istar

Managementul informațiilor militare în actul decizional

68

3. MANAGEMENTUL INFORMAŢIILOR

ÎN SPRIJINUL DECIZIEI

Pe timpul acţiunilor militare, activitatea de management la nivelul marilor

unităţi şi unităţi presupune conducerea tuturor forţelor şi mijloacelor pentru

îndeplinirea unei misiuni. Această activitate reprezintă un proces dinamic, în

care comandanţii/şefii, pe baza unei misiuni primite, execută activităţi de

planificare şi acţionează pentru îndeplinirea obiectivului acţiunii militare,

materializată prin anihilarea şi/sau eventual, distrugerea adversarului şi

mijloacelor de luptă ale acestuia prin violenţa armată.

Pentru obţinerea elementelor esenţiale necesare actului decizional al

comenzii, şeful de stat major are în responsabilitate directă conducerea şi

coordonarea activităţii de informaţii şi a misiunilor de cercetare. Prin exercitarea

conducerii nemijlocite a tuturor structurilor şi forţelor de informaţii din

subordine, şeful informaţiilor asigură managementul informaţiei într-o concepţie

unitară de coordonare a eforturilor acestora. Acestuia îi revine sarcina de a

planifica, organiza şi gestiona informaţia pe toată durata acţiunii militare, prin

derularea întregului ciclu informaţional. Tot acest proces are ca scop final

furnizarea acelor date şi informaţii veridice şi oportune necesare luării deciziei.

În exercitarea actului decizional, previziunea, anticipaţia, flexibilitatea sunt

elemente capabile să asigure modificarea planurilor şi a execuţiei în funcţie de

misiune, situaţie şi timpul avut la dispoziţie.

Pregătirea unei acţiuni militare presupune executarea unor activităţi

specifice la nivelul comandamentelor şi forţelor implicate pentru conceperea,

planificarea şi organizarea acţiunii militare. Statul major este elementul din

cadrul comandamentului, prin care se planifică acţiunea militară, se organizează

şi coordonează acţiunile forţelor subordonate, şi se execută controlul îndeplinirii

planului de acţiune de către comandamentele operaţionale subordonate. Pentru a

sprijini oportun actul decizional, managementul informaţiei trebuie să fie: unitar,

continuu, ferm, flexibil, oportun, eficient şi executat în secret.


69

3.1. Managementul informaţiei pe timpul planificării acţiunilor militare Planificarea unei operaţii militare este o activitate din managementul

acţiunii militare, care se desfăşoară „pentru întreaga gamă de activităţi necesare

conducerii operaţiilor”57 şi reprezintă un ansamblu de activităţi desfăşurate de

echipa de comandă şi statul major pentru elaborarea unei concepţii unitare de

întrebuinţare a forţelor şi mijloacelor avute la dispoziţie pentru îndeplinirea

misiunii. Şeful informaţiilor şi subordonaţii săi desfăşoară, parcurg procesul prin

care datele incerte şi estimările sunt transformate în predicţii asupra acţiunilor

viitoare şi se concretizează în documentele de conducere ale operaţiei.

Elementul de bază al procesului de planificare îl constituie luarea deciziei.

Pentru aceasta au loc mai multe etape: iniţierea planificării, orientarea

personalului implicat, elaborarea concepţiei şi planului operaţiei şi reanalizarea

acestuia. Toate aceste etape se bazează pe managementul informaţiei necesar

actului decizional, elementul central fiind furnizarea informaţiilor privind

pregătirea informativă a câmpului de luptă.

În cadrul marii unităţi/unităţi pregătirea informativă a câmpului de luptă

este gestionată de structura de informaţii, care printr-un un proces sistematic,

continuu, analizează şi evaluează forţele inamicului şi mediul de confruntare din

zona de desfăşurare a acţiunilor militare şi a spaţiului adiacent acesteia.

Prin estimarea de informaţii, şeful structurii pune la dispoziţia comandantului şi

a statului major o imagine actualizată a factorilor MIFT-TC (Misiune, Inamic,

Forţe, Teren – Timp, Civili). Această estimare sprijină decizia comandantului în

aplicarea selectivă a loviturilor şi folosirea la maxim a capacităţii grupării sale

de forţe asupra centrului de greutate sau punctelor critice sau vulnerabile ale

inamicului. Un proces IPB integral se desfăşoară cu precădere la nivelul marilor

unităţi de tip divizie şi mai sus. La nivelurile inferioare (brigadă, batalion),

parcurgerea tuturor etapelor IPB ar putea să nu fie posibilă datorită resurselor

limitate de timp şi personal.

57 Doctrina pentru planificarea operaţiilor întrunite, SMG/PF-5, Bucureşti, 2003, p. 9.


70

Rezultatele analizelor, ale evaluărilor sunt concretizate în estimări de

informaţii ce conţin grafice, scheme şi text referitor la posibilele ameninţări,

capabilităţile şi vulnerabilităţile forţelor inamice, precum şi cursurile probabile

de acţiune. De aceste informaţii depinde în mare măsură corectitudinea şi

oportunitatea deciziei. Pentru fundamentarea deciziei în acţiunea militară, statul

major parcurge următoarele etape:

● definirea mediului câmpului de luptă prin care se urmăreşte:

identificarea caracteristicilor semnificative ale mediului; identificarea

limitelor spaţiului de luptă, stabilirea limitelor zonei de responsabilitate

şi interes informativ, evaluarea bazei de date existente şi identificarea

lipsurilor de informaţii;

● descrierea efectelor câmpului de luptă presupune: analiza terenului,

analiza vremii şi sunt elaborate deducţii privind efectele mediului asupra

posibilităţilor forţelor adversarului, celor proprii şi asupra cursurilor de

acţiune;

● evaluarea adversarului se face particularizat la contextul acţiunii şi

constă în determinarea posibilităţilor adversarului în timp şi spaţiu,

conform unor modele doctrinare cunoscute, ţinând cont că acestea pot

sau nu să fie respectate;

● determinarea cursului (cursurilor) de acţiune ale inamicului implică

identificarea obiectivelor probabile şi identificarea cursurilor de acţiune.

Aceste etape fac parte integrantă din procesul general de planificare a

acţiunii, structura de informaţii respectând următorul algoritm:

Iniţierea procesului de planificare este generată de primirea ordinului şi

anexei de informaţii şi presupune însuşirea misiunii primite sau aprofundarea

celei deduse şi elaborarea problemelor principale ale planificării. Această etapă

constituie baza pentru identificarea/determinarea misiunilor de informaţii

pornind de la cerinţele de informaţii critice ale comandantului (CCIR). Şeful


71

informaţiilor este răspunzător de sprijinirea/consilierea comandantului în

determinarea acestor priorităţi de informaţii.

Elaborarea concepţiei se bazează pe analiza cuprinzătoare, logică şi

comparativă a situaţiei, prin analizarea unui număr variabil de cursuri de acţiune

probabile ale inamicului58. Pe timpul analizei factorilor cu influenţă asupra acţiunilor

inamicului sau ale trupelor proprii pot să apară alte cerinţe critice de informaţii,

aspect ce trebuie prioritizat şi încadrat în planul de procurare a informaţiilor.

Din această cauză se impune să nu fie neglijat aspectul de continuitate/ciclicitate al

pregătirii informative a câmpului de luptă pe timpul planificării.

Această etapă trebuie să parcurgă patru faze: analiza situaţiei la nivelul

statului major, elaborarea cursurilor de acţiune probabile, decizia comandantului

şi dezvoltarea concepţiei potrivit cursului optim.

În urma analizei misiunii trebuie însuşite atât elementele care generează

conflictul, cât şi obiectivele şi finalităţile ce urmează a fi realizate. Pe timpul

acesteia, şeful structurii de informaţii va lua în considerare următoarele aspecte

mai importante:

● cunoaşterea evoluţiei de ansamblu a situaţiei inamicului;

● prognozarea intenţiilor probabile şi forţelor de care dispune inamicul, pe

baza informaţiilor obţinute de la toate sursele;

● concepţia eşalonului superior/intenţiile comandantului asupra

managementului informaţiilor;

● limitările pe timpul planificării acţiunilor de informaţii;

● identificarea/determinarea centrului de greutate, punctelor tari şi

vulnerabile ale inamicului;

● identificarea/determinarea misiunilor de informaţii încredinţate,

repartizate sau implicite;

58 Dispoziţie privind procesul de planificare a operaţiei întrunite, Bucureşti, 2001, art. 24.


72

● detalierea şi repartizarea misiunilor de informaţii pentru structurile

subordonate în planul de culegere a informaţiilor;

● restricţiile pe timpul desfăşurării acţiunilor de cercetare.

