imwimi ІІПШdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/18949/1/bcucluj_fp... · 2016. 4. 7. ·...

8
IMWIMI ІІПШ PROPRIETAR: SOC. AN. „UNIVERSUL" BUCUREŞTI, BREZOIANU 23 DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU înscrisă '.ub No. 163 Trib. Ilfov ABONAMENTE Lei 220 pe 1 an 120 pe 6 luni Autorităţi si instituţii — Lei 500 REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI I Str. Brezoianu 23-25 TELEFON 3.30.10 APARE SĂPTĂMÂNAL PREŢUL 5 LEI ANUL XLVIII Nr. 29 SÂMBĂTA 22 Iulie 1939 Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU In memóriám de VICTOR POPESCU Se împlineşte un an, de când trista veste a morţii mult iubitei noastre Regine Maria a îndurerat inimile românilor. Au plâns calde lacrimi ochii poporului. S'au îndurerat cei ce o ştiau întruchipare vie a blândeţe! ,a iubirii de ţara, a neînfrântei credinţe în victorie, oare, alături de magnificul ei soţ, a ajutat-o sprijine suferinţa neamului, în zilele de cumplită restrişte ale războiului. Privirea Ei duioasă a mângâiat luni dearândul chinurile celor ce pierduseră sânge pe altarul patriei. Fără teamă, ca o sfântă, ,a străjuit în mijlocul bolnavilor. Chipul Ei, pe care fiece român îl cunoaşte şi-i iubeşte, cu tot ce înseamnă tăria şi gloria Marei Românii, să nu fie acum decât un svon din gură în gură spus? Să nu mai fie decât o palidă amintire? Desigur că nu. Au fost pe lume fiinţe cari trăesc în memo- rie, cu tot atâta putere de prezenţă, ca în vremea pământeştei lor vieţi. Regina noastră Maria e, fără îndoială, dintre aceste luminoase întruchipări. Legendară, prezenţa ei creşte în intensitate, cuprinde ini- mile noastre care-i plâng sfârşitul, dar în acelaş timp renasc cu mai mare încredere în viaţă, după exemplul nestrămutat dat de Ea. De Ea, Mama şi Regina poporului român. De Ea, luptătoarea dârză, apărătoare neînfricoşată a ţarinei şi demnităţii strămoşeşti, pe care astăzi, din alte lumi, ne în- deamnă ca, la rându-ne să le apărăm cu îndârjire. Prezenţa Reginei Maria, în clipele de grea cumpănă, ve- veghează ca un simbol al hotărîrei neamului, de a apăra ceeace Ea ne-a îndemnat, cu graiul şi cu fapta Ei vitează, dobândim. Şi o iubim cu aceeaş siântă adorare cum am iubit-o şi cum au iubit-o vitejii ce şi-au dat viaţa cu capul pe braţele Ei, sau cari au lăcrimat la durerile rănilor, îmbărbătaţi de Ea. A plecat dintre noi. Dar numai trupul Ei nu mai este. A rămas mai departe, pentru veşnicie, pilda Ei şi chipul Ei de-o neasemuită frumuseţe, perpetuat în amintirea noastră, a tuturor, ca dintr'un basm al vremurilor apuse, păstrat în file îngălbenite de hronici vitejeşti. Să-i înălţăm o rugă fierbinte, un prinos pe altarul recu- noştinţei. Şi in parfumul de tămâe, în misterul de sub cupolele tăcutelor biserici, îngenunchiaţi în faţa prea sfintelor icoane, ne gândim la viaţa Ei regească, o înălţătoare şi prea fru- moasă viaţă, cum rareori este dat să vedem. ne reculegem câteva clipe şi să ne gândim la Regina noastră. Ia Regina Maria. Regina Maria din an în an Actualităţi italiene Dacă în zile de amintire, cum este cea de astăzi, Regina Maria se hotărăşte să se în- toarcă între noi, Ea trebuie să fie la ceasul de acum, când seara se înalţă odată cu stelele din Mare, într'un loc pe care ştiu că-1 iubea cu deosebire. Este la Balcic, deasupra teraselor grădinii Palatului, un plop măreţ. Toate cele dimpre- jur : perdelele de flori albastre, albe şi roşii; apa dulce, care aleargă pe jghiaburi şi cana- luri sau cade străvezie dela un cat la altul; amforele care parcă adună liniştea în ele , casele cu ferestrele largi ca să poată îmbră- ţişa toată zarea, sunt făcute sau aduse de stăpâna încoronată a acestui colţ de lume. Plopul este mai vechiu decât noi toţi. Vine din istorie, ca să poată adăposti sub el pe cei care fac istoria. Stă aplecat peste ţărm, aşa de mult, încât cineva ar putea să se suie, fără să se ţie, luându-şi vânt, pe tul- pina lui ! In fiecare clipă îşi schimbă înfăţi- şarea. La o adiere este verde întreg, pentru- că frunzele stau drepte pe crăci, şi numai decât apoi se face argintiu, pentrucă frunzele s'au culcat. Era la fel în 1913, când l-am văzut întâiu, singur lângă un zid, care tre- buia poate apere de valuri şi primea, ca o pânză jocuri de soare şi de umbră- Cafeneaua mică de alături părea un cuib în desişul lui. El aştepta soarta, pe care singur o vedea, într'o zi Regina de departe s'a rezemat de coaja lui şi s'a hotărît să-şi ridice acolo un palat şi nişte grădini, iar podoaba cea mai frumoasă a acestor grădini şi a acestui palat fie el. Un jeţ de piatră cu spătar înalt veneţian sau brâncovenesc, i-a, fost pus Ta rădăcină. Ar fi greu se aşeze în el om viu, atât este de alb şi de rece. In acel jeţ stă Regina Maria, în rochiile ei fâlfâitoare, pe care care vântul nu le mai mişcă, şi se uită pe mare. In fiecare an, de când viaţa Ei nu se mai petrece între noi, vom veni aici ca asttăzi, şi ne vom aduce aminte. Regina Maria a fost o fire isteaţă şi iscodi- toare. Palatul din Balcic nu era clădit de mult, atunci când a început cheme în ei dela Bucureşti şi din ţară oameni ca să se consfătuiască- îşi dădea seama că, ispitiţi toc- mai de aşezarea Ei, aveau pornească spre portul cu faima cea nouă tot felul de oas- peţi dornici clădească şi să schimbe. de EMANOIL BUCUŢA Putea să se clădească, dar nu trebuia să se schimbe ! Firida aceasta de răsărit trebuia păstrată cu orice preţ. Casele turceşti rar/rână ! Uilifiele cotite şi şpânfzurate pe mauri dăinuie! Gurile de cişmele cuigă şi mai departe ! Mi-aduc aminte ca acum de una din acele adunări. Regina şedea pe un divan, în fere- geaua ei de sultană. Dealungul vetrei candele lucrate ca o dantelă atârnau de lănţuge. Soa- rele bătea în ele cu lumini albe sau verzi şi le aprindea. Parcă slujba începuse. Regina vorbea repede şi ochii ei albaştri treceau dela mine la vecinul meu. Era gata să se aşeze în fruntea câtorva oameni d'e gust şi de pricepere, şi împreună cerceteze fiecare propunere de schimbare, casă care se ridică- uliţă care se taie. Puteau să fie între ei pictori, dar să fie şi gospodari. Erau câteva clădiri ridicate peste .noapte, potrivite cu ori- care alt oraş, dar nu cu Balcicul, şi care tot peste noapte ar fi trebuit dărâmate. Ea în- săşi avea să mai cumpere locuri în legă- tură cu cele vechi. Să pue tufişuri şi pomi. se înconjure de un parc. lucreze ne- contenit cât îi va fi dat să trăiască, în casa Ei dela Mare. Ne ruga să-I fim de ajutor ! Să-I apărăm BaUcicul! Când plecam, soarele nu mai era în odăi. Candelele se stinseseră. Un câine lăţos, negru şi cu picioarele scurte, intrase nu se ştie cum. Aducea de veste seara. Altădată era la Cotroceni. La ferestrele dela sălile de sus păzeau nemişcate frunzele copacilor bătrâni. începeau să se aurească. Printre ele se vedeau cioburi de albastru de cer şi câte un turn de casă înecat pe jumă- tate. Le credeai fără fiinţă şi lipite numai pe geam, în legături subţiri de plumb, vitra- liu adus din alte ţări pe vremea lui Şerban Cantacuzino, ctitorul dela 1680. De pe o uşe cu tăblii de stejar ,te aşteptai să se arate însuşi Domnul între boieri cu caftane scum- pe şi feţe învăţate bisericeşti, ca să vor- bească despre Sfânta Scriptură, careTtiebuia să meargă la tipar. Nepotul, cu degetele sub- ţiri, pe care-1 întâlnim şi astăzi în frescele din biserici de el înălţate, mişcându-i-se pe (Urmare în pag. 7-a) T)ă-mi înapoi grădiniţe La porţile la care 'ntind un taler. Mă latră câinii amintirii tale. Vântul clatină călinele Dă-mi înnapoi grădinile. Ce 'nmalţi plopii mei, plopii serii ! Tu eşti fata de-i plac ofiţerii. Ai rămas cu sufletul tău, cu tortelul. Eu — cu inelul lui Saturn. Aprilie 'şi rupe scrisorile Mie, poame n'or să-mi mai dea merii Nu meriţi ninsorile lunii. Aceea ce n'ai cunoscut răul şi binele - Dă-mi înnapoi albinele, grădinile. Singur, singur, numai cu manile Mele albe, prelungi Dă-mi înnapoi grădinile, fântânile. Nopţile lunci. Toamna şi-a tăiat în parc vinele Poţi tu rănile să*i alini ? Unde, unde, templu-mi xestausru-l ? Dă-mi înnapoi tot soarele, tot aurul, Dă-mi înnapoi minunile grădinile. Gravă, privirea-mi căpruie Inghiaţă ca gerul. Când luna pe clină îşi scoate brăţara. Mi-ai fost tu mie ţara Şi cerul ? Pacoste, cu buclele răţoi Cu ochii, bobocu, cum sunt trandafirii, Dă-mi înnapoi luminile grădinile, Să^nii refac Raiul, * Raiul dragostei dezamăgite. N. CREVEDIA de ALEXANDRU MARCU Dintre cele mai neobişnuite descoperiri arheologice fă- cute în Italia, de curând, ziarele o discută pe aceea a unei cruci de lemn, găsită de un lucrător în peretele de stuc din aşa-zisa casă „a Bicentenarului'' din Herculanum şi anume : într'o odăiţă întunecoasa dela etaj unde stăteau servitorii —, un culcuş de sclavă, unde se afla numai un dulăpior de lemn, în care s'a găsit un zar. Aşa dar, o cruce, un semn creştin în plină lume păgână. se fi infiltrat deci noua religie orientală, încă de pe a- tunci, pe coastele Italiei de Sud ? Iată cel mai vechi exemplu de simbol cruciform pe care-1 cunoaşte arheologia creştină. Atâta numai că ar- heologii, ca şi filologii, ,,certant". Şi atunci, s'a iscat pe această temă o susţinută polemică, al cărei promotor este profesorul academician Amedeo Maiuri, de al cărui nume se leagă cele mai autorizate cercetări la Herculanum şi Pompei, în ultima vreme. Din iniţiativa acestui arheolog conducător al tutu- roi săpăturilor din regiunea Neapolului — s'a introdus recent o altă inovaţie menită pună în valoare frumu- seţea ruinelor campane : iluminarea Pompeiului. Nu este vorba, se înţelege, despre instalarea de felinare electrice pe stradelele elegantului orăşel greco-roman de vilegia- tură, ci de alcătuirea unui întreg sistem de reflectoare, menite să-i creeze vizitatorului iluzia perpetuă a lunii pline ; iar această perpetuitate va învălui ruinele într'o înfricoşetoare permanenţă spectrală, corespunzând imo- bilităţii de forme în care le-a fixat pe veci moartea de foc. Greutatea era să .se adapteze acest mijloc modern de iluminare cu electricitate, fără a schimba viziunea pom- peiană într'o stampă oleografiată de cel mai romanţios prost-gust. Pieţele publice, străzile, forurile, templele, au rost inundate de o iumină difuză, albăstrie, lunară ; în vreme ce casele, în interior, rămân luminate în roşu a- prins, spre a da impresia incendiului care le cuprinde, şi acesta lixat într'o Înfricoşetoare permanenţă. Cu prilejul inaugurării solemne a acestui nou Pompei, au avut loc diferite manifestaţii coreografice, spre a re- produce animat ritmica cunoscutelor picturi pompeiane ; m timp ce un concert simfonic şi coral peste cinci sute de executanţi — a fost dat în Teatrul Mare, sub cerul liber, executându-se fragmente din Wagner, din Beetho- ven, din Respighi (Imnul Romei) şi din Puccini. O sopra- a cântat celebra arie a Castei Dive, spre a da intona- rea muzicală luminii albastre, verzi-pale, albe, roze, care Împresura în tăcerea acelei nopţi casele, statuile, fron- toanele, grădinile din Pompei. Imensa torţă incendiară a Vezuviului nu a participat la iluminaţie de data aceea; şi-a perindat neauzită, fumul roşu, peste sclipirea stele- lor albe. Dacă în Renaştere, arhitectura italiană s'a integrat prin elementul vegetal, desvoltându-se astfel renumita artă a grădinilor, care a consacrat noul tip al vilelor se- nioriale din împrejurimile unor centre ca Ferrara, Man- tova, Roma sau Florenţa (vilele delà Tivoli, dela Schifa- noia, dela Cafaggiolo, Careggi sau Poggio a Cajano), as- tăzi arhitectura tinde a se întregi prin alt procedeu, care să-i dea relief şi varietate : iluminarea. Planurile se dis- pun altfel pe faţade, prin încrucişarea mănunchiurilor de lumină proectate dintr'un punct invizibil ; iar marmorele se patinează mai viu, sub reflexele luminilor diferit nu- anţate. Italia a cunoscut însă şi acest procedeu, cu mult înainte de electricitate. Silueta palatelor ei comunale — la Sie- na, la Perugia, ori la Cremona — s'a iluminat, de când se ştie despre ele, bine înţeles în zilele de festivităţi, cu puncte de flăcări şi revărsări de lumină compactă, de- notând o adevărată artă şi în acest sens, din partea meş- terilor anume specializaţi. Ne putem apoi uşor închipui ce însemnătate a căpătat asemenea preocupare la Roma, fiind vorba de Templul Vatican, atunci când se luminea- de Sfântul Petru Peste jumătate de milion de ,,pa- delle" (cum li se spune candelelor care servesc la acea- sta) sunt aprinse de „Sanpietrini" (meşterii cari se pricep să escaladeze marea cupolă), pe aceasta, pe îngerii şi Sfin- ţii de pe fronton, de-a-lungul colonadelor faţadei, astfel ca Marea Bazilică să se transfigureze într'un desen arhi- tectonic punctat cu lumini. Mulţimea adunată în acea (Urmare in pag. ultimă) „Mătrăgună, Doamnă bună" Mătrăguna se mai pune sub pie- trele morii, ca să atragă oamenii macine făină la moara aceia. (39). Cârciumarii o folosesc pentru a-şi înmulţi muşterii. „Se plătesc atunci două femei care ştiu s'o culeagă. A- cestea iau tot felul de băuturi din cârciumă, apoi pâine, sare, un ban şi praf, acesta deasemeni din cârciu- mă, după ce l-au învârtit de trei ori în jurul unui butoiu, contrar mer- sului soarelui. Cu toate acestea se înconjoară mătrăguna, închinând şi doriodu-le celor ce intră în cârciu- să nu mai iasă cu punga plină de-acolo. Astfel culeasă, ea se pune sub butoiul cu vin sau, puţină din ea, în băutură. Se şi crede, despre unele cârciumi, pentru aceea merge lumea la ele, pentru că-i du- ce mătrăguna" (40). Aceiaşi credinţă în Moldova. Cârciumarii aşează mă- trăguna descântată pe butoiul de vin sau rachiu, care se sfârşeşte în 2—3 zile, „căci lumea bea de se înebu- neşte din el" (41). de MIRCEA ELIADE Credinţa cine are mătrăgună îi poate cere orişice şi se îmbogăţeşte repede credinţă care e frecventă în Europa Centrală există şi în Moldova (jud. Vaslui). „Dacă te duci într'o zi de Duminică acolo, în câmp la dânsa, şi-i dai mâncare şi băutu- — vin cu pâine — şi-o iei cu lău- tari şi cu norod acasă, şi dacă pe ur- o ţii tot în cinste şi te arăţi voios, nu te sfădeşti cu nimeni şi nu blăs- temi, — că de te scapi cu ceva din- tr'acestea, te omoară apoi, poţi s'o trimeţi ori şi unde, şi să-i ceri orişice, că-ţi aduce şi-ţi (sublinie- rea e a noastră, N. B.). Dar atât ştii: să nu care cumva treacă Du- minecă fără a nu-i aduce lăutari şi români din sat, să facă joc, iar tu să fii tare bucuros, mai ales în ziua asta" (42). Poporul român cunoaşte şi alte burueni de leac care trebuiesc culese cu formula mătrăgunei. In Basara- bia, toate plantele medicinale şi ma- gice care se culeg înaintea Rusalii- lor, trebuiesc săpate după ce culegă- toarea se apropie de ele şi pune pu- ţină pâine lângă tulpină. Atunci se spune: „Eu vă dau pâine şi sare, Dar voi să-mi daţi leac şi [sănătate". Se cere chiar, în unele locuri, să-ţi iei tămaşe curată când pleci să cu- legi burueni. Iarba numită în Basa- rabia „buruiana lui Bărboi" are ..chipul diavolului", adică „rădăcina încolăcită în chipul diavolului". Pa- re-se această plantă este tot o „mătrăgună", căci e bună de lipi- tură şi trebuie săpată cu o tehnică asemănătoare desgropării mătrăgu- nei. Anume, se sapă Marţi seara; cel care o culege, nu trebuie privea- scă înapoi nici când se duce, nici când se întoarce; trebue să fie îm- brăcat cu cămaşă curată şi să nu vorbească tot drumul. Punând o bu- căţică de pâine şi o bucăţică de pân- la rădăcină, rosteste: (Urmare în pag. ultimă) Castelul Reginei Maria, dela Balcic.

