m um P R O P R I E T A R : A B O N A M E N T E : BOC. AN, „UNIVERSUL" BUCUREŞTI , BREZOIANU 23 . . . . . . . . . . . . . . . l n n n , ,

_ a u t o r i t ă ţ i ş i i n s t i t u ţ i i 1000 le i DIRECTOR ŞI A D - T O B DELEGAT, 8 I E L I A N . P O P C 8 C D d e onoare 600 „

par t i cu lare 12 luni 360 „ 6 luni 190 „ înăcrişi sub No. 163 Trib. I l fov

REDACŢIA ş l ADMINISTRAŢIA

BUCUREŞTI I Str . B r e z e i a n n 23

T E L E F O N 3.30.10

APARE SA

PREŢUL 6 LEI

m U L L I N r . 35

S Â M B Ă T A 29 A U G U S T 1942 Redactor responsabil : ШНАІ NICULESCU

Nostalgii pentru mâine Este fără îndoială cum n u se poate mai

jalnica o ti-er^ţ.: cu uostaigii. лге în ta ceva de mn.miiatc, ue u^puuaţa: atribute auică te care i>u Ic yo^ asocia шп primul moment cu e tuca u e crc«(ie, de vigoare, de vehemenţă chiar a omuiui tânăr.

In fond la ce nostalgie avem dreptul noi — aceştia tme.i .' Viaţa n u ne-a dat încă nimic — sau — m a i bine spus — n u ne-a luat încă nim.c. Pentrucă n'am avut inpă nimic- O ura»t,s:e.? Asta trece, n e soarbe, ne scoate рише.іі obiazuiui in r e lief — ca un va.it ae bte^ă. Dar n u ne ueide, nu ne răpeşte. Rámj.iem — printre regăsiri şi deacoper.ri — an.

Nostalgia unei cărţi ? Cred că sunt puţini cei care-şi mai amintesc că sunt tineri care se chiauesc n u de trupul lor, ci de sufletul l„r care-i arde cât gátul şi buzele nu pot fi arse de sete, de dorul ireal al unui ceas, într'o bibliote.ă solitară, în tovărăşia unei cărţi.

Nu, nu şt.u daca oamenii pot să mai creadă azi, aur'o tinereţe cu nostalgii. Şi poate a u dreptate, cel puţi.i au dreptate într'un fel. In Саірш lor.

Deaceea sunt poate mai dramatice decât ar părea, toate ate tr.steti în contrapunctul aniior, deactea sunt poate cu atât mai reale cu cât par mai de necrezut nostalgiile oa.nenilor tineri.

Ei nu au ncs.algiiie celor neîmplinite. Nostalgia lor nu are gustul amar al nerea-lizării, ei nu se otrăvtsc cu amintirea a ceeace nu a fost dupa thip-l şi asemănarea gândului lor. N'au îatat nimic,: ca cei peste care anii au aruncat ceuu,a sfârâiturilor de drum.

Sunt tineri, se hrănesc adică din ceeace v a fi. Nostalgia lor nu este a trecutului, ci a viitorului. Ochii nu li se afundă în zare, pentru a privi ceeace ar fi putut să Ле. ChJaul lor mu este al RtreMia: dece n'a fost? dece nu sa putut sau nu a trebuit să fie?

Privirea scurmă vii orul şi-l disecă c u bistutiul neînd rat al credinţei. Al credinţei'în ceva din afara lor, al credinţei într'o împlinire ce ar fi pornit din lăun-

de COSTTN I. MURGESCU

trul lor sau pur şi simplu în loteria vieţii. Ei nu rig.etă un drum pe care — cu

sau fără voe — l'au al.s, ci însăşi posibilitatea de a alege.

Prin acest fapt ei nu mai au seninătatea (chiar aparentă numai) de a judeca ; fiindcă oricât ar voi să fie de cruzi cu ei însăji, n'au undi să găsească eroarea lor. Greşeala, păcatul care să 1з îndulcească regretul, să le tempereze imputările, să dea farmec de геѵлЬ nostalgiilor.

Cât n'ar da, Doamne, omul tânăr să-şi sădească în suflet ; să găsească în trecutul lui isvorul tristeţilor sale.

Dar, nu: el n'ar 2 trecut. Asta este apăsarea lui. Viaţa lui este în mâine. In descoperirile, în frârg rib şi alegerile lui de mâine. In ceeace el nu va putea atinge vreodată, aşa cum alţii au putut.

Deaceea nostal ia lui nu creşte din regrete. Ci di i unui iţă. Din umilinţa cumplită a nedreptăţii.

Ar vrea să rateze сптат; de.i-ar sta la îndemână să se оЫіте chiar a alege drumul din stânga, al e?uă ier . Dar să nu i se răpească drepţii de a rata.

fUrmere în puo. 3-a) CALISTRAT HOGAŞ

AMINTIREA LUI CALISTRAT HOGAŞ — (După douăzeci şi cinci de ani dela moarte) —

Calis ţ ra t Hogaş înfăţişează în rea confesiunii nu. se străvede in musteţîle sure şi lungi ale botu- i>âl£orii ape lo r TaUSului „cu schi-i t teratu*a t i p« ţ -d?e tu l di.:rar,-l9r^vpda-i kmpede, care ogUndeşte lui ei ascuţit — fantastice ve- nare, ca un balaur" sau ascen-

n e t u l b u r a t ă zâmbetul luminos al denii de coşmar, cărora atât de siunea si descr ierea HăJăucăi — tâ ln i t at ser ţ i ţorului că ru ia exe r ci ţ iul a r t e i sale n u - i a l te rează timbrul natural şi expresia firească a felului său de a fi, Q-menesc. * ' "

Dacă l i r i smul e n e t a dominan tă a'minunatelor amin t i r i d e d r u meţ ie p r i n m u n ţ i i Neamţu lu i , d â n d scrisului său in t imi ta tea ca ldă a unor destăinuiri, totuşi nimic din neliniştea şi impudoa-

bune unei comunica t ive î i ţ i i .

Ce t r ă s ă t u r ă neş t iu tă ar - ma i pu tea йй. àduogv rnàrturîtte celor ce l-au cunoscut, l a ' p o r t r e t u l a-tăt de viu care se desprinde par'că aevea pentru desfătarea ci t i torului , d in tă l /ăsu ia la sfătoasă a scrisului său, cu toate în-

sunt pagini in care datorită tm>-prejurărilor şi dspoziţiei sufleteşti a poves t i torulu i , r ea l i t a tea se dilată peste- marginile ei familiare, până unde în tâ lneş te fantasmagoriile basmului şi ale slobodei închipuir i . Această necontenită lunecare a real i tă ţ i i în

soare in versuri de C A L I S T R A T H O G A Ş

N u p o ţ i s ă - m i s p u i , a m i c e , c a m u n d e o s ă a j u n g i P è d r u m u l а г з d e s o a r e c u p a ş i i t ă i c e i l u n g i ? T e d u . . . l a r e v e d e r e , ş i n u fii a a n â r î t , B o c c e a u a t a d i n s p a t e s ă - ţ i ţ i e d e u r î t !

' ţ a r c â n d t e - o ' n c i n g e d r u m u l ş i . n u v e i m a i p u t e a , L u n g e ş t e - t e c a m i n e , c u c a p u l p e b o c c e a , D e s l a - ţ i d e l a p i c i o a r e o p i n c i l e u s c a t e Ş i ' n u b r ă d e m e s t e a c ă n ! , î n t i n d e - t e p e s p a t e . Ş i d a c ă a i , c a m i n e , p o e t i c e s i m ţ i r i , I n a i ţ ă - t e l a c e r u r i p r i n c r e n g i l e s u b ţ i r i . . . E u c n i a r a c u m a v u i - a m î n d e p ă r t a t u l c e r , O t a i n i c ă ' n t ă i n i r e c u v e c h i u l Jupiter. . . Ş i p o a t e v r a i , ş i ţ i e , s ă - ţ i s p u n c e - a m s f ă t u i t ? S ă - ţ i s p u n : B ă t r â n u l Z e u s e f o a r t e a m a r i i ; E v e ş n i c d u s p e g â n d u r i , c u c a p u l î n t r e m â n i , D e c a n d l - a u l ă s a t g r e c i i ş i s ' a u f ă c u t p ă g â n i . L a c n e , n u m a i a r e , , s ă r m a i n u i , s ă - ş i î a c r u n t e C u m ş i ' n c r u n t a o d a t ă s p r â n c e n e l e - i c ă r u n t e Ş i a s u p r a c u i n u a r e , s ă r m a n u l , s ă t r i m e a t ă V r ' u n f u l g e r d e u r g i e , c u m t r i m e t e a o d a t ă ; Ş i s t ă p i e c a t ş i g ä r o o v p e r u g . n i t u - i s c e p t r u , C u m s t ă ' n C a r n a c , l a l u n ă , u n p a l i d r e g e s p e c t r u ; Ş i ' n s u f i e t u - i n u a r e d e c â t u n s i n g u r d o r : S ă m o a r ă ; d a r n u p o a t e , c ă c i e n e m u r i t o r , S ă r m a i n u i , c u b a s m a u a — c ă c i a r e ş i b a s m a — Ş t e r g â n d u - ş i d e p l â n s o c h i , O l i m p u m i - a r ă t a C u s i ă b ă n o g u - i d e g s t . P ă c a t c ă n u a m t i m p S ă - ţ i s p u n c u d e a m ă n u n t u l t o i c e e r a ' n O i i m p . S ă - ţ i s p u n d o a r , c ă J u n o n a s e d ă c u s u l i m a n , C ă M a r t e s e î n t r e c e c u V e n u s î n c a n c a n , C ă G a n i m e d , ş t r e n g a r u l , î ş i p u n e t o a t ă v e r v a S ă s c o a t ă d i n s ă r i t e p e p u d i c a M i n e r v a ; C ă H e r m e s b a t e c e a r t t a ş c u A p o l o n d i n p i n t e n i , C ă Baccus e E g u m e n , S i l e n M i t r o p o l i t , C ä P r o s e r p i n a t r a g e p e A i d e s l a c h i t , C ă c e l e d o u ă M u i e u n d i n t e n ' a u î n gUTă, Ş i c ă V u l c a n l a t o a t e l e - a f ă u r i t d a n t u r ă ; C ă a m b r o z i a - i r a r ă , n e c t a r n u s e g ă s e ş t e , C ă P o s e i d o n î n c e r u r i e n e g u s t o r d e p e ş t e , Ş i c ă , d e c â n d v a p o r u l i e s i t - a l a i v e a i ă , N a i a d e l e f u g i t - a u î i c e r c u p i e l e a , g o a l ă ; C ă P e g a s e o g l o a b ă , c e z a c e d e r ă p c i u g ă ; C ă F a e t o r a l - î n h a m ă d e t r a g e l a c o t i u g ă ; C ă ş i - a p i e r d u t D i a n a ş i a r c u l ş i o g a r i i , Ş ' a c u m d e s c u l ţ ă m â n ă l a p ă ş u m a t m ă g a r i i ; C ă t o t , p r e c u m o d a t ă , ş ' a c u m E n d i m i o n , L u n g i t l a u m b r ă , d o a r m e ş 'a ' m b ă t r â n i t î n s o m n ; C ă C e r b e r e o j a v r ă c u c o a d a î n t r e v i n e ; C ă H e b e - i t o t f r u m o a s ă ş i m ă ' n t r e a b ă d e t i n e ; C ă M o m u s s t ă d e o p a r t e ş i , c â n d a a u z i t , A r â s , a r â s , s ă r m a n u l , a r â s p â n 'a p o c n i t ! . . . Ş ! a c u m , f i n d c a Z e i i s ' î n d o l i u d u p ă M o m , I i l a s c a s jW j e l e a s c ă ş i e u m ă c u l c să d o r m . . .

