lectura in dezvoltarea culturala a individului

8/4/2019 Lectura in Dezvoltarea Culturala a Individului

1/11

Lectura n dezvoltarea culturala a individului

1. Rolul educativ al literaturii

Orice opera literara valoroasa contribuie la cunoasterea mai adnca a vietii.Dar aceasta mbogatire nu e data numai de cunostintele noi care parvin individului

ci si de felul n care scriitorul reuseste sa le prezinte, sa l emotioneze pe cititor.

Manualele scolare contin un numar important de cunostinte; cu toate acestea

ele sunt tratate, si nu opere literare. Tratatele stiintifice se adreseaza n primul rnd

mintii cititorului. nsusirea adevarurilor stiintifice se face pe baza unui efort

sustinut al gndirii si vointei. stiinta lucreaza cu judecati generale, cu idei abstracte.

Opera literara dezvaluie si ea aspecte ale realitatii. Ca si stiinta si ea

contribuie la cunoasterea adevarului. Dar metodele ei sunt altele. Ea pleaca de la

cazuri singulare, de la personaje si actiuni individuale prezentndu-le n ceea ce e

tipic n caracterul lor. Prin arta evocarii lor, prin complexitatea starilor sufletesti

traite de personajele povestirii, prin amploarea actiunii, prin puterea conflictului,

prin bogatia de idei ce determina ntreaga logica a ntmplarii, scriitorul ne

dezvaluie n mod veridic un colt de realitate. El se adreseaza n primul rnd emotiei

cititorului, l cstiga prin frumusetea imaginilor, prin caldura sentimentelor, prin

justetea ideilor ce anima, si lupta eroilor povestirii.

Cartea literara nu poate si nu trebuie sa nlocuiasca un manual de scoala, dar

mpreuna cu manualul, ndeplineste un rol deosebit n educarea copiilor. Cu ctopera literara este mai valoroasa cu att rolul ei educativ este mai puternic. Dar

rolul educativ al operei literare nu este specific numai literaturii pentru copii. Orice

carte bine scrisa care evoca cu putere realitatea are o influenta educativa asupra

cititorului, copil sau matur. Acesta e si rolul operei literare de a contribui la


2/11

educarea si transformare a omului, apr 21321b120v opiindu-l de cele mai nalte

valori si idealuri morale.

Continutul educativ al unei opere literare pentru copii consta deci n valoarea

ei artistica, puterea de evocare a realitatii, n procesul de continua evocare si

transformare a acesteia. Opera literara nu poate avea valoare artistica dect n

masura n care dezvaluie veridic realitatea, n masura n care reuseste sa

emotioneze si sa convinga pe cititori de adevarul ideilor pe care le apara. n aceasta

consta si rolul ei educativ. Dezvaluindu-ne un crmpei de viata, facndu-ne sa l

traim, pune la contributie cele mai nalte sentimente, largeste orizontul nostru de

viata. Ea da cititorului posibilitatea de a se ntelege pe sine nsusi, si de a-i ntelege

pe ceilalti. i descopera ca exista bucurie si nu numai a lui, ca exista tristete pe care

o resimt altii, ca exista framntare si vise, nazuinte ale tuturor.

Apoi, opera literara raspunde imaginatiei celei mai bogate. Citind cartea,

cititorul parcurge cu mintea spatii imense, el depaseste ncorsetarile timpului,

ajungnd n trecut si viitor.

"Opera literara actioneaza n primul rnd asupra inimii cititorului. Acesta,

gndind asupra cartii sub nrurirea puternicelor emotii traite, ajunge la concluzii

privind propria lui viata, propriile actiuni. De la emotie la gndire, de la gndire la

actiuni voluntare, iata procesul sufletesc pe care l determina opera literara.

Impresiile emotive puternice ramn adnc ntiparite n memorie. Ele genereaza

pentru multa vreme gnduri si fapte care contribuie la formarea caracteruluicititorului."[1]


3/11

2. Carte si cititor

Lectura cartilor constituie o activitate fundamentala pentru ntretinerea

conditiei intelectuale, mbogatirea cunostintelor si a limbajului, pentru cunoasterea

indirecta a diferitelor universuri si realitati.