Upload: others

Post on 27-Jan-2021

0 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

  • IMWIMI ІІПШ P R O P R I E T A R :

    SOC. AN. „UNIVERSUL" BUCUREŞTI, BREZOIANU 23 DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU înscrisă '.ub No. 163 Trib. Ilfov

    A B O N A M E N T E Lei 220 pe 1 an „ 120 pe 6 luni

    Autorităţi si instituţii — Lei 500

    REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA:

    BUCUREŞTI I Str. Brezoianu 23-25

    T E L E F O N 3.30.10

    APARE S Ă P T Ă M Â N A L

    P R E Ţ U L 5 L E I

    A N U L X L V I I I • Nr. 29

    SÂMBĂTA 22 Iulie 1939

    Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU

    In memóriám de VICTOR POPESCU

    Se împlineşte un an, de când trista veste a morţii mult iubitei noastre Regine Maria a îndurerat inimile românilor. Au plâns calde lacrimi ochii poporului. S'au îndurerat cei ce o ştiau întruchipare vie a blândeţe! ,a iubirii de ţara, a neînfrântei credinţe în victorie, oare, alături de magnificul ei soţ, a ajutat-o să sprijine suferinţa neamului, în zilele de cumplită restrişte ale războiului.

    Privirea Ei duioasă a mângâiat luni dearândul chinurile celor ce pierduseră sânge pe altarul patriei. Fără teamă, ca o sfântă, ,a străjuit în mijlocul bolnavilor.

    Chipul Ei, pe care fiece român îl cunoaşte şi-i iubeşte, cu tot ce înseamnă tăria şi gloria Marei Românii, s ă nu fie acum decât un svon din gură în gură spus? Să nu mai fie decât o palidă amintire?

    Desigur că nu. Au fost pe lume fiinţe cari trăesc în memorie, cu tot atâta putere de prezenţă, ca în vremea pământeştei lor vieţi. Regina noastră Maria e, fără îndoială, dintre aceste luminoase întruchipări.

    Legendară, prezenţa ei creşte în intensitate, cuprinde inimile noastre care-i plâng sfârşitul, dar în acelaş timp renasc cu mai mare încredere în viaţă, după exemplul nestrămutat dat de Ea. De Ea, Mama şi Regina poporului român. De Ea, luptătoarea dârză, apărătoare neînfricoşată a ţarinei şi demnităţii strămoşeşti, pe care astăzi, din alte lumi, ne îndeamnă ca, la rându-ne să le apărăm cu îndârjire.

    Prezenţa Reginei Maria, în clipele de grea cumpănă, ve-veghează ca un simbol al hotărîrei neamului, de a apăra ceeace Ea ne-a îndemnat, cu graiul şi cu fapta Ei vitează, să dobândim.

    Şi o iubim cu aceeaş siântă adorare cum am iubit-o şi cum au iubit-o vitejii ce şi-au dat viaţa cu capul pe braţele Ei, sau cari au lăcrimat la durerile rănilor, îmbărbătaţi de Ea.

    A plecat dintre noi. Dar numai trupul Ei nu mai este. A rămas mai departe, pentru veşnicie, pilda Ei şi chipul Ei de-o neasemuită frumuseţe, perpetuat în amintirea noastră, a tuturor, ca dintr'un basm al vremurilor apuse, păstrat în file îngălbenite de hronici vitejeşti.

    Să-i înălţăm o rugă fierbinte, un prinos pe altarul recunoştinţei. Şi in parfumul de tămâe, în misterul de sub cupolele tăcutelor biserici, îngenunchiaţi în faţa prea sfintelor icoane, să ne gândim la viaţa Ei regească, o înălţătoare şi prea frum o a s ă viaţă, cum rareori este dat s ă vedem.

    Să ne reculegem câteva clipe şi să ne gândim la Regina noastră. Ia Regina Maria.

    Regina Maria din an în an Actualităţi italiene Dacă în zile de amintire, cum este cea de

    astăzi, Regina Maria se hotărăşte să se întoarcă între noi, Ea trebuie să fie la ceasul de acum, când seara se înalţă odată cu stelele din Mare, într'un loc pe care ştiu că-1 iubea cu deosebire.

    Este la Balcic, deasupra teraselor grădinii Palatului, un plop măreţ. Toate cele dimprejur : perdelele de flori albastre, albe şi roşii; apa dulce, care aleargă pe jghiaburi şi cana-luri sau cade străvezie dela un cat la altul; amforele care parcă adună liniştea în ele , casele cu ferestrele largi ca să poată îmbrăţişa toată zarea, sunt făcute sau aduse de stăpâna încoronată a acestui colţ de lume. Plopul este mai vechiu decât noi toţi. Vine din istorie, ca să poată adăposti sub el pe cei care fac istoria. Stă aplecat peste ţărm, aşa de mult, încât cineva ar putea să se suie, fără să se ţie, luându-şi vânt, pe tulpina lui ! In fiecare clipă îşi schimbă înfăţişarea. La o adiere este verde întreg, pentrucă frunzele stau drepte pe crăci, şi numai decât apoi se face argintiu, pentrucă frunzele s'au culcat. Era la fel în 1913, când l-am văzut întâiu, singur lângă un zid, care trebuia poate să apere de valuri şi primea, ca o pânză jocuri de soare şi de umbră- Cafeneaua mică de alături părea un cuib în desişul lui. El aştepta soarta, pe care singur o vedea, într'o zi Regina de departe s'a rezemat de coaja lui şi s'a hotărît să-şi ridice acolo un palat şi nişte grădini, iar podoaba cea mai frumoasă a acestor grădini şi a acestui palat să fie el. Un jeţ de piatră cu spătar înalt veneţian sau brâncovenesc, i-a, fost pus Ta rădăcină. Ar fi greu să se aşeze în el om viu, atât este de alb şi de rece. In acel jeţ stă Regina Maria, în rochiile ei fâlfâitoare, pe care care vântul nu le mai mişcă, şi se uită pe mare. In fiecare an, de când viaţa Ei nu se mai petrece între noi, vom veni aici ca asttăzi, şi ne vom aduce aminte.

    Regina Maria a fost o fire isteaţă şi iscoditoare. Palatul din Balcic nu era clădit de mult, atunci când a început să cheme în ei dela Bucureşti şi din ţară oameni ca să se consfătuiască- îşi dădea seama că, ispitiţi tocmai de aşezarea Ei, aveau să pornească spre portul cu faima cea nouă tot felul de oaspeţi dornici să clădească şi să schimbe.

    de EMANOIL BUCUŢA

    Putea să se clădească, dar nu trebuia să se schimbe ! Firida aceasta de răsărit trebuia păstrată cu orice preţ. Casele turceşti fă rar/rână ! Uilifiele cotite şi şpânfzurate pe maur i să dăinuie! Gurile de cişmele să cuigă şi mai departe !

    Mi-aduc aminte ca acum de una din acele adunări. Regina şedea pe un divan, în feregeaua ei de sultană. Dealungul vetrei candele lucrate ca o dantelă atârnau de lănţuge. Soarele bătea în ele cu lumini albe sau verzi şi le aprindea. Parcă slujba începuse. Regina vorbea repede şi ochii ei albaştri treceau dela mine la vecinul meu. Era gata să se aşeze în fruntea câtorva oameni d'e gust şi de pricepere, şi împreună să cerceteze fiecare propunere de schimbare, casă care se ridică-uliţă care se taie. Puteau să fie între ei pictori, dar să fie şi gospodari. Erau câteva clădiri ridicate peste .noapte, potrivite cu oricare alt oraş, dar nu cu Balcicul, şi care tot peste noapte ar fi trebuit dărâmate. Ea însăşi avea să mai cumpere locuri în legătură cu cele vechi. Să pue tufişuri şi pomi. Să se înconjure de un parc. Să lucreze necontenit cât îi va fi dat să trăiască, în casa Ei dela Mare. Ne ruga să-I fim de ajutor ! Să-I apărăm BaUcicul! Când plecam, soarele nu mai era în odăi. Candelele se stinseseră. Un câine lăţos, negru şi cu picioarele scurte, intrase nu se ştie cum. Aducea de veste seara.

    Altădată era la Cotroceni. La ferestrele dela sălile de sus păzeau nemişcate frunzele copacilor bătrâni. începeau să se aurească. Printre ele se vedeau cioburi de albastru de cer şi câte un turn de casă înecat pe jumătate. Le credeai fără fiinţă şi lipite numai pe geam, în legături subţiri de plumb, vitraliu adus din alte ţări pe vremea lui Şerban Cantacuzino, ctitorul dela 1680. De pe o uşe cu tăblii de stejar ,te aşteptai să se arate însuşi Domnul între boieri cu caftane scumpe şi feţe învăţate bisericeşti, ca să vorbească despre Sfânta Scriptură, careTtiebuia să meargă la tipar. Nepotul, cu degetele subţiri, pe care-1 întâlnim şi astăzi în frescele din biserici de el înălţate, mişcându-i-se pe

    (Urmare în pag. 7-a)

    T)ă-mi înapoi grădiniţe La porţile la care 'ntind un taler. Mă latră câinii amintirii tale. Vântul clatină călinele — Dă-mi înnapoi grădinile.

    Ce 'nmalţi plopii mei, plopii serii ! Tu eşti fata de-i plac ofiţerii. Ai rămas cu sufletul tău, cu tortelul. Eu — cu inelul lui Saturn.

    Aprilie 'şi rupe scrisorile — Mie, poame n'or să-mi mai dea merii Nu meriţi ninsorile lunii. Aceea ce n'ai cunoscut răul şi binele -Dă-mi înnapoi albinele, grădinile.

    Singur, singur, numai cu man i le Mele albe, prelungi — Dă-mi înnapoi grădinile, fântânile. Nopţile — lunci.

    Toamna şi-a tăiat în parc vinele — Poţi tu rănile să*i alini ? Unde, unde, templu-mi xestausru-l ? Dă-mi înnapoi tot soarele, tot aurul, Dă-mi înnapoi minunile — grădinile.

    Gravă, privirea-mi căpruie Inghiaţă ca gerul. Când luna pe clină îşi scoate brăţara. Mi-ai fost tu mie ţara Şi cerul ?

    Pacoste, cu buclele răţoi Cu ochii, bobocu, cum sunt trandafirii, Dă-mi înnapoi luminile — grădinile, Să^nii refac Raiul, • * Raiul dragostei dezamăgite.

    N. CREVEDIA

    de ALEXANDRU MARCU

    D i n t r e cele m a i neob i şnu i t e descoper i r i a rheo logice făcute în I ta l ia , de c u r â n d , z ia re le o d iscu tă pe aceea a une i cruci de l emn , găs i tă de u n luc r ă to r în pe r e t e l e de s tuc d in aşa-zisa casă „a B i c e n t e n a r u l u i ' ' d in H e r c u l a n u m — şi a n u m e : î n t r ' o odă i ţă î n t u n e c o a s a dela e ta j — u n d e s t ă t e a u se rv i to r i i —, u n culcuş de sclavă, u n d e se afla n u m a i u n d u l ă p i o r de l emn , în ca re s'a găs i t u n zar . Aşa dar , o cruce , u n s e m n c reş t in î n p l ină l u m e p ă g â n ă . Să se fi inf i l t ra t deci n o u a re l ig ie o r i en ta lă , încă de pe a-tunc i , p e coaste le I ta l ie i de S u d ?

    Ia t ă cel m a i vech i e x e m p l u de s imbol c ruc i fo rm p e care-1 cunoaş t e a rheo log ia c reş t ină . A t â t a n u m a i că a r heologii , ca şi filologii, , , cer tan t" . Şi a tunc i , s'a iscat p e aceas t ă t e m ă o s u s ţ i n u t ă polemică , al cărei p r o m o t o r es te p rofesoru l a c a d e m i c i a n A m e d e o Maiur i , de al că ru i n u m e se leagă cele m a i au to r i za t e ce rce tă r i la H e r c u l a n u m şi P o m p e i , în u l t i m a v r e m e .

    Din in i ţ i a t iva aces tu i a rheo log — conducă to r al t u t u -roi s ă p ă t u r i l o r d in r e g i u n e a Neapo lu lu i — s'a i n t r o d u s r ecen t o a l t ă inova ţ ie m e n i t ă să p u n ă în va loa r e f r u m u se ţea ru ine lo r c a m p a n e : i l u m i n a r e a P o m p e i u l u i . Nu este vorba , se în ţe lege , d e s p r e i n s t a l a r ea de fe l ina re e lec t r ice p e s t r ade le l e e l egan tu lu i o răşe l g r e c o - r o m a n de v i leg ia t u r ă , ci de a l că tu i r ea u n u i î n t r e g s i s tem de ref lec toare , m e n i t e să- i c reeze v i z i t a to ru lu i i luzia p e r p e t u ă a luni i p l ine ; i a r aceas tă p e r p e t u i t a t e va învă lu i r u ine l e în t r ' o înf r icoşe toare p e r m a n e n ţ ă spec t ra lă , c o r e s p u n z â n d i m o bi l i tă ţ i i de forme în care le-a f ixat pe veci m o a r t e a de foc.

