ii diamantine - biblioteca...

$: ii diamantine - Biblioteca Citatepediabiblioteca.citatepedia.ro/biblioteca.citatepedia.ro__Constelatii... · Anul III, nr. 1(17)/2012 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine$
Fondatori: Al. Florin }ene, N. N. Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic#

Revist# de cultur# universal#, editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine

Anul III, Nr. 1 (17)Ianuarie 2012

Iman Maleki - Composing Music Secretely

Opera de art este o problemgustat -degustat ilogic i co-mentat -rezolvat printr-o me-tod logic .

O lume, în care Identitateaeste faultat la orice pas de bom-

Janet NIC~

beul impertinent al entropiei, nuse poate stabiliza, nici m car tem-porar, f tampila intelectului.E adev rat, conceptul tr deazconcretul, dar forma diafan e de-legatul lucrului mustos, reverbe-rând pân la na ional i universal.

Gustul lui Eminescu nu sesimte cu limba, pe limb , ci cu m -tasea ultrafin a mentalului. De-colarea din zona senza iei în ori-zontul senza ionalului se facebrusc, de la aptesprezece ani.Se stratific , tran ant, dou ade-

ruri: unul ascendent, exploziv,cel lalt, descendent, flasc.

Poetul nu alege ghirlanda deflori pl pânde, june, pl cute, ci:„cununa cea de laur”, sublimul,pasiunea la apogeu, ale c rei va-luri ip , turb , r stoarn , spume-

de furii i url -ngrozitor. Dar,ca întotdeauna, de la sublim la ri-dicol nu e decât un singur impas.Fructul e inalterabil, dar merele,perele i migdalele sunt în sufe-rin , fragile, impure, p tate, ase-menea junilor corup i i epigoni-lor. Albul valorilor e vân t, dulce-le e amar, sufletele sunt ame itede patimi iar maiestatea spiritului,

în deriv , las la vedere numaiorgii, spasmuri, vine stocite, bra-e sl bite, puteri le inate, fiin e

seci, spoial .Omul cu ideal tricoteaz briz-

bizuri metafizice, „strai de purpu-i aur peste râna cea grea”,

face „zeitate /dintr-o palid fe-meie”.

Aristocra ia categoriilor, ca opromisiune a adev rului ascen-dent, î i dezv luie vârfurile valo-rice: urie escul, înaltul, imensul,colosalul, cosmicul, multul, tu-multul, debordantul.

Himalaya calitativului are pis-curi cu nume de domnitori, prin-cipi, împ ra i, crai, regi, genii,magi, sultani, faraoni, cuget tori.

la ele pe m sura acestorchintesen e nu pot fi decât pira-midele, templele, palatele, cate-dralele, bisericile, domurile, cet -ile, castelele, mun ii. Privirile

sunt îndreptate mereu în sus,spre cer, soare, lun , stele, luce-feri, îngeri i demiurg. Caratelesuperlativului se concretizeaz înargint i aur, „argint e pe ape iaur în aer”, în în elepciune, vi-tejie, glorie, demnitate, sfin enie,

mândrie, iubire.Dac naivitatea na te ideal,

dezam girea, ca prim form dematurizare a spiritului, treze te larealitate. Realul e moartea ide-alului. Viza entropic reduce pro-tuberan ele metafizice, trimi ân-du- i c ii pe teren: moartea, de-ert ciunea, absen a, uitarea, ru-

gina, ruinele, impersonalul, lutul.De acum, periplul poetic emines-cian se desf oar , iremediabil,„între”, penduleaz mereu „între”.Aventura interioar este emina-mente exterioritate deghizat , se-duc ie, fascina ie. Infinitatea a-dâncimii interioare nu rode tedecât agurid , strepezind din iisperan ei.

Oboseala r cirii în vis, înfantezie, îi d ghes poetului, în„Gloss ” s se replieze: „Tu

eaz -te deoparte/ reg sindu-tepe tine” i mai p tima în „Od(în metru antic)”: „Ca s pot murilini tit, pe mine /mie red -m .”

Bucla desprinderii de sine seînchide prin revenirea la sine.Vinovat de atâta m re ie i fan-

Sabi

n B

laa

- Lu

ceaf

rul

Em

ines

cu

continuare în pag. 9

Janet Nic , Incrementa et decrementa ....pp.1,9Doina Dr gu , Panorama unei lumi feno-menale ..................................................................p.3George Popa, Lupta cu Îngerul ................pp.4-6Al. Florin ene,Poeme .....................................p.6George Filip, Un astru-al Poeziei ...................p.7Florentin Smarandache, Turul ora ului Seattle,pe uscat i pe ap ! ........................................pp.8,9Liviu-Florian Jianu, Interviu cu DomnulEminescu ............................................................p.9Iulian Chivu, Erori logice informale i aporiifactuale .....................................................pp.10-12Eugen Roven a,Poeme ....................................p.12

tefan Dumitrescu, Poezii de dragoste .......p.13Dumitru Hurub ,Neamuri de decembrie ..pp.14,15Vasile Anton,Farmecul vie ii .................pp.16-19Mariana Vicky Vârtosu, Portret de autor ..p.20Ionu Caragea, Poeme pentru Nicoleta ........p.21Marian P tra cu, Cravata ro ie depionier ......................................................pp. 22,23Elena Armenescu, Conspira ia Universului ..p.24Costel Stancu, Poeme ....................................p.25Boris Marian, Kierkegaard - un geniu straniu.............................................................................p.26Cristian Petru B lan, Poezia condamn riicorup iei din România ............................pp.27,28Diana Iacob Sp taru, Coralul .......................p.29Adrian Botez, Mâinile lui Dürer... ........pp.30,31Mihai Batog-Bujeni , Norocosul Titi ........p.32Claudiu imona i, Versuri ..............................p.33Florin M ce anu, Pictura romanic ............p.34Emil Bucure teanu, Oameni i locuri ..pp.35,36Nicolae B la a,Cr ciun, f Cr ciun... ...pp.37,38George Petrovai, Albert Camus sau ipostazascriitorului exilat în existen ...............pp.39-41Gheorghe A. Stroia, George Roca, “De vorb custelele” (vol, 2) - “O alt odisee a imaginii Ro-mâniei pozitive, la scar planetar ” ...pp.42,43Patricia Lidia, Dialog cu sufletul ..........pp.44,45Cristian Petru B lan, Eminescu (od ) .......p.45Gh. Mihai - I. Hum , Discu ii amicale ..pp.46-48Olga Alexandra Diaconu, Versuri sacre ......p.49Octavian Lupu, Pe urmele în elepciuniistr vechi - Mozi... ....................................pp. 50,51Geta Truic , Un topos al tainei omului, singu-

tatea morome ian ..............................pp.52,53Andreea Vîrlan, Versuri .................................p.53Mihai Cosma, Constela ii epigramatice ....p. 54dan Florian S scu, Spitalul... .......pp. 55,56Ioan Pop, Constela ii epigramatice .............p. 57Florentina Dalian, Cântecul ..................pp.58,59Beatrice Silvia Sorescu, Versuri ..................p.59Elena Buic , “Ceasul de tain ” al pictoruluiMihai Teodor Olteanu ...................................p.60

Constela\ii diamantineRevist de cultur universal

Fondat la Craiova,în septembrie 2010

- apare lunar -

Membri de onoare ai colectivului de redac ie- Acad. Constantin B CEANU-STOLNICI- Prof. univ. dr. Remus RUS- Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog- Prof. dr. Lidia VIANU, Professor of Contemporany BritishLiterature, English Departament, Bucharest University

2 Anul III, nr. 1(17)/2012Constela\ii diamantine

Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicateîn revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului

care semneaz textul.

Adresa redac iei:Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj,

România, cod: 200440

ISSN 2069 – 0657

DTP: Doina DR GU

Sumar

Redac iaRedactor- ef:

DOINA DR GUSecretar general de redac ie:

JANET NICConsilier artistic:

FLORIN M CE ANU

Redactori asocia i:- Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA,

membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte- Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA,

membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte- Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia,

poet bilingv , critic literar, traduc tor- MARGARET BEISSINGER, Department of Slavic Languages &

Literatures 249 East Pyne, Princeton University

Materialele se pot trimite la adresa:[email protected]

Constela\ii diamantine

www.scribd.com/constelatii_diamantine

Ilustra ia revistei: art romanic

mailto:constelatiidiamantine:@yahoo.com

http://www.scribd.com/constelatii_diamantine

Constela\ii diamantine 3Anul III, nr. 1(17)/2012 Constela\ii diamantine

Doina DR~GU}

George Popa - Tenta ia sublimuluiDintre scriitorii contemporani cu profil complex, George Popa

este o figur aparte. Poet i eseist, istoric al culturii i filozof alartelor plastice, dramaturg i traduc tor, el i-a încercat pana înmai toate domeniile umanistice. Spirit ales, de vast cultur , el atiut s se împart între obliga iile unei profesii acaparatoare, i

chem rii lui filozofico-literare, alc tuind în toate un registrunespus de amplu.

Însetat de candoare, „prizonier al absolutei delicate i”, GeorgePopa se simte afin cu eminescianul Hyperion, cu îngerii luiLeonardo, cu Mozart („muzica ta a descifrat sanscrita sufletuluimeu”), cu florile, cu lumina. Se poate închipui o bucurie maiintens , o mai nobil aspira ie? Ceea ce a publicat George Popa, la

stimpuri bine gândite, indic o „ardere de tot” pe altarul poeziei,prezent i în textele de filozofie a culturii sau în cele de exegezplastic . „Un joc filigranat între imanen i transcenden ”, cumrecuno tea distinsul exeget, Al. Husar.

Al. Zub

C#r]i primite la redac]ie

Deprima i de spectacolulrealit ii, v zut ca extensie în

lb ticie i inform, c dere înimpostur i corup ie, cu imaginidizolvate în culori tenebroase,crisp ri interioare i disimul riconsecutive, incapabili de a nedezmetici din aceast agoniesumbr , înstr ina i de noi în ine,erpuim în derut spre „jungla

economiei de pia ”. Intelectualiadev ra i i fal i intelectuali, într-un joc de spectre; unii, chinui ide îndoieli asupra conceptului degândire, ca adev r ce st înainteatuturor existen elor i a tuturorcertitudinilor, privit ca o continu

devenire i un continuu procesde transformare i schimbare aceea ce e fix i invariabil; al ii,anima i de dorin e f marginide a- i m ri capitalul pecuniar,merg împreun , de-a valma, prinnepotrivirea legilor subiective cucele obiective, fiecare dup legeainimii lui.

Exist , actualmente, o criza literaturii sau mai degrab ocriz a judec ii literare, ba, maimult, o criz a interesului pentruliteratur . C ile, ce închid întrecoper ile lor tone de hârtie, celemai multe cu gre eli gramaticalesau, pur i simplu, cu pagini albe,

ca o sfidare la adresa cititoruluicinstit, apar cu un debit toren iali umplu, pân la refuz, tarabele

stradale. Suntem asfixia i de a a-zisa „pres literar i de cultur ”care oscileaz între sexologie,pornografie i documente poli-tice. Combina ii verbale, foartelimitate i de prost gust, umplupagini întregi, limbajul colorat idenigrator, scris cu litere mari peprima pagin pentru a atrageaten ia, asalteaz i invadeaz peanonimul curios oprit în fa astandului. În fa a acestei pano-rame a unei lumi fenomenale, cese deplaseaz structural i se

tope te în absolut, un sufletre , sprijinit pe însu i semnul

neclintirii i statornicit într-odes vâr ire spiritual , încreme-ne te o clip , apoi este cople itde sentimentul unui dezgust ial unei profunde triste i.

Dar, în aceast circula ievertiginoas de nonvalori, se maideslu esc, într-o lumin tulburea unui timp indecis, i c ibune, capabile s emo ioneze,prin sugestii intelectuale aleunui univers spiritual, ce pro-iecteaz în spa iul pur al eter-nului, autori de un prestigiu con-solidat de îns i valoarea lor.

Panoramaunei lumi fenomenale

Panoramaunei lumi fenomenale

GEOR

GE P

OPA

STUD

II DE

LITE

RATU

R~ C

OMPA

RAT~

44 Anul III, nr. 1(17)/2012Constela\ii diamantineConstela\ii diamantineGeorge POPA

Într-o cunoscut legend biblic dinGenez (32, 23-33), Iacob lupt o noapteîntreag , într-un mediu al misterului, cu unpersonaj pe care nu-l vede i nu-l în elege,iar când apar zorile afl c a luptat cu divi-nitatea. La cererea, sa, îngerul îl bine cuvân-teaz , dar nu- i dezv luie identitatea, iar luiIacob îi schimb numele în Israel.

Lupta lui Iacob cu îngerul a devenit unmit deseori solicitat în literatur i în art , casimbol al dep irii de c tre om a condi ieisale existen iale prin mijlocirea faptei, în primulrând prin experien a poetic . Lupta are loccu verbul, „constrâns” s creeze scara deacces, magia prin care pot fi cucerite ideali-

ile transempirice. Atât simbolul îngeruluicât i idealitatea de atins variaz în func iede viziunea creatorului de art .

Fiind vorba de un mit prin excelen alvideosferei, amintim mai întâi întruchip rileîn arta plastic . Prezent constant în arta vitra-liilor din Evul Mediu, simbolul a fost reluatde pictori precum Gustave Moreau, PaulGauguin, Odillon Redon, Marc Chagall, JeanRevol. Dar cele mai expresive sunt interpre-

rile lui Rembrandt i Eugène Delacroix. Întabloul s u (1659, muzeul de Stat din Berlin),Rembrandt trateaz motivul conform con-cep iei sale privind clarobscurul: personajuldivin, îngerul, este v zut în plin lumin ,omul - în penumbr , ve mântul s u ro u pier-zându-se insensibil în zona întunecoas .Numai c aici nu este o adev rat lupt , ciîngerul prive te cu afec iune pe omul carepare c se înver uneaz împotriva sa, astfel

scena apare mai curând o îmbr are. Re-plica statuar a viziunii lui Rembrandt estelucrarea lui Bernini, Sfânta Tereza i îngerul,unde între înger i Tereza are loc o îmbr arede o efuziune mistic .

În schimb, în tabloul lui Delacroix (Bi-serica Saint Sulpice, 1857-1861) are loc oputernic încle tare. Charles Baudelaire de-scrie astfel aceast scen : „Omul natural iomul supranatural lupt fiecare dup naturasa. Iacob, înclinat ca un berbec încordându-

Lupta cu _ngerul

i întreaga musculatur , îngerul care se pre-teaz complezent la lupt , blând, ca o fiincare poate învinge f sfor are”. În adev r,se observ c , spre deosebire de înger, Iacobface un efort deosebit de încrâncenat ca s -l doboare. Din atitudinea i privirea trimisuluiceresc, se poate vedea c acesta tie careeste miza luptei: el se va l sa învins pentruca omul s capete încrederea în sine, în posi-bilitatea de a se dep i în accesul c tre trans-cendent.

În cele ce urmeaz ne vom opri la uneleopere în care poetul se afl fa în fa cuidealitatea sa suprauman , îngerul.

În volumul de poeme de inspira ie per-san , Divanul Apusean-Oriental, Goetherelateaz c el este întâmpinat la poarta Para-disului de Huri, înger p zitor care s-a chematalt dat Suleika, numele iubitei poetului. Huriîl întreab pe poet ce merit are pentru ca sintre în rai, iar acesta îi r spunde c , om fiind,el a fost în lume un lupt tor. Stigmatele acesteilupte sunt r nile vie ii i r nile iubirii pe careHuri le poate vedea în adâncul inimii poetului:„Nu un nedemn alegi în mine./ D -mi mânata, ca zi de zi,/ Pe degetele tale fine/ S pot

num r ve nicii”. Câ tigând lupta cu via aterestr , poetul învinge acum i întrebareaÎngerului P zitor în a c rui „intimitate, afirm

ptura cereasc , a tr it din infinitatea timpu-lui”, iar acum poate s p trund pân în a-dâncurile Divinit ii pentru ca s se absoar-

, s se piard extatic în Iubirea Etern .Alphonse de Lamartine în poezia Spiritul

lui Dumnezeu dup ce descrie lupta acerbi „smintit ” petrecut într-o lini te formi-

dabil între anticul p stor i „misteriosulstr in”, „cerescul du man”, fiecare fiind cândînving tor când învins - umbrele îndoielii serisipesc odat cu aurora, când Iacob, desco-per c se luptase cu Spiritul Domnului.Victoria este cea a poeziei, însemneaz pri-mirea inspira iei divine, a acelui dicteu mis-terios care une te imanentul cu transcen-dentul:

a tept m supremul suflu

Într-un repaus lini tit.Atâta este-al nostru sine -Un instrument melodios.Când degetul de sus ne las ,

mânem mu i precum o lirCe strânge sfintele extazePân când mâna cea cereascAtinge coarda ce vibreazÎn care dorm divine-acorduri.

Pentru Paul Valéry, omul nu este nici îngernici animal. Îngerii sunt „existen e pure”, daromul se ridic deasupra lor prin visele sale,prin spiritul s u care îl înrude te cu îngerii.Dar, de i omul pare a fi înc „în stare de pro-iect”, totu i prin poezie, prin art , materia,trupul, pot fuziona cu spiritul omului. Luptacu îngerul, omul o poate câ tiga prin crea iai tr irea poetic , însemnând conjugarea ar-

monioas dintre facultatea intelectiv i emo-ia senzitiv - un joc mutant total al unui om

total. Intelectul, care este partea angelic aomului, face ca posibilul s devin realitatein actu.

Îngerii sunt de in torii adev rului, afirmArthur Rimbaud, sunt adev rul însu i, darnoi nu-l vedem. „Adev rul ne înconjoar cuîngerii s i plângând” - aceasta deoarece penoi, cei moderni, ale ii de sus nu ne mai pri-mesc. De aici dramatica întrebare: „La ce buno lume modern dac se inventeaz ase-menea otr vuri... lumina este alterat , formaextenuat , mi carea r cit ... puritatea pier-dut .”

În viziunea lui Eminescu, îngerul incar-neaz idealul femeii care devine idealitateexisten ial , împrumutat de îns i sfera ce-reasc : „Femeia este prototipul îngerilor dinsenin” (Venere i Madon ). Angelizareaeternului feminin revine frecvent în lirica iproza eminescian : „C ci tu, tu e ti el”, sespune înc în poezia Înger de paz . „Cumoare din noianul de neguri s te rump,/ Ste ridic la pieptu-mi, iubite înger scump?”(Din valurile vremii) „Prea mult un înger mi-ai p rut” (S-a dus amorul). În poezia Înger

Constela\ii diamantine 5Anul III, nr. 1(17)/2012 Constela\ii diamantine

i demon, tân rul rebel se învinge pe sineprin intermediul îngerului, dar în Atât de fra-ged , îngerul-femeie, se demonizeaz cedânddulcilor dorin i, pentru ca mai apoi, putereade idealizare a poetului s înal e icoana iubiteila suprem axiologie - Fecioara Maria, situatîns într-un dincolo al întreb rilor r mase f -

r spuns. Într-un fragment postum îngerulcentreaz universul i substituie, în îmbr a-rea suprem , îns i divinitatea din începuturi.

În viziunea lui Eminescu, pe m sur cefiin a iubit se îndreapt c tre posibil, spre adeveni real în lumea comun , ea se dep r-teaz de ideal. Dar pe m sur ce se dep r-teaz c tre imposibil, c tre starea angelic ,ea devine din ce în ce mai real în idealitate,devine adev rata, înalta realitate. Pentru acuceri acel înger, acea neorealitate care în-semneaz o alt lume, - o „nelume” în raportcu lumea noastr , - poetul trebuie s luptecu realitatea zilnic . Prin mijlocirea cuvântuluitransmutant, prin mijlocirea poeziei.

În poezia Lupta cu îngerul sau poetulbine cuvânteaz gimnastul (poemul 59),Emily Dickinson confer o interesant pers-pectiv mitului. Pu in la r rit de râul Iordan,afirm poeta, pe timp de noapte lupt multtimp i dur un gimnast i un înger, pân cândzorii „ating” muntele. Astfel, în momentulcând lupta înceteaz , gimnastul, adic poetul,constat c s-a luptat i a învins Divinitatea,care î i desface aripile argintate i pleac din-colo de în imi: „Light swunng the silverfleeces/ «Peniel» Hills beyond,/ And the be-wildered gymnast/ Found he had worstedGod!” De men ionat c , în mod ironic, poetaumanizeaz îngerul, pentru c la un moment

dat, în timpul luptei, el cere un repaus pentrua lua micul dejun... Dar gimnastul refuz inu îl las s plece pân nu este cuvântat decerescul mesager, care refuz s i dezv luieidentitatea. Nu î i spune numele pentru ceste f -de-nume. Este inefabilul. Învin-gând, omul a cucerit inefabilul. Iar inefabiluleste un Dincolo dumnezeiesc.

În concep ia poetei, mitul luptei cu în-gerul opereaz o întreit intertransformare:Iacob devine i gimnast i poet, dar i îngerpentru c , scrie poeta într-o scrisoare, îngeruleste la rândul s u bine cuvântat de pugilist,adic de poet. La rândul s u, pugilistul, gim-nastul devine poet, iar îngerul se schimbatât în poet, cât i în gimnast prin umanizareasa datorit solicit rii de a opri lupta în ve-derea micului dejun. Într-un alt poem (657),poeta î i desface i ea micile aripi - „strâmtelemâini” - pentru a primi Paradisul, deci trans-cendentul, o rug ciune care pleac dinPosibil c tre Imposibil. Astfel, lupta se în-cheie prin cucerirea cerului de c tre poezie,de c tre poet, care face parte dintre „Vizitatoriicere ti cei mai eleva i”.

Dac simbolul Sonetelor c tre Orfeu,este zeul tracic al muzicii, simbolul Elegiilorduineze, capodopera lui Rainer Maria Rilke,este îngerul, personaj care nu mai este naturcre tin , a a cum avea loc în poeziile de ti-nere e. Poetul precizeaz : „Îngerul Elegiiloreste creatura la care transformarea vizibiluluiîn invizibil, încercat de noi, se afl s vâr-it ... Îngerul Elegiilor este garantul al celei

mai înalte existen e a Invizibilului.”Prima elegie duinez se deschide cu ide-

ea de spaim pe care o provoac apari ia în-gerului: „Cine dac -a striga, m-ar auzi dincetele îngerilor?/ i chiar dac unul din ei

dintr-odat m-ar lua pe inima lui, a pieri/de prea intensa lui fiin are... i orice îngere cumplit.” i poetul adaug , „…Îngerii (sespune) adesea nu tiu prea bine dac merg/printre cei vii sau printre cei mor i.” ÎnElegia a doua revine afirma ia c îngerulgenereaz spaim , iar mai apoi poetul de-fine te printr-o adev rat cascad de me-tafore natura îngerului: des vâr irii ale PrimeiZile, creste împurpurate de aurora oric reiFaceri, polen al dumnezeirii dând în floare,articula ii de lumin , tumulturi ale sim irii,oglinzi a c ror frumuse e se recreeaz mereui mereu .a. Dar dac îngerul este pentru om

înfrico tor, el este înfruntat i pus în com-peti ie cu crea ia artistic uman , lucru dez-voltat mai ales Elegia a noua:Îngerului lumea sl ve te-o, i nu negr itul;pe el nu-l po i ului cu m re e sim iri;în t râmul unde el mai deplin simte,tu e ti doar un încep tor.Lui arat -i ceea ce-i simplu,lucrul pe-ncetul modelat din genera ie îngenera ie,i care vie uie te ca un bun al nostru, aici

la-ndemân i-n privirile noastre.Roste te-i lucrurile...Arat -i cât de fericit poate fi un lucru,cât de f de vin i-al nostru,cum pân i geam tul suferin ei purse întruchipeaz ,sluje te ca un lucru, sau moare ca un lucru-, i dincolo,din trupul viorii, transfigurat, evadeaz .i aceasta, tu le sl ve ti, o-n eleg lucrurile din

destr mare tr ind;trec toare, ele se încred în noica într-un mântuitor,noi, cei mai trec tori.Ele o vor. i este datoria noastr

le prefacem în inim nez rit ,o, nesfâr it în noi în ine, indiferent ce-am finoi pân la urm .

În Elegia a aptea, poetul, dup ce invocoperele sublime care s geteaz cerul, precumChartres, columne, piramide, Sfinxul, toateminuni ale omului, - înfrunt astfel îngerul„O, îngere mir -te, c ci noi suntem aceasta,noi am putut împlini atari lucruri”. Dinacest motiv: „S nu crezi c te implor,/ În-gere, i chiar dac te- implora, nu ai veni./

ci chemarea mea este plin de refuz. Îm-potriva/ unui atât de puternic uvoi tu nupo i trece. Ca un bra în at/ Este strig tulmeu. i mâna mea desf cut ,/ sus, ca sapuce, în fa a ta/ într-un gest de ap rare iprevenire, Denecuprinsule, mereu deschis ”.Astfel, omul învinge sublimitatea îngeruluiprin sublimele sale înf ptuiri spirituale.Dep ire a omului, îngerul este la rândul s udep it de om, de pl smuirea sa artistic , prinSc

ulpt

ur r

oman

ic -

Înge

r (A

lba

Iulia

)

6 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul III, nr. 1(17)/2012

care este întrecut durata efemer i este abo-lit hotarul dintre via i moarte, la a c rorintersec ie omul devine el însu i înger: „Nuexist nimic în teribil atât de refractar i ne-gativ din care activitatea creatoare s nupoate face, cu un mare excedent pozitiv, oprob de existen , o voin de a fi: un înger.”

Invers fa de Rilke, Pierre Emmanuel,dup ce în prima perioad a crea iei sale aavut drept simbol pe Orfeu, în a doua perioadîngerul lupt tor din povestea biblic a cons-tituit tema principal abordat . Bântuit deerotisme psihanalitice, interpretarea luiEmmanuel vede în îngerul din tabloul luiDelacroix fie pe Dumnezeu însu i, fie o fiinve nic tân , „straniu de feminin ”, iar Iacobeste b rbatul care dintr-un neîn eles impuls,înc înainte de lupt se dezbrac , pentru caastfel gol „s se arunce înainte spre a for aîngerul, a-l p trunde, a trece dincolo”. Într-oeseistic sofisticat , dramatic poetul fran-cez afirm c , p sind identificarea din tine-re e cu zeul muzicii, i-a g sit o nou iden-titate în îngerul lui Iacob: „Îngerul lui Dum-nezeu este vidul care na te din suflet... Tuvrei, Doamne s nu fiu decât absen a ta.”Finalmente, îngerul împotriva c ruia poetulse lupt sub forma unei confund ri nup iale,devine Cuvântul, acesta având în limba fran-cez genul feminin - „la Parole”. Iar fructulînfrunt rii este poemul. Iat un adev rat imnînchinat de Emmanuel atotputerniciei Cu-vântului: „L’oreille est faite pour écouter laParole/ L’oeil est fait pour envisager la Pa-role/ La langue est faite pour proférer la Pa-role/ La bouche este faite pour respirer laParole/ Les mains sont faites pour saisir laParole/ Les pieds sont faites pour suivre laParole”. i încheie: „Nimic nu dureaz decâtprin Cuvânt, nimic nu este creat decât prin Cu-vânt”, aser iune-ecou al afirma iei lui Hölderlin:„Ceea ce dureaz poe ii întemeiaz .”

Poezia este absolutul onto-axiologic creatde om. Poetul lupt cu acest absolut. Este o„lupt cu îngerul”. i, la fel ca în legendabiblic , îngerul vrea s fie învins. Dar trebuieînvins cere te.

Not . De men ionat c , unii scriitori, printrecare Marcel Proust (Sodoma i Gomora), oriAndré Gide (Imoralistul, Corydon), interpreteazepisodul din Vechiul Testament drept argumentpro-homosexual. Cum aceast înclinare erotic a

tat i cap în continuare extindere, foruriecleziastice apusene cer dep irea prejudec ilorsociale, în elegere fa de homosexuali. ConsiliulFedera iei Protestante din Fran a invit la a prividevia ia drept o „ran a naturii care a produs chio-

tarea” (în povestirea biblic , la finele luptei în-gerul luxeaz coapsa lui Iacob, a a încât acesta vachiop ta tot restul vie ii), fapt care cheam indi-

vidul s apuce „drumul reîmp rii i spre araduin ei” (Reuniunea Homosexualitatea,

elemente de reflexie, Strassbourg, 4-5 iunie, 1994).

Al. Florin }ENE

Poezia trece

În vremuri ancestraleGânditorul din Hamangiaad stând într-o valecu tribul s u împreunse temeau de apari ia scrisului,sub lun ,acele semne de r u prevestitoare :„cine va mai asculta cântece i gândurisub soarecând nimeni nu tie s citeasci scrisul pe piatr cost

cât un ciub r de iasc ?”i ziceau ie ind dintr-o grot

anost …

Vremurile se rostogoleau vremuind genera iii Gutengerg a înfipt un spin de team ,

menestreli de prin toate castelele Europeii prela ii

înc lzeau saloanele cu incertitudini i dram :„cine va mai ascultacântecele noastresub fonta solar i astrecând pu ini tiu s citeasciar cartea e scump i fragili poate s ard ca o iasc ?

Nu e mai bine s-o facem din argil ?”

... i Dumnezeu a mai întorscâteva secole de paginipe dos,poe ii la col urile pie elorunor simpozioane de imaginiprevesteau sfâr itul Poeziei,sorbind laptele viei:„Nimeni nu mai cite te o cartei internetul cititorii n-i împarte,”

nev zând c Poeziaînc at cu sandaledin pielea ceruluii talp din scoar de tei

agalevenind din veacuri ancestralese strecoar printre eica o femeie tâni dornic de dragoste

în mân cu o carteîn mileniul viitormai departe...

Poetul

S-a întors poetul în satul natalCu toate p rile lui zbur toareAcela i râu îi aduce la malAmintiri din clipe arz toare.

S-a întors poetul pe strada copil rieii e o alt adres pe casa lui

Bronzul toamnei sun în frunza vieii galbenul scrisorilor a trecut în gutui.

...Cea a timpului, val dup val,peste nuci încet se las ,prin inimile oamenilor din satul nataltrece poetul, amintire, spre cas ...

Gara poe ilor

Noaptea m buzun re te prin locuriunde nici iarba nu cre tei vorba ce-o spunem prin docuri

de la coad se cur un pe tee un adev r la baza c ruia sap

în eleg c pe tele se-mpute de la cap.

Luna, moned ruginit se strecoarîn portofelul meu îng uritde zorn ie lumina într-o garunde trenul, înc n-a sositner bd tor o iau cu halta înaintepe miri tea de cuvinte.

A r mas trenul în câmpie,gara abandonat în poezie,de atunci cu peronul m tot duc

nu ul lunii s -l apuccând prin noaptea buzun rit de scaie itrece un tren de cuvinte cu poe i.

Luna îmi îndeas b nu i de lucieÎn buzunarul umflat de s cie.

Iar umbl verbul prin fraze, desc at,Când trag gara dup mine pe uscat.

PoemePoemePoemePoemePoemePoeme

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 7Anul III, nr. 1(17)/2012

George FILIP(Montreal, Canada)

IZ DE EMINESCU

de multi or prin timp n-am leg nat,prin multe prim veri i alte brumei iat c -ntr-o zi am cugetat îmi zidesc i eu un rost prin lume.

frate Mihai - i iat : m-am nuntit.chiar bunul Dumnezeu ne-a pus cunun .meseni i l utarii au venitpurtând pe umeri falduri lungi de lun .

tiam c i plac p durile de-argint.în palma lor noi am s ltat o nunt .eram ca dou flori de m rg rint,eu înspicat i draga mea... c runt .

eu te-am sim it c-ai fost printre meseni.cioporul tot - a a cum se cuvine.din patru z ri s-au strâns samaritenis-asculte prea-cânt rile divine.

în cinstea ta eu am rostit un vers.Luceaf rul i-a pus mândre ve mintei a c zut în jos - din univers stea la mas i s ia aminte.

MIHAI, tu niciodat n-ai nuntiti n-ai postit în zilele de vineri,

cu famenii mereu te-ai r zboitizbindu-te mereu de-„ai no tri tineri”.

i a fost tomn , iarna cade iar,românii neao i sau din emigrareafl de ar - ve ti de prin ziari se închin celui ce ne are.

luceaf r blând, ast zi s rb torim te-ai n scut din veci spre pretutindeni.

noi, în credin a noastr te iubimi te stropim cu izuri de armindeni.

EMINESCU15 ianuarie 1850

Motto: ast zi s-a n scut / cel de ne-ntrecut / astru-al poeziei...

Doamne Mihai, te na ti-rena ti mereu.mileniul nostru este trist i greu.efervescen a e un act anosti legea lumii nu- i mai afl rost.

nu mai doinesc - fecioare - la izvor,s-a ofilit în grai cuvântul DOR,potecile prin codri s-au uscat,românii-n pribegie au plecat...

pe-aici suntem departe de Carpa i.din datini - nu ne-am vrut înstr ina i.fugim în stol spre flac ra Treimiii am ajuns s îndr gim str inii.

zâmbe te-ne MIHAI, e s rb toarei te serb m în flame de ardoare;

Tu stai gola în gerul dur - s rmane,iar noi încoto m groase sumane.

dar hai i gust , i-am adus colacica-n vremuri, precum oamenii s racii tot a a - precum în vechii ani,i-am adus vin de pe la Boto ani.

...luceaf r blând, acei ce te-au tocmit,nu cel mai mândru loc i l-au g sit.statuia Ta putea s steie - pur ,lâng-o biseric ...pe b tur .

Mihai, birjari de ideologii,te-au fost hulit cu noi, în pribegiii iat , a a tri ti s rb torimi na terea - poete, i-o sl vim.

Bine-ai venit MIHAI - luceaf r clar.din nou vom vinde panglici la ziar,dar slava ta se suie-n z ri albastre

nind etern - din inimile noastre!

GLAS DE URSITOARE

ai coborât, MIHAI, pe-acest p mântdin cerul t u cu a tri i cu stele.te-am a teptat - cu graiul t u cel sfânt,

ne scrii limba-n blânde menestrele.

doine aveam, balade, strig turii l utari, cu cobze i cu naiuri.

rba ii hâtri, cu cimilituri,tiau s cânte ale noastre plaiuri

dar nu aveam un astru, te-am dorit dai gr irii noastre form clar ,

poetul nostru drag - i ai venitpe ar , cea mai sfânt prim var .

prin staulul t u cald din Ipote tiîn scutec te-nf ar muze bunecare-au citit în a tri c tu e tirapsodul nou al pildelor str bune.

durea verde te-a tepta i eai mun ii falnici te chemau din zare,

Tu, prunc frumos, aveai pe frunte-o steace te-a sortit s nu ai alinare.

ai pus, Mihai, în graiul nostru rostdar oameni hâzi te prigoneau prin soart .maica-natur i-a fost ad posti-n veci - destinul i-a deschis o poart .

i ne-a fost dat ca pruncul cel b lai,din acest Om de semin ie - teaf r,s-aduc -n limba noastr un MIHAIi-n poezia lumii - un LUCEAF R !

Geo

rge

Filip

i E

min

escu

-în

Pia

a R

omân

iei -

din

Mon

trea

l

Un astru-al PoezieiUn astru-al PoezieiUn astru-al PoezieiUn astru-al PoezieiUn astru-al PoezieiUn astru-al Poeziei


07.07.2009Am plecat s fac turul ora ului Seattle

cu firma turistic Ride the Ducks (Plimbarecu R tele). „R ca” este o ma in -amfi-bie din timpul celui de-Al Doilea R zboiMondial, condus de un ofer-c pitan, al c -rui nume (de scen ) este Rob R. Ducky (întraducere liber , R oiul Robert), atestat de

tre garnizoana de coast .- Have some fun! (Distrac ie pl cut )Muzic vesel , antrenant , la difuzorul

originalului autobuz.Seattle este ora ul a dou mari companii

de tehnologie de vârf, Microsoft (de calcu-latoare) i Boeing (de avioane), a a c nu

mir faptul c 1% din bugetul municipa-lit ii este alocat proiectelor de art public .Ni se arat sculptura unei „p duri de bam-

Florentin SMARANDACHE (SUA)

bus”, înfipt în ciment, iar în fa a Muzeuluide Art , „sculptura” unui pom din… alumi-niu, cu mai multe crengi.

Trecem pe lâng diverse obiective turis-tice sau cl diri importante: Muzeul de tiini Tehnologie, Hotel „Edge Water” (Mar-

ginea Apei), unde au fost caza i membrii ce-lebrei forma ii muzicale britanice The Beatles,John Lennon, Paul McCartney, Ringo Starri George Harrison, când au concertat în

Seattle, Acvariul, Compania de TelefoaneQWest, care din cauza telefoanelor mobileeste în descre tere - o doamn lucrând acoloîmi povestea c , din cauza recesiunii, suntpresiuni tot mai mari asupra angaja ilor s sepensioneze mai devreme, f a fi înlocui icu al i salaria i, iar cei r ma i s lucreze maimult, pentru a-i suplini pe cei pleca i.

- Ei nu- i spun s pleci, dar te-ncarc pânnu mai po i s duci i pleci singur!...

Drumul nostru cu „r ca” trece apoipe lâng : stadioane de „fotbal american” (un

fel de rugby) i de baseball (un fel de oinromâneasc ), Pia a Pionierilor - un triunghiperfect, în ora ul vechi („pionier” - nu estevorba despre un militar al unei unit i degeniu i cu atât mai pu in despre ceva ase-

tor cu un membru al organiza iei co-muniste pentru tinerii de 7-14 ani, ci este vor-ba despre „pioneer”, care se refer la deschi-

torii de drumuri, în acest caz, c tre VestulSUA), Muzeul Istoric „Goana Dup Aur” (ca-n filmul lui Charlie Chaplin), Cinerama...

Ma ina-amfibie intr cu ro ile în apa La-cului Washington, apoi începe s pluteasci s se mi te ca o barc (vezi foto). Pare

ciudat!Pe malul drept, este o rafin rie veche de

benzin , dezafectat , care cic a devenit…obiect de art ! (Prin aspect, mi-aduce amintede Centrul „Geoges Pompidou” din Paris,foarte controversat din punct de vederearhitectonic.) Totul este… art !

rim Podul „George Washington”.Îndr gitul actor Bruce Lee, instructor de

arte mar iale, n scut în Hong Kong, a locuitîn aceast zon .

Pe lac sunt i case plutitoare! La început,erau vreo 2.000, dar Prim ria a redus num rullor la 500.

Recep ia celei de-A 12-a Conferin e In-terna ionale de Fuziunea Informa iei, la careparticip, are loc la… Muzeul Zborului.

Sunt expuse aici peste 85 de modele deavioane utilizate în cel de-Al Doilea R zboiMondial.

uit pe o list lung de cercet tori i

Memoriide

c#l#torie

Memoriide

c#l#torie

O plimbare cu… „R ca”!

Poz cu „Pas rea Neagr ”

Seattle – Ride the Ducks


inventatori din domeniul zborului. G sesc înea i numele unui german din România: Her-mann Julius Oberth (1894-1989), n scut laSibiu (aflat pe atunci în Imperiul Austro-Ungar). A lucrat în Germania i în SUA, con-tribuind la propulsia rachetelor cu mai multetrepte.

M-a impresionat cariera tiin ific a dr.Wernher von Braun (1912-1977), a c rui acti-vitate creatoare în domeniul rachetelor a în-ceput pe când era în liceu i avea 17 ani. Alucrat pentru Germania nazist , care devenisecea mai avansat ar în domeniul spa ial.Când trupele aliate au cucerit Germania, eleau început imediat vân toarea savan ilor ger-mani. Sovieticii au luat o parte din ace tia,iar americanii o alt parte. W. von Braun ifratele s u, Magnus, s-au predat americanilor.

Dup conflagra ia mondial , marii câ -tig tori, americanii i sovieticii, fac din rilelor principalele puteri spa iale (ale c ror pro-iecte sunt dezvoltate de c tre cercet toriinem i!). A a se explic de ce în timpul R z-boiului din Coreea (1950-1953), SUA i URSSau constatat c avioanele lor de lupt erau…asem toare!

Vizitatorii muzeului pot testa un simula-tor de zbor, a a c nu am pierdut prilejul de aface i eu pe… pilotul! În mod analog, am

cut i o… aselenizare! pozez, împreun cu Nicolas Duclos-

Hindie, cercet tor canadian din Québec, încockpit-ul (cabina) avionului de spionaj SR-71 Blackbird (Pas rea Neagr ), realizat înanii ’60 de c tre Lockheed Corporation dinBurbank, California, care este un supersoniccu Mach 3, adic atinge o vitez de trei orimai mare decât cea a sunetului („Num rulMach”, definit prin raportul dintre vitezaavionului i cea a sunetului în aer, a fost pro-pus de c tre inginerul aeronautic i profesoruniversitar elve ian Jacob Ackeret în cinsteafizicianului austriac Ernst Mach; franceziiprefer s numeasc acest raport „Num rulSarrau”, în cinstea chimistului francez EmileSarrau).

Iat i un avion supersonic de pasageri,Concorde, construit de francezi împreun cuenglezii pentru zboruri transatlantice i chiarmai lungi. Modelul expus a servit ca AirForce One (Nr. 1 al Avia iei Militare [a SUA])- numele generic al aeronavei cu care c -

tore te pre edintele american. Acest tip deavion (atingea Mach 2) a fost scos din uz înanul 2004, din mai multe considerente, printrecare se afl zgomotul mare al motoarelor salei accidentul produs în anul 2000, unicul, de

altfel, la cele 20 de aeronave produse.

Florentin SMARANDACHE

INTERVIU CUDOMNUL EMINESCU– Unde te-ai n scut, B die?– Pe un Rai de Românie!– Cum i-a fost, B die, traiul?– Via a - Rai - i Raiul - Graiul!– Dar, B die, cum iube ti?– Ca p catele cere ti!– Dar, B die, ce doine ti?– Tot iubirile lume ti!– Unde e ti acum, B die?– Tot pe-un Rai de Românie!– Cum e Raiul ei în cer?– Ca o doin de oier!– Cum i-e Raiul pe p mânt?– Ca frunza b tând în vânt!– Oare, Bade, ce mai vrei?– Doar o ramur de tei!– Ce s i punem la fere ti?– Floarea limbii române ti!– i pe vatr ce s i pun?– M rg rit de suflet bun!– Ce dor ai avut, B die?– Ce nu ai, s i dau eu, ie!– i ce dor în cerul mare?– Tot dragoste muritoare!– B die, în Rai, mai scrii?– Scriu în vise, la copii!– B die, ce îi înve i?– S se nasc tot poe i!– Ce le dai, ca s îi cre ti?– Dorul limbii române ti!– Ce le dai s i duc traiul?– Via a - Rai - i Raiul - Graiul!

Liviu-Florian JIANUtezie, de atâtea predicate, e în-su i subiectul: „Pe-al meu pro-priu vis, mistuit m vaiet /Pe-almeu propriu rug m topesc înfl ri.”

Avântului îi urmeaz c de-rea, dec derea. Aproapele devinedeparte, prezen a devine absen ,dor, putin a se degradeaz în ne-putin , lumina se vulgarizeaz înîntuneric: „Iar timpul cre te-nurma mea, m -ntunec.”

Gustul de ambrozie al trans-cenden ei descalific orice li-coare p mânteasc . De la în l-imea paradisului fost i pierdut,

poetului i se pare: „C vis almor ii-eterne e via a lumii-ntregi”, «Toate-s praf, lumea-icum este i ca dânsa suntemnoi.», «Când sorii se sting icând stelele pic / îmi vine a crede

toate-s nimic .»Traiectoria poetic eminesci-

an se petrece între o implacabilincrementa i o implacabil de-crementa, prin urcu ul spre aurulmetaforei i coborâ ul spre lutul,spre noroiul denotativului. Ma-cul e mac prin floarea de pe lujer,iar omul e om ca incrementa,având pe frunte macul idealului.

Revenirea la sine e recunoa -terea înfrângerii, suprema iapunctului.

În acest sens, Luceaf rul esteun învins, chiar dac „nemuritori rece”. El este idealul în sine i

pentru sine, nu poate fi uman, înciuda încerc rilor. El nu are nicitimp, nici loc i nu cunoa temoarte. C lina, în schimb, esteomul îmbobocit de ideal: „În veciîl voi iubi i-n veci/ va r mâneadeparte”

Iar implacabila decrementadecreteaz : „Totu i este trist înlume.”

Toamna, ca mesager al decre-pitudinii, î i spune cuvântul,în untru i afar , cu vântul, cufrigul, cu ploile, cu c derea frun-zelor, cu acidul ruginii, cu dorul,cu uitarea, cu nimicul.

Astfel, în povestea lui Emi-nescu se împletesc dou pove tiadânc tulbur toare i înalt pildu-itoare, spre gloria lui, a veaculuii a neamului s u.

