Osteoporoza este o afectiune a intregului schelet, caracterizata prin scaderea masei osoase si modificarea arhitecturala a tesutului osos, care au ca si consecinta cresterea fragilitatii oaselor si predispozitia la fracturi.

Incidenta. Potrivit statisticilor, la nivel mondial osteoporoza este a treia cauză de mortalitate, afectând peste 200 milioane de oameni si 12% din populaţia Europei.Osteoporoza este cea mai frecventa afectiune metabolica osoasa, cu potential crescut de morbiditate si mortalitate, in special prin prezenta fracturilor vertebrale, a celor de la nivelul articulatiei pumnului si a celor de sold, numite fracturi osteoporotice.

Riscul de fractura de sold in decursul vietii este de aproximativ 17 % la femei si 6 % la barbati. Incidenta fracturilor vertebrale si a celor de la nivelul articulatiei pumnului este maxima la femeile intre 50 si 70 de ani, in timp ce incidenta fracturilor de sold creste exponential peste 75 de ani.

Conform specialiştilor, riscul instalării osteoporozei în cazul femeilor este mai mare decât cancerul la sân, cancerul ovarian şi uterin la un loc.Însă nu doar femeile sunt afectate de osteoporoză. Statisticile arată că, pentru bărbaţi, riscul este mai mare decât pentru cancerul de prostată, afectând unul din cinci bărbaţi dupa vărsta de 50 de ani.  

Conform Fundatiei Internationale a Osteoporozei, dupa aparitia primei fracturi, riscul unei alte fracturi creste cu 86%. Pana in anul 2050, incidenta la nivel mondial a fracturilor de sold este estimata sa creasca cu 310% la barbati si cu 240% la femei.

Osteoporoza primară: • Osteoporoza postmenopauzală (tipul I) • Osteoporoza senilă (tipul II)

Osteoporoza secundara spre deosebire de osteoporoza primara a carei etiologie este necunoscuta, apare in contextul clinic al altor boli sau este indusa de diferite medicamente, deficiente nutritionale sau abuzuri de cafea, alcool, tutun.

• Endocrine-hipoestrogenism(din alte motive decit

menopauza)-hipogonadism masculine-hipopituitarism-hipo-sau hipertiroidism-sindromul Cushing-acromegalie-hiperprolactinemie

• Medicamentoase si toxice-glucocorticoizi-tiroxina-anticonvulsivante-heparina si anticoagulante orale-alcoolism-tabagism

• Boli ereditare-osteogeneza imperfect-sindrom Marfon-Sindrom Ehlers-Danlos-homocistinurie

• Carentiale-malnutritie-maldigestie -malabsorbtie

• Alte cauze-mielom multiplu-anorexie nervoasa-boala cronica de ficat-bronhopneumonie cronica obstructive

Factorii de risc pentru osteoporoză: Scăderea densităţii minerale osoase: DMO scăzută – este factorul cel mai important al osteoporozei. Se apreciază prin măsurarea DXA. Sexul Sexul feminin are un risc mai elevat pentru osteoporoză, determinat de: Specificul statusului hormonal. Mărimea mai mică a oaselor şi a masei osoase. Menopauza sporește rata în pierderea masei osoase. Longevitatea vieţii mai înaltă. Vîrsta Scăderea DMO începe la vîrsta de 45-50 de ani. Riscul pentru OP creşte marcat după 65 de ani. RasaÎn toate grupurile de vîrstă, femeile afro-caribe au o DMO mai înaltă decît femeile albe. Predispunerea ereditară (anamneza familială pentru osteoporoză). La persoanele cu anamneză familială pentru osteoporoză s-a observat o DMO mai scăzută. Anamneza familială pozitivă include: Diagnosticul OP la rude. Prezenţa cifozei, a fracturilor pe fundal de traumatism minim la rudele mamei, ale tatei şi ale surorilor în vîrstă de 50 de ani şi mai mult. Fracturile suportate Se produc pe fundalul unui traumatism minim. Se asociază cu riscul viitoarelor fracturi la femeile după 65 de ani şi la bărbaţi. La persoanele cu fracturi de diversă localizare, riscul unei ulterioare fracturi se majorează de 2,2 ori, mai mult decît la persoanele fără fracturi în antecedente.