• (Din vlumul „Лпгіпгігі *nfr'e ettiterie*')- ,

dispo- bine le-ar sta tn ceata tovarăşi-lo? lui Harap-Alb, ca nişte vrednice replici... femin.ne ale ace-fere.**ß#r, cw vorba tot a lui Creangă:

D u m n e z e u să n e m a i ţie, Cá c u v â n t u l tn fantastic, peste, marginile çu „al căru ia cal bea rachiu , ro-i t r d m t e i rea l i tă ţ i prozaice^ á f iu- -dea p a s t r a m a ş i cunoştea geo-lul de împărat din basmele r o - grafia amănunţită a mun te lu i mâneş t i . Sub memorabiia-î pală- mat bine decâ t u n au to r de căr ţ i rie neagră, mare cât o roa tă şf didact ice"; şf nici pe Eremia Hon-

cu, primarul din Tazlău, uriaşul cv glas ca răgetul de leu, care „da porunci s a tu lu i întreg, strigând dela ol de-acasă, şl tot satul revărsat pe vale îl auzea ş i- l asculta".

Peisagiul şi împre ju ră r i l e tn care Hooaş se întâlnea cu astfel de făpturi: episodul înoptăr i i tn poiata de scânduri a babei cu bo-

sub i m e n s a lui pelerină ascunzând „un anàchron-sm de carne şi oase", care cugeta lucrurile „cu capul unei generaţiuni dispărute" nu va fi greu să ne in-chlp.um pe neuitatul Harap-Alb, —negreşit un _ H a r a p - A l b cu a-pucăturl şi reminiscenţe de „belfer" provincial, idar .căruia i se întâmplă cele mai năstruşnice şi mai f an t a s ' i ce aven tu r i , t u l ascuţ i t , t r ece rea d e - a c ă ' a r e

Amint i f i -vă de Aniţa, ce>a cu pe spetele ce lebrei Pis icuţo, sbu-guşe noduroasă sau de b a b a cu r â n d ca o p a j u r ă p e deasupra

Eshil: Orestia (Vestea despre căderea Troie i s o s e ş t e la Argos)

A G A M E M N O N t V . 1—257)

T r a d u c e r e d e N . I. HEREŞCU

PĂZITORUL

O ze i , curmaţ i o d a t ă truda m e a . D e a n i tot s t a u d e v e g h e , c a u n c â i n e , s u s , p e p a l a t e l e AtrizUor : c u n o s c ş i m e r s u l s te le lor î n n o a p t e — d a s p o ţ i d a foc strălucitori p a b o l l â — c e - a d u c l a o a m e n i ierni ş i ver i c u rândul , ş i - a m î n v ă ţ a t c â n d pier ş i c â n d răsar . A c u m a ş t e p t m e r e u s e m n a l u l torţe i o f l a c ă r ă V 8 3 t n d c ă d e r e a Troiei : a ş a m i - a poruncit , n e r ă b d ă l o a r e f e m e e a c u v o i n ţ ă d e bărbat . C u m s t a u a c i 'n c u l c u ş d s r o u ă u m e d , d e p a r t e d a a c a s ă , fără v i s e . d o a r frica m i - e t o v a r ă ş ă , n u s o m n u L , şl och ' i nu-i î n c h i d p s n t r a o d i h n ă . Iar c â n d s ă zic u n c â n t e c s a u s â ' n g â n , că - i l e a c u l c e a l u n g ă a ţ ' p e a l a . a tunc i b o c e s c ş i p l â n g ursita сгхаэі în c a r e nu-i s e n ' n c a odin.'oară. O , d e - a r fi 'azi sfârş'tul trudei m e l e ş i focul l u m i n â n d în în luner ic d e m i - a r a d u c e a s t ă z i v e s t e a b u n ă 1

(Pauză O lumină apare în d e p ă r t a r e

Păzitorul e b r.dică p e jumăte^a. Cu e s n o ţ l » d

Mărire ţie, torţă c a r e - a d u c i l u m i n a zi le i într'un m i e z d e n o a p t e ş i 'n A r g o s c â n t e c e l e d a i z b â n d ă 1

(Ser'ridica în picioare)

Ura I U r a 1 A c u m . c u g l a s puternic , v e s t e s c t o v a r ă ş a lui A g a m e m n o n : din p a t s ă s a r ă iute , ş i cu 'n strigăt d e b u c u r i e s ă p r i m e a s c ă torţa. C e t a t e a Troiei fost-a cucer i tă : s a m n a l u i focului n e - a d u c e v e s t e a . J u c â n d e u v o i î n c a p ă s ă r b ă t o a r e a . . . S t ă p â n i i c â n d c â ş t i g ă , e u c â ş t i g , ş i n u - i c â ş t i g m a i b u n c a torţa a s t a 1 De s 'ar pu'.ea, c â n d e s v a 'ntoarce D o m n u l c a m â n a m e a s ă - i p r i n d ă m â n a s c u m p ă 1 N u s p u n m a i mult , u n b o u îmi s t ă p e l i m b ă ; d e - a r a v e a д і а з , pa la tu-ar s p u n e s i n g u r întregul a d e v ă r . Dar e u v o r b e s c doar pen iru c s i c e ş t : u . Jar pen 'ru ce i la l ţ i e u d i n a d i n s a m şi uitat d e toate .

(Intră în palat. D in dreqpta, v i n e î n c e t c o r u l format din 12 bătrâni).

CONDUCĂTORUL CORULUI

Sunt t o c m a i z e c e a n i d e c â n d Prfam v ă z u 'mpotr iva lui c u m s e r d ' câ feciorii lui Atreu, v r ă ş m a ş i puternici , p e r e c h e v a j n i c ă , d a Z s v s c'ns' i tă c u d o u ă tronuri şi c u d o u ă schîpiruri , p e regii Menelcru ş i A g a m e m n o n c u m m i l a d e corăbi i a r g i e n e o s t râng d i n ţară şi p o r n e e c l a luptă . Din in m a lor p l i n ă d e m â n i e u n m a r e str igăt d e război s e 'na l ţă a ' d o m a c u vultur'i c â n d ţ 'pă, îndureraţ i c ă ş i - a u o ' erdu ' prăs i la , ş i p e d e a s u p r a cuibului , în roată ,

fUrmare în pag . 4-a)

ori pasul i roniei l 'psi tă de răutate şi cu rmând , uneor i la ne t imp , firul fa imoaselor lui filosofâri care nu totdeauna sunt dioresiue. El. care iubea natura pentru s impl ici ta tea ei s u b l w i ă n u ru'ea să aibă, desigur, înţelegere dozat pentru „manifestările nemeşteşu-gite ale inimei omeneşti" — cum scrie undeva —• si t rebu ia să iubească cu dragoste păgână, frumuseţea neprefacută şi f rus tă a unor forme plast ce care-i satisfăceau s:mţul armoniei, s t ă rn ln -du- i totodată şi celelal te s imţur i .

(Urmare în pag. 6-a)

Părintele Io v i n a d i e — F R A G M E N T E —

In cerdacul strâmt de sub straşina tupiuată, sfânt, în care se vede srhrăjuind de sus şi peste pe o măsuţă veche de brad, stă veşnic deschis toate ochiul rnistlic în trei colţuri al lui Dumne-ceaslovul şi mai vechiu încă, temeinic legat în zeu. Apoi iese afară şi transfigurat oarecum, piele groasă şi cafenie şi cu sfinţenie păstrat în calcă mai cu temeiu pe picioarele sale slabe, curăţenie de octogenarul călugăr: în el părin- se aşează înaintea mesei cu cecslovul pe un tele Iovinadie îşi găseşte ziinic şi la oricare scaun vechiu, cu speteaza rotundă de leimm şi ceas liniştea şi mângâierea sufletului său fără cu o mână mai puţin tremurătoare, deschide cu de pată, de multă vreme acum şi -pentru tot- mare evlavie sfânta carte la zăloaga a treia, aí-deaiuna despărţit de cele lumeşti. Inaut odată, cătuită ca şi celelalte, din o tasma îngustă din greutatea anilor l-a îndoit sub povara lor şi cu lână neagră. Vârsta i-a slăbit auzul şi de aceea greu îşi mai poate urni părinteie lovmadie, de citeşte tare, pentru ca, însăşi ou urechile sale, ici până colea, pe picioare făr'de putere, trupul să audă dumnezeeştile cuvinte ale prea marisaid slăbănogii; barba-i albă şi curată îi umple tarilor de Dumnezeu iubitorilor prooroci şi mu-pieptul, iar privirea lui istovită şi străină parcă cenici. de cele pământeşti, se pare veşnic aţintită spre zarsa îndepărtată a altor lumi. Dimineaţa, când Şi lumini tainice, lumini din ceruri se pare îşi spală cu mâini tremurătoare, faţa-i albă de că încing faţa şi capul întreg al părintelui Io-sfânt, în lumina curată a răsăritului, însăşi pi- vinadie.. Ai, pentru o cliipă, üuzia unei aureole.

