ii diamantine - citatepediabiblioteca.citatepedia.ro/...constelatii_diamantine_anul_ii_nr_5.pdf-...

Fondatori: Al. Florin }ene, N. N. Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic#

Revist# de cultur# universal#, editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantineAnul II, Nr. 5 (9)

Mai 2011

Doina DR~GU}

Doina Dr gu : Din „Interviu ratatcu poetul George Filip”, scris deVirginia Mateia i publicat înPagini române ti, am re inut cave i drapelul românesc în bal-conul locuin ei, iar pe masade lucru ine i steagul cana-dian. De ce nu invers?George Filip: Pentru c Tri-colorul românesc este unsimbol al libert ii i el nupoate suporta captivitateaunei camere modeste de laetajul patru, al unui aparta-ment. Deci, de pe balcon,steagul meu drag d din a-ripi spre libertate, precumsufletul meu. A a c , el nueste afar ... ci sub cerul liber.Steagul canadian st pe ma-sa mea de lucru i-mi zicemereu: poete, dac nu- i d -deam az vad , protec ie,prin ce pu rii ai fi z cutacum? Te-am adoptat în Ca-nada, ai o nou ar -mam ...lucreaz , puiul meu!... i eulucrez, scriu zi i noapte, de faptnici un tiu care-i una i care-icealalt .D.D.: Din acela i interviu am aflat

pe masa de lucru se afl tot-deauna o sticl cu vin. Aici v a-sem na i cu Hemingway (Marele

Hem’), care în fiecare dimineaavea lâng ma ina de scris un pa-har americ nesc cu whisky. Cefel de vin be i - românesc sau ca-nadian?

G.F.: Vinul mi-a c zut drag dinfraged copil rie. Îl iubesc i-mi este necesar ca aerul. H t...înc din tinere e, la aceast în-trebare le r spundeam, mai alesreporteri elor, cam a a:

tocmai de aceea beau vinpân la ceasul oprit, ca un zeu.sângele nebunilor se mut în mine,

tiu: vinul e sângele meu.Acum, pe prispa mea septage-nar , la aceast întrebare, repe-tat de reporteri, r spund astfel:(din poemul SUNT OCROTIT)

eu simt c vinul bun m ocrote tei îmi strope te versul cu amin.

când scriu, creionu-mi cânt întrede te;sunt cele trei - cu care m închin…Vinul mi-l fac eu, acas , dinstruguri adu i de italienitocmai din California. Ro u,alb, roze... lichid s fie, imult. Eu îi zic românesc fi-indc eu îl trudesc, în casamea de român. Dar s ne-

elegem: eu nu beau nici-odat când scriu. Am încer-cat, nu se poate. Luciditateaeste starea normal de cre-

ie!D.D: Dup aceast mic in-troducere, pentru a intra înatmosfer , iat , v pun o în-trebare dur (aceea i pe care

v-a pus-o i mama dvs., f cânddrumul pân la Paris, de i era ofemeie simpl ; dar probabil c nuputea s moar lini tit pân nutia „de ce-a fugit d-acas Gigi”).

Nu vreau s v r scolesc amin-tirile, dar am aceast curiozitate:de ce a i fugit din ar ?

G.F.: Eroare grav , JIGNIRE!!!Eu nu am fugit niciodat din

ar , eu am fost gonit din Româ-nia mea de c tre comuni ti. Pescurt, c n-am chef s v a ternaici romanul vie ii mele. Am fostjudecat public la o coal dinTuzla mea natal . M-au înjurat,i jignit cum au vrut. Apoi m-au

divor at chiar în Ziua de Cr -ciun, dup care un securist m-adus la pa apoarte. Era gata.- Nu vrei, Domnule, s te dai cunoi, s ne faci pe acolo mici ser-vicii?- Nici vorb . Ce... sunt de-al vos-tru i m trimite i în misiune?- Bine... te vom da pe mâna emi-gra iei i te vom distruge.A urmat plecarea de acas . Mai-ca Floarea tia c nu m maiîntorc. Când am ie it pe poarta strigat dup mine ca dupmort... Gigiii!!!, atât a zis...Gigiii! ...Nu v mai spun, c mpodidir lacrimile.D.D.: Din 1982 (dup peregrin riprin Austria, Germania i Fran a),locui i la Montreal. A i înfiin atCentrul de Cultur Român . Sun-te i membru fondator al Asocia-

„C@nd scriu, creionu-mi c@nt#\ntre de[te”

continuare în pag. 5

- dialog mirobolant cu poetul George Filip din Canada -

Doina Dr gu , “Când scriu, creionu-mi cântîntre de te” ...............................................pp. 1,5-7Janet Nic , O pinie, dou pinii ......................p. 3N.N. Negulescu, Lira ontic ...........................p. 4George Pa a, Poeme ........................................p. 7Florin Agafi ei, Körösi Csoma Sándor ...pp. 8-10Florentin Smarandache, Bursier în ParculTehnologic din Rome .....................................p. 11Poetry pRO,Univers poetic ..................pp. 12-15Slavomir Alm jan,Poetul i marea .................p. 16George Filip, Poeme ...............................pp. 17-18Al. Florin ene, Universul lui Bergson .....p. 19G. G. Constandache,Destin i norm ...........p. 20Gheorghe A. Stroia, “Câine în rug ciune” sau“Un univers filosofic...” ..........................pp. 21,22Petru Botezatu, “S rind din piatr în piatr ”.............................................................................p. 23Laurian Ionic ,Cronic rimat ... ................p. 23Dumitru Buhai, Bucuria mântuirii.......pp. 24,25Mircea Monu, Florentin Smarandache - tradusîn grece te ........................................................p. 25Iulian Chivu, Dialoguri indo-europene:Fluxuri i refluxuri .................................pp. 26-28Cornel Galben, Metrou spre eternitate ......p. 29Ion Pachia Tatomirescu, Zigzagare i “spiritpendulator” .....................................................p. 30Ovidiu Onea, O carte de dragoste i deamintiri .....................................................pp. 31,32Anton Vasile, De ce nu... ........................pp. 33,34Marian P tra cu, Oameni, animale i cartofi(III) .............................................................pp. 35,36Diana Iacob-Sp taru, deri de stea ..........p. 36Janette Carp, Poeme ......................................p. 37Alina Che , Despre talent i dumnezeire ... p.38Ovidiu Ivancu, Idiocracy ........................pp. 39,40Beatrice Silvia Sorescu, Poezii ....................p.40Daniela Sitar-T ut, Bestiar thanatic ..pp. 41,42Theodor R pan, Eseuri .................................p. 42Eugen Petrescu, Triunghiul valorilorOrtodoxiei Române ti ............................pp. 43-45Maria Cozma, Versuri ....................................p. 45Alexandra Z rnescu,Martirii de lâng noi ..pp. 46,47Cora Eliana Teodoru, Poezii .........................p. 47Geta Truic , Poezia religioas arghezian ,expresie a intuirii numinosului ............pp. 48-52Ilie Chelariu, Ipotenuzele lui Freud duc laromul din Caraibe ..........................................p. 52Constantin Z rnescu, Un prozator îndr zne iambi ios ....................................................pp. 53-54Adrian Botez, A sta în calea oamenilor .....p. 54Grigore Avram, Uneori serile vin cu oînfrigurare de neconceput ............................p. 55Adriana Yamane, Semira ...............................p. 56Zenovie Cârlugea, “Felibrul” Alecsandri încoresponden ... ......................................pp. 57-58Marian Malciu, Cheam -m , iubito! ..........p. 58Virgil Lovin, Nuferi ........................................p. 59N.N. Negulescu, Din activitatea... ...............p. 60

Constela\ii diamantineRevist de cultur universal

Fondat la Craiova,în septembrie 2010

Membri de onoare ai colectivului de redac ie- Acad. Constantin B CEANU-STOLNICI- Prof. univ. dr. Remus RUS- Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog- Prof. dr. Lidia VIANU, Professor of Contemporany BritishLiterature, English Departament, Bucharest University

2 Anul II, nr. 5(9)/2011Constela\ii diamantine

Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicateîn revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului

care semneaz textul.

Adresa redac iei:Bd. Gheorghe Chi u, nr. 61, Craiova, Dolj, România, cod: 200541

ISSN 2069 – 0657

DTP: Doina DR GU

Sumar

Redac iaDirector:

N. N. NEGULESCURedactor- ef:

DOINA DR GUSecretar general de redac ie:

JANET NICConsilier artistic:

CRISTINA OPREA

Redactori asocia i:- Prof. univ. dr. C LINA-FLORINA FLORESCU, SUA,

membr a Asocia iei Române de Studii ale Americii- Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia,

poet bilingv , critic literar, traduc tor- Lector univ. dr. ALINA-BEATRICE CHE ,

Universitatea “Danubius”, Gala i- Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA,

membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte- MARGARET BEISSINGER, Department of Slavic Languages &

Literatures 249 East Pyne, Princeton University- Prof. univ. GRIGORE AVRAM

Materialele se pot trimite la adresa:[email protected]

Constela\ii diamantine

http://www.scribd.com/constelatii_diamantine

mailto:constelatii.diamantine:@yahoo.com

http://www.scribd.com/constelatii_diamantine

Constela\ii diamantine 3Anul II, nr. 5(9)/2011 Constela\ii diamantineJanet NIC~

SUPERLATIVUL HAPSOLUT

MOARTEA a fost i r mâne pericolul maxim,apogeul i punctul culminant care, în neutralitatea lorblazat , stau la pând i a teapt c prioarele, visele,energiile i valorile de toate culorile. Fiind prezent ca i via a,MOARTEA a tampilat mentalul i limbajele omului,pres rând sare i piper pe spectacolul devenirii.Nu MOARE omul, câteodat , de râs? Nu MOARE eli de ciud ? Nu MOARE el i de curiozitate? Nu se MOAREi de necaz dup vorba: „ai ma in , ai necaz, n-ai ma in ,i-e necaz”? B ie ii MOR dup fete, iar fetele MOR dup b ie i.

mai amintim c oricine, oricând, poate fi MORT de foame,MORT de sete, MORT de somn, MORT de lene (cel mai des!) i,uneori, MORT de beat? Fapt trist, din ce în ce mai rarse MOARE de ru ine! Pe lâng faptul c tot omul MOARE dedurere, MOARE de dor, MOARE de bucurie, MOARE de drag,neavând ce face, î i OMOAR timpul. Dac îl superi,

i d o b taie sor cu MOARTEA, iar la slujb iube tecel mai mult timpii MOR I. Nu e r u c omul s-a r zbunatpe geografie, numind o Mare:Marea MOART , c a împ itapa în „ap vie” i „ap MOART ”, c are, ca pomenire,în calendar, o sâmb a MOR ILOR, c b rba ii sunt o ârmai frumo i decât dracul! Dar e foarte r u - i-mi paretare r u! - c unele femei sunt - n-am zis-o eu! -urâte ca MOARTEA! Cu toate c moartea e superlativulabsolut, românul a relativizat-o în t ei semantici de felul:aproape MORT, MORT de-a-binelea, MORT-MORT sauMORT-copt. Dac , prin natur , omul MOARE de fric ,prin civiliza ie, el MOARE din prostie. Vorba celuia:„E prost de MOARE!” Dup cum se vede, Via a se gânde temereu la Moarte. Oare Moartea se gânde te la Via ?Se spune c o fantom o întreab pe alt fantom :„Drag , tu chiar crezi c exist oameni?”Parafrazând, am putea crede c Moartea zice c tre altMoarte: „Drag , tu chiar crezi c exist Via ?”

PARADIGMA FENTEI

Ceasul de gra ie în care Hegel a statuat TOT CE E RA IONAL E REAL I TOT CE E REAL

E RA IONAL,e, pentru mine, ceas de disgra ie. Mai întâi, pentru cREALUL e independent de voin a noastr , apoi, pentru cRA IONALUL e absolut subiectiv. În traducere nefilozoaf ,maxima hegelian ar suna cam a a: TOT CE E SUBIECTIVE OBIECTIV

I TOT CE E OBIECTIV E SUBIECTIV. Sun cam razna.Papilele noastre cerebrale fac, involuntar, grimase.Cele dou coji de nuc - REALUL i RA IONALUL -ar c ta miez, dac li s-ar ad uga REZISTEN A.Tot ce e REAL e REZISTEN , tot ce e RA IONALe REZISTENi tot ce e REZISTEN e REAL i RA IONAL.

Vârful piramidei este, de data aceasta, la parterulîn elegerii noastre.De la înfruntarea REZISTEN EI, a OBSTACOLULUI,care d dea lupt i r zboi, v rsare de sânge, team i suferin ,s-a trecut, de-a lungul latului, la OCOLUL somnambulic,tranchilizant i, zice-se, mai uman. O fi !Mult lume, dar nu toat , s-a prins c LUPTA i MUNCAnu sunt decât pentru pro ti. i, uite-a a, to i pro tiiau ajuns de tep i.Ocolirea obstacolului, FENTA, a devenit paradigmasl biciunii înving toare.Lingu irea, minciuna, viclenia, tr darea, perversiunea,pânda, capcana, înscenarea au devenit ARME de catifea,care produc o suferin minim , de bumbac.Între anticul CAL TROIAN i contemporana GOGOA politicnu e nicio diferen . Toate sunt otr vuri deghizate în miere.

a cum vulpea mimeaz moartea,mimarea sl biciunii prinde în la fazanul orgolios.În sport, ocolul adversarului se cheam dribling,în politic - diploma ie, în moral - altruism, în turism - ospitalitate,în medicin - placebo, în educa ie - ideal, în pescuit - momeal ,în religie - r splata de apoi, în literatur - metafor , transfer,în comer - amabilitate, în c torie - jur mânt,în justi ie - nep rtinire.Pretutindeni, o agresivitate de m tase î i fur vegheai banii din buzunar.

Poporul care a scornit zicala VORBA DULCE MULT ADUCEare viitorul asigurat în b ncile occidentaleale cerului...Aurel Dan - rb toare în Maramure

O PINIE,DOU{ PINII

44 Anul II, nr. 5(9)/2011Constela\ii diamantineConstela\ii diamantineN. N. NEGULESCU

Împ ia Spiritului

Din ochiul neclintitde smaraldîmi iese în fa atemeliei cunoa teriiamintirea imperiala veneratului timpde esen edoar s alunecmai departecu alte puterisuflete tipe curcubeullacrimilorDealtfel este pe aproapei Marele Gând

care dinl untru a privito dat pentru mineîntru vie uire înaltoglindirea Soareluiunde sunt p stratetainictoate comorile

În Eternitatea Bisericii de Lumin

Ie ire din pe tera vie ii

ie idin pe tera vie iipe sun toarea orga frunzelorcând pere iii bolta aerului

se scutursub ploile libelulelor ;cu ne/cuvântcu ne/urmcu ne/zbatereca un fluturepescuit din crisalid

Suspinele Golgotei

Nu cer timpcând beau apavie ii de trandafircu setea c ut riiTale ve nice

rog, Doamneîn aura meadoar la Înviereatr snetului pr bu itpe suspinele Golgotei

Str lucirea sunetului

Sunetul verdeadus de sânul p duriicet ii lui Gordius,sunetul galbenadus de p zitorultemplului,sunetul ro uadus de cre terearoirii licuricilor,sunetul albastruadus de mireasmamamei limbilor,sunetul alb-înfloritadus de cristaluloriginii druizilor,sunetul violetadus de nuditateaarderii focului,sunetul porfiriuadus de voalulnuntirii vie ilor,sunetul mai str lucitordecât luminilepercu iei opaliceadus de Hristosorbilor de surzenie,surzilor de orbenie

Caseta cu aforismeSpiritul poetic este un foc gânditor,care de o ve nicie,ine aprins flac ra cosmosului liric,

unde se afl locul de tainal Lumilor sale sensibile...

Dorin Macovei - Fata cu lira

Fiicele Babilonului

Când nelini ti tulbur cur ile tainiceeu m înstr inez în argintul înc lzitdin r suflarea cedrilorFiicele Babilonuluisting voaluri de lumini în ferestre,ridic friguri în pietrei cheam fo netele ispitelor

în paturi barbareSe apropie navigatorii h mesi ijum tate trupuri albastrede boarea ostroavelor,jum tate trupuri de atar nisipos

înnopteze p tima iîn gloria fascinantei frumuse ia orgiilor despletite

O..., ce r bdareÎngereasc !are prismainfinitelor oglinzia izvoarelor de vie ide ne poartcu începutulînceputurilorpe aripile Cuvântuluipeste ters rireaîntâiului nostrugând omenescîn EternitateaBisericii de Lumin ...

Gnoz

A mai r mas t inuitdoar nemurirea în imiiadus în templulurciorului de p mântdin Cerul fântânilori închinarea sunetului

Luminii smaragdinepe ronde ude

Constela\ii diamantine 5Anul II, nr. 5(9)/2011 Constela\ii diamantine

iei Scriitorilor Români din Ca-nada. Sunte i redactor la emisiu-nea de radio local în limba ro-mân i la revista „Humanitas”.

i pus bazele primei televiziuniîn limba român din exil, al c reidirector cultural a i fost pân ladispari ia acesteia. Dup cumobserv, de i tr i în Canada, sun-te i foarte ata at de cultura ro-mân . De ce nu sunte i membrual Uniunii Scriitorilor din Româ-nia? Ca o parantez , îmi permit

v spun o istorioar amuzant .Marin Sorescu povestea c îl „ i-cana” pe Jorge Luis Borges (scri-itorul argentinian, considerat, înmediile literare, o reîntrupare a luiHomer i numit „Marele Orb dela Buenos Aires”) cu întrebarea:„don Jorge, pentru ce v oco-le te premiul Nobel?”; i totMarin Sorescu povestea c Ma-rele Borges f cea haz de necaz:„probabil m consider încprea tân r!...” Mirobolantul dia-log se întâmpla prin anii ’80, cândcei doi se reîntâlneau la Con-gresul Interna ional de Poezie dela Marrakech, iar Borges trecusede 80 de ani. V întreb, i eu, acum:de ce nu sunte i în USR? V con-sider , cei din conducerea Uni-unii, prea tân r la cei 72 de ani pecare i-a i împlinit de curând?G.F.: Dup ie irea din pu rieam publicat între 1974-1977 pa-tru volume, voluma e de versuri.Statutar era s fiu primit în Uni-unea scriitorilor. Dar tovar iin-au vrut, m tot pistonau s mdau cu ei. Dup involu ia din1989 am delegat-o pe muza mea,doamna Mihaela Donciulescu,

-mi fac dosarul pentru in-trare în Uniune. Le-a dus ac-tuala poet flori, ciocolat ,wiziki, dar mah rii directoriDINESCU, ULICI i MANO-LESCU o doreau i pe ambasa-doarea sufletului meu. i n-amers. i n-am devenit membru.Ce cuvânt urât... MEMBRU...FALUS... tot un drac! Pe volumul„SINGUR ÎMPOTRIVA DESTI-NULUI” am pus un preambul,

a: EU AM PIERDUT O AR ,ARA A PIERDUT UN POET.

Vede i, am pus la cântar, care apierdut mai mult?!?

Actualmente conducerea UNI-UNII este o caricatur , o fan-tom - i nu mai vreau eu s maliniez cu to i nebunii. Ce... Emi-nescu a fost vreodat MEM-BRU?!? Acest r spuns drastic almeu îl cunosc bine scriitorulConstantin Musta , de la Cluj,marele eminescolog Nae Geor-gescu, scriitorul Marian Barbu,din Craiova, editorul i scriito-rul Ioan Barbu din Vâlcea etc.Ceilal i pigmei, când m ducprin ar s -mi lansez c ile,privesc cu nesa la chimirul meui a teapt s -i ad p i s le dau

de haleal . C d-aia sunt cana-dian... NU?!? Final la între-bare: nu sunt MEMBRU fiindcnu vreau eu, d-aia... e bine?Pân la urm mi se vor închinaei mie, cunosc destule cazuri...D.D.: În tinere e, a i muncit cahamal, ca ran, ca fotograf, cainstructor metodist, dar i ca di-rector „de-o var ” la o Cas decultur , a i practicat sporturiextreme precum boxul, para u-tismul. Îns în tot acest timp a iscris. De ce vi se spunea „merce-narul condeiului”?G.F.: Ba redactori ele i priete-

nii îmi ziceau mai abitir Ras-putin, fiindc eram s lbatic,aveam cizme scurte, negre, mur-dare i oale de ucheate, Poetulfiindc aveam plete, eram nos-talgic i umblam cu manuscri-sele prin cârciumi i Mercena-rul condeiului fiindc NUAVEAM st pân, scriam pe undeputeam i m culcam pe undeapucamD.D.: Tinere ea dvs. a fost mar-cat i de momente dramatice,care, probabil, v-au f cut „sfugi i d-acas ”. A i fost judecatîn public de dou ori. Pentru cefapte?G.F.: Prima oar am fost judecatpublic la teatrul de la Turnu Se-verin. Fiindc eram mercenar.M-au încriminat pentru vaga-bondaj. Se întorsese ceau escudin China cu revolu ia cultura-

i to i recalcitran ii trebuiampedepsi i. Prin foiletoanele melezilnice cu „OMUL INVIZIBIL”ridicasem faima ziarului VI-ITORUL. De fapt m-au fript fi-indc scrisesem un foileton nu-mit FABRICA MOR II, unde de-conspiram c la mina de pietrepre ioase de la Tople mureau

în medie, de silicoz , 10-12 oa-meni pe an fiindc nu exista nici-o protec ie sanitar pe teritoriu.

Si m-au dus în lan uri ca pe fiare.Nu-mplinisem nici doi poli de aniDar tiam s -njur palatul ro u

i s dau cu spaim -n capitáni!La Tuzla m-au judecat tot în pu-blic. Fiindc semnasem Cartapentru Drepturile omului, mi -care curajoas ini iat de cammarginalizatul Paul Goma. Auadus golani din Portul Constan-a s m lin eze în numele clasei

muncitoare. Dar n-au reu it, to-var ii, fiindc eram abil iaveam prieteni chiar printre se-curi ti.D.D.: Cu toate acestea, v-a i bu-curat i de succes: a i publicat,în 4 ani consecutivi (1974-1977),4 c i de poezie. A i avut pro-tec ia Ambasadei Americane laBucure ti. A i tiut s v „strecu-ra i”, a i fost „diplomat”, a i fost„simpatic”, a i avut protec ia anu-mitor „personaje”?G.F.: Sincer s fiu, pe mine, ca ipe Michelle Angello, m-au pro-tejat întotdeauna femeile, dintoate categoriile sociale. În edi-turi am spart ghea a cu greu. Laprima carte publicat m-a ajutatenorm poetul, dar mai ales minu-natul Om Ghe. D. Vasile, fie-i

râna u oar . Tiriplicul de Vi-niciu Gafi a, fost director la oeditur , mi-a pus pe un volumdat spre publicare urm torul re-ferat: „Aceast carte nu va fi pu-blicat niciodat ”. Volumul senumea COLIERRELE VENE-REI. Imagina i-v ce con inea!...Peste referatul meschin i-a pusrujul unui s rut doamna Marta,din Oradea. Calit ile mele e-sen iale au fost curajul i abili-tatea. Am intrat în Ambasadaamerican de la Bucure ti, cufratele meu Vasile al turi, val-vârtej peste destoinicii mili ieni.Am discutat cu înal ii func io-nari D-l Baker i D-na Marlow.Tupeist, i-am întrebat dac nucumva sunt i ei securi ti ro-mâni. Au râs i mi s-au legitimat.Ne-au acordat protec ie, caselenoastre din Tuzla erau suprave-gheate de oameni de-ai lor, dari securi tii români forfoteau, ba

continuare din pag. 1

6 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul II, nr. 5(9)/2011

chiar intrau noaptea prin cur i-le noastre ca s ne distrug mo-ralul. Tat l meu, fostul jandarmPandele, m -nv ase bine: Ba-

-te, m , printre ei i frige-i. Euîl aveam ca model pe rusnaculOstap Bender, care ti i binecâte scatoalce le-a tras comuni -tilor lui. Aveam obiceiul s mdefinesc astfel: sunt mai tân rdecât Ulisse i mai abil decâtel. Dar i for a pumnilor mei defost proletar mi-a prins adeseachiar foarte bine. Din câte cursen-am sc pat eu...D.D.: Pentru în elegerea unui cre-ator, consider c sunt importantecoordonatele pe care cre te i sedezvolt acesta, adic locul na -terii acestuia, timpul în care i-aderulat copil ria, studiile... Psi-hologia creatorului reprezint opunte spre opera lui. Urmând firulacestui ra ionament, cum v au-todefini i ca poet?G.F.: Aici ar trebui s scriu m -car 999 de pagini i n-am s-ofac. N-am timp. Ca poet... nu mpot defini. A putea s spun cvoca ia mea este un blestem di-vin, c sunt un letopise ar mo-dern i c ur sc odihna i som-nul. Un om care doarme este unom mort, ori eu vreau s dau dinaripi i din minte mereu. SUNTO CUTIE DE REZONAN , aputea spune. ansa mea enormeste c sunt poetul liric ce m

sf cu muzele mele prin acestfumegând mileniu al III-lea.

a, precum o umbr c toare,Alerg prin via f pa aport.Eu tiu c neodihna-nseamn

viaIar somnul prelungit miroase a

mort...D.D.: Care au fost oamenii decultur pe care i-a i sim it aproapede dvs. sau v-au ajutat într-unfel sau altul? Ave i prieteni în lu-mea scriitorilor, ave i du mani?G.F.: D-l General OPRI , de pestrada Opri , nr. 54. La 13 ani,cu doamna sa, culegeam prunedin livad i f ceam compot. Fiii

i, Dorel i Mitu , ambii scri-itori de vaz . D-na dr. Diman-cescu, prieten cu generalul An-tonescu. Dânsa m-a dus acasla Arghezi care mi-a zis, pe la19 ani ai mei: Ghiorghi ... ai

talent. Vezi c tia or s vrea te omoare. S nu te la i.

Doamnei Lucia Bulandra îiceam poze la Costine ti iar

dânsa vroia s m fac actor.Zaharia Stancu, Marin Preda ialte mari personalit i. Târziumi-am dat seama c numele lorau fost pentru mine un zid pro-tector. Fiindc chiar comuni tiinu puteau t li toat na iunearomân . Mai încoace, de la F -nu Neagu, Mircea Micu, Rusa-lin Mure eanu spre azi, am cu-noscut toat protipendada scri-itoriceasc . Pe Wece Tudor l-amdus s se hr neasc la o iubitde-a mea. Dac tiam îi puneam

lari în ciorb ...D.D.: S ne întoarcem în timp i

v aminti i, pentru cititorii no -tri, despre debutul dvs. literar,despre climatul literar în care v-

i format i v-a i afirmat.G.F.: Publicam tot felul de poe-zele, mai ales prin provincie, ca

pot tr i. Prima carte pentrucopii, „Matematica pe degete”,am publicat-o în 1974, la Edi-tura Ion Creang . Un tiraj de64.000 exemplare, a 7,50 lei bu-cata, a fost o minune pentru ace-

le vremuri. Când m-am dus cutraista s -mi iau lichidarea, di-rectorul UTAN i contabilulNedell mi-au mai dat câtevasute, spunându-mi c Ceau escua t iat drepturile de autor. i-acum cred c m-au min it, c mi-au ciordit gologanii... Noroc cufratrele meu Floria, care a vân-dut o purcea i mi-a dat banii

pot lansa cartea.Despre ce afirmare m -ntrebi,domni ? Nimeni nu se afirma.Erau câ iva proteja i ai parti-dului i gata. Când l-am v zut,într-o sear pe la Cr ciun, pe

nu Neagu bând wiziki cupepene galben am început splâng i am plecat de la mas .Eu n-aveam bi tari nici pentruni te copite de purcea, s le faccu varz , s -mi miroase i mie aCr ciun.

Mi-e dor de casa mea pe la Cr ciuncând ning pe sat legendele stelare.la toamn vin m icu , m însori te zidesc în nunt soacr mare...

Poate pricepi acum mai bine,Doina Dr gu , de ce mi s-a zisMercenarul condeiului. Cât sunteu de berbec, de înc ânat,de al dracu, cum zicem noi prin

Tuzla, mie îmi place s am unst pân, adic un protector. Asta

stimuleaz enorm. Dac mise cere, eu pot s scriu un romansau un volum pe s pt mân .Dar nimeni nu-mi cere nimic,niciodat . Scriu fiindc suntblestemat s scriu, îns suntconvins c mul i se vor hodinila umbra statuii mele. Prietenulmeu, scriitorul Alex Cet eanu,îi previne deja pe mul i dintremuritori. Domnilor, va veni vre-mea când o s v l uda i c a itr it pe vremea lui georgeFILIP! O ti el ceva... oltena ulnaibii... i mai tiu c pe la în-tâlnirile cu publicul marele meuprieten, poetul Virgil Cariano-pol, m b ga în fa i mie-miofereau pionierii i doamneleadmiratoare de poezie i de po-

i toate florile... geaba r cneael Mircea Dinescu: sunt tân rdoamn !...

nu-s george FILIP, sta-i doar un nume,

tut cu fierul ro u - un stigmat, nu m rup de cârdul meu prin

lumecând pe idei m vreau crucificat…

D.D.: Ce a reprezentat i ce re-prezint poezia pentru dvs.?G.F.: Poezia este o stare divin ,un limbaj divin pe care-l vor-besc doar ale ii lui Dumnezeu.Poezia plute te aievea, precumstelele, trebuie doar s-o culegii s-o spui semenilor t i, uneori

atât de ignoran i...Eu am respirat un secolÎmpreun cu destuiIn i ce i-au dorit s aibPâine, fotbal i statui…

D.D.: Care este poezia sau carteacea mai drag inimii dvs.?G.F.: Toate volumele i toate po-emele mele sunt copiii mei ceimai legitimi pentru care pun gajtoat dragostea mea... inco-mensurabil . De când m tiuam citit din marii clasici, mariicontemporani i mai ales dingeorge FILIP. Mai recent îl citescpe de-a rândul pe ghiavolul-poetdrag mie DARIE DUCAN!D.D.: Acum doi ani, a i avut nun-ta. Cum este s spui „Da”, în bi-seric , la 70 de ani?G.F.: Mi-a fost u or s spun DAfiindc tiam lec ia, o f ceam

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 7Anul II, nr. 5(9)/2011

pentru a 5-a oar . Maria-Sa aurcat în genunchi sutele de trep-te ale Oratorului St. Andrei isus, pe munte, l-a rugat pe Dum-nezeu s -i dea un b rbat harnici bun. B trânul, cam plictisit,

i-a ar tat cu degetul spre mine:- Îl vezi? Ia-l pe acela. Este unpoet singuratic, are cas , vin,

tate, i- i dore te o român-cu de nevast . i ne-am însu-rat. i am f cut o nunt civil larestaurant. i în toamna tre-cut , de Sfânta M rie a mic ,am f cut o i mai mare nuntreligioas , la biseric . Am doritca p rin ii no tri din cer s afle

am f cut cas bun . Iat cumo tot divinizez pe Maria-Sa. Dinpoemul MARIA-SA:

mai suntem tineri - tinere ea ce-i?o arc peste fluviul Pantha-reiîn care noi în doi ne-am îmbarcat

travers m spre portul multvisat...

D.D.: A vrea s încheiem dia-logul privind spre proiectele dvs.literare.G.F.: vrea s public un num rde volume egal cu num rul ani-lor mei. Dar cred c visul acestanu se va realiza. Am, prin ser-tare, multe volume nepublicatei-o s mai scriu. Dar îmi este

greu s le public. Mai ales înRomânia, unde cititorii m a -teapt , m cost foarte mult. Iardolarii... nu-i adun m cu grebla,cum b nuiesc înc unii.D.D.: Ca un PS: care este întreba-rea pe care a i fi dorit s v-o puni care este întrebarea care v-ar fi

deranjat?G. F.: fi dorit s m fi-ntrebatDE CE AM ALES CREIONUL aunu PISTOLUL?M-ar fi deranjat dac m -ntrebai CINE ESTE POETULGEORGE FILIP? Fiindc n-afi tiut ce s i r spund i i-ai fiRATAT interviul precum odini-oar micu a jurnalist VirginiaMateia , care a urcat la mine,burlacul, s m intervieveze, l -sându- i b rbatul jos, în ma inpe un ger n prasnic. Motivuldin care, din spirit mascular, s-a iscat i lipsa mea de bun os-pitalitate i indispozi ie la dia-log. Ce... credea c-o uit?!?

luna MAI, 2011- la Montreal

totul e viu

pentru c Te simt aici,Izvorule-a-Toate,mi-azvârl mantia de pe umeriiîn care lovesc pietrele clipelor,las ploile verii s m spelede p catele spunerii în r suciri violente,

r mân doar cuvintele-balsam-peste-lucruri.

tiu de acum: nicio virgulnu desparte ceea ce a fost de ceea ce este,doar semnele de întrebare

i vor c uta întotdeauna r spuns.contextul se deseneaz în piele cu acele sensului,niciodat nu are s încap în pagin marea fraz ,se va rev rsa în interior, pân la ie irea din sine.

în toat curgerea aceasta nu exist întrerupere,chiar firul de nisip mai p streaz cântecul izvorului.în zadar te întrebi: cine pleac ? cine r mâne?lutul i apa au fost dintotdeauna prieteni,focul i aerul vor scrie semnele ultimei veniri.

i pentru c Te simt aici, Izvorule-a-Toate,scriu pe aceste pagini pieritoareceea ce nu va pieriodat cu mine.

ridicarea interdic iei

cum ar fi s -n elegi privirea î i trece s geata

prin decorul de hârtie,oprindu-se în carne,i c sângele ne este izvor al sensului?

cum ar fi s i a ezi capul pe um rul meu,-mi cite ti în zvâcnirile sale toate vie ile?

cineva o s pun reflectorul în ochii t i,i descopere toate am nuntele ce nu se spun

decât în tain , între noi, îndr gosti ii eterni.tu ai s te aperi,ai s preferi orbirea unei str luciri efemere,pentru c nu e ti o artist deja r cit ,n-ai nevoie de lumini care s bâjbâieîn c utarea surâsului pierdut,de spectatori care s aplaude anemic,luând o min de importan major .cu toate acestea, ai s treci i tuprin decorul de hârtie,vei lua forme de litere ce- i copiaz via a,

nu mori niciodat .de-acum, nu mai suntem singuriîn trecerea pe acest p mânt sfin itcu lacrimi de îngeri.

iubim, f a ne uita înapoi.

George PA{A

leg turi

nu e somn. i nici lin te.poate iner iedin care vor izbucnitoate izvoarele,

curg spre margineasedusde negru.

doar în centruse înal -n spiral -nceputul,ca o inim cu timpane i aripide sânge.

acolo ne vom întoarce cu to ii,sucindu-ne în cenu .

i pas c sunt

te înv s cite ti dincolode semne.reperele se fixeaz -cuie între litere.tii, de-acum,

de ce te dor toate vie ile.

atât am vrut s spun,i-acumsa i-m s mor între litere.

las vou semnele.

fir dintr-o scar

câmpia, restrâns la o linie verde;un punct sângeriu, buburuza,i-o gar

unde nu mai opre te vreun trenplin de nori.

tu ai r mas pe o linie ro ie.pân acolo, nicio scar .

am s urc- p ianjen albastru -

i devorez întâmpl rile.


Florin AGAFI}EI

Körösi Csoma Sándor(1784-1842)

continuare din num rul anterior

rösi Csoma Sándor -primul autor din lume alDic ionarului Tibetan ial Gramaticii Tibetane

Körösi Csoma Sándor esteprimul tibetanolog, nu numai dinspa iul românesc, ci i din lume,ale c rui opere s-au tip rit în pri-ma jum tate a secolului XIX.

Abia dup savantul secui vorap rea, pe calea deschis de el,al i cercet tori din lumea larg ,începând cu Isaak JakobSchmidt - specialist în civiliza-ia mongol i tibetan (1841;

1843), Heinrich August Jäschke- specialist în civiliza ia tibe-tan (1866; 1871-76; 1881) iC.H.Desgodins - misionar cre -tin în Tibet (1899), respectiv Sa-ratchandra Das (1902); [am tre-cut, în parantez , anii în careace tia i-au editat c ile celemai importante legate de Orient].

Vom face, în continuare,câteva preciz ri privind - în pri-mul rând - „Dic ionarul tibetan-englez”, ap rut în 1834 la Cal-cutta, iar în al doilea rând vomavea în vedere „Gramatica limbiitibetane”, editat în acela i oradin Golful Bengal, cu sprijinulunei misiuni baptiste ce- i aveasediul pe Circular Road, fapt cerezult din informa ia cuprins pepagina de gard a lucr rii.

adar, „Dic ionarul” repre-zint rezultatul muncii autoruluiîn Tibet, sub îndrumarea unor„lama” care l-au sprijinit în de-mersurile de a concepe i ducela bun sfâr it o munc de maripropor ii, c ci lucrarea are peste350 de pagini, fiecare pagincon inând câte dou coloane decuvinte i expresii tibetane, ex-plicate în limba englez .

În cazul parcurgerii „Dic io-narului tibetan”, lectorul trebuie

cunoasc cele treizeci de sem-ne caracteristice alfabetului tibe-tan i alte câteva sute de formederivate din cele originale, pentru

a putea lectura f impedimentelucrarea ca atare.

În fine, putem afirma c dic i-onarul a fost des vâr it în timpula dou guvern ri britanice suc-cesive aflate sub patronajul a doiguvernatori generali ai Indiei; evorba de lordul Amherst iWilliam Cavendisch Bentinck.

La apari ia „Dic ionarului”i-au adus contribu ia - fiecare

cum a putut - W. Moorcroft pluspartenerii acestuia, pe vremeastudiilor lui Csoma în Ladakhi Ka mir, George Trebeck i

Meer Izzet Ullah. Se adaug lorpitanul - devenit maior - C. P.

Kenedy i cunoscutul medic J.Gerard.

În Calcutta - dup ce savan-tul Csoma a ajuns într-un târziu -a primit sprijinul celui care avea

devin profesor universitar delimba i literatura sanskrit în ca-drul Universit ii Oxford, H.H.Willson, secretar al Societ iiAsiatice Regale înainte de apleca în Marea Britanie.

De asemenea, cel care i-asuccedat în func ia de secretarlui Wilson - J. Prinsep - l-a spriji-nit în demersrile tiin ifice peCsoma. Lista celor care l-au aju-tat de-a lungul anilor pe savantulardelean este mult mai lung , eacuprinzându-i pe ofi erii franceziAllard i Ventura, ajun i înserviciul Maharajahului deLahore, Ranjit Singh, IgnatzPohle, comerciant din Boemia,Anton Swoboda etc.

Studiind literatura tibetan înprofunzime, Csoma desprindeaconcluzia c , în întregimea sa,aceasta î i are originea în India.

Studierea tibetanei i-a permis se apropie de civiliza ia i cul-

tura indian constatând c tezau-rul spiritual tibetan î i are origi-nea în India. E drept c , în aniice-au urmat ederii active în Ti-bet, Csoma s-a dedicat studiuluisanskritei, g sind o satisfac iedeosebit în aprofundarea aces-teia, întrucât a putut observa

destule puncte comune întresanskrit i limba maghiar .

De exemplu (conform celorsus inute în Dic ionarul tibetanamintit!), una dintre analogii inede câteva tipuri de verbe tiuteca active, pasive, cauzale, frecven-tative etc., ce se formeaz în limbamaghiar , ca i în sanskrit .

În nici unul din cazurileamintite nu se cere verbul „aavea” pentru a se putea formatrecutul perfect sau alte timpuriverbale, a a cum se întâmpl înmulte limbi din Europa de Vest.

În Dic ionarul s u sunt su-blinia i cu „h” termenii ce aratimportan a folosirii lor în Tibet,mai ales a acelora ce in de tra-di ie, obiceiuri, comportamentcotidian, termeni care presupunrespectul manifest între membriisociet ii tibetane; aceia i ter-meni sunt des utiliza i în limbajulpoetic, în general, în operele li-terare, ca i în conversa iile pre-zente între membrii claselorînalte, educate.

Din Dic ionarul tibetan re-iese c structura limbii tibetanear fi una relativ simpl ; de pild ,exist o formul general pentrutoate felurile de cuvinte ce se potdeclina. În cazul verbelor nu suntvaria ii privind persoana sau nu-

rul; sunt, totu i, câteva verbeneregulate, care pentru a fi tiutenecesit o cunoa tere anterioa-

a timpului prezent, trecutuluiperfect, timpului viitor, precumi a imperativului. E vorba des-

pre verbele compuse asupra c -rora autorul s-a concentrat înGramatica limbii tibetane.

Aranjarea volumului ce cu-prinde peste trei sute de pagini,se realizeaz în ordine alfabetic ,autorul avertizând c , ”în primulrând se afl cele treizeci de con-soane, apoi cele cinci vocale;semnifica ia fiec rui termentibetan fiind redat în caracterelatine; afixele, respectiv prefixe-le, sufixele i infixele - elementefonetice ce se reg sesc în r -

cina unui cuvânt având valoaremorfologic - sau consoanelece-ar putea forma finalul fiec -rui cuvânt, sunt trecute în seriiîntr-o anumit ordine, dupcum urmeaz : g, gs, ng, ngs, d,n, b, bs, m, ms, ah, r, l, s.

Cel care dore te s studiezeDic ionarul trebuie s fie fami-liarizat cu aceast aranjarepentru a putea lectura i pri-cepe con inutul lucr rii ca a-tare. De asemenea, mai trebuieprecizat c principalele cuvintesunt a ezate pe coloana întâi afiec rei pagini, fiind urmate deo serie de cuvinte compuse i de-rivate, în alte patru coloane,acolo unde termenii nu respectordinea alfabetic ” (conform„Tibetan Dictionary”, în„Arrangement of the volume”,Calcutta, 1834).

Interesante i utile sunt expli-ca iile privind marcarea unor cu-vinte, cât i prescurt rile între-buin ate în Dic ionar; astfel,folosirea lui „S” în dreptul unuicuvânt, arat c este de originesanskrit sau derivat din limbasanskrit ; semnul unei mici crucisau al unui asterisc marcheazraritatea termenului ori sensul

u popular.

Csoma i lumeaShambhallei

ederea lui Csoma în Tibet i-a favorizat accesul la una dintrevalorile spirituale aparte aleacelui areal: Kala-Chakra. Fap-tul se poate u or constata dacse are în vedere precizarea f cutde savant, în vreme ce lucra laDic ionarul tibetan-englez i laGramatica tibetan , prezent în„Notele privind originile sis-temului Adi-Buddha”.


În „Note” concentreaz in-forma iile dobândite privind t -râmul mirific al Shamballei. „No-tele” sale originale ce tratau pro-blema Shambhallei, apar în Jur-nalul Societ ii Asiatice dinBengal; ele focalizeaz aten iasavan ilor occidentali asupra su-biectului Shamballei despre carenu aveau nici o idee. Deschislumii vestice abia în urma cerce-

rilor lui Csoma, tematica Sham-ballei va cunoa te o amploare re-marcabil , pe seama acesteia edi-tându-se articole, c i, sus inân-du-se conferin e.

Savantul secui adaug înnotele sale, c renumita Kala-chakra este un summum de cu-no tin e filosofice, astronomice,astrologice, teologic-mistice cepresupun i anumite profe ii le-gate de viitorul Tibetului.

Unii sus in i azi c profe iiles-ar fi împlinit, mai ales dup ceTibetul a intrat sub controlul pu-terii chineze. Cei care au acceptatlegenda, cred în prezen a unui

râm mirific, al unui Paradis aflatpe p mânt, manifest undeva, înarealul nordic al regiunii asiatice.

Nu pentru pu ini func io-neaz ideea prezen ei concrete,palpabile i detectabile a Sham-ballei în func ie de anumite la-titudini i longitudini geografice,cât se poate de reale.

Însu i Csoma spune despreinutul Shamballei c s-ar situa

undeva între 45 i 50 de gradelatitudine nordic , dincolo deSita.

Mitul seduce sufletele multoroameni, care mai cred c e posi-bil detectarea Paradisului pe p -mânt - s nu uit m, termenul deParadis, tot din Orient provine,în vocabularul nostru fiind de-rivat din „Pardesha”! El nu estesingular în spiritualitatea lumiivechi, reg sindu-se diferit expri-mat la mai multe popoare, înce-pând cu cel ii, hyperboreenii iterminând cu cei din zona Tibe-tului, care sus in existen a unuiasemenea magic loc, unde l co-mia i r utatea omeneasc n-au

truns, unde pacea i armoniasunt la ele acas dup princi-piile propov duite de însu iBuddha, c ci, se pare, înv tu-

rile au fost dobândite de c treblândul rege Suchandra de laînsu i marele Iluminat, întrupatpe t râm indian.

Plasarea Shamballei în regiu-nea Tibetului are unele ra iuni cein de simbolismul i sacralitatea

regiunilor înalte.E. Bernbaum - autor, între al-

tele, al unei c i de referin pri-vind Shamballa - care a parti-cipat la un congres (Trikala,aprilie, 1996) pe tema sacralit iimun ilor i a respectului mani-festat de oameni fa de ace ticolo i ai naturii ale c ror frun ise sprijin în transcendent, avea

sus in în conferin a sa dincadrul congresului mun iprecum cei din Bali (GunungAgung) sau Tibet (Kailas) re-prezint modelele clasice pen-tru miticul munte Meru, princi-pala ax cosmic în jurul c reiase situeaz cosmologia hindusi budhist .

Ideea c Shamballa se afldincolo de lumea concret , fizic ,rupt de patologia deviat a so-ciet ii umane, e pus în leg turcu dorin a subcon tient ainsului reg sit în incon tientulcolectiv, de a ajunge s se iden-tifice fiin ei de dinaintea c deriidin Paradis.

Ajungerea în Shamballa pre-supune trecerea într-un plan pecare mintea nu-l poate cuprindecu atributele-i specifice, limitate;acolo s-ar afla o comunitate afiin elor perfecte ori pe cale dea deveni perfecte, al c ror scopsuprem e controlul i ghidareaevolu iei omenirii.

Tibetanii - care demonstrea-

misticism aparte i prin Ka-lachakra, considerat drept iz-vorul de unde se alimenteazShamballa - sus in c t râmulales, unde poate ajunge doar ofiin pur , ar fi bine p zit de„entit i” cu puteri dincolo deînchipuirile umane.

Faptul c vechile texte tibe-tane con in evenimente istoricepetrecute în istoria real , la carese adaug lista lung a monar-hilor care au domnit în regat, îidetermin pe tibetani s afirmehot rât c Shamballa a existat iexist indubitabil.

În sprijinul acestora vin iprofe iile regilor Shambhallei deacum un mileniu în urm , care a-vertizau asupra dezintegr rii bu-ddhismului în Tibet i invad riiregiunii de c tre chinezi.

Arheologii din Orient - la rân-dul lor - au scos în ultimul secolsuficiente vestigii care s sus inimpresia c Shamballa, t râm spi-ritual prin excelen , s-ar fi aflatcândva i în planul lumii fizice,materiale. Printre recentele iz-voare istorice care ar putea aveainforma ii asupra acestui subiectse num “Gandhari Dhamma-pada”, dat publicit ii în 1962i descoperit în 1892, la Khotan.

Împletirea mitului cu reali-tatea face ca în jurul acestei lumi

persiste, în continuare, un maremister, determinându-i pe credin-cio i s -l devoaleze prin interme-diul medita iilor tantrice iar pe ceidornici de aflarea-i concret , re-al , palpabil , material , s ape-leze la tiin a manifestat sub di-feritele ei forme de activitate:istoric , arheologic , logic etc.

Cert este c savantul secuiCsoma îi confer un loc aparte,cuprinzând în „Dic ionarul”amintit îns i defini ia Shambha-llei: ”Numele unui fabulos orasau a unei ri uimitoare aflateîn nordul Asiei”. Faptul de-monstreaz accesul direct al sa-vantului la informa ii pe care Oc-cidentul avea s le întrebuin ezei s le „exploateze” spiritual în

secolele urm toare.Preciz rile lui Csoma devin

folositoare, mai ales atunci cândafirm despre Mula-tantra arfi o interpolare în Kala-Chakra,avertizând, astfel, asupra inter-ven iilor str ine ce pot distor-siona mesajul transmis ini ial deBuddha.

Csoma, limba sanskriti India

Csoma a constatat în mo-mentul când a început s studi-eze limba tibetan c are marenevoie de cunoa terea limbiisanskrite, c ci prin intermediulacesteia din urm p trunsese te-zaurul gândirii indiene în regiu-nea tibetan .

El recuno tea într-una dinscrisorile adresate c pitanuluiKennedy c „dispunea de o im-presionant culegere de termeniîn limba sanskrit i tibetan ”,(vezi Theodore Duka, „Life andWorks of Alexander Csoma deKörös”, Londra, Trübner & Co.Ludgate Hill, 1885, p. 22). Lu-ându-se în considerare dat rileepistolare se poate afirma c îna-inte de anul 1825 se constat in-teresul deosebit al lui Csoma, du-

cum subliniaz i biografulu, fa de cunoa terea limbii

sanskrite. El începe s acumulezetiin a necesar în elegerii limbii

sanskrite, traducând i comen-tând comparativ termeni ai doc-trinei buddhiste, dar nu numai,reg si i în tibetan .

Munca în Tibet s-a derulatmereu prin compararea textelortibetane cu cele din limbasanskrit ; astfel, dr. Gerard aflatîn serviciul medical al Benga-lului, în vizitele pe care le face ilui Csoma, ajunge s constate csavantul secui aprofundeazFlorin M ce anu - Tors


C#r]i primitela redac]ie

limba sanskrit , lecturând p idin Mahabharata consideratepierdute în India dar descoperiteîn Tibet de c tre secui, fapt pre-zentat de biograful Duka în car-tea citat .

Aten ia sa va fi îndreptat iasupra importan ei toponimelor,hidronimelor de sorgintesanskrit ; încearc i propuneexplica ii interesante pentrunume de regiuni, ri, care i-aravea originea în vechea limb .

când referiri la arealul geo-grafic din care provenea, observ

„numero i termeni din limbasanskrit sunt întrebuin i descriitorii greci i romani” (veziTheodore Duka, Life..., op.cit., p.54), când ace tia se refereau laTracia, Macedonia i la regiunilede pe ambele maluri ale Danu-biului. i vine cu câteva exempleîn acest sens, referindu-se la „Da-cia” a c rei denumire o explicpornind de la termenul sanskrit„dakh” sau „dak” (vezi TheodoreDuka, Life..., op.cit., p. 54) ce s-ar traduce prin „strugure”; Daciaar însemna „ ara cu struguri” sau„bogat în vi de vie”.