Oamenii care au o lectura bogata se deosebesc de ceilalti: experienta de viata este

mai temeinica, gama sentimentelor pe care le traiesc este mai variata, posibilitatea

de a ntelege bucuriile si suferintele altora este mai mare. "Nu odata, fermecati de

citirea unei carti ei au simtit ca traiesc aceleasi emotii cu eroii povestirii, au plns si

s-au bucurat odata cu ei."[2]

Cnd stai de vorba cu un om care a citit mult, bogatia lui de idei si de imagini te

farmeca. Studiile vor forma oameni cultivati si specializa-i ntr-un anumit

domeniu. Cultura nsa nseamna mult mai mult dect specialitatea limitata si ea se

formeaza numai prin activitatea de cititor nentrerupta.

Cititorul poate fi: pasionat ce strabate fara alegere tot felul de carti si traieste

din influenta si modelul lor, cititorul analist, cititorul cu pasiuni de etalare a

cunostintelor, cititorul filosof cu tendinte de critic de idei, cititorul snob n care

literatura devine materie scolara.

Consultarea revistelor si enciclopediilor, a bibliografiei, cititul sintezelor si

dictionarelor, studiul cartilor reprezinta forme concrete de mplinire a curiozitatii

placerii si nevoii spirituale. ntruct este, dupa cum s-a spus, "un eveniment alcunoasterii" studiul cartilor de catre elevi impune organizarea, ndrumarea si

supravegherea de catre profesori, ntocmirea listelor bibliografice, controlul

cititului, al lecturii, folosirea acesteia s.a.m.d.


4/11

n timpul lecturii se ntinde ntre cititor si autor o punte; ei se ntlnesc n

atmosfera si conflictul povestirii. Cititorul traieste sentimentele autorului; iubeste,

se teme, uraste cu el. Se regaseste n personajele din carte, se recunoaste n

personajele ei, descopera gnduri si pasiuni pe care le-a avut, probleme de viatacare si lui i s-au pus. Mai mult dect oricare din tehnicile audio-vizualului prin care

sunt vehiculate valorile culturii, lectura cartii ofera celui care o parcurge, pe lnga

satisfactiile ce le aduce orice fapt inedit, prilejuri unice de reflectie, de meditatie.

Ea ndeamna la introspectie, angajeaza valori formative care si pun amprenta pe

ntregul comportament al cititorului. Tocmai de aceea se apreciaza ca lectura (carti

, reviste, ziare, diverse publicatii), ar trebui sa fie una dintre cele mai raspndite si

intense activitati ale omului modern.

3. Cum trebuie citita o carte

O carte se poate studia sau citi numai, retinnd ceea ce memoria nregistreaza

fara nici un efort voluntar. Manualele scolare, cartile de stiinta necesare instruirii

sau specializarii cuiva ntr-un anumit domeniu se studiaza.

O carte se citeste ntr-un anume fel, dupa natura cartii, dupa obiectivul

urmarit. O carte citita numai pentru destindere nu ridica de obicei probleme. Cu

totul altfel stau lucrurile cu lecturile facute n vederea unui anumit scop sau cu cele

ce strnesc un anumit interes. Fiindca cititorul nu poate retine totul, este nevoit sa

selecteze, oprindu-se numai la ceea ce l intereseaza cu adevarat. Pentru aceea este

nevoie de anumite nsemnari, de extragerea unor citate, de formularea unorconcluzii. Curent se spune: orice carte se citeste cu creionul n mna. Adultii

folosesc adesea creionul pentru a face sublinieri, adnotari marginale. Procedeul este

imitat si de adolescenti si chiar si de copii. Volumele din bibliotecile scolare si

publice stau marturie a acestui mod crud si barbar de a trata o carte.


5/11

Sublinierile si adnotarile fiind contra indicate, cititul cu creionul n mna are rost

atunci cnd e cu creionul si caietul n mna. E mult mai practic a se nota pe caiet.

Cartea trebuie adesea returnata, n vreme ce caietul ramne.

n scoala se practica obiceiul rezumarii textelor citite pentru a mpiedica uitarea sa

le puna n umbra. Fara a fi gresit acest procedeu este cel putin incomplet si

daunator cititorului de buna credinta. Rezumnd un text, elevul va ajunge la

concluzia ca singurul lucru important gasit ntr-o opera este firul narativ, privndu-

se astfel de bucuria bogatiei lecturii. Elevii trebuie obisnuiti sa realizeze si

observatii personale pe marginea textelor citite. Orict de stngace acestea reflecta

modul n care un elev a interiorizat opera respectiva. O astfel de apreciere, chiar

continnd mici erori este de preferat uneia reproduse din critica de specialitate.