Şi când toaca, cu glasul ei de oţel ascuţit, sau clopotele cu glasul lor de tuciu răsunător şi greu vestesc pretutindeni credincioşilor ceasul de închinare, părintele Iovinadie, care fiind prea bătrân, nu se poate duce la biserică, se a-dună orideunde ar fi, în sfânta sfintelor chiliei sale şi înaintea icoanelor şi înaintea lui Dumnezeu unu.a, fără mărturie străină, îşi face sin-guratkile sale rugăciuni de cuviinţă.

Un lucru, totuşi, te lasă nedumerit, când a -

cătuirile de apă străbătute de soare, ce cad mărunte pe pământ, au în ele ceva din nevinovăţia picăturilor de rouă... Cu un pieptene stră-vechliu, din care numai câţiva dinţi rari au mai rămas, îşi dă frumos şi neted peste cap cele câteva şuviţe' de păr aâbe şi cruţa/te încă de vremuri, îmbracă rasa-i sărăcăcioasă dar curată, îşi pune comanacul şi intră în chilie, pentru a-şi face rugăciunea de dimineaţă.

Drept pe picioarele lui slabe, cu capul descoperit, ou cruci smerite şi largi îşi şopteşte în

"cuvinte numai de Cel Atotputernic .auzite, ru- nume, şi ce mănâncă parintele iovinadie?... găciunea sa fierbinte în faţa icoanelor. Preacu- A i putea să-l pândeşti de -dimineaţă până'n rate i c u pruncu l In braţe şi a /coborârii D u h u l u i seară ş i n i c i .0 î n d e l e t n i c i r e o m e n e a s c ă n'ai f i In

stare să prinzi la el. S'ar părea că are pudoarea lucrurilor pământeşti. Sânit zile, însă, când chiar părintele Iovinadie işi aduce aminte, că trebue câteodată să dea şi el Chesaruiui ceeace este a Chesaru.ui... E sifânta zi de i-'robajuii, care dă deslegare de peşte întregii suflări omeneşti şi părintele Iovinadie îşi aduce deasemenea, aminte, cu prilejul acesta că este om şi el; numai cât la dânsul lucrurile se petrec ou toitull altmintrelea... Cu ceva înainte de ceasul prânzului, părintele Iovinadie aşează cu chibzuială între filele cuminţi ale ceaslovul ui zăloaga de tasma neagră, închide ceaslovul cu îngrijire, II ia cu evlavie şi îl duce pe măsuţa din chilie ; iar în loc pe măsuţa curată çi groasă de cânepă în patru iţe, pune deasupra şi unul peste altul două talgere de lut roş cu flori albastre de smalţ pe margini, scoate de undeva o furculiţă ou trei dinţi, un cuţit pătat de rugină şi o lingură veche de tisă roşie cu coada săpată în formă de şopârlă, le aşează pe toate cam în cruce la dreapta talgerului şi masa e gata- Sună clopotul de trapeză...

Peste puţin, însă, pe puntea de scânduri de printre zidurile de verdeaţă se aud apropiin-du-se paşi grăbiţi de ceobote greoaie cu potcoave de fier la călcâe şi de sub bolta stufoasă a nucului se iveşte, plecat înainte şi cu câte o strachină în fiecare mână, fratele Vavila, însărcinat la zile mari să aducă părintelui Iovinadie mâncarea dela Arhondane.

In o strachină e borş de peşte proaspăt, î n alta ibuce de peşte sărat amăgit cu câteva măsline. E sfânta zi de Probajini.

(Urmare ш pag.

http://va.it

г UNIVERSUL LITERAR 29 AUGUST 19

ТЛ T Jxríli R a b s i r l l Я f ä p . l l t ^ D . L i v i u R e b r e a n u a f ă c u t u r m ă t o a r e a u e c i u i a ţ i e z i a -r u l a i „ V i a ţ a " :

„Aş d o r i c a a r t i ş t i i d e l à N a t i o n a l s ă - ş i i a c a o c â t m ^ i i . i u y i ă e d u c a ţ i e i n t e a t r u l c l a s i c , p â r ă s i n a o a i i u -nui-a l u e i U a i i t ú i e o u l e v a r -d i e r â t a r e - i ţ i n e d e p a r t e a e d i s c i p l i n a t e a t r u l u i « . a e v ă -r a t . i n s i t u a ţ i a a c t u a l ă , c ă n „ c e a m a i m u r e p a r t e a a r t i ş t i l o r s u n t s t r e i n i d e p i e s e i c i n v e r s u r i , a v a n u o ^ . u e v â r â t ă r e p u l s i e p e n t r u e i e , e s t -a p r o ^ e i m p o s i b i l s ă s e j o a ^ a ş a c u r a a r t r e b u i ope re i - -c l a s i c e d e t e m e i , a c e l e a c a t - , f a c c u l t u r a m r o s t u r i l e e . f u n d a m e n t a l e " .

î n s e m n a m a i c i , c u t o a t a b u c u r i a , c u v i n t e i e î n ţ e l e p t e a ï e d i r e c t o r u l u i t e a t r u i u -N a ţ i o n a l , i a r r e z u l t a t e l e K. b ă n u i m f o a r t e a p r o p i a t e .

S p r e d e o s e b i r e d e v e d e t e i -f e m e m n e a i e t e a t r u l u i N a -ţ iuuu i , c a r i r e i u ^ a c u o Cand o a r e s p e c i f i c i e m e i i i n â , i o -Ltm u . n i e p e r u m u i c l a s i c , m o t i v â n d , p e s e m n e , c ă n u le v i n e b i n e c o s t u m u l d e e-p o c a , r o l u r i l e m a s c u l i n e u m a c e l e a ş i p i e s e s u n t l a n i a i v p r e ţ .

A i t f e l , p â n ă a c u m , t r e a c t o r i a i N a ţ i o n a l u l u i r â v n e s c s ă i m e r p i e t e z e r o i u l u i J a g o d i n „ u t h e l i o " ' . Ş i a-c e ş t i a a r fi d -n i i ß a i a b a n , T o rna D i m i t r i u ş i I J ă i t a ţ e a n u . l i e a s e m e n e a s ' a i v i i u n t â n ă r a c t o r , d. D r a g o m a n , d o r n i c s ă i n t e r p r e t e z e r o m M a u r u l u i g e l o s , b i n e . n ţ e l e s , d u p ă d. V r a c a .

Ş i p e n t r u r o l u l M a r c h i z u lu i d e t ' o s a ' d in . D o n C a r l o s ' e x i s t ă m a l m u l ţ i p r e t e n d e n ţ i . N o i a m a u z i t p â n ă a -c u m v o r b i n d u - s e d o a r й d - n i l P o p M a r ţ i a n , B a l a b a n , S o r i n G a b o r ri N . F ă ^ d t v -( c a r e , p e s e m n e c ă a r e n u n ţ a t , o d a t ă c e p l e a c ă l a T . N d i n C r a i o v a ) .

D i n a c e s t e v i i t o a r e „ m a t -c h u r i " a r t i s t i c e , p u b l i c u l n u v a a v e a d e c â t d e c â ş t i g a t .

= • 29 AUGUST 1942 UNIVERSUL LITERAR 3 lea statisticei, metode prin cari ajungem numai la tipuri medii (Durchschnittstypen) construite fals şi cari nu mai au nimic de

Щ a face cu realitatea v'e şi intu i , tivă a omului", (pg. 181).

PROFESORUL ERNST KRIECH uung pozit iv a v â n d însăş i v i a ţ a PROCEDEELE » E CERCETARE drep t n u m i t o r comun p e n t r u ^ XESTELE p lu ra l i t a t ea cupr insă in t e r m e n u ' delà universitatea din Heidel

berg este un cugetător pe cât de fecund, pe atâta de revoluţionar. F.ind titularul une i catedre de pedagogie, studii le sa l e se centrează în jun i i problemei educaţiei. Dar d-sa nu vede în educaţ ie numai partea itehnică şi nici numai cea pur teoretica. Ceeace-1 interesează în prima l i nie e s t e integrarea omu.ui în ac tualitate, — desrobirea lui de toate prejudecăţile şi rătăcirile trecutului, ruperea ituturor schemelor şi sistemelor prea geometrice câte î i îngrădeau ş i - i î n grădesc spiritul s i canalizarea Iui către albiile vieţii , puternice şi autentice.

rasă , comuni t a t e etnică, personalitate, conducere, lege a n a t u rii, hereditate, sânge, pământ, faptă, rang rasial în ierarhia valorilor, dreptate socială, educaţie corespunzătoare, şi a ş a .ma i d e p a r t e .

DAR SA TRECEM

la ps iho loga p e care o apără autorul nostru. Ea este etnică.

Ce este psihologia etnică? — Se întreabă Ernst Krieck. Răs punsul e acesta:

„— dacă membrii unui popor devin, în conformitate cu specificul lor ras.al, obiecft de cercetare s a u cercetători în domeniul

Profesorul Ernst Krieck por- ... . . vedere Psdiologiei, atunci stanţa este neşte delà viaţă şl are în

numai viaţa. D-sa e insă naţio-nal-socialist convins ca atiitudi-ne polit că şi vede în naţional-socialism singurul mod de a fi şi via al aşezăr.ior sociale de mâi ne. Că aceste aşezări sociale sunt şi vor fi germane înainte de toate, e o chestiune pe care Krieck, in calitatea d-sale de neamţ n u o poate neglija, — şi, în afară de aceasta, e firesc lucru ca unei m u ţ i germane ordinea tuiscă să i s e pară mai ordine decâi'. toate celelalte în parte sau Ia un loc.

