Ora 4.50.
Cu vreo or înainte ca zorile s se iveasc, stând în ploaia care turna, Poon Vremebun privea cadavrul lui John Chen, pe jumtate gol, i trase o înjurtur. Scotocise prin hainele mortului i scormonise prin mormanul de pmânt jilav pe care cei doi tineri, Kin Pak i Chen Ureche-de-câine îl scoseser din groap. Dar – nimic. Nici monede, nici frânturi de monede sau bijuterii, nimic. Mai devreme, Wu Patru Degete spusese: „O s gsii voi jumtatea aia de moned, Poon Vremebun.” Btrânul îi mai dduse i alte instruciuni, iar Poon Vremebun era bucuros c asta îl scutea de orice responsabilitate i nu mai avea cum s greeasc.
Înainte de a veni aici, îi ordonase lui Chen Ureche-de-câine i lui Kin Pak s duc la parter cadavrul btrânului Kin i îl ameninase pe Kin Ciupitul, care îi oblojea mâna schilodit, c îi taie limba dac îl mai aude o dat jelindu-se. Au lsat corpul btrânului Kin pe alee. Poon Vremebun îl descoperi apoi pe Regele Ceretorilor din Kowloon City, care era un vr mai îndeprtat al lui Wu Patru Degete. Toi ceretorii erau membri ai Corporaiei Ceretorilor, care avea un rege în Hong Kong, unul în Kowloon i unul în Kowloon City. În vremurile de demult, ceretoria era o profesie bnoas, dar acum, din cauza condamnrilor grele la închisoare, a amenzilor i a numeroaselor munci bine pltite, nu mai aducea vreun câtig serios.
 — Vezi, preacinstite Rege al Ceretorilor, cunotina asta a noastr a murit, îi explic pe îndelete Poon Vremebun distinsului btrân. Nu are pe nimeni, aa c a fost abandonat pe Aleea Florarilor. Marele meu Dragon va aprecia în mod sigur un mic ajutor. Ai putea aranja o înmormântare discret?
S-au târguit politicos, apoi au pltit suma convenit, dup care s-au dus la taxi i la maina care îi ateptau dincolo de marginea oraului, fericii c de-acum corpul va dispare pentru totdeauna fr nici o urm. Kin Pak era deja instalat pe scaunul din fa al taxiului. Poon remebun se aez lâng el.
 — Du-ne la John Chen, ceru el. Dar repede!  — Ia-o spre oseaua Sha-Tin, zise Kin Pak oferului pe un ton important. Chen Ureche-de-câine se ghemuise pe canapeaua din spate cu mai muli lupttori de-ai lui
Poon Vremebun. Kin Ciupitul i ceilali intrar i ei în main. Cele dou automobile o luar spre nord-vest, în Noile Teritorii, pe oseaua Sha Tin-Tai Po care o cotea spre sate i spre zone recolo- nizate, spre aezri de cocioabe locuite de oameni stabilii aici ilegal, dup ce se strecuraser printr-o trectoare a muntelui. Mergeau pe lâng calea ferat, care ducea spre nord, spre grani, trecând pe lâng bogate grdini de legume, ce împrtiau miasme de blegar. Cu puin înaintea satului de pescari Sha-Tin, au fcut la stânga, lsând deoparte oseaua principal i intrând pe un drum lateral, distrus i plin de noroi. Se oprir lâng un pâlc de copaci i ieir din main. Era cald i ploua, iar pmântul mirosea plcut. Kin Pak lu lopata i îi conduse pe ceilali în crâng. Poon remebun lumina cu lanterna, în timp ce Kin Pak, Chen Ureche-de-câine i Kin Ciupitul cutau. Le
~2~
Volumul 2 Nobila casÃ
era greu s gseasc locul exact pe întuneric. Au început s sape pentru a doua oar în alt loc. Înainte ca tânrul Kin Pak s-i aminteasc în sfârit c tatl lor marcase locul cu o piatr în form de semilun. Înjurând, uzi pân la piele, gsir în cele din urm piatra i începur s sape. Mai în adânc, pmântul era uscat. Nu dup mult timp, scoaser cadavrul înfurat într-o ptur. Mirosea greu. Poon Vremebun îi puse s despoaie hoitul i s caute cu atenie, dar nu gsir nimic.
 — Ai trimis toate celelalte lucruri la Nobila Cas Chen? întreb el din nou, în vreme ce picturile de ploaie îi curgeau pe fa, iar hainele i se îmbibau de ap.
 — Da, rspunse tânrul Kin Pak enervat. De câte ori trebuie s v mai spun? Era foarte obosit, iar hainele îi erau deja murate i parc simea c-i d sufletul.  — Scoatei toi de pe voi hainele astea împuite de blegar. Pantofi, ciorapi, tot. Vreau s v
caut prin buzunare.  Toi se supuser. Kin Pak purta la gât un inel ieftin din jad. Aproape toi oamenii din China
purtau câte un obiect din jad care s le aduc noroc, pentru c toi credeau c atunci când un zeu ru îi pune piedici, spiritul jadului te apr împotriva rului, ia asupra sa puterea diavoleasc, distrugând-o, salvându-te de la pieire. Dar dac nu se întâmpla aa, însemna c Zeul Jadului dormea, i asta ar fi fost, deh, ghinionul tu. Poon Vremebun nu gsi nimic în buzunarele lui Kin Pak. Îi arunc înapoi hainele. Era de-acum i el ud leoarc i foarte suprat.
 — Poi s te îmbraci, i îmbrac i hoitul la. i grbii-v! Chen Ureche-de-câine avea aproape 400 de dolari Hong Kong i o brar de jad de bun
calitate. Unul dintre oameni i-a luat jadul, iar Poon a bgat banii în buzunar, întorcându-se spre Kin Ciupitul. Toi au holbat ochii când au vzut sulul de bancnote pe care l-au gsit în buzunarul lui de la pantaloni.
Poon Vremebun se pzea cât putea de ploaie.  — Unde m-ta ai gsit atâtea lovele? El le povesti cum i-a uurat de bani pe cei norocoi, în fa la Ho-Pak. Au râs cu toii i l-au
felicitat pentru isteimea lui.  — Foarte bine, foarte inteligent, zise Poon. Eti un bun om de afaceri. Îmbrac-te. Cum se
numea btrâna?  — Îi zicea Ah Tam! Kin Ciupitul îi terse iroaiele de pe ochi, rsucindu-i degetele
de la picioare în noroi, i simi c mâna schilodit acum îl ardea i îl durea grozav de tare. Te duc la ea dac doreti, îi spuse.
 — Hei, am nevoie aici de blestemata aia de lumin! strig Kin Pak, care momondea în patru labe, luptându-se s-l îmbrace pe John Chen. Poate careva s-mi dea o mân de ajutor?
 — Ajutai-l! Chen Ureche-de-câine i Kin Ciupitul srir s-l ajute, în timp ce Poon Vremebun fix
lumina lanternei pe cadavru. Corpul era umflat, buhit. Ploaia splase noroiul. Ceafa lui John Chen era plin de sânge i zdrobit, dar faa i se putea recunoate.
 — Ayeeyah, zise unul din oameni, haidei s ne terminm treaba. Simt c spiritele rele ne dau târcoale.
 — Îi punem numai pantalonii i cmaa, zise pe un ton acru Poon Vremebun.  Atept pân îi traser câteva haine pe el. Se întoarse apoi spre ei:  — Acum spunei, care dintre voi, ticloilor l-a ajutat pe btrân s-l omoare pe prpditul
sta? Kin Pak vru s rspund: Eu, am… Se opri când îi vzu pe ceilali doi artându-l cu degetul,
strigând într-un glas  — El a fost, îndeprtându-se iute de el.  — Am bnuit eu! Poon Vremebun era bucuros c în sfârit, a dezvluit misterul, îi
îndrept degetul arttor butucnos spre Kin Pak, poruncindu-i: Treci în groap i aeaz-te jos!
~3~
Volumul 2 Nobila casÃ
 — Avem un plan simplu s-l rpim chiar pe Chen, de la Nobila Cas, ceea ce ne-ar aduce tuturor un câtig de dou-trei ori mai mare decât prpditul sta. S v spun cum facem, heya? zise Kin Pak.
La aceast idee nou, Poon Vremebun ezit un moment, îi aminti apoi de instruciunile lui Patru Degete i strig la el:
 — Bag-i mutra în mocirl în groap. Kin Pak se uit la ochii încruntai ai lui Poon i înelese pe dat c-l atepta moartea. Ridic
din umeri. Joss.  — M pi pe toi urmaii votri, strig el, bgându-se în groap i aruncându-se la
pmânt. Îi puse capul pe brae în noroi i începu s simt cum i se stinge viaa. Venise din nimic, se
ducea ca un nimic, totdeauna o prticic a familiei Kin, a tuturor generaiilor, trind totdeauna în curgerea ei permanent, din generaie în generaie, mergând prin istorie spre un viitor fr el. Poon remebun puse mâna pe o lopat i, pentru c tânrul se artase prea îndrzne îl trimise pe lumea cealalt înfingându-i lama ascuit a lopeii între vertebre. Kin Pak muri instantaneu.
 — Astup groapa! Chen Ureche-de-câine rmase nucit, dar se grbi s execute ordinul. Poon Vremebun
începu s râd, îi puse piedic i pentru c se artase fricos îl lovi slbatec cu piciorul, fcându-i vânt spre groap. Într-o secund lopata se învârti în mâna lui Poon, i-l trsni pe Chen Ureche-de- câine în ceaf. Acesta mai apuc s ofteze i se prbui peste Kin Pak. Ceilali spuser, exclamând:
 — Eeeee, dar ai mânuit lopata aia ca pe o bât de cricket! A murit? Poon Vremebun nu rspunse, privi doar la ultimul Vârcolac, Kin Ciupitul. Toi îi
îndreptar ochii spre el. Sttea eapn în ploaie. În acel moment, Poon observ nurul strâns tare în urul gâtului su. Lu lanterna, se îndrept spre el i vzu c partea cealalt a nurului atârna pe spate. La capt se afla o jumtate de moned rupt, cu o gaur fcut cu grij. Era un ban de aram i prea a fi vechi.
 — Toi zeii s-mput cu vântuituri faa lui Tsao Tsao! Unde ai gsit-o? întreb el radiind de bucurie.
 — Tata mi-a dat-o.  — De unde o are, rhelule?  — Nu mi-a spus.  — A primit-o oare de la Chen Fiul Numrul Unu?  — Nu tiu, spuse i ridic din umeri. Nu eram acolo când l-au omorât. sunt nevinovat, pe
viaa mamei mele! Cu o micare brusc, Poon Vremebun îi smulse nurul de la gât.  — Ducei-l la main! le porunci el lupttorilor lui. Pzii-l bine. Îl lum înapoi cu noi. Da, îl
ducem înapoi. Ceilali acoperii groapa cu pmânt i camuflai-o cu grij! Ordon apoi ultimilor doi din oamenii si s ia ptura în care se afla John Chen i s-l
urmeze. Au executat ordinul cam împleticindu-se din pricina beznei. Poon mergea anevoie spre Sha in Road, ocolind mocirla. În apropiere se gsea un refugiu încropit din carcasa unui autobuz distrus. Când pe drum nu mai fu nimeni, le fcu oamenilor cu mâna i acetia desfcur repede ptura, rezemând corpul într-un col. Scoase dup aceea notia pe care o pregtiser dinainte ârcolacii i o lipi cu grij pe corp.