Când face referiri la originileungurilor nu se poate desprindede explica iile oferite prin inter-mediul limbii sanskrite; astfel,unele toponime, precum Bihori Budapesta ar ine de arhaicaar a Indiei, explica ia fiind dat

în cazul celui dintâi c în Indiaexist un stat numit Bihar, iar încel de-al doilea, privind îns iexisten a lui Buddha. Este tiut

, într-o vreme, ora ul de pe Du-re a fost separat în Buda i Pesta.Nu trebuie uitat în acest con-

text c Buddha a ob inut ilumi-narea în Bodh Gaya, loca ie aflatîn statul Bihar, India.

Transla ia acestor nume înzona Panoniei nu i se pare impo-sibil lui Csoma prin venirea un-gurilor în regiune, ace tia adu-când împreun cu ei i influen amanifestat în Asia de r spân-direa budhismului.

Urmare a ederii în India imanifest rii exprese a dorin eiajungerii în Lhasa, Csoma va

rturisi c va pune la dispozi iapublicului mult mai multe reperelegate de înrudirea limbii ma-

ghiare cu sanskrita, iar atingereaLhasei sper s fie punctul nodalal explica iilor pe care la va oferiel în acest sens.

E un prilej pentru el de a com-para limba maghiar cu limbasanskrit ajungând s constatedestule analogii între cele dou .Va scrie la un moment dat: ”Asan example of this analogy, inHungarian postpositions areused instead of prepositions; bya simple syllabic addition to theverbal root, and without anyauxiliary verb, the several kindsof verbs, namely, the active,passive, causal, desiderative,frequentative, and reciprocal,are formed in the same manneras in sanskrit”, (vezi TheodoreDuka, Life..., op.cit., p. 126).

În câteva manuscrise de-alesavantului exist termeni ce aratînrudirea celor dou limbi; „Bha-rata” din sanskrit are corespon-dent în maghiar numele deBarát, Barta, Barto ; „chakra”,are corespondent în termenulkerék; „agni” în „tüz égni”,„twam” în maghiarul „te”, „brata”în „bátya”, „eka” în „egy”, (veziTheodore Duka, Life..., op.cit., p.218-227) etc.

Dup sosirea la Calcutta,munca desf urat aici nu numai

-l va face renumit în epoc , darîi va facilita publicarea gramaticiii dic ionarului tibetan.

Între anii 1837 i 1842 a lucratca bibliotecar al Societ ii Asia-tice din Calcutta, tr ind în mareausteritate.

Nu dup mult timp, se va de-cide s porneasc în cercetare c -tre nordul Indiei l sând o scri-soare înaintea plec rii din mareleora bengalez prin care spunea

inten ioneaz s revin la Cal-cutta pentru a informa Societateadespre rezultatele investiga iilor

cute în timpul cât va fi fost absent.Plecarea avea s -i fie fatal

ci, lovit de febr , va fi doborâti în condi iile în care a refuzat ia medicamentele ce i-ar fi pu-

tut salva via a.Trupul s u a r mas în p mân-

tul de la Darjeeling, India, însspiritul s u de cercet tor a influ-en at prodigios, devenind sursde isnpira ie pentru cei care l-auurmat în demersurile sale.

Bibliografie consultat1.K rösi Csoma Sándor, Tibetan

Dictionary, în „Arrangement of thevolume”, Calcutta, 1834.

2.Bernard Le Calloc’h, AlexandreKörösi Csoma Sándor dans son vo-yage en Asie de la Transylvanie auLadakh, d’apres les descriptions desvoyageurs contemporains, în StudiaAsiatica, Centre d’Histoire des reli-gions, Université de Bucarest, 2000,2001, 2002, 2003-2004, 2005, 2006.

3.Cartea tibetan a mor ilor,(Bardo Thödol), Colec ia Revistei„Arca”, 1992, Arad

4.Lama Anagarika Govinda, Ba-zele misticii tibetane, Humanitas,Bucure ti, 1998.

5.Dalai Lama, Comorile budhis-mului tibetan, Ed. Herald, Buc., 2001.

6.Lobsang Rampa, Cunoa tereade sine, Ed. Herald, Bucure ti, 2004.

7.Lama Anagarika Govinda,Medita ie creatoare, Editura Herald,Bucure ti, f.a.

8.Lama Kasî Dawa Samdup, Yogatibetan & Doctrinele secrete,Editura Sophia, Arad, 1993.

9.Alexandra David-Néel, Taineleînv turilor tibetane, Nemira, 1995.

10.Alexandra David-Néel, Misticii magicieni în Tibet, Aldo Press, 2001.

11.Alexandra David-Néel, Ini ia iiTibetului, Aldo Press, 2001.

12.David Snellgrove & HughRichardson, Istoria cultural a Tibe-tului, Ed. Herald, Bucure ti, 2003.

13.Lobsang Rampa, Muntelesacru, Editura Herald, Bucure ti, f.a.

14.Sogyal Rinpoche, Carteatibetan a mor ii i a vie ii, EdituraHerald, Bucure ti, 2001.

15.Georg Feuerstein, Tantra -Calea Extazului, Editura Mix,Colec ia „Alternative Spirituale”,Bra ov, 2001.

16.Rechung Dorje Tagpa, Mila-repa, marele yoghin tibetan - Intro-ducere în Yoga Maha-Mudra,Imprimat în România, 1991, ca su-pliment al Rev. „Impact”, Bucure ti.

17. Tsang Nyon Heruka, Marpatraduc torul, Editor SocietateaInforma ia, Bucure ti, 1992.

18.Mircea Itu, J. Moleanu, Cul-tur i civiliza ie indian , Bucure ti,Credis, 2001.

19.Liviu Borda , Iter In Indiam,Editura Polirom, Ia i, 2006.

20. Site-ul Academiei din Buda-pesta i cel Wikipedia privind via alui K rösi Csoma Sándor.

21. Theodore Duka, „Life andWorks of Alexander Csoma deKörös”, Londra, Trübner & Co.Ludgate Hill, 1885.

Cornel Galben - Lecturialeatorii, Ed. Ateneul

Scriitorilor, Bac u, 2010

Sorin Calea - rutul perlasuflete pereche, Ed. Sitech,

Craiova, 2011

Florina C lina Florescu -Inventing Me, Ed. ScrisulRomânesc, Craiova, 2011

Prefa de N.N. Negulescu


Florentin SMARANDACHE (SUA)

Da, e alt via acum, cândlocuiesc în Parcul Tehnologic„Griffiss” din ora ul Rome, undese afl i laboratorul unde stu-diez: condi ii mai bune i nu maifac naveta la Marcy, deci am maimult timp pentru studiu!

De la baz aerian laParc Tehnologic!

De fapt, zona din ora ulRome, statul federal New York,în care se afl Hotelul „Indepen-dence Hall”, pe Geiger Road nr.66, a fost pân în anul 1995 o bazmilitar : Air Force Base Griffiss(prescurtat, AFB Griffiss - BazaAerian „Griffiss”). Purta numelelt. col Townsend E. Griffiss(1900-1942) - primul pilot ameri-can mort pe frontul european întimpul celui de-Al Doilea R zboiMondial. Moartea sa a fost unaparadoxal : când se întorcea înAnglia dintr-o misiune în URSS,avionul s u a fost doborât dingre eal de c tre pilo i englezi(alia i cu americanii), confundân-du-l cu un... inamic!

Deci, mi se pare normal ca ibaza militar ce purta numele s u

aib un destin paradoxal: dupdezafectare, a fost transformatîn „Parcul Tehnologic i de Afa-ceri «Griffiss»”, care este o zonfoarte dezvoltat cu întreprinderii institu ii private i publice din

diverse domenii: tehnologie, ma-nufactur , avia ie, educa ie, re-creere, birouri! „Parcul” ocup osuprafa de 1.416 ha sau 14,16kmp [3.500 de acri, cum spunamericanii; 1 „acre” = 4.046,85 mp= 0.40 ha este unitate anglo-saxon de suprafa ; originea saeste latin , de la cuvântul „agres”(provenit din grecescul „agros”),care înseamn „teren liber”, adic

arabil, 1 agres desemnând su-prafa a de teren care putea fi ara-

într-o zi de c tre un om cu unbou].

Tot în acest „Parc”, în apropi-ere de Hotelul „IndependenceHall”, se afl i AFRL Rome(Laboratorul de Cercet ri al Avi-

iei Militare din ora ul Rome),unde sunt eu bursier, deci nu maiam nevoie s închiriez o ma in !

Meseria mea e s studiezi s creez!

Pe jos, fac 20 de minute de lahotel pân la laborator, dar dimi-nea a nu este prea cald.

Îmi iau i acas documenta iede citit, nu este secret . Meseriamea este s studiez i s creez(inventez).

În cercetare, uneori î i ies re-zultatele, alteori ba - riscul mese-riei.

Mi-a pl cut întotdeauna sinvestighez i s scriu ceea cevreau eu, nu impus de altcineva.

Înv i la b trâne e, la 55 deani, de-mi scap scântei! Tre-buie s fii mereu activ, s ai minteapreocupat , altfel te sclerozezi.

Citesc despre: asocierea/co-

„Bursier” \n Parcul Tehnologic din Romerelarea de date; urm rirea inteimi toare folosind filtre Kal-man, Kalman extins, filtrul par-ticulelor (neliniar), filtrul alfa-beta; algoritmul unguresc Kuhn-Munkres de asociere a pozi iei/vitezei/altor atribute ale intei cu

sur torile lor f cute de sen-sori; predic iile f cute de sensori;folosirea de coordonate cartezi-ene, polare sau sferice (în func iede specificul sensorilor); ra iona-mentul automat din Inteligen aArtificial ; covarian a a dou va-riabile aleatoare (cât de asem -toare/deosebite sunt); varian a(din statistic ) a distribu iei uneivariabile; distribu ia probabilis-tic chi-p trat pentru estimareaerorilor.

Sunt chestiuni nu prea difici-le, legate de fuziunea informa iei/datelor furnizate de sensori.

Când citesc, am obiceiul sscriu pe c i/articole, s subli-niez, s deviez rezultatele în altdirec ie ori s le generalizez. Mur-

resc c ile (care-s ale mele).

25.06.2009

Am timp mai mult de citit, deaprofundat, de „scobit” pe mar-

ginea ideilor. Sunt pl tit ca s ci-tesc lucr ri de cercetare, s mperfec ionez. E bine!

26.06.2009

Mi-am f cut fi la bibliotecaLaboratorului de Cercetare alAvia iei Militare i am împrumu-tat o carte, „Matematica fuziuniidatelor”, de I. R. Goodman, R.Mahler i Hung T. Nguen (1997),

înv despre „mul imile alea-toare”, care se pare c generali-zeaz „mul imile vagi” (oare, ipe cele neutrosofice?... trebuie

verific), Teoria Dempster-Sha-fer (oare, i Teoria Dezert-Sma-randache?).

Bibliotecara Katie Parker mi-a ar tat i cartea mea, „Dezvolt rii aplica ii ale Teoriei Dezert-

Smarandcahe”, vol. 3, 2009, pecare le-am donat-o eu, expus lanoile achizi ii.

Am descoperit în baza de da-te c aveau i primul volum dincolec ia respecvtiv , plus link-uri

cute la fi ierele în format PDFdin site-ul meu de la Universi-tatea „New Mexico” din Gallup(prescurtat uzual, UNMG) la pri-mele dou volume ale colec iei.

28.06.2009

La Hotel „IndependenceHall” primim gratuit la sala de re-creere dou ziare locale: „DailySentinel” (Sentinela zilnic - vezifoto) i „The Griff” (este o pre-scurtare a numelui Parcului Teh-nologic i de Afaceri, deci l-amputea traduce „Griffissul”), cu in-forma ii militare generale, mai alesdespre avia ie, dar i tiri dinzon .Rome - NY - Daily Sentinel

Memorii de c#l#torie


Aceste poeme sunt traduse în cadrul Proiectului Interna ional poetry pRO,coordonat de Lidia Vianu, Director al Masteratuluipentru Traducerea Textului Literar Contemporan -

Universitatea Bucure ti, http://mttlc.ro.

Univers poeticEMILY WILLS

Bârfe

Cea mai bun coleg a fiicei melei-a spus celei mai bune prietene a fiicei mele

ea, fiica mea, nu o place pe prietena ei chiar deloci c doar se preface.

Cea mai bun prieten a fiicei melei-a spus mamei sale, care este i prietena meade fapt, ceea ce îi spusese cea mai bun coleg ,iar prietena mea s-a gândit c mai bine

nu îmi spune, pentru c era oarecum confiden ial.Între timp, cea mai bun coleg i-a spus fiicei mele

cea mai bun prieten îi spusese ei, cea mai bun coleg , nu o place pe ea, pe fiica mea, chiar deloc i c doar se preface.

Când fiica mea mi-a spus, nu am tiut cine se preface mai bine,dac sau cui s spun, dar dup o noapte nedormit i-am spusprietenei mele care o cunoa te pe mama prieteneicât de cât, iar ea a spus c totul este foarte confuz.

Îmi amintesc cum colega mea cea mai bunnu îmi era tocmai prieten , dar mite cea mai bun , iar eu doar

pref ceam din cauza surorilor ei îngrozitoare i a p rului eiblond de prin es , i cum nu i-am spus niciodat mamei.

Iar acum mama celei mai bune prietene îmi este prietensi la fel i prietena confuz care o cunoa te cât de cât i nu cred

se prefac. Probabil c în sfâr it ne-am maturizat i am sc patde obsesia p rului blond în nop iile nedormite cum am pututmai bine, dar f s le spunem mamelor noastre.

Traducere de Raluca Mizdrea

VICKY WILSON

20 martie 2000

O femeie d na tere într-un copac,iar eu stau gol, întrebându-m cine sunt.Am tapetat baia cu faian verde de culoarea sirenei

dornic s creez o imagine, s prezint o scende o lini te estetic . Dup dou zile de travaliuo femeie d na tere într-un copac

aproprie gura de sfârc cu o certitudine instinctiv . Imagineareflectat a fe ei mele se dizolv , se deformeaz parc de durereîn timp ce aburul întunec pere ii verzi de culoarea sirenei.

Trupul ei se desface, apa i se scurge pe picioare.Du ul meu puternic în eap i r ne te pielea mea expus .Sophia Pedro a dat na tere într-un copac

o imagine optimist a ap rut pe ecranele noastre TV, ignorândmiile de oameni care au pierdut totul. Am f cut bine tapetându-mibaia cu faian verde de culoarea sirenei?

Se aud elice de elicopter deasupra capului. Întind mânadup unt de cacao i crem de aloe vera.Mi-am tapetat baia cu faian verde de culoarea sirenei.În Mozambic o femeie a dat na tere într-un copac.

Traducere de Raluca Mizdrea

coala de var

E prima oar când suntem departe de cas , New Brighton, 1971i e noroi acolo unde-ar trebui s fie plaj .

Exers m developés i ronds de jambeîmp im paturi duble, patru într-o camer , i în acea ultim sear

respira ia ei îmi înc lze te gâtul în timp ce-mi opte tepove ti despre coala ei de dans londonez : ce poart b ie iipe sub dresuri, cum a ajuns ea în Topul Celor Mai Populare,ce îi lipse te. O-mbr ez i simt atingereadegetelor ei gâdilându-mi josul coapselorînconjurând oldul, ridicând-mi c ma a de noapte din nailon.

Ad posti i sub cuvertura de pat brodat ne contur m trupurileiar i iar de parc am scrie în oglind , inimile noastre b tândla fel de repede ca aripile lebedei de la fereastr .

Mobila din lemn de mahon se-nal deasupra noastriar noi ne-ntreb m ce-am f cut.

Traducere de Gabriela Moateru

MOIRA MERRYWEATHER

Str. Torgovaya, Nr. 6, Odessapentru Val Bridge

Inima cuiva bate încet în întunericacolo unde tiu c a b tut a ei.Nu exist niciun scaun i nicio pern care s -i fi p strat c ldura;nu-i nicio r a vreunei amprente.Visele i suspinele din noapte apar in unor vie i diferite,separatede gene care nu au nimic în comun cu mama, cu mine.Acolo unde Babushka mea fredona cântece de dragoste,de leag n, într-o limb facil , nu cea nativ ,se aude o melodie pe care n-o voi auzi niciodatfredonat de voci necunoscute. Al i copii. Alte feluri de mo teniri.Dar undeva în casa care a fost a ei, undeva în întunericse g sesc fragmente desprinse din mama mea,din mama mamei mele i un p r castaniu, probabil,prins între atunci i acum ghemuindu-se în c utarea unor b ide inim familiare, a unui plânset de copil în noapte.


http://mttlc.ro./


ANNIE CLARKSON

Dragoste cu n i

Iubirea de sâmb e pe punctul dea m distruge, dorind mai multde un s rut în sta ia de autobuz, mai multde-o ov ial pe scaunul din spate:

haos i minciuni la întâmplarelupte ame itoare într-o partid a hainelorîmpletiri i încâlceli de p r,degete i picioare;

nop ile ne-au înv luitîn s ruturi sc ldate în bere slabumplându-ne de suferin ela ore matinale pe str zi l turalnice;

acea trecere lent spre dimine ile de duminiccu zorii ap sând pe pleoape,cu via a lunecând într-un ciclude înscrisuri pe hârtie ieftin .


Omul de la Bâlci

rul închis la culoare cârlion at în jurul urechilor tale, miros degeneratoare i ig ri i denim murdar, tu deschizi u a spre pieleamea plimbarea din via a mea exploatarea din ip tul din interior

sând u or s ias închirierea nevoia a respira sudoarea ta s mia înterior. Te ui i ca i cum m rotesc în jurul t u , i eu suntcâinele t u pe un fir, rulota ta.

rece mirat spre partea din spate a unui câmp pe care mai târziu amputea z cea pe p dia c lcat în picioare i urzici, îmi imaginez cai gust de usturoi i chimen i fum de lemn, i cu aceste luminialbastre din ochii mei, strigând mergi mai repede, vocea ta esteancorare de ploaie împotriva unui tambur de ap .

mâinile b torite i piele aspr rupt , tu-mi spui drag cât maiaproape de urechea mea cât un b rbat poate, gura ta un mormande frunze umede, umerii t i sunt movile funerare, pieptul t u albiaunui râu vreau s stau jos pe genunchii mei i s m aplec.

Ia-m în întunericul de pe câmp, unde stelele sunt sub noi pebra ele întinse ale felinarelor, unde câinii latr în dep rtare inumele meu este murmurat de motoare.

Traducere de Denisse Meda

GRAHAM HIGH

Leucoplast

La disec ie, nu toracele cr pat,despicat precum un gândac, întrecutele cenu ii f via a sânilor ei:Nu acesta a r mas intact. Nicipl mânii cenu ii, sec iona i din trahee,pu i într-un vas de o el a teptând cu itulprecum curcanul pentru cin , ve teji i,

uni i ca fra ii siamezi la gât.Ci plasturele Band-Aid de pe fruntea ei.Roz livid, adunat pe pliurile cenu iiale pielii ei, încre it de ap , singurul lucruce-i contesta goliciunea.Ca i cum corpul neînsufle it edea drept,ar ta a persoan din nou. Doar un astfel deindiciu al trecutului ei, mic precum aria-iar putea s dezv luie, m-a încremenit,m-a f cut s ezit cu bisturiul în mân .Aici era o femeie care, înaintea c deriifatale în canal, s-a izbit puternicde un perete sau de pumnul cuivai a fost pansat la repezeal .

Un vecin sau un simplu trec tor,un voluntar într-un azil sau poateea îns i, a f cut, cu acest plasture,un mic gest de afec iune. Cumva,din respect sau aversiune,antreprenorii de pompe funebre careau sp lat corpul, l-au l sat acolo, de parcprezen a-i ar acoperi acea asocierela care nu vrem s contempl m.Un subiect de anatomie cu un trecut,devine la fel de deplasat ca un f t p tatde nicotin i cu cicatrice, repugnant de umanîntr-un moment inadecvat.Am ridicat capetele dezlipite cu bisturiul,conturul lipicios se vedea înc datorit murd riei.Înc definit. Singurul lucru rezistent la appe care l-au ag at din canal.

Traducere de Petronela Corobleanu

Constitu ie interimar

Când a venit tancul i cap tul casei noastre a explodata fost „Un moment decisiv în istoria Irakului”a fost îngrozitor pentru c mama nu era acas .mobila ajungea în strad . Apa nea peste tot. Ne-am ascunsîntr-un col sub o u i am stat t cu i pân s-a întunecatCând se f cu din nou lumin , Tameem plângea.

Am g sit ni te pâine i am t iat-o în trei buc i egale. „Este primulproiect de lege a drepturilor al Orientului Mijlociu”. Rashatrebuie s primeasc o bucat pentru c este doar un copil i arenevoie de hran . Tameem trebuie s primeasc o bucat pentru cmâna lui înc sângereaz de când a c zut peretele peste el. i eutrebuie s iau o bucat pentru c am opt ani i trebuie s am grijde noi to i pân se întoarce Mama.

Timp de dou zile am încercat S ne ascundem în întuneric,de i u a este prea grea ca eu s o in.

„Înc mai sunt chestiuni ce trebuie solu ionate”i apa înc mai curge pe pere i. Ne b m în patul mamei

pentru c este suficient de mare pentru to i trei.„Shias, Kurds i Sunnis vor fi în mod egal împuternici i

conteste deciziilor majorit ii”- i pentru c e singurul care a mai r masNimeni nu a venit dup noi.


Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine14 Anul II, nr. 5(9)/2011

Îngropatîn memoria lui W.J.H.

ezat vizavi de tine: trupul t u,încercând s în eleag prin sim uri -un observator - uitându-se la cum pare.Trupul t u neînsufle it nu pare dens saugreoi, ci fragil i cu delicate ecreat. Precum lemnul mâncatpe care viespile îl las în urm , o coajlaminat de fagure. E ca i cum au creato imagine a ta aici, tot o suprafacu detalii concise, l sate la lumin .

Ca de hârtie, chipul t u este un felinarstins.Întind mâna s i ating obrazul,atât de nesigur încât par delicat,i poate sunt, doar c eu m str dui urm resc cât de diferit este acest chip

fa de al t u. Tresar,aproape cu vinov ie, la permisiuneade a atinge, ce nu trebuie s chibzuiasc

spuns sau sim ire, familiar o clip ,cu ceea ce în curând va s fie cenu .

Probabil i-am mai mângâiat pielea a acând tu erai tân , iar eudoar un b iat, când i-am modelatchipul, întinzându-te pe spate ca acum,dar râzând, l sând s picure ghipsul umedpeste gura ta, peste ochii închi i,i sim eam însufle irea aerului caldspândindu-se din paiul prin care respirai

pe mâinile mele pe când înmuiam i turnamîncet fâ ia de ghips peste tine.

Atunci, ca i acum, m-ai l sat s ating,îng duitoare, dornic s vezi cenumise i deja „masc mortuar ”,Dar nu voiam s te las s-o veziînainte ca mulajul papier maché s fiefinisat.Am lucrat toat noaptea în dormitorul meu,netezind pasta cenu ie în mulaj,

ezând strat peste strat, împr tiindhârtia rupt în buc i, adezivul i creta,mângâindu- i chipul, iar i iar.


DENISE McSHEELY

Mai presus de cuvinte

Cândva, st team împreun nemi ca ipe jum tate adormi itu a teptând al turi de mine

teptând ca eu s m trezescDe-ar fi s-a tep istând de veghe cu pasiune,ai a tepta, spunându-mi apoi c ai a teptat

de i era târziu, întunericul întret iat de zorilumina rev rsându-se tu treaz i a teptândEu a teptat


Esen

Nimic înalt aiciunduirea solului, l untric , introspectivca i cum s-ar scufundaînapoi în propria esen .Pe nea teptate, un copac - frunze negreimense se împr tieun complicat trunchi str inun palmier anormaltrandafiri târzii izbitor de petala ioglindirea apei subit , prezent -un lichid verde întins.Drumurile se întind noroioase i neclaregravuri precisenelini tea lor ascunslup de mare, cor bii impun toare.


Crea ie(dup o serie de tip riri ale fiicei mele)

A eliberat din acel loc lini tit din sufletul eio culoare vibranti este albastru iar i i iar i albastru.

Se disting acum formedintre cele mai delicate i str veziibenzi sc pate pe hârtie, o urzeal de solzi.Uneori se discerne un cafeniupl pând precum capulunei vidre cuib rite în palma ta. Apoio incizie stacojie, o spiralde un crem catifelat - ori un remarcabilsusur de un galben-verzuiie ind la iveal din loc în loc.Universul albastru î i are propriilesemnifica iiprofunde i îndep rtate precum infinitul.Universul albastru cântredându- i unicul sunet.


LYN MOIR

Stârcul de pe dig

De patru ori ai venit, în patru dimine i,santinel gri a zorilor, cu ciocul ca o lam ,cu picioarele ca dou fusuri, pe pietremedievale. De patru ori mi-ai întors spatele,cu roba ta academic de pene zbârlit lagât. Rigid i neînduplecat, te uitai fatidic

tre mare, coco at, un b trân bomb ninddin cauza neputin elor sale.

Am fost uimit s te v d ca pas re,atât de asem toare ie încât nu am ezitat

deloc atunci când te-am recunoscut,de i sperasem la manifest ri mai apropiate.Ultima dat când ai ap rut, te-ai r sucitstângaci, te-ai uitat fix, ai dat din cap,i-ai afundat ciocul în ap , salutând scurt

înainte de a- i lua zborul.Traducere de Oana Badea

Dup furtun , stelele

Mergând din nou s v d ploieri i scoicaridup furtunile de patru zile, picioarele mise impiedic de constela ii de stele de mareîmpr tiate pe nisip. Se încol cesc unapeste alta, peste cochilii i pietricele,ner bd toare ca valurile s le elibereze dinnou în curen ii lor, s arunce un zodiac deap în jurul m rii.

Molu te nedeschise marcheaz limitafluxului, rând peste rând de undesinusoidale, provocând p rile

ia mai mult decât câteva, simbolic.Siguran a cre te odat cu num rul,ele concureaz cu stelele în cantitate iscânteiaz orbitor în ara nim nui ud -uscat dintre elemente, împotrivindu-secâinilor care le adulmec i cizmelor decauciuc.

Ora ul prive te, ov ielnic, prin cea a careplute te peste valurile seme e, turnuri iclopotni e ce nu vor s despice perdeauasub ire, tiind c vânturile care le-au biciuitpietrele zile întregi s-au putea întoarce, cufor e duble. Scoicarii alunec de-a lungul

rmului, danseaz pe nisipul plin de stele,împreun cu ploierii i ciorile.

Traducere de Oana Badea

Plopi de Lombardia

Ace ti maiesto i copaci, aspir spresublimul ceresccu crengile superioare îndreptate rigid însus, stau alinia i pe lâng drum,i m soar mar ul dus odat de trupele

lui Napoleon. Drept în fa te izbescciuda ii invadatori a spe ei noastre insularemai pu in romantici evident decâtmestecenii nativi, fa de zada, retrasi smerit , mai agresivi i str ini într-un loc

unde toate ce-s str ine nu-s prea populare.Refugia i de dou ori, ei vin în deghizaredrept lombarzi, din Italia de nord, cu ecouride preocupare ale omului renascentist.Se amestec în peisajul nostru, din tablouriîmprumut identitate . Spioni, în continuschimbare, adu i din Afganistan într-unmod ilegalist.

Traducere de R zvan Sebe


GRAHAM CLIFFORD

Pe o pant

Captiv pentru totdeauna în acest orao închisoare verde, în aer liber,cu prea mult cer,o prea mare supraface repede se domole teîn care fete-b trâne i bog ta icare poart jean i apreta i treccu priviri încruntate pe culoareledin supemarket.îi serve ti, mocnind, disperatdup por ia ta.Poate c ai fost uitat sauîn cel mai bun caz, ceea ce meri ie un carnaval lâng ecluzele canalului,cu bibliotecara ora ului i corul eiSilver Thread rezonând în impasprintr-un megafon care în acela i timpderuleaz Devizes Hospital Radioîn timp ce copiii -ai fost i tu unul cândva -

mân gur -casc la animatorulcu baloane de vreo 70 i ceva.Acesta poart o ceart cu p pu adin mân .Îi face pe ace tia s plâng iar ploaiaînnegre te pavajul i c mida.Lebedele refuz sa mai fie hr nite, s -ifericeasc pe cei care le hr nesc;ce gâturi numai bune de sucit.

Supemarketul se-nchideîntr-un huruit.Înc mai avem ore de lumin .Te duci s treci strada,te opre ti la linia galben dubl -toate aceste drumuri duc spre rude,sau spre abatoare cu porci i vite,frenetic prin noapte,sau mai r u,se întorc de unde au început.


LYNNE REES

Vara din ‘63

Am fost primii de la cap tul str zii noastrecare i-au cump rat frigider.Preg tirile începuserde s pt mâni înainte -

mara de c mid din col ul buc rieia fost d râmat , iar pe podea am puslinoleu nou.Când îl aduser , vecinii ie ir afar

vad cum imensitatea albe transportat pe poarta din spate.

Ziua urm toare mama f cu înghe atepe b din portocal strivit ,iar eu o supsei pe a meapân m durur gingiile.

Construiam pe plaj castele de nisipcând îi spusei prietenei mele Kathrynde noul nostru frigider,iar ea m lovi peste cap cu o lop iccu mâner lungi fugi acas plângând.

Mama mi-a spus despre Kathryn nu-i pl cea s fiu diferit de ea.

Iar acum eram diferi i.Untul nostru era tare.Aveam maz re congelat .vecin nou : cercetând în secretrufele ei de pe sârm


JOAN POULSON

Duminica la Nisa

Marea i promenada culesedintr-o pânz de-a lui Dufyluminoas i albastr ca un heruvim în zborîns pe deasupra capului, pesc ru iîncearc s ne conving

ei sunt vulturii lâng masa al turat

un câine afi eaz un tic nervos deranjant.Traducere de Anamaria Petrache

Pentru a o face magic

Era neobi nuit de fierbintefrasinul r sufla sub prafpe m sur ce ne apropiam

murele înmugurite de culoare închisspintecau cerul.Toat via a mea am fost adept aluddismuluiDar încântat s a tept lâng tineîn acea camerca albastrul PacificuluiAntecamera pentru miracole.Bunicii t i aveau încredere în ierburi.Am f cut ritual,Am trimis energii vindec toare,m-am bucurat în tain s fiu numitvr jitoarei aceast lungime de und s-a întins

Ca web-ul Indrei de la via la via .EmbriologistulO face magic apoi.În diminea a asta a tept singur ,cu buzele uscatetelefonul ca un magnet.Am atins acest copil, tie c exist .Creatur strecurat în piele.

Traducere de Anamaria Petrache

C#r]i primitela redac]ie

Gheorghe Tomozei -Fragmentarium, Ed. Tiparg,

Pite ti, 2010 (Edi ie realizat deCleopatra Lorin iu, Ion C. Hiru iGeorge Baciu pe baza documen-

telor de arhiv furnizate de Maxi-milian Tomozei, fiul poetului)

Exilul Literar Românescînainte i dup 1989,

Univerzita Komenskeho vBratislave, 2001

Editori: Jana Palenikova,Daniela Sitar-T ut

Sorin Voinea, Muzeul viselorneîmplinite, Ed. Sigma,

Bucure ti, 2011


Slavomir ALM~JAN(Canada) Poetul [i marea...

*****Spinii i p midele lumii în care a fost alungatomul au schimbat at t de profund statura uman încâtomul a devenit fiin a în al c rei centru de preocup rieste propria lui supravie uire. Din omul pentru careexisten a era sursa desf rii a r mas doar omul în

utarea desf rii pierdute.

Exist ceva atât de adânc înzâmbetul noului n scut…A i v -zut cât de ceresc este? Este cevacare trece de puterea mea i a tade a în elege. i poate c nu suntsingurul care îmi exprim mirarea…Ce este, de unde vine, ce strunîn fiin a nou n scutului este mi -cat ? Este expresia unui absolutdeliciu în surâsul acela! Am spusdeliciu? Oh, da, deliciul sau des-

tarea în sensul cel mai pur alcuvântului nu sunt de natur te-restr . Nor avem doar imagineaacestora într-o oglind inform .Aproape tot ceea ce ine de pl -cere sau desf tare este mai multsau mai pu in pervertit în realulnostru. Dar surâsul pruncului însomn este, f îndoial , expresiaunei desf ri pe care noi n-o maiputem percepe. B trânii loculuiunde am crescut spuneau catunci când pruncul surâde însomn el “vede” chipul lui Dum-nezeu. Vede i, nou-n scutul nuare puterea discernerii a a cumo pricepem noi, n-are no iuneaabsurdului, dar nici a relativului,el n-are a a-zisul sens al umoru-lui ca s -i provoace râsul... Ve-de i? pân i râsul este pervertitîn realul nostru! Umorul, sursageneral a râsului pe t râmul mu-ritorului, se bazeaz pe distorsio-narea realit ii sau crearea uneist ri absurde... i pentru c astavine în direct conflict cu normeleacceptate ale perceperii existen-ei noastre, apere râsul... Un ast-

fel de râs rareori aduce laude luiDumnezeu. El este mai degrabiluzia pl cerii pe cheltuiala alt-cuiva.

Biblia ne spune c pl cereavine din rai întrucât tot ceea ce aexistat acolo a fost creat ca s fiepl cut la vedere i bun la gust.Desf tarea cea generatoare aunui adev rat surâs era ca fumul

mâii în n rile Creatorului. Defapt, toat existen a în Eden erao reflec ie a prezen ei lui Dumne-zeu. Acolo râsul era la el acas ipl cerea era fondul pe care rela iadintre om i Dumnezeu i implicitdintre om i crea ie se desf ura.

i nu era nevoie de un concertde Mozart sau de vraja vreunuimaestru al versului ca s aducdeliciu in inima omului. Toat e-xisten a era în starea ei ideal decinu exista nevoie ca aceasta sfie idealizat prin art . Desf tareai râsul erau acas în gr dina E-

denului. În prezen a idealului saua sublimului, r spunsul omuluieste adorarea i cântecul lui eradoar proclamare a cesteia. În pre-zen a lumii ideale singurul r spunsal omului este suprema desf tare.

Apoi a venit c derea urmatde cea mai dureroas consecinposibil : blestemul. De fapt, atâtde profund a fost schimbareaîncât cuvintele noastre i-aupierdut puterea de a exprima fiechiar i o f râm din idealul pier-dut. Spinii i p midele lumii încare a fost alungat omul auschimbat atât de profund staturauman încât omul a devenit fiin aîn al c rei centru de preocup rieste propria lui supravie uire.Din omul pentru care existen aera sursa desf rii a r mas doaromul în c utarea desf rii pier-dute. Ca s fim mai cuprinz tori,am putea spune c , de fapt, omula devenit fiin a unui efort sus i-nut înspre reintegrarea lui cu me-diul din care a fost alungat. Dinclipa alung rii i pân azi, mâinilelui nu au încetat s se înal e în-spre ceva ce nu mai putea fi atins.Divinitatea cu care cândva a fostîn termeni de „Bun ziua!” a de-venit, dintr-o dat , partida învin-

toare a unui r zboi cu care tra-tatul de pace nu a fost înc sem-nat. Au fost încerc ri de toate fe-lurile dintre care religia i arta aufost cele mai importante. Religiasau încercarea omului de se punefa în fa cu Dumnezeu prin bi-rul muncii i al supunerii în a -

teptarea anului de gra ie, i apoiarta ca mod de a sublimiza aceas-

realitate prin inspira ie i maiapoi prin expresie. Deseori artaa fost limbajul cu care Dumnezeuînsu i se adresa fiin ei umane.

Ceea ce încerc s comunicaici, în articolul de fa , nu esteun tratat de filosofie sau un eseupe tema artei ci doar o medita ieprin care încerc s p trund în tai-nele pe care Dumnezeu le-a se-

nat pe drumurile peregrin riinoastre tocmai cu scopul de ane oferi înc o fereastr înspresublimul în care am fost crea i sisuntem rândui i s ne întoarcem.Menirea poetului, pe care Dum-nezeu l-a a ezat în mine, este dea stârni în semenii mei dorul du-

acest sublim. Crea ia artistic ,în sensul adev rat al cuvântului,este sarea cu care Dumnezeu dgust p mântului prin poe ii n s-cu i din el.

Din nefericire, mintea omuluia creat alternative ale desf riiprin gratificare imediat . A a cumam spus, acestea nu sunt desf -

ri, ci doar alternative sau suro-gate care nu produc altceva de-cât o satisfacere vremelnic a se-tei de pl ceri. i asta prin perver-tirea a tot ceea ce are origine di-vin . Râsul devine r spunsul laridicol i nu la starea ideal a exis-ten ei cea generatoare de desf -tare. Expresia celei mai adânciintimit i conjugale, sexul, estepervertit pân acolo încât înce-teaz s mai fie tain si este co-mercializat în tot felul de ambalajeînspre interesul meschin al câtor-va... Ceea ce a a-zisa art de aziface, este s idealizeze grotesculnu înspre reintegrarea omului cusublimul ci înspre orbirea lui fade sublim.

Mai prive te o dat , dac vei

avea prilejul, surâsul nou-n scu-tului, în somnul lui. Ochii lui suntînchi i pentru realul nostru darpot vedea ceea ce nou ne esteinaccesibil. Sublimul care îl des-fat nu st în cuvinte pentru cpruncul n-are înc o limb , nu stîn culoare pentru c pruncul nupoate discerne culorile, nu în su-net pentru c pruncul nu a fostînc expus vacarmului lumii aces-teia... Este ceva, în prelungireaacestui surâs, care vine dintr-orealitate, de fapt singura realitatepentru care merit s tr ie ti.Poate c ochii lui, ai pruncului,

d Împ ia...„Te laud Tat , Doamne al

cerului i al p mântului, pentru cai ascuns aceste lucruri de cei în e-lep i i pricepu i, i le-ai descoperitpruncilor.” Matei 11:25

Hmm... Ce minunat prilej demedita ie i autoanalizare! Estenevoie s ne întoarcem la stareapruncului zâmbind în somnul lui.El vede lucrurile ascunse pentrunoi si n-are o limb drept cârje,n-are nevoie de art pentru a a-tinge sublimul pentru c el vie-uie te pentru o scurt vreme în

sânul sublimului pân ce spiniii p midele îi vor înc rca min-

tea cu zorzoanele grele ale de er-ciunii... Omul este, a a cum am

spus, o fiin con tient de sinei capabil de fericire chiar i îna-

inte de na tere sau dup însu imoartea sa... Citi i, înspre edifi-care, ceea ce un în elept al în e-lep ilor a g sit cu cale s ne spunsub influen a inspira iei divine:

i am g sit c mor ii, care aumurit mai înainte, sunt mai ferici idecât cei vii, care sunt înc în via .Dar mai fericit decât amândoi am

sit pe cel ce nu s-a n scut înc ,fiindc n-a v zut toate relele care sepetrec sub soare.”(Eclesiastul 4:2,3)


George FILIP (Montreal)

AUTOGRAF

a mai r mas ceva pe dedesubtdin lâncezeala fl mândului fructi hiena din turbarea sângelui meu

s-a înecat în acel infestat ele teu.

arhanghelul plecase cu vaca s-o pascsau s-o-nve e cum s ne renasc ,oricum - poteca cea ve ted

rea prin grundi uri mai neted

numai c dintr-o c midmi-a s rit sub plaivas o omidcare - i ea - cu dou capete,dorea, ca larvele, s se lapede

i m-a mu cat de mâna cu care scriam.vai... prin oglinzi ce tân r eram;cel mai locotenent din veacul tangoacordat mie - de Brigitte Bardeau.

dar trupul meu vechi mereu m înjurdintr-un album cu copro-culturi din tuberculul trupului meu

a r rit... ERAT DUMNEZEU !

FIU NIMIC

vin pe o planet geoid ...nici sfera nu a fost descoperit .triunghiurile zac în piramid ,deci, s m nasc din nou, nu prea merit .

ce s admir? - doar tâlcuri relative.rotundul nu-i rotund ca-n teorem .istoria-i un bâlci cu recidivei doar satrapii se cioplesc în steme.

punct fix noi nu avem prin universuri.ne na tem f nici-o aprobare.câte-un nebun scrie pe frunze - versurii ne-ngrozim de petele din Soare.

tiu eu un ghiorghe care se tot teme el nu va r zbi prin g uri negre.

în dou mii i doi pe - stratagemes-or confrunta cu fiin ele integre.

desigur: se va cere pa aportul.în raiuri nu-s admi i i arlatanii;lor le l m în pragul casei - mortul,vicii, perversitate, gologanii.

tiu îngerii ce e impertinen a.sunt vame i ei - la poarta c tre ceruri.când vrei s intri s i explici absen acând ai sfidat divinele apeluri...

oameni b trâni, sau tineri ce nici nu-sacum n scu i, v-o spunem înc-odat :nu ve i atinge talpa lui Iisus

îl vegheaz Maica-preacurat .

tr im pe Terra doar a a, de-a durai ne-mpu m bunicii i p rin ii.

unde e mai a dracu tevaturane repezim cu parul i cu din ii.

vroiam s m renasc dar îmi mut gândul.vând dreptul de-a m na te la un altul.

mân nimic c nu-mi e mie rândul, m botez sub sfântul cer - înaltul...

VEACUL XX

a fost o clim aproximativi îmi remember, mor i, r gneau solda ii

atunci când au c zut în recidiv se împu te puii primi - cu fra ii.

ne însu isem - parc - ni te cartedar tehnici noi aveau i politrucii.mul i dintre noi ne emigram departei cârma rii o ineau calmucii.

în veacul sta natul n-a dat roadecu pre edin i ale i i de isprav .au fost poe i cu ranguri de iscoadei politruci cu ticnafes în glav .

noi am creat tovar a femeie.simboluri ro ii ne-au furat copiiiiar un oltean s-a dus c tre Lactee Lacteei-am devenit groparii Românii.

doctrina se rânjea prin constitu iidar cine pe bandi i s îi r stoarne?era momentul unei revolu ii,când s -l p lim pe dracul între coarne.

deci - au s rit fl ii din r stoacei l-au pleznit pe dracul pestre zotc

dar nu tim lume mare cum se face evul nostru mai miroase-a vodc ...

FIULUI NECUNOSCUT

fiule, ni te-a promis Mariai c-o s i dea via - negre it.

într-o diminea , precum eu, odatla pervazul casei noastre ai venit.

n-am deschis c nu eram acas .nu eram nici prost i nici banal,dar, feciorul nen scut, al nostru,avea hibe multe pe la tribunal.

am lipsit de-acas ni te vreme.numele-mi era de ceva rang.nu putea din ceruri s te chemei s-aduc în cas un bitang.

ai venit în toamna urm toareve mântat cu-o prea frumoas rob .noi purtam paltonul - demodatuli n-aveam nici lemne pentru sob .

am aflat c te-ai culcat la u .dup mult vreme - am venit.maica ta storcea din vlag hran ,eu eram poet nedomolit.

timpul a trecut - i vârcolaciii-am strivit prin ringuri, f team .duc -se perver ii la to i dracii!am ajuns cu greu poet de seam .

îmi in palma strea in privirii.am în suflet vlag i afronti privim în doi - cântând poeme,

poate reapari la orizont.

de-ai veni i-am pune nume george.haide... împline te-mi fantezia.poate te-ai n scut în alt casdar noi plângem - george i maria...

Dragi prieteni,

am \n poeme [i Hristo[i... [i opiniipolitice [i personale, a[a c# le ureztuturor cititorilor LECTUR~ PL~CUT~!


BOCET LA CERURI

i ceasul e b trân de-atâta timp.iubito, numai noi mai suntem tinerii auzim un bocet din Olimp

când bate toaca-n zi de Sfânta-Vineri.

pe plaja lumii pa ii nu s-au tersnici visele ce le-am urzit - integre.pe fiecare val am pus un versîn panoplia M rii mele - Negre.

acolo, pe la TUZLA, e un plopcare vegheaz casa mea - furati ploile bat reci i-n orice strop

se-aude vocea mamei - preacurat .

iubito, ni s-au dus p rin ii-n ceriar noi mu m din pâini de-nstr inare.e bun pâinea, o-nmuiem în zeri ne corcim mereu prin lumea mare.

-mi spun un român - român curat, lacrima din doruri nu-i amar .

în veacul nostru - timpu-i blestemati-au r stignit în cruci întreaga ar .

de s rb tori trimitem daruri... daruri,dar po i s i saturi neamul prin pachete?chiar fra ii no tri ne-au jucat la zarurii se hr nesc cu vrafuri de decrete.

femeia mea, românii mei frumo i, punem mâna s gonim ocara

i s strig m la cer i la Hristo i:nu r stigni i pe cruce toat ARA!

STRAJ LA IUBIRE

ce mon tri tri ti mai pot s m d râmecând filde ul din gur mi se frângei-n smârcul vie ii mele - multe râme

se mir c stejaru-mi nu mai plânge...

stejarul - trupul meu s dit pe-o stâncadus de la Marea mea-n caiace,

da - stânca grea cu tenul de bordâncla care ne mir m cu... ptiu... piei drace!

tu, hârc rea, mai fraged ca mine,ce-mi scotoce ti prin vârstele secrete,vulturul meu se ia în col i cu tinei te alung dintre parapete.

du-te-n pustie!, nu-mi turna otravîn c limara plin cu poeme.versetul meu r sun a otavi nu este scornit din stratageme.

mai las -m ... deretic pe sub soaretot ce a fost de nedereticatcând eu vindeam prin târguri m oareiar Dumnezeu... era pe-atunci soldat.

ai col i de filde - hoa domni oariar pruncii t i i-ai dus prin intirimei cât e ti tu de hârc - bun oar

Edenul t u e-n tot Sfânta-Treime.

e prim var , tii ce e culoarea?nu ai dansat nicicând cu ghioceii.pe lumea asta nu i-ai pus ardoarei semin ia-n pântecul femeii.

un diavol e ti - doar o nez mislirece pâng re ti lumina i bugeacu;eu cânt prin via Sfânta-pomenire,iar voi, satanii, duce-v i la dracu!

DIN FACERE

... i-ai pl smuit femeia - era puri nu erau iscoade primprejur

era o z mislire mai z mislit cao nem rturisire din Maica-precista.

i ai luat neantul i l-ai f cut chirpici pune i o z loag din cer i pân-aici nu treac nici paseri,

nici umbre de strigoii la încruci are ne-ai pl dit pe noi

rmanii pui ai lumii - copiii cei mai sfin ice ne-am n scut în tain din fal ii nep rin i

nu avem prihan , s mân s-avem,crez

ca un mirabil fructus - în bobul de orez.

nimic nu era gata i ai f cut aezii pun r ritul în pântecul amiezii nu- i mai doarm puii

pe-acest terestru fort emigr m haotici cu f pa aport.

i-ai pl smuit i timpul nem rginit de h uca pe un câine schilav de la piciorul T uapoi au fost poe ii - pe ei nu i-ai dresati cu poveri prea grele... din Eden au plecat

PEISAJ TERESTRU

Eu - f ceam plaj pe un bob de orez.Tu - tr geai cu arcul dup bouri.Ea - cosea goblen cu lacrimi în crez.El - nu avea sfin i de-njurat, mai sperjuri.

Noi - p stram partea cea nev zut .Voi - a i strâmbat axa p mântului.Ele - se-mperecheau cu o brut .Ei - ascu eau spada cuvântului.

spaima î i f cuse cuib pe alocuriiar Noe lansa SOS - asiatic.

mântul se r scolea printre focurii cataclismul p rea prea schematic.

iat i Scarabeul Katerpilar.Buda cînta cu o octav mai jos,doar Hefaistos, prin crinii de jarîmpodobea cu nituri scutul faimos.

abia o bucat de prim varvenea de-a piezi ul cu epigonii.în sera lui Dumnezeu - cea primarse altoiau s dea roade - niponii.

multe intrigi tii tu - în eleptule. le pui cap la cap prin istorie

i î i vom îngenunchia nedreptulepreasl vindu-te în psalmi de glorie.

acum cine s ne numere mor ii?suntem gata s -i uit m prin poemelipsesc din peisaj mastodon iidar nu dispera i c nu-i prea devreme.

propun s ne sp m pe picioarei s deviem o clip Iordanul

altfel, prin priveli ti am gitoarei instaleaz Skarao ki - cazanul.

Eu - homo sapiens am f cut roata.Tu - ai inventat mitraliera.El - nu s-a dat niciodat cu gloata.Ea - a al ptat bitangii i era.