IN NOTELE DE MAI JOS

ne vom opri asupra unei psihologii care, nu ne îndoim, va nedumeri. In prea tabu însă, şi tocmai pentru a sto-bUi, măcar în felul acesta, câteva puno^e de reper, credem că este bme sä comunicam, tuturor celor ce лг vrea să cunoască mai de aproape scrierile lui Ernst Krieck, o parte din operă.

L u c r a r e a lu i de bază este voluminoasa Völkisch - pol i t ische Ánh t ropo log ie (Antropologia et-

pregnată rasial ş i etn.c". Cu alte cuvinte: Un german nu poate face decât ps.ho.ogie germană şi delà un german nu se рсГ, obţine decât lezufctate psihologice germane.

Psihologia rasial-etnică porneşte, deci, delà constatarea „că nici un om luat in pante nu se poate naşte, creşte şi desăvârşi ca personalitate numai prin sine însuşi şi pentru sine însuşi , ci că f.eca.e exista şi v.eţiuujbe n u mai ca memora al unei comunităţi emice de viaţa." u>g. ib8).

,Д*гіпсі!ріи1 imaginii e m i c - p o -litice a omului, principiu ca i e e normat.v şi lundamental pentru viitoarea teor ie a conş t i in ţe i (Bewusstseinslehre) sună : . . c o rn uni ta^ea cinică este un dat natural şi s e desăvârşeşte prin m ş-carea istorică ce porneşte şi e îndrumată de presiaţiun.le creatoare a l e personalităţilor chemate".

Krieck critică erorile psiholo-giilor din u.t m c l e trei veacuri şi impaive lovituri directe şi n e -

curenbeior

aparţin tipului recetelor din cărţile de gătit, cari, toate, încep cu formula: Se ia. Omul este pr iv i t ca o m a ş i n ă ca r e reac ţ io nează aşa sau aşa la anumiie exci ta ţ i i ce i se aplică de undeva. In viaţa reală însă omul, dimpreună cu conştiinţa sa actuală şi dimpreună cu conşt i inţa în curs de d e v e n i r e (Bewuss t -S E I N und Bewuss t -WERDEN) , n u stă sub o sumă de excitaţii intâmplăoare şi arbitrare, ci sub influenţele, încărcate cu sensul lor propriu, ale semeni lor , i a r acte le aces tor s e m e n i se supun, toate, legilor ş i normelor comuniiăţii. Psihologia antropologică îşi găseşte abia în acestea problematica, prespectivele şi metoda".

Şi mai departe: „Specificul ras ia l n u - l po ţ i sesiza, t n cele d in urmă, pornind delà anumite excitaţii izola-e şi delà anumite probleme izolate, şi nici pornind delà problema aptitudinii de învă ţa re si delà vre-o izolată pre-s ta ţ iune a in te l igenţe i , ci o sesi-гегі numai in acrele creatoare dinamice (in d e n bewegenden H-Tvorbr ingungen) , î n s p o n t a nei ta tea felului şi direcţiei dt viaţă la cari se adaugă specificul perspect ivei comuni tă ţ i i d impre ună cu istoria ei" (pag. 183).

CEEA CE URMĂREŞTE KIEK

e, deci, o psihologie concretă a insului u m a n p r in s în ţ e su .u r i l e vii concre te a le med iu lu i social concret şi v iu . A m repe ta t şi subl in ia t a n u m e c u v â n t u l „concret" , ia r aceas ta p e n t r u a ev i denţ ia , fie şi p r in r epe t ă r i m o deste, că profesorul E rns t Kr ieck nu v e d e nici va loa rea ş t i in ţ fică, nici ros tu l psihologii lor c lădi te pe p r e p a r a t e ana tomice .

ARTURO DAZZI

craţăioare tuturor n i c - p o ^ c a , , i r « a t ca re , cu cete ^ « - - l o g i c e « • f f ^ І ^ " trei părţi aie saie - (Die ѴГлг- ^ ^ ^ L T T T S I к і і с п к ш adtca : R e a l i z a , Das mecan.ste, analiste e t c . i se H a n d e l n u n d die O r d n u n g e n , pe n u n u m a * ^ l c i e a U > e l > româneşte: Acţiunea fi Ordinele, deadreptul, rătăcitoare. •adică Rânduirile, - şi Das E r - Iató, s p r e xemplu, care-l este eunrt astfel de argumentări, «« k e n n e » u n d die Wissenschaft, conv-ngerea în chestiunea proce- cuvine, totuşi, să facem catev^, m traducere: Cunoaşterea şi deetor de cercetare ^ c u testele Ştiinţele — constitue u n fel de „Până in prezent nici omul şi ob ecţiuni. s istem filosofic, — dar sistem ale nici conştiinţa Iul nu au putut fl cărui prinetprf biologice J u n a a - supuse legii izolatorii a experimentale se iau la întrecere cu meniului, — retortei spre e x e m -I w e ş e l e pglemice. Krieck e un piu. Psihologia mecanistă şi e x -fbosofU) d e acţiune (!). Ca o i a re per imenta l i insă lucrează conn u pregetă să d e a pes te c a p sau form acestui рглс .р іи şi cu- a-să dovedească adversa inuti- ceste metode. Procedeul d e cer-ИЫе a istorismelor şi formalii' cetare cu testele imaginează un melor perimate. Cugetarea lui proces mecanic scurt (Kurza-gâlgâie impetuoasă, din vinele blauf), rupt din desfăşurări şi Ю- zultate pozitive. Până la desco-u n c i reo l i tă ţ i concre te şi in te r - taliitate, izolat în mod artificial, perirea al'or i n s t rumen te , psiho-p r e t a t e a td t cât e necesar vieţii. c e e a c e face oa să f^ îndepărtai ă, iogia modernă, chiar şi cea et-Cugetarea lui izvorăşte de pe te- а щ > а pu tu tă , dirijarea vie (prin nc .ras ia lă , nu se poate dispensa r e n ş. p e n t r u t e r e . t ivu cu n a r apercepţie) şi înlocuită prin de ele fără a cădea în vag şl, p u t t a )uoso}a 0ur« :aaa t a u p â ѵ о щ л şi scopul experimentáló- deci, nevalabdl ştiinţ fi ceste. mormane ae cărţi şi n lini>tea r u j u i . După această metodă con- 3. Statisticile şi testele nu ne-cea mai desavarşs .ă a camere i de 8 t j n ţ a € gândită ca o sumă, ca glijează specificul etnic, ci, dini

o construcţie mecanică făcută potrivă, controlate p e " ~

ORICÄT DE ATRĂGĂTOARE

şl oricât de bogate în sugestii unt astfel de argumentări, se ivine, totuşi, să facem câteva,

modeste dar, din păcate, valabile

1. Teoriile profesorului Ernst Krieck pun probleme noi, reale şi urgente pentru vremea de azi. melode ştiinţ fice de investigaţie psihologică.

2. Procedeele d e cecetare psihologică prin statistică şi feste sunt tn ziua de azi, s'ngurele mijloace de obţinere a unor r e -

GHIATÄ Biserică (Expoziţ ia i n t e r n a ţ i o n a l ă d e a r t ă d in Venezia)

Străbunii Amestecaţi cu vremea şi cu lutul Dormiţi adânc, sub brazdele surori •—

\ Cum doarme'n rădăcină neştiutul Aducător de roade şi de flori. Nimic din truda voastră. Nici popasul Nu e crestat în ani, cu vre un semn ; Dar eu v'aud prin vreme, aspru, glasul, Când sună'n seară toacele de lemn. Şi vara când arşiţa cheamă ploi Vă simt, străbuni, sub glie, când ridic Bogatul snop hrănit încet din voi, De tremură cu visul vostru'n spic ; Căci chiar la fund, unde se'nchlagă viaţa Atâtor verzi întinderi şi belşugul, Deşi'ngheţaţi, străbuni, voi staţi cu faţa Spre ţarina în care geme plugul.

TEODOR SCARLAT

e vinul dintre cei mai complecşi sculptori contemporani din Italia, purtând ca prim semn de •recunoaştere gigantismul şi dramatismul, imprimare bogat compoziţiilor sale statuare. Căci Anuro Dazzi face parte dintre puţinii artişti oare se mai ocupă în epoca noastră de vaste compoziţii decorative, renunţând la atât de obişnuitele, astăzi, busturi, capete, adică la fragmente din ceeace a însemnat odată, nobila artă a sculpturii. Dacă pictorii se feresc să mai înceapă tablouri 'de mari dimensiuni sau picturi murale a căror desăvârşire cere o viaţă de om, fraţii lor sculptorii au părăsit şi ei operele pur ornamentale sau compoziţiile care se integrează unei cerinţe arhitectonice.

Impresia schiţată fugar pe o pânză sau în lut cere mai multă fantezie, dă mai rrmre libertate artistului fără să-i pretindă în schimb, cum face o compoziţie, un prea rafinat simţ al măsurii, al echilibrului şi prea multă trudă. Artu-ro Dazzi a înlăturai unele comodităţi şi capricii proprii artistului de asazi exemplu munca săi. I-au stat in faţă cele mai glorioase opere, a.n studiul

cărora a folosit din plin. Printre realizările sale amintim mausoleul Pa>llanza, mausoleul Iui Costanzo Ciano, statuia sfântului Ambrogio şi, cea mai recentă, alto relieful intitulat Guistizia Biblica din Puiatul de Justiţie delà Milano.