Pe timpul elaborării planului, structura de informaţii, elaborează planul

informaţiilor în format text şi grafic pe hartă. Procesul de elaborare a acestuia

are la bază concepţia operaţiei pentru structura de informaţii, fiind deosebit de

importante următoarele activităţi: planificarea forţelor de informaţii/cercetare;

planificarea misiunilor forţelor de informaţii/cercetare; planificarea sprijinului

cu informaţii şi al acţiunii forţelor de informaţii; planificarea logisticii;

planificarea deplasărilor; planificarea asigurării acţiunilor şi protecţiei forţelor

de informaţii/cercetare. Planul de informaţii trebuie prezentat pentru aprobare.

3.2. Managementul informaţiei pe timpul executării acţiunilor militare Eficienţa managementului informaţiei şi, implicit, al acţiunii militare este

realizat prin conducerea şi coordonarea executării acţiunilor de informaţii a

marilor unităţi şi unităţilor subordonate. Aceasta se realizează prin structura de

informaţii, în scopul menţinerii sau preluării iniţiativei informaţionale de la

inamic şi realizarea superiorităţii informaţionale proprii, prin respectarea

următoarelor principii:

● concentrarea efortului acţiunilor de informaţii pe centrul de greutate al

forţelor, direcţiile de efort, pe punctele tari şi vulnerabile ale inamicului;

conducerea unitară a acţiunilor de informaţii;

● sincronizarea acţiunilor structurilor;

● folosirea optimă a procedurilor şi procedeelor de cercetare/informaţii;

cooperarea permanentă între resursele de cercetare;

● realizarea şi menţinerea unui flux informaţional viabil, eficient şi

oportun pentru informarea permanentă a factorilor de decizie;

● actualizarea planului informaţiilor ori de câte ori este necesar.


73

După declanşarea acţiunilor specifice de informaţii, şeful informaţiilor

trebuie să urmărească evoluţia acestora şi să raporteze comandantului

informaţiile relevante despre acţiunile inamicului.

Pe timpul executării acţiunilor militare, menţinerea unei imagini comune

operaţionale privind evoluţia acţiunilor în timp real, constituie esenţa

managementului informaţional, deoarece astfel pot fi făcute corecţiile necesare

pentru adaptarea planului la modificările survenite.

Astfel compartimentul informaţii, concomitent cu prelucrarea, difuzarea şi

valorificarea informaţiilor obţinute, controlează forţele de informaţii şi sprijină,

rezolvă şi raportează disfuncţionalităţile. Totodată, actualizează, dacă este cazul,

planul informaţiilor şi de culegere a acestora, întocmeşte şi transmite noi ordine

pe linie de informaţii către comandamentele operaţionale şi forţele de informaţii

subordonate.

Situaţiile des schimbătoare din mediul de confruntare pot să determine

cereri de informaţii suplimentare, solicitate de subordonaţi sau de alte structuri.

Acestea trebuie soluţionate în timp oportun pentru a nu periclita desfăşurarea

acţiunii planificate. În funcţie de informaţiile noi obţinute pot fi prezentate

comandantului propuneri de modificare/schimbare a planului operaţiei. În acest

sens, concomitent cu desfăşurarea acţiunilor specifice, sunt identificate, proiectate,

planificate noi acţiuni pentru forţele de cercetare angajate sau aflate în rezervă.

În această etapă efortul menţinerii în stare de funcţionare a sistemelor

tehnice de comunicaţii, de informatică trebuie să reprezinte o prioritate.

Integrarea sistemică a tehnologiei informaţionale şi asigurarea funcţionalităţii pe

timpul desfăşurării acţiunilor militare urmăreşte realizarea acelor fluxuri de date,

prelucrarea şi diseminarea lor în condiţiile complexe ale confruntării

informaţionale, prin asigurarea a doi factori decisivi:

– omniprezenţa şi omnipotenţa informaţiei;

– capacitatea de a transmite în timp real în reţele datele şi informaţiile.


74

Prin experimentarea, perfecţionarea şi viabilizarea din timp de pace a

managementului informaţiilor, utilizând la maxim posibilităţile tehnologiei

informaţionale implementate, se poate realiza un mecanism de conducere –

control eficient al acţiunii în câmpul tactic. Astfel putem aprecia că strategia

aplicării deciziei este direct influenţată de fizionomia acţiunilor militare prin:

– folosirea optimă a reţelelor pentru obţinerea, transmiterea, procesarea şi

diseminarea de date;

– accesul direct la sursele de informaţii, la bazele de date şi la gestionarii

de informaţii;

– creşterea vitezei de decizie, acţiune şi de reacţie;

– creşterea gradului de securitate, de stabilitate şi de siguranţă a forţelor;

– gestionarea eficientă şi eficace a acţiunilor militare întrunite.

3.3. Optimizarea managementului informaţiei Conceptul de optimizare are o sferă foarte largă de cuprindere, fapt ce a

determinat şi formulări diferite. În sens general, prin optimizare se înţelege

„alegerea şi aplicarea soluţiei celei mai bune, mai eficiente dintre mai multe

posibile; îmbunătăţirea sau mărirea randamentului”59. Această soluţie este aleasă

ca cea mai bună în raport cu un criteriu predefinit. Datorită acestui aspect definirea

criteriilor devine foarte importantă, impunând o orientare a valorilor care să sprijine

actul decizional. Problematica este valabilă mai ales în cazul deciziilor ce privesc

structura şi funcţionalitatea unor sisteme organizatorice subordonate.

După cum se poate sesiza, în optimizare se evidenţiază integrarea a două

concepte: eficienţa şi eficacitatea. Tot mai des, şi cu atât mai mult în perioada de

recesiune economico-financiară, se foloseşte eficientizarea atât ca termen, cât şi

ca acţiune. Adesea se produce o confuzie între cei doi termeni. Eficacitatea

59 I. Oprea şi alţii, Noul dicţionar universal al limbii române, Bucureşti, Editura Litera

Internaţional, ediţia a III-a, 2008, p. 1060.


75

înseamnă a face ce trebuie, eficienţa înseamnă a face cât mai bine. S-a făcut

această remarcă deoarece s-a considerat că optimizarea ar trebui să fie o

combinaţie de eficienţă şi eficacitate.

Uneori, există o similitudine în identificarea conţinutului celor două

concepte, înţelegându-se prin eficacitate „calitatea de a avea efectul (pozitiv)

aşteptat”60, însă Tadeus Kotarbinski nuanţează, definind eficienţa ca „o acţiune

ce are ca scop producerea un efect intenţionat”61.

În domeniul economic diferenţa dintre cele două noţiuni pare mai clară:

● eficienţa fiind raportul dintre rezultatul obţinut şi resursele consumate

(materiale, oameni, timp, bani) în urma acţiunilor întreprinse pentru

atingerea obiectivului;

● eficacitatea fiind raportul dintre rezultatul obţinut şi rezultatul planificat

(dorit).

În managementul informaţiei, noţiunea de timp este adesea hotărâtoare şi

prin urmare abordarea celor doi parametri eficienţă – eficacitate ca obiective,

fără a ţine cont de variabila „timp”, poate compromite întreg procesul decizional

şi implicit funcţionarea întregului sistem de management.

Totodată, eficienţa managementului informaţiei reprezintă modul de

utilizare a resurselor materiale, umane, financiare şi informaţionale specifice

sistemului informaţional respectiv, raportat la valoarea/efectele informaţiilor sau

produselor informaţionale obţinute. Cu cât valoarea/efectul informaţiei este mai

mare, cu atât eficienţa managementului informaţiei este mai ridicată (1). Acelaşi

rezultat se obţine dacă avem în vedere reducerea eforturilor sau cheltuielilor

necesare pentru obţinerea unui efect informaţional dat (2).