    G r e u t a t e a e ra să . s e a d a p t e z e aces t mi j loc m o d e r n de i l u m i n a r e cu e lec t r ic i t a te , fă ră a s c h i m b a v iz iunea p o m -p e i a n ă î n t r ' o s t a m p ă o leograf ia tă de cel m a i r o m a n ţ i o s p ros t -gus t . P i e ţ e l e publ ice , s t răz i le , forur i le , t emple l e , a u rost i n u n d a t e de o i u m i n ă difuză, a lbăs t r i e , l u n a r ă ; în v r e m e ce casele, î n in te r io r , r ă m â n l u m i n a t e în roşu a-pr ins , s p r e a da i m p r e s i a i ncend iu lu i care le c u p r i n d e , şi aces ta l i x a t î n t r ' o Înf r icoşe toare p e r m a n e n ţ ă .

    Cu p r i l e ju l i n a u g u r ă r i i s o l e m n e a aces tu i nou P o m p e i , a u a v u t loc di fer i te man i f e s t a ţ i i coreograf ice , sp r e a r e p r o d u c e a n i m a t r i tmica cunoscu te lo r p i c tu r i p o m p e i a n e ; m t i m p ce u n concer t s imfonic şi cora l — pes t e cinci su t e de e x e c u t a n ţ i — a fost da t în T e a t r u l M a r e , s u b ce ru l l iber , e x e c u t â n d u - s e f r a g m e n t e d i n W a g n e r , d in B e e t h o ven, d in Resp igh i (Imnul Romei) şi d in Pucc in i . O s o p r a n ă a c â n t a t c e l e b r a a r i e a Cas te i Dive , s p r e a da i n t o n a rea muz ica l ă lumini i a lbas t r e , ve rz i -pa le , a lbe , roze, ca re Î m p r e s u r a în t ă c e r e a acelei n o p ţ i casele, s t a tu i l e , f ron-toane le , g r ăd in i l e din P o m p e i . I m e n s a t o r ţ ă i ncend ia ră a Vezuv iu lu i n u a p a r t i c i p a t la i l u m i n a ţ i e de da t a aceea; ş i -a p e r i n d a t neauz i t ă , f umu l roşu, pe s t e sc l ip i rea s t e l e lor a lbe .

    Dacă în R e n a ş t e r e , a r h i t e c t u r a i t a l i ană s'a i n t e g r a t p r i n e l e m e n t u l vege ta l , d e s v o l t â n d u - s e as t fe l r e n u m i t a a r t ă a g răd in i lo r , ca re a consac ra t nou l t ip al v i le lor s e n io r ia le d in î m p r e j u r i m i l e u n o r c e n t r e ca F e r r a r a , M a n -tova , R o m a sau F l o r e n ţ a (vilele delà Tivoli , de la Schi fa-noia , dela Cafaggiolo, Caregg i s au Poggio a Cajano) , a s tăz i a r h i t e c t u r a t i n d e a se î n t r e g i p r i n a l t p rocedeu , ca re să- i dea relief şi v a r i e t a t e : i l u m i n a r e a . P l a n u r i l e se d i s p u n al t fel p e fa ţade , p r i n î nc ruc i şa rea m ă n u n c h i u r i l o r d e l u m i n ă p r o e c t a t e d i n t r ' u n p u n c t inviz ib i l ; i a r m a r m o r e l e se p a t i n e a z ă m a i viu, s u b ref lexe le l umin i lo r di fer i t n u a n ţ a t e .

    I ta l ia a cunoscu t însă şi acest p rocedeu , cu m u l t î n a i n t e de e lec t r ic i t a te . S i lue ta pa l a t e lo r ei c o m u n a l e — la S i e -na, la P e r u g i a , ori la C r e m o n a — s'a i l umina t , de când se şt ie desp re ele, b ine în ţ e l e s în zi lele de fes t iv i tă ţ i , cu p u n c t e de f lăcăr i şi r e v ă r s ă r i de l u m i n ă compactă , d e n o t â n d o a d e v ă r a t ă a r t ă şi în acest sens, d in p a r t e a m e ş te r i lo r a n u m e specia l izaţ i . Ne p u t e m apoi uşor înch ipu i ce î n s e m n ă t a t e a căpă t a t a s e m e n e a p r e o c u p a r e la Roma , fi ind vorba de T e m p l u l Va t ican , a tunc i când se l u m i n e a ză de S f â n t u l P e t r u P e s t e j u m ă t a t e de mi l ion de , ,pa-de l l e " (cum li se s p u n e cande le lo r c a r e servesc la acea sta) s u n t ap r in se d e „ S a n p i e t r i n i " (meş ter i i car i se p r i c e p să esca ladeze m a r e a cupolă) , p e aceas ta , pe î n g e r i i şi Sf inţii de pe f ronton, d e - a - l u n g u l colonadelor fa ţadei , as tfel ca M a r e a Bazi l ică să se t r ans f igu reze î n t r ' u n desen a r h i tec ton ic p u n c t a t cu l umin i . M u l ţ i m e a a d u n a t ă î n acea

    (Urmare in pag. ultimă)

    „Mătrăgună, Doamnă bună" M ă t r ă g u n a se m a i p u n e s u b p i e

    t r e l e mor i i , ca să a t r a g ă o a m e n i i sä m a c i n e fă ină la m o a r a aceia. (39). C â r c i u m a r i i o folosesc p e n t r u a-şi î n m u l ţ i m u ş t e r i i . „Se p lă tesc a tunc i două femei ca re ş t iu s'o cu leagă . A -cestea iau tot felul de b ă u t u r i d in câ r c iumă , apoi pâ ine , sa re , u n b a n şi praf, aces ta d e a s e m e n i d in câ rc iu mă, d u p ă ce l -au î n v â r t i t d e t r e i or i în j u r u l u n u i bu to iu , c o n t r a r m e r sulu i soa re lu i . Cu toa te aces tea se încon joară m ă t r ă g u n a , î n c h i n â n d şi d o r i o d u - l e celor ce i n t r ă în câ r c iu m ă să n u m a i iasă cu p u n g a p l ină de-acolo . Ast fe l cu leasă , ea se p u n e s u b bu to iu l cu v in sau, p u ţ i n ă din ea, în b ă u t u r ă . Se şi c rede , d e s p r e une le câ r c iumi , că p e n t r u aceea m e r g e l u m e a la ele, p e n t r u că- i d u ce m ă t r ă g u n a " (40). Aceiaş i c r ed in ţ ă în Moldova . C â r c i u m a r i i aşează m ă t r ă g u n a d e s c â n t a t ă pe bu to iu l de v in sau r ach iu , ca re se s fâ rşeş te în 2—3 zile, „căci l u m e a bea de se î n e b u -neş te d i n e l " (41).

    de MIRCEA ELIADE

    C r e d i n ţ a că cine a r e m ă t r ă g u n ă îi poa te cere oriş ice şi se î m b o g ă ţ e ş t e r e p e d e — cred in ţ ă ca re e f recventă în E u r o p a C e n t r a l ă — exis tă şi în Moldova (jud. Vaslui ) . „Dacă te duci î n t r ' o zi de D u m i n i c ă acolo, în c â m p la dânsa , şi-i dai m â n c a r e şi b ă u t u r ă — v in cu p â i n e — şi-o iei cu l ă u ta r i şi cu no rod acasă, şi dacă pe u r m ă o ţii to t în c ins te şi te a r ă ţ i voios, n u t e sfădeşt i cu n i m e n i şi n u b l ă s -temi , — că de te scapi cu ceva d i n -t r ' aces tea , te o m o a r ă — apoi, po ţ i s'o trimeţi ori şi unde, şi să-i ceri orişice, că-ţi aduce şi-ţi dă ( subl in ie r e a e a noas t ră , N. B.). D a r a t â t să şt i i : să n u care c u m v a să t r eacă D u m i n e c ă fără a nu - i a d u c e l ă u t a r i şi r o m â n i din sat , să facă joc, i a r t u să fii t a r e b u c u r o s , m a i ales în ziua a s t a " (42).

    P o p o r u l r o m â n cunoaş t e şi a l t e b u r u e n i de leac ca re t r ebu i e sc culese cu f o r m u l a m ă t r ă g u n e i . I n B a s a r a

    bia, t oa te p l a n t e l e m e d i c i n a l e şi m a gice ca re se culeg î na in t ea Rusa l i i lor, t r ebu i e sc s ă p a t e d u p ă ce cu legă -t o a r e a se ap rop i e de ele şi p u n e p u ţ ină p â i n e l ângă tu lp ină . A t u n c i se s p u n e :

    „Eu vă d a u p â i n e şi sare , D a r voi să -mi da ţ i leac şi

    [ sănă ta t e" .

    Se ce re chiar , în u n e l e locuri , să - ţ i iei t ă m a ş e c u r a t ă când pleci să culegi b u r u e n i . I a r b a n u m i t ă în Basa rab ia „ b u r u i a n a lui B ă r b o i " a r e . .chipul d iavo lu lu i " , adică „ r ă d ă c i n a încolăci tă în ch ipu l d iavo lu lu i " . P a -re - se că aceas tă p l a n t ă es te to t o „ m ă t r ă g u n ă " , căci e b u n ă de lipitură şi t r e b u i e s ă p a t ă cu o t ehn i că a s e m ă n ă t o a r e desg ropă r i i m ă t r ă g u nei . A n u m e , se sapă M a r ţ i seara ; cel care o culege, n u t r e b u i e să p r i v e a scă înapoi nici când se duce, nici când se în toa rce ; t r e b u e să fie î m b r ă c a t cu cămaşă c u r a t ă şi să n u vorbească tot d r u m u l . P u n â n d o b u căţ ică de p â i n e şi o bucă ţ i că de p â n ză la r ădăc ină , ros t e s t e :

    (Urmare în pag. ultimă) Castelul Reginei Maria, dela Balcic.

  • UNIVERSUL LITERAR 22 Iulie 1939

    S C R I I T O R I C Â R T I C R O N I C A L I T E R A R Ă

    D ă r u i m a şada r cosmosu l cu v ia ţ ă a s e m ă n ă t o a r e cu a noas t r ă , deoseb i tă însă n u m a i g r a d u a l , d u p ă i n t e n s i t a t e . R e a l u l u n i v e r sal e v ia ţă . F i i n ţ a cosmică n e cop leşeş te cu t o a t e că ea ex i s tă d o a r p r i n n ă z u i n ţ a n o a s t r ă de un i f ica re a r ea lu lu i , p r i n vo in ţ a de a însuf le ţ i cosmosul în a n a logie cu omul , sp r e a fi a s e m e nea o m u l u i . Cosmosul a s e m e n e a o m u l u i n u înce tează to tuş i de a fi m a i p u t e r n i c decâ t o m u l , t a i n ic şi t u r b u r ă t o r . Aceas t ă d i fe r e n ţ ă g r a d u a l ă î n t r e f i in ţa cosmică şi f i in ţa u m a n ă p a r e a fi o-b iec tu l poeziei . Al acelei poezi i in i ţ ia t ice ca re e x p r i m ă r ea lu l u -n iversa l , v i a ţ a a f l ă toa re p r e t u t inden i , p r i n n ă z u i n ţ a de un i f i c a r e a omulu i . M e t o d a ei i n t u i t ivă es te analogia , c o r e s p o n d e n ţa . T e r m e n i i analogic i n u se s u p r a p u n decâ t ca esenţă , g r a d u a l r ă m â n e t o t d e a u n a o d i fe ren ţă , care , d u p ă c u m a m spus , se p a r e că fo rmează ob iec tu l poeziei . In poezie se a r a t ă c u m cosmosul cop leşeş te pe om, da r şi c u m o m u l î ncea rcă să î n d u p l e c e cosmosul , să-1 îmb lânzească , să-1 s u p u e . C â t e o d a t ă poe tu l se află în s t ă p â n i r e a une i de săvâ r ş i t e m e t o d e de î m b l â n z i r e , de un i f i ca re : Toa te t u r m e l e p ă m â n t u l u i a u

    [aureo le sf inte, pes te cape te le lor ; astfel m ă iubesc d e - a c u m ; u n u l î n t r e mu l ţ i , — şi m ă s c u t u r de m i n e î n s u m i ca u n câ ine ce-a ieşit d i n t r ' u n r â u

    [b les temat . Sânge l e m e u v r e a u să c u r g ă p e

    [scocuri le l u m i i s ă ' n v â r t ă ro ţ i le în m o r i cereş t i . (Lucian Blaga, I n m a r e a t r ece re , pag . 45).

    A l t eo r i nici o m e t o d ă n u m a i a r e ef icaci ta te : Mis tu i ţ i de r ăn i l ă u n t r i c e ne

    [ t r ecem p r i n veac . Din când în când n e m a i r i d i căm sp re zăvoa ie le r a iu lu i

    [ochii apoi n e - a p l e c ă m cape te le în şi

    [mai m a r e t r i s t e ţ e . P e n t r u noi ceru l e z ăvo r i t şi

    [zăvor i te sun t şi ce tă ţ i le . In z a d a r căpr ioa re le b e a u apă

    [din m a n i l e noas t r e , în zada r cânii n i se înch ină , s u n t e m fă ră s c ă p a r e s ingur i . în

    [amiaza nopţ i i . (Op. cit. pag. 32)

    Tot ceea ce s ăvâ r şe ş t e omul , a r t r e b u i să s t â rneasccă ecou î n t r ' u n u n i v e r s î nze s t r a t de vo in ţ a lui , mag ic , cu via ţă . D in g e s t u r i le omu lu i , u m b l e t , r id ica re , p r i v i re , î n ă l ţ a r e a man i lo r , ap l eca re, î n t o a r c e r e , d i n ser ia c o m

    p l e x ă a ac te lo r c a r e m ă r t u r i s e s c v ia ţa , se nasc r i t ua lu r i l e , l i t u r ghi i le , ce remoni i le , ace le c o m p o r t ă r i împ l in i t e s p r e a ind ica analogic , cealaltă v ia ţă , m a i m a r e decâ t a noas t r ă , şi p e ca r e v r e m s'o î n d u p l e c ă m . Mişcarea o rgan iza t ă es te p r o p r i e f i inţei u -m a n e . P r i n t r ' o a n u m e s ime t r i e şi u n a n u m e r i t m d a t mişcăr i i , i nd iv idu l se i n t e g r e a z ă î n celălalt rea l , cel un ive r sa l . I n acest scop de i n t e g r a r e , ochii se r i d i că s p r e „zăvoa ie le r a i u l u i " , „ca pe t e l e se ap leacă" , „căp r ioa re l e b e a u a p e d i n m â i n i l e n o a s t r e " , „câni i n i se î nch ină" , etc. , e tc . T o a t ă poezia d - iu i L u c i a n Blaga , pe c a r e a m ca rac t e r i za t -o ca o-b â r ş i n d d i n t r ' o g â n d i r e magică , es te î n c ă r c a t ă cu aces te s e n s u r i r i tua l i s t i ce a le cuv in te lo r . S p ă l a t e de s g u r a vo rb i r i i co t id iane nesemni f i ca t ive , c u v i n t e l e ce s lujesc o v i z i u n e mag ică a u l o cul lor î n t r ' u n a n s a m b l u vas t , î n t r ' o g â n d i r e ce s ' a s cunde ca r ădăc in i l e copacu lu i în p ă m â n t , — d a r care es te e v i d e n t ă p e n t r u iniţiaţi. Deaceea , o v iz iune p o e t i că supe r ioa ră , cu cât so l ida r izea ză m a i conc re t u n i v e r s a l u l v iu , p r i n analogi i , cu a t â t ea rea l izează şi u n proces de a b s t r a c ţ i u n e , adică de s e p a r a ţ i e de con t ingen t , de e femer , d e nesemni f ica t iv . Animus se a corpore abstrahlt. Suf le tu l se s m u l g e d in deven i r e . El es te o a b s t r a c ţ i u n e , ceea ce r ă m â n e d incolo de t r u p u l e fe mer , u r s i t d e s t r ă m ă r i i . In acest s ens poezia cons t i tue altceva d e câ t ceea ce p a r e , cuv in t e l e au a l t ă t ă lmăc i r e , a l t ă cheie . In cea m a i s imp lă o r g a n i z a r e l i r ică, u n d e cuv in t e l e s ' a r p ă r e a că n u depăşesc sensu l b a n a l a l g r a i u lu i p rac t i c , e le d e fapt se r e fe ră la a l tceva , la o r e a l i t a t e a l ă t u r e a lor, in i ţ ia t ică . C h i a r c u v â n t u l d i rect , ca re n u es te i m a g i n e , a r e de fapt , funcţ ie me ta fo r i că : „ C u v â n t u l „poe t ic" , es te î n m a t e r i a l i t a t ea sa, des igur altceva decâ t o s t a r e e m o t i v ă sau u n g ân d , da r el p r e z i n t ă t ocma i în m a t e r i a l i t a t e a sa şi ceva analogic s t ă r i i e m o t i v e s au g â n d u l u i .

