Leasing-ul de personal este o modalitate din ce în ce mai des utilizată şi în România. Codul muncii, atât în varianta anterioară cât şi în cea modificată, prevede în esenţă că misiunea de muncă temporară înseamnă acea perioadă în care salariatul temporar este pus la dispoziţia utilizatorului pentru a lucra temporar sub supravegherea şi conducerea acestuia, pentru executarea unei sarcini precise şi cu caracter temporar.Trecut şi prezent

Anterior se prevedea, în mod foarte restrictiv, că un utilizator poate apela la agenţi de muncă temporară (AMT) doar pentru executarea unei sarcini precise şi cu caracter temporar, denumită misiune de muncă temporară, şi numai în următoarele cazuri:a) pentru înlocuirea unui salariat al cărui contract individual de muncă este suspendat, pe durata suspendării;b) pentru prestarea unor activităţi cu caracter sezonier;c) pentru prestarea unor activităţi specializate ori ocazionale.

Diferenţa faţă de actuala concepţie, în care au dispărut restricţiile, e limpede.

Modificările Codului muncii flexibilizează această modalitate de prestare a muncii, rezolvând un aspect care în practică aducea destul de multe probleme: încetarea contractului, uneori de la o zi la alta, datorită necorespunderii salariatului. Anterior problema se rezolva prin plata unor comisioane suplimentare, dar în prezent art. 91 alin. 2 lit. g) prevede că în contractul de punere la dispoziţie trebuie să se prevadă „condiţiile în care utilizatorul poate refuza un salariat temporar pus la dispoziţie de un agent de muncă temporară”.„Poate refuza”... inclusiv pe parcursul derulării contractului...!

Este nevoie de o corelare între contractul individual de muncă al salariatului temporar şi contractul de punere la dispoziţie, însă aceasta e mai simplu decât încetarea contractului de muncă al salariatului temporar potrivit vechilor reglementări, când nu se prevedeau aceste clauze.Pur şi simplu soluţia este ca agentul de muncă temporară să încheie cu salariatul un contract de muncă pe perioadă determinată, pe perioada unei lucrări (=misiuni). 

casetăDe ce e bună soluţia şi la orice angajator? Ca să arate că ştie că AMT îşi poate reduce cheltuielile şi în consecinţă ca să negocieze comision mai scăzut.Sf casetă

Pentru angajatori leasing-ul de personal devine o modalitate flexibilă de satisfacere a necesarului de forţă de muncă în anumite perioade şi de renunţare la salariaţii respectivi atunci când aceştia nu mai sunt necesari.Mai ales că aspectul de mai sus nu e singurul care aduce soluţii...

Leasing de personal sau contract de muncă pe perioadă determinată?

Întrebarea este, în esenţă, următoarea: mai este o soluţie viabilă ca angajatorul să apeleze la agent de muncă temporară, căruia îi plăteşte şi comision, dacă are la dispoziţie varianta CIM pe perioadă determinată?Da, maieste.În primul rând pentru că recrutarea unui salariat, chiar pentru un contract pe perioadă determinată, costă – direct sau indirect: anunţul, timpul de preselecţie, timpul interviurilor propriu-zise (cu atât mai costisitor cu cât în comisie sunt mai mulţi directori şi şefi de departamente).

În al doilea rând pentru că procedura de selecţie durează – uneori 12-20 de zile sau mai mult. Iar procedura de angajare mai consumă 3-5 zile lucrătoare.

casetăTimpul nu curge în favoarea angajatorului, care vede că procedura se prelungeşte şi e posibil să nu găsească salariat adecvat şi să nu îşi rezolve problema temporară apărută. Dimpotrivă, agentul de muncă temporară ar putea să aibă (aşa cum de obicei se întâmplă) la dispoziţie un salariat care poate fi angajat în câteva zile. Mai mult, potenţialul utilizator (angajatorul) poate apela, mai ales în oraşele mari, la mai mulţi agenţi de muncă temporară, care să îşi prezinte soluţii pe care angajatorul le-ar găsi după multe zile sau… deloc.Sf casetă

Şi în al treilea rând – şi cel mai important – pentru că un contract de muncă pe perioadă determinată trebuie să aibă un motiv bine determinat, în vreme ce pentru munca prin agent de muncă temporară singura condiţie e executarea unei sarcini cu caracter temporar: prevedere mai largă şi care nu ţine de niciun motiv.

Un ultim argument: în cazul salariatului angajat prin agent de muncă temporară modificările Codului muncii prevăd că încetarea contractului se face mult mai flexibil – şi iată coordonatele unei soluţii în care angajatorul poate să aleagă cea mai bună variantă.

Interpretarea inteligentă a legii ne lasă bani în buzunar

Legiuitorul nu lămureşte ce se întâmplă cu contractul individual de muncă pe perioadă nedeterminată al salariatului unui agent de muncă temporară atunci când salariatul e „închiriat” unui utilizator.

Schema e următoarea:

CIM nedeterminat I___________________________________________________ >>I

Misiune :             I______________________I Pauză I_____________________I                3 luni                        6 luni

O soluţie: agentul de muncă temporară să îşi adapteze contractul de muncă cu salariatul, ca pe durata misiunii să se suspende contractul de muncă la AMT. Soluţia nu se încadrează în prevederile Codului muncii referitoare la suspendarea contractului de muncă, deci nu poate fi adoptată.

O a doua soluţie, corectă ţine de interpretarea corectă a modificărilor legale.

Alineatul (2) al articolului 95 (în numerotarea rezultată după republicare) precizează că:

„(2) Agentul de muncă temporară poate încheia cu salariatul temporar un contract de muncă pe durată nedeterminată situaţie în care în perioada dintre două misiuni salariatul temporar se află la dispoziţia agentului de muncă temporară”.

Deci, dacă „poate”, înseamnă că contractul de muncă pe perioadă nedeterminată nu este regula în acest caz, ci este lăsat la latitudinea angajatorului – iar art. 83 lit. h) C. muncii republicat complineşte în mod fericit soluţia, arătând că un contract individual de muncă poate fi încheiat pe perioadă determinată „pentru desfăşurarea unor lucrări, proiecte sau programe” = misiuni ale salariatului temporar.

Pe de altă parte, „lucrări, proiecte sau programe” NU înseamnă “lucrări, proiecte sau programe în care salariatul să fie activ”, ci, dacă vrea să aibă soluţii la îndemână,  proiectul tocmai că presupune, în cazul specific al agentului de muncă temporară, să aibă la dispoziţie salariaţi pe care să îi ofere. Dar aceasta este pentru competitivitatea AMT, pe care trebuie să şi-o gestioneze singur, nu să i-o plătească utilizatorul sub formă de

comisioane nerezonabile.

De ce e bună soluţia şi la orice angajator? La fel ca mai sus, ca să arate că ştie că agentul de muncă temporară îşi poate reduce cheltuielile şi să negocieze comision mai scăzut!

Jr. Horaţiu Sasu