60 Dicţionar enciclopedic, vol. II, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1996 p. 183. 61 T. Kotarbinski, Tratat despre lucrul bine făcut, Bucureşti, Editura Politică, 1976, p. 48.


76

În primul caz (1), În al doilea caz (2), Acest concept pune în evidenţă necesitatea de optimizare a eforturilor

subsumate sistemului managerial al informaţiei pentru obţinerea informaţiilor

valoroase în cadrul întregului proces managerial. Acestea vor influenţa pozitiv

actul decizional şi vor trebui aplicate în cadrul tuturor tipurilor de procese,

structuri.

Prin urmare, putem afirma că eficienţa reprezintă rezultatul subsumat al

eficienţelor tuturor structurilor – de conducere, execuţie, de comunicaţii şi

informatic şi acţiunile desfăşurate în cadrul întregului proces managerial –

planificare şi direcţionare, culegerea datelor şi informaţiilor primare, prelucrarea

acestora, difuzarea şi valorificarea informaţiilor.

Evaluarea managementului informaţiei prin prisma celor două

caracteristici, a concordanţei dintre scopul avut şi rezultatul obţinut şi, respectiv,

a modului cum s-a îndeplinit acel scop, în sensul consumului de resurse efectuat,

determină realizarea unei distincţii nete între eficacitate şi eficienţă.

Simultaneitatea sau succesiunea acţiunilor din cadrul procesului managerial

al informaţiei nu sunt evenimente de sine stătătoare. Ele au o relativă autonomie,

dar aceasta se manifestă în cadrul unui context impus de acţiunea militară.

Ca atare, se poate afirma că eficienţa managementului informaţiei se determină nu

numai prin raportarea rezultatului acestuia la scopul său, ci şi la scopurile acţiunii

militare în ansamblu. Valorificarea eficientă a produselor informative în

planificarea, organizarea şi administrarea acţiunilor unei structuri organizaţionale

determină, în ultimă instanţă, eficienţa reală a managementului informaţiei.

Efect max Eficienţa = maxim Efort min

Efect max Eficienţa = minim Efort max


77

Diferenţa dintre operarea cu informaţii şi operarea cu alte tipuri de resurse

are o mare relevanţă asupra optimizării procesului de management. Exprimarea

eficienţei, într-o formulă cantitativ – calitativă în domeniul managementului

informaţiilor este dificilă. Aceasta deoarece valoarea informaţiilor gestionate

necesită estimări continue şi actualizări ale unor parametri determinaţi de o

multitudine de variabile.

3.4. Eficienţa managementului informaţiei militare Problemele prezentate în continuare încearcă să determine o înţelegere şi

particularizare a problematicii, prin utilizarea sintagmei informaţie militară, care

să integreze toată gama de informaţii utilizată în managementul informaţional

din domeniul militar.

Evaluarea funcţionalităţii şi randamentului managementului informaţiei în

acţiunile militare este foarte dificilă, deoarece activitatea de gestionare a informaţiei

se desfăşoară pe timpul unei permanente confruntări cu situaţii complexe şi des

schimbătoare, generate de condiţiile concrete de pe câmpul de luptă.

Pornind de la factorii care contribuie la stabilirea „optim-ului” în

managementul informaţiei (de natură: umană, informaţională, materială,

normativă, de mediu etc.), se poate aprecia că eficientizarea managementului

informaţiei militare depinde, în cea mai mare măsură, de cunoaşterea cât mai

precisă a conexiunilor ce au loc atât în cadrul comandamentului, cât şi în cadrul

relaţiei dintre această structură şi mediul extern cu care interacţionează (eşalon

superior, subordonaţi, mediul extern organismului militar).

Volumul mare de informaţii ce trebuie gestionat în dinamica acţiunilor

militare şi cererea de informaţii (cât mai rapide şi mai complexe) necesare luării

deciziilor conduce inevitabil spre necesitatea optimizării tuturor sistemelor şi

subsistemelor componente ce asigură funcţionalitatea şi îndeplinirea misiunii.

Optimizarea, ca proces dinamic şi complex se impune în activitatea de comandă


78

– control indiferent de nivelul acesteia, atât în cadrul proceselor fundamentale,

cât şi la nivelul acţiunilor specifice fiecărui sistem sau subsistem. A optimiza

înseamnă a selecta cea mai bună variantă care să ofere eficacitate maximă

procesului managerial al informaţiei şi, implicit, acţiunilor în ansamblul lor.

Concretizarea măsurilor de optimizare a managementului informaţiei

vizează:

● cunoaşterea fundamentelor ştiinţifice pe care se întemeiază un

management eficient şi corelarea acestora cu posibilităţile existente în

vederea materializării acestuia;

● stabilirea relaţiei dintre obiective şi resurse cu privire la întregul spectru

de obiective şi de surse/resurse avute la dispoziţie (resurse umane,

financiare materiale, tehnice etc.);

● organizarea activităţii de informaţii în baza fundamentelor teoriei

organizaţionale, ale normativelor în vigoare (din regulamente,

instrucţiuni etc.);

● stabilirea parametrilor necesari evaluării oportunităţii, operativităţii şi

eficienţei activităţii de informaţii;

● perfecţionarea, adaptarea structurii şi funcţionalităţii sistemului

informaţional;

● perfecţionarea sistemului relaţional, a cooperării şi colaborării pe toate

planurile şi la toate nivelurile.

Eficienţa şi eficacitatea sunt determinate de modul cum se desfăşoară

procesul managerial de luare a deciziei, de funcţionalitatea tuturor subsistemelor

implicate în managementul informaţiei, ţinând cont de toate variabilele ce

intervin pentru fundamentarea, completarea/actualizarea deciziei, comenzii şi

controlului. Managementul informaţiei, cu toate produsele sale finale, are o

influenţă directă asupra deciziei. Eficienţa acestuia este influenţată de o serie de

factori particulari, care pot fi ignoraţi, grupaţi în două categorii:


79

După rolul lor în procesul de luare a deciziei:

● de dimensionare a acţiunii militare – necesităţi sau cerinţe operaţionale;

structuri; înzestrare tehnică; modul preconizat de desfăşurare a acţiunilor

militare întrunite; protecţia mediului şi populaţiei etc.;

● de optimizare a acţiunii militare – necesitatea integrării categoriilor de

tehnică; studierea mai multor variante de acţiune; reducerea costurilor;

condiţiile de desfăşurare a acţiunilor militare şi de procurare a

informaţiilor etc.

După etapele acţiunii militare:

● etapa pregătirii acţiunii militare – eficienţa este influenţată de calitatea

deciziei şi de raporturile dintre structurile de conducere şi de execuţie;

necesitatea, oportunitatea şi amploarea măsurilor de asigurare şi protecţie

a forţelor, rezultate în urma analizei preliminare; amplasarea în teritoriu

a structurilor de execuţie; nivelul şi durata acţiunilor militare întrunite;

calitatea structurilor etc.;

● etapa de desfăşurare a acţiunii militare – modul de desfăşurare a acţiunii

militare concepute şi planificate; cooperarea dintre structurile de

execuţie; nivelul capacităţii operative a executanţilor etc.

În conformitate cu rolul şi atribuţiile structurilor militare pentru

îndeplinirea misiunii, criteriul fundamental al eficienţei este condiţionat de

management. În acest context se poate afirma că evaluarea eficienţei

managementului informaţional vizează chiar actul de conducere. Prin urmare, el

poate fi interpretat ca sumă a unor demersuri raţionale desfăşurate pe timpul

planificării acţiunilor, concretizat în modul de îndeplinire a planului culegerii

informaţiilor sau ca aspect cuantificat rezultat din funcţionarea integrată a

sistemului managerial în domeniul gestionării informaţiei. Pentru ca sistemul de

informaţii să acţioneze eficient în îndeplinirea misiunilor ce-i revin, este necesar

ca, atât acţiunile de conducere, cât şi cele de execuţie să fie eficiente.


80

Prin urmare, în evaluarea eficienţei conducerii nu se poate face abstracţie de

eficienţa execuţiei, de dimensiunile cantitative şi calitative ale rezultatelor finale

pe care sistemul condus le-a realizat.