    L i m b a j u l poe t ic es te p r i n u r m a r e p r i n l a t u r a sa m a t e r i a l ă , r i tmică şi sonoră ca a t a r e , ceva „me ta fo r i c " . D a t o r i t ă l i m b a j u lu i poet ic , o s t a r e s au o t r ă i r e , ca m i s t e r e deschise , n e a p a r d i n t r ' o d a t ă r eve l a t e . î ncă oda t ă : l imba ju l cu a d e v ă r a t poet ic a r e acest aspect „me ta fo r i c " , ch ia r şi a t u n c i c â n d n u u t i l i zează m e ta fore p r o p r i u zise. L i m b a p o e tică se deos ibeş te de p roza z i l nică t ocma i p r i n aces t aspect , m u l ţ u m i t ă că ru ia ea, în ca l i t a t e de l u m e sonoră şi r i tmică , d e v i -

    Cercetări asupra poeziei noui

    VI. Ana log ie şl Abs t rac ţ iune n e i coana m i r a c u l o a s ă a u n o r s tă r i s au l uc ru r i , e x p r i m a t e de a l t ă p a r t e şi concep tua l p r i n ea" . (Lucian Blaga: Geneza m e t a f o rei , pag . 94). Să r e m a r c ă m p r i n u r m a r e funcţ ia r i tua lă , l i tu rg ică a sonor i t ă ţ i i şi r i t m u l u i c u v i n telor .

    Ace l altceva, p e oa re poezia îl smu lge , îl a b s t r a g e r e a l u l u i v iu , se cap tează p r i n sonor i t a t e , r i tm , e l e m e n t e î n r u d i t e cu r i t ua lu l magic , de so l idar iza re cosmică. (Vezi Mi rcea E l i ade : Cosmologie şi A l c h i m i e bab i lon iană , pag . 50). Dar , ca şi î n r i t u a l u r i l e m a gice, r e g u l a t r e b u e păz i t ă cu s t r i c t e ţe , a l t m i n t e r i r e a l u l v iu n u se c u p r i n d e şi p rocesu l de abstracţiune s e deg radează . I n loc de s i m b o l u r i o b ţ i n e m concepte , î n loc să c o m u n i c ă m cu altceva p r i n t r ' u n c o n ţ i n u t m e t a foric, r e c e p t ă m în ţ e l e su r i p r a c t ice, d in l imba ju l cot id ian . Din d u b l a î n t r e b u i n ţ a r e — cea m e t a forică şi cea concep tua lă , a l i m ba ju lu i , se n a ş t e p r i m e j d i a î n şelăr i i , a a m e s t e c u l u i de funcţ i i .

    A m cons t a t a t că a b s t r a c ţ i u n e a d e g r a d a t ă , es te i m p u t a r e a ce se poa t e r id ica g loba l î m p o t r i v a poeziei t i ne r e , ce s 'a desvo l t a t s u b i n f l uen ţ a d ive r s ă a l i r i smului d - lu i Blaga . P r i n obse rva ţ i a n o a s t r ă n u d e n u n ţ ă m o scăde re de n ive l . D i m p o t r i v ă p r o d u c ţ i a poe t ică la c a r e n e r e f e r i m es te de u n î na l t n ive l , p r i n s t r u c t u r a sa teoretică, p r i n n ă z u i n ţ a de o rgan i za re , î n g e n e r e , a m e t a f i zicului , i a r n u a emp i r i cu lu i p s i hologic . D a r legi le c rea ţ ie i s u n t ine luc tab i l e . Când n u - ş i r e spec tă legile, c rea ţ i a nu - ş i p o a t e câş t i ga r a n g u l , la or ice n ive l a r n ă -zui. U n a d i n aces te legi p a r e a fi: n u se poa t e crea d i n t r ' u n m a te r i a l din ca re a c rea t a l tc ineva î na in t e . P o e t u l m a r e c rează p e n t r u întâia oară u n u n i v e r s al său. Crează r i t m u r i l e şi sonor i t ă ţ i l e d in l imba j , ca re să c u p r i n d ă m e taforic u n cosmos p r o p r i u . Din r i t m u r i l e şi sonor i t ă ţ i l e u n u i p o et, u n a l t u l n u p o a t e c rea n imic . A l tu i a n u se rveş t e în nici u n fel, t r e b u e să ia t o tu l d e la început. Să descopere a l t e r i t m u r i , a l te ritualuri, să dea f i inţă a l te i l imbi . In acest s ens poe tu l es te c rea to r de l imbă . El n u m e ş t e pentru prima dată, o r ice , s t ă r i sau m i ş cări , car i s e r e f e ră analogic la m i s t e r u l ce r â v n i m să-1 r eve l ăm.

    P r i n n u m i r e primordială, p o e zia fundează l u m e a , î n t e m e i a z ă

    o n o u ă se r ie ex i s t en ţ i a l ă , ca re t r e c e f iresc în concep te , în cu p r i n s u r i de o r i e n t a r e p rac t i că . Aşa t r e b u e să î n ţ e l e g e m c â n d se s p u n e că poe ţ i i , , îmbogăţesc s u f le tu l o m e n e s c " . S t a r e a e m o t i v ă d in „ D o i n a " lui E m i n e s c u es te î n t r ' a d e v ă r o î m b o g ă ţ i r e a suf le t u l u i r o m â n e s c . î n a i n t e de E m i nescu ea n u exis ta . E l a smul s -o m i s t e r u l u i şi n e - a ofer i t -o p r i n s imbo lu r i . „ D o i n a " lu i E m i n e s c u es te însă a c u m şi u n d a t concep tua l , c u m u n d a t es te , de p i ldă , s e n t i m e n t u l „a ş t ep t ă r i i " , e tc . U n a l t poe t n u m a i p o a t e u t i l iza e -m o t i v i t a t e a „Doine i" , f i indcă ea a p a r ţ i n e d e a c u m c rea tu lu i , ex i s t en ţ i a lu lu i , deven i r e i . V o r b i m d e s p r e ea ca d e s p r e u n concept , fă ră să m a i fie nevoie să- i î n v ă -l u i m r ea l i t a t e a î n t r ' u n s imbol , î n t r ' o me ta fo ră .

    P e n t r u c lar i f icare , v o m ci ta d in s t ud iu l „ H ö l d e r l i n şi e sen ţa poeziei" , de M a r t i n He idegger , u n d e filozoful g e r m a n g â n d e ş t e t ocma i condi ţ ia de p r i m o r d i a l i t a t e a c rea ţ ie i poet ice . „Poez ia es te f u n d a m e n t a r e p r i n c u v â n t şi î n cuvân t . Ce se f u n d a m e n t e a ză ? Ceeace r ă m â n e . D a r ceeace r ă m â n e p o a t e fi f u n d a m e n t a t ? Ceea ce r ă m â n e n u e s t e ceea ce subs is ta t o t d e a u n a de m a i n a î n -te? Nu! T r e b u e a n u m e ca ceea ce r ă m â n e să fie făcut să r ă m â e con t r a f l uxu lu i ca re îl duce ; s imp l i t a t ea t r e b u e smu l să c o m -lexi tă ţ i i , m ă s u r a p r e f e r a t ă i m e n sităţi i . . . P o e t u l n u m e ş t e zeii şi n u m e ş t e t oa t e l u c r u r i l e î n cea ce e le sun t . Aceas t ă n u m i r e n u consis tă p u r şi s imp lu în a da n u m e u n u i l u c r u cunoscu t b ine de m a i na in t e , ci p o e t u l e x p r i m â n d o v o r b i r e esenţ ia lă , î n aceas tă v o r b i r e esen ţ i a lă se descoperă , p r i n n u m i r e , ex i s t en ţ i a lu l , n u m i t în ceea ce es te , şi as tfel cunoscu t ca ex i s t en ţ i a l . Poez ia es te f u n d a m e n t a r e a f i inţei p r i n c u v â n t . Ceea ce r ă m â n e n u se c rează n ic ioda tă d in e femer , s imp lu l n u se lasă s m u l s i m e d i a t d i n c o m pl icat , m ă s u r a n u se găseş te în imens i t a t e . N u găs im n ic ioda tă î n t e m e i e r e a în l ipsa de t eme l i e . F i i n ţ a n u es te n ic ioda tă ceea ce ni se pare că înfă ţ işează , că e -xis tă . Ci f i indcă f i inţa şi e sen ţ a l u c r u r i l o r n u po t n i c i d e c u m să r ezu l t e d i n calcul , nici să fie d e r i v a t e d i n e x i s t e n t u l da t de m a i na in t e , t r e b u e ca ele să fie c r ea te în m o d l iber , p u s e şi d ă r u i t e . Aceas t ă l ibe ră d ă r u i r e es te î n

    temeiere . . . . I n consecinţă , n ic io da t ă poezia n u p r i m e ş t e l i m b a -g iu l ca o m a t e r i e de l u c r u ce îi e da t ă d e m a i î na in t e , ci, d i m p o t r ivă , poezia es te cea care începe l imbag iu l şi îl face cu p u t i n ţ ă . Poez ia es te l imba ju l p r i m i t i v al u n u i popor . T r e b u e deci ca, i n vers , e sen ţa l imba ju lu i să fie î n ţe leasă p r i n e sen ţa poez ie i" .

    S u b a spec tu l specu l a t i v al ce lor c i t a te se fo rmulează p rec i s legea c rea ţ ie i de ca r e a m p o m e nit , şi d e g r a d a r e a abs t r ac ţ i e i , c a r e face m e d i o c r ă o poezie de îna l t n ive l . M u l t e e l e m e n t e din pr inc ip i i l e c rea ţ ie i , su fe ră d in p r i c ina aba t e r i i de la legea p r i mord ia l i t ă ţ i i . Metafora , t ehn ica

    de CONSTANTIN FANTANERD imagin i lo r , sonor i t a tea , r i t m u l , s ime t r i a , a u în e le ceva scăzut , uzat , n e r e v e l a t o r . F i indcă n imic d i n t o a t e aces tea n u se î nva ţ ă , n u se m o ş t e n e ş t e . T o t u l se ia d e la î ncepu t , se descoperă . Ceea ce se m o ş t e n e ş t e de la o m la om, s au de la g e n e r a ţ i e la g e n e r a ţ i e es te cond i ţ i a onto logică a o m u lui, ca f i inţă ce t i n d e să r eve leze mi s t e ru l . M o ş t e n i m d o a r nevo ia de a cre ia s imbolu r i , p e n t r u r e ve l a rea mi s t e ru lu i , — m e t o d a însă t r e b u e să o descope r im f iecare . Deaceea Ar i s to t e l s p u n e că me ta fo ra deos ibeş te u n om de a l tu l , şi r idică poesia d e a s u p r a is toriei .

    (va urma)

    10VAN DUCICI: Cetăţi şi himere Traducere din sârbeşte de B. Pisarov

    Hărn ic i a d - lu i B. Pisarov, l e c t o r de l imba s â r b ă la f acu l t a t ea de l i t e re din Capi ta lă , a făcut să se t ipărească- a t r e ia c a r t e a d-lui Iovan Ducici, î n t ă l m ă c i r e r o m â nească . P r i m e l e două e r a u „Com o a r a î m p ă r a t u l u i R a d o v a n " , eseur i filosofice şi „ L e g e n d e a l b a s t r e " , p o e m e în p roză . V o m s p u n e d e s p r e „Ce tă ţ i şi h i m e r e " că înfă ţ i şează o s in teză a celor două, f i indcă î m b i n ă î n d e m â n a t i c ref lecţ ia filosofică a s u p r a is tor iei şi de s t i nu lu i popoare lo r , cu d e s c r ip ţ ia poe t ică a pe i sage lor şi a-şezăr i lor .

    G e n u l po t r iv i t aces tu i a m e s t e c este cel epis tolar . „Ce tă ţ i şi h i m e r e " c u p r i n d e n o u ă scr isor i t r i m i s e d in : Alpi, Geneva, Paris, Corju, Roma, Delţhi, Avila, Atena şi Ierusalim. A v a n t a g i u l g e n u l u i ep is to la r este, — d u p ă c u m se şt ie , — l i b e r t a t e a în c o n s t r u c ţ ie . Ai a e r u l că scri i la î n t â m p l a re d e s p r e oirice se o r g a n i z e a z ă î n s p i r i t c a re f lec ţ ie , o b s e r v a ţ i e sau emoţ ie . F ă r ă p l an sti l ist ic, fă ră o r d i n e expozi t ivă , ci compu i d o a r insp i ra t , p lăcu t . î n t r ' o s c r i soare s t r âng i d e toa te , c u m îţ i vin. Aceas t a es te i m p r e s i a şi c a m aşa se def ineş te genu l . Se î n t â m p l ă însă ca a u t o r u l u n o r „scr i sor i" , să fie o p e r s o n a l i t a t e de o t eme in i că o rgan iza re , cu o s t r u c t u r ă i n t e l ec tua l ă c rescu tă d u p ă coo rdona te l impezi , şi a-t unc i compozi ţ ia ep i s to la ră a p a r e n t r i s ip i tă , va închega de fap t tot u n eseu cu u n subiec t prec is . Aces ta es te cazul d- lu i Iovan, Ducici. Ce p o a t e să fie dep i ldă scr i soarea d in Atena a l t ceva d e cât o d i se r t a ţ i e e r u d i t ă şi sub t i l ă desp re c u l t u r a at ică, .despre zeii ol impici , d e s p r e t rag ic i şi f i losof i? A u t o r u l v a da c a r e c t e r i -zăr i d e a n s a m b l u : „Cele t r e i

    f u n d a m e n t e a le sp i r i t u lu i vechi , au fost Ideea , F r u m u s e ţ e a şi T ă cerea . D in Idee , s p u n e a u n filosof, s 'a n ă s c u t cosmosul şi ea es te m a i m a r e şi m a i r ea lă decâ t el. Insă a d ă u g a ţ i că d in F r u m u seţe a r ă s ă r i t re l ig ia care es te o muz ică şi o c ă u t a r e s u p e r i o a r ă mist ic i i şi dogmei , i a r d in T ă c e r e a ieşit a r h i t e c t u r a , p e n t r u c ă t r i umfu l ei es te în l inia d r e a p t ă " .