Compusă din trei episoade,— arhanghelul Mihail care doboară- pe Lit:ifer, alungarea din Paradis a primilor oameni şi legendara judecată a lui

Salomon — eompsziţia nu pierde din unitate, dar nici nu-si amestecă spaţiile celor trei epocale evenimente. Fie

care episod rămâne închis tn timpul şi'n spaţiul lui, Шіп-zând totuşi miraculoase antene şi celorlalte. In jurul unui palmier — simbolic arbore al vieţii — personagiile celor trei episoade se alungă, se rotesc, se urmăresc parcă, sunt într'o misterioasă dependenţă : ca şi cum căderea lui uueifer ar fi fenomenul iniţial a>l căderii omului, iar blestemul ceresc aruncat asupra primei perechi de creaturi ar cădea asupra urmaşilor, asupra celor două mame care vin să ceară dreptate înţeleptului Rege biblic.

Emană compoziţia aceasta o ciudată impresie de statornicie, de veşnicie, de eternizată dramă a neputinţei celor ce nu-s în. totul Dumnezeu., Se ascunde parca undeva, nevăzut cu ochii dar presimţit de suflet, destinul.

Motivele sculpturale, aici ca şi în toate operele lui Dazzi, aduc aminte diferite grupuri plastice pe care tradiţia italiană le-a lăsat moştenire ; moştenire pe care se grăbesc toţi s'o 'lase necercetwtă, pe ,care Dazzi a întrebuinţat-o cu tineresc curaj. Dar arta şi sensibilitatea sculptorului din secolul XX-lea a avut puterea să

i_ a luat ca j , e schimbe Ia jaţă, să le îm-inambaşilor trace în haine noi, să le dea

suflul personalităţii sale.

Căci Arturo Dazzi merită pe de-a'ntregwl denumirea de „ricostruttore" a sculpturii contemporane pe care i-o dă Michèle Biancale, într'un număr recent din revista „Ci-viltà".

CONSTANŢA TUDOR

Cronica plastică

Reflecţiuni pe marginea Biennalei din Venezia A m cet i t c u d e o s e b i t i n t e r e s art ico lul a D - n e i PILLAT. N i m e n i n u contes tă c a -

confrate lu i m e u — î n t r u cronică — I O N l i tă ţ i l e b i n e c u n o s c u t e a l e t ehn ice i d e a-

lucru şt nu ca ar dispreţul, artpt neirvuriAje, etao wuten: tuye-u-ru pure. Dar Grieck nu le recunoa-

ăn astfel de procese scurte şi cari, înlănţuindu-se cauzal şi me.

a n g r e n a n a u - s e p r a c u e t n energiile v u a i e . P e n t r u l umea lui n u

şte aderenţa ta via ta , n u ie vede с а п і с > ^ p u t e a f i cerce ta te in mod anal i t i c

DM ţelui său experimentatorul au va loa re decât lucrurue şi pro- c r e e a z ă d u p ă p o s i b i l . t a t e , şi ce*ele ca r i sporesc şi garaniea- л Ы o '^nsteiaţ ie conformă sco-tă ăesjaşurarea biologica, — tn u i p e n t r u d e s f i ş u r a t e a proce-speţa umana, — a tuturor împ l i nir i lor .

Des t inu l , e tn icu l , a r t e l e , s t r ă -dan-i ie omuiu i d e ş t i in ţă , po l i t i cul, etc., vreoue să fie confluente, altfel nu au nici un rost de a ji.

Deci pe Ernst Krieck il interesează concre tul şi m a i ales in m ă s u r a î n ca re acest concret e plas t ic şi d i r i jabi l in mâini le omulu i , — în măsura în care poate folosi vieţii omeneşt i .

Des igur că d in p a n a u n u i as t fel d e cuge tă tor n u a u p u . ui ieşi decât opere ca N a ü o i u u p a . i -t ische Erz -ehung (Educaţ ia n a -fional-politică,), D-ch tung und Erz iehung (L i t e ra tu ră şi educaţie), Musische Erz iehung (Educaţ ie muzicală) , Deutsche K u l tu rpo l i t ik (Politica germană a culturii), S'.aat und K u l t u r (S .a t si cu l tură ; , Die deu t sche S í a a t -s idee (Ideea germană de stat), Völkischer G e s a m t s t a a t u n d n a t ionale E r z i t h u n g ( S i a u l etnic to ta l i t a r şi educaţ ia naţională), Wissenschaft , We l t anschaung , Hochschu l re fo rm (Ş. i tnţă , concep -ţie a lumii, reformă a învăţământului superior), Das Naturrecht der Körpe r scha f t en aitf Erziehung und Bildung (Dreptul natural al coporaţiilor la educaţie şi cultură).

Toate operele acestea se pot procura delà Armanen-Verlag d in Lipsea .

DAR PSIHOLOGIA

la c a r e n e - a m refer i t m a i sus, const i tu ie u n capitol, şi a n u m e a l 10-lea, d in t r ' o car te a p ă r u t ă a c u m p a t r u a n i şi a n u m e Leben als P r i n z i p d e r Wel tanschauung u n d Problem der Wissenschaft (Viaţa ca p r inc ip iu a l concepţiei a s u p r a l umi i şi ca p rob l emă a şt i inţei) .

Şi în aceas t ă operă , p r e c u m în toa te a le sale, p rofesoru l Kr iech e na ţ iona l -soc ia l i s t ; ceea ce u r m ă r e ş t e el să dovedească , e teza că na ţ iona l - soc iaLsmul a r fl a c -tua imen te . unicul Weţtanscha-

colective cinice bine definite, l i se pot a-plica fără risc.

4. Psihologul e psiholog abea d'n momentul in care ştie, — şi aici ps ho Iogia devine, ca şi medicina, artă, — să interpreteze just datele obţinute fn mod riguros ştiinţif c. Cei ce nu cunosc

eelor psihice. Deaceea va şi că- această artă sunt, cel mult, har-păta, întotdeauna, un rezulrtat nici laboranţi, corespunzător scopului său introdus în mod art i ic ia l . Rezultatul metodei artificiale e însă, in mod necesar ştergerea şi ne garea oricărei individuai i tăţ , a oricărui caracter, oricărei forţe spontane vii, şi a oricărei cohe

5) P s i h o l o g a nu s e rezumă numai la un singur sector şl la o singură metodă, el pot ex'srta a-tâtea psihologii câte aspecte prezintă viaţa psihică.

6) Ps hologla etnică e u n domeniu atât de complex încât nu

ziuni ras a le sau coomun.tare. s e poate lipsi de n o i una dintre Anatomul psihologic caută şi el uneltele * s cercetare ştiinţifică realitatea când taie complexele as-* 2*- Lips'ndu-se însă de ele , vii, când alungă parte a vie (das psihologia etn'că apărată de v l -Lebendge) , nimicind şi negân- gnrosu' profesor Krieck, *ă -d-o. Nu trebuie să ne mire apoi mâne frumoasă, — dar numai făptui că această viaţă nu mai atât, — teoretizare în jurul unei poate fi regăsită nici pe calea realităţi care n e import» pe toţi. aşa numitei ..sinteze',, nici pe ca- TRAIAN CHELARIU

FRUNZETTI apărut în „Vremea" de Du minică 23 August 1942, şi-1 semnalez a-celor care ar voi să ştie cum şi în ce fel s'au prezentat pictorii români la această bine cunoscută manifestare de artă. care este expoziţia „Biennalei" din Veneţia. Savoarea articolului o constitue — cred — redarea transparentă sub cizelura frazelor a părerilor italiene asupra pânzelor româneşti, fireşte cu interesante caracterizări complectate de cronicar.

M'am bucurat mai cu seamă de locul de frunte dat „în fine" pictorilor noştri tineri în fruntea cărora stă H. H. CATARGI; dar am văzut cu surprindere şi mâhnită şi indignată — de ce să n'o spun — lipsa elementului femenin reprezentat prin numai două nume. al RODICĂI MA-NIU şi al CECILIEI CUTZESCU-STORCK. Să le fi trecut cu vederea criticul italian pe celelalte — peste poate — să fi rămas indiferentă critica în faţa unui tablou cum ar fi „căluşarii" de MAGDALENA RÄDTJLESCU, fosta soţie a lui MASSIMO CAMPIGLI, unul din cei mai reprezentativi pictori moderni italieni împreună cu GIORGIO DE CHIRICO) şi la formaţiunea căruia prin firea sa, extraordinar de artistă, a contribuit?

Nu, este absolut imposibil. Nu accept nici calificativul de „neîntrecut" aplicat tehnicei de acuarelă a RODICĂI MÀ-NIU. O seamă de acuarele ale MĂRIEI BRATEŞ PILLAT, ar fi dat Italienilor o idee justă despre prospeţimea şi calitatea viziunii pur-româneşti, aşi zice latineşti

Părinte le Iovinadie Ca şi cum s'ar pregăti' pentru o faptă de

mare însemnătate, cu c-nste şi cu buinâcuv învă se aşează părintele Iovinadie la masă pe scaunul său cel vechiiu cu speteaza rotundă de lemn; îşi face cruce, îşi netezeşte mai frumos cu mâna părul de peste cap, instinctiv, îş'i mai resfiră barba pe piept, îşi drege glasul şi. fără pnpire, ba cu un fel de sfinţenie începe a lua din mâncările îngăduite de bine-cuvântata şi sfânta zi a Probajmilor... Nu prea taie cuţisbul căci rugina şi vechimea i-au ros ascuţişul; cu toate acestea părintele Iovinadie, ca şi cum s'ar afla în faţa unui act religios îngrădit de anumite regulle rm-işi îngădue de a rupe ou mâna dán patratuu de pâine neagră; şi cu aceeaşi băgare de seatnă soarbe, cu mâna tremurătoare, borşul din lingura veche de tisă roşie, cu oare ar sorbi din lingurinţa de argint sfânta împărtăşanie; furculiţa nu poate prinde din peşte mare" lucru in vârful celor trei coarne ale sale, cu toate acestea părintele Iovinadie nu împunge de două ori pentru odată... Privindu-1 cum mănâncă, ai zice că-şi face mai mult o datorie decât că-

4 UNIVERSUL LITERAR 29 AUGUST 1942

Ţugulea Cercel este un ratat. Ţugulea Cercel, amploiat în adminis

traţia judecătorească a unui Tribunal din provincie, este un ratat în cea mai complectă accepţiune a cuvântului.