 — De ce faci asta. Poon Vremebun, heya? De ce fa…  — Pentru c aa mi-a spus Patru Degete s fac! De unde s tiu eu de ce? inei-v spurcata
aia de gur… Farurile unei maini care se apropia, luând curba, îi luminar brusc. Au îngheat,
întorcându-i feele, fcându-se c sunt nite pasageri ateptând autobuzul. Dup ce trecu maina, o
~4~
tulir. Zorile brzdau cerul, iar ploaia îi mai împuinase puterile.
 Telefonul sun strident i Armstrong se trezi din somn cu greu. Bâjbâi cu mâna dup receptor. Îl ridic. Soia lui se întoarse pe partea cealalt, deranjat, i se trezi.
 — La telefon sergentul major divizionar Tang-po, sir, iertai-m c v-am trezit, sir, dar l-am gsit pe John Chen. Vârco…
 Armstrong sri repede din pat, întrerupându-l:  — Viu?  — Dew neh loh moh nu, sir, corpul su a fost gsit în apropiere de Sha Tin într-o staie de
autobuz, un refugiu, sir, i blestemaii ia de Vârcolaci au lsat o noti pe pieptul lui, sir: „Acest Fiu Numrul Unu Chen a fcut prostia s încerce s scape de noi. Nimeni nu poate scpa de Vârcolaci! S-o tie tot Hong Kongul. Ochii notri sunt pretutindeni!” El a…
 Armstrong asculta îngrozit, în timp ce omul, agitat, relata cum a fost chemat poliia la Sha in de ctre un pasager matinal. Imediat au înconjurat zona i au telefonat la Secia de investigaii criminalistice de la Kowloon.
 — Ce trebuie s facem, sir?  — Trimitei-mi imediat o main.  Armstrong închise telefonul, frecându-se la ochi s-i alunge oboseala. Purta un sarong care
cdea bine pe trupul su musculos.  — Probleme? Mary îi ascunse un cscat i se întinse, avea exact patruzeci de ani, era cu doi ani mai
tânr decât el, aten, foarte îngrijit, cu o înfiare plcut, dei plin de riduri.  Armstrong îi spuse despre ce era vorba, urmrind-o atent. Ea pli.  — Oh! E groaznic. Vai ce groaznic. Bietul John!  — Pregtesc eu ceaiul, zise Armstrong.  — Nu, nu, îl fac eu, se scul din pat, hotrât. Mai ai timp?  — Doar o ceac de ceai. Ascult cum plou, ce vreme nenorocit! Czut pe gânduri, Armstrong se duse în baie, se brbieri i se îmbrc rapid, cum numai un
poliist sau un doctor poate s-o fac. N-apuc s ia decât dou înghiituri din ceaiul fierbinte, dulce, i pân s-i ia pâinea prjit se i auzi sunând la u. I se adres soiei:
 — Îi telefonez mai târziu. Ce zici de o cin, desear, cu mâncare indian? Putem merge la Singh.
 — Da, rspunse ea. Da, dac vrei tu. Ua se închise dup el. Mary Armstrong privi spre u. Mâine srbtorim cincisprezece ani
de cstorie, se gândi ea. Nu tiu dac îi va aminti. Probabil c nu. Din paisprezece aniversri, în opt a fost plecat în misiune, o dat am fost eu în spital, iar în rest… totul a decurs normal, cred. Se duse la fereastr i trase draperia. iroaie de ploaie brzdau ferestrele în lumina înc neclara a zorilor. Acum îns era rcoare i plcut. Apartamentul avea dou dormitoare, mobilate de ei, dei locuina aparinea guvernului i le fusese repartizat pentru perioada în care era el în serviciu. Doamne, ce serviciu! Pentru o soie de poliist era groaznic. S-i petreci viaa ateptându-l s vin acas, ateptându-te ca un tâlhar s-l înjunghie cu cuitul, sau s-l împute, sau s-l rneasc – în cele mai multe nopi dormi singur, sau eti trezit la orele la care se doarme cel mai bine pentru a- i anuna dezastre de neînchipuit i iar pleac de acas. Munc mult, prost pltit. Sau te duci la Clubul Poliiei i stai cu alte neveste, în timp ce brbaii pot fi omorâi. Iar tu stai la taclale cu celelalte i bei gin cu ap tonic. Cel puin ele au copii. Copii. Oh, Doamne… A fi vrut s avem copii. Dar cele mai multe soii se plângeau cât sunt de obosite, cât le epuizeaz copiii, se plângeau de slujnice i de coal, de cheltuieli... i de orice. Ce naiba mai înseamn i viaa asta? Ce mizerabil pierdere de vreme. Ce monoton i detestabil…
~5~
Volumul 2 Nobila casÃ
Sun telefonul.  — Taci! strig ea la aparatul acela nenorocit, apoi râse nervos. Mary, Mary, faci exact invers
de cum îi dicteaz firea? se mustr singur i ridic receptorul. Alo?  — Mary, aici Brian Kwok. Iart-m c te trezesc, e acas Rob…  — Oh, bun, drag. Nu regret, tocmai a plecat. Ceva în legtur cu Vârcolacii.  — Am auzit i eu, de aceea îl sunam. S-a dus la Sha Tin?  — Da. Te duci i tu?  — Nu. Eu sunt cu Btrânu.  — Vai de tine. Îl auzi râzând. Discutar puin i apoi el închise telefonul. Mary oft i îi mai turn o
ceac de ceai, adug lapte i zahr, gândindu-se la John Chen. Odinioar fusese îndrgostit lulea de el. I-a fost amant doi ani i el a fost primul… Aceasta se întâmpla în lagrul japonez de pe lâng închisoarea Stanley, în partea de sud a insulei. În 1940, ea luase în Anglia cu brio examenul de funcionar de stat i dup câteva luni fusese trimis la Hong Kong, pe la Capul Bunei Sperane. A ajuns târziu, în 1941 – având doar nousprezece ani – exact în momentul în care toi europenii civili erau internai în lagr, unde aveau s stea pân în 1945. Aveam douzeci de ani când am ieit din lagr, iar în ultimii doi ani John i cu mine ne iubeam. Bietul John, ciclit tot timpul de fustangiul la de taic-su i de nebuna aia de m-sa, fr nici o ans de a scpa de ei. i aproape total lipsit de un col unde s ne retragem i noi în lagrul acela, înghesuii, în toi acei ani, de familii, copii, sugari, cu soii, cu ur, foame, invidie i prea puin veselie. Ne-am iubit ca s ne facem viaa din lagr mai suportabil…
Nu vreau s m mai gândesc la acele vremuri îngrozitoare. Sau la perioada urât ce a urmat lagrului, când s-a cstorit cu aceea pe care i-a ales-o taic-su, o mic scorpie stricat, dar care avea bani i influen, legturi de familie în Hong Kong. Eu nu aveam nimic din toate astea. Ar fi trebuit s m duc acas, dar n-am vrut. Ce m atepta acolo? Aa c am rmas, lucrând la Ministerul Coloniilor, unde m-am simit bine. Destul de bine. Iar dup aceea, l-am întâlnit pe Robert. Ah, Robert. Ai fost un om bun i te-ai purtat frumos cu mine, i ne-am distrat bine, dar i eu am fost o soie bun, i încerc i-acum s fiu. Dar nu pot avea copii, iar tu… amândoi dorim copii. i într-o bun zi, acum câiva ani, ai aflat despre John Chen. Nu m-ai întrebat niciodat despre el, dar mi-am dat seama c tii i c de atunci l-ai urât. Totul s-a întâmplat mult înainte de a te fi întâlnit i tu ai tiut despre lagr, dar nu despre amantul meu. Adu-i aminte c înainte de a ne fi cstorit te- am întrebat: Vrei s-mi cunoti trecutul, iubitule? i tu mi-ai rspuns: Nu, btrânico. Obinuiai s- mi zici tot timpul btrânico. Acum nu-mi mai spui în nici un fel. Doar Mary, câteodat. Bietul Robert! Cât de mult trebuie s te fi dezamgit eu!
Bietul John! Cum m-ai dezamgit i tu. Odinioar a fost atât de plcut, iar acum eti trecut în nefiin. Mai bine a fi murit i eu. i începu s plâng.
2
Ora 7.15.
 — O s continue s plou, Alexi, zise Dunross, pista este deja îmbibat de ap, cerul înnorat puternic, e o zi mohorât.
 — Aa-i, tai-pan. Dac mai plou i mâine, chiar dac nu va ploua toat ziua, cursa de sâmbt va fi dificil.
 — Jacques? Ce crezi?  — De acord, rspunse deVille. Mulumim Domnului pentru ploaie, dar, merde, ar fi tare
pcat s se anuleze cursele.
~6~
Volumul 2 Nobila casÃ
Dunross ddu din cap. Stteau în picioare pe iarb aproape de cercul câtigtorului la hipodromul Happy Valley, toi trei în impermeabile i cu plrii. Pe faa lui Dunross se vedea un semn urât i vânti, dar ochii îi erau fermi i limpezi, prea degajat, sigur pe sine, privind la cerul înnorat, la ploaia care cdea întruna (mai slab îns decât în cursul nopii), la ali antrenori, proprietari i spectatori rspândii în jurul padocului i al tribunelor, tot atât de îngândurai. Câiva cai se antrenau, printre ei fiind Noble Star, Buccaneer Lass înclecat de un îngrijitor de grajd i Pilot Fish al lui Gornt. Toi erau strunii atent, cu hurile strânse: pista i terenul din apropierea ei erau foarte alunecoase. Dar Pilot Fish srea ano, îi plcea ploaia.
 — Buletinul meteorologic de diminea vorbea de e furtun puternic, i ochii migdalai ai lui Travkin erau roii de oboseal, îl privi pe Dunross. Dac mâine nu mai plou, continu el, cursa de sâmbt mai poate avea surprize plcute.
 — Alexi, spune-mi, îi mrete sau îi micoreaz ansele lui Noble Star? întreb Jacques.  — Cum vrea Dumnezeu, Jacques. Ea nu a alergat niciodat pe teren moale. Lui Travkin îi era greu s se concentreze. Cu o sear înainte, sunase telefonul, era din nou
strinul de la KGB, care îi întrerupsese brutal întrebarea prin care vroia s afle de ce a disprut atât de brusc: „Tu nu ai dreptul s pui întrebri, prin Kurgan, îi spusese individul. Mai bine spune-mi tot ceea ce tii despre Dunross. Acum. Totul. Obiceiurile lui, zvonurile care circul pe seama lui, totul.” ravkin s-a conformat. tia c a greit-o, tia c strinul de la KGB va înregistra ce-i va spune pentru a verifica dac nu minte, cea mai mic abatere de la adevr putând s pun în pericol viaa soiei lui sau a fiului, sau a soiei fiului, sau a copiilor fiului su – dac toi acetia or mai tri. Existau ei? se întreb din nou, frmântându-se.