    D a r s u b s t a n ţ a eseu lu i , c la ră şi fină, se d e s p r i n d e în ref lecţ ie când a u t o r u l v e d e oamen i şi a-şezări , n a t u r ă şi peisagi i , — ce deopo t r ivă s t â r n e s c d o r i n ţ a de a fi z u g r ă v i t e . G â n d i r e a filosofică se î n t r e ţ e s e cu evoca rea poet ică . R â n d u r i l e de m a i sus, s u n t p r e ceda te de u r m ă t o a r e l e : „ S u n t cl ipe când , î n t r e va l ea l a rgă a-t en i ană şi og l inda m ă r i i în P h a -le ron , n imic n u a r a t ă l in ia s t r ă luc i tă ca re le de spa r t e . P e n t r u m o m e n t d i spa r t o a t e p ropor ţ i i l e şi l imi t e l e d i n s p a ţ i u ; dea lu r i l e

    se î n d e p ă r t e a z ă , i a r p ă d u r i l e se topesc şi se s t ing ; p i e t r e l e s t r ă luc i te de la m a r g i n e a d r u m u l u i dev in n e v ă z u t e . Chiparoş i i îna l ţ i şi negr i , ca re seara , în Span ia , s u n t p l in i de a u r şi sânge , aici p i e r d culoarea , dev in sticloşi şi s t răvez i i şi n u r ă m â n e din ei a l t ceva, decâ t o s i lue tă e te r ică ca re ab ia se ţ i n e în văzduh . Aici to tu l t r ăeş t e d in soare , d in cauza soare lu i , p e n t r u soa r e " . Scr isor i le

    t r imise d in locur i î n s e m n a t e p r i n civi l izaţ ia e u r o p e a n ă , — P a r i s u l — G e n e v a — etc. , cu p r i n d m a i a les ca rac t e r i ză r i t i pologice d e s p r e o a m e n i şi cu l tu r i , — j u s t e şi a p r o f u n d a t e , car i a r a t ă , ca şi în „ C o m o a r a î m p ă r a t u l u i R a d o v a n " , î m p o d o b i rea pe r sona l i t ă ţ i i d- lui Iovan Ducici .

    Cronica ideilor

    Materie şi forma în cunoaştere O m u l n u а r e n u n ţ a t n ic ioda tă la c ă u

    t a r e a abso lu tu lu i . C h i a r a t u n c i când s'a r evo l t a t î m p o t r i v a „ d o g m e i " , în epoca d e e x a l t a r e a , , ra ţ iuni i r e g i n e " d in v r e m e a Revo lu ţ i e i f ranceze , apoi m a i t â r ziu, p r i n d i rec ţ ia p e care a da t -o Hege l teor ie i cunoaşterii—-a t ă g ă d u i t n u însăş i ex i s t en ţ a abso lu tu lu i — d a r pos ib i l i t a t e a r eve lă r i i lui pe căile scoase de s u b con t ro lu l r a ţ i un i i . D o r i n ţ a d e a c u n o a ş te „ r ea l i t a t ea î n să ş i " a fost însă m e r e u c rescândă , i a r se tea de abso lu t car ac t e r i zează în deosebi ace le epoci în care e m p i r i s m u l , poz i t iv i smul şi r a ţ i o na l i smul , a u r e a c ţ i o n a t m a i c u t ă r i e î m p o t r i v a esen ţe i n e c u n o s c u t e .

    P e n t r u că n u a p u t u t cunoaş t e cu c e r t i t u d i n e , o m u l a a d o p t a t două a t i t u d i n i fa ţă de aceas tă e x i g e n ţ ă f u n d a m e n t a l ă a sp i r i t u lu i său , u n a m a i com o d ă decâ t a l t a : sau a a f i rmat , p u r şi s implu , că absolutul şi perfectul (cu d e r iva t e l e lor e s e n ţ i a l - s t r u c t u r a l e : B ine le , F r u m o s u l , Ju s t i ţ i a , A d e v ă r u l ) nu există, — sau a c ă u t a t să se afle î n t r e m a r g i n i l e cunoscutului, f ab r i când pe ca le de ar t i f ic iu logic, u n „ a b s o l u t " d u pă ch ipu l şi a s e m ă n a r e a l u m i i acesteia , posibi l cunoaş te r i i n o a s t r e i m e d i a t e .

    In felul acesta , d e p ă r t â n d u - s e m a i m u l t sau m a i p u ţ i n de „ r e a l i t a t e " — d u p ă c u m m e t o d a î n t r e b u i n ţ a t ă în c u n o a ş t e r e e r a m a i a d e c v a t ă or i m a i i n a d e c v a t ă „ob iec tu lu i " cunoş t in ţe i , a m p u t u t asis ta la a f i r m a r e a d ive r se lo r cu -

    de MIRCEA MATEESCU

    r e n t e filosofice, la c a r e n e r e f e r e a m în cronice le a n t e r i o a r e şi a că ro r i s tor ie cr i t ică o f acem în con t i nua re .

    Gaston Robeau r e z u m ă as t fe l con ţ i n u t u l u n o r ce rce t ă r i foa r t e va loroase , î n t r ' o l u c r a r e d e s p r e ca r e v o m d a în a l t ă p a r t e r e l a ţ i un i m a i a m p l e : „ d u p ă ce s'a n e g a t abso lu tu l metaf iz ic , adică s u b s t a n ţ a , s'a n e g a t şi ab so lu tu l logic: concep tu l . P e n t r u ca apoi să se t ă g ă d u iască abso lu tu l e x p e r i m e n t a l , ad ică f ap t u l " J ) .

    Aces t a u t o r ana l izează î n t r e i c ap i tole f u n d a m e n t a l e ( „ S u b s t a n ţ ă şi f u n c ţ i u n e " , „Concep t şi J u d e c a t ă " , „ F a p t şi In tu i ţ i e " ) p rocesu l „ t r a n s f o r m ă r i i " n o ţ iun i i de absolu t , a j u n g â n d să obse rve că „acelaşi cr i t ic ism, c a r e anu lase , î n l u m e a obiect ivă , s u b s t a n ţ a , şi î n l u m e a intel igibi lă , conceptu l , t r ebu i a , f a t a l m e n t e , să d i s t rugă , î n l u m e a empi r i că , fap tu l . D e a c u m n u va m a i ex i s t a u n i ta te , nici abso lu t , n ic i obiect iv ' 2 ) .

    In ceeace p r i v e ş t e s u b s t i t u i r e a substanţei p r i n funcţiunea ei — luc ră r i l e lui Bertrand Rüssel şi Ernst Cassirer s u n t r eve l a to r i i în aces t sens . A m â n d o i se î n t e m e i a z ă p e p l u r a l i s m u l lu i Charles Ranouvier, g â n d i t o r u l f rancez d e s p r e ca r e şi J a m e s n e s p u n e că „ l -a in f lu e n ţ a t în t i m p u l an i lo r şasezeci, şi fă ră d e care n u s 'ar fi p u t u t s c u t u r a de s u pers t i ţ i a mon i s t ă , s u b i m p e r i u l căre ia t r ă i se p â n ă a t u n c i " 3 ) .

    Ce sus ţ in au to r i i p lu ra l i ş t i ? C o m b ă t â n d u n i t a t e a subs t an ţe i , ca re

    fo rmează m a t e r i a cunoaş t e r i i şi de sp re ca re n e vo rb i se ră Spinoza , Le ibn i t z şi ch i a r K a n t — Rüsse l se ap rop i e de p ă r e r e a lui J a m e s şi a neorea l i ş t i lo r a-mer i can i , a f i r m â n d că „ s u b s t a n ţ a l u m i i n u es te nici m e n t a l ă nici m a t e r i a l ă , d a r neutră, şi d in aceas tă s u b s t a n ţ ă n e u t r ă es te făcu tă a t â t l u m e a m e n t a l ă cât şi aceia m a t e r i a l ă " 4 ) .

    P r i n u r m a r e n u n u m a i că î n t r e a g a r ea l i t a t e n u n e e s t e da t ă p r i n r a ţ i u n e , aşa c u m sus ţ i neau ra ţ iona l i ş t i i h e g e l i em 5 ) , d a r n u se poa t e vo rb i de o t o ta lă a d e c v a r e î n t r e r ea l i t ă ţ i şi logică în p r i m u l r â n d p e n t r u că „ r ea l i t a t ea " , ( „subs tan ţa" , ) n u es te un i t a r ă , nef i ind creiată de logica r a ţ iona lă .

    Renouv ie r , î n t e m e i e t o r u l şcoalei p l u ra l i s te , a su s ţ i nu t cu e n e r g i e că rea lu l se c o m p u n e din f e n o m e n e d i scon t inue , î n t i m p şi spa ţ iu , i a r p e n t r u Ernest Cassirer „ d a t u l cognoscibi l" se rezo lvă în „ func ţ iun i p u r e a le cunoaş te r i i " .

    Ca tegor i i l e k a n t i e n e n u m a i s u n t form e fixe ale sp i r i tu lu i , da r m o t i v e vii a le gând i r i i „ca re îi s t r ă b a t m u l t i p l i c i t a tea fo rme lo r p a r t i c u l a r e şi se r e a l i zează p r i n c rea ţ i a şi f o r m a r e a de c a t e gori i m e r e u n o u ă " . . . e ) .

    P r i n u r m a r e p e d e o p a r t e se a f i rmă d i n a m i c a şi m u l t i p l i c i t a t e a f enomena l ă a m a t e r i e i — pe de a l ta mob i l i t a t ea a c t ivă a in t e l ec tu lu i , aceas tă m a t c ă form a l ă ca r e e l aborează cunoş t in ţ e l e noa s t r e d e s p r e l u m e , şi î n a cărei s t ab i l i t a t e s'a c rezu t odată , n ă d ă j d u i n d u - s e o c u n o a ş t e r e cer tă .

    P a r a l e l cu ideea d e s p r e u n i t a t e a s u b s t a n ţ e i (mater ie i ) s'a zădă rn ic i t deci şi c red i tu l abso lu t pe care cei d in v e a

    cul t r e c u t îl f ăcuse ră logicei, ca metodă a cunoaş te r i i . A u t o r i i m o d e r n i ai i d e a l i s m u l u i r a ţ iona l i s t se d e p ă r t e a z ă esen ţ ia l de p u n c t u l d e v e d e r e a l f eno-m e n a l i s m u l u i logic, in te l igen ţ i i i se r e fuză pos ib i l i ta tea de a cre ia „ concep t e " u n i t a r e şi ab so lu t e d e s p r e r ea l i t a t e , ea p u t â n d cel m u l t , să e l aboreze r a ţ i o n a m e n t e , şi să s t ab i l ească „ r e l a ţ i u n i " , la inf ini t , î n t r e m a t e r i e şi cunoaş t e re .

    W u n d t , Goblot , Cass i re r şi în special Lion B r u n s c h v i e g — s u n t a u t o r i i cari vo r să a s igure conş t i in ţe i o „ l i be r t a t e s p o n t a n ă " de a c r e i a va lor i le de j u s t i ţ ie , a d e v ă r , 7 ) etc . — p e bază de „ j u d e că ţ i " , ţ i n â n d contac t s t r â n s cu r ea l i t a t ea însăşi , deci a b a n d o n â n d u - s e i deea d e „concep t " ( r e p r e z e n t a r e a l u m i i pe p o t r i v a logicei cunoscu tu lu i , p r i n s i m p lă deduc ţ ie ) .

    A m zice că a s i s t ăm la o „ sp i r i t ua l i z a r e " a logicienilor , ceeace adeve re ş t e , oda t ă în p lus , cât de necesa r şi a fund es te înscr i să ex i s t en ţ a abso lu tu lu i în cuge tu l omenesc . In felul lor, ad ică făr â m i ţ â n d rea l i t a t ea , în loc să o r econs t i tu ie (aceasta a r fi şi o impos ib i l i t a te p e n t r u m e t o d a logică) — au to r i i r a ţ i o nal i ş t i mi l i tează , to tuş i , p e n t r u ach iz i ţ i ona rea abso lu tu lu i , cu t oa t e că î n t r e b u i n ţ e a z ă o m o d a l i t a t e î n cunoaş t e re , în s t a r e să r e l a t iveze orice cunoş t in ţă .

    Robeau d i s t inge u n al t r e i l ea aspec t al re la t iv iză r i i rea l i tă ţ i i , ad ică n e g a r e a abso lu tu lu i e x p e r i m e n t a l . Faptului i s'a subs t i t u i t de că t r e şcoala i r a ţ iona l i s t ă a lui Bergson — f luxu l in tu i ţ iona l . Ne r e f e r i m în deosebi la f ap tu l ps ihologic — deşi B e r g o n sus ţ ine că î n t r e l u m e a e x t e r n ă şi imag in i l e conşt i in ţe i n o a s

    t r e n u ex i s t ă v reo deoseb i r e de op t i că. Toa tă r ea l i t a t e a se topeş te î n m a t e r i a l i t a t ea vie, a m e m o r i e i in tens i f ica tă d e „ e l a n u l v i t a l " î n t r ' o p e r p e t u ă evo luţ ie , î n t r ' o „ d u r a t ă " con t inuă .

    Ne r e a m i n t i m că Jules de Gaultier t a x a b e r g s o n i s m u l d r e p t o a l t ă r e e d i t a r e a abso lu t i smu lu i î n cunoaş t e re , de as tă d a t ă î n locu indu - se „ fan tomele r a ţ i u n i i " cu ace lea a le „ d u r a t e i p u r e " .

    R a b e a u a r e însă d r e p t a t e când v e d e în in tu i ţ ion i sm, o a l t ă d i rec ţ i e a r e l a t i v i s m u l u i î n cunoaş t e r e .

    D u p ă c u m r a ţ i u n e a încercase , f ă ră să i sbu tească , a c u p r i n d e „ î n t r e a g a r e a l i t a t e " pe cale de concep t logic, t o t a-s e m e n e a „ i n t u i ţ i a " d u r a t e i n u p o a t e e-puiza cunoscu tu l , cu a t â t m a i p u ţ i n c u noaş te rea . Deal t fe l , t r e b u e m e n ţ i o n a t că a m â n d o u ă aces te scoale, d i a m e t r a l opuse ca m e t o d ă , p r e z i n t ă to tuş i f ami l i a r i t a t ea „ob iec t ivă" d e a se re fe r i la r e a l i t a t e a f enomena lă , deci la fap tu l cognoscibi l , i a r n u la existenţă.

    1) „Réalité et Relativité", Paris, 1927, p. 140. 2) Op. cit. pag. Iii. 3) Vd. James: „Introduction à la Philoso

    phie", traci. Picard, Paris, 1926, pag. 202, nota 1. 4) B. Rüssel „Analyse de l'Esprit", Payot,

    Paris 1926, pag. 8. 5) Sunt frumoase rândurile lui Gaston Ra

    beau: ...„nu mai credem în acest hegelianism; este clar că prea mult fortuit se găseşte în deducţiunile, trase drept consecinţe necesare, ale principiilor imuabile"... (op. cit. pag. 139-140).

    6) Cassirer „Das Erkenntnisproblem in der Philosophie und Wissenschaft der neueren Zeit", pag. 18,1.1. Cf. şi Rabeau, op. cit. pag. 4.

    7) L. Brunschvieg: „Les âges de l'inte'li-gence", Alcan, Paris, 1937 şi „La Philosophie de l'esprit", Revue de Cours, pag. 1322, 1932.

  • 22 Iulie 1939 UNIVERSUL LITERAR 3

    Sensul unei Coroane

    de CONSTANTIN STELIAN

    Polimorfismul sufletesc e ceva cu neputinţă de încadrat într'o formulă.

    Psihologii din.toate-timpu* rile au mărturisit cu onestitate că sufletul omenesc scapă unei definiţii absolute, în raport direct cu multiplicitatea de manifestare pe care a-cesta o prezintă.

    Poţi aprecia bunăvoinţa şi priceperea cutăruia, prin e-xerciţiul profesiunii sale; poţi constata dragostea sau răutatea aceluiaşi, prin manifestările sale în diverse împrejurări de bucurie sau de grea cumpănă; nu te poţi pronunţa, însă, asupra structurii sufleteşti a cuiva, asupra a-dâncimilor intime ale unui eu, pe care nu le poţi pătrunde decât prin surprindere, în ocazii excepţionale, de sbucium sau luciditate, cum marea trădează vârfurile unor stânci subaquatice, în timpul furtunii sau planetul, configuraţia emisferi-că, în nopţile cele mai senine, în rara-i trecere la peri-geu.

    H o m m e , n u l n ' a sondé le fond de tes a b î m e s ! exclamă Baudelaire.

