i m u i m i P R O P R I E T A R : SOC. AN. „UNIVERSUL" BUCUREŞTI, BREZOIANU 23 DIRECTOR ŞI AD-TOB DELEGAT, STELIAN POPESCI) înscrisă sub No. 163 Trib. Ilfov

A B O N A M E N T E :

autorităţi fl instituţii 1000 Ui d* onoar» S00 particular* 250 ..

SEDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA

•OCHIIŞTII Str. Bruolanu 2І-25

T E L E F O N 3.30,10

APARE SĂPTĂMÂNAL P R E Ţ U L 5 LEI

A N U L L I 9 Nr. 7

S Â M B Ă T A 14 Februarie 1942 Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU

Duiliu Zamfirescu — I. L. Caragiale, T. Maiorescu — M. Dragomirescu

I. de I. E. TOROUŢIU

Decada d i n t r e 1890—1900 p a r e s ă fi l o s t u n a d i n t r e cele caracter is t ice oowvuleiuiiulor c a r i i m p u n necon ten i t e s ch im­bări în conduicerea des t ine lo r ţăr i i . S 'au p e r i n d a t î n acest r ă s t imp 8 cab ine te o u n u m a i p u ţ i n d e 18 remanierii, î n c e r ­cări d e co labora re î n t r e l ibera l i şi conservatori], juniimişti şj. conservatorii, îşi abia î n vana. a n u l u i 1900 s e a j unge l a g u v e r ­nul P. P Carp, î n c a r e T. Maiorescu, deş i m i n i s t r u au j u s t i ­ţiei, p ă s t r e a z ă ierarhia , î n p reocupăr i l e sale, p e c a r e o a-miimteai ûïtr ' imai d i n scr i sor i : î n r â n d u l î n t â iu in te resu l penltru fairiiîie, î n icefl! d e a l doilea i ub i r ea l i t e r a tu r i i ş i ab ia ia ш і ш d a t o r i a d e c e t ă ţ e a n fa ţă d e polit ică. Sol ic i tudinea crit icului »pentriu actiivitatea c rea toa re pornea, de l à gr i ja e-xistenţei m a t e r i a l e Şi sp i r i t ua l e a rev i s te i „Convoirbiiri L i ­terare" , c a r e din, t i m p î n t i m p s i m t e nevo ia d e ' în t iner i re a cadrelor. Când odată , î n t r ' o a d u n a r e a senioriilor, s 'a con­s ta ta t că r â n d u r i l e surit r ă r i t e şi c â n d u n u l d i n t r e cei de faţă întreabă), dacă n ' a r fi m a i b i n e c a revista, să înch ine steaguţ, T. Maiorescu dă u r m ă t o r u l a v e r t i s m e n t : „Să vă ferească 'Dumnezeu c a să a junge ţ i t i m p u l să t rebu iască a vă s p u n e c u v â n t u l şi să n ' ave ţ i u n d e !"...

Iacob C. Negruzii a condus revista- delà în t emeere , 1867, şi p â n ă l a 1 Apr i l i e 1893, c â n d cere să f ie a j u t a t d e comi­tetul r e s t r â n s compus d i n C. Rădulescu-Motru, N. Basdescu I. AL Brătescu-Voineşti, I. G. Flóru şi Fr. Robin.

La 1895 i n t r ă î n icomitet Teohâri Antonescu şi t iner i i cari s e înapoiază de là studii d i n G e r m a n i a : M. Dragomire­scu, Dum. Evolceamw, P. P. Negulescu şi I. A. Rădulescu-Po-goneanu.

A treia s c h i m b a r e şl r eorgan iza re se p roduce l a finea , anului 1899, d e s p r e ca re v o r b e ş t e Duiliu Zamfirescu î n s c r i ­

soarea sa că t r e M. Dragomirescu. Membr i i vechiu lu i comite t r ă m â n j a pos tu r i l e lor. Ei ch iamă d o a r a l t e p u t e r i die m u n c ă în ogorul l i te re lor româneşti], cari e u t impu l îşi vo r con tu r a şi desăvârşii pe r sona l i t a t ea : Gr . Aiit ipa, 1. Bogdan, D . Bun-geţemm., C. Litzia, S. Mehedin ţ i , P. Missir, L. Mrazec, A. Naum, D. Onciul, Şt. Orăşanu, Erm. Parngrati, 1. Paul, Ai. Phi l ippide , M. Săutescu, D. Voino-u, N. Volenti şi apoi la йпіеа ,anulu i 1900 : V. B a b e ; şi 1. A. Bassarabescu.

Duiliu Zamfirescu s t ă ru ie î n scr isoarea sa ca d i n acest comite t să fie inv i ta t să facă p a r t e şi / . L. Caragiale, care „îşi e x p r i m a s e dor in ţa să se împace c u Maiorescu şi să ooiatooreae la Conv. Lit . T r e b u i a informait şi Dui l iu Z a m f i ­rescu, c a r e era l a Koma. I n scr isoarea e e - m i t r imi te , îşi dă păre rea a s u p r a m e r i t e l o r i u i Carag ia l e , c a r e s e deosebeş te de a m e a . Іщраісаге ou MaioreSiou n u s'a p u t u t faic e d i n p r i ­cina că, cu ş a p t e an i m a i îna in te , Carag ia le a tacase violent, pe Maiorescu î n Două Note, învinuiirtdu-1 că s e foloseşte de veniturile, poezii lor l u i JEminesew. Es t e d e m i r a t că Duiliu Zamlfiresicu, c a r e a l tm in t e r i n u - 1 p r e ţ u a ş t e p e Carag ia le d e ­cât de là n u v e l a FăcUa de Paşti, Ca rag i a l e scrisese aceas tă ішѵеЗа î n c o n c u r e n ţ ă cu Frica l u i Dui l iu Zamfirescu, care era m u l t m a i s labă. E sp re o n o a r e a lu i Dui l iu că îl a d m i r ă pe Cairagiaue tocmai p e n t r u o n u v e l ă .care a r a t ă in fe r io r i t a ­tea sa" (M. Dragomirescu, soris. c ă t r e I. E. T. d i n 28 Ian. 1942).

D in scr i soarea p roza to ru lu i nuve l i s t şi romanc ie r , p r e ­cursor a l fecundelor rea l izăr i ep ice con t emporane , d u b l a t de poetul l i r ic cu ar is tocra t ică sensibi l i ta te , se va reţine pen t ru istoria l i t e r a tu r i i concepţ ia sa a s u p r a „calităfii fundamen­tale a operelor de artă : reprezivstarea însuşirilor caracteris­tice ale neamului", concepţ ie cu a tâ t m a i de p r e ţ p e cât este e x p r i m a t ă clar , concisi, ca o definiţ ie , faţă de p r i e t enu l său M. Dragomirescu , es te t ic ian şi critic.

II.

D U I L I U Z A M F I R E S C U C Ä T R Ä M. D R A G O M I R E S C U

Via Condot t i 61 Roma, 2/14 X - b r i e 1899

S C U M P E D O M N U L E D R A G O M I R E S C U , Ul t ima D-Voas t r ă sc r i soa re r ece re un r ă s p u n s . Astfel p r e z e n t a t ă ches t iunea n u m ă r u l u i Convorbir i lor ,

se s c h i m b ă cu to tul . î n ţ e l eg foa r te b ine că vo ind să prefaceţ i şi s ă î m b u n ă t ă ţ i ţ i immobi lu l , ţ ineţ i s ă vă rsa ţ i in s â n u l p r o p r i e t a r u l u i ges t iunea u l t imi lo r cinci a n i l i ­t e ra r i . 1 ) . D a r aceas ta n u m i - o spusese ră ţ i în sc r i soarea D -Voas t re , î n ca r e r ă m â n e a să se în ţe leagă tocma i ceea ce e r a m a i esenţ ia l .

Foa r t e bine. P ă e r e r e a m e a desp re Caragia l i — fi indcă dor i ţ i s'o

cunoaş te ţ i — este aceiaşi ca şi a c u m 11 an i , când a m in ­sis ta t a t â t a p e lângă d-I Maiorescu s ă - l n u m e a s c ă Di ­rector G- l a l t ea t re lor , -) — ad ică : s u n t b ine î n c r e ­d in ţa t că o r u n d e v a fi pus , il n e fe ra p a s long feu; cu toa te astea, t r e b u i e pus . Aces ta es te omagiu l pe ca re - l aducem intel igenţ i i sa le foa r te cur ioasă, ce e d r ep t , şi p â n ă la un punc t ne românească , în sensul că este a t i n să de mobi l i t a tea scept ică a rase lor b ă t r â n e , — d a r î n fine

in te l igen ţă . S t ima m e a p e n t r u t a l e n t u l lui de scr i i tor începe d e la pub l ica rea novele lor şi a n u m e d e l a Făcl ia de P a ş t e ; f i indcă — şi aici m ă despa r t de D-Voas t ră , toţ i — t e a t r u l lu i este compus d in ceea ce s e ch iamă f ran ţuzeş te m a q u e t t e s şi e l ipsit de ca l i t a tea f u n d a m e n ­ta lă a oper i lo r de a r t ă : r e p r e z e n t a r e a însuş i r i lo r c a r a c ­ter is t ice a l e n e a m u l u i . Căci cu mi tocăni i d i n Dea lu l Sp i ­re i şi cu nerozi i c a r i iscălesc t e l e g r a m e a n o n i m e , n u s'a definit n imic d in fondul sufletsc a l Români lo r . I a r Nă -pastea , c a r e a r fi o î n c e r c a r e în aces t sens , (şi aici mă d e s p a r t de D-Voas t r e , toţi) e falsă. 3 ) .

(Urmare in pag. Z-a)

DESPRE ARTA I. Naturalismul

de ION F R U N Z E T T I

Es te a p r o a p e l ips i tă d e sor ţ i i reuş i te i , î n ­ce rca rea d e a în ţe lege t end in ţe l e a r t e i seco­lu lu i n o s t r u , f ă r ă s t ud iu l p rea lab i l , fie fi g răb i t , a i fo rmelor d e a r t ă desvo l ta te d e po­poare l e na tu r i i . P r imi t iv i i , fie e i con t empo­r an i , î n u n g h e r e l e să lba t ice a l e globului , în ca r e „b inefacer i le" civil izaţiei n ' a u a j u n s până i n t r ' a t â t î ncâ t s ă uc idă t o t a l s e n t i m e n t u l con­t inu i t ă ţ i i î n t r e l u m e şi om, î n t r e n a t u r ă şi individ, — fie p r imi t iv i i ace ia deven i ţ i l egen­da r i , a i p re i s tor ie i , (popoare to t a t â t d e d i ­fer i te c a s t r u c t u r ă , î n t r e e le , câ t s u n t d e deo­seb i te cele d e astăzi , d a r p e oare, d i n t r ' o e x ­pl icabi lă falsă perspec t ivă , a v e m t e n d i n ţ a să le socot im s t r a n i u d e un i fo rme în reacţ i i şi mani fes tă r i ) , p r imi t iv i i s u n t ace ia că ro ra n e a d r e s ă m or idecâ teor i a v e m nevo ia s ă ş t im jus t , ro lu l o r ig inar a l a r t e i în economia sp i ­r i t u lu i omenesc . F o r m e l e d e v i a ţ ă socială d i ­fer i te , c a r e a u «artificializat omiul, l e - a u î n ­d e p ă r t a t de l à s imţu l c rud , d i rec t , na iv , a l r e a ­l i tă ţ i i imed ia t e . O r e s t i t u i r e a sensibi l i tăţ i i o r ig ina re p e n t r u n a t u r ă , p a r e s ă fie ros tu i a r t e i . I n s ă t e za e g reu d e sus ţ inu t , p r in t r e a t â t e a a l te le , con t ra r i i , p e ca r e le i m p u n e fap tu l de a - ş i fi a s u m a t , d e - a l u n g u i t i m p u r i ­lor, a l t e r o s t u r i .

Recur su l l a i n t en ţ i a in i ţ ia lă a a r t e i n u se poa t e o p e r a d e c â t p r i n m a t e r i a l u l a n t r o p o l o ­giei ş i e tnograf ie i , uti l izândti-1 însă al tfel d e ­cât o fac ş t i in ţe le respect ive .

L e v y - B r ü h l , Leo Froben ius , George Wil ­l i a m Stow, şi, î n u r m ă , Ecka r t von Sydow („Die K u n s t d e r N a t u r v o l k e r u n d d e r Vor­zeit"), a u încerca t s ă de sp r indă prof i tu l Ş t i ­in ţe i Ar te i , d in s tud iu l aces tu i i n t e r e san t şi d ive r s m a t e r i a l . D e c u r â n d , d-1 Luc ian Blaga a a t in s , î n ciclul cul tur i i , p rob lema , d â n d u - i o foa r te pe r sona l ă soluţ ie . P e n t ruca o schi ţă is torică a ches t iuni i a r cere p r e a m u l t spaţ iu , ş i n e - a r î n d e p ă r t a p o a t e d e l à miezul ei in ­candescent , n e m u l ţ u m i m aici a e x p u n e t e r ­m e n i i însăş i a i p rob lemei , doa r 'cu sugest ia re la ţ i i lo r ce s e po t s tab i l i î n t r e domeniu l a-ces ta şi p rob lemat i ca a r t e i mode rne .

S tud iu l formelor d ive r se d e a r t ă p r imi t ivă , (diverse ca s t r u c t u r ă , ca m a t e r i a l ş i c a loca­l izare geograf ică o n tempora lă ) , n e d u c e la cons ta t a rea că exis tă , î n i n t en ţ i a in i ţ ia lă cu c a r e a r t i s t u l p u r c e d e a - ş i p lăzmui opera , două năzu in ţ i : în tâ i , s u r p r i n d e r e a câ t m a i exac t ă a n a t u r i i , în obiectele c e fac în t regu l ei. î n ­c e r c a r e a do- » üaweoitar^a . o a r e c u m krf twtu l ş i rag a l formelor vii, d e a clasifica şi s t ăpân i d ive r s i t a t ea formelor n a t u r i i , e s t e o t end in ţ ă f i rească, ţ i n â n d des igur d e nevoia a d â n c ă a sp i r i tu lu i , d e a se o r i en t a î n s tuf işul ex i s t en­ţe i ma te r i a l e . S u b s t r a t u l a r t e i ce r ă s p u n d e aceste i neces i tă ţ i , e s t e cognit iv. P las t i ca p r i ­mi t ivă es te i n major i t a te , — m a i c u s e a m ă la popoare le ţ i n â n d încă d e n a t u r ă , m a i pu ţ i n organiza te social, cu a l t e cuvinte — p u r figu­r a t i v ă .

Ideograma mersului. • •Arta boşimană contemporană (după W. W. B.). ,

Antilopă. — Artă boşimană contemporană.

Efect a l aspi ra ţ ie i omeneş t i c ă t r e cunoaş te ­rea , ident i f icarea adică , m e m o r i z a r e a ş i r ecu ­noaş te rea o r i r e p r o d u c e r e a obiectelor i n t r a t e In exper ien ţă , a r t a p r imi t ivă este fo rma cea m a i s p o n t a n ă a enciclopedismului . î n tocma i p r e c u m copul „fac" ceeace văd , î na in t e d e a încerca s ă opereze logic ou concepte şi re la ţ i i abs t r ac t e , p r imi t iv i i ,,fac" şi ei l umea , cu col­ţu l ascu ţ i t a l p ie t re i or i f ierului î n t r ebu in ţ a t la înc rus ta re , pe u n pe re t e de p e ş t e r ă pla t , s a u p e o s tâncă . Ges tu l , s 'a spus , es te an t e r io r vorbi r i i . L a fei desenul , a r t ă a gestului , es te an t e r i o r istoriei na tu ra l e . Cea d in tâ i en tomo­logie, cea d in tâ i botanică şi cea d in tâ i zoolo­gie s a u g r a v a t cu ascuţ işu l p e roca n e t e d ă a peş ter i lor , a l că ro r secret î l descoper im cu a-t â t a su rp r i ză azi. L a Al tamira , î n Span ia de Nord. s 'au descoper i t m i n u n a t e a semenea m ă r ­tu r i i de obse rva ţ i e a t e n t ă şi in te l igen ta d e x ­t e r i t a t e exp re s ivă , î n t r ' o pe ş t e r ă a i cărei lo­cui tor i p r e s u p u ş i îşi g r a v a s e r ă impresi i le , din epoca d e p ia t r ă , î n Magda len ian . Bizonul ar­hicunoscut , a t â t d e n a t u r a l i s t r eda t în d ive r ­sele lu i aspec te , n u es te u n bizon ş t iu t d e a r ­t is tul p r imi t iv , î n v ă ţ a t o d a t ă p e n t r u to tdea ­una , c u m î n v a ţ ă copilul să facă o r a ţ ă : aici ciocul, aici gât, a ic i a r ipa , aici picioarele. Es te un vizon obse rva t de f iecare da t ă cu in­te resu l n e t a l o m u l u i d e Ştiinţă. Corpul nru e

recons t i tu i t schemat ic , c a în a r t a infant i lă : este f igura t exac t , r e p r o d u s ou o s incer i ta te care d ă d e gând i t „ raf ina ţ i lor" m o d e r n i ,

A d e v ă r u l afectiv, ( rea l i ta tea emoţiei), este perfect . Con tu ru l precizează l imi te le fizice a le an ima lu lu i (stil l inear ) despă r ţ indu-1 de fondul n e u t r u a l desenului , d a r î n acelaş t i m p p r imi t ivu l despa r t e , î n l ă u n t r u l supra fe ţe i î n ­g r ă d i t e d e contur , in te rs t i ţ i c rea muşch i lo r pe t r u p , cu o preciz ie d e ana tomis t . I a t ă apoi (în p l anşa 426 din ca r t ea c i ta tă a lu i Ecka r t von Sydow, — Propy läen-Ver lag , Ber l in 1923), m i şca rea specifică a m â n i e i te r ib i lu lu i an ima l , picioarele îşi înscr iu l inia î n l ă u n t r u l con turu lu i genera l a l figurei, capu l s e confun­d ă în res t . St i lul l in i a r d e ad ineaor i devine stil plast ic . N u ident i f icarea an ima lu lu i oa a t a r e u r m ă r e ş t e a r t i s tu l , ci s u r p r i n d e r e a r a ­por tu r i lo r d i n t r e pă r ţ i l e corpului său , în t r ' o re la ţ i e funcţ ională .

L a Font d e G a u m e în Dordogne (Solutrean şi Magdalen ian) , reni i şi r inocer i i înc rus ta ţ i p e pere ţ i i peş ter i i , deno tă ace laş n a t u r a l i s m e legant a l l iniei , aceeaş i n t en ţ i e ştiinţifică, d e cunoaş te re ş i c o n s e m n a r e a formei , p e n t r u identif icare, p ă s t r a r e şi r ep roduce re . In t en ţ i a p u r cogni t ivă л a r t i s t u lu i e s t e depăş i t ă însă, ca şi l a Al t ami ra , d e per fec ţ iunea execuţ ie i şi p rob i t a t ea r edă r i i emoţiei .

Ceva m a l stilizate se p rez in tă figurile In

peş t e r a deda Val l tor ta , î n Es tu l Spanie i sau la Combarel ies , în Dordogne , u n d e l inia c a ­p ă t ă o a n u m i t ă u t i l i t a te in t r insecă , o a n u m i t ă au tonomie , ce -o d e t e r m i n ă s ă - ş i înscr ie t r a e c -tor ia d u p ă a n u m i t e predi lecţ i i sensua le , p e n ­t r u cu rbă ş i a r c cont inuu , or i s inusoida lă vo-luptuos descr isă . St i l izarea, necesa ră uneor i p e n t r u u ş u r a r e a desenulu i , p e n t r u r educe rea Ia esenţ ia l adică, p e n t r u r e d a r e a c a r a c t e r u ­lu i s in te t ic a l formei plas t ice , i n t r ă î n faza caligrafică aici , u r m â n d porunc i l e une i legi m a i c u r â n d es te t ice d e c â t cognit ive. Delà n e ­ces i ta tea u t i l i t a r ă a cunoaş ter i i , p r imi t ivu l din so lu t r eanu l tâ rz iu a t r ecu t la vo lup ta t ea actului g ra tu i t , l a p l ăce rea p u r sensua lă a ges tu lu i a rmon ic , l a con templa ţ ie .

F igur i le în lu t , c a p r i n m i n u n e conse rva te d i n Magda len i an p â n ă azi , găsi te î n g ro ta Tue d ' A u d o u b e r t î n Ar iège , a u şi ele, cu tot ca rac te ru l p r o n u n ţ a t na tu ra l i s t , u n foar te p u ­te rn ic e l ement caligrafic, sensua l , î n st i l izare, fă ră a a junge l a s in teza a b s t r a c t ă a geome-t r i smulu i .

Acelaş n a t u r a l i s m se p o a t e u r m ă r i , p roba ­bil da to r i t aceleiaşi func ia re nevo i d e a con­s e m n a rezul ta te le cunoaş ter i i , în s emne v i ­zibile şi p e r m a n e n t e , capabi le ad i că d e a p ă s t r a o m e m o r i e şi a - i confer i p u t e r i d e r e ­p roducere , — î n a r t a popoare lo r n a t u r i i (Na­turvölker ) m a i cu s e a m ă î n a ace lora ca re , m a i p u ţ i n evolua te , se af lă î n s tad iu l econo­m i c d e vână to r i t , d e pescă r i t s a u d e culegă­tor i a i f ructe lor necu l t iva te . Cerce tă toru l K a r l B ü c h e r socoteş te că a r t a Na tu ra l i s t ă a popoare lor pas ive economic, t r ă ind p e s eama acui tă ţ i i s imţu r i lo r lor specia l iza te p e n t r u a t r a g e foloase d e p e u r m a dărn ic ie i na tu r i i , se da to re ş t e disponibi l i tă ţ i i spirituale p e c a r e a -ces te ocupaţ i i , baza te m a i m u l t p e o rgan iza ­r ea s imţur i lo r insu lu i decâ t p e d isc ip l inarea act ivi tă ţ i i ilui, o conferă conşt i in ţe i n e c o n s t r a n ­se l a u n e for t sus ţ inu t . A r t a n a t u r a l i s t ă es te reproducătoarei , f igurat ivă , cons ta ta t ivă , t oc ­m a i d i n p r i c ina cal i tă ţ i lor d e obse rva ţ i e a s ­cuţ i te d e ocupaţ i i le economice a l e aces tor p o ­poare . Dimpot r ivă , popoare le a junse l a faza economiei agricole, î ş i a m p u t e a z ă d a r u l d e observa ţ ie , îşi ocupă sp i r i tu l , p â n ă a c u m d i s ­ponibi l l a or ice sol ici tare e x t e r n ă a a tenţ ie i , îşi coordonează m u n c a , f ăcând-o să dep indă d e s u p r a n a t u r a l u l c a r e v a binevoi s a u n u să - i confere rodnic ie . Succes iune» a n o t i p u r i -tar> secs** s a u j t tb i le i a v e d e r e a - e e o p j ^ s u n t . valor i f icate . P u t e r e a ca r e s e a r a t ă b u n ă sau rea , d u p ă c u m favor izează o r i n u recol ta , d e ­vine p e n t r u aces te p o p o a r e izvor d e m i t u r i fecunde . F a z a agr ico lă a economiei co respun-de*cu faza imag ina t ivă a cul tur i i , d u p ă K a r l Bücher . Caracter is t ic i le aces te i faze s u n t : s t i ­l izare abs t r ac t ă , a d e s e a geomet r ică , î n a r t ă , c h r o m a t i s m expresionis t , adeseor i baza t p e u n cifru mag ic a l culor i lor , s e m a n t i s m al schemelor l ineare , t end in ţ ă s p r e codificare (alfabetică aproape) a semnif icaţ i i lor unor s e m n e t o t d e a u n a corespondente .

Obiectele de a r t ă p r o d u s e î n faza aceas ta imag ina t ivă , a scu l t ă d e n o r m e l e magiei , ale magie i u t i l i t a re , s impate t ice m a i adesea , h o ­meopa t ice s a u al lopat ice , p u r şi s implu a le magie i religioase.