Eficienţa maximă a managementului informaţiei nu se poate obţine decât

prin realizarea unui optim reprezentat de expresia valorii rezultatelor acţiunii de

conducere, precum şi a valorii rezultatelor acţiunii de execuţie. Este de dorit ca

eforturile celor două subsisteme să fie cât mai consistente, pentru că

„micşorarea efortului unuia, presupune mărirea efortului celuilalt”62.

De asemenea, cunoscându-se faptul că principiile luptei armate îşi au

aplicabilitate şi în acţiunea de asigurare informativă a operaţiei, se poate afirma

că un alt criteriu de evaluare se regăseşte în conţinutul principiului economiei

forţelor şi mijloacelor, care constă în îndeplinirea misiunilor de informaţii

„cu angajarea forţelor strict necesare, la timpul şi locul potrivit, pentru

realizarea unei superiorităţi calitative şi funcţionale”63.

Obiectivele optimizării sistemului informaţional trebuie să urmărească:

a) realizarea unui sistem unitar, care să permită integrarea corectă a datelor

şi informaţiilor;

b) crearea unui flux informaţional fluent şi rapid;

c) asigurarea oportună a produselor informative necesare factorilor de

decizie;

d) simplificarea şi reducerea numărului şi volumului documentelor

specifice;

e) realizarea de sisteme informatice performante;

f) crearea şi folosirea unor criterii şi reguli unice de clasificare şi codificare

a informaţiilor.

62 A. Nour, Fundamentele conducerii militare, Bucureşti, Editura Consult, 2003, p. 88. 63 Doctrina pentru operaţii întrunite ale forţelor armate, Bucureşti, 2003, p. 9.


81

3.5. Optimizarea procesului decizional Calitatea deciziei este dată de valoarea informaţiilor avute la dispoziţie.

Decizia este cea care pune în mişcare forţa pentru îndeplinirea scopului şi

implicând diferite grade de risc privind obţinerea succesului sau valoarea

costurilor operaţiei. Decizia fundamentată pe informaţii oportune, atât din punct

de vedere al calităţii acestora, cât şi din punct de vedere temporal, asigură

victoria în condiţii de risc minim şi cu costuri minime. Pentru optimizarea

procesului decizional, având în vedere cele prezentate anterior, proiectarea şi

realizarea unui sistem informaţional trebuie să ţină cont de necesităţile

proceselor pe care le deserveşte, acestea contribuind la buna funcţionarea a

managementului informaţiei.

Structurarea sistemului informaţional prin revizuirea/adaptarea acestuia ca

sistem integrat, dar şi particularizat la nivelul subsistemelor sale, asigură

eliminarea acelor activităţi care nu adaugă valoare şi nu contribuie la

funcţionarea eficientă a procesului de management. Se are în vedere atât

desfăşurarea unei succesiuni de probleme/acţiuni specifice interdependente

(figura nr. 3.1), cât şi optimizarea managementului informaţiei64.

Fig. nr. 3.1 Optimizarea sistemului informaţional

(adaptare după A. Ionescu, op.cit., p. 49)

64 A. Ionescu, Managementul proceselor. În: „Revista comunicaţiilor şi informaticii”,

nr. 5/2005, pp. 47-48.

SISTEM INFORMAŢIONAL

ROLURI ŞI COMPETENŢE

INSTRUMENTE Şi CRITERII DE VALOARE

SCHIMBARE ÎN COMPORTAMENT

Necesită

Foloseşte Induce

Face posibil

OPTIMIZARE


82

Cu alte cuvinte, prin asumarea unor roluri şi competenţe clare şi aplicarea

unor instrumente de identificare/evaluare eficiente se poate determina/influenţa

o anumită schimbare a comportamentului organizaţional care să determine o

îmbunătăţire a sistemului informaţional. Prin implementarea unui astfel de

sistem se urmăreşte obţinerea unor avantaje, precum:

● asigurarea unei prezentări concise a obiectivelor şi direcţiilor de acţiune;

● utilizarea unui mod de comunicare eficient pe timpul procesului

informaţional;

● creşterea calităţii şi a vitezei de derulare a procesului informaţional prin

apariţia unor rutine, a unor relaţii consolidate în cadrul sistemului,

datorită unei înţelegeri comune a procesului informaţional;

● aplicarea tehnologiei informaţionale direcţionată pe îmbunătăţirea

performanţelor managementului informaţiei (estimări şi argumentări

corecte pentru echipa managerială asigură decizii corecte privind

adoptarea celor mai adecvate variante de informatizare);

● distribuirea personalului pe sarcini, conform competenţelor (acest fapt

contribuie la creşterea flexibilităţii şi ridică nivelul de percepere a

procesului informaţional în ansamblu);

● încurajează personalul să-şi exprime ideile cu privire la căile de

perfecţionare a procesului informaţional65.

O decizie eficientă este asigurată de un feedback rapid ce permite

estimarea, utilitatea şi relevanţa unei decizii adoptate anterior. Pe baza

experienţei dobândite în conducerea unor exerciţii aplicative de comandament

sau cu trupe s-a demonstrat că decizia trebuie să fie flexibilă, adaptabilă şi în

concordanţă cu resursele avute la dispoziţie. Totodată demersurile întreprinse

pentru a asigura cerinţele de interoperabilitate specifice NATO şi UE au impus

65 Ibidem.


83

acţiuni de configurare, proiectare şi testare de sisteme de comandă-control, care

să vină în sprijinul actului decizional şi al activităţii de comandă.

O primă etapă în optimizarea procesului decizional a vizat planificarea şi

coordonarea eficientă a colectării datelor prin toate mijloacele aflate la

dispoziţie, urmată de procesarea lor în cadrul compartimentelor specializate.

Cu acest prilej au fost perfecţionate deprinderile personalului în analiza datelor

şi elaborarea unor produse informative necesare actului decizional.

Ulterior parcurgerii acestor etape, coordonarea structurilor implicate în

aplicarea deciziei au asigurat un feedback necesar pentru a consolida suportul

executabil, astfel încât să conducă spre îndeplinirea misiunilor stabilite.

Pentru a răspunde tuturor aşteptărilor enumerate anterior, decizia militară

trebuie să fie cât mai simplă şi sintetizată, uşor de receptat de toate structurile,

executabilă, uşor de adaptat în condiţiile neprevăzute şi uşor de transmis celor

implicaţi în executarea ordinului rezultat din procesul decizional.

Practica a evidenţiat necesitatea configurării structurii organizaţionale a

structurilor de informaţii/cercetare în funcţie de misiunea încredinţată.

Deşi s-au implementat şi sunt în curs de implementare o multitudine de

standarde operaţionale, tehnice sau administrative pentru creşterea gradului de

interoperabilitate, realizarea similarităţii cu structurile NATO va fi greu de

realizat. Tehnologiile evoluează permanent şi este practic imposibil să identifici

resurse bugetare care să permită implementarea integrală a tuturor capabilităţilor

existente. Pentru aceasta trebuie să se acţioneze direcţionat, pe priorităţi,

conforme cu cerinţele specificate în documentele ce reglementează aceste

capabilităţi, conform angajamentelor internaţionale.

În prezent, unele armate ale statelor membre ale NATO utilizează diverse

structuri de tip „ISTAR – Intelligence, Surveillance, Target Acquisition and

Reconnaissance”, a căror organizare şi dotare cu echipamente este direct dependentă

de puterea economică şi de concepţiile specifice artei militare ale ţării respective.


84

Dacă, în cadrul NATO, asupra conceptului ISTAR s-a ajuns la o viziune comună,

modul de aplicare a acestuia diferă de la ţară la ţară, în funcţie de posibilităţile

avute la dispoziţie şi de structurile deja existente în compunerea forţelor armate.

Un astfel de sistem eficient ar putea permite oricărui comandant să

identifice vulnerabilităţile adversarului şi va fi capabil să sporească

performanţele exploatării slăbiciunilor acestuia şi prin urmare a întregului său

proces decizional, ceea ce va impune, cu siguranţă, câştigarea iniţiativei şi

realizarea superiorităţii informaţionale. Cu cât structura este mai mare, cu atât

efortul de asigurare şi implementare a resurselor ISTAR este mai mare.

