----T

flll''t

:-== ffi."""""'--'{JtvtvrlL gl

15

NORMAN RUSSELL

AVV

INVATATURA DESPREt

iNpUMNEZETREtN rnaDrrlA

PATRrsucA cnnncA

Traducere din limba englezl' Dnecog D.AscA

Carte tipdritn cu binecuvAntareaInaltpreasfinlitului

TEOFANMitropolitul Moldovei gi Bucovinei

DOXOLOGIAIagi, 2015

CUPRINS

IIntrodu.cere

I. Metafora indumnezeirii ............ .......... I2. Nevoia unei cercetiri ............ ..............4

3. Scopul gi metoda ............ 10

4. Privire de ansamblu .............. ............ 15

IItnd.u,nnezeireo in lwrnea greco -rom.arui,

I. Originile conceptului de indumneznire ...............24

2. Cultul conducitorului ...............i................ .........27

3. Atitudinile iudaice si creqtinefagr de cultul conducitorului ........... ..... 35

4. ,rDemocratizaref apoteozei conducitorului .........................40

5. Cultele de mistere

6. Religia filosofici .............53

7. Hermetiqtii egipteni .......69

8. Interacgiunea cu crestinismul ...........79

UIParad.igrna iud.aicd.

De la Iezechiel la yored. rnerknuah ................. g3

l. Vechiul Israel ..............,.. g3

2.Impactul elenismului ............... .........g7

3. Iudaismul palestinian ............. ........I024. Tradifia rabinici ........... tll5. Influenta asupra cres,tinismului ............. ............I21

rVP l,inlru I rno d. e I cr e; tin

Unirea participativi cu Ifristos ............... ..................... L24

l. Creqtinismul paulin ......I242. Creqtinismul iudaic ..1343. Crestinismul ioaneic ....I374. Ignatie al Antiohiei ................ ......... t4l5. Cregtinismul valentinian .......... ....... I456. Iustin Marrirul ............. I5l7.Doi contemporani anonimi ............ 159

8. Tatian ........ f6l9. Teofil al Antiohiei ................ ........... f6310. Irineu al Lyonului ................ ......... f65ll. Ipolit al Romei ........... L7g

12. Abordarea creqtini timpurie a ideiide indumnez-eire ............... L77

VTr ad.i,ti o a I ex on d,ri.n d. I

$coli creEtine gi cercuri de studii ............... 180

I. Creqtinismul alexandrin .......... ........ 1B0

2. $coala lui Basilide ........ f 86

3. $coala lui Panten .......... I88

4. Clement Alexandrinul ..................... 189

5. Origen .......22L

6. Didim cel Orb ..............243

7. Concepqia alexandrini despre indumnezeire ............. ........... 254

\rITr a di.pi. a n I e.x andri.n d. II

Impunerea controlului episcopal ...............258

I. Eclipsa invititorului independent ............ .........258

2. Atanasie .....26L

3. Apolinarie din Alexandria ..............296

4. Chiril al Alexandriei ............. ........... 300

5. Mostenirea Alexandriei ............

VIIAb ord.orea c np ad.o ciand,

Transcendenfa dumnezeieasca Ei urcuqul sufletului ..... 324

I. Vasile al Cezareei .........324

2. Grigorie de Nazianz ..............,:... .....335

3. Grigorie de Nyssa ........355

4. Meritul capadocienilor ........... .........367

vruSinteza rnonabald.