I n t en ţ i a a r t e i d e felul aces ta es te in ten ţ ia semnif icat ivă. Obiec tu l es te concre t izarea u -ne i a n u m e metafizici cr ipt ice. î n c ă r c ă t u r a semnif icaţ i i lor face d i n luc ru r i l e n a t u r i i ca ­tegori i t abu , şi d i n p lăzmui r i l e a r t e i obiecte cu po ten ţ ia l magic . Legea, c a r e p a r e s ă se verifice щ t o a t e cazurile, a r fi i nve r sa p r o -por ţ iona l i t a te a sensu lu i i n t e rn cu semnu l ex te r io r : c u câ t s e m n u l este m a i a p r o a p e de semnif ica ţ ia sa , сц cât o d ivu lgă m a i c u r â n d şi m a i prec is , c u a t â t p u t e r e a mag ică a obiec­tu lu i scade. I n t e n ţ i a semnif ica t ivă a a r te i , corespondent a l men ta l i t ă ţ i i magice , s e s lu­j e ş t e a ş a d a r f i resc de u n l imba j geometr ic , abs t rac t , î n «a r e formele a p a r c u m u l t ă g reu ­t a t e î n concre ta lor r e a l i t a t e obiect ivă , d e -f o r m â n d u - s e d u p ă legile subiec t ive a l e sp i ­r i tu lu i c a r e le r e p r o d u c e cu gându l d e a le face să sugere , p r i n analogi i şi asocia ţ i i v r ă ­j i toreş t i d e d a t e a l e conşt i inţei , m a i c u r â n d . s ă figureze, exac t , u n obiect r ea l .

Su i t a : i n t en ţ i e semnif ica t ivă (potenţial m a ­gic ocult) — ana log ie — s e m n codificat — geometr i sm, s e af lă just i f icate . La fel cores ­p o n d e n t u l ei, p e n t r u faza senzua lă a civil i­zaţiei , opusă celei imag ina t i ve : i n t en ţ i e fi­gu ra t i vă — ident i feare , cons t a t a r e — formă exac t o b s e r v a t ă — n a t u r a l i s m .

A r t a geomet r i că forjează f igmente , (s imbo­lur i ) , r ea l i t ă ţ i subiec t ive concre t iza te în for­m e c u p r e s u p u s e po ten ţ ia le oculte, — a r t a na tu ra l i s t ă s lu jeş te cunoaşter i i , p lăzmuind efigii.

Miczeslaw Wallis-Walfisz, es te t ic ianul p o ­lonez cunoscut , s tab i leş te o t ipologie p e baza semnulu i efigie şi1 a semnulu i s imbol.

De c u r â n d , c â t eva d in cele m a i f rumoase rea l iză r i n a t u r a l i s t e p r imi t ive , a u fost des ­coper i te î n s u d u l Africei , l a popu la ţ i a î n a ­po ia tă ca n ive l omenesc , in te lec tua l m a i ales. a Boşimani lor . Wal t e r W- Bat t i ss l e - a con­sac ra t u n s tud iu , a l că ru i p u n c t cen t ra l este e x t r a o r d i n a r a a s e m ă n a r e d i n t r e î n c r u s -tă r i l e î n rocă, pre is tor ice , descoper i te î n g r o ­te le ţ i nu tu lu i locuit d e s t rămoşi i Boşimani lor şi p ic tu r i l e p e s t âncă a l e Boş imani lor con­temporan i . Aces t popor „ incapabi l d e c ivi ­l izaţie şi p rogres" , c a r e a d o a r m e n u m ă r â n d p â n ă l a cinci, es te to tuş i un popor de m a r i a r t i ş t i . I n r ep roducer i l e n o a s t r e a v e m une le d in m i n u n a t e l e f iguri n a t u r a l i s t e d e an imale , po lycrom rea l iza te p e s tâncă , d e Boşimani . F ă r ă gr i ja n ic iune i perspec t ive , nici n a t u ­ra l i s t e n ic i idea t ive , (Beşimani i s u n t i ncapa ­bili s ă îmbră ţ i ş eze rea l i t a t ea v izua lă î n î n t r e ­gul e i ; se m ă r g i n e s c l a j u x t a p u n e r e a obiec­te lor izolate), a r t i ş t i i p r imi t iv i a i aces tui p o ­por n a t u r a l , dovedesc u n e x t r a o r d i n a r s imţ d e obse rva ţ i e ş i o a d m i r a b i l ă î n d e m â n a r e expres ivă . Ant i lope , h ipopotami , r inocer i , p ă ­săr i , muş te , , câ ini , s u n t r e d a t e toa te cu u n a d e v ă r rea l is t su rp r inză to r . î n t r ' o mişcare , Boş imani i r euşesc s ă v a d ă l in ia d e for ţă e-senţ ia lă . Negl i jând res tu l , e i r e d a u rea l i t a tea pa s ionan t ă a mişcăr i i . O an t i lopă ca r e sare ,

( U r m a r e »toi pag . 2-a) / « ? «РЦ> V

Dans stilizat — Artă boşimană contemporană (după Walter W. Ba t t i s s ; .

e r Deobieeiu lecturile sunt ca­

tegorisite dup© criterii foarte rigide. Este »un roman, pertfru-câ... aste un studio de artă pla­stică, pentracă... este un volum dà 'istorie, ipeotrucă... Şi a şa mai departe. Fără îndoială ^ с ^ о ^ ^ д а і о а ц д а д а і о ^ mult saroaina cititorului. Et are ast­fel posibilitatea să afraime că a ailtit un roman», saiu un esseu, fără a se mai întreba dece cu­tare lectură este mad de gra­bă un roman decât o nuvelă, sau cutare esseu nu este, poale, istorie literară.

* Keisexling spunea cândva :

In donaranita vieţi, nu faptele oa cotare au îlnaeimniătaie, dar sensul Har, trebue pătruns. EL la itînma urmei, singurul, ţ con-

Intr'un fel şl cititul este lu­minarea unui orizont de via? ţă. Şi ѳі ar trebui priviit cu mai multă circuimspecjie. Nu faptele, mu exteriorul ar trebui să îadreptajtească definirea : roman, nuvelă, poem etc., cât sensol cărţii.

Fiindcă sunt unele lucrări care se pot îngloba ou bine în una din categoriile născocite de criticii1. Dar multe refuză cu obstinaţie să se lase supuse unei constrângeri de logică. Zadarnic pe coperta unui ast­fel de volum ar scrie : roman; ai'titorul nu va găsi înăuntru nici-un roman.

Spre pildă «romamiuil" re­cent tradus din nou în româ­neşte „Le grand Metatilnes" nu-1 putem considera un ro­man. Sau : „Lee haute de hur-Іев-ѵепІИэ" este ceva mai muH decât un roman.

Aceste două exemple (sunt culese la întâmplare, în fuga condeiului) acesite două exem­ple, prin unmare, sunt cu­noscute de marele public, ca romane. Cititorul uşura-tec le va accepta ca ata­re. Va fi mulţumit. Şi va fi păcat atât de timpul pierdut de el, cât şi de cel pierdut de autorul oare s'a miunoit pentru folosul câtorva nepricepuţi.

O metodă nouă de a citi ar fi: „Metoda ímpresalaniistá" Aseasta diin ataci minute de gândire, imediat după lectu­ră, când vom căuta s ă defi­nim ce-am citit, indiferent de termenul roman, esseu, etc., depe copertă. Vom afla astfel nu numai ce am tíitit, dar şi aum era scris. E foarte impartant. :*:

Câţi oare se gândesc dupe ce au citit un volfum încă cinci mkîute, пшпЫ kt »1. Incá aeee

minute, numai ia el. încă... pe o scară 1 progresivă dupe preocupările fiecăruia. In a-cele cinci sau zece mimite ar câştiga mai mult., decât dea-lungul zilelor cheltuite cü lec­tura propriu ziilsă.

Un prieten m'a întrebat o-dată cum îmi plac ,,кш«швае" lui Roger Martin du Gard. I-am răspuns foarte simplu. Nu ШенОт cMt. In schimb ci­tisem cred vreo zece volume de „istoria ocmíempowsná" ale acestui autor.

Fără îndoială interloautorUl meu după terminarea lecturii închisese coperta mullţuaniiri-durse să constate că a 'moi citit un roman.

* O revizuire şi o definire a

lecturilor nu este lipsită de in­teres.

Sunt multe prejudecăţi în privinţa aceasta. Fiecare re­fuză să recunoască adevărul fiindcă este mult mai comod să accepţi drept bune hotă­rârile autorului.

Mă întreb însă care va li fost reacţiuinea publicului citi­tor docâ „Lee Thibault»" în loc să se numească „roman" s'ar fi numit ,,suKiîu asupra istoriei contemiporamie". Mulţi n 'ar fl priceput, cei mai mulţi, cari mu se preocupă de istorie, nu i-ar fi dat atenţie, şi aşa mai departe. Prin urmare afirma­ţia aurtoruHui (şi nu sunt nici măcar afirmaţii) nu trebuesc luate „ad litteram".

• Mi<imiotesc, tot din Keyser­

ling, citatul dupe o reclama dintr'un mare cotidian ameri­can. II reproduc întocmai : Dragul1 meu (spune o soţie, soţului său, întorcându-ee delà o petrecere) ai fost mimmel. N'aş fi crescut că cunoşti atâ­tea probleme. Şi ai fout цШ-tudL Când al сйШ toate roma­nele pe cari Іемаі amfalut ?

— Val, draga m e a răspun­de soţul, dar şi tu pop fi tot a-tôt de pricepută. Numai cu doS cenţi... Urma numeîe ш т і manual de buzunar în care pofii găsi lămuririle. Cultura de dicţionar.

Fără niici-un criteriu, iară nicio judecată. Cele patru-cinci cuvinte spuse de dicţio­nar erau litera legii.

Exemplul acesta nu este de­plasat. In felul în care accep­tăm lecturile, fără judecată, mulţum:ihdu4ne s ă citim pen­tru a face gimnastică ocMor, nu suratern departe de micul manual de cultură generală...

ВДМГПИЕ POPESCU

UNIVERSUL UTERAR 14 Februarie 1942

Cronica dramatică S T U D I O T E A T R U L N A Ţ I O N A L : S*A S T I N S CANDELA, d r a m ă în 3 ac t e (6 tablour i ) de C. M A -

N O L A C H E

N e a m i n t i m s ă fi scr i s î n t e r ­m e n i en tuz iaş t i d e s p r e piesa d o m n u l u i Cor t eanu , p r e z e n t a t ă tot p e scena Studio-u lu i „Copiii p ă m â n t u l u i " . A u t o r u l d ă d e a do­v a d a unu i c u r a j deosebit , n e s . fiinidu-se s ă s p u n ă luc ru r i lo r pe n u m e şi p r e z e n t â n d u - n e î n a d e ­v ă r a t a lor l u m i n ă câ t eva chipur i din l u m e a sate lor , d i n t r e car i nu l ipseau nic i î nvă ţ ă to ru l , n ic i ch ia r p r e o t u l .

N o t a p r o n u n ţ a t ă de sa t i r ă , care se dega ja d in î n t r e a g a p iesă a domnu lu i Cor teanu , avusese d a ­rul s ă supe re m u l ţ i o a m e n i s u s . ceptibiii , u r m a r e a f i rească fiind o se r i e de ar t ico le p r i n d iverse gazete s a u rev is te , a r t ico le în car i l u c r a r e a domnulu i Cor t eanu e r a a s p r u în f ie ra tă .

S u n t convins , a ş a d a r , că toţi domni i p e car i n u i -a m u l ţ u m i t p iesa „Copiii p ă m â n t u l u i " , vor găsi p r i l e j de sat isfacţ ie as i s tând la „S 'a s t ins candela" , n o u a pie­să cui ţ ă r a n i p r e z e n t a t ă p e scena Studioului , iscăl i tă d e d o m n u l C. Mano lache şi p u s ă în scenă de domnu l Bumbeş t i .

Cei c a r i - a u fost de p ă r e r e că ţ ă r a n i i d o m n u l u i C o r t e a n u e rau p rezen ta ţ i p r e a m u r d a r i , se vor b u c u r a î n f a ţ a cos tumelor n o u -nouţe , scoase de là cutie, î n ca re d o m n u l Bumbeş t i i_a î m b r ă c a t p e ţ ă r a n i i d o m n u l u i C. M a n o ­lache.

D e altfel , to ţ i e ro i i p iese i „S 'a s t ins c a n d e l a " s u n t personagi i des tu l de cunoscute , ace lo ra uşor famil iar iza ţ i cu l i t e r a t u r a s e m i -na tor i s tă .

Ţ ă r a n i i d o m n u l u i Mano lache a-r a t ă , l a î ncepu tu l piesei , a fi foar te ho tă r î ţ i s ă . ş i a p e r e d r e p ­tur i le , î n ceeace p r i v e ş t e o bu­cată de p ă m â n t p e car i boer i i a r v r e a s ă l e -o ia î n d ă r ă t .

D e a l t fe l , aces t î ncepu t n e - a făcut s ă n e a ş t e p t ă m l a o d r a m ă socială p e car i o b ă n u i a m des tu l de in t e re san tă .

A ş t e p t a m să v e d e m cum v a fi rezolva tă aceas t ă l u p t ă d e clasi aceas tă l u p t a d i n t r e ţ ă r a n i şi boer i .

D a r a j u n g e ca s ă i n t e r v i n ă la u n m o m e n t d a t bă i a tu l boaru lu i , pe n u m e l e s ă u Bebe , p e n t r u ca ac ţ iunea piesei s ă ia c u to tu l a l t ă î n to r să tu r ă .

Bebe , p r i n p r o c e d e u l a r h i c u . noecut a doui ban i de a u r p e cari-i o fe ră Măl inei , i sbu te ş t e să fure i n i m a neves te i lu i I l ie R u m -cu. Ş i c u m n u s'a m u l ţ u m i t să - i fure n u m a i in ima, a v e m ocazia să a s i s t ăm la câ teva crize de ge­lozie a l e lui Die Runou, care ,

u i t ând de p ă m â n t , u i t ând de tot, se dă în d a r u l beţiei , ho t ă r î t să . ş i pedepsească n e v a s t a (cum s'o fi împăca t d o m n u l Liviu Rebreanu , au to ru l lui „Ion", cu aceas tă s ch imbare de veder i a lu i Die Runcu?) .

Fe lu l c u m înţe lege s ă s e răz­b u n e Ilie Runcu , este, i ncon te ­stabil , i n t e resan t şi, m a i a les , d r a m a t i c . (Ce face D i e R u n c u ? Bate în p r a g u l uşei , u n u l d in b a ­nii de a u r ai lu i Bebe , p r e ţ u l v â n -zăre i şi în acelaş t i m p n u lasă pe n i m e n e a să a p r i n d ă candela care , primtr 'o m i n u n e dumne* zeească, s'a s t ins î n clipa î n care Măl ina a păcă tu i t .

Măl ina , a v â n d m e r e u de î n ­f run ta t p rezen ţa banu lu i de au r ca re s imbolizează păca tu l , în casa ei, sufe ră şi se s t inge încet , la fel ca ş i candela .

Şi cam as ta a r fi d r a m a . D o m n u l Manolache , în desvol-

t a r ea ei, s 'a folosit de câteva foar te d rama t i ce „ lovi tur i de t ea t ru" . E astfel apa r i ţ i a lui Ilie Runcu , pe neaş t ep ta t e , î n odaia păca tu lu i . E apo i î n t â ln i r ea din u l t imul tab lou d in t re Bebe si Ilie Runcu .

Aşa că piesa i sbuteş te să - i in­tereseze pe specta tor i , făcându-J curioşi să afle cum se „va isprăvi aceas tă poves te" .

N u l ipseşte d in d r a m ă nici e-l emen te car i pot provoca succe sul une i piese.

Ma i s u n t apo i şi „ inovaţ i i le" regisora le a le domnu lu i B u m ­beşti . care , amimitindu-şi că a fost regisor la r ad io , a ţ i nu t n e a p ă ­

r a t ca în culise s ă se a u d ă un necheza t în clipa în ca r e Ше Runcu îi spune lu i Serghie să p u n ă ş e a u a p e cal.

Ce să mai s p u n e m şi de „eşi-rea p e t r ă z n e t " a lu i Die Runcu, la sfârşitul, d r ama t i cu lu i act I I?

Şi m a i la t ră , în t impu l piesei, n i ş te câini.. . Si m a i cân t ă şi o eucuvae. . . B ine în ţe les p e p lăc i de gramofon. A t â t domnu l Pop M a r ­ţ ian, câ t ş i d o a m n a Lil ly Ca ran -dino a u isbut i t să r e d e a sbuciu-mul celor doui ţ ă ran i , eroi p r i n cipali ai piesei.

î n t o t d e a u n a îl vom l ă u d a pe domnu l Pop Mar ţ i an , a t u n c i când nu-1 in t e rp re t ează p e Wilde.

D o m n u l Torna Dimi t r iu a r e a ­lizat un foar te reuş i t Sârghie .

D o m n u l Sorin Gabor , un n u m e pe car i a m dori să-1 în tâ ln im m a i des în dis t r ibuţ i i le Naţiona­lului , a câşt igat s impat i i le pub l i ­cului în ro lu l f lăcăului uşor be ­ţiv.

Domni i Săvwlescu şi Brădescu , î n ro lu r i episodice, a u i n t e r p r e . ta t fără greşea lă — unu l , rolul ţ ă r anu lu i b ă t r â n şi în ţe lep t ; ce­lălal t ro lu l p reo tu lu i .

Din r e s tu l d is t r ibuţ ie i s 'au re­m a r c a t doamne le Ge t t a H e m ­bach, A n a Luca , Sonia Cluceru şi domni i Al . A lexandreseu şi S t roe Atanas iu .

T R A I A N LALESCU

Din саіииа аіЬші|г1епфеі de material »untern s''H'-фі să a-mârtam pentru numărul! vii-toir onoiniioa pieselor „Casiti-liaina" si „Frumoasa aven­tură".

C r o n i c a m u z i c a l ă

SE VÂNTURĂ

ideáa înfi inţăria unu i t e a t r u a l t i ­nere tu lu i .

O astfel d e scenă,, a r fi — se p a r e — sus ţ inu tă c h i a r d e con ­ducător i i Minis terului Educaţ ie i Naţ ionale .

Nu ş t im în t rucâ t pmeetuil a-ces ta a r p r imi şd adezliunea spec­tatorilor t ineri , î n cazul că r e p e r ­tor iu l t e a t ru lu i preconizat a r fi doar ref lexul unu i p r o g r a m strict didaotlic.

Ideia î n sine, mer i t ă totuşi o a t en t ă cercetare .

E c r a n u l CINEMA TRIANON : „IN

GHIARELE DESTINULUI"

Delà „Capcana" şi „Dériére la Façade", producătorii francezi n'au mai binevoit să ne p rez in ­te nici un film pol i ţ is t „veritabil".

Succesul de publc al filmului prezentat de Cinematograful Tria­non este datorit nu subiectului сате-і anost, ct felului c u m L a r . guey interpretează rolul principal care, aţi ghicit desigur, că - i al detectivului limpezitor de s i tuaţ i i

Care, în „Ghiarele Destinului' sunt mult prea clare pentru un film ce se intitulează poliţ ist .

CINEMA CAPITOL : „BURMA IN FLĂCĂRI"

Intr'aceste timpuri cari reco mandă ca totul să fie d is t r ibui t cât mai logic şi mai r a ţ iona l , până

şi filmele au început a tinde a Я distribuite cu „raţia".

Vorbim bineîrtţeles din punc t d e vedere cantitativ şi aceasta poate — uneori — spre norocul spectatorilor.

Ultimul exemplu ce poate con­cretiza cele de mai sus îl con­stituie „Burma în flăcări". Un crâmpeiu de film asemănător ca durată cu dpuă foarte documen­tate „jurnale" de războiu.

Spre nenorocul spectatorilor Dorothy Lamour e mult mai îm­brăcată decât în anterioarele fH me a căror acţiune se petrece — bineînţeles — în apropierea jun­glei.

Fascinanta Dorothy Lamour conform tradiţiei acestui gen de film, dansează lansând două me­lodii, deosebite ca gen.

ADRIANA NIC O ARA

Şi n e î n t r e b ă m dacă î n a i n t e de a p u r c e d e la în f i in ţa rea acestui teaitru, n ' a r t r ebu i încercată o so ­l idar izare a tuituror e lemente lor Фіпеге, iub i toa re de t ea t ru ; p r o ­fesionişti, ama to r i şi s impli spec ­tatori , p e n t r u ca d in con t r ibu ţ i a en-tuzilastă şjil benevolă a turtturar, să ia f i inţă o în jghebare în care S ta tu l să n u fie nevoi t a face sa­crificii p r e a m a r i

U n t e a t r u u n d e t ine re tu l ş i -ar face şffi educa ţ i a a r t i s t ică şi e d u ­caţ ia cetă ţenească, p r i n t r ' u n efort voluntar , a r a d u c e — desigur — în v ia ţa tealtrală românească, o înv io ra re de m u l t a ş tep ta tă .

A v e m tot felul d e asociBţii, ma i m u l t s a u m a i pu ţ i n folositoare m e m b r i l o r respectivi .

Ce a r fi ca d in r â n d u l celor t i ­ner i -să se a d u n e câteva su t e de sus ţ ină tor i a i u n u i tea t ru , ш a-d e v ă r a t românesc ?

In câ ţ iva ani , s u n t e m siguri , n u m ă r u l aces tora a r sporii la c â ­teva zeci de mii , în toată ţa ra , în ­mul ţ ind , prin,, r â v n a . lor, săl i le şi sceneflte provinc ia le şi ridicând î n ­t r ' o zi chilar î n in ima Capitalei , o sa lă propr ie , pe scena căreia poeţi i , d r ama tu rg i i , muzicanţ i i , pictori i ş i toţi ar t iş t i i români , să n u m a i fie musafiri . . . oi s tăpâni .

MATINEELE

duminicale ale Teatrului Naţio­nal continuă cu succes ciclul inaugurat cândva de d. Ion M a ­r in Sadoveanu , conferenţiarul a-celor neuitate spectacole experi­

mentale, cari au ilustrat întreaga i s tor ie a l i te ra tur i i d ramat i ce uni­versale.

Şi pentru că alături de piesele aflate în arhivele prăfuite ale teatrului şi de fragmentele piese­lor ce urmează să treacă pe afi­şele Naţionalului sau ale Studiou­lui, se înfăţişează uneori specta­torilor şi scri i tori consacraţi sau tineri poeţi, cărora d. Liviu R e ­b r e a n u ie oferă prilejul unei lec­turi publice din volumele tipărite, sau din cele... în manuscris — ia-tă-ne repetând întrebarea : Ce ar fi să se înlesnească şi autor i lor dramaltici, în cadrul acestor ma­tinée experimentale, lectura unor piese socotite vrednice a fi supu­se verdictului publ ic , tot aşa cum sunt supuse lucrările tinerilor prozatori şi poeţ i ?

ION SAVA

car ica tur is tu l , p ic toru l şi reg i -sorul d e î nd răznea ţ ă concepţ ie , a Cosit inv i t â t în I t a l i a să s tudieze posibi l i tăţ i le de co l abo ra r e în d o ­meniu l c inematograf ic , î n t r e ca ­sele de p roduc ţ i e i ta l iene ş i ţ a r a noas t ră .

P r e z e n ţ a d - lu i Ion S a v a în s ludiour i le c a i i a u l ansa t cele d in tâ i f i lme d e m a r e m o n t a r e şi cele d in tâ i vede te c i n e m a t o g r a ­fice de fa imă mondia lă , e p e n t r u noi î n t â i a d o v a d ă că f i lmul r o ­mânesc a început să - ş i formeze sluji tori d e p r e ţ .

î n c e p e m s ă , c r e d e m că utopi i le şi improvizaţ i i le d e p â n ă ier i n u vor m a i î n t u n e c a d r u m u l ce s e deschide luminos , d e ac i încolo, c inematograf ie i na ţ iona le .