Ţugulea Cercel, conservatorul corpurilor delicte şi al averilor furate, dosite sau moştenite, date în custodia sa, nu a avut parte de nimic.

Ţugulea Cercel a venit pe lume complect ratat — un ratai congenital — ba chiar scopul însuşi a± naşterii lui a iest capriciul fatalităţii celei mai atroce dintre ratări-

Pe tat-său, — paracliser la biserica Iancu Nou, încurcat în nişte dări c o munale, mort î n Argentine, pe vapor — l'a pierdut din faşă.

Pe mamă-sa învinuită de oare cari avorturi susTvecte, ş i care şi-a p;erdut_ urma toi, in A i g e n t i n a , pe u n vapor —nu a cunoscut-o din faşă. Em cărtu-răreasă în Dichiu, — ghicea în cafea, descânta de guşter şi punea pahare în mahala.

Ţugulea Cercel a făcut cliasale primare 'in opt ani şi cele trei de liceu, în şase.

La două zeci şi doi de ani şi-a ras mustaţa şi în toamnă a intrat în Conservator.

•La un prim probatoriu, a fost îndepărtat deia academia de declamaţie pentru c ă era afon, smead şi... incult !

încotro să o ia ? ! Din patru fraţi, nici unul nu fusese

mai pricopsiit ! Cei miare, da de râpă o fermă în deltă.

Osebit de asta, operase în sciipte nuci coţcării şi Ministerul îi ceruse demisia-Infractorul se încăpăţânase şi atunci statul i-a deschis acţiune penală pentru însuşire de bani pubuci. Lupă puşcărie, omul deLed îşi lăsase barbă şi se înghe-suise într'o dughiană d n guiia „Moşilor", botezată „Bodegă şi Ajer.tiv?' cu emblema la „Mielul Blând" şi unde creditul înghiţea debitul.

A desfăcut-o înainte c a autorităţile să-i pecetluiască obioanede şi şi-a luat drumul... în Argentina, рэ vapor !

Altul era n o ü r in Cartojani ! Tăia vite de contrabandă şi ИЬэга la

oamem baete і а ь с u - p u e s t a v i i . A mers ce a mers şi stăpânirea l'a trimis după cel dintâiu — l a închisoare !

După Închisoare, turbă, negoţ, faliment şi Argentina, tot pe vapor.

Al treilea a intrat practicant în Judecătoria Ocolului din mahalaua de baştină.

Se înfipsese băiatul binişor în graţiile judecătorului şi ale împricinaţilor.

Dar îi plăcea-., marea şi orizonturile largi !

Fire contemplativă, de dorul mării şi al valurilor ei, candidatul lia copistărie îşi piăsmuia î n iiecare Sâmbătă seara, citaţii prin care... era chemat deia Bucureşti la Constan'ja, ca martor în procese fictive !

Panamaua n'a durat multă vreme şi într 'o seară copilul mării a fost întors de

pe linie, din gara „Vadul Traian" în „Gara de N^rd". •

Cu simţitoare circumstanţe atenuante, visătorul infractor a absolvit repede termenul de penitenţă şi imediat după expirare, senzitivul ispăşit, insâc-sănat-cu o respectabilă „barb-c—btete-mis", a părăsit ţara pe vtapor pentru... Agentina !

In sfârşit al patrulea şi cel din urmă descendent marcul din i a m J a Ţugu-i_-ş t - ior , de niţaeris martor i a o u ^ - u i stării civile, a jurat strâmb într 'un par-tiaj, pentru a pune în posesie pe un moştenitor inexistent pe un imobil existent

Puşcărie, barbă mare, Argentina ! Consecvent aptitudinilor comoşteni-

ioriior săi de sânge, Ţuguiea Cercel a intrat şi el in... magistratură !

La început, bine înţeles tot ca... practicant !

Spre deosebire însă de predecesorii săi l i i eşa şi spre n e u u m e i u t a şti—or şi a întregului concert de iniţiaţi ai roman u l u i cej.0 rpa t iu disparus , pracucan-tui Ţugulea Cercel era poaoaba cmstei şi a o,cug'ainţC"i greiei cancelariei coipur rnor ae ueixte , şi al vaioriior iuiate , dosite sau moştenite aie Triounaiuiui in care s a reiugiat îndată după eliminarea din conservator.

Ţuguiea Cercei era corect în ţinută, clar in vorbire şi sobru m marnera.

Ţuguiea Cercel încniriase o redingotă aeia lUica Lazăr dm „Uliţa Păduchilor" pentru a fi mai impecabil în cancelarie-

Şeiu direcţi îl apreciau, îl stimau şi îl iubeau.

i ţu^u-ta Cercel avea trăsătura precisă a condeiului, ca r i t a tea expunerei ş. punctualitatea concepţiei.

Ajutorul de grefă Variam Diogheni-de ii iua de niuata secretai ui sau „par-tbCUMr", — un iei ae topor ae оаье pentru negnjateie iui lucrări de birou, extrem cte încurcate, cu libertatea pentru piUcucant ae а se „învârti" cinstit cat i-o piăcea, in greiă, în vremea când şeful lua parte la şedinţă şi cu oDiiga^unea pentru secretar ae a-i aa mmuceie la semnat în Camera de Consiliu şi apoi ia i le trece in jurnalul Grefei.

Pentru acest hamalâc, Ţugulea Cercel primea o mizerabilă indemnizaţie lunară, din salariul de franci 146 şi 66 bani al d-iui ajutor de greiă Variam Dioghenidie şi terma promisiune a a-cestuia de a-i da demisia... lui, după ce îşi va lua licenţa în drept la... laşi.

Acordul era perfect.

Ajutorul de grefă Variam Dioghe-nia.e, ac cana cu secretariatul, nu шаі făcea mnnc pentru canceiane.

Îmbracă aoar roba ae atias dăruită de juaecatoiui Jorj Dragăn^scu eşit la pensie, pentru a... compiecia Tribuna-Jui in şeam^eie de aaopţii, contestaţii la executare şi contraven ,iuni v^iute in apei de la juaecâtorie, luând s.mpie note, confuze şi pe cari Ţugulea Cercei Je mtercaia apoi ïn І о і т ш а г е de sentinţe tipărite, ducând mai deptirte, în spinare, Ыгоиі supra-încărcat al ajutorului ae greiă Variam Diognenidie, precum şi toată hangaraua inuegei grele !

Numai arhivarul Mitache Viasopol nu-i nustuia pe Ţugulea Cercel !

Ţuguiea Cercei i i strica prea multe citaţu m vreme ce c h e i t U i U i a cancelariei era muit redusă, ceeace obuga pe arhivarul Mitache Viasopol sâ scoaiá din buzunarul său, pentru speze !

Dar practicantul Ţuguiea Cercel avea grija sâ vire pe cete greşite m buzunar şi să le arunce apoi seara, la eşirea din biurou, pe maidanul de din dosul Tribunalului-

In lipsa unui candidat titrat, conform legilor în vigoare, practicantul Ţugulea Cercel fu numit copist arhivar în chiar grefa în care slugărise pe nimica tontă, pe ajutorul de gx-efă Variam Dioghenidie, in ciuda arhivarului titular Mitache Viasopol, care nu mistuia de loc pe noul său ajutor Ţuguleta Cercel !

Aju toru l .de grefă Variam Dioghenidie plecă în curând într 'un concediu de doi ani, pentru a-şi da echivalenţa bacalaureatului la... Liège.

Astfel că, noul copist-urhivar Ţugulea Cercel se eliberă do'ini tiv de ha -malâcul atât de derizoriu iremunerat

de SĂRMANUL KLOPŞTOCK

de viitorul licenţiat în drept Variam Dioghenidie, rămânând şeful mesei de corespondenţă şi informaţiuni, din Grefa Tribunalului şi mâna dreaptă a arhivarului Mitache Viasopol.

* Vederea se înfăptui în scurt t imp şi

zaiafetul nunţii a avut loc în salonul cel mare delà „Pomul Verde" în Duminica ultimei săptămâni în care cununiile nu sunt încă oprite.

Dar proaspătul cununat şi avansat Ţugulea Сегсэі, încercă grabnic o decepţie, la fel cu aceea a demisiei etern irealizabilă a ajutorului de grefă Variam Dioghenidie — „mira.sa" avea.. un copil la mahala, ascuns !

Şi asta Га desgustat profund ! Divorţul a durat scurtă vreme —

Ţugulea Cercel fiind „omu" Tribunalului.

O a doua însurătoare propusă cu o profesoară din „Delea" în scopul unei ratrapări morale imediate, nu avu un sfârşit mai puţin catstrofal D°ntru crud încercatul cap de masă Ţugulea Cercel ! „Fata"... fugi la amantul ei şi divorţul se înscrise în condic'le p i-măriei în preziua în care o doTnn^i, de curând divorţată, cu o respectabilă avere şi cu destule resturi de frumuseţe vestite, îi făcut propunerea unui al treilea mariaj, numai pentru cuminţenia şi răbdarea lui proverb'iilă !

Traiul se înfiripă într 'adevăr, promiţător.

Ţugulea Cercel fu avansat ajutor de gre â m ă - e ş ' e c ă s n i c ' a . In fundul C T s e " s e d ^ s r e s ' e u r a : e a c r e ş ' e n e n a p ă s a t ă «si v i c b r r n ă ş i p e cop i l n u u i tă s ă i r ă z b u n e . " ;

Ast fe l d e s u m b r e prevest ir i ros teş te C a l c h a s c u a l t e l e m a i b u n e l a o l a l t ă , s t ă p â n i l o r ş i c a s e i , l a p i e c a r e .

U n c â n t e c trist, u n c â n t e c trist rosteş te d a r z e ü s ă n e - a d u c ă n u m a i b i n e . Z e v s , Z e v s , o i i c a r e - a r ti n u m e l e t ă u , de- ţ i p l a c e - a c e s t a , e u c u e l ie c h e m , c ă toi a m c u m p ă n i t ş i n u c u n o s c d e c â t p e Z e v s î n s t a r e s ă - m i rid c e p o v a r a s t e r p e i m e l e sufer inţe .