 — Ce s-a întâmplat, Alexi?  — Nimic, tai-pan, rspunse Travkin, simindu-se vinovat. M gândeam prin ce-ai trecut
asear. tirea privind focul de la Aberdeen invadase undele radiofonice, îndeosebi descrierile
îngrozitoare ale unui martor ocular, Venus Poon, care constituiser elementul principal al relatrilor.  — A fost groaznic pentru ceilali, nu-i aa?  — Da. Pân acum au fost numrai cincisprezece mori, ari i înecai, printre care i doi
copii. Vor trece multe zile pân vom afla câi au murit.  — Îngrozitor, spuse Jacques. Când am auzit despre foc… dac Susanne ar fi fost aici, ne-ar
fi mistuit i pe noi. Ea… Curios, cum e viaa uneori!  — Al dracului incendiu! Nu mi s-a mai întâmplat niciodat, spuse Dunross. Toi am
mâncat acolo de zeci de ori – voi vorbi cu guvernatorul în aceast diminea despre toate restaurantele astea plutitoare.
 — Dar în ceea ce v privete, v simii bine? întreb Travkin.  — Oh, da. N-am nimic. Dunross zâmbi îngreoat. Numai dac n-am luat vreo difterie
înotând prin haznaua aia. Când Floating Dragon s-a rsturnat, Dunross, Gornt i Peter Marlowe au ajuns direct sub
ap. Din difuzorul de pe alupa poliiei a rsunat un avertisment ferm i toi au început s alerge disperai. Dunross era un bun înottor i împreun cu Gornt s-au salvat, dei valurile mari îi împingeau la fund. i pentru c intrase cu capul în ap, Dunross vzu cuterul pe jumtate plin atras în vârtej, iar pe Marlowe în dificultate. S-a lsat dus de torentul tumultuos, în timp ce vasul se scufunda pe o parte, npustindu-se spre Marlowe. Cu degetele, Dunross l-a apucat de cma. S-au învârtit amândoi pentru un moment, trgându-l apoi în jos câiva metri. S-a lovit puternic de punte. Lovitura l-a ameit, dar nu l-a scpat din mân pe Marlowe, i când nu s-a mai lsat aa de greu l-a împins spre suprafa. Capetele lor au ieit odat din ap. Marlowe de-abia scoase câteva cuvinte de mulumire i îi fcu singur drum spre Fleur care sttea agat cu ceilali de cuterul rsturnat. În urul lor era un haos, oameni care de-abia mai respirau sau se înecau, unii erau salvai de marinari
~7~
Volumul 2 Nobila casÃ
i de cei mai puternici. Dunross o vzu pe Casey scufundându-se în ap dup cineva. Gornt nu se mai vedea nicieri. Bartlett iei la suprafa cu Christian Toxe i se arunc dup un colac de salvare. Se asigur c i-a pus bine colacul i c Toxe e în afar de pericol. Apoi îi strig lui Dunross: „Cred c Gornt s-a lsat la fund... o femeie…, i imediat s-a scufundat din nou.
Dunross privi în jurul lui. Floating Dragon era de-acum înclinat pe o parte. El simi o uoar explozie sub ap i pentru un moment în jurul lui apa se învolbur. Casey iei la suprafa pentru a lua aer, îi umfl plmânii i se scufund din nou. Dunross intr i el înc o dat sub ap. Era aproape imposibil s vezi ceva, bâjbâi prin întuneric, scufundându-se de-a lungul prii superioare a punii care ajunsese s stea aproape vertical în ap. Înot împrejurul epavei cutând, stând sub ap cât putu, apoi iei la suprafa cu atenie pentru c miunau muli înottori prin preajm. Toxe înghiea ap de mare, inându-se cu greu de colacul de salvare. Dunross înot pân la el, împingându-l lin spre un marinar, tiind c Toxe habar n-avea s înoate.
 — Prinde-te, Christian… eti în siguran acum. Disperat, Toxe încerc s vorbeasc printre icnituri:  — So… soia… mea… e acolo… colo jos… jos… Marinarul se apropie:  — L-am prins, sir, dumneavoastr v descurcai?  — Da… da… el spune c soia a fost dus de ap la fund.  — Hristoase! N-am vzut pe nimeni… Am s cer ajutor! Marinarul se întoarse i strig spre alupa poliiei. Mai muli marinari srir imediat din
alup i începur s caute. Dunross nu-l gsea pe Gornt. Casey iei la suprafa respirând greu, se inu de cuterul rsturnat pentru a-i trage sufletul.
 — Cum te simi?  — Ei… bine… Mulumesc lui Dumnezeu c ai scpat i tu…. spuse ea gâfâind. E o femeie
acolo jos, cred c e chinezoaic, am vzut-o cum a dus-o apa la fund.  — L-ai vzut pe Gornt?  — Nu… Poate c e…  Art spre alup. Oamenii se crau pe pasarel, alii se înghesuiau pe punte. Bartlett iei
la suprafa pentru o clip i apoi se scufund din nou. Casey mai inspir o dat adânc i plonj în adâncuri. Dunross se duse dup ea puin spre dreapta. Toi trei au cutat pân când ceilali au ajuns în siguran în alup sau în sampane. Pe femeie n-au mai gsit-o. Când Dunross ajunse acas, Penelope dormea profund. Se trezi pentru un moment.
 — Ian?  — Da. Culc-te din nou, iubito.  — Ai petrecut bine? întreb ea, fr s fie complet treaz.  — Da, hai dormi acum. Diminea, când plecase de acas, cu o or în urm, el nu o trezise.  — Ai auzit c Gornt a scpat, Alexi? întreb el.  — Da, am auzit, tai-pan. Cum vrea Dumnezeu.  — Adic?  — Dup cele întâmplate la burs ieri ar fi fost foarte bine dac nu ar fi scpat. Dunross schi un zâmbet forat, simind c durerea de spate i se mai potolise.  — Ah, zise el, asta m-ar fi stingherit foarte tare, într-adevr, pentru c altfel a mai fi avut
plcerea s distrug eu însumi compania Rothwell-Gornt?  — E de mirare cum de n-a murit spuse dup o pauz deVille. Priveau armsarul Pilot Fish, care trecea în galop mic, artând foarte bine. DeVille îi
arunc privirea peste hipodrom.  — Este adevrat c Bartlett a salvat-a pe soia lui Peter Marlowe? întreb Travkin.
~8~
Volumul 2 Nobila casÃ
 — Da. A srit împreun cu ea. Amândoi, Linc i Casey au fcut o treab excepional. Minunat.
 — M scuzi, tai-pan. Jacques deVille art cu capul, spre tribune. A venit Jason Plumm – trebuie s joc bridge cu el în seara asta.
 — Ne vedem la Prayers, Jacques! Dunross îi zâmbi, deVille plec, Dunross oft întristat pentru nenorocirea prietenului su. M duc la birou, Alexi. Telefoneaz-mi la ora ase.
 — Tai-pan.  — Ce este?  Travkin ezit. Apoi spuse direct:  — Am dorit doar s tii c eu… eu te admir enorm. Dunross rmase perplex în faa melancoliei subite i directe care pusese stpânire pe acest
om.  — Mulumesc, rspunse el cu cldur, btându-l pe umr, niciodat pân atunci nu-l
tratase ca prieten. Nici tu nu eti biat ru, inu el s adauge. Dunross plec, iar Travkin rmase privind în urma lui, cu durere în suflet, în vreme ce
lacrimile ruinii se alturau picturilor de ploaie. Îi terse faa cu dosul palmei i se reîntoarse s-l urmreasc pe Noble Star i încerc s se concentreze. În deprtare vzu pe cineva i se întoarse speriat. Omul de la KGB era într-un col al tribunei, însoit acum de înc un brbat, în vârst, rigid i bine cunoscut în Hong Kong ca parior la curse. Travkin cuta s-i aminteasc numele. Clinker. sta e! Clinker! îi privi absent pentru un moment. Jason Plumm era în tribun, chiar în spatele omului de la KGB i îl vzu pe Plumm ridicându-se i rspunzând la salutul lui deVille, apoi coborând scrile pentru a-l întâlni. Exact în momentul acela, individul de la KGB privi spre el i se întoarse prudent, încercând s nu fac din nou o micare brusc, îi puse binoclul la ochi. Travkin nu-i ddu seama dac a fost observat sau nu. Se înfior la gândul c binoclul acela puternic fusese îndreptat spre el. Poate c individul înelegea de pe buze ce se vorbete, se gândi el îngrozit. Isuse Hristoase i Maica Domnului, mulumesc lui Dumnezeu c nu mi-a scpat din gur adevrul când eram cu tai-pan.
Inima i se zbtea destul de alarmant i avea o senzaie de grea. Un fulger brazd cerul înspre rsrit. Ploaia udase asfaltul i partea de jos, neacoperit, a tribunei, încerc s se calmeze, uitându-se în jurul su inutil, netiind ce s fac i dorind nespus s afle cine era omul KGB-ului. De-abia observ c Pilot Fish îi terminase antrenamentul, fiind într-o form bun. Lâng el, Richard Kwang vorbea, absorbit, cu un alt grup de chinezi pe care nu-i cunotea. Linbar Struan i Andrew Gavallan stteau rezemai de balustrad. Împreun cu americanul Rosemont i alte persoane de la consulat pe care le tia din vedere. Priveau la cai, uitând de ploaie. În apropierea cabinelor jocheilor, la adpost, Donald McBride discuta cu ali granguri ai hipodromului, printre ei numrându-se sir Shi-teh T'Chung, Pugmire i Roger Crosse. Îl vzu pe McBride privindu-l pe Dunross, salutându-l i fcându-i semn s vin lâng ei, Brian Kwok îl atepta pe Roger Crosse. Travkin îi cunotea pe amândoi, dar nu tia c fceau parte din Serviciul Special de Informaii. Fr voia lui, o porni spre ei. Gustul amar al fierii îi ajunse pân în gur. Îi stpâni imboldul de a se grbi i de a le spune adevrul. În schimb, îl chem cu glas tare pe eful rândailor:
 — Trimite toi caii în grajd. Pe toi. Vezi s nu fie transpirai când li se d de mâncare.  — Da, sir. Suprat, Travkin se târî alene spre cabine. Cu coada ochiului vzu c omul de la KGB avea
binoclul îndreptat spre el. Ploaia i se prelingea pe gât i se combina cu sudoarea ce i-o provocase frica.
 — Ah, Ian, ne gândeam c ar fi mai bine s amânm cursele dac mâine va ploua. S zicem ora 18.00 mâine, propuse McBride. Eti de acord?
~9~
Volumul 2 Nobila casÃ
 — Nu, de fapt nu sunt de acord. A sugera s lum o decizie final sâmbt la ora 10.00.  — Nu-i puin cam târziu, amice? întreb Pugmire.  — Nu, dac comitetul mobilizeaz oamenii de la radio i televiziune. Ar mri interesul pentru
curse. În special dac dai tirea de azi.  — Bun idee, zise Crosse.  — Atunci ne-am îneles, zise Dunross. Mai e ceva?  — Nu crezi… e o problem cu pista, observ McBride. Nu vrem s o distrugem.  — Întru totul de acord, Donald. Vom hotrî definitiv sâmbt la ora 10.00. Are cineva ceva
împotriv? Nici o opoziie. Bun, relu Dunross. Mai e vreo problem? Iertai-m, dar am o edin într-o jumtate de or.
 — O, tai-pan, mi-a prut atât de ru pentru ce s-a întâmplat asear… îngrozitor, i se adres stângaci Shi-teh.
 — Da. La dracu, când îl întâlnim pe guvernator în consiliu, la prânz, va trebui s-i sugerm s impun noi i foarte severe msuri pentru prevenirea incendiilor la Aberdeen.