Hipogonadismul Deficitul hormonilor sexuali atît la femei cît şi la bărbaţi. Femeile cu menopauză precoce ( pînă la 45 de ani). Masa corporală Indicele scăzut al masei corporale (indicele masei corporale (IMC) < 20 kg/m²) Pierderea masei corporale mai mult de 10% la o vîrstă > 25 de ani. Tratamentul cu glucocorticosteroizi Administrarea sistemică de GCS mai mult de 3 luni sau per os > 5 mg/zi Prednisonă (echivalentul). Activitatea fizică Activitatea fizică redusă. Există legătură între activitatea fizică şi nivelul mai înalt al DMO în perioada tinereţii. Lipsa activităţii fizice poate duce la pierderea masei osoase. Fumatul La fumători DMO este de 1,5-2 ori mai scăzută decît la nefumători.

Aportul insuficient de Calciu Este demonstrat că cantitatea necesară de Calciu administrată cu produsele alimentare, scade riscul fracturilor osteoporotice. Calciul încetineşte pierderea masei osoase dependente de vîrstă şi poate scădea riscul fracturilor. Acţiune pozitivă asupra ţesutului osos o are atît aportul de Calciu cu produsele alimentare cît şi administrarea preparatelor de Calciu. Deficitul de vitamina D Vitamina D este necesară pentru asigurarea absorbţiei Calciului şi a schimbului de substanţe din ţesutul osos. Odată cu vîrsta scade nivelul seric al vitaminei D, progresează insuficienţa funcţiei renale, scade expunerea la soare şi capacitatea pielii de formare a vitaminei D. Insuficienţa sau deficitul vitaminei D duce la hiperparatiroidismul primar care, la rîndul său, duce la accelerarea metabolismului osos. Predispunerea către căderi Căderile sporesc riscul de fracturi. Prevenirea căderilor scade numărul fracturilor. Abuzul de alcool Există legătură între abuzul de alcool şi DMO joasă. Imobilizarea Imobilizarea prelungită (mai mult de 2 luni), are loc pierderea masei osoase cu 0,3-0,4% lunar.

Osteoporoza primara reprezinta osteoporoza de involutie. Rata pierderii osoase difera in functie de tipul de os (trabecular sau cortical). Pierderea de os cortical incepe dupa 40 ani si este lineara, inregistrandu-se o pierdere anuala de 0,5-l℅ la ambele sexe. Diminuarea de os trabecular incepe intre 30-35 ani si este lineara la barbati si femei pana la menopauza 1-4℅ pe an. Dupa menopauza se inregistreaza o accelerare a pierderii osoase ajungand pana la 10℅ pe an.

Osteoporoza de tip 1 (osteoporoza post menopauza)intereseaza in special osul trabecular si predispune la fracturi si tasari vertebrale. Apar frecvent la femei dupa incetarea functiei gonadice. In acest tip de osteoporoza se produce o crestere a activitatii osteoclastilor. Datorita activarii osteoclestilor, osteoporoza de menopauza se insoteste de valori crescute ale calciuriei.

In osteoporoza de tip 2 (osteoporoza senila) perderea de os cortical si trabecular se face proportional. In tipul 2 se produc mai frecvent fracturi de sold care apar cu frecventa egala la barbati si femei. Acest tip de osteoporoza se produce prin scaderea activitatii osteoblastilor si mai putin prin cresterea numarului osteoclastilor. Calcitonina inregistreaza o scadere a nivelului sau bazal odata cu inaintarea in varsta, indiferent de sex. In ceea ce priveste metabolismul vitaminei D, la batrani scade enzima responsabila de conversia formei inactive in forma activa.

SimptomePierderea de masă osoasă este silenţioasă şi progresivă, din acest motiv ,osteoporoza mai este denumită şi "hoţul tăcut". Deşi de cele mai multe ori nu există niciun simptom până la apariţia primei fracturi, osteoporoza poate fi prevestită. Iată 5 semne care avertizează asupra instalării acestei afecţiuni:

1. Dureri de spate sau durere bruscă apărută la nivelul coloanei vertebrale;2. Pierdere progresivă din înălţime (aproximativ 3 cm);3. Postură încovoiată;4. Fracturi ale coloanei vertebrale, articulaţiilor mâinii sau şoldului;5. Pierdere de substanţă osoasă la nivelul maxilarului.