U n z e u a fost putern ic o d i n i o a r ă , c e 'n lupte L e m ă i a d e î n d r ă z n e a l a , d a r într'o zl toţi a u uitat d e d â n s u l . V e n i u n altul d u p ă e l , ş i - a c e s l a sf â r ş , l a r â n d u - i biruit.

Dar o m u l înţe lept , d i n i n i m ă îl l a u d ă p e Z e v s înv ingătoru l . El a d e s c h ' s l a o a m e n i c a l e a d r e a p t ă ş i i - a ' n v ă i a t c ă trebue s ' a . u n g ă pr in sufer inţă l a î n ţ e l e p c i u n e . C h i a r ş l p r m s o m n v e g h i a z ă i n i m a , c ă i n ţ a d u r e r o a s a s â n g e r e a z ă ş i 'n ei p ă t r u n d e , fără v o i a lor, î n ţ e l e p c i u n e a , d a r a l ze i lor c e s t a u în cer l a c â r m ă , p e s t e no i . Astfel, m a i vârs tn 'cu l dintre c e i d o u i c o n d u c ă t o r i a i flotei a r g i e n e , s p r e - a n u n e s o c o t i p e prooroc , s ' a fost făcut p ă r t a ş c u s o a r t a c r u d a în v r e m e c e p e t ă u n u l A u l i d e ' , d e u n d e s e z ă r e ş i e - o r a ş u l H a l k i s , c u p â n z e s t r â n s e ş i deşer ţ i l a p â n t e c , A h e i i - e r a u cuprinş i d e neas 'â^păT.

S e r i d i c a s e u n v â n t d i n s p r e Str imon z ă b a v a n e d o r i t ă a d u c â n d ş i f o a m e t e a în gol ful b l e s t e m a t ş i 'mrorăş ferea corăb'er î lor ş i p a g u b ă l a p â n z e s ! c o r ă b u . în târz ierea pururi p r e l u n g i t ă d u c e a p r ă p ă d u ' n f l o a r e a fner im?' . Atunc ' , în n u m e l e D i a n e 1 , C a l c h a s a d u s s reai lor o d e z l e g a r e m a i î n s p ă i m â n t ă t o a r e c a furtuna, — a ş a d e ' n i - i c o s a ' ă c ă Atrm> l o v i r ă sch ip t ruT ' l e d e p ă m â n t ş ! І а е л т п і е n u l e mai. opriră. M a i v â - s m ' c u l d in геті a tunc ' arâeate : „ G r e a m ' - e s t e soartrr d e m ă ' ^ n o t r i v e s c , g r e f d e o p o t r i v ă rJircă n e cv-«*lă, р п г І і і т Ь т e r s e ! •"чеіе. v o i íer'f'-o ş', 1а аИсгеі тгапа m e a d e tat?!

v o i p â n g ă r i - o 'n s â n g e fec iore ln ic . Q n c e - a ş aiege> tot n a p a s i ă e s t e . Pot e a s a p a - a s e s c c o i a o u e ş i s a - m i î n ş e l t ovarăş i i a e l u p t ă ? jeriliiui s d a g e d e t e c . o a r ó a a c á s a p o i o i e a s c a ѵап.иг- іе p o a . e , c u nsui ie ţ ire v o i dori omorul , de -ar fi s ' a d u c ă i z b ă v i r e a n o a s t r ă " .

Â3tfel î n c o v o i a t s u b j u g u l s o a r t e i î ş i p l e a c ă f . u n t e a ; g â n a u l n e c u r a t n e l e g i u - t ü s t ă p â n e ş L e m n l e a s e hotărît s â î n d r ă z n e a s c ă toiul . C ă c i or i ş ice n e n o r o c i r e ' n c e p e c u - o n e b u n e a s c ă râ lâc ire , c a r e p a o m l a f a p t a r e a î l îndâr je ş t e . Ş i - a îndrasni t e l s ă - ş i î n j u n g h i e c o p i a lui , c a s ă a i u i e o a s t e a ş i s ă р о . п э а з с а n ă v i l e c u b i n e , da d r a g u l lupte i p e n t r u o f e m e e . Conducător i i dornic i d e r ă z b o i nesocg t i ră rugi le c o p i l e i c e r â n d m i l o s t i v i r e a u n u i tată , şi t 'nerejea- i f e c iore ln i că . Ş" d u p ă c e rostiră s l u ' b a , ta lă l un s e m n f ă c u l a slujitori, s 'o d u c a d e a s u p r a , p e al tare , c a p e - o vi tă . Infăşurată'n vă lur ' , s ' a g ă ţ â c o p i l a d e p ă m â n t c u d e s n ă d e j d e , ş i 'n g u r a e i f r u m o a s ă , u n c ă l u ş (cu s i l n ' c i a m u t ă a unu l frâu^, o ' m p i e d e c a s ă b l e s t e m e p e - а і s ă i . In t imp c e v ă l u r i l e şo frăn ' i c ă z u r ă d e p e t u p u - i l a p ă m â n t , e a s ă g e t a c u och i i rugători p e r â n d p e f 'ecare d i n c ă l ă i , a s e m e n i c u - o i c o a n ă f ă r ă g l a s , c o p i l a c e d e - a i â t e a ori c â n t a s e în c a s a p ă r i n t e a s c ă , l a v r e u n o s p ă ţ , c u l i m p e d e а e i v o c e d e f e c i o a r ă , z ' c ă n d p e o n u l b i n e c u v â n t a t in c i n s t e a ta lă 'u i iubit, l a u r m ă c â n d s e f ă c e a a tre'a î n c h ' n a r e .

C e - a fost a p o i , n ' a m m a i v ă z u i , n u s p u n D a r C a l c h a s n u d ă g r e ş c u h a r u l Iui ş i d o a r c e i care -au p ă ' i m ' t p r i c e p c ' a ş a e drept s ă fie. Vi i torul e v r e m e s ă - l a f l ă m c â n d v a - v e n ' . . N u te l ă s a с и р г п з d e p r e s i m ţ i r i : d e c e s ă g e m i na"n!e d e durere ? El întro b u n a zi o s â s 'arate d e p l i n ş i l a l u m i n a s o a r e l u i . A c u m a n u m a i d e - a r v e n ' i z b â n d a dorită d e r e g i n a , c a r e as tăz i — e a d nt :e to ' i d e r e g e m a i a p r o a p e —-m a i a p ă r ă p ă m â n i u l ţârii n o a s t r e .

T r t t d . d e N . I. HERÉSCU

http://Ajutorul.dehttp://Trttd.de

29 AUGUST 942 UNIVERSUL LITERAR 5

Cronica literară

Episod CARNET de

de Horia Filip de Al. Raicu roman SOLDAT

Tavernáié şi Pelerinul serilor, poeme ae BEN. CORLACIU

Jioapte sidiană Cerbii tristeţilor purtau în coarne Fânza celei din urmă sfâşieri, împletiţi printre ierburi, scânceau, Sărutând cărarea ultimei îngenuncheri.

Odată, erau liberi, ca Vântul, Fratele lor mai mare, de mult rătăcit. Odată alergau, împroşcând pământul, Şi nimeni serile nu le-a răpit.

In noaptea aceia, apele toate Au veinât împrejurul lor şi i-aiu strâns,

De nimeni văzute, nici ascultate, Apele, apele —

29 AUGUST 1942

Don JUAN pensionar... de P A U L I . D A N I E L

Vieaţa de toate zilele ne-a obişnuit, — cu toată ţesătura grosolană de proză de care o acuză pe nedreot veşnicii şi incorjgibiiii ei îndrăgostiţi — cu o s'erie destul de respectabilă" de miracole.

In definitiv miracolul se poate reduce, cu puţină bunăvoinţă, la ceiace are esenţial, şi atunci devine despuiat de tcate falsele aureole, o surpriză neaşteptată. Sub forma aceasta îl întâlneşti la fiecare colţ de stradă. Este condimentul cel mai banal al vieţii citadine şi chiar al vieţii pur şi simplu. Şi este dealtfel în unele clipe uzate şi tocite până la exasperare destul de reconfortant, chiar şi pentru această pirandeliarô compilare care este omul zilelor noastre : să şc;e că totuşi mai poate întâlni ceva neaşteptat, că vidul îngrozitor al vieţi moderne mai lasă loc şi pentru surprize, indiferent care ar fi ele, de vreme ce sub o forma sau alta sunt pline de însăşi conţinutul vieţii acel mult trâmbiţat, „etern omenesc"...

Eternul cmenesc are de altfel, ca tot ce este etern şi mai ales, ca tot ce este cmenesc : aparenţe, ipocrizii, ascunzişuri, înşelătorii mărunte sau mari. Cine ar bănui, de pildă, eternul omenesc figurat prin eterna şi omeneasca înfăţişare a seducătorului Don Juan camuflat cu îngrijire sub forma unui cumsecade şi burtos funcţionar comercial ? Sau fanmecile şi seducerile virile ale unui modern Casanova sub înfăţişarea pirpirie şi ornamentată s'.mbolie de ghetre albe a unui subşef de minister ? Sau în cel mai rău caz sub aspectul ipccrit şi ţesălat al unui modest agent fiscal? Căile inimei sunt multe şi mai ales întor-tochisa*, au cugetat probabil aee-ti incorigibili şi mai ales periculoşi seducători... Sau poate n'au cugetat deloc, pentru unicul şi simplul motiv că nu le stă... în caracter.