Noi - am scornit b lii mondiale.Voi - de pe Terra noastr a i dezertat.Ei - au îmbr cat rub ti trivialeEle - pe tr tori uit rii i-a dat...

aprilie 2011, la Montreal


Întreaga filosofie a lui Henri Bergsonîncearc s ofere, peste timp, o replic la con-cep iile lui Descartes. Filosoful pune via a,în diversitatea ei infinit i ubicu , în loculpresiunii cogito-ului i a dictaturii preten ieira iunii de a controla despotic „pasiunile su-fletului”. Direc ia gândirii lui Bergson ur-

re te, aproape fidel, un crez formulat înanii tinere ii: „A ti s te bucuri de prezent,

st vile ti nelini tea i teama, iat adev -rata în elepciune i scopul ultim al oric reifilosofii” (Henri Bergson Ecrits et paroles,Paris, 1957-1959, volum de debut, p. 29). In-fluen a lui Epicur, pe care îl citise din scoarîn scoar , i-a conturat aceste gânduri. LouisLavelle în „La philosophie francaise entreles deux guerres”, volum ap rut la Paris în1942, scria la pagina 91 c Bergson este „unuldin rarii filosofi pe care gloria i-a vizitat”,atr gând cititorii i auditoriul cu magia ver-bului sclipitor, obi nuit s duc din tinere efrumoasa imagine esut de exalt rile apolo-ge ilor. Opera sa, multiplu diversificat , totu ipare unitar i organizat insistent în preajmaideii direc ionare - tr irea subiectiv a duratei.O scrisoare c tre Harald Hoffding, scris deBergson, avertiza categoric c miezul opereisale este „intui ia duratei”, scrisoare sem-nalat de exegetul danez Vladimir Jankele-vitch în „Henri Bergson”, Paris, 1959, p. 4,i orice alt perspectiv închide nesupusului

calea spre ea. „Curentul vie ii”, filosoful în-cearc s -l p trund , s -l duc în chinga dis-ciplinat , s -l pun sub direc ionarea în ele-

toare a sufletului. În acest context, Berg-son îl face pe filosof s semneze pactul cuira ionalul. Îns p rerile comentatorilor s isunt contrazise de lucr rile principale ale luiBergson, care refuz s poarte numitorul co-mun favorit-durat , fiecare aducând o prime-nire revelatorie de accent. „Eseu despre da-tele imediate ale con tiin ei” (1889) se axeazindubitabil asupra libert ii eului i al cogito-ului, „Materie i memorie” (1896), în care seface referire asupra raportului i confluen eidintre spirit i corp, „Evolu ia creatoare”(1907), unde se insist asupra dinamicii vie iiîn univers, iar „Cele dou surse ale moraleii religiei” (1932) se te direc ia ini iali se îndreapt spre apologia cre tin . Fie-

care dintre aceste lucr ri orchestreaz diferitexperien a eului din gândirea lui Bergson -dar niciodat cu final de imn al bucuriei, înpaginile fiec reia revin insistent sunetelejoase ale unui sentiment tragic al timpului,cu accente de doin , ca în cântecele de jaleromâne ti, sau tânguitoare ca un clopot aldestinului, al c rui sunet vibreaz altfel petimp noros. Filosoful spunea în al doilea vo-lum al s u „Ecrits et paroles” marii gân-ditori i-au pus problema sensului vie ii, darmai pu ini ne-au f cut s în elegem c purt mîn noi cheia enigmei. Via a constituie exis-ten a privilegiat a universului i angajamen-tul cel mai serios, îns dificil, pe care i-l poateasuma o filosofie s -i explice sensul. Îns ,gânind ca Fr. Schlegel, c filosofia se dezin-tereseaz de orice propedeutic , Bergson ur-

re te s capteze ritmul vie ii, s redea plas-ticitatea ei impun toare printr-o gândire lafel de maleabil i plastic , neobligat de ar-hetipurile nefructuoase ale metafizicii. Filo-sofia lui este departe de a concepe via a ca oabstrac ie, „ca o simpl rubric sub care seînscriu toate fiin ele vii” (Euvres, edi ie ap -rut la centenar, Paris 1959, p. 493), dore te

-i statueze vie ii intact prospe imea, splonjeze în abisurile ei insondabile, s se im-plice în vâltorile fluxului vital i s urce pânla rangul de con tiin de sine a acestuia. Laînceput rigoarea tiin ific nu prea o g simîn lucr rile lui, predomin înclinarea spre po-ezie, în „Evolu ia creatoare”, la pagina 578,filosoful asimileaz traiectoria vie ii cu unobuz explodat într-o jerb de f râme sclipi-toare, pentru ca la sfâr it s cedeze loc religiei,în „Cele dou surse ale moralei i religiei”,unde î i face loc providen a, universul fiindimaginat ca „o ma in de f urit zei”. El des-coper c for a exploziv a vie ii înfrânge re-zisten a materiei brute, pe care o echivaleazcu „iner ie, geometrie, necesitate” i des-chide drumul pavat cu certitudini al evolu iei,al dinamicii imprevizibil i spontan al „ela-nului vital”, asimilat cu energia ocult , r s-punz toare de promovarea vie ii de la ameobla om. El compar , oarecum entuziast, natura,tulbur toare prin imensa eflorescen de for-me, prin jocul aleator i arbitrar al for elor ei,cu „o mare oper de art “ i preia de la ro-

mantism motive pentru a o descrie. Cum ar fimobilitatea infinit care desfide legea, muzi-calitatea care suspend haosul, emo ia ar-tistic intens care reveleaz nem rginirea.Conceperea vie ii instinctului i a dorin eica reactive pentru în elegerea omului, con-vertirea penumbrelor psihice în echivalentspiritual, „desenarea” cu o fine e de filigrana st rilor afective, analizarea perseverent amemoriei, acea indiscret fiic a plictiselii,cum o numea Ungaretti, sunt elemente cucare bergsonismul dore te s recucereascogoarele pierdute ale preceptului socratic.Acesta folosit de Bergson devine solidar cuelanul vital i insurgent fa de ra iune, faptce-l face pe Leon Brunschvicg s spun în„La vie interieure de l‘intuition” teoriabergsonian „ignor imperativul moral allui Socrate”.

A ne cunoa te, spunea Bergson, înseam- a descifra în efervescen a adâncurilor arit-

miile i euritmiile elanului vital, a acorda pute-rile sufletului la tumultul r scolitor prin carevia a cosmic irumpe ira ional în om. El sus-ine c elanul vital produce i indivizi de ex-

cep ie - eroii, profe ii, sfin ii-ctitori ai unei„morale deschise”, care îndrum oamenii c -tre „societatea deschis “, prin care se în e-lege umanitatea. Sub imboldul lor înmugu-re te în om dorin a de identificare cu princi-piul iubirii i crea iei emanate de divinitate i

se contopeasc cu ea. Prins în capcanatimpului, în chinga lui hain , omul trece ne-curmat printr-un nesfâr it ir de metamorfoze,devine mereu altul; niciodat fiin a lui intimnu se îmb iaz de dou ori în valurile ace-luia i râu sufletesc.

Filosofia lui Bergson nu construie te ostrategie a victoriei omului asupra timpuluii nici nu lumineaz voca ia unic a omului

de a dura valori nepieritoare, de a c uta, înzborul infinitului minimal (clipa), „mirabila

mân ”, cum spunea Blaga, a eternului în-eles ca ma in de f urit zei.

Al. Florin }ENE

Universul lui Bergson


Pe când destinul, oricum arfi definit, presupune nesiguran-

, chiar adversitate, deci oricumeste imprevizibil, se poate spune

norma, în cea mai folosit ca-racterizare, ca regul de condu-it , asigur un anumit confor-mism social i deci o anumitprevizibilitate în activit ileumane.

Denumirea normal se atribu-ie pentru ceea ce este reglat prin-tr-o norm sau care rezult con-form unui criteriu de judecareprestabilit. Pot fi luate în consi-dera ie fapte sau experien e , dari argument ri, definite ca având

caracter normativ, în m sura încare sunt conforme cu o norm .Termenul filosofic de normali-zare indic reducerea la o norm ,a tot ceea ce nu este normal, deexemplu: imoralitatea sau devie-rea social a unui individ sau grup.

No iunea de individ normal,în sensul de tip mijlociu, degajatdin recens mântul statistic, seopune aceleia de normal în sen-sul ideal de prototip sau formperfect . A adar, no iunea denormal este fundamental ambi-gu , oscilând între tipul mediu icel ideal... Pe de alt parte, normaeste o regul de conduit sau unmodel determinat al conduitei(oriental - occidental etc.), astfel

prin îndep rtarea de la normo persoan devine pasibil de unanumit tip de blamare. Aproapetoate aspectele comportamen-tului uman pot fi într-o anumit

sur guvernate de norme.Într-adev r, exist norme grama-ticale, de etichet , morale i dedrept... O diferen hot râtoareîntre legi ale naturii i reguli so-ciale const în faptul c regulilesociale, în opozi ie cu legile na-turii, pot fi criticate i prin aceastachiar schimbate pe o baz nor-mativ - ceea ce înseamn doar

oamenii îns i, cu sentimen-tele, dorin ele i elurile lor, pe

G. G. CONSTANDACHE

care încearc s le realizeze petemeiul libert ii lor de ac iune,apar in condi iilor ini iale schim-

toare ale valabilit ii regulilorsociale, nu îns i ale valabilit iilegilor naturii (Wolfgang Detel).

În sociologie, se numesc nor-me sociale acel ansamblu de pre-scrip ii ce reglementeaz via aunei colectivit i conform cu va-loarea pe care acestea se înteme-iaz . Iar un sistem normativ dez-

luie în interiorul s u o impor-tant polaritate: el se compunedin valori i reguli . Valorile suntscopuri spre ceea ce se dore tesau ce trebuie s se doreasc ,supuse dimensiunii morale, cualte cuvinte finalit i care nu pot

fie selectate i adoptate pe ba-za unui simplu calcul asupra con-venien elor imediate pe care indi-vidul le poate extrage din reali-zarea lor; Nu este exclus ca o va-loare s fie justificat i pe bazaunei promisiuni de avantaje. Re-gulile sunt indica ii asupra mo-dalit ilor considerate legitime iacceptabile pentru a atinge va-lorile. Dac nu se repartizeazegal valorile i regulile acceptateîn comun apar cazuri de abatare.

Norma ofer o directiv , indi- o limit , conciliaz , ofer cri-

terii. În lumea variat i complexa normelor, în care se pot distingenorme obijnuielnice, morale,tehnice, deontologice, religioa-se, estetice, de convie uire soci-al protocolare etc., normele juri-dice instituie un specific aparte(Ion Craiovan).

În elegem printr-o conduitnormativ o conduit exemplar ,cu caracter de lege. De altfel cu-vântul normal înseamn conformregulii. A adar, putem s distin-gem între norme valabile social,recunoscute faptic, i cele demnede a fi recunoscute. Cu alte cu-vinte, Dreptatea are nevoie deideea de Bine, f de care toatenormele r mân ambigue.

Destin [i norm#

Este sugestiv optimismul luiA. Comte: „cel de al treilea stadiu(pozitiv), const , ca singurul cudes vâr ire normal, în st pânireadefinitiv a ra iunii umane”. As-

zi, urm rind legile „ra ionale alescopului”, individul respectconform cu rolul pe care trebuie

-l joace în societate, diferitelelegi (tradi ie vs. norme func io-nale). Fiecare rol este justificati motivat în mod diferit. Dar sen-

sul vie ii individuale trece din-colo de ceea ce rolul s u îi cere.În lumea sa profesional este demulte ori înclinat s i acceptevia a în mod fatalist i încrez torîn destin, respectând legile eco-nomice i sociale aparent obiec-tive. În postmodernism istoria seprezint (paradoxal) ca un crite-riu d tor de sens i ca anulare,relativizare, a enun urilor ce seabsolutizeaz de la sine. A adar,este nevoie de noi modele deoperare, de noi norme ale prac-ticii, noi valori i noi virtu i, i nuîn ultimul rând de noi institu ii(D.Birnbacher).

adar, în sens filosofic ge-neral, norma reprezint orice m -sur sau criteriu de judecare saude ac iune. Defini ia normei seîntemeiaz pe distan a dintre na-tur i libertate, dintre domeniulnecesit ii naturale i domeniulnecesit ii ideale... Se nume tenormativ, în sens larg, tot ce serefer la norm considerat ca va-loare sau model.

Norma moral are obilgati-vitatea derivat din influen a opi-niei publice a exemplului pildui-tor, a deprinderilor colective, atradi iilor, dar i din for a con ti-in ei morale a individului. Trebu-ie s recunoa tem c obiectivuleduca iei moralei are în vederetransformarea normei morale încerin e, mobiluri interioare alecomport rilor individuale.

Norma juridic , în unitateatr turilor sale definitorii ca vio-

labilitatea, generalitatea i imper-sonalitatea, tipicitatea, imperati-vitatea, vizeaz un raport inter-subiectiv, se afl în real ii com-plexe cu valoarea (Ion Craiovan).Componentele normei juridicesunt ipoteza, dispozi ia i sanc i-unea (dac I..., atunci D... sau cunecesitate S...).

Norma, ca linie de conduiti comportament general, poate

deveni regul obligatorie de acti-vitate profesional , îndreptarpentru gândire i ac iune, iar înestetic se instituie ca regul însens de canon al crea iei artistice.

Dac admitem, ca Dan Farca ,existen a a trei tipuri de feno-mene: deterministe, probabilistei voluntare, se poate spune c

alegerile ra ionale sau simplu ru-tiniere ascult de gândirea al-goritmic , pe când deciziile res-ponsabile i talentul creator ins-pir procedeele euristice saustrategiile hermeneutice. Con-form teoriilor sceptice, în specialrealismul american, interpreta-rea normelor juridice este o acti-vitate creaoare de norme (Înaintede interpretare nu poate existanici o norm care ar putea fi cu-noscut ).

Nu se poate considera c in-terpretarea normelor juridice estedoar o „luminare” de norme. Eaeste constitutiv de norme juri-dice, întrucât - în absen a inter-pret rii - norma juridic este o-pac , nu particip la circuitul ju-ridic, pur i simplu ea nu exist ,cum apreciaz R. Dworkin. Ori-cum, adoptarea termenului de in-terpretare trebuie întâi de toateatribuit demiterii unui modelcomunicativ de tip informa ional,care nu lua în considera ie nicicomplexitatea semanticii uneilimbi, nici posibilitatea unei de-faz ri între codurile emiten ei icele ale recept rii (S. Cavicchioli).


Gheorghe A. STROIA

scut la Dej, la 01.07.1950,Lucian Gruia este de forma ietehnic , absolvent al InstitutuluiPolitehnic „Traian Vuia” de laTimi oara, Facultatea Electroteh-nic , promo ia 1974. A debutatîn pres , cu versuri, la rubrica„Primele”, cu un comentariu deConstan a Buzea (în revista„Amfiteatru” - 1976), iar în volum,cu proz scurt , intitulat „Cu-lorile Nelini tii” (Ed. Eminescu,Bucure ti, 1997). Se remarc prinscrierile sale literare originale,atât în volume de proz , cât i învolume de poezie. Astfel, publicurm toarele lucr ri: Universulformelor lui Brâncu i (Ed. Fun-da iei C. Brâncu i, Tg. Jiu - 2001),Brâncu i - repere i interferen e(Ed. România Press, Bucure ti -2001), Ringul de box (versuri,Ed. Double Press Production,Baia Mare - 2004), Momentulrevela iei în templul brâncu ianal eliber rii (De ar fi fost s fie)(Ed. Double Press Production,Baia Mare - 2004), Speran a(versuri, Ed. Karta-Grafic, Plo-ie ti-2008) i Triptic Spiritual:Eminescu-Blaga-Brâncu i (Ed.Feed-Back, Ia i - 2008). Prozatororiginal în peisajul literaturii ro-mâne contemporane, membru alUniunii Scriitorilor din România,Lucian Gruia î i continu cupasiune arta scrisului, publi-când, în anul 2009, volumul deproz scurt , intitulat: Câine înrug ciune (Editura Deliana,Bucure ti, 134 pagini).

Cartea cuprinde un set detreisprezece povestiri, cu struc-tur lirico-fantastic , îmbinateartistic pe o structur de rezis-ten filosofic , ce trateaz temefundamentale ale existen ei u-mane. Efemeritatea vie ii, urm -rit îndeaproape de moarte (careintegrare a energiilor umane încorpul eteric universal), al turide fragmente ale unor mituri i

legende neelucidate - îmbog itecu accentele meditative ale unuiunivers filosofic propriu, eruditi precis - sunt câteva dintre te-

mele predilecte ale prozelor c ii.De ce treisprezece povestiri?Oare, autorul a dorit s învingacea team supersti ioas denum rul „treisprezece”? Recon-stituind „istoricul” temerii legatede acest num r, am aminti c r -

cinile ei par s fie înfipte întradi ia doctrinei cabaliste. Litera„mem” este a treisprezecea în al-fabetul ebraic. Consoana, pro-nun at cu gura închis , a fostasociat cu lipsa oric rui orizont,cu sfâr itul i a intrat în folclorca „litera mor ii”. Reg sim aceas-

simbolistic într-una din arteledivinatorii: tarotul. În numero-logie, num rul „treisprezece”este unul din numerele de prob ,care indic o datorie carmic . Cualte cuvinte, el poate inspira „tea-

”, deoarece persoanele carerezoneaz puternic cu num rul„treisprezece” au l sat în urmceva nerezolvat, iar acum au cevade achitat. În plan cotidian, „trei-sprezece” eliberat de prejudec ii orientat pozitiv are o mare for

de realizare. „Treisprezece” esteun suflu extrem de puternic pesteobiectivele bine trasate, care ne-cesit putere de munc i efort.Cei ce întreprind proiecte ambi-ioase au ansa de a se afirma,

de a ie i în eviden (cu for aimbatabil a lui „unu”) prin serio-zitatea i truda cu care î i ducplanurile la îndeplinire („patru”),

sând în urm tenta iile lui „trei”negativ (lenea, abandonul). Pecei care nu prefer calea u oari sunt dispu i s se implice activ

în concretizarea propriiloraspira ii, num rul „treisprezece”îi poate inspira, c uzi i r spl ti.A lor va fi reu ita. Celorlal i le r -mâne doar... teama.

Încheind paranteza legat de

aspectele numerologice ale lui„treisprezece”, putem spune cvolumul de proz scurt intitulat„Câine în rug ciune” este marcatde energiile creatoare ale auto-rului, ce îmbin artistic planul re-alit ii, cu cel al fic iunii. Energiilereceptate de cititorul unei astfelde scrieri pot fi benefice, de i des-lu im accente triste, de dilem iconfuzie, în care retorica adân-ce te în elesurile, f a avea pre-ten ia formul rii exhaustive a r s-punsurilor. Având puterea de„coborî” în adâncurile lacurilorsau de a „pluti” ca un nor de ni-sip peste de ertul fiin ei umane,fiind ori câine în rug ciune orisalvator al vie ii pe p mânt, Lu-cian Gruia ne îndeamn , de fapt,

medit m asupra tainelor pro-funde ale vie ii i universului.Îmbr cându- i întreaga fiin cuhaina s rac a ascetului, el re-construie te în carte un universbazat pe normele eticii i moralei,uneori duse pân la paroxism.Sub „v lul” unor pove ti pesc -re ti, petrecute în preajma apelorînvolburate ale Some ului, seascund în elesuri profunde, princare autorul încearc s i explicepierderea irecuperabil a ino-cen ei copil riei i s i justifice

ut rile acesteia, ca pe o co-moar ascuns în str fundurilefiin ei sale eterice. „Odat , de-mult, în copil rie, Some ul mi-a furat chipul curat. De atunci

cesc prin lume, c utându-l”(Argument, pag. 3).

Proza scurt din volumul defa poart însemnele heraldiceunui fior liric inconfundabil. Custil i inspira ie, Lucian Gruia nefurnizeaz adev rate poeme înversuri, în care r ritul înseam-

geneza lumii i a vie ii, în fr -mântarea demiurgic a universu-lui. Un act, pentru unii - banal,dar c ruia numai o fire sensibili profund îi poate reda frumu-

se ea i muzicalitatea, adus dedincolo de izvoarele fiin ei noas-tre: „Soarele trandafiriu r -rea triumfal la orizont, pene-trând pâcla l ptoas ce înv -luia nisipul. Briza de ertuluiadia u or, când mi-a p rut cam auzit sau am sim it - c ci nutiam exact dac venea din

afar sau din interiorul fiin eimele - un glas cutremur tor:« fie lumin !» - i deodatastrul d tor de via , ca i

lia unui chibrit cosmicenorm, a sc rat magnific pefosforul de peruzea al ceruluidimine ii;” (Numai Nisipul,pag. 19). Se transform astfel,petele de culoare (sentimentele)- ca îngem ri ale petalelorvie ii, prinse în inflorescen a firii- în sublime acte de crea ie. Fie-care gest, pe care autorul îl face,îi tr deaz modul profund i origi-nal de a vedea dincolo de apa-ren e, de a reda totul într-o ma-nier apoteotic . Drumul pe careautorul îl parcurge în deslu ireaîn elesurilor existen ei noastre nueste unul simplu i nici la înde-mâna oricui. El este adesea pre-

rat cu momente de reverie, îm-prumutând str lucirea Raiului oribezna Infernului. Starea de viseste pe alocuri dramatic , tragic ,amintind de lupta încrâncenata luminii cu neantul. Ea îmbinsistematic adversitatea dintre li-bertatea spiritului i încorsetareaacestuia în lan urile nefiin ei.Când om, când înger, autorul par-curge un drum al crucii, împinspân la martiriu de îndoielile careîl macin . Trecerea spre eter(zborul c tre nemurire, prin tu-nelul timpului) este piscul gola ,acoperit de z pezile suferin eiumane: „Mi-e foarte greu s

“C@ine \n rug#ciune” sau “Un univers filosofic cu valen]e epopeice”


scriu. Nu pot ine bine stiloul,între penele care mi-au înlocuitdegetele mâinilor. i m dor în-grozitor umerii! Doamne, cât demult m dor umerii! i pe voi vdor! Ah, umerii no tri, bie iino tri umeri, ah umerii, umerii,umerii…!”(Secven e aniver-sare, pag. 18).

Forma ia sa intelectual îi im-prim autorului un mod analitic,precis i exact de a face anumiteinterpret ri, ori de a construi ar-gumente logice în sprijinul afir-ma iilor sale. Lumea sa este dese-ori interpretabil , dual . În fa acititorului se ivesc noi posibilit ide a continua scenariul insinuat.Astfel se construiesc variante,putând fi folosite de c tre citito-rul s u (c ruia i se adreseaz înmod direct) ca instrumente deanaliz : „Acum urmeaz , dragcititorule, dou posibilit i: A)Las pe tele s moar pe us-cat,…B) Privesc pe tele cu milcum se zbate sângerând pe pie-tre…” sau „Ajung la birou, e-ful m cheam la el. Acum,drag cititorule, sunt iar i do-

posibilit i: A) Se face re-structurare i voi fi data afar …B) nu se face restructurare iprimesc noi sarcini de serviciu”(Pe tele, pag. 61, 64). Iat un e-lement de noutate al prozei c ii:interactivitatea. De multe ori seadreseaz direct sau voalat între-

ri (unele - retorice), care-l în-deamn pe cititor s se impliceîn elucidarea misterului. Cititorulpoate s i însu easc - înschimb - misterul, în mod tacit,ca pe ceva propriu i personal.Se enun adev ruri universalvalabile: „Umbrele se schimbmereu ca i via a”, „Dar flac rafiec ruia dintre noi se stingeîntr-o zi”(Numai nisipul, pag.21). Aproape în fiecare dintresecven ele c ii se folose tevisul, ca instrument de investi-gare. Se ajunge pân la starea dehipnoz , prin care pot fi explorateprofunzimi neb nuite ale min ii,în încercarea disperat de a g si

spunsuri: „M întind într-unpat de la etaj, izolându-m ast-fel de lumea exterioar , scufun-dându-m în interiorul fiin eimele.”(Biserica din adâncuri,

pag. 49).Creator al unui univers filo-

sofic propriu, autorul face dova-da unei erudi ii pe m sur , pu-nându-se adesea în postura depedagog, sim ind nevoia de a de-talia concepte ori de a sugera de-fini ii. Citând din Swami Shiva-nanda - Puterea gândului, acestaexplic : „Gândurile sunt vibra iide o anumit frecven specificfiec ruia dintre noi, care setransmit instantaneu, în toatedirec iile, printr-o substanmental subtil , prana, r spân-dit în întregul univers” (Iluziaunui pansament, pag. 67). Îm-binând elementele arhaice (mi-tologice) cu cele moderne (teh-nologice) se adaug prozelorsale nuan e de tip arhetipal. Caexpresie a asimil rii acestor nu-an e, Lucian Gruia se dovede teun admirator înfl rat al opereimarelui Brâncu i, c ruia îi dedicpatru c i, despre care am amintitîn introducere. Apar, astfel, pre-luate în povestirile c ii, moti-vele universului brâncu ian: Co-loane nesfâr ite, Torsul de tâ-

fat , Templul eliber rii,Pas re în v zduh, M iastra, Fi-gura arhaic , Cumin enia p -mântului. În universul epic (cuaccente lirice) al scriitorului bu-cure tean, vei reg si (paradoxal)dincolo de multitudinea de ne-lini ti, duse pân la angoas , ostare specific unui fiu al Ardea-lului: o stare de acalmie, lini tite,transparen , ce poate fi tulbura-

- din când în când - de valurileagitate ale întreb rilor. În poves-tirile c ii se împlete te realitatea(uneori crud i tulbur toare) cufantasticul (galeria de personaje,timpul din care descind legende,întâmpl ri la limita paranormalu-lui, experien ele extracorporale ist rile pseudo-hipnotice).

Practic, ca cititor, e ti în impo-sibilitatea de a delimita p ile re-ale de cele fantastice ale poves-tirilor. Ele se împletesc armonios,într-un tot indisolubil, care nu- icreeaz disconfort ci te poart -mai curând - printre st ri contem-plative. Dac ar fi s analiz mscenariile c ii i ipostazele princare trece autorul: omul superior -capabil s se înal e spre cunoa -terea absolut dar con tient c

acest lucru este imposibil; nefe-ricitul i inadaptatul social „lip-sit de iubire, iubitor de singur -tate”; profunda aspira ie spre ab-solut, c tre cunoa terea univer-sal , atunci putem afirma c Lu-cian Gruia este - prin modul s uinsolit de a scrie i de a rela iona- un rman Dionis contempo-ran. Î i va pl cea, cu siguran :claritatea i conciziunea firuluiepic, stilul literar (care este indu-bitabil - valoros), mesajul profund(sensul existen ial al umanit ii)i vocabularul utilizat (care de-

not o vast cultur , îmbinând lim-bajul tehnic cu cel filosofic, f afi neglijat aspectul strict filologic).

Dac energiile rezultate dingânduri nu dispar, atunci P mân-tul este înconjurat de o mare asentimentelor, pe care autorul nudore te s o tulbure, ci doar s -iintuiasc aura energetic : „Deaceea exist poe ii; / Marea -sufletul lui Shakespeare,/ Tran-dafirul - sufletul lui Rilke,/ Teiul- sufletul lui Eminescu” (Mor-minte în soare, pag. 83). Se facastfel, treceri line dinspre ALFAspre OMEGA. Sunt întocmite, cudestul pruden , diverse scena-rii apocaliptice, secven e care de-

esc imagina ia, dar care suntrostite pe un ton u or vizionar.Dorind s evite un impact emo i-onal puternic asupra cititorului,autorul î i utilizeaz abilit iletehnice pentru a explica i a daun sens firesc lucrurilor, îns nu

a construi noi retorici: „In-cinerate sau înmormântate, tru-purile se descompun în molecu-le, atomi i particule elemen-tare. Unele se pot ata a de ma-teria mineral , altele pot aveaansa reiter rii în ciclul vie ii

organice, pe circuitul ap , plan-te, animale, oameni. Chiar nu

mâne ceva frumos, adev rati sublim de pe urma noastr ?

Dar câmpurile biologice, sufle-tul, gândurile emanate de trupîn timpul vie ii? Ce se va întâm-pla cu elementele subtile carealc tuiesc spiritul?”(Morminteîn soare, pag. 79). Personajelemitologice (muzele) sunt actoriîn scenariile subacvatice createîntr-o stare oniric : „Îmi amin-tesc totul cu precizie! «Lacultiucilor» este lacul Mnemosy-

nei (Memoriei), iar fecioarele -muzele, fiicele sale: Clio, Mel-pomene, Thalia, Euterpe, Terp-sihorei, Erato, Polymnia, Ura-nia, Calliope” (Convalescentul,pag. 101). Prin al turarea trecu-tului cu viitorul, a sacrului cuprofanul, se construie te axaprezentului, f a avea o delimi-tare conceptual strict .

Din punctul meu de vedere,cartea este o nou reu it a scri-itorului bucure tean. Oscilândarmonic între multiplele planuri,cuprins de o efervescent starea spiritului, vei putea-o citi ca peo experien unic i personal .Vei g si în ea pasaje care te re-prezint i care i se potrivescprecum o m nu . Vei putea prividincolo de oglinzile magice alesufletului i vei g si frânturi dinvia a ta, ce se vor derula cu vi-teza fulgerului. Î i vei c uta cuînfrigurare inocen a pierdut io vei reg si numai într-o stare detrans a sim urilor, ca pe o co-moar de mare pre . Excluzândviziunea subiectiv asupra fap-telor i întâmpl rilor povestite,putem spune c „personajul”central al c ii este unul imaterial.Un personaj echivalent cu arde-rea ce se petrece în dou zeci idou de grame din amestecul for-mat din buc i de materie cu iri-

ri din lumina gândurilor, sub oploaie albastr . Un personaj nu-mit suflet. De bun seam : uni-versal, eteric, cu puteri fabuloasei care se întinde dincolo de spa-iu sau timp. Acest personaj are

valen e epopeice, minunat ex-primate printr-un stil original, ra-finat i cu rezonan e lirico-medi-tative. O carte frumoas , binescris , o „rara avis” în personajulliterar contemporan. Nu ne r -mâne decât s -i ur m maestruluicât mai multe scrieri, care s poar-te amprenta sa inconfundabil ,plin de reverbera ii, ca expresiea unui univers filosofic special.Putem astfel admira, peste vea-curi, minunata arhitectur a ca-tedralei cu o mie de turle - nu-mit Lucian Gruia. Dac am sin-tetiza esen a c ii în câteva cu-vinte, atunci cu siguran , singu-ra întrebare pe care ne-am putea-o adresa ar fi: „Ce se întâmpl ,florile de ce au tres rit?”


Cu câteva zile înainte de lu-minoasele s rb tori pascale, amprimit, spre o mare bucurie a su-fletului meu însetat (cred) de fru-mos, noua apari ie editorial ascriitorului ialomi ean GheorgheDobre, tot el i redactor- ef al re-vistei Helis i fondator i direc-tor al unei asocia ii culturale iedituri (care poart , ambele, ace-ea i denumire „însorit ” ca i re-vista) din Slobozia, Ialomi a.

rind din piatr în piatr ,Slobozia: Helis, 2011, 84 de pa-gini - acesta ar fi portretul-robotal c ii pe care inten ionez s-oprezint în continuare, volum careascunde, în cele trei p i ale sale- Trofee I, Trofee II i rind dinpiatr în piatr I -, sensuri a-dânci ale unei viziuni existen ialeindividuale, ale unei perspectiveontologice în care poetul pare cse implic numai pe sine, f aavea preten ia s generalizeze a-numite idei, f când din ele aser-iuni general-valabile i general-

acceptate (sau, poate, general-de-acceptat), impresie care sespulber în momentul când î i daiseama c creatorul nu e decât„ochiul” din care porne te fas-cicolul ce proiecteaz un film alvie ii i al lumii (sau al vie ii lu-mii), film în care cititorul se reg -

se te cu siguran .Primele dou p i ale volu-

mului - Trofee I i Trofee II - par afi - a a cum consider i autorul- un experiment, întrucât ne pre-zint o între esere organic depoezie i medita ii în proz . Dis-cursul pare a fi construit pe undialog intern, inter- i intratextual,între poezie i considera ii des-pre aceasta, între poezie i crea-torii acesteia, între autorul c iii instan ele deja men ionate,

cum e, de pild , în fragmenteleurm toare:

„O, durerea ochilor de pia-tr ai surorii, i nebunia ei caretrecea în timpul mesei pe frun-tea înnoptat a fratelui…” Ci-ne- i poate binecuvânta dure-rea, Georg Trakl, f s i cres-teze fruntea?

sau„adev rul care îi face pe cei-

lal i s râd / mai e adev r?”Probabil c da, domnule Mir-cea Iv nescu, dar ceilal i nu vorrâde atâta timp cât nu-l vor ti.Poetul e o sum de adev ruride care se poate râde. Dure-roas dilem !

În unele situa ii, experimentulpare a viza mai mult forma decâtcon inutul, întrucât devine impo-sibil de delimitat (altfel decât for-mal) poezia din proz de poeziadin… poezie. Altfel, i-a credepe cei care-mi spun c , între r -

cini i frunz , trunchiul e unplus bun pentru mobil , spune,în proz , autorul, pentru ca scontinue, în versuri: iubirea meanu trebuie b gat între paran-teze. Este evident c i într-unexemplu, i-n cel lalt avem de-aface cu poezie veritabil .

Partea a III-a a c ii - rinddin piatr în piatr I - (nume-ralul ordinal din titlu sugerând oeventual i a teptat continua-re a demersului liric al autorului)

Petru BOTEZATU(Cahul, Moldova)

“S#rind din piatr#\n piatr#”

con ine poezie propriu-zis .Primul text, de i f titlu, pa-

re a fi în rela ie cu moto-ul pe careautorul l-a ales pentru acest ci-clu de poezii: Pu ini sunt, printreoameni, cei care ating malul ce-

lalt; restul, mul imea, doaralearg de colo-colo pe malulacesta (Dhammapada). Malulcel lalt, ne spune d-l GheorgheDobre, e aproape, / e aici, / înmintea mea, pentru c e, de fapt,malul unic al unui râu: un râu cuun singur mal, / pe care alearg ,/ besmetice, / stafiile realit ii.

Malul cel lalt e sugerat laGheorghe Dobre (precum r-mul al aptelea la poeta basara-bean Galina Furdui) de un spa-iu psihologic, interiorizat, imagi-

nea sa fiind, dac e s ne expri-m sorescian, respirat adânc

de eroul liric. Drumul spre acestspa iu e unul care trebuie s trea-

neap rat prin propria con ti-in a c torului spre malulcel lalt …chiar dac doar înmintea mea merg, / chiar dacdoar în mintea ta merg, / s rinddin piatr în piatr …

Multiplele imagini, de-a drep-tul originale i, pe alocuri, spec-taculoase (E ziua când soarele/ se rostogole te prin pia ; câi-ne de paz , / ca o leucocit sin-guratic etc.) care îl înso esc pecititor de-a lungul c toriei sale,la bra cu autorul, spre malul ce-

lalt i din care transpare pu-terea talentului unui înn scut(dar i format) poet, ne convingde faptul c Gheorghe Dobreeste creatorul care a reu it, s -rind din piatr în piatr , s ajungpe malul cel lalt, ba chiar maimult decât atât, s între in undialog constant între cele doumaluri, care, în ultim instan ,sunt dou dimensiuni ale exis-ten ei: via a (a a cum este ea) icrea ia (mimetisul modelat al Ideii).

Cronic# rimat#la volumul„Balad# cu

miori]e”de Janet Nic#

Laurian IONIC~

Balada ta cu miori e,Ce-ai scris-o cu dezinvoltur ,Deschise i-a l sat porti eDe-a o lua pe ar tur .

De ce figur r zvr tit ,De abera ii mii te scuturi

i la i câmpia înverzitS-alergi cu mintea dup fluturi?

Jucându-te cu efemerul,Rob al instinctelor rebele,Tu cau i s te-mbe i de cerulCare te-apropie de stele.

Coboar -ncet din stratosferaPe care-o bântui deseori,

ci po i visa i la Gighera,Decât s stai cu capu-n nori!

Punând pe fruntea ta cununa,Vei sta al turea de stâlpiiCe-au ctitorit, în timp, comuna,Chiar dac tu mai ba i i câmpii!

Dar mul i vor spune, bun oar ,Denigratori prin jur mânt,

tu, tr ind mereu la ar ,ga i balada în p mânt!

Din dânsa s î i creasc rimeCu caltabo i i saramur ,

sând a brazdelor asprime,Spre a intra-n Literatur .

Cu spiritul în r zvr tire,Când neputin a te apas ,Chiar de aspiri la nemurire,Tu ne-ai promis s mori acas !


Dumitru BUHAI(SUA)

Tr im într-o lume tot mai gr bit i mainefericit , o lume tot mai trist , mai pesimisti mai debusolat , Oamenii se gr besc i trec,

în viteza anilor ce zboar , prin tunelul timpu-lui, h zit pentru via a lor pe p mânt, f

g seasc „felia de fericire” dup care aualergat în to i anii de „chiria i ai vremii” deperegrinare i nu s-au gândit c vine i clipasfâr itului de alergare, pe p mânt.

To i alerg m dup „fericire” - de-i vremeacu soare sau de este cu viscol, ploaie sauvânt... Alerg m prin via în c utarea a „ce-va” pe care nu-l putem descifra... Este o staresufleteasc , un sentiment. Este o alergareîntre utopie i realitate: c utm „elixirul Bucu-riei”; c ut m fericirea!

În titlul eseului, am al turat dou cuvintefoarte greu de definit. Doresc s aprofundezo stare sufleteasc f de care suntem sorti iunei vie i neîmplinite i cenu ii, umbrit delipsa bucuriei i neîn elegerea rostului omuluipe p mânt.

Cele dou cuvinte: „Bucurie” i „Mântu-ire”, prin unirea lor semantic ne dau sensulst rii de beatitudine, adic „de stare de fe-

ricire deplin ”. Sintagma „Bucuria Mântuirii”, dragul

meu cititor, când o roste ti, prin citirea eseu-lui meu, a dori s te fac s sim i, în sufletul

u, cum te inund o bucurie neîn eleas - cadorul de-acas , sau mul umirea deplin cte-ai vindecat de o boal mortal , i ce ai maibun, în fiin a ta, acum te-a cople it - c încn-ai murit nemântuit, mai e ti în via ... Maipo i urca muntele, numit „al fericirilor”!

Ai sim it, vreodat , Bucuria Mântuirii? Timpul „fuge” pe neobservate i te-ai

obi nuit cu un trai cenu iu - mai nefericit - inu te-ai gândit, pân acum la via a ce i sescurge în nefericire.

Starea de mul umire sufleteasc intensi deplin - fericirea Bucuriei Mântuirii - este

un sentiment profound i o experien devia uman personal , pe care o tr ie ti doarcând sufletul este ancorat prin credin deCer i cânt de bucurie, mintea i-e plin deoptimism i dragostea î i cuprinde inima. Fe-ricirea Bucuriei Mântuirii nu o po i explica,deoarece nu este o senza ie, ci o stare decon tiin , în care tr ie ti o pace i o armonie

Bucuria m@ntuiriiMotto:

Iert i eliberez trecutu-mi cu Iubirei-mi umplu sufletul cu Bucurie i Fericire!

rog mereu i azi, ca-n orice zi, lui Dumnezeu,ca fericirea-n mine-ntruna Bucurie s -nfloreasc ;

alb ca i crinu-nmiresmat sc ldat în razele de soarei ca o sfin it lacrim divin -n lumina îngereasc ,

Mereu lui Dumnezeu cu bucuria-n mine cea mai mare, rog ca Fericirea sfânt -n suflet s -mi rodeasc !

Fac rug ciuni de mul umiri i azi lui Dumnezeu,pentru ca vi a vie ii mele s fie doar un rod curat,ca i dar primit pe cale de lumin de la Împ rat,

ca s am în vasul meu de lut întotdeauna-ncredin area optimismu-mi umple cu voie bun via a i c rarea! rog ca dragostea-mi din suflet s dea roadele cere ti,

aici, în locurile unde sunt acum, în forme p mânte ti… rog lui Dumnezeu s -mi umple via a cu Duh Sfânt,

ca s am bucuria Fericirii-n pribegia-mi pe p mânti s port în suflet surâsul din raze de soare cu lumini,

în via a mea de c tor, în casa de lut, printre str ini…Ca un pui de porumbel în coaja de ou, m rog lui Dumnezeu,ca s fiu gata de plecare, când ziua h zit va sosi în zare…

rog ca mirabila s mân s aduc roade-n sufletul meui-n credin a sfânt s fie ancorate, ca s le am la decolare,din lumea de tin -n cea de lumin -n Raiul în s rb toare…Pân-atunci înc , în acest trup de lut, luminat în Bucurie,

rog lui Dumnezeu s m inspire în proz i-n poezie…Îi mul umesc, pentru Fericirea de-o via , lui Dumnezeu!…

între gândirea, sentimentele, voin a i corpulu - cu stomacul, cu creieru, cu pl mânii, cu

Sufletul.În aceste momente din via a mea, când

am ajuns la starea de mul umire sufleteascdeplin i tr iesc elixirul „Bucuriei Mântuirii”,în eleg prin „Fericire” c este o stare fizic ,spiritrual , emo ional , intelectual la care aiajuns i sim i permanent o Bucurie i o mul u-mire pe care nu cau i s-o explici, ci o sim i,când e ti plin de s tate sau când corpuli-e bântuit de sl biciunea unor boli ce- i ata-

nu numai carnea i oasele, inima, pl mânii,ficatul, rinichii i celelalte organe vitale din„uzina” dat ie, ca o cas de lut i de împru-mut, ci i sufletul ce- i r mâne aninat în spe-ran a credin ei în Cel ce te-a creat unicat, ca

r mâi în picioare i când ceva te doare, iarzâmbetul din tine nu este alterat, ci r mânereal - a a cum ai fost creat în original: frumos,optimist, luminos, plin de bucurie, mul imit,senin - pentru eternitate - deci i pentru via ape acest p mânt. De e ti s rac sau mai bogat,

tul sau fl mând, tân r sau b trân, r mâioptimist i fericit, dac ai Bucuria Mântuiriiîn sufletul t u.

Am citit undeva c „fericirea nu are me-morie”. Aceast propozi ie afirmativ simplexprim un adev r profund. Micile bucuriinu fac fericiri, ci sunt doar utopii ce ni le fi-

m în memorii ca mul umiri, din via a tr it ,acum, sau cândva. Adev rata fericire esteun elixir al credin ei în Dumnezeu, când sim iîn sufletul t u o Bucurie permanent ce vinede Sus i e ti inundat de dragoste divin îninima ta, care- i schimb vechile dorin e ipriorit i de via . Elixirul fericirii îl g se tidoar în dragostea lui Dumnezeu ce o sim iren scut în sufletul t u, iar credin a î i înt -re te voin a s fii ascult tor de Cuvântul S ui de poruncile Lui sfinte. Starea aceasta de

beatitudine o tr ie ti doar când ai armonie îninim , mul umirea cu ce ai, echilibrul în cre-din a neclintit în Dumnezeu i o con tiinînflorit sub razele de lumin i c ldur di-vin , care te transform în om al lui Dumnezeu,parte din corola de minuni a lumii, „sarea p -mântului”, „lumina lumii”, „o cetate a ezatpe un munte”, vestitorul de ve ti bune i se-

torul de valori sfinte, într-o lume bizari întoars pe dos, în care multe tr turi


bestiale au devenit reale pentru mul i oameni,care i-au schilodit sufletul prin faptemurdare i tic loase din iadul smolit al inimiilor scoase.

Las i sufletul s înfloreasc în BucuriaMântuirii, în armonie i fericire! „Nu te l sabiruit de r u, ci biruie te r ul prin bine”, c ciDumnezeu i-a pus un giuvaier viu, plin debucurie, în templul t u de p mânt, ca s aiun scut si s nu vopse ti peste rugin , ci s -i p strezi sufletul mereu în lumin ... Ai uitat,

i tu e ti creat un unicat, ca s fii deplinmul umit i prin credin s ajungi fericit lapunctul final cu biruin ?

Bucuria Mântuirii este elixirul fericirii!Este acea dragoste Dumnezeiasc care- i u-ne te sufletul de Împ ia cereasc i te face

sim i Bucurie; i via a ta l untric este osfânt poezie esut -n armonia miracoluluiCuvântului, cu muzica Cerului, venit pe ra-zele de lumin ale Misterului... În sufletul t usim i dragostea lui Dumnezeu „îndelung r b-

toare i plin de bun tate”, care devineparte din tine, dându- i bucuria deplin i unnou caracter.

esc în lumea elixirului fericirii, cândgândesc pozitiv i în mintea mea nu mai esteloc de triste e, mâhnire i de sup rare, ci Bu-curia Mântuirii îmi d aripile credin ei s v dlumina i în locuri întunecate, îmi las sufletul

înfloreasc , s fie în armonia divin i mul-umirea deplin c tr iesc înc Ziua ce mi-a

fost h zit s m veselesc pe p mânt, înprezentul vie ii mele minunat, pentru care peDumnezeu Îl pream resc neîncetat.

Nemul umirea nu- i d fericirea i nimenidin jurul t u nu- i poate inocula bucuria devia în lumea aceasta cu cea . Nu a teptafericirea s i-o dea cineva!

Imagineaz i cum ar fi s po i cump rafericirea? Ar fi ferici i doar cei ce-ar avea bani

cumpere de la vreo „pia ” mul umirea su-fleteasc !... Dar banul i bog ia nu- i potcump ra fericirea i bucuria... Cuvântul luiDumnezeu explic fericirea mai bine ca mine,de aceea-i transcriu Lumina Divin i pentrutine...

„Ferice de oricine se teme de Domnul iumbl pe c ile Lui, c ci atunci te bucuri delucrul mâinilor tale, e ti fericit [i mergebine”. „Bine de cel neprih nit! Lui îi va merge

bine, c ci se va bucura de rodul faptelor lui”.„Împrietene te-te dar cu Dumnezeu i veiavea pace; te vei bucura astfel iar i de fe-ricire. Prime te înv tura din gura Lui i pu-ne- i în inim cuvintele Lui”. „Omul bun scoa-te lucruri bune din visteria bun a inimii lui,iar omul r u scoate lucruri rele din visteriarea a inimii lui, c ci din prisosul inimii vorbe\tegura”. „Visteria bun a inimii” este punctulîn care se întâlne te sufletul meu cu fericireadin Dumnezeu, care îmi d bucuria i mul u-mirea c sunt viu i scriu despre elixirul mân-tuirii prin credin a în puterea pozitiv a gân-dirii. Fericirea este o stare de con tiin . Esteun sentiment ce vine de Sus. Nu-l pot explicai diseca cu bistiriul logicii, dar g sesc c

este minunat s tr iesc, s respir, s m minu-nez de frumuse ile din natur , s vorbesc cuoamenii, s m nânc, s -L pream resc peDum-nezeu, c m recunosc i m tiu csunt eu care scriu…M simt, chiar acum,cople it de tr iri suflete ti ce m inund ca oap vie, venit pe c i de lumin din ve nicie,din Cer: din nem rginitul Mister... i suntdeplin mul umit c pot s te-ndemn i pe tine:

Fii plin de Bucuria Mântuirii, fratecre tine!

La Editura “Kàpa” din ora ulKorydallos (o suburbie a munici-piului Pireu, aflat la 12 km sud-vest de Atena, capitala Greciei)a ap rut în acest an, în limbagreac , volumul de versuri „Dis-tihuri paradoxiste”

) al vâlceano-america-nului Florentin Smarandache,matematician i scriitor, profesoruniversitar doctor la Facultateade Matematic i tiin e a Uni-versit ii „New Mexico” din ora-ul Gallup, statul federal New

Mexico, SUA.Cartea a fost tradus din lim-

ba englez în limba greac de c -tre dr. Denis Koulentianos (n s-cut în anul 1935, în Pireu, absol-vent al Facult ii de filozofie dinPireu, cu masterat în Rela ii Pu-blice, la Atena, ziarist, prozatori poet, autor a 14 c i, precumi al unor antologii, de in tor al

mai multor premii na ionale iinterna ionale pentru poezie,membru al Academiei Interna-ionale a Poe ilor, al Uniunii Pan-

elenice a Scriitorilor, al UniuniiPoe ilor Laurea i Interna ionali).

Placheta de versuri are 88 depagini: în paginile 4-77 sunt tip -rite distihurile paradoxiste, în pa-ginile 78-82 este publicat o pre-zentare a Paradoxismului, intitu-lat „Paradoxismul - ultima avan-gard literar , artistic i filozo-fic a Mileniului al Doilea” (texttradus din englez de c tre Teo-dora Blushi), iar în paginile 83-88 este prezentat , de c tre ace-ea i traduc toare, „Biografia sa-vantului, scriitorului i artistuluiFlorentin Smarandache” (cu ofotografie a acestuia în Alaska,în 2009, actualizat i extins de

tre profesorul de matematicMihály Bencze de la Colegiul Na-ional „Áprily Lajos” din Bra ov,

directorul Editurii „Fulgur” dinBra ov).

Pe prima copert este publi-cat o fotografie din anul 2006 alui Florentin Smarandache lapoalele celebrei coline Acropole

din Atena, iar pe coperta a patrase afl dou opere de art digital(lucr ri de grafic ) executate lacomputer de c tre Florentin Sma-randache (care în primii ani dupabsolvirea Facult ii de Matema-tic din Craiova, ca ef de promo-ie, a lucrat la Centrul de Calcul

Electronic al Întreprinderii de Uti-laj Greu din Craiova, iar la înce-putul anilor ’90, a lucrat ca ingi-ner de soft la Compania „Honey-well” din Phoenix, statul federalArizona, SUA).

Edi ia princeps a c ii „Dis-tihuri paradoxiste” a ap rut înanul 1998, la Editura „Dorul” dinmunicipiul Aalborg, din Dane-marca, în limba român , cuprin-zând i o prefa a autorului, in-titulat paradoxist „Cu\vântînainte i înapoi” (Al patruleaManifest Paradoxist). TeoriaDistihului Paradoxist, în careexplic pe larg acest gen nou de

poezie, numit „distih paradoxist”,prezentând algoritmul de crea iei tipurile de asemenea distihuri.

Conform defini iei date de autor,respectivul gen poetic este for-mat din dou versuri antitetice(de regul , al doilea negându-lpe primul), care definesc titlulsau fac o punte de leg tur cuacesta; de exemplu, distihul para-doxist „PERPETUUM MOBILE”:„Într-o stabil /Instabilitate”.

Traducerea în greac este ceade-a cincea traducere a acestei

i, dup cele din limbile: sârbo-croat (în anul 2000), englez(2006), chinez (2008) i rus(2010).

Mircea MONU

Florentin Smarandache(“Distihuri paradoxiste”)– tradus \n grece[te!