 — De acord, zise Crosse. E un miracol c nu s-au pierdut mai multe persoane.  — Adic s se închid restaurantele, prietene? sri ocat Pugmire, compania lui avea
interese în dou din ele. Ar duna într-o mare msur turismului, continu el. Nu poi s faci mai multe ieiri… Ar trebui s-o iei apoi de la zero!
Dunross se uita în spate la Shi-teh.  — De ce nu-i sugerezi guvernatorului s dea ordin ca toate buctriile s fie instalate de
îndat pe nite barje care pot fi ancorate de-a lungul navelor restaurant? Ar putea ordona ca mainile pompierilor s fie meninute în imediat apropiere pân când vor fi fost efectuate schimbrile. Cheltuielile ar fi modeste, ar fi uor de acionat i riscurile de incendiu s-ar elimina o dat pentru totdeauna.
 Toi se uitau la el. Shi-teh radia.  — Ian, eti un geniu!  — Nu. Nu pot decât s regret c nu ne-am gândit mai demult la asta. Nu mi s-a întâmplat
pân acum. Groaznic cu Zep… i soia lui Christian, nu-i aa? Au gsit corpulei?  — Nu cred.  — Dumnezeu tie câi alii s-au mai prpdit. Parlamentarii s-au salvat, Pug?  — Da, btrâne. Cu excepia lui sir Charles Pennyworth. Bietul pederast, când a czut s-a
lovit puternic cu capul de un sampan. Dunross era uluit.  — Îmi plcea omul! Ce nenorocit de ghinion!  — La un moment dat mai erau lâng mine câiva din ceilali. Ticlosul la radical, cum îl
cheam? Grey, oh da, Grey, sta e. Iar cellalt, alt apucat, un nenorocit de socialist, Broadhurst. S- au descurcat bine, amândoi.
 — Am auzit c Bartlett i Casey au fost extraordinari, nu? Poate c ar trebui s fie decorai.  — De ce nu propui? zise Dunross, nerbdtor s plece. Dac nu mai sunt probleme...  — Ian, dac a fi în locul tu, a face o injecie. În golful asta trebuie s fie nite microbi
care n-au fost înc descoperii.  Au izbucnit cu toii în râs.  — De fapt, am fcut ceva mai bun. Când am ieit din ap, i-am înfcat pe Linc Bartlett i
Casey i am fugit la Doctorul Tooley, i Dunross zâmbi subire. Când i-am spus c am înotat în portul Aberdeen, i-a venit s leine. Ne-a îndemnat: Bei din asta! Ca nite proti, am but i, înainte de a ti ce se întâmpl, ne-am vrsat i sufletul din noi. Dac a mai fi avut putere l-a fi btut cu cureaua, dar eram cu toii în patru labe, luptându-ne s ajungem la closet, fr s tim care ajunge mai întâi. Atunci Casey a început s râd, respirând înc greu, i apoi ne-am prvlit pe prpdita
~10~
Volumul 2 Nobila casÃ
aia de duumea! Apoi, înainte s ne dezmeticim, btrânul doctor ne-a bgat pe gât nite pilule i Bartlett a zis: Pentru numele lui Dumnezeu, doctore, ce-ai zice de un supozitor i atunci folosim o singur gaur!
 — E adevrat ce se spune despre Casey? C s-a dezbrcat i a srit în ap ca o vedet olimpic? întreb Pugmire.
 — Mai grozav, amice, goal puc, exager cu dezinvoltur Dunross. Ca o Venus din Milo! Poate cea mai grozav… pe care am vzut-o vreodat.
 — Oh? toi fcur ochii mari.  — Da.  — Dumnezeule, dar s înoi în portul Aberdeen, canalul la împuit, zise McBride, ridicând
din sprâncene. Dac o s mai trii, o s fie mare minune!  — Doctorul Tooley a spus c în cel mai ru caz vom contracta o gastroenterit,
dizenterie sau cium i Dunross îi întoarse privirea în alt parte, zicând: Bun, azi aici, mâine cine tie unde. Mai e ceva?
 — Tai-pan, interveni Shi-teh. Eu… sper c nu ai nimic împotriv îns… eu am… a vrea s iniiez un fond pentru ajutorarea familiilor victimelor.
 — Bun idee! Clubul turfitilor va trebui s contribuie i el. Donald, discui tu azi cu ceilali, s obii acordul lor? Ce prere avei despre o contribuie de 100.000?
 — Destul de generos, nu-i aa? zise Pugmire. Dunross a ridicat capul.  — Nu. S spunem mai bine 150.000. Nobila Cas va contribui cu aceeai sum, i Pugmire
se înroi. Nu scoase nimeni nici un cuvânt. Ridicm edina? Bun. 'Neaa, i Dunross îi scoase politicos plria i plec.
 — Scuzai-m un moment, i Crosse îi fcu semn cu mâna lui Brian Kwok s-l urmeze i strig: Ian!
 — Da, Roger? Când Crosse se apropie de Dunross îi spuse încet:  — Ian, se confirm sosirea lui Sinders cu zborul de mâine al companiei BOAC. Vom merge
direct la banc de la aeroport, dac aa trebuie.  — Va fi acolo i guvernatorul?  — O s-l întreb. Va trebui s fim acolo pe la ase.  — Dac avionul sosete la timp, Dunross zâmbi.  — Ai primit aprobarea oficial pentru eliberarea luiEastern Cloud?  — Da, mulumesc. Am primit un telex ieri de la Delhi. Am ordonat reîntoarcerea navei
imediat i a plecat pe flux. Brian, îi aminteti pariul pe care l-am fcut – acela despre Casey. Despre sânii ei – cincizeci de dolari la unu, pltii pe loc, c sunt cei mai frumoi din Hong Kong?
Brian Kwok se înroi, remarcând privirea posomorât a lui Crosse.  — A… da, de ce?  — Nu tiu dac sunt cei mai frumoi, dar asemenea judecii lui Paris, ai avea o problem al
dracului de grea dac i-ai pune la încercare!  — E adevrat deci, a fost goal ca Eva?  — A fost zeia salvrii. Dunross se înclin spre amândoi afabil i plec salutându-i cu un „Pe
mâine”. Se uitar dup el. La ieire îl atepta un agent al Serviciului secret ca s-l însoeasc.  — sta pune la cale ceva, zise Crosse.  — Aa e, sir. Crosse îi lu ochii de la Dunross, privind spre Brian Kwok, pe care îl întreb:  — Obinuieti s pariezi pe sânii vreunei femei?
~11~
Volumul 2 Nobila casÃ
 — Nu, sir, scuze sir.  — Bun. Din fericire femeile nu sunt singura surs de frumusee, nu-i aa?  — Aa e, sir.  — Mai sunt ogarii, picturile, muzica, chiar i câte un asasinat. Nu?  — Da, sir.  — Ateapt aici, te rog i Crosse se întoarse la ceilali administratori. Brian Kwok oft. Era plictisit i obosit. Echipa de scufundtori îl întâlnise la Aberdeen i cu
toate c aflaser aproape imediat c Dunross era salvat i plecase deja acas, a trebuit s stea aproape toat noaptea dând ajutor la organizarea cutrii victimelor. Era o misiune macabr. Apoi, când era gata s plece spre cas, Crosse îi ceru ca în zori s fie în Happy Valley, aa c nu mai avu când s se culce în schimb, se duse la restaurantul Para unde ddu de oameni ai triadelor i de Ko Ologul. Acum se uita la Dunross. Ce-o fi în mintea acestui individ? se întreb el. O invidie chinu- itoare îl mcina. Ce n-a fi fcut eu cu puterea i cu banii lui! Îl vzu pe Dunross schimbând direcia spre tribuna din apropiere, apoi o observ pe Adryon stând lâng Martin Haply, amândoi privind la cai, fr s se uite la Dunross. Dew neh loh moh, gândi el, surprins. E ciudat c sunt împreun. Hristoase, ce frumusee! Mulumesc lui Dumnezeu c nu sunt tatl ei. A înnebuni. Crosse i ceilali îi vzuser i ei cu uimire pe Adryon i Martin Haply.
 — Ce-o fi fcând golanul sta cu fata tai-panului? întreb Pugmire pe un ton iritat.  — Nimic bun, asta-i sigur, spuse cineva.  — Blestematul sta nu aduce decât necazuri! murmur Pugmire, iar ceilali încuviinar din
cap. Nu îneleg pentru ce Toxe îl mai ine.  — Pentru c nenorocitul e socialist, de-aia! i el ar trebui îndeprtat.  — Destul, Pug. Toxe este de treab… i unii socialiti sunt cumsecade, spuse Shi-teh. Dar
trebuia s-l dea afar pe Haply i toi am fi dus-o mai bine.  Toi fuseser inta atacurilor lui Haply. În urm cu câteva sptmâni scrisese o serie de
articole incisive despre unele afaceri comerciale ale lui Shi-teh din cadrul imensului su conglomerat de companii, în care se vorbea i despre unele onorarii dubioase pltite unor personaliti din guvernul de la Hong Kong pentru favorurile fcute.
 — Aa este, zise Pugmire, trdându-se c i el îl detesta. Haply, cunoscut pentru minuiozitatea sa, dduse detalii confideniale în legtur cu
fuzionarea cu Superfoods, demonstrând în mod cât se poate de clar c Pugmire a beneficiat mult mai mult decât acionarii si de la General Stores la care nu au fost consultai decât într-o mic msur asupra condiiilor unificrii. Mâravul. A dori, evident, s tiu de unde îi ia informaiile.
 — E curios c Haply e cu ea, zise Crosse, privind atent la buzele lor, ateptând s vorbeasc. Singura companie mare pe care n-a cutat înc s-o atace este Struan.
 — Crezi c e rândul companiei Struan, i Haply o iscodete pe Adryon? întreb unul din ei. Ce lovitur ar fi asta!
Îl privir cu interes pe Dunross intrând în tribun, fr ca cei doi tineri s-l observe.  — Poate c-l va face ndri, cum a fcut-o i cu cellalt golan, zise Pugmire pe un ton vesel.  — Ei? interveni Shi-teh. Despre cine e vorba? Cum a fost?  — Oh, credeam c tii. În urm cu doi ani, unul din directorii executivi de rang mai mic al
bncii Victoria a început, direct de la Londra, s o urmreasc pe Adryon. Ea avea aisprezece ani, poate aptesprezece – el avea douzeci i doi i era mare cât o cas, mai înalt ca Ian. Se numea Byron. Credea c este lord Byron i s-a apucat s-i fac curte. A înnebunit-o pe biata fat. Ian l-a avertizat pentru, ultima dat. Târâtura se inea dup ea, aa încât Ian l-a invitat s ias puin afar din sala sa de gimnastic de la Shek-O, i-a pus mnuile – tia c prpditul se credea grozav la box – i a început s dea în el fr mil. Într-o sptmân banca i-a dat papucii.
 — Ai asistat la btaie? întreb Shi-teh.
~12~
Volumul 2 Nobila casÃ
 — Bineîneles c nu. Au fost singuri, pentru numele lui Dumnezeu, iar nenorocitul sta de nebun era în gleat. Nu mi-ar place s-l am ca adversar pe tai-pan – mai ales când e înfuriat.