Contribugia lui Maxim Merturisitorul ...,...... ..............37 0

l. Evagrie Ponticul ...........gf+

2. Scrierile macariene .......37g

3. Diadoh al Foticeei ........387

4. Dionisie Areopagitul ................ .......390

5. Maxim Merturisitorul ............ .........4f 3

IXEpilog

l. Leonciu din Ierusalim ............. ........466

2.loan Damaschinul .............. .............47A

3. Simeon Noul Teolog ............... ........474

4. Grigorie Palama ...........479

5. Diseminarea spiritualitalii isihaste ....................488

6. Abordari moderne ale conceptuluide indumnezrire ......... ......491

ANEXE

Anexa I. ind.uwnezeirea in trad.i.,tii.te siri.acd.;i tati.na................. 509

Ane; a II-a. Vocabularwlgrecesc al ind.wrnnezeiri.i ...................52g

Bibliografie ....547

Indice de referinqe scripturistice .............. ..............605

Indice general ...."..,...........610

I

Introducere

L. Metafora indumnezeirii

Toli scriitorii patristici care fac referire la indumnezeire,degi uneori conqtienli de limbajui lorindriznef au presupuscd cititorii au inleles ceea ce ei voiau si exprime in scris.Clement Alexandrinul a fost primul care a folosit vocabu-larul tehnic al concepflei despre indumnezeire, dar nu a con-siderat necesar sd-l explice. Nu intAlnim nici o definilie for-mald a indumnezeirii gAnd in secolul al VI-1e4 cAnd DionisieAreopagitul afirmd:,,Indumne zeirea (0 drrorq) este asemd-narea gi unire4 pe cAt se poatg cu Dumnezeu" (Ierarhiabise-riceascd I. 3, PG 3. 37.6a).. De abia i:r secolul al VIIlea MaximMirturisitorul discuti despre indumnezeire ca temi teolo-gicX de sine stitdtoare.

Motivul il gdsim in faptul cd limbajul despre indumne-zeire este cel mai adesea intrebuinlat metaforic'. Implicaliilemetaforei erau clare pentru primii ascultdtori sau cititori ginu era nevoie sd fie explicati, deoarece erau ajutali in inlele-gerea ei de contextul disculiei. Dar deja in jurul secolului alVl-lea, sensul metaforic incepe si se ofileasci. indumnezeireadevenea un termen tehnic, ar putea fi supus definiliei'. Adica

- Traducere de Pr. Dumitru Stiniloae, in SfAntul Dionisie Areopagi-tul, Opere complete, Editura Paideia, Bucuregti, 7996, p.72fn. tr.].

'Cel mai bun studiu despre rolul metaforei in discursul teologiceste Soskice, 1985. Vezi gi McFague, 1983.

' ,,Utilize1'le metaforice ce-qi incep cariera in afara diclionarului stan-dard pot fi, treptat, lexicalizate" (Soskice 1985: 83).

Introd.ucere

acelagi adevdr exprimat inilial intr-un limbaj metaforic a

ajuns, in perioada bizantin6 timpurie, si fie exprimat con-ceptual qi dogmatic.

Subiectul acestei cdrli este indumnezeirea cregtind de lanagterea sa ca metaford pAnX la maturitatea sa ca invdldturiduhovniceascd. Primii Pdrinli intrebuinlau limbajul despreindumnezeire fie nominaf fie analogic, fie metaforic. Primeledoud sunt directe, simple. Limbajul nominal interpreteazdfo-losirea scripturisticd a cuvAntului,, dumne zei" referitoarela oameni pur gi simplu ca un titlu de onoare. Limbajul ana-

logic,,il ldrgegte" pe cel nominal: Moise a fost un dumnezeuin comparalie cu Faraor; aga cum uninlelept este un dumne-zeu in comparalie cu un nebun; sau oamenii devin fii gi dum-nezei ,prin har", spre deosebire de Hristos, Care este Fiu gi

Dumnezeu ,,prin fire"u. intrebuinlarea metaforicd este maicomplexd. Este caracteristici pentru doud aborddri diferite,eticd gi realistd. Abordarea eticd considerd cd indumnezeireaeste dobAndirea asemdnf,rii cu Dumnezeu prin strddanie as-

ceticd gi filosoficd, credinciogii reproducAnd o parte din atri-butele dumnezeiegti in viala lor prin imitafie. in spatele aces-

tei intrebuinldri a metaforei se afli modelul Iuihomoiosis, sau

dobAndirea asemdndrll cu Dumnezeu. Abordarea realistd pre-supune cd oamenii sunt, intr-un anume sens, preschimbaliprin ?ndumnezeire. in spatele acestei intrebuinldri se afld mo-delul lui methexls sau participarea la Dumnezeu.