Florentin Smarandachela Atena (sub Acropole), 2006


Iulian CHIVU

Dialoguri indo-europene:Fluxuri [i refluxuri

Am valorificat i cu alte prilejuri informa iidintr-o lucrare a lui Georges Dumézil (1),Mythe et épopée, I. L’idéologie des troisfonctions dans les épopées des peuplesindo-européens - Gallimard, 1968, c reia amputea s -i ad ug m i alte titluri la fel de in-teresante din opera orientalistului (Mitra-Varuna, essai sur deux représentationsindo-européennes de la Souveraineté -1940; Aspects de la fonction guerrière chezles Indo-Européens - 1956; Heur et malheurdu guerrièr, aspects de la fonction guerrièrechez les Indo-Européens - 1969; Le verbeoubykh, études descriptives et comparatives- 1975 etc.). Aceste lucr ri, mai mult decâtaltele, relev o serie fluxuri i refluxuri cultu-rale demonstrate inclusiv în celebrul cataloginterna ional al pove tilor al lui Antti Aarnei Stith Thomson, The Types of International

Folktales (2). Pe aceea i tem , relu m i deaceast dat , dintr-o alt perspectiv îns ,câteva interferen e care pun în eviden cpe plan cultural asimil rile i schimburile devalori s-au f cut la modul tacit, nu f barierei f asimil ri, predilect dinspre Orient spre

Occident, spre deosebire de ideile filosoficei cu atât mai mult de cele religioase ale c ror

confrunt ri au cunoscut adeseori tensiunizgomotoase. Modelul indian, afirmat cu pes-te 1.500 de ani î.Ch. printr-o serie de scrieribine conturate ca structur , organizase o so-cietate în patru caste riguros determinate(brahmana, kshatriya, vaishya, sudra ichiar paria, aceasta din urm mai pu in re-cunoscut ), iar Vedele f ceau distinc ie clarîntre cele patru etape ale ciclului vie ii (Ash-rama), axate pe des vâr irea etic . Ele înce-peau cu etapa uceniciei (ini iatic ), apoi etapacasnic (în sensul func iei de perpetuare),continuau cu semiretragerea (îndep rtareade partea material a vie ii) i se încheiau curenun area (echivalent brahmanului). Si-multan cu ele se formau principalele virtu imorale: sinceritatea (satya), d ruirea (dana),ab inerea (dama), priva iunile (tapas), fide-litatea (himsa), în sensul de integritate cor-poral (3). Soliditatea, omogenitatea i verti-calitatea sistemului de reprezent ri i de prin-cipii hinduse, cu antecedente dravidiene in-suficient identificate, dar cu certitudine asi-milate, aveau s se rezume în dou principii

esen iale: Dharma (datoria) i Karma (ac i-unea, efectul), din care decurgeau pl cerea(sukha) i durerea(dukkha). Acestea se re-flectau în patru mari scopuri umane: Artha(interesele materiale), Kama (pl cerea),Dharma (datoria social ) i Moksha (eli-berarea), în bun parte legate de cele patruetape ale vie ii. Aceast structur sistemicde principii face ca la indieni, cu tot poli-teismul lor, între religie i moral s fie ex-cluse tensiunile i contradic iile a a cum sevor manifesta în Occident nu numai în epocamodern , cu toate c i grecii avansau ideea

virtu ile sunt garantul leg turii indestruc-tibile dintre om i divinitate, dup cum spunePlaton, definind i el patru virtu i esen iale,respectiv în elepciunea, vitejia, pruden ai dreptatea, c rora Plotin le adaug mai târ-

ziu cele trei virtu i cre tine: credin a, dej-dea i iubirea. C sistemul indian ar fi prece-dat celelalte sisteme din istoria civiliza iiloreste îndoielnic pentru o parte dintre cerce-

tori. De pild , Richard Laurence (1760-1838), arhiepiscop irlandez de Cashel în 1822,distins profesor de ebraic i canon deChrist Church, Oxford, în 1814 a realizatprima edi ie englezeasc a ii lui Enohdin limba etiopian i, judecând dup de-scrierea celei mai lungi zile a anului, crede cautorul textului, Enoh, va fi tr it probabil înzona Caucazului de Nord sau poate a Car-pa ilor, nicidecum în Palestina, iar aceastcarte ar fi mult mai veche decât cea a lui Noe.Teza lui despre genealogia reptilo-uman înzona Carpato-Caucazian se subsumeazcelei a descenden ei hittite, feniciene, sciticei tracice a arienilor. El consider c din zona

Caucaziano-Carpato-Alpic arienii ar fi co-borât spre câmpiile Sumerului i mai apoi pemeleagurile Nilului. Teza este însu it i deistorici oficiali care consider c civiliza ia ireligia hindus au ap rut printr-o migra iemasiv a arienilor c tre valea Indului, prinjurul anului 1550 î.Ch., ocazie cu care a fostintrodus limba sanskrit în India i odatcu ea textele vedice. Exploratorul britanicLaurence Austine (1854-1938), c ruia îi da-tor m o serie de lucr ri publicate în urmaacestor expedi ii (4), a continuat i el apro-ximativ pe aceea i linie. El crede c primuluirege al Indiei, consemnat de istorie i men-

ionat în Mahabharata, a fost arian i a fosttotodat i ultimul rege istoric al hitti ilor.Un al doilea val de migra ie, potrivit aceleia isurse, s-ar fi derulat în sens invers, prin tri-burile khazare, în sec. al VIII-lea d.Ch. Kha-zarii erau converti i la religiile evreie ti, adep ipoate ai unuia din Talmudele care au circulatîn timpul st pânirii babilonene, dup careevreii nu au mai avut împ ra i. Khazarii s-auîndreptat spre stepele ruse, orientându-seapoi spre inuturile baltice ale Estoniei i Li-tuaniei, tocmai secven a pe care o prinde iGeorges Dumézil în lucrarea despre care vor-beam la început. Zeii indieni, potrivit imnu-rilor vedice, ne prezint un Indra irascibil,care îl provoac pe Varuna i-l amenin c -i va distruge tot ceea ce st pâne te, tot a acum fac i zeii greci în Olimp, dar i balticiiOdin i Porr care, potrivit lui Harbadsjadridin Edda, se confrunt într-un dialog plin deinjurii (5). Reprezent rile de tip cosmogonicdifuzeaz dinspre Orient spre Occident i încazul zei ei Pritvi (zei a p mântului), similarDemetrei ori Cibelei. Ea este o Aditi carest pâne te peste trei ceruri i trei p mânturi,adic este o Trimundi, reprezentare con-servat i în unele pove ti consemnate înFolktale Types. Tot o astfel de leg tur estei aceea dintre imnurile c tre as sau Au-

rora, i ea nevoit s suporte capriciile in-fatuatului Indra, i bocetul Ziorilor, din fol-clorul funerar românesc, ori colinda Ziorilor,din tradi ia de Cr ciun. Un alt motiv consem-nat i el de Antti Aarne i Stith Thomsonal turi de multe altele urm rite i de Dumézileste i cel al frumoasei Sukanya, so ia asce-tului Cyavana, ispitit de Asvini cu promi-siunea de a-i întineri so ul. Odat scos înti-nerit din apele lacului miraculos, Cyavanaeste identic la înf are cu cei doi Asvini,îns supus probei cunoscute din multe bas-me occidentale Sukanya îl va identifica peCyavana, al turi de care va r mâne timpnem surat. Alte motive relevate de Dumézil,care exced îns circula ia folcloric , se inte-rsecteaz cu motive biblice bine cunoscute.


De pild regele regilor din Mahabharata,Yayati, atinge des vâr irea i î i asigur unloc etern în ceruri, numai c la un momentdat este p truns de un stupid impuls de or-goliu. Indra îns îi cite te în suflet i îl alungdin mijlocul celor mai distin i i din cauzadispre ului pe care îl sim ea pentru sterili-tatea unei astfel de existen e. Interpelat deIndra, acesta nu- i schimb gândurile nicisub amenin area întoarcerii printre oameniibuni. În acela i context, se pot face leg turiîntre bogatul generos Vasumanas i pildatân rului bogat (Marcu; 10.21). Sistemul ve-dic a continuat s se explice i mai târziu,unele elemente ale acestuia reg sindu-se iîn marile religii ale lumii, ca de pild în cre ti-nism, a a cum ar fi trinitatea vedic Agni-Vaiu-Surya (vs. Tat l, Fiul, Sf. Duh). Circu-la ia motivelor mitice, a celor religioase, cai a elementelor lingvistice indo-europene a

urmat c i care nu totdeauna se suprapun.Mircea Eliade (6) g se te astfel elemente di-luviene prebiblice în Epopeea lui Ghil-game , databile din timpul lui Assurbanipal(sec. VII î.Ch.), în timp ce potopul iudaic esteo compilare nu mai veche de sec. IV î.Ch.,ceea ce înt re te convingerea c „a trebuit

a tept m lucrarea medicului francez JeanAstruc (1684-1766) publicat sub titlul deConjectures sur les mémoires originauxdont il parait que Mo se s’est servi pourcomposer le livre de la Genèse (1753) ca scad prejudecata unei origini divine a Bi-bliei” (7). Eliade demonstreaz cu o com-para ie textual a dou surse ale Hexa-teuchului pe seama elementelor iahviste i acelor iehoviste ca s ajung la concluzia cîn documentul iahvist, care îi precede celuiiehovist, potopul se apropie mai mult demodelul caldeian decât de cel elohist (ex:„Utnapi tim depune 7 vase de sacrificiu pemuntele unde s-a oprit corabia” - Ghilgame ;„Noe e vestit cu 7 zile înainte de potop, ia cusine 7 perechi de fiecare animal curat, la in-tervale de câte 7 zile d drumul porumbeilor”- documentul iahvist). În continuare, M.Eliade, exprim ca i Dumézil convingeripotrivit c rora literatura indian a adus se-rioase influen e în cultura universal i înspecial în mai toate colile filosofice. i înplanul religiilor se pot semnala astfel deleg turi inclusiv între religia indian i ceamozaist , unele dintre acestea f când su-biectul unor studii care au luat în calcul închip prioritar datele istoriei, a a cum a fostde pild reputatul biblist german, protes-tantul Julius Wellhausen (1844-1918). Alte

cini biblice vin dinspre literatura anticegiptean , a a cum s-ar judeca, de pild ,unele asem ri dintre Pildele lui Solomoni textul egiptean Amen-em-ope din care re-

producem doar un exemplu din atâtea posi-bile: „Pleac urechea ta i ascult cuvintelecelor iscusi i i inima ta îndreapt-o spre tiin amea” (Solomon; 17), respectiv „Pleac ure-chea ta, ascult ce î i voi spune, îndreaptinima ta spre în elegerea lor” (Amen-em-ope;1) sau, în Cartea mor ilor egiptean , la ju-decata lui Osiris, cel r posat se m rturise te:„Nu am ucis, nu m-am l sat înduplecat spreomor. Nu am fost desfrânat în sanctuare, nuam furat, nu am min it”, vizavi de Decalog:„S nu ucizi! S nu fii desfrânat! S nu furi!

nu m rturise ti strâmb împotrivaaproapelui t u!” (Exodul: 20;13-16). Leg -turile i mai ales confrunt rile religioase aucontinuat s se extind îns odat cu apari iacre tinismului, un adev rat test pentru celemai multe religiile vechi. Mircea Eliade, unuldintre cei mai buni cunosc tori ai cultelorhinduse, ne d un exemplu (8), acela al unuimare mistic indian, Sadhu Sundher Singh,care a fost întrebat ce l-a convertit la cre ti-nism. Acesta ar fi r spuns c L-a g sit peChristos. Interlocutorul s u îns insist safle ce nu-i oferea vechea lui credin în doc-trin sau în principii i ce-i ofer în schimbcea noua. Sadhu r spunde invariabil: „Nueste nici principiu, nici doctrin ; este IisusChristos”, în sensul s u de orizont credibilîn fiin i în duh, ceea ce este uimitor pentruun hindus, tiut fiind c hinduismul, dezvol-tat într-o mul ime de coli filosofice i mistice,a continuat s evolueze pân în zilele noas-tre. Misterul prolifer rii unor coli mistice saureligii cum ar fi de pild buddhismul ijainismul este c ele deriv f contradic iiesen iale unele din altele, pe criteriul acelora itemelii subliniate de Rig Veda (9), însislamismul i cre tinismul au fost introdusede ocupan i nu f a declan a o reac ie derespingere din partea fundamentali tilorbuddhi ti, amintite inclusiv de indiani tii oc-cidentali (10), sau din partea jaini tilor (11).Îns astfel de confrunt ri au cunoscut i ce-lelalte mari religii. Islamismul, socotit în egal

sur religie, ordine social i civiliza ie,este ast zi împ rt it de circa un miliard deadep i (cam a asea parte din popula ia lumii),numero i dintre ei converti i la aceast religiedoar într-un singur secol, cel de dup moartealui Mahomed, i astfel islamismul ajungepân în Spania, Galia, Africa de Nord, în Egipti în Maghreb (12). i el a fost zdruncinat

serios de o serie de asasinate în lupta pentruputere (de pild cele din sec. VII d.Ch.), dupce în sec. II se afirmase o coal separatistde teologie speculativ , cea a kalam-ului idup separa ia ii ilor de sunni i (ace tiacontinuând s r mân majoritari; sunna =drumul). Pe de alt parte, dup cum se tie,nici cre tinismul nu a fost scutit de schismei de contradic ii asupra c rora nu este cazul

insist m aici, fiindc ne intereseaz maimult circula ia ideilor religioase i filosoficeîntre Orient i Occident, sub genericul dia-logului indo-european. Îns nu putem s nuamintim i de aici evenimentele din timpulPatriarhului Constantinopolului Acachie(471-489), Henoticonul (13) i conflictuldintre Orient i Occident. De aici lucrurile auevoluat contradictoriu mult vreme. De acum,împ ra ii bizantini vor fi încorona i numai cuacordul patriarhului, înv tura adoptat laCalcedon nu va fi asimilat de Biseric , eafiind mai degrab o nega ie a tezelor cre tineanterioare, ceea ce mul umea doar un num rmic de antiohieni, pe modera ii de la Cons-tantinopol i pe misionarii romani, în schimbSinodul de la Calcedon era considerat decre tinii egipteni o tr dare, opinie pe carevor împ rt i-o i sirienii care ajung s afirmechiar c se încearc o reabilitare a lui Nes-torie. Iar dup Zenon (425-491 d.Ch.) i dupAnastasius (491-518 d.Ch.) prolifereaz mo-nofizismul, când Biserica din Constantinopolse izoleaz astfel pentru mai multe decenii,în timp ce alia ii calcedonienilor prindeauteren, ace tia fiind papii de la Roma, i seajunge la schisma acachiana ce se va stingela 518 d.Ch. Simultan, în Orientul Mijlociu,cre tinii arabi supravie uiesc în mijlocul isla-mismului în chip special inând seama deemula ia ideilor filosofice, tiin ifice, a pro-greselor matematicii de acolo, uita i de cre -tinii occidentali care v d în Orientul Apropiatdoar islamism exclusivist i care uit c , înfond, religia cre tin s-a n scut în Orient.Tradi ia cre tin în zona arab continu întrei direc ii: direc ia melkit (profund calce-donian , promoveaz cele dou firi ale luiIisus), iacobit (monofizit , împ rt it decop i i armeni) i nestorian (adept a douipostaze si a dou firi ale lui Christos, îm-

rt it de asitieni). Cea mai reprezentativpentru cre tinismul oriental este Bisericacopt din Egipt, dar i de Biserica asiro-cal-deean , de cea siriac i de cea maronit , dinLiban. Aceste biserici au rezistat în contextislamic inclusiv din cauza deschiderii limbiiarabe spre men inerea unit ii cre tinilor deaici, din cauza leg turilor acestora cu lumeabizantin , precum i prin implicarea cre tinilorarabi mai ales din sec. al XIX-lea în problemaOrientului pe rela ia acestuia cu Anglia,Fran a, cu Rusia i chiar cu Statele Unite.Lucrurile sunt aprofundate cu competende Stelian Gombo într-un eseu despre cre -tinismul arab ca tradi ie i teritorialitate,în cadrul aceluia i dialog indo-european. Dead ugat îns c acest dialog este complex,derulat pe multe paliere i ajunge pân lanivelul lingvistic, despre care am mai vorbiti cu alte prilejuri (14). Din acest plan, vom


ilustra cu un singur exemplu, luat la întâm-plare: , subst. grec care în limbajulreligios se apropie în latin de providentia,iar în limba român de pronie (dar, voin a luiDumnezeu, grija Lui pentru Fiin ), - a cunoa te din nainte; (prefix de deri-vare savant ) + (a cunoa te), cu radi-calul în (intelect, ra iune), cu uz filosoficîn noez (perceprea realit ii, la Husserl). Opreocupare special pentru acest dialog asus inut-o Karlfried Graf Durckheim (1896-1988), fondatorul unui Centru de formare iîntâlniri de psihologie existen ial , cele 20de c i ale sale (15) fiind de fapt temelia stu-diilor de interferen dintre Meister Eckhart(tradi ia mistic cre tin ) i Zen (Calea di-rect spre Satori, al c rei nume se trage dela coala Soto, ini iat de niponul D gen,dup moartea lui My zen, când r mâne întov ia maestrului chinez Ju-jiing). În prac-tica lui profesional avea s constate c unadintre suferin ele fundamentale ale omuluiar fi aceea de a- i r mâne str in sie i i de anu putea fi în esen a lui adev rat . S nu ui-

m în schimb rolul evreilor în promovareatemeliilor cre tinismului pretutindeni în isto-ria exodului lor. Primii cre tini au ap rut înrândul popula iei palestiniene printre care seaflau i etnii semite. De aici, cre tinismul s-aextins spre popoare politeiste precum greciiori romanii, cu toat confruntarea dintre ve-chiul rit iudaic i discipolii lui Iisus. Nouacredin , în misionarismul ei, are capacitateade a se adapta obiceiurilor altor popoare,

tând astfel o deschidere universal , ve-chiul cult mozaic r mânând minoritar. Dogmacre tin , prin impetuozitatea ei, considercre tin tatea drept Noul Israel, iar dup Con-ciliul de la Vatican, potrivit filia iei sale, cre ti-nismul descinde din „bunul m slin” al popo-rului lui Israel i el confruntat cu unele pro-bleme dogmatice, a a cum a fost cazul re-construc iei Templului dup revenirea evre-ilor din exil când ace tia refuz sprijinul sama-ritenilor din considerentele legii israeliene aHalahei (codul religios al evreilor ortodoc i),dup care evreu este doar acela care s-a n s-cut dintr-o mam evreic sau orice alt per-soan care ader la iudaism în acord cudogma evreiasc . În drumul s u spre Orient,cre tinismul întâmpin piedici i ostilit iserioase pentru c d o nou perspectivreligioas . De pild în India, ara cu un milionde zei i cu peste un miliard de locuitori suntînc multe milioane de oameni care nu auauzit înc de Hristos, de i misionarii cre tiniau ajuns aici cu sute de ani în urm (16).Constitu ia Indiei, spune Mircea Eliade, într-o conferin din 1935, îng duie în principiuoric rei persoane ori grup religios libertateaconfesional , cre tinismul îns cunoa te

ecul în India, iar în ultimul timp extremis-mul Hindutva declan eaz o ac iune amplîmpotriva musulmanilor în anii ‘90 care de-

te persecu ia i atinge forme violente,soldate cu victime. Pentru a preveni astfelde reac ii, Festivalul Narmada (Social Fair forMother Marmada - februarie 2011), cu toate

surile de securitate, nu a fost lipsit de ma-nifest ri zgomotoase i chiar violente, gru-puri de extremi ti hindu i avertizând dinvreme c acest festival va duce la cur irearegiunii Madhya Pradesh de cre tini. Înacest climat de nesiguran apar temeri lanivel înalt privind respectarea dreptului lalibertate religioas în India, mai ales c bi-sericile de aici reclam i ele noi curente degândire occidentale ce vizeaz teologia li-beral , universalismul sau nominalismul. Lavremea lui (1935), însu i Eliade, bun cunos-

tor al sistemului religios hindus, se ar tasceptic privind ansele cre tinismului în In-dia i de aceea misiunile succesive de aici„s-au temut s -l lase singur pe Iisus Christosîn aceast ar atât de religioas ” (17). Fade aceste manifest ri extremiste (cu referirela cele din Andhra Pradesh) ia atitudine iVaticanul în 2008. i în România se fac ob-serva ii asupra acestor confrunt ri, mai alesdup invazia armatei indiene în Bangladesh,din 1971, când mi carea Dalit (spart, c lcatîn picioare) reu te convertirea unor hin-du i marginaliza i, dup cum consemneazprof. univ. dr. Nicolae Achimescu (18). Cutoate acestea, dup cum s-a putut observa,printr-un neîntrerupt dialog indo-european,Orientul, în ciuda conservatorismului s u, acâ tigat mai mult în form de la Occident,dup colonizarea lui, în timp ce Occidentul,cu tot apetitul lui pentru înnoire, î i datoreaztemeliile de con inut Orientului. A adar, sepoate spune f ezitare c Occidentul

mâne s afirme aproape exclusiv con inutulvie ii i al devenirii ca umanitate, în timp ceOrientul se remarc prin consecven a cu careleag acest con inut de sensul moral almântuirii Fiin ei ca individualitate.Note:1.Dumézil, G. (1898-1986), filolog, etnolog i is-toric al civiliza iilor, i-a început cariera universi-tar la Var ovia, ca lector. Î i ia doctoratul cu tezaLe Festin d’Immortalité (Festinul nemuririi) ale

rei trimiteri se refer la mitologiile indo-euro-pene. Cariera sa universitar continu la Istanbul(1925-1931), apoi la celebra Universitate din Up-psala (Suedia), dup care se întoarce în Fran a, laÉcole pratique des Hautes Étude unde se ocupde studiul comparat al religiilor indo-europene.Pân la pensionare (1968), timp de 19 ani, ocupla Collège de France o catedr special creat pen-tru el, axat pe civiliza ia indo-european . Maipred înc trei ani dup pensionare în SUA, iar în1978 este ales membru al Academiei Franceze lapropunerea lui Claude Lévi-Strauss. Lucrarea Miti epopee cunoa te mai multe edi ii, în 1993 fiind

tradus i în limba român (Gabriela Cre ia, Fran-

cisca B lt ceanu i Dan Slu anschi), urmându-iîn traducerea lui Petru Cre ia Zeii suverani ai in-do-europenilor, apoi Uitarea omului i onoareazeilor, Cele patru puteri ale lui Apolo (ambele întraducerea lui George Anania) precum i toriiindo-europene;Cincisprezece chestiuni romane(traducerea Mihaelei Paraschiv).2. Lucrarea, care promoveaz metoda geograficîn folcloristic , a fost început de finlandezulAntti Aarne (1867-1925), care public în 1910Folktale Types, apoi este continuat de ameri-canul Stith Thomson (1885-1976).3. Upani adele vorbeau numai despre trei virtu iesen iale: Damyata (st pânirea de sine), Datta(d ruirea sau sacrificiul) i Dayadhvam (compa-siunea)4. Buddhism of Tibet or Lamaism, With Its Mys-tic Cults, Symbolism and Mythology and in ItsRelation to Indian Buddhism (1895); Among theHimalayas (1899); Lhasa and Its Mysteries-Witha Record of the British Tibetan Expedition of1903-1904 (1905); Aryan Origin of the Alphabet(1927); The Makers of Civilization (1929);Sumer-Aryan Dictionary. An Etymological Lexi-con of the English and other Aryan LanguagesAncient and Modern and the Sumerian Origin ofEgyptian and its Hieroglyphs (1927).5. Dumézil, G.; op. cit.,p.1966. Eliade, M.;Morfologia religiilor, ed.a II-a,Ed.Jurnalul Literar, 1993.7. op. cit., p.198. Eliade, M.; Tainele Indiei - texte inedite, Ed.Icar, f.a., p. 1269. „La origine, tenebrele acopereau tenebrele, totceea ce se vede nu era decât un val inform. Închisîn vid, Unu, accedând la Fiin , a luat atunci na -tere prin puterea c ldurii. S-a dezvoltat mai întâidorin a, primul germene al gândirii. C utând prinmedita ie, în sufletele lor. În elep ii au g sit înnon-fiin , locul Fiin ei” (Rig Veda; X, 129)10. Silburn, L.; Le Bouddhisme, Paris, 1977 sauBechert, H. i Gonbrich, R.; Le Monde du boud-dhisme, Paris, 1984 etc11. Religie a a a-zi ilor Înving tori, o religie aus-ter i deosebit de riguroas care mai num iast zi peste trei milioane de adep i.12. Brosse, J.; Mae trii spirituali, Ed. Albatros,Buc. 1992.13. Schism care poart numele lucr rii publicatela începutul sec. al VI-lea de Zenon, scris în in-ten ia de a gr bi stingerea conflictului dintre orto-doc i i monofizi i, declan at dup Sinodul calce-donian.14. vezi, de pild , Chivu, I.; Homo Moralis. Mariparadigme etice i etosul românesc, Ed.Herald,Buc.,2008 ori lucrarea lui Munteanu, E.; Studiide lexicologie biblic , Ed. Univ. A.I. Cuza, Ia i,1995 .a.15. Dintre acestea amintim: Hara-Centre vitalde l’homme, Le Courrier du Livre, 1969; Le Zenet nous, Le Courrier du Livre, 1976; Le Son dusilence, Cerf, 1989; L’Homme et sa double tran-scendence, Albin Michel, 1996 etc.16. Cel mai cunoscut misionar cre tin, baptistulWilliam Carey (1761-1834), care r mâne acolopatru decenii, traduce Biblia în India în mai multedialecte, inclusiv în sanskrit , exemplul lui fiindpreluat i de al i misionari care au avut de înfruntatatacurile extremi tilor hindu i.17. Textul a fost preluat din cartea Mircea Eli-ade, 50 de conferin e radiofonice, 1932-1938, Ed.Humanitas, Buc., 2001, p. 180-18118. Achimesscu, N.; în ziarul Lumina, 30 ian.2010, p.1.


Cornel GALBEN

Cea de-a cincia carte de po-eme a Marietei R doi Mihare nu doar un titlu insolit - Aten-ie, se închid u ile! (Ed. Tractus

Arte, Bucure ti, 2008) -, ci i unscenariu dup care este elabora-

, o simbolistic subterandificil de depistat dac nu ai înspate un bagaj de cuno tin e ca-pabil s te pun în rela ie cu trimi-terile subtile ale celei ce se vreacând „ultimul c lug r trapist, dinspecia aceasta nevorbitoare”,când un „Iisus al c bu ilor”,când un altfel de Dumnezeu, dor-nic s recreeze lumea, aceast„ras incestuoas /în care su-fletul devine om cu timpul”.

Copil „mixt - o întâlnire desimboluri abstracte” înc de lana tere, poeta penduleaz întretrecut i prezent, c utând cu asi-duitate o cale a întoarcerii întimp, dar nu oricum, ci prin adu-cerea imediatului la origini i,concomitent, prin purificarea a-cestuia într-un alambic ce presu-pune atât riscuri asumate, cât isacrificii, mergând pân la pro-pria crucificare.

Bulversat i s tul de mize-ria cotidian , Marieta R doi Mi-

se a eaz În rând cu tâl-harii, poemele acestui prim ciclupunându-ne în palm inima sa„expatriat ”, buim cit de fric ispaime, dar capabil înc s se re-volte, s se ia la har cu „târfa dera iune”, cea care-i face un „semnindecent/de un ro u aprins”.

La vârsta sa, „b tut pe mu-chie”, nu-i vine greu s constate

via a e o „nesocotin abso-lut ”, c întâmpl rile au intrat în„confuzie grav ”, c tr darea „si-muleaz orgoliul”, c vechile re-mu ri î i „sap singure groa-pa”, c „ruinele se ridic la supra-fa ”, c absen a „absoarbe pânla ultima pic tur ” i înc multealtele, ce o duc spre concluzia c„Trecutul a r mas netr it/ i via anici n-a început”.

Oscilând între „ce este i cear trebui s fie”, poeta încearc

evadeze din „exilul mâniei”, sse ini ieze în „puterea convin-gerii”, s dep easc „frontierapercep iei”, s fac abstrac ie defaptul c „r zboiul uit rii las se-chele pe via ” i, scuturându-se de trând veala în „lumina cre-puscular ”, se „supune la caz-ne”, tr ind simultan „sucombarei na tere/din nevoia de echili-

bru”, de a se lep da de „patruzecide ori” de „venele viciului” i dea se ridica, mai curând, la „nivelulîntâmpl rilor viitoare”.

De i „departele va r mânedeparte definitiv”, cea st pânitde fric prinde curaj i cuteaz

mai despart apele înc o dat ,suflecându- i mânecile i trudindcot la cot cu Dumnezeu pentruedificarea unei lumi noi, nu îna-inte îns de a face peniten („su-fletul se ca singur pe cruce /i strig : Iart -m , Doamne, am

tr dat”) i de a cere atât sprijinulCreatorului, cât i pe cel al tat lui

mântesc, trecut, la rându-i, înlumea ve nic : „Elibereaz -mi,tat , povara din um r/ pân nu-iprea târziu,/ s -mi creasc zborulînalt.”

Cu invocarea tat lui, de altfel,ne întâlnim i în cel de-al doileaciclu - Manuscrisele de la MareaMoart -, pierderea acestuia fi-ind acut resim it de fiica iubi-toare, care merge pân la a- i asu-ma responsabilitatea dispari iei( rturisesc acum, // eu l-amucis pe tata, / i-am smuls sufletuldin âni / cu harponul, // pentru

sim urile nu mai judec nor-mal, / am s -mi stârpesc i ultimul

scut / nu-mi mo teneascinstinctul. // Tat , i-am smuls su-fletul aburind / i l-am înghi it pe

turate.)i cum „p catul devine vir-

tute” adeseori, propov duie te„credin a cuvântului tragic”,chiar dac îndoiala a for at-o streac pe cel lalt mal, acolo unde„numai ochiului de ap / îi esteîng duit s priveasc ”. De dataaceasta, „atacul i ap rarea ne-gociaz ” în favoarea sa, timpul

i „uit num toarea / i o ia dela cap t”, inima nu se mai „în-toarce cu cheia”, evolu ia pre-zentului o catapulteaz într-un alt„r zboi al tr irii” i, odat ajunsîn „civiliza ia necunoscut , uit

, nu demult, clama: „Da i-mi opatrie, oricât de mic ,/ s fie nu-mai a mea!”

Rând pe rând, prunc pe care„nicio mam nu-l mai revendic ”,gravid urcat pe „capra obste-tric ”, „impostor, / devalizator ifalsificator”, orb ce nu- i „caut

zul,/ dac tie c e orb”, om cei-a întâlnit zidul i a plâns pentru Dumnezeu a f cut o „lume mai

proast / decât s-a a teptat”, ul-tim c lug r trapist, ce a „colindat

Metrou spre eternitate

lumea înaintea lui Abraham”, a„reciclat prejudec ile” i a „de-pozitat primordialul / în memoriaafectiv ”, imprevizibila poet ne-a demonstrat, iar i, c verbul

u direct, sclipitor, puternic, neprovoac tr iri intense, ne obligla medita ie i ne deschide caleaspre o mai bun cunoa tere nudoar a eului s u liric.

Scenarist, regizor i actor de-opotriv , Marieta R doi Miha imaginat, de fapt, o veritabilpoveste filmic , în care titlurile,subliniate cu aldine, constituieele însele un poem în jurul c ruiagraviteaz celelalte, tot a a cumversurile eviden iate cu italicedau via unor poeme cu nimicmai prejos decât acest ferme-

tor omagiu adus autorului Ne-cuvintelor: „Când m gândesc laNichita / îmi vine s plâng, / ochiimei nu plâng cu lacrimi, / ci cuochi. // V zutul i nev zutul - / odeficien ireparabil . / Ursul ier-nii viseaz la tine-n trup. / Ningeorbe te. // Mi-e dor de vedere,Nichita, / dac tu e ti pretutin-deni, / arat -mi-te!”

Ajuns ea îns i la ziua ju-dec ii mature, poeta a c rei re-ligiozitate discret o descoperi latot pasul e convins c , de acum,odat urcat Golgota „resemn riiacute”, î i poate lua r mas bunde la „na terea îndelungat ”,urmând s tr iasc „indepen-den a pe picior mare”. Cartea „le-gat în piele de leopard” e, a a-dar, fructul copt din „copacul cu-noa terii aprofundate”, semnul

autoarea se men ine în lumeabun a poeziei autentice, feritde experimente i de trivialit ileultimelor promo ii.


Ion PACHIA TATOMIRESCU

Etnologul, folcloristul, antro-pologul, etnosoful Iulian Chivu,autor al unor deja-celebre lucr ride cercetare interdisciplinar(«Basmul cu Soarele i Luna»,1988; «Cultul grâului i al pâiniila români», 1997; «Semioz ideictica semnului în credin eleromâne ti», 2006; «Homo mora-lis. Mari paradigme etice i etosulromânesc, 2008), prin recenta salucrare, Spiritul pendulator.Eseurile de la Stuttgart (2010*),ne certific , într-o aur a c reidensitate de fotoni cre te admi-rabil de la un anotimp la altul, odescenden de noble e vulc -nescian , un eseist profund i deautenticitate „cutumiar-valahi-

“ de care spiritul vremii trebuiein cont la un mod indicativ,

imperios-prezent.Din cuvântul înainte semnat

de Lucian Hetco, spicuim pentruDistinsul Receptor câteva aser-iuni întemeiate pe substan a

eseistic de excep ie din aceastcarte de s rb toare a Ideii: «Co-laborator al revistei româno-germane, „Agero“, din Stuttgart,de unde i subtitlul acestei lu-cr ri, Iulian Chivu face o not a-parte în sumarul revistei i printemele abordate, i prin stilul luiconcis, cu prec dere pe idee. În

Zigzagare [i „spirit pendulator“

aceast nou lucrare […], conti-nu preocup rile din „Semioz ideictica semnului“ […], continuîn sintez o serie de observa iide natur etic , dar i de psiho-logie etnic , pe care tematic nule putea include în „Homo Mo-ralis“, dar a c ror valabilitatepoate str luci în independen .Dac , de pild , filosoful C. Noicaidentifica ase maladii ale spiri-tului contemporan (maladiile de-termin rii), Iulian Chivu identi-fic , dintr-o alt perspectiv , totatâtea nefericiri ale gândului:nefericirea comodit ii, a cute-zan ei, a vrerii, a rezisten ei, a dis-ciplin rii i a concilierii. […] Au-torul nu se cantoneaz în lingvis-tic i îi las deschise contro-versele, ocolindu-le ca pe ni tecapcane, îns atras de o anumit„gramatic a personalit ii“ încare face paradigma eului,conjug în diatezele reflexivit iiop iuni, congruen e…».

Eseurile din aceast carte -în majoritatea lor, publicate înweb-revista „Agero“, din Stuttgart(de unde i „appendix-ul“ titlu-lui) - se dispun triadic, în macro-sec iunile: (I) Nefericirile gân-dului, (II) Verba dicendi i (III)Etnologie, etnosofie.

„Accentul circumflex“ dintitlul c ii, se ive te, fire te, dineseul „panoului central“, Spiri-tul pendulator, cuprins în sec i-unea întâi («Nefericirile gându-lui»), dinspre un „pol-plus“ înbuclele culcate ale semnului /hieroglifei clasice - prin care sedesemneaz „infinitul“ - i din-spre o irepresibil sete de nuan-are a reliefurilor celebrei teorii a

pendulatorialului (folosim de-rivatul acesta pentru sugestiaspa ialit ii / arhitecturalului),„deal - vale“ / „deal - vale“, de iradiografiile spiritualit ii noas-tre pelasgo-dace (>valaho-dace)arat la toate seismografele pre-istoriilor i ale istoriilor „zigzagul“(„abis - creast - abis - creast ...“),ceea ce eviden iaz o mai cate-goric , ori, mai exact spus, „cate-gorial “ pendulare a biospirituluica „oglindire“ fidel a „tectoni-cii“ h zite „în labirint“ (aici,labirintul poate fi receptat nu ne-ap rat ca simbol tangent limiteitragic-existen iale, ci drept stra-tificare „în continente de gân-duri“, cum ar zice Poetul mileniu-lui prezent).

În spa iul / relieful pelasgo-fon, adic valah, «cu zone-tam-pon sau zone de acultura ie, care

nu exclud totu i concultura ia»,dup cum ne încredin eaz IulianChivu, unde «tot ce vizeaz iden-titatea sinelui na ional r mânenealterat, valorile comune fiindvizibile pe alte paliere ale con-vie uirii, cel mai pregnant, în co-dul moral conven ional i de tipspecial», spiritul pendulatorrezid în faptul c , într-adev r,«coexisten a […] î i producevalorile ei, ca deschidere, pe cândexisten a, ca închidere, adânce tevalorile sinelui în contradic iilei în armoniile lui»; «se împac

spiritul pendulator cu sinele h i-tuindu-se între gloata lumii per-cepute i mul imile înl uite aleexisten ei, condi ionându- i pa-cea, când de adev ruri, când devalori, când de criterii, dup o me-tafizic dogmatizat a conflictua-lit ii ontice» (p. 40).

În macrostructura triadic alucr rii (supra), se eviden iaz„nefericirile Gândului“, în „ve-cin tate“ / „concordan “ cu no-icienele „maladii ale Spiritului“,de vreme ce peren-fericita gân-dire este rodul paradoxist i „decod“ al nefericitelor gânduri,propulsându- i semnifican ii /semnifica ii în categorii grama-ticale ale unor verba dicendi, cumajoritatea „diatezelor“ Eului iale „op iunii“, întru cre terea„densit ii de fotoni“ pentru an-tropologia teluric-celest de pe„continentele“ etnologiei, etno-sofiei etc., cu neb nuite câ tiguriinterdisciplinare, ori transdisci-plinare.

(*Iulian Chivu, «Spiritul pen-dulator. Eseurile de la Stuttgart»,cu un Cuvânt înainte de LucianHetco, Bucure ti, Editura Herald,2010; pagini A-5: 240; ISBN 978–973–111–167–4).Florin M ce anu - Subacvatic


Cartea d-lui Cristian Petrulan, Monografia ora ului

Bolde ti-Sc ieni (Ora ul viselorce trebuie împlinite), Edi ia I,Editura Premier, Ploie ti, 2007,este (ca) un roman de dragoste.Când am ajuns, spre finalul ei, laCapitolul XII (din cele XVII) iam întâlnit declara ia, ca un stri-

t patetic, nit de peste m rii ri, am avut i confirmarea au-

torului. Ar merita s citez parteaaceasta în întregime, dar omitcuvinte i pasaje prin câte treipuncte de suspensie (voi proce-da a a i mai departe). Zice d-l

lan: eu „nu sunt nici sc enar,nici bolde tean. Eu sunt sibian”(acolo s-a n scut, la 27 Iunie1936), „iar în momentul de fasunt cet ean american care i-a

strat cet enia român ”. ieste „mândru, atât de cet eniaamerican ..., cât i de nobilacet enie român ” (s.n.). „Ame-rica mi-a deschis pun ile spre cu-noa terea absolut , ...îns când

esc pe spa iul mioritic al Ro-mâniei, vorba papei Ioan Paul alII-lea, este ca i când a intra înGr dina de Aur a Maicii Domnu-lui”. Cartea toat , scris pe unton sincer, este a unui om carescrie i bune i rele, nesfiindu-

se s se implice atunci când vedeceva ce nu-i convine („Vor trebui,deci, eliminate cât mai rapidaceste situa ii jenante, dac sepoate chiar anul acesta - 2007”,spune el cu o pagin mai devre-me; sau, alt dat : „Doamne fe-re te... s nu apar ... chiar Minis-terul Na ional al Manelelor!”). ieu îl cred cu totul, ca pe unul carea v zut multe locuri în via a lui(are chiar o carte, Vagabond pemapamond - Jurnal de c torii,Ed. Windows, Glen Ellyn, 2003;în Hong Kong, Noua Zeelandi Australia) i nu poate decât-mi salte inima de bucurie - cum

spunea Ha deu când citea ve-chile cronici - când primesc chiarîn inim suli a lui: „eu mi-s foartemândru mai ales de faptul c sunt,în primul rând, Român, ...îndr -gostit nebune te de România...Îns i cartea de fa , pe lângmulte altele pe care le-am pu-blicat, este tot o dovad a dra-gostei mele pentru ara Mamdin care m-am rupt”. i: „am scrismonografia localit ii Bolde ti-Sc eni cu mare dor i profundrespect fa de oamenii ei”. Mul-tele fotografii de la sfâr itul c ii,în care autorul a c utat cu ardoareclipa în care s fie al turi de per-sonalit i române ti, unele foarteprobabil aflate în turnee în Ame-rica - fiindc precump nesc ac-torii i cânt re ii de muzic popu-lar i u oar - sunt i ele semneale dragostei pentru ara Mum .Eu recunosc c sunt topit dupastfel de m rturisiri. Astfel c nupot s percep decât cu mare sim-patie opul despre Ora ul (pe co-pert : Meleagul) viselor cetrebuie împlinite.

Cartea d-lui B lan este i ocarte de amintiri, totodat , aspectsub care ea devine imbatabil . idelectabil . Dac documentelepot fi g site i folosite i de al ii,

amintirile le are numai cel care leconsemneaz . Odat consemna-te, ele devin (surs pentru) Is-torie. Autorul chiar plânge c u-nele, ale altora, au disp rut: „Câ-teva din aceste date - s sper m

nu cele mai importante - aufost deja pierdute sau au disp -rut definitiv, odat cu persoanelecare le de ineau”.

Se tie c fiecare dintre noiîntrunim laolalt i deodat treiidentit i. Este, mai întâi, identi-tatea personal i a familiei dincare facem parte. Începusem s

desprind de cas i s ies înuli (locuiam la ar ). „Al cui e ti,

(i)?”, era prima întrebare. „Allu’ Domnu’!” (Tata era Înv -tor). Abia apoi eram întrebat cum

cheam . A a i d-l CristianPetru B lan: este fiul Profesoruluide Român T nase B lan (datelesunt din carte i din corespon-den a electronic cu d-sa) i alînv toarei Margareta B lan(n scut Vasilescu). Este apoiidentitatea comunit ii locale ijude ene, pe care i-o declini cândie i din ea i intri într-o alt comu-nitate. La Ploe ti, unde a urmatLiceul „I. L. Caragiale”, pe care l-a absolvit în 1954 (a fost colegde clas cu pictorul CorneliuBaba - sunt i eu, totu i, caragia-list! - Vladimir Zamfirescu i cuscriitorii Bujor Nedelcovici, Ale-xandru Sincu, Mihai Negulescui Corneliu erban), d-l B lan,

întrebat de unde este, nu puteaspune decât c e Sc enar (ziceu). Mai târziu, ca student, din1956, la Facultatea de Zootehniea Institutului Agronomic dinBucure ti i, dup aceea, i laUniversitatea din Bucure ti, laFacultatea de Român -Istorie,absolvit în 1964 (eram i eu stu-dent în acel timp, la Istorie, carenu avea ag at de ea o coad ;cred c e vorba de „Sorbona”), a

trebuit s adauge, sau s spunnumai, c e Prahovean. Ultimadintre identit i este cea na iona-

: Român, i chiar continental :European, în func ie de cum treci,numai peste grani sau dep -ind i continentul.

Exilându-se pentru a- i „sal-va via a de mon trii comuni ti”,d-l B lan trebuie c a sim it maimult identitatea na ional . „Nutrecuse nici un an de zile, [de]când tr iam în Austria [unde emi-grase politic, împreun cu fami-lia, în anul 1985] i înc de acolodorul de România devenise uci-

tor”. (În Austria - dup ce i înRomânia cochetase cu sculptura:bustul lui Teodor Diamant i-a fostpublicat în „Magazin istoric”, închiar anul exilului, iar sculptoriiEcaterina Tudorache i tefanMacovei, care au f cut Monu-mentul Falansterului de la Sc -eni, lucrând macheta de lut în Fa-brica de sticl „Prahova” din Plo-ie ti, folosind chipul imaginat deel, l-au luat i pe el în echip : „m-au chemat i pe mine ca s mo-del m statuia împreun i am ur-cat cu ei pe o schel special , a-jutându-i pe cei doi mae tri stermine impun torul proect” - laGloggnitz-Nieder, a realizat doumari portrete religioase: Fecioaracu Pruncul i Iisus Hristos, am-bele pe fa ada vilei compozito-rului Gustav Mahler, precum iportretul primului Pre edinte alAustriei, Karl Renner, pe fa adaBibliotecii). S-a stabilit în Ame-rica, în 1986, unde a avut grij

i completeze studiile i în di-rec ia artistic , absolvind Cole-giul Harry S. Truman din Chicago,în 1989, cu o burs Pell Grantpentru cursuri de art . La TrumanCollege a fost i asistent, lucrând

Octavian ONEA

O carte de dragoste [i de amintiri(Monografia ora[ului Bolde[ti-Sc#ieni,

de Cristian Petru B#lan)


îndeosebi cu studen ii str ini,apoi a fost profesor de Limba Ro-mân la Universitatea de limbistr ine Berlitz din Chicago. Ceeace nu visa când, în copil rie, as-culta Vocea Americii, i se va îm-plini pe negândite: va deveni co-respondent al posturilor de radioVocea Americii i Europa Liber .Întoarcem pu in scala timpului:„În camerele de la etaj ale c mi-nului cultural,... locuia familiafemeii de serviciu... Fati Floarea,cu so ul ei, nea Lisandru Fati, unardelean în vârst , care era pasio-nat de politic anticomunist cai mine, un elev în clasa a VII-a lacoala din comun . În fiecare

sear , nea Lisandru m chema smergem amândoi în cabina deproiec ie, unde se afla aparatulde radio al c minului”, c ci „neaLisandru nu prea tia s prindbine posturile de radio «VoceaAmericii» i «BBC Londra», ape-lând la mine. Pe la orele 19, searde sear , ne întâlneam tainic a-mândoi în cabin , lâng aparatulde proiec ie, unde, când lipseaoperatorul Mielu Soroiu, eu pro-iectam filmele i schimbam rolele.Dup ce intram, r suceam dedou ori cheia în u , de fric snu ne surprind cineva c [-i] as-cult m clandestin pe imperiali ti,iar Nea Lisandru î i aprindea tac-ticos o igar , ne a ezam amândoiîn jurul mesei pe care se afla apa-ratul, butonam ni elu , i deoda-

, din difuzoare r suna voceafrumoas a Emanuelei Cerbu:«America vorbe te României!»”.(De dincoace, îi r spundea, prin-tr-o poezie din manualele colare,Maria Banu : „ ie- i vorbesc, A-meric !”). „Subsemnatul, nici nu

nuiam pe-atunci c voi ajunge transmit i eu tiri de la mi-

crofonul acestui iubit post de ra-dio din Washington. «Ce zici,Puiule, vin americanii au ba în stan?» - m întreba nea Lisandru,plin de mari speran e. «Vin, neneLisandre...» - îi r spundeam eucu naivitate i cu mare încredereîn zeii de peste ocean, care nicinu tiau dac România este o arsau o marc de ma ini”. Urmeazo pagin delicioas : „peste câte-va zile a venit, neivitat, un tova-

de la Secu i l-a c utat pe nea

Lisandru acas (el era plecat laserviciu), unde a g sit-o singurpe Flory, feti a lui cea mare, devreo 12-13 ani, pe care a întrebat-o dac taic -su ascult la apara-tul de radio. Flory i-a r spuns cutoat naivitatea de copil apolitic:«Sigur c ascult . De ce s n-as-culte?» « i ce ascult , p pu i-co? Radio Moscova, Radio Bu-cure ti, muzic , da?» «A, nu.Tata ascult numai Vocea Ame-ricii i Londra»”. Tot în America,d-l B lan a devenit editorul re-vistelor Academiei Americano-Române de tiin e i Arte (ARA)- al c rei membru de marc este -i nu m-a sup ra dac mi-ar da

o deslu ire. La 12-16 iulie 1993,am participat i eu la al XVIII-leaCongres al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte, cea avut loc la Chi in u. Am sus-inut comunicarea O fals dilem

- Basarabia între Est i Vest. Salaera arhiplin , oamenii erau atâr-na i de ferestre ca liliecii. Înainteamea a vorbit Emil Constantines-cu, viitorul Pre edinte al Româ-niei. (Am v zut c a i participat,ca invitat, la banchetul oferit înonoarea sa de Prim ria metropo-lei Chicago, la 21 Iulie 1998. Darde ce-i zice i: ex-pre edintele?Nu. Atunci d-l Constantinescuera Pre edintele României. Cumar fi s -i zic i eu, ex-pre edintele,la Chi in u?! Dac nu folosimtermenii corect, încurc m Isto-ria.) Toat lumea „ tia” c el va fiPre edintele i to i au vrut s au-

i s înregistreze p rerile viito-rului Pre edinte al României. Deaceea se i înghesuiser atâ ia.Dac n-a fi avut comunicarea,nici n-a fi putut p trunde în sal .Dup Constantinescu, nu poto-pul ci (aproape), vidul! Avea smi se mai întâmple a a peste unan, când, participând la SalonulNa ional de Carte de la Chi in u,edi ia a III-a, deschis la Biblio-teca Na ional cu prilejul S rb -torii Limbii (Române, dar autori-

ile se fereau deja s -i mai zica), cu o carte scris de Alexan-

dru Ligor, Vechi tip rituri în lim-ba român i unitatea na iona-

. Cu o prefa de prof. dr. doc.I.C.Chi imia, tot a a sala a înce-put s se goleasc . Cartea fuse-se publicat în cooperare de Edi-

tura Verva din Câmpina i EdituraUniversitas din Chi in u (a fostdistins cu Premiul „Simbol”) ia avut un succes de rapt deose-bit: întotdeauna exemplarele dinrafturi disp reau. Nu mai era di-rector al Editurii din Chi in u ne-asemuitul Iurie Colesnic, ci unistoric la fel de admirabil: Ion ur-canu. D-l urcanu tia d-lui cetia: cartea noastr n-a fost cu-

prins în programul de eveni-mente. i-a trecut o carte a d-lui.Când i-a venit rândul s i-o pre-zinte i, în locu-i a anun at carteanoastr , s-a iscat deodat o mareforfot . Televiziunile i radiourilei-au luat camerele i microfoa-

nele, disp rând cu cabluri cu tot.Au r mas persoanele care nu seferesc nici azi: Mihai Cimpoi, Ni-colae Dabija, Ion urcanu, bi-neîn eles - care a provocat pa-nica -, Aurelia Danu (lectora c r-ii), Pavel Balmu , Vasile Mala-

ne chi, Arcadie Suceveanu, Va-sile Andru, Iurie Colesnic, eu (re-dactorul c ii) i al ii. (A a ceu nu pot s zic c la Chi in uam f cut atunci s li pline.) Dupplecarea publicului d-lui Cons-tantinescu, în frunte cu el însu ii d-na Maria Manea-Manoliu -

pre edinta de atunci a ARA -urma i de d-nii Mircea Carp, Nes-tor Rate & Co., la Falsa dilemau mai r mas câteva persoane,între care so ia d-lui GheorgheFunar, primarul Clujului, om ceintrase în inimile chi in uenilorprin promisiuni (sper c le-a în-deplinit). Dup conferin mi-aspus cine este i m-a invitat slu m micul dejun, a doua zi, lahotelul Codru, cu so ul ei i cud-l Nicolae Costin, primarul Chi-in ului. Mi-a solicitat i un e-

xemplar din lucrare. Un alt e-xemplar mi-a fost cerut de d-l IonNegrei, istoric i redactor ef la„Cugetul. Revist de istorie i ti-in e umaniste” - unde a i ap rutcomunicarea mea, în nr. 5-6 dinacel an, sub apoul Opinii -Argumente. Acum, îl întreb i eupe fratele Petru, parafrazând cu-vintele Mântuitorului: „Simone,Simone, de ce m-a i p sit?” Ca

întregesc profilul d-lui B lan,d-sa este i creatorul primeiemisiuni de televiziune romândin Chicago, intitulat Suflet Ro-

mânesc. Acum locuie te la GlenEllyn, statul Illinois.