Janet NIC

continuare din pag. 1


Iulian CHIVU

Insuficien ele gândirii au determin ri nu-meroase, de ordin, de familie, de gen i despecii diferite fiindc , a a cum desprindemdin „cearta universaliilor”, în realismul tri-modal, universalul este în lucruri în chip con-fuz (universalia in re), este în sine (anterem), dar i în intelect (post rem), discu iafiind ini iat înc de Aristotel (modalitateaimanent i cea conceptual a universalului),dac nu chiar de la Platon (imanent-concep-tual-transcendent).

Universalul, îns , în toate cele trei ipos-taze ale lui, a a cum sesiza coala hindusNyaya în ceea ce numea Hetu-vada ( tiin alogicii i argument rii), iar grecii numeau

i nem ii Logikund Argumentation, pentru naturali ti sereg se te în ordin (în sensul de categoriesistematic superioar familiei i inferioarclasei), în familie (categorie sistematic su-perioar genului i inferioar ordinului), îngen (categorie sistematic inferioar familieii superioar speciei) i în specie (subdivi-

ziune a genului care cuprinde fiin e cu tr -turi i caracteristici comune; soi, varietate,

categorie). Gândirea în sine care le-a con-ceptualizat prin sens are îns în vedere, pelâng caracteristicile acelor acte care asigursemnifica ie, inclusiv imaginile percepute casemnifica ii prezumtive.

Edmund Husserl1 , în cercet rile sale asu-pra fenomenologiei i teoriei cunoa terii,prin vorbirea f judecat , nu desemna ovorbire din care s lipseasc judec ile, cinumai o vorbire care nu apare ca reflec ieproprie. Pentru el, reprezent rile i semni-fica iile unitare sunt definite ca obiecte idealepentru c ele reprezint ori ceva de ordin ge-neral, ori ceva de ordin individual.

Semnifica iile sunt luate de gândire caunit i a a încât judec ile despre ele suntunitare i evidente, ca, mai apoi, vorbind des-pre identitate i egalitate, s aprecieze c uni-tatea speciei trebuie în eleas ca o unitate însens propriu, fiindc vorbind despre aceea ispecie, respectiv despre aceea i semnifica ie,suntem în contextul unui mod impropriu dea vorbi.

Erori logice informale[i aporii factuale

Husserl încearc o distinc ie între ipos-tazierea metafizic i cea psihologic a gene-ralului i pentru aceasta distinge între celedou ; ipostaziere metafizic - presupunereaunei existen e reale a speciei în afara gândirii,iar ipostazierea psihologic - presupune oexisten real a speciei în cadrul gândi-rii2 .Teologii au sus inut astfel o cunoa terebivalent a lui Dumnezeu; calea apofatic ,respectiv prin negarea lui (Dumnezeu estenecuprins, este incognoscibil) i calea cata-fatic (Dumnezeu este cognoscibil princrea ia sa).

În timp, deci, gândirea a c tat o anu-mit experien apofatic , din perspectiva

reia putem cuprinde experien a catafatic ,nu i invers, deoarece, în ultimul caz, catafazaconduce spre gândirea categorial i spregândirea fragmentat , iar fidelizarea gândiriise mi numai pe orizontal , pe când în pri-mul caz, gândirea apofatic se mi liber ipe vertical , se esen ializeaz i face progrese.

i fiindc lingvistica se intersecteaz închip fundamental cu logica pe cauza leg turiistrânse dintre gândire i limbaj, limba îi per-mite gândirii s i exprime acuit ile obser-va iei i s fac diferen ierile de care are ne-voie. Procesul de semioz s-a sus inut logi-co-lingvistic. Cu toate acestea, raportul din-tre forma gândirii, con inutul ei informa ionali materializarea acestora este de subordo-

nare, dar subordonarea are loc în limb , nuîn gândire.

De pild , de la apofatic la apofantic me-talimbajul a f cut un pas pe care lingvistical-a marcat aproape insesizabil încadrându-lîn ordinul paronimelor, de i semantic apro-pierea tinde s se deplaseze spre familie (ceeace eviden iaz existen a unui raport; afirma iesau nega ie cu privire la ceva). Apofantic nuse distan eaz de apofatic doar ca ipostazieremetafizic , pe când fatic se apropie de ipos-tazierea psihologic . Standardizarea logicse rezum la transformarea semnelor din lim-ba natural , evitând ambiguit ile de con i-nut, în expresii în care poate obiectualizastructura lor logic .

Limba asigur simbolizarea i a instituit

simboluri speciale - constante i variabile -cu ajutorul c rora forma logic a acestor e-nun uri este fixat în formule specifice. Deaceea simbolizarea se utilizeaz numai par ialîn logica general i, extins, în logica sim-bolic .

În interiorul ei pot ap rea contradic ii iopozi ii, fiindc , potrivit lui René Guénon,„orice opozi ie nu exist ca atare, decât la unanumit nivel, deoarece nu poate exista nimiccare s fie ireductibil; la un nivel superior ease rezolv într-un complementarism în carecei doi termeni se g sesc deja concilia i iarmoniza i înainte de a intra în cele din urmîn unitatea principiului comun de unde por-nesc i unul i cel lalt”3 . Logicienii moderniutilizeaz mai multe clase de metode în cu-noa terea logic gra ie poten ialului meto-delor matematice generalizatoare cu forma-liz ri în finalizarea teoretic printr-o formcalculatorie, fapt ce adânce te diferen ierileîntre logica general i cea simbolic .

Dac ne întoarcem la solu ia francisca-nului William de Occam (Ockham) - Quodli-bet universale et genus generalissimum estvere res singularis, est tamen univeresalisper praedicationem non pro se, sed pro re-bus, quas significat4 -, genul nu este o iden-titate în multiplicitate, ci prin comunitateasemnului ca desemnare. În cest temei, evolu-ionismul caut universalul de preferin în

categoria sistematic superioar a clasei,asemenea func iei constante, cu valoare fix ,indiferent de argument, iar genera ionismulîl identific în ordin, ca func ie identitar ,prin transformarea argumentului în el însu i.Matematic, am putea mai degrab s identi-fic m universalul într-o solu ie canonic , degenul func iei Bessel - Z(z), a ecua iei dife-ren iale, cu un z real sau complex.

Dac logica tradi ional a constituit opractic filosofic , începând de la Aristotel(logic aristotelic ), obiectul ei constituin-du-l formele logice esen iale (judec i, ra io-namente) necesare accesului la adev r (insti-tuind no iunile, defini iile, clasific rile, divi-ziunile), logica formal se concentra pe va-


loarea formei determinate de calitatea ope-ra iilor cu ajutorul c rora aceasta a fost reali-zat sau modificat , logica matematic (sub-ordonat matematicii) se concentreaz maiales pe teoria modelelor, a demonstra iei, amul imilor ori a recursivit ii prin care se leagdirect de fundamentele matematicii; teoriilemai noi au condus spre alte orizonturi.

Cercetarea logic a regulilor, a normelor,logica deontica, de pild , se centreaz peinvestigarea raporturilor corecte între normeîn genul permisiunilor, interdic iilor i impe-rativelor. Mai recent , logica fuzzy se canto-neaz în cadrul sistemelor expert pe în e-legerea conceptelor imprecise, încercând s

seasc instrumentele de reprezentare ne-cesare i de interpretare calitativ a terme-nilor (Japonia, se tie, practic aceast logicîn marketing i în tehnologiile moderne).

Cu aspira ia la o tiin modern , lor li seadaug neutrosofia, cu obiect în special îndomeniul filosofiei, cercetând neutralit iledin sensul originii, naturii lor i al scopului

tre care tind. Ea se reg se te în mul imileneutrosofice, în cele ale probabilit ilor sta-tistice cu aplica ii complexe (inginerie, medi-cin , tiin e militare etc.). Dar ca s nu alune-

m într-un descriptivism didactic, ne vomconcentra, dup acest excurs preliminar, asu-pra erorilor logice cu care ra iunea se con-frunt în chip frecvent din cauza dificult ilorsale dac nu imposibil, cel pu in greu de re-zolvat ( ).

Studiul propozi iilor categorice ne obliginem cont de criteriul corectitudinii, con-

form c ruia judecata trebuie s fie în m sur reflecte conformitatea însu irii cu obiectul.

Adic , pentru a fi logic , orice judecat tre-buie s afirme sau s nege aceast confor-mitate. Dup criteriul valorii de adev r, saual valorii cognitive, nicio judecat nu poatefi decât fals sau adev rat . În algoritmulra ionamentului nu sunt excluse erorile ca-tegoriale5 - erori semantice sau ontice - princare se d unui lucru un atribut impropriu,de unde putem aprecia c o eroare logic

este un viciu de argumenta ie care conducela o judecat argumentabil invalid .

O analiz a erorilor logice a putut con-duce la o clasificare a lor în erori logice for-male i erori logice informale. La rândul lor,erorile logice formale se reg sesc în erori pro-pozi ionale, de cuantificare i silogistice -toate cu cauze multiple. Cele informale suntprovocate fie de natura cauzal-îndoielnic ,de relevan ori manifestate în planul ge-neraliz rilor defectuoase. Ele apar în specialîn cadrul inferen elor imediate (în conversi-une, obversiune, contrapuneri par iale sautotale), precum i al celor mediate (silogistic :premise, legi ale silogismului, figuri i modurisilogistice, dar i în testarea acestora).

Ceea ce ne determin s insist m asupraacestor lucruri sunt tocmai aporiile factualecu care îns i via a îl confrunt pe om înce-pând de la solu iile factuale, pân la în ele-gerea conceptual , la asump ie, ca premisminor (mai ales când este considerat ca a-dev rat în argumentarea cu orice pre a sco-pului) i pân la discursul academic al ti-in elor.

Teoria argument rii, începând chiar de lasofi ti, relev c ast zi astfel de erori (inclusivcele formale) abund în comunicarea mo-dern în plan inten ional: determinarea ac-iunilor, influen a comportamentului, de/re-

construc ia unor concep ii etc. Pe de altparte, teoria no iunilor ne demonstreaz co no iune (individual sau general ), în sfera(extensiunea) i con inutul (intensiunea) ei,devine precis doar prin capacitatea ei deextensiune i este clar doar dac i s-a dezv -luit complet extensiunea în clasa, genul, fa-milia sau specia la care se refer .

Aceste chestiuni încheie în teoria argu-menta iei un protocol de reguli sigure de in-terac iune a c ror înc lcare conduce la erorilogice. Acestea se rezum de regul în a-sump iile implicite ale unor argumente ne-analizate. În retoric , aceste argumente sepot ascunde ca în subsidiar s poat con-duce la conexiuni logice deschise, la con-junc ii ce se cer finalizte în subtext. Spre de-

osebire de eroarea logic formal , în eleasca formul de gândire totdeauna gre it ,eroarea logic informal poate avea formlogic valid îns e fals din premise sau dininferen a enun urilor (în metatext).

Erorile logice informale sunt sprijinite peargumente invalide, se reg sesc în aporiilefactuale i se exprim în mod curent prinapelul la repeti ie (reluarea insistent a unuiargument invalid cu scopul ca în final s fieacceptat), prin argumentul ignoran ei (oricepremis nedemonstrat ca invalid este pre-luat consecutiv ca adev rat ), prin confuziacauzei cu consecin a, prin incriminarea uneisingure cauze (în timp ce altele sunt ascunseinten ionat), prin compara ii incomplete (as-cunderea aspectelor ce nu servesc cauzei),compara ie inconsistent (când se evoc ise compar premise necompatibile), prin dis-tribu ia ilogic (atunci când nu se ia în calculun atribut distributiv, specific fiec rui ele-ment al clasei, genului sau speciei, sau unulcolectiv, generalizator). Alte erori informalese refer la argumentarea prin prolixitate iprin echivoc, prin falsa atribuire (argumentenecalificate, p rtinitoare ori inventate), prinfalsul compromis (când se prefer o cale demijoc celei mai plauzibile), prin respingereaunor argumente ca subexigente, prin reificare(respectiv când un fapt abstract e prezentatca sprijinit pe un suport real), dar i prin eroricu cauze îndoielnice, prin erori de relevani generaliz ri defectuoase.

În final, îmi propun s observ m prin pris-ma a ceea ce am discutat pân aici trei prover-be de sorginte etnosofic diferit : proverbularab a fost sem nat cuvântul «mâine» i nua mai r rit, proverbul chinezesc a celmai bine încuiat este cea pe care o putem

sa deschis i proverbul german aproapenu este nici pe jum tate vs, proverbul gre-cesc începutul reprezint jum tate din ori-ce ac iune.

Proverbul chinezesc despre a cel maibine încuiateste, în aparen , un paradox pentru c nepropune o situa ie auto-contradictorie saucontraintuitiv dac avem în vedere contra-rietatea încuiat/descuiat. Nu suntem nici într-o situa ie de disjunc ie pentru c observ mvaliditatea ambelor propozi ii, iar conjunc iaeste posibil sub aspectul adev rului, înssemantic ne transfer într-un alt registru ra-ional; valoarea de adev r conclusiv care

se realizeaz prin inferen cu o concluzieetic . Contrarietatea încuiat/descuiat nu ex-clude implica ia i nici echivalen a propo-zi iilor, conexiunea rezid în premisa para-semantic ; în metaforic.

Aici nu încape nicio eroare logic , apo-ria fiind eliminat de inferen a care conducespre factualitatea etic . Proverbul arab6

citat ne trimite « » )

Be ia lui Noe (Biserica din Saint-Savin)


printr-un cuantificator existen ial la douadev ruri care nu sunt în intrica ie, ci înimplica ie pentru c se pleac de la ipotezspre concluzia exprimabil sub forma p=>q.În plan factual, lucrurile cap o generalizaremaxim cu un apel la probabilitate (eroarelogic formal ), dar propozi ional lucrurilecurg normal, îns în planul cuantific rii seexclude orice exemplu admi ând ab initioorice generalizare.

O oarecare prezum ie de eroare logicapare în plan informal ca argument circular,când concluzia argumentului este i premisaacestuia. Proverbul german (fast die Hälfteist nicht) nu este totuna cu cel grecesc (

), cu toate cadev rurile lor nu se exclud i numai întâm-pl tor se intersecteaz . Aproape nu este nicipe jum tate este doar o contiguitate a promi-siunii c începutul reprezint jum tate dinorice ac iune. Începutul (p) este mai pu indecât aproape (q); adic p q sau, mai exact,p>q. Deci propozi iile nu sunt echivalente,dar sunt în implica ie. Formal, conjunc ia esteimposibil deoarece aproape nu este nicipe jum tate, pe când începutul reprezint ,aparent, jum tate din ac iune.

adar, se intr în disjunc ia de cuanti-ficare: aproape este la fel de relativ ca a în-cepe, deci exigentul indulgentul. În propo-zi ie, a începe este o premis pentru aproa-pe, ceea ce nu mai este o aporie, i în factualadev rurile sunt în contiguitate. Nu întâm-pl tor am recurs la exemple paremiologice.

Spuneam mai sus c studiul propozi iilorcategorice ne oblig s inem cont de criteriulcorectitudinii, conform c ruia judecata tre-buie s fie în m sur s reflecte conformitateaînsu irii cu obiectul.

Viciile de conformitate, erorile logice for-male (propozi ionale, de cuantificare i silo-gistice), precum i cele informale (cu cauzeîndoielnice, cu erori de relevan i cu gene-raliz ri defectuoase) se reg sesc în cele dinurm în tipurile particulare i în cele generalede reflectare, de argumentare i de judecat ,valabile de la indivizi pân la grupuri etnice.

1 Husserl, Edm.; Cercet ri logice II, Buc., Ed.Humanitas, 2009

2 idem, p.1793 Guénon, René ; Domnia cantit ii i semnele

vremurilor, Buc., Ed. Humanitas, 2008, p.2354 „Orice este universal i gen superior este cu

adev rat ceva singular, este totu i i universal darnu prin sine, ci prin ceea ce semnific .”

5 Termenul a fost introdus de Gilbert Ryle(1900-19760 în lucrarea The Concept of Mind -1949

6 Transcrierea proverbelor în limba arab i înlimba chinez a fost f cut în formula traduceriloronline, motiv pentru care nu ne asum m întrutotuli corectitudinea not rii lor, îns am re inut pentru

mai mult relevan con inutul sentin elor, înparalel, i în limba român .

Trei Insule

Mure ul sparge nisipulLunecând la mal u orEu m -n cumet in abisul

i-l privesc intreb tor.

Mure ul susur -n cetoptind o doin curg toare

Eu m -n v lui i cugetApa cânt trec toare.

Mure ul, ce soart greaSe-n v lue i curgeDucând ve nicia-n eaCade-o lacrim i plânge.

Sinaia

Norii intr in p dureAtr gând priviri piezi eSe ridic apoi spre ceruriEu nimic nu am a zice.

Pe br du ul, mândru, falnicCânt viu o turtureaEu privesc direct spre ceruriSe anun vreme rea.

De-atâta ozon pe dealuririle-mi fream lin

Eu privesc ne rmurireai sorb un vin pelin.

Aleanul

A venit la min’ aleanulA venit pe-nseratGândul mi sa-nvolburat

i-a scrâ nit, strigoi, s rmanul.

A venit la min’ aleanulA veni, m-a tremuratOchiul mi s-a tulburatGhear grea, de plumb, amarul.

La pescuit

Diminea a-n zori de ziAm pornit cu bicicletaPrin p dure, prin pustiiNu am zis nimic lui tata.

Am pornit la pescuitVasul pentru pe ti e gata

lt re ul cel sfin itZace în p durea Ceala.

Vasul s-a umplut de pe teBucuroas va fi mamaEu m -ntorc, ochiul sclipe teNimeni nu- i d duse seama.

Eugen ROVEN}A (Toronto, Canada)

La Mare

E o mare cenu iei un cer a derea

Plaja e înc pustiei un vânt adie abia.

De departe un vaporLin se-nv lue în valuriSoarele încep torS-oglinde te-n talazuri.

Un pescar se-ntinde-ncetSpre guvidul singuraticLâng mine un crab discretVrea sa scape u uratic.

E o mare austeri un cer a derea

Cade-o lacrim stingheri t cerea-i tot mai grea.

Râul Diavolului

Râul tremura sub ghe uriPurtând ve nicia-n elEu pe mal privesc în ce uri

i m duc tot c tinel.

În p dure o frunz -n pomÎmi tot clipoce te-n ochiNu se vede pui de omDiavolul e-n jur - deochi.

În min’

În min’ se fac i se desfacAtât de multe gânduri

le cuprind eu nici nu poti-mi scap rânduri, rânduri...

În min’ se fac i se desfaciroaie verzi de ap

Idei ce vin, idei ce morIdei care îmi scap ...

În min’ se fac i se desfacNori mari i grei i negriTumultul lor, adeseori

prinde-n pragul serii...

În min’ se fac i se desfacLacrimi t indu-mi geana

i care se transform -ncetÎn lacul... Sfânta Ana.

PoemePoemePoemePoemePoemePoeme


{tefan DUMITRESCU

Te voi c uta

Te voi c uta mereu, iubita meaEu fiind în firul ierbii tu într-o stea,

Sim i-voi cum ochiu-mi devine privire,Cum fiin a-mi se scurge c tre tine ip tor i sub ire,

Când dup mii de ani voi ajunge în steaua taTe vei fi mutat demult într-un fulg de nea,

Îndurerat i cântând voi porni din nouDar abia la sfâr itul timpului ne vom întâlni într-un ou.

Mâna iubiteiElogiul 9

Oh, mâna ei cu briliantele câtturturelele orbindu-tese întindea s -l mângâie pe Elîn toate p ile se întindeadeodatmâna eiîncet pip indîn toate p ile se întindea

utându-lÎncât sem na cu un discAvând pe margine mii de degeteÎncât sem na cu o sferDin care cre teauMii de degetePe care se vedeau brilianteleVerzui cât vr biile

Ah, i sfera cre tea laNesfâr itAh, i degetele ei se pr bu eauDeodat în haosCu un zgomot asurzitor !

Elogiul 13

Ochiul Ei avea o aripi ochiul Lui avea o arip

Oh, i atunci s-au unit ochii cei doiCa s zboare

Sufletul Ei avea un rmi sufletul Lui avea un rm

Oh, i atunci s-au unit sufletele lorscându-se marea

Moartea Ei era jum tate din universi moartea Lui cealalt jum tate a universului

Oh, i atunci s-au unit mor ile lorOh, i atunci s-au unit mor ile lor!

Sunt

În diminea a aceasta sunt rmCântând imens. Abstract. Iar tu e ti mareToat materia este adânc i de miereValurile sunt oaptele noastre sfâ ietor ame itoare

La prânz eu sunt r cina adânc i greaTu e ti plopul melodios i fo nitorFrunzele sunt ipetele noastre c utându-seÎn înaltul cerului str lucitor ip tor

La apus eu sunt zarea înro it a lumiiTu e ti câmpia înc rcat de flori, de ninsoareNe strângem unul pe altul în bra e ne topimDevenind osia universului dureros orbitoare

Noaptea tu e ti materia ca o lav fierbinteEu sunt universul care te-nconjur, te mângâiStelele sunt cuvintele noastre arzândÎn veci iubito cu tâmpla pe pieptul meu r mâi !

Voi spune c-am fost în Levant

Voi spune c-am fost în LevantPrin codri adânci de luminCând via a î i este o vin

i visul î i e un p cat.

Am trecut prin ora e înalte

Printre statui i printre lichele

Tr ind basmul vie ii meleAtât de pure i de tr date

Voi spune c-am fost în levantPrin nouri de praf i de smirn

zutu-mi-am via a str ini-acolo-n adânc t râmul lalt.

Imnul d ruirii senine

Nu te lupta Ausoniacu dragosteaci ca un arpe te întindela picioarele muntelui

ca o corabieîn epene te în pustiui las p rul

i-l duc vântul

umple fundul lumii cu elte vei trezi c e tio mas pe vârful munteluiun pat puspe zare

un cire înfloritîn mijlocul ora ului

Imnul Aneisonia

Pe unde trece eaînfloresc pietrelei r nile

încep s zâmbeascora ele întorcgâturile dup eaca lanurilede floarea-soareluiapusul r saredin noui lumea intr

într-o epoca înfloritoareDin volumul Muntele înc rcat

de dragoste

Imnul Vanesei

Ea merge cu un deal de mânca i cum ar duce un copilpicioarele îi intr pân la genunchi în nisip

spunzând în lumea cealalt

ca o hipnotizat prive te înainteturmele de piane pe zarevântul b tând îi îndoaie surâsulce-i flutur în urm -i ca un al

dragostea ei se aude clipocind în tot universulîn vremea aceasta în ora ecarii cânt înalt asemenea coco ilor în istoriefemeia- i târ te surâsul însângerat

ca un izvor, pe lumehei, hei, hei, izvorul acesta va cre tedevenind râu, devenind fluviucurgând înspre-nceputul lumii

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine14 Anul III, nr. 1(17)/2012

Ah, decembrie, Bacovia, Te uit cum ningedecembre, Nicu Alifantis - ah-aaah-AH!!!

S-apropiau s rb torile iernii i conveni-sem cu nevast -mea s nu ne mai cert m a ades, m car în ultima perioad a marelui Postde Iarn . În consecin , ne certam destul derar, iar când o f ceam, nu cred s fi aflat maimult de-un sfert din popula ia cartierului, fi-indc nevast -mea, ie ea pe balcon i începea

ipe:- Asasinule! S ri i, oameni buni, c -mi

bag cu itu’, m omoar ...! M omoa-!

Cum-cum? Ei, Doamne!, cum s r mânindiferent la un asemenea ip t disperat? Si-gur c îi s ream în ajutor îndemnând-o:

- Mai cu via , drag , mai cu via ! Ce ecu ip tul sta anemic? Parc ai fi rahitic laminte... Nu e ti conving toare deloc!... Vrei

url m amândoi? Hai: unu, doooooi-trei!Adev rul e c nu mi-a trecut, înc , prin

minte s-o ajut efectiv, considerând c ar fiputut r mâne cu vreo neputin , iar femeia,la casa omului, este, a a cum se tie din vre-muri imemoriale i chiar biblice, un cevade care via a poate deveni anodin , trist iculminând cu dorin a de... M rog, s nu-ispunem chiar apocalips , îns disperare,prag de sinucidere, azil politic în Afganistansau... Alaska, e posibil bine de tot. Dar, tre-buie s precizez i c - ea din s pt mâna Cr -ciunului, sau joia? - am ie it dup ea pe bal-con cu gând s-o arunc de la etajul apte. i,cât de nervos eram, a fi f cut gestul - ires-ponsabil pân la urm - îns m-am oprit dindou motive: întâi, fiindc nu vroiam s -i ne-norocesc pe ni te colocatari care se înjuraufermec tor i con tiincios la un eptic ame-rican în fa a blocului i n-am vrut s le stricrela ia cu Dumnezeu, rela ie pe care, în mo-mentele-acelea premerg toare unui asasinat,le consideram armonioase. Ei, dac veciniiar fi jucat ruleta ruseasc , alta ar fi fostsitua ia... i doi, pentru c nu aveam bani deprohod, un fost coleg de teologie cu mine,acum cucernic fa bisericeasc , spunându-mi confiden ial cu o zi înainte:

- B trâne, Domnu’ s te binecuvânteze!

Neamuri de decembrie...

Dumitru HURUB~

- Amin!, am r spuns în calitate de berbec.Ei, oaie am fost când am p sit turma

Domnului - acum sunt oaie emancipat , adicberbec...

Iar cucernicia-sa a continuat:- Fiule, îmi dai o sut de euroi, i- i imple-

mentez un prohod tr snet! i-o trimit pe Ma-laghenia în Rai f stagiatur în Purgatoriu,sau test-gril la Poarta Raiului...

- Cât, m , Puiule? 4 milioane, m ? Ai tusufletul sta, m ?

- B trâne, nu te lua dup ve mântul meu:sutana e sutan , iar via a e via ...

- Am în eles, da’, Doamne fere te! - n-avrea s r mân Gr dina Domnului f su-flete!, am exclamat tem tor. Doar o tii pe ne-vast -mea...

- Tomna’ d-aia... rog...

Apoi, unul dintre juc torii de eptic eratat l a treisprezece copii pe care îi rânduiseDumnezeu i Revolu ia din ’89, de când ne-vast -sa se afl în concediu de maternitate

întrerupere. În prezent i se întocme tedosarul pentru Guiness Book, fiind gravid ,iar ginecologul de familie prezicându-i celpu in patru gemeni. Mul i au zis c nu-i nor-mal. Medicul.

Dar, e Decembrie, e..., A prins promoroa-i clampa - era s scriu clan a - neveste-

mi, îns la ea nu se întâmpl acest fenomen,poate doar la –2730K. Îns e pu in probabil,drept care e periculos s alunec m spre do-lean e zadarnice...

Deci, ultima dat m-am certat cu Mala-ghenia din cauza neamurilor, pentru c ne-am pomenit c noi nu avem, nu ne viziteaznimeni, nu ne scrie nimeni, nu ne telefoneaznimeni i, în general, pentru c suntem atâtde singuri încât ne-a cuprins nervozitatea,disperarea i spaima pân i de Uniunea Eu-ropean i International Monetary Fund decare Fund depindem ori icâtu i... Apoi auvenit repro urile reciproc dezavantajoase, iarde-aici pân la istericale i jigniri n-a mai fostdecât un pas mic pentru un om ca nevast -mea, pe care ea l-a i f cut rapid. Pân la unpunct i-am dat dreptate, apoi n-am mai avut

de unde i nici r bdare, a a c i-am strigat:- Auzi, doamn , în definitiv, dumeatale

ce neamuri ai?Trebuie s spun c , inclusiv în momentele

de vârf ale certurilor noastre, când o cratisau sucitorul pot avea conota ii extraprofe-sionale, d m dovad de respect reciproc,adic evit m s ne tutuim. Dar atunci asteasunt detalii lipsite de interes i importan .Esen ialul r mânea lipsa neamurilor, adic ,la toat lumea mai venea cineva, chiar de laar , mai aducea un l ptic, un curcan, o poal

de nuci, un cap de porc, un ou, un zaib r...La noi, nimeni-nimic! Îns , pân la urm , totscotocind prin arborele ginecologic - cumspune analfabeta de Malaghenia, d dur mde ni te rude i le-am scris pe loc o scrisoricduioas cum c , deoarece am r mas singuripe lume, îi poftim pe la noi cu drag inim ,chiar dac în momentalul de fa o ducemcam prost din cauza tranzi iei i a devaloriz riileu ilor personali. Dar oameni suntem i g -sim noi ceva s ciugulim dou -trei zile. Adic ,am b tut aua spre ceva produse zootehnicei, în acela i timp, spre durata vizitei, aluzie

din care ei trebuiau s priceap c vizitele,cu cât erau mai scurte, cu atât erau mai pl -cute. Contrar tuturor a tept rilor noastre,neamurile au sosit dup trei zile, aproape deajunul Cr ciunului...

- Eu sunt unchiul Haralampy (eu mi-amscuipat repede în sân), iar ea e m tu a voastrParmenica, a f cut prezent rile un ins care,

fi jurat c nu trecuse vreodat prin jude ulnostru de ba tin , sau c ar avea altceva încomun cu noi, în timp ce nevast -sa avea uncap sem nând bini or cu un craniu de Cro-Magnon alcoolic. Nu tiu de ce alcoolic,dar a a mi s-a p rut...

În momentele urm toare, printre picioa-rele lor, i-a f cut apari ia o javr cu figur demaidanez inut în ploaie, chestie care m-a bu-curat cu r utate pentru nevast -mea care nuiube te de loc câinii. În consecin , nu m-am

bdat s nu exclam:- Uay, ce cu u fain! Nu i-l dona i Mala-

gheniei?


43Nevast -mea a privit spre zona cu suci-torul, iar eu am în eles...

- Cum-cum?, au exclamat neamurile într-un glas. Doamne fere te! Nici vorb ! Rexy esufle elul nostru, e fiin a care ne îndulce tevia a zi de zi, i-i de-o inteligen pur i simplugenial ...

Dotat cu fler, patrupedul i-a dat seamarepede de antipatia Malagheniei, a a c a în-ceput s latre la ea cu o înver unare care mi-a adus aminte de colega noastr de la ser-viciul „Dealuri i paji ti” când nu era trecutla prim . Pe timpul cât a fost în emisie javra,nu ne-am mai putut în elege decât prin sem-ne, comunicare cam deficitar , din momentce unchiul Haralampy, în loc s intre în sufra-gerie, a intrat în baie, iar m tu a Parmenica apriceput lesne c nevast -mea era, de fapt, ovecin i-i tot f cea loc s plece... Pân una-alta, javra a sfârtecat o bucat din rochi a delam a Malagheniei, lini tindu-se brusc submasa din buc rie.

- Nu în elegi nimic, i-am zis când am v zut începe s miorl ie. La urma urmei, nu e

decât un dobitoc, un suflet ca oricare dintrenoi, trebuie doar s tii cum s -l tratezi...

- Sigur-sigur, a aprobat m tu a Parme-nica, în timp ce pe u a r mas deschis au

lit trei ar ri c rora nu le-a trebuit decâtfoarte pu in pentru a întoarce toat casa pedos, activitate înso it de îndemnul m tu ii:

- Buni-mam ! Buni-mam ! Ave i grij snu strica i ceva...

- Sunt nepo eii, ne-a l murit unchiul.Dragii de ei...

- Sunt foarte vioi, am zis gândindu-m lacâte catastrofe s-au ab tut pe peste capuloamenilor de-a lungul veacurilor i de careau trecut, chiar dac acestea au l sat urmede ne ters în unele cazuri, cum ar fi tornadaîn care tocmai intrasem. Cel pu in aceasta neera convingerea, minunându-ne de inteli-gen a i inventivitatea nepo eilor în ceea ceprivea distrugerea bunurilor din apartament.

Ne-a trezit la realitate unchiul Haralampyspunând:

- Hai, Parmeni drag , s facem i noi cevadac tot am venit la copiii tia...

a da, am gândit noi cât de cât veseli,se mai schimb via a. Am privit cu al i ochiatât nepo eii cât i javra disp rut în pro-por ie de trei sferturi în oala cu sarmale pusla r cit lâng frigider.

Unchiul i m tu a erau oameni practici:în câteva minute, noi - de fapt, fo tii st pâniai casei, pentru c atunci ne aflam sub ocu-pa ie str in - ne-am dat seama c nu eramdecât ni te am râ i de diletan i în compara iecu ei. Ne i miram cum de putusem tr i atâ iaani f s ni se întâmple o mul ime de neno-rociri, f ca medicii, procuratura i vreo or-donan de urgen a guvernului s ne fiizolat într-o rezerva ie, undeva prin Retezatsau, caz mai aparte, prin mangrovele austra-liene. Ca atare, am început s ne bucur mdin tot sufletul c , datorit gravei neglijen ea organelor men ionate, mai eram liberi iteferi, credeam noi.

- Mare noroc, mare noroc, murmura un-chiul Haralampy din când în când, mi cândmobilele din loc, sco ând u ile din balamalei înf ptuind, de fapt, cea mai mare reform

din istoria c sniciei noastre, pe lâng carepostdecembrismul era o „nenorocit deanex a materialismului dialectic infestat cuceau ism multilateral dezvoltat”. Am citatdintr-un discurs al vecinului de la „trei” la oadunare general a Asocia iei de locatari,pentru care a fost lovit brutal cu poloniculde c tre nevast -sa - ef de scar , func iedup care a tânjit timp de patru legislaturi...

...Nimic nu era bine, inclusiv câte un cuitut în perete. Nu ne îndoiam c natura-

mam ne trimisese ni te rude cu statut deunicat i de care eram mândri. Mu i! S fitrecut vreo trei ore? S-ar putea, de i e cammult dac avem în vedere viteza cu care sedesf ura dezastrul. Oricum, într-un timp re-cord, nimic nu mai era la locul s u.

- Tr i la ora i v-a i aranjat apartamen-tul ca o cocioab de la ar , ne-a repro at

tu a.- P i, dac am fost tot singuri, am încercat

noi s mai salv m câte ceva din onoare. Amcrezut c nu are rost s ...

- Adic , cum n-are ? ne-a privit ea cruntîn timp ce aduna cioburile singurei noastre

vaze de cristal în care tr sese cu pra tia unuldintre dragii nepo ei...

i, în ultim instan , ce este o vaz ?, ne-am întrebat noi. i am r spuns col re te:vaza este un obiect din casa omului care poatedeveni incomod în anumite situa ii tot tre-buind s -l deplasezi de colo-colo. Mai binespart! Pân i acest lucru de nimic a trebuit

-l înv m de la nepo ei, dragii de...Când toate lucrurile din apartament i-

au schimbat locul sau pozi ia, unele chiarforma, unchiul Haralampy a ordonat:

- i-acum, toat lumea la treab - s facemordine pe-aci!

În trei zile apartamentul nostru ajunsesede nerecunoscut: dou geamuri sparte, co-vorul persan g urit în câteva locuri de chi -toacele unchiului a c rui deviz este c : un

rbat, dac nu miroase a igar , nu mai poa-te fi considerat b rbat; u a de la baie se ineaîntr-o singur balama i o sfoar , iar noi, pâno s ne lu m alt mobil , vom dormi pe jos.Dar ce s mai discut m, din moment ce u ade la intrare am schimbat-o cu o bucat dePeFeLe - e adev rat c gros i trainic! Îns ,peste tot haosul acesta, plutea maiestuosmirosul de urin i excremente de câine, iarseara, a eza i pe podea, cu lumina stins , neamuzam cu sadism auzind cum sar pureciicâine ti pe ziarele întinse pe jos. Cum-cum?A, nici vorb de vreun semn de nebunie, sfie clar!...

În preziua termin rii vizitei, stând searala cin , unchiul Haralampy ne-a spus b tân-du-ne p rinte te pe umeri:

- Dragii mei, acum nu mai sunte i nici voitineri. Copii nu ave i, a a c gândi i-v i voila un mo tenitor...

- P i, ne-am gândit, avem i noi socotelilenoastre... Sigur c avem în vedere s ...

- Nu, dragilor, asta-i mentalitate comu-nist . La treab i...

- Adic , nu pricep, s-a impacientat Ma-laghenia: ne da i ordin s ... avem copii?

- Ei, fereasc -ne Bunul i Luminatul!, p rusperiat m tu a Parmenica.

Iar unchiul complet imediat: eu, cu Par-menica, ne-am gândit c ar fi cel mai bine s -i înfia i pe nepo ei, ce zice i ? Sunt mari, cu-min i...

- To i trei? am strigat f s vreau.- Apoi, nu se cade s -i desp im, drag ......De-atunci, nevast -mea se pretinde An-

tigona i sap toat ziua gropi în jurul blo-cului pentru îndeplinirea nutiu-c rui ritualmitic, zice ea râzând permanent, inclusiv cândne cert m. Dar, la drept vorbind, e mai con-venabil decât un trio de nepo ei imprevizibilii dr la i, ca ni te draci în miniatur ...

A, uitam: g sisem rudele pe internet, laOcazii.ro.

Ehe, Decembre, Bacovia etc., etc.Tapiserie de Bayeux


Vasile ANTON

Farmecul vie ii este o starede spirit deosebit , pe care fiin auman o tr ie te în perioada ado-lescen ei. Farmecul vie ii este oforma mentis în care domin ilu-zia asupra realului. Aceast starede spirit trebuie tr it pân la c -

torie i apari ia progeniturilor.Dup aceast vârst via a î ipierde, treptat, farmecul.

Fiecare etap biologic î i arefarmecul ei, dar adev ratul far-mec al vie ii îi este conferit fiin eiumane în perioada „edenic ”, atinere ii, de la pubertate, când co-pilul începe s con tientizeze bi-nele i r ul, pl cerile i nepl -cerile vie ii, pân la alungarea dinrai, adic pân la c torie, mo-ment „când va asculta de glasulnevestei sale i în sudoareafrun ii sale î i va mânca pâi-nea” (Genesa, 3, 17, 18, 19).

De regul , cuplurile se for-meaz în perioada de farmec alvie ii, între 20-30 de ani. În pre-zent, îns , tendin a ultimelor ge-nera ii este de a forma perechidup 30 de ani. Prelungirea peri-oadei de farmec al vie ii poate fibenefic fiin ei umane.

Omul este o fiin ludic i,prin urmare, are nevoie de o peri-oad prelungit pentru jocul de-a via a. În fond, jocul infantil, pur,

interese, l comii i perfidii, epartea cea mai frumoas a vie ii.Homo ludens, omul care joac eomul dionisiac - omul pl cerilorsenzoriale i a crea iilor spirituale.Poezia s-a n scut în joc. Chiar ilimbajul poetic este un limbaj lu-dic. Poeziei i se al tur cântul idansul, specifice perioadei de far-mec al vie ii. Toate aceste mani-fest ri formeaz o sinergeticcultural i au ca dominant par-tea feminin a min ii omului.

Îns i via a cultural a omuluipredispune fiin a uman la joc.„În jocul în sine, cu toate c esteo activitate a spiritului, nu exis-

Farmecul vie]ii

Motto: „Eu r#m@n ce-am fost: romantic”Mihai Eminescu

nicio func ie moral , nici vir-tute, nici p cat” (Johan Huizinga- Homo ludens, p. 44).

În pofida faptului c fata-fe-meia se maturizeaz cerebral îna-intea b ie ilor, r mâne ata at jo-cului. Poezia, cântul, jocul, cultu-ra romantic , în general, sunt a-panajul spiritualit ii feminine.Cu aceste jocuri romantice, ob-scure, misterioase, femeia îl atra-ge pe b rbat, care este un vis torapolinic.

Homo ludens are îns o limitbiologic când poate s joace.Dincolo de aceast limit , omul,dac ar continua jocul, ar frizanebunia sau infrac ionalitatea.

Cu toate c joaca, o oponen- a seriozit ii, presupune limite

biologice, în anumite împrejur ri,elibera i de îngrijor rile i spai-mele vie ii, chiar i oamenii maturitind s redevin copii. Unii b -trâni chiar dau în mintea copiilor.Puerilismul este o evadare din în-chisoarea constrângerilor i aanxiet ilor societ ii moderne.

Dup c torie, începe vârs-ta maturit ii când fiin a pierdestarea psihic ce d farmec vie ii.Nu-l mai atrage fascina ia jocului.E momentul când omul intr înfaza matur , cea a responsabili-

ii i seriozit ii, a filosof rii, aîn elepciunii i a instituirii norme-lor morale asupra progeniturilor.

E necesar s amintim c , Iisusi Socrate au început s filoso-

feze, s cuvânteze i s propo-duiasc normele morale, dup

treizeci de ani. Mul i tineri, dingenera iile actuale, s-au hazardat

filosofeze la vârsta când ar fitrebuit s tr iasc din plin pl -cerile vie ii. Dezabuza i, n-au g -sit niciun sens vie ii i au sfâr itîn suicid.

Mircea Eliade spunea, înScrisori c tre un provincial, c

tepta cu spaime de apocalips afle din ziare despre tân rul

acela filosof din provincie vesteasinuciderii. Vechii greci refuzautinerilor, sub treizeci de ani, filo-sofia. Probabil, s-au confruntati ei cu fenomenul sinuciderii în

rândul adolescen ilor filosofi.Spre deosebire de oricare alt

vie uitoare la care sensul vie iieste programat, omul are marealibertate de a da el însu i sensvie ii. A adar, fiecare fiin uma-

dispune de aceast capacitatemintal de a da sau nu sens vie ii.Problema mare este de a-l g si.Majoritatea g sesc un sens vie-ii, o ra iune i o motiva ie de a

tr i - a tr i pentru ceva sau pentrucineva. Dar exist i mul i r ci i,cei care tr iesc pur i simplu cafrunza-n vânt.

Fiecare etap a vie ii are unanumit farmec, dar perioada careconfer existen ei umane adev -ratul farmec al vie ii este perioadaadolescen ei i a tinere ii. Ea tre-buie tr it i-atât. Exist , f în-doial , la vârsta adolescen ei, unfarmec al vie ii pe care cei maimul i nu-l con tientizeaz .

În aceast perioad , orice tâ-r trebuie s renege filosofia.

Dominanta acestei perioade estecea senzorial . i b iatul i fatatrebuie s exploreze i s experi-menteze senzorialul. De altfel,preocuparea tinerilor, în aceastperioad , vizeaz mai mult corpuli mai pu in mintea. Fetele se pre-

ocup de frumuse ea afi at aformelor, b ie ii se centreaz peorganul sexual i pe propria lorvirilitate.

Cultura, educa ia, înv mân-tul au for at comprimarea în a-

ceste etape i a pl cerii spirituale.Tinerii ar trebui s cunoasc , înperioada adolescentin , doarsenzorialul. Civiliza ia, îns , îi su-pune unui intens bombardamentinforma ional. Senza ionalul icunoa terea spiritual , amplifi-cate de mijloacele mass-media, îiconstrâng pe tinerii din societ -ile moderne i-i supun la conflic-

te psihice. Cu cât o societate estemai puternic tehnologizat cuatât fiin a uman este obligat srenun e la pl cerea dionisiac i-i impune o stare permanent deluciditate. Tenta iile i viciile suntla tot pasul. Societatea de con-sum îl ademene te cu deliciile ra-iului, îl vr je te cu poleial de be-teal , îl fascineaz cu reclame i-

toare, iar tân rul, inocent i ne-lini tit, nu tie c , dincolo de a-ceste glossy se afl iadul. Pestetot tinerilor li se întind capcane.Din acest motiv, societatea mo-dern impune tinerilor o stare per-manent de luciditate i de t riemoral , în orice împrejurare. Alt-fel, regretele vor fi amarnice iinutile.

Farmecul vie ii nu e dat degândire, de cunoa terea spiritua-

, ci de tr irile senzoriale în maimici sau mai ample comuniunidionisiace. Între visarea, pe careo simte tân rul apolinic, ca o che-mare a spiritului spre absolut isenzorialul concret, cu care îl a-demene te fata din Floare al-bastr , este de preferat, pentrutân r, s guste senzorialul. Ade-

rata cunoa tere a vie ii o afl mîn contactul cu senzorialul, nudin c i.

Vis torul apolinic este aban-donat de fat ; ea nu-i poate în e-lege vis rile, vrea tr irea senzo-rialului, vrea concretul aici i-acum. El o va pierde pentru pri-mul care-i va oferi volupt ilesenzoriale i materiale concrete,


nu vise (A se vedea George C li-nescu - Enigma Otiliei).

Vis torii apolinici nu au ceuta în aceast lume. Lumea

concret nu e pentru ei. Femeianu poate în elege vis torii. Ea îl

se te pe vis tor pentru b r-batul f vise i iluzii, f idea-luri; femeia vrea un bun gospo-dar, care câ tig bine, îi face copiii o ajut s -i creasc .