Shi-teh întoarse privirea spre Dunross.  — Poate îi face acelai lucru i micuului sta ticlos, zise pe un ton glume.  Toi îl urmreau pe tai-pan, plini de speran. Crosse se îndeprt, cu Brian Kwok, mergând
unul lâng altul. Dunross urc în for scrile tribunei, cu energia sa cunoscut, oprindu-se lâng ei:
 — Bun, iubito.  — Oh, bun, tat, rspunse Adryon, tresrind. Nu te-am v… Ce-ai pe fa?  — Am intrat cu maina în spatele unui autobuz, neaa Haply.  — Neaa, sir. Haply se ridic i apoi se aez din nou.  — Un autobuz? spuse ea. i-ai distrus Jaguarul? Te-au amendat? se interes ea plin de
sperane pentru c ea adunase deja trei amenzi.  — Nu. Te-ai sculat devreme? spuse el, aezându-se lâng ea.  — Exact invers. N-am dormit toat noaptea.  — Da? I-ar fi pus pe loc cel puin patruzeci i opt de întrebri, dar în loc de asta remarc:
rebuie s fii obosit.  — Nu, nu sunt deloc obosit.  — Despre ce a fost vorba, o srbtorire?  — Nu. Am stat cu bietul Martin, i puse cu afeciune o mân pe umrul tânrului. Dunross se for s zâmbeasc. Se adres apoi tânrului canadian:  — Ce s-a întâmplat? Haply ezit, apoi îi spuse ce se întâmplase la ziar, când l-a sunat proprietarul, i
Christian Toxe, redactorul su ef, i-a desfiinat rubrica de cronic monden.  — Nemernicul la ne-a trdat. Proprietarul ziarului i-a dat voie s ne cenzureze. Eu tiu c
am dreptate. tiu c am dreptate.  — De unde tii?  — Îmi pare ru, dar nu pot s v dezvlui sursa.  — Nu poate într-adevr, tat, aceasta ar fi o înclcare a libertii presei, spuse Adryon
luându-i aprarea. Haply strânse din pumni, punând apoi palma fr s-i dea seama, pe genunchii lui Adryon
care, la rândul ei, îi puse mâna pe mâna lui.  — Ho-Pak a fost victima unor mainaii.  — De ce?  — Nu tiu. Îns Gor… îns tai-panii sunt la originea atacului i nu pricep de ce.  — Gornt este în culisele acestei afaceri? Dunross se încrunt la auzul acestei noi idei.  — N-am spus Gornt, sir. Nu, n-am spus asta.  — N-a spus, tat, interveni Adryon. Ce ar trebui s fac Martin? S-i dea demisia, sau s-i
înfrâng mândria i...  — Nu pot, Adryon, zise Martin Haply.  — Las-l pe tata s vorbeasc, el tie ce trebuie s faci. Dunross o vzu cum îi întoarse ochii ei frumoi spre el i nevinovia ei îi stârni o încântare
pe care n-o mai simise pân atunci.  — Dou lucruri: în primul rând, te duci înapoi imediat. Christian are nevoie de ajutor. În al
doilea rând, tu…  — Ajutor?
Volumul 2 Nobila casÃ
 — N-ai auzit de soia lui?  — Ce-i cu ea?  — Nu tii c a murit?  Amândoi se uitar la Dunross cu nite ochi pierdui. Le spuse repede ce se întâmplase la
berdeen. Rmaser uluii, iar Haply se bâlbâi:  — Isuse, noi… noi n-am ascultat radio, n-am auzit nicieri… n-am fcut decât s dansm i
s vorbim! – sri s plece, apoi se reîntoarse. Eu… mai bine plec imediat. Isuse!  Adryon se ridic i ea, oferindu-se s-l duca ea cu maina.  — Haply, zise Dunross, spune-i lui Christian s atrag atenia în mod ferm tuturor celor
care au czut în ap sau au înotat s se prezinte la doctor de îndat – e foarte important.  — Am îneles.  — Tat, zise Adryon îngrijorat, ai fost la doctorul Too…  — Da, da, rspunse Dunross. M-a dezinfectat i pe dinuntru i pe dinafar. Hai ducei-v
acum.  — Care era cel de-al doilea lucru, tai-pan? întreb Haply.  — Al doilea? Nu trebuie s uii c banii sunt ai proprietarului, de aceea ziarul îi aparine i
poate face ce vrea. Proprietarii de ziare pot fi influenai. M întreb, de exemplu, cine l-a convins pe el sau pe ea, de ce el i ea au acceptat s-l sune pe Christian… dac ceea ce spui tu este adevrat.
Haply zâmbi.  — Hai s mergem, iubito, i se adres lui Adryon, mulumind tai-panului. Fugir inându-se de mân. Dunross rmase pentru moment în tribun. Oft adânc, apoi se
ridic i plec. Roger Crosse era cu Brian Kwok în apropierea cabinelor jocheilor i urmreau conversaia tai-panului dup micarea buzelor. Îl vzur plecând urmat de omul de la Serviciul de Informaii.
 — Nu mai e nevoie s ne pierdem vremea aici, Brian. Hai s mergem. O luar înainte spre ieire. Sunt curios dac Robert a gsit ceva la Sha Tin.
 — Blestemaii ia de Vârcolaci vor avea o zi agitat, întregul Hong Kong va fi speriat de moarte. Pot paria c noi… Brian Kwok se opri brusc. Sir! Ia uitai-v acolo! art cu capul spre tribun, observându-i pe Suslev i Clinker, printre grupurile rzlee care priveau la ploaie. Nu a fi crezut s se scoale atât de devreme.
Crosse îi miji ochii pentru a scruta în deprtare.  — Da. E curios. Da! ezit un moment, apoi îi schimb privirea în alt direcie, urmrindu-
le atent micarea buzelor. Pentru c el ne-a onorat cu prezena am putea i noi s avem o mic discuie. Ah… ne-au vzut. Clinker nu ne iubete deloc.
Se îndrept alene spre tribun. Pe faa rusului aceluia solid apru un zâmbet. Scoase o sticl subire i trase o duc. I-o oferi apoi i lui Clinker.
 — Nu, mulumesc, amice, tocmai beam o bere, i ochii reci ai lui Clinker erau aintii asupra poliistului care se apropia. Nu prea miroase a bine pe aici, nu-i aa? zise el cu voce tare.
 — 'Neaa, Clinker, salut Crosse tot pe un ton rece, apoi îi zâmbi lui Suslev. 'Neaa, cpitane. Scârboas zi, nu?
 — Trim, tovare, suntem vii! Aadar cum poate o zi s fie scârboas? Suslev, vorbind cu o aparent bonomie, continu s se ascund sub masca unei atitudini
familiare:  — Sâmbt vor avea loc cursele, domnule inspector?  — Probabil. Hotrârea definitiv se va lua sâmbt diminea. Cât timp vei rmâne în port?  — Nu prea mult, domnule inspector. Repararea cârmei merge încet.  — Nu prea încet, sper. Pe toi ne supr dac oaspeii notri foarte importani nu sunt
servii cât mai repede, i vocea lui Crosse era ferm. Voi vorbi cu comandantul portului.
~14~
Volumul 2 Nobila casÃ
 — Mulumesc, suntei… suntei foarte atent. Ca i departamentul dumneavoastr… Suslev ezit, apoi se întoarse spre Clinker. Amice, n-ai nimic împotriv s mai stau puin de vorb cu dumnealui?
 — Sigur c nu, rspunse Clinker. Copoii m scot din srite! Brian Kwok se uit la el, Clinker îl privi i el fr team. M gseti în main, spuse el i dispru.
Glasul lui Suslev deveni mai rece:  — Departamentul dumneavoastr a fost amabil i a trimis corpul bietului nostru
tovar Voranski. I-ai prins pe asasini?  — Din pcate nu. Pot fi asasini pltii – de pe orice meridian. Desigur, dac n-ar fi ters-o în
mod misterios la rm, ar fi continuat s fie i acum un agent util al… al oricrui departament în care ar fi lucrat.
 — Nu era decât un marinar i un om cumsecade. Am crezut c în Hong Kong poi fi în siguran.
 — Ai transmis fotografiile asasinilor i informaiile privind convorbirile lor telefonice superiorilor dumneavoastr de la KGB?
 — Eu nu sunt de la KGB, m pi pe KGB! Da, informaiile au fost vzute… de superiorul meu, se rsti Suslev iritat. Dumneavoastr tii cum e, pentru numele lui Dumnezeu. Dar Voranski a fost un om bun i asasinii trebuie prini.
 — Îi vom prinde destul de repede, zise Crosse calm. N-ai tiut c Voranski era în realitate maiorul Yuri Bakyan în Direcia 1-a a Departamentului 6 din KGB?
Pe faa lui Suslev se vzu surprinderea.  — Era… mi-era doar prieten i venea la noi din când în când.  — Cine se ocup de problemele astea, cpitane? întreb Crosse. Suslev se uit la Brian Kwok, care îl privi cu o fi aversiune.  — De ce suntei aa de suprat? Ce v-am fcut eu?  — Pentru ce imperiul rus e atât de hrpre. Îndeosebi când vine pe pmântul Chinei?  — Politica! rspunse Suslev iritat. Nu m intereseaz politica.  — Fir-ar s fie, v amestecai tot timpul în treburile altora! Ce grad ai în KGB?  — Nu am nici un grad.  — Un pic de colaborare ar fi foarte important, zise Crosse. Cine stabilete la voi
echipajele, cpitane Suslev?  Acesta îl privi un moment i apoi zise:  — Pot s-i vorbesc între patru ochi?  — Desigur, rspunse Crosse, adresându-se apoi lui Brian: Ateapt-m aici. Suslev se îndrept spre scrile care coborau pe gazon, Crosse îl urm.  — Ce anse crezi c are Noble Star? întreb Suslev binevoitor.  — Bune. Dar ea n-a alergat niciodat pe teren moale.  — Dar Pilot Fish?  — Uit-te la el – poi s-i dai seama singur. Lui îi place terenul umed. Va fi favorit. Te
gândeti s fii aici sâmbt? Suslev se sprijini de balustrad i zâmbi, rspunzând:  — De ce nu?  — De ce nu, într-adevr? repet Crosse râzând linitit. Era convins c acum erau absolut
singuri. Eti un bun actor, Gregor, continu el, foarte bun.  — i tu la fel, tovare.  — Îi asumi un risc al dracului de mare, nu-i aa? zise Crosse de-abia micându-i buzele.  — Da, dar toat viaa e un risc. Cei din central mi-au cerut s preiau eu activitatea pân la
sosirea înlocuitorului lui Voranski – sunt prea multe contacte care trebuie fcute i hotrâri care
~15~
Volumul 2 Nobila casÃ
trebuie luate în timpul acestei deplasri. i nu în ultimul rând, Sevrin. i oricum, dup cum tii, aa a vrut Arthur.
 — Uneori m întreb dac e înelept.  — Este! Suslev zâmbi i ridurile din jurul ochilor lui se încreir. Oh, da. Foarte înelept. M
bucur s te vd. Cei din central sunt foarte, foarte mulumii de activitatea ta de anul sta. Am multe s-i spun.
 — Cine-i ticlosul care l-a turnat pe Sevrin lui AMG?  — Nu tiu. A fost un fugar. Dac-l aflu, e un om pierdut.  — Cineva a trdat o parte din oamenii mei, denunându-i R.P. Chineze. Descoperirea lor s-a
fcut probabil din dosarele lui AMG. Citete exemplarul meu. Cine altcineva de pe nava ta putea s-o fac? Cineva a fost infiltrat în operaiunea ta de aici.