Homoiosis sau methexis sunt doi termeni cheie folosili dePlaton, cu o lungd gi remarcabil5 carieri in gAndirea plato-niciand tdrzie. Semnificaliile lor sunt diferite, dar sferele lor

3 Atunci cAnd este aldturatd cuvAntului,,dumnezei", expresia,,dupdhar" (rcata laqw) funclioneazd, in termeni aristotelieni, ca o ,,addugirenegativd" (Aristotel, Poet.21.1457b 30-32), negAnd atributul de a nu ficreatl'Indicd faptul cd termenul ,,dumnezei" nu trebuie interpretat literal.

Introdwcere

de referinld se suprapun. Degi ultimul este termenul cel maiputernic, ambeie caute si exprime relalia dintre Fiinfd gi de-venire, intre ceea ce existd in sens absolut gi ceea ce existd in-tAmpldtor. Methexis a fost definit astfel: ,,<Participare> estenumele <relatiei" care explicH apropierea elementelor de tipontologic variat in unitatea fundamentali a unei singure in*stanfe. in acest sens, este o relalie reali, una constituita dinacel nexus qua nexus care rezulti din ea" (Bigger, 1968:7). Cualte cuvinte, participarea se sdvArgegte cAnd o entitate estedefinitd in relalie cu altceva. De exemplu, sfAntul este o enti-tate diferitd de sfinlenie, dar este definit ca sf6nt fiindcd estepdrtag la sfinfenie. Fdrd sfinlenie nu existi om sfAnt, iar sfAn-tul are o existen!5 separatd de sfinfenie. Atunci cAnd spunemci sfAnful,,participd" la sfintenie, descriem o relatie (a) sub-stanliald, nu doar o aparenfd, gi (b) asimetric6, nu o relalieintre egali. ,,Asemdnarea" este numele unei alte ,,relatii" careexplicd apropierea elementelor de tip ontologic diferit, darintr-un chip non-constitutiv, apropiat mai degrabd de analo-gie, decAt de participare. Asemdnarea se sivArqeqte cAnd douientitdliimpirtdqesc oinsugire comun5. De exemplu, doi sfinlise aseambnd unul cu altul fiindcd amAndoi posedd sfinlenie.Hotarele dintre aceste distinclii insd nu sunt rigide. ,,Parti-ciparea" poate fi puternicd sau slabd, in funclie de faptuldaci este intrebuinlatd in mod corespunzdtor (rcuqtr.rq) sauin sens figurat (rcata1gr1o.rrrccoq)4.

Analogi4 imitarea gi participarea forrneazi astfel un intregorganic, gi nu par sd exprime feluri radical diferite de relalii.Mai mult, abordarea realisti, care se intemeiazd pe modelulparticipdrii, are doud aspecte: ontologic Ai dinamic. Aspectulontologic este preocupat de transformarea firii omeneqti in

n Cel mai bun studiu despre participare la Platon este Bigger 1968;vezi, de asemenea, Allen 1965. Tradilia platonicd tdrzie analizeazx me-canismele intregului sistem, insuqindu-gi perspective aristotelice.

Introd.ucere

principius de citre Intrupare; cel dinamic de improprierea decdtre individ a acestei omenitdli indumnezeite prin TaineleBotezului gi Euharistiei. Aceste patru abordiri principale -nominald, analogicd, eticd gi realistd (in ambele sale aspecte,dinamic Ai ontologic) - vor fi folosite drept schemd de lucrupentru mare parte din prezentarea de fa!d.