S. D.

M A R I L E N A BODESCU

Intre Creaţie şi Critică (Urmare din pag. I-aJ

Asis tam m a i zilele t r e c u t e la r e p r e z e n t a r e a operei M e ­i s t e de Bo i to . 4 ) . Conv ingerea m e a a d â n c ă despre cele ce s p u n m a i sus , a fost p e n t r u u n m o m e n t z d r u n c i n a t ă : F a u s t este a ş a de p u ţ i n specific g e r m a n încâ t cei ce l 'au pus î n muz ică a u fost doi l a t i n i D a r eu şi c red că Goethe este cel m a i p u ţ i n n a ţ i o n a l d i n t r e scr i i tor i i ge rman i . e ) P r o b l e m a doru lu i d e v i a ţ ă t â n ă r ă , d e iub i re şi v ia ţă t â ­n ă r ă es te e sen ţ i a lmen te la t ină , s au , m a i bine, m é d i t e r a -neenă . I n t r u aceas ta , Goe the ese d in sfera r ep rezen t a ­t ivă a însuş i r i lo r poporu lu i s ă u şi i n t r ă î n t r ' a a l to r p o ­poare , i). F i r ea lui e a însăş i e r a foa r t e p u ţ i n g e r m a n ă , ia r d o r u l d e I t a l i a (după c u m o s p u n e însuş i î n note le de călătorie) a t â t de m a r e , î ncâ t d e v e n e a o p a t i m ă n e ­î n f r â n a t ă . 8 ) .

Caragia l i t r e b u i e d a r p r i m i t cu b r a ţ e l e deschise şi r u ­gat , dacă se poate , să lase f leacuri le ş i jocur i le de cuv in ­te, s p r e a scr ie ceva t r a in ic .

T r e c â n d a c u m l a al tele , — dacă p e n t r u n u m ă r u l r e ­format a l Convorbi r i lor de la 1 I a n u a r i e v ă po t fi fo­lositor, s u n t d i spus s ă v ă t r i m i t î n c e p u t u l din p a r t e a a 2-a d in L y d d a Ceea ce a m voit să fac d in aces t r o m a n , se v á v e d e n u m a i c â n d v a fi s fâ rş i t . R ă u l e că se s fâ r ­şeş te g reu de to t . Cele 11 pag ine ce s u n t scr ise de mul t ,

m ă emoţ ionează încă şi acum, ş i n u şt iu de voiu mai regăsi a tmos fe ra ca ldă din t r ecu t , sp r e a l e cont inua .

Şt i r i le ce -mi da ţ i de sp re v i i t oa rea s e r b a r e a D-lui M. m ă u m p l u de bucur ie . O r ce s ' a r zice, p a r că o op in iune pub l ică ex is tă şi l a noi , care , cu cât e m a i ine r tă , cu a t â t poa t e deven i m a i pu t e rn i că , a t u n c i când o for ţă supe r ioa ră a j u n g e s ă deş t ep te şi s ă p u n ă în mişca re con­ş t i in ţe le a d o r m i t e . T r e b u i e făcut to t , p e n t r u ca m a n i f e s ­t a r ea d e a c u m să dev i e na ţ iona lă , s p r e a r ă spă t i astfel pe b ă r b a t u l , care , de 40 an i , personif ică gen iu l r o m â n e s c în to t ce a r e el m a i luminos , il fulgido genio dei la t in i de Danubio , a r zice u n i ta l ian . Ta len tu l , onoarea , cu l tu l p e n t r u f rumos , équ i l ib ra i facu l tă ţ i lo r suf le teş t i , v igoarea vieţii , u n a n u m i t e n t u s i a s m juven i l p l in de fa rmec , pe care. m u l ţ i d i n t r e vechi i j un imi ş t i n u l 'au în ţe les s a u l 'au confunda t cu iub i r ea de femei , fac din D- l Maio­rescu- t i pu l r a se i noas t r e .

E v o h e ! „ s. Cu .bine ş i t oa t e cele dor i te d e omul nou .

Al D - v o a s t r e D. Z(AMFIRESCU)

І И

N O T E 1) E- vorba de alcătuirea comitetului, în grija căruia, cu

incerpwtuil anuluii 1900, să se lase conducerea revistei. In co­mitetul'restrâns delà 1895—1899 tot proprietarul Conv. Lit. T. Maiorescu si-a spus ultimul .cuvânt. 2) „într'o seară (din

1888) la masă — e r a m numai noi cu d-na Maiorescu — el în ­t rebă rair şi cântând « l abe le : „Ei, pe cine numim director la Teatrul Naţional ? Duiliu ar fi fost bun, dar el ne lipse­şte". Pe Caragiale, răspunsei eu. De regulă, când Maiorciscu punea astfel de întrebări, era mai mult ca să audă şi alte păreri, căci adeseori el o avea pe a lui. „Caragiale ?", reluă el, „director de scenă da, dar administrator al teatrului, cu socoteli, cu cifre... nu-l văd". Cu toate acestea, peste câteva zile ieşi decretul cu numi/rea lui ca director al Teatrului..." (N. Pe t raşcu , Biografia mea, în Studii şi Doc. Lit. vol. VI, pg. CLIX). La 1888 T. Maiorescu a fost ministru al Instruc­ţiei Publice, în guvernul prezidat de Theodor Rose t t i (12 Martie 1888—30 Martie 1890). 3) N. longa a sus ţ inut a p ă r a ­r ea lui I. L. Caragiale şi a procesului psihologic al Ancăi din Năpas ta , în ziarul Lupta din 1890. Lui N. lorga s'a mai adăogat un apărător : cea de a doua putere creatoare şi sus­ţinătoare a valorilor autentice : ar t iş t i i scenei, p r i n a l căror talent autorul stă şi astăzi neînfricoşat în faţa publiicuii'.i Statornica prezenţă a Năpastei pe scenele noastre şi trecerea în legendă a marilor ei interpreţi, constitue dovada certă de incertitudinea criticei şi imposibilitatea pătrunderii ei p a n i la absolută identificare cu au to ru l adânci t în tainele crea.. ţiunii. 4) Arrilgo Boito, compozitor şi poet italian (n. 24 Febr. 1842 în Padoua) ; cantatele : „4 Iunie", „Le sorelle d'Italia" • deşi s'a făcut- cunoscut cu opera „Mefisto" (1868) după „Faust" al lui Goethe, în prima ei reprezentare din Milano

a căzut, pentru ca ab ia ma t târziu preţuirea să-i vină din Bologna (1875) şi Hamburg (1880). 5) A. Boito — italian. Char les Gounod —• francez. 6) Opinie răspândită de istorici literari şi critici evrei, cari l-au voit pe Goethe : titan, olimpian, geniu, nu însă şi ce este în realtate : reprezentan­tul cel mai autentic al poporului său întâiu, apoi şi prin această trăsătură olimpian, geniu universal. 7) Faust, Her­mann şi Dorothea, Goetz von Berlíchingen, Werther, Lirica filosofică, epica şi — Limba , pentru îmbogăţirea căreia Goethe stă în fruntea tuturor scriitorilor germani, apoi specificul element speculativ, eterna căutare a fericirii („Faust") — toate aceste nu sunt germanice şi nu cuprind probleme ale „dorului de viaţă tânără" ? Dar Duil iu Zam-firescu nu observă că ceea ce constitue pentru I. L. С з м -ffi'ale o scădere devine pentru Goethe o calitaite. 8) „Pa t ima neinfrănatâ" nu este numai a lui Goethe, ci-i specific ger­mană, din însăşi firea poporului german caracterizată prin : W i s s e n s = d u n i s t , = d r a n g , = luät, = t r ieb . Ca şi Grecia, I tal ia

este p ă s t r ă t o a r e a uriaşelor bogăţii de monumente artistice şi vestigii istorice, şi acestea constitue elemenul ăe atracţie al •tuturor popoarelor civilizate. Iar în eeea ce priveşte „{fe>ru' de viaţă tânără" fiindcă aces ta s'a manifestat prea puternic la Goethe acasă, а t r ebu i t să plece în i tolia.

L E, TOROUŢIIJ

Despre Arta Primitivă (Urmare din pag. I-a)

este p e n t r u Boş imanu l c a r e desenează, un a r c dest ins , compus d in m e m b r e l e d inapoi a le an imalu lu i , t r u n c h i u şi gât . Membre le in­fer ioare dispar . Ele n ' a u rol în mişcare , nu sun t esenţ ia le .

P r e o c u p a t să n e r e d e a mişcarea , sa l tu l şi n u an t i lopa , Boş imanul , l e - a a m p u t a t , fără să-ş i facă u n proces de conş t i in ţă d in faptul că a con t raven i t rea l i tă ţ i i ş t iu te . P o a t e toc­m a i fi indcă e a t â t de pu ţ i n in te lec tual , Bo­ş imanu l a r e pu t e r ea d e a uita to tul , m ă r g i -u i n d u - s e l a senza ţ ia m o m e n t a n ă . I a r a d e v ă ­ru l senzaţiei p rezen ta o gazelă fără picioarele d in faţă.

La fel, î n pasu l unei an t i lope p r in iarbă., o r icâ t d e exac t a r fi desena t -o , Boş imanul vede n u m a i e l egan ţa liniei piciorului , că ru ia n u - i po t r iveş te o copită, t e rmina l , pen t ru că senza ţ i a lui n u - i oferă copita, ci n u m a i f luerul e legan t a l p i c io ru lu i Corpul gazelei s e lungeş t e m u l t fa ţă de gâ t şi m e m b r e , toc ­mai p e n t r u a r e d a impres ia d e len tă păş i re , d e a p r o a p e s t a g n a r e a mersu lu i . Boş imanul Stilizează. Sti l izează realist , desigur, n u geo­metr ic . I n s ă rea l i smul s ă u este u n rea l i sm al senzaţiei , nu Un rea l i sm al obiectului . Boşi­m a n u l este în faza impres ionis tă a n a t u r a ­l ismului . Ceeace p r imează es te a d e v ă r u l său afectiv, r ea l i t a t ea emoţiei sale. I n s t enogra -fica r ep rezen t a r e a u n u i om, Boş imanul se lasă a t r a s , cum vedem, d e mişca rea ca rac t e ­rist ică a mer su lu i . Rapor tu r i l e m o m e n t a n e ale pă r ţ i l o r corpului îl in teresează m a i m u l t decât aspec tu l p e r m a n e n t щ fizicului u m a n . Mişcarea , labi lul , f luentul , momen tanu l , sun t tocmai pos tu la te impresionis te . P e n t r u a s t e ­nograf ia fazele mersu lu i , Boş imanu l negl i jea­ză faptu l că o m u l a r e cap . Oameni i săi n 'au cap, p e n t r u c ă la aceas tă mişcare , capul n u par t ic ipă. Este neesenţ ia l p e n t r u globalul im­presiei . Şi ar t i s tu l sudafr ican v r e a s ă ne re^ dea mer su l omului , n u omul . Ia tă , î n u l t ima f igură d i n d reap ta , u n ipieior este desena t n u m a i p e j u m ă t a t e . D e c e ? Boş imanul a v ă ­zut , în t lmpui fugei unu i semen, u n picior îndoit , d in faţa: e) 1-a p ic ta t c u m 1-a văzut : pe j u m ă t a t e . Adevă ru l obiectiv suferă, a d e ­v ă r u l impres ie i câştigă. Opaul, ca re cu două pic ioare a r fi s ta t p e p ă m â n t , a leargă acum, l â sându-ş i g r e u t a t e a p e u n u l s ingur , cu ce­lă la l t în ae r . P r iv i ţ i s t enog rama mâin i lo r : nici o m â n ă n u e m â n a rea lă . Boş imanul a înţeles , r educând la esenţ ia l forma, ceeace însă mu pot în ţe lege boşimani i ţă r i lor „cul te": că a d e v ă r u l a r t i s t u lu i e adevă ru l impresiei , adevă ru l spi r i tu lui său în u l t imă anal iză . Şi că na tu r a l i smu l n u exc lude in te rpre ta rea , ( lupă c u m in ten ţ i a f igura t ivă a a r t e i n u e dese rv i t ă d e sti l izare, şi n ' a r e nevoie d e p r e -clziuni fotografice.

ION FRUNZETTI

P E R S P E C T I V E DE UN VIITOR M A I F E R I C I T

P E N T R U „ O P E R A R O M A N Ă " ŞI „ F I L A R M O N I C A "

De repe ta t e ori a m r e a d u s , în cronici muz ica le a p ă r u t e aci sau î n „Universu l" t r i s t u l l e i t ­mot iv a l semtia lăre j u n e i a n o r ­m a l e şi d ă u n ă t o a r e condi ţ iuni de ac t iva re a „Operei R o m â n e " şi „Fi larmonice i" , ins t i tuţ i i de là ca re cu l tu ra r o m â n e a s c ă a r avea a t â t de m u l t de .aşteptat.

Es te v o r b a de l ipsa u n e i or­ches t re p r o p r i i l a „operă" d e u n d e neces i t a tea de a se cere î n p e r m a n e n ţ ă servici i le o rches t re i simfonice . .Fi larmonica" .

Min iş t r i de l u m i n a t ă în ţe legere şi r e a l ă d ragos te d e a r t ă , con­ducă tor i ar t is t ici ş i a d m i n i s t r a ­tivi din ambe le ins t i tu ţ iuni , s u n t astăzi p e cale d e a în făp tu i a -cest m a r e desid e ra t al muzicii r o m â n e ş t i

Consecinţele vor avea o n e ­b ă n u i t ă î n s e m n ă t a t e ş i vor în­gădui o î n a i n t a r e ar t i s t ică , deo­p a r t e ş i dealtta, la ca r e n u s 'ar fi p u t u t a junge n i c ioda t ă f ă r ă aceas tă s a l u t a r ă r e fo rmă .

Se va î n l ă t u r a în p r i m u l r â n d o s i tua ţ ie excepţ ional d e g r e a a f iecăruia ş i a t u tu ro r , icu r e p e r ­cus iuni directe a s u p r a r e z u l t a t e ­lor ar t is t ice a le m u n c i i depuse .

F u n c ţ i o n â n d ş i l a „ O p e r a R o ­mână" , . f i l a r m o n i c a " a t r ebu i t să-ş i l imi teze ac t iv i t a tea Ia ţun s ingur concer t p e s ă p t ă m â n ă , cu un a t â t d e s ă r ac n u m ă r de r e ­peti ţ i i , încâ t es te de m i r a r e că se m a i po t r ea l i za în aces t ch ip m a ­nifes tăr i onorabi le .

Is tovi ţ i ide a t â t a r i s ipă d e muncă , es te ce r t c ă i n s t r u m e n ­tişt i i n u nia i p o t igăsi energ ia să m a i s tudieze, p r e s u p u n â n d că a r ma i găsi v r e m e a necesară , ceea­ce n u p a r e tocmai probabi l . P e de a l t ă p a r t e , p r e s t a r e a a două servici i muzica le d e (natură a-tâ t de difer i tă , i n necon ten i t ă a l t e rnan ţă , n u poa te fi um b ine p e n t r u ca l i ta tea măiestriei lor .

U r m ă r i l e p e n t r u cele d o u ă m a r i ins t i tu ţ iun i muz ica le r o ­mâneş t i a le aces tu i exped ien t ar t is t ic , n ' a u p u t u t î n s e m n a a l t . ceva decât scăderi , ins'uîiicienţe,

iiiiHiiiiiiitiiiiiiiiiiiiHi

de R O M E O A L E X A N D R E S C U

p a u p e r t a t e de mij loace, eroic a-t enua t e d e două direcţ i i a r t i s ­tice, a d e s e a î m p r o ş c a t e de înv i ­nu i r i a l e c ă r o r r ă s p u n d e r i n u le p u t e a u avea , î n a s e m e n e a î m ­pre ju ră r i .

„ O p e r a " s'a văzu t s i l i tă s ă in­t roducă uneor i „ fără r epe t i ţ i i d e a n s a m b l u " , ceeace p a r e d e n e ­crezut , i n t e rp re ţ i î n scenă , u n e ­ori d e b u t a n ţ i .

S'a văzu t cons t r ânsă adesea să-ş i conformeze r epe r to r iu l şi d is t r ibuţ i i le c u to tu l a l to r factor i decât ace lora de o rd in p u r a r ­tistic.

S'a r e s e m n a t la e x t r e m a r ă r i r e a p remiere lo r , l a r e n u n ţ a r e a a-p roape to ta lă a r e p u n e r i l o r îu s tud iu a m ă n u n ţ i t e .

I n aceas t ă s t a r e de luc rur i , r ă ­m â n e su rp r inză to r că s 'a p u t u t to tuş i ob ţ ine ceeace ş t iu că s'a ob ţ inu t , r ep rezen ta ţ i i de o p e r ă de va loa rea occ identa lă a „Ma­eşt r i lor Cân tă re ţ i " , s a u a „ N u n -tei lui F i g a r o " s p r e a n u da d e ­cât două exemple capi ta le , că s a u dobând i t d e c ă t r e „ F i l a r m o ­n ica" succese categorice, une le ch iar în s t r ă i n ă t a t e .

Unele , foar te pu ţ ine , căci t u r ­nee, î n ţ a r ă şi î n s t r ă ină t a t e , au fost n u m a i în m o d excepţ io­na l posibi le Opere i şi F i l a r m o ­nicei, tot d in cauza nefericitei lor i n t e rdependen ţe .

Pe s t e câ t eva lun i , „ O p e r a " îşi va avea o r c h e s t r a ei ş i d in t r ' o -daită u n or izont de mumcă îMcă neîn tă ln i t . Ab ia a t u n c i vom a v e a m ă s u r a a d e v ă r a t ă a r e su r se lo r ei, a t a l en t e lo r c a r e ablundă în a n s a m b l u l ei, ş i p e ca re şi s t r ă i ­n ă t a t e a va p u t e a a t u n c i s ă 1« cunoască

De p a r t e a e l „F i l a rmon ica" va p u t e a să-ş i găsească cel m a i îna l t nivel de a r t ă de oa r e este c a p a ­bilă şi va p u t e a porn i cu a d e v ă ­ra t la educa rea muz ica lă popu ­lară , la e d u c a r e a provinlciei, la mar i l e mani fes tă r i . pe s t e ho ta re , u n a d i n cele m a i e locven te şi m a i î n ă l ţ ă t o a r e p r o p a g a n d e ce se po t face ţări i , u n a diln cel« m a i d i rec te ş i m a l emoţ ionan te expres i i ce se po t găsi suf le tului unu i popor , î n m ă r t u r i i l e Iul de înţe les un ive r sa l .

R O M E O A L E X A N D R E S C U

Măşti şi reflectoare

C a z u l „ C a s t i l i a n a " Departe de noi gândul de a ne

ocupa de incidentul pricinuit de identificarea paternităţii versi-unei româneşti a piesei „La vi-liana de Getafe" a lui Lope de Vega.

Pentru noi cazul „Castiliana" este luat sub aspect regizoral; se prezintă ca şi u n cobai pentru experienţă. Dacă această anec­dotă spaniolă, aşa cum a fost prezentată direcţiei de scenă, — supusă la o altă temperatură, ar mai fi rezistat ca spectacol!? Căci textul „Castiilanei" nu este decât un palid retrospectiv al unor vre­muri apuse< măestrit înlănţuit, dar naiv ca şi imaginile istorioa­relor distractive, pentru populari­zarea legendelor. Este un teatru în teatru minor realizat, atingând într'unele scene efectele desene­lor animate.

Iată dar că directorului de sce­nă Ion Sahighian îi era supus un material cu deficienţe scenice. I se deschideau însă două alterna­tive: să imprime textului desfă­şurare de revistă sau un compro­mis — commedia del l 'a r te si feeria. Domnia-sa ne-a făcut să înţelegem că ultima alternativă, de altfel pe care a ales-o, o cerea în primul rând textul iniţial.

Şi paralel cu anecdota, regiso-rul a alcătuit, bănuim, un scena-^ riu în limitele căruia să poată desfăşura o întreagă sforărie a commediei dell'arte. Sforărie de altfel ingenios aleasă şi care cu nimic nu alterează scurgerea ac-ţiunei, ci de multe ori o ampli­fică şi concurează la excitarea imaginaţiei spectatorului în at­mosfera de poveste. De data a-ceasta jocul rămâne în mijlocul fantoşelor şi se petrece ca şi cum cineva ar citi textul şi actorii ar mima după el.

P r e l u c r a r e a d-lui Dem. Theo­dor eseu trebuia să fie un sce­nar iu , specific commediei del-

GEORGETA DLIESCU o t â n ă r ă ş l t a l en ta tă s lu j i toare a

scenei »

l'arte, şi nu o conlucrare cu tex­tul lui Lope de Vega. De aceea s'a simţit nevoia divertismentu­lui choreografic, a cântecului popular, — care au colorat ac­ţiunea — dar care păreau ca şi un lest al spectacolului. Şi aici e locul să spunem că pletele d-rei Iris Barbura sunt departe de a păstra atmosfera< printr'o mole-şeală deloc specifică peninsulari­lor. Sau care dacă există nu îşi are locul în acţiunea „Castiliana'.

Decât ,,divertismentul umplu­tură" era mult mai eficace un dans popular spaniol. De-o pildă un „Fandango" care nu mai atrăgea neacurateţa unui ansamblu al­cătuit la întâmplare, deoarece se dansează în doi, sau un „Mar-chegas" — dansuri care ajung să creieze chiar o febră în public.

Neîndoelnic, d. Ion Sahighian a fost bine intenţionat prin alcă­tuirea mixagii-lor muzicale. Rea^ Uzarea lor a păcătuit însă prin mişcările de prisos ale improvi-ţaiului corp de balet, care fura ochiul şi îngreuia pătrunderea efectului de muzică în rnassa spectatorilor.

Ca să ilustrăm totuşi eficaci­tatea aces tu i p rocedeu regizoral trebuie să notăm reuşita p a n t o -mimă din tabloul doi. Fundalul muzical de aleasă inspiraţie al d-lui Ion Dumitrescu — corul şi trăncănitul diligentei — îmbrăca de minune mişcările fracturate de commedia dell'arte ale între-gei figuraţii. In înscenarea d-lui Sahighian rămâne valabil scena­riul. Alcătuit de altfel cinemato-graficeşte, dând p r i l e j de specu­laţie a toţ ce pune la îndemână commedia dell'arte în noua t eh­nică regisorală, intriga piesei trece pe un registru secundar. Aiunge pretext pentru o mare probă regizorală a d-lui Ion Sa­highian. Ajunge pretext pentru scenografia d-lui Traian Çorne-scu, care de data aceasta s'a în­tors pare-ni-se la realizările pri­me, de mult rafinament.

,,Castiliana" aşa cu a fost pre­zentată este rezultatul alamki-cării ei — dacă putem spune ast­fel! — la temperatura d-lor Ion Sah igh ian şi T ra i an Cornescu.

...In ciuda „lucrărilor" câtor­va camarazi (înregistrăm faptul ca fiind semnificativ pentru a ţ . mosfera care domneşte în mij­locul personalului superior tehnic al Naţionalului!) — >,Castiliana" este un mare succes regisoral care se răsfrânge asupra celor doi directori — unul de scenă, cellalt tehnic.

N. A L E X A N D R E S C U - T O S C A N I

14 Februarie 1942 UNIVERSUL LITERAR 3

P R E J M E L E D I N C A R I P O R N E Ş T I

î ţ i îmbibă ou apecûfilcfille lor sucuri sângele şi-fl. duci c u t i n e fără a- ţ i pu tea ,de cete ma i m u l ­te ori , d a s e a m a c ă n u eşti n u ­mai t u însuţ i ceeace crezi că ai fi sau ceeace v r e a i să fii, A m a r e sau fără gus t p r ec i s , ac re sau d u l -cege, amin t i r i l e sânge lu i , n e t r e ­cute încă p r in v a m a împlinir i lor , îţi pot fi, deopo t r ivă , piedici sau pr i le jur i de a v â n t neprevăzut .

