23. Conflictul din Kosovo: istoria, esenţa, perspective de soluţionare

În 1989, Slobodan Milosevic anulează autonomia provinciei Kosovo, act care, odată aprobat de adunarea legislativă a Kosovo, da naștere la violente in rîndul populatiei majoritare. În iulie 1990, albanezii din Kosovo declară independența provinciei, independența care este recunoscută anul urmator de Albania. 1991 este anul cînd incepe razboiul în Iugoslavia, iar in 1992 Republica auto-proclamată Kosovo alege presedinte pe Ibrahim Rugova. In Februarie 1998 conflictul devine evident. Rînd pe rînd, din trupul Yugoslaviei au răsărit: Slovenia, Croaţia, Bosnia-Herţegovina, Muntenegru, Macedonia, Serbia şi, în final, Kosovo.  Kosovo este cea mai adîncă rană a Serbiei, nucleul fostei Yugoslavii. Pîna în momentul de fața ONU s-a implicat cu doar trei rezoluții 1160, 1199, 1203 în conflictul din Kosovo. . Toate cele trei rezoluții emise în martie, septembrie și respectiv octombrie 1998 condamnă acțiunile din Iugoslavia și cer Armatei din Kosovo să abțină de la acte de terorism. Efectele razboiului asupra țărilor dunarene NATO a declanșat în 1999 un adevarat război chimic asupra Serbiei, cu consecințe asupra tuturor locuitorilor Europei Centrale și de Est. Atacurile aeriene au provocat ceea ce s-a considerat a fi o adevarată catastrofă ecologica. Bombardamentele NATO au schimbat natura Serbiei, dar și a intregii regiuni inconjuratoare, ecosistemul suferind daune teribile, necuantificate pîna acum. În România, în perioada bombardamentelor, în zonele de graniță vegetația se uscase brusc în urma unor "ploi acide". Kosovo a devenit o adevarată fortareața a crimei organizate, iar în ultimii ani de dupa războiul din 1999, politiile capitalelor europene semnaleaza supremația mafiei din zona pe piața drogurilor, a prostituției și traficului de armament. Provincia Kosovo tinde să devină pentru redutabila mafie albaneza, respectiv un cap de pod și o republica privată a baronilor afacerilor criminale. Pe lînga aspectul afacerilor cu caracter criminal există și evidența infiltrării unor organizații musulmane dintre cele mai extremiste, care sub fațada unor nevinovate organizații de caritate și solidaritate islamică își instalează deja în regiune solide avanposturi ale Jihadului. Conflictul din Kosovo a implicat, așa cum am arătat, mai multe organizații internationale. În pofida faptului că Belgradul susține în continuare că aceasta este o afacere internă, nu poate fi ignorat potențialul de extindere a crizei în zona, mai ales avînd în vedere poziția celorlalte provincii iugoslave care ar putea dori secesiunea – de exemplu Muntenegru. Trebuie de asemenea amințit faptul că Kosovo este regiunea cu concentrarea cea mai mare de locuitori minoritari din Europa – nu mai exista nici o regiune atît de intinsa care să aibă o pondere de 90% din populație aparținînd unei minorități. NATO a fost criticat pe baza cartei acesteia, specificînd că NATO este o organizație creată pentru a-și apăra membrii, însă în acest caz a fost folosită pentru a ataca o țară non-membră NATO, care nu a pus în pericol direct orice membru NATO. În 2008 Kosovo a declarat independența față de Serbia. La 10 octombrie 2008, 52 din 192 de state membre a Națiunilor Unite au recunoscut oficial Republica Kosovo. Serbia consideră Kosovo ca parte a teritoriului său suveran. Republica Moldova nu recunoaște independența Kosovo, pentru că în acest caz ea va pierde Transnistria.