S-a aflat n urma numeroaselor investigatii facute n scoli ca numarul elevilor din

clasele mici care si fac notari n legatura cu operele citite nu este prea mare.

Caietele cu rezumate cerute de profesori se fac adesea formal, alteori se copiaza de

la altii, iar alteori mai simplu, de pe internet.

Cel mai important este ca elevul sa nteleaga ce a citit, apoi sa fie n masura

sa deosebeasca ce este bun, util, instructiv de ceea ce este rau, inutil, daunator,

astfel nct sa poata forma o opinie despre cartea citita. Fara acestea lectura unei

carti poate oferi cteva clipe de desfatare, de folosire placuta a timpului, de

alungare a plictiselii, dar fara un prea mare profit moral sau intelectual.

Elevii de vrsta scolara mica lucreaza sub ndrumarea directa a nvatatorului

dar activitatea lor este mai limitata. La aceasta categorie de scolari este util si

necesar sa se insiste asupra deosebiri esentialului de neesential, si asupra modului

n care ideile desprinse dintr-o lectura se sintetizeaza ntr-un rezumat. Trecerea de


6/11

la rezumate la formarea unei opinii se realizeaza ntre vrstele de 12 si 16 ani. n

aceasta perioada se impune o concentrare deosebita a atentiei profesorului asupra

modului n care citesc elevii, ce retin din ele, ce si noteaza. Este perioada de

tranzitie de la nregistrarea de pareri la formularea ideilor personale.

nsemnarile asupra cartilor citite trebuie sa repete cteva indicatii pedagogice

elementare: notarea clara a numelui autorului si a titlului cartii, data cnd a citit-o,

consideratii si aprecieri asupra continutului si formei. n legatura cu forma, este

recomandabil sa se extraga din lecturile facute expresiile mai putin obisnuite, unele

maxime, proverbe sau zicatori, chiar unele idei interesante. Pentru mbogatirea

vocabularului este necesar sa se caute n dictionar cuvintele nentelese n vocabular.

Prin extragerea si explicarea lor, cuvintele se memoreaza fara efort mai ales daca

revin frecvent n cartea respectiva.

Important este ca din fiecare carte sa se nvete ceva. Cu ct mai mult, cu att

mai bine. Acest lucru nu se poate obtine dect printr-o lectura atenta, prin

deosebirea esentialului de neesential, prin notarea anumitor idei si impresii, prin

patrunderea adevaratului sens al cuvintelor, prin extragerea de expresii si cuvinte

mai putin uzuale.

4. Particularitati de vrsta ale copiilor si specificul literaturii pentru copii

Preocuparea deosebita ce e acorda literaturii pentru copii provine din

caracterul deosebit al cititorului caruia i se adreseaza, din particularitatile d e vrsta

ale copilului n diferitele etape de dezvoltare.

Copilul se naste cu un potential ereditar n ceea ce priveste calitatile

intelectuale si fizice. Pe masura ce creste si dezvolta si perfectioneaza aceste

aptitudini prin influenta mediului si a educatiei. Creierul, baza materiala a ntregii


7/11

vieti sufletesti , este n perioada copilariri ntr-o permanenta dezvoltare. Paralel cu

acesta se dezvolta calitatile psihice, posibilitatile intelectuale ale copilului.

De cum se naste, copilul ncepe sa faca cunostinta cu mediul nconjurator pe

calea simturilor. La nceput are simple reflexe care devin tot mai complexe pna

ajung a fi perceptii. Copilul nu poate vorbi cnd se naste, odata cu dezvoltarea

gndirii nsa apare si vorbirea.

"Nu se poate vorbi despre o literatura scrisa pentru copiii de la 1 an la 3 ani, pentru

ca n aceasta perioada copilul abia ncepe sa vorbeasca, iar gndirea lui e saraca. n

aceasta perioada, copiii rasfoiesc cartile cu poze. Cartile cu poze au uneori imaginidisparate: pe o fata un om, pe alta un animal, pe alta o casa etc. Alteori imaginile

sunt nsirate dupa o idee, cu un fir de actiune, cu o ntmplare. Mai trziu, n

preajma vrstei de 3 ani, copiii sunt atrasi de carti cu poze nsotite de texte, n

versuri sau n proza ritmata. Sunt primele productii literare accesibile copiilor."[3]