Importanţa acestei structuri nu poate fi pusă în discuţie. Pe câmpul de luptă

modern, acolo unde specializarea combatantului este absolut necesară din cauza

evoluţiei tehnologiei informaţionale, în mod deosebit, aceste unităţi trebuie să fie

pregătite din timp de pace pentru a fi întrebuinţate într-un timp foarte scurt.

3.5.1. Sistemul integrat de informaţii – ISTAR

La această dată în Armata României se vorbeşte mai degrabă conceptual

despre sisteme ISTAR de nivel strategic sau operativ, dar există preocupări

intense ale factorilor de decizie ca la nivelurile MU/U tactice de tip batalion şi

chiar brigadă, conceptul denumit ISTAR66 să înceapă să se concretizeze şi să

implementeze anumite subsisteme informaţionale. Desigur prioritate au

structurile destinate pachetului de forţe pus la dispoziţia NATO, dar efecte

concrete încep să fie simţite şi la celelalte tipuri de structuri.

ISTAR poate fi privit şi ca o activitate de informaţii desfăşurată pe timpul

acţiunilor militare care „integrează şi sincronizează planificarea şi folosirea

mijloacelor umane şi tehnice, precum şi prelucrarea, exploatarea, direcţionarea şi

diseminarea informaţiilor, în sprijinul direct al operaţiilor curente şi viitoare”67.

66 C. Dumitru, Concepţia C4I2SR în Armata României, proiecţii principale.

În: „Revista Comunicaţiilor şi Informaticii”, nr. 5/2005, p. 8. 67 A.J.P.-2.7 Allied Joint Doctrine for Reconnaissance and Surveillance, 2009.


85

Sistemul ISTAR este conceput pentru a asigura eşaloanelor tactice şi tactic-

operative capabilităţi de anticipare şi combatere a ameninţărilor, furnizând

comandantului datele şi informaţiile necesare, atât pe timpul procesului de luare

a deciziei, cât şi pe timpul conducerii operaţiei militare.

Funcţionarea acestuia se axează pe trei elemente principale:

● informarea – prin furnizarea de date brute sau prelucrate;

● procesarea informaţiilor – proces ce permite culegere, colaţionarea şi

transformarea în informaţii prelucrate;

● reţeaua fizică – care realizează legăturile între sistemul de culegere

ISTAR şi organizaţiile/structurile care îl controlează.

Implementarea unor astfel de sisteme reduce semnificativ constrângerile de

timp prin condensarea şi întrepătrunderea etapelor de culegere, analiză,

prelucrare, furnizând comandantului acele date necesare deciziei.

Prin implementarea sistemului ISTAR se urmăreşte integrarea:

● funcţiilor şi elementelor care planifică, execută misiuni sau utilizează

informaţia prelucrată, pentru planificarea şi conducerea operaţiilor

curente şi viitoare;

● mijloacelor de culegere a datelor şi informaţiilor, incluzând senzorii

(radarele terestre, detectorii de mişcare etc.) şi structurile organizaţionale

aferente acestora;

● funcţiilor şi elementelor care realizează producţia de informaţii;

● sistemelor de comandă, control, comunicaţii, computere şi informaţii

(C4I), care fac posibilă difuzarea, în timp aproape real, a informaţiei

către utilizatori, în părţile ce îi privesc.

Sistemul se bazează pe funcţionarea sinergică a sistemelor de supraveghere,

cercetare, identificare şi selectare a ţintelor şi a procesului informaţional, prin

înglobarea tuturor capabilităţilor de culegere a datelor informative din câmpul de

confruntare cu cele de procesare a acestora, creându-se acea „imagine întrunită

a câmpului de luptă şi a situaţiei informative operative”68.

68 C. Dumitru, op.cit., pp. 8-9.


86

Altfel spus ISTAR este un „sistem de sisteme” bazat pe metodologii de

coordonare centralizată în cadrul ciclului informaţional, care se derulează pentru

fiecare dintre cele două procese importante:

a) Managementul Cerinţelor de Informaţii şi Coordonarea Culegerii (figura nr. 3.2);

Fig. nr. 3.2 Managementul cerinţelor de informaţii şi coordonarea culegerii

b) Identificarea, Selectarea şi Combaterea Ţintelor

Fig. nr. 3.3 Fluxul informaţional ISTAR la nivelul unei mari unităţi

Evaluarea efectului la ţintă


87

3.5.2. Componentele principale ale sistemului ISTAR

Ca orice sistem informaţional ce funcţionează în cadrul unei organizaţii,

sistemul ISTAR are la rândul său subsisteme de conducere, de execuţie, între

care se stabilesc anumite relaţii organizaţionale.

Elementele sistemului ISTAR permit satisfacerea cerinţelor de informaţii

pentru îndeplinirea misiunilor, prin interoperabilitatea elementelor componente.

Pentru funcţionarea sa eficientă, este necesar ca toate elementele componente să

opereze după o doctrină şi un standard comun.

Subsistemul de conducere

Structurile ISTAR trebuie să asigure sprijinul de informaţii atât pentru

conducerea acţiunilor curente, cât şi pentru planificarea acţiunilor viitoare,

concomitent cu asigurarea informaţiilor despre ţintele din câmpul de luptă. Din

acest motiv, conceptul ISTAR se bazează pe existenţa următoarelor elemente

funcţionale ale componentei de conducere:

– Celula pentru Coordonarea tuturor Surselor – All Sources Cell (ASC);

– Celula pentru Managementul Senzorilor – Sensors Management Cell;

– Celula pentru Identificarea, Selectarea şi Combaterea Ţintelor –

Targeting Cell (TGT).

Celula pentru Coordonarea tuturor Surselor (ASC) reprezintă cheia

conceptului de operare ISTAR, la nivelul acesteia având loc procesul de

colectare a tuturor datelor şi informaţiilor, procesarea lor, obţinerea produselor

de intelligence şi diseminarea acestora.

Funcţionarea acestei celule trebuie să asigure:

– coordonarea culegerii şi managementul cerinţelor de informaţii;

– specializarea funcţiilor;

– organizarea bazei de date şi colaţionarea informaţiilor;

– procesarea informaţiilor;

– diseminarea informaţiilor către beneficiari.


88

Componenţa ASC este diversificată în funcţie de elementele componentei de

execuţie din subordine sau de sub control tactic şi poate include reprezentare de la:

– Structurile de Informaţii;

– Structurile de Cercetare;

– Structurile MASINT;

– Structurile de Război Electronic (SIGINT);

– Structurile IMINT;

– Structurile OSINT;

– Forţele de Operaţii Speciale.

Integrarea Ciclului Informaţional în cadrul ASC, permite cea mai apropiată

relaţionare dintre structura eterogenă de senzori, sistemul de repartizare a

misiunilor, funcţia de procesare şi cea de diseminare. Ciclul informaţional la

nivelul sistemului ISTAR este prezentat în figura nr. 3.4.

Fig. nr. 3.4 Componente ale sistemului ISTAR

Celula pentru Managementul Senzorilor are rolul de a exercita comanda

şi controlul asupra senzorilor în conformitate cu cerinţele Planului de Culegere a


89

Informaţiilor şi de a anticipa viitoarele cerinţe de culegere ale structurii de

informaţii, pentru o manevră eficientă şi oportună a senzorilor. Întrucât ISTAR

este practic un „sistem de sisteme”, Celula pentru Managementul Senzorilor

joacă un rol important în funcţionarea ansamblului de senzori. Mulţi dintre

aceştia sunt organizaţi în structuri integrate cu capabilităţi proprii de

management, în timp ce alţii necesită managementul direct de la această celulă.

Rolul ei este de a integra lucrul tuturor senzorilor pentru ca activitatea de

culegere să urmeze cele patru principii de bază:

– identificarea timpurie a cerinţelor de culegere – pentru îndeplinirea la

timp a misiunilor;

– stabilirea ordinii de priorităţi a cerinţelor – pentru a asigura angajarea

elementelor şi resurselor de culegere în rezolvarea celor mai critice

cerinţe;

– abordarea mutidisciplinară – pentru a asigura flexibilitate în culegere şi

pentru evitarea înşelării. Verificarea informaţiei trebuie făcută prin mai

multe categorii de surse (HUMINT, IMINT, SIGINT, MASINT şi

OSINT);

– stabilirea şi darea misiunilor pentru elementele de culegere, în

concordanţă cu capacitatea de culegere a acestora – pentru a acoperi

cerinţele de culegere din plan şi cererile de informaţii de la eşaloanele

subordonate.