    înţelegerea aproapelui o putem realiza prin aşa numita proprietate de transfert a eului. Aceasta, însă, e cu putinţă în cazul semenilor noştri pentru cari identitatea de situaţii este posibilă prin apropierea clasei sociale, neajunsurile materiale sau morale, mai mult sau mai puţin obişnuite. Când raportăm toate aceste consideraţii la sufletul unui rege „proprietatea de transfert" devine cu mult mai neputincioasă, dacă nu chiar complet inoperantă.

    Polimorfismul sufletesc fiind acelaş, nu poţi prinde decât anumite faţete, şi pe acestea, de multe ori, imprecise; razele de lumină au un joc nestatornic pe luciul cristalin în care se refractă; trebue să cunoşti, cât de cât, legile d u p ă care se fo rmează unghiurile acestui joc. Şi totuşi, cunoaşterea lor nu-ţi dă totul, ea poate forma pentru cel priceput punctul de plecare al intuiţiei.

    ...Multe dintre capetele încoronate, în absolutismul lor, au ţinut osebiri tranşante faţă de topor, crezând că astfel se vor impune mai efectiv drept întruchiparea Divinităţii terestre. Lipsa legăturii între conducător şi conduşi, a dus însă la căderea Tronurilor, la sfărâmarea Coroanelor. Numai acolo unde contactul cu realitatean'a fost ignorat, unde trecerea dela suflet la suflet s'a menţinut într'un raport de consubstanţialitate, acolo durata peste veacuri şi-a consolidat punţile.

    P O E M E IN P R O Z Ă de NELA STROESOU

    f"* i i 4 .

    CÂNTEC FARA GLAS PROOROCUL ILIE

    Pentru un ban , nebunu l satului, mi-a cânta t din v ioara lui fără strune, cântec fără g las .

    Ap lecând a d â n c fruntea lipsită d e gând , pe lemnul tăcut, cu m â n a u ş o a r ă a v â n t a a rcuş — o r a m u r ă verde . Şi cântecul p r e a g ingaş ca să fie auzit, s 'a înnălţat c a fumul d e t ă m â e .

    Gândur i le mele mute, voi de ce cădeţi neput incioase ?

    FRUMUSEŢE UITATA

    'S (гГ

    C ă r a r e a e .măcinată de vremi, poduri le de mes t eacăn a lb s 'au năruit peste isvoarele înguste . Dar b l â n d l ă sa t ă ipe oblânc, la poalele brazilor cu a r o m ă tare, po i ana e frumuseţe dăinui toare .

    Tăcerea o s tăpâneş te ca o vraje. Din ia rba pă l i t ă de b r u m a timpurie, b r â n d u ş e (înalţă (flori

    liliachii. Flăcări mici, reci şi nemişca te c a d e a s u p r a unei comori — m soare — brânduşe l e cuminţi, v e g h i a z ă p o i a n a uitată.

    In zug răvea l a veche, Proorocul a re b a r b a sburlită şi mijlocul încins cu tei.

    Mâini le c a r e a u chemat p e Jehova îi s tau p e genunch i — ostenite.

    Pustiul — de toate păr ţ i le îl cuprinde. Din asfinţit, rotind, doi corbi mari cu d e m â n c a r e în ciocuri, îşi

    ciuntesc sborul p e zidul cojit.

    FLĂCĂUL

    Deasup ra chimirului greu ferecat, flăcăul înalţă trup de trestie. Vântul îi flutură c ă m a ş a a lbă , — la pă l ă r i a mică sclipeşte

    fioncul de be tea lă . C â n d trece pe podeţ, t ropăe cu ghetele înadins p rea mari . Nu-i lua în s e a m ă mâini le negre şi cojite, priveşte-i doar ochii

    albaştr i .

    .r t *, * /

    4

    VARVARA-BALAŞA SALTIMBANCII

    G /

    Varvara-Bălaşa , Domnul tău te-a bănuit , te-a judecat şi socotind că înţelege ce e peste putinţă, te-a osândit penttru necredinţă .

    Şi gâtul tău d e iasomie, menit doar mărgăr i tare lor să-l sărute , I-a muşca t securea cu buza subţire.

    De-atunci, în p a h a r e l e lungi de argint înflorit, vinul a junge la buza Domnului tău, coclit...

    Soarele îl doare , luna îi s e a c ă inima. Varvara- Bălaşa, l-ai blestemat, te-ai răsbunat , sau l-ai iubit

    cu adevă ra t ?

    BĂTRÂNA

    In târgul de negustori cuminţi, biserica gotică cuprinde toată p ia ţa în u m b r a ei.

    Acolo a u poposit oda t ă trei sa l t imbanci slabi şi o maimuţă cu fes roşu.

    Stâlpii trapezelor s 'au ridicat iute, p â n ă s ea ra a fost însemnat cu var şi cercul în c a r e a v e a să umble ma imuţa pe bicicletă.

    Lumea s e s t rânse — jocul începu. Trupurile subţiri s ă g e t a r ă văzduhul , ca păs t răvi i de munte

    unda . Dar moar tea lovi. Cum se p răvă le ş t e câ te o p a s ă r e a lbă , obosită de multă ca le

    peste ape , a ş a căzu şi sa l t imbancul .

    Mulţ imea năvă l i ca o m a r e . Maimuţa scoase ţipete ascuţite. Pe s u b spr incenele ogivelor, b iser ica privi, — nemişca tă .

    Toţi sunt duşi la munci; ea a r ă m a s a c a s ă cu găinile şi viţelul mic cu picioarele groase .

    Cârpind, se mută pe pr i spă d u p ă soare ; morfoleşte din gingii şi, poate — gândeş te .

    In obrazul de iască, ochii mici şi ceţoşi clipesc des . O puică a l b ă şi moţa tă se apropie de e a cu grije. Bă t râna

    zâmbeş te larg, desvel ind gingiile putrede. Doamne, şi gura a s t a a fost să ru ta tă cu d r a g 1

    m • _ * * .... ' MW*.

    NOAPTE

    Pe sticla cerului, sunt zugrăvite stele a lbas t re ca ochii d e p ă u n . Din răscruce, neag ră , m o a r a necuratului p â n d e ş t e . Printre sălciile cu trunchiuri chinuite, a p a iazului e un sa târ

    lepădat , pă ta t d e s ânge l e umbrelor, — iar tu nu vii, s ă trecem împ reună drumul cân tând .

    Es te foarte demn de reţinut faptul cum consideraţii similare celor de mai sus n'au fost comentate de copiii acestui pământ, unde regalitatea s'a remarcat drept „o necesitate şi nu o tradiţie". 'Cel puţin, contemporaneitatea Ţării Româneşti ne încredinţează de aceasta.

    (Urmare în pag. 6-a)

    Oats uf de adio Ca o lozie 'n luncă , mlădie , Te-aplec i toa tă s u b valuri de v â n t Şi c u s t ran ia melodie Te desprinzi şi t u de p ă m â n t .

    Este pr ima înfiorare La c o n t a c t u l c u cerul ; şi nu- i , I n as tra la orchestre i chemare , Loc p e n t r u z â m b e t u l lui.

    ' bábe

    l i s imţ i privirile grele Şi t remur i sub braţul său, — Lunec i ca 'n u m b r ă de lotuşi , Sub năluc ir i de stele.

    I n t rupul t ă u răscol i t Dureros , c a o rană vie, Cu dege te l u n g i de-armonie . Suf le tu l pare-adormit .

    totuşi

    Sub pleoape u n dor ţ i se f rânge Şi parcă ai vrea să- l a l u n g i : „Note profunde , pre lungi , N u - m i m a i vibraţ i în sânge".

    N i m e n i n u şt ie ce p u n t e S'a surpat sub rotirile-ţi bete D e r i tmuri : s imţ i t -a i pe f runte S tran ia morţ i i pecete .

    E v a n t a e învoi t foşni toare — Rochi i l u n g i a lunecă 'n jur. D a r t u ai, sub pleoape stelare, Ochi înecaţ i în azur.

    Porţ i în suf let aces t zvon de m ă t a s ă Ca p e - u n nosta lg ic suspin. Lozie l in unduioasă , Te vei f rânge sub n e g r u des t in .

    VICTOR MAGURA

    i e Fruntea , pe m a r m u r a albă mi-o plec. Desch id îna l te le porţi, ca să trec I n l u m e a formelor pure şi vii, A eternelor — l impezi — melodii .

    De-aicea, da l tă măias tră î m i fur, Să caut î n p iatră — d u h şi azur ; Să s i m t că te'nalţ i din zile şi nopţ i — Deapururi — sub bolta eternelor porţi.

    Şi dalta despică tăceri le : Cresc mugur i , s'aliintă vrerile. Vuete , hoarde de l inişt i şi cânt , Fug , l ine — năluci , pe largul pământ .

    Dar ce-aud ? Ecoul m ă c h i a m ă Să urc m u n ţ i i cu s tânc i de aramă. Să-mi sap î n piatră — unicul s e m n , Chemare n u mai s imt si nici î n d e m n ! . .

    (Povară de ani de ce să-ţi adun, Când anii se duc ca norii de f u m ? Nemurirea ta e'n cei care mor Şi n u - i Nemurire — ci visele lor) .

    S t a t u ă — poezie — fecioară Te caut î n cerul de seară Te c a u t în zarea p ă m â n t u l u i Te caut în ropotul vântu lu i .

    Te aud c u m treci p e albele culmi — Şi'n c l inchet de u n d e salbele-ţi suni . C u m n o a p t e a pe va lur i—luna o c h e m i Şi'n dans de u m b r e (lumina ne-o cerni.

    Cu zorile-albastre s o m n u l din râu, II pl imbi şăga ln ic prin lanuri de grâu. I n ch io tu l vieţii — iarăşi — creşti Pe drumuri cu soare : împărăteşt i .

    Capela „Stella Maris" din Balcic, în care se află inima Reginei Maria

    Sta tuă — poezie — fecioară Eşti cerul din m i n e ş i de-afară. U l t imul cântec — u l t imul faur Nemuri toare frunză de laur.

    ION A. BUCUR

    Oscar Wilde regăsindu-se

    de VLADIMIR DOGARU

    Is tor ia l i t e r a t u r i l o r î n r eg i s t r ează u n e ori scr i i tor i , care , deşi de geniu , se lasă a t â t de m u l t t â r î ţ i de p lăce r i l e vieţ i i , î n c â t se u i t ă p e s ine. E d g a r P o e a a t ins p r a g u l de sus a l c rea ţ ie i a r t i s t ice , d ă r u i n d lumi i o p e r e n e m u r i t o a r e , d a r n ' a fost în s t a r e să se d e s b a r e de v ic iu l b e ţiei . A m u r i t s e c h e s t r a t de borfaşi , la B a l t i m o r e , î n t r ' o sală d e vot , d u p ă ce gol ise p e furiş câ teva st icle de alcool. B a u d e l a i r e a fost u n de t raca t . V e r l a i n e a t r ă i t în noroiu . I n suş Dos to iewski , a că ru i ope ră t r e c e d r e p t cea m a i a p r o p i a t ă de p u r i t a t e a o r todoxă , a dus o

    v ia ţ ă p l ină de pa t im i . F i e c ă r u i a i-a l i p sit vo in ţa de a se lecui de c u t a r e şi cut a r e păca t . N i c iunu l n ' a ames t eca t însă v ia ţ a cu a r t a . P o e a fost un des f râna t ; poesia lui a b u n d ă to tuş i de c a n d o a r e şi n u a re n i c i u n a cent senzual . P ă c ă t o ş e n ia lui B a u d e l a i r e şi Ve r l a ine nu s'a p r e l u n g i t şi în opere le lor. R o m a n e l e lui Dos to iewski s u n t în con t r a s t p r o fund cu in fe rnu l vieţ i i sale .

    Scr i i tor i i de m a i sus, şi a l ţ i i de felul lor, cu tot iu reşu l anorma l i t ă ţ i i , au a-vut. n u m e r o a s e şi p u t e r n i c e m o m e n t e de regăs i re . P o e a r fi fost p ro fund r e cunoscă to r celui ca re i -ar fi s b u r a t creer i i , f i indcă, d u p ă f iecare exces de alcool, r e m u ş c ă r i l e îl r odeau a m a r n i c . Se h o t ă r a să se abţ ie , p r o m i t e a că nu va m a i bea, d a r fără succes. B a u d e l a i r e şi V e r l a i n e au cunoscut şi ei ca lva ru l m u s t r ă r i lo r , iar Dos to iewsk i p r ibegea s ă p t ă m â n i în t r eg i pe s t răz i le Geneve i , z d r u n c i n a t de p i e rde r i l e delà masa v e r d e (joc de ca re nu s'a p u t u t lăsa p â n ă la moar t e ) , p u n â n d u - s e astfel în con tac t d i rec t cu t r aged i a n e a n t i z a n t à a decăder i i . Cine şt ie câ te p l a n u r i de î n d r e p t a r e nu-ş i vor fi făcut , şi cine şt ie s u b câte fo rme an t ipod ice n u se va fi man i f e s t a t — în oper i le de m a i tâ rz iu — acest suspin de r e n a ş t e r e sp i r i tua lă !

    Cazul lui Oscar Wi lde e t ipic, nu a-t â t p r i n ce a scris d u p ă i spăş i rea p e depse i (societatea londoreză l-a cond a m n a t la doi ani înch i soare p e n t r u i n ver t i re ) , ci p r in ceeace avea de g â n d să scr ie . N o u a sa concepţ ie d e s p r e l u m e a r ă m a s n e r e a l i z a t ă a r t i s t iceş te , f i indcă, la câ tva t i m p d u p ă e l ibe ra rea din t emn i ţ ă , a m u r i t . In formă de scr isoare , W i l d e şi-a expus , b ic iu indu-ş i nemi los a p u c ă t u r i l e a n t e r i o a r e , c rezu l său d in u r m ă . E in t e re san t , f i indcă c u p r i n d e conve r t i r ea la v i a ţ ă a u n u i a d i n t r e ce le m a i m a r i geni i .

    In is tor ia succesului , glor iei şi a v u ţ iei , n i m e n i n u le-a a v u t a t â t de m u l t şi pe câ teş i t re le , ca Oscar Wi lde . P i e sele lui se j u c a u a p r o a p e fără î n t r e r u pe re , la L o n d r a şi Pa r i s , şi gen iu l său e ra u n a n i m recunoscu t . Bă ia t de nobil , avea to tu l la î n d e m â n ă . Scr ie r i le îi a-duse r ă în c u r â n d un veni t e n o r m . S t ă tea în re la ţ i i cu oameni i , a r t a şi c u l t u ra veacu lu i său şi se p ă r e a că zeii îi d ă d u s e r ă tot. Dar , pl ic t is i t de a fi pe î n -nă l ţ imi . Wi lde acceptă de voie cobor î -şul , în c ă u t a r e de noi senzaţ i i . î n c e p u să fie, ou p ropr i i l e - i cuv in t e , .un flâneu r , un d a n d y , un om de m o d ă " . Se încon ju ra a c u m de firi s labe şi de m i n ţ i uşoare . Culegea p lăce rea de o r i u n d e şi o r i cum. Ceeace fusese p a r a d o x a l in sfera gândi r i i , a junse p e r v e r s i t a t e în sfera pas iuni i . îşi negl i ja c ă m i n u l p e n t r u a p u c ă t u r i ce n u se pot spune . îşi a-r u n c ă noroi pe s t e m ă r g ă r i t a r u l su f l e tu lui şi sfârşi p r i n t r ' o ru ş ine groasnică . F u judeca t , c o n d a m n a t şi vâ r î t în î n ch i soa re . „ T r e b u e să m ă r t u r i s e s c — scr ie el — că m ' a m r u i n a t s ingur , şi că n imen i , fie m a r e s a u mic . n u s 'ar p u tea ru ina decât p r i n m â n a lui. S u n t ga t a să recunosc , deşi m u l ţ i n u se vo r fi a ş t e p t â n d în clipa de faţă. Aceas tă nemi loasă î n v i n u i r e o aduc fără mi lă î m p o t r i v a m e a " .