Visele de creator, de explora-tor, de gânditor vor sfâr i în tris-te i incomensurabile f femeie,

a cum de altfel a sfâr it Poetulcare a tânjit toat via a dup ofemeie, dup femeia lui.

un suflet de femeie, b r-batul r mâne un mare singuratic.Întrebat de un tân r atenian dac

se c toreasc sau nu - So-crate, marele moralist, i-a spus:„Orice vei face vei regreta”. To-tu i, la b trâne e, nevoia b rba-tului de a avea al turi un sufletde femeie devine mai mare decâtla tinere e când, liber i f griji,zbura din floare în floare. i nunumai la b trâne e. Nimic nu sepoate realiza în via f coope-rarea celor doi. În rezolvarea pro-blemelor existen iale, b rbatuleste mai dependent de femeie,decât femeia de b rbat.

Ce ar fi lumea f ace ti vis -tori? Fiecare genera ie are nevoiede vis tori, spre a nu fi uitat . Ogenera ie f vis tori este o ge-nera ie non-creativ . Nu doar vi-

torii sunt abandona i de femei,ci, mai ales, filosofii tineri. Ace titineri exalta i, care cred c audescoperit piatra filosofal , sfâr-esc mai totdeauna în suicid. Ei

se afl într-o criz acut , un para-dox al existen ei, o dihotomie im-posibil , o stare schizofrenic a

mentalului între dorin de a tr idionisiacul, la fel ca ceilal i, i va-nitatea autoindus de a privi lu-mea din turnul lor de filde .

Riscul mare, pentru vis tor,este s piard contactul cu reali-tatea imediat , s rateze ceea ce

farmec vie ii - fata care îl în-dr ge te, poate sufletul pereche.

ci dominanta farmecului vie iieste dat de feminitate. Cândspunem feminitate, ne gândim laromantism. Dominanta mintalfeminin este una romantic . E ostare de spirit special , pe care otr iesc majoritatea tinerilor în pe-rioada adolescentin . Unii r -mân, a a cum afirm i Poetul,mereu romantici, ve nic îndr -gosti i.

Vârsta adolescentin esteperioada r zvr tirii, a micii re-beliuni împotriva regulilor i nor-melor parentale, a imagina ieicreative i originalit ii în com-portament i vestimenta ie ( i-nute provocatoare - emo, goth,punk, rock), un amestec de volup-tate i suferin , predilec ie pentruobscuritate, mit, simbol (tenta iesatanist ), nevoie stringent depuritate, voluptate i cruzime.

Toate aceste manifest ri ro-mantice - obscuritatea, poves-tea, simbolistica - sunt caracte-ristici ale min ii feminine. Far-mecul vie ii coincide cu starea despirit romantic a fiec rei fiin eumane. Fiecare genera ie de tineri

rba i trece prin aceast peri-oad efeminat a vie ii.

Cântul, dansul, contactul epi-dermic, petting-ul, strângerea demân , toat aceast cochet rieine de partea feminin din noi.

Dominanta farmecului vi eii con-strânge pe fiecare b iat la aceastdulce i periculoas feminitate.

aceast feminitate: „totu ieste trist în lume” (M. Eminescu- Floare albastr ).

Ceea ce confer farmec esteaceast dominat a feminit ii înperioada adolescentin . Ea ge-nereaz be ia dionisiac i extazul

tor de nebune delicii. F ale fi tr it la vârsta oportun nu lemai po i tr i. i chiar dac le tr -ie ti nu mai au acela i farmec cala vârst biologic optim cândse trezesc instinctele i tr irease transform în extaz i uitarede sine. Nevoia de orgie dioni-siac devine o necesitate a co-muniunii de grup, când to i sesimt unul i unul to i.

În fond, discotecile reitereaznevoia ancestral a tinerilor de atr i plenar dionisiacul, momentîn care sunt nivelate toate deose-birile sociale i de clas - to i suntegali, indiferent de pozi ia socialsau politic a p rin ilor genitori.Cântul, dansul i exaltarea le con-fer o stare de superioritate, dezei, neîmp rt ite de cei care dinvarii motive nu pot participa laaceast nebunie colectiv , dede are i a are sexual pânla abandon i perversitate. În a-ceast exaltare colectiv , tineriise elibereaz de energiile nega-tive, acumulate periculos în stre-sul vie ii moderne.

E momentul când se dezl n-uie instinctualitatea colectiv ,

de grup, în care amestecul de:„abjec ie, voluptate i cruzime”,spune Nietzsche, confer grupu-lui acea forma mentis de „extaz

tor de delicii” izvorâte dinadâncul incon tientului colectiv.În acele momente ale uit rii desine nimic nu mai are pre decâttr irea aceea dionisiac a instinc-telor dezl uite la maxim.

In i f nicio moral , f ni-ciun adev r, nep tori fa deprieteni, fa de familie, prin i înforme aberante de biologie exal-tat , a a îi prezint Mircea Eliadeîn Huliganii. În zilele noastre,beizadelele, fii sau fiice ale politi-cienilor i patronilor exceleaz înastfel de manifest ri extreme.

Cum politicienii tolereaz iîncurajeaz grotescul acestordomni Goe, care î i etaleaz ma i-nile de lux pe banii fura i din bu-zunarul celor mul i, este evident

, pentru majoritatea tinerilorromâni, actul creator este descu-rajant. Tinerii superdota i, fie e-migreaz s i împlineasc visu-rile creative în folosul altor state,fie se pliaz i se complac în a-ceast filozofie al lui pseudo ins-taurat de clasa politic , dus laextrem de actuala putere.

În atare situa ie, tineretulromân, saturat pân la vom deace ti imbecili care ne guver-neaz , î i refuleaz orice ac iunecreativ , evadând în discoteci ori

uând în alcool, drog i sex.Toat pl cerea dionisiac a ro-mânului se reduce la gr tarul cumititei, baxul de bere i dragostemurdar .

Tinerii refuz realitatea ro-mâneasc în care inteligen a icreativitatea înseamn imbeci-litate, iar prostia i ho ia sunt ri-dicate la rang de virtute. Unde-igenera ia creativ al lui MirceaEliade? Tinerii români cei maidota i i mai creativi pleac pestehotare. Mica insul latin s -ce te pe zi ce trece i se umplede pira i, dup chipul i asem -narea actualului pirat-cârmaci.

În loc s caute solu ii, spre astimula creativitatea tinerilor ro-mâni spre binele tuturor, ace tiimbecili care ne guverneaz a-lung spiritele bune ale acesteina ii. Cu cât se înmul esc medio-crit ile cu atât comunitatea poa-te fi manipulat mai lesne. Medi-ocrit ile nu pot tr i pe propriilelor picioare, ci pe proptele, pile,cuno tin e, rela ii, care fac dintr-un popor demn i mândru o co-munitate bicisnic aservit claseipolitice lacome i perfide. O,sancta simplicitas! O societatecare tr ie te zilnic în mizerie mo-ral evolueaz treptat spre ne-

Tapiserie de Bayeux


vroz , devine nefericit . Nu po itr i fericit într-o ar a nefericirii.Fericirea individual este nemij-locit legat de fericirea social ,iar cea social este determinatde starea moral a clasei politice.Dac , îmi va fi dat s scriu o cartedespre ara mea, o voi intitulaRomânia sau istoria unui popornefericit.

Din vechea Elad i pân înzilele noastre, istoria se repet cufiecare genera ie de tineri teri-bili ti. Individul simte o nevoiestringent de ritualizare a instinc-telor spre a se ap ra în fa a an-goaselor i spaimelor, pe caresocietatea modern le amplificnem surat.

Este farmecul vie ii conferitde aceast be ie a sim urilor saude formele de sex extrem, de feti-ismele i perversiunile la care

apeleaz tinerii din epoca mo-dernismului? Noi credem c maimult decât toate perversit ileerotice i teribilismele bahice saunarcotice, ceea ce confer farmecvie ii, este starea dionisiac cre-ativ .

Aceast vârst biologic afarmecului vie ii nu este propicepentru medita ie i filosofare. Etimpul tr irii la maxim a vie ii cutoate receptaculele deschise. Aac iona, a face, a visa i a crea,trebuie s fie pentru tineri eticaexisten ei în aceast perioadbiologic a vie ii. În perioada a-dolescentin , fiecare tân r tr -ie te o poveste scris sau o con-cepe spre a o tr i. Cu cât poves-tea este mai fascinant , cu atâtfarmecul vie ii îl prinde mai mult.

Farmecul vie ii se tr ie te lavârsta iluziilor, când totul fasci-neaz i te prinde în vraja i magia

clipei, când tot ce zboar se m -nânc , cum spune un proverb ro-mânesc. Pân la treizeci de anitrebuie s gu ti toate pl cerilevie ii, c ci dup aceast vârst ,începi s te întrebi dac via a arevreun sens. Or, tocmai tr irea ple-nar a farmecului vie ii te scute tede aceste întreb ri depresive.

Farmecul vie ii, cel mai ade-sea ne minte, ne prinde în cap-cane subtile, ne atrage în pl ceriinterzise (mereu va exista unfruct interzis), dar f aceste pl -ceri via a î i pierde farmecul. Înaceast perioad tinerii sunt într-o permanent stare de îndr gos-tire, mereu în c utarea sufletuluipereche.

Nimic nu farmec mai mult cao agap plin de glume, de spiritîncins, de discu ii i glume ce teprind i te aprind, te captiveazi te fascineaz pân la uitarea

de sine, de lume i de timp. Nimicnu fascineaz mai mult decât iu-birea pur , acea folie en deux,cum spun francezii, când b iatuli fata devin un singur trup, o

singur minte, un singur spirit,ce formeaz o uniune sublim aandroginului - sufletul pereche.Uneori, nebunia în doi (când fataeste în mod absolut aservit ), iaforme aberante, poate duce la cri-

, ca în cazul celor doi studen ide la Timi oara.

Starea indus de farmecul vie-ii e una special . Totul î i induce

aceast stare special , în care tesim i una cu Universul: tot sufle-tul t u e gata s accepte, necon-di ionat, orice i se ofer , ca i cumtot Universul ar concura pentruaceast stare de fericire.

E o stare psihic vecin cunebunia, când ai vrea s râzi, scân i, s strigi, s alergi, s zbori,

când crezi c totul i-e permis,când devii micul teribilist. E mo-mentul când descoperi autono-mia existen ei, libertatea abso-lut , spiritul comuniunii de grupi starea de frond împotriva re-

gulilor parentale i sociale anchi-lozate în timp.

Despre starea aceasta speci-al î i vei aminti mereu, dar nici-odat nu o vei mai putea repeta.Acest farmec al vie ii nu se poatetr i prin intermediul re elelor desocializare, ci prin contactul di-rect al companionilor. Din p cate,re elele de socializare distrug ri-tualurile ce dau farmec vie ii. Oprivire surprins , o strângere demân , un contact epidermic, toa-te aceste banalit i au o înc rc -tur energetico-emo ional maiprofund decât orice vorb despirit schimbat pe re elele desocializare.

Cred, cu t rie, c orice fiinuman are dreptul la aceste pl -ceri ale vie ii f de care via a arfi, vorba poetului francez Baude-laire, un timp care ne-apas totmai greu.

Mircea Eliade i-a impus, dinfraged tinere e, un programspartan în privin a studiului. Darnu to i oamenii, care acceseazpl cerile spiritului, sunt croi idup acela i calapod i nici nuavem preten ia de a ajunge o va-loare cultural de talia lui. E unrisc enorm s te supui unui ase-menea program spartan. Trebuie

renun i la ceea ce d farmecvie ii - jocuri, petting-uri, toateaceste nimicuri care iluzioneazi genereaz o stare emo ional

de fericire.E nevoie s ai o anumit che-

mare, o voin izvorât din tinei dincolo de tine, care s te îm-

ping cu o for devoratoare spreîmplinirea unui scop. Mircea Eli-ade s-a v zut proiectat în frunteagenera iei sale i numai cu supre-mul s u efort a putut r mâne e-ful ei. Eliade a fost unul din ceimai mari magi ai României inter-belice i postbelice. Magii suntrari i singuratici.

Se pare c exist o r cire atinerilor în aceast jungl de in-forma ii, de idei, unele pericu-loase, de tenta ii spirituale ab-surde. Unora le-au sucit min ilepân acolo, încât nu au mai g sitnici un sens vie ii i s-au sinucis.Fiecare etap a vie ii trebuie tr itdup normele ei biologice, f ane l sa domina i mai mult de pl -cerile dionisiace decât cele apo-linice.

În aceast privin , morala luiEpicur este (dintre toate formelede moral - hedonist , cinic ,stoic ), cea mai adecvat fiin eiumane - o îmbinare armonioasa pl cerilor senzuale - kinema-tice, cum le numea filosoful, pl -ceri trec toare, cu cele kataste-matice - spirituale. Pl cerile spi-rituale pot fi prelungite la ne-sfâr it, nu afecteaz în vreun felfiin a uman , spre deosebire decele kinematice care pot îmbol-

vi grav organismul.Cea mai apropiat religie de

morala epicurian o reg sesc înmorala cre tinismului ortodox,care nu impune, ci doar recoman-

reguli morale i d dezlegarela multe pl ceri. Odat cu înain-tarea în vârst , omul, vrând-ne-vrând, renun la multe pl cerisenzoriale care dau farmec vie ii.Renun area treptat la pl cerilesenzoriale, în favoarea celor spi-rituale, înseamn renun area lailuzii i la ceea ce numim farmeculvie ii.

adar, în perioada tinere iipân la maturitate (în jurul vârsteide 30 de ani) este bine ca domi-nante s fie pl cerile senzoriale -acestea fiind conforme cu dez-voltarea biologic , iar mai apoicele katastematice pân la sfâr-itul vie ii. A cantona în pl cerile

senzoriale e o contradic ie a exis-ten ei biologice. Toat filozofiavie ii const în a tr i, la momentulbiologic oportun, bucuriile exis-ten ei. Nu po i, îns , cunoa te cu

Tapiserie de Bayeux


adev rat via a, dac nu ai gustatdin pl cerile senzoriale. De a-ceea, aceste experien e nu tre-buie ratate. Experien ele tr ite înexerci iile de zi cu zi ale existen ei,formeaz fundamentul moral alvie ii. Regula de aur, ce trebuierespectat cu stricte e, este, caîn varii rela ii, s nu faci r u cubun tiin spre a- i satisfacepl cerea de moment. Cel mai u ore s faci r u, cel mai greu e sfaci bine.

Tr im într-o lume autonom .Dumnezeu nu intervine în aceas-

lume spre a pedepsi, pe unulsau pe altul, pentru p catele s -vâr ite. Exist , credem, o moni-torizare a faptelor i gândurilornoastre bune i rele, la nivelulincon tientului. În via , totul sepl te te. i nu doar de noi, ci ide urma ii no tri.

Cu toate c lumea func io-neaz autonom, ea nu este inde-pendent ci interdependent . Lafel individul, de i este autonom,nu este independent. În cadrulexisten ei noastre se realizeazrela ii de interdependen , rela ii,care la nivelul incon tientuluisunt monitorizate i determin au-toreglarea binelui i r ului pe careîl facem cu gândul sau cu fapta.

Exist , astfel, o justi ie ima-nent care mai devreme sau maitârziu se întoarce împotriva noas-tr . Este, ceea ce numesc efect debumerang, pe care nu-l con ti-entiz m când comitem r ul cugândul sau fapta. Binele i r ulse întorc atunci când ne a tep-

m mai pu in, în varii situa ii iîmprejur ri.

Un autor român, anume ToniVictor Moldovan, în cartea sa,Programul Terra, pe care o nu-me te, orgolios, brevet româ-nesc de decodare a bibliei în-cearc s acrediteze ideea unuiDumnezeu extraterestru. Nu credîn existen a unui Dumnezeu ex-traterestru. Eu cred c sunt sufi-ciente dovezi ale efectului de bu-merang, care ne conduc la ideeamonitoriz rii binelui i r ului pecare le comitem, de incon tientulfiec ruia, în parte.

Vechii elini au întrev zut, înfor a destinului, forma pl ii i

spl ii. Heraclit afirm c ethos-ul omului este daimonul s u, fi-ind perceput adesea ca o justi ie

impersonal , oarb , necru toa-re. În pofida asigur rilor date dedarwinism, care, comb tând la-marckismul, afirma c informa iadobândit nu se transmite, stu-diile sociologului francez ËmileDurkheim confirm ipoteza la-marckist , anume c anumite in-forma ii (nu caractere) cu o în-

rc tur emo ional deosebit(ca de pild suicidul ac ioneaz ,în mod radical, asupra ADN-uluineuronal) se transmit ereditar ur-ma ilor, pe parcursul mai multorgenera ii (aproximativ cinci- ap-te genera ii).

Ereditar nu se transmit carac-tere, cum credeau lamarcki tii, ciinforma ii. Ceea ce modific in-forma ia ADN-ului neuronal estefie o repetare a unei ac iuni, aunui comportament, fie o puter-nic energie emo ional , generatde o tr ire extrem , a unei situa ii-limit - crim , suicid etc. Acesteinforma ii, ce modific ADN-ulneuronal, se transmit urma ilorpentru mai multe genera ii. Ur-ma ii vor repeta, ca i cum ar fiprimit o comand posthipnotic ,ac iuni i comportamente ale îna-inta ilor.

Chiar dac aceast lume fun-ioneaz autonom, exist o jus-

ti ie imanent care ne monito-rizeaz faptele. Aceasta m suretic este implantat în incon -tientul nostru, asupra c ruia nuputem ac iona i care ne dirijeazspre împlinirea a ceea ce ne revinedrept r splat pentru gândurilei faptele noastre bune sau rele.

Vechii elini au perceput-o caun joc al hazardului, ca ans ,independent de voin a noastrcon tient , dar cu siguran inede ceea ce este programat în in-con tient.

Socrate a sesizat bine lucrulacesta, anume c omul nu comite

ul cu bun tiin ci din igno-ran . Dac omul ar fi con tientde efectul de bumerang, anume

r ul se întoarce împotriv -i,mai devreme sau mai târziu, încursul vie ii lui sau a progeni-turilor sale, ar evita s comit r ulasupra semenului s u. Acela ilucru l-a propov duit i Iisus.

Farmecul vie ii nu const îna comite r ul, din impulsivitateaadolescentin sau din ignoran ,ci de a tr i plenar timpul predes-tinat acestei perioade. Farmecul

vie ii e momentul când totul dîn floare. Fiecare genera ie tr -ie te aceste momente de iluzii,înfiorare i erotism pur.

Adev ratul farmec al vie ii îlreg sim în perioada adolescen-tin , când copilul înc tr ie te înraiul p rintesc. Am putea stabili

perioada optim a farmeculuivie ii coincide cu perioada ede-nic a ie irii din copil rie pân lamaturitate. Tân rul prins în a-ceast etap a vie ii vrea s fieliber - s fac orice, nu vrea sfie încorsetat de reguli i etici. Emomentul când prietenia, comu-niunea social i confesiunea ca-maradereasc sunt ac iuni fire ti,adesea credule, neselective. Ceiimplica i emo ional devin victimeale escrocilor sentimentali sauale perver ilor. Libertatea capadesea forma extrem a liberti-najului, a spiritului de ga , afaptelor ira ionale, a nebunieieroice. „Eu cred, afirma MirceaEliade, în nebunia afectiv , nuîn poz ” (Sensul nebuniei -Cuvântul, 25 februarie 1928).Nebunia afectiv presupune pa-siune, patima de a descoperi ade-

rurile esen iale.La genera iile actuale, când

maturizarea biologic este mai ra-pid , farmecul vie ii poate fi tr itde la vârsta de 12 ani pân lavârsta de 21-23 ani.

La 16 ani, Eminescu, aflat laBlaj, plimbându-se cu prietenul

u, Filimon Ilia, pe malurile Târ-navei, scria vizionarul poem Ami-cului F.I. în care vorbe te desprefarmecul vie ii.

„Târnava prins -n galbinemaluri/ optia prin unde gân-direa sa/ Pe când plimbarea ni

cea/ Vis r, speran e pefrun i de valuri// ii minte cândte-ntrebai/ Ce este omul? Ce-iomenirea?/ Ce-i adev rul?Dumnezeirea?/ i tu la nouriîmi ar tai?// Dar credeam ambiiîn adev r/ Sorbiam din aer cadin dreptate/ Priveam la soarec-an libertate/ A fi credeam c eun drept de fier// ... // Dar tot a-mice nu voi uita/ Acele doruritainice, sfinte/ Farmecul vie ii,îl ii tu minte?/ Cum optia dul-ce, de i min ia.’’

(M. Eminescu - Amicului F.I.)Farmecul vie ii, de i minte fi-

ecare genera ie, de i o am ge tei o atrage în jocul adorabil i ca-

pricios, pervers i dulceag aladolescen ei i al romantismelordesuete sau ne prinde în fasci-na ia clipei, ori ne atrage în idilevoluptoase i melancolii devo-rante sau, la sfâr itul adolescen-ei, ne încânt sufletul ori ni-l

otr ve te cu nostalgii amare, r -mâne cea mai pl cut perioad avie ii.

Farmecul vie ii coincide cuperioada edenic din mitul biblic.Dup aceast perioad urmeazalungarea din rai, când fiin a u-man trece în a doua etap a vie iii cu sudoarea frun ii sale î i va

mânca pâinea (Genesa [Facerea],3, 19). Dar este romantismul de-suet? Oare nu ne oblig femini-tatea din b rba i i mai cu seamdin femei s fim mereu romantici?

Eminescu m rturise te, înpoemul Eu nu cred nici în Ie-hova, c nu crede în zei, nici înIehova, nici Budha - Sakya - Mu-ni nici în via , nici în moarte,dar va r mâne ce-a fost - roman-tic. F acest romantism, care

farmec vie ii, existen a ar fisearb i f sens.

Ceea ce d farmec vie ii neispite te sufletul cu magia uneifeminit i plin de vraj i iluzii.E bucuria cea mai mare a exis-ten ei - când iluziile par atât dereale, încât a tr i clipa f a sim i,ca la vârsta a treia, îngrozitoareaap sare a timpului, este cea maifascinant aventur a lui a fi înlume, ca un drept de fier. Cinecrede, la vârsta adolescen ei, înmoarte? Via a, la vârsta puber-

ii, ne apare o etern poveste -tinere e f b trâne e i via

de moarte, cum spune cu-noscutul basm românesc.

Bibliografie:1. Johan Huizinga - Homo ludens,Ed. Humanitas, Bucure ti, 20032. Mircea Eliade - Profetismromânesc, Ed. Roza vânturilor,Bucure ti, 19903. George C linescu - EnigmaOtiliei, Ed. Litera, Chi in u,19984. Stephen C Covey - Eficien a înapte trepte, Ed. Alfa, Buc., 2000

5. Mihai Eminescu - Poezii, Prozliterar , Ed. Cartea româneasc ,Bucure ti,19846. Friedrich Nietzsche - Na tereatragediei, Ed. Pan, Ia i, 19927. Mircea Eliade - Huliganii,Ed. Rum-Irina, Bucure ti, 19928. Toni Victor Moldovan - Pro-gramul Terra, Ed. Conexiuni,Sibiu, 2000


Mariana Vicky V^RTOSU

Constan a Cornil este, prinexcelen , poet , de i a cochetati cu proza i cronica de prezen-

tare. Dup un lung drum parcurspe... aleea metaforei, Constan aCornil este la cea mai înalt cota crea iei sale. Semnatar a patruvolume de versuri: Anotimpulcinci, Arhitectura sufletului,Alergarea luminii i Aleea scri-sorilor (vede i bine, toate volu-mele au semnul literei ,,A”, ceeace s-ar putea traduce prin uimireaprodus ), poeta a mai fost inclu-

i în antologii colective (Alevei trup de fum, O antologie,Antologie de poezie, Amprente,etc.). De profesie, asistent de po-ezie, Constan a Cornil i-a pro-pus s acorde asisten sufletu-lui, prin sensibilitatea poezieisale. Delicat , profund i filoso-fic , poezia Constan ei Cornilnu poate fi inclus în postmoder-nismul despre care se face atâtacaz. Oricum, maturitatea poetic ,tematica, discursul utilizat o cla-seaz în rândul poe ilor recu-noscu i, consacra i, recitalurilesale fiind primite cu emo ie i

aplauze, ori de câte ori a fostinvitat s i prezinte poezia.Frecventeaz cenaclul „DuiliuZamfirescu”, este membr a Aso-cia iei Culturale „Duiliu Zamfi-rescu”, membr a LSR, filialaVrancea, înc de la înfiin are, într-o continu activitate literar depeste treizeci de ani, poate fi nu-mit , f t gad , un p str tor itransmi tor al limbii române.Poate i din acest motiv a remar-cat-o poeta Constan a Buzea.Valeria Manta T icu u consider

ar putea de ine statutul deMadame Bovary a poeziei vrân-cene. Gheorghe Andrei Neagucrede c lirica poetic i meta-fora, mai mult, imagistic ine-dit situeaz poezia pe linia de-

vâr irii stilistice. În cea de-apatra sa carte, poeta renun lahaina intimist cu care era în-ve mântat ( tefania Oproescua remarcat acest lucru) i atacteme majore pe care le solu io-neaz excelent. i, pentru c des-pre poezie, cel mai bine vorbe tepoezia, argumentez: „CU OSINGUR CHEIE Se face c /

Urcam/ Multe trepte/ Într-unlabirint/ În care tu erai/ Pestetot/ Dar nu te/ G seam/ Pe sub

lpi/ Firul t u/ Cre tea c -tor/ Nu-l striveam/ Pentru crespira/ Respira-nemuritor/

rea totul un rai r sturnat/ Încare tu erai femeie/ i eu eram

rbat/ Cu o pâlnie alb / Într-un ochi/ Îmi turnai lacrima ta/Nu curgea/ Doar discret/ În-ghe ând/ Se ruga:/ F , Doamne,acum/ S fiu din nou b rbat/ Egreu s urc/ Încet ca femeie/Peste tot/ Sunt atâtea u i/ Cedoar se închid/ Cu o singurcheie.; DE RERUM NATURA/Înc tu eaz -m , Doamne/Legându-mi gândurile/ La spa-te/ Cu inima ta./ Într-o noapte/M-am trezit/ Între azi i-ntre ieri/Mila Ta se mic orase/ Pentrutoate r nile/ Pricinuite de c -deri/ Faptele erau a ezate/ Cugenele ude/ La vedere/ Pesteumbra aprins / Ca o veche t -cere.; DARUL APROB RII /Gândul sau cuvântul/ Nu tiucare a fost înainte/ Întreb peta-lele timpului/ Unde s-a oprit

Portret de autorrota ia lor/ Când se suprapu-neau/ Unul peste altul/ Ca o lu-min neapus / Atunci nu exista/Niciun motiv/ De neiubire/ Oa-menii atingeau/ Vârful degete-lor/ Doar cu un col de privire/Totul era aprobare/ În lupta cuneastâmp rul nop ii/ Fiecareprimea în dar/ Un orologiu/ Cuel s i m soare/ Orele de vârf.”

Sunt edificatoare, nu sunt,dumneavoastr , cititorii decide i.Oricum, mesajul, departe de a fiintimism, departe de banalitate,departe de ludic este unul medi-tativ, existen ialist, profund i fi-losofic. Despre c ile sale s-aumai exprimat: Mircea Dinutz, Emi-lian Marcu, Viorel Dinescu, DanMovileanu, Ionel Necula.

Constan a Cornil este unadintre poetele vrâncene cu carene mândrim. Este una dintre po-etele la care modestia ocup unloc frunta . Poate, i de aceea,nu s-a impus.

A alunecat spre inimile iu-bitorilor de poezie, delicat, inse-sizabil, în ritmul i muzica bobo-cilor preg ti i de înflorire.

C#r]i primite la redac]ie de la Editura HERALD, Bucure[ti


Azi nu-i voi da cu piciorul fericirii

azi nu-i voi da cu piciorul fericiriieste prea frumoas prea sincerîmi seam prea multîn gândire i gesturinu mi-a gre it cu nimicm-a iubit a a cum sunta vrut s fie doar a mea i atât

îmi strâng fericirea la pieptîi ascult vorbele calde i inima eicum bate numai i numai pentru mineîmi ajunge cât am fost pas re c toarecu lacrimi de soareînsingurat în apus

iubind fericirea am îmblânzitpân i moarteapisica neagr ce împinge ghemulde lân albastr prin univers

azi nu-i voi da cu piciorul fericiriinici mâine nici poimâinenicicând

N-a vrea s tii

n-a vrea s tii ce este acum în sufletul meuo lacrim este de ajuns s distrugun castel de nisipn-a vrea s tii c icar este zborulfrântprescurtatal primului meu arhetip

am renun at la tot pentru tinen-am în bagajedecât dor de iubirei ni te bandajehârtii

am renun at la o lume mai bunîntorcându-mi obrazulcelor care vor scuipai repetat vor lovi

n-a vrea s tii c îmi pot pierde putereade a lupta de a crede i de a tr in-a vrea s tii i totu i

i spun toate acesteanu sunt omul de piatrsau pref cutulcare te poate min i

Harachiri cu s geata lui Cupidon

toate drumurile duc la tineacesta este destinul i totu imul i au spus c este prea frumospentru a fi adev rat

astfel apar primele întreb riprimele supozi iii nu mai sunt sigur dac totul

este o minciun inventat de al iisau de propria mea îndoialaduce i-mi o dovad un cuvânt orice

vrea s tiu pe cine trebuie ucid cu sânge rece m eliberez de spaima e ecului

inima strig se bate cu pumnii în piepti rupe c ma a î i face harachiri

cu s geata lui Cupidoninima asta îmi apar inesau este o pas re care a migratdin paradisul placentei în infernulcald al c rnii mele irepetabilemam de ce m-ai n scutînainte de sfâr itul tuturor dorin elor

poate c un test va face diferen ami-am spus

fiu altcineva s fiu glacial privesc totul din exterior ca un judec tor

dar testele sunt menite s distrugîncredereaiubirea nu are nevoie de teste ci de faptei singurul lucru care ne ine împreun

este c tu e ti patria cuvintelor melei dorin a pe care mi-am pus-o cândva exi ti draga mea Nicoleta

Dumnezeu ne d dar nu ne bag i-n sacîn care sac m întreb în cel al lacrimilornu sunt decât suferin eîn buzunare doar chei de deschis

ile bordelului cotidianiubirea este un sac f fundîn care ne arunc m speran eleca pe ni te haine murdaresperând mai apoi s ne creascpene de înger

fim ferici i fredonând cântecede am git nemurirea

Din prea mult iubire

ieri o femeie mi-a spus c am dou defecteîndeajuns cât s rup vraja unui cântecsau a unei pove tidintr-o dat mi-am dat seama

am numeroase defectede care ui i atunci când e ti iubit i iube ti

întreb rile au început s curg s curgde ce sunt a a i nu altfel?oare to i gândesc la fel despre mine?oare trebuie s m schimbpentru a fi pe placul cuiva?oare ce este r u i ce este bine?

m-am întrebat i m-am tot întrebatceva a început s m doarceva a început s plâng -n surdinsingur tatea începuse s nasc mon trila cap tul tunelului pâlpâia o lumin

primul meu defect era c sunt om i iubescal doilea c iubesc prea mult i tr iesc

Iubirea ne execut silit

sunt oameni care flirteaz toat via ai oameni care iubesc toat via a

unii sunt mereu cu zâmbetul pe buzeceilal i cu misterul în t ceri i privirieu am ales sa fiu poetmodelându-mi cuvintele sincerepe sufletul celor care mai cred în miracole

s cer nim nui nimic în schimb

în lumea în care tr iescdezinteresul i t cerea ruineaz prezentulcâ i î i mai amintescde clipele frumoase petrecute împreuncâ i mai au dragoste de oferitla cump na dintre anii câ i se joac de-a iubirea

executând silit victimele focurilor sacre

ferice de cei ce sunt profe iîn aceast lume de orbiferice de cei ce dep esc barierapropriului eu i credîn în elepciunea de pe urm

fim ca ei s nu ajungem iubiri i prafpe catafalcuri D

in v

olum

ul în

pre

gtir

e„R

ug u

ltim

ului

poe

m”

Ionu] CARAGEA(Montreal, Canada)


Marian P~TRA{CU

i Bobâltiu s-a mirat când i-acerut s -l tund , doar nu avea

rul a a de mare. L-a tuns totu izero - de jur împrejurul capului inum rul unu în rest, dup ce-ispusese de ce. Nici frizerul i niciceilal i care erau de fa nu preaîn elegeau ce e aia s fii „pioner”,de i el se str duise s le explice.Pe când Bobâltiu îl tundea, în ca-mer a intrat Laie Chircu - un-chiul lui, chiopu, care, auzindde ce se tunde nepotul, îndat aînceput s -njure ap sat, printredin i:

- Na terea i parastasu’ mamiilor, de mici v -ndoctrineaz !

Puflea, Laie Ureche adic , re-ferent la Sfatul Popular, omul par-tidului, de, n-a avut de lucru i i-a zis sf tos, punându-i mânadreapt pe um r:

- Las , b , Laie, ce, legionariii nu f ceau la fel? î regina nu

erea ea mare la Cerceta îRo-mâniei? î str ria lu’ Carolal II-lea? Elea ce ereau? Nu totîndoctrin ri?

- B , te ia mama draculi!, i-azis îndat Laie Chircu smulgân-du- i um rul de sub palma lui Pu-flea. P i bine, b , s compar ce

erea atuncea cu ce fac tia acu-ma? C dac nu ereau ru î, m ipupa ’ voi comunism! Câ ’ comu-ni ti ereau, m , în România în pa-tru’ ’cinci-patru’ ase, ca s nu

i vorbesc la-nceputu’ r zboiu-li? H’re-ar ei ai draculi de ameri-cani î de engleji, ne-au vândutru îlor!

- De, b , Laie, asta-i via a, s -nvârte ca o roat , ieri - voi mari îtari, az’ - noi..., a mai zis Puflea.

- Voi tari, p dracu’! Ni te coz’de topor! Ni te vându ’, astasunte ’ to ’!, i-a r spuns încrun-tându-se Laie Chircu .

- B , ia m i t ce ’ draculi dingur , la mine-n cas nu face ’ voipolitic , a ’ în les? Ce, vre ’ sam n cazuri din cauza voastr ?,s-a dat la ei Bobâltiu, frizerul.

La întoarcerea spre cas ,Marinic s-a b gat pe la mo u-

u, Chircu , bunicul dup tat ,care st tea într-o c su separatîn aceea i curte cu Titu, un fratede-al lui taic -s u mai mare decâtel cu doi ani. Trebuia s -i dea ilui vestea cea mare, nu? L-a g sitpreg tindu-se s i fac baie, ciu-

rul era în mijlocul c ru ei,iar pe „plat” - un cazan mare detabl cu ap pus la înc lzit.

- Iiii, bine c-ai ven’t, nepoate,-m’ pui î mie ap -n cap s m

sp l!- Gata, mo ule, î ’ pui!- Da’ une-ai fost?- La Bobâltiu, m-am tuns, c

luni m face pionier.- Da’ de ce te face?- Pentru c înv bine î am

note mari, mo ule!Chircu a uitat s -l mai întrebe

ce e aia „pioner”, pentru c , întretimp, î i tr sese de pe el c ma alung , î i „l dase” cioarecii, î isumesese izmenele pân deasu-

pra genunchilor i se vârâse dejaîn ciub r.

- D -ncoa’ s punu’, uite-lcolo su’ pat, în stranchina aia!

Într-o „stranchin ” de p mântnesm uit , la piciorul patului,era o bucat mare, aproape cu-bic , de s pun de cas .

- Ce naiba, mo ule, n-ai î taleun s pun m i ca lumea, dac nuunu’ de fa , m car unu’ „Cheia”?,l-a luat la rost nepotul.

- Taci, b , din gur , î d -l în-coa’, sta e s pun adev rat, f cutde M -ta Moa a din zod î o-sânz de porc amestecat cu s ude oaie, nu-m’ trebe mie s punde taolet , nu dau eu p mine cuporc rii d-alea di la coperativ !

Pentru el, s punul de „tao-let ” era un moft, ca i mâncatuldin farfurii de „por olan” i cutacâmuri din inox. El folosea nu-mai str chini de p mânt i linguride lemn; g tea în oale de p mânt,nu bea ap decât din ulcior, cândn-avea s pun de cas , se sp lacu cenu ...

Mama Moa a era fata lui. Ise spunea a a de c tre toat lu-mea, era doftoroaia satului - mo-ea, scotea m sele, îndrepta oa-

se, punea ventuze... I se mai zi-cea i G roaia, fiindc era c -

torit cu G zaru - Te cu dupnumele adev rat, erau mul i cunumele sta la ei în sat. St teachiar peste drum de ei, unde în-cepea uli a care cobora în vale,sub Gorni , la moara lui IonelTe cu .

- Acu ’ toarn !, i-a cerut Chir-cu lui Marinic , dup ce acestai-a dat bucata de s pun. Nepotula apucat de ureche o ulcic de

mânt i a vârât-o în cazanul cuap de pe „plat”.

- Mo ule, da’ apa asta e cam

rece, dac rece ti?- Las-o, b , a a, tu nu tii c

eu nu suf r apa fiart ? -ap i,pân’ m gat eu de sp lat, s-o maiînc lzî o âr , nu recesc eu, a a,cu una cu doo!

Într-adev r, dup cinci- aseoale de ap turnate pe cap, Chir-cu i-a spus:

- Ia arunc , b , o stranchinde ap rece p foc, ce, vrei s mop ri?

Când apa l-a acoperit pân labrâu, cum st tea el „stârcit” înciub r, i-a scos izmenele, le-astoars bine i le-a pus pe mar-ginea ciub rului. A continuat sse spele pân a terminat toat apadin cazanul de pe „plat”.

- Acu’, ia c ldarea aia cu aprece i pune-mi-o în cap!

s mai comenteze, Mari-nic s-a conformat.

- D arvetele elea dou îie ’ o âr’ afar’, s poci ie î î eudin ciub r ca s m regulez, i-amai cerut el.

Nepotul i-a dat dou „ arve-te” mari, înflorate - unul pentrucap i trunchi, i cel lalt mai ve-chi pentru restul corpului.

- Hai, b , intr , c m-am g tatde regulat!, a auzit el la un mo-ment dat de afar .

Marinic a intrat în c rui l-a g sit pe bunicul lui îmbr cat

cu o c ma alb , lung pân lagenunchi, cu mâneci largi, bro-dat pe margini i la piept i guler- cu „râuri” înguste de flori. Peste

ma î i tr sese o vest din p -nur , iar pe sub poalele ei - ni teizmene albe, largi, legate deasu-pra labelor picioarelor cu b ieri.În picioare, „p gol”, avea ni tepapuci din „tren e” iar peste mij-

(fragment din cap. II al romanului “Via]a ca o provocare”,Editura Fortuna R@mnicu V@lcea, 2010)


loc se încinsese de mai multe oricu un brâu lat, brodat peste totcu romburi ro ii i negre. A luatde pe pervazul ferestrei o sticlcu „gaz”, din care i-a turnat pu-in în palma de la mâna dreapt ,i cu ambele mâini, i-a masat

bine pielea capului. Marinic astrâmbat din nas iar Chircu , ob-servând asta, i-a zis:

- Ce, b , nu- ’ prie te? S tiiî tu c gazu’ i pelinu’ sunt sfinte

pentru pureci î p duchi!Într-adev r, avea tot timpul

pe sub pat, pe sub mas , pe sublad i prin locuri pu in umblate,pelin - verde vara, uscat în restulanului. Mirosea frumos în c -ru a lui, fire te, atâta timp cât nu-i d dea cu „gaz” pe cap. Era un

om mic de statur i, curios, lacei peste optzeci i cinci de aniai s i, avea pu in chelie pe vâr-ful capului, dar niciun fir de p ralb. Aceast caracteristic ciu-dat fusese mo tenit i de ceipatru b ie i ai lui: Laie, Il , Titui M rian, chiar i de Marinic ,a cum avea s constate mai târ-

ziu, dup cincizeci de ani, când,întâlnindu-se cu prieteni i cu-no tin e - fo ti colegi de coali de liceu, ba i de facultate -,

era „acuzat” c se vopse te, ceeace îl revolta peste m sur . MamaMoa a, în schimb, la cincizeci deani, avea deja p rul „sein”...

Chircu f cuse Primul R zboiMondial i Marinic i-a amintit

, dup ce a plecat în clasa I, l-achemat pe la el, i-a dat trei lei „debomboane” i l-a îndemnat s în-ve e carte, s ajung i el om ma-re, c ci „cap avea”. Constataseel asta când, una-dou , nepotulîl b tea la cap s -i mai povesteas-

din r zboi, sau despre MihaiViteazul, din care sus inea c s-ar trage neamul lor, apoi despre

tefan cel Mare, Mircea cel B -trân i Vlad epe . Ba, îl punea

-i explice cum func iona mi-traliera, fiindc pe front, Chircufusese mitralior în regimentul 27,comandat de colonelul Macri.Lui Marinic îi pl cea mai ales saud cum a ajuns el s comandeunor generali i cum a fost deco-rat tocmai de c tre generalul Ere-mia Grigorescu ...

Vasile Anton - Cum s scriu uneseu..., Ed. PIM, Ia i, 2011

Brânzan Constantin -Instantanee cu epigrami ti în

Cetatea banilor Craiovei

*** - Lumea epigramei, Ed.SemnE, Buc., 2011

Marius Robu, în volumul „Degeaba”, nu e lovit de aripapostmodernismului, la mod pe toate drumurile i toate coclaurile.De altfel, curentele literare nu sunt garan ia valorii, sau semnul

nonvalorii, ci orient ri ge-nerale, în limpezimea c rorapoe ii î i afirm , mai mult saumai pu in, vârtejurile origi-nalit ii.Structural, Marius Robu e unclasic. La el, poezia este ra io-nament, demonstra ie. Îl tr -deaz ritmul, m sura, rima.Poeziile au costum i cravat ,redingot i papion. Dumne-zeu i soarele, iubirea i inimasunt pilonii care in lumea.

ruirea f recompenseste semnul sacralit ii. Soa-rele î i trimite lumina spre p -

mânt „degeaba”, gratis, f plat . Inima sluje te în piept„degeaba”, f tax , f impozit. Dumnezeu se distribuie înfiecare suflet de om „degeaba”, f preten ii de r splat .

Janet NIC

În volumul „Dumnezeu este singurul meu prieten”, Ana Dr goianucultiv o poezie de factur postmodernist . Structura interioareste un insectar de st ri fulgurante, având fragilitatea boabelor derou , înaintea r ritului de soare. Versurile libere se vor slobode,

iar versurile albe caut culoa-rea emo iei i c ldura ideii deDumnezeu. Poeziile se strati-fic în jurul „crucii”, v zut caun „paratr snet” pe spinareadestinului, garan ie de sigu-ran în lumea r ului. În ver-ticalitatea divin a crucii, in-tersectat de orizontalitatea iprecaritatea uman , se aflsâmburele adev rului. Din ne-fericire sau, poate, din fericire,între poet i Dumnezeu se afloamenii, reale i poten iale sur-se de nelini te. Ambiguitatealumii sublunare na te derut ,

team , dar i poezii. Volumul nu sluje te construc ia, ci de-construc ia. Totul se tope te, se pierde. St rile, f nume sauetichete, se desfac pân la ramuri i r murele, drumurile devindrumeaguri i poteci. Este o lume unde alunecarea nu are timp deîntreb ri. De aici, nevoia de Dumnezeu.

Janet NIC


Elena ARMENESCU

Via a pe P mânt presupuneun paradox între tendin ele p -mânte ti de care sunt legate ins-tinctele de vie uire i înmul ire,adic firea animalic , p mân-tean , care s luiesc în acela icorp cu firea dumnezeiasc , di-vin , care aspir , dore te puri-tate, blânde e, mângâiere, dra-goste. Unii reu esc s le împace,al ii nu, l sând s încline balan apreponderent sau exclusiv spreuna dintre ele, la antipozi aflân-du-se bruta i sfântul.

În c toria noastr prin via ,avem un drum sinuos i ne apro-piem când de unul când de altul.Totul este s devenim con tien ii s alegem nu calea de mijloc,

care, cu siguran , ne confer unconfort, numai c ea duce sprenic ieri. Mergând doar pe aceas-

cale, parcurgi rânduri de vie i,cum merge o pisicu sau un câi-ne pe band ! Aurea mediocritas,cunoscutul dicton antic nu cred

se aplic în acest caz. Cu atâtmai mult, cei binecuvânta i cuvia lung , dup ce trec de 60de ani - vârsta recomandat i debudi ti - trebuie s lase altora gri-jile privind administrarea averii(cine o are) i toate celelalte pre-ocup ri m runte i banale de caretrebuia s se ocupe, iar timpulcâ tigat din aceste renun ri s -l foloseasc pentru spiritualizare.Cum? Respectând Legile divinela care ad ug m cele 4 legi spiri-tuale din filozofia indian :

- prima lege: „Persoanele pecare le întâlne ti sunt persoanelepotrivite”. Cu alte cuvinte, ni-meni nu intr în via a noastr dinîntâmplare; toate persoanele cu

Conspira]iaUniversului

care interac ion m se afl al turide noi cu un motiv, acela de a neajuta s înv m lec iile de viacare apar i s continu m drumulpersonal;

- a doua lege: „Ceea ce ni seîntâmpl este singurul lucru careni se putea întâmpla”. Nimic,absolut nimic din ceea ce se pro-duce în via a noastr nu ar fi putut

se întâmple în alt mod (nicicar detaliul cel mai nesemni-

ficativ). Nu exist : „daca a fi f -cut cutare lucru, s-ar fi produsalt cutare lucru. Toate i fiecareîn parte dintre situa iile care seproduc sunt perfecte, cu toate cmintea i egoul nostru nu le ac-cept .