Gndirea concreta, bazata pe imagini si senzatii directe este formata ntre 3 si

5 ani. Neputnd generaliza sau abstractiza, copilul este atras de culori, de miscare side sunete. Pentru aceasta perioada sunt indicate povestirile despre lumea

nconjuratoare, n proza sau versuri. Acestea l ajuta pe copil sa depaseasca limitele

nguste ale mediului familial n care traiesc. Povestirile realiste sau fantastice

destinate acestei vrste sunt n general scurte, cu un conflict bine nchegat,

personaje putine, schitate prin cteva trasaturi definitorii, desfasurarea actiunii este

vie, iar umorul si duiosia sunt sentimentele ntre are oscileaza afectivitateacopilului.

n jurul vrstei de 7 ani, ultima parte a perioadei prescolare, intervine o

schimbare calitativa a gndirii copilului. La acest salt se ajunge pe de o parte


8/11

datorita dezvoltarii centrilor de gndire si pe de alta parte acumularii de noi

cunostinte. Copilul trece de la faza intuitiva a gndirii la faza logica si rationala.

Acum ncep sa se consolideze notiunile, sa se nlantuie asociatiile, sa intervina

gndirea abstracta.

ntre 5 si 7 ani, cnd se desavrseste aceasta schimbare calitativa, copii sunt

n perioada ntrebarii de ce? . Acum copilul este curios sa afle cauza lucrurilor: de

ce ploua, de ce se face zi, de ce se misca tramvaiul, de ce zboara avioanele, de ce

mannca oamenii, de ce se nasc, de ce mor. n aceasta perioada copiii asculta cu

placere povestiri realiste sau povestiri despre fenomenele naturii, despre viata

oamenilor de ieri si de azi.

De la 7 la 10 ani, dezvoltarea gndirii copilului continua cu o intensitate din

ce n ce mai mare. Pe lnga basmele care le ncnta copilaria, si le stimuleaza

imaginatia, copii ncep sa guste din ce n ce mai mult povestirile istorice, descrierea

calatoriilor celebre, povestirile cu caracter stiintific sau fantastic. Avnd mai multa

putere de asimilare la aceasta vrsta copii ncep sa fie pasionati de schite, nuvele si

chiar romane scrise pe ntelesul lor. Exista riscul ca vaznd interesul manifesta de

copii pentru lectura sa recomande romane de aventuri cu intriga complicata cum ar

fi Cei trei muschetari de Dumas. Copii nu vor ntelege marea bogatie de idei

continute de aceste carti valoroase, nu vor ntelege motivatia actiunilor

personajelor, nu vor pricepe conflictele personale ale eroilor pentru ca puterea lor

de ntelegere este nca slaba. Cei mai multi copii care citesc o astfel de literatura la

o vrsta nepotrivita, prea frageda, sar pasajele de descriere a starilor sufletesti deexemplu si se opresc doar la dialoguri si actiune. Cu o astfel de lectura copilul fie

nu retine nimic, fie capata o imagine gresita asupra operei. De aceea este bine ca

mici cititori sa epuizeze mai nti cartile destinate vrstei lor, apoi treptat sa fie

introdusi n lume a marilor povestiri. n felul acesta copilul va capata cunostinta si


9/11

experientele necesare ntelegerii cartilor precum si experienta unei lecturi

ndelungate.

Perioada 10-14 ani este perioada trecerii de la copilarie la adolescenta.

Gndirea logica este consolidata, posibilitatile de ntelegere ale copilului sunt

multiple, experienta lui este bogata, cunostintele variate. Preocuparea de baza la

aceasta vrsta e cea a viitoarei lui ocupatii, a vietii pe care o va duce cnd va fi

mare. n aceasta perioada a vietii romantismul se manifesta nestingherit. Copiii

viseaza fapte marete, sentimente nalte, ntmplari extraordinare n care ei sa-si

poata dovedi curajul, vitejia, iscusinta. Este vrsta marilor contradictii, a veseliei

nebunatice, a melancoliei neexplicate, a ndraznelii dusa pna la obraznicie sau a

timiditatii exagerate. Este perioada marilor pasiuni. Ei se vad calatorind pe un vas

prins de furtuna n mijlocul oceanului sau pe bordul unui avion racheta strabatnd

spatiile cosmosului. Este perioada marilor generozitati, a marilor sentimente. Citind

romanele lui Jules Verne, sau Stevenson, Jack London sau Wells, copii zboara cu

gndul ntr-o lume n care oamenii sunt ndrazneti si curajosi. Romanul istoric,

romanul de aventuri, povestirile stiintifice, biografiile oamenilor celebri, schitele,nuvelele si romanele privind viata de azi a popoarelor toate ofera se cu generozitate

micului cititor satisfacndu-i pasiunea de cunoastere si dorinta de actiune.