Suslev se albi.  — Voi organiza imediat o verificare a situaiei. Puteau veni de la Londra sau Washington.  — M îndoiesc. Cred c de aici provine totul. i apoi întâmplarea cu Voranski. Cineva a fost
infiltrat în echipa voastr.  — Dac R.P. Chinez… da, s-a terminat. Dar cine? Pariez pe ce vrei c nu exist nici un
spion pe nav. Crosse era i el furios.  — Se gsete totdeauna cineva care poate fi corupt.  — Ai un plan de fug?  — Mai multe.  — Mi s-a ordonat s-i dau sprijin sub orice form. Vrei s te iau pe Ivanov?  — Atept s citesc dosarele lui AMG. Ar fi pcat, dup atâta vreme…  — De acord.  — i-e uor s fii de acord. Dac tu eti prins eti doar expulzat i rugat politicos: v rog, s
nu mai venii pe aici. Eu? N-a vrea s fiu prins viu.  — Evident. Suslev îi aprinse o igar. Nu vei fi prins, Roger. Eti mult prea detept. Ai ceva
pentru mine?  — Privete colo, lâng balustrad. Brbatul acela înalt. Calm, Suslev puse la ochi binoclul. Îi centr pe îndelete imaginea i apoi privi.  — sta e Stanley Rosemont, CIA. tii c te urmrete?  — Pot s fac s-mi piard urma, dac vreau.  — Omul de lâng el este Ed Langan, FBI. Cel cu barb este Mishauer, de la Serviciul de
informaii al Marinei Americane.  — Mishauer? îmi sun cunoscut. Ai fiele lor?  — Înc nu, dar la consulat se afl un individ cu deprinderi anormale care are o combinaie
frumuic cu fiul unuia din avocaii notri chinezi de frunte. Pe când vei reveni, la viitoarea ta cltorie, el va fi gata s-i îndeplineasc i cea mai mic dorin.
Suslev schi un zâmbet forat.  — Bine! din nou calm, privi la Rosemont i la ceilali, întiprindu-i bine în memorie figurile
lor. Cu ce se ocup? întreb el.  — Adjunct al efului biroului de informaii. E în CIA de cincisprezece ani. A fost OSS –
serviciul Secret American, precursor al CIA i în alte asemenea servicii. A mai avut aici o duzin de funcii de acoperire i ascunztori peste tot. Am trimis o list în micropuncte la 32.
 — Bun. Centrala vrea s-i intensifice urmrirea tuturor micrilor pe care le întreprinde CIA.
 — Nici o problem, sunt cam indoleni, dar au resurse financiare mari i mereu în cretere.  — Datorit rzboiului din Vietnam?
~16~
Volumul 2 Nobila casÃ
 — Evident. Suslev râse mulumit.  — Protii, habar nu au în ce s-au bgat. Ei înc mai cred c pot s lupte în jungl cu tactica
din rzboiul din Coreea sau din cel de-al doilea rzboi mondial.  — Nu sunt toi proti, observ Crosse. Rosemont e bun, e foarte bun. Pentru c veni vorba,
ei tiu despre baza aerian de la Iman. Suslev înjur în oapt, sprijinindu-i capul într-o mân, pe care o inea, ca din întâmplare,
în dreptul gurii pentru a nu se vedea ce spune.  — … despre Iman i aproape totul despre Petropavlovsk, noua baz secundar de la
Korsakov i Sahalin… Suslev înjur din nou, exprimându-i nedumerirea.  — Cum au ajuns s tie toate astea?  — Trdtorii! i Crosse zâmbi discret.  — De ce eti agent dublu, Roger?  — De ce îmi pui întrebarea asta de câte ori ne întâlnim? Suslev oft. El avea un ordin precis ca pe Crosse s nu-l chestioneze, ci s-l sprijine sub
orice form. i, dei era coordonatorul întregii activiti de spionaj a KGB în Extremul Orient, nu i se permisese s cunoasc adevrata identitate a lui Crosse decât în ultimul an. În fiele KGB, Crosse intra în categoria secretului de importan deosebit, fiind un spion de importana unui Philby. Dar nici chiar Philby n-a tiut c în ultimii apte ani Crosse lucra pentru KGB.
 — Întreb din curiozitate, rspunse el.  — Nu i s-a ordonat s nu fii curios, tovare? Suslev râse.  — Nici unul dintre noi nu respect ordinele totdeauna, nu-i aa? Ultimul tu raport a plcut
atât de mult în central încât mi s-a cerut s-i spun c în contul tu din Elveia se va depune o prim suplimentar de 50.000 de dolari, începând de la data de cincisprezece a lunii viitoare.
 — Bun. Mulumesc. Dar nu e prim, este plata pentru un produs primit.  — Ce tie Serviciul secret de informaii despre vizita delegaiei parlamentare? Crosse îi spuse ceea ce îi zisese guvernatorul, adugând:  — De ce m întrebi?  — Verificare de rutin. Trei din delegaie sunt persoane foarte influente – Guthrie,
Broadhurst i Grey. Suslev îi oferi o igar. Acionm discret s-i introducem pe Grey i Broadhurst în Consiliul Mondial al Pcii. Sentimentele lor antichineze ne ajut. Roger, vrei s pui pe cineva s-l urmreasc pe Guthrie? Poate are ceva apucturi rele. Dac îl compromitem, dac îl fotografiem cu vreo fat de moravuri uoare, s-ar putea ca mai târziu s ne fie de folos.
Crosse ddu din cap.  — Am s vd ce pot face.  — Poi s-l gseti pe ticlosul acela care l-a asasinat pe bietul Voranski?  — Pân la urm o s-l prindem. Crosse îl privi cu atenie. Probabil c a fost condamnat de
mult. i asta nu-i a bun pentru nici unul dintre noi.  — Erau oare din Gomindan? Sau bandiii lui Mao?  — Nu tiu! Crosse zâmbi sardonic. De fapt, Rusia nu e iubit de nici un chinez.  — Conductorii lor au trdat comunismul. Va trebui s-i distrugem pân nu devin prea
puternici.  — Asta urmrii?  — De la Ginghishan încoace, i Suslev râse. Dar acum… acum trebuie s avem puin
rbdare, i art brusc cu degetul mare în spate spre Brian Kwok. De ce nu-l compromitei pe acest matyeryebyets? Nu-mi place deloc tipul.
~17~
Volumul 2 Nobila casÃ
 — Tânrul Brian e foarte bun. Am nevoie de oameni buni. Informeaz centrala c Sinders, de la MI-6, sosete mâine de la Londra pentru a prelua documentele lui AMG. i Ml-6 i CIA bnuiesc c AMG a fost asasinat. A fost sau nu?
 — Nu tiu. Ar fi trebuit lichidat cu ani în urm. Cum poi obine un exemplar?  — Nu tiu, sunt aproape sigur c Sinders mi le va da i mie s le citesc înaintea plecrii
sale.  — i dac n-o va face? Crosse ridic din umeri. Spuse apoi hotrât:  — Într-un fel sau altul trebuie s le vedem.  — Dunross?  — Numai în ultim instan. El e prea preios acolo unde este i prefer s-l am acolo unde
pot s-l vd. Ce zici de Travkin?  — Informaia ta a fost extrem de valoroas. Totul s-a verificat, i Suslev îi relat esenialul
din întâmplarea cu acesta. Acum va fi celuul nostru pentru totdeauna. Va face tot ce-i vom cere. Orice. Ar fi în stare s-l omoare i pe Dunross dac va fi nevoie.
 — Bun. Cât a fost real din ce i-ai spus? Suslev zâmbi. Apoi rspunse:  — Nu prea mult.  — Soia lui triete?  — Oh da,tovare, triete.  — Dar nu în propria-i vil?  — Acum e acolo.  — Dar înainte? Suslev ddu din umeri, reluând apoi discuia despre Travkin:  — I-am spus ceea ce mi s-a cerut s-i spun. Crosse aprinse o igar, dup care îl întreb:  — Ce tii despre Iran? Dup ce-l privi iscoditor, Suslev rspunse:  — Destule. Este unul din cele opt obiective mari care ne-au mai rmas, aceasta fiind o
operaiune de anvergur care se desfoar chiar acum!  — Regimentul 92 cu trupe americane aeropurtate se afl în acest moment la frontiera
sovieto-iranian!  — Ce spui? Suslev se holb la el. Crosse îi relat tot ceea ce-i spusese Rosemont despre manevre, i când a ajuns la partea
privind forele armate ale SUA care deineau arme nucleare, Suslev se albi.  — Mam Doamne! Blestemaii tia de americani vor face într-o zi o greeal i atunci nu
vom mai putea sub nici o form s ne mai descurcm! Trebuie s fie nebuni s foloseasc asemenea arme.
 — Putei lupta împotriva lor?  — Bineîneles c nu, nu înc, rspunse Suslev iritat. Ideea de baz a strategiei noastre
const în a nu ne confrunta direct cu America pân când aceasta nu va fi total izolat i atunci nu vom avea nici o îndoial în victoria final. Un conflict armat direct acum ar fi o sinucidere. M duc s iau legtura cu Centrala.
 — F-i s îneleag c americanii consider aciunea respectiv drept o manevr. Determin Centrala s-i retrag forele de acolo i totul se va liniti. F-o imediat, sau situaia se va agrava. Nu-i provocai în nici un fel pe americani. În câteva zile s prseasc zona. Nu transmite informaia despre prezena forelor americane spionilor votri de la Washington. Las-o s vin din partea oamenilor votri din CIA.
~18~
Volumul 2 Nobila casÃ
 — Regimentul 92 este într-adevr acolo? Pare imposibil.  — Ar fi mai bine s avei mai multe trupe aeropurtate, mai mobile, cu mai mare putere de
foc. Suslev mormi câteva cuvinte:  — Energiile i resursele a trei sute de milioane de rui sunt canalizate spre soluionarea
acestei probleme,tovare. Dac am mai avea la dispoziie înc douzeci de ani… numai înc douzeci de ani.
 — Atunci?  — În anii '80 am conduce lumea.  — Voi fi demult mort atunci.  — Nu tu.Vei conduce orice provincie sau ar pe care vei dori.Anglia?  — Regret, dar acolo vremea e îngrozitoare. Cu excepia unei zile sau dou din an, când îns
este cel mai plcut loc de pe pmânt.  — Ah, ar trebui s vezi casa mea din Gruzia i locurile din jurul Tbilisiului, i ochii lui
Suslev scânteiau. sta-i Edenul, adug el. În timp ce vorbeau, Crosse se uita în toate prile. tia c nu pot fi ascultai. Brian
Kwok sttea jos, în tribun, ateptând, pe jumtate adormit. Rosemont i ceilali îl studiau discret. Jos, în cercul câtigtorului, Jacques deVille se plimba linitit cu Jason Plumm.
 — Ai vorbit cu Jason?  — Sigur, când eram în tribun.  — Bun.  — Ce-a spus despre deVille?  — i el se îndoia c Jacques va fi vreodat ales tai-pan. Dup întâlnirea mea de asear am
fost de aceeai prere – este evident prea slab, n-are fermitate. Aa se întâmpl adesea cu agenii recrutai demult, care nu au nici o misiune precis de îndeplinit, ci trebuie doar s atepte. Este cea mai grea din toate ocupaiile.