Diagnosticarea osteoporozei se bazeaza pe

anamneza, examinare fizica si pe un test de

masurare a densitatii osoase.

Osteodensitometria este investigatia

paraclinica de masurare a densitatii osoase

prin care se poate pune diagnosticul de

osteoporoza. 

Osteodensitometria DEXA este cea mai

moderna si foloseste raze X. Aceasta

masoara densitatea osoasa in coloana, sold

si incheieturi - zonele cele mai afectate

de osteoporoza - si este folosita pentru a

observa modificari in timp ale oaselor din

aceste zone.Nu este necesara nici o

pregatire speciala inaintea efectuarii unei

osteodensitometrii. 

Diagnosticul

Rezultatul acestui test este numit scorul T si se bazeaza pe comparatia cu densitatea osoasa medie a tinerilor adulti, de acelasi sex si aceeasi etnie.

Alte teste care pot masura densitatea osoasa includ:• tomografia computerizata cantitativa a coloanei vertebrale - cea mai sensibila metoda pentru diagnosticul initial; nu pentru masuratori repetate datorita costului ridicat si dozei mari de radiatii• absorbtiometria unifotonica la nivelul antebratului proximal - putin sensibila in stadiile precoce• absorbtiometria bifotonica la nivelul coloanei vertebrale si soldului - limitata de numeroasele artefacte• dubla absorbtiometrie cu raze X la nivelul coloanei lombare sau asoldului - metoda de preferat

Testele de laborator ca : hemograma, calciuria, calcemia, fosfataza alcalina, creatina pot orienta diagnosticul spre o cauza secundara a osteoporozei secundare. In cazul osteoporozei la menopauza calcemia si fosforul anorganic in sange sunt normale. Fosfataza alcalina este de asemenea normala in cazuri necomplicate si poate creste usor dupa fracturi.      

FarmacoterapiaOdata instalata osteoporoza, nu este posibila refacerea masei osoase. Totusi interventia precoce poate preveni osteoporoza iar cea terdiva poate opri progresia bolii.

Obiective:1.   reducerea incidenţei fracturilor2.   creşterea rezistenţei osoase3.   tratamentul cauzal al osteoporozelor secundareMetode:      - măsuri igieno-dietetice şi de stil de viaţă      - farmacologice

TRATAMENTUL NON-FARMACOLOGICInclude mijloace potenţiale în reducerea riscului de fractură:•    Exerciţii fizice pentru reducerea riscului de cădereExercitiul fizic regulat - oricât de putin chiar - ajuta la mentinerea densitatii osoase si în plus întareste sistemul muscular si scade astfel riscul caderilor. Desi nu exista o reteta buna pentru toata lumea, exista câteva reguli generale: Cele mai indicate sunt exercitiile antigravitationale, care presupun purtarea unor greutati - de ex. mersul pe jos, urcarea scarilor, chiar si simpla ridicare din pat si statul în picioare câteva ore pe zi. Înotul este mai putin eficient, dar e oricum mai bun decât nimic.

Hidroterapie – preferabila pentru efectul ei mio-relaxant mai ales atunci când datorita unor suferinţe îndelungate pacientul prezintă contracturi musculare. NU se recomanda atunci când scorul T al testului dexa este foarte scăzut, sau cand exista un proces inflamatorEfectele de baza ale hidro-termoterapiei sunt:- analgezia- hiperemia locala si sistemica- reducerea tonusului muscular- creşterea elasticităţii ţesutului conjunctiv

Electroterapia este foarte buna atunci când ca efect secundar al osteoporozei avem un sindrom radicular acut.Efectele de baza ale electroterapieie sunt:- analgezic- hiperemia locala si sistemica- stimulare neuromotorie- decontracturarea musculara (miorelaxarea)