Celula pentru Identificarea, Selectarea şi Combaterea Ţintelor (TGT), spre

deosebire de primele două celule care sunt destinate în special producţiei de

„intelligence predictiv” pentru a sprijini eficient procesul de luare a deciziei, este

celula cu cea mai dinamică activitate, întrucât este elementul care sprijină efectiv

operaţia curentă cu „intelligence de ţintă”. Ea selectează ţintele cu importanţă în

economia luptei (Ţinte de mare valoare – HVT sau Ţinte prioritare – HPT) şi

recomandă mijlocul şi modul cel mai eficient de combatere a acestora.


90

Pentru a acţiona eficient, celula TGT trebuie să fie integrată în fluxul

informaţional al sistemului ISTAR şi să menţină o strânsă legătură cu ceilalţi

senzori din cadrul sistemului.

Subsistemul de execuţie

Subsistemul de execuţie al sistemului ISTAR integrează atât structuri de

cercetare la contact şi în dispozitivul inamicului, cât şi structuri care dispun de

capabilităţi de culegere a datelor şi informaţiilor altor surse: umane (HUMINT);

imagistice (IMINT); din semnale (SIGINT); din tehnică (MASINT); deschise

(OSINT).

3.6. Proiectarea şi implementarea sistemelor informaţionale

Proiectarea

Introducerea şi utilizarea în sistemul informaţional militar a tehnologiei

informaţionale moderne a determinat o abordare comună, integratoare a

sistemului informaţional cu cel informatic. Această viziune este în măsură să

contribuie la optimizarea flexibilităţii sistemului ca întreg. În acest sens, pentru

atingerea scopului propus, trebuie să se acţioneze pe mai multe direcţii:

● definitivarea realizării conceptului de ansamblu al sistemului

informaţional – prin clarificarea necesităţilor pentru modelul logic de

ansamblu al sistemului informaţional, astfel încât să se respecte cerinţele

şi restricţiile funcţionale;

● elaborarea concepţiei de ansamblu – prin care să se stabilească

componentele sistemului informaţional, urmărindu-se creşterea eficienţei

pe baza cerinţelor de flexibilitate, mobilitate, interoperabilitate etc.;

● proiectarea de ansamblu – având ca obiectiv materializarea concepţiei

sistemului informaţional, prin identificarea elementelor sale funcţionale

şi a legăturilor dintre acestea;

● proiectarea de detaliu – are la bază cerinţele şi restricţiile practice

(tehnice) de realizare.


91

Realizarea propriu-zisă a sistemului informaţional

La realizarea efectivă a sistemului informaţional trebuie să se ţină cont de

elementele existente şi de modul cum acestea trebuie integrate/înlocuite pentru a

nu produce disfuncţionalităţi. Ulterior, odată existent cadrul conceptual şi

proiectul se trece la aplicarea în practică a tuturor elementelor proiectate.

Această etapă impune, uneori, reveniri şi corectări la proiectul de ansamblu sau

de detaliu. Un element foarte important îl constituie implementarea sistemului

informatic, componentă aproape vitală a acestuia, ce impune elaborarea

programelor necesare pe de o parte desfăşurării facile a procesului

informaţional, iar pe de alta, asigurării flexibilităţii sistemului, în ansamblul său.

Pentru optimizarea ciclului informaţional desfăşurat în sprijinul deciziei

militare trebuie avute în vedere atât forţele, cât şi mijloacele ce conlucrează

pentru acest deziderat. Capabilităţile structurilor specializate ce acţionează în

acţiunile militare trebuie să asigure:

● capacitatea de a culege şi transmite date informative în timp real;

● capacitatea de identificare şi localizare a obiectivelor la mare distanţă;

● capacitatea de transport prin vectori aerieni;

● capacitatea de luptă în toate condiţiile de timp, anotimp şi stare a vremii;

● mobilitatea superioară a inamicului;

● echipamentele corespunzătoare executării cercetării prin luptă;

● protecţia CBRN.

Mijloacele şi sistemele tehnice folosite de structurile de informaţii/cercetare

trebuie să îndeplinească cerinţe care contribuie la optimizarea parametrilor

tehnico-tactici. Concretizarea acestora presupune69:

69 N. Terzano, Activitatea informativă în acţiunile militare ale marilor unităţi şi unităţi

tactice în concepţia ţărilor membre NATO, Bucureşti, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, 2002, pp. 34-36.


92

● vehicule de dimensiuni şi emisii reduse (emisii active – acustice,

magnetice, termice);

● utilizarea unor senzori de capacitate mare, multi-spectrali (optic, termic,

radar şi acustic), cu performanţe ridicate, care să permită identificarea şi

determinarea obiectivelor în mod continuu, automat, indiferent de

condiţiile de timp, anotimp şi stare a vremii;

● existenţa, pe fiecare autovehicul/blindat, a unui sistem C2 şi navigaţie;

asigurarea unor sisteme performante, cu nivel ridicat de protecţie

balistică, electronică, CBRN;

● dotarea cu senzori de autoprotecţie.

Implementarea

După aderarea României la NATO s-a impus tot mai stringent optimizarea

capabilităţilor militare ale structurilor pentru a le alinia la cele ale Alianţei.

Acţiunile au vizat demersuri pe mai multe planuri în domeniul, doctrinar

ideologic, în domeniul resurselor umane, al managementului informaţiilor, cu

toate implicaţiile tehnologice de obţinere, transmitere, procesare, utilizare în

procesul decizional.

Datorită resurselor limitate, aceste acţiuni au fost prioritizate pentru a asigura

capabilităţile solicitate prin Obiectivele Forţei asumate odată cu procesul de

implementare. Astfel pentru structurile nominalizate s-au achiziţionat sisteme

integrate de comunicaţii şi informatică sau au fost modernizate cele existente

pentru a se asigura interoperabilitatea, viteza şi acurateţea transmiterii informaţiilor

prin sisteme digitale de comunicaţii (telefoane de bord, staţii radio HARRIS) şi

terminale de date cu aplicaţii de comandă – control.

Principiile de implementare au urmărit o ordine logică de identificare a

nevoilor şi o testare operaţională pe parcursul unei perioade determinate.

Prin testări în cadrul diferitelor structuri au fost verificate din punct de vedere

tehnic, funcţional/operaţional diferite sisteme:


93

● Sisteme de comandă control care asigură servicii integrate voce/date în

sprijinul C2 de nivel brigadă în 2005 şi batalion în 2010.

● Sistem integrat de comunicaţii şi informatică nivel batalion – SICIB

(2011) configurat şi aflat în faza de testare şi evaluare operaţională. În

funcţie de rezultatele testării operaţionale se vor aduce corecturile

necesare specificaţiilor tehnice şi se va trece la implementarea soluţiei şi

la alte structuri similare.

Extinderea modernizării sistemelor informaţionale se poate realiza prin

achiziţionări de tehnică, însă această necesitate trebuie raportată la posibilităţile

financiare, administrative existente. Din acest motiv, pentru sistemele integrate

din cadrul punctelor de comandă de mare unitate tactică (brigadă, divizie) au

fost întocmite specificaţii tehnice care urmează să fie verificate şi cuantificate la

rândul lor prin testări operaţionale. Un prim pas a fost concretizat prin

achiziţionarea unui sistem informaţional pentru Teatrul de Operaţii într-o

configuraţie care să testeze interconectarea şi funcţionalitatea, sistem ce a fost

experimentat în perioada 2012-2013.

La nivelul structurilor de tip Bg. (I, Mc, VM), optimizarea şi modernizarea

conducerii presupune dotarea structurilor cu „Module de comunicaţii şi

informatică” (Communication and Informatic System – CIS).

În cadrul unui program „pilot” acest tip de produs a fost achiziţionat, testat şi

evaluat operaţional la structuri care au participat în teatre de operaţii. Sistemul

trebuie să asigure nevoile de comunicaţii şi informatică pentru punctul de comandă,

asigurând suportul tehnic necesar conducerii şi înştiinţării structurilor subordonate.