 — Da.  — E un om bun, îns nu cred c o s fie numit tai-pan.  — Cum te gândeti s-l foloseti?  — Nu m-am hotrât înc.  — Consideri c nu mai e spion intern, ci unul condamnat?  — Numai dac tu sau ceilali din Sevrinsuntei în pericol. Pentru a deruta pe oricine i-ar fi privit, Suslev trase-o duc din sticl, pe care i-o oferi apoi
lui Crosse, care cltin din cap. Amândoi tiau c în sticl nu era decât ap. Suslev opti:  — Am o idee. Depunem mai multe strdanii în Canada, este clar c micarea separatist
francez este pentru noi o ocazie extraordinar. În cazul în care Quebec-ul se separ de Canada, întregul continent al Americii de Nord va fi aruncat într-o complet nou structur a puterii. M gândeam c ar fi perfect dac deVille ar prelua conducerea companiei Struan din Canada. Ce zici?
 — Foarte bine, foarte bine, spuse Crosse zâmbind. i mie îmi place Jacques. Ar fi pcat s nu fie folosit. Da, ar fi un lucru inteligent.
 — E chiar mai mult decât atât, Roger. El are câiva prieteni canadieni de limb francez din perioada petrecut la Paris, imediat dup rzboi, toi separatiti notorii, toi cu vederi de stânga. Câiva dintre ei sunt pe cale de a deveni în Canada o for politic naional de prim ordin.
 — Vrei s-l scoi din perioada de ateptare?  — Nu. Jacques ar putea s dea o mân de ajutor problemei separatismului fr s se
expun riscurilor. În calitate de lider al unei importante filiale a companieiStruan… i dac unul dintre prietenii lui apropiai ar deveni ministru de externe sau prim-ministru, eh?
 — Este posibil acest lucru?
Volumul 2 Nobila casÃ
 — Este. Crosse fluier mirat.  — În cazul în care Canada s-ar distana de Statele Unite, asta ar fi o lovitur de graie.  — Da.  — Odinioar, zise Crosse dup o pauz, un înelept chinez a fost rugat de un prieten s-i
binecuvânteze fiul nou-nscut. Binecuvântarea lui suna cam aa: S ne rugm ca el s triasc în nite timpuri interesante. Ei bine, Gregor Petrovici Suslev, al crui nume adevrat este Petr Oleg Mzytryk, noi trim în mod sigur nite vremuri interesante. Nu-i aa?
Suslev îl privi uimit.  — Cine i-a spus numele meu?  — Superiorii ti, i Crosse îl privi atent, privire devenit subit necrutoare. Tu m
cunoti, eu te cunosc. Suntem chit, nu-i aa?  — Oh… desigur. Eu…, râse, îns forat. N-am mai folosit numele sta de atâta vreme…
aproape c l-am uitat. Privi în ochii lui, încercând s se stpâneasc. Ce s-a întâmplat? De ce te-ai înfuriat aa?
 — AMG. Cred c ar trebui pentru azi s încheiem discuia. Pentru ceilali va trebui s se tie c am încercat s te corup, dar tu ai refuzat. S ne întâlnim mâine la numrul apte. apte era numrul codificat al apartamentului de lâng Ginny Fu în Mong Kok. Târziu. La ora unsprezece.
 — Ora zece e mai bine. Crosse fcu cu mâna spre Rosemont i ceilali.  — Înainte de a pleca, am nevoie de ceva pentru ei.  — Bine. Mâine voi…  — Acum trebuie, Crosse rmase pironit. Ceva special, continu el. În cazul în care nu voi
putea s-mi arunc o privire pe exemplarele lui Sinders, va trebui s fac cu ei un schimb în natur!  — S nu divulgi nimnui sursa. Nimnui.  — Bine.  — Niciodat?  — Niciodat. Suslev rmase un moment pe gânduri, cântrind posibilitile.  — În noaptea asta unul din agenii notri va prelua un material strict-secret de pe
portavion.  — Perfect! faa englezului se lumin. De aceea ai venit?  — A fost doar unul din motive.  — Când i unde are loc preluarea? Suslev îi spuse, adugând:  — Dar eu continui s doresc s am exemplare din rapoarte.  — Evident. Totul se va aranja foarte bine. Rosemont îmi va fi cu adevrat îndatorat. De cât
timp este agentul vostru pe vas?  — De doi ani, cel puin de atunci a fost recrutat pentru prima dat.  — V d materiale interesante?  — Oricine vine de pe vasul acela este de valoare.  — Ce pre pretinde?  — Pentru asta? 2000 de dolari. Nu-i pretenios, nici unul din agenii notri nu-i pretenios,
cu excepia ta. Crosse zâmbi, dar fr entuziasm.  — Bun, dar eu sunt cel mai bun din tot ce avei în Asia i mi-am dovedit calitile de
cincizeci de ori pân acum, am fcut-o din pasiune, btrâne.  — Preurile tale, btrâne, sunt cele mai mari! Cumprm anual tot planul de btaie al
~20~
Volumul 2 Nobila casÃ
NATO, cifru, orice, cu mai puin de 8000 de dolari.  — Nenorociii ia de amatori ne stric piaa. Pentru c asta e o afacere, nu-i aa?  — Nu pentru noi.  — Rahat! Voi tia de la KGB suntei recompensai mai mult decât bine. Vile, case
rezideniale la Tbilisi i magazine speciale de la care v aprovizionai. Amante. Trebuie s-i spun, îns, c e tot mai greu s scoi un ban de la compania ta. M atept la un câtig mai substanial pentru Manevra i pentru rapoartele AMG atunci când se va încheia aranjamentul.
 — Vorbete cu ei direct. Nu am nici o putere în legtur cu banii.  — Mincinosule. Suslev râse.  — E bine – i eti în siguran – când lucrezi cu un profesionist. Prsit!ridic sticla i-o goli.  — Întinde-o repede, te rog, îi zise brusc Crosse. Simt binoclurile cum ne urmresc! Suslev începu s înjure în rusete, pe optite, dar vehement, îl amenin apoi cu pumnul i
plec. Crosse rmase uitându-se dup el.
Pe oseaua Sha Tin, Robert Armstrong privea la cadavrul lui John Chen în timp ce poliiti în mantale de ploaie îl înfurau din nou în ptur. Îl duser apoi prin mulimea de curioi spre ambulana care atepta. În jur miunau criminaliti i ali experi, cutând indicii. Ploua din ce în ce mai tare i peste tot era numai noroi.
 — Totu-i foarte încurcat, sir, spuse cu amrciune sergentul Lee. Sunt amprente, dar pot fi ale oricui.
 Armstrong ddu din cap i îi terse faa cu batista. Muli curioi se gseau în spatele barierelor care fuseser ridicate în zon. Circulaia pe drumul îngustat încetinise, aproape se blocase, oferii claxonau enervai.
 — ine pe toi gur-casc tia la distan de vreo sut de metri. Trimite un agent în satul cel mai apropiat, este posibil ca cineva de pe acolo s fi vzut ceva! plec de lâng Lee, îndreptându- se spre maina poliiei, intr în main, închizând ua i lu telefonul. Aici Armstrong. Dai-mi pe Inspectorul ef Donald Smyth de la East Aberdeen, v rog.
 Atept la telefon, simindu-se îngrozitor. oferul era tânr i iste. El nu se udase.  — Ploaia e minunat, nu-i aa, sir?  Armstrong îl privi acru, tânrul pli.  — Fumezi?  — Da, sir. Tânrul scoase pachetul de igri, oferindu-i-l.  Armstrong lu pachetul i-l întreb:  — De ce nu eti cu ceilali? Acolo este nevoie de un biat drgu i iste ca tine pentru a da o
mân de ajutor. Caut s gseti i tu o urm ceva. Eh?  — Da, sir. Tânrul iei repede din main, în ploaie,  Armstrong scoase cu grij o igar. Se uit la ea îndelung. O puse furios înapoi, iar pachetul
îl bg în buzunar. Gheboându-se în scaun, murmur:  — Ale dracului de igri, a dracului ploaie, la naiba cu afurisitul sta i mai presus de toate
la dracu cu mâravii ia de Vârcolaci!  Telefonul începu s bâzâie:  — Inspectorul ef Donald Smyth.  — 'Neaa. Sunt la Sha Tin, începu Armstrong, spunându-i ce se întâmplase i despre
descoperirea cadavrului. Avem zona sub control, dar pe ploaia asta nu m atept s gsim ceva. Când va auzi presa de cadavru i despre mesaj vom fi asaltai. Cred c ar fi mai bine s-o ridicm pe btrâna amah chiar acum. Este singurul fir pe care-l avem. Oamenii dumneavoastr o mai supravegheaz?
~21~
Volumul 2 Nobila casÃ
 — Sigur c da.  — Bine. Ateptai-m, apoi pornim într-acolo. Vreau s-i facem o percheziie. Pregtii o
echip.  — În cât timp vei fi aici?  — Îmi trebuie acum dou ore s ajung acolo. De aici pân la feribot, circulaia e aglomerat.  — i aici e tot aa. Peste tot în Aberdeen. Dar nu e numai din cauza ploii, flciaule. Sunt
vreo mie de jefuitori de morminte care se holbeaz la epav, iar mai muli nenorocii de gangsteri, sunt deja la Ho-Pak, laVictoria… de fapt la toate blestematele de bnci din vecintate i aud c ar fi de-acum în faa filialeiVictoria din centru vreo cinci sute de oameni care vor s-i ridice banii.
 — Hristoase! Toate nenorocitele mele de economii de o via sunt acolo.  — i-am spus ieri s-i scoi banii! Armstrong îl auzi pe arpe cum râde. i pentru c veni
vorba, dac ai ceva numerar disponibil, vinde aciunile Struan fr acoperire repede – am auzit c Nobila Cas urmeaz s dea faliment.
3
Ora 8.29.
Claudia lu o mulime de note, scrisori i rspunsuri din mapa cu hârtii rezolvate de pe biroul lui Dunross i începu s le rsfoiasc. Ploaia i norii joi luar din lumin, dar era rcoare i foarte plcut dup umiditatea excesiv din ultimele sptmâni. Pendula, fixat pe un dispozitiv special din argint care s-o in dreapt pe polia de deasupra cminului, btu 8.30. Unul din telefoane sun strident. Claudia se uit la el, fr s se sinchiseasc s rspund. Sun insistent, apoi se opri. Sandra Yi, secretara lui Dunross, intr cu un teanc de documente i coresponden, umplând mapa cu hârtii abia sosite.
 — Proiectul contractului cu Par-Con este deasupra, Sor Mai Mare. E aici i lista cu întâlniri pentru azi, cel puin pe acelea pe care le cunosc. Inspectorul Kwok a telefonat acum zece minute i Sandra roi când Claudia o privi semnificativ.
Sandra era îmbrcat cu un cheong-sam despicat pân sus i strâns pe corp, guler înalt, elegant. Ea adug:
 — L-a sunat pe tai-pan, nu pe mine, Sor Mai Mare. Dac tai-pan dorete, s-i rspund.
 — Sper îns c ai vorbit destul de mult cu onorabilul tânr Armsar, Sor Mai Mic i ai leinat, ai suspinat de plcere, îi rspunse Claudia în cantonez, trecu apoi pe englez fr s-i dea seama, continuând s rsfoiasc prin note în timp ce vorbea, aranjând hârtiile în dou dosare diferite. În definitiv, adug ea, ar trebui într-adevr s punem gheara pe el, s-l aducem în familie pân nu-l aga vreo Gur Mieroas din alt clan.