De aceea b ine este de cel ce înţelege s ă le ascul te ascunsa melodie, u m b l â n d , delà fap tă la faptă, — sau, în t r 'un înţeles m a i adânc, de là miracol la mi raco l — cu sufletul ne t rufaş , ş t i ind că to t pasu l pe care-1 face, îşi a r e ţe lu l şi r i tmul d ina in te s tabi l i t . Un astfel de om se u i tă la vec i ­nul său şi-şi poa t e zice : Acesta a crescut d in brazdă , ca şi mine . Sa<u : E vâ r tos ca s tânci le ce i-au ursi t la leagăn. Sau : De capul is tuia e n u m a i spoială şi totul ce spune n u a r e temeiu.

Şi a şa se î n t â m p l ă că fiecare dintre noi a v e m u n loc a l n o s ­tru în necon ten i t a cu rge re a v r e ­mii şi lumii , — loc care poa te da amp loa re s t r ădu in ţ e lo r cu câte ne s t r ădu im, d a r loc ca re se r ăz ­bună imed ia t ce-1 nesocot im.

ŞI M Ä G Â N D E S C A I C I

la tot felul de nume celebre în străvechea împărăţie a scrisului, delà cele mai pierdute'n legendă şi pană la acele despre cari cu-

Note germane noaştem poate mai multe mărun­te lucruri, decât s'ar cădea şi ar fi mai cu cinste, din anumite puncte de vedere să nu le ştim

Toţi oamenii aceştia, dacă au prestat, într'adevăr, ceva peste măsurile puţin obicinuite ale prestaţiunilor omeneşti în gene­re, au putut-o face numai şi nu­mai clădind pe un fond pre-per-sonal.

Un Homer care să nu fi cunos­cut lupte şi naufragii, n'ar fi fosl Homer. Un Dante ne-teolog şi ne-politician, n'ar fi putut cânta raiul şi iadul. Un Shakespeare ne-actor n'ar fi putut fi Shakes­peare, Un Cervantes ne-spaniol nu l-ar fi putut da pe Don Qui-jotte. Un Dostoievschi ne-slav, ne-epileptic şi ne-creştin nu l-ar fi creat niciodată pe Rascolnicov

Până şi „olimpicul" Goethe tre-bue să sufere, profund şi toată viaţa lui, de o incurabilă boală a sufletului spre a se mântui prin Faust, — căci boala purta nume din Apocalips : Goethe era „năs­cut să fie „fierbinte" sau „rece" şi trebui SA JOACE, în calita-tea-i de docilă excelenţă şi'n ca­litatea lui de curtean devotat, pe. „căldicelul" în faţa tuturor alte­ţelor vremii. Faust nu e decât o continuă punte de legătură arun­cată trudnic peste ruptura ce

sfâşiase, fără sorţi de vindecare, sufletul тагеіщ poet. In acest în­ţeles şi numai în înţelesul acesta Goethe a luptat cu destinul său asemeni patriarhului din Biblie care luptase cu îngerul Domnului fără a i se îngădui intrarea in Canaanul făgăduinţa.

F R I E D R I C H G R I E S E

Născut , în ziua d e 2 Octombr ie 1890, în sa tu l Lehs ten lângă W a ­ren d in Meck lenburg , G R I E S E a în ţe les că, în cal i ta te d e fiu de ţ ă ran , e m a i a p r o a p e d e b r a z d a na ta lă decâ t de toa t e acele l u ­crur i , v ăzu t e şi nevăzu te , câ te p lu tesc în v ă z d u h u r i p u r ce re ­brale . I n eifară d e acestea!, fiind şi î nvă ţă to r şi t r ecând , în ani i decisivi ai vieţi i (1915/1916), p r in academia cea m a i du ră , — f ron­tu l modern , — scr i i torul d in Gr iese a s imţi t că n u poa t e fi m a r e decâ t în m ă s u r a în care v a p u t e a p u n e suflet şi v re re , ţ ă r ă ­nească în pagini le căr ţ i lor sale scrise p e n t r u to ţ i acei ce a u v re -o l egă tu ră cu ogorul .

G R I E S E D E B U T E A Z Ă

cu r o m a n u l de războiu Feuer ( = Fac ; 1921), [publicând ,m 1923, pa te t ica Ur şi în 1925 romanu l Alte Glocicen.

O remarcab i l ă a r t ă sti l istică de a siltuia în rteternporal antârnpilă-r i le cele mai aprop ia te şi un da -

deosebit die a î nvă tu i î n s imbdl cele poves t i te , a n u n ţ ă aicum d in

Friedrich Griese

Feuer , pe m a r e l e a u t o r a l r o ­m a n u l u i Winter (1927), car te ce m a r c h e a z ă un p r i m p u n c t culmi­n a n t în car iera d e scri i tor a Ud Griese, şi ca r t e care, t r a d u s ă în m u l t e l imbi, i -a adus p r i m a glo­rie. Ori, Winter ( = Ia rnă) este r o m a n u l decadenţe i u n o r nea -

Cronica plastică

CONSIDERAŢII PLASTICE, PICTORI DIFERIŢI Asupra g rupu lu i „ A r t a " î n t r u n i t cu a t â t a

amploare l a Dalles, s 'ar fi cuveni t să r e v e ­nim în cronica as ta în t r eagă ; d in păcate , e x ­poziţiile care se succed în r i t m accelera t , n u ne-o îngădue .

Una este a p ic toru lu i E U S T A Ţ I U S T O E -NESCU, ca re s.a înfă ţ işa t cu o operă d iversă bine închegată, după ani d e m u n c ă .

Dominia-Sia a fost elev al Academie i d e A r t e Frumoase d in Par i s , a v â n d ca profesor p e c u ­noscutul pictor de scene i s tor ice J E A N -PAUL L A U R E N S .

A d o u a persomiaùLtate . veşn ic î n cău ta re , f r ămân ta t ă de p r o b l e m e noi , es te a p i c t o r u ­lui H. H. CATARGI , fost e lev şi „mass ie r" (mai m a r e pes te cei lal ţ i în a te l ie r al a c a ­demie:! l ibere Ranson, ves t i tă în Pa r i s p e n t r u difuzarea teorii lor m o d e r n i s t e G A U G U I N ­VAN GOGH.

ŞTEFAN H A B L 1 N S C H I Decor de t e a t ru

Despre d o m n i a - s a a m vorb i t pe la rg în cronica t r ecu tă . V o m vorbi a c u m de p ic toru l EUSTAŢIU STOENESCU. Ni se p a r e p r e ­zumţios să j u d e c ă m opera fostului n o s t r u profesor. ,Ne v o m mărg in i deci să r e l a t ă m cele văzute. A v e m a n u m e pr incipi i . A m voi ch iar să le d e s f ă ş u r ă m metodic, p e n t r u a d a temei ideilor noas t r e . Ne t e m e m însă că n u vor fi înţelese... s a u ceace e ma i g rav , că vor fi înţelese s t râmb. . . to tuşi , n u d i spe răm, a v e m o fire tenace . C r e d e m că fiind e x t r e m de clari şi precişi, v o m avea, cândva , u n rezul ta t .

Plecând delà aceas t ă p remisă , că E U S T A ­ŢIU STOENESCU a porn i t , a fost f o rma t de un a c a d e m i s m (unul c u deosebire odios, academismul francez) n e - a m fi a ş t e p t a t ca orice p o r n i r e a d - sa l e să fi fost s u g r u m a t ă , Ionicei eHan opi£,t, 'p ictural vo rb ind să fie distrus, a ş a c u m dis t ruş i a u fost s u t e de elevi d in acea academie .

Vedem însă cu s u r p r i n d e r e că domnia - sa , din înseşi defectele mediu lu i , ş i -a făur i t ca­lităţi ( formule vechi , fond închis , culor i fără cromatism, cău tă r i de efect, ob ţ inu t e p r i n proectarea f igurei î n con t ra l umine i etc.).

Dirutr'o t ehn ică pe r ima tă , co lora tă uşor de impresionism (fără disocierea tonului , n u ­mai „ tuşe" ab ia a t i ngând pânza) ş i -a c r e i a t o tehnică, dece să n 'o s p u n e m , persona lă cu totul. D i n t r ' u n „ b r u n " de o adâncă in tens i ­tate (vezi o m u l cu şa lu l roşu) , u n v e r d e (vezi ulcica d in s tânga) p roa spă t , u n gri — a-mrarui m a e s t r u l u i S T O E N E S C U p e n t r u gr i — un alb j ucăuş şi u n negru , p l ă m ă d i t n u din vopseaua in i ţ ia lă „c'est ça le chic", ci d i n -tarun іаІЪ astrul-cejnuş iu d e o m a r e flineţe şi-a creiat o pa le t ă . O pa le tă d e a r i s toc ra t , -După oe a m făcut în t r 'o zi, de cu rând , o

-plimbare p r i n expoziţ i i c u d o m n i a sa, m ' a m \ convins d e u n lucru , că a r e u n d i s c e r n ă ­

mânt cu to tu l deosebi t în a j udeca a r t a . Un ochi a c ă r u i s i g u r a n ţ ă şi age r ime s p u n e m modest că n e - a u imi t . E foa r te g reu , delà prima vedere , i n t r â n d în t r ' o expozi ţ ie , să ştii d in t r 'oda tă , ce e b u n şi ce n u . De aceea şi pent rucă i - a m cunoscut însuşi r i le de p r o ­fesor, a m fost bucuroş i auzind că a fost n u ­mit rec tor a l Academie i noas t r e de A r t e Frumoase. Să fi a v u t şi Pa r i su l unu l ca dânsul, n ' a r m a i fi fost a ş a de s in is t ră a t ­mosfera d e acolo — o s p u n e m d in t r 'o t r i s tă experienţă.

Absenţa or icărei pânze a domnu lu i CA-MIL RESSU, u n pictor , d u b l a t de u n dese ­

n a t o r c u m cred că a fa ră de P A L L A D Y n u a ma i a v u t ţ a r a asta, n e - a m â h n i t grozav, î n ­t r ucâ t n u t r i m o veche a d m i r a ţ i e p e n t r u domnu l R E S S U a l e căru i opere s u n t e m p r i n ­t r e pu ţ in i i c a r e l e - a u văzu t şi ' le-au a p r e ­ciat, vorbesc de cei d in gene ra ţ i a nouă .

I n colecţia B o g d a n - P i t e ş t i despre ca r e n e ­îndoios, că vom vorb i în t r ' o zi, n e - a fost da t să vedern l u c r ă r i de o r a r ă înd răznea lă a le d o m n u l u i R E S S U şi n u p u t e m u i t a u n p o r t r e t de L U C H I A N în fotoliul roşu, e x ­pus de au to r i t ă ţ i l e g e r m a n e î n t impu l ocu­paţ ie i din 1916. Este u n p o r t r e t c iudat , o b ­sedan t ca u n cân tec .

Va t rebu i să se organizeze n e a p ă r a t o ex ­poziţ ie R E S S U (pret ind că a fost u n p r e ­cursor) . E o neces i t a te p las t ică abso lu tă de care ce i t i ne r i a r a v e a m a r e n e v o e astăzi , când const rucţ ia , compoziţ ia şi desenul au o p r o n u n ţ a t ă t end in ţ ă să fie p u s e p e al 20-lea plan. . .

C r e d e m că f rumoase le desemuri de piotor a le lu i D Ä R Ä S C U n e înfăţ işază v i i toarea d-sale operă colorată. Nici niu şt ie cât ne b u ­c u r ă m să vedem p e pânză , cucoana l a p i e p ­t ăna t ! C u m subiec tu l este şi a l n o s t r u de predi lecţ ie , a ş t e p t ă m cu î n f r i gu ra r e s ă - i v e ­d e m făptuit. . .

Pân'atiunci, n e - a m m u l ţ u m i t cu pu ţ ine l e p ic tur i expuse şi cu p r o m i ţ ă t o a r e l e desene. Ne înch ipu im că boga ta p r e z e n t a r e a operei domnulu i Ş T E F A N P O P E S C U a r fi c â ş t i ­ga t m u l t în în râur i r e , cu o r a m ă m a i p u ţ i n încărca tă . Initie a l te l u c r ă r i a m a d m i r a t acuare le le d in sa la de scu lp tu ră , n e - a p l ă ­cut cu deosebi re una , cu o ba rcă lungă îna in tând .

Fi ind v o r b a de r a m e încărca te , ciocănite, înflorate, de c a r e d e l a un t imp pic tor i i noş t r i abuzează, să m i se ' ngădue o mică ep ig ramă a lui Cincinal Pave lescu dedica tă unui t a ­blou al p ic toru lu i STOENESCU.

P e v r e m e a când l u c r a m în a t e l i e ru l d-sa le , se afla u n p o r t r e t a l poe tu lu i f rancez J e a n R a m e a u , acolo, u n p o r t r e t f ăcu t în î ncepu tu r i p e ca r e E U S T A Ţ I U STOENESCU nu-1 p r e a aprecia .

„ P e n t r u p o r t r e t u l lu i R a m e a u E c a şi g a t a ep ig rama , Era fa ta l oa l a R a m e a u Cea m a i d e preţ . . . să fie r a m a !

Ar fi bine, zic — fără să fac pe r sona l i ­tă ţ i — să n u fie u l t imu l vers , apl icabil şi u n o r a d i n t r e pictor i i noş t r i .

TRAIAN B I L Ţ I U - D A N C U Ş Tre i vâji ieudeni in s t r a n ă

Dailles-ul a l u a t a c u m o în fă ţ i ş a r e j u v e ­nili ă, g ra ţ i e t iner i lo r care e x p u n acolo şi o -pere lor p l ine d e a v â n t d in g r u p u l d o m n u l u i T O M A Z I U în sala d i n fund. E o g r u p a r e p rezen ta tă foar te f rumos, b ine a lcă tu i t ă , cu o ser ie de luc ră r i va r i a t e , p l ine d e gust , n u de p r e a m a r e i m p o r t a n ţ ă ca m ă r i m e , s a u ca suflu, d a r de o cal i tate, î n t r u to tu l d e o ­sebită.. . A m în tâ ln i t aci o s lăb ic iune a n o a s ­t ră , p e d. Drăguţescu , poa te cel mad de l i ­cat, cel ma i colorist, d i n t r e desena tor i i n o ş ­t r i d u b l a t de u n m â n u i t o r e x t r a o r d i n a r de sens ib i l , a l peni ţe i . . . N u v r e m să ins is tăm da r n e s i m ţ i m fa ţă de dânsu l , capabi l i de orice p ă r t i n i r e . Cu u n ochiu amuza t , a m r e ­văzu t vechi le „oror i " afle publ icu lu i ce-şi

f rângea neânţelegând, creeri i , în faţa t a ­blour i lor cubiste . Aceste „oror i ' s un t foar te in t e re san te înfăptui r i ale p ic tor i lor d in g r u ­pare. . . p u ţ i n c a m demodate , căci p r e a p u r cubiste, a m fi prefera t , cât n e pr iveş te , u n pas după, s a u ch ia r m a i mulţ i . . . Ceva s u ­pra rea l i s t , aşa , d e piildă, un o u cu u n fir t e l e ­fonic a g ă ţ a t de u n cargobot, d i n care iese u n j agua r , i n t i t u l a t „ p r i m ă v a r a în p l ane t a M a r t e " !

A m r e m a r c a t tablour i le domnulu i T O ­MAZIU, cu a l e c ă r u i compoziţi i cons t ruc t ive a m începu t să n e î m p ă c ă m deabine lea . S u n t apoi g r avu r i l e d o m n u l u i D O B R I A I N л cu­cer i torul ta len t al lu i Ş T E F A N H A -BLiLNSCHI care în a r t a t ea t ru lu i , decor şi costume, a r e o deosebi tă p r icepere . N u înţe leg de ce n 'o folosesc director i i noş t r i de scenă .

Din p ă c a t e toţi aceş t i d o m n i n u a v e a u p r e ­gă t i t e r ep roduce r i p e n t r u a p u t e a da o idee despre o p e r a lor . Cele două m a c h e t e p r e ­zen ta t e s u n t exce len te , p r e c u m şi desenul colorait făcut d u p ă frescele biser ic i lor n o a s ­t re . Spa ţ iu l n u - m i i n g ă d u e să vorvesc cât aşi fi voit de f iecare, d e cat i fe la te le -dese-muri a l e d o m n u l u i T O M A Z I U d e pi ldă. De căsuţa aceea d in s tânga a domnu lu i ŢIPOIA. . .

î n a i n t e însă de a vorbi d e doi d i n t r e cei m a i i m p o r t a n ţ i p ic to r i de aci, p e n t r u că sun t î n t r ' adevă r două persona l i t ă ţ i care în a r a r ă de a r t a lor, t r e b u e să n e fie d r a g i p e n t r u că sun t a rdeleni , să n e op r im in sa la celui r ăs fă ţa t d e zei, G E O R G E VÄNÄTORU.

Cum in t r i î ţ i ia ochii culoarea ! Rosur i a-pr inse , a l b a s t r u r i frenetice, verzur i , ga ibenur i dansează o s a r a b a n d ă care în curând. . . t r e ­bue s'o spunem, te sufocă. Es te o orgie de culoare, u n belşug deşănţa t , i e r t a t i 'ie-mi s'o spun , t r ân t i t ă în fel şi chip, în vărg i la te , lungi , subţ i r i , de -acurmez i şu l şi d e - a -la tu i tabloului , fără o a r m ă t u r ă prec isă de desubt , u n supor t . Apoi toate aces te pe i ­saje d i n Grimeea se a s e a m ă n ă , să fie făcute la S ina ia s a u în P a t a g o n i a a r i i la fel. N u au ca rac te r local, să m ă i e r t e că i-o spun domnul VÄNÄTORU. D o m n i a - s a p re t i nde că n u gus tă p e ANDREESCU p e n t r u că e p rea a p r o a p e de p ă m â n t ; p re fe ră focurile bengale !

C redem că sobr i e t a t ea acestui pictor in toa tă p u t e r e a cuvân tu lu i i - a r fi făcut m u l t b ine. L - a m cunoscu t la începu t p e d. V Ä ­NÄTORU a t u n c i când tonur i suave , de l ica te se p o t r i v e a u iasă de bine cu t r ă s ă t u r i l e d o m -niei -sa le subţir i . . . Bine în ţe les a evo lua t ! Şi este a c u m ră s f ă ţ a t de zei... p robab i l că noi nu n e p r icepem.

De fapt, nep r i cepe rea î n p ic tu ră este de miulite or i t a r e comodă, î m i îngădue e n t u ­z iasmul p e n t r u a r t a p r imi t i vă a d o m n u l u i B I L Ţ I U - D A N C U Ş . Nu cred că fie ceeace se numgişie la no i u n ora d e gust, m a r a m u -r e ş a n u l BILŢ1U. H o t ă r î t că-şi a scunde t a ­blouri le cele b u n e şi oferă ochiului m a i cu seamă, cale c u c u s u r u r i . D a r pictează i a r n a cu a t â t a d r a g ! P a r e a r fi u n fra te modes t , un fra te s ă r ăcu ţ a l lui B reughe l . Un f ra te dulce ieşit d in ţ ă r i şoara noas t r ă . D o m n i a - s a n u ştie ce e a i a „ m a t e r i e " (vezi k i o g r a m e t r â n -oiite cu mis t r ia) , d o m n i a - s a n u ştie ce e ala „pictat" , a r t i cu la t cu o buză groasă p l ină de sjne. D o m n i a - s a n u cunoaş te u l t imele t eo ­ri i l a m o d ă veniite d i rec t d in Pa r i s . Dominia-sa însă, d e s ' a r duce l a Pa r i s c u 12 bucăţ i alese, p e c a r e le ş t iu eu, a r auzi pe F r a n ­cezi z icând: „Tiens, c'est épa tan t , voilà e n ­fin u n R o u m a i n qu i n e nous imi te pas" .

M i - a r ă m a s aşa p u ţ i n spa ţ iu p e n t r u d o m ­nu l V L A S I U p e ca re l - a m n u m i t p ic tor şi e s t e şi sculptor . U n scu lp tor c a r e şt ie ce e aceea scu lp tu ră . D. V L A S I U mer i t ă o opr i ­r e lungă a s u p r a pu te rn i ce lo r sale însuşi r i . In dominiansa es te o for ţă te lur ică , u n izvor

oare ţ â şneş te d in toa te pă r ţ i l e e x p r i m â n -d u - s e ' n p i a t r ă , m a r m u r ă , desen sau p i c t u r ă cu o tă r ie n u to tdeauna disc ipl inată , da r caldă ş i v ie . Hotăr î t , din Ardea l n e va ven i m â n ­tu i rea .

L U C I A DEM. BÄLÄCESCU

mur i , od in ioa ră vrednice , d e ţ ă ­ran i n e m ţ i cari n u - ş i ma i ascultă • sângele . Un s ingur om s u p r a v i e ­ţu ieş te şi se s imte chema t să în ­temeieze o n o u ă r a m u r ă de s lu­j i tori ţnerătăaiţi, a i ,gld<edi. Dair ai-cesta, Jonas , n u a r e sânge viciat şi n u m a i el, a s c u l t â n d u - ş ; î n d e m ­nu l ances t ra l , poa te rezis ta r ă u ­lui.

î n t r ' u n a i t r o m a n Der ervige Acker ( = Ogorul e t e r n ; 1930) Gr iese i lus t rează , la fel d e plast ic şi d ra s t i c decăderea vieţi i r u ra l e şi c i tadine nemţeş t i din t impui războiului t r ecu t şi imedia t de d u p ă el.

In Das letzte Gesicht (1933) este iarăşi p r o b l e m a legătur i i omulu i cu p ă m â n t u l . U n , ;^nant" s e în ­toarce d in războiu şi începe, în p ropr i i l e lui me leagur i , ca s implu coloniza.t In poves t i r i le d in Das Korn rauscht (1923), Die letzte Grabe (1927), Der Saa tgang (1933), Die W a g e n b u r g (1935) Kind des Torfmachers (1937), ca şi în t r a ­gedia Mensch aus Erde gemacht (1933) şi ca şi în comedia Die Schafschur (1935), Griese îşi de ­săvârşeş te a r t a de scr i i tor in sp i ­ra t d e b r a z d ă şi de o a m e n i i b r az ­dei. Des t inu l p luga ru lu i e p ro ­pr iu l său destin, deaceea îi r s u -şesc toa te căr ţ i le cu subiect r u s ­tic. Sânge le sănă tos e t a ina r e ­zistenţei şi a f i rmăr i i ţ ă răneş t i şi sângele neviciat de amestecur i s t re ine . In Das Dorf der Mädchen (1932) Griese а s t ă ru i t l impezitor a sup ra deosebir i lor sanguine d in­t r e băşt inaşi i n e m ţ i şi ţ ă ran i i io­bagi de or igine slavă. Dota t cu un m a r e d a r epic, au to ru l cele­brului r o m a n Winter a publ icat în 1938, o nouă capodoperă : Bäu­me im Wind, iar în 1939 impre-s : o n a n t a poves t i re Weisshöpfe.

In afară de acest?a, Fr iedr ich Gtieso a mai scris Herzog (1931), Prinzessin von Grabow (1936) Wittuoccl şi Die Flucht (1927), Tal dr Armen (1929), Sohn seiner Mutter (1929), r o m a n e şi poves­tiri , — comedia Wind im Luch (1937) şi biografia Fritz Reuter (1938),

P e n t r u dragos tea- i de cgor ş :

plugar , compatr ioţ i i l -au răsp lă ­t i t Pe Gr iese impropr i e ;ă r indu- l cu o fermă. R a r r ă sp la t ă ma i p o ­t r iv i tă p e n t r u un scr i i tor a l v i e ­ţii ţ ă răneş t i .

T R A I A N CHELARIU

Setea pământului Când. lunecă stropi în şiroaie, Pământului nostru i-e sete; El soarbe la fel c'un burete Din cupele pline de ploaie.

Pământuri beţiV: bea în cramă De nouri ce scutură boabe... El suge spumoase podoabe Şi'nghite a bolţilor poamă.