Experimentările au urmărit integrarea sistemului de comandă – control bazat pe un

software specific – BC2A, cu variantele sale pentru comandament BC2A Staff şi

BC2A Cinetic. În acelaşi timp se urmăreşte integrarea componentelor sistemului

CIS al unităţii cu cel al eşalonului superior, asigurându-se astfel transmiterea

datelor pentru completarea imaginii operaţionale comune.


94

Pentru cunoaşterea permanentă a situaţiei electronice a adversarului şi a

forţelor proprii, influenţarea, degradarea, neutralizarea electronică a sistemelor

electronice adverse, se utilizează aparatură specială de interceptare,

goniometrare, analiză şi bruiaj pe US şi UUS cu salt de frecvenţă. Aceasta se

constituie în componenta EW şi SIGINT ce poate acţiona în sprijinul unei mari

unităţi, fiind asigurată cu subunităţi de valoare companie din B.EW şi SIGINT.

BC2A Staff este o aplicaţie de comandă şi control care poate fi utilizată în

punctele de comanda ale MU/U de la corp de armată la batalion.

Aplicaţia este organizată pe două componente:

1. BC2A Staff-Server – care reprezintă componenta de server prin care se

gestionează accesul la baza de date din postul de comandă, folosind un model de

date compatibil şi asigurând un nivel de interogare a datelor suficient pentru

asigurarea nevoilor operaţionale.

Serverul asigură:

– colaborarea utilizatorilor în mediile de operare virtuale şi gestionează

drepturile de acces ale acestora asupra resurselor aplicaţiei;

– primirea/transmiterea de date de la/la alte sisteme de C2 şi servicii IT,

astfel:

● Serviciul NFFI – NATO Friendly Force Information prin care se

realizează schimbul de date despre situaţia forţelor „amice” şi

integrarea imaginii cu NFFI prin serverul BC2A Amic;

● schimbul de date cu un singur canal de radio prin BC2A Gateway;

● schimbul de date cu alte sisteme naţionale sau de coaliţie similare,

prin intermediul BC2A Conector.

2. BC2A Staff-Client – este componenta-client care reprezintă interfaţa cu

utilizatorul pentru a permite accesul la informaţiile de la punctul de comandă,

gestionate de serverul BC2A Staff.


95

Funcţionalităţile asigurate de aplicaţie constau în:

● afişarea în timp real a imaginii operaţionale comune completată cu

informaţii privind trupele proprii, ale inamicului, incidente sau obstacole

ce pot fi afişate simultan sau selectiv prin simboluri APP6-A70.

Exploatarea în comun permite afişarea automată a alarmelor şi alerte

primite cu privire la evenimentele din teren (Anexa nr. 04);

● capabilităţi GIS – Geographic Information System care asigură:

încărcarea şi afişarea unor hărţi georeferenţiale raster, hărţi vectoriale şi

caracteristici de altitudine, teren, fotografii georeferenţiale din satelit sau

alte mijloace aeriene; analiza vizibilităţii terenului („vizibilitate directă”

şi „vizibilitate circulară”); afişarea analizei terenului, cu posibilitatea de

suprapunere şi sincronizare a imaginii operaţionale comune (2D, 3D) sau

calcule topografice – geodezice pentru determinarea distanţelor dintre

diferite puncte sau calculul ariei unei suprafeţe;

● actualizarea propriei poziţii pe baza informaţiilor primite de la GPS din

dotarea staţiilor radio sau a altor receptoare GPS;

● afişarea şi lucrul colaborativ la diferite planuri şi ordine; prin aceasta

procesul de planificare este accelerat prin furnizarea unor mecanisme de

lucru simultan pe documente;

● şabloane predefinite integrate (OPLAN, OPORD, FRAGO şi WARNO)

care permit elaborarea rapidă a unor planuri sau ordine cu un format al

textului în 5 puncte, conform STANAG 201471 din 2002, standard

utilizat în cadrul NATO. Fiecare paragraf poate fi asociat cu o situaţie

grafică. BC2A Staff-Client permite definirea şabloanelor şi salvarea lor

70 APP-6A – Military Symbols for Land Based Systems – publicaţie aliată privind

procedurie de utilizare a simbolurilor grafice pe hărţi, schiţe sursă, http://www.mapsymbs.com/APP-6ADRDCValcartierEdition121(Mod).pdf.

71 STANAG 2014 se referă la formatul ordinelor de operaţii, ordine de avertizare şi a ordinelor logistice/administrative.


96

potrivit nevoilor personalului punctului de control. Documentele

respectă în totalitate cerinţele modelului de date JC3IEDM, astfel încât

ele pot fi recunoscute de către orice sistem care implementează acest

model.

BC2A Cinetic este o aplicaţie de comandă şi control care vizează în special

platformele mobile care îşi desfăşoară activitatea în domeniul tactic, oferind

comandanţilor o imagine reală actualizată de pe câmpul de luptă.

Prin capacităţile sale BC2A Cinetic, contribuie substanţial la optimizarea

procesului de luare a deciziilor, evaluarea corectă a rezultatelor acţiunii şi

facilitează predicţia în timpul acţiunilor de luptă.

Aplicaţia permite actualizarea/afişarea situaţiei tactice pe o hartă digitală

aproape în timp real, folosind simboluri standardizate descrise în APP6-A.

Fiecare simbol reprezentat poate fi însoţit de informaţii suplimentare din

care să reiasă apartenenţa/subordonarea sau caracteristici privind: situaţia de

personal, situaţia aprovizionării cu muniţii sau carburanţi lubrifianţi.

Reprezentarea grafică prin simboluri a situaţiei tactice include întotdeauna

şi informaţii geografice sau dă posibilitatea utilizatorului să folosească şi alte

funcţii suplimentare, precum cea de elevaţie a hărţii digitale încorporate. O altă

facilitate o reprezintă Orbat Editor prin care se introduc şi vizualizează

unităţile/subunităţile proprii încorporate într-o secvenţă de luptă.

BC2A Cinetic poate asigura:

● afişarea situaţiei tactice la un moment dat, filtrată după mai multe tipuri

de afilieri: inamic, forţe proprii, neutre, necunoscute (Anexa nr. 05);

● utilizarea unor tipuri diferite de documente operaţionale preformatate,

integrale sau parţiale, precum planul de operaţii, ordine preliminare,

ordine de acţiune sau ordine fragmentare ce au textul în 5 puncte,

conform STANAG 2014/2002;


97

● editarea şi transmiterea rapoartelor direct din aplicaţie, cu respectarea

formatului standard AdatP-3. Aceste rapoarte pot fi, după caz, exportate

în scopul de a fi transmise ca fişiere ataşate prin e-mail (de exemplu:

OWNSITREP – raport de situaţie al trupelor proprii, ENSITREP –

raport privind situaţia inamicului, PERSREP – raport de personal etc.);

● gestionarea operativă a diferitelor tipuri de cereri trimise de la structurile

interconectate privind: solicitări de sprijin cu foc – CALLFORFIRE,

evacuarea răniţilor – CASEVACREQ, pregătirea materialelor pentru

transport ENGMATREQREL, mentenanţă etc.;

● afişarea şi transmiterea către alte platforme mobile a avertizărilor

privind alertele aeriene sau NBC;

● capacitatea de transmisie automată prin reţea radio a datelor privind

poziţia şi starea subunităţii proprii, precum şi rapoarte consolidate

privind situaţia subordonaţilor cuprinşi în ORBAT (de exemplu:

LSR Raport – Raport privind locaţia şi situaţia platformelor cu care

comunică);

● trimiterea şi recepţionarea unor mesaje text de orice tip, dacă fişierele

sunt ataşate direct din BC2A Cinetic;

● permite utilizatorilor să facă schimb de date cu privire la poziţia de pe

propriile sale forţe şi a forţelor de coaliţie, folosind standardul NFFI.

