LacustrăGEORGE BACOVIA

“ metaforă amplă a fragilităţii fiinţei umane, ameninţată veşnic de un univers necunoscut”(Camelia Gavrilă, Mihaela Doboş)

lacustra

- locuinţă construită pe stâlpi la marginea sau în mijlocul lacurilor;

-simbolul recluziunii, al regresiei temporale;-solitudine, întoarcere în timp ,disoluţie;

ploaia

Plâns al materiei

Plânsul metafizic disoluţie

dezagragare

extincţia

Ploaia “este văzută ca o regresiune pe scara antropologică ,până în epoca preistorică ,într-un coşmar”(George Călinescu)

Ploaia melancolizează “incitând la meditaţie asupra timpului care cade picătură cu picătură din orologii naturale”(Cristian Livescu)

Ploaia – factor al distrugerilor lente, al pulverizării planetare;

“Am fost atât de singur şi singur am rămas”(George Bacovia)

Planul exterior- natura dezlănţuită,demonică, incontrolabilă;

Planul interior- fiinţa răvăşită, lipsită de apărare,repliată într-un sine ameninţat de alienare şi dezagregare

“aud plouând”

“aud materia plângând”Senzaţii auditive

“parcă dorm pe scânduri ude”“în spate mă izbeşte-un val”

Senzaţii tactileSugestia neantului, a golului, a ameninţării

venite dinafară;

somnul într-un univers lichid evocă un stadiu primar al evoluţiei asemănător celui de dinainte de naştere;

fiorul brusc este ecoul nesiguranţei, al angoasei; prin aceste senzaţii se menţine impresia de confuz, nedefinit; omul trăieşte într-un loc al stagnării, al disoluţiilor şi schimelor;Fiinţa înspăimântată are o acuitate sporită a percepţiilor şi senzaţiilor.Dramatismul

este accentuat de gândul care conştientizează trăirea, în sens opresiv,torturant.

PodulMetaforă a comunicării;Punte de legătură;“Culoarul prin care omul se lasă invadat de lumea

exterioară mereu primejdioasă şi enigmatică(“Camelia Gavrilă, Mihaela Doboş)

Neridicat –trezeşte spaima Ridicat – refuzul oricărui contact cu o lume ostilă;

- Absenţa podului izolează individul

“tranziţia între două stări interioare”(Jean Chevalier)

“mi se pare că n-am tras podul de la mal”

“gol istoric”

illo tempore; ne-timp;Neantul spaţial;Imposibilitatea ieşirii dintr-un timp mort; zbucium zadarnic;Surpare incontrolabilă;Extenuare.“metafora călătoriei către începuturi”

Singura salvare din acest univers definit sub semnul târziului rămâne gândul:” mă duce-un gând”

Solitudinea este văzută ca o consecinţă firescă şi imediată a ineficacităţii;Solitudinii îi corespunde golul interior, solitudinea universului;Claustrofobia are ca simbol de bază locuinţa lacustră,mijloc fragil de apărare împotriva unor teribile ameninţări diluviene;Nevroza este generată şi întreţinută de ploaia continuă, manifestarea stihială a naturii fiind resimţită acut.

- Ploaia ce cade abundent aduce cu ea prăbuşirea văzută ca punct maxim al mişcării descendente;

- Potopului necruţător din natură îi corespunde apăsarea strivitoare ,care potenţează trăirea în sens opresiv, torturant;

- apa “formă nedeterminată de presiune, eroziune, mediu incolor, forţă insinuantă şi ploaie, element care pune lumea sub semnul anonimatului, al urâtului şi al

bolii”(Daniel Dimitriu)

În poezia “Lacustră” sunt exprimate”valori umane aflate în criză” , este surprinsă ipostaza omului modern”macerat de singurătate”

Lacustră – poezie simbolistă

a. cultivarea simbolului b.corespondenţelec.nevroza, anxietatea,melancolia gravăd.muzicalitateae.sinestezia

Muzica - Chris Spheeris-Rain

Realizat prof.

Ioniceanu Monica