Masajul este foarte indicat in majoritatea suferinţelor de natura osteoporotica datorita efectelor sale:- decontracturarea musculara (miorelaxarea)- tonifiere musculara- hiperemia locala si sistemica- stimulare neuromotorie- creşterea elasticităţii ţesutului conjunctiv- inlaturarea lichidelor interstitiare.Kinetoterapia – terapia prin miscare urmareste:- exerciti de posturare (datorita suferintelor indelungate pacientii iau o pozitie „antalgica” compensatorie)- tonifierea masei musculare acolo unde este cazul- exerciti de izometrie (kabat)

• alimentaţie bogată în vitamina D şi calciu, de regulă cu suplimentarea cu calciu (800-1200 mg/zi) şi vitamina D (800-1000 UI/zi)

Acesta este foarte important pentru prevenirea si stoparea osteoporozei în special în prima parte a vietii. Este vital ca tinerii sa aiba un aport adecvat de calciu. Pentru persoanele adulte se recomanda un aport de cca. 800 mg calciu/zi, iar pentru barbatii trecuti de 65 de ani si pentru femeile în postmenopauza 1500 mg/zi. Laptele degresat, pasteurizat sau fiert este bogat în calciu, dar acesta se absoarbe în cantitate redusa. Produsele vegetale bogate în calciu sunt cerealele integrale, semintele, legumele de culoare verde închis. Daca dieta este saraca în calciu, se poate folosi un supliment.

Expunerea la soare Este necesara pentru formarea vitaminei D la nivelul pielii. Aceasta vitamina creste absorbtia calciului din intestin. În intervalul martie - octombrie, o expunere de 15 minute a pielii fetei si mâinilor de 3-4 ori/saptamâna este suficienta pentru a obtine întregul necesar de vitamina D. Având în vedere ca vitamina D se gaseste numai în alimente de origine animala, în acest interval aportul din aceasta vitamina va fi asigurat fie din produse lactate (un pahar de lapte degresat asigura 50% din necesarul zilnic), fie din suplimente vitaminice.

Reduceti consumul de sareImpactul sarii asupra osteoporozei este incert, dar pare sa fie o relatie intre aportul mare de sodiu si pierderea de masa osoasa, in special in cazul persoanelor cu tensiune arteriala crescuta. In general, sarea creste cantitatea de calciu eliminata prin urina si transpiratie, ce poate duce mai departe la pierderea de masa osoasa in cazul persoanelor cu deficit de calciu.

Cofeina in cantitati moderateEste bine cunoscut faptul ca aceasta substanta, indiferent daca provine din ceai, cafea, ciocolata etc., interfereaza cu absorbtia calciului. Moderatia este cea mai indicata. Pentru cei care au nivel bun al calciului in organism, 300 de miligrame de cofeina pe zi (ceea ce reprezinta o ceasca de cafea sau doua cani de ceai) nu ar trebui sa le creeze probleme.

Nu fumatiFumatul impiedica vindecarea fracturilor si reduce capacitatea organismului de a genera os.

Tratamentul farmacologic al osteoporozeiTRATAMENTUL FARMACOLOGIC include medicamente antiresorbtive osoase şi/sau de stimulare a osteogenezei.

AGENŢII TERAPEUTICI• Agenti inhibitori ai resorbtiei osoase: Calciu\vitamina D Estrogeni Modulatori selectivi ai receptorilor estrogenici Calcitonina Bifosfonati Anticorpi anti RANKL• Agenti formatori de os:PTH(1-34)• Agenti formatori de os si inhibitori ai resorbtiei osoase:renelatul de strontium• Alti agenti antiosteoporotici: diuretice tiazidice,statine,ipriflavona,tiobolon

Tratamente de prima intenţie:Bisfosfonaţii (alendronat, risedronat, ibandronat, zoledronat)Stronţiu ranelatPeptide derivate din PTH (pentru osteoporoza severă)RaloxifenulDenosumab

Tratamente de a doua intenţie:• Terapia estro-progestativă• Calcitonina• Analogi sintetici ai vitaminei D

Agenţii inhibitori ai resorbtiei osoaseBifosfonaţiiBifosfonaţii fac parte din terapia de primă intenţie în osteoporoza de postmenopauză.Bifosfonaţii utilizaţi în mod curent (alendronat, risedronat, ibandronat, zoledronat) inhibă resorbţia osoasă prin reducerea recrutării, diferenţierii şi activităţii osteoclastice şi creşterea apoptozei osteoclastelor; mecanismul molecular constă în reducerea izoprenilării proteinelor dependente de GTP. Reducerea remodelării osoase duce la creştera duratei de viaţă a unităţii de remodelare şi implicit la creşterea gradului mineralizării secundare; acesta este cel mai probabil mecanism al creşterii progresive a DMO demonstrată în studiile clinice cu aceşti bifosfonaţi.