- a treia lege: „Orice momentîn care se începe este momentulcorect”. Totul începe în momen-tul potrivit, nici înainte, nici du-

; când suntem preg ti i pentruca ceva nou s apar în via anoastr , exact atunci apare (în-cepe);

- a patra lege: „Când ceva setermin , se termin ”. Dac cevaa luat sfâr it în via a noastr , estepentru propria noastr evolu ie,deci cel mai bine este s închizicapitolul i s mergi înainte îm-bog it cu acea experien .

Cred ca nu este întâmpl tor cite ti aceste rânduri acum;

acest text ajunge la tine azi pentru e ti preg tit(a) s în elegi c

„nici un fulg de z pad nu cadeniciodat în locul gre it”.

Cam asta în elegea i Leibnitzcând spunea c : „tr im în cea maibun dintre lumile posibile”.

Revenind la ideea c trebuie devenim con tien i de ceea ce

este în jurul nostru, s nu l m se întâmple ca o întâlnire mira-

bil cu o persoan sau implicareaîntr-un proiect care ne-ar ajuta înevolu ia noastr s treac aproa-pe neobservat , s nu-i d m a-ten ia cuvenit . Asta desigur de-pinde i de capacitatea noastrde a identifica beneficul - desigurspiritual - în via a noastr . Totuleste s tii ce cau i i s dore ticu ardoare acel CEVA, a a cumspune într-unul dintre cele mailuminoase pasaje din c ile sale,ini iatul scriitor Paulo Coelho:„Când î i dore ti cu ardoareceva, întreg universul conspirpentru a te ajuta s i împline tidorin a”.

Ideea aceasta atât de simpleste prezen-tat în volumul „Al-chimistul” (care a fost dramatizati pus în scen i în România).

De altfel, din mai toate c ile luirezult ideea c Universul (Dum-nezeu) te iube te i î i vrea binele,toate câte i le vei dori se vor îm-plini. Tu singur p tuie ti în fa-a viselor tale i renun i la ele,

crezându-le de neatins. Tocmaide aceea, gândirea pozitiv , ur-cu ul pe drum oricât de greu arfi, sunt numai etape în realizareaunui scop în tor. Cu cât crezimai puternic in visul t u, cu cât

i dore ti mai aprig ca el s se în-ptuiasc cu atât î i vor ap rea

în cale mai multe posibilit i pen-tru ca visul s devin realitate.

E normal s te temi, e normalov i. Îndoiala î i aduce a-

minte c e ti om, numai un nebunse arunc uneori c tre elul lui

minte, f s evalueze pri-mejdiile... î i dore ti s ajungi

acolo... e important, dar cum veiajunge oare?

Mergând pe drum i se vordeschide noi perspective, pri-vind de acolo calea se va vedeamai clar ... dar numai dac ai cu-rajul s fi urcat pe acel drum, care,aten ie! Uneori este sau poate fispinat ori plin de capcane, ispite.Dorin a i încrederea ta în reu it

i creeaz i determin viitorul.adar, s nu uitam c Uni-

versul - din care noi facem partei suntem doar cât un fir de nisip

raportat la imensitatea lui - neajut în func ie de dorin a, de vo-in a noastr s ajungem ori înpr pastia întunecoas a existen-ei unde suntem n li i de pa-

timile i viciile mizerabile caredemoleaz atât s tatea corpu-lui cât i temelia min ii sau pepiscurile înv luite în lumin , aledragostei ziditoare cu toate bu-curiile oferite de ea condi ionatde apropierea si cunoa terea luiDumnezeu, cât ne este îng duitîn aceast ipostaz de fiinra ional - înzestrat cu disponi-bilitatea îmbog irii spiritualiz rii- încarnat pe planeta P mânt!

În urm cu peste dou zeci deani - într-o convorbire cu un pri-eten scriitor ce se întorsese dinIndia, am ajuns la aceasta con-cluzie i mi-amintesc c în mo-mentul desp irii mi-a spus ferm,subliniind prin tonusul vocii salecu o vibra ie special : „ ine min-te, Elena, nu uita drumul!”.

Mie cred c mi-a folosit acelîndemn, de aceea m adresez înspecial celor care sunt acum încnehot râ i: Identifica i-v elul,apoi merge i direct spre el cuconvingerea c se va împlini!


Costel STANCU

***

Sfielnic ceasul. Parc-al lui scheletcu sânge de fecioar a fost uns,

pierd în mine precum rouaîn usc ciunea ierbii s-a ascuns.

Piatr de moar , timpu-ncet m roade,în m cinarea lui sunt doar un bob –uiumul dat p rilor în ceruriunde la împ rat se-nchin rob.

Inima-mi grea, vârtej ascuns în carne,s-a risipit asemeni unui nor,ceasul a stat, în locul lui se-audeal sufletului tic it u or.

Secunda mor ii-i f con inut- arpe stors aprig de venin –totu i la ea ne repezim cu to iica b utorii la un vas cu vin.

***

Se-a eaz robu-al turi de st pân- ca pe-un inel de aur dou chei.Pentru o clip , lan ul lui atingebr ara fin de pe glezna ei.

Mân în mân , ochi în ochi, îi pare fac al lumii tainic înconjur.

i, moale, în p mânt, se scurge timpulprin trupurile lor f contur.

Danseaz lin, gust licoareace nefiresc i-a-mpreunat.În schimbul îndr znelii, robulva fi, în zori, decapitat.

Ce-i pas , mâinele-i departe!Moartea? Mai mult o ar tare.O insul spre care tot vâsle tiiar când ajungi aproape, ea dispare.

E ora dansului, cânta i viori! se prefire via a-ntr-un suspin.

Acum, pân i regele îl iartpe cel ce i-a turnat otrava-n vin.

***

S-a aruncat o pas re pe geam.A c zut pan cu pan , rar.Am a teptat-o, jos, cu palmele-ntinsedar a fost în zadar.

Mi s-a scurs trupul ei printre degete- fin ca nisipurile, sclipind ca amnarul -De ce n-am prins-o, nu în eleg,doar eu eram p rarul.

-mi cânte voiam, preg tisem gr un ei boabe de struguri cu sânge de taur.

De unde s tiu c dorin a-mi era,pentru ea, colivie de aur?

A l sat în urma ei, la pervaz, o scrisoaretrist ca a oric rui sinuciga :atârnat într-o doar de col ul ferestrei,un cuib cu puii gola i.

De azi nu mai sunt p rar! am urlatînl untru-mi ca în pustie.Dup ce mor, leg na i-mi pe mâiniun trup de pas re. Liturghie.

***

Te duc la groap îmbr cat -n mireas ,pe un pat minuscul cu roti ede chihlimbar. Eu tac, tu î i târâi prin rân

rul negru, l trat de câini- convoi mortuar. Se cânt întruna,din orchestr ies aburi ca dintr-ocan cu ceai. Ne reg sim, copii,la fiecare r scruce, adunând b nu ipentru intrarea în rai. Drumul e lungopririle dese. În cre tetul boilor scap ,încet-încet, sorii. E-atâta lini te c audcum se macin între ele, pe cealalt lume,pietrele morii.

***

Se b teau oameni i p ri împart pu inul r mas

dup datul uiumului. Mor reas tân ,moartea sta pe o piatrîn mijlocul drumului.„N-ai s treci, striga,vreau tot s -mi r mâie!Steaua ce cade se agade cea care suie.”Aveam pe atunci cai n zdr vanica norii de ploaie.Totu i, sub cerul liber am înnoptat.Doamne, mi-e ti martor:cu sacii plini am venit,cu palmele goale-am plecat!

***

Am obosit. M voi retrage lin,de aste v mi s fiu cât mai departe.Cu trupu-mi trecerea o s-o pl tesc,

ci sufletul, nes ios, se-mparte- n cristale mari, ca sarea la boga iori cântecul, de sus, privighetorii,când însu i Dumnezeu coboar bra ul

-nchine un pahar cu muritorii.Vrednic sunt eu s judec taina firii?

-ndrept, în mintea-mi, chinul lumii,-ntreg? scutur m rul f de prihan ,

fructul curat de cel cu viermi s-aleg? îndoiesc. Supus voi fi de-acuma

cum în capcan un picior de fiardin care-o alt via se desprindei-i preg tit ca s mu te iar .

***

ti atât de frumoas încâtfiin ei mele i se face urâtde ea îns i, pe cer, mereu alta.Sub luna, des vâr ita, înalta.În lini tea de început a luminiitr iesc - a câta oar ? - taina gr dinii.Ca arpele care-a mu cat din c lcâi f rostnu-mi mai g sesc, în p mânt, ad post.


O carte ce merit reluatla lectur adeseori este „Mirareafilozofic ” a Jeannei Hersch,ap rut , în traducere român , laEditura Hasefer, în 1994. Nu pu-tea lipsi Soren Kierkegaard, carea tr it în Danemarca, între anii1913-1855, adic o via extremde scurt pentru un filozof, capentru orice om.

Karl Jaspers î i alesese camodele ini iale pe Kierkegaard ipe Nietzsche. Ambii mae tri auavut o via plin de dificult i,datorit unei sensibilit i acutei unei lucidit i rar întâlnite. Au

respins retorica, tot ceea ce afir-mau era rezultatul unor tr iri pro-prii, ei tr iau prin propria gândire,desigur, dup ce au asimilat unvast tezaur de cuno tin e. Unspirit critic, neiert tor chiar cu eiîn i, i-a f cut s priveasc lu-mea cu un ochi cercet tor, pru-dent i reflexiv. De aici i sufe-rin ele îndurate. Copil ria i ado-lescen a lui Kierkegaard seamoarecum cu aceea a lui Kafka, fi-ind dominat de autoritatea ta-

lui, om de afaceri, devenit bigotla b trâne e. Când s-a n scut, ta-

l avea deja 56 de ani, ceea cenu l-a ajutat s se apropie preamult de p rintele s u. Copilulavea tendin a s cread în mis-tere, stafii, juca diverse roluri,mascat fiind. Însu i tat l priveacu neîncredere i triste e compor-tamentul ciudat al fiului, dar nueste de mirare, din moment ceeduca ia cre tin pe care i-o ofe-rea p rintele nu se baza pe opti-mism, pe speran a Mântuirii, ci aregretelor eterne pentru P catulOriginar, crucific rii Domnului,.a. În 1830, Soren se înscrie la

Teologie, conform dorin ei tat -lui. Via a sa cap o turnur mailuminoas , intr în cercuri de pri-eteni, intelectuali de talia scriito-rului Andersen, .a. T rul î i

Boris MARIAN

Kierkegaard –un geniu straniu

caut modele în Faust al luiGoethe sau în Don Juan, eroulpopular din numeroasele scriericare circulau în Europa. Prima saiubire a fost Regine Olsen, dareste de la început chinuit de în-doieli, pe care le împ rt teiubitei în scrisori pasionale. Ei selogodesc în 1840, an în care îimoare tat l. Înclinat spre mistic ,el caut o comunicare cu tat l de-funct, se dedic studiilor filoso-fice, iar în 1841 scrie „Conceptulde ironie raportat la Socrate”.Rupe logodna. Regine se umile -te, îl roag s revin . Soren scrie„Jurnalul unui seduc tor”, numaipentru a se înf a mai r u decâtera. Regine s-a c torit cu filo-soful Schlegel.

Kierkegaard public „Frag-mente filozofice”. Este deopo-triv pornit pe calea reneg rii, dari a pream ririi cre tinismului, a

Bisericii. Respinge cu o multitu-dine de argumente, hegelianis-mul, ra ionalismul lui Hegel, opu-nându-i individualismul, credin afiec rui individ în parte, cinsteaacestuia. În pamfletul „Clipa”,filozoful îl atac pe episcopulMartens, un adept al lui Hegel.Se opune religiei oficiale, sus i-nute de stat.

Fire pesimist , depresiv ,scrie „Alternativa”, „Post-scrip-tum”, „Maladia mor ii”. Se con-sider un „filozof privat”, dar nua p sit niciodat dialectica, un-de Hegel era maestrul. Dar Kier-kegaard era un revoltat, el consi-dera c libertatea permite oricui

poarte masca pe care o dore -te, f a- i pierde identitatea in-terioar .

„Cuvântul lui Dumnezeu”,lucrare din ultimii ani de via ,ni-l înf eaz ca pe un Iov în

utarea Cuvântului salvator. Deaici a pornit i Nietzsche, care se

tea cu 11 ani înaintea mor ii

lui Kierkegaard. El a fost i unpre-existen ialist. Din el s-auinspirat filozofi ai secolului XX.Ca i scriitori.

Pe Iisus Christos, filozoful îlcaracteriza ca pe un Paradox ab-solut. Comparând exemplul luiSocrate cu cel al Mântuitorului,filozoful afirm c Socrate stimulacunoa terea adev rului, iar Iisusera însu i Adev rul. În privin aexisten ei, el împ ea în trei stadiiaceasta: estetic, etic i religios.

Kierkegaard ne îndeamn lasubiectivism, la ironie i la auto-ironie, numai astfel adev rul sepoate revela. Credem c are drep-tate. Despre influen a sa ne spuni enciclopediile (inclusiv Wiki-

pedia).În cursul secolului al XIX-

lea, influen a gândirii lui Kierke-gaard s-a exercitat numai asupraunor scriitori scandinavi, ca Hen-rik Ibsen i August Strindberg.Abia un secol mai târziu, concep-iile sale filosofice se reflect în

scrierile reprezentan ilor filoso-fiei existen iale, ca Albert Camus,Gabriel Marcel, Martin Heideg-ger, Jean-Paul Sartre, Karl Jas-pers, precum i ai „dialecticei ne-gative” (Theodor Adorno).

i scriitorul ceh Franz Kafkaa fost profund influen at de ope-rele lui Kierkegaard. În literaturaromân influen a operei lui Kier-kegaard a fost una târzie, operelesale au început s circule abia înperioada interbelic , în limbilefrancez , italian sau englez ii-au influen at pe Mircea Eliade,Emil Cioran, Nicolae Steinhardt,Max Blecher etc. Dup 1947, ro-manele lui Nicolae Breban, „DonJuan” i „Pând i seduc ie” aurepus în circula ie multe dintreideile din „Jurnalul seduc -torului”, emise de Kierkegaard.

Operele lui Kierkegaard auînceput s fie traduse în limba

român din anii ’90.Vom încheia cu unele citate-

aforisme din bogata mo tenire afilozofului:

* Anxietatea este efectul ame-itor al liber ii* Du nia dintre doi str ini

este izvorât din indiferen a reci-proc

* Din cauza solemnit ii cutre-mur toare, moartea pune în lu-min pasiuni, binele i r ul, eli-minând aparen ele

* Plictisul vine de la diavol, dela refuzul de a fi tu însu i.

* Nu uita i s v iubi i i pe voi,în iv .

* Cel mai mare pericol în viaeste de a nu risca niciodat .

* Oamenii sunt ciuda i, ei cerlibertatea cuvântului, când ei nutiu înc de libertatea gândirii.* Indiferent de ce ac iune între-

prinzi, vei regreta, atunci, ac i-oneaz .

* În elegem via a trecut , darcine în elege viitorul? Numaitr ind, în elegi for ele tainice careo mân .

* Iubirea d totul, dar i ia totul.* C toria este mereu legat

de tradi ii.* Rug ciunea nu este pentru

a-L influen a pe Dumnezeu, cipentru a te schimba tu, însu i.

* Paradoxul este patosul inte-lectului, i el este superior oric -rei idei m re e, aflate în stare in-cipient .

* Adev rul este o capcan , nu-l po i afla f a fi prins.

* Tiranii mor i legile lor dispar,martirii mor i legile lor tr iesc.

* A nu risca nimic, a nu d ruinimic, înseamn s pierzi con-tinuu.

* Noi spunem c nu în elegemBiblia pentru c nu suntem înstare s o urm m ”.

Dar Kierkegaard trebuie citit înîntregime.


Cristian Petru B~LAN (Chicago, SUA)

Dac presa din România contemporancritic zilnic, prin zeci de articole, corup ia,dec derea economic , politic i moral-social din aceast ar , nu acela i lucru sepoate spune despre degringolada ei c ar fipe deplin reflectat i de literatura romândin anii din urm , cu câteva mici excep ii, de-sigur. Fenomenul este oarecum inexplicabilîntr-o societate masiv nemul umit , mai ales

dec derea continu non-stop de pestedou decenii.

Dac au ap rut unele poezii, proze oripalide încerc ri dramatice, ele au fost r zle e,lansate pe arii locale i cu totul insuficienteori scrieri total necunoscute. În general lite-ratura contemporan din ultimele dou de-cenii are mai mult un caracter regional decâtna ional. Ne-am fi a teptat ca i pe plan be-letristic ecourile acestei dec deri s fie multmai intense i mai conving toare, conformecu realitatea. A tept ri zadarnice!

a stând lucrurile, orice subiect literarabordat pe tema corup iei nu numai c estebinevenit dar este i foarte necesar, mai alesdac nivelul lui literar a reu it s fie la în l-ime. Cu atât mai mult crea iile din aceast

arie de discu ie vor fi mai apreciate, cu câtautorul lor este mai solid documentat i maiînzestrat cu mijloacele conving toare de a nile face cunoscute.

Am fost deosebit de încântat s desco-r un asemenea autor în personalitatea unui

str lucit jurnalist român din anii aptezeci,dr. Gheorghe Marinic -V dup reanu, poet,prozator i prolific autor de excelente mono-grafii legate de istoria i via a cultural a ju-de ului Prahova. Ultima carte a acestui har-nic autor, fost primar al municipiului Cons-tan a, se nume te „ get tura Adev ru-lui”, un volum de versuri cu un subtitlu sem-nificativ „Întreb ri i reflec ii despre noi irestul lumii”, ap rut în 2010 la Editura TIPO-MAN, Ploie ti. Titlul este luat dintr-un citat

existent în „Istoria ieroglific ” (1705) a luiDimitrie Cantemir i folosit de autor ca mottoal acestei originale c i. Într-un scurt „Cu-vânt înainte”, autorul subliniaz faptul c ,prin reflec iile lui, „Nu dore te s participela nicio alt «campanie» în afara aceleiade munc patriotic de plivire a lanurilornepr ite la timp...”.

Gheorghe Marinic -V dup reanu, de-alungul anilor, a publicat numeroase versuri,folosind un elevat limbaj modern, f a in-sista pe fardarea inutil a ideilor, deoarece eli-a f cut din luciditate o serioas obliga ie.

În volumul „S get tura Adev rului”, lim-bajul poetic se apropie de stilul clasic, re-înviind într-o manier nou , profund realist ,poezia-manifest, diferit de cea p unescian ,cu predominan a unui puternic verbiaj pro-testatar, de-a dreptul supercaustic i ironic,cum nu s-a mai v zut demult în poezia ro-mâneasc . Evident, poetul care alt dat nedelecta cu versuri pline de idei filosofice,uneori abstracte, acum, dintr-o dat , devineun combatant neiert tor care, spre a fi în elesde to i, renun brusc la poezia modern(uneori este necesar aceast schimbare demacaz, cu redirec ionarea versifica ia spre„dulcele stil clasic”). În acest scop, autorulrecurge demonstrativ la o prozodie polemicdescriptiv , la fraze limpezi, scrise pe în elesultuturor i golite de prea multe figuri de stil,punând, în numele unui tribunal virtual alAdev rului, întreb ri profund acuzatoare, pecare le adreseaz t ios tuturor celor care audistrus o ar pluridotat i o na iune cunos-cut ca serioas , degradându-le într-un timprecord. Cu aceste multiple i îndrept iteacuza ii, f cute în numele poporului romândebusolat, poetul lanseaz sute de s get turiaprinse i ustur toare care intesc, cu forucig toare, inima corup iei, condamnând nunumai pe marii vinova i dar i pe victimelelor pe care le consider destul de vinovate

accept cu o regretabil nep sare maso-chist batjocura insidio ilor criminali. Teh-nica incriminatorie este surprinz toare,deoarece autorul, înainte de a-i învinui peal ii, începe cu schi area unei autocritici cape vremurile „partidului unic”, scriind: „Sta ilini ti i, o s încep cu mine!” Sinceritateaeste debordant . Oare de ce asta? Deoarece:Am fost i eu, cândva, navigator/ Prin recifiorduri pline de capcane,/ Purtam în tolbmitul salvator,/ Iar sus, în vel , dogme icanoane.// M-am cufundat în ape-nvol-burate/ i-am respirat prin trestie-n afund,/Încorsetat în scheme sufocante,/ Lansate-ncanonade de pe prund...// i am crezut, a acum cred i azi,/ În dezrobirea omului derând,/ i am clamat convins, chiar obsesiv,

s cia va pieri curând (...)// Visam ieu Comunit i Solare,/ Vedeam ie ind dinCarte „Omul nou”/ - Atlet modern, peDucipal c lare -/ Sco ând pe Marx i Engelsdin cavou... (...)// Dar nu m plâng i nicinu m dezic,/ De propria-mi credin -nOmenie,/ De fra ii de pe punte, de nimicDin ce înseamn na ie i glie.// C ci suntconvins, pe via , ca i voi,/ C germeniiiubirii de dreptate/ Vor r ri, ca iarba,din noroi,/ În Agora Ideii Sublimate... (Cru-cificat în Agora Ideii)

Când înlocuie ti r ul cu ceva tot atât deu care tinde s devin chiar i mai r u decât

cel ini ial, este, într-adev r, un motiv seriosde alert . De aceea, privind nedumerit în jur,poetul caut s i dea seama de ce se în-tâmpl oare a a ceva cu na iunea noastr ...

i atunci se întreab îngrijorat: „Ce e cu noi?Ce ni se întâmpl ? Unde-i busola?”/ Ce ecu noi? Ce ni se întâmpl ?/ Din albine-amajuns roz tori !/ Ce demon ne pune pistolulla tâmpl ,/ For ându-ne s devenim cer-etori?

spunsul vine cu aluzii la globalizareamondial , altfel spus... „valul”. „Valu-i devin ,/ C-a fost turbat i... prea înalt/ Din«g uri negre»... teleghidat...” . Dar nu nu-mai „valul” este vinovat, ci chiar i noi to i

Poezia condamn#rii corup]ieidin Rom@nia

„S#get#tura Adev#rului”, de Gheorghe Marinic#-V#dup#reanu


care accept m în t cere acest „val bles-temat”, aduc tor de colapsuri de toate cu-lorile. Adev rul clamat în multitudinea aces-tor versuri este sus inut ca m rturie de unelecitate din ziarele vremii, amplasate fie camotto la începutul unor titluri, fie la fineleacelor poezii.

Cu mult triste e, peisajul negru al ambi-an ei contemporane din care a izvorât demo-nul corup iei imposibil de a fi decapitat, esteperceput ca un uria colaps din care doarProviden a ne mai poate scoate, c ci pân igâdele a putut fi ispitit i corupt. Lipsa desperan e a poetului ne dezoleaz : Corup ia- blestem universal,/ Ca i Iubirea, ori ca

cia -/ Plute te, triumfal, i-n România,/Pe-a legilor rozeuri de coral.// A inundatserviciile toate,/ Piramidal, din cre tetpân -n talp ,/ Dând gust, ca sarea înbucate,/ S -i taie gâtu-n pie ele festive.//...Dar gâdele, cu fa a-mbrobodit ,/ A în-lemnit, cu barda ridicat ,/ C ci i-a zâmbit,cu gale ispit ,/ i a sc pat i de aceastdat ...(Corup ia)

get turile versificate lovesc mai întâiîn practican ii i slujba ii corup iei care au

cut ca s cia din România s devin unsport na ional. Consecin ele lui vor duce laanihilarea na iunii: Ne-a electrizat aceastconstatare,/ C s cia e sport na ional!/Recordul nostru e atât de mare, / Încât, încompeti ii, nu avem rival (...)// De-aceea,lâng urc i oin , pe maidan,/ Na ionalesporturi, marcând copil ria,/ Se-nco-roneaz singur, suveran,/ Un sport aldisper rii - S CIA... (S cia - sportna ional?!...)

Consecin ele s ciei na ionale: mor dince în ce mai mul i români. Iat cum: De foame,mor oameni, uita i,/ De vecini, de primarii de popi;/ Mor oameni, de boli secera i,/i-i pun prim riile-n gropi. (Mor oameni!)

Desigur, pare normal ca oamenii în vârst ne p seasc , dar nu mai este nimic nor-

mal când în ara noastr mortalitatea infantilne plaseaz ru inos pe primele locuri în Eu-ropa zilelor noastre. Primele victime suntcopiii str zii, copiii de pripas: Puteam s fim,i eu, i tu, i el,/ Pe strad , în canale, la

ghena de gunoi,/ Puteam s fim damna ii,spurca ii, printre voi,/ Purta i, ca pleavalumii, f el...// Gândi i-v , o clip , cumar fi/ S ai doar ase ani i s cer ti,/ Lacol de strad , ghimpe tu s cre ti,/ Sâcâitor,

lbatic, un „monstru” printre vii?... (...)//Mâncând un crod de pâine cu câini„comunitari”,/ Înfofoli i în zdren e i plinide boli barbare,/ Se las du i de zloatsolidari,/ Spre punctul zero - al vie iiviitoare...

Versurile acestea încep s devin de ex-cep ie, nu doar prin faptul c autorul însu ia tr it cu adev rat printre ace ti copii, sufe-rind împreun cu ei, ci prin ad ugarea unuifinal dureros de realist, care subliniaz ironicmila neputincioas a trec torului spectator

i, din p cate, marea majoritate suntem a a,deoarece, v zând pe aceste mici victime, l -crim m ipocri i pentru o clip când ajungemîn dreptul lor, oft m ni elu cu jale pieritoare,ca dup ce ne îndep rt m de trista scen ,fura i de grijile i de pl cerile zilnice, aplic mpolitica stru ului i uit m cu repeziciune peace ti copii de pripas, atât de neferici i i deam râ i, l sându-i acolo neajutora i, în plataDomnului): ...Iar noi, în urma lor, oftând cujale,/ Ne-ascundem în nisipul eternelorregrete,/ i scriem versuri, drame,nuvelete,/Gândind c Domnul le va ie i încale... (Copiii de pripas)

Întregul volum al „S get turii Adev -rului”, care include 55 de poezii trepidanteîn care inima Adev rului pulseaz , de i parea fi fost brodat pe un fundal cu un pesimismprevalent str tut de palide raze optimiste,nu poate fi l sat din mân datorit unorpoeme care captiveaz chiar i pe cititorulcel mai preten ios, prin con inutul unor titluriprovocatoare ca „Lumea - un lung antri-cot”, „Bocet i blestem”, „Impozitul pevise”, „Copiii întunericului”, „ ranii,fra ii mei”, „Corbii pleac , corbii vin”,„Avem vacant un jil de voievod”, „CuN.A.T.O., înainte, mar !”, „Pe r ciniturnând beton armat”, „Tablou cu soareputrezind”, „Dracula - domnul r zvr tirii”,„Rug la malul m rii” etc., etc.

Înainte de aceast carte, citisem, de ace-la i autor, o original balad mioritic , în ver-siune istoric , „Fra ii ciob nei unul în tus-

trei”, replic simbolic la celebra „Miori a”,scris în vers popular. Tot o replic în verspopular la o cunoscut poezie eminescian„Revedere”, este i pseudobalada „Cadecodrul sub topor”. Dac marele Eminescuîntreab p durea din timpul lui: „- Codrule,codru ule,/ Ce mai faci, dr gu ule?” - laaceea i întrebare, codrul din vremurile noas-tre triste, întrebat de autorul S get turilor,

spunde (evident, ironic):-...Iac , ce s fac i eu? M tot rog la Dumnezeu

-i alunge pe Satani,Sângero ii mei du mani;

le ia topoarele,Drujbele i armele,

-i pietrifice în stânci,-i înece-n ape-adânci, de când e jaf în ar ,

To i m taie i m carPeste m ri în dep rtare,În nisipuri umbl toare.Taie-n jur tot ce e viu,Pân r mâne pustiu,Taie codri seculari,Ca s -i vând pe dolari,Taie brazi i p ltina i,De r mân mun ii gola i,Taie suflet de p rin i,Ca s -i vând pe argin i,Taie pagini de istorii,Taie urmele de glorii.

i în nebunia lor,Trecând totul prin topor,Taie r cinile,De r mân suspinele.Taie codrul cu toporul,Taie însu i viitorul (...) ........................................... - Codrule, codru ule

Bis

eric

a di

n H

omor

od


Diana IACOB SP~TARU(Austria)

Ieri sear doream s te v d. Ampornit spre tine dar n-am ajuns.Da, tiu, ca de obicei. A vrea

nu mi se întâmple dar... Tu în elegi. Poate chiar pe asta

mizez, poate sunt oportunist .Dac ar fi suficient doar voceamea, nu te-a l sa s gânde tiprea mult c vin. Î i voi spune.Tot ceea ce tu vrei s tii? Nutiu cât vrei tu s auzi, tiu

doar cât vreau s i spun.Acum da, stau pe scaun lamasa de scris... o, nu sunt chiardistrat , f ceam o baie. Da,în elegi bine te sun din mijloculapei. Cum care ap ? Apa careîn clipa asta îmi alb stre te

lpile i-mi înverze tegenunchii. Mai înainte erauviolete. Cum cine? T lpile.

lpile mele care devintransparente. A a cum estefereastra ta. Eu nu am fereastrlateral . Deasupra exist unaprin care v d cum se a eazîngerii în cor, um r lâng um ri cânt . Nu tiu ce cânt . Nu-i

aud. Îi v d. M rotesc în apaasta. Fac un fel de vârtejinsuportabil i tulbure. Mveselesc. Nu m auzi cum râd.Ah, a vrea s te scalzi i tu înrâsul meu.Hainele îmi atârn prea greu.Da hainele,... ha, ha, doar nu aicrezut c am intrat aici goal ?În clipa asta am t lpileportocalii. Ai gândit c mscald aici, singur i goal ? Msurprinzi! Nu-mi place s iamintesc c detest

Coralul

singur tatea. Of, pardon,goliciunea uman . Tu tii asta.Cum ce s tii? C nu-mi place

i amintesc ceva. N-areimportan ce. Nu-mi cântnimeni, nici eu nu-mi cânt, dardansez. Apa danseaz i ea.Suntem îmbr ate i dans m.Ah, te rog, nu trebuie s cazi înridicol! Eu i apa. Da, noidans m, noi suntemîmbr ate. Eu i apa. Ce seîntâmpl cu tine? Ai obosit?Am pleoapele închise. Pupilelenu sunt sub pleoape. Sunt pefundul apei, acolo în lini teaprofund , lâng t lpi. T lpile

trund peste tot. Sunt verzi,portocalii, violete, albastre,ro ii, transparente... sunt, suntcurcubeice... sunt, nu mai sunt.

Trebuie s fac ordine. Estecineva pe mal. Pe malul... vaidoar nu ai crezut c m aflu încad . Î i mai spun doar atât câtpot de rapid. Ascult ! Cel de pemal are ochii alba tri, nu-i unalbastru de pe aici l-a firecunoscut într-o clipit , poartun fel de c ma t iatdeasupra de glezne, pesteumeri ii curge p rul de culoareaciocolatei cu lapte. tii cumarat , nu? E o nuan rar . Stciucit cu mâna întins îndirec ia mea. i privirea,privirea... Ce faci ascul i? Mauzi? M auzi? Doar luminadimine ii îmi scalda fa a. Etârziu. Încerc s -mi întinddegetele spre ceasul de penoptier . i coralul?

***Când neuitareaîmi execut gândul,doar stelele

vindec de panic .

***Eu port un cer în mine,pe care m actoricescmereu,când nu sunthuma sângerie... Redevin Zeu.

*** vrea s i fiu,

în trup, în vers,în oase

i curg din fruntepân -n glezne,

te transformîn nebuloase pierdute-n vreme.

Dia

na I

acob

Sp

taru

Dia

na I

acob

Sp

taru


Iat ce povestire, cu adânci zguduitor tâlc, îmi trimite,

tocmai de la „cap tul lumii”, dinAustralia, fratele meu Întru Duhde Românie, domnul Ioan Micl u„Gepianul” (Cet ean de Onoareal comunei Gepiu, jud. Bihor!...„cu Parohia bisericii, apar i-nând Eparhiei Ortodoxe Ro-mâne, din municipiul Oradea”)i român de o prospe ime absolut

miraculoas ! - ...o povestire pecare, cândva, o tiusem i eu... -... dar, ca tot românul de azi, n uci uituc, o zvârlisem la...„rufe

vechi”, undeva, în tenebrele cre-ierului, sufocat de monstruozi-

ile demonice ale contempora-neit ii...:

„În secolul al XV-lea , într-un ora micu locuia o familie

care avea 18 copii. 18! Pentrua- i între ine familia, tat l,bijutier de profesie, era nevoit

lucreze chiar i 18 ore pe zi,pentru a le oferi mâncare. Înplus, se mai ocupa i cu oricealtceva g sea de lucru, prinvecin tate.

În ciuda condi iei lor nevo-ia e, doi dintre copiii familiei,cei mai mari, voiau s i urmezevisul lor, acela de a- i valorificatalentul pentru desen. Ei eraucon tien i de faptul c tat l lornu- i permitea s -i trimit sstudieze la Academia de laNürenberg.

Dup lungi discu ii, noap-tea, în patul lor aglomerat, ceidoi au stabilit un pact. Vor dacu banul - iar cel care va pierde

va munci la min i va câ tigabani pentru a-l sus ine pe cel -lalt, s studieze la Academie.Apoi, dup ce fratele care vacâ tiga va termina Academia,dup 4 ani, îl va sus ine pe cel -lalt, s i completeze studiile,fie prin vânzarea operelor sale,fie muncind, de asemenea, lamin .

Apoi, într-o duminic , dupslujba de la biseric , au dat cubanul, iar Albrecht Dürer a câ -tigat i a plecat la Nürenberg.Albert a plecat în minele peri-culoase i, timp de patru ani,i-a sus inut fratele cu bani.

Lucr rile fratelui s u au f cut,imediat, senza ie. Gravurile lui,sculpturile i pânzele cu uleierau mai bune decât ale multorprofesori, iar atunci când a ab-solvit, ajunsese s câ tige sumeimportante. Când s-a întors însatul s u, familia a dat o cin ,pentru a-i s rb tori triumfalaîntoarcere acas . Dup o maslung i memorabil , din caren-au lipsit muzic i râsul,Albrecht s-a ridicat din capulmesei, pentru a ine un toast,pentru cel mai iubit dintre fra ii

i, pentru anii de sacrificiu pecare i-a îndurat, pentru ca el s -i îndeplineasc visul. i cu-

vintele de încheiere au fost: « IACUM, ALBERT, CEL MAIBINECUVÂNTAT FRATE ALMEU, ACUM E RÂNDUL T U.ACUM TE PO I DUCE LANÜRENBERG S I URMEZIVISUL I EU VOI AVEAGRIJ DE TINE» .

Toate capetele s-au întorscu ner bdare spre cel lalt ca-

t al mesei, unde st tea Albert.Lacrimile îi curgeau pe fa a pa-lid , iar capul plecat i-l midintr-o parte în alta, în timp cerepeta în continuu: «Nu, nu,nu...»

În final, Albert s-a ridicat ii-a ters lacrimile de pe obrajii a privit spre figurile care îi

erau dragi. Apoi, inându- imâinile aproape de obrazuldrept, a spus blând: «Nu , frate,nu pot s merg la Nürenberg.Este prea târziu pentru mine.Uite, uite ce au f cut cei 4 anide munc în min mâinilormele. Oasele de la fiecare degetau fost strivite cel pu in o dat ,iar în ultimul timp suf r de ar-trit , care mi-a afectat atât de

u mâna dreapt , încât nu potnici m car s in paharul, pen-tru a toasta cu tine... - cu atâtmai mult s fac linii delicate pepânz , cu pensula sau creionul.Nu frate, pentru mine e preatârziu...!»

Mai mult de 450 ani au tre-cut. Pân acum, sute de capo-dopere ale lui Albrecht Dürer(portrete, schi e, desene în c r-bune, gravuri etc.) sunt expuseîn orice muzeu mare din lume.Cel mai ciudat lucru este c ie

i e familiar doar una singur ,a c rei reproducere o po i aveaacas , sau la birou.

Într-o zi, pentru a-i aduce unomagiu lui Albert pentru tot sa-crificiul s u, Albrecht Dürer i-a pictat fratelui s u mâinilemuncite, cu palmele i degetelesub iri îndreptate spre cer.

Adrian BOTEZ

A 16-a Scrisoare „La un Prietin”:M@inile lui Dürer...

Albrecht Dürer, Mîini rug toare (1508)


i-a denumit opera simplu«Mâini», dar lumea întreag i-a deschis imediat inimile sprecapodopera sa i a redenumittributul iubirii, MAINII celei înrug ciune .

Data viitoare, când vezi ocopie a acestei crea ii emo io-nante, mai prive te o dat . D -i voie s i aminteasc , dacmai aveai nevoie, c nimeni, ni-meni nu reu te singur” -www.bistritanews.ro

...Fire te c , cutremurat, pânîn miezul sufletului, de tâlcurilepovestirii i rosturile picturii luiAlbrecht Dürer, i-am i scris, pedat , fratelui meu întru Duh deRomânie i prietenului meu celnedesprins, nicio clip , din gân-durile mele:

Preadragule mie, prieten ifrate întru Românie, domnuleIoan Micl u „Gepianul” -

...Cât de zguduitor de pildu-itoare este povestirea despre„Mâinile” fratelui lui AlbrechtDürer! Mul umesc, din str fun-dul sufletului meu, pentru aceas-

binef toare trimitere, caremi-a trezit, din „somnul cel demoarte”, amintirile!

...Da, vede i? Dac româniidin România ar în elege (nu mrefer la fauna reptilian a politi-cienilor de doi bani gr mada, cila oamenii simpli, ca mine, ca mi-lioane...!) tâlcul povestirii „Mâi-nilor” ( i-ar i afla de existen apovestirii acesteia, i chiar i-arinteresa povestirea... nu ca „di-vertisment” u uratico-lacrimo-gen, ci ca avertisment, pentruvie ile i destinul lor i al Nea-mului lor! - …a i v zut, din arti-colul „In memoriam OWS”, c aînceput, pe mult prea mul i, snu-i mai intereseze nici m car de…Dumnezeu!) - ...dac ar pri-cepe c Nimic nu se face sprebine, în fa a lui Dumnezeu, decâtca jertf pentru fratele/semenul

u...!!! - atunci, România s-arscutura de toate jiganiile i gadi-nile i demonii-vampiri, care îipr desc, de tot, vlaga ei sfânt- i...ar fi salvat , mântuit !!!

...Dar, cât vreme românii, întragic majoritate, uit de Dum-nezeu i de semenul/fratele lor,i trag, fiecare, în alt parte (unul

„h is” i altul „cea”), i (orbi iturba i de ignoran ori chiar deprostie f leac!), î i scuip , î ibatjocoresc i î i ucid, cu pietre,

valorile autentice, singura zestrede Duh, care poate fi oferit itransmis , ca leac a toate durerileDuhului/„panaceum univer-salis”… fiilor i nepo ilor (pentru

România nu e a noastr , „ci aurma ilor no tri i a urma ilorurma ilor no tri, în vecii ve-cilor”, pân la Judecata de Apoia Judec torului-Hristos!) -...cât vreme, deci, ei nu tiu inu vor s tie ce-i aceea jertfîntru Hristos Mântuitorul/Fra-tele nostru mai Mare (cum a fostgenialul pictor Albrecht, pentrufratele s u, minerul Albert, carei-a zdrobit degetele proprii,

acolo, în subp mântul trudeiinfernale… - pentru ca Germa-nia i Lumea Întreag s aibparte de Miracolul Paradisiac alMântuirii prin zugr veala ceagenial , cutremur toare tocmaiprin geniu! - deci, etern !; darceea ce cutremur , în povestire,este tocmai de tot tainica/perfectdiscreta i des vâr it smeritajertf , numai de Hristos-Dum-nezeu tiut i cânt rit , cudrept cântar; pentru c nu vomafla niciodat dac nu cumvatocmai jertfit - minerul Albertavea chiar mai mult geniu cre-ator, demiurgic, decât fratele cel„realizat”/v dit întru geniu,prin jertfa umil , deplin i de-

vâr it fr easc , a lui Albert…- …adic , decât „Pictorul dedic ionar i celebritate”,Albrecht!!! - …Albrecht va fimântuit de Hristos doar pentru

a în eles, cu durere i sân-gerare în suflet, jertfa frateluiAlbert, i pentru acel tablou alrecunoa terii/recuno tin eipentru jertfa fratelui, c tre sinei c tre Hristosul iubirii celei

vreo ov ial , îndoial oriprecupe ire: „Mâini” !!!: aceas-ta a fost Voin a Sfânt a Lui Hris-tos-Dumnezeu... - ...dar jertfa umi-

i de tot smerit /discret va fiindicibil mai str lucit r spl tit ,acolo, în Ceruri, decât „geniulcel v dit pe P mânt”! - ...darcâ i, oare, dintre oamenii de azi,ca i dintre cei de ieri, au crezuti vor crede i vor fi convin i, a-

supra acestui elementar Adev rHristic?!) - ....slab n dejde sPictur romanic

ne aud i chiar s ne i ascultecineva, cu ureche vie i “chitit ”- vorba, povestirile i avertis-mentele fraterne! În niciun caz,NU prea mult lume…! - …doarcâteva zeci ori sute (poate, în celmai fericit caz - mii…!) de oameni,înc treji (care, deci, nici nu aveaunevoie, din partea noastr , decâtde o confirmare a propriilor gân-duri i sim iri i presentimente! -…sau, cel mult, de-un impuls spi-ritual c tre f ptuire/în-f ptuireenergic , de acel „primo mo-vens”!), înc ne-descânta i i în-cânta i (întru moartea Duhului!),de c tre demonii lumii acesteiatot mai ml tinoase!!!

...Spunem, i noi, strig m, inoi (cât ne-or mai ine bojocii…!)- pentru c aceasta este MisiuneaSisific , pe care am primit-o,deodat cu Harul (mai mic ori maimare…!), de la Dumnezeu...

Dar, cum zicea Minulescu vo-lumului sau de roman e - ele,strig tele acestea de avertisment- r mân, deocamdat , doar spe-ran e (n dejdi întru Lucrarea LuiHristos, Lucrare înf ptuit de Elpe deasupra i pe dedesubtul ori-

rei furnicesco-microscopicetentative umane... ba i indchiar prin inima lucrurilor!... deva fi nevoie... - i tare-mi vine scred c numai a se va mai pu-tea mântui lumea asta!) - ...r mândoar... Roman e pentru maitârziu!

...S n jduim, din toat ini-ma, c nu pentru...prea târziu!!!...Mult s tate i senin în su-flete, întregii familii de vis, bachiar anun ând, prin Armonia eides vâr it - Raiul: Ioan i Flo-rica Micl u, cu toate ale lorramuri, cu to i l starii lor ceilumino i, viguro i, eroici lup-

tori, chiar de acolo, „dinde-parte”, pentru ne-pierdereaduhului românesc, pe planetaTerra!!!

...Doamne,-ajut -i pe ai T i,pe cei r ma i buni, din OasteaTa de Lumin - s izbândeascîn lupta cu beznele înfrico ate!

îmbr eaz , cu toatpre uirea i cu toat fierbin ealafr iei întru Duh de Românie,Adrian Botez

http://www.bistritanews.ro/


Domnul Titi, locuitor al unui or el dinMoldova de Mijloc era artist liber profesio-nist, cu alte cuvinte, practica o form mascatde omaj. Vindea portretele nud ale so iei, otân care abandonase liceul pentru a-i de-veni muz , iar acum chiar devenise muz pen-tru diferite practici ale adolescen ilor dinor el. Titi îns avea un vis! Acela de a plecaîntr-o c torie în jurul lumii s se inspire, s -i perfec ioneze arta i s tr iasc , mai spre

sfâr itul vie ii, precum Gauguin pe o insulînsorit , la rmul unui ocean, servit cu orice-i dorea de tinere creole... Era de altfel con-

vins c orice dorin a omului se împline tedac ai perseveren i nu- i pierzi speran a.Doar c , la un moment dat, cam enervat decic lelile muzei, dar i de unele tig i luate încap, Titi hot rî c este timpul s-o tearg .Cum îns nu avea nici o le caie pentru pa-aport, sau alte daraveri î i f cu un plan.