In beci, care viticultor A spart iarăşi vaidra cu vin ? Şi toarnă rachiu şi pelin Pe arbori, pe'nitregul decor?

Când ploaia'n frunzişuri se'mplântă, Scăpată din nori ca din hăţ, — La fel c'un ţăran la ospăţ, Pământul se'mbată şi cântă...

ALEXANDRU BDLCIURESCU

S 6 O Tu, suflete, în tainicul tău sbor, De darurile vieţii desrobit, Ridică-te din lutul pieritor, Spre cerul cu azur nemărginit.

De tot ce-i pământesc, cât mai departe Să te înalţi ,să nu-ţi mai aminteşti De mlaştina de patimi şi de moarte, In caire-aici, sub vremi, te adânceşti.

Să uiţi povara marilor tristeţi, Pe care, zi cu zi, o porţi cu tine. De-un vils de fericire să te'mbeţi, Plutind în larguri pururea senine.

Fără hotare, gândul va străbate Ca raza ce porneşte delà soare, Să afle înţelesuri, pentru toate Ce'n liume pier ca un parfum de floare.

DIMITIRE ALBOTA

Note i t a l i e n e F R A N C E S C A DA R A M I N I

Condus de Virgilius — simbol al r a ţ iun i i — Dante îşi începe călătoria în lumea de dincolo, cum era firesc, cu coborîrea în Infern, aprindu-se ,în purgato­riu, pentru a ajunge, purificat, în Paradis.

Din lumea de blesteme şi în­tuneric poetul urcă, trăind în­treaga dramă a sufletului ome­nesc, până la contemplarea Tri­nităţii Divine. Dacă Purgatoriul şi mai ales Paradisul, prin reali­tatea lor pur imaginativă, erau mai greu de concretizat în artă, Infernul oferă în fiece cânt, e-xemple de mare poezie.

Căci mai aproape de om este durerea; veşnica beatitudine, ne­ştiută încă de muritori, rămâne abstractizată în cuvinte, fără pu­terea de evocare a unui senti­ment trăit.

Infernul dantesc, cu puterea lui plastieizatoare, cu toată mă­reţia neputinţa umane, rămâne un moment unic în istoria lite­raturii universale.

Protagoniştii trăesc bine indi­vidualizaţi, purtăndu-şi,' scrâş­nind din dinţi, pedeapsa, mai păstrând încă ceva din patima ce-i mistuise în viaţă, nedes-prinşi complect de ea, cj mereu cu nostalgia „lumii".

In Purgatoriu, Dante întâlneş­te umbre care-au uitat pasiunile de odinioară; înclinate smerit pentru pocăinţă, ele poartă nu­mai dorul Paradisului. Iar în Pa­radis, doar lumini.

Poate de turburarea acestor lumini fuge cititorul, şi se opre­şte mai des asupra cânturilor d'm Infzrn; sunt mai aproape de con­diţia lui de fiinţă şovăelnică, pur­tată mai mult înspre păcat :

.,E come i g ru v a n c a n t a n d o [lor lai,

Faeendo in a e r di sé lunga r iga, Cosi v id ' io ven i r t r a e n d o guai O m b r e po r t a t e dalia de t ta b r i g a "

(Cântul V)

Intrând într'al doilea cerc in­fernal, după ce Virgilius îmblân­zeşte pe Minős, Dante ajunge în­tr'un loc „d'ogni luce muto", unde un uragan înspăimântător, care nu se opreşte niciodată, poartă cu el sufletele damnaţi­lor. Sunt aici „i peccator carnali".

Şi — s p u n e poetul în versurile

sus citate — lasemeni cocorilor ce-şi ţipă planşetele, sburând în lungi şiruri, aşa veniau, purtate de vântul năpraznic, sufletele îndurerate.

Semiramida, Dido, Cleopatra, Achille, Paris, Elena, Tristan toţi cei ce fuseseră în viaţă, ro­biţi de dragoste. înduioşat, ca unul ce plătise îndeajunse chi­nuri acestui capricios zeu, Dan­te vrea să vorbească:

„A quei duo che ins ieme v a n n o , E pa ion si al ven to esser

[leggieri"

Aceşt ia doi, care şi în Infern sunt nedespărţiţi şi par atât de fragili în bătaia vântului, sunt Paolo şi Francesca.

Smulgăndu-se pentru câtva timp din vârtejul pedepsei, pen­tru a răspunde chemării poetu­lui — în cursul călătoriei dan­teşti se fac multe asemenea ex­cepţii — cele două umbre se apropie de cel ce dorea să ştie cine sunt.

Iar Francesca îşi deapănă re­pede, scurta ei poveste de iubire. Dragostea ei pentru frumosul Paolo a fost aşa de mare, încât nici în Infern n'a părăsit-o ; a fost o dragoste fără noroc, pe care-au trebuit s'o plătească a-măndoi cu moartea. Dar, neîn­semnată consolare,

„Саіпа a t t e n d e chi vi ta ci [spense".

Copleşit, Dante îşi pleacă pri­virea, nemai putând spune ni­mic. Virgilius însă, printr'un mustrător „Che pense?" îl face să-şi reia firul vorbirii şi t imid, poetul îşi a r a t ă compă t imi rea pentru suferinţele celor doi ne­fericiţi,

— „Francesca, i tuai mar t i r i A l a g r i m a r m i fanno t r is to e pio. Ma d immi , al t empo de'dolci

[sospiri, A che, e come, concedet te a m o r e C h e conosceste i dubbios'i deş i r i?"

Curioziatea poetului care vrea să cunoască amănunte atât de dragi amintirii celor doi îndră­gostiţi, o face pe Francesca să evoce timpul fericit în cuvinte pline de o miraculoasă simplitate şi de o nemai întâlnită, profun­dă melancolie. — Nessun maggior dolore. Che r icordars i del t empo felice Nella miser ia .

Nici o durere mai mare, decât aducerea aminte în nenorocire, de timpuri fericite.

Citeau într'o zi, ca un simplu divertisment, povestea de drago­ste a lui Landlotto şi a Gine-vrei, unul din multele romane

de felul acesta, care circulau pt atunci.

Şi, fără să-şi dea seama ce se întâmplă, de vină fiind doar at­mosfera de vrajă ce le-o ţesu'n jur povestea de iub i re a celor doi eroi,

— La bocea mj bacio, tu t to [ t remante .

Galeot to fu i l l ibro, e chi lo [scrisse.

Quel giorno p iù non vi teggemmo [avânte .

Din mijlocul încântării aceleea de început de dragoste, cei doi nefericiţi au păşit direct în vâr­tejul ameţitor al Infernului. Di aceea Francesca nu poate uita Pe cel ce i-a dat atât de repede morţii şi parcă se simte oare­cum răzbunată, ştiindu-l în chi­nurile mari ale „Cainei"

„Ment re che l 'uno spir to questo [disse,

L 'a i t ro p iangeva si, che di p le iade Г v e n n i m e n cosi com'io mor isse : E caddi come corpo mor to cade".

In timp ce Francesca vorbea, celălalt spirit, Paolo, plângea atât de sfâşietor, încât de milă, poetul are senzaţia că se sfâr­şeşte şi „căzu cum cade un corp mort". Iar cei doi nedespărţiţi îndrăgostiţi îşi vor fi luat locul în grupul din care Se smulseseră pentru câteva clipe, lângă Di-dona.

Cunoscătorii poeziei italiene anterioare „Divinei Commedia" — chiar când e vorba de acela") poet, dar din „Vita nuova'' — s imt imediat, în prezenţa Fran-cescăi da Rtmini şi a a l tor figuri din Infern, că se găsesc In a b c l imat poetic. Trubadurii, ca şi poeţii „dulcelui stil nou" se în­chinau acelei abstracte „donna angelicata", femeea-înger, abea

aruncând o fugară privire celui ce-i implora mila. înconjurată de-o aură aproape mistică, înde­părtată de tot ce este pământesc femeea se pierdea printre cetele de îngeri, lăsând iubitului doar amintirea unei feţe de cuUxirea perlei sau a buclelor de aur.

Francesca da Rimiui îşi ceputd o puternică individualitate; rm mai e anonima şi încărcata cu a-celeaşi eterice atribute „dorina" cântată de-atăţia poeţi.

Are u n anumi t caracter , o is­torie care e numai a ei, amintiri, pasiuni, dureri: o viaţă bogată, prodigioasă în comparaţie cu pa­lidele castelane. Francesca da Ri-mini e o fiinţă reală, vie, nu mai cochetează cu transcendentul; ea este, cum spune şi De Sanctis „la prima demna del mondo mo­derna".

S O R A C T E S

4 s = UNIVERSUL LITERAR 14 Februarie 1942

D E S T I N M A J O R d e C O R N E L I U PENESCTJ

De dis de dimineaţă începuse să plouă. Prin sita deasă a Cerului, razele soare­lui încercau să iasă din copcile de lu­mină, să mai limpezească niţel pămân­tul udat şl de apă şi de sânge

într 'o viroagă, ca într 'o peşteră, un batalion din regimentul de vânători al unei Divizii îşi aştepta comandantul, anunţa t din ajun de aghiotant, că o să vină delà Bucureşti.

Oamenii aşteptau tăcuţi, cu căştile peste urechi. Bătălia începuse de câ­teva zile şi rezistenţa duşmanului dea-curmezişul drumului spre Dalnik, nu vrea să cadă, cu tot eroismul infante­riei Diviziei. Şi era formată din Ro­mâni de prin partea de jos a Bucovinei şi din ciobanii Moldovei de sus.

Ştiau si hăitui cu lupii flămânzi şi nu le era teamă, cu toate pierderile su­ferite. Dar le lipsea ceva şi ei nu-şi dă­deau seama, de ce le trebue, ca să poată răsbi blestemata de cotă, unde pieriseră atâţ ia dintre ei.

— Ci-că vine delà Bucureşti don'Co­lonel al nostru, rupse tăcerea fruntaşul Mândruţ, bucovinean din părţile Su­cevei.

— Aşa dzâcea şi don' Locotinent a-ghiotant, răspunse sergentul Bărbăţel, din sat cu Mândruţ. O mai fost făcut şi răsboiul ăl mare, di ni-o scăpat pi noi din robie.

Aista ştie a sâ bati bini şi d'amuş om putia răsbi cota ceia, cu noi şi ălălali batalion din rezervă.

— Apăi, chiar aşa ar să fie, că don' Locotinent dzâcea că don' Colonel al nostru îi mic di trup, da' mare di suflet şi om putea atunci cu noi şi cu Dum-niezeu să hăituim lupchii aiştia, m â u -ca-i-ar scorpiile de nebotezaţi.

— Iaca, începu să brohoiască şi scroa­fa a bătrână. Ia mi te ţâni amus, cum s'o sparge.

Peste dealurile din jur, obuzele artile­riei grele sovietice încercau să atingă satul Fridenthal, din care fuseseră scoşi sovieticii, cu două zile mai înainte.

Şi trăgeau, trăgeau mereu, împrăş r

tlind obuzele pe întinsul câmpiei din faţa satului, căutând să scoată din satul neocupat, forţele române pe care le bă­nuiau ascunse în el. Dar nu loveau nici satul, nici văgăunile pe unde cele două batalioane din rezerva Diviziei, aştep­tau ora intrării în foc.

Din când în când, patrule de avioane eovietice mitraliau culturile, aruncând şi bombe. Dar nu nemereau ascunzişu­rile noastre.

Dinspre front, clinchetul mitralierelor şi răbufneala brandt-urilor îi făceau pe vânători să se lase şi să se ridice, ca şi când lupta se desfăşura în faţa lor, iar nu la aproape doi kilometri mai în colo.

Spre mijlocul zilei, batalionul fu prins

în ochii noului comandant. Nu-1 văzuse nimeni când s'a apropiat. Cu pelerina de ploaie pe umeri, cu boneta de cam­panie, cu mânuşi şi cravaşa în mâna dreaptă, n'avea nimic din aspectul lup­tătorului obişnuit prin partea locului.

A intrat în mijlocul batalionului şi oamenii l-au simţit ca al lor de tot­deauna.

Cu monoclu în ochi, purta pe braţul s tâng semnele din răstooiul trecut in care fusese de două ori rănit şi din care rămăsese cu un picior mai scurt decât celălalt.

Ca ofiţer superior, a cerut să plece pe front pentrucă, dascăl al atâtor sute de ofiţeri, socotea o datorie de con­ştiinţă să fie acolo cu cei pe cari-i pre­gătise pentru a se jertfi Patriei.

Sosit la regiment i s'a dat ordin să ia ajutoria regimentului. Dar n 'a primit.

Părinţii voştri au murit atunci, dar priviţi in jur cum mândra Bucovină şi-a trimis fiii să se râsboiască pe drumurile ucrainiene, pentru o Românie care t re­bue să-şi hotărnicească în veacuri fron­tierele.

Ce bucurie mai sfântă pentru sufle­tele părinţilor voştri morţi la 1916, când ismt că alăturea de copiii lor luptă cei scoşi din robie cu propria lor viaţă. Aşa se împleteşte din generaţie în generaţie sufletul naţiei noastre, care n'a avut niciodată linişte şi poate n'o să aibă multă vreme.

Vrednicia nu se cântă în mandolină. Ea vueşte pe făgaşul inimii şi se vrea pur ta tă în suflete".

„Au căzut părinţii şi s'au ridicat co­piii. Lângă voi, mândrii bucovineni au venit să-şi dăruiască viaţa, nu ca o

„Eu n 'am venit aici, domnule Colo­nel, să comand căruţe cu făină şi ovăz. Ertaţ i-mă, comand batalion sau plec în altă parte".

Liniştit, dar hotărît, şi-a salutat co­mandantul şi a plecat încet, târşind pi­ciorul, să-şi ia comanda batalionului, peste care a dat în viroagă, fără să-l simtă nimeni şi tot aşa de hotărît .

Batalionul era pregătit de luptă. Aş­teptau numai ordinul să se avânte la atac. Iar el a vorbit :

„Ştiu că vă gândiţi la mine, simţeam că mă aşteptaţi Pe când eram în tren, sufletul meu vă prindea în el şi'n sbo-rul trenului, gândurile mele toate fere­cau inimile voastre, ca unite cu a mea, să învingem sau să cădem.

Am mai fost în luptă şi tot cu Mol­doveni. Poate chiar cu părinţii unora dintre voi. Unii dintre noi au căzut a-tunci, dar cu folos şi folosul l-am sim­ţit destul ca să pricepem taina răz­boiului sfânt.

răsplată pentru ceeace s'a întâmplat cu douăzeci de ani înainte, ci din chema­rea suferinţelor de veacuri, care i-au făcut să lupte întotdeauna pentru li­bertate şi pentru' o Românie a lor.

Vă voiu duce în foc Mă veţi vedea mereu în mijlocul vostru, aşa cum sunt acum. Duşmanii au gloanţe şi în aceas­tă luptă, glonţul meu poate îmi este ales. Eu voiu cădea, dar voi veţi învinge.

După cât veţi vedea, lupta nu va dura mai mult ca treizeci de minute. Vreme mai multă vom pierde până când vcm ajunge la limita de siguranţă a artile­riei Cred, să se scurgă o oră, dar delà semnalul cu racheta şi până la cuce­rirea cotei nu va mai trece decât a tâ t : treizeci de minute.

La comanda batalionului va urma după mine, ^căpitanul Vasiliu.

Fără teamă. Cu mine veţi învinge". Şi s'a dus, urmat de aghiotant şi de

ofiţerul de legătură al Divizionului de

artilerie, să pregătească detaliile luptei la postul lui de comandă.

Vacarmul SR. stinsese din ajun. Pe'n-tinsul frontului liniştea părea să fi cu­prins în calda el alintare răgazul sufle­telor obosite.

Doar spatele huruia necontenit cu e-vacuarea răniţilor şi alimentarea fron­tului.

Oamenii îşi aşteptau comandantul. Cu nervii strânşi, cu sufletele prinse de voinicia faptelor ce voiau să împlineas­că, fiecare se gândea la ce i se spusese şi la ce are de făcut

Nu vorbea nimeni ' ; dar se uitau cu ochii peste deal, la cetatea ce trebuia învinsă.

O rumoare generală ca un fior s t ră­bătu companiile pe rând : o vinit don' Colonel.

Ofiţerii primiră ordinele scrise. Scur­te, dar precise. Fiecare unitate îşi avea rolul ei în drama nebănuită încă şi pe care trebuia să o joace.

Câteva minute mai târziu bubuitu­rile hăuiau văile, purtând în miezul zilei spasmele clipelor ce se vor scurge.

Colonelul Trofin se ridică în picioa­re. Un semn cu mâna şi oamenii por­niră în unităţi, cu arma purtată vână-toreşte şi în pas cadenţat.

In curând câmpia întreagă se acoperi în broderia formaţiei de apropiere. Mer­geau tăcuţi, cu ochii căutând locul co­mandantului lor.

Un alt semnal şi batalionul se opri, culcat la pământ. Doar Colonelul Trofin în picioare, cu binoclul la ochi, ordona ofiţerului de artilerie nouile concen­trări pe poziţia comunistă

Traectoriile se mutară pe partea de Miază-zi a cotei.

Un semnal nou şi dreapta se împinse Înainte, pe locul indicat în ordin, de unde SE putea trage mai bine cu mitra­lierele şi brandt-urile batalionului.

Cunoştea fiecare palmă de pământ. Eri, când ofiţerii lui credeau că s'a dus să se odihnească, pentrucă deabia ve­nise de pe drum, comandantul a stră­bătut câmpia pe care trebuia să-şi con­ducă unitatea.

Artileria îşi schimbă din nou traec­toriile, de data aceasta la centru.

Batalionul o porni cu aceeaşi vigoare. Mitralierele şi brandt-urile începură

să-şi depene firul morţii pe locurile de unde ochii comunişti căutau să deslăn-ţue barajul focului ucigător.

Oamenii ajunseseră la câteva zeci de metri de clina dealului. Ochi vrăjmaşi se pândeau reciproc. Batalionul aştepta semnalul cu racheta.

Pământul se cutremura. Uneori, prin fumul stârnit de explozii, capete şi mâini de bolşevici se ridicau în aer Şi cădeau la pământ de părea că lupta se

schimbase într 'un teatru de marionete, în care un scamator satanic scoate din tolba acoperită cu fumul magic părţ i omeneşti pe care le reconstitue după cortina şi ie pune apoi să tragă de pe scenă cu arme de soc Dar vaetele, eş.te din vacarmul tunului, întăreau sufle­tele ostaşilor Colonelului Trofin şi tea­trul era realitate.

Racheta se declanşa. Stele roşii plu­teau din văzduhul cenuşiu spre pământ, deschizând drumul presimţirilor lui Trofin.

Batalionul se aruncă într 'un iureş nă ­prasnic, luând în piept ult ima suuă de metri .

Cu cravaşa în mână, tot timpul în picioare printre gloanţele duşmane care vuiau din toate părţile, îşi dirija oa­menii cu o linişte de nebănuit.

învălmăşeala produsă nimici ultimele rezistenţe şi poziţia fu cucerită cu în­treg întinsul dealului.

Cu focuri răsleţe, vânătorii urmăreau din când în când câte un bolşevic ce fugea îngrozit de arătări le din spate.

Doar ochii comandantului veghiau pe întinsul luptei. Simţea că nu s a ter­minat povestea şi aştepta aşa cum pre­văzuse la început, contra-atacul inamic. Până atunci puse ordine în unităţile a-mestecate şi împinse mitralierele pe di­recţiile cele mai periculoase.

Contra-atacul inamic se produse ca din senin, izbind flancul de Miază-Noapte al Batalionului.

Mitralierele lui Trofin începură să ţăcăne secerând, valuri după valuri, co­muniştii hămesiţi de sânge şi de ură.

Pierduseră o linie bună. de apărare şi ştiau ei ce înseamnă aceasta. Dar nu răzbiră. Spectrul morţii îi alungă că ore locurile de unde porniseră ca să revină totuşi în huruitul sinistru al carelor, mai impetuoşi, mai mulţi.

Lupta se complica şi mijloacele anti­car ale Batalionului se rezumau numai la două piese.

Stânga lui Trofin cedă. îngândurat, puse secţia ant i-car în bătae. Primul tanc, plesnit în plin, se întoarse pe şe­nilă şi rămase desghiocat pe-o rână, ca un urs uriaş cetluit în cap.

Dar stânga ceda mereu. Lăsă secţia să tragă şi aduse com­

pania de rezerva înapoia dreptei. In fruntea ei plecă la un nou atac a-

supra infanteriei comuniste, pe care o puse în panică.

Un glonţ îi prinse inima. O şuviţă de sânge şi omul căzu în mijlocul batalio­nului ce-i cucerise cota.

Târziu, în noapte, hugues-ul pur ta la comandamentul armatei, pe banda albă receptoare, un scurt raport :

Cota 80 a fost cucerită. Locotenent-OoJonel Ion Trofin a căzut.

4

— Când plecaţi înapoi? îl întrebă sanitarul. — Am fi vrut mâine, da' dacă-i nevoe... dădu

din cap bătrânul . — Plecăm mâine... zise Teofil. — Mame! mormăi tatăl cu sufletul negru de su­

părare. Băiatul rănit... puşca pierdută... Parc'am pornit cu stângul...

— Până mâine poate se desuniflă... zise sanitarul. Le dădu doctorii. Ii învăţă ce să facă. II p.ătiră

şi plecară... Deşi era noapte, târziu, vestea că lupii atacaseră

nişte drumeţi pe culme, se răspândi în sat. Când ajunseră la casa la care poposiseră, găsiră mai muxţi oameni cu felinare strânşi în juiul fiarei ucise. Povestiră întâmplarea şi oamenii îi priveau cu ochi holbaţi. Dacă n 'ar fi văzut fiara ucisă şi braţul legat al flăcăului, ar fi crezut că-s pa.avre. Apoi trecură în casă, masa era aşezată, îi aştepta: şipul cu vm era în mijloc...

Mâncând, bând, dar mai ales povestind, se în­călziră şi supărarea le mai trecu. Povestind întâm­plarea, trebuiră să povestească şi despre puşca pe care o pierduseră pe drum. Se întoarse în trecut şi firul povestirii noui se legă cu al alteia vschi. Povesti din război, cum câştigare Virtutea Mili­tară, cum venise Regele la patul lui... Ascultătorii 11 priveau cu admiraţie şi ei îşi simţiau sufletele Inoite. TeofJ uitase de rană, care nici nu-1 mai durea şl tatăl uitase de puşcă şi de întâmplarea grozavă...

Târziu rămaseră singuri şi se întinseră pa laiţă, cu ochii în podul negru.

— Oare ce face mama, acum? întrebă Teofil, intr 'un târziu.

— Mamă-ta? O fi dormind, sau s'o fi gândind la drumul nostru... şi glasul lui avea altă intonaţie, mai blândă. , Liniştea îi cuprinse iar şi-şi simţiră pleoapele grele de somn...

...Auziră bătăi în uşă. Crezură că atuinci ador­miseră, dar poate nici nu adormiseră, ci numai fuseseră într 'o stare de toropeală şi venise cineva să-i scoale din somn.

Era gazda. Ii anunţă că se lumina de ziuă. Cân­taseră cocoşii...

Teofil uitase de rană şi, dând să se ridice, se sprijini în mâini. Recăzu pe pernă, cu uln geamăt. Tatăl se apropie de el şi-l ajută să se ridice.

— Aşteaptâ-mă aici... Tot n 'ai să-mi poţi ajuta... Mă duc cu el...

„El" era gazda. Tatăl ieşi şi el rămase singur. Rana începu iar să-l doară. Parcă îl durea osul. Durere adâncă, surdă.

Timpul trecea greu. I se păru un veac până ce auzi iar sgomot în faţa casei, şi clinchetul dulce al clopoţeilor. Săniile încărcate scârţâiau. Lumina Învinsese îintunerecul şi SE strecura acum şi 'n casă.

In t ră tatăl şi-i ajută să-şi îmbrace cojocul şi sumanul.