Când e ti în str in tate lu-crurile se inverseaz . Ceea ce eravalabil la Sc eni, nu mai e valabili la Chicago (sau devine valabil

dup un efort considerabil). A-colo, d-sa nu mai putea s spun

este „Alu’ Domnu”, sau „Ald-lui B lan”, ca imediat s se tie,la chindie, cine e i cin’ s fie. inici c e Sc enar, sau Prahovean.

i-a prezentat CV-ul de Profesorgradul I, timp de 26 de ani, deLimba Român , Limba Latin iIstorie, la diferite coli generalei licee din Prahova-România, i

de director al colii nr. 3 din Plo-ie ti, precum i de artist plastic.A dovedit ce poate i cine esteel însu i, publicând mai multe

i beletristice: Stropi de rou(volum colectiv), publicat deA.B.R. - USA, Chicago, 1987,Dincolo de curcubeu (romanpolitic i religios), Ed. North A-merica, Chicago, 1992, Amplifi-

rile t cerii (poeme), Ed. Li-berty, New York, 1993, Nestinsalumin (poeme religioase), Ed.Atlentic World, WashingtonD.C., 1993, Via a lui Iisus (sec-ven e istorice i cronologice), Ed.Holy Cross, San Francisco, 1993,Visuri cosmice (poeme), Ed. Ca-lifornia, Hollywood, 1994, Cio-buri de cristal (4000 de maximei cuget ri) Ed. Phoenix, Glen

Ellyn, 1996, Zborul destinului(roman), Ed. Eminescu, Bucu-re ti, 2003 [Ei, a murit de totLovinescu cu Sbur torul lui!],Oaspe i din Elizeu (roman), Ed.Eminescu, Buc., 2004 [ i Emi-nescu, La mormântul lui AronPumnul, „Colo, în Eliseu!...”],Teatru (Ispit i virtute, Nepri-

nitului Iov), Buc., 2006, Stin-darde transparente, Ed. Premier,Ploie ti, 2006, Ghid de conver-sa ie român-latin / Latinum Ro-manicumque colloquii enchiri-dion, Ed. Premier, Ploie ti, 2007,Enciclopedia imnurilor de statale rilor lumii, Ed. Ploie ti-Mileniul III, Pl., 2008, Imnurile

rilor din Uniunea European ,Biblioteca „N.Iorga”, Ploie ti,2008, Eros-Sonete, Ed. Eminescu,Bucure ti, 2009, zbun torii(roman), Ed. Premier, Ploie ti,2010.


Anton VASILE

De ce nu…, de ce nu acum?!..

continuare din num rul trecut

nu uit s aduc pistolul tatei. Am s -lpun aici, pe mas , în fa a mea. S -l am la în-demân . Da, uite aici în dreapta i s scriuacum, titlul, Ultimul cartu . Ah, ce truismeîmi vin în minte! Nu am pic de inspira ie. Am

-l numesc: Un pistol pentru Gandhi. Ceparadoxal a fost via a acestui mare mora-list. Pentru un pacifist ca el, pentru apostolulnon-violen ei, care a refuzat r zboiul armati i-a b tut pe englezi f s trag un foc de

arm , s moar împu cat! Da, e un titlu inspi-rat. Dar, e departe de a exprima starea mea.

Se întoarse repede cu un pistol Carpa i,din cele folosite de poli ie.

„Muzica psihedelic , relu el cu voceacavernoas , e prea slab . Îmi trebuia aceastarm . Da, o arm este un stimulent psihicmai brutal, mai violent. E înlocuitorul perfectal muzei. E excelent pentru un poem violent.

-mi bag eava în gur i s trag. Dac a fifost japonez, a fi folosit pe tele fugu. E unpe te mortal. E ca i cum ai mânca moartea.Bestial, nu?!...

Nu! Mai bine joc ruleta ruseasc . E unjoc poten ial mortal. Pentru rulet , ideal esteun revolver. Eu am un pistol. Ce rece eavapistolului! Dar, s vezi, dup primul glon ,cum se va înc lzi. Ce joc! Pistolul se va în-

lzi, eu m voi r ci. Ce paradoxal situa ie!Excelent pentru poem. Cald i rece. Exactca-n doctrina budist : voi realiza unitateacontrariilor. Dincolo de cele ce ne apar a fiopuse, toate sunt identice. Ca polii opu i!Sau ca b rbatul i femeia. Po i s i închipuice sunt b rbatul i femeia. Sunt fra ii gemeni.Nu crezi c so ul i so ia sunt fra i gemeni?Narcis nu s-a îndr gostit de propriul s uchip, cum eronat s-a crezut, ci de sora sageam , anima din sufletul s u. Adic so iasa. Întâlnirea celor doi reface androginul,fiin a primordial , descris de Platon. Nu ise pare c experimentez aici o mare iubire. Caaceea al lui Narcis. C vreau s m întâlnesccu sora mea geam , cu anima mea. Teribil!Poemul va fi o revela ie... Am s pun doar unsingur cartu , într-un înc rc tor, iar cel laltîl las gol. A a! Le introduc în fes! Acum în-chid ochi i extrag unul. Încarc i cum mi-o fiscris destinul. Trebuie s aflu dac cinevaacolo sus m iube te! Dac m iube te, mva lua la El. Nu a a se spune?! Când te iu-be te l de Sus, te ia la El. Se spune c îi eala El pe cei buni. Acum a sosit momentul saflu. Voi vedea, dac sunt bun sau r u... Dac

nu m iube te, sau dac sunt r u, p tos,cum spun cre tinii, m va l sa aici, pe p -mânt, s m chinuiesc, s -mi duc crucea... Dar,unde-i Cel de sus s -mi opreasc gestul sui-cidar? Nu este! Asta înseamn fie c m do-re te la El, fie c nu-mi poate schimba destinul.

adar, în absen a Lui, eu sunt propriulmeu Dumnezeu. Eu sunt St pânul sor ii mele.Eu decid, dac tr iesc sau mor. Ca un amanîn ex-stasis, am s pornesc în c toria asta.Ies din mine, adic din con tient i intru înuniversal, în incon tient. Moartea e o trece-re..., e o tranzi ie de faz !...’’

Îl vedeam cu gole te cartu ele, l sânddoar unul singur, în unul din înc rc toare,cum le dose te în fes, cum închide ochii iextrage un înc rc tor. Se vedea clar c eracel cu cartu . Am v zut cum încarc arma.Gata! Cartu ul era pe eav , doar s apesepe tr gaci. Doamne fere te! Era doar un jocabsurd, periculos, sau chiar î i preg teamoartea?! E un cabotin, care pune în sceno fars ? Vrea s intre în trans sub oculadrenalinei i s scrie poemul lui afurisit. Sscrie ultimul lui poem. i cine l-ar fi citit? Gata!M-am hot rât. Sun la 112, s le spun c eunul pe video chat care vrea s se sinucid .Dar, chiar dac l-ar fi depistat, ar fi ajuns po-li ia la timp?

„Te-am mai rugat, doar. Nu strica jocul! Ezadarnic s opre ti ceea ce este programat.Dac nu vrei s în elegi, întrerup transmisia.N-ai s mai vezi nimic din experimentul meu.Prive te! Doar atât î i cer! strig el. Uit -te laacest experiment metafizic literar! Nu facevreo prostie. Nu strica jocul! Ce ne este scrisîn frunte ni-i pus! Incon tientul lucreaz . Ceeste programat acolo, în lumea virtual dinincon tient, se va petrece în real. Nimeni nuse poate sustrage program rii. Am zis!”

Cred c î i preg tise din timp scenariul iprev zuse reac iile. Mi se adresa mie unuiinterlocutor anonim, ca i cum m-ar fi cunos-cut! M vizase pe mine, m inclusese în sce-nariul lui?!

„Vreau s scriu poemul acesta de via ide moarte. La asta m gândesc în acest mo-ment. N-a fost nimic planificat. În actul cre-

iei totul trebuie s fie spontan. Nimic chi-nuit. S fie ca în dicteul automat. Sau ca înîntinderea unui arc. S devii una cu arcul. Sfii chiar arcul i s geata! Asta este marea iu-bire. A sosit momentul pentru ultimul poem.Ultimul poem trebuie s fie ca o lumin orbi-

toare. Tot spiritul meu aprins într-un fulger.Dintr-odat !

Ca o particul ce se dezintegreaz i gene-reaz o pereche. Exist i nu exist acea parti-cul . Nici cuanticii nu tiu. Dar las o urm .O urm de lumin . i eu asta vreau! S las ourm ! O urm de spirit. Brutal i violent caîn romanul Tragemi-o! Ce minte diabolic pefran uzoaica asta? A descris teroarea, scriindprin baruri, cu un pahar de absint în fa . Odirty mind de care numai femeia e în stare. Sezice c s-a inspirat de la americani, din cazulacela Bonnie & Clyde.

Nu-i de mirare. To i avem ceva murdar înmintea noastr . Incon tientul colectiv nemurd re te, ne induce r ul. Informa ia circulla nivelul incon tientului. Cei mai labili percep

ul i trec la ac iune. Gândul obsesiv comunte pune în leg tur cu obseda ii comuni. Dacvrei s comi i o crim intri în leg tur cu to icriminalii. Dac vrei s te sinucizi, incon ti-entul se cupleaz automat cu to i prezumtiviisinuciga i. Informa ia circul telepatic. Ca peFacebook! Intri în leg tur , te cuplezi, aderila dorin a celorlal i, nu mai po i da înapoi.Incon tientul te programeaz pentru ceea ce

i dore ti mai mult.a se întâmpl cu o societate care de-

cade. Nimic nu-i mai poate opri c derea. Nemolipsim unii de la al ii, ne compl cem înmizeria moral general . Informa ia circul lanivelul incon tientului; e ceva contagios, co-piem unii de la al ii, r ul. Incon tientul co-lectiv lucreaz pentru marea dec dere a indi-vidului. Nu po i elimina r ul, spune în elep-ciunea budist . El convie uie te cu binele.Dar, trebuie s men ii un anumit echilibru,un anumit raport între bine i r u, în caredominant s fie binele. Dac nu am avea cevamurdar în noi, n-am fi oameni. Am fi îngeri!Dar, avem. Dec derea e în noi...

Cred c pistolul tatei e cel mai bun obiectpsihedelic..., a inspirat atâ ia scriitori i po-

i... M gândesc la poetul florilor, DumitruAnghel. Ce moarte sublim ! Absurd de su-blim . Cât de inspirat a fost s-o împu te... peNatalia Negru în fes !... Natalia a supravie-uit, el a dat col ul. Vezi ce înseamn o crup

de femeie - o adev rat vest antiglon ... Hi!hi! hi!..., râse el sardonic.


continuare în num rul viitor

Da, femeia totdeauna supravie uie te. Nu ar iubi mai mult via a decât b rbatul, dar e

o supravie uitoare. Î i conserv via a maibine decât b rbatul. Miloas i crud estefemeia. Malefic ! La fel a fost Natalia Negru.eN. eN., o dubl nega ie. E de analizat numeleei. Parc ar fi fost posedat de energia nea-gr . O adev rat blak hole, femeia asta. Era o

get toare... i s ge ile ei erau pline de otrav .Cine s-a apropiat de ea nu a mai avut

sc pare. Altfel cum s -mi explic gestul luiAnghel, care, crezând ca ucis-o, i-a îndreptatarma spre piept i i-a plantat un trandafirro u. Sau primul ei so ! t. O. Iosif s-a sinuciscu paharul. i unica ei fiic a murit ucis de obomb , în prima mare conflagra ie. N. N. amurit b trân , v duv . Bine c i s-a stins s -mân a c cine tie ce malefici mai puia...

Cine a zis c nu suntem proprii no trist pâni, c nu suntem liberi s ne alegemsoarta, c Universul e st pânul nostru? Numai tiu! Un francez. Dar, uite, eu voi de-monstra c sunt propriul meu st pân, c ni-meni nu m va opri s -mi trag un glon sau

-mi fac seppuku ori s beau otrav , s zborprin fereastr sau s -mi pun gâtul în la . Chiardac Universul ar complota împotriva mea.Am g sit poarta de aur ce duce spre cel lalt

râm. Trebuie s g sesc cheia cu care s-odeschid...”

Ce-i asta? m întrebam n uc, urm rindvideo chat-ul. Ce vrea s b iatul acesta teribi-list? Sinucidere în direct?!... Un joc de-amoartea?!... Sau vrea s joace o fars stupi-

? E un film sau, ce v d eu? Sau se petreceaievea?

„E doar un joc, îi aud vocea. Nu- i placejocul de-a moartea? Da, tiu, nu- i place! Voi,

trânii, sunte i conservatori înr i cu pro-pria voastr existen . Iubi i mai mult via a,decât noi tinerii. Cu cât v apropia i mai multde moarte, cu atât a i vrea s tr i mai mult.Accepta i orice compromis, numai s maitr i o zi, un ceas, o ultim secund , o ultimclip . Dac nu a i fi voi atât de compromi i,nici noi nu v-am urma exemplul. Dar a a, nuputem ie i din mocirl , din cercul vicios. Isto-ria se repet .

Nu- i place jocul de-a moartea?! Dar, joculcel mai stupid, de-a r zboiul? Ce zici de ceicincizeci de milioane de oameni uci i, în aldoilea mondial, cei mai mul i nevinova i?!Dar în primul mondial, câ i i-au dat duhul?Ce zici de cel mai stupid joc, r zboiul, ini iatde voi, b trânii, în elep ii lumii!...

Am s încerc jocul cu cu itul. S -mi taijugulara! Dureaz câteva secunde... E o ideemai bun cu itul. O arm care a inspirat dincele mai vechi timpuri. Dac nu m în el chiarpe Cain l-a inspirat, când i-a ucis fratele.Da, e un obiect bun pentru un ultim poem.

Este un obiect, care mai inspir înc , de i apierdut mult din aura romantic . Odat , a fosto arm pentru high class. Aristocratic , aspune! Cum s -i zic poemului? Cu itul deargint? Pumnalul a f cut minuni în culturajaponez . Pentru samurai, nu era doar inspi-ra ie ci o adev rat medita ie divin . Seppukuera un ritual, o onorabil moarte, impus decodul bushido. Ritualul mor ii îl punea pesamurai în armonie cu karma, l sa o urmpentru mai multe genera ii... Japonezii auaceast voca ie de a face, din orice, o art .Chiar i a muri, la ei, este o art .

Nu, nu g sesc înc ocul care s m ins-pire. Am s pun cu itul, aici, lâng pistol.Poate, între timp, îmi vine inspira ia. Am sîncerc otrava. E mai sugestiv . A inspirat-ope Caterina de Medicis. i pe câte alte femei!...

Nu! Otrava e o arm mult prea feminin .Dar, având în vedere c Socrate a fost nevoit

bea paharul cu cucut ... Ce r u îmi pare cnu am g sit cucut ! A fi vrut s mor fericitca Socrate. Da, c ci Socrate, cel mai în eleptdintre p mânteni spunea... Doar un pic de

bdare, s -mi aduc paharul de otrav , uite,în paharul de cristal de lux al mamei. Ceobsesie a f cut mama pentru lux! Da, unuldin colec ia ei”, rânji Sorin.

Ce ochi o s fac mama! Dar, mai bine s gândesc la un titlu de poem, s -i zic, da...

am g sit, cred c e cel mai bun g sit pânacum - Paharul lui Socrate.

Ce spunea Socrate? A, da! Când i-a în-cheiat discursul la proces, a spus: Dar a sosittimpul ca s plec m; eu ca s mor voi - str i. Care dintre noi se îndreapt spre unbine mai mare, nimeni nu tie, nimeni altcinevadecât Zeul. Citatul acesta mi-a intrat adâncîn memorie; se afl implantat, acolo, undevaîn creier, în memoria de lung durat . Nu-lpot uita.

Sau Iisus, pe Ghetsimani. Emo ionantmoment. Ca acesta al meu. tia c va muri.Da, ca mine acum! A zis: Tat , dac este cuputin , dep rteaz de mine paharul acesta.Dar nu a fost cu putin ! Cum nu e nici pen-tru mine.

Tat l meu nu mai poate dep rta paharulacesta. Ar fi putut, dar acum e prea târziu.Am s -i pun titlul: Paharul lui Iisus. Sau dece nu, Paharul lui Sorin X?!...

Am nevoie de mai mult excita ie pentruinspira ie. O igar etno! Am înv at s facig rile artistic. Ca bunicul. El avea tutun, fo-

, piatr i amnar. B trânul nu voia în ruptulcapului ig ri fabricate. Zicea c put r u.Avea dexteritate b trânul: f cea ig rile maiceva ca cele din fabric . Scotea ni te roto-coale albastre ce se ridicau i pluteau un timp,ca ni te farfurii zbur toare. Îmi venea s zborca rotocoalele acelea de fum.

Nu! Mai bine renun la etno, m mo-

le te...N-am s mai scriu ultimul poem. Nu am

inspira ie i bun pace. Fereastra? E o minune,fereastra! S-o deschid larg i s zbor... Câtlibertate î i d zborul. Voiajezi, în acele clipe,prin tot Universul. Ce senza ie de eliberare,la impact.

Pe câ i a inspirat fereastra! Am citit un-deva c i pe un secretar de stat american.Zicea c e urm rit de nu mai tiu ce serviciusecret. Prietenii de la CIA au crezut c e para-noic. L-au închis la balamuc, undeva la etaj.Dup ce a zburat pe fereastr s-a dovedit c ,ce spunea el, era real, c l-a urm rit un ser-viciu secret. Dar, mortul de la groap nu semai întoarce.

Se ridic anevoie aproape cl tinând-sei se întoarse cu 10 pachete mari de câte o

sut de euro. A ez , în fa a laptop-lui, banc-notele una peste alta, construind dou tur-nuri, ca cele dou turnuri newyorkeze.

„Uit -te! Sunt ca cele dou turnuri ge-mene. Mai întâi, am vrut s le trimit colegilor.La fiecare câteva mii de euro. Nu le-ar fi stricat,acum în vreme de criz . Mai apoi, m-am gân-dit s le dau la s raci, la o institu ie de copiiabandona i. M-am r zgândit. Banii ace tianu-s cura i. Au ceva malefic în ei; posed oenergie negativ . În loc s le fac bine, le-afi f cut r u. Oricui le-a fi donat, le d ruiam,odat cu banii ace tia, r ul. Imagineaz i ce-am s fac cu banii! Am hot rât s -i ard. Odatcu ei voi distruge i energiile negative. Pri-ve te! Uit -te cum arde r ul!”...

„Nu te holba a a lacom ei. i-au ie it ochiidin orbite, nu-i a a?! Ai putea s m ucizipentru ace ti bani. Ai vrea s-o faci? Ce zici?!Batem palma! O sut de mii de euro pentrusuflet meu. Te prinzi în joc? Î i trimit adresaprim mail i vii la mine. Prive te! Sunt reale,nu-s false, bancnotele. Nu e cacialma!

Ai un minut pentru gândire. Dac te ho-ti, trimite-mi un mail! Opresc imediat ex-

perimentul. Pun banii într-un cont i, la noap-te, când vii s faci, ce ai de f cut, î i spuncontul. Ce zici?! Te prinzi în joc?!

ti prea b trân pentru un gest de killer?Sau prea fricos? O sut de mii de euro! Gân-de te-te! Mul i i-ar ucide i mama pentrumult mai pu in. O sut de mii de euro! A -tept!”...

„Am glumit! Nu vreau s m aib nimenipe con tiin . Nici chiar un killer profesionist.M-am gândit i la asta. Nu! Mai bine o facsingur. i banii?!... La dau foc. Prive te, cumîmi aprind o etno cu o bancnot ! A a cum

ceau bancherii, pe vremuri. Îngâmfa i pânla prostie, î i aprindeau trabucurile cu hârtiide o sut de dolari. Eu le dau foc. Fac unbine societ ii. Distrug r ul.”


Oameni, animale [i cartofi (III)(fragment din cap. I al romanului “Via]a ca o provocare”,

Editura Fortuna R@mnicu V@lcea, 2010)

Marian P~TRA{CU

adar, pentru lovi teni, chiari pentru cei cu slujbe, cartofii

sau „crumpen’le”, a a cum le spu-neau ei, reprezentau o bun sursde venit. Oamenii deveniser unfel de profesioni ti în aceast cul-tur . Se cultivau în special dousoiuri: americani i Gül-Babà. Car-tofii americani erau mari, sfericisau elipsoidali, cu coaja g lbuie,sub ire. Erau buni pentru piure,

ci fierbeau u or i se sf râmautot a a. Cartofii Gül-Babà eraualungi i, tari i cu coaja ro ie; semai numeau chiar a a: „cartofiro ii” sau, mai exact, „crumpenero ii”. Nu se sf râmau la fiert ierau cei mai gusto i. Se mai cul-tiva i un soi autohton - e multspus „soi” - o corcitur cu coajagroas , zgrun uroas la supra-fa i verzuie dedesubt, dar nu-mai în locurile unde „nu se f -ceau” cartofii americani sau Gül-Babà.

Pe vremea aceea, gândaculde Colorado nu era atât de r s-pândit. Acest d un tor a început

devin un flagel pe la înce-putul anilor ‚70 ai secolului tre-cut. Pân atunci, combaterea luise f cea manual, arareori chimic,i atunci - cu celebrul DDT ames-

tecat cu cenu . Pentru a încu-raja distrugerea lui, autorit ile

locale ofereau premii în bani celorcare se prezentau la Sfatul Popu-lar cu gândacii de Colorado adu-na i, de obicei, în oale de p mânt.Cartofii recolta i erau ale i acolo,la fa a locului, sau acas , pe treicategorii: de vândut, de s mâni pentru porci. Din cei din ul-

tima categorie, unii gospodari d -deau i la oi, capre i vite. Îi sp -lau de p mânt, îi t iau felii i-ipres rau cu sare i m lai. Înschimb, pe porci îi obi nuiser

-i m nânce fier i, zdrobi i i culai. Din cartofii de vândut, con-

suma, fire te, i familia. Cartofiierau p stra i în „pimni ”, la în-tuneric, în paturi speciale - ni tearcuri de lemn c ptu ite din bel-ug cu coceni i ogrinji, chiar i

cu pre uri esute din „tren e”,adic - zdren e, ca s -i fereasciarna de înghe . Cel mai apropiatloc unde se puteau vinde, erapia a din Râmnicu-Vâlcea. Aici,îns , venea lumea cu cantit imici, câte patru-cinci saci, adu icu personalul - evident, mituin-du-l pe eful de tren - pentru cpre ul de vânzare era mic în com-para ie cu pie ele „consacrate”:Craiova, Caracal, Corabia, Arad,chiar i Hu i, Râmnicu-S rat,Bârlad, Vaslui, Br ila, Gala i.Pentru a ajunge în pie ele acestorora e, se uneau trei-patru produ-

tori i închiriau un vagon, pecare-l umpleau ochi cu saci decartofi, fiecare sac având legatde el câte un carton pe care scrianumele proprietarului i gara dedestina ie. La trei-patru zile de laplecarea vagonului cu cartofi, ple-cau i proprietarii dup ei. Uneori,pentru a preveni furturile de prinsta ii izolate unde marfarele sta-ionau cu orele, în vagonul cu car-

tofi se urca i unul dintre pro-prietarii lor, având grij s se îm-brace cu haine groase i s ia cuel cojoace ciob ne ti sau p turi,altfel risca s înghe e de frig...

Pre ul de vânzare varia. Dacla Râmnicu-Vâlcea pre ul era de1-1,5 lei kilogramul, în celelaltecentre, acesta ajungea la 2,50-3lei kilogramul. i statul cump racartofi, chiar din sat, pentru pu -

rii, unit i militare, internate icantine studen ti, pl tind înscel mult 60 de bani pe kilogram.În fiecare toamn , sala C minuluiCultural se transforma în depozitpentru cartofi. Cel care vindea,era obligat s -i aduc i s -i ver-se acolo dup ce erau cânt ri ipe un „duciumal” uria . Când sa-la se umplea de cartofi, achizi-torul chema copii din sat; pentrucâ iva lei da i la gr mad , ace tia

rau cartofii în camioane, folo-sind ni te co uri mari de nuiele,cu mânere laterale. Co urile erauumplute cu cartofi cu ajutorulunor furci cu mul i din i, avândcapetele sferice, special f cuteastfel, pentru a nu în epa cartofii.De i pre ul ob inut era mic, avan-tajul vânz rii la stat era acela cse elimina transportul lor pe caleaferat i se economiseau timpuli efortul de vânzare cu am nun-

tul în pie e.În anul acela, bogat în cartofi,rian Chircu împreun cu ne-

vast -sa Oara, cu soacr -sa Hob-zoaica i cu Marinic - dar cu elnumai pân la 15 septembrie, îna-inte de a pleca la liceu -, au strânsdin Treboilea, Valea Viei, GruiulPle ciorii, Fa , Capul Dealului iGr dini, aproape 12 tone de car-tofi, adic vreo 150 de saci plini!Au muncit to i patru de s-au spe-tit la scos, adus acas i ales. Decâ iva ani, nu mai ineau boi icar, a a c au cheltuit destul demul i bani pe „chirie”, ca s -itransporte din locurile în care se

cuser pân în curtea casei.Treab deloc u oar !

De obicei, M rian Chircu în-chiria boii lui R can, Caracaleasau Moru, pe care îi cuno tea i

le tia „sama”, iar st pânii lor nu-i mai înso eau, î i vedeau de al-tele pe lâng cas sau prin locu-rile pe care le aveau. Din Tre-boilea i Valea Viei, i-au adus cucarul. Locul din Treboilea erachiar la drumul mare, iar cel dinValea Viei era între M gur iGruiul Ple ciorii, pe valea pârâ-ului cu acela i nume, care izvoradin Piscul Porcului (ei pronun au- Piscu’ Porculi, ca i Valea Viii,Gruiu’ Ple ciorii, Capu’ Deal’lui),acolo unde M gura se întâlne tecu Ple cioara. De la Gr dini, unteren situat destul de departe desat, pe malul Oltului în jos, la li-mita de sud a comunei, i-au adustot cu carul, îns cu mult mai greudecât din primele dou locuri, fi-indc drumul era dificil, îngustatpe multe por iuni i cu câteva ur-cu uri i coborâ uri, cu pantadestul de mare. Când urcau, tre-buiau s împing carul, fiecare lacâte o roat , strigând la boi ibiciuindu-i. Pân i Deta, c ea-ua, d dea „o mân de ajutor” l -trând i alergând în jurul boiloratunci când to i începeau s strigela ei, într-o h rm laie de nedescris:

- Cea, Viorene, mânca-te-arlupii de boal !

- Heis, Cerbane, dar-ar naiba-n tine!

- Haida-ha, a a, cu tata!- Heee, heee, heee, boal !- Hai! A a! Înc-o dat , nu te

sa!Pe Deta o cump raser de

mic de la Lisaveta - un fel de aspune „o cump raser ”, de fapt,o salvaser , c ci st pânul ei sepreg tea s o înnece împreuncu alte patru surori când înc nule d duser ochii, nu oprise de-


cât un pui - c el -, dar, la insis-ten ele lui Marinic , taic -s u adat pe ea 3 lei fiindc nu era bines-o ia de poman . Copilul i-a pusnumele Molda, îns M rian i-a zisLisaveta. Deta a fost pân laurm numele care „a prins” deoa-rece cu un an în urm - mare mi-nune! - lui Marinic i s-a n scuto sor mai mic decât el cu... 15ani - decre el, de! - iar Angelicanu putea pronun a „Lisaveta” ci...„Deta”.

De fiecare dat , în momenteleîn care împingea la car tr gândde jos în sus de spi ele unei ro i,Marinic î i amintea de Hobza,bunicul dup mam , b rbatulHobzoaicei. El, mo Gheorghe alCostii, Costea - dup numele defamilie, atunci când f cea acela ilucru sau, în general, când ridicaceva foarte greu icnea din to i

runchii:- Hooobza!Ei bine, de la acest obicei al

lui i s-a i tras porecla.Mo u’ Hobza a murit de tâ-

r, avea în jur de 55 de ani cânds-a pr dit, de la oi i s-a tras -var -iarn , ploaie i vânt, lapo-vi i ninsoare - el, de mic, numaipe-afar a stat cu oile, cioban, fniciun acoperi deasupra ca-pului; dac ar fi fost baci ca frate-

u Dumitric , ar fi fost altceva,

acesta, de i era cel mai mare din-tre to i a „dus-o” pân la pesteoptzeci de ani. Hobza, îns , f -cuse un reumatism inflamatoriu,avea picioarele umflate ca bu-tucul, st teau s plesneasc , nualta. Trebuie s fi avut ceva i pela pl mâni, c sufla tare greu. Câttimp a z cut, ar fi mâncat numaicartofi pr ji i. Hobzoaica se cam

turase de „poara” asta a lui iuneori c uta s -l fac s mai m -nânce i altceva:

- Da’ m i mânc î alceva,uite,- ’ fac varz , î ’ fac f sui culapte acru, balme , î ’ dau ca ,brânz , p stram , carne di la oal ,un ou. Z u a a, ce naiba, paicte-ai primi ât la cap, î s-a puspoara p crumpene pr jâte, toatzâua-bun zâua, „Pr te-m’crumpene!”.

El - s n-aud de lapte, brânzi pastram de oaie, era s tul de

ele, toat via a numai din asteamâncase:

- F , ’hre-a dracilor s fii tude muiere, f -m’, f crumpenepr jâte, c dac m dau jos î viula tine, te rup de oase, auz’ tu,

?, striga el, ridicându-se chinuitîntr-un cot din patul în care z cea.

Alteori i se f cea poft de„scoverzi” pres rate cu mult „za-

r”. Se scula biata Hobzoaicadin viul nop ii, fr mânta aluat,decupa din el romburi pe care

apoi le cresta la mijloc i tre-cea un cap t prin crest tur ,dup care le l sa „o âr , s

hodineasc ”. Apoi în-cingea untur de porc într-o tigaie i-i pr jea bine-binelui Hobza, „scoverzi”. De inu împlinise înc ase anicând el se pr dise, Ma-rinic îi re inuse perfectaceste tabieturi ale lui, ca iicnetul acela inimitabil de peurma c ruia se alesese cuporecla i adesea încerca s -l imite, mai ales când îm-pingea la roata carului, însniciodat nu-i ie ea ca luiHobza. Avea el un farmec allui când icnea a a. I se maispunea i „Hobza-n dârj”,de la sufletul pe care-l puneala facerea oric rei trebi carepresupunea utilizarea for eifizice.

E ora 22:30. Am f cutun adev rat ritual s tragdraperiile, s pun felinarulîn cui, am unulavangardist încrustat cubumbi de aur, cu luminastopat în interior de micivitralii (copii ale unoropere celebre)... A! aizâmbit, când m-ai auzitpomenind de felinar. Mi-am imaginat c te gânde tila felinarul fumuriu alstr bunicului. Grozav! m-ai f cut i pe mine szâmbesc... Umplu cana cuap i m întind pe covor.Cum, de ce? Pentru c amposibilitatea s in capulridicat. Spatele îmi estearcuit, abdomenul una cuscamele, iar palmele îmisus in maxilarul, în timpce unghiile îmi penetreazideea. Dac încerci s stai

a, mare aten ie s nu- ialunece în mânec .

Cum cine? Ideea.es tura nu face bine

crea iei. Tot a a cum lutulnu face bine stelelor. Pemine, stelele m vindecde panic . Nu po i s iimaginezi c eu a putea fipanicat ? Foarte dr gudin partea ta. În fiecare

pt mân îmi cad în cas .Cum, adic , cine? Stelele.

tii holul din fa ? Una mi-a cr pat podeaua i a ajuns

pân la vecina de jos.Acum, între noi este ogaur neagr . Dac s-asup rat!? Nu. A a a putut

vorbeasc curbatu’s u. tiu, tiu, se

îmbrac în alb, în rozbombon, dar înc nu l-aterminat de jelit. Ai v zut-o i tu? Da, î i asorteazochii cu p ria. Acumpoart o p rie lila i ochiiîi are violet, violet. E înton. Cum de unde tiu? Oprivesc. Dar, oare, de ce ofi îmbr cat rochia asta?Ador nop ile luminoase.Tu, nu? Fruntea parcului

ine treaz . Sunt lânglac. E plin de ân ari. Suntmu i. Nu, nu este ziuamea. Vreau s culegmuguri de pin. Cum undeîi g sesc? Aici. Cum undeaici? Aici unde sunt. Nu,nu mai l sat pe covor. Suntîn parc. Da, în parc, pealeea principal . Îmi placmugurii de pin pentru cnu îmi amintesc mimic. Îistrâng în pumn i tiu c îistrâng cu adev rat, îiron i i, uimitor, le simtgustul, îi înghit i îmitranguleaz stomacul...

Siit, siii!!! se aud pa i. Da.a cum î i spun. Sunt

pa i..., tot mai aproape...Ah, cum reu ti? M-aisperiat.

Diana IACOB-SP~TARUÃ(Austria)

C#deride

stea

Diana Iacob-Sp taru - Eva


Janette CARP (Olanda)

moment de recunoa teree dimineacât mi-am f cut eu cump turile-n supermarket în cartierul vecinni te copii mi-au ars bicicletadirectorul de filial de la supermarketse simte responsabile tare jenatîmi d num rul de telefonal unui voluntar care intermediaztot felul de conflicte-n zona lorîi spun omului c nu mi-a dori decât s-aud scuzede la unul din f pta i în numele grupului întreg

neocortexul meu tace ( constat )

e ora unu i-un sfertsunt la prim rie explic c am întârziat un sfert de ordin lips de mijloc de locomo iesunt comp timit pentru p ania matinalsunt fericit apoi c „sunte i dumneavoastr întreag !” râd

neocortexul meu tace

ora treilec ie de român la lionel

rs cafea pe foile lui A4cur scaunul lionel gresiaamândoi m su a îmi cer scuzeîntâmpl tor mai am un exemplar al lec iei 7 i-l daulionel e foarte calm


e vreo cinci i jum tateajut o femeie machiat puternic cu glas dogiti cu urme de t ieturi de lam pe gât transporte pe bicicleta ei o biciclet aruncat la un atelier

ca s poat demonta o roat i-apoi s ia pneul interiorfemeia vorbe te multle mai cere mecanicilor un pahar cu ap


intru într-o camer de c mindintr-o cl dire anex spitalului psihiatricbeau o cafea bunlaud cafeaua v d cum arat heroina

d cum dou femei care spun c au borderlineard heroina i apoi prizeaz fumul


***sunt pe drum m întorc acasse-nsereaz iarba i bolta cerului pierd din culoaredar r mân primitoare plâng

i întru toate-acestea Iov...

tiuine-m , Doamne, de urechi...”

o s ne întâlnimprivirile i f pturilepeste înc un pustiupeste înc un post

printre crengile de salcie calmene-mai-r zvr titeo s ne întâlnim în c i de pânzesut -n cas

fiecare cu dumicatul alb de-mp rt anieîntre degetele crucii

femeie în pelerinajprimul b rbat care-a siluit-o i-a spus

are chip pocit i i-s t lpile jegoaseea nu l-a crezut

al doilea b rbat care-a siluit-oi i-a f cut i un copil care le-a murit de v rsat

acela i-a spus c -i lene c nu tie s coac pâineai c din pricina ei li s-a pr dit copilul

dar ea nici pe acela nu l-a crezut

al treilea siluitor avea o fabric de berea angajat-o i nu dup mult vreme a concediat-ospunându-i c are ADD i nu se poate concentrala banda rulantnici acum femeia nu a crezut nimici i-a v zut descul de pelerinajul ei

al patrulea siluitorera profesor universitarun ebraist cunoscuti-a spus c nu o vede destul de istea i de studioasca s poat înv a limba vechilor evreidar nici de rândul acesta

dularul b rbatului sau cuvintele luin-au atins o singur dat fiin a femeii

ultimul dintre siluitorii femeiiera regizor de teatrui i-a spus c nu are talent de actri i sensibilitate

nici cât negru sub unghiefemeia a t cut l-a l sat s vorbeasc s râd

se aud vorbind i râzândi-a mers descul pe drumul ei mai departe

când a muritnu departe de Ierusalimi-au g sit degetele mâinilor p tate de vopselei un mic triptic în palma stâng închis

când au deschis tripticulîntunericul a fost t iat în doude o raz limpede


Iarn friguroas , cu z pad i pove tiînaripate, venind de demult. Ora de sear ...Sear de rug ciune, cu arom de lini te ipace...

Am cunoscut-o pe tân ra poet Georgi-ana Necula într-o dup -amiaz de toamn , lao cafenea literar cu parfum de poezie. Priveai asculta cu aten ie, p rea c se încarc de

cuvinte i frumuse e. Apoi a vorbit emo io-nat despre importan a i miracolul poeziei.Ne-am desp it zâmbind amândou , promi-ându-ne c ne vom mai întâlni pe teritoriul

literaturii i al gândului frumos. i iat c ne-am inut de cuvânt...

Am citit manuscrisul domni oarei Geor-giana Necula aproape cu sfial , precum lec-tura unei c i sfinte. Am avut sentimentulunei întâlniri de tain , între un suflet frumos,binecuvântat de credin i talent, i P rintele

tor de via i miracole. Poemele Georgia-nei reprezint o Biblie poetic , un strig t a-proape visceral ce cheam puritatea, frumu-se ea spiritului, credin absolut , iubirea deDumnezeu i de oameni în forma sa cea maispiritualizat : „De tii s iube ti,/ Tu ai ocomoar ./Ce în ast lume,/E destul derar .” (De tii s iube ti)

Într-o lume haotic , ce pare s i fi pierdutcinile i spiritul, poeta simte absen a iu-

birii adev rate ca o pierdere a esen ei Cre ti-nismului însu i. Nu întâmpl tor, aceasta a-firm : „Nu cer s m iubeasc lumea./A eiiubire e murdar ./Eu vreau iubirea Ta Iisuse,/

tii s dai iubire rar .” (Mai bine urât!)Sau, în poezia Nu po i primi, iubirea este

prezentat ca o condi ie a mântuirii i a înv -turii supreme, dumnezeie ti: „Nu po i primi

un loc în Rai/Dac iubire tu nu dai./Dac tude ti doar ur ,/Nu po i primi înv tur .”

Întregul volum este dominat de un extremde puternic sentiment religios, fiecare poemaducând în lumin valen e noi ale credin ei:iubirea de Dumnezeu i sfin i, speran a mân-tuirii, purificarea prin suferin , iubirea aproa-pelui i milostivenia, lumina spiritual , mira-colul rug ciunii, ascultarea, preg tirea locu-lui în Rai, calea catre Dumnezeu. Unele strofesunt adev rate pilde biblice, în care poetadescrie patimile omene ti ce îi îndeparteazpe copiii lui Dumnezeu de Tat l lor Ceresc:„Omul mândru este plin de sine i gata deceart cu întreaga lume./Omul mândrulaud pofte te i pe to i dispre uie te./Omul mândru este lipsit de pace, loca alminciunii se face./Omul mândru nu vedesuferin a, c îi lipse te credin a.” ( Cea de-apatra patim a sufletului omenesc: Mândria)

i, în poemul Cea de-a opta patim a

sufletului omenesc: Bog ia: „Dac nu avemcomoar sufleteasc /Degeaba tr im via a

mânteasc /Dac nu avem pe Dumnezeude Tat /Toat bog ia ne este de art .”

O privire adânc asupra de ert ciuniloromene ti, o „vanitas vanitatum” a unei lumice tinde spre de-spiritualizare, spre urmareaispitelor i instinctelor, ce transform fiin auman într-un c ut tor f esen a cre tin .Nu întâmpl tor, P rintele Arsenie Boca, într-una dintre rug ciunile sale, spune: „Patimileau pus tin pe ochiul min ii, uitarea s-a înt ritîn noi ca un zid.”

Iat un poem d tor de speran , în carepoeta î i reafirm credin a total în Paradisulcelor buni, milostivi i cucernici: „Ferici i ceimilostivi c se vor milui de dreptatea Ta,/Ferici i cei cura i cu inima, c vor vedeaprivirea Ta/Ferici i voi f tori de pace,/Cfii ai lui Dumnezeu v ve i face.” (Fericirilesau Predica de pe munte)

Însu i P rintele Galeriu spunea: „Noi,cre tinii, nu putem întemeia o adevarat mo-ral decât pe Absolutul divin. Altfel spus,nu putem vorbi de iubire, de bun tate, dedreptate, de toleran , decât dac le ancor mi le fundament m în divin.” i poemul Vom

tr i ve nic se concentreaz pe ideea vie iieterne ce îi va fi d ruit cre tinului ce res-pect întru totul poruncile Domnului: „Vomtr i ve nic i vom d inui./Vom tr i ve nic ine vom iubi./Vom tr i ve nic i ne vom ierta/Vom tr i ve nic r ul de-om uita.”

Poemul Fiul lui Hristos continu aceea iidee a d ruirii de sine, a construirii eului pefundamentul preceptelor cre tine: „Fiul luiIisus Hristos,/Este omul bucuros./Celucreaz -n veselie,/Poruncile din vecie.”

La fel i poemul Suntem crea i, ce respirun prea-plin de bucurie i pace, afirmând cscopul suprem al omului este adora ia fade Creatorul s u: „Suntem crea i pentruvecie/Ca s tr im în bucurie/În pace veseli

cânt m,/Pe Dumnezeu s -l ador m.”Cu alte cuvinte: „C ci în har suntem mân-

tui i prin credin a i aceasta nu e de la voi:este darul lui Dumnezeu [Efeseni 2, 8].”

Poeta Georgiana Necula are viziunea unuiDumnezeu ce nu- i p se te niciodat copiii,un P rinte ce le cunoa te lacrimile i leîmp rt te suferin ele: „Stau în Cer darsunt cu voi, în dureri, chin i nevoi./Plâng iEu cu voi odat , c doar ti i c v suntTat /Plâng i Eu cu voi odat , nu sunt unnep tor,/Adun lacrimile voastre, pref -cându-le-n odor!”(Domnul suferinzilor)

Transformarea lacrimilor în odor su-gereaz for a transfiguratoare a iubirii abso-

lute. În acela i poem: „Am trecut prin clipegrele, prin necazuri i nevoi,/ Îns Tu ne-aispus Iisuse: „Totdeauna sunt cu voi”.

rintele Arsenie Boca spunea: „Suferin-a aduce foarte mult smerenie. Numai atât:

se fac pentru marele Adev r. Pentru Hris-tos. F harul lui Dumnezeu nu se poateface nimic, pentru c zice Hristos: F deMine nu ve i putea face nimic.”

Tân ra poet simte cu toat fiin a sa ctot ceea ce suntem i ne înconjoar este Dum-nezeire: „Dumnezeu e tot ce cânt ./Tot cepe p mânt cuvânt ./Dumnezeu e biruin ./Dumnezeu este credin .” (Dumnezeu)

Atotputernicul i milostivul Tat Ceresceste ra iunea sa de a fi i de a sim i; este re-fugiul, Lumina d toare de speran a i viave nic : „N-am s uit niciodat Doamne,/De Prea Sfânt Casa Ta,/Unde eu primescLumina,/spre a ie i în calea Ta.” (N-am suit niciodat )

Iar în poemul Te gandesti la mine, poeta,plin de smerenie, î i roag Creatorul s îi înso-easc pa ii atunci când nu va g si for a spiri-

tual s urmeze calea spre El: „S Te gânde tila mine,/Cel plin de bun tate,/Când calea

tre Tine,/N-am s-o mai pot str bate!”Aceste versuri au valoare de tainic rug -

ciune aduc toare de putere interioar , la felca i urm toarea strof din poemul Nu muita: „Nu m uita Iisuse, nu m pr da ui-

rii/Nu m l sa s cad, În groapa dispe-rii/Nu m uita când to i, uit rii m vor da

/R mâi pe veci Iisuse, r mâi speran a mea.”De asemenea, Maica Domnului - frumos

numit Aparatoare Doamn - întrege te ta-bloul divin al lumii cre tine: „În prunciechipul T u de Mam mi-a zâmbit mereu./Încopil rie ai vegheat cu drag, orice pas almeu./În adolescen tainic îmi vorbe ti des-pre feciorie/Tu ap toarea mea, pururiFecioar Marie.”

rintele Cleopa vorbea în cuvinte minu-nate despre Fecioara Maria, afirmând: „Dacnu ar fi Maica Domnului în ceruri, lumea astas-ar fi pierdut în dou mii de ani. Ea estescar la cer, biserica a Preasfantului Duh.”

Iarn friguroas , cu zapad i pove ti în-aripate, venind de demult. Ora de sear ... Sea-

de rug ciune, cu arom de lini te i pace...Închid cartea domni oarei Georgiana Neculacu un sentiment de împ care total . „Dra-gostea de Dumnezeu e flac vie”, spunetân ra poet . Sufletul mi-e eliberat, m simtbinecuvântat ...

Despre talent si dumnezeireAlina CHE{C~

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 39

AOSR - Fi a postului, contract nr.88 din 29.12.2009

Anul II, nr. 5(9)/2011

Ovidiu IVANCU (India)

În 2006 marele public asista la premierafilmului regizat de Mike Judge, Idiocracy.Pelicula, cu Luke Wilson i Maya Rudolphîn rolurile principale, nu str luce te nici princine tie ce efecte speciale i nici m car prindistribu ie. Ba dimpotriv , pe alocuri replicilesunt exasperant de superficiale iar povesteaîn sine enervant de previzibil . Doi cet eniamericani iau parte la un experiment militar,sunt congela i i se trezesc, peste ceva ani,într-o lume în care coeficientul de inteligena sc zut drastic, o lume imbecilizat . Ideeare ine aten ia, nu neap rat prin punerea ei înscen , cât prin relativa ei originalitate. În lite-ratur i film, de fiecare dat când ne imagi-

m viitorul rasei umane, fie c o facem încheie apocaliptic sau nu, exist o constant .În cele mai multe dintre cazuri, viitorul e unulnu neap rat mai bun, dar obligatoriu mai...sofisticat. Genul SF, atât de lacunar la noidin p cate, porne te de la premisa c viitorulechivaleaz cu o evolu ie, nu neap rat în ter-menii moralei, cât în termenii tiin ei i ai teh-nologiei. M gândesc, printre altele, la robo iicomplec i ai lui Asimov, la capodopera luiFrank Herbert, Dune, sau la Pandora luiFrank Herbert i Bill Ransom. Pu ine suntutopiile în care viitorul e prezentat ca o regre-sie de genul celei din Planeta Maimu elor(film regizat de Tim Burton). În cinematogra-fie, aproape c nu tiu la care dintre exemple

m opresc, ele fiind atât de multe i de cu-noscute: zboiul Stelelor, Star Trek,Battlestar Galactica, Avatar etc. Ideea, a-proape parte integrant a genului SF, e critmul accelerat de tehnologizare din ultimelesecole va continua în viitor. Cât despre rezul-tatele acestei curse, literatura ne vorbe tede multiple scenarii, în func ie de viziunea ide talentul fiec rui scriitor. De departe, main-streamul merge c tre catastrofe planetare, cuo subdiviziune consistent dedicat cata-strofelor nucleare sau atomice. Ei bine,Idiocracy r stoarn tocmai aceast cons-tant de care vorbeam. Ce-ar fi dac , în loc

ne îndrept m spre un viitor sofisticat amlua-o în sens invers i, din cauza multiplelordependen e ale rasei umane, ne-am idiotizaatât de profund i constant încât am coborîca nivel al inteligen ei cam pe acolo pe undene aflam în timpurile noastre preistorice?!

Sistemul nostru de educa ie pare a creao asemenea premis . În definitiv, cam de prinsecolul XIX, el nu au mai tr it revolu ii, rup-turi semnificative. Înainte de Revolu ia Fran-

cez , educa ia era l sat mult prea mult înseama Bisericii. În epoca post-iluminist , ease plaseaz categoric cu mai mult de jum tatedin circumferin (ca s vorbim în termeni...fotbalistici!) în zona ra iunii i a ra ionalului.Tendin ele recente sunt de a concilia tiin acu mistica. În acest sens, a se vedea rela iadintre capitolele Genezei biblice i teoria BigBang-ului sau una dintre consecin ele teorieirelativit ii a lui Einstein, i anume aceea cenergia este, calitativ, superioar materiei.Toate aceste aparent emancip ri ale abor-

rilor din interiorul sistemelor de educa iesunt, îns , circumscrise aceleia i paradigmeiluministe.

Exist studii serioase care ne arat csistemele educa ionale de azi produc indivizidin ce în ce mai needuca i. Sir Ken Robinsonaduce în discu ie chiar necesitatea schimb riitotale a paradigmei educa iei. Argumentelelui sunt conving toare i erudite, în mare elvorbind despre un fundament al sistemuluide educa ie, cel iluminist, care nu mai cores-punde cerin elor secolului XXI. Pentru ceiinteresa i, pute i g si o fascinant demons-tra ie de sub 12 minute la http://www.youtube.com/watch?v=zDZFcDGpL4U&feature=player_embedded. La nivel empi-ric, e aproape o datorie sacr a fiec rei gene-ra ii de a clama public i vehement calitateacultural îndoielnic a genera iilor care vindin urm . E cât se poate de adev rat c , daclu m în discu ie modelul elitei intelectualepropus de Rena tere, s zicem, sau chiar deAntichitatea greco-roman , intelectualiipostculturii noastre (termenul îi apar ine luiSteiner) nu sunt decât copii relativ palide alemin ilor str lucite de acum câteva secole.Iat , deci, c aparent exist premisele ca ipo-teza de lucru din Idiocracy fie perfect vala-bil . Lumea se îndreapt , deci, inexorabil, c -tre idiotizare total . Este aceasta o propozi iecare îmi imaginez c va stârni strig te apro-bative în fiecare cancelarie din colile româ-ne ti i în fiecare catedr din universit ilenoastre.