Prin urmare, a tept venirea aloca iei deîntre inere a copilului, lu i verighetele, pluscerceii de mireas ai neveste-si, se urc în treni f cu un blat pân la Constan a, portul spe-

ran elor sale. Aici soarta i-l scoase în cale peSile, un oltean care p rea c -i este frate decruce în ceea ce prive te aspira iile, dar carese învârtea de vreo s pt mân prin port.Desigur, acesta nu era pictor, ci poet. Eiusdemfarine, deci! Intrar amândoi în crâ ma undeaflaser c se fac angaj rile de personal pen-tru servicii navale i nici nu apucar s deapeste cap o drojdie c în fa a lor ap ru un tipsimpatic având o privire deschis de criminalîn serie.

- B , la noapte ridic m ancora! Dac vintereseaz un salariu bun s fi i la ora 19.00la cheu!

Cei doi î i d dur seama c norocul lesurâde, iar un om mai de isprav ca acesta,rar mai afli pe lume. La ora stabilit , un tip îiconduse, destul de greu, c între timp se camîmb taser de bucurie, pe nav i îi zvârliîntr-o gaur care mirosea mai ceva decât uncloset de campanie. Nu prea le p sa, a a cadormir bu tean cam pân la miezul nop ii,când ni te uturi bine executate îi aruncarîn plin farmec al vie ii pe mare, respectiv pepunte, pentru acomodarea cu noua situa ie.Primir ni te pumni, o g leat i vestitele „pi-sici”, adic mop-uri, în limbaj marin resc.Spre diminea încuraja i i de privirile unui

tip de dimensiunea unui dulap, care p readestul de prost dispus i p rea c mestecnisip, terminar de lustruit puntea, apoi tre-cur spre cale. Prilej cu care aflar c navatransporta cherestea, destul de ciudat amba-lat în l zi cu însemne indescifrabile. Mai pela prânz când tocmai luau hot rârea s searunce în mare, fur invita i la mas , undecriminalul de serviciu le arunc o strachincu ceva. Ceva-ul era mai pu in aspectuosdecât o vom de câine dar, având în vederefoamea care-i sfârteca, precum un burghiu,de câteva ceasuri, li s-a p rut o bun tate.Mai ales c , dup mas , a urmat programulde vopsire al navei, o chestie care se cheampiturare în frumosul limbaj de specialitate ise face ag at cu ni te frânghii în afara navei.Cum era i ceva hul au vopsit nava mai multcu cele mâncate la prânz, dar marinarii, vreocinci de to i, nu au p rut sup ra i. De dormit,au dormit tot în frânghii ca s nu mai piardtimp a doua zi la reluarea lucrului.

Totu i au avut mare noroc! Dup numaidou zile de tortur , nava opri în mijlocul

rii i marinarii începur s se uite în larg.Peste câteva minute ap rur pira ii. Erau învestitul Corn al Africii! Foarte veseli, pira ii seurcar la bord i, în timp ce ei scoteau l zilecu „cherestea” din cal , vorbeau i glumeaucu echipajul dând dovad c se cunosc demult. Comandantul chiar, se între inea cu e-ful pira ilor i spuneau bancuri de pe vremeacând erau ei studen i la Petrol i Gaze la Plo-ie ti. La sfâr it, piratul- ef a pl tit „cherestea-ua”, iar comandatul i-a propus s -i ia i pecei doi, ca bonus, fiindc lui nu-i mai trebuie.Bucuros de chilipir, acesta le d du celor doi unpat de pu în stomac, impuls absolut sufi-cient pentru a-i face s coboare cu mult abi-litate pe sc rile de frânghie pe nava pira ilor.

În urma lor comandantul întocmi actelede raportare a jafului, solicit plata asigura-torie a m rfii i desp gubirea familiilor celordoi bravi matelo i disp ru i pe timpul ataculuipirateresc.

Spre norocul celor doi îns , pira ii s-audovedit mult mai omeno i decât cona ionalii,iar când a fost livrat marfa, unui tip pe numeMbobo, Titi a fost dus cu alupa i l sat peteritoriul acestuia. Pe parcursul drumului cualupa, Iusuf, cel care conducea, îi spuse

plin de admira ie:

- B i, Titi, m i, ge norocoz e ti, b i! Sile ablegat gu marfa la canibali, m i!

Mbobo, un individ a c rui privire putea te fac terci mai ceva decât un autobuz în

vitez , crezând c Titi este reprezentantul fa-bricii de „cherestea” l-a cazat într-o colib ii-a dat dou înso itoare tinere care aveau da-toria sacr de a-i îndeplini orice dorin . Eee,Titi cam avea dorin e de tot felul, dar celedou superbe creole nu l-au dezam git. Întretimp Mbobo a plecat i, cu ajutorul „cheres-telei” livrate, a adus la t cere un trib învecinat.O t cere cumva mormântal . Îns Titi erafericit i, încântat de norocul s u, le f ceaportrete celor dou fete care se pr deaude râs când le priveau. Singurul lucru care-lrodea era dorul de ar , de plaiurile natale,de or elul lui înecat vara în praf i în restulanului în noroaie, de so ia sa iubitoare, demanelele i sarmalele tradi ionale, în fine, detot ceea ce numim: specific autohton. Poatede asta, de i totul era ca în visurile sale, laun moment dat, a avut, pe fondul unei be iicrâncene, o fantezie cu p unul preferat al luiMbobo. În consecin , ceva mai negru ca deobicei, Mbobo l-a îmbarcat pe o plut camubred urându-i „bon voyage” cu ajutorul

unor grenade i rafale de automat. Convin-gându-l astfel s vâsleasc disperat sprelargul m rii. Dar, proverbialul s u noroc afunc ionat din nou! Ruta era destul de cir-culat i, peste dou zile când începuse deja

semene cu o pastram , a fost recuperatde o nav militar , b tut, anchetat i depusîntr-un port. De aici, c torind lejer din pu -

rie în pu rie, a ajuns, în sfâr it, în ar .ara l-a primit cu bra ele deschise, mai ales nici nu aflase de aventura sa, so ia l-a dat

afar fiindc î i ref cuse via a cu un b rbatserios, bussines-man cu pr lie de cerceiîn centru, iar fiul s u drag i-a altoit un ciomagla rotul , semn c intrase în problematica dura vie ii de zi cu zi.

A avut totu i, din nou, noroc! Murise uncer etor din gar i, imediat, eful de re ea l-a angajat. Cu condi ia s cânte i s deseneze.El îns , trist i cu glas dogit, povestea un felde balade în care erau redate încerc rile princare trecuse. Spre norocul s u (ca s vezi!),nimeni nu-l crede, altfel ar fi arestat sub acu-za ia de contraband cu arme, terorism i ge-nocid. Mare noroc!

Norocosul Titi

Mihai BATOG-BUJENI}~


Claudiu {IMONA}I

***sculptez

în stânca munteluicrucea iubirii

poate a avei observa

nu pot tr i tine

femeie.

***pictez

pe rmul m riichipul t ude madon

cu privireafixez orizontul

intersectatde gândul

iubirii ve nice.

***noapteaînv luit

cu hlamida stelelortreze te

în sufletul efemersentimentul

iubirii ve nice.

***ultimul s rut al nostru

nu ne-a min itla fiecare col

de stradne-am luat în bra e

cându-ne cruceadragostei noastre.

***prin u a larg deschis

trimite-mi fream tuliubirii tale

-mi lumineze sufletulodat cu florile

prim verii

prin fereastra înnobilat

cu t ceretrimite-mi gândul t u

curat-mi înc lzeasc

sufletul

vezi c fereastra-ideschis ...

***dure de cristal

era chipul t ude tân fecioar

înmiresmatcu iz de cetin

retr iaicea mai frumoaspoveste de iubire

***ca o spiral

dragostea cre teate modelam în cuvinte

lut proasp trâu nesecat

***var eram...

în sufletul t uaduceam c ldura

ce aprindearugul

iubirii noastre

***privirea r cit

spre parculcu verzile alei

unde ne plimbamiubito

ne aminte te am fost

tineri cândva

***noapteaînv luit

cu hlamida stelelor

treze teîn sufletul efemer

sentimentuliubirii ve nice

***în col ul ferestreipetal de floare

sentimentul tr iriipetec de lumin

iubireaaur multicolor

teptare

***în labirintul visului

împiedicde propriile gânduri

dragostea meaalearg nebune te

tând din palmeca o fecioar despletit

***cu mâna dreaptîntins spre cerîncerc s prind

gr untele de iubirecare s -mi vindece

singur tatea

***e var din nou

la mine în sufletiubire

nu te-ai ar tat...

crinii au înfloritamintindu-mi de

dragosteaconcentrat

în câteva gesturi

simt cum fericireaîmi cuprinde orizontul

clip nemuritoare

***gândire abstract

inim plinlabirint

orizontul în fl risfâr it de prim var

topesciubind

***iarba

verdele cristaldin jur

îmi dezmiardsim urile

rapsodia greieruluice se perind

peste totcri-criiubesc

***iubito

buzele talesunt asemenivinului ro u

proasp t fermentat

de fiecare datcând le s rut

simt acea be iea dragostei

***ultimul s rut

nu ne-a min itla fiecare col

de stradne-am îmbr at

purtându-necrucea

***e prim var

aurieîn p rul r it

mi-au legatdestinul

de c ldura inimiii pulsezodatcu ea

***parfumul buzelor tale

îl port în palmepân la

marea albastrcu bra ele ating

steleleculegând speran e

ti pretutindeni

***modelez iubire

cu degete lungi isub iri

lumina luniistrecurându-se sub

ternutul cald tulburi

***sit

ca un sinucigatai în cuvintenumele t ude floarealbastr

***a larg deschis

fream tul iubiriiîmi lumineaz sufletul

odat cu florileprim verii

fereastra înnobilat cucere

teapt un solgândul t u

curat

***privirea taraz violet

fecioar pierdut

dure f sfâr it

nop i de agoniescruce


Florin M~CE{ANU

Pictura romanic#

Sub denumireaimproprie de picturromanic e desemnataceea care, în secoleleal XI-lea i al XII-lea înEuropa Occidental ,apare dup pictura

carolingian i ceaottonian .

Pictura romanic semanifest pe doudirec ii principale:miniatur i picturamonumental în tehnica

San Clemente de Tahull din Catalonia

numit fresc . Temelesunt religioase, tratatesintetic, narativ,puternic aplatizate pringrafia liniar i princonturarea accentuat afigurilor. Lipsa

perspectivei i aclarobscurului estecompensat de o foartebogat plasticizare asuprafe ei, ceea ceconfer un dinamismaparte întregului câmppictural. Toate scenelesunt aduse în prim plan,fapt ce le spore teimpactul psihologic. Unrol esen ial îl joaclimbajul simbolic, ceeace implic o subtilcunoa tere a dogmelorteologice.

Importante coli depictur romanic sedezvolt în Fran a,Spania, Italia, sudulAngliei, vestulGermaniei, Flandra,Elve ia, Austria.

Programuliconografic este de omare bog ie, caredezvolt conformcanoanelor viziuniimedievale câteva temeesen iale. Ele suntinspirate din c ileVechiului Testament, dinviata lui Hristos, dinparabole, dinApocalipsa, dinJudecata de Apoi.

O tem frecventîntâlnit este aceea aluptei dintre virtu i ivicii. Altele ilustreazepisoade cavalere ti

inspirate mai ales dincruciade, unde figuraSfintei Fecioare joac unrol central în ap rarea iVictoria cre tin ii.Ansambluri bine

strate de picturmural se p streaz labiserica Saint-Savin, laLeon (biserica SanIsodiro), la muzeul deArt Catalana dinBarcelona, la MuzeulPrado din Madrid.

În privin a tehnicii,pictura romanic nuprea inoveaz ; r mânecredincioas unortradi ii seculare. Fiecareatelier î i aredeprinderile i metodeleproprii, dar toate sereduc la trei procedeeprincipale: a) frescapropriu-zis sau„italian ” pe tencuialaproasp , b) picturagreceasc pe mai multestraturi de prepara ie ic) tempera, culoareaplicat pe tencuialaumezit .

Stilurile sunt maivariate decât tehnicile,diversitatea lorcorespunzânddiversit ii surselor arteiromanice, a preferin elorregionale i atemperamentelorindividuale.


Emil BUCURE{TEANU

coala „Vasile Conta” din Ghind oani

Oameni [i locuri: Ghind#oani

Desigur, mul i au auzit de Va-sile Conta. Concep ia lui filoso-fic se studiaz la facult ile deprofil, ba i la liceu.

Vasile Conta s-a n scut i aînv at primii ani de coal laGhind oani, jude ul Neam . (Pen-tru necunosc tori o spun, Ghin-

oanii se afl la vreo 30 de kilo-metri distan de Piatra-Neam ,în dreapta oselei na ionale cecurge spre Tg. Neam ).

Vasile Conta este primul gân-ditor român care a creat un sistemmetafizic închegat, original, curecunoa tere european . Siste-mul lui filosofic cuprinde Teoriafatalismului, Teoria ondula i-unii universale, Introducere înmetafizic , Bazele metafizicii,Întâile principii care alc tuiesclumea. Publicarea integral , într-un singur volum, a operelor filo-sofice ale lui Vasile Conta s-a f -cut în anul 1967 de c tre EdituraAcademiei, o edi ie îngrijit deNicolae Gogonea . Opul are 645de pagini 14/20 cm; opera pro-priu-zis a lui Conta cuprinde 523

de pagini. Pe lâng sistemul fi-losofic, volumul înseriaz maimulte pagini de cuget ri i în-semn ri pe teme sociale, estetice,juridice, literare. Articolul de fanu are ca obiect analiza filozofieilui Vasile Conta; despre opera sas-a scris mult i elogios înc dintimpul scurtei i tumultoasei salevie i. A murit la vârsta de 37 deani, înscriindu-se prin destin al -turi de B lcescu, Eminescu, Ci-prian Porumbescu, personaje dingaleria de elit a culturii noastre.Ghind oanenii sânt mândri cuacest fiu al satului lor. coala îipoart numele i în fa a ei i-a fostridicat un bust.

Cu ani în urm , de mult, unran din Ghind oani, n scut la

14 februarie 1852, i-a trecut gân-durile de o via pe foi de hârtiede caiet colar pe care i le-a inti-tulat simplu i conving tor: Me-moriul meu, gânduri scrise la in-tersec ie de secole. Autorul lor,Toader I. tefan, asemuie te via-a cu o scar format din spi e i

fiecare spi are apte ani iar sca-

ra vie ii lui trebuia, spera, s aibdou sprezece spi e. Pe ultimeledou nu a mai urcat, a murit ime-diat dup Primul R zboi Mon-dial, la 10 februarie 1921. La figu-rat, Toader I. tefan, a urcat multmai multe spi e pe scara vie ii.Memoriul s u, dup ce mul i ania circulat doar ca manuscris înlumea satului s u natal, a luatfiin sub form de carte în anul1974, datorit insisten elor înv -

torului Mihai David, care a b -tut pe la multe por i editoriale.Volumul a ap rut la Editura Emi-nescu, datorit faptului c scri-itorul Lucian Cursaru a deslu itvaloarea manuscrisului; l-a pu-blicat doar cu corecturile grama-ticale de rigoare, f s intervinîn modul de exprimare, con inutulpovestirilor.

Toader I. tefan a fost un au-todidact perfect, adic a pornitde unul singur în cunoa tereascrisului i cititului, înv ândliterele i cifrele f ajutorul co-lii, din proprie dorin i voinde cunoa tere, De unul singur areu it s dea sens umbrelor dinpe tera platonic i apoi s oferei altora lumin , înv ând pe al ii

carte, f când coal în propriacas .

Memoriul meu este un docu-ment autentic despre via a ra-nilor de la r scrucea secolelorXIX i XX, valoros nu numai prininforma iile ce le con ine ci i princalitatea exprim rii. Autorultr ind într-un mediu pastoral, pu-tem afirma c Memoriul meu esteun fel de Miori în proz . Lec-tura volumului de aproape patrusute de pagini A5, cu un corp deliter 11, produce multe satisfac iiestetice. S nu uit m c de pe

dealurile din jurul Ghind oanilor,spre apus s z resc Humule tiilui Ion Creang , tr itor i el înaceea i perioad , dar cu un altdestin, beneficiar de coal imediu aparte, iar acestea au datalte forme exprim rii talentului.

Mihai David-Ghind oani,persoana sub a c rui îngrijirea aap rut Memoriul lui Toader I.

tefan, poate fi considerat uncontinuator al acestuia, dar i unurma a lui Ion Creang . Când

ranul autodidact a trecut înamintiri. Mihai David, avea s îm-plineasc 14 ani peste o lun ipatru zile, la 14 martie. Era mezinulfamiliei. A urmat coala primardin sat i coala Normal dinPiatra Neam . Via a-i, deosebit dezbuciumat , ne este prezentatîn volumul autobiografic Crân-cenul veac XX i ororile sale,ap rut postum, în anul 2005, subîngrijirea poetului Adrian AluiGheorghe din Piatra-Neam , tr -itor i el pe acele meleaguri, înapropiere de cetatea Neam uluii Humule tii lui Creang , comu-

na vecin Grum ze ti. Cartea aap rut la editura „Timpul” dinIa i i, ini ial, trebuia s poartetitlul manuscrisului, Via a mea.Editorul, Casian Maria Spiridon,i-a imprimat caracterul politic,istoric, l-a rebotezat cu titlulamintit mai sus.

Mihai David a tr it aproapeun secol. Prima parte a vie ii, a-cea etap a inocen ii, a fost ase-

toarea cu a tuturor copiilorde la sate, pentru care greut ileexisten iale ale familiilor nu cons-tituiau un impediment de a se ju-ca, de a se bucura de clipele co-pil riei. Cartea amintit poate fi


împ it în trei mari capitole. Nesunt prezentate la începutul ei,cu talent i farmec, momente dinvia a de colar, de cioban (strun-gar), de ajutor al familiei la muncacâmpului, chipuri de prieteni, aledasc lilor cu care a înv at, ale

rin ilor. Continu cu momenteale adolescen i, elev la coalaNormal din Piatra-Neam , înce-puturile activit ii de înv tor,de elev al colii de ofi eri.

Intrarea în politic , ata atmi rii legionare, dintr-un sen-timent de a fi de folos rii, avea

-i aduc necazurile, care justi-fic într-un fel sintagma ororilesale (ale sec. XX), din titlul c ii.Avea s fie închis, cu i f ju-decat , în anii 1934, 1943 i dup

zboi, de comuni ti i destituit,reprimit i iar destituit din înv -

mânt f a mai fi reprimit. Sim ulde dasc l i talentul literar însnu i-au putut fi scoase în afaralegii, i înv torul Mihai Davidva fi prezent permanent în via asatului i a colii. Este autorulpovestirilor pentru copii, Aventu-rile lui singurel, plachetei de ver-suri Mândr Basarabie, dulceBucovin .

O lucrare de mare însemn -tate realizat de M.D.-Gh. esteVia a filosofului Vasile Conta,autorul dovedind i spirit de cer-cet tor tiin ific. O scurt prefane introduce în tema operei. A-poi, autorul porne te în elabo-rarea lucr rii de la str mo iifilosofului, ne prezint familiaacestuia, copil ria, coala, stu-diile universitare, activitatea li-terar , filosofic i politic , prie-tenii i adversarii, necazurile ibucuriile omului care a fost Va-sile Conta. Fiecare din probleme-le enun ate formeaz un capitolaparte în carte, fiecare din capitolcaracterizându-se prin bog iamaterialului, prin claritatea ex-prim rii i eviden iaz o minu-ioas documentare. Lecturând

cartea, afl m date inedite i in-teresante despre p rin ii filoso-fului, o via plin de evenimentecare ne dau o imagine ampl asu-pra acelor vremuri.

Cartea Via a filosofuluiVasile Conta a ap rut dup mul i

ani de pribegie a manuscrisului,a cum s-a întâmplat i cu Me-

moriul meu al lui Toader I. tefani Crâncenul veac XX i ororile

sale, toate ap rând postum.De apari ia Memoriului meu

s-a ocupat, dup cum am relatatmai înainte, Mihai David-Ghin-

oani. Putem aduce aici în dis-cu ie adev rul exprimat de pro-verbul Bine faci, bine g se ti.Dac el s-a îngrijit de scrierilecons teanului s u, s-a g sit unalt om de suflet, tot cons tean,

se ocupe de manuscrisul s u.Acesta este inginerul Virgil Sa-vin. Ca titlu de informa ie, amin-tesc c i-a fost fin de botez. DacMihai David-Ghind oani i-aîndeplinit o datorie patriotic prinrealizarea manuscrisului Via afilosofului Vasile Conta, putemspune, f fric de exagerare, ci domnul Virgil Savin a realizat

o oper temerar i de respect,oferind tiparului manuscrisulfostului s u dasc l. Volumul a-mintit este valoros nu numai printr turile lui tiin ifice ci i prinizul patriotic al biografului i al

ii, are spirit i parfum de Ghin-oani. Satul ne este prezentat

în culori luminoase atât de auto-rul manuscrisului cât i de dom-nul Savin. De fapt, editarea aces-tei c i este i un gest patriotic,de dragoste fa de locurile na-tale i de oamenii acestui spa iude legend , calificându-l, cu ris-cul repet rii, un mirific i adev ratspa iu mioritic, prielnic unor in-tense tr iri spirituale.

Domnul Virgil Savin, fizic, a

sit Ghind oanii cu cinzeci deani în urm (nu intr în calcul aniide liceu sau universitari fiindcvacan ele recuperau timpul ruraltr it). Inginer zootehnist fiind, aajuns s lucreze la o ferm agri-col în B gan, pe lâng Br ila,la Râmnicelu. Locurile natale, cutoate succesele i onorurile pri-mite pe meleaguri str ine, erauun magnet inepuizabil. S-a sta-bilit la Piatra-Neam de unde pâ-

la Ghind oanii natali, cu ma-ina, ajunge într-o jum tate de

or . În vara care a trecut, i-amfost oaspete. Am urcat mai întâipe dealul Hâga, pomenit în scrie-rile lor, atât de Toader I. tefan,cât i de Mihai David, la poalele

ruia se afl , printre alte dealurimai joase, satul Ghind oani. Desus de la aproape 600 de metrialtitudine, priveam în zare Ceta-tea Neam ului, valea Ozanei i nudeparte Grum ze tii lui AristideCaradja, unul din marii entomo-logi ai lumii, i apoi Târpe tiicreatorului popular Ioan Popa.Opus acestor locuri se întindeculmea St ni oara la ad postul

reia se afl , începând de la sud,mân stirea Horai a, V raticul cu

durea de Argint i Codrii deAram , Agapia lui Grigorescu iarmai departe M stirea Neam ,centru medieval de cultur i în-

tur român , Mân stireaSecu i mân stirea Sih stria. Caun cuib de vulturi st sus în mun ischitul Sihla cu ad postul dintrestânci al Sfintei Teodora. În zilelimpezi se profileaz la apusCeahl ul, Olimpul românilor. La

picioarele noastre v i adânci, cuiarba înc neatins de secet , cucase care abia se z resc dintrelivezi i o biseric impun toarepe un vârf de deal, ne creeaz astare sufleteasc de beatitudine.

Coborâm, mul umi i, în sat.Observ c febra construc iilor tipItalia sau Spania nu i-a cuprinsi pe locuitorii din Ghind oani.

Casele p streaz caracteristicilezonei, cu pridvoare din lemn in-crustat cu motive tradi ionale, cugarduri din lemn i por i mariornamentate. Totul seam cuarhitectura folosit la Vân toriNeam . Filioara, Humule ti, V -ratic, Agapia. Domnul Savin era

teptat de mama sa, Fr sina,nonagenar . Se bucur , îl ceart ,e fericit . Nora, doamna MarianaSavin, se apuc s -i preg teascbucate. Fiul r spunde la toate ce-rerile ei. Cât sunt ocupa i cu dife-rite treburi gospod re ti, sunt in-vitat s m odihnesc în una dincele trei camere ale casei. Pe onoptier , o carte: tor în timp,Ed. Crigarux din Piatra Neam .Autor: Virgil Savin, gazda mea.O cunosc. Este un volum în cared-l Virgil Savin relateaz despreo c torie la Mân stirea Horai ai sunt redate impresii din c -

torii în str in tate: Italia, Polonia,Ucraina, Republica Moldova,Cehoslovacia. Totu i o redeschid.

sesc o dedica ie: Mamei meleSavinFr sina la împlinireavârstei de 95 de ani. În afar deaceast carte, D-l Virgil Savin amai scris un volum, Râuri albe,Ed. „Cetatea Doamnei”, Piatra-Neam , o carte de memorii, o con-tinuare a memoriilor lui Toader I.

tefan i ale lui Mihai David-Ghind oani. Un alt timp, o altlume i totu i îi une te ceva, unfir ro u care se compune din tra-di ii p strate, dragoste de locurilenatale. Le întâlnim la Virgil Savinnu numai în c ile scrise ci i înfelul lui de a povesti, i în grijade a p stra cu sfin enie mo te-nirea p rin ilor.

Casa p rinteasc nu sevinde, spune poetul. Casele celordin Ghind oani, sat parc r ritdin p mânt, r sfirate printre dea-luri molcume, p streaz memoriastr mo ilor i o vor p stra în con-tinuare.Vedere de pe dealul Hâga


Nicolae B~LA{A

rb torile de Cr ciun, la Grays, f nici-un farmec. Nu tu un gui at de porc înjunghiat,nu tu Ghi în fl ri, nu tu oric, nu tu sângepe vârful nasului, pus de mo Gheorghe semn!De pomana porcului, nici pomeneal ! Iar deaici, lipsa mirosului de uic fiart i a jum rilor

cute în tigaie de mamaie. Cu mur turi! Cevorbe ti, domnule, minune mare! La englezi,pe str zi, doar lumini, din plin, apoi cadourii iar cadouri! Ni te cutii plimbate, câteva

zile, dintr-o parte în alta, apoi aruncate cusacii în strad .

La mas , fel i feluri din curc împ nat ,piperat , una peste alta, parfumat . i totu i,teioas i f gust. Am înghi it în sec cugândul la cârna ii f cu i de bunica. Parc îivedeam ag i pe horn, la afumat, al turi deuncile fierte în vin, date cu boia f cut din

ardei.Pân dup Anul Nou, am avut vacan .

Tabitha nu m mai b tea la cap când cu una,când cu alta. Aproape ziua toat , st team încas . Chestiunea asta îns nu-mi pica tocmaibine. M plictiseam de moarte, mai ales cnu puteam s -i spun vrute i nevrute despretr zn ile f cute pe la mamaie prin curte. Ca

ne treac , totu i, cumva, timpul, priveamîmpreun pe fereastr i gândeam fiecare sprepartea sa de lume. Ea, la de ert, la troglodi isau la c mile, eu, la satul meu , la dealurileînz pezite i la bunica b gat în r zboiul deesut velin e în i e.

- Uite, cum s i spun... la noi, în seara deCr ciun, mamaie las suveica i face calta-bo i. Apoi, se închin , pup icoana i a -teapt s vin copiii cu steaua. Dup ce-ocolind , ea î i ia sarsanaua plin cu nuci icolaci, ciobul cu t mâie, i se suie sus, la ceidin cimitir, s le spun despre una, desprealta, de pe aici, de prin lume, c e i nu prea,cine tie ce vreun bine. La voi?

- Kuskusu…- E, cu cu ! Las -l, c mi-ai mai spus! De

sat ai auzit?- Kuskusu…- Of! Ne în elegem ca turcul cu pistolul!

Cr#ciun, f#r# Cr#ciun,s#rb#tori [i nu prea

Ai vo tri se duc la cimitir cu lumânare?- Kuskusu, and chicken, spices... Roast

Arabic! (cu cu , cu pui, mirodenii... Fripturarab )

- Un drac b at, vorba lui mo Gheorghe!Nu în elegi c puiul vostru nu are gust? la,liber prin curte, crescut de mamaie cu boabei huroaie... Ehe, ce tii tu?! Stai aici cu capul

în nori! C de unde la englezii tia, mai alesiarna, soare?!! În loc s i vezi de capreletale, prin de ert. ...De, i eu de ra ele mele depe balt ! De-ai ti cum se vaiet ... Unele suntîns mute! Le-a închis pliscul Cel de sus.Cic au dat prea mult din clan . Adic aufost prea limbute. A a c , ai grij , m camba i la cap cu tot felul de... M car de-ar fibazaconii! Numai c pentru lea î i trebuieminte... i un loc al t u în lume l sat de însu iDumnezeu.

- Alah!- Mda! Mi-a spus mami: Dumnezeu, la

voi.- Yes, bud, Alah u Acbar! (Da, dar Dum-

nezeul Cel Mare.)- Nu m lua pe mine cu chestiuni dintr-

stea. Dumnezeu, i-al meu, i-al t u i alcelui ce s-a dus i al celui ce-o s vin ori-când i oriunde în lume. Mi-a spus mamaiei afl c ea st de vorb cu tataie, pe lumea

ailalt dus. Ce tii tu?! Iar el i-a spus c Celde sus e Cel de sus! Adic El este Cel ceeste. Bag la cap! C n-o s i spun de miide ori ca popa la babe surde!

- I, baby? (eu, copil?)- Of, asta confund baba cu pu toaica!

Cum s-o zice, în engleze te, hoa ? M rog,hoa surd . Deaf! În elegi?

- Not!- Not or not too? (Nu sau nu prea?) P i

atunci s te înv o idee române te, de prinsat de la mine, c f s tii asta, mira-m-a

te descurci prin lume!

***Cu doar trei zile înainte de Anul Nou, toate

planurile au fost date peste cap. Katy a c zut

seara, târziu, la bar, de pe o scar . i-a ruptmâna dreapt din um r. Mami s-a întors cuea plângând, de la spital, dup miezul nop ii.Când am v zut-o, m-am speriat. Tremura toati p rea desfigurat . Când s-a mai lini tit, i-

a sunat familia din România. Nu am în elesnimic. Au vorbit în ungure te. Oricum, petot parcursul convorbirii, i-au curs lacrimilepe obraz.

- Ce-am s m fac? Cu ce am s -mi între incopilul? - s-a plâns Mariei.

- Stai lini tit ! Ne vom descurca, o s fiebine!

- Dac îmi frângem coloana i mureamsau, mai r u, îmi blestema restul zilelor în

rucior, paralizat ?- Mul ume te-I lui Dumnezeu c e doar

atât! Ai s vezi, o s i treac !Noaptea de Anul Nou am petrecut-o în

cas . Am stat toate patru la mas în camerade la parter. Tabitha a preg tit meniul. La mie-zul nop ii, am desf cut totu i o sticl de am-panie, am ciocnit i ne-am pus în gând câte odorin . Pentru prima dat , am gustat i eudin vinul spumat. Nu mi s-a p rut grozavde i b utura p rea dulce. La un moment dat,m-am strâmbat, semn c licoarea nu era toc-mai pe gustul meu. Abia atunci Katy a schi atun zâmbet în col ul gurii. Câteva clipe maitârziu, a sunat-o Lajo , b iatul ei. Katy s-aluminat dintr-o dat la fa . Au vorbit mult.Câteva clipe, mi l-a dat i mie la telefon. Luatprin surprindere, m-am emo ionat i abia i-am putut spune ,,La mul i ani!”. Când el mi-aspus c i-a zis Katy c sunt o frumoas , m-am ro it toat i mi-a picat receptorul dinmân . Atunci, ceva s-a întâmplat în sufletulmeu, chiar dac nimeni nu a sesizat. Tot înacel moment, m-am sim it pentru prima datfirav , mai feminin i suficient de vulne-rabil . Un sentiment ciudat pentru o copilce a tepta s mearg la coal în toamna anu-lui abia început. Zi de zi, încercam s fiu eu,cea dinainte, i nu reu eam. Vocea lui Lajos


sese undeva, în mine i nu o putea nici-cum scoate.

- Sara, mami, ce e cu tine? - m-a întrebatMaria la câteva zile dup aceea, într-o searcând a venit acas oarecum bine dispus .

- Nimic.- Nu se poate, nu e ti tu!- P i, cum nu?!- Nu, c doar te tiu! Hai, îmi spui?- Mami, ie i-a spus cineva, zilele de

acum, c e ti o frumoas ?- E, i cu tine! Dar ce i-a venit?- Atunci am s i spun eu.- Ooo! Mânca-o-ar mama! Dac îmi spui

tu e ca i cum mi-ar fi spus lumea toat ...- Inclusiv tati? C zici c am un t tic, nu?- Da, c Dumnezeu n-a vrut s fiu i eu o

Fecioara Maria!- L-ai fi f cut iar pe Dumnezeu, iar eu...- Nu, puiul meu, El e de dinainte de a fi

fost n scut om... Nu prea tiu cum s i spunca s în elegi. Nu de-alta, dar nici eu nu preatiu. Oricum, trebuie s m crezi c doar tuti îngera ul meu.

- i tati?- Tati t u?! Deocamdat , o amintire pe

care am s i-o povestesc într-un mâine, cândvom fi doar noi dou într-un fel de paradis...

- Ehe, lunge te-mi, Doamne, via a, vorbalui mo Gheorghe, ca s-o v d i pe asta!

- Mda, parc , încet, încet, î i vii acas .Dar tot nu mi-ai spus?

- Mami, Lajos mi-a zis c sunt frumoas !- Da? I-auzi, afurisitul! Dar, nu e r u...

Ce-a fi vrut eu s fiu în locul t u!- Adic , s fii iar mic ?- Da, i s -mi zic mie ce i-a zis ie pu -

tiulic .- Eu nu! Mai bine mare...- Mda! Ai dreptate, cam tot la asta m

gândeam acum i eu. S fii mare, mare i s ailumea la picioare...

- Nu chiar lumea, i nici la picioare...- Atunci?- Lâng mine i tot timpul, pe cine vreau

eu.- De exemplu...- Acum a vrea-o pe mamaie. Of, s o iau

de urechi i s -i trag o mam de b taie!- Ca s vezi! Dar de ce?- C m-a l sat s plec cu tine în lume. Uite

a, câine surd la vân toare. M car tu ai ser-viciu, munce ti, ai treburile tale, dac le-aiavea, dar eu?

- i tu faci gimnastic , înot, una, alta...Într-un fel, î i ordonezi via a.

- Ei i cu tine, p i dac o fac de-acum, maitârziu cu ce am s m ocup?

***Timp de aproape o lun , Katy a stat acas .

O vedeam chinuit i, în acela i timp, îndu-rerat . St tea pe marginea patului, iar când osc pam din priviri, parc se rezema de mar-ginea vie ii i l crima. Alteori, o surprindeamzâmbind amar în umbra unor amintiri ce ourm reau mai st ruitor decât umbra zilelorînsorite. Când Maria era acas i st teau unalâng alta, vedeam cum teama de singur tate,de necunoscut, le îndârjeau în a fi al turi.De i nu sem nau la chip, parc erau surori.

ineau una la alta. Uneori, mi se p rea c seiubeau asemenea perechilor de îndr gosti i.Atunci, m înfuriam i voiam cu orice chip

plec, s m întorc în sat la bunica. Cutoate acestea, nu le-am suspectat niciodatde faptul c , dup e ecul lor în dragoste,probabil, undeva asem tor, ar fi putut de-veni lesbiene. Totu i, ambele evitau discu-iile despre b rba i i mai ales despre cei cu

care î i f cuser copiii. Maria nu l-a bârfitniciodat pe tati i nici Katy nu tr nc neaceva despre cel cu care îl f cuse pe Lajos.

Dup lunga perioad de convalescen ,Katy s-a eliberat de aparatul ce i-a sus inutmâna. A f cut apoi gimnastic de recuperarei a reînceput lucrul. Lini tea p rea a se rein-

stala în cas i zâmbetul, pe buzele fiec reiadintre noi.

- My dear... (draga mea) - încercam eu undialog prietenos cu Tabitha, îns nu îmi r s-pundea. Intuia c îi preg tesc o capcan dincare, de cele mai multe ori, victorioas eramdoar eu, chiar dac ne amuzam i una i cea-lalt . Tabitha! - Insistam când vedeam c nu

bag în seam .- Yes, dear! (da, drag !)- Ooo, my lady, I want to take you with

me in Romania marry a bo orog! (Ooo, doam-na mea, vreau s te iau cu mine în România

te c tore ti cu un...)

- God, a gentleman! (Dumnezeule, undomn!)

- Bo orog, Tabitha! Hodorog, tii ce e la?- Waw! Yes, a gentleman... (waw! Da, un

domn...)- Vrabia m lai viseaz ! De unde, scumpo,

atâ ia domni când ho ii, la tot pasul, iarprostia-i patima timpurilor?!

- Yes, a gentleman full of muscle! (Da, undomn plin de mu chi)

- Full of muscle... Full of muscle and nobrain! (plin de mu chi i f creier!) C dintr-sta e în col la m celar!

- Tabitha, la bunica în sat, doar bo orogi!- Waw, yes boss?! (waw, da efi boga i?!)- Nu! Cum s i explic, în engleza asta a

ta? De exemplu, pentru tine, dup cum v d,ar fi bun, la început, Staro . Face înghe at ,are capr , are iap , numai c ... sta are i ba-

! Dac o fi murit aia, te-ai aranjat! În elegi?- Not!- Vezi, dac nu tii române te?! Oricum,

acum, mai bine! Adic , „better!” De-asta am te iau cu mine. S vezi i tu cum e când pe

lumea asta, când pe cealalt ... S i spun iie mamaie povestea cu dracu împ iat coco ,

cu creast în cap pe loitra carului i Litrbeat, întors din Infern, la Gorici, pe marginede an , s mai bea o cinzeac ... Iar cump na:scâââr ! Ehe! Atunci s te v d?! Ca M riabeat , întoars de la cârciuma asta nou , pri-vat ! Pe vremuri, de la mat! Mat! Tu tii ce ela mat? (You know what is mat?)

- Not!- Vorbesc cu lemnele! Un drac b at! Cum

s-o traduce asta?! M rog, devil (diavol).Bine zice mo Gheorghe: ,,f , z cito, parcn-ai fi nici pe-aici, nici pe lumea ailalt ! Ai?!

i nu prea e bine!’’ Ce zici? Of, of, of! Darmai bine, las ...

Biserica din Homorod


George PETROVAI

Emil Cioran era de p rere c cultura Fran-ei face parte din familia marilor culturi din

toate timpurile. Chiar dac în spatele acesteiafirma ii se deslu te satisfac ia celui ce s-a l sat absorbit de limba i cultura francezîntr-o asemenea manier decisiv , încât -pentru a nu- i altera noul stil eminamentefran uzesc - a refuzat s mai scrie în limbaromân , totu i, nu putem s nu fim de acordcu spusa celebrului nostru fost compatriot.Da, spiritul francez a învins întotdeauna sa-bia, chiar i atunci când Descartes, acest marerege al cuget rii libere, duela de la mare dis-tan cu min ile înc tu ate în dogme i su-ficien . i poate c tocmai distan a sta-tornicit între cele dou tabere adverse acontribuit în chip remarcabil la infuzarea car-tezianismului cu universalism...

În parantez fie spus, cu gândirea lucru-rile stau aidoma ca i cu iubirea - amândoutrebuie s fie libere pentru a fi durabile ieficiente: C iubirea-i tain sfânt / ce dez-leag i-ndulce te,/ tim cu to ii i ne-ncânt /

iubind taina spore te./ Omu-i trestie fra-gil ,/ zis-a Pascal gânditorul -/ doar iubindpo i fi acvil / ce cu-azur î i stinge dorul.

Pentru a ne convinge de m re ia culturiifranceze i de rolul ei de prim motor ce i-a

revenit în derularea culturii universale, n-avem decât s mergem pe firul ei de la primelerespira ii notabile în poezia liric europeani pân în zilele noastre.

Lesne vom deduce c primul moment în-semnat al culturii medievale franceze îl re-prezint inegalabilul François Villon. Con-siderat cel mai mare poet medieval francez iunul din marii poe i ai tuturor timpurilor, op-era lui Villon, la fel ca aceea a lui Dante Ali-ghieri i Geoffry Chaucer, a deschis drumulspre Rena tere. Iar aici lucrurile stau cam înfelul urm tor: dup Rena terea italian imomentul de vârf al Rena terii engleze, da-torat monumentalit ii lui William Shakes-peare, Rena terea francez a contribuit celmai mult la îmbog irea tezaurului cultural alumanit ii prin capodopera Gargantua iPantraguel a lui François Rabelais, prin cer-cul Pleiadei din care f cea parte Pierre deRonsard, cel mai de seam poet renascentistfrancez i, desigur, prin Michel de Mon-taigne, cel mai prestigios filosof renascentistfrancez i ultimul mare umanist al Rena teriifranceze.

Dar dac Rena terea a ap rut i s-a expri-mat în forme specifice în cam toate rileeuropene - inclusiv la noi prin Nicolaus Ola-hus, cronicari i Dimitrie Cantemir -, clasi-cismul se confund practic cu clasicismulfrancez, întrucât Fran a a fost ara care a oferitclimatul cel mai favorabil pentru dezvoltareaacestui curent intelectualist prin excelen .Genul cultivat cu predilec ie de scriitoriifrancezi din secolul al XVII-lea a fost teatrul:tragedia clasic este reprezentat cu str -lucire de poe ii Pierre Corneille i Jean Ra-cine, iar comedia dobânde te un binemeritatprestigiu prin valoroasa oper a lui Molière.Tot în acest curent se încadreaz fabulele luiJean de La Fontaine i literatura morali tilorLa Rochefoucauld, Blaise Pascal i Jean dela Bruyère, ei cu to ii contribuind cu mijloaceartistice specifice la realizarea unei adev ratecronice de moravuri.

Iluminismul francez s-a dovedit a fi multmai nuan at decât cel englez (reprezentat prinDaniel Defoe, Henry Fielding i JonathanSwift), întrucât el a beneficiat de o arie mult

mai larg de aprovizionare spiritual : ideilefilosofice ale enciclopedi tilor, crea iavijelioas i multilateral a lui Voltaire,comediile lui Pierre-Augustin Caron deBeaumarchais i proza literar a lui Jean-Jacques Rosseau, prin care, de altminteri, seface trecerea la preromantism. Cu men iune

preromantismul francez nu s-a aflat subtutela exclusiv a lui Rousseau, ci i sub ceaa lui Chateaubriand i a Doamnei de Staël...

Romantismul, cu predilec ia lui pentruteme de tipul: natura, iubirea, patria, trecutulistoric, moartea, geniul, titanul, demonismul,visul i reveria, fantasticul i exaltarea sen-sibilit ii, melancolia i solitudinea, revoltai abuzul de contraste, se caracterizeaz prin

urm toarele dou însu iri de ordin general:a) Este primul curent artistic care de-

te limitele continentului nostru;b) Este un curent mai complex decât cele

dinainte, deoarece el nu se limiteaz doar laliteratur i arte plastice, ci în unele ri s-aextins i la domenii precum filosofia, istoriasau estetica.

Ca în atâtea alte curente de care vorbeammai sus, romantismul francez a fost cu cinstereprezentat de remarcabili arti ti, precumAlphonse de Lamartine, Alfred de Vigny iAlfred de Musset, pentru ca seria impresio-nant a romanticilor francezi s fie încoro-nat de gigantismul lui Victor Hugo.

Dar - dup cum spuneam - dac roman-tismul, cu preferin a sa acordat poeziei, apa-re nu doar în Fran a, ci i în multe alte ri aleEuropei (Germania, Austria, Anglia, Italia,Rusia, România etc.) i ale lumii (Edgar AllanPoe în S.U.A.), realismul practic readuceizvoarele literaturii universale în Fran a, araunde el s-a n scut i a cunoscut o remarca-bil consacrare prin redutabila triad : Balzac,Stendhal, Flaubert.

De precizat c în pofida consacr rii salefran uze ti, marele câ tig de sorginte realistpentru literatura universal vine dinspreRusia, unde din Mantaua lui Gogol a ie it oimpresionant serie de scriitori: Ivan Gon-cearov, Ivan Turgheniev, F. M. Dostoievski,Lev Tolstoi, urma i îndeaproape în timp i

Albert Camus sau ipostazascriitorului exilat \n existen]#

Alb

ert C

amus


spa iu de geniul dramaturgic i nuvelistic allui Anton Cehov, iar mai târziu de Ivan Bunin(ultimul clasic al ru ilor), Maxim Gorki iMihail olohov.

Cu toate c uria a statur de teoreticiani artist a lui Victor Hugo a dominat practic

întregul secol XIX (al treilea nod esen ial dincultura universal dup cultura clasic grea-

i Rena tere), consider c marele filtru detrecere înspre literatura, implicit spre culturasecolului XX i mai departe se cheamCharles Baudelaire, acest straniu i incon-fundabil poet, care, aidoma suedezului Au-gust Strindberg, nu poate fi încadrat într-uncurent anume, cu toate c el a fost salutat desimboli ti ca un maestru venerat, îndat dupapari ia unicului i incitantului s u volumFlorile r ului.