Plecară... — Vremea-i ca ieri, nici mai bună, nici mai rea...

să nu întârziem să ne apuce mai rea... zise omul. Mergeau pe lângă sănii. Teofil simţea fiecare

sdruncinătură a pasului în mâna bolnavă, îl săgeta şi-1 ardea: ardea în locul acela un foc mocnit. Era «lăbit, obosea repede şi din când în când se mai

Când doarme pământul (Urmare din pag. 6-a)

urca pentru câteva clipe deasupra, pe lemne, ca să se mai odhineaseă. Avea norcc că drumul era puţin aplecat, săniile alunecau aproape singure... Dacă ar fi fost deal. ar fi fost mai prost...

Trecuseră peste culmea unde fuses.ră ieri a ta­caţi de lupi. Mergând pe lângă sanie, Dinu Simion întorcea capul când într'o parte când într 'alta/ cercetând câmpul şi zarea. Nu mai ningea, dar erau nouri de zăpadă sus şi'n fiecare clipă putea să înceapă ninsoarea. Ar fi fost mai greu. întinsul era îinegurat şi trist...

Delà un timp observase două umbre în negura zării, întâiu crezuse că se înşelase, apoi nu se mai îndoi. Erau doi lupi. Când se apropiau, când ră­mâneau în urmă, ca nişte puncte.

— Poate au de gând să ne facă iar de petre­canie! îşi zise el şi întoarse capul spre sania pe care era cocoţat Teofil. Stătea ogârjit, cu capul plecat, parcă ar fi privit mereu mâna legată de gât. I se făcu milă de el. Nu-1 mai strigă..

11 strigă totuşi, mai târziu, când umbrele dihă-niilor se apropiară a tâ t de mult încât le distingea bine.

— Te poţi bizui pe-o m â n ă ' — Dece tată, tresări Teofil, îneruntându-se — Apăi, uite-te 'napoi... Teofil îl ascultă, privi înapoi, văzu_ dihăniile şi

sări jos. îşi pregătiră topoarele. Parcă le-ar fi vă­zut pregătirile; dihăniile rămaseră iar umbre în zarea plumburie; mai târziu se topiră de tot...

— Crezi că-s tot acelea care ne-au ieşit ieri în drum ? întrebă flăcăul.

— Se poate... Fiara-i răsbunătoare, ca şi omul... Ba mai cred că lupii cari ne-au atacat, au fost aceiaşi pe cari i-am văzut întâi şi ne-au ocolit... S'au ascuns după dâmb, ca să ne ia dintr 'cdată. Am avut mare noroc că am scăpat... Fiara flă­mândă îi ca turbată... dă unde nimereşte.

— O fi aşteptând să se lase noaptea sâ ne atace... — O fi ş'asta... Ajungând în locul unde descoperiseră pierderea

puştii, tatăl zise : — Să nu trecem ca orbeţii, să căutăm puşca în-

c'odată... începu să răscolească iar cu picioarele zăpada,

să se aplece când simţea că piciorul atinsese ceva tare în omăt...

Urmele săniilor, pe care le făcuse ieri, nu se mai cunoşteau. Pe-aici ninsese mai mult. Caii trăgeau mai greu şi din când în când se opreau să r ă ­sufle. Se lăsa înserarea.

Atunci apărură în urma lor nişte luminiţe tre­murătoare. S'apropiau, creşteau, scădeau. în t r 'un timp li se păru că sunt la o asvârliturâ de băţ...

—• Ia seama... zise tatăl şi cu toate că se s tă­pânea, glasul îi t remura uşor.

— S'aprind garniţa pe care am luat-o din sat... zise Teofil.

— Aprinde-o... încuviinţă bătrânul.

Opriră caii, care erau iar neliniştiţi. Flăcăul se chinuia s'aprindâ fitilul cu chibritelniţa. Tatăl zise :

— Sâ le facem şi noi o leacă de petrecanie... Poate ne lasă în pace...

— Cum? — Să dăm foc la nişte paie... Luă câteva braţe de paie din sanie şi le puse pe

zăpadă. Aprinse chibritelniţa şi o vârî sub paie. Se ridică un fum alburiu, care se Înroşi îndată şi flă­cările pâlpâirâ repede, înălţându-se şi înroşind în-tunerecul. Se întinse în jurul lor un glob de lumină în care umbrele li se întindeau ca nişte fantome.

Dădură bice cailor şi se îndepărtară lăsând fo­cul în câmp. Din vâlvătae se ridicau spre cer va-luri-valuri de scântei.

Indepărtându-se, din când în când întorceau ca­pul; mult timp văzură punctul roşu, micşorându-se; apoi se stinse şi întunerecul nu mai avu nici o spărtură...

Numai în jurul lor pata de lumină aruncată de gazonniţă tremura, micşorându-se şi crescând, după cum veneau asupra ei palele de vânt.

— Să ştii că tot nu ne lasă în pace... zise după o bucată de vreme tatăl . S'au înmulţit...

Se vedeau iar luminiţele în urma lor. Erau mai multe. Desigur că dihăniile mergeau răsfirate, fiindcă între luminiţe — două câte două — erau distanţe mari.

— S'apropie ceasul greu... Ne vor înconjura... mormăi ta tă l neliniştit.

— Nu mai avem mult până acasă... Să mânăm mai repede...

— Hii... hii... Dar caii erau obosiţi. Trăgeau mai greu. Simţind

biciui, ei smunceau, se grăbeau o bucată de drum, apoi se opreau istoviţi. Era mai bine şi mai cu fo­los să-i lase în voia lor...

— Ajungem... Se vede lumina ferestrei... Mama ne aşteaptă... strigă deodată Teofil, şi 'n glasul lui vibra o bucurie năvalnică...

— Să-i dăm şi noi un semnal... să mai aprindem o pâlâlaie...

Caii simţiră apropierea casei, a hodinei, a aşter­nutului cald. Grăbeau paşii fără ca şfichiul biciu­lui să-i mai atingă. Dinu Simion luă un braţ bun de paie. îl trecu pe deasupra gazomiţei şi-1 arun­că în drum. Vâlvătaia izbucni, înălţă flacăra ca un sfredel în sus, spre bolta de întunerec, scăzu şi pieri repede.

Din ce în ce luminiţa dinaintea lor creştea. Mai târziu se văzu ca un muşuroiu pe zăpadă, departe, umbra aşezării din câmp.

Le reveni curajul. In suflete le năpădi o căldură plăcută. Erau şi ei mai sprinteni. Şi Teofil dădu drumul chiotului, cu care-şi anunţa întotdeauna sosirea. De câte ori îl auzeau, inima părinţi 'or cre­ştea; în chiotul lui vibra toată tinereţea şi voinicia feciorului lor !

— Nu te mai doare mâna? îl întrebă tatăl. — Mă doare, da' mai puţin şi vreau să uit...

Cotiră din drum pe drumeag. Casa era la câţiva paşi.

— O să te oblojească mă- ta cu ce-o şti şi ţi-o Í trece mai repede. i

Câinii de aupâ gardul înalt îi simţiră şi hămăiau şi scneunau, arătandu-şi bucuria. S'auzi uşa des- j chizându-se, apoi sgomot la poartă. j

— V'aţi intors? întrebă femeea de prisos. t Ochii ei ageri îi cercetau prin întunerec. >• — Ne-am întors... zise omul şi din glasul lui, ea

înţelese că se întâmplase ceva. — Ce-i? întrebă ea şi întrebarea fu ca un ţipăt

scurt. — Am pierdut puşca... spuse omul, după ce trase ;

sania in mijlocul ogrăzii. — Hi! — Da şi ne-au atacat lupii... Glasul femeii pieri înainte de a se înfiripa, dar

se văzu în întuneric cum statura i se înal ţă şi s'a-pleacâ spre faţa bărbatului.

— Aţi păţi t ceva ? — Vezi de băiat... ' Mama scoase un ţipăt scurt şi se repezi la Teo- •

fii. Dădu să-l prindă de mâini, dar nu- i găsi de­cât una şi începu să tremure de spaimă.

— Ce ai ? — Nimic ! M'au încolţit în braţ... M'a bandajat

sanitarul. Trece... şi râse silit. Mama îl prinse de mâna sănătoasă şi-1 trase

după ea în casă. si — Doamne... Doamne... se văita ea şi plângea .

încet, cu scâncet... La lumină, îl privi în faţă şi se îngrozi. Se re­

pezi şi puse două oale cu apă pe plită. Scociorî sub grinda podului, după horn. Luă nişte pache- { ţele, o legăturică, le desfăcu. Umbla de colo-colo, ; repede, ca o sfârlează şi fusta-i lungă până în pă- í mânt şi largă, îi lovea picioarele, cu sgomote mici r* ca nişte plesnituri ale unei nuele în apă. Când s desfăcu legătura făcută de sanitar, se îngrozi; '. mişcările ei se înteţiră. Teofil o privea in tăcere, şi deşi degetele ei umblau pe rană, apăsau, strân­geau, — nu ţipa, nu gemea. Resimţea plăcerea duioasă a copilăriei, când se îmbolnăvea şi toată grija părinţilor lui se îndrepta şi curgea spre el ca o apă binecuvântată...

...Când intră şi tatăl în casă, legătura nouă era gata. Era pusă şi masa. Din străchinile înalte se ridicau aburi mulţi şi le gâdilau nările. Femeia răsturnă mămăliga. Ei îşi făcură cruce, apoi se a-şezară pe scăunelele joase, în jurul mesuţei ro- . tunde...

— Am trecut prin mare cumpănă... zise omul. Mâncară în linişte. S'auzeau numai sorbiturile

regulate... După ce terminară, bărbaţii îşi întoarseră scau­

nele şi feţele spre focul din plită. Tihna îi învă­luia ca un abur, ca o vrajă.

Omul începu să povestească păţania... Femeia alerga de colo-colo, ca mai înainte.

Strânse hârburile, aşternu paturile. Făcând a-cestea era cu urechea la vorbele lui...

Nici unuia nu i se părea că ceeace povestea Di­nu Simion li se Întâmplase la nişte oameni şi că acei oameni erau chiar ei. Li se părea că era o po­veste ca toate poveştile...

(Continuare ţi sfârşit în n-rul viitor)

14 Februarie 1942 UNIVERSUl UTERAR 5

Cronica literară

„Sanda", roman de Mihail Şerban (Editura „Cultura românească", Bucureşti, 1941)

„Vergu Ocu", de Tib. Tretinescu (Editura „Albatros", Bucureşti 1941)

In relaţiile noastre zilnice, v îa ţa-aşa-cuni-es te are o valoa­re »rgumentativa deseori invo­cată- Tot ce-i seamănă îşi justi­fică existenţa prin asemănarea cu ea. Dacă viaţa ni se pare uneori posomorită, pustie şi searpă de înţeles, dece n ' a m sdmite şi o literatură care să (chivaleze prin sugestie şi at­mosferă, pustiul sau zădărni­cia unei atari existenţe? Acesta şi este de fapt principiul de l a care se autoriză realismul ca viziune de artă literară. Capo-d'opera neîndoelnică a concep­ţiei realiste despre viaţa-aşa-cum e s t e , în echivalarea ei pro­zaic literară, credem să fie „L'eduraiion sentimenlliale" a lui Flaubert, roman care înscrie curba urnei experienţe decisive şi desigur сѳа mai des ferme­cată şi mai fără leac din câte cunoaştem în literatură. Me­diocritatea existenţei eroului cărţii, Frédéric Moreau capătă amploarea de semnificaţie a unei legi înscrisă ca o condiţie de neînlăturat a firei omeneşti, de sub a cărei constrângere nivelatoare doar geniul se poa­te sustrage, creindu-şi condi-ţi'uni iproprii de existenţă şi expresie.

Daică cenuşiul este unul din tonurile afective cele mai de­seori întâlnite în expresia li­terară a existenţelor mediocre, trandafiriul este obişnuit nu­anţa îmbietoare care ne întâm­pină la începutul oricărei ex­perienţe a vieţii. Adolescenţa e confuză şi turbure, duioasă şi dulceagă şi desigur lipsită de gust sau, ceea ce înseamnă a-celaş lucru, cu gustul încă neformat. Vârsta fizică şi "su­fletească a eroilor romanului „Sanda", e vârslia adolescenţei. Asemănarea cu viaţa, echivala­rea ei prin literatură este atât de aidoma, încât o nedumerire îşi face loc: a năzuit oare au­torul, din dorinţa poate de a - f i cât mai veridic, să ne înfăţi­şeze stilul de viaţă interioară al adolescenţei, chiar cu mij­loacele proprii de-a exterioriza şi exprima literar ale vârstei acesteia? Sentimentalitatea du­ioasă şi dulceagă revărsată în paginile romanului, banalita­tea cursivă a stilului se cuvine să fie puse numai în seama adolescentului care-şi consem­nează în jurnalul intim, cu o îngăduinţă explicabilă, toate efuziunile şi reveriile inerente vârstei — sau trebae făcut răs­punzător şi: autorul?

Adolescenţii din romanul d-lui Mihail Şerban sunt l a fel cu aceia care am fost fiecare. Interesul pe care-1 simţim pen­tru Sanda, sau Fifi, sau Kiki e întreţinut deopotrivă prin arta scriitorului şi de amintiri­le proprii ale cititorului, care-1 întovărăşesc în lectura cărţii. Fără îndoială este propriu lite­raturii să provoace în cititor acea uitare de sine care-1 du­ce uneori până la desăvârşita identificare cu destinele eroi­lor cărţii. Dar cititorul al cărui gust este exersat şi format prin lectură îndelungată, oricât ar recunoaşte ca autentică am­bianţa sufletească de visătorie vagă şi exaltări adolescentine a eroului din romanul „Sanda" — povestitorul la persoana în­tâi al cărţii — na ar putea primi totuşi — fie chiar ca do­cument sufletesc, în lipsa valo­rii de artă — cursivitatea prea facilă a acestei literaturi eimo-lienite şi fără vlagă- Ne putem lesne închipui că ,,literatura" unui tânăr pe la optsprezece şi douăzeci de ani este plină de efuziuni şi sentimentalităţi din cele mai banale. Adolescenţa dimpreună ou jurnalul intim al celui care o trăieşte fac parte desigur, din vîiaiţa-aşa-cum-este. Dar grija documentării şi a ve­ridicului nu trebuie să favo­rizeze astfel de confuzii-

•Suntem siguri că un scriitor a r ezita să noteze imagini os­tenite de întrebuinţare ca aceea a „covorului verde al ierbii" şi unele comparaţii ca de pildă „(macii roşii ca sângele, care s'aplecau sipre cărare în teme-neli gingaşe", sau aibalogii după matura ca peisaj sufle­tesc, de acest gust îndoelnic: «bate uşor vântul şi cad frun­ze, ici-colo, ca nişte inimi în­sângerate"; ori această apari­ţie a Sandei din reveria amo­roasă a lui Kiki: „Cum stă în picioare în faţa mea, soarele-i cade în păr, i-1 năclăeşte în spuma aurie a luminii, de par­că poartă un nimb. In rochiţa albă, de voal, în ţesătura fină a căreia sclipesc fire de beteală argintie, îi mai lipsesc aripioa­rele, c a să fie înger...". Kiki a m spus că este unul din per-«onagiile proeminente ale ro­

manului, adolescentul din ul­tima clasă de liceu, dela al că­rui bacalaureat abia dacă trec doi ani mână la sfârşitul cărţii. Vârsta sufletească e indicată prin nevoia lui abuzivă de vi­sătorie şi vagul amoros, iar în afară, în relaţiile cu ceilalţi, cu Sanda mai ales, o neîndemâ-nare compensată printr'o ac­tivitate lăuntrică a fanteziei exuberant revărsată, în absen­ţa oricărei cenzuri morale- Im­precizia şi oscilarea sentimen-'tului iubirii lui Kiki, îndrăgos­tit de Sanda pe care o adora cu toată puterea de idealizare a vârstei dar turburat şi subju­gat în cele din urmă prin sim­ţuri, de prezenţa concretă a celeilalte fete, Fifi cu care se va şi însura, — se desfăşoară într'o succesiune de gradaţii sufleteşti a căror coeziune şi consecvenţă ne dau impresia puternică a destinului ce se împlineşte pe măsura condiţii­lor lui lăuntrice, de neînlătu­rat, împotriva dorinţei lui in­time care este tot una cu aspi-raţiunea către ideal, icu ges­tul lăuntric al oricărui om viu de a se înălţa deasupra pro­priei condiţii morale, Kiki va renunţa la Sanda, se va re­semna, deşi practic, nimic nu pare să stea între ei care să-i împiedice de a fi unul al al­tuia- Nimic, în afara acelui imponderabili căruia-i spunem fatalitate şi care provoacă des­părţirea, drama, desmeticirea din visătorie, la realitatea u-nei vieţi mediocre, —desf erme-carea orizontului vieţii lui Kilki. Partea fatalităţii este in­dicată cu o artă sugestivă şa o sobrietate care contrastează plă­cut cu fadioarea şi vaporoatatea 'celor mau multe pagini ale ro­manului.

Pe măsură ce respiraţia in­terioară a (cărţii devine mai înfrigurată de presimţirea gra­vă a întâmplărilor ce vor urma, expresia moleşită până atunci se face mai sprintenă iar. figurile stilistice tot mai rare ne apar juste şi necesare chiar- La o revedere pe care atât de mult o dorise, cu San­da, Kiki notează 'această ooimipa-raţie care nu mai are nimic din gratuitatea ornamentală şi con­venţionalismul, „sufletului în­florit ca un cais în primăvară'', dela începutul vieţii lui senti­mentale: „cuvintele ei căzură ca io ploaie de vară peste un câmp însetat, ars de secetă"-

iBănuim in intenţia autoru­lui o concesie făcută unor citi­tori care desigur că au şi recu-noscut-o, ştiind să o şi preţu-iască, deoarece romanul „San­da" a ajuns repede la a doua ediţie. E vorba de publicul ul­timelor clase de liceu căruia îi este, subînţeles, dedicată car­tea. In acest caz, desigur că Unele r eze rve p e care le-am fă­cut nu-şi mai au liceul, ci se cuvine relevată preocuparea scriitorului de a menaja prin­tr'o atenuare discretă, contac­tul prea brutal cu asprimea v i e ţ i i pentru sensibilitatea leâ-ne vulnerabilă ia unor cititori nefomaţi încă la şcoala reali­tăţilor ei- *

Vrând probabil să ocolească drtumurile prea bătătorite pe Unde sunt obligaţi să treacă cei mai mulţi începători în li­teratură şi din oroarea de locurile comune ale acesteia, din oroarea die literatură pur şi simplu, d. Tib. Tretinescu porneşte din apropierea celei-

late 'extremităţi, afişând un cinism ostentativ menit să epa­teze pe consumatorul cuminte de proză literară în ambalaje voluminoase. Afinităţile d-sale cu suprarealismul se pot arăta lesne, dar ele nu ni se par con­cludente. D. Tretinescu are ce spune, şi în. limbajul literatu­rii cea de toate zilele, lucru de care se poate convinge cititorul celor vreo cincizeci de pagini ale plachetei de nuvele Vergu Ocu.

Nu poate fi vorba, negreşit, pentru formarea acestei oon-vinigeri, nici de năzdrăvăniile improvizaţiei „libere" de la în­ceputul cărticelei, nici de flea­curile nesărate, superior iro­nice, cu ifose aforistice de fe­lul umătoarelor rânduri din .rDestiln obscur":

„Femeile singure, în intimi­tate, Bunt mult mai vulgare decât ne apar în- loje, pe stradă sau chiar la restaurant.

E ciudat faptul că în discuţii par a fi cele mai crunte vrăj­maşe ale manierelor denumite atât de convenţional şi relativ vulgare; fiindcă de îndată ce femeia sesizează la bărbat ma­nierele cu pricina, orice posi­bilitate de apropiere între ei este exclusă.

De aceea, vulgaritatea este proprietatea exclusivă a fe­meilor".

Osteinisivă ni se pare şi pre­dilecţia autorului pentru scaibrop şi anormal („Maimuţa"), expli­cabilă prin dorinţa de origina­litate cu orice, preţ, carealungă însă proza d-safle din literatură, la periferia grotescului trivial pentru care interesul mu poate fi decât acela acordat unor „ca­zuri" clinice.

De nu erau paginile întitu­late „Din cămaşa de tfbrţă", cu un 'umor al situaţiilor comu-niicatilv şi de calitate, dar mai ales nuvela „In sala de disec­ţie", menţionarea p l a c h e t e i d-lui Tretinescu nici n'ar fi arvut iroat IIa o cronică literară. Această din urmă proză nu e-zităm să spunem că este a u-nui scriitor.

Ou tot gustul pentru maca­bru al autorului şi sexualismul de care-i îmbibată cartea, gra­darea interesului până la efec-tiUil de surprindere final, din pa­ginile „In sala de disecţie", vă­deşte un simţ tfoarte atent al meşteşugului! nuvelistic. E de re­marcat şi sobrietatea expresiei care imprimă prozei o flexibi­litate nervoasă» o netezime a conturului frazelor, punând în relief şal în valoare toate deta­liile semnificative.

I i rămâne d-lui Tretinescu doar să renunţe la ceea ce îi forţează ş i deformează expresia firească ş i la acea stearpă alti­tudine de superioritate critică, la care îl obligă teama de-a nu părea amăgit şi tras pe sfoa­ră de proipriile-i facţiuni.

МШАІ NICULESCU

A U T O G R A F E L E ! . - . Dacă p e n ­t r u z â m b e t u l adolescent a l lui Ionel Teodoreanu , e ş t i d i spus să supor ţ i î n c r u n t a r e a oricui , _a-poi p e n t r u au togra fe le Iui P ă s ­tore l Teodoreanu , eş t i h o t ă r â t să supor ţ i or ice v r e m e rea , n u ­m a i s ă t e ş t i i posesorul u n u i v o ­l u m c u a r c u i a d a n u m e l u i : P ă s ­torel, g i r â n d o frază oa r eca r e .

F i indcă au togra fe l e i u i P ă s t o ­re l Teodoreanu a u c e v a d i n e -mis iun i le j ub i l i a r e p e n t r u fila-telişti : s u n t r a r e . .

A ş a dar , îmtir'o J o i şi Viner i — d u p ă amieze — c â n d cofetări i le e r a u în „ re lache" dirijait, i a r b o ­degile l u c r a u cu... cassa închisă , c i t i toarele ş i m a i a les a n u m i ţ i citi tori, a u p ă t r u n s Sn l ib ră r i a „Car tea Românească ' ' tadreptân-dui-se s p r e r a i o n u l că r ţ i lo r r o ­mâneş t i , apoi s p r e oassă şi — însfânşit — spre. . . au to r .

Dacă vânză to r i i c a ş i „caissa" p r id ideau cumpără to r i lo r , apoi a u t o r u l nou lu i v o l u m „Bereu Leibouiei" — p e fila că ru ia a ş -t e rnea autograful , n u p r e a p u t e a să fadă faţă.

Şi a s t a n u d i n îmbulzea lă , ci d in înce t inea la au to ru lu i .

P o a t e u n d e îi e r a anos tă p e r s ­pectiva...

De, ca or ice in te r io r d e l i b ră ­r i e : cărţ i , că r ţ i şi n u m a i că r ţ i . P â n ă şi r a i o n u l sticlelor cu... cerneailă e r a a t â t d e doSit. Ş i d i n cauţi p r inz i î n v ă ţ ă m i n t e , n u şi..-s t imulente. . .

D r e p t e că în tocmea f raze p o ­t r iv i te f iecărui n u m e s a u fe ţe vioae, c u mce t inea i ä u n e i crize d e inspira ţ i i .

Noroc că a a p ă r u t u n dorrtn.-— Guim Vă n u m i ţ i ?... — Şt i rbei , a r ă s p u n s t â n ă ­

rul... ;Şi tocul lu i Păs to re l s i m p n d

deoda tă pinteni . . . artfflerişti, a începu t să a lerge , că l ă r ind p e cuvin te suto î n d e m n u l une i dosi te ispi te : „ P r e ţ u i r e a m e a pen t ru . . -„Ştirbey".. .