2. Nevoia unei cerceteri

Metaforele, dupi cum remarca Andrew Louth, ,,dezvdluieo modaiitate de a privi lumea, un fel de a inlelege lurnea.Dacd dorim sd inlelegem modul in care cei din vechime igiinlelegeau lumea, trebuie sd acorddm atenlie chipului incare folosesc metaforele"u. Dar cercetdtorii apuseni rareoriau acordat metaforei indtmnezefuii o atentie binevoitoare.Tonul a fost dat de Adolf von Hamack. Et a observat corecfspre sfArgitul secolului aI XIX-lea, cd indumnezeirea este otemd majord in gAndirea SfAntului Irineu al Lyonului gi cdaceasta s-a bucurat de o receptare largi in rAndul contem-poranilor sdi fiindci nu doar cd eclipsa conceplia gnosticidespre mAntuire, dar era in acord cu tendinlele eshatolo-gice ale cregtinismului gi cu curentele mistice ale neoplato-nismului. Mai mult, se apropia,,intr-un chip foarte special,,de teologia paulind (L896-1599: ii.240-241). Dar, in concep-lia lui Harnack, ,"formula schimbuluT" care conlinea aceastdinvdldturi (Dumnezeu a devenit om pentru ca omul sd de-vini dumnezeu) era in mod esenlial derivatd din cultele demistere gi, drept consecinld, trebuia sd fie deplAnsd: ,,CAnd

' Aici, dar gi in alte locuri, folosesc expresia ,,in principiu,, ca o mo-dalitate convenabild de a md referi la acqiunea lui Dumnezeu in intru-pare inainte ca beneficiile oblinute de aceasta si fie insugite de credin-cios printr-o via!5 trditi in credinld.

u fouth 1983a:19, rezumdnd una dintre ideile fundamentale are luiGiambattista Vico.

Introd.wcere

religia cregtind a fost reprezentatd drept credinla in intru-parea lui Dumnezeu gi ca speranla sigurd a indumnezeiriiomuiui, o speculalie care inilial nu trecuse dincolo de hota-rele cunoaqterii reiigioase a devenit punctul central al siste-mului, iar continutul simplu al Evangheliei a fost obscurat"(1,896-1,899:'ii. L0, 318). Mai exact, indumnezeirea prezentardscumpdrarea drept,,abrogarea stdrii firegti printr-o trans-formare miraculoasd a firii noastre"; fdcea distinclie intrebinele suprem gi binele moral; excludea ispdgirea; gi fdceaapel la formule hristologice care veneau in contradiclie cuIisus aga cum era zugrAvitin Evanghelii (1896: iii.1.64-1,66).

Cercetdtorii bibligti din zilele noastre sunt mai pulin in-crezdtori in privinla simplitilii Evangheliei, dar concepliaIui Harnack despre indumnezeire a rezistat testului timpu-lui. in lg60,Benjamin Drewery afirma: ,,Trebuie sd spun cd

indumnezeirea este, in opinia mea, cea mai gravd aberaliecare poate fi gdsitd nu doar la Origen, ci gi in intreaga tra-dilie la care acesta a contribuit, gi nimic din ceea ce apdrd-torii moderni ai lui anoO€cdorq au invocat in apirarea lornu a modificat cAtugi de pufin convingerea mea cd aici se afl5greqeala dezastruoasd in gAndirea cregtind greac6" (1960:200-207). Protestul lui Drewery nu trebuie trecut cu vederea.in\975, a publicat un studiu de mici dimensiuni, dar docu-mentaf despre indumnezeire, care poate reprezenta o intro-ducere buni, dacd nu chiar provocatoare. Evaluarea sa era incontinuare negativd, dupd ce consultase toate textele impor-tante. El considera cd aceastd inviliturd [despre indumne-zeire] este nebiblicd gi neralionald, iar apdrdtorii sdi modernisunt ,,vinovali de impingerea unui paradox in tdrAmul ab-surdului" (1975:52).

Ostilitatea lui Drewery poate fi explicatd parlial prin fap-tul cd el reacliona la concepliile despre indumnezeire, in-crezdtoare gi oarecum polemice, exprimate de trei scriitoriortodocgi, Myrrha Lot-Borodine, Vladimir Lossky gi Philip