*i iat -ne dup acest periplu ajun i la

cultura de la sfâr itul secolului al XIX-lea iînceputul secolului al XX-lea, o cultur des-pre care putem afirma f teama de-a gre i

înc era, dac nu dominat , m car con-trolat de c tre Fran a, concluzie ce se impuneatunci când avem în vedere nume de rezo-nan precum: Anatole France, André Gide,Roger Martin du Gard, Marcel Proust,François Mauriac, André Malraux, Jean-PaulSartre, Albert Camus.

Demn de re inut este faptul c ase dincei opt scriitori men iona i mai sus sunt lau-rea i ai Premiului Nobel, în categoria lor in-cluzându-l i pe Jean-Paul Sartre, cu toate cîn anul 1964, el - caz unic pân în clipa defa ! - a refuzat acest mult râvnit trofeu literar.

Doar doi dintre ei (Marcel Proust i AndréMalraux) nu fac parte din galeria laurea ilorNobel, încât ajungi s te întrebi cam ce meriteliterare trebuie s aib un scriitor pentru aintra în posesia trofeului, dac doi dintre ceimai de seam novatori ai romanului secolului20 - Marcel Proust i James Joyce - nu l-auprimit; sau prin ce anume Albert Camus aînclinat balan a preferin elor înspre el, de i s-a decernat în anul 1957 Premiul Nobel, cândtiut este c Malraux nu-i este cu nimic mai

prejos ca prozator sau teoretician de art , înschimb îi este superior nu doar ca vârst(n scut în 1901, Camus în 1913), ci mai alesca experien de via , respectiv ca activitatedesf urat pe t râm ob tesc: particip la

zboiul civil chinez la anhai, ia parte la r z-boiul civil din Spania, este unul dintre prin-cipalii organizatori ai Rezisten ei franceze, iarmai apoi (dup eliberare) ministru al afacerilorculturale în Guvernul de Gaulle.

În sfâr it, dac asta poate fi cât de cât oconsolare pentru cei care se simt nedrept ipe t râm literar, putem s-o spunem cu toatcertitudinea c criteriile de atribuire a Pre-

miului Nobel sunt tot a a de obscure pentrucei din afar , precât de obscuri sunt uniidintre b fto ii care hodoronc-tronc se v dcu el în bra e...

Totu i, dincolo de caracterul discutabilal distinc iei conferite, care sunt însu irileoperei lui Albert Camus? Modest ca întin-dere (doar trei romane: Str inul, Ciuma i

derea, volumul de nuvele Exilul i împ -ia, cinci drame: Caligula, Neîn elegerea,

Starea de asediu, Cei drep i i scoaladin Asturii, respectiv cele dou eseuri demari dimensiuni - Mitul lui Sisif i Omulrevoltat, care se constituie în coloanele idea-tice ale prozei camusiene), stilul lui AlbertCamus nu poate rivaliza cu des vâr irea cu-ceritoare a stilului lui Anatole France sau cupuritatea clasic a lui André Gide, analizelelui nu intesc ca cele proustiene înspre atomiipsihologiei personajelor, iar gândirea sa ne-sistematic nu are suple ea necesar pentrua- i afirma subtilitatea, atâta timp cât autorulînsu i sus ine în interviurile acordate c nueste filosof sau existen ialist: „Nici Sartre,nici eu nu credem în Dumnezeu, este adev rat.

i nu credem nici în ra ionalismul absolut.”Dup cum corect apreciaz Romul Mun-

teanu în Prefa a la unul din volumele camu-siene ap rute la prestigioasa editur RAO,„cele dou volume de eseuri ale lui AlbertCamus enun dou întreb ri: 1) dac indi-vidul are dreptul s se sinucid (Mitul luiSisif), 2) dac omul are dreptul s ucid peun altul (Omul revoltat)”.

Iar cele dou întreb ri sim im cum ne în-dreapt pa ii spre existen a absurd , careformeaz însu i nucleul gândirii i al literaturiilui Camus. Dar pentru a putea ajunge aici,ceea ce s-ar putea traduce prin „reactualizareatragicului antic într-o lume modern ” (IrinaMavrodin), trebuie s mergem pe urmele luiCamus, fie i pentru aceea c el f cuse obser-va ia c însu i Codul Penal distinge între cri-mele pasionale i crimele logice. Dac pri-mele sunt destul de rare, fiind de regul co-mise de tinerii îndr gosti i, celelalte sunt în-

ptuite de adul i i au o frecven mult maimare. Ori, într-o epoc a expansiunii ideolo-giilor asasine, a a ca epoca în care a tr it icreat scriitorul francez, omul î i ia libertatea

ucid , c ci nihilismul contemporan ac-cept sinuciderea, ba chiar înclin spre justi-ficarea crimei logice, creându- i un ubredalibi din afirma ia primejdioas a lui Nietzschecum c Dumnezeu este mort, prin urmarelumea - cur at de mila cre tin - trebuie sapar in supraoamenilor, altfel spus celor maiîndr zne i i mai puternici dintre oameni. Iartreaba asta se deruleaz sub masca demo-cra iei i în zilele noastre, în pofida faptului

acuma tim prea bine ceea ce ilustrul scri-

Art

rom

anic

din

Cat

alon

ia


itor englez Graham Greene afirma cu toatconvingerea înc din anul 1955, an în care i-a ap rut romanul Americanul lini tit: „Nusub ocârmuirea celor mai puternici condu-

tori tr iesc popula iile cele mai fericite...”În aceste condi ii merit s ne întreb m

în ce categorie se încadreaz crima s vâr itde Meursault, straniul personaj din romanulStr inul, cel care se dovede te atât de golitde orice participare afectiv , încât nu tie inici m car nu se sinchise te când i-a muritmama („Ast zi a murit mama. Sau poate cieri, nu tiu.”), necum s plâng la înmormân-tarea ei. Într-un climat al sensibilit ii absurde,creat prin fraze limpezi i t ioase, crima luiMeursault nu poate fi considerat pasionalsau logic , atâta timp cât scriitorul o înca-dreaz într-o conjunctur nefericit : nisipulera fierbinte, soarele ardea, aerul era încins,iar lama cu itului inut de arab în mân p reaun palo , care - sus ine criminalul - „m loveaîn frunte”. Iar Meursault î i revine din

ceala provocat de soare i sudoare de-abia dup ce mai trage patru focuri în trupulinert al arabului: „ i era ca i cum a fi b tutpatru b i scurte în poarta nenorocirii.”

Pozi ia lui Meursault în fa a faptei s -vâr ite are darul de-a nedumeri i intriga, c ciel intr în închisoare cu gândurile unui omliber. Tocmai de aceea are curajul s afirme

nu simte nevoia s se c iasc , fiind doarplictisit de ceea ce s-a întâmplat.

De-abia când este condamnat la moarte,în Meursault se treze te starea de revolt :refuz s primeasc preotul pe motiv c nucrede în Dumnezeu (dar nici Camus nu cre-dea!) i dore te ca în ziua execu iei spectatorii

-l priveasc cu ur !Astfel, ne spune Romul Munteanu,

„Albert Camus a conceput un personaj delaborator, ie it din pl mada tezelor sale. Jocullogic este captivant, chiar dac ast zi pareneverosimil. Dar acest personaj este simbo-lul absurd al crimelor logice.”

Aten ie, îns ! Cu toate inerentele asem -ri dintre autor i unele dintre personajele

sale, tiut fiind c de regul artistul î i dez-luie prin intermediul lor o bun parte din

propriile tr iri, dureri i aspira ii, trebuie slu m aminte i la surprinz toarea m rturisireinserat de Camus în eseul Enigma: „Opereleunui om evoc adeseori istoria nostalgiilorsau a tenta iilor sale, aproape niciodat pro-pria sa biografie, mai ales atunci când se pre-tind autobografice. Nici un om n-a îndr znitvreodat s se zugr veasc a a cum este(subl. mea, G.P.).”

Romanul derea, cu judec torul-peni-tent Jean-Baptiste Clamence aflat în primplan, ne prezint un alt caz de revolt indi-

vidual împotriva semenilor: o revolt cu atâtmai steril , cu cât ea este mai cinic i mai în-ver unat , dup cum putem s ne d m seamadin aforismele cu care acest erou lugubru î iîmp neaz istorisirea: „De obicei îi dispre-uim cel mai mult pe cei pe care-i ajut m mai

mult”; „Mi-am tr it întreaga via sub semnulduplicit ii”; „Nu avem inut , e lucru sigur,murd ria ne ine epeni”; „Adev rul e plicti-sitor la culme”; „Religia e o mare sp torie”;„Când vom fi cu to ii vinova i, vom avea cuadev rat democra ie” etc.

De-abia în romanul Ciuma, ap rut în anul1947 i considerat capodopera lui Camus,acesta realizeaz trecerea de la revolta soli-tar din Str inul la ideea solidarit ii luptei,

zut ca fiind singura justificare a condi ieiumane. Dup cum precizeaz însu i autorulîn Scrisoare c tre Roland Barthes, „Ciuma,care am vrut s fie citit pe mai multe planuri,are drept con inut evident lupta rezisten eieuropene împotriva nazismului.” Iar în Ca-iete, sensul celor dou romane este înf atde c tre Albert Camus dup cum urmeaz :„Str inul descrie goliciunea omului în fa aabsurdului, Ciuma, echivalen a des vâr ita punctelor de vedere individuale în fa a ace-luia i absurd. E un progres ce se va precizaîn alte opere. Dar, în plus, Ciuma demons-treaz c absurdul nu ne înva nimic. Acestaeste progresul definitiv.”

De remarcat c romanul Ciuma aduce celmai mult cu incitantele scrieri kafkiene, unde,dup cum tim de pild din nuvela Metamor-foza ori din romanul Procesul, ac iunea de-mareaz brusc. În chip analog, intriga princi-pal din Ciuma debuteaz cu o surpriz : „Îndiminea a zilei de 16 aprilie, doctorul BernardRieux ie i din cabinetul s u i d du peste unobolan mort...” Dar nici pomeneal ca Albert

Camus s scrie în umbra lui Franz Kafka, cutoate c - dup cum deja m-am exprimat încartea Literatura perennis - „în jurul anului1930, adic dup efectuarea traducerilor înfrancez i englez - ceea ce a facilitat circu-la ia scrierilor kafkiene pe arii culturale multmai întinse, opera scriitorului praghez s-aconstituit într-o mod literar . Ba mai mult,dup al doilea r zboi mondial Franz Kafkaajunge s fie socotit un adev rat profet alororilor naziste.”

ci reprezentarea parabolic a realit iinu doar îi înrude te, ci în egal m sur îi di-feren iaz pe cei doi reprezentan i de seamai literaturii absurdului: Kafka a construit înmod deliberat o lume ireductibil la un co-mentariu ra ional, lume pentru care s-a adop-tat sintagma de realism magic (rezultatulfuziunii dintre concrete ea descrierii i stra-niul întâmpl rii), pe când la Camus - ne în ti-in eaz acela i Romul Munteanu, „romanuleste parabolic i demonstrativ, iar cele mai

multe dintre personaje au un caracter expo-nen ial”. Întrucât în romanele parabolice pla-nul fictiv este prezentat ca real, „personajelestilizate nu sunt decât mici acte de exagerareîn acest sens”.

... i astfel, de la o zi la alta se înmul escsemnele prevestitoare ale catastrofei (dupprimul obolan viu sunt g si i trei mor i, apoidoctorul observ cum un muncitor arunc oîntreag lad de obolani mor i), semne careînc nu au puterea s -i smulg pe locuitoriiOranului din preocup rile lor cotidiene.

Rând pe rând personajele intr în sceni, dup ce eviden a ciumei devine neîndo-

ielnic pentru medici, iar mai apoi pentruautorit i, începe contraofensiva oameniloruni i împotriva suferin ei, mor ii i - de cenu? - împotriva fricii, pân la instaurarea ce-lor mai radicale forme de lupt împotriva fla-gelului (carantin , izolarea total a ora uluide exterior, interdic ia categoric de intrarei ie ire), elemente prin care Camus pune în

lumin starea de exil interior.De unde deducem c starea de exil este

inerent în situa ii limit , îndeosebi pentruspiritele alese, care din totdeauna s-au sim itînstr inate sau exilate în existen i pentrucare - dup cum subliniaz autorul în Întoar-cere la Tipasa, timpul exilului înseamn „tim-pul vie ii uscate, al sufletelor moarte”.

Are dreptate Irina Mavrodin atunci cândne invit s st ruim asupra perfectei simetriia titlurilor primului volum (Fa a i reversul)i ultimului volum din opera camusian (Exi-

lul i împ ia), „titluri simbolice, care suntechivalente”, de parc ar vrea „s marchezetocmai aceast circular epuizare, atât în pla-nul ideii, cât i în cel al scriiturii, a unui unicdemers”.

Iar acest „unic demers” nu poate fi duprerea Irinei Mavrodin altceva decât unita-

tea operei camusiene: „Exist o unitate a în-tregii crea ii camusiene - eseuri filosofice,romane i nuvele, piese de teatru - ce se înte-meiaz pe aceea i con tiin sfâ iat de ten-din e contrare, în egal m sur de puternice:gustul pentru ac iune i totodat pentru con-templare, deta area i pasiunea, nevoia logi-

de a nu merge pân la ultimele consecin eale unor premise teoretice i teama de a de-

i sura (în sensul în care vechii greci îldeau acestui cuvânt), dragostea de via

i obsesia mor ii, o senzualitate arz toare,dar i o înalt spiritualitate, atrac ia pentrusolitudine, dar i pentru solidaritate, absur-dul i revolta, sensul istoriei, precum i c u-tarea unor adev ruri limit , demers ce s-a izbitperpetuu de aceea i tragic dificultate”.

o spunem pe cea dreapt : nici c pu-team g si o mai fericit încheiere a prezentuluieseu ca aceast admirabil sintez a opereicamusiene!


Gheorghe A. STROIA

George Roca, „De vorb# custelele” (vol. 2) - „O alt#odisee a imaginii Rom@nieipozitive, la scar# planetar#”

În vremurile actuale, prin conjunctura lorpolitic , etic , moral , economic - dac ar fi

enumer m câteva dintre domeniile vie iidirect vizate -, nu se las , în niciun caz, actu-lui cultural voluntar, dar mai cu seam valo-ros, cale liber spre afirmare. De cele maimulte ori, din p cate, actul cultural nu se facesincer i dezinteresat, ci urm rind interesede grup sau de hait , prin care ferocii acalisunt dresa i s atace, volens nolens, în satis-facerea nevoilor animalicei sete de sânge.Din ce în ce mai pu ini sunt cei care ast ziaduc un mare serviciu culturii, un mare ser-viciu de imagine României pozitive, valo-roase, acelei Românii profunde, care ne re-prezint ca oameni, ca individualitate. Tocmaide aceea, poate incon tien i, ace ti voluntariafla i ve nic în lupt cu nonvalorile, dar i înlupt cu propriile lor convingeri, î i utilizeaztoate armele pentru redobândirea credibili-

ii, frumuse ii culturale i morale române ti.În atingerea acestui nobil scop, oriunde s-ar

afla în lume, ei fac cu mult mai mult decât oarmat întreag de eliti ti autohtoni.

Sim ind române te, scriind române te,având sufletul racordat la spiritualitatea ro-mâneasc , prin ce are ea mai valoros, GeorgeRoca este un astfel de voluntar. Câmpul luide b lie se întinde, practic, pe toat su-prafa a globului, unde caut , i g se te, oa-meni cu care s rezoneze, colaboratori oriautori valoro i, s descopere talente, s pro-moveze copii ce ne pot uimi cu maturitatealor literar ori artistic . Într-un cuvânt, oa-meni despre merit s se vorbeasc i merit

se scrie. Acestui circuit universal al valo-rilor, titanul George Roca îi racordeaz mereualte i alte figuri, fapt care face din el, prinpersuasiva sa c utare, unul dintre cei maiactivi, mai consecven i i mai mari publici ti-editori de limb român din diaspora.

Interesant în abordarea interviurilor saleeste minu ioasa preg tire ex-ante, prin careîntreprinde „analize” i „investiga ii” asuprapersoanei pe care o intervieveaz , tocmaipentru a o cunoa te mai bine, pentru a titotul, pentru a „dezamorsa” minele-cuvânt,ce ar putea exploda, oricând. Fiecare interviueste o nou provocare i nu o simpl în iruirede întreb ri i r spunsuri. Se împletesc, cuart i versatilitate publicistic , multiple pla-nuri existen iale, prefigurându-se tabloulcomplet al persoanei intervievate. Se scot laiveal date i informa ii inedite asupra co-pil riei, adolescen ei, evolu iei i maturit iiumane, literare ori artistice, rezultând în finalo poveste care prinde, uime te i reverbereaz .

torind ori numai intersectându-se vir-tual cu persoanele pe care le intervieveaz ,publicistul australian de origine român „de-turneaz ” firul discu iilor spre inta propus ,dar o face, de fiecare dat , cu mare respect icu deosebit pre uire pentru interlocutorul

u. Interviurile lui George Roca sunt conce-pute sub forma unor discu ii libere, arbitrarii

(de i sunt minu ios preg tite), prin care secreeaz , mai întâi, atmosfera de confesional.Intervievatul percepe energia pozitiv , princare i se furnizeaz o doz de încredere, sufi-cient cât s poate face confesiuni ineditedespre propria persoan . Reporterul se dove-de te a fi o albin , ce culege nectarul floriloraromate i le transform în fagurele de miereal aducerilor aminte, al tr irilor, al sentimen-telor rare, unice.

Interlocutorii s i provin din varii domeniiale culturii, domenii pe care autorul le „sca-neaz ” cu u urin , dovedindu-se un erudit,un fin cunosc tor al literaturii, istoriei i cul-turii na ionale, dar i al valorilor i reperelorculturii universale. George Roca joac înaceste interviuri rolul de prieten, c ruia po i

i te confesezi f rezerve, acest lucru con-tribuind, în esen , la calitatea actului publi-cistic. O fiin uman nu- i poate „de rta”saco a cu emo ii, sentimente, tr iri, vise, re-aliz ri ori neîmpliniri, decât în fa a unui prietenadev rat, pe care îl simte aproape i care cu-cere te prin onestitatea sa. Un astfel de re-porter-investigator este George Roca. Un pri-eten pe care te po i baza, discret i noninva-ziv, serios i sincer, pentru care singurul scopeste acela de a „extrage” din sufletele oame-nilor m rg ritarele-amintiri i de a le d ruituturor, în filele de jurnal al unor m rturii-document.

Se pot întâlni în carte interesante perso-nalit i ale culturii române din ar i dindiaspora, de pe toate palierele de vârst , darcare au în comun aceea i vibrant fervoaretinereasc , pus în slujba culturii i a româ-nului - în genere. Sunt prezen i i foarte tineriiaspiran i la titlul de literator, pentru careGeorge Roca duce o munc de mucenicie,prin sus inerea i eforturile sale fabuloase.Impresionant este campania pe care autorula dus-o în sprijinirea i promovarea partici-pan ilor la concursul de eseuri „Româniamea”, organizat de PNL Vaslui, în anul 2011.Implicarea sa a fost atât pe plan material(„n ind” participan ii i având un rol îm-portant în publicarea antologiei concursului),cât i pe plan afectiv.

Motto: i în via , în sim ire, în scris, în gând, când te ui ibine, r mâne mai ales ce ai dat altora, ce ai l sat de la tine, ceai jertfit. Prin înstr inarea de tine însu i, cape i i consecven ,i st ruin , i caracterul, i iubirea oamenilor.” (Nicolae Iorga)


Interesant este povestea câ tig toareiconcursului de eseuri de la Vaslui 2011, ta-lentata elev Gina Camelia Roman care, îneseul s u intitulat România mea: ara Con-troverselor!, m rturise te, prevestind parccele întâmplate la finalul concursului (res-pingerea vizei promise pentru America): „Ro-mânia... Este ara mea, ara sc pat dinmâna ce se îndreapt spre un declin sadiccreat de propriile mentalita i? Ar fi absurd

pun aceste cuvinte pe umerii numelui deRomânia? Nu, eu nu sunt în masur s în-vinuiesc ara pentru nimic, ci doar s atragaten ia catre „umilul” megie român. Estecert faptul ca într-o zi voi putea p siaceast ar ... Privesc, stagnez dar nu, stin-gher ca un fobist aflat în fa a propriei u i

cheie... Cutez a-mi p si ara i aîncepe via a într-o ara perfect ? Este Ro-mânia o ar perfect ? Cum ar ar ta o arperfect , cu oameni perfec i? România estelocul unde am crescut, am împ it bucurie,triste e, am înv at s iubesc, s dau frâuliber imagina iei, s cred în for ele proprii,

m exprim, s ajut, s caut r spunsuri, ignor, s sper c , într-o zi, eu cu un grup

de oameni, asemeni mie, vom putea punebaze solide într-o ar ierarhic magnific ,iar spectacolul proastei imagini va înceta.”

Sensibil, deja, la truda acestor minuna ii talenta i copii, George Roca dovede te o

rar calitate uman , sim indu-se dezam gitde neseriozitatea celor care au preten ii deini iatori i promotori culturali. Iat ce spuneGeorge, într-o conversa ie avut cu SimonaBotezan (Washington DC): „Pun o întrebare!Oare i copiii americani p esc la fel cândcâ tig un concurs de eseuri unde premiulcel mare este o excursie în România? Amba-sada Roman de la tine din Washigton lerefuz „micilor elevi americani” viza? Î i daiseama în ce situa ie sunt organizatorii! Dis-pera i! Le afecteaz imaginea! Au vrut s fa-

o fapt bun ... dar a ie it prost... Î i potpierde credibilitatea! Sau o fi oare vreo lu-cr tur ... a concuren ei politice? Cine tie?Po i tu s dezlegi misterul, c ci pe mine mintrig !... Ce-o fi în sufletul acelei feti e...Pentru ce s mai lupte, pentru ce s mai scrieeseuri câ tig toare? Poate considera c lo-cul ei este la ga ca c unarilor! Acolo nuare nevoie nici de viz , nici de coal i nicide eseuri... Mâhnit! Asta sunt! Mâhnit tare!”

Simpla prezentare a acestei întâmpl ri,dovede te implicarea i seriozitatea auto-rului. Pentru publicistul australian, cuvântuldat trebuie respectat cu sfin enie, fiind o da-torie de onoare ce trebuie pl tit . Iat de ce,profilul lui George Roca nu este atât de tareancorat în contemporaneitate, el potrivindu-se, de minune, cu vremurile când român iRomânia însemnau respect, cinste, datoriemoral asumat , corectitudine. În fiecare in-terviu, se contureaz pas cu pas profilul unui

scriitor, al unui artist sau, pur i simplu, aunui simpatizant cu România. Interesant estei faptul c George Roca acord o deosebit

importan vocilor tinere i valoroase, ce sedovedesc noi instrumente în concertul cul-tural universal (enumer m aici pe OctavianLupu, fondator al prestigioasei reviste onlineConfluen e Române ti, talentatul scriitor ipublicist român, stabilit în America, OctavianCurpa , Simona Botezan, redactor al Gânda-cului de Colorado, o prestigioas publica iea românilor din diaspora american , IoanaMoldovan, reputat critic de teatru i jurnalist).

Prin întreb rile subtile, precum substan-ele amestecate în retort pentru a crea o so-

lu ie efervescent , i apelând la voci cu auto-ritate, autorul nu dore te altceva decât sreitereze întâmpl ri din vie ile unor perso-nalit i române ti memorabile, exploatând lamaximum capacit ile intervieva ilor s i. Dinaceast categorie poate face parte interviulcu Buni (Elena Buic - Toronto), o veritabillec ie de istorie, o aducere aminte a tradi iilori obiceiurilor române ti trecute în uitare.

Indirect, persoanele intervievate sunt provo-cate s i defineasc motiva ia pentru scris,

formuleze propriul crez literar ori artistic.Iat ce spune Elena Buic : „Când întâmpl -rile vie ii m împing în vreun unghi mort,când nu mai g sesc în mine ceea ce îmi d -dea curaj i for , scrisul îmi sare în ajutoradunând într-un m nunchi firele nev zuteale altor chem ri spre via . El este acelacare m ajut s -mi revin, s -mi reg sescizvorul de via i de bucurie. Ajutat descris, nu m poate opri nimeni s tr iesc îndimensiunile pe care le doresc. Scriu nunumai gândind, ci cu toat fiin a mea. Celemai multe povestiri ale mele sunt o stare desuflet, un punct de fierbere pentru scris. Mtransfer dincolo de cuvinte pentru a dezv -lui ceva din universul existen ial: dragos-tea de frumos i adev r, înfr irea omuluicu natura, dorul i jalea, setea de via br z-dat uneori de tr znetele durerii, nelini teatr irilor scurgerii ireversibile a timpului,contorsionatele tr iri ale adapt rii la noulmod de via pe p mântul str mut rii...Scriu despre frumuse ea operelor scriito-rilor no tri i din vacan ele mele, desprefrumuse ile p mântului, adev rate col uride Rai în care Bunul Dumnezeu a rev rsatminun iile Sale, iar mintea omeneasc s-a întrecut pe sine în a pune în valoare acestefrumuse i. Dac n-ar fi fost o veche n zuina mea, aceast îndelednicire ar fi fost ocutezan .”

Iat , în câteva cuvinte, un crez de via ,formulat pentru a aduce în aten ia cititorilormotiva ia simpl a vie ii i a fericirii, ce poatefi v zut ca o sum de lucruri m runte, apa-rent f valoare, ce cap sens i str lucire,doar atunci când lucurile mari nu mai potaduce împlinire. O motiva ie destul de pu-ternic pentru fiecare fiin uman , de a- i

urma calea, destinul, f a abandona luptapentru ceea ce conteaz cu adev rat. Printrepersonalit ile intervievate se reg sesc isportivi de performan , care au marcat cursulsportului românesc, chiar dac s-au stabilitîn alte col uri ale lumii. Un astfel de exemplueste cel al lui Reinhold Batschi - un român-german-austalian, cu pieptul plin de medalii- stabilit la antipozi. Completeaz galeria per-sonalit ilor intervievate: patriarhul culturiiromâne - Artur Silvestri (cu note de cores-ponden virtual ), scriitorul Al. Florin ene,Nicolae Firoiu, Rodica Dacin, Pa cu Balacidar i câteva personalit i culturale interna-ionale (prieteni ai românilor), precum filoso-

ful spaniol Hèctor Martinez Sanz sau Antó-nio Calderón de Jesús (Fondatorul Galerieimadrilene „Artejescal“).

Prin excelenta sa activitate publicistic ,prin interesul manifestat valorilor culturaleromâne ti de pe întreg mapamondul, fiind înpermanen conectat la valorile i talenteleromâne ti autentice - fiind un mare desco-peritor i promotor al acestora -, George Rocamerit titlul de AMBASADOR AL IMA-GINII ROMÂNIEI POZITIVE ÎN LUME.Un ambasador pentru care cea mai înaltdistinc ie acordat ar fi reconstruirea aureiintacte a României valoroase, iar cea mai mareplat - zâmbete sincere, de fireasc acceptare,pentru toate eforturilor sale. Se poate spune,

niciun dubiu, c titanul George Roca esteun mare prieten al românilor i al tuturorprietenilor României i c p streaz vie însuflet imaginea rii natale, indiferent de câtde departe s-ar situa, fizic, de ea. „De vorbcu stelele“ (vol. 1 i vol. 2) (re)confirm - pedeplin - acest lucru. Se poate vorbi despre

i document, care depun m rturie în fa-voarea românilor, completând în cartea deistorie a neamului date ce fac referire la oa-meni i personalit i, timpuri, evenimente i,nu în ultimul rând, amintiri.

Sintetiz m, în câteva cuvinte, dragosteai dorul pe care publicistul australian de ori-

gine român , le simte pentru România: (...)pentru tine (mine!) i majoritatea emigran-ilor români patria str mo ilor va r mâne

puternic în memorie. Cu timpul se vor dilua„relele“ i motivul pentru care am fost ne-voi i s p sim România. Vom p stra îngând doar amintirile pl cute... i vom uitade cele rele! A a este f cut omul! S uite derele i s î i aduc aminte de perioadelefrumoase ale vie ii! Poate i pentru faptul

„trecutul“ reprezint pentru individ „ti-nere ea“! Tinere ea cu griji mai pu ine, ti-nere ea în care erai „ap rat“ de p rin ii,tinere ea când erai foarte s tos... IubescRomânia aceea pe care mi-am construit-oîn sufletul meu, îi ajut cum pot pe cei de-acas , promovez pe cât pot limba, literaturai cultura român ... dar sunt un ambiguu

notoriu româno-australian! Omul cu doupatrii! Punct!


Patricia LIDIA

XVIII

- Cât durere, Suflete…- Ce s-a întâmplat, Clarice?- doare… Suflete, m doare…

„M doarearipa de soareîncarnat în pulpa stângde atâta foamede dumnezeire.

doareacel organ lipsatot tiutor,acea gur careaude i miroase tot,acea ureche carevede i simte tot.

doaretot eul din minei m dor i eu

de atâta dureregeneralizat .”

- Te doare pentru c iube ti… e simplu!- Îmi tr iesc ultima fâlfâire de arip spre ve -nicia nemuririi...- O, Clarice…- tii, Suflete… Ploaie cu ghea … r ritulapune peste tine…- Da, Clarice… îns , var de var , prim varadin mine rena te timid…- Avid de iubire, cu aripi de soare m ning.Mereu m ning cu raze de soare… Mai na te-

o dat !

„Întuneric.

Începe s fie târziu în mine,i ca Iona îmi e mil de mine c iar i

s-a f cut întuneric în mâna dreapti în salcâmul din fa a casei.

Trebuie s strâng cu pleoapeletoate lucrurile care au mai r masaprinse;

Dialog cu sufletul

tot ce se vede in jur,pân dincolo de stele,n-are nici un rost s iau:ia respir i tu acumacum tiai s respiri în tinere e.

Hai, pun capul jos i îmi cânt«Ve nica mistuire, ve nica mântuire...»Am fost pescar de nori,azi unul, mâine altul,i-am dus pe umerii mei tot greul

rilor i oceanelor.

Pun viitorul la cale.Beau otrava i mi-e sil de mine...Sunt prea la s mor.M-a tept s nu î i fac efectuli înot prin ea atât de repede...

par g gioas .

Mam , mi s-a întâmplat o nenorocire!Mai na te-m o dat !

Întuneric.”

- Scump Clarice… Na tem i murim durerosde necuprins o via …- Mâna-mi obosit m re ia ta o caut , Su-flete... f sor i de izbând , îns ... Plânge izâmbe te, niciodat în eles, copilul din noi...- Scump Clarice... T cerea ta, hain de prim -var în miez de iarn ... tii... atâta lini te...- Nu e lini te, Suflete... Ascult ! Vorbesc ape-le, vorbesc copacii... vorbe te p mântul, vor-be te cerul... vorbesc cu tine, poezia mea…- O, naiva mea Clarice...- Ascult , Suflete... Cioc! Cioc! Cioc! Lapoarta ta bat anii... Înc un rid obrazul îmibr zdeaz ... alt var ... înc una i înc una...Timpul curge ars... înc un an mai trece... iiar e toamn pustie...- ...- Oare ruinele trecutului sunt fundamenteleretorice ale viitorului?- Viitorul... ocean prea adânc! Unde s caut?- tii, Suflete... Cu aripi de înger caut cerul,

zbor... Clipa sfânt i povestea nesfâr it

g sesc i s urm resc neostoit...- Clarice... tii legenda genezei?- Nu... Suflete...- Dumnezeu i diavolul lumea-au împ it spreguvernare... Soarele, mire... apa, mireas ... pe

mânturi hoinare...- Dar Suflete... focul din vatr i luminave nic apa le stinge...- Da, Clarice... îns întotdeauna po i spune„Eu sunt Dumnezeu”, fiindc noi crucea ne-o purt m mereu... i atunci tu e ti Preotul.- i atunci eu sunt Preotul ce crucea mi-oport mereu de la Dumnezeu... dar, închis înmine, Dumnezeu sau Lucifer crucea mi-opoart .- i când bate clopotul pentru ultima oar ,iarna se a terne tern peste suflete, Clarice...

ci lava tope te niciodat ca acum cre ti-nismul...- O, Suflete... Ferecat -n timp în cutia Pan-dorei r mâne eternitatea... Nu se mai vedetimpul dincolo de ea... avem doar clipa, nicitrecut, nici viitor... nici m car nem rginireasau iluzia ve niciei...- Clarice, scump Clarice... în orice ploaie devar , în c utatea acelui Eu, vine amurgul cli-pei... timpul trece nestingher spre eternitate...- Suflete, prin lume c toare, la casa mea

-ntorc mereu cu gândul... i a tept s mairut o dat p mântul ce m-a crescut...

- Clarice, în lumea mea captiv m sufoc, ne-protejat de iubire.

XIX

- Suflete, atâtea simboluri lâng noi... i noi,nimic...- Ce vrei s spui, Clarice?- Uite, Suflete... vezi tu lacrima asta ce îmicurge pe obraz?- O v d, Clarice...- Ea nu este simbolul durerii... cea mai maredurere e însp imânt tor de calm ... ea nu searat la suprafa ... i totu i, Suflete, tu vezio lacrim pe pleoapa-mi i crezi c doare...- ...


- tii care este adev ratul simbol al durerii?- Care, Clarice?- Iisus r stignit pe cruce... ca o floare ni se des-chide mereu... an de an... frumuse ea Sa... unsimbol al durerii i necazului, planta de Aloe...- Clarice... de mult nu am mai v zut flori îninima ta...- Ba da, Suflete... când î i spun „Crede-m ”, olalea ro ie de deschide în inima mea... dacspun „Este o flac în inima mea”, o cameliero ie îmboboce te... i dac îmi mul ume ti u-milit pentru în elegere, o hortensie înflore te...- O, Clarice...- Suflete... begonii i caprifoi, clopo ei deIrlanda i camelii, crizanteme i trandafiri,eucalip i i ferigi, floarea soarelui i iedere,magnolii i margarete, orhidei i p dii... o,Suflete... de le-a avea mereu pe toate în inim ,via a ar fi mult mai u oar ...- Las , Clarice... via a e mai mult decât unsimplu buchet...- Nu, Suflete... tocmai... via a e un buchet...în loc de flori, anii... în loc de ambalaj, noi...în loc de semnifica ie, via a noastr ...- O, Clarice... scump Clarice...- Suflete... a vrea s fiu o floare de lotus...unsimbol al purit ii i elegan ei...- ...- tii, Suflete... florile de lotus cresc în noroii totu i r mân curate i frumoase...

- De ce e ti sup rat , Clarice?- Nu sunt sup rat ...- Atunci ce e cu tine, scump Clarice?- Cred c sunt furioas ...- De ce e ti furioas , Clarice?- Sunt furioas pe aceast întreag lume…- ?!?- ... pe mame minore ce î i abandoneazcopiii... pe ta i care î i bat cu violen copiii,doar pentru c nu vor s le cumpere b utur ...sunt furioas pe oameni ce cred c e maiimportant s ajungi la o întâlnire, decât sdai o mân de ajutor bunicu ei ce cu greupoate trece strada...- ?!?- ...sunt furioas pe culori i nonculori, pelumin i întuneric, pe mirosuri i nonmi-rosuri, pe via i moarte, pe r zboi i pace...- ...…- M-am s turat, Suflete! M-am s turat de mu-tre urâte, nesim ire, lips de în elegere... devecini ce dau muzica tare, de i am de înv at...de lips de intimitate i spa iu... tul sunt...

„S tul sunt de toate,de cuvinte i oapte,de zâmbete falsei mângâieri amare.

tul sunt de tine,de acelea i scuze ratate,

de eternul «te iubesc»în grab aruncat.

tul sunt de suferin ,de fericirea eternce mi-o promit cu to iiînainte de a m arunca în pat.

tul sunt s m trezescîn acela i pat mizercu pete de ruj i cafeai miros de bitter suedez.

tul sunt de pronume,de tine, de mine, de noi...

tul de nori, de soare...tul sunt de voi!”

- Cum adic , scump Clarice?- M-am s turat, Suflete... m-am s turat denori, de frig, de responsabilit i... de pro-grame, de ordine i comenzi... de infatuare,arogan i lips de respect... de a teptare...M-am s turat de lipsa de afec iune, de sen-za ia de plânset, de refuzuri...- Dar de circul asta de atitudini ale altoracare nu ma ajuta cu nimic nu te-ai s turat?- ...de probleme, de bani i de boli m-am

turat... de r ut i i de pref torii.- ...- Mi-e scârb , Suflete, realmente...

Ai ap rut din senin ca un meteor orbitorprintre licuricii printre câteva fl ri curate, fierbin i

ale geniului etniei noastre,printre poe i ce-au scris „o limb ca un fagure demiere”...Ai r mas de atunci deasupra tuturorca un „fulger lung încremenit”,luminând cerul furtunos al existen ei valahe.Ai devenit mai apoi Luceaf ral suferin elor neamului nostru peren,str lucind peste toate literele de auri peste toat istoria plaiurilor daco-romane,

„de la Nistru pân’ la Tisa...”i, iat , ai ajuns

Univers al Poeziei eterne i vii!Orice-am cuvântai orice-am scrie,

Orice-am cântai orice-am plânge,

Prin Tine respir m i vis m!

Prin Tine plutim i tr im noi aici,to i Românii!

De la Tine-am înv at „a turna în form noulimba veche i-n eleapt ”,Noi, mo tenitorii de dreptai „cuvântului ce exprim adev rul”,ai filelor de aur i cristal ce le-ai l sat în urm .Cu ele ne-ai îmbog it i sufletul, i ara,

ci suntem, prin Tine, mai boga idecât to i miliardarii p mântului;mai mari, mai puternici i mai nemuritori ca oricând,numindu-ne de-a pururi, cu mândrie,nobilii Fii de Luceaf rde pe Piciorul de plai mioritic,Numindu-ne de-a pururi cu mândrieFiii t i de lumin ,

spândi i pe Gura cea Mare de Rai,întins din Carpa i i pân’ la Marea cea Mare,

rinte al nostru întru Nemurire,M i h a i E m i n e s c u!

Cristian Petru B~LAN (Chicago, SUA)

Eminescu(od )


I(oan) H(um ): De când cu minunea astade internet, ne-am c utat - sporadic, ce-idrept - s ne scriem despre una, despre alta.Sporadic, de prin 2001, apoi insistent dinprim vara lui 2008, pe parcurs cum s-ar zice,s-au adunat nu pu ine misive, amintind decoresponden a prin po ta de pe vremuri, pecare le-a numi întâlniri colocviale. A a afost s fie, poate, ca pe amândoi, ie eni decâteva genera ii, prieteni i colegi de catedr ,evenimentele s ne trimit pe tine la Timi-oara în septembrie 1991, pe mine în Gala iul

universitar. Apoi, aproape un deceniu ne-omfi v zut întâmpl tor de câteva ori prin dulceletârg, vechea noastr prietenie parc se des-tr ma sub povara grijilor fiec ruia, presa ide cele ce nu le-am voit întotdeauna. Întâl-nirea de la Gala i din 2002 se pare ca n-a fostsuficient s reînviem îndelungile noastrediscu ii. i, iat , ne-a ie it în ajutor internetul.

Am putea astfel s refacem, pe aceast

cale, acele consensuri i disensuri, ca i cumam sta fa în fa , ca pe vremuri, la CasaUniversitarilor, la Academie, în plimb rile pelâng plopii f so , pe c ile T ra ului, încafenelele de pe strada L pu neanului, peunde am umblat, ca ie eni de treab . C ci

jduiesc, drag Geo, s fi r mas ie eanîn toate ale tale, ca i mine. Purt m în noi, nu-i a a?, oriunde am fi, parfumul florilor de tei,nostalgia p durilor Bârnovei i Ciricului, dari a gândurilor ce ne-au înaripat anii tinere ii

intelectuale.G(heorghe) M(ihai): Da, da, am r mas

ie ean în toate ale mele, chiar dac vremuirile duser în Timi oara. Ia ul nu e doar

„mândr cetate”, a „vechilor zidiri”, a „iu-birilor eterne”, chintesen a spiritului ro-mânesc, dar i ba tina noastr , locul din careoriunde am pleca, revenim cu mândrie isperan . Ia ul m-a întors din câte drumuriam peregrinat prin h duirile mele euro-

atlantice. Odihneasc -mi-se oasele în gr -dinile lui!

M bucur propunerea ta de a aduna învolum o parte din dialogurile noastre. Vomputea pe aceast cale s împ rt im citito-rului, la modul subiectiv, nestânjeni i de ste-rile convenien e, impresiile de via , de acti-vitate academic , precum i ideile ce ne-aupreocupat în ordinea spiritului, c ci socotesc

filosofia i doctrina juridic se înscriu înaceast ordine. Sunt destule argumente cavem de înv at unul de la altul - tu, jurist-filosof, eu - filosof-jurist -, amândoi c ut toride adev r, amândoi fii ai aceleia i patrii, aiaceleia i na iuni, ai aceleia i istorii. Nu tre-buie, Ioane, s uit m, ci s -i înv m cu unel-tele noastre pe tineri ceea ce am înv at larându-ne de la înainta ii no tri.

I.H.: Fire te. A ad uga c aceste con-vorbiri ar putea fi continuarea unor repetate

Prof. univ. dr. Gheorghe MIHAI Prof. univ. dr. Ioan HUM~

Discu]ii amicale:_nt@lniri colocviale privind

\ntemeierile dreptuluiLa început a fost un schimb de misive electronice; dezordonat i vesel, ca

între doi vechi prieteni. Pe nesim ite, am angajat discu ii pe teme din ce în cemai serioase, am implicat filosofia, dreptul, politicul, via a profesional , scenasocial a României i nu numai. Inten ia a ez rii gândului în pagin tip rit s-a ivit mai târziu, spre sfâr itul lui 2010. De aici, forma rezultat , îndeob tespontan , nu aceea cu rigorile clasice ale dialogului consacrat cultural. Motivpentru care „convorbirile” de fa , în felul cum s-au înfiripat, sunt mai degrabaproape juridice, ba chiar i pe aproape filosofice, decât efectiv a a saualtfel. Adic , ne-am zis, s d m la iveal întreb rile, nelini tile, îndoielile ichiar descuraj rile ce ar putea înso i c utarea unor posibile certitudini. Ele s-au purtat, cu aritmii inerent conjuncturale, pe un interval de aproape trei ani,inclusiv 2010. Preciz m c nu orice mesaj al unuia dintre noi a provocat oreac ie scris la cel lalt, dup cum i faptul c r spunsurile fiec ruia nu i-au

propus s ating în parte fiecare dintre problemele ridicate de cel lalt, având a merge, nu o dat , doar pe unul dintrefirele gândului receptat. Iar unele dintre ele sunt replici întârziate la provoc ri care, de i citite oportun, n-au mai pututfi salvate din gura mistuitoare a calculatorului ca s poat fi inserate paginilor de fa . A r mas, în aceste cazuri, ecoul,înregistrat totu i, la ele.

Autorii ar fi mul umi i s tie c m car unele dintre frânturile lor de gând, consemnate liber în paginile ce urmeaz ,ar fi în m sur s m rturiseasc ceva-ceva despre întemeierea valoric a dreptului i, pe aceast baz , despre lucrareasa în Cetate, vizând Binele general i Armonia social .

Cu ezit ri ce înc le avem, am l sat s treac vremea pân ne-am hot rât, în cele din urm , s încredin m tiparuluiînsemn rile de fa .

Ianuarie 2012, Ia i i Timi oara Autorii

12-14 septembrie 2010


discu ii în catedr , la dezbateri în aule, lanumeroase reuniuni filosofice i juridice, laagape mai neortodoxe din deceniile 8 i 9 alesecolului trecut. Ba chiar, îmi amintesc de„certurile” din gr dina Copoului, de prin1970, b iete.