P e u r m ă a u u r m a t n u m e c a r e niu ma i spuneatu n imic . Nume.. . seci.

De-aic i i a r Încetineală!, j u s t i ­ficată — m a i m u l t — p r i n gri ja unei vizibile a ten ţ i i pentru. . . c u r b a l i ter i lor .

As ta a făcut p e - o profesoară , n u tocmai t â n ă r ă , c a r e îşi a ş t e p ­ta r ându l , să s p u n ă :

— Ceeace face a c u m Păs tore l , nu m a i e „au to (graf)" ci ma i d e grabă'... „cail(igraf)"...

A P R O P O S DE A U T O G R A ­F E L. Doua r ă s f ă ţ a t e „vede te" în a l e l i t e ra tur i i avem. : Moş Nae p e n t r u copii şi Ionel Teodo­reanu , p e n t r u res t .

(Canid îşi despică buze le Moş Nae a r â s d e bunic , to ţ i capi i i s imt fer ic i rea unei i sprăv i de a -devă ra t ă vacan ţ ă . Şi se ţ i n lan ţ de el : Moş Nae... Moş Nae...

o o o •

I n s t r i gă tu l lor e bucur i a a m i n ­t i r i lor d e mâ ine . I a r p e n t r u Moş N a e e î n d e m n u l p e n t r u o mouă ca r te

Şi -aşa , f iecare v o l u m a p ă r u t în Vitrine, î n semnează câ rd d e v răb ion ţ i gura l iv i p e l â n g ă m a s a lui Moş Nae, u n d e c u câ te -o snoavă s a u două, iaftcătueşte ce le m a i c u „ros t" au togra fe :

„Să t răeş t i — p u i u l e — şi te a ş t ep t l a c u m p ă r a r e a a l te i că r ţ i " .

Rezu l t a tu l e s t e că „ ro lu l" de la pe rcep ţ i e a l lui Moş Nae . s e m ă ­reş te .

C â t d e s p r e Ionel Teodoreanu..-Ah!... Ionel Teodoreanu. . . P a r f u m d e teii şi ho rbo te de

gându r i s en t imen ta l e de l a e l evă până la... mi l i ţ ian .

L a toa te a s t e a se m a i adaogă şi clinitela avoca tur i i .

E m a i d e invidia t Ionel...

CUVÂNTUL „COADĂ" e s te azi un cuvânt curent. Circulă nu numai prin magazii, pivniţe ши la „românizare", ci prefruiti?wieni, cu ifos de modă.

A reuşit chiar să se impună respectului, făcând şi pe cei mai mofturoşi, oameni înţelegători — dispuşi să-i suporte, azi, orice... lungime, la tot ce nevoia dă ghes.

„Coadă" la cinema; la cafea; la brânză; la candel, smee sau arşice, ba chiar şi la ţigări.

Se svonise că produsele C. A. M.-ului o să se distribue cu car­telă. Şi hop!... au început să ia fiinţă „cozile" respective pe la debitele de tutun.

A trebuit să apară neîntârziat în ziare, comunicatul oficial, ca să astâmpere pe bieţi i jTimători.

Altfel, ce te-ai fi făcut cu r ă b ­d a r e a atâtora... f ă r ă t u t u n !...

NU UITAŢI!. . . U rmăr i ţ i „ m a s a zfflatôea" ofer i tă

de z iare , cu u n deosebit şi variait gust , la î n d e m â n a celui m a i p r e ­tenţ ios om.

P r i n t r e fe lur i le d e m â n c a r e , oferite n u m a i d e u n aâar, poa te fi v o r b a de ceva c a r e n u v ă es te la î n d e m â n ă s a u p o a t e ch ia r s ă vă l ipsească.

N u - i n imic . N u d i spera ţ i . L u a ţ i a l t z i a r şi consu l t a ţ i l i s ta cola_ bo ra toa re i r e spec t ive . P o a t e e a să fie m a i pu ţ i n „ ra f ina tă" . Dacă

se r e p e t ă ches t i a cu „n ' ave ţ i " — ceeace n ' a r f i d e m i r a r e — ia r n u face n imic . Cumpăra ţ i ' a l t ziar şi — des igu r — a l t ă l is tă. F i eca re z ia r a r e — doar — l is ta lui d e bucate. . .

P â n ă ila u r m ă — d i n cauza a t â to r z ia re ca r i a p a r c u „ m e -n u - u l zi lei" , p l u s a p a r a t u l de radio , z iua e s t e a p r o a p e de sfâr­şi t ; ş i artuiici n u m a i r ă m â n e a l t ceva d e făcut, decât să v ă r eamin t i ţ i c ă ves t i t a Popea , fosta soţie a lu i Nerone , î n a i n t e d e - a se culca, îşi făcea o alifie d in miez d e pâ ine c u lap te , p e n t r u m e n ţ i n e r e a t e n u l u i .

Faceţ i l a fel Şi apoi. . . cu lca­ţi-vă...

1AH !... DRUMURILE. . . R ă s b a t — uneo r i — a t â t d e a n e v o e şi totuşi a jungând , n u t e poţ i m e n ­ţine looului, ca p â n ă lia u r m ă iar s'o iei la d r u m greu, matt a les „acum la în tors acasă. . ."

E ceeaiae» а fost şi ou au to ru l minuna te i piese „Suflete ta r i " , care a j u n g â n d î n t r ' u n t i m p d i ­rectorul p r ime i noalstre scene, a cău ta t să se m e n ţ i n ă cât m a i mul t şi — va i !... — a t â t d e p u ­ţin s'a m e n ţ i n u t , încâ t în tors a-

casă, în s t r a d a Câmpiineanu, b les tema d r u m u l c â n d a apuca t spre „Naţ ional" .

Ş i azi, întrei r edac ţ i a „Revistei Funda ţ i i lo r " şi cofetăr ia „Nes­tor" s impat icu l d o m n Oamil P e ­trescu, îşi poa r t ă nostaflgia unei emoţ ionan te ac t iv i t ă ţ i „ar t i s t ice" d in v a r a lui 1940 : r epa r a ţ i a Tea t ru lu i Na ţ iona l .

I n aste! e tot ce 'cuprinde l au ­da legi t imă a unei muncă d i r e c ­toriale...

Dela' „Nestor" d. Oamil P e t r e ­scu, po rneş t e sp re casă, l u â n d - o în jos, p e s t r ada Pic tor Gr igo-rescu d i n imed ia ta ap rop ie re a m a r e i cofetări i , sp re s t r . C â m p i -neanu, u n d e locueşte au to ru l l u -cnării: „Ul t ima n o a p t e d e d r a ­goste, p r i m a noap te d e război" .

D. Ion Mar in Sadoveanu — după' cum se ştie, fostul s u b s e ­c re t a r d e s t a t la Arta , ca re 1-a ins ta la t p e Camil , d i rec tor la Naţ ional , tatâHmilndu-l, M întreat-bă mefißtofieffic :

— U n d e te duci Cămile ?... — Cobor spre casă. — Dar , d e „urca t" p e calea

Viotoriei, p)î u n d e t e u rc i ?... — lin orice caz pe la NaţionaH,

nu... ION MINCU L E H L I U

Vechea şi apreciata revistă u m o r i s t i c ă

„ V E S E L I A" î m p l i n i n d 50 de a n i de a p a r i ţ i e v a publ ica î n c u r â n d u n m a r e n u m ă r festiv, cupr inzând 60 de pag in i î n t r ic romie , ou u n e x t r e m d e bogat s u m a r .

Vor a p a r e î n aces t n u m ă r ar t icole •'ale u r m ă t o r i l o r f run­taşi î n l i t e r a t u r a noas t r ă umor i s t i că : I. A. Bassarabescu , Gh. Brăescu , An ton Baca lbaşa , I . L. Caragiale , AI. Cazaban, Cocoş-Georgescu, Cons tan t in Colonaş, D. Cantemir , C. Cosco, Cronicar , Ion Dragomir , P e t r e Dulfu, Torna Floresou, C.

Gongopol , Cos tache Glumici , Dorin I l iescu, Iodoform, Sofro-n ie Ivanovic i , C. Iorgulescu, A l e x a n d r u Kir i ţescu, M. Mora , T u d o r Muşatesou, D u m i t r u Mar ion , Spi r idon Mai ca n Valer iu Mandare , Nigr im Mibăescu, Cella Pop , P a u l I . P a -padOpol, R a d u D. Roset t i , Gh. Rădulescu (Arhibald) , George Rane t t i , I o a n Răzor , D a n Bă l t eanu , C. Rîule ţ , H e n r y Stahl , Sereno, Theodor Speran ţ i a , D a m i a n Stănoiu, Costică Solo-monescu, M ir cea Ştefănescu, Dimi t r ie Teleor, T rancu - I a ş i , Nae D. Ţ ă r a n u , N . Vlădoranu, I. C. Vissarion, Dr . N. Vă tă -m a n u , Doctor Urechiă .

H U M O R S T R Ă I N : Fuchs , Angelo Fra t in i , Alphonse Allais, M a r k Twain , Aleco Cons tan t inov .

DESENE d e : Ary M u m u , l iqu ide , Victor Ion Popa , B'Arg, Pasca l , Voinescu, A u r e l Pe t rescu , Grad .

P A U L VALERY C Â N T E C E NOUI

епа Azur! sunt eu... Dün tainiţele mortui am venit S'ascult cum moare unda pe treptele sonore-Revăd galerele sub ploaia blândei aurore Purtând lumini pe luciul lopeţii aiurit.

Braţele mele chiamă stăpânii de popoare A căror bărbi cărunte altât le-am mângâiat; Plângeam. Ei îşi cântau triumful ne'nsemntat Cu goMuri îngropate 'n a pupelor pripoare.

Ascult cum scoicile adânci şi trâmbiţile 'n cor Ritmează împreună au vâslelor larg sbor ; Vâslaşii 'nuănţuie fulUumia cui cântecul lor dar

Şi Zeii dela proră vrăjiţi s'au înălţat Cu zâmbetul ce spuma-4 insultă în zadar Şi'ntiind spre mine braţul lor sacru ţi sculptat.

Lupta pentru vers...

in româneşte de ION OANÄ

Se

N o t e r o m â n e ş t i ION D R A G O M I R : D I S P E R A Ţ H

O car te a sup ra căre ia crit ica l i t e ra ră s'a pronunţat la vreme cu unanime elogii. Dacă ea a fost categorisită roman sau reportaj, lucrul acesta are puţină impor­tanţă. Interesul stârnit în faţa criticilor şi a cititorilor, dispen­sează volumul d-lui Dragomir de etichetarea gen produse farma­ceutice' neştirbindu-i cu nimic din farmecul conţinut în paginile sale.

Acţiunea mereu proaspătă, tem -po-ul îndrăcit ce-l imprimă au­torul acestei scrieri îţi iau răsu­flarea în urmărirea eroilor şi-a situaţiilor.

Cea de a doua ediţie, apărută numai la trei-patru săptămâni după prima, e o dovadă elocventă a necontestatului succes pe care autorul volumului „Vin din Spa­nia" îl recoltează cu ,,Disperaţii" săi.

C O N V O R B I R I L I T E R A R E

L u p t â n d c u greutăţi) n e a ş t e p ­ta te , ca m a i t oa t e publ ica ţ i i l e d e l i t e ra tu ră , r ev i s t a „Convorb i r i Li.

t â rz ie re î n t r ' u n consis tent n u -târz iere , î n t r ' u n consis tent n u ­m ă r dub lu : pe Noembr i e -Decem-b i i e 1941.

M e r e u in miezul f r ămân tă r i l o r ce s t r ă b a t e ţ a r a noas t ră , „Con­vorb i r i " - l e îşi con t inuă i n ace laş t i m p nobi la ş i t r ad i ţ i ona la mi s iu ­n e de cu l tu ră Pe c a r e ş i - a a s u ­m a t - o a c u m t re i s f e r tu r i d e veac .

Din s u m a r u l u l t i m u l u i n u m ă r , n o t ă m : C. Răduleecu-Motiru: G â n ­d i rea filosofică; I . Pe t rovio i : R e ­flecţii a s u p r a mediocr i t ă ţ i i ; George M u r n u : N e a m u l u i r o m â ­nesc; V. Voiculescu: Scr i soare ; T r a i a n Săvuiescu : Academia R o ­m â n ă ş i p rogresu l ş t i inţ if ic î n ţ a r a noas t r ă ; Geo rge Voevidca ; Sonete le Bucov ine i ; P . P . P a n a i -tesou: Dest in r o m â n e s c ; etc., e tc .

„CICLUL MORŢII"

P e s t e p u ţ i n e aille vai aipatne Sn ed i tu ra »Gor jan" rnalpä d e g ra ­vurii a p ic to ru lu i V. Dobraam., c u o p rezen ta re d e V. Bernes. D e î n ­da tă ce-o v o m a v e a suto ochi , vom revenii a s u p r a e i .

ucium Lacrimile calde p r i n d a r i p i când curg Pentru biruinţe nemaiîntâlnite. Cine-a spus că păcla vine în amurg, Să 'nfăşoare •taina inimii rănite ?

Soarele când intră 'n hruba ипщ nor, Vraja lui mai cântă în privirea noastră. Nici o desnădejde — ţ ipă t de primer — Nu uc ide f loarea a i b ă din fereastră .

Ploaia şi zăpada rece sunt surori : Plânsul veştejeşte, scrâşnetul învie. Răsăritu-apare 'n bae ăe-aurori, Vrerea se trezeşte 'n inimă pustie...

Dorurile aprigi înspumează ape Şi 'ntărîtă visul ademenitor. Leul din capcană caută să scape Numai cu un urlet înspăimântător.

Spada rugineşte, odihnind în teacă. Primăvara-i tristă fără mânji Şi sturzi. Şi nici o furtună nu-i frumoasă, dacă Nu se-aud pe creste pocnete, de dur zi.

Sângerăm zadarnic după fericire, In extazul luptei bând mereu pelin? Dar avem în faţă, pentru izbăvire, Clipa care trece şi-altele ce vin...

LEONIDA SECRETEANU

prea nţeleg Nu prea 'nţelieg ce caut pe ha'Uare şi-adulmec urma căror paşii prim vii? Pe-iaicea ne scăldam cândva în solare ca într'o gârlă de-aiur, fata mea, mai ştii?

Mal ştii Cum hoinăream plesnind ide viaţă, beţi de mirozna certului şi-a humii? Acum pe văi se lesă ceaiţă şi parcă latră câind în fundul lumii.

Degeaba-ţi caut ochii prin ascunse poienii şi-aduni în traistă stelele căzute, Căci simit cum putrezeşte iumbra itla prin frunate şi cum se stinge visul pe tăcute.

IOANICHIE OLTEANU

Mai acum câteva, zile stă­team de vorbă cu u n prieten. Acesta nu e un eveniment cu care s'ar putea „umple" un articol, cu toatecă întâlnirile intre oameni, cu vorbele care merg dela inimă la inimă, de­vin din ce în ce mai rare. Aşa­dar, s tă team de vorbă cu prietenul meu. Şi, dintr'o vor­bă într 'alta, am prins amân­doi să ne plângem, descăr-cându-ne sufletele, aşa cum poatecă n'o mai făcusem de multă vreme. O, cât de inu­tile sunt aceste „confesiuni", de aceasta îţi dai seama după ce au trecut, când ai rămas numai cu drojdia aducerilor aminte, care se revarsă peste tot ce-ai crezut tu că e bun şi frumos In tine şi 'n alţii. A-devărul este, că am ajuns ou prietenul meu la nişte con­cluzii jalnice. Nimic nu mai era bun, nimic nu mai merită să fie farait şi parcurs. Şi fiindcă m ă todoesc de cele ce-am vorbit în acela ceasuri, viu acuma să pun pe hârtie câteva cuvinte, făcând „mea culpa", cel puţ in în parte .

Sunt sigur că se va afla un om care mă va înţelege şi-mi va da dreptate şi deaceea nu mă dau înapoi de a scrie ceea ce cred. îmi place drumul drept. Nu vreau să mai ştiu în ce măsură gândurile noa­stre pot să se împlinească sau nu. Fug acuma de tot ceeace este în noi moarte şi venin. Nu ştiu dacă iubirea te mân-tueste, o spun asta cu toate că eu cred în ea, nu ştiu nici dacă singurătatea te împacă — şi în ce măsură. Toate as­tea rămân pentru eventualele discuţii pe care le voiu mai avea cu amicul meu. In clipa în care scriu aceste rânduri mă gândesc însă la faptul că atunci am avut o scăpare, pe care nici acuma nu rni-o pot ierta : am trecut peste lupta mea pentru poésie, peste sin­gurul popas pur pe care-i inai pot face între oameni, fără să mă tem de-o căutătură reia sau de-o lamă piezişe. Fraţi i mei oamenii se domes­ticesc numai când ajung în contact cu versul, iar eu am norocul sâ-i întâlnesc foarte des în această ipostază. Ia tă deci că dacă ar fi numai acest amănunt în viaţa mea, nu aş avea dreptul să mă plâng de prea multă răuta te şi umbră.

Poesia este pentru noi o

realitate de fiece moment. Când nu o trăim sau o scriem, o simţim şi o vedem pulsând la alţii, cel puţin cu pasiunea cu care Adriana Nicoară mer­ge la un cinematograf. Poe­sia insă nu este pentru noi numai muzică şi ritm, de­oarece orice om care ştie s'o trăiască, trebue să depăşeas­că la un moment dat această fază sentimentală. Noi nu mai ştim de multă vreme ce este poesia statică, pentrucă in lupta noastră pentru ea, am învăţat s'o iubim dinamică, vie, fremătând în fiecare om, în fiecare plic, pe fiecare car­ton care ne este aşezat sub ochi de voia lumii şi a soar-tei. N'am făcut niciodată bi­lanţuri şl socoteli în a<öest sens, dar suntem siguri că dacă am putea aduna toată poesia care a trecut prin noi cu un curent de înnoită t en­siune, am aprinde sute şi mii de lumini noui. Oamenii cu care venim în contact zi de zi, risipesc în viaţa noastră o doză de lirism, care chiar dacă e de multe ori în forma lui brută, primară, rodeşte în timp, împiinindu-se pe zi ce trece.

Nu ştiu dacă sensul luptei noastre este al tuturora Sunt sigur însă că fraţii mei de „Cântece noui" au, oră de oră, aceleaşi preocupări, aceleaşi sbateri, aceleaşi nelinişti şi frământări. Lupta mea pen­tru vers, pentru inima lor tâ­nără, e una din puţinele mân­drii de care niciodată nu am să mă simt obosit. Ii cunosc pe toţi şi le mulţumesc pen­tru încrederea şi frăţia cu care ni se alătură. Ei încep să devină pe zi ce trece sim­bolul unei vieţi pline de sbu-cium, care în afară de acest miez al versului, nu mai are decât coaja amară şi dură a cotidianului, o coajă de pâi­ne, un rând de haine şi o masă. Coajă aspră şi sgrun-ţuroasă, ca toate cojile. Dar rodul idin ea, e lupta pentaiu vers.

Adică totul. ŞTEFAN BAOIU

N. B. — Manuscr i se le se t r i ­m e t l a redacţ ie , m e n ţ i n â n d u - s e Pe plic : p e n t r u Ş tefan Baciu. Şi cuvin te le de r ă s p u n s : M. Cetină: Proză nu . Odată p e n t r u t o tdeau ­na. I. Gh. Vulturino, I. Cristes-cu, Ion Bărc, G. Apr i l : N u Al S. Jeb: Altele . Em. Flrs: Idem.

UNIVERSUL LITERAR 14 Februári* 1942

Copil al nimănui, luptând cv greutăţi şi umilinţe de tot soiul, Dinu Simion e pe cale să-şi vadă visul împlinit : căsătoria cu ve­chea Іщ tovarăşe de joacă din copilărie, Saveta.

Dar tocmai când planurile lui de viitor începeau a se contura mai bine, isbucneşte războiul. In acest timp îi vine şi vestea că acasă îl aştepta, alături de soţia lui, un băeţei, Teofil.

Cu icoana lor în suflet, s'avântă

în .luptă şi cade grav granit. La încheerea ostilităţilor, se-alege cu o înaltă decoraţie care-i a-duoe împroprietărirea cu un lot de pământ, aflat la oarecare dis­tanţă de orice aşezare omeneas­că Aci îşi ridică el o gospodărie temeinică ; îşi munceşte cu drag ogorul care-i dă rod îmbelşugat

într'un început de Octombrie, atunci când recolta nu fusese strânsă încă pe deantregul de pe

câmp, vremea prinde a se schim­ba. Nouri grei împânzesc cerul, temperatura scade, totul a n u n ­ţ â n d o i a r n ă pretimpurie. Dar Dinu Simion nu este omul care se lasă uşor prins. Se zoreşte, îşi ară ultima tarla de loc peste care nu trecuse cu plugul şi a-runcă sămânţa_

O singură grije îl mai neliniş­tea : nu avea lemne îndeajuns pentru iarna care se anunţa mai din vreme decât altădată.

III JP amantul dormea somnul lehuzei care s'a uşurat de greutatea sarcinei. Pământul se odihnea. Din pământul acesta răsărise viaţa lui nouă. In el îşi punea şi toată speranţa zilelor ce-aveau sâ vină... Se putea întâmpla ca vitele să-i moară, casa să-i ardă, dar pământul nu-1 putea pierde, pământul era al lui pentru veşnicie.

Din gândurile acestea isvora mulţumirea vieţii lui. Ea ii cuprinse şi-acum îl învăluia ca un abur îmbibat cu miresme. Când păşea pe ogorul lui, era cuprins de aceeaşi cucernicie, ca şi cand in t ra în biserică. Şi-acolo, şi-aici, gândul îi era mereu la Dumnezeu, fiindcă el ştia că puterea lui Dumnezeu e şi'n pământ de-1 face să rodească...

Dinu Simion simţi în suflet ca pe o boare recu­noştinţa pe care o închina în fiecare toamnă, după cuies, acestei puteri. Ridicându-şi pălăria de pe cap, el se întoarse cu faţa spre răsări t şi-şi făcu ae mai multe ori cruce...

— Tatăl nostru Carele eşti în ceruri... începu el rugăciunea şi, în t imp ce o spunea, se simţea tot mai înălţat sufleteşte şi tot mai luminat.

Simţi bătaia uşoară şi rece, ca a unor mărgele cât nişte vârfuri de ac, a ninsorii care începuse... Căzură întâi stropi mici de ploae şi măzăriche, apoi iulgi mari... Râdea, bucurându-se ca un copil. Râ­dea fiindcă terminase treaba...

Se grăbi spre casă şi, cum intră pe uşă, îi strigă femeii :

— Ce ţ i -am spus Care să se schimbe vremea ! Ninge ! Ninge !

— Nu ţine ! zise femeia calmă, văzându-şi mai departe de treburile casei.

— Nu se ştie... spuse el... Apoi fiecare îşi văzu de treburile lui. Pământul era cald. Primii fulgi se topiră. Dar

mai târziu ninsoarea se îndesi şi înălbi câmpul. Cădeau fulgi mari . Până la amiază stratul de o-măt crescu...

După amiază se stârni vânt rece. Sfkshiuia. î n ­cepu să viscolească.

I n casă se făcu frig. Spre seară trebuiră să fa­că foc şi în odaia în care dormea Teofil. Focul ar­dea mocnit, din când în când trosnea în vatră şi ei, privind în jar, se gândeau la alte ierni, trecute. Trăiau plăcerea nopţilor lungi de sfat, de vis. Bărbatul îşi trase scăunelul lângă vatră, Teofil se întinse pe laiţă, pe-o râlă, şi femeia "îşi luă furca...

— N'am adus încă lemne delà pădure... zise o-mul când mai aruncă o bucată de lemn peste jar, s târnind scântei şi pâlpâiri albastre.

— O să se mai facă vreme bună... Nu ţine omă-tu ' ista ! răspunse femeia...

Tăceau. Fiecare se gândea în altă parte. Numai gândul omului rămase agăţat de nemulţumirea ce-l umpluse inima când îşi amintise că nu fă­cuse un lucru de seamă...