 — Oh, da. i eu am aprins cinci lumânri în cinci temple diferite.  — Sper c-ai fcut-o în timpul tu liber, nu în timpul serviciului.  — Oh, desigur, i râser amândou. Dar avem o ocazie – mâine la dineu.  — Excelent! Fii sobr, nu te îmbrca excentric, dar du-te fr sutien – ca Orlanda.  — Oh, atunci e adevrat! Oh, oh, crezi c aa ar trebui s fac? Sandra Yi era uimit.  — Pentru Brian al tu, da, i Claudia râse pe înfundate. Are fler individul.  — Prezictoarea mi-a spus c anul acesta va fi un an bun pentru mine. A fost groaznic focul
acela, nu-i aa?  — Da! i Claudia verific lista de întâlniri: Linbar în câteva minute, Sir Luis Basilio la 8,45.
Când sosete sir Luis…  — Sir Luis ateapt deja în biroul meu. tie c a venit mai devreme – l-am servit cu cafea
~22~
Volumul 2 Nobila casÃ
i i-am dat ziarele de diminea, pe faa Sandrei se putea citi o team. Ce se va întâmpla la ora zece?  — Se deschide bursa, îi spuse Claudia pe un ton tranant, dându-i partea mai mare din
hârtii. Tu te ocupi de partea asta, Sandra. Ah, aici, a anulat vreo câteva edine de consiliu i dejunuri, iar eu m ocup de astea.
 Amândou ridicar capul în momentul în care Dunross intr.  — Neaa, salut el.  Avea o min mai grav ca de obicei, iar vântile îi subliniau asprimea trsturilor.  — Toi sunt atât de fericii c n-ai pit nimic, tai-pan, zise Sandra Yi cu drglenie.  — Mulumesc. Sandra plec. El îi urmri mersul i apoi observ privirea Claudiei. De pe faa lui mai
dispru gravitatea.  — Nimic mai frumos ca o fat frumoas, nu-i aa? Claudia râse.  — Cât timp ai fost plecat, telefonul personal a sunat de dou ori. La telefonul su personal rspundea numai el, numrul nu-l avea decât familia i o mân de
oameni apropiai.  — Oh, mulumesc. Anuleaz totul începând de acum pân la prânz cu excepia lui Linbar, a
btrânului sir Luis Basilio i a bncii. Vezi ca Penn i Kathy s se bucure de toat atenia. Gavallan le duce la aeroport. Mai întâi caut-l la telefon pe Tung Zgârcitul. Apoi pe Lando Mata – întreab-i dac-i pot vedea astzi, preferabil la 10.20 la cafenea. Ai vzut nota mea despre Zep?
 — Da, groaznic. M voi îngriji de toate. A telefonat asistentul guvernatorului; te duci la edina de la prânz?
 — Da. În timp ce Claudia ieea din birou i închidea ua, Dunross form un numr de telefon.  — Penn? Ai avut nevoie de mine?  — Da, Ian, dar n-am telefonat, aa ai crezut?  — Da, am crezut c tu ai telefonat pe linia direct.  — Nu, dar m bucur aa de mult c m-ai chemat. Am auzit despre incendiu la primele tiri
i nu… nu tiam dac am visat sau nu c azi noapte ai revenit. Eu… am fost tare îngrijorat. Scuze, h Tat mi-a spus c ai plecat devreme, îns n-am încredere în cotoroana asta btrân, care uneori bate câmpii. Scuze. A fost îngrozitor, nu-i aa?
 — Nu. Nu prea ru, de fapt, i îi povesti pe scurt ce s-a întâmplat i pentru c aflase de- acum c ea nu avea nevoie de el, voi s încheie convorbirea. Îi dau amnunte când voi veni s te conduc la aeroport. Am verificat la informaii i am aflat c avionul pleac la timp… Sun telefonul. Iart-m un moment, Penn… Da, Claudia.
 — Inspectorul Kwok e pe linia doua. Spune c e ceva important.  — Bine, iart-m, Penn, trebuie s plec. Trec s te iau la timp pentru ca s prinzi avionul.
La revedere, iubito… Mai e ceva. Claudia?  — Avionul cu care vine Bill Foster de la Sydney mai întârzie o or. La 9.30 ai întâlnire cu
domnii Havergill i Johnjohn. Am telefonat pentru confirmare. Mi s-a spus c sunt la banc de la 6 dimineaa.
Dunross deveni mai nelinitit. Încercase s vorbeasc cu Havergill din ajun, pe la ora trei dup amiaza, dar vicepreedintele nu fusese de gsit, iar în seara aceea nu avusese timp s-l mai caute iar.
 — Nu e bine, observ Dunross. În faa bncii era adunat deja o mulime de oameni când am venit la 7.30.
 — Banca Victoria nu va da faliment, nu-i aa? Simi în vocea ei îngrijorare.
~23~
Volumul 2 Nobila casÃ
 — Dac falimenteaz, suntem cu toii în gleat, i aps butonul liniei a doua. Salut Brian, ce se întâmpl?
Brian Kwok îi spuse despre John Chen.  — Isuse Hristoase, bietul John! Dup ce li s-au dat asear banii de rscumprare am
crezut c… Ce ticloi! E mort mai demult?  — Da. De cel puin trei zile!  — Ticloii! I-ai spus lui Phillip sau Dianei?  — Nu, nu înc. Am vrut s îi zic ie mai întâi.  — Vrei s le spun eu? Phillip e acas acum. Dup povestea de asear i-am spus s nu
vin la edina de diminea de la ora opt. Îl sun chiar acum.  — Nu, Ian, asta-i treaba mea. Regret c-i aduc veti proaste, dar m-am gândit ca ar trebui
s tii ce s-a întâmplat cu John.  — Da… da, prietene, mulumesc. Ascult, am o agap la guvernator în jurul orei apte, dar
la 22.30 se va termina. Vrei s bem împreun un pahar sau s lum o gustare mai târziu?  — Da. E o bun idee. Ce zici de barul Quance, în Mandarin?  — 22.45?  — De acord. Apropo, am lsat vorb ca soia ta s treac repede prin vam. Îmi pare ru c
a trebuit s-i dau veti proaste. La revedere. Dunross puse telefonul în furc, se ridic i privi pe fereastr. Interfonul zbârnâi, dar nu-l
auzi. Nenorocitul, murmur el. Ce pierdere pctoas! Se auzi o btaie discret la u, apoi se întredeschise.  — Iart-m, tai-pan, zise Claudia, Lando Mata e pe linia doi. Dunross sttea pe marginea biroului.  — Hello Lando, putem s ne vedem la 10.20?  — Da, desigur. Am auzit despre Zeppelin. Groaznic! De-abia am scpat i eu cu via.
Blestemat foc! Totui, am scpat. La dracu!  — Ai luat legtura cu Zgârcitul?  — Da. Sosete cu primul feribot.  — Bun. Lando, s-ar putea s am nevoie de ajutorul tu azi.  — Dar Ian am discutat despre asta seara trecut, credeam c eu…  — Da. Dar vreau sprijinul tu azi, tonul lui Dunross se înspri. Urm o pauz lung.  — Am s vorbesc cu Zgârcitul, se bâlbâi Lando.  — O s vorbesc i eu cu el pân atunci îns a vrea s tiu acum c am sprijinul tu.  — Ai reexaminat oferta noastr?  — Am sprijinul tu, Lando? Sau nu? O nou pauz. Vocea lui Mata devenise mai grav.  — O s… o s-i spun când ne vom vedea la 10.20. Regret, Ian, dar într-adevr trebuie s
vorbesc mai întâi cu Zgârcitul. Te vd la cafea. La revedere!  Telefonul pcni în furc. Dunross puse încet receptorul la loc i murmur printre dini,
Dew neh loh moh, Lando, vechi prieten. Sttu o clip pe gânduri, apoi form un numr.  — Cu domnul Bartlett, v rog.  — Nu rspunde telefonul. Dorii s lsai un mesaj? spuse operatoarea.  — Dai-mi atunci pe miss K C. Tcholok.  — Cum?  — Casey… miss Casey!  Telefonul sun i se auzi vocea adormit a lui Casey.  — Hello?
~24~
Volumul 2 Nobila casÃ
 — Oh, iart-m, te chem mai târziu…  — Oh, Ian? Nu… nu, nu-i nici o problem, ar fi trebuit… ar fi trebuit s m scol mult mai
devreme! auzi cum îi reine un cscat. Isuse, cât sunt de obosit. N-a fost un comar cu focul acela, nu-i aa?
 — Nu, Ciranoush, am vrut numai s m asigur c suntei bine amândoi. Cum te simi?  — Aa i aa. Cred c am fcut întindere la câiva muchi… nu tiu dac prin ce-am trecut
a fost un amuzament sau un pericol. Tu te simi bine?  — Da, pân acum. N-ai temperatur? La asta ne-a spus doctorul Tooley s fim ateni.  — Nu cred c am. Înc nu l-am vzut pe Linc. Ai vorbit cu el?  — Nu, nu rspunde. Ascult, vroiam s v invit la un cocteil la ora 18.  — Eu, una, vin cu mare plcere! mai csc o dat. M bucur c n-ai pit nimic.  — Te sun din nou mai târziu pentru ca s... Interfonul zbârnâi iar.  — Pe linia doi e guvernatorul, tai-pan. I-am spus c vei fi prezent la edina de diminea.  — Bine. Ascult, Ciranoush, la ora 18 la cocteil, dac nu se poate, eventual la un supeu mai
târziu. Te mai sun pentru confirmare.  — De acord, Ian. Mulumesc pentru telefon.  — Pentru nimic. La revedere! Dunross aps pe butonul liniei a doua.  — Bun dimineaa, sir.  — Iart-m c te deranjez, Ian, îns trebuie s vorbesc cu tine despre incendiul acela
groaznic, spuse sir Geoffrey. E un miracol c nu s-au pierdut mai multe viei omeneti, ministrul e foarte afectat de moartea lui sir Charles Pennyworth i de-a dreptul furios c msurile noastre de siguran au permis s se întâmple aa ceva. Cabinetul a fost informat, astfel încât ne putem atepta la repercusiuni de la nivel înalt.
Dunross îi spuse despre ideea lui cu buctriile pentru Aberdeen. pretinzând c propunerea era de fapt a lui Shi-teh T'Chung.
 — Excelent. Al dracului de deteapt chestie! E un început bun. Între timp Robin Grey i Julian Broadhurst i ceilali membri ai parlamentului au telefonat deja pentru convocarea unei edine pentru a protesta în legtur cu msurile noastre împotriva incendiilor, considerate ca necorespunztoare. Asistentul meu mi-a spus c Grey era foarte furios! sir Geoffrey oft. Poate c are dreptate. În orice caz, domnul acesta va agita lucrurile într-un mod destul de neplcut, dac va putea. Mi se spune c a convocat o conferin de pres pentru mâine cu Broadhurst. Acum, c sir Charles a murit, Broadhurst devine membru de frunte i numai Dumnezeu tie ce se va întâmpla dac acetia doi vor trata de sus cu China.
 — Cerei-i ministrului s le închid gura, sir.  — Am fcut-o i mi-a replicat: Doamne Dumnezeule, Geoffrey, s-i închizi gura unui
parlamentar? Asta ar fi mai ru decât s dai foc parlamentului însui. E într-adevr foarte dificil. M gândeam c