"La aceasta vrsta lectura poate fi hotartoare la formarea caracterului. Aluatul

sufletesc este pregatit pentru a fi copt, i trebuie ultima si cea mai importanta

interventie a educatorului. Aceasta perioada este deci hotartoare n viata unui

om."[4]

Copilul apropiat de vrsta adolescentei cauta n cartile pe care le citeste raspunsul

la marile framntari sufletesti, cauta exemple demne de urmat, oameni care sa i

impuna dragoste si respect, care sa l nvete cum sa se comporte n viata. Nu este


10/11

deci indiferent ce citeste copilul. Copilul trebuie ferit de cartile deprimante care pun

viata ntr-o lumina negativa si trista. Cunoscndu-se influenta cuvntului scris

asupra unui cititor pasionat, eroii romanelor citite de elevii aflati la aceasta vrsta a

primei adolescente trebuie sa fie optimisti, ncrezatori, perseverenti nu niste nvinsi,resemnati cu soarta lor.

Aceste note specifice diferitelor etape de vrsta pe care le strabate copilul,

sunt deosebit de importante pentru cei ce scriu pentru cei mici ct si pentru cei ce

recomanda si ndruma lectura. Cunoasterea acestor caracteristici trebuie dobndita

pe baza unei ndelungi observatii a copiilor, a apropierii de ei cu rabdare si tact.

Delimitarile de vrsta nu trebuie ntelese n mod rigid. Ele sunt simple cadre

conventionale create pentru a putea ntelege mai usor psihologia copilului. Ele nu

ne scutesc nsa de cunoasterea fiecarui copil n parte, deoarece de la copil la copil

exista deosebiri foarte mari. Astfel, fara o cunoastere temeinica a cititorului nu

putem recomanda sau ndruma lectura unui copil. ntelegerea mecanica a tipologiei

vrstelor i face pe unii educatori sa greseasca.

Creatia literara cunoaste cteva genuri deosebit de interesante si captivante

pentru copii: printre ele, basmul ocupa primul loc. Dar cu aceiasi placere citesc

copii mai mari carti de aventuri sau romane istorice. Povestirile cu teme actuale sau

poeziile ocupa si ele un loc important n lectura elevilor.

5. Dezvoltarea culturala a individului

" Prin nsasi natura sa, scoala este principala institutie care are ca prim scop

formarea multilaterala a personalitatii elevului."[5] n scoala se realizeaza n

corelatie att instructia ct si educatia, care fara a putea fi separate duc la formarea

culturii. Cultura poate fi astfel definita ca "totalitatea valorilor materiale si


11/11

spirituale create de omenire n procesul practicii social istorice, precum si a

institutiilor necesare pentru crearea si comunicarea acestor valori."[6]

Astfel definita, notiunea de cultura este extrem de vasta si nu va putea fi niciodata

nsusita n totalitate de un om pe parcursul vietii sale. Desigur, scoala are rolul de a

pune bazele formarii acestei culturi dar procesul este menit a continua toata viata. si

cum altfel se poate realiza autoeducatia dect prin lectura?!

"Actionnd nemijlocit asupra cititorilor, literatura influenteaza viata sufleteasca a

acestora si contribuie la instruirea lor."[7] Odata cu largirea orizontului cultural,

literatura contribuie si la nsusirea unei limbi mai bogate cu mai multe posibilitatide a concretiza gndurile n forme ct mai expresive.

[1] Stanciu Ilie, Copilul si cartea, Editura de stat didactica si pedagogica, 1958, p.30

[2].Idem, ibidem, p. 17

[3] Stanciu, Ilie, Copilul si cartea, EDP, Bucuresti 1958, p.32

[4] Stanciu Ilie, Copilul si cartea, p.35

[5] Ion Popescu, Lectura elevilor, p.3

[6] Dictionarul explicativ al limbii romne, Ed. Academiei Republicii Socialiste Romnia, 1975

[7] Ion Popescu, Lectura elevilor, p. 6

http://www.scritube.com/literatura-romana/Lectura-in-dezvoltarea-cultura53211209.php#_ftnref1

lectura in dezvoltarea culturala a individului

Documents