Vreme bună nu s'a mai făcut. Dădu îngheţ. Ză­pada căzută prinse pojghiţă. Peste pojghiţă căzu zăpadă. Ninse mai multe zile la rând. Viscolele îngrămădiră troeni în văi, în şanţuri şi după fie­care ridicătură. Când nu mai bătea vântul, nin­gea liniştit zile dearândul, ca într 'o iarnă eternă...

Mereu aşteptau vreme bună. Lemnele se împu­ţ inau văzând cu ochii. Ardeau şi strujeni odată cu lemnele pe care le mai aveau, ca să le ajungă mai mult timp. Simion era omul care nu lăsa să se termine un depozit şi aducea altul... Mai ales când era vorba de lemne ; când pădurea era a tâ t de departe şi erau singuri în pustietatea aceea... Nu se putea împrumuta... Dacă ar fi terminat lemnele şi nu s'ar fi putut duce la pădure, ar fi trebuit sâ ardă gardurile... Rămăsese fără lemne pe iarnă şi era mereu îngrijorat, mereu nemul­ţumit... II s tăpânea o teamă.

I n fiecare seară se culca hotărît ca a doua zi să plece, dar dimineaţa, când se scula, din cauza vremii, trebuia să amâne plecarea. Săniile erau pregătite şi aşteptau... Şi topoarele şi puşca...

Cu fiecare zi, troenii creşteau în jurul casei şi pe câmp. Câmpul şi văzduhul şi cerul erau una : alb... Din ziua când începuse să ningă, nu mai văzuseră petec de cer albastru. Ningea şi era ger şi ei, care trecuseră prin atâtea ierni, se mirau că poate fi aşa frig când ninge...

Sălbătăciunile prindeau curaj şi dădeau tot mai des târcoale aşezării din câmp. In fiecare dimi­neaţă Dinu Simion descoperea urme tot mai a-proape de garduri şi grija lor sporea. Veni o noap­te când trebuiră să ia puşca şi să iasă afară. Tră­sese două focuri în aer... Văzduhul bubui şi pocni­turile se întoarseră repede fiindcă cerul era a tâ t de jos ! Apoi liniştea şi-singurătatea încremenită, parcă ar fi îngheţat şi ele...

Ziua munceau prin ogradă: aveau vite multe : cai, vaci, oi. Aveau păsări multe. începuseră să a-ducă mai an ţă r ţ lemne pentru o casă nouă.. II ciopleau ; aşchiile le ardeau în vatră, în casă. Dar era brad şi focul n'avea putere... Spre seară, după ce închideau totul şi întindeau capcanele pentru vulpi, se retrăgeau în casă. Mâncau de vreme. Uneori aprindeau lampa, dar, de cele mai multe ori, s tăteau de vorbă la lumina roşietică a focului, care le arunca umbrele pe pereţi fii forme ciudate, pe care ei le urmăreau cu priviri înegu-rate. Femeia torcea cu ochii închişi, ascultând sau dormitând. Din când în când pe chipul ei a-părea un zâmbet mic, care flutura ca o batistă in soare, apoi se stingea. Când glasul bărbatului scă­dea şi devenea monoton, ştia că a venit ceasul să se culce şi se ridica uşor. Aluneca prin casă ca o umbră, fără sgomot, fără să atingă pe cineva.

Aşa treceau zilele ! Aşa treceau nopţile ! Tre­cuse a patruzecea zi de iarnă cumplită. Rămăsese In urmă şi Sfântul Nicolae ! îşi luaseră gândul că se va mai întoarce ziua bună. Se apropia Cră­ciunul şi aşteptau o zi cu semn de liniştire a vre­mii. Dacă ar fi s tat vântul, dacă s'ar fi luminat cerul, ar fi plecat la pădure. Nevoia de lemne se făcea tot mai simţită. începură să ardă din lem-mnul pe care-l ciopliseră pentru casă.

îşi puse în gând să mai aştepte câteva zile. Da­că în acest timp vremea nu se liniştea, t re­buiau să plece şi aşa. Nu puteau să amâne pe du­pă sărbători...

Peste două zile după ce Dinu Simion luase hotă-rtrea aceasta, crivăţul începu să sufle cu şi mai

mare furie. Sufla în perdelele de zăpadă din văz­duh, le umfla şi le ducea, fâlfâindu-le, spre mun­ţii din zare. In dimineaţa următoare, când se treziră, cerul era limpede şi vântul stătuse. Cres­tele munţilor se apropiaseră a tâ t de mult, parcă erau la o svârlitură de băţ. Dar gerul se întărise şi zăpada sclipea de te orbea...

Soarele urcă-^puţin şi începu să coboare. Avea o roşaţă ştearsă, priveai în faţa lui ca în lună...

Era încă ziuă, abia trecuse amiaza şi luna îşi ară tă chipul palid şi străveziu, parcă ar fi fost doar umbra celei adevărate. Când soarele coborî după crestele munţilor, ea şi urcase în punctul cel mai înalt al bolţii. Şi cu cât lumina soarelui se stingea faţa lumii strălucea tot mai tare. î m ­brăcă întinderile ca într 'o zale de argint.

In ziua aceea Dinu Simion îşi pregăti săniile, topoarele. Le scoase în ogradă, spre "poartă. îşi cerceta arma, pregăti încărcătoarele.

A doua zi, mai întâi se trezi Saveta. Le puse în traistă mâncarea pe care le-o pregătise cu o zi înainte. Făcu focul, făcu mămăliga, încălzi lap­tele. Ii trezi. îşi spălară feţele cu apă rece. Se îm­brăcară...

După ce au mâncat , ieşiră şi se duseră în grajd. Un timp s'auzi larmă în ogradă, tropot de cai, vorbă înfundată şi clinchet de clopoţei...

— Să nu uităm puşca şi încărcătoarele., zise tatăl .

Teofil se repezi în casă, o aduse; o vâri sub pa­iele din prima sanie şi prinse de un lemn baerele săculeţului cu cartuşe.

— Topoarele ? — Sânt I Inhămară caii. Deschiseră poarta. — Nu dai drumul la nimeni... strigă bărbatul,

femeii, peste umăr. Rămâi cu bine... — Păziţi-vă de fiare... le dădu în grijă femeia,

închizând poarta în urma lor. Sătui de grajd, de stat, caii nu-şi aflau astâm­

păr. Băteau zăpada pe loc, sforăiau, muşcau ză­balele. Clopoţeii delà gâtul lor cântau în dimi­neaţă o melodie dulce ca un colind...

— Hai !... zise scurt bătrânul sărind pe fânul săniei şi Teofil îl imită.

Porniră în trap, spulberând nămeţii... Saveta se îndreaptă spre casă... Puse mana pe

clampă, dar, când să deschidă, tresări. Numai i se păruse sau a fost cu adevărat urlet de fiară ! îşi trase broboada de pe ureche şi ascultă un timp, dar urletul nu se mai auzi. S'auzea din când în când răzbind depărtarea, picurând tot mai încet, clinchetul de argint al clopoţeilor. Apoi liniştea înveli întinsul în vată.

Mai auzi melodia acelui colind al dimineţii, du­pă ce intră în casă şi trase zăvorul la uşă. O ascul­ta ca în vis. Sau parcă ar fi venit din trecut ca o amintire....

Suflă în lampă. Deschise portiţa delà plită. Flă­cările roşietice jucau, aruncând pe pereţi lumină blândă. Prin colţuri fâlfâiau umbre, ca nişte pă­sări uriaşe care-şi căutau culcuş..

Se urcă pe laiţă şi se întinse, aşezându-şi mâi­nile sub cap. Privi un timp tremurul luminii pe grinzile podului, apoi închise ochii. Adormi, gan-dindu-se la cei duşi...

Drumeagul care pornea delà poarta lor şi pe care-l bătuciseră ei, ieşea în drumul mare. Oda­tă, de mult — nici bunicii celor cari t răiau nu a-pucaseră acea vreme — acesta era singurul drum lat pe care se scurgeau osiile şi carele negustori­lor, spre Paşcani, spre Iaşi şi mai la vale spre Galaţi... Dar, mai târziu, ca să lege capitală nouă de judeţ cu alta veche, s'a tăiat alt drum, care pornea din acelaşi loc de unde pornea cel vechi şi ajungea în acelaş loc unde ajungea cel nou, — scurtând însă calea la jumătate , deoarece fu­sese tăiat drept. Drumul vechi fusese părăsit, r ă ­mânând să servească doar celor cari aveau pă­mânt prin partea locului sau altora, puţini, de prin unele sate, care, ca să ajungă în drumul nou, trebuiau să meargă o bucată pe drumul vechiu...

Cam pe la jumăta tea acestui drum se nimerise să-i dea pământ lui Dinu Simion. Nu s'a plâns de depărtare, fiindcă el nu avea cheag în altă parte. Legătura lui era acolo unde-i era pământul. Ve­nise aici cu gândul să întemeeze aşezare omenea­scă, o întemeiase şi era mereu cu gândul de mul­ţumire şi de recunoştinţă la Dumnezeu, fiindcă 11 ajutase să prindă cheag şi îl ajuta să prospe­re... Şi când viaţa lui prinsese rădăcini aici, nu-i mai trecea prin gând că ar fi putut trăi aiurea, unde ar fi fost mai bine. Binele era acolo unde avea pământ...

Troenii acopereau drumul şi câmpul. Nu se mai cunoştea drumul, nu se mai cunoştea hat . Caii porniseră cu avânt, dar nămeţi i îi obosiră repede şi acum mergeau la pas, atenţi, conduşi de ins­tinct. Uneori săniile s'apleeau, mai-mai să se răstoarne, ei smunceau de hăţur i şi caii se încor­dau, smunceau săniile şi erau iar pe drumul drept...

A fost mai greu până ce s'a luminat de ziuă... Tatăl mergea înainte, Teofil pe urmele lui. A-

mândoi se gândeau la expediţia lor îndrăzneaţă... De dus era mai uşor, dar se întrebau cum vor veni oare cu săniile încărcate cu lemne?

Cu tot frigul, caii năduşiseră. De pe spinările lor se ridicau aburi. întotdeauna se păziseră de drum rău, care oboseşte caii mai repede decât în­cărcătura... Mergeau încet...

nuv e l ă d e

M I H A I L Ş E R B A N

— Dacă mergem tot aşa facem şi o noapte pe a rum ! îşi zise nemulţumit Simion. Ridică biciul, gata să lovească, dar1" se răsgândi. Smuci doar de hăţur i şi caii grăbiră paşii...

Privea Înainte, lin zare... Aceeaşi Întindere albă-întorcea capul, aceeaşi privelişte. Parcă făceau diurnul acela de-o veşnicie. Parcă n'aveau să mai ajungă niciodată la capătul lui.

In urmă, Teofil, cu privirile peste câmp, fluera... Apoi, nori albi se scămoşiră pe cer şi se întin­

seră deasupra capului lor şi, mai repede decât s'ar fi aşteptat, începu să ningă. Un timp ninse linişitit, apoi se s târni vânt. Ridica iar perdele peste câmpi, le scutura şi le ducea spre munţi...

— N'ar fi trebuit să plecăm... îşi zise după un timp omul dând glas unui gând pe care-l purta mai de mult într 'însul. Dar îşi strânse mai bine cojocul în jurul trupului, gest de resemnare şi de hotărâre de a înfrunta orice ameninţare. Ce era să facă dacă nu mai aveau lemne ? Se apropiau sărbătorile Crăciunului ! S'ar fi putut ca după Crăciun să fie iarnă şi mai grea ! Poate nu făcu­se r ău că plecase la pădure... Mergeau mai greu, dar tot vor răsbi...

Viscolul sufla tot mai năprasnic, uneori aducea a tâ t de multă zăpadă încât parcă ar fi ridicat troenii care se aşezaseră pe câmp de când începu­se iarna, vrând să-i acopere dintr 'odată. Caii smunceau, se încordau, sforăiau. Mai merseră o bucată şi se opriră. Băteau din picioare pe loc, întorceau capetele spre sanie. Dinu Simion sări şi se repezi înainte, la cal. Zări în ochii animalului o umbră a spaimei şi o lucire stranie. Atunci în­ţelese şi se întoarse brusc. Privi peste câmp şi vă­zu departe în măcinişul ninsorii şi parcă ar fi pri­vit printr 'o perdea, — trei mogâldeţe care se mişcau...

— Lupii ! strigă el cu glas care nu mai era al lui şi se repezi spre sanie să ia puşca...

Teofil sări şi el, apucă toporul... Tatăl îşi vârîse mâinile în fân, căută. Căutând,

mişcările lui deveneau nervoase, — apoi, parcă l-ar fi apucat o nebunie — începu să arunce fânul din sanie. Mişcările lui erau ale omului care nu mai este s tăpân pe sine.

— Puşca ! Puşca ! Unde-i puşca ? îl auzi Teofil. deodată, răguşit şi se întoarse spre dânsul. Faţa îi era roşie-vânătă, ochii umflaţi. Când vorbea, limba îi umbla în gură şi între dinţi parcă şi-ar fi mâncat-o. O clipă îl văzu aşa, apoi se repeziră a-mândoi spre sania cealaltă. Răscoleau paele. se ciocneau, căutau...

— Nu-i, nu-i... bolboroseau căutând. — Poate n'ai luat-o ! strigă tatăl. Se zăpăcise şi el atât de tare, încât nu-şi mai

aducea aminte. Se bâlbâi... — Cum ? Ce ? Am luat-o ! Am pierdut-o ! Ce

ne facem ? Se uitară amândoi speriaţi spre zare. Mogâl4e-

ţele se apropiaseră, acum se distingeau bine. Erau trei lupi...

— Ia toporul ! Unde mi-i toporul ? Le apucară, tremurând. Puşca, unde era puşca ?

Dacă ar fi avut-o, nu s'ar fi pierdut aşa cu firea, nu le-ar fi fost frică de nimic. Caii se agitau...

Traseră săniile una lângă alta. Unul era deo­parte, altul de cealaltă parte, cu privirile aţintite în zare, aşteptând atacul fiarelor flămânde...

Atunci se întâmplă ceva ce n 'ar fi crezut că se poate întâmpla.

Lupii se opriră, priviră spre ei câteva clipe, a-poi, ca la o comandă, făcură la s tânga şi, unul după altul, profilându-şi siluetele pe zarea tulbure, o luară la fugă cu capul în jos ca şi cum ar fi fost în căutarea unor urme. Ii urmăriră cu privirile până ce se topiră în învolburarea ninsorii ca nişte umbre cenuşii...

Răsufilară uşuraţi şi ta tăl zise : — Am scăpat... Mă mir, căci fiarele te simt

când n'ai armă de foc... Dar poate au simţit că nu ne vom lăsa jumuliţi.. Nu-s oamenii deştepţi ca fiarele...

Se lăsă pe marginea săniei, răsuflând din greu. îşi scoase cuşma şi-şi şterse fruntea de sudoare.

— Am pierdut puşca... se văicărea. Trebuie s'o căutăm... Nu-mi las eu puşca... Cum de-a căzut? Mai bine n'o luam... Puşca mea !

Teofil ascultă văicăreala tatălui, voi să-i spulnă ceva, să-l liniştească, dar se opri. înţelegea durerea tatălui că pierduse puşca, îi părea şi lui râu, — pentru ei puşca aceea făcea cât o avere, era o comoară — dar să se întoarcă, s'o caute, după ce făcuseră a tâ ta drum ? Şi în zăpada cât casa, în unele locuri ? Ar fi trebuit să meargă numai în patru labe, să spulbere zăpada cu manile, to t dru­mul !... Şi poate tot n 'ar fi găsit-o...

— întoarce ! zise omul şi'n glasul lui scăzut şi pe chip i se citea amărăciunea.

întoarse... Agăţă hăţul calului delà sania lui de sania tatălui său. Trecu în faţă şi prinse calul de căpăstru.

Mergeau pe urma care se mai cunoştea, a săniilor lor. Mergând, răscoleau omătul cu picioarele, pi-păiau pământul, din când în când ta tă l s'apleca, se lăsa în genunchi şi mergea aşa căutând cu în­frigurare...

Merseră o bucata bună înapoi, dar în zadar. Nu găsiră puşca. Ii venise de mai multe ori în gând să se întoarcă, dar mereu credea că dacă va mai face încă uta pas va fi cu noroc, o va găsi.

Se opri. Se îndreptă de şale şi-şi scoase căciula din cap. De pe capul lui aburii se ridicau ca fumul dintr 'un horn, Părul îi era lipit pe frunte şi'n mustăţi îi înflorise promoroacă.

— Nu-i şi pace ! zise el plictisit şi oftă. — Poate o s'o găsim când ne-om întoarce... a-

runcă şi Teofil o vorbă ca să-l mai liniştească, deşi nu credea în minunea asta.

întoarseră. Şi iar mergeau prin pustiul alb, fără sfârşit...

Drumul urca printr 'o surpătură, Într'un deal şi de-oparte şi de alta se ridicau maluri surpate. Ştiau că dacă ajung sus pe culme, drumul începe să coboare şi se vede în depărtare satul Suha, spre care mergeau. Acolo era pădurea şi stivele de lemne...

Caii mergeau la pas. In sania lui, înfundat până la jumătate în fân, omul moţăia. In urmă, Teofil sărise din sanie şi mergea pe-alăturea, cântând

pAMAM

încet. Viscolul se mai potolise. Fâlfâirea albă a zăpezii făcea să 11 se pară că tot pământul se cla­t ină uşor şi-i leagănă. De pe la amiază li se făcuse somn şi acum erau toropiţi. Trupurile le erau cu­prinse de moleşeala trudei şl de dorinţa de a-şi întinde ciolanele în odihnă. începuse să se cearnă de sus odată cu ninsoarea, cenuşa înserării.

Mai aveau câţiva paşi până pe culme, când, de­odată, aimâJndoi caii se smuciră şi se t raseră înapoi...

— Hooo, boală ! ţipă Dinu Simfbn trezit din visare şl se agăţase cu manile de lemnăria săniei, ca să nu fie aruncat jos de smuncitură. Săniile ajunseră cu fundurile în malul din spate, caii săreau, se smunceau să se dea şi mai înapoi, dar nu se mai putea.

Totul se petrecu într 'o clipă... Dinu Simion abea avu timpul să sară din saaiei

şi să apuce toporul. Teofil apucase şi el toporul şi chiui de răsunară văile...

— Hi... hi... hi.. I n faţa lor, pe dâmbul celălalt apărură trei di­

hănii. Ii despărţeau câţiva paşi numai , lăţimes unui drum. Ii aşteptau acolo, să dea atacul pe ne ­aşteptate... Şi iarăşi, ca la o comandă toţi trei săriră în salt lung, de sus, în drum, spre cei doi drumeţi cu săniile.

Amândouă topoarele vâjâiră odată, apoi s'auzi o pocnitură de ţeastă sfărâmată. Fierul lui Teofil

'lovise în cap un lup, care se prăbuşi, se sbătu de câteva ori şi încremeni. Dar, din tre*, două fiare se repeziseră spre dânsul şi nu apucă să ridice iar toporul şi aceasta se năpusti. Avu timp să se fe­rească. Fiara se izbi în sanie, dar îl şi apucase de mână şi, în. greutatea saltului, dinţii alunecară prin carnea braţului, sfâşiind-o. Scăpă toporul. Dure­rea cumplită îl înefouni. Se repezi spre fiară s'o lo­vească cu bocancii, dar îl opri strigătul, ca un ur ­let, al ta tălui său...

— înapoi ! înapoi !

Ca şi Teofil, Dinu Simion lăsase să cadă toporul in lovitură năprasnică. Dar fiara care se pregătea să sară spre el, se opri şi fierul intră în zăpadă. II smunci şi-1 ridică iar, ca fulgerul, deasupra ca­pului. O secundă întârziere putea să-l coste viaţa.

Intâiu nu înţelese ce se întâmplase, apoi nu-i veni să-şi creadă ochilor.

Fiara îl privi o clipă în ochi şi el văzu în ochii fiarei ca uln jar. Ochii lupului străluceau, şi de­odată se înroşiră parcă s'ar fi umplut de sânge. Omul înţelese că strălucirea aceea era a unei groa­ze fără margini.

Dar, nu mai putea da înapoi. Dacă nu lovea el, avea să sară fiara. Se încorda, toporul căzu...

I n faţa ameninţării de care nu putea să mai scape, lupul îşi dădu drumul pe spate şi se răsturnă în zăpadă. Se răsuci pe-o parte, îşi recâştigă echi­librul şi...

Toporul căzu, dar fierul nu mai prinse decât coada stufoasă şi lungă pe care o reteză.

Apoi Întoarse capul. U văzu pe Teofil fără topor in mână, gata să se repeadă cu manile asupra fia­rei şi ţipă să-l oprească :

— înapoi ! înapoi ! In clipa aceea şi fiara a doua poate îşi dădu sea­

ma că lupta era pierdută pentru ele şi se năpusti pe lângă el, fugind pe drum, apoi sări peste şanţ în câmp şi se pierdu în înserare...

Dinu Simion se repezise spre Teofil. II văzu gal­ben ca ceara, îndoinidu-se, apoi îşi prinse mâna sfâşiată cu mâna cealaltă.

— Ce ai ? Ce ai ? îl întrebă tatăl speriat. — Mâna ! M'a Încolţit rău... răspunse flăcăul cu

glas stins, crâşnind din dinţi de durere. Apoi se îndreptă : Nu, nu-i nimic... să ajungem mai repede în sat...

Ii ajută cu mâna sănătoasă tatăiui şi ridicară lupul ucis pe sania din faţă.

— S'o luăm Şi pe asta... spuse, ridicând coada tă iată şi râse. Cu toată durerea, Teofil nu-şi putu stăpâni şi el râsul.

—• O să aibă mama cu ce colbâi prin casă... zise el.

Caii nu se liniştiseră încă. Tremurau. întorceau mereu capetele spre sănii... Atacul lupilor îi trezise pe oameni din toropeală şi pe animale din lânce­zeală. Trăgeau ca nişte smei. Clinchetul clopoţei­lor îşi reîncepu colindul... '

Ajunseră îndată pe culme, Apoi începură să co­boare. Pe partea cealaltă a dealului zăpada era spulberată de viscol. Drumul se distingea bine. . Caii nu slăbeau pasul...

La început se văzu departe în zare numai umbra ştearsă a satului. Apoi începură să se aprindă tot câte una şi să clipească în noapte ca nişte steluţe, luminile din Suha... *

Ajunseră in sat cu mult după ce se întunecase... Cunoştea, din alte drumuri pe cari le făcuseră Ia pădure, u n gospodar la care trăgea canid venea în Suha. Cum intră în casa acestuia, la căldură, tatăl îi ajută lui Teofil să-şi scoată sumanul. Din galben, se făcuse vânăt şi t remura ca varga. Pr i ­virea i se înceţoşase. La fiecare mişcare închidea ochii şi-şi muşca' buzele de durere. Mâneca albă a cămăşii se înroşise, în unele locuri sângele se adu­nase în pungi şi se închegase, pânza se scorojise şi se înegrise. Când apăsa cu vârfurile degetelor deasupra, lichidul clipocea dedesubt...

— Mergem la sanitar... zise tatăl , speriat. Să nu rămâi beteag, Doamne fereşte! Spuneai că nu- i cine ştie ce!

— Nu mă mai doare... Nici braţul nu-1 simt... Avură noroc că-l găsiră acasă pe sanitar. Ca

să-i poată scoate cămaşa, să-i t ragă mânecă, t r e ­buiră să-i ude braţul cu apă caldă. Braţul eră sfâşiat de o parte şi de alta, în lung, deaproape de cot până la legătura cu laba. Carnea se umflase şi se revărsa roşie ca nişte buze (năclăite de sânge. Sanitarul spălă rana şi sângele începu să curgă din nou. Turnă tinctură de iod şi flăcăul urlă de usturime.

(Urmare în pag. 4-a)

TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL" BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU 23 Taxa poştală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P. T. T. Nr. Ш 6 4 . Ж