Biodisponibilitatea orală este scăzută (absorbţie digestivă 1-3% din doza ingerată), ceea ce necesită un mod de administrare riguros – dimineaţa, pe stomacul gol, cu 30-60 minute înainte de masă, cu 200 ml apa, în ortostatism. Reacţiile adverse sunt în principal digestive după administrarea orală (dispepsie, esofagită); administraţi intravenos pot produce febră şi simptome pseudo-gripale. Recent, s-au publicat observaţii care sugerează posibilitatea apariţiei necrozei de mandibulă la pacienţii trataţi cu bifosfonaţi.

Modulatori selectivi ai receptorului estrogenic (SERM)SERM sunt agenţi non hormonali care se leagă de receptorul estrogenic, având efecte agoniste pe os, metabolismul lipoproteinelor, antagoniste la nivelul sânului.Raloxifeul: administrat 60 mg/zi timp de 2 ani arată creşterea DMO la nivel lombar şi la nivelul şoldului cu 2,4%, scade incidenţa fracturilor vertebrale la femeile cu şi fără fracturi vertebrale preexistente, dar nu are efect semnificativ asupra fracturii de şold. Raloxifenul reduce semnificativ (peste 50%) incidenţa cancerului de sân la femeile în postmenopauză. În general este bine tolerat, ca efecte adverse sunt citate tromboembolismul venos, accentuarea tulburărilor vasomotorii, crampe musculare.

Calcitonina. Este indicatã în tratamentul osteoporozei din postmenopauzã, având un efect antialgic în fracturile acute vertebrale, reducând durerea si scãzândriscul de fracturi vertebrale ulterioare, crescând densitatea mineralã osoasã, la nivelul vertebrelor lombare si antebratului cu pânã la 8% dupã 5 ani de tratament,descreste resorbtia osoasã cu pânã la 20%, comparativ cu placebo . Efectul asupra fracturii de sold este nedemonstrat. Calcitonina are si o discretã actiuneantiinflamatorie . Doza zilnicã recomandatã de calcitoninã este de 50-100 UI pe zi i.m sau 200 UI intranazal. Calcitonina determinã urmãtoarele reactii adverse: eruptii cutanate, reactie inflamatorie localã, reactii adverse gastrointestinale. Reactiile adverse în cazul administrãrii nazale sunt: disconfortul la loculadministrãrii, rinita, iritatia mucoasei nazale, epistaxis (rar).

Terapia hormonala(estro-progestativa) este evitata in ultima perioada deoarece in trialurile clinice s-a observat o incidenta crescuta a cancerelor la sin ,a acidentelor vasculare cerebrale,a tromboembolismului venos si posibil o incidenta mai crescuta pentru boala coronariana.  calciu cu vitamina D, seara, înainte de culcare (noaptea este perioada în care absorbtia calciului este maxima). -           calciu cu magneziu în proportie de 2:1 (se iau odata cu mancarea sau cu lapte, astfel creste absorbtia lor). -          citratul de calciu în locul carbonatului de calciu (deoarece primul este absorbit mai rapid în organism). -          vitamina C (are proprietati antioxidante si contribuie la cresterea masei osoase din organism si la formarea de colagen) -          vitamina K (încetineste îmbatranirea oaselor si mareste rata de vindecare a leziunilor) -          cuprul si manganul (sunt importante pentru absorbtia mineralelor si sanatatea oaselor:  manganul – e necesar pentru întarirea tesuturilor conjunctive din oase, cuprul -util pentru producerea de celule osoase).  