În fapt, cred c suntem în plin sofism.Idiotizarea total propus de pelicula luiMike Judge nu numai c este improbabil ,dar e i imposibil în condi iile unei evolu iinormale, fire ti, excluzând aici cataclismelesau alte evenimente extraordinare. Când ido-latriz m intelectualii Rena terii sau pe cei aipropriei noastre genera ii în compara ie cucei ai genera iei tinere trebuie s avem în

primul rând în vedere faptul c de cele maimulte ori ceea ce numim idiotizare nu e decâtun soi de adaptare la incredibilul flux infor-ma ional de azi, o adaptare pe care o putemnumi, dac e neap rat nevoie s poarte unnume, strict specializare. Are Noica o cartepublicat nu demult la Humanitas intitulatDespre l ut rism. Discutându-l pe Cantemir,Noica accentueaz excep ionalismul acestuiai, nota bene!, faptul c marele p cat al omu-

lui de cultur român e c încearc oarecuminvoluntar s îl imite implicându-se în do-menii atât de variate încât în cele din urmconsecin a fireasc va fi un soi de amatorismpe care Noica îl nume te ut rism. Avemacolo i câteva exemple. Printre ele, BogdanPetriceicu Ha deu i Nicolae Iorga. Prin ur-mare, nu neap rat calitativ intelectualul seco-lului XXI este inferior celui al Rena terii saual Antichit ii greco-romane, e mai degrabaici vorba despre o inferioritate contextual ,inevitabil i, prin urmare deloc dezonorant .Intelectualul contemporan este obligat s sereplieze, s se a eze comod în interiorul uneiparadigme din ce în ce mai restrânse pe care

o cunoasc i s o asimileze total.Chiar dac , în mod evident sistemele de

educa ie, fie ele române ti sau de aiurea, aunevoie de o reform , structural ele nu se potdep rta sau rupe de modelul iluminist, celcare, ne place sau nu, este cel mai echilibratdintre cele pe care le cunoa tem pân acum(nu c am cunoa te prea multe, e adev rat!).Ca s fim one ti, a devenit echilibrat în timp,prin ajust ri permanente i concesii continue.În ce prive te calitatea intelectual precar anoilor genera ii, aici ar fi câteva men iuni de

cut. În primul rând, nu trebuie s ignor mfaptul c în ultimele decenii popula ia Terreia crescut constant. Prin 2050 se estimeaz

vom dep i 7 miliarde. Statistic vorbind,deci, presiunile exercitate asupra sistemelorde educa ie sunt din ce în ce mai mari. Apoi,preocupa i mult prea mult de lament rilenoastre cotidiene cu privire la vremea noas-tr (Vârst de Aur nu altceva!) i vremea lor,uit m c totu i intelectualul a fost i va fiprin îns i defini ia lui, nereprezentativ nu-meric, mai degrab definit de excep ionalism,unicitate decât de r spândire ca model cul-tural în societate asemenea unui virus sau aunei epidemii.

Idiocracy. Despre ipoteza idiotiz#riispeciei umane


Idiocracy vorbea totu i de o idiotizareîn mas . Nu, deci, în special despre elite evorba aici. În definitiv, ele au fost i vor fi învecii vecilor minoritare ( i nu e deloc r u ce a a!). Sunt, îns , majoritari cei care, oricâtde mult s-ar str dui, nu vor ajunge nici can-temiri i nici einsteini… E posibil ca într-unsecol, s zicem, ei s devin în mas agrama ii gregari? Filmul pe care l-am folosit ca pre-

text pân acum r spunde cu un categoricda. La o prim vedere, da este singurul r s-puns plauzibil. Argumente: a. Cultura gene-ral e din ce în ce mai pu in... general de lao genera ie la alta; b. În materie de verbalizarei competen e lingvistice se constat o sim-

plificare abrupt a limbajului i o restrângereaccelerat a vocabularului fundamental; c.Dispar abilit ile practice banale, ele fiindînlocuite de o dependen din ce în ce maiaccelerat de tehnologie; d. Modelele cul-turale de succes cu impact la tân ra gene-ra ie sunt mai degrab modele a-culturale.Acestea sunt cele patru argumente care mi separ a fi ceva mai solide. Dac suntem în to-talitate de acord cu validitatea lor, dac vomconsidera, deci, c aceasta este tendin a ine-vitabil ast zi, într-adev r, va trebui s ne a-sum m ipoteza de lucru din Idiocracy: speciauman se îndreapt cu pa i repezi spre im-becilizare. Nu cred, îns , în absolutismul nici-unuia dintre argumentele enumerate mai sus.

le lu m pe rând. A. Miguel de Una-muno declara public c nu tie ce este cul-tura. Etimologic, latinescul culturae era folo-sit de romani cu sensul de a cultiva p mân-tul. Abia prin secolul XIX se încearc (în za-dar!) definirea culturii. Prin urmare, ceea cenoi definim prin sintagma de cultur gene-ral e atât de lax încât la limit tuturor ni sepoate repro a c nu avem... cultur gene-ral . Îmi amintesc c pe vremea când eramlicean, profesorul meu de geografie consi-dera de bun sim s cuno ti cam ce resursenaturale are un stat precum... Zair, s zicem.La rândul meu, consider a fi de bun sim stii c Nichita St nescu este poet i nu poe-

tes (am avut aceast surpriz în primul meuan de predare!). Cine, îns , stabile te cu pre-cizie ce înseamn a avea cultur generalîntr-o societate în deplin i continu schim-bare? B. Limba, oricare ar fi ea, este în celedin urm un instrument. i în calitatea ei deinstrument, trebuie folosit în a a fel încât

fie cât mai eficient . Fenomenul simplific -rilor succesive nu e nou, el e o constant aultimelor secole. Citi i literatura francez desecol XIX i apoi merge i direct la un BorisVian sau la un Tournier. De i nu se poatevorbi acolo de o simplificare, de o reducere avocabularului fundamental, e totu i obser-vabil tendin a de a renun a la structurilelingvistice arborescente. Pentru mine, cu si-guran limba român vorbit azi de tân ragenera ie e de un barbarism înfior tor. Daraceasta nu e decât o perspectiv strict subi-

ectiv a unui individ cu o anume preocuparei forma ie. Dac a fi fost pilot, inginer cons-

tructor sau chimist, poate c altele erau abor-rile. În plus, exist i coli de elit unde

elevii i studen ii vorbesc o limb româncurat i elaborat . S nu ne imagin m c pevremea lui Eminescu junii români aveau cuto ii capacitatea de a se exprima în românafluent a poetului nostru na ional. Ar fi pu-eril! C. Dependen a fa de tehnologie nu enicidecum un simptom al idiotiz rii, ci conse-cin a fireasc , din nou, prezent de secole, aciviliza iei. Exist vreo diferen esen ial , deparadigm , între lamentoul lui Platon careconsidera c scrisul va aduce cu sine uitareaîn sufletele celor ce-l vor deprinde, lenevin-du-le inerea de minte i discursul comunazi c internetul ne perverte te i ne imbeci-lizeaz tinerii? Eu cred c nu. Sunt spaimefire ti ale oamenilor pu i fa în fa cu oevolu ie tehnologic ale c rei consecin e îisperie. A a cum scrisul nu a fost un factorde regres, permite i-mi s cred c nici inter-netul nu va duce la idiotizarea în mas a gene-ra iilor viitoare, a a cum frecvent ni se spune.D. Modelele culturale sunt u or supraeva-luate. Am fost înv i s oferim modele ti-nerilor considerând, de bun credin , c eise vor inspira de acolo. Pentru acest subiect,recomand o excelent carte a lui GeorgeSteiner, ap rut la noi la Editura Humanitas,Mae tri i discipoli. În România, modeleleculturale pe care le-am oferit i le oferim tine-rilor sunt nu numai scandalos-selective, dari inocent sau mai pu in inocent falsificate.

Îl oferim pe Eminescu cu privirea pierdutprintre stele, pe Iorga magnificul, titanul infai-libil, pe Cantemir luminatul i a a mai departe.

Eminescu nu privea c tre stele secundde secund , c Iorga s-a descalificat adeseape t râmul aprecierilor literare, c luminatulCantemir a f cut o eroare strategic aproapecopil reasc atunci când a fost înfrânt la St -nile ti în 1711 (eroare pe care tat l s u anal-fabet, Antioh, probabil nu ar fi f cut-o) nupare a conta foarte mult. Cred, deci, c celpu in în ceea ce ne prive te pe noi, pe români,modelele culturale cu care am ales s defil mîn fa a tinerei genera ii sunt uneori supra-licitate i alteori fabricate. i atunci, putemînvinov i pe cineva care alege modele dintr-o alt zon , fie ea chiar a-cultural ?

Cred, deci, c societatea uman , a a cumeste ea, rezultat al unor ajust ri permanente,fine, are anticorpii necesari pentru a împie-dica o ipotez ca cea propus de Idiocracy.Echilibrele majore, rod al unor secole de ex-perimente i revolu ii culturale pot fi p strateîn ciuda lament rilor de zi cu zi. În luptanoastr donquijotesc cu tehnologia i mo-dernitatea, cu alien rile pe care presupunem

le aduc ele, trecem cu vederea ceea cescriitorul indian Ruskin Bond constata încartea sa Book of Humour: în vremuri de

zboi, uit m cât de mult dator m inami-cilor no tri.

Flutura ul cel g lbuiÎn camer , pe perete,E un fluture cu plete.Cine l-o fi pus s zboare,

peretele nu-i floare,Ca s vin -n casa mea

se-ncurce prin perdea? !Vreau s -l prind, îns nu-i pas ,Crede c -i la el acas .Mai bine i-aduc o floare,

se-ascund -ntre petale, se simt -n raiul lui

Flutura ul cel g lbui !

Gherghina numesc simplu : Gherghina.

Casa mea este gr dina.Hainele-s de clorofil

i m hr nesc cu lumin .În aceast prim var ,M-am f cut o domni oar !Am obrazul ro , ca focul,

i-mi a tept, zilnic, norocul.Am plete lungi, pân’ la poale,To i încearc s -mi m soareFrumuse ea, bat-o vina,

doar m numesc Gherghina !

BarzaAre cas la etaj,Construit din talaj.Pat întins i luminat…Se crede într-un palat !

prive te h t, de sus…i când soarele-a apus,

Se a eaz -ntr-un picior,Rezemat de vreun nor ?Nici c -i pas de ceva !O s stau cât oi putea

i-o s-a tept, cu mare dor,-mi aduc-un fr ior.

Clo ca cu puiCotcodac i lui, lui, lui !Clo ca are zece pui.Unu-i negru i mo at,Altu-i sprinten i b at,Doi sunt galbeni i pufo i,Ceilal i patru, cam nervo i!Au r mas dou puicu e,Sunt atâta de dr gu e,Cu ochi negri ca m rgica,

i-au pierdut-o pe m mica.O tot strig : piu, piu, piu !– Sunt aicea ! O s viu !

Beatrice SilviaSORESCU


Daniela SITAR-T~UT (Bratislava)

De i extinc ia este una dintre temele ma-jore ale literaturii din toate timpurile, ea esteasumat deseori ca o masc liric , de bonton, ca un fel de certificat cognitiv al emi to-rului. Indiferent de maniera de propagare amesajului funerar, el îmbrac forme repeti-tive de manifestare: recluziune beatnic înfa a vicisitudinilor/exceselor vie ii, întâmpi-nat cu reveren , con tientizare a perisabili-

ii umane sau, ludic, postmodern, flirt baga-telizant cu Marea Doamn . Negru pe negru,volumul universitarului Aurel Pantea, ap rutla Editura Limes din Cluj-Napoca în anul 2009propune înc din titlu, prin sugestiile croma-tice, o mise en abyme a universului thanatic.Mortuarul nu este repudiat, ci adâncit volun-tar, într-un itinerar funambulesc care pro-clam hegemonia acestuia, ca realitate pal-pabil . Prefa atorul edi iei, Al. Cistelecan,dup ce-i repro eaz lui Nicolae Manolescuomiterea poetului din mediatizata i subiec-tiva sa Istorie…, realizeaz un inventar alexege ilor preocupa i de estetica lui AurelPantea, amendând includerea lui în castapostmodernilor sau relevând diagnostic rile,viabile sau eronate ale altor confra i. Criticulîi eviden iaz i instrumentarul tematic:„frisonul gras al nimicului, barocul infor-mului, teroarea ca seduc ie a neantului,apele primordiale ale spaimei.” Prefa a-

Bestiar thanaticeseu polemic delimiteaz notele particula-rizante ale lui Aurel Pantea, poet care seîndep rteaz de strategiile de cucerire/mar-keting ale colegilor de condei ce încearc scapteze bun voin a adulatorie a lectorilor,printr-un sluj curtenitor fa de ace tia, spe-cific textelor contemporane. Tratamentulaplicat lor de c tre Aurel Pantea este indi-feren a sau buscularea „f nici o jertf deseduc ie”, deoarece poemele nu li se adre-seaz vasalic i nici nu-l integreaz pe cititorîn ecua ia liric . Lipsa de reveren lectorial /exegetic determin , în parte, este de p rereAl. Cistelecan, receptarea pauper sau pro-lix a celui catalogat drept „ultimul talibanal modernismului”.

Nu întâmpl tor ambele culegeri de texteau acela i nume, Negru pe negru, frontieradintre ele fiind una pur cronologic : 1993,respectiv 2005. Pentru a sublinia continui-tatea imaginarului, acestea nu poart un titlu,ci se hr nesc toate de la cel prezent pe paginade gard . Polii poeticit ii lui Aurel Panteasunt moartea i via a, cea din urm fiind doaro fa et , complementar a extinc iei. Volumuldebuteaz cu o interoga ie retoric , cu du-bita ii asupra manipul rii fiin ale, eul resim-ind acut cercul astringent al unui fatum pe

care nu-l poate conduce. Insul pare o mario-net genetic , un exponat anatomic supusexperien elor: „genetica e tot o politic încare/ proiectantul lucreaz cu materie pri-

/ luate direct din victim ,/ întins peplan e.” Aprehensiunile thanatice sunt pre-zente din primul poem, iar stingerea sim-bolic a luminilor, refren insistent, cimenteazpiatra de temelie a neantiz rii. Ideea este re-luat în textul urm tor [ i dac nu mai aiunde s te întorci]. Frânele sinelui, impo-sibilitatea relu rii i ajust rii trecutului/ tim-pului sunt generate de zbaterea pe loc, re-iterarea evenimen ial , amplificat i de uti-lizarea unui tu generic, uniformizant. Solu iapropus este retraversarea, reconstruc iaambiental i biotic . Regresia într-un uni-vers i într-o temporalitate seren înf eazo imagine edulcorat a vie ii, ca joc al hazar-dului limitativ îns . [Vie ile noastre foartesub iri], precaritatea fiin elor este asimilatdobitoacelor în extinc ie. În bestiarul exis-ten ial funambulesc troneaz molohul, cen-taur decadent, simbol al cruzimii i rapacit ii.Casarea mediului, popularea lui cu entit i

spectrale, abunden a sangvin creeaz uncolaj co maresc, în tu expresionist .„Clipa de aur”, vis nostalgic al perfec iuniiidentitare pare o replic la „Epoca de Aur”,cu atât mai mult cu cât „cel tare, molohul,cezarul” este considerat culpabil de acestunivers mortificat spiritual.

[O singur tate cu gesturi lente, atot-st pânitoare] constituie elementul ubicuual volumului. Solitudinea incurabil , devo-ratoare impregneaz mediul cu agen i tha-natici. Sub puterea v zului contaminat, fu-nest totul pare a deveni o Insul a mor ilor,similar tablourilor lui Arnold Böcklin. Scur-tele fulgura ii luminescente sunt urmate deprevizibile devieri mortuare. Autorul pare ase sim i bine doar în preajma celor ce nu maisunt i mir faptul c cimitirele nu ocup unspa iu mai dens în economia sa poetic : „ci-mitirele genereaz reflec ii/ timorate”. Nunumai loc de reculegere sau Pantheon cul-tural, acestea ar spune mai mult despre trecut,istorie, etnopsihologie decât un raft indigestde c i.

Eul liric tatueaz o convergen între fi-zionomie i afect, iar oxizii invadeaz i co-tropesc interioritatea/ fiin a ca „-un senti-ment negativ”. Na terea pare a fi datoratunei nevroze deconcertante, o acuplare ceconduce înspre progenituri incomplete.Metafora poetic a actului creator îmbracforma unei morfologii animiste. Multitudineade voci, „silozul/ de guri/ înfund pompasemantic ”, impurific discursul poetic prinbabilonie.

Captivitatea contemplativ a sineluistr in de propria corporalitate este reliefatprin fiin a redus la un acvatic sudoripar isanguin, al secre iilor ce traverseaz un trup„preg tit/ pentru stupoare i indiferen ”.Verbalizarea cap din nou atributele oxi-moronice ale „unor glasuri oarbe”, datoratdisjunc iei dintre inten ie/realitate i expec-tan e mereu neconcretizate. V zul mecano-morf este supus auzului prin imagini co ma-re ti, iar moartea - umidificat de travaliulmnemotehnic. Cronologia pare i ea terifiat„de trezirea ideii”. Nihilismul se propagprogresiv într-o republic a nega iei. Auto-scopia este perceput ca un act de bravur


Theodor R~PANîntr-un ev în care ceilal i î i poart pasiv fri-giditatea, imuni la como ii senzoriale. AurelPantea identific „trei realuri”: primul sesolidarizeaz i este apropriat sinelui, celsecund „se tope te, ne scap ”, iar cel dinurm ne devine i el inaccesibil.

Multe dintre crea ii constituie arte poe-tice. Textul se înve mânteaz cu atribute ca-thartice, de agitator rebel i purt tor de cu-vânt al vie ii noastre. Medita iile asupra lim-bajului, a pozi ion rii maniheice „de o partesau de alta” a lui sunt invadate de aprehen-siunea gre elii capitale, „ce te poate eli-mina” atâta vreme cât „mama limbajului”,decrepit , nu este ma ter fiilor abrutiza i dealcool, stupefiante sau politicienilor dema-gogi. Întocmai ca la Charles Baudelaire ima-gina ia, în ipostazierile lui Aurel Pantea, esteperceput drept „la reine des facultés”,crud îns , ce i-a creat narcisist „texte des-pre ea”, dar care, capricioas , se ofer apoise/te refuz . Eul liric se erijeaz în postura desurvivor. Printr-un joc secund, al purific rilorîn trepte, identitatea se lamenteaz lacrimo-gen alterit ii, iar aceasta, contaminat se de-refuleaz i ea. Idem i ipse r mân în urm , învreme ce un altul cânt aria salvgard rii ce-lorlal i.

Corpusul liric funebru este secundat deo Addenda, de zece crea ii care consolideazaceast poetic a neantiz rii. Discursul de-cep ionist gloseaz pe tema futilit ii exis-ten iale. Acumul rile evenimen iale progre-sive sunt relevate debarasant în [Biografiiejaculate]. Simbioza dintre exterioritate iinterioritate se întemeiaz pe o recuzita mor-tuar comun . Aprehensiunea thanatic estesus inut simbolic de treangul omniprezentcare tuteleaz sinelui angoasat ca o sabie alui Damocles, încle tându-se în vasele sang-vine i vorbire deopotriv . Verbalizarea muri-bundal („gur pr bu it ”), travaliul ziceriinu sunt lipsite de o not solar , iradiant adurabilit ii: „zemuie te un soare în sfâr i-turile limbajului”. Radiografia r ului, capa-citatea de a p trunde în abisul devorant alacestuia, func ioneaz ca un bumerang asu-pra hermeneutului, o frân creativ a c reivictim este propriul poem. Oximoronul„senin tate sulfuric ” denun efectul co-rosiv al maleficului.

Farsa logoreic a decel rilor semantice,taxonomiilor i teoretiz rilor excesive esteexpus lapidar i u or criptic în [Unul care

i duce groapa cu sine, surâde]. Deta areade consumatorii textuali care „vorbesc m s-

ri/ în pia a identit ii” camufleaz incom-prehensiunea unui spirit dilematic, scindatîntre alterit i. [A uitat r ul pe care i l-au f -cut al ii, s-a retras în carbonizate stupe-

fac ii] constituie o tentativ de abandonarea recluziunii, de luare în posesie a „norma-lit ii”. Rezultatul îns , reiterativ, demons-treaz futilitatea demersului, deoarece sineleeste locatar al enclavei t cerii i singur iideopotriv . Barbian, limbajul este vehicululcondus de trudnice fantasme, iar eul liric unserv abulic al acestuia. Tot mai des textelesunt traversate de o entitate simbolic , mutul,ins interiorizat îns care, cunosc tor al Toa-telor, cultiv obstinant T cerea.

Aurel Pantea nu se adreseaz lectorului.Receptori ai monologului s u dramatic suntfemeia sau divinitatea. [Nu mai tiu, Doamne,de unde s încep, ce pot s spun] este oconfesiune a unui „rezident într-o patrieinflamat de mesaje”, inadaptat pe un t râminvadat de o sintax complex , a propozi iilormistuitoare care-l stranguleaz ascendent,for ând barierele verbaliz rii. M rturisirilecontinu i în textul [Am vorbit, Doamne, iam scris, pân m-am înnegrit]. Scrisul i vor-bitul se transform în ni te Frankenstein-icreatori, cotropitori ai fatumului poetic. Re-beliunea lexemelor emancipate care scin-deaz eul i-i accelereaz plonjonul în neanteste marcat printr-o coregrafie fantast , încare timpul i moartea se conjug devenindparteneri ai dezagreg rii fiin ale. Mâinile,impurificate de un logos tenebros, corpora-litatea damnat conduc înspre alienarealimbajului, dezaxat în urma rendez-vous-uluicu alteritatea, ca un William Wilson sanc io-nat nu thanatic, ci prin demen revelatorie.[În urm , toate sunt foarte proaspete, toateau început] semnaleaz îndep rtarea desinele de demult. Focalizarea obiectivat avoiajului „de la care noi vom lipsi” picteazun univers hedonist, cu fizionomii inter an-jabile (semn al uniformit ii), în care femeile,distributive, generoase foarte carnal, nu afec-tiv, nici m car nu- i mai amintesc inombrabiliilor aman i. Babilonia sentimental , ultraper-misivitatea este secundat de o iluminarelingvistic , de o clarificare semantic („iarse face ziu în limbaj”), astfel încât scribiianalitici, sensibili la texturile facile, începmaratonul defalc rilor simbolice: „iar umblfunc ionarii pe urma semnifica iilor”.

Simetric fa de poemele ini iale, cel final[Curva se d curvarilor, a zis i din elcurgea] reitereaz fascina ia înc lc riiinterdic iilor. Retorica împotrivirii, marcatprin anihilarea formelor imperative ale ver-belor a citi, a umbla, a vorbi, a privi, a sim iconduce înspre o suit de experien e exacer-bate ale eului rebel. Volumul lui Aurel Panteane conduce într-un univers tenebros, bântuitde indici funebrii, cu o cromatic decep io-nist , aproape palpabil în care poetul estedublat, pe alocuri, de criticul literar ce devinehermeneut al sinelui.

2 vezi, nu-i a a, rezemat de un crin!

Tandru, precum un foc bengal, sunt ologuldin col când danseaz geamparaua câmpia.Am ajuns, iat -m , a a cum m vezi: simpluca prima silab nerostit , spus doar ie, fe-meie, în gând. Stalactit a t cerii în rug ciune!Icoan cu mirtul pr dului mut, precumnoaptea, culcu it -ntre sânii t i de opal, cuulubele mor ii pe gene de liliac, cu praporiivie ii în fluturare. De aceea acum sunt umbraoptit în mers, de aceea acum sunt calea,

uneori somnul. Neverosimil, pustiit de ghei amir rii, doar arpele gândului îmi mistuievisul. i-n lini tea r ritului, s rutul t u,înflorire...

3i e prim vara cea din urm a truba-

durului, neîmblânzit fiar în gând, scoarpe care acum calc în credin sufletul meu,ca o zei a danaidelor nop ii, într-un anotimpne tiut, necrezut, netr it înc . i totul se pe-trece pe când vocea rostirii m -nvinge, cu-vintele în elesului mor, fulguire divin , áceletimpului se inverseaz -n cadrane de smoali iarb necosit . Doar plugul sim irii mai ar !

Doar el! În P durea Nebun , azi, sub stin-dardul uit rii, sub imnic salcâm. De aceealoitrele ard, br zdarul se-ncinge, cormana mdoare. in de coarnele sufletului pe când tu,numai tu, femeie cu fla neta iubirii pe buze

mântui de team . Doamne, nu sunt pre-tit înc s mor. E primul semn prim rat

sub zodii. Unde s fug? Unde-mi e zarea?...5Flori dalbe când moartea îmi cite te

ursita. Flori pres rate pe umbra pa ilor t i.Ne tiut potec , ne tiut mirare. Cât credin-

în sufletul acestui poet-derbedeu! Mai binete iubeam cu otrava zorilor strâns în stoguride rou , mai bine cu ochiul întors spre uitare.Acum e târziu în cuvinte, moarte a desfrâului!

i devreme în rug . Hai, vino, Maria din Mag-dala, f -m , dac po i, numai zare! Cât încmai sunt sarea iubirii, cu itul din ran . În schim-bul acestui nou anotimp a vrea s fiu o se-cund furat din pleoapa unui zeu. Ne ti-indu-i numele, îl denumesc cu numele t u,Prim var !(din Evanghelia inimii - Anotimpuri)


Jude ul Vâlcea a dat rii Române ti iRomâniei de mai târziu numeroase persona-lit i culturale, tiin ifice, politice i militare.De asemenea, Biserica Ortodox Român aavut de-a lungul veacurilor, la sânul i înfruntea ei, numero i clerici înv i i lumina i,iubitori ai credin ei i ai valorilor neamuluiromânesc, n scu i, crescu i i forma i în vatravâlcean . În rândurile ce vor urma vreau sfac câteva scurte referin e legate de via a acinci mari personalit i pe care sudul vâlcean,inutul cuprins între râurile Cerna i Olt, le-a

dat Bisericii Neamului.Este vorba de cinci fii de rani plugari,

fii sau nepo i de preo i, distinse dar distinctepersonalit i, n scute la sf. sec. al XIX-lea -înc. sec. al XX-lea, la doar câ iva km distanuna de alta i, pe care, le voi enumera în ordi-nea în care s-au n scut:

Efrem En cescu-Tighineanul - Arhi-episcop al Chi in ului i Mitropolit al Basa-rabiei, începând cu sfâr itul anului 1943 (ofi-cial din 12 ianuarie 1944) pân la 24 august1944, când, din cauza invad rii Basarabieide c tre trupele sovietice, nu i-a mai pututcontinua activitatea, motiv pentru care a fostretras la Bucure ti. S-a n scut la 22 mai 1893,în satul M ciuceni, comuna M ciuca, numele

u de mirean fiind Ion. P rin ii s i sunt Marini Maria - rani plugari, i este unul dintre

cei ase copii ai acestora. A intrat în via amonahal în anul 1908, la M stirea Fr -sinei i, datorit pozi iei sale anticomunistei antisovietice, s-a stins ca simplu monah

într-o chilie a M stirii Cernica în ziua de 5decembrie 1968.

De la prof. univ. Petre Popa - dr. în istorie,fiu al comunei M ciuca, afl m c la înmor-mântarea distinsului ierarh au participat „mi-tropolitul Tit Simedrea i nepotul s u desor , Justinian Marina (1901-1977), Pa-triarh al României (1948-1977).” 1 Totdomnia sa spune despre Efrem En ceanu c :„Este unul dintre monahii români care,parcurgând cu demnitate i evlavie trepteleierarhiei ortodoxe române ti, a urcat pânla aceea de mitropolit al Basarabiei”.2

Iustinian Marina (n. 2 feb. 1901, în satulSue ti, com. St ne ti - d. 26 martie 1977, Bu-cure ti) - al treilea Patriarh al Bisericii Or-todoxe Române (6 iunie 1948-26 martie 1977).

Studiile i ascensiunea c tre vârful ierar-hiei BOR:

A studiat la Seminarul Teologic „SfântulNicolae” Râmnicu Vâlcea (1915-1923) i laFacultatea de Teologie Bucure ti (1925-1929).

Activitatea: 1923-1924, înv tor laOlteanca - Vâlcea (comun vecin cu satulnatal, ast zi inclus în com. Gl vile); 1924-1930, înv tor la B beni-Vâlcea; 1924-1932,preot-paroh la B beni - Vâlcea; 1932-1933,director la Seminarul Teologic „Sfântul Ni-colae” i preot slujitor la Catedrala Episco-pal „Sfântul Nicolae” Râmnicu Vâlcea; 1933-1945, preot-paroh la Biserica „SfântulGheorghe” (Biserica din Pia ) Râmnicu Vâl-cea; în anul 1945, r mas v duv, a fost alesarhiereu vicar al Arhiepiscopiei Ia ilor, cutitlul de „Vasluianul”, 1945-1947; august1947-noiembrie 1947, loc iitor al scaunuluimitropolitan din Ia i; la 19 noiembrie 1947este ales Arhiepiscop al Ia ilor i Mitropolital Moldovei i Sucevei (însc unat la 28 de-cembrie 1947); din februarie 1948, loc iitorde Patriarh al BOR; la 24 mai 1948 este ales,iar la 6 iunie 1948 este însc unat Arhiepiscopal Bucure tilor, Mitropolit al Ungrovlahiei iPatriarh al Bisericii Ortodoxe Române, p s-torind în aceast înalt func ie pân la moarte.

tim cu to ii c ascensiunea P rinteluiIoan Marina, în ierarhia Bisericii OrtodoxeRomâne, se datoreaz faptului c , al turi deal ii, în anul 1944 la ajutat pe liderul comunistGheorghe Gheorghiu-Dej s evadeze din la-

rul de la Tg. Jiu i, în drumul acestuia spreBucure ti, s se ascund în casa parohial aBisericii „Sfântul Gheorghe” - Biserica dinPia , Râmnicu Vâlcea, acolo unde slujea celce avea s devin Patriarh al României, dupinstalarea regimului comunist. De asemenea,tim c sub conducerea sa a fost ini iat cola-

borarea Bisericii Ortodoxe Române cu auto-ritatea comunist .

Conform unor studii am nun ite realizatede c tre scriitorul polonez Czeslaw Milosz,laureat al Premiului Nobel pentru Literatur(1980), publicate în cartea sa Gândireacaptiv , la începutul activit ii, PatriarhulJustinian a promovat ideea precum c istoriamerge dup ni te legi date de Dumnezeu, iaruna dintre aceste legi este lupta de clas .

Scriitorul spune c înaltul ierarh sus ineapublic faptul c : „Stalin, conduc torul Par-tidului Comunist, duce la îndeplinire legeaistoriei, cu alte cuvinte ac ioneaz a a cumdore te Dumnezeu, motiv pentru care tre-

buie s ne supunem lui. Omenirea poate fireînnoit dup modelul rusesc; de aceeanici un cre tin nu se poate opune ideii -crude, ce-i drept - care va crea un om noupe întreaga planet .” … „Cristos este omulnou. Omul nou este omul sovietic. Prin ur-mare Cristos este sovietic!”.3

În opinia Patriarhului Iustinian Marina,Iisus Hristos a fost primul comunist de pe

mânt. De remarcat este faptul c argu-mentele acestuia au fost îmbr ate i deal i clerici care au devenit în scurt timp „uneleale Partidului Comunist”.4

În acest fel, Marina î i justifica prezen aîn sistemul care avea s aduc poporului ro-mân una dintre cele mai triste perioade dinistoria sa, soldat cu na ionalizarea bunurilor,arestarea, condamnarea la moarte, la muncsilnic pe via sau la ani grei de temni asute de mii de români care s-au opus instal riiregimului comunist. Din cei 12.000 de preo iortodoc i (preo i de mir i preo i monahi)existen i în România, la mijlocul secolului XX,peste 3.000 au fost aresta i, ancheta i, tortu-ra i i condamna i la moarte sau la pedepsegrele în perioada anilor 1948-1964. Dintreace tia, peste 1.800 i-au g sit sfâr itul înpu riile politice i la Canalul Dun re -Marea Neagr .5

La rândul s u, scriitorul american Chris-topher Hichens este i el de acord cu ideea

patriarhul Justinian a fost o unealt asistemului comunist.6

Exist i voci care sus in contrariul, adicfaptul c , de fapt, înc de la întronizarea sa,„în fa a adversit ilor la care a fost supusBiserica, Patriarhul Justinian s-a doveditun abil diplomat i a c utat s in piept,pe cât a putut, atacurilor îndreptate împo-triva Casei Domnului. El a men inut strânsunite rândurile clerului, a sprijinit pe con-damna ii politici dintre preo ii i c lug riielibera i din pu rii i a restaurat multebiserici i m stiri, înfruntând sanc iunile,amenin rile i chiar domiciliul for at lacare, pentru o vreme, a fost supus”. 7

De asemenea, Patriarhul Teoctist al Ro-mâniei (1986-2007) spunea despre JustinianMarina c „a g sit solu ii tuturor problemelorBisericii noastre, care trebuia s i îndepli-

Eugen PETRESCU

Triunghiul valorilor OrtodoxieiRom@ne[ti


neasc misiunea sa, în vremuri de cumplitprigoan comunist atee”. Astfel, în perioada

storirii sale „s-au construit din temelie302 bisericii i au fost reparate sau resta-urate alte 2345, dintre care monumenteistorice - 999 etc.” 8

Patriarhul Justinian a c zut victim pri-goanei comuniste, atunci când a protestatîmpotriva Decretului 410 din 19 noiembrie1959, care prevedea c puteau fi admise înmonahism doar persoanele care au împlinitvârsta de 55 de ani, b rba ii, i de 50 de anifemeile, i în baza c ruia au fost sco i din

stiri „cca 5.000 de monahi i monahii”.adar, Patriarhul Justinian „a avut curajul protesteze împotriva acestui decret abu-

ziv, motiv pentru care «a fost trimis la schitulDragoslavele, unde i s-a fixat domiciliu for-at timp de ase luni»!” 9

Justinian Marina a încetat din via înseara zilei de 26 martie 1977, în vârst de 76de ani, dup o grea suferin . A fost înmor-mântat în Biserica M stirii Radu Vod dinBucure ti (situat în centrul Capitalei, pemalul Dâmbovi ei, peste strad de CurteaVeche). Pe crucea încastrat în zid, Patriarhuli-a cerut me terului s sape urm toareainscrip ie: „M-am luptat lupta cea bun .Credin a am p zit. Am ajuns la cap tul dru-mului vie ii. De acum încolo, m a teapt

splata drept ii, pe care mi-o va da Dom-nul, Judec torul Cel Drept în ziua aceea.” 10

Gheorghe Petre - Govora (n. 23 aprilie1910, în comuna Orle ti, jude ul Vâlcea) -licen iat în teologie i istorie-arheologie. De-a lungul a peste treizeci de ani a cercetat dinpunct de vedere arheologic i istoric teritoriulOlteniei punând accent pe localit ile OcneleMari, B ile Govora, Mih ti i Orle ti, jud.Vâlcea. Prin efortul s u a adus la lumin unbogat i interesant material arheologic i nu-mismatic, obiecte de art i carte veche ro-mâneasc , dovezi de mare importan isto-ric , obiecte de patrimoniu na ional care suntexpuse în Muzeul de arheologie i art reli-gioas „Gheorghe Petre-Govora”. Fondulmuzeistic este alc tuit din câteva sute de obi-ecte de art i carte veche româneasc ipeste 4.000 de piese arheologice, începândcu perioada preglaciar , paleoliticul superior,epoca neolitic , perioada de tranzi ie sprebronz, începutul epocii bronzului clasic, pri-ma i a doua epoc a fierului, precum i unbogat material arheologic ce documenteazformarea, continuitatea i prezen a poporuluiromân în hotarele lui fire ti.

În urma cercet rilor pr. Petre-Govora afost localizat Cetatea Buridava dacic , laCosota - Ocnele Mari, punând în acest fel înordine o important perioad a istoriei noas-tre legat de str mo ii traco-geto-daci. De

asemenea, pr. Petre-Govora este p rinteleCulturii Govora - definit sub acest numede c tre prof. berlinez Bernhard Hansel, caurmare a unei descoperiri arheologice f cutpe raza or. B ile Govora, apar inând epociitârzii a bronzului.

Înc din copil rie, spune P rintele Petre-Govora i, ulterior, în drumurile sale prinistoria neamului, pe calea adev rului istorica fost înso it, protejat i îndrumat de nemu-ritorul „LUP” – „SPIRITUL STR MO ILORGETO-DACI”. Acesta este motivul pentrucare - spune P rintele Petre, ori de câte ori s-a întâlnit cu lupii, niciodat nu a avut fricde ei. Ace tia se opreau, îl priveau, dup care

i continuau drumul lini ti i.Pentru activitatea sa deosebit de rodnic

i pentru via a exemplar a primit de-a lungulvie ii numeroase distinc ii: „Crucea Pa-triarhal ” - acordat de c tre Patriarhul Ius-tinian Marina; titlul „Drept între popoare”- este singurul preot ortodox care a primitdin partea statului Israel aceast înalt dis-tinc ie; Ordinul „Meritul Cultural în gradde Cavaler”, categoria E (2004).

Pr. Dumitru B la a (n. 1 august 1911, însatul Dealu Mare, com. Gu oeni, jud. Vâlcea- d. 22 decembrie 2002, Dr ani) - supra-numit de discipolii s i „Patriarhul de Dr -ani” (pr. Nicolae State-Burlu i), „Patriarhul

culturii române ti” (prof. Costea Marinoiu)sau „Mo ul din Carpa i” (ing. Dumitru Panu-Mis ilescu), unul dintre cei mai mari cer-cet tori istorici i preo i c rturari ai BisericiiOrtodoxe Române; patriot i lupt tor pentrudreptate i libertate, condamnat la ani greide temni pentru convingerile sale demo-cratice, p timitor în pu riile a trei regimuridictatoriale - carlist, antonescian i comunist.Acelea i convingeri le-a transmis i nepo-tului s u de frate - pictorul Sabin B la a care,la rândul s u, i-a manifestat public de maimulte ori nemul umirea fa de abuzurile

vâr ite de regimul ateu comunist.rintelelui Dumitru B la a i-a fost con-

ferit de c tre P rintele Patriarh TeoctistAr pa u (1986-2007) „Crucea Patriarhal ” -

cea mai înalt distinc ie acordat de c trePatriarhia Român .

Anul acesta la împlinirea a 100 de ani dela na terea marelui Preot, am ini iat un pro-gram de cinstire a memoriei sale care se vadesf ura în parteneriat cu Prim ria mun.Dr ani i care const în: ridicarea uneistatui sau a unui bust în „Ora ul de sub vii”;realizarea unui volum omagial care scuprind o serie de evoc ri; medalia jubiliar„Pr. Dumitru B la a - 100 de ani de la na tere”;strada pe care a locuit acesta s poarte nu-mele de „Str. Pr. Dumitru B la a”; acordareatitlului de Cet ean de Onoare al MunicipiuluiDr ani etc. Pentru realizarea acestor pro-iecte sunt încredin at de sprijinul dr. Alin Pa-velescu - pre edintele Comisiei pentru Cul-tur din cadrul Consiliului Municipal Dr -

ani. Bartolomeu (Valeriu) Anania (n. 18

martie 1921, com. Gl vile, jud. Vâlcea - d. 31ianuarie 2011, Cluj-Napoca) - Arhiepiscop alVadului, Feleacului i Clujului, i Mitropolital Clujului, Albei, Cri anei i Maramure ului(primul mitropolit al acestei eparhii înfiin atla 4 noiembrie 2005), unul dintre cei maivaloro i ierarhi i c rturari ai Bisericii Orto-doxe Române.

Ca i P rintele Dumitru B la a, a luptatde tân r pentru credin a în Dumnezeu, a ne-drept ilor sociale iar, mai târziu, s-a împotrivittotalitarismului comunist care începuse ssufle dinspre r rit i peste România. Dinaceste motive, îl g sim în mai multe rânduriexmatriculat de c tre Siguran a statului dininstitu iile de înv mânt, h ituit de Secu-ritatea statului comunist, arestat i condam-nat cu privarea de libertate. Minor fiind, înanul 1935 îl g sim înscris în organiza ia „M -nunchiul de prieteni” - organiza ie legionar ,i în 1936 în „Fr ia de Cruce” - organiza ie

superioar celei dintâi. Chiar dac a fost cata-logat ca f când parte din Garda de Fier s-adovedit c nu a fost legionar, în primul rânddin cauza vârstei i în al doilea rând din ex-perien a tr it în timpul scurtei guvern ri le-gionare, atunci când a avut ocazia s vad ipartea urât a lucrurilor din interiorul acesteiorganiza ii. Fiind arestat pentru o lun dezile, în anul 1941, pentru participarea la fune-raliile unui comandant legionar, pe fi a dincazierul s u a fost men ionat calificativul „le-gionar”.

În anul 1942 este arestat i condamnat laase luni de închisoare pentru c ar fi de inut

materiale cu caracter legionar i arme. Dupanul 1944, pentru România urmeaz o pe-rioad grea, plin de fr mânt ri sociale, da-torit instal rii comunismului i a nemul umi-rilor popula iei de origine maghiar dup ce

Flor

in M

cean

u -

iastr

a


nordul Ardealului, cedat Ungariei în urmaDictatului de la Viena, este retrocedat Româ-niei. La 6 martie 1946, în calitatea de pre e-dinte al Centrului Studen esc „Petru Maior”din Cluj, a condus greva studen easc cucaracter anticomunist (împotriva guvernuluicondus de Dr. Petru Groza (6 martie 1945-2iunie 1952) i antirevizionist (împotriva celorcare nu erau de acord cu revenirea Ardealuluila România). Dup în bu irea grevei este ex-pulzat din Cluj i pribege te prin mai multelocuri din ar , i mai ales din Vâlcea, în încer-carea de a sc pa de r zbunarea regimului co-munist proasp t instalat. Între anii 1948-1958,conform m rturiilor unor contemporani, s-abucurat de protec ia Patriarhului IustinianMarina pe care la cunoscut la M stireaBistri a Oltean i, cu sprijinul s u, ocupmai multe func ii în cadrul Patriarhiei Ro-mâne. Cu toate acestea, în anul 1958 a fostdin nou arestat sub acuza ia de activitatelegionar desf urat înainte de 23 august1944, i condamnat la 25 de ani de muncsilnic pentru „uneltire contra ordinii so-ciale”, pedeaps din care a executat ase ani,între 1958-1964. În închisoarea de la Aiud aaflat de la fratele s u, arestat i el tot aici, itot politic, de moartea mamei sale. La pre-siunea statelor din afara lag rului comunist,to i de inu ii politici din România suntelibera i în anul 1964, în baza unui decret decare a beneficiat i Bartolomeu Anania.

a cum a declarat, chiar dac nu a f cutniciodat politic , a fost un om de dreapta.

***Interesant de observat c unind prin trei

linii drepte localit ile în care s-au n scut ceicinci slujitori ai Bisericii Neamului: Pr. Du-mitru B la a - com. Gu oeni, satul DealuMare, ÎPS Efrem En cescu-Tighineanul -com. M ciuca, satul M ciuceni, PF IustinianMarina - com. St ne ti, satul Sue ti, IPS Bar-tolomeu Valeriu Anania - com. Gl vile, satulGl vile, Pr. Petre Gheorghe-Govora - com.Orle ti, satul Orle ti, rezult un triunghi isos-cel cu unghiurile de baz în satele Dealu Marei Orle ti iar unghiul opus, adic în imea,

în satul Sue ti, acolo unde s-a n scut, a acum am v zut, PF Iustinian Marina .

Constat m c acest triunghi are la bazdoi preo i de mir - doi istorici i c rturari ves-ti i, adev rate pietre de temelie ale BisericiiOrtodoxe - Pr. Dumitru B la a i Pr. PetreGheorghe-Govora. Între baz i vârf avemstâlpii de rezisten , doi înal i ierarhi, doimitropoli i: pe latura de sud-vest între bazi vârf îl g sim pe IPS Efrem En cescu - Ti-

ghineanul, iar pe latura de nord-vest pe IPSBartolomeu Valeriu Anania. La vârf se aflPF Iustinian Marina - întâist torul BisericiiOrtodoxe Române.

Întâmpl tor sau nu, constatarea mea co-respunde cu realitatea. Avem la baz doi pre-

i de mir, la mijloc doi mitropoli i i, la vârf,un patriarh. Putem spune c în triunghiulacesta care cuprinde perimetrul: Gu oeni -

ciuca - St ne ti - Gl vile - Orle ti avemîntreaga Biseric Ortodox Român : baza,miezul i vârful ierarhiei Bisericii OrtodoxeRomâne.

Despre caracterul i personalitatea fiec -ruia, despre leg turile de rudenie, de priete-nie i de subordonare a acestora vom vorbicu alt prilej, dup ce voi reu i s definitivezun studiu am nun it, i profund, legat devia a fiec ruia dintre ei.

Note:1. Petre Popa, Efrem En cescu, fiu de ran

din M ciuca, jude ul Vâlcea, Mitropolit alBasarabiei, în Studii Vâlcene, Serie nou , Nr. II(IX), 2006, pag. 355-370.

2. Idem.3. Czeslaw Milosz, The Captive Mind, Vin-

tage, 1990.4. Idem.5. Pr. prof. dr. Ioan Dur , Ierarhi ai Bisericii

Ortodoxe Române, în revista.memoria.ro.6. Christopher Hitchens, God Is Not Great,

pag. 246.7. Conform teoriei sus inut de Mihai Urzic

- arhitect, teolog, filosof i eseist cre tin.8. Enciclopedia Jude ului Vâlcea, Editura

Fortuna, Râmnicu Vâlcea, 2010, pag. 820.9. Pr. prof. dr. Ioan Dur , op. cit. în Memoria

- revist a gândirii arestate.10. Gheorghe Vasilescu, Iustinian Marina, Un

apostol al Bisericii i al neamului românesc, înAlmanah Bisericesc, Sfânta Arhiepiscopie aBucure tilor, 2001.

Alte surse:ro.wikipedia.org/wiki/Iustinian_Marina

Începe simfonia

E frig?Nu! E umbraunei dimine ipline de rou ,când spumade licuricise tope te lumin ,iar eu fug ca o nebun ...

prind sclipici de fluturi.Ce sa fac cu el? Mi-am zis,dup ce acoperi u-mi str luceaca diamantul albastru...poate mai bine era s m prind de aripi,

sând în urma mea razelece tremur -n rou pentru alte veacuri...

Cristal de timp

Eu nu tiu cine sunti nici ce fac !

ag de gâtul p mântului-i simt respira ia

în câte un s rut …buzele lui fierbin i

confund cu mareaaruncând-m în valuri,în fream tu-i f sfâr it.

vrea s r mân doar spuma-ifo nitoare printre stânci,mângâind scoicile aruncate pe nisipprivirile ce le-aveam iericristal de timp pentru infinit…

Nu tiu s m opresc

Am zis gata !Am ajuns la cap tun mugure f suflare,

putere s i desfacnervura frunzei ghemuiteîn alt metamorfoz ...Am zis i ce dac !

i zorile au cursfl ri peste minenu am tiut cum s m sting …un ocean de lumea secat… de-atunci …acum am venele goale…doar tulpina de grâutie s umple bobu-i

cu aripi de soare…

Maria COZMA (PARIS)

Pr. Gheorghe Petre-Govora

PF Iustinian Marina

IPS Efrem En cescu IPS Bartolomeu Anania

Pr. Dumitru B la a


Pentru cei mai mul i dintrenoi, cuvântul martir are o rezo-nan arhaic , preponderent re-ligioas . Reprezint ceva careapar ine altei lumi, demult apuse- în vremuri când unii oameni, de-osebi i, e-adev rat, luptau pen-tru o idee pân la sacrificiul su-prem! Evident, luptau contra Pu-terii abuzive, asupritoare. Iar re-prezentan ii Puterii î i lichidau -moral i, mai ales, fizic - oponen iidup ce îi torturau îndelungat,prin cele mai diabolice mijloace.În plan religios, istoria Inchizi ieirelev , în acest sens, exemple an-tologice: Giordano Bruno, MichelServet, Jan Hus, Girolamo Savo-narola - ar i pe rug -, Galileo Ga-lilei - silit s i renege ideile -,Tommaso Campanela - inut înînchisoare 30 de ani - i mul i al ii.În plan na ional i social, noi, ro-mânii, avem numeroase exemplenotorii de martiri, de la GheorgheDoja, Horia, Clo ca i Cri an, Mi-hai Viteazul, Tudor Vladimirescui Ion Antonescu pân la colo-

nelul Gheorghe Trosca i colegiilui, asasina i de tr torul g-ral(r.) K.G.B.-ist Nicolae Militaru în24 decembrie 1989 i uci i a douaoar de K.G.B.-i tii din Parlament,Pre edin ie, C.N.S.A.S. i din alteinstitu ii ale statului ocupate deagen ii str ini! De re inut faptul

, în timp ce pe str zi înc semai auzeau împu turi i nici nufuseser înmormântate toate vic-timele loviturii de stat, g-ralul (r.)K.G.B.-ist Nicolae Militaru, în 29decembrie 1989, a avansat în grado liot de generali i colonei - evi-dent, s i m reasc ga ca i sdea putere mai mare comploti -tilor, astfel încât în urm toareledou decenii, întregul popor ro-mân s poat s fie martirizat.

To i ace tia au devenit martirizu i în lupta cu opresorii, pen-

tru a ap ra „legea str mo eas-“, valorile na ionale i spiritua-

le autentice - i, în genere, în lup-ta pentru Dreptate, pentru Justi-ie. Recent, am avut privilegiul

Alexandra Z~RNESCU

Martirii de l@ng# noi întâlnesc martiri. În mul imea

gioas , mi-a atras privirea undomn în vârst , cu privire al-bastr i senin , de dac, rupt par-

din istorie, coborât de pe Co-lumna lui Traian, care st tea dis-cret, f s fie observat de al ii.În acel moment nu am mai auzitzarva din jur, pentru c am fosttranspus în alt dimensiune -una a lini tii, p cii i sfin eniei.Am îndr znit s -i adresez câtevacuvinte i din convorbirea cudomnia sa mi s-a confirmat ceeace b nuisem eu, iar emo iile m-au cople it pân la lacrimi. Amhot rât, atunci, s m concentrezmai mult asupra acestui segmental istoriei noastre, pentru c im-portan a problemei fo tilor de i-nu i politici - cum fusese interlo-cutorul meu - mi se impusese inu am dreptul s ignor aceastrealitate: a martirilor care i-ausacrificat tinere ea i s tateape altarul Neamului Românesc icare nu i-au dat cinstea pe ru-ine, nu i-au vândut, „pe câ iva

argin i“, onoarea, patriotismul icredin ele ancestrale, nici m carpentru a se salva de ororile dinînchisorile comuniste.