Mai cred c ar trebui s le l m urma ilorno tri a a cum le-am scris, ele însemnând o

rturisire peste timp a a tept rilor unei ge-nera ii; am trecut noi, aceast genera ie, încopil rie prin r zboi, prin foamete, în adoles-cen prin represiunile comuniste asupra p -rin ilor din deceniul ase al secolului XX,prin educa ia stângist din deceniul apte alaceluia i secol, prin lipsurile din deceniileopt i nou al numitului secolul XX, prinrezisten a spiritual , cum am priceput-o peatunci. Toate genera iile secolului românescal XX-lea au fost sacrificate; bunicul îmi spu-nea trist c a f cut parte dintr-o genera ie desacrificiu, aceea a primului r zboi mondial,tata ofta nec jit c a f cut parte din genera iade sacrificiu a celui de al doilea rîzboi mondial,a Marii Foamete, a colectiviz rii, eu însumiîmi socotesc genera ia sacrificat de s -cirea premeditat moral i material dincomunism. 1989 ne-a g sit deja b trâni. Mise pare, amintindu-mi de Nicolae Filimon, deMihai Eminescu, de R dulescu-Motru, noinu am avut genera ii a ezate, drag Geo, dinatâtea cauze i motive. Elitele noastre, în suc-cesiunea deceniilor, n-au ob inut a ezarea,

ci mereu au intervenit vremuirile crâncene.i tu, cu studiile tale filosofice i juridice

la Ia i, ai fost între studen ii i, mai târziu,asisten ii unuia din cei mai mari logicienieuropeni din a doua jum tate de veac XX, îlnumesc astfel pe profesorul Petre Botezatu,ai lucrat ca cercet tor sub îndrumarea aca-demicianului Vasile Pavelcu, mintea scli-pitoare a psihologiei române ti; în anul încare ai ob inut licen a în drept i-ai sus inut

i teza de doctorat în filosofie - în 1974 (eramîn sal ) - într-un domeniu necunoscut noula acea vreme, logica juridic , în fa a unei co-misii din care f ceau parte renumi ii PetreBotezatu, Vasile Pavelcu, Mihai Jacot . Aiob inut, prin concurs, în 1991, o catedr deconferen iar, iar în 1993 de profesor la Univer-sitatea de Vest din Timi oara. Am aflat c în1997, pe când al ii se preg teau de pensio-nare, te-ai înscris la doctorat în drept la unuldintre cel mai mari doctrinari români, Gheor-ghe Bobo , ob inând titlul de doctor în dreptîn 1999, la Cluj-Napoca. Mediul universitarie ean vorbea despre apropierile tale de per-sonalit i remarcabile precum Gr. Moisil, Ath.Joja, Constantin Noica, Ioan Ceterchi, PaulCosmovici, Victor S hleanu, Liviu Sofonea,ce-mi amintesc. i s-a dus vestea de curajul

u vecin cu nebunia s organizezi acele gru-puri de drume i studen i cu care ai str tutEuropa între anii 1980-1989, perioad în careai publicat i patru c i, de asemenea cura-joase. Ce mai tiu eu tie toat lumea univer-sitar româneasc : ai publicat cea mai îndr z-nea carte, „Fundamentele dreptului”, înase volume, cu care ar putea s se mân-

dreasc , nu-i a a?, întreaga cultur euro-pean , dac ai fi „achiesat” la ceva ce nu te-ar fi vr jit. Altfel, ai r mas ie eanul meu pre-uit, s nu spun ie eanul nostru drag, dincolo

de titluri i diplome.Interesul acestor dialoguri ar putea re-

zulta din faptul c , în condi iile în care ai pri-mit o educa ie filosofic i juridic de cel maiînalt nivel, te-ai îndreptat spre un orizont spi-ritual bizuit pe o cultur nu la îndemâna ori-cui. i ai f cut acest pas - trebuie s precizez- nu spre a ad uga, a g si un supliment la ocarier într-o paradigm localizatoare, ci pen-tru a servi idei, pentru a ar ta c via a social ,via a universitar , universul politic, TeoriaGeneral a Dreptului i Filosofia dreptuluistau dimpreun .

G.M.: Aa, a mai putea ad uga, autoiro-

nic câte unele…C provin dintr-o prestigioa- familie neasc de sub dealurile Roz-

novanului; c sunt prin natura mea un com-petitiv, un b rbat preocupat de performan ,de performan a cea mai performant ; c amînfruntat stra nic de curajos for e ale tene-brelor tic loase pe care le-am învins cu inte-ligen a i cultura mea, neap rat performante;

am dizidat - sunt atâtea forme de diziden ,câte au recunoa tere oficial - sau c am sub-minat - în felul meu, desigur. D -mi voie s ipomenesc, cu înv mintele necesare, o pa-rabol , dac pot s -i spun a a.

Un ins cu barb alb trecea pe sub ospânzur toare de care atârna le ul unui ce-lebru tâlhar. «Dumnezeu s -l ierte, c de-treab om a fost!» exclam , spre uimirea în-so itorului s u «Cum po i spune asemeneavorbe despre acest tâlhar care a ucis femei icopii?» întreb . « tiu, tiu, primi r spunsul,dar nu-s foarte sigur c e mort de-a bineleaîn treang. Cândva l-am i g zduit în casamea... de fric ... l-am l udat primarelui... defric ». Insul cu barb alb nu voia acum s -l prob luiasc pe spânzurat tot de fric . «Emort, uite-i r ceala corpului!», «Ei i, de unde

tiu c nu se preface rece?», «Prive te,corbii i-au ciugulit ochii, deja». «Ai dreptate,prost mai sunt, lua-l-ar dracu de tâlhar, arz-arîn fundul iadului!», «De ce îl blestemi? i-a

cut r u?», «Dar n-ai spus tu c a ucis femeii copii?», «Ba da, i s-a aplicat corect legea

pentru faptele sale criminale, dar judec torulnu l-a i blestemat, iar tu n-ai nici un drept s-o faci». «Greu lucru i cu filosofia asta!»,cum îmi tot repet un amic, avocat, profesoruniversitar, str lucit autor de lucr ri tiin ificei priceput om de afaceri.

Bineîn eles c filosofia e grea; ia gân-de te-te numai câte kilograme cânt resc laun loc tomurile lui Platon, Aristotel, Thomas,Kant sau Hegel?! Pentru ce îmi evoci sfor-

rile mele în termeni laudativi? Sun a ne-crolog. A a i eu pot s povestesc despretine o seam de lucruri; valoros absolvent alFacult ii ie ene de drept, doctor în filosofieîn domeniul complicat al eticii, ai urmat ocarier universitar consolidat i respectat .Nenum ratele studii i articole, c ile pu-blicate în Editura Academiei Române, în altecunoscute edituri na ionale sau la Paris aurelevat un pasionat nelini tit al cercet rii ti-in ifice i filosofice. Ai eviden iat constant

tiin ele, oricât de interesante le-ar fi des-coperirile, nu sunt suficiente pentru a da sensvie ii individului i colectivit ilor. tiin ele,inclusiv cele juridice, sunt risipiri neconteniteîn detalii tehniciste din care cu greu se potob ine adev ruri esen iale. Ai voit mereu maimult, deta ându-te de precaritate.

Într-un stil de luminoas respirare uma-Fresc romanic


nist , dragul meu, exprimi convingeri i o vi-ziune care, într-o lume academic cu adev rateuropean , ar fi avut o alt audien . Dar afost s tr ie ti - ca i mine - într-un mediuprovincial est-european, pr fuit cu meschi-

rii provinciale, cu invidii nejustificate, cuorgolii m runte. Nici o noutate!

Ca i mine, a trebuit s g se ti tot felulde solu ii s i formezi cultura academic ,într-o perioad de grozave restric ii ideolo-gice. Asta, prietene, iar i nu e vreo noutate.

toriile tale spirituale au avut loc prinintermediul c ilor ob inute pe sub mân ,din lips de bani, din dezinteresul celorlal i,sub presiunile cenzurii.

Vie ii noastre universitare îi lipsesc în-deajuns altruismul, sinceritatea, colaborareaîntru valori de promovat. Lucr rile tale, ori-ginale în peisajul culturii române ti, ar trebui- normal - s provoace o schimbare de para-digm în filosofia moral i în aceea a drep-tului, cel pu in, dar uite c lumea exploreazaba iile pecuniarului i ale oportunismuluiubicuitar, pe care nu le-ai subminat îndestul.Or, poate, tocmai acest dialog din dep rtare

dezv luie câte ceva din ceea ce se petreceîn spiritualitatea „provincial ” din aceast

rginime de lume. Nu cred c i-ai terminattoria, în pofida celor care se duc în Indii,

în China, în Statele Unite pentru a c uta Ade-rul i Dreptatea. M doare c nu e ti sor-

bonist sau heidelbergist. O specializare,acolo, un doctorat acolo E-he-he!

I.H. Suferi pentru mine?G.M.: Nici vorb . Constat unde ne afl m

fiecare. De fapt, vreau s spun - f o con-tabilizare gratuit - c tocmai în acest mediuest-european, privit de sus, str lucesc nu-mero i intelectuali de cea mai bun calitate,mai tineri, mai vârstnici - logicienii Ioan Petru,Tudorel Dima, Constantin Grecu, filosofi pre-cum Andrei Marga, juri ti precum Ion De-leanu, George Antoniu, Viorel Ciobanu .a.,istorici ca Neagu Djuvara, Dinu Giurescu sauGh. Buzatu, matematicieni (Viorel Barbu, depild ), fizicieni (Liviu Sofonea, Ion Bica),sociologi, psihologi, dar i teologi, medici,economi ti i ingineri profunzi (vezi, de pild ,impresionantele lucr ri ale inginerului timi-orean Daba) -, datorit c rora spiritualitatea

româneasc e vie i se va îmbog i perma-nent. La urma-urmelor, nu egoismul nostru epus în joc, ci str dania care s valoreze social.

mai fac o remarc , sper util convor-birilor noastre. În cunoa tere, nu concepteleîngrijoreaz , ci categoriile. Categoriile in decuno tin e, în forme încercate, conceptelerevin spiritului, izvor al în elepciunii. În e-lepciunea nu este consecin a tiin ei, cumsocotesc unii. Lucr rile tale deschid un ori-zont de a teptare în care cunoa terea tinde

se transfigureze în viziune i atitudine.ea a fost un în elept f s ias în fa a

lumii cu 120 c i publicate, s spunem. În e-leptul e deta at de pris-partiuri ideologiceubicuitare i, chiar fiu al epocii, în elepciunealui îl instaleaz într-un timp dincolo de ore,de zile i ani, dincolo de secole. Nu Hegel, cinevoitorii din Athos sunt în elep i.Urmândîndemnul „Ia i cite te!”, nu ajungi la sophos.Cititul î i deschide calea spre starea de inte-lectualitate, de minunat , de profund inte-lectualitate, dar nu garanteaz în elepciunea.Prietene, nu am cuno tin de nici un în elepteuropean din secolul XX afar de Petre

ea, necunoscutul chiar între ei s i.I.H.: E ciudat cum pui problema; provincia

pare a fi locul - nu loca ia!! - în care spiritulse sufoc , iar ra iunea pâlpâie, pe când pro-vincialitatea - starea spiritului sufocat i ara iunii pâlpâietoare? Provinciali întâlnimpretutindeni, nu neap rat într-un loc admi-nistrativo-geografic, provincia ca asemenealoc poate germina spirite elevate. Chiar tudai câteva exemple.

i înc , dac admi i „elita” intelectualilor,pe de o parte, iar pe de alta „elita” în elep ilor,evitând-o pe aceea a filosofilor e ti nedrept.În acest sens, num rul intelectualilor e foartemare, dac socotim între ace tia licen ia ii.Nu prea am în eles ce a vrut s spun sfâr itulde secol XIX prin termenul „intelectual”; o fio sc ld toare liberal ? C ci aici am cuprindechiar i politicieni, mul i dota i cu tot felul dediplome universitare i postuniversitare, dinba tina noastr sau de „dincolo”, o maseterogen altfel. Dup socotin a mea îns ,din 20 milioane de români, mult prea pu inisunt cu adev rat intelectuali care, ei i?

Azi, termenul clasic de „jurist” e confuz,acela de „filosof” e compromis, e luat în r s-

r, se atribuie cuiva „cu capul în nori”, situatîntr-o metafizic perfect inutil intelectualilor,în sensul precizat mai înainte. Cât prive teatributul de „în elept”, are alte conota ii; în-eleptului nu i se cere nici o condi ie preala-

bil ; el are calitatea de a produce în altul otransformare interioar prin rostirea sa pur-

toare de intens tr ire spiritual . În elep-ciunea nu e func ie de vârst , de intelectua-litate, de ras , de cet enie, de limb , ci doarde virtutea de a produce în cel lalt transfor-marea interioar spre zarea tr irii exemplare,cum ar fi cazurile mirabile ale unor Constan-tin Noica, Petre ea i Dumitru St niloaie.Neamurile nu nasc în elep i pe fiecare de-ceniu sau secol; la limit , grecii vechi au l satcelor noi, trei - Socrate, Platon i Aristotel,romanii - nici unul (Seneca a fost un în eleptde parad ), bizantinii pe Grigorie Palama, însecolul XIX - ru ii pe Dostoievski, francezii,englezii, germanii - pare c nici unul, italieniii spaniolii poate c la fel. Nu cunosc în elep i

africani, nici afroamericani, nici nord sau sudamericani. Neîndoielnic, le-ar fi folosit aceloraun Socrate al lor.

În vremurile de dup secolul al XVIII-lea, în elep ilor nu le-a mai priit spa iul euro-atlantic i euroasiatic, c ci prioritate avurtehnicile i tehnologiile, locomotivele i avio-anele, becul i internetul. Ne place sau nu neplace, constat m c în elep ii sunt pentruneamuri sf tuitori întru pace i echilibru so-cial, restauratori ai moralei, înv tori de Ade-

r despre Lume i Om, dau m sura Frumo-sului i Drept ii, dimpreun . O cultur fîn elep i e anost , e ubicuitar , nu are r -cini, deoarece r cina presupune s mân a,iar aceasta presupune îns mân torii. Filo-sofii sunt azi o categorie de interpre i ai ti-in ei teoretice i ai celei practice. În elep iise afl altundeva, într-o spiritualitate dificilaccesibil nu doar omului de toate zilele, cii intelectualului, situa i, f a fi desc tu i.

Cel care ia o hot râre în eleapt are în elep-ciune într-o clip minunat , nu c ar fi în elept.O societate f în elep i! Nu cred c doctrinadrepturilor omului provine de la în elep i, cide la intelectualii ubicuitari. Apoi, ce înseam-

„jurist”? E doctrinarul, e dasc lul, e avo-catul, e judec torul, e notarul, e procurorul, econsultantul? Îmi place cuvântul jurisprudent.

G.M.: Dar în India? În China i în Orientulapropiat? Acolo nu sunt în elep i?

I.H.: Posibil. Din câte tiu, acolo sunt ma-tri, tibetani, confuciani ti, sufi i i câ i or

mai fi. În eleptul nu e inut de texte, de infor-ma ii doctrinare, de studiu, de „medita ie”,de respira ie, de pozi ii corporale. El e con-tiin a omenirii pl dit de l untrul s u, nu

îns mân at de r coarea mân stirii, nu delini tea pustiei, de întunericul pe terilor. So-crate a vie uit în cetate, ca i ea.

De bun seam , omului, ca om concret, îist la îndemân nu atât pârgul în elepciuniideja ob inute - cine o poate pretinde atât deorgolios? -, ci utarea luminoas . E n zu-in a, deopotriv , i c tre Adev r, i c tre Fru-mos, dar i c tre Bine i Dreptate, f de ca-re nici cele dintâi nu s-ar împlini în sufletulomenesc.

Aceast c utare - ce nu-i una de sine au-tentic dac nu este a sinelui în comuniuneacu ceilal i i cu Cetatea - are a se sprijini fermi pe valorile Dreptului i Drept ii, chemate coparticipe la rezidirea permanent a lumii.

Putea-vom noi, prin prinosul gândului, întrez rim unele dintre problemele acute,

cu lumini dar i cu umbre, ale mirabilei încor-ri a Dreptului în construc ia social ? Po-

trivit vechiului adagiu, poate s piar lumea,numai s se fac dreptate! N-a venit oaremomentul ca în acest tulbure ceas al istoriei

în elegem, dimpotriv , c numai Dreptateapoate salva lumea?


De spui o rug ciune-n oapt

Când î i iube ti Tat l Cerescse las Cerul ca un cântDe spui o rug ciune-n oapt ,Îl sim i de tine mai aproapei-ncet i se coboar -n gând

i-atuncea sim i c ldura Luicu dragoste cum te-nconjoari-n spirit te ridici la Ceri- i cânt -n suflet o vioar

E melodia vie ii-n cântcu bucurie i triste ece contopite-s într-un gândde Sus, când Domnu- i d bine e.

Olga Alexandra DIACONU

E-atâta lumin pe cale

E-atâta lumin pe calei-o umbr de vis sub copaci,

dar eu m -nve mânt în triste ede parc nu Tu mi-ai fi vraci

O pace adânc plute tei p rile-au a ipit,

dar via a în mine descre tei parc de tot am murit

Eu simt c-a fi rupt din Tinei-apoi liber Tu m-ai l sati nu-mi mai tiu drumul

chiar dac în via m-ai tot îndrumat

-mpiedic în corpul de tin ,de i tiu c tot eu l-am vrut,i-aud doar un gând cum suspin

pe Tine c nu Te-am tiut

Nu-i clar nici de tiu mult prea binedoar Tu c -mi e ti vie ii un sens,

n-am libertate de sinede nu-mi e ti doar Tu în eles

se te-mi o cale de mijlocs-accept via a mea ca un versîn care se-nchide tot cerulca mie s -mi fiu univers

La Tine s vin doar spre searcând via a mea-i doar rug ciunei mintea o am mult mai clari-s doar rug, aprins din t ciune.

i simt chemarea

i simt chemarea lin cum vinei m atrage cu miresmei-n aer parc -i o lumin

ce poate fi doar în poveste

i totu i, nu Te pot afla -scoate-mi în cale,Doamne,-o iesle

stau lâng inima Ta

Scoate-mi în caleDoamne,-o maicîn mine când se face noaptei ziua mea-i de mucava.

i cui îi pas când luminaîn pe teri abia lic re tecând inima-i ca un incendiu

rsând lumina din poveste?...

Pas rea care scrie prin mâna mea

Pas rea care scrie prin mâna mearoste te cuvintele cu inimaLe contureaz direct în aeroameni de lut s le prind din caieri cu iubire le d ruie te

celor ce simt iubirea cum cre te

Pas rea care cânt ascuns -n cuvintezboar ne-ncetat f trup i ve minteE doar un caier de fl ri cuprins –de-o ve nicie r mâne nestinsE doar un caier cuprins de lumince toarce doar gânduri neatinse de vin

Pas rea mea cea rotat i sfântsuflete treze spre Cer le avânti le tot duce, le duce, le duce

pân ajung în a Cerului Crucei le tot cheam , le cheam , le cheam

pân devin i ele o flam

-nceap dansuri sub semnul divin,dansuri ce flac ra o între in

cânte cântecul cel mai duiosce suflet desprinde de carne i osi îl treze te cu roua Cerului

ce spal ne-ncetat sângele Mielului.

Numai Pe Tine, Doamne, Te presimt

Numai pe Tine, Doamne,Te presimtîn mine nev zut cum Te coborii cum Te r spânde ti în minei cu lumina Ta m înfiori

vrea i eu s poti calc pe urme

i cu iubire suferin a s-o primesc

Întinse in mâinile, Doamne,de sus s -mi caddarul cel dumnezeiesc:o inim de dincolo de v lce-n fl ri nu se mistuie.

Aproape sunt...

Aproape sunt de-acumde Tine, Doamne, -cu lacrimi topesc mereu z pezia celor ce din drum vor s m -ntoarneca slava Ta s nu-mi mai fie crez

Nu mai am multi m -nf or lumin -

cu melcul în spiral m întrecdar tot ca el încetinel alunec –tr ire sunt, dar adumbrit -n cerc

bdarea ta m mustr de o vreme - cert în clip , iar apoi uit rostul

ce mi l-ai dat când eram doar lumin ,de f lut, în Cer mi-e ad postul

Încerc s fiu docil uneoridar înd tnicia m absoarbeTu cu a ta blânde e m -nfiorii sufletu-mi atunci avid Te soarbe

De-s blid ascuns ce se de ir -n cercurispre Tine în lumin navigând,dezbrac -m de trup nevrednic, Doamne,Lumin s r mân, ascuns -n gând.


Octavian LUPU

Am avut ocazia s citescmai multe c i i documente pri-vind literatura clasic chinez , înspecial genul filozofic, i am fostimpresionat de varietatea ideilorde valoare pe care am putut s leidentific, multe dintre acesteaavând o actualitate ce nu poatefi pus la îndoial . Din aceastcauz , am c utat s v ofer câte-va cuget ri pline de în elepciunescrise de Mozi, un autor ce a tr itîntre anii 480-390 î.Hr. fiind con-siderat primul filozof adev rat alChinei cunoscut pân în clipa defa .

Mozi a fost interesat de artaargumenta iei i dialogului, înacest sens dezvoltând un sistemde analiz i critic a opiniilorcontrare, precum i de sus inerea tezelor proprii în cadrul dezba-terilor publice. De i s-a n scutîntr-o familie s rac , totu i tezelesale filozofice sunt de nivel înalt,cu impact asupra ansambluluisociet ii în mijlocul c reia a tr itcontinuând tradi ia de gândireini iat de Confucius.

În acela i timp, din dorin a dea schimba starea de lucruri a tim-pului s u, Mozi a organizat o mi -care social angajat în ac iunedirect , incluzând chiar i aspec-te militare necesare ap rii pro-vinciilor i ora elor în fa a poli-ticii de expansiune a diferitelorcentre de putere ale vremii. Fiindînzestrat cu o charism puterni-

, Mozi a reu it s î i inspirediscipolii în a se dedica idealuluijusti iei sociale pe care el o pro-clama sub forma unei structuristatale centralizate, organizate iunificate ideologic.

Din punctul de vedere al luiMozi, o cauz principal a su-

Pe urmele \n]elepciuniistr#vechi – Mozi sau idealul

echit#]ii socialeferin ei umanei era datorat dife-ren elor ideologice dintre oamenii numeroaselor fac iuni ce exis-

tau în societate, fiecare disputân-du- i întâietatea. De aceea, el acriticat aspru sistemul politic ietic al promov rii pe baz de a-partenen la familiile consi-derate nobile, precum i spiritulde clan, din cauza inerentului spi-rit partinic în administrarea in-tereselor societ ii.

Mozi considera c problemaetic fundamental provenea dincauza excesului acestui aspectpartinic generator de inechitatela nivel de individ i societate.Prin urmare, scopul principal încontracararea acestui principiu

consta în schimbarea i cizelareacomportamentului fa de oa-meni prin cultivarea controluluidorin elor, dispozi iilor i atitu-dinilor astfel încât acestea s re-flecte idealul echit ii sociale.Pentru realizarea acestui lucru,Mozi a considerat c printr-o ar-gumenta ie ra ional i temeinicse poate realiza motivarea ori-

rui om în a ac iona în confor-mitate cu principii de gândiresuperioare, f a fi necesar fo-losirea for ei.

Pentru a oferi o ilustra iepractic a cuget rii lui Mozi, ampreluat mai multe fragmente dinscrierile sale pe care le voi ex-pune în continuare. Se va vedea

cu u urin cât de actuale suntsfaturile sale i cât de bine ar fica ele s fie luate în considerarede factorii de r spundere ai lumiiîn care tr im.

„Înv torul nostru Mozi aspus: Regii, nobilii i marii oficialidoresc ca diferitele regiuni pe ca-re le conduc s fie bogate, popu-la ia s fie numeroas i ordinea

domneasc în administra ie.Îns cel mai adesea, s cia dom-ne te pretutindeni, oamenii suntpu ini, iar haosul predomin înlocul ordinii. Astfel, to i ace ticonduc tori nu reu esc s i a-ting inta pe care o doresc, iarîn schimb au parte de opusul a -tept rilor pe care le au.

De ce se întâmpl toate aces-tea?

Înv torul Mozi a spus:Aceste lucruri se întâmpl din ca-uz c regii, nobilii i mari oficialiîn cauz , nu sunt capabili s ono-reze i s angajeze oameni capa-bili în realizarea actului de con-ducere. Astfel, într-o regiune încare exist mul i oameni de va-loare pu i la locul potrivit, or-dinea i prosperitatea vor fi con-secin a direct i imediat . Darîntr-o regiune în care sunt pu iniastfel de oameni, dezordinea i

cia vor domni cu siguran .De aceea, principala datorie aconduc torilor const în a cre tenum rul oamenilor de valoare ide a-i promova în administra iepentru asigurarea dezvolt rii so-ciet ii.

Dac a a stau lucrurile, atuncicare ar fi cea mai bun cale pentrua cre te num rul oamenilor devaloare?

Înv torul Mozi a spus:Mozi, marele gânditor chinez


Acest lucru este asem tor si-tua iei în care se dore te sporireanum rului de arca i sau de c -

re i de bun calitate. Pentruaceasta, este necesar ca liderul

recompenseze i s apreciezeoamenii de valoare, s îi recu-noasc , s îi laude i s îi pro-moveze. Numai pe aceast calese poate realiza un sistem deap rare performant. În mod si-milar, conduc torii trebuie s re-cunoasc i s promoveze oa-menii de valoare, mai precis acelepersoane ce dovedesc un com-portament caracterizat prin vir-tute, în elepciune în vorbire i olarg cunoa tere. Astfel de oa-meni se constituie ca avu ia ceamai de pre a societ ii, ei suntpilonii adev ratei ordini publice,garan ia prosperit ii economicei progresului regiunii în care lo-

cuiesc.Astfel de persoane trebuie

fie recunoscute, apreciate, r s-pl tite, l udate i promovate, iarîn m sura în care se realizeazacest lucru, num rul lor va cre te,aducând bun stare pentru întrea-ga provincie. De aceea se spu-nea în vechime de c tre regii în-elep i ce domneau în acele tim-

puri:Pe cel ce nu este un om drept,

nu îl voi îmbog i.Pe cel ce nu este un om drept,

nu îl voi r spl ti.Pe cel ce nu este un om drept,

nu îl voi considera ca fiind deun neam cu mine.

Pe cel ce nu este un om drept,nu îl voi tolera în prezen a mea.

Exemplul dat de c tre condu-tori va conduce la o reform a

întregii societ i, fiecare om în-elegând c nu este suficient s

apar in unei caste nobiliare sau fie rud cu regele pentru a ob-

ine privilegii i pozi ii de r s-pundere. Iar astfel, chiar i a-ceste persoane ar fi nevoite s

i modifice modul de a fi pentrua r mâne în gra iile unui astfelde conduc tor.”

opresc aici cu acest citatplin de semnifica ii, dar nu înaintede a expune un alt principiu e-nun at de Mozi i anume c opersoan ce are talent i dove-de te valoare în exercitarea pro-

fesiei pe care are, fie ea cât deumil , va reu i s dovedeasc ta-lent i valoare în orice pozi ie deconducere ar fi promovat. Astfel,oamenii potrivi i pentru a fi se-lecta i în sistemul administrativse reg sesc în mijlocul bunilorartizani, fermieri, muncitori saumilitari, indiferent de natura pro-fesiei pe care o au. Un om ade-

rat î i men ine valoarea pe careo are indiferent de pozi ia pe careo de ine în societate.

În acest moment nu pot snu constat similitudinea cu în-

turile Bibliei în aceste cu-vinte pline de în elepciune pro-venind din alt parte a lumii: „Da-

vezi un om iscusit în lucrullui, acela poate sta lângîmp ra i, nu lâng oamenii derând” (Proverbe 22.29) sau„Când se înmul esc cei buni,poporul se bucur , dar când st -pâne te cel r u, poporul geme”(Proverbe 29.2). Cât adev r estecuprins în ele i cât de simplu s-ar putea evita multe rele în lumeaîn care tr im dac astfel de cu-vinte ar fi cunoscute i urmate!

Închei expunerea succint apersonalit ii complexe a luiMozi, dar voi mai reveni cu citatesimilare de îndat ce voi mai aveaocazia. În orice caz, dac în soci-etatea româneasc ar exista o mi-nim bun voin în a se acordaaten ie acestor principii simple,dar deosebit de puternice, atuncisitua ia noastr ar fi cu totul alta.Admir m societatea germanpentru spiritul ei de ordine, echi-tate i promovare a valorii, darnu facem nimic pentru ca astfelde principii s func ioneze i înlocul în care tr im. Îns totdea-una cauza va fi urmat de conse-cin e, care nu vor putea fi înl -turate indiferent de m surile cese vor lua împotriva lor. Întot-deauna r spunsul la orice între-bare se afl la îndemân . Totuleste s îl po i vedea i s ai t ria

îl urmezi. Iar acest principiude i este simplu, necesit t rieinterioar pentru a-l aplica.

Bibliografie„Readings in classical Chinese phi-losophy” / edited by Philip J. Ivan-hoe, Bryan W. Van Norden, publi-shed by Seven Bridges Press, 2001.

Contemporary Literature Press,sub auspiciile Universit ii din Bucure ti,

în colaborare cu British Council iInstitutul Cultural Român

Cu ocazia celor dou anivers ri James JOYCE:71 de ani de la moartea lui, la 13 ianuarie 1941,

i 130 de ani de la na terea lui, la 2 februarie 1882!

Anun publicarea volumuluiA Lexicon of Common Scandinvian in

Finnegans Wake,de C. George S ndulescu(ISBN 978-606-8366-17-3)

Dup Lexiconul român i cel german, public m al treilea volumdin seria Joyce Lexicography, i anume A Lexicon ofCommon Scandinavian in Finnegans Wake, care areaproape de 200 de pagini. Autorul lui este C. George

ndulescu.

Limbile scandinave ocup un loc extrem de important înconcep ia c ii lui Joyce. Singura c torie de pl cere f cutvreodat de scriitor a fost la Copenhaga. Joyce a v zut de labun început c suedezii, danezii i norvegienii se în elegîntre ei de parc ar vorbi aceea i limb . Lexiconul acestaexamineaz tocmai leg turile strânse dintre cuvintele iexpresiile Scandinave din Finnegans Wake.

Prin ceea ce a scris, Joyce se ridic deasupra na ionalit ilori devine primul scriitor european din lume. El dovede te

drept de apel c esen ialul în literatur este limba: cel maineînsemnat cuvânt din alt limb decât a ta poate avea în el,latent, mai mult poezie decât toate Sonetele lui Shakespearela un loc. Aceasta este ra iunea pentru care Finnegans Wakenu poveste te ceva, ci exist ca o lume în sine, cu o prezenreal printre noi to i.

Volumul A Lexicon of Common Scandinavian in FinnegansWake, de C. George S ndulescu s-a lansat oficial la data deVineri 13 ianuarie 2012, dar el poate fi consultat i desc rcatla adresa de internet:http://editura.mttlc.ro/C-G.Sandulescu-A-Lexicon-of-Common-Scandinavian-in-FW.html

Editura pentru Literatur Contemporan v invit saccesa i website-ul www.editura.mttlc.ro. Editura publiclucr ri atât în limba englez cât i în limba român . Pentrusugestii sau comentarii, v rug m s v adresa i Editurii,[email protected].

http://editura.mttlc.ro/C-G.Sandulescu-A-Lexicon-of-

http://www.editura.mttlc.ro./

mailto:lidiavianu:@yahoo.com


Solitudinea morome ian este o voca iede familie. Ea se traduce printr-un sentimentde acut durere în neparticipare, apatie, chiarantipatie, alienare, înclina ia spre reverie, pl -cerea contempla iei, ie ire din contingent,spirit stelar, abulic, e un r spuns al vanit ii

nite, se na te dintr-o tain accesibil doarcon tiin elor zbuciumate, rar sau deloc racor-date la efemer.

Niculae Moromete reprezint condi iaomului, încorsetat în propriile limite. El arenevoie de eliberare i vede în aplicarea co-munismului zorii unei lumi noi. Aspira ia luila fericire îmbr eaz practica unei gnozeale c rei sc ri le observ treptat, preg -tindu-i calea de ie ire din strâmtele dimen-siuni ale utopiei. La un alt nivel, personajulrepet iluzia ziaristului Demetru Ladima, per-sonajul lui Camil Petrescu, care î i tr ie teexisten a jucând un rol dublu, iubind o femeiede moravuri u oare, închipuit sub aureolavirtu ii. El împrumut acestui ideal tot ceeace are nevoie pentru a-l împlini i îl iube tepentru ceea ce i-a împrumutat. Tot astfel, Ni-culae î i construie te mental un vis pe care îlpune în centrul vie ii, devenit atât de pre ios,încât prin el concepe o posibil form de izb -vire. Visul s u devine, îns himer , iluzie, iarpr bu irea este iminent .

Marcat de brutalitatea existen ei ante-rioare, Niculae crede în izbânda noului partid,în ideologia c ruia afl supapa de ie ire dintr-o lume închis , care nu-l satisface. Avântultineresc îl propulseaz spre a încerca altceva,perspectiv care îi d aripi spre lumea ceanou , încât progresul, citadinul, organizarea,i se deschid înainte ca o promisiune. Pe fon-dul orient rii sale apare efectul opozitiv alrela iilor cu tat l, care nu poate concepe cfericirea ar putea avea i alt esen decâtaceea a traiului cuminte, a ezat, simplu, înjurul s u, sub privirile-i atente. tiin a de cartenu mai poate face acordul între Niculae icondi ia ruralului; în admira ia pentru tat l

u e încredin at îns de unicitatea ei. ra-nul e liber i veghetor deasupra, pe când el,ca intelectual, are grija marilor tensiuni; unulsimte instinctiv, cel lalt urmând calea retoriciira ionale. ranul are în esen o statornicie,

în a c rei neclintire se oglindesc libertatea,pacea i mai ales securitatea sa în ordineafirescului. Mediul nesc autarhic e pentruIlie Moromete o condi ie a împlinirii. La Nicu-lae înseamn stagnare, instinctual, reduc io-nism. Eludând destinul repetitiv, el se redes-coper într-un altul, cu perspective luminoa-se, în care proiectul societ ii f clase îlabandona fericit într-o cuprindere des vâr i-

a lumii. i pentru c dintotdeauna n-a pututface fa elementarit ii, brutalit ii ei, tân rulse simte un ales în noua orânduire instituit ,neezitând s i îndeplineasc menirea.

Blestemul sângelui îl urm re te pe Nicu-lae în evolu ia sa în Morome ii I, II i Marelesinguratic. Zbuciumul de a- i dep i condi iaumil , de pauper lucr tor al p mântului, nuimpresioneaz decât sufletul mamei, adânc

scolit de dragostea lui pentru carte: „Seuita la mine auzindu-mi glasul decis, cuchipul luminat de revela ia ei veche, carefusese singurul meu sprijin în numeroasanoastr familie...” În ziua premierii saledescoper i afec iunea stângace a tat lui,care prime te altfel pe fiul s u, cu uimire iteam , într-o confruntare nou cu propriafiin . Violen a prietenilor pune între el itinerii de aceea i vârst o delimitare cate-goric , înlesnindu-i pe de alt parte c toriainterioar . Momentul inoportun al primiriiBibliei, când tân rul nu ajunsese la în ele-gerea tainic a lumii, îl contrariaz i, deza-buzat, tr ie te efectul invers: al respingeriilui Dumnezeu, t duitor al singur ii. Pascu pas, procesul ini iatic aduce prin metamor-fozare un personaj nou, care particip intensi neobosit la propria formare: parcurgând

zeci de kilometri pentru o carte, apoi în slujbapartidului, analizând situa ii i fapte (Mo-rome ii II) sau claustrat într-o înc pere, citindi observându-se (Marele singuratic). Re-

tragerea în sine e urmarea cople irii de ab-surdul vie ii, de dureroasa distan dintreaparen a i esen a ei, de vidul non-afectiv.

Candid voltairian, Niculae Moromete nuîn elege s fie optimist. El alege cultivareagr dinii ca pe un gest exterior al îngr dirii in-terioare. Personajul se descoper erou, fi-indc i-a redirec ionat crezul, de i aparent

era un învins: ,,N-am întemeiat o nou reli-gie, dar am descoperit secretul ca ura snu aib putere asupra mea, ceea ce, ... poatedeveni, împreun cu înc ceva, o noureligie.’’

Cel mai adânc, Niculae se reveleaz prin-tr-o iubire nou , lâng o fiin dilematic . Elîntâmpin dragostea cu reticen , adept alunei absolute independen e. Apar inându-i sie i, repudiaz orice form de afectivitate.

În sfera leg turilor mundane, Niculae Mo-romete se întoarce pe c i ocolitoare în spa iuldestinat suprapunerii elementelor t cerii.Ultima lui dragoste reprezint certitudineana terii omului pentru iubire i a salv rii luiîn cazul atipic al izol rii de lume, prin ea.Neurmând acestei logici, în umbra mor ii,personajul r mâne înv luit în obi nuita luisingur tate.

Leg turile suflete ti dintre el i pictori aSimina îi aduc cea mai vie transfigurare. În-zestrat cu darul povestirii, ca i tat l, tân rulMoromete tr ie te retrospectiv, rememorândcu acuitate nu doar întâmpl rile trecutului,dar, mai ales, oglindirea lor secret , ascunsîn ungherele sufletului i pe care aceastanaleps le disec analitic, ca într-un procesde laborator, stabilind ordinea fireasc a evo-lu iei interioare. Întoarcerea la origine i de-mersul autobiografic se întâlnesc i unescsemnifica iile profunde, în inten ia aboliriitimpului scurs, a revenirii în urm i a reîn-ceperii vie ii. Aceast reîntoarcere e conce-put ca o posibilitate de a înnoi i regeneraexisten a celui care o întreprinde. Personajul

i tr ie te propriul mit, p truns de putereasacr , exaltant a evenimentelor, pe care lerememoreaz i le reactualizeaz prin re-constituire. Simina simte nota lor tragic , in-tuind c „amintirile nu reînvie decât atuncicând viitorul ni se îngusteaz .” F s tie,Niculae iese astfel din matca propriei scu-fund ri, iar prin repetare el transform durataîn eternitate.

Iubirea îl umanizeaz , îl red vie ii. Dar eanu r mâne doar la nivelul de sentiment, eastimuleaz filosofia fiin ei, a a încât în juruldialogului i al ideilor ajunge la mari tensiuni

Geta TRUIC~

Un topos al tainei omului,singur#tatea morome]ian#


Andreea V_RLAN

sau aparent se anuleaz . E o dragoste p ti-ma , aproape apostolic , prin care Siminaurm re te izb virea celui iubit, ie irea lui dinad postul protector, dar limitat al cochiliei

utate i reintegrarea social în folosul uma-nit ii i implicit al lui însu i: „Ca s redeviinormal i via a ta s aib un sens, ar trebui

învingi decep ia i s revii asupra credin-ei. Nu credin a a fost rea, ci faptul c ai

fost silit din pricina unei înfrângeri s-o p -se ti.”

Încerc rile repetate ale tinerei de a treziîn Niculae fiorul particip rii la evenimenteleconstruirii lumii noi, n scute tot atât din iubireca i din ra ionament, se izbesc de neputin-ele personajului de a r scoli în el t cerile în-

delungatei lui singur i. Gândirea ei lucid ,str tând viziuni transparente, îi atribuie ojudecat limpede: „... singur tatea care îiplace în adâncul sufletului îl face f voialui intratabil. Nu tie c dragostea e supusîncerc rilor, care, e adev rat, c îi tulburdin puritate, dar în schimb o înt re te prinadaosul de suferin pe care p catele noas-tre, prostia, tr darea, minciuna le provoacceluilalt...”

Abstragerea din lume a tân rului Moro-mete aminte te - f s se identifice cu ea -de mizantropia ducelui des Esseintes, sastisit

pân la dezechilibru i grea ; ca i DorianGray, personajul lui Oscar Wilde, Simina nuvede în acest tip de însingurare un refugiu,ci un loc otr vit. Apatia se instaleaz ca unfluid de venin, st pânindu-i sufletul i ra iu-nea. Orgolios, Niculae nu accept nicio în l-are i niciun sprijin. Nicolae Moromete e un

ins grav, iar în singur tate devine un spiritmeditativ. Mai mult, el înl tur voit orice so-licitare amical . Starea lui, devenit un viciude nevindecat, e transformat prin iubire într-un soi de libertate mai adânc decât atuncicând era slujba singur ii.

S-a spus c personajul s vâr te unboicot al istoriei; în derularea istoriei, el str -bate timpul atât de neînsemnat, fiindc istoria

i urmeaz repet rile delirant, iar omul nueste decât spectator al propriei captivit i.De i se închipuie profet, aceast istorie seva sustrage viziunilor sale prin abuzul r uluii al violen ei. Niculae va alege participarea

la mersul istoriei într-o prim faz a maturi-ii, dup ce moartea Siminei îl va reda aces-

tui univers de lupte, c deri i izbânzi.Este singur tatea lui Niculae congenital

sau înseamn pragul spre o nou devenire?În descenden a tat lui, el este singurul,

cel mai expresiv apropiat de marea agitat afr mânt rilor omene ti. Purtând aceast mo -tenire adânc , fiul are de sus inut marile ela-

nuri, dep ind firea obi nuirii. C ci daruladâncirii în sine nu este preg tit decât pentrusupravie uitorii gândului i ai pasiunii...Niculae reia izolarea lui Ilie Moromete dinvremea p sirii fiilor mai mari, în care î ipusese n dejdea de a-i vedea tr ind al turi;închiderea în sine, când nu mai r spundea lasalut cu multe vorbe; pl cerea contempla ieiminunilor firii, putere a singur ii de a dis-tinge tainele. Ilie Moromete, un esen ial sin-guratic al operei prediste, tr ie te la vârstasenectu ii sentimentul iubirii, învingând so-litudinea.

Singur tatea lui Niculae este, evident, iun proces ini iatic, prin care trec în via c -ut torii de esen e. Mor ii Siminei îi urmeazdesp irea definitiv de tat l. Gândurile îlprind într-o r cire halucinant , de mono-loguri adresate, rev rsând în uvoaie noteletragice ale acelui fel de dureri cu care ai sen-timentul c nu te po i deprinde. Pre ul rodiriipersonajului cere moartea iubitei i pierdereatat lui. Maturizarea sa este un rod care pre-supune o cre tere prin jertfire. În mod obi -nuit, nimic nu r mâne durabil în curgerea mo-noton a timpului decât printr-un sacrificiusuprem. Singur tatea a fost i ea, astfel, cupre de lacrimi i de sânge un catharsis izb -vitor al p rii ren scute din pulberea decenu .

Triunghiul

La fel de crud,Cum rupi tu din t cereCuvinte împr tiateUd...

La fel de surd,Cum îmi cite ti privirea

i-o înghesuiîntr-o marede triunghiuriNud.la fel de mult,la fel te-ascult.

i umbra i-a urmala fel de caldîn am nunt,Cum tii tu în marginide triunghiuri,cine sunt.

Vân tor de apus

Cine a putut zgârâie apusul

atât de violent?Sunt urme de avioaneaparent...Dar dac m gândesc mai bine,Tu ai vrut s furi apusulpentru mine...

Apusul,Lumin coapt în linii adormite,Degeaba îl caut miile de p riNec jite.

Iar tu de ertic îl cau i s -l vânezi;Timpul l-a scurs dup -orizont,Iar eu acum plec s -l protejez.

Am s -l ascund;într-un loc pe care tu nu-l tii.Acut în col uri, episodicmai pustii.umbre i zebre.

Zebr în vânt

Eu vreau s alerg.Eu vreau s plâng,i vreau s terg

orice cuvântcu linii verticale.

Eu vreau culoare,Eu vreau s simti vreau nisipuri mi toare, m ag mai des de soare.

Te vreau cu mine vis nebun,dar nu oricum;

Te vreau cu ploaieîn semiton,Te vreau pe sc ride lume i de drum,Te vreau în straturi de p mânt,Te vreau în lav de vulcanarzând,

Te vreau în mare,Te vreau în vânt.

curândi spun de locul unde mor…

Nu-i trist,nici fad.E luminat de o p dure veche,mutde stejar.

Dar din iubiream uitat in holUn clopot de rugin .

îmi e cutremurîmi e p mântîmi e eclipsde lun i de tine.Stelele au r mas acum pu ine.

V e r s u r iV e r s u r iV e r s u r iV e r s u r iV e r s u r iV e r s u r i


Mihai COSMA(n. 10.01.1927)

scut la Alde ti, azi Bere ti-Meria, jude ul Gala i, i stabilit dup terminarea studiilor la Ia i. Medicprimar cardiolog, doctorat în cardiologie, cadru didactic universitar la U.M.F. Ia i, peste 70 de lucr ri i 4

i tiin ifice.Apari ii editoriale epigramatice: „Ridendo... câ tig m ore” (2001), „Vorbe despre vorbe” (în colaborare,

1999), „Cosmografii spirituale” (2009), „Din poant ... în poante” (2011). A îngrijit apari ia volumului colectiv„Epigrami ti ie eni contemporani” (2003).

Inclus în peste 55 de volume colective de epigram .Membru al Academiei Libere „P storel” din Ia i i al Uniunii Epigrami tilor din România, al Asocia iei

Medicilor i Farmaci tilor din România i al Societ ii Medicilor Publici ti i Scriitori din România.

Unui burlac în vârst nici acum nevast n-are,

E o dilem , un miraj:Ori este lipsa de curaj,Sau are un curaj prea mare!

Laud mediocrit iiE-o gândire cu mult rost,Despre-un scrib incompetent:Ca s scrii a a de prost,Ai nevoie de talent!

IdealulE-un el superior spre careÎn via tindem fiecare,Dar c ruia-i tr im icana

-i uneori... „fata morgana”!

Tenta iaEste fata cea sfioas ,Ce ezit ne-ncetat,Ba ar vrea, ba nu te lasCa s intri în p cat!

DoctorulTe consult , î i trateazBoala pân când cedeaz .Boala lui de-i aparentO trateaz -o asistent !

Vârsta a treiaNu-i blazare, ai t i fani

te plâng , n-are rost:Dep ind optzeci de aniInsul e deja... un fost!

