inliniedreapta.net http://inliniedreapta.net/dereferinta/olavo-de-carvalho-principiile-unei-politici-conservatoare/

Principiile politicii conservatoare

Diário do Comércio, 27 iunie 2011

Aceste principii nu sunt reguli de urmat în polit ica pract ică. Sunt un ansamblu de criterii derecunoaştere, pentru a putea dist inge, atunci când auzi un polit ician vorbind, dacă te af li în faţaunui conservator, a unui revoluţ ionar sau a unui “liberal”, în sensul brazilian, de astăzi, al termenului(care este un amestec incert dintre primii doi).

1. Nimeni nu e stăpânul viitorului. “Viitorul ne aparţ ine” este un vers din imnul Tineretului Hit lerist .Aceasta este esenţa mentalităţ ii revoluţ ionare. Un conservator vorbeşte în numele experienţeit recute, acumulate în prezent. Revoluţ ionarul vorbeşte în numele unui viitor ipotet ic, invest it cuautoritate de tribunal de ult imă instanţă; el crede că reprezintă în prezent această autoritate, chiarşi atunci când nu şt ie nimic despre acel viitor şi nu e în stare să-l descrie decât prin intermediul unorlaude generice, neavând nici cea mai mică idee despre ce este acesta. Atunci când fostulpreşedinte(al Braziliei n.t .), Lula, spunea “Nu şt im ce fel de socialism dorim”, el presupunea că şt ie

(1) că socialismul este viitorul luminos şi inevitabil al Istoriei, când experienţa arată că de fapt esteun trecut sângeros, cu o moştenire de mai mult de 100 milioane de morţ i, (2) că el şi complicii săi audreptul să ne conducă spre o repetare a acestei experienţe, fără nici o garanţ ie că aceasta va f imai puţ in mortală decat cea precedentă, cu excepţ ia unei promisiuni verbale, ieşite din gura cuivacare, în acelaşi t imp, recunoaşte că nu şt ie încotro ne duce. Mentalitatea revoluţ ionară este unamestec de îngâmfare psihot ică şi iresponsabilitate criminală.

2. Fiecare generaţie are dreptul de a alege ceea ce consideră de cuviinţă. Acest lucru implică faptulcă nici o generaţ ie nu are dreptul de a le angaja pe cele următoare în decizii drast ice ale cărorefecte, aproape sigur malef ice, f ie nu vor putea f i reparate niciodată, f ie vor putea f i reparatenumai prin jert fa mai multor generaţ ii. Poporul are, prin def iniţ ie, dreptul de a experimenta şi de aînvăţa din experienţă, dar tocmai din acest mot iv, nu are dreptul de a-şi folosi copiii şi nepoţ ii dreptcobai pentru experimente nechibzuite.

3. Nici un guvern nu are dreptul de a face ceva ce guvernul următor nu poate desface. Este uncorolar inevitabil al principiului precedent. Alegerile periodice nu ar avea nici un sens dacă f iecareguvern ales nu ar avea dreptul şi posibilitatea de a corecta greşelile guvernelor anterioare.Democraţ ia este, prin urmare, esenţ ialmente ost ilă oricărui proiect de schimbare profundă şiireversibilă a ordinii sociale, oricât ar f i aceasta de rea la un moment dat. Nici o ordine socialăgenerată de curgerea secolelor nu este atât de rea pe cât este o nouă ordine impusă de către oelită luminată care se crede, fără mot iv, deţ inătoarea unicului viitor dezirabil. În cursul ult imelor t reisecole nu a existat niciun singur experiment revoluţ ionar care să nu f i dus la distrugere, omor,războaie şi mizerie generalizată. Nu vedem cum ar putea experimentele viitoare să f ie diferite.

4. Nici o propunere revoluţionară nu este demnă de a fi dezbatută ca o alternativă respectabilă într-un cadru politic democratic. Revocabilitatea măsurilor de guvernare este un principiu de neocolit aldemocraţ iei şi orice propunere revoluţ ionară, prin def iniţ ie, neagă de la bază acest principiu. Esteimposibil a pune în pract ică vreo propunere revoluţ ionară fără concentrarea puterii şi fărăexcluderea, deschisă sau camuflată, a oricărei propuneri alternat ive. Nu se pot discuta alternat ivepe baza interdicţ iei alternat ivelor.

5. Democraţia este opusul politicii revoluţionare. Democraţia este guvernarea încercărilorexperimentale, pe termen scurt şi întotdeauna revocabile. Propunerea revoluţ ionară este în modnecesar de termen lung şi ireversibilă. De fapt, orice proiect revoluţ ionar îşi propune să transformenu numai o anumită societate, ci Pământul întreg şi însăşi natura umană. Este imposibil să discuţ idemocrat ic cu cineva care nu respectă nici măcar natura interlocutorului, nevăzând în el decâtmateria provizorie a umanităţ ii viitoare. Este stupid să credem că socialişt ii, comunişt ii, fascişt ii,eurasienii şi toţ i cei asemenea lor se vor putea integra în mod paşnic întru convieţuire democrat icăalături de facţ iuni polit ice inf init mai puţ in ambiţ ioase. Va f i întotdeauna convieţuirea democrat ică alupului cu mielul.

6. Eradicarea totală a mentalităţii revoluţionare este condiţia esenţială pentru supravieţuirea libertăţiiîn lume. Mentalitatea revoluţ ionară nu este o caracterist ică permanentă a naturii umane. A avut oorigine istorică – în jurul secolului al XVIII-lea – şi aproape sigur va avea un sfârşit . Perioada deapogeu, secolul XX, a fost cea mai violentă, cea mai ucigaşă din toată Istoria umană, depăşind canumăr de vict ime nevinovate toate războaiele, epidemiile, cutremurele şi dezastrele naturale deorice fel, observate de la începutul t impurilor. Nu este nici o exagerare în a spune cămentalitatea revolut ionară este cel mai mare f lagel care s-a abătut vreodată asupraomenirii. Este o chest iune de numere, nu de păreri. Cine refuză să vadă acest lucru este unmonstru de nesimţ ire. Orice polit ică ce nu este orientată spre eradicarea completă a mentalităţ iirevoluţ ionare, în felul cel mai intens şi mai explicit cu put inţă, este o pălăvrăgeală criminală şiinacceptabilă, oricât şi-ar împodobi omisiunea cu frumoase pretexte democrat ice, liberale,religioase, moraliste, egalitare, etc.