Pu ini dintre noi tiu c ei auexistat vreodat i înc mai exis-

, în ciuda chinurilor p timite.E-adev rat c , în unii ani ai aces-tor ultime dou decenii tic loase,s-a mai vorbit despre fo tii de i-nu i politici, dar memoria opinieipublice este scurt . Martirilor,care au rezistat urii i torturilortor ionarilor i gardienilor, Dum-nezeu le-a r spl tit curajul, onoa-rea, r bdarea i jertfa cu senec-tutea frumoas , c ci, iat , supra-vie uiesc i în aceste zile oribile,când b trânii i nou-n scu iisunt da i afar din spitale! Poateam trecut pe lâng domniile lorpe strad , dar nu le-am observatprezen a demn i, totodat , atâtde discret . Cine s -i mai remarceîn atâta zarv , stres, praf, traficisteric, scandaluri mondene ipolitice?! Cine s se mai gân-

deasc la b trânii-martiri, fo tiide inu i politici, când i noi nezbatem în griji i nedrept i, carese înmul esc zilnic, i-i determinpe tot mai mul i s priveasc îna-poi, spre „epoca de aur“ cu mâ-nie, nostalgie i regrete din ce înce mai adânci, deoarece, chiardac nu au trecut prin închisorilebol evice, au ajuns, acum, într-oînchisoare general , ca urmare aignor rii i a batjocoririi întregu-lui popor de c tre guvernan i?Iar, în timp ce priva iunile seextind asupra a tot mai multora,al ii, o minoritate depravat , a-learg dup averi ilicite, sustrasedin averea public i, dup atâtaefort de delapidare, pleac la re-laxare în vacan e consumate înlocuri exotice, la pre uri pe m sur !

i de ce ne-am mai gândi laaceste existen e discrete, cândmemoria martirilor - ne tears ,dar neconsemnat aproape nic -ieri - mai subzist într-o via caremai pâlpâie ca o lumânare aflatspre stingere i aproape nimeninu ne spune c ace ti eroi ne ti-

i, contemporani cu noi, au avutcurajul s in piept „ciumei ro-ii“, care, timp de o jum tate de

secol, avea s altereze min ile isufletele a milioane de oameni?!

Noi nu ne putem imaginaacei ani grei de temni , de umi-lin e i schingiuiri, îndurate demartirii no tri anonimi pentru caacest popor s nu dispar defini-tiv de pe fa a p mântului - poporcare, aflat sub vitregia vremurilor,a fost cople it, adeseori, de po-vara „compromisurilor istorice“comise de unii dintre conduc -torii tr tori de neam i ar , cuacceptul tacit al poporului asu-prit i îngenunchiat de n pastaindus prin ideea la „Ce pu-team face?!“ Puteam, oare, punemâna pe arme?! De fapt, poporulromân a existat prin b trâni, princutuma „mersul prin b trâni“ -semnalat de Nicolae Iorga -,adic prin în elepciunea existentîn „sfatul b trânilor“. Iar „o vorb

din b trâni“ - de fapt, o expresiecare sintetizeaz , prin extrapo-lare, ultimele versete din capito-lul despre distrugerea Sodomei -,spune c „Dumnezeu cru ocetate plin de nelegiui i, dacîn ea se afl m car un om drept“(Facerea, 19, 21-22). Acestevremuri apocaliptice ne-au înr itmult i ne-au înstr inat unii deal ii: toat lumea deplânge aceas-ta i nimeni nu caut o solu ie derecucerire a libert ii! Dar iat cDumnezeu înc ne mai îndur . iaceasta pentru c printre noi tr -iesc i câ iva „drep i“: martirii,care au luat pe umerii lor la itateai neputin ele celor slabi i r u-

tatea c ilor lor. Pentru virtu ilei credin ele lor, au p timit mai

multe decât pedepsele cuveniteultimului criminal, iar acum î iduc b trâne ea i se lupt cu altenedrept i: se lupt îndeosebi cuuitarea, indiferen a i cinismulcelor pentru care s-au sacrificat,inclusiv cu indiferen a i cinis-mul celor n scu i dup ce s-auscris filele istoriei contemporane.

trânilor, veteranilor, le da-tor m supravie uirea noastr caNeam, înc independent i aproa-pe integru - pentru cât timp?! -,îns noi nu-i cunoa tem.

Haide i, în ultimul ceas, s fa-cem un efort de memorie i degrij fa de ei i s privim c treGherla, Aiud, Pite ti, Poarta Alb(la „Canal“) i alte pu rii de„reeducare comunist “, s neamintim i s -i pomenim pe ceicare s-au ridicat mai repede laCeruri, ca s se roage pentru ceislabi i ne tiutori, r ma i în afarazidurilor reci i a z brelelor lugu-bre, pentru cei gr bi i i dispu i


comit compromisuri compro-mi toare. Prea adesea se audeprima parte a unui adagiu - „Capulplecat, sabia nu-l taie“ -, ca scuza la it ii, dar se uit partea a do-ua: „Dar cu umilin , lan ul l-în-convoaie“! Tocmai aceast umi-lin , aceast slug rnicie deplo-rabil i deplin condamnabil aunor conduc tori - de ieri i deazi - i-a cufundat pe ei i genera-iile care au urmat în bezna isto-

riei, în fric , la itate i lehamite.Îndeosebi în aceste ultime doudecenii, a dominat lehamitea, ex-primat într-un fapt istoric de omare gravitate: circa jum tate dinelectorat nu s-a prezentat la vot!Adic , nu i-a manifestat calita-tea sa esen ial de cet ean liber

car în exprimarea op iunii po-litice. De aceea, în aceast epocde ocupa ie a tranzi iei, s-au per-petuat la conducere aceia i con-duc tori abuzivi, formând o dic-tatur a parveni ilor, de genul ce-lei împotriva c reia se revolta-ser martirii no tri: unii i-au jert-fit chiar via a, iar supravie uitoriii-au sacrificat cei mai frumo i

ani. S -i admir m pe martirii c -zu i i pe camarazii lor, care ausc pat cu via , s admir m sere-nitatea supravie uitorilor, s leprivim fe ele luminoase, de sfin ipe p mânt, ca dovad a credin eilor c Binele mai e posibil! S

m încrâncenarea i nep sa-rea i s încerc m s în elegemde ce în ochii acestor oameni nuse cite te nici furie, nici ur , nici

regret, ci doar senin tate, pace,demnitate i credin . Ei ne a -teapt , înc , pentru ca noi s îiavem drept model!

Oare, mai avem noi dreptul fim încrâncena i, gândindu-ne, oricâte rele ne-ar fi servit unii

dintre semenii nedemni ai no tri- de cele mai multe ori, pentru cnoi în ine le permitem! -, toateacestea, însumate, nu ar însemnanici un sfert din câte au p timitace ti martiri supravie uitori?!De la martiri putem s înv m

iert m, pentru c nu degeabane num m printre primii cre ti-na i; s reînv m onoarea idemnitatea, ignorate dup atâtaamar de asuprire politic isocial ; iubirea pentru libertate,adev r i pentru aproapelenostru (Matei 22, 37-40); spiritulde sacrificiu; s ne redobândimcurajul i credin a c Dumnezeunu-i d omului mai mult decâtpoate el s duc ; s ne refacemputerea de a ne ap ra „râul, ra-mul“, precum, odinioar , str lu-ci ii no tri str mo i - s ne re-însu im toate aceste calit i mo -tenite de ultimii martiri ai Neamu-lui. Dac fiecare dintre noi ar în-cerca s se (re)educe cu acestecalit i str vechi, s-ar opri i soa-rele în loc, s ne priveasc , darne trebuie voin , curaj, patrio-tism i rectitudine moral , ca sfim patrio i. Atunci ne-am mântuiara de nedrept i, ne-am rec -

ta respectul în ochii proprii iai întregii omeniri, iar situa ia ac-tual a na iunii - dominat deInjusti ie - ar putea fi înl turat .

Flor

in M

cean

u -O

dihn

Copila cu stele

Îmi pare bine c te-am reg sitFeti pierdut printre stele.Cum gravitezi tu prin lumi paralele,Cum inventezi tu din lacrimi - m rgele,Cum î i prinzi în p r coliere.Cum ar fi de-ar fi s fie?Goala-aceast colivie?

spera la noi m rgele,-mi terg lacrimile-n ele.

Cum ar fi de-ar fi s fie?Via a ta o via vie?

cânta din harpa mea,i-a aluneca pe-o stea,

Neaua mea dulce i bun ,Te a tept s -mi faci cunun !

cânta din harpa mea.i-a aluneca...i-a aluneca pe nea.

Neaua mea dulce i bun ,Vino, drag , f -mi cunun !

Ea

O piapt îngerii în somnExact atunci când ei dorm.O scald marea în zori de ziCu sclipici de alifii.O îmblânzesc fl ii.Îi cânt zurg ii!O iubesc mo ierii.Ea nu-i r spunde c ii.Ea sper într-o stea,Pe care s-o culeag , ea!E vesel i drag ,Umple-i a ei desag !Te va iubi o clip ,Apoi va trece-n lig .În liga celor ale i

i cu drag, de El, cule i!

Dulci flori de nea

De ce te ui i pe tine,Când noaptea grea revine?Nu e chiar o veste nou ,Pe strada ta iar plou .Revino în obi nuin a ta,Culege iar dulci flori de nea!Zâmbe te iar la lumea rea!

i lumea ta nu o uita.E greu s fii în pielea ta.Dar n-o schimba cu nimenea!Miroase-a trandafiri i sare.Un dulce nor r sare-n zare.Ascult -m , vorbe te-mi,Ridic -m , dovede te-mi:

sunt acolo lâng-o stea...Fii doar tu mantia mea!

Chemarea

Ce-a fost s-a dusPe c i învolburate ape.Sunt pasagerulTrenului f ecou.Nu am controlul zilelor ce vin.Nu tiu unde m -ndrept,Ci doar suspin.

tiu sigur îns destina ia.tiu c-am pierdut mult timp.

Regret.Îns c toria n-a începutChiar din cretacic.Îns tic-tac, tic-tic...Se scurge totul...Lin sau plin.Se duce...Unde-i e chemarea,

i drag sufletul ei,Chem-marea!

Eroi

Cunosc arti ti, poe i,Cochetez cu arta,Nu m cheam Marta;Poate doar el Marte,Cum scrie în Carte,Vine de Împarte:Flori i bucurii,Zâmbet de copii.Mângâieri de aur,Suflet de balaur.Uneori triste e,Flori i b trâne e.Alteori tezaur,Multe flori de laur.Vis îndr gostit,De Beca iubit.Alteori n frame,Ro ii-mii-de-lame.Alteori succes,Inima-mi d ghes!Câteodat ploaie,Schi eaz -mi o oaie!Vino, dup ploi,

fim doi eroi. fim doar doi noi. fim doar noi doi.

Cora-Eliana TEODORU


Geta TRUIC~

Cu „O sut una poeme”, optica poeticse schimb . Revoltei din Psalmi îi ia locul opoezie religioas în care nu se mai simt dez-

uirile suflete ti, încrâncenarea oarb isl biciunile neputin ei. Dramele cunoa terii,dorin a p trunderii denep trunsului, r zboiul

rturisit contra Domnului sunt acum înlo-cuite cu ecoul unei poezii delicate, o poeziea plenitudinii firii, de un p gânism sublimatprin candoare i sinceritate.

Puritatea acestor poeme se explic prinfaptul c sunt invoca ii sau rug ciuni, dialo-guri cu Cerul, izvorâte, acum, din acea în elep-ciune pe care timpul o aduce celui atâta vremenemângâiat. Sim im un acord al împlinirii, al

cii suflete ti, al unei atitudini lineare, încare denivel rile de tr ire sunt anulate ioscila iile se risipesc într-o curgere lin agândului acum mul umit cu sine.

Harul de la Dumnezeu s-a coborât pesteinima închis cu lac te, atâta vreme z vorâtîn col ul ei, în sinele ei m rginit de duhurinetrebnice, necurate. Creatura a l sat s intrepacea în taini ele sufletului. Astfel, ea a în-eles c între cer i p mânt nu tr ie te decât

respira ia rug ciunii ce aduce sub lumina dra-gostei cere ti omul, cel care- i spovede te

rginirea, cel care se bucur acum de sen-timentul dependen ei ca protec ie i sprijin,cas a marilor dezn dejdi i dureri vane. Dum-nezeul mereu necunoscut în marea sa trans-

cenden r mâne pe piedestalul în care i-afost dintotdeauna locul. Resemnarea poetuluiîi înt re te credin a în singura cale ce i-a fostdat s -l intuiasc : sim irea prezen ei sub-stan ei numinosului în lucruri ca form demanifestare a miracolului vie ii.

Poema „M uit la flori” 1 prezint remi-niscen e ale marilor întreb ri tr ite cu volup-tate în durere asemenea eminescianei „su-ferin dulce”. C utarea lui Dumnezeu cutoate sim urile încordate la pând ca-n fu-

rirea unei p ri de prad r te ordi-nea Crea iei sale: în flori mai ales, fiin a defoc a Domnului i-ar fi g sit poate locul înaccep ia arghezian justificându-i prinaceasta puritatea, delicate ea, ging ia. Unchin mistuitor, „dulce”, al triste ii îl urm re tei-l apas , dar îi spore te tr irea i-l înal .

Umbra Domnului trece înaintea poetuluica un fum. De fiecare dat , convins c a ajunsla int , poetul s-a apropiat mult mai târziu.

optitul vântului într-un lan de orz este pre-monitor: veste te omului propria sa ne-putin :

„M uit la flori, m uit la steleti chinul dulce al triste ii mele. uit în mine ca-ntr-o chilie, uit în ceruri, în împ ie, uit în gol, m uit în vizuini

Te caut printre spinii din gr dini,”Privirea iscoditoare, retrospectiv nu în-

tâlne te în sine decât golul. Când eul ima-ginar arghezian se reflect pe sine, descoperîntotdeauna figuri ale vidului. Tot astfel cândîl caut pe Dumnezeu. Aceste dou c ut riale unui în-sine absolut i al supraeului ab-solut debu eaz la fel asupra spa iilor goale.În asemenea reprezent ri ale golului nuîntâlnim nicio emfaz ; exist un calm al vizi-unii care elimin orice redundan retoric .

„M uit la flori”, poezie a c ut rii divi-nului din untrul i dinafara fiin ei, în risipireainterioar i în r spândirile naturii care sereg se te în uimire i în întrebare, în r s-colirea lumii i a neîn elesului ei... Privireapoetului peste lucruri i p trunderea lui nu edoar contempla ie, e inspirare i c utarea uneilibert i sacre. Sim urile se împlinesc dinspectacolul universal, c ci impresia unei pre-zen e se simte nev zut, ca imnul de slavve nic a naturii, prin ea îns i, c tre Cre-atorul ei.

„M uit la flori, m uit la stele” implic

o rotire de jos în sus, în verticalitatea nud ,cople it de esen e, între miasme i sclipiri,o „umilin dulce” i o triste e f chinuri,ca nostalgia dup paradisul pierdut. Un punctsuspendat în univers, eul, l ca al Domnului,al rug ciunii, „ca-ntr-o chilie” unde de er-

ciunea lumii nu se zbucium , nu se bucur ,nu se îndurereaz . Leg tura cu cerul e înacest dialog din untrul fiin ei pe care pere iide v l de m tase ai cerului, de fum i de-nv luire îl acoper pe poet de un dor mistic,sublim. Setea de concret, de atingere nu semistuie, ci mistuie, se acutizeaz . Poetul pi-

ie locul urmei „cu z bav ”, c ci în atâteamargini de p mânt i de cer Dumnezeul viuar putea s existe: în buruienile îndep rtate,în cucuruzul str tut c lare, în vizuini, înlocurile adânci ale lumii unde mintea ar sta

imagineze i doar ochiul ar contempla, întulpina bobocilor de trandafir, în uimireaoaptelor vântului:

„Omul cu oimul caut mereuspântia lui Dumnezeu.

Noi o vedem în câmp i în livedeEl singur are ochi i nu o vede.”Un repro al naturii care are în ea Dum-

nezeul de la r spântie, c ci Dumnezeul ar-ghezian este imanent în lucruri, în pre ioaseletaine ale cosmosului, în paradisul care neînconjoar cu toat m re ia i misterul lui.Regretul poetului este acela de a nu fi p rtala nivelul de în elegere al naturii, cea care

streaz cu jur mânt de moarte secretulimanen ei divinit ii:„Cu jur mântul mor ii, cel f iert ciuneToate îl tiu pe Domnul, niciuna nu mi-lspune.”

Stingher, poetul se simte nedrept it,marginalizat fa de restul crea iei. El singurnu este primit la masa celor care se înfruptdin roadele marelui pom: al tiin ei despreDumnezeu. Radicalitatea schimb rii noii vi-ziuni asupra credin ei i t gadei - marile os-cila ii, aduc un farmec aparte poeziei arghe-ziene. În Psalmul de cunoa tere a Domnului„Numai din presim ire” poetul î i exprimgratitudinea. Sim it ca pe o datorie, pornitdin con tiin a apartenen ei la marea Crea ie,atitudinea de îndatorare ve nic reclam

Poezia religioas# arghezian#,expresie a intuirii numinosului


efigia unui alt tip de om, dar i a unui alt tipde credin . Gândul pornit din incertitudineapare în aceste versuri ca starea unei îngro-

ciuni, sentiment de moarte, de pr bu ire.Indispozi ia fiin ei pentru transform rilesuflete ti se închipuie ca stagnare, ca vid.Tr irea thanatic a poetului devine plutire izbor atunci când harul Sfântului Duh secoboar peste insul îngreunat de povara c -derilor interioare.

Chiar dac nu l-a pip it ca s poat strigacu bucurie r sun toare „Este!”, poetul îlsimte acum, corespondeaz cu el printr-o în-elegere mutual i f cuvinte. Coborârea

harului divin asupr -i, trimiterea gra iei di-vine l-au fericit astfel:

„F r-a te ti decât din presim ire,Din m rturii i nem rturisire,M-am pomenit gândindu-m la tinei m-am sim it cu sufletul mai bine.

Poverile-mi p rur mai u oare,Ca dup binecuvântare,i-nseto at de tine i fl mând

M-am ridicat în groapa mea cântând.”Aceast omenire, echivalen a umilirii

plin de bucurie, este semnul unui dar în-geresc. Zbucium rile sale tulburate de pre-sim ire i m rturisiri îi aduc pacea interioarde mult vreme râvnit . În aceste versuri deîmp care, de în elegere i iertare, tr irea sen-timentului numinos în m re ia i miracolulcare o definesc spiritualizeaz fiin a i sin-gularizeaz artistul, nu doar prin pasiuneatr irii, ci i prin forma ei, expresia. Acest„Dumnezeu viu”, propov duit de Luther,este acum for a palpabil prin sim urile carese dezmor esc, înviind ca din groapa mor iipe acela care s-a sfâr it pentru via . Închi-puirea acestui dor de Dumnezeu, ca setea ifoamea omului ce tr ie te în limitare, trimitela starea uniunii mistice care sublimeaz fi-in a, spre des vâr irea ei.

Gândul s u, ca o separare de sine, se a-propie f s -l cunoasc , de cel ce locuie teîn necunoscut. El pare ira ional atras de ofor mi toare i misterioas de la care cereîndurare, sprijin i putere. Putem vorbi derevenirea la via a fiin ei dintr-un gând, va-riant a unei rena teri sau a trezirii dintr-unsomn profund, nelini tit al mor ii, din adân-cirea i pierderea c ruia poetul nu- i poateaduna for ele sale cele mai tainice:

„De-ajuns a fost ca, nez rit te gândesc, i-am tres rit.”

Binecuvânt rile cere ti se revars în to-rente din preaplinul de iubire al omului. Fiin aarghezian le prime te cu un fior de recu-no tin pentru cel care tie mai bine decâtel însu i de substan iala sa neîmplinire:

„Hambarul i-este plin împ te tePe cât îl scalzi, mai mult se împline tei de la sine sacul ce se scoate,

Se însute te cu bucate.Dai voie bun , voia bun cre teDai dragoste, i dragostea spore te.”Dumnezeul „din presim ire” apare ca o

nesfâr it comoar magic , limitat pentrucel care toarce i împânze te fum împ indcu dreptate din dragostea sa, din „bunurile”sale:

„Izvor îmbel ugat a toateTu nu dai nici un bun pe jum tateSau nu-l dai nicidecumAceluia ce toarce i împânze te fum”

tor ascuns între s lcii pe drumul din-tre via i moarte, poetul a teapt s vindin noapte binef torul s u. Gratitudineacelui ren scut din groapa sa ca îns iPheonix din propria cenu se întâlne te cusentimentul împ rii i al p cii suflete ti.Pentru ceea ce este acum, poetul însu i seîntreab : „bucuria mea cine ar putea s odescrie acum?” Tot astfel în poezia „Tu”,dup atâtea zbucium ri i întreb ri r mase

r spuns în bezna lumii, poetul devineun prieten al cerului din lumea profan . For-mula de adresare exprim o atitudine fami-liar , intim fa de cer.

Lumea, în în elegerea ei limitat i aspi-rând spre adorarea unei fiin e de lut, a creatdincolo de abstrac iune un simbol al pater-nit ii. Cople it de t cerea, dep rtarea, dari puterea Domnului i uitând ve nica încrân-

cenare, dispus a- i recunoa te nimicniciai tr ind pe deplin starea plin de umilin i

prosternare a creatorului cum este fiin a înesen a ei, lumea i-a acceptat Domnului so-lu ia împ irii, a st pânirii, dar i a iubirii,rolul de binecuvânt tor al casei, al familiei,tat l care- i protejeaz pruncii, îi apar , dar îii ceart , ar tându-le calea. Mâhnirea omului

se impune a fi înlocuit cu pacea din col ulde împ ie unde fiecare s i g seascculcu ul:

„Nemaiputând s i rabde nici t cerea,Nici dep rtarea, nici puterea,i în nestare a tr i uitat ,

Mâhnita lume te alese tat .

a-nrudit -n pribegie ie,Cerea culcu un col de-mp ie.Avu n dejdea s te fac omUn mormoloc, un gnom.”Omul nu mai vrea s i simt singur tatea

povar i nici s m soare în suferin dep r-tarea de cer. „Culcu ul” din col ul împ ieicere ti e râvnit acum cu ardoare i speran .Dar, f s tie, neînt rit în credin , omul l-a interpretat ca sentin , ca valoare gnomic ,substituindu-l unui mormoloc, raportându-lla om. Numele sfânt al Domnului a ap rut,

de-a lungul vie ii spiritului umanit ii, în to-ia suferin ei i a bucuriei sale, în prie-

teniile i dezn dejdile de artei lumi, f cândcatul de a-l ponegri, de a-l huli prin jur mânt:

i a jurat pe numele t u sfânt,i strâmb i drept, cum jur pre p mânt.”Sau antrenându-se în specula ii:„El a tiut cum e ti, ce e ti i unde

ptura ta suav se ascundeDin câte spi e, i în câte cel ce taciTe faci i te desfaci.”Poetul înf eaz m re ia omului prin

statutul lui de fiin sublim , cea mai înaltdintre creaturi, cea care a primit s tie voiaDomnului, aleas fiind dintre toate f pturilesale; ea singur poate cuprinde în m surasim irii nem rginirea. Astfel, omul tie i scrievoia Domnului „pe piatr , pe icoane, pecâmpie” i nu f o not ironic-ludic , elchez uie te în cetatea Domnului ca-n cimi-tire locurile cump rate. În final, portretul Crea-torului nu se na te din lut, din pip ire, nu eopac i e de neîn eles, nu vine de nic ieri ise termin nu se tie unde. Poetul îl imagi-neaz ca o pe o tulpin „f r cin ”, unfel de r spândire spre înalt prin care curgeesen a lumii de dincolo. Vederea Dumneze-ului arghezian antreneaz sim ul olfactiv iun fel de sim ire care dep te firea. Estemisterul cople itor al unei înv luiri de lumin ,un paradis odihnitor inexprimabil, acel„fascinans” de care vorbe te Otto Rudolfîn „Sacrul”:

„E ti o tulpin f r cini semeni a miresm i lumin .”

Creat din lutul p mântului, Dumnezeularghezian r spânde te mireasma i luminacare apropie creatura de lumea nev zut acerului.

Aceast nou atitudine a celui care seadreseaz divinit ii, de a tr i în comuniunemistic , se reg se te i în poezia „Rug ciu-ne”. Autorul caut starea de rug ciune, c ciastfel i se înt resc sim urile i for a, astfel îisunt declan ate energiile firii, care se vreareîntregit prin efortul c ut rii. Sublimareafirii „ne-ngenuncheat pe p mânt” este în-ceputul unei alte tr iri mistice, mistica dez-leg rii tainelor i în acest nucleu prim al do-rin ei necenzurate de nimic, Arghezi se a-propie de spiritualitatea gnostic , neîncre-

toare în dogmele instaurate, sperând sdescifreze misterul divin ascuns în textelesacre. El nu respect regulile credin ei ins-titu ionalizate, afi ând din acest punct de ve-dere o atitudine eretic pentru c nu respectîndemnul „crede i nu cerceta”. În fiin a po-etului se asociaz astfel credinciosului geniuliscoditor i nelini tit specific secolului XX.

Prin poezia arghezian se contureaz unalt proces: pe m sur ce întreb rile asupra


tainelor precump nesc, reprezentarea sim-bolic a substan ei numinoase „urc ” defi-nitiv în transcendent. Dac n-ar fi poeziaintui iei prin sim ire a divinit ii, poetul arputea fi etichetat ca spiritualitate deist , adicdreptcredincios care i-a permanentizat re-prezentarea transcendent a substan ei nu-minoase. Dumnezeu s-a izolat din începuturiîn T rii, refuzându-se oric ror întreb ri. Viziu-nea distan rii spa iale i temporale este enorm :„Tu ai r mas de-a pururi i via a noastr piereTe mul ume ti cu-atâta mângâiere

singur, între neguri e ti ve nic: sorocitPrin m rturia celor ce-au murit.”

Pentru Arghezi, transcendentul i ima-nentul, abia întrez rit prin sim uri i prin lu-cruri, se vor cunoscute integral, spre a aducecertitudinile nu numai asupra existen ei salede absolut al vie ii, ci i asupra temeinicieipropriei credin e.

Recunoscându- i m rginirea, împ cat iînv ând s ierte, poetul, cea mai vie expresiea omului modern, înal prin rug ciune me-sajul bucuriei de a fi g sit în Tat l ceresc r s-punsul la strig tul i zborul în sus cel mai înalt:

„De când te-ai murd rit pe degete cu lutVremelnic i pl pând tu m-ai f cutPo i cere o durat aceluia-njghebatDin tin trup i suflet cu scuipat?”

În rug ciunea sa, omul arghezian p trun-de la esen e. El nu doar cere i se împac cusine, dar i mul ume te bucurându-se de co-ple itoarea putere a Celui-de-Sus. În aceastfaz , prin cunoa tere, omenirea a câ tigatlupta cu sine, devenind înving toare. Dum-nezeul care transform m tasea în scam ,pierzându- i prin aceasta frumuse ea, e ace-la i care din buturug a dat glas muzicii devioar , a c rei melodie prefigureaz trecereaîn lumea de dincolo. Dumnezeul arghezianst pâne te toate lumile v zute i nev zute.El este tat al Timpului, al duratei f m sur .

În poezia „M-au întrebat”, exist un dia-log cu for e care nu se exprim , doar se sub-în eleg. Apare numai r spicat comentariulautorului pe marginea faptelor. Acesta esteînscris într-un „catastiv” i e mirat de im-portan a acordat propriei existen e:

„C nu-s doar cine tie ce în sati carte nici n-am prea înv at.”

El are experien a primitiv a p mântului,a rânii, a apropierii de brazd . Câmpul în-seamn praxis, orizontul de cuprindere al cu-noa teri, al tiin ei. Natura întreag devinespa iul sacru al ini ierii:

coala mi-e câmpul, dasc l mi-e p dureai isc lesc fr ia cu securea.”

tiin a sa, izvorât din ne tiin , cum vreapoetul s sugereze, este, de fapt, t râmul trans-form rii continue, ea se înmul te, se mul-tiplic ,

„...slovele sale cresc i dau tulpini i foiDe c i înf urate strâns, de p pu oi.”Autoironia poetului nu provine din ne-

cunoa terea valorii sale ci, dimpotriv , dincon tiin a nivelului vast al cuprinderii lumiiprin r scolirea universului rural, cel mai a-proape de esen , de comuniunea cu Dum-nezeu.

Poetul se integreaz într-o lume în carese simte apropiat i prieten, care se accept

a cum este i nu admite schimbarea. La el,regulile se manifest într-o libertate pe carecânt reala i ispitirea „pe încetineal ” nu opot îngr di. Principiile morale se bazeaz pedulcea a vie ii i îndep rtarea st rilor dedezgust:„Ce-i dulce sug, i scuip ce-mi face grea Atât în b tura mea se-nva .”

De aceea, tot ce amenin armonia inte-rioar a poetului se vrea obligatoriu exclus.Tran ant, poetul se pronun în final cuseveritate i f indulgen :

„Ia- i drumul cât mai ine soarele nu- i r mâie pe la noi picioarele.”

Dominat de o viziune panteist , poemula pierdut din rigoarea i vehemen a atitudiniineconciliante din perioada încrâncen rii i

zvr tirii sale. El se prezint ca un dialog alpoetului cu posteritatea c reia îi face cu-noscute notele scrise ale imaterialit ii cu carese confrunt .

„Inscrip iile” i „Pisaniile” reprezintpoeme de o intelectualitate fin i de un sim-bolism accentuat. Ele sunt semnificative pen-tru felul în care rela ia cu divinitatea se im-pune în versuri de o pur tr ire religioas .

În „Inscrip ie pe peretele chiliei” ob-serv m tendin a de interiorizare, de con-centrare asupra „în untrului fiin ei” pentrua uita de lume. Apropierea de Dumnezeu,tr irea sentimentului mistic, starea de uniunecu cerul nu se pot realiza decât înlocuindomul vechi cu cel nou, iubirile de alt dat ,ale lumii de arte cu cele ale zilei de azi, iubireaîn Hristos, aceea care cuprinde întreaga lumei o iart . Uitarea lumii, îndep rtarea de ea

nu este o consecin a st rii sale de om n uc,ci urmarea inten iei de a imita sacrificiulchristic.

Copila de alt dat s-a ters în amintireapoetului, care acum î i reprezint o alt lume,o cale cu al i cunoscu i mai tineri, mai „du ide pe lume”. i ei, ca i poetul tr iesc expe-rien a unui nou început. Diversitatea spiri-tual nu-i îndep rteaz , ei sunt uni i prin pre-zen a misterului i, de i bâjbâind, merg al tu-rea mu i, cu neîndemânare, f pricepere:

i mergem al turea mu ii nepricepu i

Sfiindu-ne unul de altulPiticul, ghebosul, înaltul.”Eurile multiple (piticul, ghebosul, înaltul)

tortureaz con tiin a monahului. Pentru aisp i criza identit ii spiritul s u r mâne ve -nic în alert . Teama interioar de r zvr tirilei schingiuirile sufletului, de tulbur rile i c -

derile sale se r sfrânge i în procesul rela-ion rii cu lumea. Incertitudinile poetului,

angoasa, teama inexplicabil fa de bine ide r u, de orice form de manifestare din un-trul i din afara sa determin cl tinarea fiin eicare nu- i mai g se te echilibrul:

„Mi-e fric de ei i de mineDe r u i de bine

lcâiele mele nu-mi par ale mele”.O apropiere puternic de p mânt pân la

scufundare, râna ca simbol al veacului l satîn urm , în timpuri imemoriale conduc poetuldincolo de via i de moarte, pe cel lalt t -râm. Pe peretele chiliei, inscrip ia sa e caleaspre via a ve nic .

„Inscrip ia pe catapeteasm ” este sem-nul l sat în adorare. Un s rut de milenii a

strat urma unei ve nice prostern ri. Leg -tura cu cerul a r mas peste timp neînvins .Mai adânc s-a sfin it acel s rut în locul atin-gerii pe icoana împ teasc . Pe catapeteas-

, imaginea divin a r mas permanentizareaîntâlnirii dintre cer i p mânt:

„Pe icoana împ teascNeagr ca un lemn de iasc ,E o pat cât r suraUnde î i ajunge guraMii de mii de buze-n leatLocul ei l-au s rutat.”Inscrip ia e semnul care arat drumul lu-

minii, al sensului, al vie ii, calea, adev rul,tabla legii. Paraclisul care este locul de rug -ciune, o biseric , o capel ad poste te cu-vântul Domnului. În aceste versuri transparereligiozitatea arghezian cu nota ei de încre-din are, de siguran :

„În altar sfâr esc i-ncepToate ce nu se pricep.”Poetul trimite la exprimarea numinosului

lui Otto Rudolf i a rela iei creaturii cu acesta.Tr irea religioas înseamn participare, dari ritual. „Cele ce nu se pricep” sunt ascunse

de privirea comun i numai ochiul l untricîngenuncheat i smerit o simte. Prin harulSfântului Duh simbolistica devine revela iei adev r. În altar numinosul se revars i se

risipe te în curgerea de lumin sfânt f cafiin a comun , creatura s o poat în elege.Inscrip ia pe paraclis este un semn despreîn elegerea rostului casei Domnului i maiales a înc perii în care rug ciunea p streazpermanen a triumfului asupra celor ce apar inlumii.

Dac în versurile de r zvr tire i de t gadpoetul se întreba dac Dumnezeu exist saunu i c uta s -i în eleag judec ile, prezen-tându-se ca învins, în poemul „Inscrip ie pe


43biseric ” se simte schimbarea atitudinii saleîn ipostaza de înving tor. Aici o filozofie aîmp rii n scut din contempla ia m re ieidivine, acolo ne tiin , tulburare i incertitu-dine. Acolo c utare, aici reg sire. Dumnezeuletern i viu care st pâne te peste toate lumileeste în infinitul timpului. „Eu sunt cel ce sunt”spune Domnul, el e „tulpina f r cin .”Dumnezeul din lucruri, din natur , din om,din cele care exist i se v d i din cele careexist i nu se v d, Dumnezeul care coboari se revars , Dumnezeul care ne urc sme-

rindu-ne fruntea, acesta e Dumnezeul careeste. S la ul Domnului e în cer, al tuturora în

mânt. Cerul e ve nic, nu are început i sfâr-it pentru c el e din totdeauna; p mântul e

crea ia Domnului la margine de timp. Lumea,noi, omul, toate cele trec toare nu au pre-zentul, prima lor zi devine ieri. Cerul, Domnul,cele ve nice sunt nemuritoare.

Aceasta e filosofia împ rii marelui poeti tiin a lumii, sensul ei, „evrica”. Aceste

versuri, la cap tul unei vie i, exprim în e-legerea ei. Inscrip ia de pe biseric e m rturiareligiei cre tine, esen a i universalitatea ei.

i ve nicia ei. Foarte important ca medita ieasupra destinului poetului religios este scur-ta i lapidara „inscrip ie pe u a poetului”.Spre a se reg si transfigurat prin comuniunecu Dumnezeu, poetul trebuie s renasc , du-

ce a „murit” de patru ori. El a „murit …într-o via de-o durat ”, atunci când a vrut

tie, când a vrut s tr iasc plenar, a muritde necunoscut i de alte „mor i târzii i tim-purii”. Ca de obicei cuvintele aparent banaleau for aluziv . Calea cunoa terii ra ionale,cea a vie ii elementare, cea a rat rii drumuluispre necunoscut, toate au fost dep ite prinexperien a spiritual . Mor ile târzii sau timpuriica lep dare de sine i îndep rtare de via anatural sunt trepte ale spiritualiz rii. Dupce au fost dep ite, poate s se nasc poetul:

„Amintirile treptatAu sc zut, i-ncet, pe-ncetulS-a iscat din mor i poetulCa un cerc într-un p trat.”Aceasta este emblema intim , scris pe ca avertisment pentru cei ce nu-i cunosc

taina. Ren scut din lep darea de amintiri elare un alt el, prive te spre un „punct sclipitde stea” i sper c , dac va fi ascultat, cândîi va porunci s se opreasc , o va ajunge.Mai sigur este îns proiec ia cosmic , înacela i timp r cire, pierzare pe drumulluminat de stea. Singurul rezultat cert al c u-

rii: îndep rtarea de p mânt i ridicarea sprecer. Ca în orice inscrip ie concentrarea înci-freaz , de aceast dat voit, sensuri ambigui.Surprinz toare este hieroglifa na terii poe-tului „ca un cerc într-un p trat”, un simbolsau o metafor abstract neobi nuit . Simpla

vizualizare a reprezent rii geometrice a „cer-cului dintr-un p trat” - nu într-un! - poatesugera sf râmarea p tratului pentru ca spa-iul s se restrâng , s se concentreze într-

un cerc. Suprafa a se adun retezându- icontururile col uroase. Dintr-un p trat se is-

cercul care nu-i un simplu cerc circumscris- ar fi fost scris într-un p trat - ci unul care-i concentreaz materia într-o alt form

rotund , esen ial . Poetul se isc , apare viu,nou, eliminându- i „unghiurile” prin celepatru mor i i se re-înfiin eaz perfect i pur,cu un centru al fiin ei în jurul c ruia se cir-cumscriu perfect oricare din punctele din -untru. Ca s se nasc , a trebuit s i sfarme„tiparul” rigid i s i delimiteze esen a.

O cu totul alt interpretare a simboluluine ofer psihanaliza. Pentru Carl Gustav Jungcvadratura cercului sau simbolul cuaternit iisunt „elemente ce in deopotriv de aspec-tul religios al anumitor fenomene psihice” 2

dar i de o simbolistic str veche, probabilpreistoric , întotdeauna în rela ie cu imagineaarhetipal a reprezent rii divinit ii creatoareîn lume. Se poate presupune c reprezentareacercului „dintr-un p trat” ca simbol arheti-pal al lui Dumnezeu i s-a revelat fie prin identi-ficarea imaginii latente din incon tientul co-lectiv i con tientizat în procesul c ut rilorde sine, fie gra ie clipei intensificate a inspi-ra iei, ori printr-un simplu vis în care imagineai s-a p rut relevant .

Poetul se „isc ”, se na te ca scânteie,foc purificat, spirit „din mor i” (din efemer),crescând „ca un cerc dintr-un p trat” iden-tificându-se astfel cu emblema arhetipal adivinit ii. Marin Be teliu o consider ceamai abstract i mai pur tr ire a numinosuluidin poezia arghezian , afi at ca o hieroglifla intrarea spre sufletul religios care- i începeastfel, printr-o medita ie esoteric , dialogulcu Dumnezeu.

În Pisanie (Între drumuri i castani) seaude vocea Domnului. În versul poetului seoglinde te Cerul i religia cea nou a iubirii.Venirea Fiului în lume a adus cu sine în e-legere, deschidere, dragoste, iertare. „U apururi deschis ” e semnul binecuvânt riiomului de c tre Dumnezeu:

„Pune mâna, u a scrisMi-e de-a pururea deschisIntr , cum te-am mai primitOri trufa , ori biruit.”Astfel i-a în eles poetul rolul s u i ros-

tul pe care-l are în lume, astfel a m surat dis-tan a dintre cer i p mânt, g sindu-o infinit ,astfel a sim it rev rsându-se din iubire bun -tatea Domnului peste sufletul trufa sau bi-ruit. Umilin a care înal i desfat duhov-nice te, smerenia reprezint atitudinea pecare Dumnezeu o cere de la poporul s u. Înaceast „Pisanie”, imaginea cristic propo-

duie te izb virea prin iertare i iubire. Sem-nifica ia religioas a acestor versuri este in-discutabil .

În poemul „Pisanie” (Sunt un schit debl ni i doage) schitul e cel care se adreseazcititorului. Poemul sugereaz rela ia omuluicredincios cu biserica, cu casa Domnului.Dumnezeul Arghezian este aici un Dumnezeual drept ii care deseori iart , dar uneori ipedepse te. El prime te pe cel credincios,dar i pe cel necredincios sub turla s rac :

„Sunt un schit de bl ni i doagePentru cine s se roageVine cine vrea s treacPe sub turla mea s rac .”Prezen a vr jma ului ca for potrivnic

reprezint viziunea maniheist a poetului,tradus prin existen a binelui i a r ului. R ul

i prime te r splata dumnezeiasc pentru ca îndr znit s înfrunte cerul, pentru c prin

biile „grele de o el” s-a înscris într-o luptdin care iese învins:

i s-a-ntors din zarea largSlut i-ntins i mort, pe targ .”Poetul a în eles acum la ce nivel se înscrie

în rela ia sa cu divinitatea, unde înflore teea în bine, adev r i dreptate. Legile cerului

i g sesc în versul arghezian cea mai vietrundere, expresia cea mai original i sen-

sul cel mai adânc.Religiozitatea Pisaniei „D -mi durere i

prigoan ” este tulbur toare, exprimând per-ceperea suferin ei omene ti ca mijloc de mân-tuire prin focul purificator. Dumnezeul NouluiTestament cere omenirii pentru a fi izb vitde p cat i pentru a câ tiga odihna raiuluitoleran a, iertare, iubirea p tosului i con-damnarea p catului. El îi avertizeaz pe ceicare vor tr i întru Domnul c vor fi oc râ i iprigoni i, dar le d încrederea prin exemplul

u: „Eu am biruit lumea”. Aceast Pisaniee o invita ie în Împ ia Cerurilor, un dar dela Dumnezeu: credin a. Poetul a în eles cumse pl te te intrarea strâmt în Paradis: prinjertf , prin durere. Îns vocea Domnului spune

cei ce vor rezista pân la sfâr it se vormântui, vor dobândi pacea. Schimbul esteîn tor, sublim, trimite la o semnifica ie cedep te gândirea comun . Ea se refer laiertare, marea iubire de oameni. În aceste ver-suri nu mai e nicio tulburare, niciun chin, nicidezam gire, nici încrâncenare, nici t gad ,nici blasfemie, nici de ert ciune, nici hul :

„D -mi durere i prigoan ,-mi otrav cât î i place

ine: mil i poman ,ine har i ine pace.”

Aceste versuri traduc religiozitatea pur .Poetul a în eles sensul vie ii. El i-a pl tit cusânge i lacrimi credin a, dar a g sit-o; c ciharul Sfântului Duh l-a înv luit în mantia lui


senin . Lini tea i împ carea cereasc au co-borât deasupr -i din cerul sfânt. Poetul a în-eles pân acum rostul vie ii sale i l-a expri-

mat în versuri de o emo ionant tr ire. Ar-tistul i-a împlinit fiin a i crezul artistic, însacum, ceea ce i-a mai r mas este împ rt ireabucuriei sale tuturor celor ce se pierd. El simtedurere pentru întreaga umanitate al c rei p r-ta se vrea, c ci în ea s-a în at, smerindu-se. În poezia „Omule!” o voce dureroas ,un suflet chinuit de remu care... Exclama iapoetului este durerea poc itului care- iplânge p catele. Poetul prezint în acestpoem faptele necredinciosului care în loc sstrâng comori în cer î i adun pe p mântbog iile lumii de arte. Pentru omul necre-dincios via a se termin în moarte. Dupmoarte o alt via nu exist . De aceea elstrânge cu neîndurare, c zne te, fur , surpi omoar , devenind greu ostenitor, ho ,

viclean, perfid, uciga . De ert ciunea, goluli nimicnicia lumii, str lucirea i înf area

ei uimitoare, dar i mincinoas , îl atrag într-ogaur neagr a pierzaniei. Necredinciosul nuvrea s tie c toate sunt „morminte, omule,morminte.” Modul de adresare al poetuluieste r sunetul vocii oraculare:

„O l comie crâncen , nebun ,Adun , omule, adun ,

zne te, fur , surp i omoari trebuiesc putere i comoari trebuiesc palate i ve minte

i zac -n ele hoit i oseminte.”Ca i-n experien a necredin ei, versul s u

este neîndur tor. El arat fa a lumii i mareaei în elare, cu o durere tr it cu voluptate:

„Avid , mâna ta se strânge,Storci aur i se scurge sânge

dejde, sânge, har ca un bureteSe soarbe aurul cu sete.”Astfel, crede poetul, omul î i pierde ino-

cen a primar prin în elare de sine. Inimaîmpietrit a omului a uitat cele sfinte. Avântuli bucuria sa pier, c ci el nu tie i nu vrea stie de marea bucurie a vie ii ce va veni. Un

sentiment dureros, dar izb vitor ,de ru ine,îl încearc pe poet în ultimul vers, dar i desolidaritate cu cel p tos, „îmi e ru ine,omule, îmi e ru ine”.

Împ rt ind soarta umanit ii în elate,poetul deplânge orbirea semenilor s i i pe alui însu i în versuri de o tulbur toare expre-sie. Smerit, capul s u se pleac în fa a Celui-prea-Înalt. Abia acum îngerii cânt .

1 Poeziile citate fac parte din volumul TudorArghezi. Versuri, Ed. Cartea Româneasc , Bucu-re ti, 1980

2 Jung, Carl Gustav, Imaginea omului i ima-ginea lui Dumnezeu, Edituta Teora, Bucure ti,1997, p. 61

Cei care cred c tiu totul ne calc pe nervipe noi, tia care tim într-adev r totul,nu? A a c n-o s v enerva i dac

spun c orice revolu ie are trei categoriide participan i: cei care o gândesc, cei careo fac i cei care profit . Ultimii conteaz ,

restul sunt resturi, adic cei care pl tescimpozitele, taxele, oalele sparte ise indigneaz la col sau pe bancade la intrarea în bloc... C -i c pitan sau

prar, categoria profitorilor n-are treabcu fazanul electoral decât o datla patrupecinci ani, când apare cu o pungcu dou kile de f in i o fla de ulei,trei sarmale sau alese sentimente de grij ,manifestate prin sfaturi gen „s treci stradape unde-s multe linii albe”.De vreo câ iva ani, tot trecemi nu se mai termin zebra asta

pe care ne-a angajat progresistuli liber-schimbistul care ne conduce -

feminist de bunoace, spaima comuni tilor,profanator de politicieni, reevaluatorde efi de mafii personale, demascatorde moguli r i i pedofil de partide minore.Realitatea prezentului umbl în nudul goli ne arat c sta i-a f cut

chiar i revolu ia lui, în care e gânditor,tor i profitor, dar toat chestia

nu prea are envergure, a a c va r mâneîn istorie doar ca voievodul în timpul

ruia a avut loc Marea Migra ie aPoporului Român spre C un riileSpaniole.Pân acum, tiam c marele du manal României sunt dasc lii. Conformconsilierilor preziden ialii guvernamentali cu mape profesionale

impecabilei ventuzele bine fixate în buget,

hoardele de suplinitori, înv torii profesori lacomi sunt principalii

vinova i pentru crizaîn care se zbate ri oara. Dup ce tiaau fost lini ti i prin concedieri, soma iifuneristo-directoriale i t ieri de salariu,

pitanul de c prari,precum europarlamentarul Gigi,a chemat presa la palat i a declarat

sus ine m surile guvernuluii pe la micu cu coasa mare.

Ilie CHELARIU

Ipotenuzele lui Freudduc la romul din Caraibe

Pentru c d sc limea e lat i abiamai zvâcâie dintr-un picior,a fost g sit alt du man al poporului.Conform cotroceanului, bolnavii interna i,adic ia care stau câte doi în pat,

i aduc de acas medicamente,hârtie igienic , pansamente i mâncare,dau pag la doctori i aten ii la asistente,sunt prea mul i i stau prea mult în spitale,

a c -l sus ine pe rumegu atul lade la Ministerul S ii i Desfiin riiSpitalelor Neharghitene. Normal,pe alesul ale ilor îl doare la stetoscopde stabilimentele române ti,

se tratarise te doar la Viana,unde-l in froizii i trau ii numa-n ni l,trudl, naps i facturi de zeci de mii

de oiro. E cam clar totul, doar o explica iear mai fi necesar de la ace ti b scsikezicu miocardul în form de pung :cum se face c pe la miercureaciucinu prea s-au închis spitalele,nici m car alea care nu mai au doctori!?Dup opera ia asta f anesteziedin S tate, urmeaz faza post-operatorie:lichidarea personalului i descompletareabazei tehnice realizat în dou deceniide eforturi. Apoi, firesc, vine la rândtratamentul ambulatoriu pentru u i,geamuri, instala ii sanitare i igl ,iar spre finalul lui se vor investiga invazivi zidurile, c mid cu c mid .

Diagnosticul final îl vor da speciali tiiRMN pentru asemenea cazuri dificile,

ut torii de fier vechi...Parc a i mai v zut filmul sta, nu?Una din ipotenuzele lui Freud,domnul acela care d dea vina tot timpulpe tat-su, zice c i noi vom face la fel,dar f succesul din ’89, c sta areîn plan s plece cu yahtul personal,

i trateze naturist pateul suferind,cu rom original, în jurul lumii din Caraibei alte paradisuri fiscale.

Deocamdat , c pitanul nostru,ca la de pe „Titanic”, are dou ve tipentru noi: aia rea e c o s cr m s raci,aia bun , c o s ie im din criz ...Nu-s chiar un pe Oscaruri,dar ce poate fi mai frumosdecât s ie i din criz ?


Constantin Z~RNESCU

În istoria sa, George C linescu i-a numit,cu o anumit maiestate, pe moldoveni; „ceimai talenta i povestitori i mari stili ti ai arteii limbii române”. Toader Ungureanu este

un bucovinean, care tr ie te în Ardeal, depeste 36 de ani (n. aru Dornei, 1941), sta-bilindu-se dup studen ie, la Gherla, „adoptatpe malul Some ului”, cum spune el, în câmpiacea mare a Transilvaniei, spa iu al prozei luiPavel Dan. Eminent „om al cifrelor” i nemai-pomenit îndr gostit de c i, el nu a pututpublica nimic, decât dup Revolu ia din 22Decembrie 1989, în condi iile deplinelor li-bert i de expresie.

Toader Ungureanu a debutat ca prozator,cu volumul Reg siri în timp, proz (la Ed.Dokia, Cluj, 2000), închinat copil riei, tinere iii celor dintâi iubiri; continuând a tip ri, tot

aici c ile de versuri; Mi-e dor (2001), Gân-duri pentru prieteni (2001), apoi volumul...i stropii grei (Ed. Napoca Star, 2005). Bine

primite de critic i de public, autorul fiindpublicat, imediat i în Antologiile poe ilorgherleni (edi iile din anii 2005 i 2006, prefa-ate de Horia Muntenu ), recenzat în revista

bucure tean Amurg sentimental (chiar deredactorul ei ef, scriitorul Ioan Machedon);apoi, inclus în Enciclopedia Bucovinei (Ia i,2006).

Toader Ungureanu a continuat, îns , în-dr zne , ambi ios în proz , cu romanul auto-biografic Sub semnul capricornului (Ed.Napoca Star, 2005), în care caracterul profundpoetic al nara iunii îl apropie, ca talent na-rativ, de un Creang sau un Odobescu. Îns ,

Un prozator \ndr#zne] [i ambi]iosprozatorul Toader Ungureanu a scris, vremede un deceniu, i un roman-trilogie; -citorul, o saga a unor familii, intemeiat pesimbolul istoric al transhuman ei spirituale,înl untrul mun ilor, regiunilor i spa iilor ro-mâne ti, tip rit de asemenea, la Editura Na-poca Star, în anul 2006.