Direcţii de acţiune posibile pentru optimizare:

● organizarea structurilor de comunicaţii şi informatică şi perfecţionarea

personalului de specialitate care asigură implementarea, operarea şi

mentenanţa sistemelor de comunicaţii şi informatică şi adaptarea

permanentă a nevoilor la cerinţele misiunilor preconizate la nivel doctrinar;

● generalizarea interoperabilităţii arhitecturii actuale a CIS orientată pe

sisteme;


98

● eficientizarea alocării fondurilor financiare pentru programe cu posibilităţi

de integrare multiple pe principiul flexibilităţii şi modularităţii

subsistemelor în vederea creşterii mobilităţii componentelor CIS;

● extinderea ariei de asigurare a serviciilor de mentenanţă prin creşterea

calităţii şi eficienţei, deoarece o mentenanţă deficitară contribuie la

creşterea costurilor totale;

● asigurarea condiţiilor pentru formarea şi perfecţionarea personalului,

care planifică, organizează, instalează şi asigură operarea şi mentenanţa

CIS, conform evoluţiei tehnologice a sistemelor utilizate;

● ajustarea cadrului normativ care să permită fluidizarea şi eficientizarea

procedurilor de achiziţii.


99

CUVÂNT FINAL

Experienţa a demonstrat că o comunicare eficientă se bazează şi implică o

informaţie suficientă cantitativ şi calitativ, comunicată şi recepţionată corect.

Realitatea demonstrează tot mai evident că succesul are la bază o cantitate

suficientă de informaţie de calitate (valoroasă) utilizată cu eficienţă şi

eficacitate. O informaţie cât mai completă şi mai valoroasă contribuie esenţial la

îndeplinirea scopurilor şi obiectivelor. Informaţia a ajuns să fie indispensabilă,

dar mai ales esenţială pentru evoluţia şi progresul omenirii.

Odată cu creşterea rolului informaţiei în toate aspectele vieţii sociale,

politice, economice şi miliare, odată cu dezvoltarea şi modernizarea proceselor

de management a fost inevitabilă tendinţa de apariţie, implementare şi

modernizare permanentă a procesului de management al informaţiei. Toate

acestea au determinat şi s-au realizat prin structuri specializate care să

gestioneze informaţia sub toate formele sale.

Pentru a face faţă schimbărilor tot mai rapide, sistemele organizaţionale ale

diferitelor instituţii, din toate mediile societăţii umane, au fost nevoite să apeleze

la modificări, transformări şi adaptări permanente în plan conceptual, structural,

tehnic sau funcţional care să le asigure supravieţuirea pe calea dezvoltării şi

modernizării. Rolul informaţiei ca element fundamental şi esenţial al actului

decizional în toate etapele de management s-a dovedit hotărâtor în aceste

demersuri. Printr-un ciclu flexibil de management bine planificat, executat şi

adaptat, informaţia, acea „materie primă” a procesului de management, poate fi

prelucrată în decizii menite să asigure îndeplinirea obiectivelor stabilite.

În toate tipurile de sisteme organizaţionale şi cu atât mai mult în sistemul

militar este absolut necesară implementarea şi funcţionarea unui sistem

informaţional fiabil care să constituie baza şi instrumentul prin care să se

desfăşoare activităţile fundamentale. Pentru a contribui la rezultatele scontate,


100

acest sistem trebuie bine proiectat, fundamentat, implementat şi administrat

pentru a fi un sprijin pentru factorul de decizie şi nu o problemă.

În zilele noastre, odată cu declanşarea tacită a războiului informaţional,

câştigarea unei confruntări armate nu se mai bazează atât de mult pe cantitatea

de resurse umane şi tehnice implicate în confruntare, cât mai ales pe cantitatea şi

calitatea informaţiilor necesare pentru a obţine victoria indiferent în ce mediu de

confruntare se produce. Toate acestea determină cu stringenţă identificarea

resurselor necesare pentru asigurarea tehnologiei informaţionale moderne care

printr-o utilizare corectă, profesională să devină acel avantaj competitiv absolut

necesar pentru obţinerea unei superiorităţi decizionale. Un deficit, o lacună în

sistemul informaţional din cadrul managementului informaţional militar, poate

determina dificultăţi organizaţionale prin decizii nefundamentate şi chiar

pierderea confruntării.

Putem afirma cu certitudine că informaţia deţine un rol extrem de important

în desfăşurarea conflictelor moderne, iar cele mai bune rezultate în luptă vor fi

obţinute de acei comandanţi care vor dispune de informaţii complete, reale şi

oportune cu privire la cauzele care generează producerea fenomenelor asupra

cărora vor trebui să ia decizia, pe baza misiunii primite sau deduse.

Dezvoltarea spectaculoasă a comunicaţiilor (tehnologia numerică,

arhitectura multimedia, utilizarea tehnologiilor – internet, platformele hardware

şi software etc.), scurtează timpul de culegere, clasificare, analiză, sinteză,

stocare şi diseminare a informaţiilor şi contribuie la eficientizarea actului

decizional. Informaţia, conducerea în timp real şi mobilitatea forţelor, determină

o frecvenţă ridicată a schimbărilor de situaţii, cu efecte asupra fluxurilor

informaţionale necesare, a atribuţiilor comandantului şi statului său major, în

procesul de planificare, organizare, luare a deciziei, coordonare şi control.

În noile condiţii create, ca urmare a evoluţiilor rapide în domeniul ştiinţei şi

tehnologiei informaţiei, câmpul de luptă modern are un pronunţat caracter


101

neliniar, multidimensional, asimetric, ambiguu sau hibrid. Războiul modern, aşa

cum a rezultat şi din acţiunile desfăşurate în teatrele de operaţii, este caracterizat

de o mare mobilitate şi flexibilitate, de executarea unor acţiuni variate, îndeosebi

de război informaţional, continue, combinate, executate simultan sau succesiv în

timp şi spaţiu, pe întreaga adâncime a dispozitivului de luptă.

Realizarea unor sisteme complexe, menite să asigure integrarea tuturor

elementelor mediului tactic prin reorganizarea structurală şi modularizarea

componentelor de sistem, de tipul C4ISR (Comandă, Control, Comunicaţii,

Calculatoare, Informaţii, Supraveghere şi Cercetare) constituie un obiectiv

prioritar al specialiştilor militari în domeniu.

Transformarea Armatei României impune o permanentă analiză şi revizuire

a fluxurilor şi proceselor informaţionale la toate nivelurile organizaţionale.

În acest context este necesară adaptarea şi optimizarea continuă a procedurilor

specifice de planificare, organizare şi operare a sistemelor de comunicaţii şi

informatice (CIS), coordonarea eforturilor, resurselor umane, materiale şi

financiare, în vederea asigurării condiţiilor necesare realizării sprijinului

comenzii şi controlului la pace şi pentru tranziţia la situaţii de criză sau război.

Pentru optimizarea sistemului informaţional trebuie create condiţiile

cadrului organizatoric şi conceptual privind dezvoltarea comunicaţiilor şi

informaticii în forţele terestre apte să asigure infrastructura şi serviciile de

comunicaţii, informatice, de securitate informaţională şi apărare cibernetică,

pentru sprijinul comenzii şi controlului exercitat în marile unităţi şi unităţi din

forţele terestre, în condiţii de eficacitate operaţională şi eficienţă economică, în

ţară şi în afara teritoriului naţional, simultan cu dezvoltarea capabilităţilor

C4ISR operativ-tactice/întrunite, interoperabile NATO şi UE, pe timp de pace,

criză şi război. Concepţia face o analiză a stării actuale a comunicaţiilor şi

informaticii în forţele terestre, stabileşte principiile, cerinţele şi arhitectura

viitoarelor sisteme de comunicaţii şi informatică, în condiţiile războiului

modern, precum şi direcţiile de acţiune pentru dezvoltarea graduală a acestora.


102

Conflictele militare ale viitorului se vor baza din ce în ce mai mult pe

informaţie. De aceea, după toate probabilităţile, ele vor depăşi sfera strict

militară, a spaţiilor strict delimitate ale teatrelor de operaţii şi vor deveni din ce

în ce mai mult o confruntare de capabilităţi, de strategii şi de informaţii.

În condiţiile câmpului de luptă modern, când majoritatea sistemelor de

arme sunt bazate pe sisteme electronice sofisticate, rolul informaţiei şi

tehnologiei informaţiei devine primordial în asigurarea succesului şi putem

spune că, cine se va folosi de acestea, într-un eventual conflict, are şanse mari de

a ieşi învingător, iar cine nu le va folosi va fi, cu siguranţă, învins.

istar

Documents