    O d a t ă svâr l i t în t e m n i ţ ă , Wi lde în cepu a se regăsi . T i m p de doi ani de zile, d u p ă ce-şi t e r m i n a de spă la t d u ş u m e l e l e şi p r i m e a delà paşnic aceeaşi şi aceeaşi scârboasă m â n c a r e , îşi no ta î n t r ' u n caiet g lasu l r emuşcă r i l o r , cu o .sinceritate u lu i toa re . î n s e m n ă r i l e fură bo teza te De Profundis şi a d r e s a t e p r i e t e n u l u i Robe r t Ross. Ele a r u n c ă l u m i nă a sup ra î n t r ege i sale firi şi cup r ind în p l u s n u m e r o a s e des tă inu i r i i l i t e ra re, r e l a t iv la opere le d in t r e c u t şi la cele d in vi i tor , r ă m a s e din nefer ic i re n u m a i s u b formă de concept .

    N ' a m pr icepe î ndea juns de b ine biza ra şi to tuş i gen ia la lui pe r sona l i t a t e , dacă n ' a m ţ ine s eama de cele două m a r i e v e n i m e n t e , ce i -au in f luen ţa t d e opot r ivă de p u t e r n i c v i a ţ a : înâ ia r ă s c ruce a fost c â n d t a t ă l l-a da t la O x ford, s ecunda când Soc ie ta tea l-a t r i mis la puşcăr ie . U n i v e r s i t a t e a i-a d e s -vă lu i t un secre t : p lăcerea . î nch i soa rea a l tu l : d u r e r e a . S u b i m p u l s u l p lăcer i i a c i eea t , ce-i d rep t , opere n e m u r i t o a r e , d a r ca om s'a p răbuş i t . S u b imbo ldu l d u r e r i i s'a r enăscu t ; ce -avea să scr ie în de l i ru l aceste i vita nuova, b ă n u i m că n ' a r fi fost cu n imic ma i pre jos de cele de p â n ă aci. De fapt , c eva d in farmecul d u r e r i i a da t şi în opere le de m a i î n a i n te . In „ P r i n ţ u l Fe r ic i t " , în „Dor i an G r a y " , în „Sa lomeea" , n u oda tă a s i m ţi t Wi lde t r e m u r u l desnăde jd ie i , ven i t

    (Urmare în pag. 6-a)

  • 4 UNIVERSUL LITERAR 22 Iulie 1939

    M e s i a n i s m u l d o s t o e v s k i a n Cronica muzicală

    Dostoewski (După tabloul pictorului Serov)

    c a r e d i n t r e m a r i i scr i i tor i ai l i t e r a tu r i i u n i v e r s a l e s'a ident i f ica t cu sp i r i t u l p o p o r u l u i său, î n m ă s u r a în ca re Dos toewsk i a f ăcu t -o ? C a r e d i n t r e t i t an i i l i t e r a tu r i i s lave a t ă l m ă c i t cu a-t â t a for ţă , sp i r i tu l p a r a d o x a l şi confuz, suf le tu l m u n c i t de c h e m ă r i m u l t e şi p r ă p ă s t i o a s e al popo ru lu i r u s ? I n t r ' a -devăr , c l i m a t u l sp i r i t ua l al p o p o r u l u i a r u n c a t de î m p r e j u r ă r i l e i s tor ice î n t r e două c o n t i n e n t e d i s t inc te , c l imat b â n tu i t d e a r ş i ţ e g rozave şi g e r u r i î n f r i -fcoşetoare '— î n t o c m a i ca şi c l ima tu l fizic — a găsi t în sc r i su l fos tu lu i ocnaş s ibe r i an , cea m a i c red inc ioasă şi m a i exp re s ivă t ă l m ă c i r e . Dos toevsk i a î n ţ e les m a i b ine decâ t o r i ca re c r ea to r rus , că suf le tu l rusesc n u es te i m a g i n e a f i de l ă a p u s t e i nec l in t i t e şi s f inx iene p e c a r e o locueş te , ci că e l u r m ă r e ş t e m o bi la a r h i t e c t u r ă a une i a l t e p u s t e : s t e pa c l ă t i na t ă a m ă r i i .

    B u c a t ă d in f i inţa Rus ie i — d u p ă c u m b ine 1-a def in i t O s w a l d Speng le r , — Dostoevski , în î n t r e a g a lui operă , t r ă dează carac te r i s t i c i l e su f l e tu lu i s lav. De o m o b i l i t a t e p e r p e t u ă , desech i l ib ra t şi c h i n u i t d e acea cr iză de def in i re geo -gra f ico-sp i r i tua lă , e t i che t a t ă m a i t â r ziu s u b d e n u m i r e a de eu ra s i an i sm, m i s t ic n a t i v şi o r todox p r i n p rac t i ca c r e d in ţe i , t oa t e aces te t r ă s ă t u r i se p o t r i vesc sc r i i to ru lu i caşi popo ru lu i său, deopo t r ivă .

    Acea ne l in i ş te metaf iz ică ce se s t r e coară d e - a l u n g u l căr ţ i lo r lui , ca u n f r e a m ă t de ocean no rd i c b â n t u i t de c u m p l i t e vijeli i , n u es te a l t ceva d e c â t cr iza de def in i re a suf le tu lu i r u s , decâ t c ă u t a r e a de a d e v ă r a aces tu i suflet mis t i c şi p r imi t iv , ca re abia îşi t r ă e ş t e copi lăr ia . O a r e i s tor ia că ru ia d i n t r e p o p o a r e l e c o n t i n e n t u l u i a c u n o s c u t e x t r e m e l e p r i n ca re ţ a r a lu i P e t r u cel M a r e a t r e c u t ? Ca re d i n t r e popoa re l e l umi i a fost m a i b ic iui t de se tea af lăr i i u n u i l i m a n s ta to rn ic , a u n u i l i m a n p o -to l i to r de os t enea la d r u m e ţ i e i î n d e l u n g a t e ? Dos toevsk i a în ţe les , adică m a i m u l t decâ t a t â t a , a t r ă i t î n toa te fib r e l e f i inţei sale de s t i nu l suf le tu lu i ru s . Şi cine a l tu l decâ t u n r u s p u t e a să scr ie „Crimă şi pedeapsă", „Fraţii Karamazov" o r i „Posedaţii", — să rea l izeze a-cel t ip un ic de sc r i i to r din l i t e r a t u r a un ive r sa l ă , sc r i i to ru l r ea l i s t - fan tas t i c , c u m s ingu r se def inise Dos toevski .

    I n tu i ţ i a lui a r t i s t i că sesizează e s e n ţ i a lu l man i f e s t ă r i l o r v i t a le şi s t r ă b a t e p â n ă în miezu l vieţ i i : la spi r i t . I a t ă de ce greşesc aceia care îl socotesc pe a u t o r u l lui R a s k o l n i k o v u n s i m p l u scr i i t o r ps iholog, a t u n c i când el, d incolo de f e n o m e n e l e ps ihologice , c au t ă m e t a f i zica, sp i r i tu l , alfa a î n t r ege i v ie ţ i suf le teşt i . Disecţ ia l i t e r a r ă a lui Dos toevsk i n u es te u n a psihologică, ci e o d isecţ ie metaf iz ică . Şi la aceas tă c ă u t a r e , la a-ceas tă descoper i r e şi desgh ioca re d i n f enomene l e ps ihologice , c o m p l e x e şi i n c o h é r e n t e , a p r inc ip iu lu i sp i r i tua l , m o t o r al l eg i lor suf le teş t i , se poa t e r e z u m a î n t r e a g a t e m a t i c ă a scr ie r i lor sale . V iz iunea lui gen ia lă s u r p r i n d e a-ces te e l e m e n t e esen ţ i a le şi deaceea pe r sonag i i l e lui n u m a i s u n t t i pu r i com u n e , ci s in teze a le e x t r e m e l o r su f l e teş t i , h a l u c i n a n t e şi f i reşt i to tuş i .

    O p e r a lu i Dos toevsk i a fost t ă l m ă cită şi r ă s t ă l m ă c i t ă de m u l ţ i c ă r t u r a r i ; p u ţ i n i a u r euş i t însă să- i desvă lu i e s u b s t a n ţ a l i t e r a tu r i i sale. D i n t r e aceş t i pu ţ in i , d. Nichi for Cra in ic a fost acela care , j u d e c â n d p r i n p r i s m a ideologiei sale o r todoxe , a ş t iu t să sesizeze m e s i a n i s m u l dos toevsk ian . Mes ian i sm ca re cons tă d in a d â n c a conv ingere , că s ing u r u l d i n a m i s m c rea to r de a d e v ă r a t ă a r m o n i e un ive r sa lă , es te i ub i r ea : p r i n cipiul vie ţ i i . U r a e d i s t ruc t ivă , i ub i r ea cons t ruc t ivă . Şi c u m toa te su fe r in ţ e l e omen i r i i r ezu l t ă d in aces t sp i r i t d i s t r u c t i v al ur i i , s i ngu ră a r m o n i a iubi r i i es te leacul ne l in iş t i lo r n o a s t r e me t a f i zice. F ă p t u r i l e căr ţ i lor lui , t o r t u r a t e de pa t im i şi îndoiel i , de p ă c a t e şi î n f r ân ger i , cearcă să-şi c lădească o l u m e nouă , f ict ivă şi r a ţ iona lă . A r m o n i a u n i ve r sa l ă de e sen ţă pa rad i s i acă se p o a t e însă res tab i l i n u m a i ţ i n â n d s e a m ă de cele ce s p u n e u n u l d i n t r e eroii că r ţ i lo r sale : „Esen ţ i a lu l e să - ţ i iubeş t i a p r o a p e l e ca pe t ine însuţ i , i a tă ce es te e sen ţ ial , fă ră să m a i fie nevo ie de a l tceva . I m e d i a t v o m şti c u m se r ec lădeş te P a r a d i s u l " .

    Revo l t a luciferică, nevo ia de c u n o a ş te re , a n ă s c u t exces ivu l ind iv idua l i sm, a scos d in uz legea s u p r e m ă a iubi r i i . Toţ i eroi i lu i s u n t m u ş c a ţ i de colţii a-ces tui i nd iv idua l i sm t rag ic , ca re îi scoa te d in r i t m u l c o m u n de v ia ţă , îi face s t igmat iza ţ i , o a m e n i fă ră u m b r ă , fă ră r ădăc in i î n r ea l i t a t e . Nega t iv i ş t i şi d i s t ruc t iv i , ei ucid, se s p â n z u r ă ori sfârşesc d e m e n ţ i . D a r d in acest ca t a cl ism se d e s p r i n d e e roa r ea f u n d a m e n ta lă a falsificării s ensu lu i r ea l al v ie ţ i i şi m e s i a n i s m u l dos toevsk ian .

    Mes ian i sm ca re cons tă în concep ţ ia că r ă u l e u n vid, o absen ţ ă to ta lă a b i ne lu i , i a r b ine le , p r inc ip iu l lumi i , s p u n e d. Nichifor Cra in ic , sc r i ind d e s p r e t i t a n u l sp i r i t u lu i rus , — şi c o n t i n u ă : „ S e n s u l p r i m a r al v ie ţ i i cons tă în cont a c t u l p e r m a n e n t cu m a r e l e tot , con tac t ce se s t a to rn iceş t e p r i n s i s t emul i u b i r i i " . D a r m e s i a n i s m u l dos toevsk ian se

    de GEORGE SBÄRCEA

    î n t r e v e d e în cuv in te le s t a r e ţ u l u i Z o -s ima :

    „ F r a ţ i i mei , să n ' ave ţ i t e a m ă de p ă cat ; iubi ţ i pe o m chiar în păca t , e i m a g inea d ragos te i d iv ine şi n u e ceva m a i m a r e pe p ă m â n t . Iub i ţ i c r e a t u r a în t o t a l i t a t ea ei şi în e l e m e n t e l e ei, fiece f runză, fiece rază, an ima le l e , p lan te le . I u b i n d fiece lucru , ve ţ i î n ţ e l ege t a ina d u m n e z e i a s c ă în l uc ru r i . O m u l e , n u t e r idica m a i p r e s u s de a n i m a l e ; ele s u n t fără p r i h a n ă , pe când tu. cu m ă r e ţ i a ta mân je ş t i p ă m â n t u l p r i n a p a r i ţ i a ta, lă s â n d în u r m ă o d â r ă de p u t r e z i c i u n e . Iub i ţ i î n deosebi copiii, că ei d e a s e m e -nea sun t fă ră p r i h a n ă , ca înger i i ; ei ex i s tă p e n t r u a mişca in imi le noas t r e , p e n t r u a le purif ica, ei sun t p e n t r u noi ca o ind ica ţ i e " .

    E s â m b u r e l e de l u m i n ă care s t r ă b a t e cu o for ţă mes ian ică î n t r e a g a opera a lui Dostoevski .

    Compoziţia românească in stagiunea trecută

    Este ş t iu t că n u m a i o m o d e s t ă f rac ţ iune din muz ica scrisă în decu r su l u -nui a n r euşe ş t e să dev ină auzi tă , p ă r ă s ind t e m n i ţ a î n t u n e c a t ă şi adesea p e r p e t u ă a mape lo r . Deşi, oda tă a ş t e r n u t ă pe po r t a t i ve , o compozi ţ ie ia f i inţă, m u zica n u se judecă , obicinui t , decâ t d u p ă ieş i rea din ca r toane . î n tocmai ca l i t e r a t u r a d r a m a t i c ă a cărei ex i s t en ţ ă p u blică începe d in m o m e n t ce este j uca t ă . Cu deoseb i rea î n t r e muz ică şi t i t lu că, m u l t mai m a r i pot fi s u r p r i n d e r i l e p r o d u s e p r i n r e p r e z e n t a r e a unei luc ră r i d r a m a t i c e , m u l t m a i n e a ş t e p t a t e efecte le ob ţ i nu t e , de cât a le une i muzic i , ca re îşi m ă r t u r i s e ş t e cu m u l t m a i p r e cis va loa rea , d ina in t e de a fi e x e c u t a t ă .

    Totuş i , ra t i f icarea valor i i une i compoziţ i i muz ica l e r ă m â n â n d , conven t i o -

    C a r t e a s t r ă i n ă

    C H A R L E S M A 1 1 R E A S ; „La d e n t e l l e du rempart

    „La dentelle du rempart", — c u v i n t e ca re a r s t a b ine ca f ront ispic iu u n e i cu leger i de p o e m e — e t i t l u l une i s u b s t an ţ i a l e an to logi i m a u r r a s i -ene , de pag in i civice î n p r o ză şi ve r su r i , p e ca r e o p u blică, înso ţ i t ă d e o p r e f a ţ ă omagia lă , ed i to ru l B e r n a r d Grasse t .

    I deea de a s t r â n g e lao la l tă pag in i de doc t r ină , de p o l e mică şi de v i b r a n t ă r e c u n o ş t in ţă , — p a g i n i care p o a r t ă t oa t e s e m n u l pa t e t i ce i l u p t e dusă de o j u m ă t a t e de veac în s lu jba rega l i t ă ţ i i şi a n a ţ i ona l i smulu i f rancez — p a re să n u c o r e s p u n d ă î n d e a j u n s i n t en ţ i e i c a r e că l ăuze ş te a l că tu i r ea u n e i cu leger i de „pag in i a l e se" : aceea d e a p r i l e j u i o p l ăce re d e s i n t e -re sa tă . I a r d u p ă c u m c r e n e lur i le î n t ă r i t u r i l o r une i ce tă ţ i , l ocur i de p â n d ă şi d e a-tac, po t fi a d m i r a t e fă ră t e a mă , şi p e n t r u g r a ţ i a p ro f i lu lu i lor dan t e l a t , t o t a şa a n tologia de fa ţă a r e s emni f i caţ ia u n u i răgaz , a u n u i a r mi s t i ţ i u „ î n t r e două s a l t u r i " când e î n g ă d u i t ă şi pos ibi lă c o n t e m p l a r e a l in iş t i tă a u n o r a r m o n i i şi f r u m u s e ţ i g r a t u i t e „ca re po t să emo ţ ioneze cu u n i n t e r e s egal pe ag reso r şi pe a p ă r ă t o r " , —• deci cu a t â t m a i m u l t p e acel ca re c a u t ă doa r p l ă c e r e a şi folosul l ec tu r i i p e n t r u ea însăş i .