Volumul de „proz scurt ”, de ast zi,format din nuvele, schi e i povestiri; Nu

tepta luna mai, pe care Toader Ungureanul-a oferit cu statornicie, chiar fidelitate, ace-leia i cunoscute i prestigioase edituri Na-poca Star, face dovada unor redutabile calit i„moldovene ti” cum le numise G. C linescu;cultivarea clasicelor tradi ii literare, sinceritatei flux narativ, concentrare i realism artistic.

Autorul define te destinul uman „un întor-tocheat labirint al vie ii”; i într-o nuvelprecum Tributul, întâlnim personaje „ce re-

esc s trag pe sfoar soarta” i s nu sesupun nici unei legi. Un soldat chiop, în-torcându-se din r zboi, sc pat cu via , numai g se te nimic, nu mai crede în oameni i,sc pând de gloan e, schije i bombe, sfâr-

te prin a fi, într-o aspr iarn , sfâ iat imâncat de o hait de lupi. Obsesia sa, pestetoat nuvela; „Omul în r zboi, e o unealt înmâna Diavolului” r mâne memorabil .

Toate au un început, nara iune constitu-indu-se din elemente i simboluri cre tine i

gâne, apar inând rb torilor de iarn ,care l-au marcat pe copilul-viitor poet i pro-zator, n scut în 23 decembrie (1941), adicîn zilele ajunului Cr ciunului i na teriiMântuitorului); iar din punct de vedere alzodiacului „chaldeean” - în s rb torile Ca-pricornului; Toader Ungureanu se simtesortit, n scut iarna, permanen elor trude isacrificiului personal, adic unui straniu ide neocolit „tribut” (sugerat simbolic i întitlu).

Exist , îns , i un tribut - „dat p ca-tului”, ne asigur autorul, cu o etic u or

inuit , ocultat de baroca for a nara iunii,în nuvela; Toate au un început. Unul dinpersonaje, spre ilustrare, a teptând întâlnireacu „cel drag”, sub privirile acestuia e lovitde o ma in , „pe trecere”, sfâr ind prin a fifilma i, de reporteri-cameramani, pentru unstudio, precum ProTv, la tirile de senza ie,seara, la ore de vârf, tr dându- i în acea se-cund iubirile. O fin psihologie a primejdieii a „c derii”, remarcabil .

Eroi i personaje aproape vârstnice, în-cearc s i refac via a, s i reînscrie soar-

ta într-un „second hand”, fac subiectul deli-catei nuvele Dorin i. „Nu-mi place s m cert,pentru c nu mai am timp de împ care”, esentin a moral a unuia dintre ace ti b trânicu nume anonim, pe care numai în elepciu-nea mai conteaz .

În Nu a tepta luna mai, nara iunea care titlul acestui volum, prozatorul Toader

Ungureanu revine, definind via a „ca labi-rint” i „ca jungl ”, fiind nuvela cea mai„stufoas ” dintre toate realiz rile c ii; cunesfâr ite suprapuneri i cu rupturi de pla-nuri, amintiri i întâmpl ri vechi, readuse înimediata realitate a scriiturii, evenimentecotidiene - ale unor personaje dramatice,tr ind decalaje de vârste, stinse i dep itede s cie, ori mari distan e, munci în str i-

tate s.a. „Iubire, dragoste sufleteasc i-ruire” cuvinte sacre, c utate din nou, cu

încrâncenare…Frica mâne nuvela-capodoper a

acestui volum, numit, poetic, Nu a tepta lu-na mai. Ea se structureaz pe înf area dra-matic a Revolu iei Române (la Bucure ti iîn ar ), precum i tranzi iei contemporane.Un personaj, anonim i el, care face de ser-viciu, într-o institu ie, în loc s scrie, dimi-nea a în proces-verbal, fraza cea banal ; Nus-a întâmplat nimic deosebit, se duce, brusc,la ef, care nu urm rise nimic, la televiziuneana ional i îi spune c ... a c zut Dictatorul.

efii, vechi directori i familiile lor - ascun-zându-se „cu frica în sân”, slugi aflate,înainte de Revolu ie, sub mâna Deavolului,ofer , prin complica ia lor sufleteasc , unfarmec straniu, plin de umor negru, acesteiproduc ii literare, aflate pe o tem , la zi, îndetalii i cu totul remarcabil .

Des-corseta i, prin intermediul „focului”Revolu iei de o aspr ideologie, care le con-trolase pân i dragostea i procrea ia,oamenii cer „libertate complect ” i... „snu li se mai spun tovar e, ci domnule, a acum se spune în Penitenciar” (ironie i umor,


teribile, pentru c întâmpl rile se succed, laGherla!). Psihologia maselor, în fa a unorinstitu ii, pe str zi, în pie e, e condus cu ra-finament i cruzime artistic . „Lumea, spuneun contabil, va fi condus tot dup legisla iape care o cunoa tem!”, sugerând începutulimediat i al Restaura iei! Tinerii, revolta i,pe str zi, cu steagurile îng urite, în mâini,sper într-o „nou via ”, îns se v d, pefa , amenin i de strecurarea în rândurile„noii lor puteri” a unor comuni ti vinova i;strecura i printre revolu ionari „ca ni teho i!”.

Popas sub Tâmpa r mâne îns cea maiampl , dintre nuvele, închizând universulacestui volum. Ca formul artistic , ea ne rele-

tendin a de eliberare, de „descorsetare”a genului nara iunilor cumin i, specifice ve-chiului regim, privind dragostea, spiritual ,îns i fizic !…Personajele nu se mai întâl-nesc, fugind de cium , ascunzându-se, ca înBoccacio, ci, la vedere, într-un seduc torhotel-restaurant, într-o sta iune, din p durileDornelor. Povestiri mici, asemenea unor„ciorchine” etajeaz nara iunea cea mare istufoas . Toate au, ca subiect, amoruri în-dr zne e, sincere i libere. O poveste se în-cheie „pentru a se încropi, imediat, o altpoveste”. Tinerii „aventurieri” - „ ruind

cate” i creând, asemenea domnului Juar-dain, proz , literatur , s tie.

Toader Ungureanu este un moldoveancare tr ie te în Transilvania, c utându- i nu-meroasele sale teme în spa iul mirificelorDorne, în Bucovina, îns i în Gherla i ValeaSome ului, în Câmpia Ardealului. El trebuieinclus în tradi ia excep ionalilor autori nativi,moldoveni, doar ca stil. Toader Ungureanueste unul dintre puþinii scriitori comple i(poet, romancier, nuvelist, povestitor), cares-au lansat dup Revolu ia Român dinDecembrie 1989, dezinvolt, îndr zne i am-bi ios, autor de crea ii durabile în fa atimpului.

Era frigul ascu it i jilav al unui sfâr itde martie câinos. Ora ul nu suferise de peurma inunda iilor. Satele, îns , jur împrejur,fuseser scufundate, mai mult de jum tate,într-o mla tin neagr , uleioas , gre oas ,dezn jduitoare.

Era duminic , la un ceas dup amiaz .Tân rul descul st tea în mijlocul str zii, pecarosabil - îngenuncheat. oferii, destul derari, care treceau, îl înjurau pe celîngenuncheat - grosolan i sonor,spectaculos, ie i afar cu trupul, pejum tate, din cabine. „Be ivule!” - strigunul, cu o mirare victorioas , de parcatunci ar fi f cut o mare descoperire. Îlînjurau - i treceau mai departe. Aveautreburile lor, atât de grabnice... Tân ruldescul r mânea, în continuare, impasibil,îngenuncheat i gol pân la brâu, pecarosabil. Capul i se plecase, adânc, pânaproape de asfaltul cu str luciri ferite,întunecate, b nuitoare. Asfaltul amestecatcu crâncena ur a apei.

Tân rul se ruga. Ochii nu i se vedeau.Buzele îi tremurau, se zvârcoleau de chinulcumplit al rug ciunii. Pe trotuar nu treceaudecât umbre r zle e. La un moment dat,una dintre umbre se d du jos de pe trotuari înaint , pe carosabil, pân ajunse în

dreptul tân rului îngenuncheat. Era unpreot în reverend , care tocmai ie ise de laslujb . De la Sfânta Liturghie.

- De ce stai aici? - întreb , cu blânde e,preotul.

Tân rul ie i, cu greu, din adâncuri.Ochii îi erau tulburi, du i în fundul capului,de parc s-ar fi întors un scafandru, dingropile beznelor pacifice. Buzele i sedezlipeau greu:

- I-am ie it lui Dumnezeu în cale.Trebuie s m vad , aici, în calea cea mare.

Preotul se gândi, o clip , cu ochii sprenorii de plumb, care se târau, parc , directpe cre tetele oamenilor p mântului. Apoi,zise:

- Dumnezeu te vede i dac e ti înfundul p mântului. De ce stai, deci, aici, încalea oamenilor?

- Le-am ie it i oamenilor în cale. Altfel,oamenii nu m vedeau. Dumnezeu, poate,vede, dac nu a vrut s i întoarc fa a dela noi. Dar oamenii nu v d, decât dac lestai în cale - murmur tân rul. Dar, ciudat,

vocea i se auzea de parc ar fi strigat.Preotul z bovi din nou, de data asta,

parc , distrat, gândindu-se la cu totulaltceva. Spuse, cu aceea i voce egal ,monoton , totu i sfredelitoare:

- Oamenii te înjur , nu te v d înge-nuncheat. De ce stai, deci, aici, în caleaoamenilor?

Pentru câteva zeci de clipe, capul tân -rului deveni neobi nuit de greu, p rândgata s se pr bu easc în adâncul apelornegre, b nuitoare, ale asfaltului. Ma iniletreceau, pe lâng cei doi oameni din mijlo-cul oselei - de data asta, ma ini t cute -de parc , în mijlocul oselei se ivise oinsul , pe care cor biile -automobiletrebuiau s-o evite, ca s nu se scufunde.Apoi, cu aceia i ochi tulburi, tân ruldescul îl privi pe preot. Treptat, tulburealadin ochi deveni flac pâlpâind , apoistr pungere cu flac :

- Stau aici ca s m vezi Sfin ia Ta. PeSfin ia Ta, dup cum vezi, nu te înjuroamenii. Dac Sfin ia Ta m-ai luat în seam ,

vor lua oamenii i pe mine în seam .Pentru c Sfin ia Ta stai, acum, lâng mine.

i, poate, se vor gândi c , la câ iva kilo-metri de aici, fra ii no tri urgisi i se roag ,din ape, lui Dumnezeu i fra ilor lor oamenide pe usc turi - ei, urgisi ii, se roag dinmijlocul apelor lui Dumnezeu, apele mânieii semnele isp irii - iar nu în mijloculoselei oamenilor. i sunt goi de tot, iar nu

ca mine, doar pe jum tate. i picioarele lor,descul e, nu mai calc - nu mai au unde

lca - poate c zboar ...Preotul c zu pe gânduri. i r mase, a a,

zut pe gânduri, în picioare, lâng tân rulîngenuncheat, pân ce luminile cerului i

mântului p lir i se stinser în sear .Atunci, în t cere, preotul îngenunchelâng tân r, în mijlocul oselei - pe care,mute, se scurgeau automobile, sfârâindprin luciul amestecat, întunecat, al apei iasfaltului. i, pe m sur ce treceau prindreptul celor doi oameni îngenunchea i,farurile ma inilor se aprindeau, mari, uria e- perechi de ochi care se deschideau larg -poate, în sfâr it, v zând i în elegând.

A sta \n caleaoamenilor

Adrian BOTEZ

Florin M ce anu - Duet


Uneori serile vin cu o înfrigurare de ne-conceput. S fie de vin pofta cu care acesteaînghit lumina sau impresia r ului cuib rit înlipsa luminii, peste sufletele încercate la greude senza iile tari ale zilei tocmai încheiate?Nou ne vine s credem c în greutatea nop-ilor dezlipite de idealuri, lipsa visurilor îndr z-

ne e d acel sentiment de înfrico are. Nu lipsaSoarelui, nu iminen a r ului. Poate doar lipsaperspectivei sau imposibilitatea mersului maideparte în siguran dau straniului din noidreptul la afirmare. „Cine se teme de ap , nu

nânc pe te”ni se spunea înc din fragedpruncie. Prin analogie, putem spune c cinese teme de întuneric, nu consum visuri. Dacar fi s ducem logica pân la cap t, am puteacompleta c cine nu are visuri, nu are cum str iasc satisfac ia împlinirii. A a c , înfrigu-

rile afi ate ostentativ în umbra începutu-rilor de nop i nu trebuie s constituie un mo-tiv de spaim . Ar fi mai bine pentru noi dacîn înf area nu foarte pl cut a întunericuluiam c uta porti a prin care s d m frâu libersperan elor. Pentru ca al turi de ele s g simfarmecul visurilor eliberate de convenien elesau de obliga iile civice impuse de societate.

*Via a noastr este format nu doar dintr-

o sum de c ut ri, ci i dintr-una de a tept ri.De pild , intele fixate, mai mari sau mai mici,sunt legate invariabil de o anumit perioadde timp. Ca s le atingem, pe lâng eforturiledepuse i sacrificiile reclamate, exist i acea

teptare a trecerii timpului, necesar atin-gerii lor. Mai mult decât atât, o clip viitoareeste a teptat la rând, explica ia reg sindu-se în ceea ce ar putea aduce ca satisfac ieaceasta. Sau în tenta iile afi ate, i care suntde fiecare dat mai str lucitoare decât aceleape care le g sim în clipele prezente sau celetrecute. De care ne sim im lega i doar prinprisma amintirilor tr ite pl cut. i la care neîntoarcem numai fiindc avem nevoie de r -

cini.Altfel, uitarea face parte din legile ne-scrise ale omenirii i ar fi suficient cât s nein privirile îndreptate doar înspre înainte.

Faptul c a a proced m fiecare din noi, mduce cu gândul la ideea c i a teptarea esteo lege a firii. A a încât, întoarcerile în trecut,amestecate cu a teptarea unor evenimenteasem toare sau cel pu in la fel de inte-resante cu cele tr ite, fac din traseul cursival vie ii noastre rostul de care avem nevoie.„F bine i a teapt r u!” în cazul de faeste mai mult o consecin , decât un gestsau un test de r bdare. Dar i aici defazareadintre momentul ini ial, al binelui, i cel final,al r ului, presupune o perioad de timp, maimare sau mai mic , perioad care ne antre-

Grigore AVRAM

Uneori serile vin cu o \nfrigurarede neconceput

neaz în tagma a tept rilor la care facem referire.*

Dac trecutul este alc tuit dintr-un „ ircutremur tor de ocazii pierdute” (MirceaEliade, Arta de a muri, pag. 226, Ed. Eikon,Cluj Napoca, 2006), prezentul nu poate ficompus decât dintr-o mul ime neîntreruptde speran e viitoare. Simt acest lucru ori decâte ori arunc o privire c tre ziua de mâine.Este suficient s-o plasez la marginea orizontu-lui min ii mele, pentru ca în efuziunea visuri-lor vii s descop r motivele care dau dreptu-lui de a fi logica suprem . Într-un fel, fiecaresperan îngroap în ea o ocazie. Având învedere faptul c din mul imea speran elorposibile noi nu consum m decât o m runti neînsemnat cantitate necesar (de altfel)

sufletului i (uneori) trupului, rezult c cele-lalte se irosesc în van. Ca urmare, pierdereaocaziilor se datoreaz capacit ii umane limi-tate de a ac iona, dar i liberei alegeri de caredispunem. Asta înseamn c selectivitatease manifest i în acest domeniu al existen ia-lit ii, vina rateurilor apar inându-ne în tota-litate. Comparând ziua de ieri cu cea de azi,vom descoperi c în majoritatea cazurilor deocazii pierdute sursa regretelor nu are leg -tur la modul strict cu ceea ce a fost, ci cuceea ce ar fi putut s fie. De ce? Pentru c nevine mult mai u or s construim scenarii opti-miste pe situa ii ipotetice, decât dac acesteasunt transpuse pe o realitate tr it . Care, ade-sea, nu se potrive te cu dimensiunea aspira-iilor de început sau cu vârful pe care ne pozi-ioneaz prezentul. Nemul umi i cum suntem,

uit m cu u urin c dimensiunea fericirii arevaloare maxim în lucruri m runte, dar caresunt capabile s ne escaladeze cabalistic în-spre în imile dup care tânjim exponen ial.În concluzie, putem s spunem c riscul re-gretelor trecutului poate fi evitat, doar dacvom ti ce vrem de la via i dac , în acela itimp, vom face ca via a s fie a a cum vremnoi în ine s fie.

*Dac prin vân toare p str m o leg tur

cu începuturile sau ne dorim s avem una,prin rezultatele ei ne atragem de partea noas-tr o tr tur care are leg tur nu cu ceeace am fi putut s fim, ci cu ceea ce suntem.Asta în situa ia în care latura uman are liber-tatea s se manifeste din plin. F îngr dirisubstan iale de personalitate vom cultiva însânul p mântului care ne suport pa ii o lumeîntreag de strategii umanitare. Vom uita ast-fel de tendin a claustrofob de a ne ap ra in-teresele în spatele unui mecanism construitanume ca s aduc moartea. Când frigurilesunt mari, atitudinile sunt i ele prea reci ca

aduc privirilor lini tea de care au nevoie.În astfel de momente i oamenii sunt preapreocupa i de m run uri care nu se mai potconsuma sub form de cheltuieli, fie chiar iinutile. Astfel, este imposibil ca s mai deaansa înc lzirii la flac ra farmecului neîntre-

cut al spa iului vacantat de dobitoacele h i-tuite iarn de iarn . Ca s ne apropiem nestin-gheri i de poala neprih nit a mun ilor îmbo-

i în singur tate, este nevoie s suport mîn sângele str mo ilor care ne-au adus aicidoar acele caractere care i-au definit în vre-muri complicate. Vom ti, pe aceast cale, sne pozi ion m chemarea vântului c tre tr irileînalte ale vie ii acesteia i s cl dim în jurulnostru o lume de care s nu ne fie nici fric ,nici ru ine. Ca s reu im, trebuie doar sîncerc m.

*A nu precupe i nimic atunci când ne do-

rim a fi sprijin moral sau de alt natur unuisemen de-al nostru, constituie o obliga iecapital pentru împlinirea dup care tânjim.Asta în situa ia în care ne dorim cu adev rat

îmbr m m re ia de la margini c tre mie-zul acesteia. Dac vom face a a, este posibil

ne atragem oprobiul cârcota ilor neputin-cio i în a în elege vreodat c lumina se con-sum nu doar la micul dejun i nici într-uncaz sub form de ra ie. Privindu-i, vom în e-lege c foamea nu mai este motiv nici de teami, cu atât mai pu in, nici de disperare. Ast zi,

din fericire, se moare copios doar din necre-din , invidie i din prea mult claustrofobie.În eleg de aici c privitul în jos, practicat cuconsecven , ne d impresia împu in rii spa-iului în care tr im. Cât vreme nu vom fl -

mânzi i nu vom tânji dup în imi, senza iaîndestul rii va fi prezent în noi în fiecare zi.Dar când ne vom aduce aminte de visuri, vafi în mod evident vina exclusiv a noastr ,pentru faptul de a fi uitat s zbur m în locurileîn care ne atrage i dore te s ne duc ambi ia.

i dac nu va fi Soare destul ca s ne compa-m neputin ele, nici m car atunci s nu dis-

per m. În palma nedesf cut a mun ilor dindep rt ri i în pleoapa întredeschis a pri-melor ore ale dimine ilor de var , vom g sisuficient rou cât s ne ad m în ea spe-ran a pentru mai bine. Condi ia este s nuprecupe im nimic atunci când al ii ne a teaptstâlpi de care s i lege f duin i pentrutimpurile care urmeaz s vin . Este, pentrunoi, singura ans de a ne lua zborul.


Adriana YAMANE(Japonia)

Mic#

Era vacan a mare. Copiii alergau veselipe t anul de la marginea p durii, copiii dinsat tr gându-i la joac pe cei veni i în vizitla rude. Ooji (Prin orul) era i el în vizit labunici, i bineîn eles c nu-l chema a a... dar

a îi spuneau, cu afec iune, ceilal i b ie imai mari, pentru c era mai mic, mai sensibili boln vicios, i se ducea repede la umbra

copacului cel mare în loc s se joace nep -tor în soare i în praf, ca ceilal i copii. Co-

pacul acesta nu era un copac t cut ca al ii...pentru c din el r suna, vara, un sunet carese auzea pân departe: „miiin... min-min-min-miiinnnnnn”. Privind în sus, Ooji rosti vis -tor: „Semira” (cicadas)... ce s to i i veselisunte i voi în copacul acesta mare... i cât avrea s fiu i eu ca voi!” Apoi, adormi lini titsub umbra verde i pl cut . Sus, în copac - oalt lume: mii de ochi ori, i oapte, i lumini,i voci sub iri, neauzite de urechea omeneas-: „Ai auzit?” - a zis Semira! „Da, da!”, a zis

Semira. Când Ooji deschise ochii, deasuprafe ei lui trona fa a mare i lat a unui b ie el,care, zâmbind cu gura pân la urechi, îi spuse:„hai s ne juc m!”. „E mai bine aici la um-br ...”, r spunse Ooji, cu glas adormit, îns

iatul îl trase de mân i-l lu s -i arate cume când te rostogole ti la vale de sus de peculmea dealului, prin iarba verde i moale.Ideea f cu senza ie în rândul pustimii, a a ctoat ziua copiii se rostogolir de pe deal ise distrar de minune cu noul lor prieten, in-ventând tot felul de jocuri. „Hai s ne juc mi mâine împreun ! V a tept aici sub co-

pac!”, zise noul lor prieten seara, când soa-rele se retr gea cu tot fastul culorilor amur-gului, iar ciorile se îndreptau c tre cuiburilelor din p dure, semn c i copiii trebuie s seîndrepte c tre cas . „Da, venim!” r spunserto i, inclusiv micul Ooji. Dar, a doua zi ploucu g leata i nimeni nu ie i afar ..., iar Ooji,privind trist pe geam, se întreb : „Oare, b -iatul acela... Semira-kun... o fi venit? Oare,ne-o fi a teptat sub copac?”

A treia zi de diminea a, Ooji se scul de-vreme, f s trag nimeni de el, i, cu glashot rât spuse: „Mi-e foame i vreau s mergrepede la joac !” Privind în urma lui i a ce-lorlal i copii, m tu a zâmbi bucuroas c mi-cu ul s-a mai întremat i c vacan a îi prindebine. Semira-kun îi a tepta ner bd tor subcopac: „Hai s ne juc m la gârl !”. i copiiise jucar toat ziua împro cându-se cu api alergând pe prundi , prinzând crabi i

Pove[ti

din

Lumea

SEMIRAscoici de râu, mâncând „onigiri” - orezul pre-

tit în bulzuri pentru masa de prânz, i in-ventând iar i tot felul de jocuri noi i caremai de care mai interesante. „V a tept imâine sub copac!”, le spuse Semira-kun, ito i la unison exclamar : „Sigur c venim!”.

A doua zi, în timp ce copiii alergau cuplasa dup Semi, sub copac poposi un b iatmai mare, care terminase coala, i acum lucraca ajutor la vânz torul de înghe at . „Haide iîn sat ca s v dau ghea cu sirop (kaki-gori)”, le spuse el, i to i îl urmar în fug pepotecu a îngust , pân la toneta cu ghea .La tonet , fiecare î i alese siropul preferat,din care se pune o linguri -dou peste ghea-a zdrobit din pahar: „Eu vreau l mâie!”,

spuse unul, „c uni!”, exclama altul, i tota... Bunicul vânz tor de înghe at îi invit stea la umbr i le povesti tot felul de în-

tâmpl ri adev rate din copil ria lui. Apoi ve-nir i al i bunici din împrejurimi, fo ti colegide clas dinainte de r zboi, care, dup ceplecar b ie ii, se a ezar i ei la o înghe at ,amintindu- i cu nostalgie i pl cere de timpulcând erau i ei copii f grij , jucându-se pe

anul de lâng p dure. „ ii minte varaaceea... când venise în vizit un b iat caresem na leit cu b ie elul acela cu capul marecare îl inea de mân pe Ooji-kun?”, întrebunul din bunici. „Da, îl chema Semira-kun,îmi amintesc i acum de el... o s pt mân ,atâta a stat, probabil în vizit la cineva i a-poi nu l-am mai v zut pe aici, dar cât chef dejoac avea, i ce frumoas a fost vara aceea!”,

spunse altul, dup care se ridic , se uit laceas, i, luându- i r mas bun de la ceilal i cuo plec ciune, plec încet, sprijinindu-se înbaston.

Copiii se întâlnir i în ziua urm toare, iapoi iar i în ziua urm toare. Semira îl lu înspate pe Ooji i alerg cu el dup fluturi, casa fie mai înal i i s ajung cât mai sus. Seîmprieteniser i se jucau de minune împre-un . Dar era cald... foarte cald... i, la un mo-ment dat, Semira c zu lat pe spate, spre sur-priza tuturor. „A alergat prea mult i n-a mân-cat nimic!”, spuse unul din b ie i, i, privindla Ooji, care înc mai avea ce cu a cu cremde zah r ars, preg tit ca desert pentru masade prânz, îi spuse: „poate dac -i dai un picdin mâncarea ta se face bine”. Ooji nu iubeanici o mâncare a a cum îi pl cea crema dezah r ars, dar, uitând acest lucru, puse cea cala gura lui Semira-kun, iar acesta înghi i toat

substan a dulce dintr-o înghi itur i seridic îndat în picioare exclamând: „Ce buna fost! Gata, nu mai am nimic! Hai s ne ju-

m!”. Ooji, în schimb, începu s plâng : „Mi-a mâncat tot desertul meu i acum nu mai amaltul! Vreau acas ! Nu m mai joc cu tine!”.Copiii se desp ir ab tu i, i Semira privi înurma lor optind: „Gomen, Ooji-kun...” (iart -

...)... în timp ce în ochii lui se adunau la-crimi, care se prelingeau apoi t cute pe obraji„te a tept mâine diminea ca s ne juc m!”.Dar nimeni nu-l auzi.

Acas , Ooji se ascunse imediat cu nasulîn plapum , iar în ziua urm toare nu mai mer-se cu copiii care se strânser to i la casa unuiadintre ei i se jucar acolo f el, de dimineapân seara. Apoi, în diminea a care urma,

tu a îi d du dou ce cu e: „Uite, am f cutiar i crem de zah r ars, i e din bel ug pen-tru toat lumea”. Ooji s ri imediat din pat, caun greiera , i exclam bucuros: „Da? Este ipentru Semira-kun? Gata, am plecat la joac !”.

Ie ind, în fug , dup grupul de b ie i cupache elul cu mâncare i pre ioasele ce cu eîn el, se îndreptar cu to ii c tre copacul depe t anul de lâng p dure, unde îi a teptade obicei Semira-kun. „Oare, o fi sup rat pemine? Oare, mai vine s ne juc m?”, se între-ba Ooji alergând cu sufletul la gur , a a cumnu mai alergase niciodat în via a lui. Subcopac îns nu-i a tepta nimeni, iar b ie ii seuitar dezam gi i unul la altul. Cel mai marespuse: „se termin în câteva zile i vacan ade var ... o fi plecat acas , la ora . Las cvine iar i la var !” Ooji, îns , nu-i auzea.Privea jos în iarb , unde z ceau trupurilemicu e a sute i sute de Semi. Semi pe care îialergase toat vara ca s -i prind erau acum

zu i la picioarele lui, iar Ooji plângea cususpine, f s tie de ce. B iatul mai mare îipuse mâna pe um r: „Semi nu tr iesc decât o

pt mân vara, dup care mor. Vino i lavar i ai s -i vezi din nou aici în copac, undee c su a lor.”

A fost, desigur, o vacan de neuitat, pecare copiii o vor ine minte i când vor fibunici ei în i.


Zenovie C^RLUGEA

E îndeob te cunoscut faptul c epistola-rul, ca „text” nonfic ional al a a-zisei literaturide frontier , constituie una din sursele im-portante în documentarea cât mai exact avie ii i operei autorului respectiv. În cazullui Vasile Alecsandri, voca ia epistolar esteuna real i probatorie în în elegerea maiaprofundat nu numai a acestui profil umani scriitoricesc, ci i a unor contemporani,

într-o epoc de mari prefaceri socio-politicei de modernizare a statului român. Este vorba

de personaje de prim-plan ale vie ii culturalei politice, dar i de unii apropia i ai poetului,

fa de care „felibrul” bard de la Mirce tinutre te fie o cordial pre uire, fie o mai apro-piat în elegere i afec iune, care-i permit sse confeseze cu rezerv ori s se dest inuieîn tonuri intime, totdeauna îns men inândun echilibru emo ional i o mai a ezat asu-mare a rela iilor interumane.

Lucrarea dlui Constantin E. Ungureanu- figur luminoas a înv mântului din

iclenii Gorjului -, Coresponden a lui VasileAlecsandri (Ed. M iastra, Tg.-Jiu, 2009, 182 p.)se constituie ca un omagiu adus acestui „regeal poeziei” române ti, în preajma împlinirii a190 de ani de la na tere (21 iulie 1821) i, în2010, a „120 de ani de la ultima sa c torie,spre ceilal i, ad patres”...

Cercetarea coresponden ei pune foartebine în eviden nu numai „gândurile ce-lfr mânt ”, dar ofer totodat pre ioase infor-ma ii despre epoca în care a tr it i a scris,despre activitatea literar , cultural , sociali politic impresionant desf urat pe

parcursul a cinci decenii din sec. al XIX-lea,1840-1890” (Argument, p. 9).

Într-adev r, V. Alecsandri reprezint omare con tiin social , cultural i politica vremii sale, personalitatea sa manifestân-du-se plenar pe parcursul întregului secol.Ca Victor Hugo în literatura francez (lafuneraliile c ruia, în 1885, va depune o co-roan cu pioase versuri), Alecsandri poate ficonsiderat „un echo sonore du son temps”,

ci, contemporan cu marile evenimente alesecolului, lira sa a vibrat puternic, l sându-ne m rturia unui activism cultural i patriotic,a acelui bun na ionalism într-un moment decristalizare deplin a na iunii române în cadrulPrincipatelor Române recunoscute (dezrobi-rea iganilor, revolu ia pa optist i reformelecuziste, r zboiul pentru independen a de stat,primele r scoale ne ti din deceniul alnou lea al secolului etc.). Toate aceste eve-nimente cruciale la care, efectiv, a participat

direct sau indirect, fac din el un „deschiz torde drumuri în literatura român , un adev ratcreator al României moderne”…

Ini ial lucrare de licen la Universitateadin Bucure ti (sub conducerea regretatuluidocent i istoric literar Al. Piru), Corespon-den a lui Vasile Alecsandri a cunoscut unmai îndelungat proces de structurare i au-gmentare, reu ind a aduce în prim-plan nunumai pe scriitor, dar i pe Omul Alecsandri,cu habitudinile i pasiunile sale, cu dorulmigrator de c torii exotice i periodice re-veniri la vatr , cu gândul curat i mobilizatorfa de destinele patriei sale, neuitându- iniciodat prietenii i datoriile sociale fa decare s-a manifestat cu o exemplar demnitate.

Bazat pe sursele epistolare de baz (de laprima edi ie a „Scrisorilor” din 1904, realizatde Ilarie Chendi i Eugenia Carcalechi, pânla alte „Lettres inedits” publicate în 1911 descriitorul francez Edouard Grenier, secretarullui Grigore Ghica în Moldova, iar de aici laepistolarul publicat în 1929 de fiica poetului,Maria G. Bogdan), lucrarea de fa a bene-ficiat, pe lâng cele trei volume men ionate,de acel „corpus alecsandrinum” al episto-lelor întocmit de neobosita cercet toareMarta Anineanu, „un monument culturalsuprem” (1960, 1964), prev zut cu indice delucr ri i persoane.

Astfel, catalogul coresponden ei lui Va-sile Alecsandri inventariaz peste 2150 descrisori, printre coresponden ii cei maiimportan i aflându-se fratele poetului Iancu/Ion Alecsandri, so ia sa Polina Alecsandri,

rul Iancu Br ni teanu, prietenii cei maiapropia i Ion Ghica i Costache Negri, apoi:Titu Maiorescu, Nicolae B lcescu, MihailKog lniceanu, Al. Ioan Cuza, Pantazi Ghica,Ion B ceanu, George Bengescu, Al. Papa-dopol-Calimah, George Steriadi, BonifaciuFlorescu, D.C. Oll nescu-Ascanio - fiul luiN. B lcescu, Grigore Ventura, Aristizza Ro-manescu, Gr. Manolescu, Al. Odobescu, Ia-cob Negruzzi, Ion Bianu, August TreboniuLaurian .a. Important e i coresponden acu francezii filoromâni E. Grevier i Abdo-lonyme Honore I. Ubicini ori cu felibrii pro-vensali, în frunte cu laureatul Nobel, poetulFr. Mistral, care i-au decernat în 1878 laMontpellier premiul latinit ii pentru poemul„Cântecul gintei latine”, iar în 1882 l-au

rb torit ca pe un mare poet al na iei sale ide mai larg recunoa tere... Despre „pere-grin rile mele felibre” (la Monpellier, For-calquier i Gap, aproape de Avignon), autorul

scrie pagini foarte documentate, care amin-tesc de elogiul pe care Tudor Arghezi îl f ceageniului poetic provensal, tiindu-se cFrederic Mistral (1830-1914) este al doileapoet francez c ruia i s-a acordat Premiul No-bel pentru Literatur , în 1904.

Cu aceea i aten ie este prezentat leg -tura poetului cu confra ii pa opti ti, înde-osebi cu C. Negri, N. B lcescu, Kog lnicea-nu, A.I. Cuza, sau cu Ion Ghica, „cronicarulepocii” prin celebrele „Scrisori c tre VasileAlecsandri” din 1884. De re inut pasiuneapoetului pentru Elena Negri, sora bunuluiamic Costache Negri („România revolu io-nar ” din portretul lui C. Rosenthal, în amin-tirea c reia va scrie „L crimioarele” i „Jurnalde c torie în Italia”). Cele dou luni pe-trecute, al turi de iubita bolnav , la Vene ia,sfâr ind cu decesul acesteia, pe vapor, la in-trarea în Cornul de Aur, la 4 mai 1847, au l saturme adânci în sufletul poetului, care vadeveni ceea ce îi ceruse aceea: „poet na ionali popular”. În amintirea ei va scrie elegia

„Stelu a”.Un episod foarte important este cel al

rela iei cu „Junimea”, unde Maestrul, înc rcatde demnitate politic i merite cultural-lite-rare, se bucura de mare cinste. Descinderileacestuia în casa lui Vasile Pogor, de i rare,se bucurau de mare cinste, de venera ia maitinerilor litera i ie eni, care f ceau din aceastprestigioas participare adev rat s rb toareliterar . Dac regretabil va fi „ie irea” umo-ral a lui Macedonski împotriva bardului înco-ronat cu laurii Academiei în 1881, pilduitoarei exemplar r mâne rela ia cu Eminescu, cel

care îl considerase înc din 1870 „rege alpoeziei, ve nic tân r i ferice” (Epigonii), iîndeosebi gestul poetului din 14 octombrie1883, când, citind la Ateneul Român „FântânaBlanduziei”, contribuie la strângerea fondu-rilor pentru „nefericitul Eminescu” (2000franci), care peste câteva zile va fi trimis lasanatoriul Ober Döbling de la Viena. Consi-derându-l pe autorul „Luceaf rului” drept„unul din marii poe i ai României”, Alecsandriîi recunoscuse acestuia geniul f pic de in-vidie i cu previziune de augural în elep-ciune: „Natura a fost nedreapt în privin alui. E bine ca noi s redregem a ei cruntnedreptate, dând lui Cezar ce este al Ce-

O remarcabilã monografie:”Felibrul” Alecsandri \n coresponden]#…


Am primit i am interpretat gândul t u. Ammângâiat acel gând, care m-a îmbr at cuo r ceal pe care nu-mi place s-o simt, darpe care o îndr gesc, fiind de la tine pornit.Am plecat imediat, dup gândul ce i l-amtrimis precipitat pentru a- i da de tire csunt lâng tine, c sunt în tine, în toatfiin a ta, pentru a- i spune c urmeaz sfiu cu totul al t u i în tot ce însemni tu,femeie iubit , pentru a m putea mângâia,pentru a m îmbr a i strânge s lbatic,ap sându- i puternic pleoapele ca s nu- iobserv m rg ritarele fierbin i ce se zbatsub ele, pentru a te pierde în iubire,

cându-m prizonier al coapselor talefrem tând de dorin i dor...

Ah, copil dr la ce e ti! Nu m în elegegre it, iubita mea! Când spun c m«enervezi» cu tinere ea ta, nu fac altcevadecât s te nec jesc pu in, foarte pu in...Atât cât este necesar s te-nfierbân i ca slu m joaca de la început. tiu c m accep i

cum sunt, cu acei ani în plus, cu acelemofturi pe care le dau pe seama«b trâne ii» pentru a ascunde cât deobosit sunt, uneori, gândindu-m la tine,cu acele gesturi de trengar ce nu se

asorteaz cu albul tâmplelor mele... tiu c prive ti i m alin i ca pe un copil i am

sim it, adeseori, grija matern pentrucopilul din mine, ce se manifest

ios în acele dulci momente deiubire, în care uit m c exist m pentru toatlumea înconjur toare, uit m pân i de noii plutim, plutim u or, îndreptându-ne spre

o lume necunoscut , dar plin de muzic ilumin , plin de flori i de alb...

Tu m creezi din fragmente pe care s leîmpr tii prin tine, s m po i sim i cufiecare p rticic a corpului i s fiu prezentîn toate tr irile tale, pe când eu, eu,corup torul de copile, te-am adunat dinvisele mele, din cascadele de râs ce se

leau pe v ile pline de iarb verde, cumiros din trupul t u i din p rul despletit,

sat s i acopere fa a i genele lungi, ce- iascundeau crâmpeiele de cer, s nu le v dstr lucirea de bucurie i chemarea timid ,plin de dorin feciorelnic ...

Tu nu ai nevoie de trepte pentru a urca oria coborî spre mine. Eu nu sunt mai înalt orimai scund ca tine i nu str lucesc

Cheam#-m#, iubito!Marian MALCIU

niciodat mai mult. Las i mâinile s mcuprind s lbatic, s se ca ere lianele talepe trunchiul înc verde, ce te prime te ite-nc tu eaz protector cu ramurile-i plinede dragoste ascuns -n frunzi ul des i-n

cutele cuvinte ce dau liber ochilor ibuzelor s i exprime bucuria de a teadmira, de a te atinge în cele mai n valniceporniri de amor desc tu at. Las i vioaratrupului ml dios s primeasc atingereaarcu ului întins, s vibreze i s anun e

rile cerului cât de mult dore ti iiube ti!

tiu ce este în sufletul t u, când taci icând vorbe ti. tiu ce este-n inima ta cândte privesc i când dorm, când sunt lângtine ori departe de tine. tiu cum tresari laprimele oapte prin care te chem. tiu când

visezi...

Sunt lâng tine mereu. Sunt i când m afludeparte. Gândul meu este ve nicul prizo-nier al gândului t u i folosesc, împreun ,acelea i c i de comunicare, intersectându-se de zeci de ori în fiecare zi i noapte.Cheam -m , iubito! Cheam -m în oriceclip i voi veni la tine! Cheam -m ...

zarului…”De i Alecsandri va fi a ezat de Maiorescu

în fruntea „direc iei noi” pentru întreaga saactivitate cultural , Eminescu va fi acela careva schimba fa a poeziei noastre. Al turareacelor doi este, observ autorul pe urmele luiMaiorescu i Ibr ileanu, „nedreapt ”, în-trucât ei reprezint „genera ii diferite”, fiinddeci vorba de doi scriitori „necontemporani”,cum scria i erban Cioculescu, orice com-para ie fiind, a adar, partizan , îngust iplin de ingratitudine.

Pilduitoare este „stima reciproc ” a aces-tora i indignarea amândurora fa de gestulumoral macedonskian (a se vedea i însem-narea postum a lui Eminescu), ajuns la ex-trem prin publicarea în 1883 a incriminanteiepigrame antieminesciene ce-i va atrage oadev rat ostracizare din partea confra ilori determinându-l s plece în str in tate.

De i a fost un pasionat c tor european,de la Stambul pân în sudul Fran ei, leg turacu Parisul fiind mai de durat , Alecsandri s-a reg sit pe sine în atmosfera patriarhal aMirce tilor, înc din 1860, unde î i invitoaspe i de seam i scrie în lini te o parteînsemnat a operei (teatrul de maturitate, le-gendele, pastelurile .a.), nevoia de retragerei repulsia fa de politicianismul vremii re-

sindu-se în epistolele trimise de aici. „Elo-

giul Mirce tilor” este de reg sit nu numai înepistole, ci i în operele literare (spre exemplu„Serile la Mirce ti”), abia târziu poetul ac-ceptând postul de ministru plenipoten iar laParis (1884-1889), dar cu nostalgia perma-nent a „c su ei sc ldate în soare”, a locu-rilor i oamenilor, pentru lunca, p durea, Si-retul curg tor prin spatele gr dinii, amintiripierdute în „orizonturile albastre” ale patriei.

mas în „raiul Mirce tilor”, Paulina Alec-sandri se va îngriji de familie i de treburilemo iei, ob inerea de recolte „splendide” ali-mentând, periodic, migra iile poetului. Da-tând din 1928, Mausoleul Poetului cinste tepentru eternitate leg tura profund cu p -mântul patriei, Mirce tii cu genius suo locciconstituind un topos cultural îndeob te re-cunoscut, precum Humule tii lui Creang ,Ipote tii lui Eminescu, R inarii lui Goga,Lancr mul lui Blaga, Florica lui Ion Pillat.a.m.d.

Peregrin nu numai pe drumurile str in -ii (din Crimeea la Stanbul, din Grecia în

Africa, din Italia în Fran a i Anglia), ci i peacelea ale patriei (din mun ii Moldovei pânla Balta Alb i Borsec), Alecsandri era con-tient de instinctele sale de „nomad”, carac-

teristice de altfel unei psihologii solare, meri-dionalitate propice aventurii i crea iei.

Nu sunt l sate deoparte „problemele delimb ”, cu mult mai complexe în detalierea

limbii poetice, i nici „informa iile literare des-pre crea ia sa”, autorul monografiei oprindu-se chiar la unele m rturii privind „procesulde crea ie”. Poetul ilustreaz o structur cla-sicist de vreme ce aminte te, într-o scri-soare din 1877 adresat lui Iacob Negruzzi,dictonul c uzitor al lui Boileau din L’artpoetique: „Polissez votre vers et le repo-lissez”… Din procesul de crea ie f când partei acea stare de reverie (dolce farniente), nu-

mit ironic de poet „lene”, poetul optând pen-tru calea de echilibru, hora iana aurea medi-ocritas, m rturisit înc din 1860 Elenei Negri.

Spirit clasicist, modelat de imperativeleculturale i politice ale unui secol romantici na ionalist în sens vechi, V. Alecsandri r -

mâne în literatura noastr chintesen a uneiepoci care a preg tit terenul pentru izbândageniului eminescian, la „r ritul” c ruia seînclin cu afabil admira ie, „bardul de la Mir-ce ti” sigur fiind de contribu ia sa „întemeie-toare” i bucuros c poezia româneasc i-a

sit calea c tre spiritul vremii i universa-litate prin „nefericitul Eminescu”…

Sub acest aspect, lucrarea dlui profesorConstantin E. Ungureanu este una bineve-nit , prin justa apreciere a Omului i epociisale, istoricul literar agrementându- i textulcu o bogat iconografie d toare de atmo-sfer i autenticitate, de echilibru informativi diferen iere în judec ile de valoare.


Desprins din îmbr arearii, soarele, epuizându- i eclip-

sa matinal , p sea orizontul,reluându- i ritualul circadian.Somnoro i, planând lene , pur-ta i de curen ii de aer, pesc ru ii

i strigau de teptarea, survo-lând plaja în c utarea unor resturicomestibile.

Deschise ochii. Mugurii di-mine ii î i desf ceau timid peta-lele de lumin . Peste el alergaugr bite, fug rindu-se, pâlcuri în-tunecate, întrecându-se cu s ge-ile aurii care neau din negura

orizontului.Ud i gol, întins pe spate, cor-

pul în care nu se reg sea, se înc -âna s reaprind , ag ându-

se epuizat de ultimele pulsa ii,lic rul existen ei. S fie el? Trupulacesta, inert, era al lui? Adic ,aproape inert - o mân p rea s -i aminteasc reflexele elemen-

tare, palma crispându-i-se. Prinseîn c ul ei atâta nisip cât puteauine captiv degetele amor ite. Era

uscat i rece... Sau, aproape us-cat. Sim urile, recompuse parcdin cioburi lipite aiurea, se re-

adunau cu greu în nebuloasa ca-re, în condi ii normale ar fi fostsistemul lui, uneori, nervos. Cli-pocind, apa nemul umit de mo-notonia întâlnirii ritmice, mile-nare, cu nehot râtele f râme aleuscatului pe care-l germinase,completa puzzle-ul incertitudinii,sugerându-i locul. Era aproapesigur plaja unei m ri. A unei m ri

maree. Se ridic gemând încapul oaselor. Da, p rea a fi o pla-

: s lbatic , pustie, înv luit încea . A în eles greu c era com-plet dezbr cat. De ce i cum ajun-sese acolo...? Briza rece îl în-demna s se ad posteasc dupuna dintre numeroasele duneinvadate de stuf, dar acestea, on-dulându-se în jurul lui, dansândvertical - în ându-se i scufun-dându-se - se îndep rtau, nive-lându-se. Se pr bu i, revenindcu precizie pe amprenta l sat penisip. Rudimentarul, tiraniculcreier, reactivându-se, developaobsedant o singur valen - du-rerea. i, ce durere...! Segmentelecorpului, dezarticulate, c taudimensiuni homunculoide, dis-

Virgil LOVIN

Nufe ripropor ionate, de parc ar fi fost

mislit de o oglind spart ! Fa se ridica - nici n-ar fi îndr znit

mai încerce - purtat de o forinvizibil , l sând o adânciturconsistent , rectilinie, pe nisipulafânat, sim i, la un moment dat,altceva - c ldura apei. Plutea.Nuferi negri r sfirau flori uria e,înv luindu-l. Valuri lene e, mân-gâindu-i trupul cu blânde e s ra-

, îl leg nau, adormindu-l. Som-nul îl în a. Levita! De acolo, desus, privea nerecunosc tor va-lurile-doici care se str duiau, de-venind mai nelini tite în apro-pierea malului, s -i a tearn tru-pul pe nisipul umed. Levita, iera mul umit de noua ipostaz aexisten ei, contrariat de carcasacare ani destui îi fusese simbio-tic . Era mul umit i îndr znea s -i doreasc chiar mai mult, s

zboare, aripile provocatoare alepesc ru ilor, ademenindu-l.

Ea, desprins din neastâmp -rul m rii îmb tate de s rutul soa-relui, ajut talazurile iscate dinlini te s a tearn trupul b r-batului pe mal. De acolo, de dea-supra lui, renun ând pentru o cli-

la lec ia de zbor oferit gratuitde pesc ru ii care uneori îl tra-versau, î i privi pentru ultimaoar hido enia fizic . Lujerul carepoposise de neunde, cotropin-du-i pieptul inert, sugera, credeael, gestul cre tinesc al finaluluiterestru. Bobocul ce se prelingeaspre gura r mas întredeschis ,parcurgând examenul de floare,ispitea n rile nefunc ionale cuaroma violent . Era un crin? Pe-talele catifelate se n pustir asu-pra buzelor impasibile, roua fier-binte a acestora destabilizându-l. Ezita. În corola dezn jduitde z rnicie se ivi un bobocelcare-i anul planarea. Se pr bu i.

- În sfâr it! Ai fost la un pasde moarte...

i, ast -noapte, la câ i pa iam fost?

- La câ i mai aveai pân la

ap . Poate cu 2-3 mai mult fiindcerai foarte beat.

- De ce de abia acum?i-a practicat, în secret, vas-

ectomie.- Tu m-ai dezbr cat?- Doar de Armani. De lenjeria

intim te-ai deposedat singur.Aveai chef de...

- Doar de Armani! M-aucostat o avere!

- Te cuno tea doar dup hai-ne.

- M simt jignit!i-au salvat via a! Altfel,

acum, tu a-i fi fost cel care plu-te te în piscin .

- „Plutitorul” a fost un ho ?- Asear ? Da!- E ti real ?- Atinge-m !- Nu ajung. Unde m aflu? Pe

planeta mea florile nu au grai.- Ba au! Pentru unii...- Tu cine e ti? Nu te mai aud,

doar te v d. De ce nu mai e ticrin? E ti frumoas ..., alb ... Dar

i lipse te... parfumul! tiu!Acum tiu: e ti un nuf r... alb.

i... apa care te-a z mislit, îngro-zitor de rece. Bobocul? Parfumulde crin... era al lui?

- Ar trebui mai întâi s aflicine e ti tu.

- Cred c tiu cine sunt. Banu - tiu cine vreau s fiu: ogr dinu cu flori de prim var .Vei ucide bobocul de crin?

- Nu ai ce face cu el. Tu e tiun plaur.

- Eu sunt un plaur. Sunt unplaur...

- T duitorul nuferilor cese ofilesc în glastr ...

- Glastra aflase doar de minei de Armani-ul meu?

Reviste primite la redac]ie

Bucovina literar ,Suceava, martie 2011

Bucovina literar ,Suceava, aprilie 2011

Din activitatea scriitorului N.N. Negulescu

Mânastirea Prislop, la Troi

Mânastirea Prislop, în fa a Sfintei Biserici

Mânastirea Prislop, Marea Troi

În fa a Sfintei Biserici a Mân stirii Lainici

Joi, 14 aprilie 2011, Galeriile "Cromatic", Consiliul Jude ean Dolj, Centrul Jude ean pentru Conservarea iPromovarea Culturii Tradi ionale Dolj. Scriitorul N.N. Negulescu prezint vernisajul expozi iei de grup al

pictori elor: Teodora Ciolan, Liana Maria Gaspar, Gabriela R dulescu i Nela Marinela S lcianu.


ii diamantine - citatepediabiblioteca.citatepedia.ro/...constelatii_diamantine_anul_ii_nr_5.pdf-...

Documents