DricariiDuc un mortSpre un portCu confortPentr-un ort!

Epitaf de parlamentarAici fu dus plin de p cate,Nedezlegat de jur mânt

i-i la doi metri sub p mânt...N-a mai avut imunitate!

„Corb la corb...”De pe vremea Babei Dochii,Chiar rivali când ei r mân,Corb la corb nu- i scoate ochii,Ca românul la român.

Schimb ri de mediuMai vedeai în vremi obscureCâte-o vil prin p dure.Azi, când vremile-s „stabile”,Po i vedea p duri de vile.

Ca între amiciMi-e prieten bun, se tie,Nu încape vreo-ndoial ;Doar c -mi face la so ie,Concuren neloial .

ContraprobE ilogic, vreau s spun:„Noaptea e un sfetnic bun”,Când de-un prost se spune-n oapte

e prost precum o noapte!

SuspiciosulMereu se îndoie te el:„O fi a a, o fi altfel”.Probabil c i-n mintea saO fi altfel, o fi a a...!

Metod de convingerea se-ntâmpl -n mod curent

i-n controverse-i conduita:garul f argument,

D cu copita!

IntrusulDe i de mult nu mai e-n pom,Ba chiar se crede-un tip cu fler,El n-are caracter de om,

nu e om de caracter!

Adev r vs. Minciun„Minciuna st cu regele la mas ”Iar adev rul st -necat în vin.Minciunii îi servesc meseni de rasPe adev r... be ivii îl sus in!

Paradoxul prietenului „adev rat”Îndeplinind criteriile toate,Ar fi precum diurna noastr hran :Prietenu-i ca „sarea în bucate”,Deci nu e cazul ca „s -l pui pe ran ”.

„Cu o floare...”Prim vara iat vine,Anun at de o floare;

i speran e sunt de bine...Prim vara viitoare!

„Dura lex, sed lex”Vorba asta vrea s spun ,De-o traduci pe limba ta,

o lege este bunMai ales când este „rea”!

Judecat promptLa tribunale cine-a teat

-i fac judecat dreapt , tot a tepte-un an, sau doi,

Ori... Judecata de Apoi!

Mereu invocata schimbare la alegeriPoporul nu mai vrea schimbare,

s-a schimbat de-atâtea ori,Cu-atâ ia binevoitori,

azi nici schimburi nu mai are!

Avansare?Nu cu milaNici cu silaCi cu pila

i tampila!

Femeia, o floareAleas floare-i când o iei

i chiar te bag -n boal ,Când cad treptat toate-ale ei,Petal cu petal !

Moda, haina i femeiaCum a coborât din pom,Haina l-a f cut pe om.La femei, nimic de spus,Haina deseori e-n plus! Pa

gin#

\ngr

ijit#

de N

elu V

asile

-NEV

A


Am putut înota, ceea ce duptimpul de imobilizare petrecut înspital, a fost o pl cere real . Imo-bilizarea din spital îmi sl bisemu chii. Apoi am revenit în ca-mer , fiindc a tept telefon de laCoca, s -mi spun c Anda i So-rana au aterizat, împreun cu fe-ti a Soranei, aia mic , dar cu multeprenume Tamina - dup numeleunei cascade de la Predeal, Flo-rina, obi nuit în familia noastr ,Maria, la fel cu numele mamei.Copilul de 7 luni, a f cut deja 4zboruri spre Bucure ti, dovadaclar , daca mai era necesar , coamenii se mi rapid. Ca i lu-mea spre globalizare. Cu totul alt-fel, decât pân în ’90. Eu f cusemprimul zbor, spre Ia i, la peste 30de ani i-mi amintesc zdruncin -turile avionului, cauzate de „go-lurile de aer”, între Ploie ti i Bu-cure ti, la zborul de întoarcere.Atunci f cusem i prima vizit încapitala Moldovei, care m-a im-presionat prin atmosfera sa depoezie i prin stilul de via . Mol-dovenii cânt cu pl cere. Pestecâtva timp, am zburat de la TârguMure spre Bucure ti, din aero-portul acela mic, aflat în acela iloc cu aeroportul militar, cu unavion de fabrica ie româneasc .Avionul a întârziat plecarea, fi-indc necesita unele lucr ri deîntre inere. Este de imaginat czborul cu un avion, care avusesenevoie de repara ii, nu poate safie tocmai agreabil. Acum, îns ,

aflu la tratament i sora medi-cal i-a f cut apari ia. A v zut

scriu ceva i probabil i-a ima-ginat c in un jurnal zilnic, ceeace, m gândesc eu, ar putea influ-en a comportamentul fa de mi-ne - un efect nea teptat -, dar po-sibil. M sur torile tensiunii nu

Dan Florian S~M~RESCU(Germania)

SPITALUL - Drumul lung,de la boal# la normalitate

continuare din num rul anteriorse înscriu în condi iile speciale.M-am obi nuit cu ele.

Anda sosise în Frankfurt,apoi acas în Maintal - un numeaproape generic..., în traducere„valea Main-ului”, Main este unrâu care curge i prin Frankfurti prin Maintal, unde locuim de

câ iva ani. S-a plâns c este dez-ordine în cas i c pisicile erauner bd toare s aib companieomeneasca.

- Nu merit s cheltui bani,pentru a a o discu ie, i-am replicat.

- Aoleu, m mai i cost , afost r spunsul .

La sfâr itul s pt mânii mvor vizita. Mi-am amintit c întimpul deten iei sale, timp de 4ani, n-am putut avea nici o tirede la tata. A fost „plimbat” prindiferite pu rii. De dou sau treiori au venit unii, care spuneau

fuseser cu tata în celul . Netemeam de ei. Puteau s fie tri-mi i de securitate. Atunci era po-sibil orice. Ei f ceau ce vroiau.Aveau drept de via i de moar-te. Prin ’48 îl mai închiseser odat pe tata, câteva luni, cum seobi nuia, f proces, pentru in-timidare, dar atunci ni s-a permiso vizit ... A primit mama aprobarede vizit la penitenciar în Pite tii m-a luat i pe mine. Aveam 9

ani. L-au adus pe tata într-o înc -pere separat de noi, printr-ungrilaj de sârm i am stat de vor-

, de la distan i sub supra-vegherea gardianului. Pachetenu erau permise în ’59, pentru„politici”. Nici vizitele familiei.Dup arestare, care s-a petrecutîn var , mama a vrut s duc cevaîmbr minte de iarn , dar pa-chetul a fost refuzat.

- Are tot ce-i trebuie de la noi,a fost r spunsul.

Printre amintirile nepieritoareale perioadei comuniste revine iaceea a zilei de iarn , în care ur-mau s -l ridice…

Tata a tepta, cu cuf ra ul delemn lâng dânsul, rezemat de so-ba de teracot din camera copi-ilor, s vin s -l „ia”... A a sezicea atunci la arest ri... L-au luatpe dl... însemn c fusese ridicatde securitate.

A fost mult suferin dupvenirea comuni tilor în România.S-au chinuit intens s ne distru-

. Distrugerea a r mas marea lorrealizare. Pe profesorul Ghinea,un vecin, coleg cu mama, tot pro-fesor de istorie, l-au luat... i dusa fost. A fost omorât în anchet .Eu cred c scrisese ceva, despreistoria noastr adev rat i fu-sese denun at. Cu noi, copiii, nuse vorbea despre a a ceva. Eraprea periculos. O vorb sc pati înfunda omul pu ria. Puteau-i putrezeasc oasele în tem-

ni . Securitatea t ia i spânzuracum voia i cred c i la voia în-tâmpl rii. Ca s împr tie groaza.Pe tata îl a teptau mereu la ie ireaprincipal din biseric , mai cuseam dup vecernii. Biserica,fosta catedral , un monument is-toric pictat de Gh. T scu, încare, în prezen a Regelui Carol I,s-a oficiat primul Te-Deum la re-venirea în ar , dup R zboiul deIndependen i care a r mas în-

d râmat , avea o ie ire, dinaltar în gr dini a care o înconjurai apoi în Strada Mare. Tata ie ea

prin acea u i sc pa de ares-tare. Dac nu te luau atunci, înacea zi, sc pa omul pentru câtevaluni. Ridicau in „loturi”... Aveau,probabil, planuri de arest ri. În-deplineau norma... i pentru untimp se lini teau. Apoi o luau de

la început... Ani de zile a a a fost,cel pu in la Pite ti. Dar cred, cîn toat România a fost cam la fel.

Îmi povestea, mult mai târziu,un profesor de la drept, care, înanii de dup r zboi, lucrase înministerul Înv mântului, c a-desea erau întreba i de consili-erul sovietic.

- Nu mai aresta i?Trebuia s ne fie fric . i tr -

iam înfrico i.Valea râului Mosel se des-

chide larg privirii, de aici de pecolina Landshut. Se afl i o p -dure tân , cu alei bine amena-jate. Pe Mosel circul vapora eturistice, iar în apropiere suntlocalit i romantice, vechi i sezice c vinul de Mosel este vinbun. Relieful seam cu valeaRheinului, dar culmile nu sunt a aînalte. Apa, soarele care a ap rutîn acest început de prim var ,suntem în martie, p durile care-i schimb culoarea, vilele i viile,

toate se potrivesc mai bine cu osta iune de odihn , decât cu oclinic . Vizitatorii mei vor fi în-cânta i. P cat c este înc r -coare... i plou . La mas , vis àvis de mine, a venit un pacienttân r în c rucior, care pân acuma mâncat în camer . Îi disparmu chii. Ne-a povestit c mamalui ad uga prune uscate în casla supa de linte care ni se servise.Asta mi-a amintit de copil rie,fiindc i noi uscam prune pentruiarn . Familia tatei este de la Sa-mara-Arge , unde cre teau pruni.Am auzit c au fost distru i. Pes-te tot era cam la fel, m gândeam.

- Mama f cea tot soiul deconserve pentru iarn , de legumei fructe uscate.

- Ast zi, se cump toate la


magazine. Zilele trecute am între-bat o vecin , care este re eta pen-tru pâine. Voiam sa fac pâine decas .

- Nu tiu, a fost r spunsul.Cump m pâinea la brut rie.

- Dar re eta de aluat de pr -jituri, o ti i?

- Nu. Pr jiturile le cump mla cofet rie.

Când au venit comuni tii, înRomânia a disp rut pâinea i aurmat foametea. S-au închis ibrut riile. Pâinea neagr se vin-dea doar pe cartel . Iar pâine albnu se mai f cea. Noi nu primeamcartel , fiindc aveam gospod -ria familiei la Samara. Cei cu car-tel aveau ra ie, un sfert de pâinede persoan . Erau bonuri zilnice,datate.

La Samara se f ceau îns pru-ne i porumb. Grâu nu. Grâul se

cea la vale. Samarenii plecau,pt mâni în ir, s vând uic

la vale i se întorceau cu grâu.Aveau nevoie oamenii de pâine.La sate nu se d deau cartele. Co-mer ul cu uica era îns interzisi au stat oameni la pu rie pen-

tru a a ceva. Dar uica falsificatnu exista. Asta este o inven iecomunist . F ceau oamenii uicîn cas , la instala ii improvizate.Cine avusese cazan de uic , fu-sese f cut chiabur i fusese i o-bligat s -l „cedeze” statului. Sta-tul la MAT - trebuie ca are o sem-nifica ie aparte acest cuvânt -

cea doar uic proast . Cum dereu eau s strice uica, nu tiu.

gândesc acum, c agri-cultura merge cum merge i fi-indc s tenii nu mai au inven-tarul agricol de odinioar . Acelaa fost distrus. Nu se poate pro-duce rentabil i de calitate, ca încapitalism, unde ranii au utilajemoderne i deci randament su-perior de produc ie. „Ilegalit -ile” inventate de comuni ti sunti urmarea lipsurilor de toate fe-

lurile. Aici nimeni nu se gânde te fac ilegal comer cu b uturi

alcoolice. Cei care au vie, pot s -i desfac produsele în cârciuma

proprie. Produsele lor au chiarutare... mai ales acum cu moda

„bio”. Toate deveniser o „pro-blema”, când s-a instaurat comu-nismul. Cei care n-aveau cartel ,

cump rau „la negru”, cu pericoli suprapre . Trebuiau s i hr -

neasc copiii. A i mâncat cartofipr ji i în spuz ? Dar m ligcoapt în cuptor? Devin delica-te uri, când te podide te foamea.Ce s mai zicem de iaurtul mâncatcu un col de pâine neagr . imai bun. i mai s tos. F ca-lorii. Diet adev rat . Men inesilueta. Nu s tura, îns . Pe soratatei, Floricica Silveanu, au luat-o de lâng copilul de doi ani iau trimis-o în B gan, la M rgi-neni, sau Slobozia... N-a fost sin-gura. Mul i erau proscri i. Acolo,i-au l sat f case i f alimen-te. S-a îmboln vit de TBC i autrimis-o familiei spre îngrijire.Boala era contagioas . Farmaci-ile fuseser luate de stat. Medi-camente se g seau doar la negru,cu suprapre . Spitalul era în fostacas din Pitesti a Br tienilor...

a voiser comuni tii... Cine vorfi fost aceia... cine mai tie..? În-grijirea „du manilor de clasa” erai mai proast , se în elege. Tanti

Florica a murit i copilul a fostcrescut de alt m tu , c reia ise luase i ei aproape totul. Soratatei a murit la mai pu in de 30 deani. Era înv toare. Ar fi trebuit

i creasc propriul copil i sînve e i copiii altora. Comuni tiii-au curmat brutal via a. În nu-mele „luptei de clasa”. S-au f cutcrime multe în numele uneiinep ii.

Destinul unei cuno tin e afost tot atât de tragic... I-au b gat

rin ii în pu rie i i-au ucis,

când era înc copil. A r mas sin-gur i a intrat în fabric . O d -deau afar de peste tot... Dupani, i-am scris.

- Ai suferit din cauza „lupteide clasa”, trebuia s mori. De cen-ai murit?

Mi-a r spuns:- Era o lupt unilateral .La început n-am priceput...

adic , cum „o lupta unilaterala”..?La orice lupt sunt doi, sau maimul i combatan i, nu-i a a...?Apoi mi-am dat seama... Nu f -cuse nimic. Nici nu se opunea.Suferea doar. i suferise crunt...

Nu se define te a a crima? provoci suferin e celor f

ap rare i nevinova i, semenilor?Comunismul a fost criminal. Ve igândi, poate, c gândurile negrevin de la spital. Nu cred, îns , înacest caz. A tept vizita familiei.Sunt în curs de vindecare. Nu mconsider nici pesimist. Am timpla dispozi ie i îmi adun uneleamintiri. De amintiri nu ne putemferi. Pe nea Tic , un unchi dinSamara, l-au b gat la pu rie,fiindc în Samara ie iser laalegeri în ’46, liberalii br tieni tii omul fusese delegat la num -

toare voturilor. Num raser co-rect voturile. Atâta tot. tia snumere. i num rase corect. Tre-buia s pl teasc . S se înve eminte. L-au inut f proces unan. Un an de pu rie este lungi greu. i avea copii mici. Dup

eliberare a avut înc de „trasponoase”.

De curând, am aflat de la un

cunoscut, care nu mai este în Ro-mânia, c fusese i el delegat lanum toarea voturilor în „epocalumin ”... Atunci, nu mai num -rau nimic. D deau rezultatele. Leera fric , fiindc g seau „voturi”cu înjur turi... i nu le puteauprezenta efilor. Un alt unchi,Ionel Samarescu, tot înv tor, s-a mutat cu postul în Banat i a-colo l-au g sit cu un manifest. Areu it s fug i a stat pân lamoartea bunicului, care era para-lizat, sub patul acestuia, într-ogroap , din care ie ea, când icând, cu fric . Noi, copiii, careduceam cu suferta ul, mâncarebunicului, nu l-am v zut nicio-dat , în acel timp. Era fugit. Sezicea c la Bucure ti. Acolo, într-un ora mare, i se pierdea urma.El vie uia îns ... în groapa de subpatul tat lui s u. Noi ne miramnumai, cum de mânca bunicul a amult... Misterul s-a dezlegatdup ani... L-au g sit prin 54,fiindc dup moartea bunicului

sise ascunz toarea. L-audus la securitate i l-au b tut...Apoi l-au l sat liber... Se în elege,nu i-au dat voie s lucreze. Nuse mai tia de ce-l urm riser ...Trecuser mai mult de 7 ani, decând tr ia ascuns. Casa cump -rat de bunicul era ocupat cureparti ie de „chiria i”, care nupl teau chirie, dar nici nu puteaufi obliga i s elibereze „spa iulrepartizat”. Cine repartiza „spa-iul” nu mai tiu. Trebuie, c erau

oameni de la prim rie. I-au permis locuiasc , pân la deces, deci

i în timpul „epocii lumina”, într-un foi or, aflat în curtea casei, al

rei proprietar era. Între timp audemolat toat strada... Cred c nus-a construit nimic, nici acum...Dar, cine mai tie... Cei noi auacum vile... pe terenurile devenitevirane, dup ce le-au fost furateoamenilor. Cum zicea dl. Iliescu?„Democra ie originala”... Ce pen-sie prime te, pentru descope-rirea acestei forme „originale” deorganizare sociala?

Prin ’54, regimul se consoli-dase. Speran ele de eliberaremuriser . Nu mai a teptamschimbarea regimului. Opresi-unea îns , continua... Cum am a-mintit... „lupta de clas , unila-teral ”...Pictur romanic


Ioan POP (n. 27.01.1937)scut la Some -Odorheiu, jude ul S laj. Absolvent al Facult ii de Filologie la Universitatea „Babe -

Bolyai” Cluj (1967), profesor.Apari ii editoriale epigramatice: „ i totu i... epigrama” (1999, edi ia a II-a -2004), „Ispita ironiei” (2002,

dou edi ii). A îngrijit apari ia volumului colectiv „85 de epigrami ti clujeni. Mic antologie” (1999) iapari ia altor 11 volume (în colaborare), editate cu prilejul Festivalului Na ional „Eterna Epigram ”, de laCluj Napoca. A publicat i dou volume de versuri.

Epigramist, poet, cronicar, rebusist, inclus în zeci de volume colective de epigram , primind peste 22 depremii pentru crea iile sale.

Membru fondator al Cenaclului „Satiricon” din Cluj Napoca (1979) i pre edinte în perioada 1990-2000,Membru de Onoare al Uniunii Epigrami tilor din România.

ConsacratulExemplarDe interes –Scrie rar,Apare des.

LogicCum viciile au r masLa noi i-n patru z rileAm hot rât ca s m lasDe toate... ezit rile.

Nimic nu se pierdeAm câ tigat în luna astaMai mult decât spera nevasta

i am b ut, c nu e greu,Mai mult decât sperasem eu.

Mie însumiM-am cânt rit în mod obiectiv

i am ajuns la rezultat concret –Nu sunt poet întâmpl tor be iv,Ci sunt be iv întâmpl tor poet.

LaureatCu premiile literareAm constatat, de i târziu,

-s un poet cu mult mai mareDecât a fi putut s fiu.

Ultima dorinAm fost o via navetist, se tie,

i m-am sfâr it acum de moarte bun . rog s m -ngropa i lâng so ie fim i noi, o dat , împreun .

EpitafVreau pe mormântu-mi doar o floare

i nu pretind nici un înscris.sa i-mi spiritul s zboare

Spre c ile ce nu le-am scris...

Contraven ie postumSfântul Petru m-a g sitCu un înger sub un brad;Drept s spun, mi-a fi doritCu un drac de fat -n iad.

MotoJudec ca un în eleptChiar de-s pus mereu pe glume -Faim n-am, ce-i drept e drept!Ce s fac? S-a dus prin lume...

EpigramaMinuscul petic de hârtie,Pu in am scris, mai mult am tersCa s surprind, în fine, vieO discrepan -n Univers.

EpigramistulMedic care tieA luminii carte,Taie-n carne vieDoar celule moarte.

CredoSatirei îi prefer umorul fin,

m huleasc dac-or vrea nebunii,Nu-i niciodat cerul mai seninCa dup tunetul i fulgerul furtunii.

Demitizarea simt eu pe române te nu sunt r u i nici apatic,

Când epigrama m pânde teE semn c pot s -i fiu simpatic.

De ce nu sunt membrual Uniunii ScriitorilorDesigur, a fi vrut s fiu,Dar v explic s intui i –Acolo sunt doar cei ce scriuNu-i loc i pentru cei citi i.

De ce scriuPreten ii n-am de autor

i nici mul imea s m-aclame,Dar n-am suficient umorCa s m las de epigrame.

Epigrami ti i poe iE timpul ca s se destrameNeîn elegerea socot:

unii scriu doar epigrame,Iar al ii scriu i ei ce pot...

Prietenul scriitorAmbi ia i-e pueril ,

i-o spun ca-ntre amici, pe leau:Cum vrei s i construie ti tu vil ?Sunt înc osp tari ce n-au...

Confratelui, umoristHitchock, un mare regizor,Trateaz groaza cu umor,Iar el, în schimb, le inverseaz –Produce un umor... de groaz !

Jurnal de memoriiVolum c tre posteritate –Dorind acesteia s plac ,O mare personalitateNoteaz ce-ar fi vrut s fac .

LuciditateE omul întru totul

i înger i mi el,Cum pot s -mi cert nepotulCând retr iesc prin el?

ResponsabilitatePensionar, dar cu temeiBârfe te-organiza ia

umbl iar i la femei!Adun cotiza ia...

Miting aprobat-s opozant eu nu ascund

i demonstrez în pia a mare,Iar de sus-pu i m doare-n fund!C-am încasat ni te picioare...

Portret de so ieEnigmatic astru,

rul abanos,Irisul albastru,So ul de prisos...

ElitNe credem subtili,De tep i i abili,De pro ti ne ferim

nu-i molipsim.

Pagi

n# \n

griji

t# de

Nel

u Vas

ile-N

EVA


Florentina DALIAN

durea ne suport pe to i. Doar noi,oamenii, nu ne mai suport m între noi. i apaDun rii, cât o s ne mai suporte?, m întrebamîn timp ce Dacia veche str tea p durea,apoi câmpul, într-un nor de praf, prin noaptealuminat de singurul far func ional i de vreodou stele. Oricum, mergeam cu clasa I, dac

gândesc c Fabian, Profesorul i Ian r -seser s se întoarc acas cu o c ru . Ace-ea i cu care venisem. Acum, ne luase fiul luiFabian, pe maic -sa, pe mine i pe institu-toare. Aceasta din urm turuia ca o moarhodorogit , f când s crape de invidie mo-torul rablei care gâfâia de parc i-ar fi datsufletul. Dac l-ar fi avut. A a îmi atr sese„moara” aten ia c e institutoare, nu înv -

toare. Aha! i care-i diferen a?, mi-a venit întreb. Dar mi-am înghi it întrebarea, gân-

dind c , de bun seam , diferen a trebuie sfie una considerabil de vreme ce doamnainstitutoare p rea c a-nghi it o cobili cu

le i cu tot când mi-am permis s m adresezdumneaei cu apelativul „doamna înv -toare”. Ca s m conving de greutatea spu-selor ei, îmi în ira pe ner suflate proiectelesale grandioase cu elevii de clasa I, realiz rile

re e i planurile sale de a- i lua un masteratîn psihologie. În psihologia cui?, m îmbol-dise iar gândul ugube s întreb. A celormai p trun i de importan a lor decât oaia deepu când e pus la rotisor? Am t cut,

totu i. Doar noaptea mi-a v zut zâmbetul ivitfugar pe fa , întrebându-m ce-ar spunedoamna institutoare viitoare masterand înpsihologie dac i-a vorbi cu aceea i n uci-toare vitez - tinzând s-o dep easc pe ceaa luminii - despre cercet rile mele în domeniuladsorb iei monoxidului i dioxidului de car-bon pe zeoli i naturali modifica i. Probabil arfi râs ca de o glum bun . Sau proast . Ca deobicei când am tendin a s devin mult preacritic (fie i numai în sinea mea), m str -duiesc s g sesc cât mai multe asem riîntre mine i „victima” în cauz , încercând,astfel, s mi-o apropii. Dup ce mi-am storscu sim de r spundere to i neuronii r ma i,am ajuns la concluzia c singura asem nareîntre noi era praful care ne acoperea în stratgros, gra ie geamului de la ofer, care, plin

de personalitate, nu se închidea mai mult detrei sferturi, l sând astfel, spa iu suficientpentru ca noi s ne putem bucura de bine-facerile naturii.

Institutoarea îmi amintea de o femeie dedemult, venit în curtea bunicilor, pe vremeacând abia începusem s aflu ce-i via a. Mimpresionase prin gesticul rile largi, repetate,agasante, parc dorind s substituie graiul,acea tr tur ce - se pare - ne deosebe tede necuvânt toare. Dup ce a plecat, am în-trebat-o pe bunica cine este. „O târâtur ”, avenit r spunsul care m-a bulversat i maimult. „Ce-i aia?”, am întrebat. „Las , c aflitu!” Eu auzisem de târâtoare, un fel de ani-mal care se târ te, cum ar fi râma, de exemplu.

fascinau râmele cu puterea lor de re-generare. Le vedeam t iate cu sapa, cum î icontinuau drumul în dou p i. Cu minteamea de copil, m întrebam de ce-or fi atât deproaste de nu se întâlnesc, s se lipeasc laloc. Fiin a divizat deveniser dou , cu iden-tit i separate. i omul se simte uneori ruptîn dou . Seara, l-am întrebat pe bunicul ce-iaia o târâtur . „De unde tii tu cuvântulsta?” I-am spus, i atât i-a trebuit ca s -i

mai care vreo doi pumni bunicii, c i-a a îlcam mâncau palmele i nu prea tia ce mo-tive s -i mai inventeze. De-atunci, am urâttârâturile, oricine vor fi fost i orice vor fi

cut cu mâinile acelea care gesticulau cumi ri largi. „Târâtura” m întrebase cum

cheam i izbucnise într-un râs grotescla auzul r spunsului meu. „Ha, hî, hî! Cenume-i sta, drag , Crengu a?” Nu era doartârâtur (indiferent ce-o fi fost aceea, de i,din tonul bunicii, cam pricepusem eu c n-arfi chiar ceva de laud ), dar mai era i proastpe deasupra. O proast care nu putea s pri-ceap ce nume-i acela Crengu a. Când m-aîntrebat câ i ani am, am sim it nevoia s -itransmit c scurta i elevata noastr conver-sa ie a luat sfâr it, dându-mi vârsta bunicii.„Cincizeci”. „Cum cincizeci, s-a indignat, cugesturile unuia gata s intre-n sevraj, poatecinci, vrei s spui!” Nu voiam s spun nimic.I-am transmis mesajul meu sco ând limba laea i am fugit la joac . A plecat ofuscat ,trântind poarta. Bunica a dat drumul unui râs

sonor în urma ei i m-a mângâiat pe cre tet.Am ajuns, cu chiu, cu vai, acas la Fa-

bian. La casa de la ar . Acolo ne a tepta C -lug rul. Fabian b nuia c venise de la o M -

stire din apropiere (fugise sau fusese alun-gat, lucrurile nu erau clare), se aciuase pelâng casa lui, se f cea util, dormea acolo,

rea s fie de-al locului de când lumea. Doaratât povestise Fabian: „M-am trezit într-o di-minea ce oas , când d deam la animale,cu el în curte, f s -l v d venind de undeva,parc picase din cer. N-a zis nimic, doar mi-aapucat g leata cu ap din mân , i s-a dus s-o toarne în teic . O vreme am muncit a a,

cu i, amândoi. Ce f ceam eu, f cea i el. i-a suflecat straiele, înnodându-le aproape deold, apoi pantalonii, i a venit dup mine.

Dup mine în grajd, dup mine pe-afar . Amstrâns b legar, l-am urcat în c ru . Apoi,pân s m urc s pornesc spre locul de de-pozitare a gunoiului, s-a urcat el, a luat h u-rile i a îndemnat caii s porneasc , l sându-

în curte. Gândeam prostit: , s vezi csta mi-a furat caii! S-a-ntors pe la o vreme,

cu c ru a golit de b legar, a desh mat caii,i-a ad pat. Tot f s schimb m o vorb .

uitam prostit la el i începusem s cred am halucina ii. Ca s m conving c nu-ia, am început s vorbesc. Îi tot puneam în-

treb ri: c cine e, c de unde vine, cât vrea-l pl tesc pentru munc . Nu zicea nimic.

Robotea în t cere. Într-un timp, m-am enervat,l-am înh at de guler i-am ipat la el: „Dac

mai la i mult s vorbesc singur, te-aruncpeste gard!” S-a uitat la mine de parc-ar fizis: „Vezi s nu m sperii!”, mi-a adresat o

rere de zâmbet i-o întrebare: „ i dac vor-besc, m ii?” Din clipa aia, am tiut c va

mâne la mine, habar n-am de unde am tiut.Parc i el m c utase, parc i eu îl a teptamdemult. Nici acum nu vorbe te, decât prearar i numai când e absolut nevoie. Dar simt

n-a mai putea f el.Ceilal i plecaser la ora , pe la casele lor.

sesem cu profesorul, cu Fabian i C lu-rul. Acesta aprinsese focul în sob , se în-

vârtea pe lâng noi, servindu-ne la mas ;

C@ntecul


degeaba a ipat Fabian la el, spunându-i cnu-i nevoie s fac el lucrurile acelea. Nu l-aluat în seam , i-a continuat roboteala, apoi,când a hot rât singur, s-a a ezat cu noi lamas . L-am studiat pe furi , de i n-am reu it

-i prind privirea. Nu se uita la mine. Defapt, nu privea pe nimeni. Era cu noi, darparc nu era. Un întreg mister, pe care Fabianse tot str duia f succes s -l dezlege. Reu-ise numai în m sura în care se l sase el dez-

luit. Ne-a spus c b nuie te c are o inte-ligen i o cultur mult peste medie, dar ogrij deosebit s nu lase s se vad asta. Îl„prinsese” doar de câteva ori. Prima datcând l-a uimit, se întâmplase când unul dintrevecini, elev de liceu, venise la Fabian, desprecare se tia c fusese olimpic la matematic ,

-l roage s îl ajute s rezolve o problemgrea de matematic . Oricât i-a stors creieriiFabian, n-a reu it s -i dea de cap t. C lug rulst tea într-un col i mâzg lea ceva, neb gatîn seam . Când elevul se preg tea de plecarecu problema tot nerezolvat , a alergat dupel i i-a întins o foaie cu rezolvarea. Acesta aluat-o uimit i s-a prezentat cu ea la coal . Adoua zi, a venit entuziasmat i le-a povestitcum a „împu cat” un zece la matematic icum s-a mirat profesorul de metoda de re-zolvare, ad ugând c nici Traian Lalescu n-ar fi rezolvat-o atât de frumos. Evident c în-cerc rile lui Fabian de a afla misterul C lu-

rului au fost sortite e ecului. i-a v zutmai departe de muncile lui fizice, ascultândlaudele de parc ar fi fost vorba de altcineva.

Alt dat , când îl credea pe Fabian plecatla casa din ora (de fapt, se f cuse c pleac ,dar se întorsese din dorin a de a-l surprindesingur, n jduind s mai afle câte ceva),

sise prin cas o vioar pr fuit (pe careFabian o p stra în amintirea bunicului s u),o acordase i interpretase sublim Balada luiPorumbescu. Fabian îl v zuse prin geam cum,dup ce a cântat, a pus-o cu grij la loc, avândgrij ca, înainte, s -i ung corzile cu sacâz.Se pare c avea i cuno tin e de medicinveterinar : asistase vaca la na tere, salvaseun câine de la moarte, îngrijise rana urât aunuia dintre cai. Despre niciuna din cuno-tin ele sale nu voia s vorbeasc , adu-

cându-l la disperare pe extrovertitul Fabian.Acum ne ceruse nou ajutorul, sperând cpoate vom fi mai iscusi i în a-i da v lul demister la o parte. Eu nu mi-am f cut iluzii. i-apoi, mie îmi place misterul.

Profesorul se cherchelise, îns doar atâtcât îi ade omului bine. Declama poezii în-tregi, fantastic memorie! La un moment dat,nu tiu dac inten ionat sau doar datoritvinului, stâlcise un vers dintr-o poezie deEsenin. F s i dea seama, C lug rul l-a

corectat. Apoi, i-a p rut imediat r u. În t -cerea grea care se l sase între noi, p rând cnimeni nu mai vrea s spun nimic, ca i cumtoate cuvintele omenirii fuseser spuse, odat i bine, C lug rul ne-a surprins din nou,interpretând cu o voce baritonal , grav itotodat plin de sensibilitate ceva ce se-

na cu o arie dintr-o oper , pe care îns n-am recunoscut-o niciunul dintre noi. Darniciunul n-am avut dubii c era compus deînsu i interpretul ei. În timp ce cânta, se trans-forma v zând cu ochii. Nu mai era C lug rul

chip, fiin a cenu ie care p rea umil ser-vindu-i pe al ii. Toat pasiunea, toat dragos-tea i toat durerea se adunaser în cântecullui. Nu tiu de ce, ascultându-l, m-am gânditla pas rea aceea care cânt o singur dat ,apoi moare. Când a dat drumul ultimei note,pe la col urile ochilor i s-a prelins câte o la-crim . Apoi i-a închis, r mânând a a minutebune. M-am gândit atunci c , probabil, nuvoi mai vorbi niciodat . C orice ar urma sspun, ar suna vulgar i maculat. Eram precumacele statui umane. O clip , am avut senza iaie irii din timp. Am pierdut contactul cuatunci i acum, dimensiunea temporal fu-sese anihilat i, pân s -mi amu easc igândurile, am mai avut timp s -mi spun cpesemne a a arat ve nicia.

lug rul i-a revenit primul. S-a ridicatcu mi ri lente, cu team parc s nu clatineaerul din jur, s nu strice vraja i, pân s nedezmeticim noi, a f cut o plec ciune în fa aProfesorului, mie mi-a pus mâna pe cap, l-aîmbr at pe Fabian, apoi a ie it.

L-am a teptat s se întoarc . Îl mai a tep-m i acum. Fabian plânge, terge în fiecare

zi vioara de praf i-i mai d , uneori, corzile cusacâz. Ne spune c nu- i poate imagina dece a fost atât de idiot încât nici m car o poznu i-a f cut. L-ar fi ajutat în c ut rile sale, i-ar fi ajutat pe detectivii pe care i-a angajat

-l g seasc . Nimeni nu i-a putut spune ni-mic. De parc se evaporase. Dar cel mai multl-ar fi ajutat fotografia aceea în dimine ilece oase de toamn , când dorul b tea în inimmai tare ca oricând. Apoi î i d r spunsulsingur: „Nici nu mi-a dat prin cap s -l foto-grafiez; pentru c niciodat nu l-a fi v zutplecând. Credeam c va îmb trâni aici, cumine. A a l-am sim it tot timpul, ca f cândparte din locul acesta. Ori poate numai dinmine.”

Ieri m-a sunat Fabian s -mi spun c , f -când cur enie prin cas , a g sit un bilet datatîn ziua în care plecase. Mi l-a citit: „Aceia pecare-i iubim nu pleac niciodat . Niciodatnu pleac din noi. Se duc numai pe drumullor. Dac -i iubim cu adev rat, ne bucur m. i

tept m clipa revederii în ve nicie.” Înche-iase cu citatul din Apostolul Pavel: „Dragos-tea nu cade niciodat ”.

Ora ul, un tablou

Atâta ger alunec pe zare,Biciul iernii bate fioros.Pomii duc z pezile-n spinare.E ora ul un tablou frumos.

Mi se pare c strivesc sub t lpiStelele ce-s albe diamante,

i-au c zut luceferii în gropi,Hai, iubito, s le lu m pe toate.

Suntem be i de-atâta alb sticlos,oaptele se pierd în dep rtare,

E ora ul un tablou frumos,Pomii duc z pezile-n spinare.

Eu port în suflet

Eu port în suflet, casa cu pridvor.O am cu mine, mi-este-atât de drag !Cu geamuri nalte, poleite-n dor,

i curtea casei, tot atât de larg .

Eu port în suflet pe p rin ii meii-aud cum sun orologiu-n tind .

Miros în curte, florile de teii ochii min ii-ncep s se aprind .

Eu port în suflet, anii de demult.Aud ipând copilul de-alt dat .Un cântec din salcâmi tot mai ascult

i-atunci când dorul vine, bat în poart .

Muzeu

În fiecare-i un muzeu str vechi.E via a retr it -n amintire.Sunt exponate f de perechi,Mai vechi, mai noi, mai pline de iubire.

În fiecare, este-un plug pe brazd ,Sau un m nunchi cu secera în ea.În fiecare, esteun suflet gazd ,În fiecare-o adiere grea.

O vatr -n care mama coace pâine,Sau un ogor cu grâul alb, curat.În fiecare, este-un azi i-un mâine,Dar mai ales, un ieri împov rat.

Muzeu-acesta e mai sfânt din toate.Str bunii no tri sunt prezen i mereu.L-am d ltuit cu sufletu-ntr-o carte

i vreau s -l urc în cer, la Dumnezeu.

Beatrice SilviaSORESCU


Elena BUIC~(Toronto, Canada)

Anul acesta, 2011, Mo Cr ciun ne-a adusdin România un dar deosebit nou , românilorstr muta i în Canada. A poposit în mai multelocuri, dar a ajuns i într-o localitate nu de-parte de Toronto, în Oshawa, 261 Bloor StreetEast, la biserica românilor „Sfantul tefan celMare”. Dup Sfânta slujb , din tolba sa, cuajutorul preacuviosului preot Petre Busuioc,a pus pe pere ii spa iului destinat ac iunilorsocial-culturale minunatele tablouri ale cu-noscutului pictor timi orean Mihai TeodorOlteanu, crea ii care fac parte din ciclul „Ceasde tain ” i sunt închinate s rb toririi na teriiMântuitorului. Mo ul a fost generos, fiindcexpozi ia va r mâne timp de o lun . M-ampreg tit i eu cum se cuvine ca s fiu prezentla vernisaj.

Prima cuno tin cu pictorul a fost, a acum se întâmpl adeseori în zilele de acum,pe internet. M-am uitat întâi la fotografie iam zis: „sunt mul umit , arat a fi om buncare uit de sine”. Apoi am citit câteva rânduriîn care î i f cea prezentarea i m-am oprit decâteva ori ca s se a eze mai bine cele cititei am reflectat: „Din rândurile lui transpare

inteligen a înc rcat de spirit i cultur , careva s zic , pe lâng pictur , i-a stat în apro-piere i cartea”.

Am citit apoi mai mult i a a am aflat cpictorul Mihai Teodor Olteanu, este supranu-mit Pictorul Revolu iei de la Timi oara igândul m-a trimis imediat la faptul c artistul,nu numai c a intuit bine c arta i artistul nupot fi rupte de complexul vie ii sociale, dar s-a implicat cu toat fiin a sa. Revolu ia din Ti-mi oara i-a marcat via a i opera. În primelezile ale libert ii Timi oarei, a pictat în fa aCatedralei o poart din icoane, ca un altarsub cerul liber pentru a-i mul umi lui Dum-nezeu pentru izbânda în lupta lor. i pentru

pictorul tr ie te d ruindu-se semenilor s ii prea pu in pentru el, multe din tablourile

sale au destina ie caritabil .Alte informa ii au subliniat faptul c pic-

torul Mihai Tudor Olteanu este cunoscut petoate continentele, c are lucr ri în galerii deart particulare i de stat, în nenum rate mu-zee din Europa, USA i Canada, în colec iiparticulare precum în colec iile a trei regi, aunui împ rat i a unei ducese.

Am f cut urm torul pas, cel care m du-cea în fa a artei sale. i când am v zut primelereproduceri ale tablourilor, mi-a venit s întindmâna pe ecranul computerului i s mângâi

culorile care-mi aduceau în fa str lucireasmal ului de pe vasele de ceramic i am ziscu voce tare: „E un pictor înc rcat de emo iiprofunde, un vitalist, un pictor debordant,pur i simplu d în clocot, pictor care poate

st pâneasc arta i tiin a crea iei. Abiatept s -i v d «pe viu» tablourile”.

Trecând pragul expozi iei, am trecut, defapt, pragul revela iei pe care i-o poate daapropierea de art . În sal am respirat aerulvoca iei pentru art . M-am trezit deodat în-conjurat de tablouri cu anvergura unui cli-mat cromatic fermec tor, debordând din preaplinul inimii creatorului lor i de densitateacon inutului ideatic, de adev rate medita iiîn cheie liric . Nu m s turam privind acelunivers al culorilor care se aflau într-un dia-log cu ele însele sau cu privitorul. Parc au-zeam respira ia pictorului la evalet sau pul-sa ia vie ii transpus în tablouri. Numai a aîmi explic bucuria nere inut în fa a frumuse-ilor naturii sub a ezarea calm a culorilor

alternând cu o mare frenezie a vie ii.Am remarcat imediat tablourile de inspi-

ra ie religioas . Fervoarea credin ei de acumi are începuturile din fraged copil rie, de

când mama i bunica îl duceau de mânu labiseric s se roage ca bunul Dumnezeu s -i aduc acas tat l s tos din pu riile co-muniste. Credin a transpare nu numai din ta-blourile cu teme religioase, ci i din multealte ipostazele ale vie ii. Bisericile, loca urisacre, formeaz o tem cu predilec ie i printoate pictorul ne transmite frumosul, armonia,binele i iubirea. Numeroase sunt i tablou-rile-icoane cu chipul Fecioarei Maria sau celal Mântuitorului, create dincolo de canoaneleimpuse de biseric , chipuri pe care pictorulle-a înc rcat cu înc multe alte daruri. FecioaraMaria e pictat în diferite icoane ca o f pturdiafan , ginga , cu înf are de fecioar abiaie it din universul copil riei, un chip ce neaminte te de un boboc de floare cu parfum,culoare i frumuse e specifice vârstei adoles-centine din care transpare puritatea, inocen a,sinceritatea, devo iunea. Icoanele i tablou-rile pe teme religioase ne trimit cu gândul laexisten a unui univers dincolo de lumea noas-tr concret , care se afl în adâncul nostru,un univers pe care pictorul l-a sugerat stre-curând picuri de sfin enie i de smerenie, ununivers care te îndeamn la contemplare i larug ciune.

Stând de vorba cu pictorul, i-am deslu it

câteva tr turi pe care i le b nuiam. Profun-da sa religiozitate i-a s dit în suflet dragosteade om, de adev r, de dreptate, de frumos, decur enie i puterea de a lupta pentru acestevalori. Idealul s u în art este acela ca arta sdevin expresie a permanen ei valorilor umane.

L-am întrebat cum mânuie te paleta mul-ticolor ca s iradieze frumosul, s transmitmesaje de adânc vibra ie i cu profundesemnifica ii i simetrii poetice. Mi-a r spuns:„Simplu. Nu fac niciun efort. Tot ce pictezeste surprins de ochiul interior, ochiul st -rilor de spirit. Ce vede acest ochi interior,aceea pun în tablouri”. Dac r spunsul s ua venit simplu i firesc, e pentru c picturilesunt o stare de suflet lucrate cu o u urinuluitoare, c ci tot ce-l înconjoar poate deveniart prin penelul s u.

S-au spus multe cuvinte de apreciere des-pre artistul plastic Mihai Tudor Olteanu. A-mintesc doar pe cunoscuta scriitoare DoinaUricariu, care, într-un remarcabil eseu, pu-blicat în iunie 2011, intitulat: „Pictura ca oscar a raiului” spunea: „U urin a de a pictaa artistului ne poate descump ni, cineva arspune c picteaz a a de u or i de rapid deparc ar zbura”, sau: „Fiecare buchet pic-tat ne trimite la o stare de spirit, lini te,provocare, admira ie, nostalgie, nelini te,furtun l untric , scenografie, artificiu,inocen ”. Admira ia pentru pânzele sale i-asmuls scriitoarei Doinei Uricariu cuvinte decald apreciere considerând c sunt: „tablouriluminoase, vitale, cu tu e în cascade, ecourii vârtejuri, precum Van Gogh” „...pânzele ar-

tistului sunt remarcabile prin înv lm ealaculorilor clamând ascensiunea, levita ia,cre terea spiritual i paradisul”.

Mi-am luat r mas bun de la tablouri i dela creatorul lor cu gând s mai revin i cu sa-tisfac ia c pictorul Mihai Teodor Olteanuface parte din rândul pictorilor care meritcinstirea noastr , a celor mul i care nu suntemînzestra i cu acest dar. Prin crea iile ce ni leofer , putem i noi s ne bucur m de frumu-se ile create de cei înzestra i cu acest har dum-nezeiesc i putem s exploram propriul nostrulabirint de gânduri i tr iri. Crea iile pictoruluiMihai Teodor Olteanu sunt o mândrie pentrunoi, fiindc ele contribuie la îmbog irea patri-moniului nostru cultural pentru a ne feri depericolul dizolv rii identit ii culturii noastreproprii.

„Ceasul de tain#” al pictoruluiMihai Teodor Olteanu

ii diamantine - biblioteca...

Documents