Dar rezultatul este acelaşi, cu sau fără cugetare: omul nostru s'a uitat în oglindă, şi a clătinat satisfăcut din cap. S'a supus unei necruţătoare şi migăloase analize al cărei rezultat final a fost constatarea că la urma urmii n 'are nevoie de prea multă indulgenţă pentru a place. Esté in definitiv ceiace se poate numi „un tip bine". Ba, privind de aproape îşi găseşte chiar o oarecare asemănare cu un anumit actor de cinema, cu care în ceasurile de sentimentală expansiune îl şi asemuia Lenuţa, casieriţa unui cinematograf de cartier, eroina romanticelor, îndrăzneţe-cr şi apuse-or ьа.е t.nereţi. Personagiul nostru şi-a găsit vocaţia. Are neîndcelndc pe vino'ncoa şi dacă până acuma femeile n'au dat încă buzna în vizuina lui de burlac, de vină nu este decât timiditatea lui, aerul lui modest şi liniştitor de cetăţean în strae de Duminică. Dar toate acestea se vor sonimba irevocabil. Omul nostru îşi ia angajamentul soiemn ca începând de mà.ne delà oi a 8 să nu mai n e cumsecaue, să nu mai i:e timid, să nu mai fie modest, ci dimpotrivă îndrăzneţ., semeţ, sigur de sine. Asta acar place iemeuor, asta le impresionează. Ca debut îşi cumpără cu muite precauyiuni, — căci îl intimidează privirile scrutătoare şi ironice a i e librarului, — voiumui „Cum se cuceresc femeile" sau „Gh.dul amantmui per-fecf, bâlbâind circumstanţial „că-i trebuie pentru un prieten"... Seara ia iumir.a anemică a lămpii de petrol se pune pe... studiu. Trebuie sa-şi însuşească în cea mai scurt timp toate temele, toate şiretlicurile şi ingeniozităţile uzuale, tinzând la înaltul şi nobilul scop de a cuceri, de a place, de a seduce...

Eroul nostru într 'un târziu adoarme. In noaptea aceea are o romantică aventură cu o frumoasă necunoscută mascată, care-i strecoară un bileţel parfumat. Se iasă condus de un lacheu gaionat, mut şi respectuos — printr 'o portiţă tainică ce se deschide misterios in faţa iui, printr 'un parc scăldat în clar de lună — şi este introdus într 'un buduar parfumat, unde castelana t remurând de iubire şi ernoţiie se aruncă în braţele lui, spunându-i că nu poate trăi fără ei şi ameninţsin-du-1 că — la caz contrar — nu-i rămâne decât să se arunce din turnul cel mai inait al casteiului ca să sfarme nefericirea de stâncile ameninţătoare sau să se înnece ca o nouă Virginie în apele spumoase al torentului.

Nu, emul nostru nu va fi atât de nemilos. N'o va respinge, n'o va da pradă morţii. Frumoasa necunoscută îşi uscă fericită lacrimile şi in clipa în care scoate masca şi el are impresia că i s'su deschis porţile raiului, se aud în uşe câteva lovituri violente.

— Soţul meu, strigă frumoasa necunoscută pălind şi adăugând.: — „Sunt pierdută" şi îi cade leşinată în braţe.

P e eroul nostru îl trec toate năduşelile, vede toate culorile, dar în clipa în care vrea s'o rupă la fugă amintindu-şi de un vechi şi oportun dicton românesc, se trezeşte. Constată atunci că bubuiturile din vis nu erau decât... obişnuitele bătăi în uşe ale gazdei care strigă plictisită :

— Nu te mai secui ocuia, сисше v^usucă ? Ai să întârzii delà serviciu !

Costică se scoală cam întors pe dos. Are — nu ştiu cum — senzaţia că în aventura lui nocturnă nu s'a prea arătat la înălţime. Pe masă volumul „Cum se cuceresc femeile" sau „Ghidul amantului perfect" a rămas deschis la pagina cinci sute. Atunci îşi aminteşte că in definitiv este un debutant care a hotărît că de astăzi începe o vieaţă nouă. Deci curaj, Costică şi noroc.

Ómul nostru se îmbracă, se bărbiereşte cu îngrijire, îşi alege cea mai frumoasă cravată şi-şi Începe cariera. E încă foarte dimineaţă dar nu e niciodată prea devreme. In tramvai măsoară femeile cu un aer blazat, cinic, iron'c. Işi imaginează că le priveşte în... crncpcător. E adevărat că femeile nu prea îi întorc r r 'v i r i le dar astă nu e decât vina lor. Ce ştiu ele? Se pricep ele să deo

sebească un bărbat cu adevărat bine ? Se apropie insinuant de o fată tânără şi blondă care stă singură pe platformă. Ar vrea să-i vorbească dar nu ştie cum să înceapă. Ce spune în privinţa asta „Ghidul amantuxui perfect" ? Acum îşi aminteşte. Fixând-o insistent — a citit că nu trebuie să-ţi p^eci niciodată privirea în faţa unei femei — începe :

— Mult stimată duduie, inima mă împinge să vă aduc la cunoştinţă că aţi reuşit să-mi produceai auevârâ te palpitaţii. Deaceia mă simt obligat să vă spun că îmi plăceţi foarte mult.

Fata îl priveşte pe jumătate scandalizată, pe jumătate amuzată. 11 măsoară de sus până jos şi-i întoarce spatele ca să nu izbucnească în râs. Costică rămâne perplex. E un caz pe care „Ghidul amantului perfect" nu l-a prevăzut, sau poate că da. Se căsneşte că-şi aducă aminte, dar nu-i vine în gând nicio frază de circumstanţă prin care ar putea trece peste un refuz atât de hotărît. Cam plouat coboară din tramvai, dar până la birou îşi face curaj, spur.ându-şi că la urma urmii Napoleon n'a debutat prin... victorii. De altfel o servitoare durdulie cu un harbuz uriaş îmbietor sub braţ i-a zâmbit promiţător. Nu e decât o servitoare, dar însfârşit e totuşi o femee, şi apoi.... Costică ajunge la birou în cea mai roză dispoziţie dar o săpuneală a şefului pentru întârziere o coboară repede la cenuşiu. Cele două dactilografe tinere şi drăguţe din birou zâmbesc ironic şi compătimitor, dar cor.u Costică îşi aminteşte la timp că este un... Don Juan periculos şi că trebuie să se poarte ca atare. "

Deaceea îşi priveşte cu jicnită superioritate collegeié, cugetând în sinea lui :

— Las' că vedem noi. O să vie clipa în care mă veţi ruga voi pe mine să vă bag în seamă, dar va fi prea târziu... In genunchi îmi veţi cerşi dragostea, dar eu voiu zâmbi absent şi rece în timp ce cele mai frumoase femei mă vor înconjura, se vor bate pe un zâmbet de al meu.

Şi cenu' Costică surâde încrezător acestei viziuni, îşi scoate din buzunare oglinjoara şi se pr i veşte admirativ. Fetele îşi dau coate şi pufnesc

în râs. In timpul acesta el hotărăşte să-şi lase o mustăcioară obrasnică şi romantică à la... Clark Gabie. La ora plecăiii Costică propune celei mai drăguţe dintre_ funcţionare, — gândindu-se tot timpul la capitolul respectiv din „Cum se cuceresc femeile" şi înghiţind in sec de teamă să nu greşească :

Îmi permiteţi, frumoasă domnişoară, să vă acompaniez ?

Fata îl priveşte amuzată pe sub gene, în vreme ce-şi pudrează nasul şi-i răspunde amabil:

— Regret, dar mă aşteaptă logodnicul meu. Şi mizerabila aceea de carte care nu prevede

nicăeri o soiuţie pentru o asemenea situaţie. Sau poate Ьа scăpat lui. O s'o recitească negreşit di-seară. Până una alta, o ia agale pe Caiea Victoriei, măsurând femeile obrasnic şi admirativ. Din când în când îşi ia curajul în dinţi şi amintindu-şi că un Den Jaun este mai întâi de toate întreprinzător şopteşte femeilor grăbite cuvinte galante, pe care ele nu le aud, saiu se fac că nu le aud.

— Nu merge aşa, îşi zice omul nostru. Probabil că lipseşte ceva. Sau am uitat eu ceva, sau nu le iau cum trebuie, sau ele sunt atât de proaste şi nu mă înţeleg. Sau, poate văd cât sunt de seducător, de periculos, de inaccesibil şi se tem de mine ? Femeile doar sunt fricoase, nu vor să sufere. Da, asta trebuie să fie. Conu' Costică se miră cum nu şi-a dat mai înainte cu ideea în cap. E doar limpede ca ziua. Ce e deci de făcut? Trebuie să le ia mai pe ocolite, mai domol, să nu le sperie. Şi va începe chiar de acum. A ochit repeae o victimă şi îi iese înainte cu un zâmbet modest şi încurcat (fii şiret Costică).

Scuzaţi-mă, duduită, dar îmi pare că vă cunosc.

b'ata îl măsoară de jos în sus. Ochii ei trec peste imacularea feciorelnică a ghetrelor albe, se opresc o clină pe proeminenţa fermecătoare a pântecului, insistă puţin asupra macului roşu şi agresiv delà butonieră. Mai departe nu se încumetă. Pare că i-a pierit pofta. Apoi îi răspunde răspicat :

— Vă înşelaţi, domnule. Nu vă cunosc ! Şi vrea să o ia înainte. Dar eroul nostru a căpătat experienţă. A devenit mai tenace, mai persistent, nu se mai lasă dus.

— Nu, duduie, nu mă înşel. N'aţi fost Dvs. anal trecut în. stăinătate? V'am cunoscut la Nissa în timpul carnavalului. (Inutil de adăogat că în viaţa lui nu trecuse de Chitila, dar Costică e rafinat. Când va afla că a fost în străinătate, femeile sunt vanitoase, scrie la carte). Dar fata nu se lasă convinsă.

— N'am fost niciodată acolo şi (rnăsurându-1 încăodată) — cred că mai puţin ai fost d-ta. Şi o ia din loc grăbită, lăsându-1 cu buzele umflate.

— Ce ghinion ? Eu sunt de vină, spune Costică.

N'am fost destul de insistent. Asta m'a plăcut la sigur, nu^şi mai lua ochii delà mine. Probabil' că i-am căzut cu tronc şi deaceia a fugit. I-o fi fost frică, sărăcuţa.

Şi-i freacă mâinile satisfăcut şi înduioşat. Hotărît, nici metoda aceasta noi dă roadele aşteptate. Poate a minţit „Ghidul a