    C i t i to ru l c a r e î n t â i a oa ră ia con tac t cu g â n d i r e a lui M a u r r a s , d in aces te pag in i c ivice va fi isbi t de d o u ă t r ă s ă t u r i d o m i n a n t e a le ei: u n s i m ţ p u t e r n i c al r ea l i t ă ţ i i i -mecliate, al r ea l i t ă ţ i i ca re se fo rmează şi se t r a n s f o r m ă necon ten i t , ş i d e p r e c ă d e r e a a c o r d a t ă e red i t ă ţ i i , î n ţ e l easa în func ţ iunea ei de c o n t i n u i t a t e i s tor ică , de m e m o r i e şi d e t r a d i ţ i e vie .

    Cha r l e s M a u r r a s n u es te u n c ă u t ă t o r d e e sen ţe , d e a b s t r ac ţ i un i şi u topi i , — că ro ra le p r e f e r ă n e c o n t e n i t p l e n i t u d i n e a concre tă a rea l i t ă ţ i i i s tor ice, ci el e „ o m u l t i m p u lu i s ă u " ca re se u i tă î m p r e j u r şi ţ i ne s e a m ă de tot ce obse rvă .

    Din aces t s imţ a l r e a l i t ă ţii , a l conc re tu lu i p las t i c d e c u r g e concepţ ia d e s p r e p a t r ie , c a r e în doc t r ina m a u r -r a s i a n ă es te e l e m e n t u l s t a to rn ic , a l „ p ă m â n t u l u i p e ca re a u t r ă i t s t r ămoş i i " , n a ţ i u n e a f i ind e l e m e n t u l din a m i c şi v iu ca re a s igu ră con t inu i t a t ea d e r a să „ i d e n t i t a t ea de sp i r i t şi s â n g e " .

    De p a t r i m o n i u l c o m u n , c a r e e o p e r a veacu r i l o r t r e cu te şi rodu l agonisel i i s t r ă moşilor , ne folosim cu toţii şi cu acest p r i l e j , M a u r r a s obse rvă cu o p ă t r u n d e r e a d mi rab i l ă , că n u ex i s tă d e s -moş ten i ţ i , că „ o m u l este un m o ş t e n i t o r " .

    E o concepţ ie a căre i căi d u r ă şi i n t i m i t a t e c u p r i n d e în aceeaş î m b r ă ţ i ş a r e , pe toţi m e m b r i i m a r e i familii n a ţ iona le .

    Ins t i tu ţ i i l e se t r a n s f o r m ă , evo luează şi pier . Ceeace pers i s t ă es te „b ine le p u b l i c " sau „na ţ i ona l " , ope ră a s t r ă dani i lo r t r e c u t e ; i a r ceea ce-i

    a s igură d u r a t a es te e x i s t e n ţa u n e i m e m o r i i colect ive. N e o m e n e a s c ă este u i t a rea . M e m o r i a popoa re lo r le as i g u r ă m â n t u i r e a . „ M o n a r h i a n u es te nici un ive r sa l ă , n ic i veşn ică — scr ie M a u r r a s . Veşnică , u n i v e r s a l ă es te g u v e r n a r e a famil i i lor , h e r e d i -t a t ea" . Şi î n a l t loc: „ P a t r i o t i smu l n u se m ă r g i n e ş t e la d r a g o s t e a d e p ă m â n t u l n a ta l . El c u p r i n d e m e m o r i a şi re l igia t r e c u t u l u i " .

    D e n u n ţ â n d p r i m e j d i a i d e a lu r i l o r de pac i f icare şi d r e p t a t e un ive r sa l ă , inap l icab i le î n fap t şi î n p r e z e n t p e n t r u că s u n t l ips i te d e r ădăc in i în t r ecu t , M a u r r a s c a u t ă în t r a d i ţ ia v i e a is tor ie i , „ cond i ţ i i le p r i m e şi f u n d a m e n t a l e " a le ac ţ iun i i lu i pol i t ice . Se va în ţ e l ege a t u n c i p r e f e r i n ţ a aco rda t ă legi lor i s to r ice şi d i s p r e ţ u l fa ţă de legi le a b s t r ac t e , p red i l ec ţ i a p e n t r u „ l i be r t ă ţ i l e p a r t i c u l a r e " , o r i câ t a r fi (de r e s t r â n s e , da r p rac t ice , acces ibi le şi cr i t ica a sp ră p e care o a d u c e l i be r tă ţ i i t eore t ice , e n u n ţ a t ă ca p r inc ip iu de t eme l i e al doc t r ine i l i b e r a l i s m u l u i : , ,L iber ia t e a - p r i n c i p i u s t ab i l e ş te o r e g u l ă c a r e confiscă m e t o d i c for ţe le şi l i be r t ă ţ i l e p a r t i c u l a re ; ea se l a u d ă să creeze s i n g u r ă şi s ă cons t i tue l i be r t a t e a f iecăruia , d a r î n p r a c tică, i s tor ia o dovedeş te , a-cest i n d i v i d u a l i s m s lăbeş te p e ind iv iz i" .

    A m înce rca t să s c h i ţ ă m n u m a i c â t e v a d in aspec te le e sen ţ i a l e a le gând i r i i m a u r -r a s i ene da r bogă ţ i a şi p u t e rea ei d e c o n v i n g e r e , logica s t r â n s ă a a r g u m e n t a ţ i e i şi v ib r a ţ i a c o m u n i c a t i v ă a i n d i gnă r i i , r o b u s t e ţ e a şi a r m o n i a expres i e i s u n t însuş i r i ce n u po t fi decâ t ind ica te , pe ca re le r e l e v ă c u î m b e l ş u g a r e l ec t u r a aceste i antologi i .

    JACQUES CASTELNAU: „LE MARÉCHAL DE SAXE"

    N u m e l e de femei şi acelea d e c â m p u r i de bă tă l i e se î n t â lnesc deopo t r ivă şi to t a t â t de des în a t r ă g ă t o a r e a b i o graf ie a m a r e ş a l u l u i de S a x a , s e m n a t ă de d. J . Cas te lnau .

    Câ t p r i ve ş t e p e cele d in tâi , se p a r e că m a r e ş a l u l a a v u t o deosebi tă p red i l ec ţ i e p e n t r u femei le d in t a g m a a r t is telor , d i n t r e care v o m a-m i n t i doar n u m e l e ce lebre i t r a g e d i e n e A d r i e n n e L e c o u -v r e u r , ca re şi-a v â n d u t b i j u te r i i le şi vese la ca să-1 a ju te să ob ţ ină ipo te t i cu l t r o n al d u c a t u l u i Cour l ande i .

    L a în fă ţ i şa rea s e d u c ă t o a r e a a c e s t u i , . e n f a n t de l ' a m o u r " b a s t a r d al e l ec to ru lu i S a x o -nie i şi A u r o r e i de K o e n i g s -m a r k se a d a u g ă au reo la g lo r ie i m i l i t a r e câş t iga tă pe c â m p u r i l e d e l u p t ă . L a 15 ani se b a t e ca u n e rou la a-sed iu l S t r a l s u n d u l u i , î m p o t r iva suedez i lor lu i Carol X I I şi u n a n m a i t â r z iu ia com a n d a u n u i r e g i m e n t .

    „ F ă r ă p a t ă " n u a fost M a u -riciu de Saxa , da r a fost d e s igur „ fă ră t e a m ă " , — cel m a i ne în f r i ca t os taş al t i m p u l u i său. A a v u t vicii c a r e

    e r au ale veacu lu i şi v i r tu ţ i pe r sona l e şi p e n t r u că t i m pu r i l e e r a u aşa, a p u t u t s t r ă b a t e p r i n cele d in tâ i , d a r a ş t iu t să se m e n ţ i n ă da to r i t ă ce lor la l te .

    Vic tor i i le pe ca re le-a câ ş t iga t în s lu jba F r a n ţ e i — î m p o t r i v a că re ia l up t a se pe v r e m u r i , în a r m a t e l e a l ia te a le p r i n ţ u l u i E u g e n şi g e n e r a lu lu i M a i i b o r o u g h — Ia Bruxe l l e s , Lawfe ld , R a n -coux şi m a i cu s e a m ă la Fon-. t enoy , au a d u s u l t ime le strălucir i de g lor ie m i l i t a r ă mon a r h i e i f ranceze , r i d i când la apogeu pres t ig iu l lui Ludovic X V . A fost r ă sp l ă t i t cu s u p r e m a d i s t inc ţ iune ostăşească: t i t lu l de „Mareşa l de c â m p al a r m a t e i r e g e l u i " pe c a r e n u m a i T u r e n n e îl purt a se şi la c a r e în z a d a r r â v n e a u p r in ţ i i de sânge dela cu r t ea F r a n ţ e i , geloşi de ascens iunea v i r t ig inoasă a bas t a r d u l u i .

    F r e d e r i c II îşi a r ă t a b u c u r ia de a-1 fi a v u t ca oaspe, câ t eva zile, s c r i indu- i lu i Vol ta i re , în felul u r m ă t o r . „ L - a m văzu t pe e roul F r a n ţei... p e acest T u r e n n e al veacu lu i lui L u d o v i c X V . Convorb i r i l e cu el m ' a u ins t ru i t , n u în cunoaş t e rea l imbi i f ranceze , ci în a r t a răsbo iu lu i . M a r e ş a l u l aces ta a r p u t e a fi p ro fesoru l tuturo r gene ra l i l o r din E u r o p a " .

    L a cas te lu l C h a m b o r d , u n de se r e t r ă se se la s fârş i tu l lui N o e m b r i e 1748, inac t iv i t a t ea la care-1 si lea o v ia ţ ă î n t r eagă de p lăcer i , îi dă f râu

    l iber gând i r i i : aşa, v isează să cucerească Madagasca ru l , pe care să-1 colonizeze cu f ami lii g e r m a n e ; a r e nevoie însă de p r e a m u l t e vase ale , ,Companie i Indi i lor" , pe ca-î e Ludov ic X V refuză să i le p u n ă la dispoziţ ie . In l ipsa Madagasca ru lu i , s 'a r m u l ţ u mi şi cu s u v e r a n i t a t e a i n s u liţei Tabago din Ant i l e . ;i cărei p r o p r i e t a t e m o n a r h u l f rancez cons imte să i-o ce deze. Se împied ică , în î n d e pl in i rea p l a n u l u i său, de o-p u n e r e a Angl ie i şi a O lande i . C u r â n d e sil i t să r e n u n ţ e şi la v i sur i le de s t ă p â n i r e a s u p r a Corsicei . A t u n c i îi v ine g â n d u l n ă s t r u ş n i c să a d u n e pe evre i sub s u v e r a n i t a t e a lui, undeva , p r i n A m e r i c a de Sud.

    S ă t u l de rever i i i r ea l i zab i le, se r e î n t o a r c e la p lăcer i le lumeş t i , accesibi le , ca re - i s cu r t ează v ia ţa . L a 30 N o e m b r i e 1750, „ m i s t r e ţ u l " n e înv ins în nici o l up t ă m o a r e 'a 55 de ani , dobor î t în p a t u l de sufer in ţă , „ca o b i a t ă b ă t r â n ă " — d u p ă vorba r ă u tăcioasă a d o a m n e i de P o m p a d o u r .

    Corpul i-a fost î n m o r m â n t a t î n v a r nes t ins — ca şi al Adr i ane i L e c o u v r e u r , —• p o t r iv i t do r in ţe i p rop r i i „afin qu ' i l ne res te b ien tô t r i e n de moi d a n s le m o n d e , que m a m é m o i r e p a r m i m e s a m i s " .

    MIHAI NICULESCL1

    de ROMEO ALEXANDRESCU

    nai , t o t în func ţ iune de aud i ţ i a ei, î n r eg i s t r a r ea ei în r e p e r t o r i u l pub l i c m a i b ine zis, f ă cându- se d u p ă execu ţ i a ei, nu v o m a ş t e r n e aci de cât l uc ră r i d a t e la ivea lă în concer t e sau spectacole , deşi l i t e r a t u r a n o a s t r ă m u z i c a l ă s'a î m bogă ţ i t cu m u l t m a i m u l t e ope re . Se cuv ine să ocupe p r i m u l loc în c a d r u l sub iec tu lu i ce c o m e n t ă m , compoz i to ru l D i m i t r i e Cucl in, că ru ia i s'a d e c e r n a t r e c e n t p r e m i u l na ţ i ona l p e n t r u muz ică . Ac t de r e c u n o a ş t e r e şi c ins t i re oficiale a u n e i ope re componis t ice r e p r e z e n t â n d o ac t i v i t a t e şi o capac i t a te de c r ea ţ i e def in i t iv man i f e s t a t e , p r e m i u l na ţ iona l t r e b u e cons ide ra t , în cazul d- lu i Cuc l in în special , o r e c o m p e n s ă n a ţ i o n a l ă a-d r e s a t ă a t â t u n u i compozi tor , câ t şi u n u i c ă r t u r a r c apab i l să ampl i f ice d o m e n i u l s t r ic t muzica l , s t a b i l i n d u - i l egă tu r i l e şi con t ingen te l e pe ca re l e p r e z i n t ă cu a l t e d isc ip l ine a le gând i re i u m a n e .

    D imi t r i e Cucl in, e s t e u n u l d in p u ţ i nii a r t i ş t i ca re a în ţe les să adâncească ş t i in ţa c rea ţ ie i în m a r i l e ei p r o b l e m e de o rd in gene ra l , s t ab i l indu-ş i u n s is t e m de g â n d i r e pe care o l u n g ă ce rce t a r e a psihologiei , a estet icei , a v ie ţe i şi semnif ica ţ ie i fo rme lo r muz ica l e 1-a r a mif icat p ă t r u n z ă t o r în înseşi ce lu le le g e n e r a t o a r e a le a r te i .

    Ope re l e muzica le , t eore t ice , l i t e ra re , a le d-lui Cucl in , sun t roade le unei r â v ne i n t e l ec tua l e neobos i te în c ă u t a r e a a-d e v ă r u r i l o r v i t a le a le m a r i l o r rea l iză r i ale sp i r i tu lu i omenesc . Un ca ta log m u zical în c a r e rub r i ce l e s imfonice , ale muz ice i de cameră , re l ig ioase , concer t a n t e i n s t r u m e n t a l e , d r a m a t i c e , se î m p a r t în fe lur i te subsecţ i i , c u p r i n d e u n foar te m a r e n u m ă r de luc ră r i , d in c a r e d. Cucl in a da t ia ivea lă n u m a i o mică p a r t e . Un t r a t a t de es te t ică scris ini ţ ia l în l imba engleza , o t r a d u c e r e a poezi i lor lui Mihai l Eminescu în l imba en gleză, p o e m e l i t e r a re , t r e i su t e de S o ne te , s tudi i , cr i t ice, polemice , ches t iun i de ş t i in ţă muzica lă , cons t i tue u n act iv neob ic inu i t de mas iv p e n t r u compozi to ru l şi omu l de ca r t e D imi t r i e Cucl in .

    In clipa de faţă, d-sa es te p e cale s