Agenti formatori de os: Pa r a tho rmonul . Fo o d a n d Dr u g Administration a recomandat paratho-rmonul, în tratamentul osteoporozei severe, în osteoporoza din postmenopauzã, în osteoporoza idiopaticã la bãrbati, în osteoporoza secundarã hipogonadismului sau la cei la care s-a constatat intolerantã la alte tratamente antiosteoporotice. Parathormonul reduce riscul de fracture vertebrale si nonvertebrale, creste densitatea mineral osoasã (DMO). Este indicat în tratamentul osteoporozei atât la bãrbati, cât si la pacientele postmenopauzã. Doza zilnicã este de 20 micrograme în injectii subcutanate . La femeile aflate la menopauzã, care au avut anterior fracture vertebrale si au primit timp de 21 de luni 20-40 micrograme de parathormon recombinant, s-a constatat o reducere cu 65–69% a incidentei de noi fracturi vertebrale si cu 53–54% a fracturilor non-vertebrale

Agenti formatori de os si inhibitori ai resorbtiei osoase:Ranelatul de strontiu. Este recomandat în prevenirea si tratamentul osteoporozei, atât la femei, cât si la bãrbati. Ranelatul de strontiu inhibã resorbtia osoasã sistimuleazã formarea osoasã, studii efectuate pe 5 ani arãtând eficacitatea în prevenirea fracturilor, atât a celor vertebrale,cât si a celor nonvertebrale, la o paleta largã de pacienti, de la cei osteopenici la cei de peste 80 de ani, precum si la cei cuosteoporozã severã. Reducerea riscului de fracturã de sold a fost observatã la femei peste 74 de ani, care aveau densitate mineralã scãzutã la nivelul colului femural . Reactiile adverse sunt moderate si tranzitorii: ameteli, diaree, risc de trombo-embolism venos .

Fitoterapia osteoporozeiSunt de asemenea foarte benefice si adjuvantele naturiste în tratarea osteoporozei. Acestea  presupun consumul de gemoderivate, care sunt 100% naturale, obtinute din mladitele,radicelele sau din mugurii plantelor, arbustilor sau arborilor. Ele sunt foarte de utile în tratamentul osteoporozei deoarece regleaza dereglarile hormonale, ajuta la refacerea oaselor si calmeaza durerile articulare.Cele mai bune gemoderivate sunt:•  gemoderivatul din muguri de pin (are actiune antiinflamatorie asupra tuturor cartilagiilor articulare, remineralizeaza si regenereaza tesutul osos),• gemoderivatul din mladite de mur (remediu util în fibroscleroza organelor la persoanele îmbatranite, în artroza la varstnici acompaniata de osteoporoza, în sindromul dureros de decalcifiere si în dureri osoase si articulare),• gemoderivatul din mladite de sequoia (indicat în artroza senila acompaniata de osteoporoza dureroasa si decalcifiere osoasa),•   gemoderivatul din muguri de coacaz negru (stimuleaza glanda corticosuprarenala pentru secretia unor hormoni cu proprietati antiinflamatorii);•   gemoderivatul din mladite de merisor (recomandat în artroze la varste înaintate, senescenta hormonala si în osteoporoza),•  gemoderivatul din muguri de jnepeni (antiinflamatoar al cartilagiilor articulare si regenerator al tesutului osos),•  gemoderivatul din muguri de vita-de-vie (are actiune antiinflamatorie pe aparatul osteoarticular).

Alimente recomandate pentru sanatatea sistemului osos sunt sardelele, macroul, heringul, somonul salbatic, care contin cantitati apreciabile de calciu, dar si vitamina D si acizi grasi esentiali, cu lant de carbon lung.

ALTE ALIMENTE ESENTIALE PENTRU RELANSAREA ACTIVITATII HORMONALE SUNT:-radacina de telina cruda si frunzele verzi de telina,-soia boabe si mai ales germenii de soia-fulgii de ovaz,-miezul de nuca-semintele de floarea-soarelui neprajite-susanul pasta si sub forma de seminte neprajite.

-Tinctura de marar

Concluzii:In concluzie, osteoporoza poate fi prevenita si tratata prin modificarea stilului de viata in general, iar tratamentul medicamentos, suplimentele nutritive, exercitiile fizice regulate si o dieta bogata in calciu si vitamina D sunt parte dintr-un program amplu ce are ca scop prevenirea fracturilor de oase si tratarea acestei afectiuni.

The end…