ii diamantine -...

$: ii diamantine - biblioteca.citatepedia.robiblioteca.citatepedia.ro/biblioteca.citatepedia.ro__Constelatii...3.pdf · Anul I, nr. 3/2010 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine$
Fondatori: Al. Florin }ene, N. N. Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic#

Revist# de cultur# universal#, editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine

Anul I, Nr. 3Noiembrie 2010

continuare în pag. 8

Florin AGAFI}EI

Trecând peste conºtiinþa tul-buratã de zorii evului mediu ro-mânesc, când între Carpaþi, Du-nãre ºi Marea Neagrã se plãmã-dea suflul unui neam nobil, ºiajungând în perioada plinã a feu-dalismului autohton, constatãmprezenþa spiritualitãþii indiene înspaþiul nostru prin intermediulmanuscriselor de facturã popu-larã, aºa cum au fost Istoria Sin-dipii filosofului precum ºi Var-laam ºi Ioasaf. Acest lucru de-monstreazã cã spiritualitatea in-dianã pãtrunsese în conºtiinþaromâneascã, dar continua sã semanifeste latent ca un râu ce ur-meazã drumul spre împlinireafinalã.

Odatã cu descoperirea Indieide cãtre occidentali ºi a rãspân-dirii culturii indiene pe scarã lar-gã, începând cu secolul al XVIII-lea, a punerii bazei unei noi ºtiinþece avea sã studieze Orientul, îngeneral, ºi India, în mod special,curentul entuziast al aflãrii uneialtfel de spiritualitãþi decât ceaeuropeanã, punea stãpânire ºi pegânditorii români.

Drumul dintre cele douã spi-ritualitãþi odatã stabilit va fi din

ce în ce mai mult lãrgit de numecare aveau sã devinã puncte dereper în cultura naþionalã, dar ºiuniversalã: T. Simenschy, MirceaEliade, Sergiu Al-George, I. P.Culianu, Cicerone Poghirc. Dintruda lor au rezultat opere remar-cabile, atât în domeniul literaturii,cât ºi al filosofiei ori cunoaºteriireligiilor. De cealaltã parte, re-plica nu s-a lãsat aºteptatã. Indi-enii vin sã vadã aceastã þarã micã,România, sã-i cunoascã oamenii,locurile ºi obiceiurile. Printre oas-peþii de marcã îi amintim pe Ra-bindranath Tagore ºi A. Bhose,

Comuniunea dintre spirituali-tatea româneascã ºi cea indianãa fost remarcatã de însuºi istori-cul religiilor, Mircea Eliade, careaflat fiind pe pãmânt indian în pri-ma jumãtate a veacului ce s-a în-cheiat - al XX-lea - observa câtde bine se poate studia folclorulromânesc când sunt înþelese iz-voarele civilizaþiilor asiatice, spu-nând cã, de acolo, din Bengal, aputut reînnoda firul cu protoisto-ria neamului din care proveneael însuºi.

O similarã percepþie avea sãtrãiascã ºi filosoful pietrei, ma-estrul de la Hobiþa, Constantin

Brâncuºi, care vizita tãrâmulsacru al Indiei, în acelaºi deceniuîn care Eliade însuºi îi fusese oas-pete. Brâncuºi constata, o datãîn plus, consonanþa celor douãlumi; el avea sã afirme, cã Indiaeste locul unde a regãsit înþelep-ciunea strãveche a neamului sãu,pacea ºi bucuria pe care Occiden-tul nu le mai ofereau de multãvreme omenirii.

Dacã izvoarele folclorice de-monstreazã comuniunea indo-europeanã a celor douã spiritua-litãþi, tot ele ne pun la dispoziþieºi elementele ce aratã continuita-tea prin timp a legãturilor dintreacestea, cu toate accidentele is-toriei care au fragmentat dezvol-tarea fireascã - mai ales în spaþiulromânesc - a culturii ºi civilizaþiei.

Izolarea de care s-a bucuratmai mult timp India, i-a permis sãpãstreze, într-o oarecare mãsurã,nealterate valorile primordiale,aceleaºi pe care le putem detecta,ce-i drept, cu din ce în ce mai maregreutate în zilele noastre, în area-lul mioritic, valori ce permit înþe-legerea afinitãþilor celor douã spi-ritualitãþi, dincolo de spaþii uriaºeºi timpuri ce depãºesc milenii.

Mircea Eliade- MAITREYI �Tomar Ki mane acche, Maitreyi? Yadi thake,

tahale ki Ksama karte paro?��

Maitreyi Devi - IT DOES NOT DIE

Florin Agafiþei, Împlinirile Karmei -radiografia unei mari iubiri (MirceaEliade - MAITREYI, Maitreyi Devi - ITDOES NOT DIE) ............................pp. 1,8,9Doina Drãguþ, Jurnal de cãlãtorie -Plaja Koukounaries .........................pp. 3,4Janet Nicã în dialog cu Smarandache ..p. 4N.N. Negulescu, Constelaþii lirice -...pp. 5,6Al. Florin Þene, Sonatã pentru creºtereaierbii - poeme ..........................................p. 7Coriolan Pãunescu, Poeme ................p. 10Elisabeta Iosif în dialog cu dr. Eric Pearl(SUA) .........................................pp. 11,12,13Titina Nica Þene, Poeme ....................p. 14Alina Beatrice Cheºcã, Am fostcândva... OM .................................pp. 15, 16Anne Stewart, Traducere deCarmen Dumitru ..................................p. 16Janet Nicã, Teama de sine ..................p. 16Ionuþ Caragea, Poetul ºi cãderea înpropria inimã ........................................p. 17Constantin E. Ungureanu, Aºa cum l-amcunoscut .................................................p. 18Liviu Florian Jianu, Poeme ................p. 18Constantin Dumitrache, Autoritateavalorii, valoarea autoritãþii ..............p. 19Angela Monica Jucan, Romglezã? -Niciodatã! ............................................p. 20Nicolae Bãlaºa, Argumentul, modalitateîn a prosti mulþimea......................pp. 21,22Marian Dragomir, Poeme ...................p.22Florin Agafiþei, Constantin Georgian -fondatorul studiilor de indianologie dinRomânia ................................................p. 23Radu Mihalcea, Dinu Leonte - Inginerulpoet ºi filozof ..................................pp. 24,25Miron Þic, Preþ de o clipã .................p. 25Teofana Sãlceanu, Semn astral ...pp. 26,27Constantin E. Ungureanu, Maturtitateartisticã într-un debut literar.............p. 28Lucian-ªtefan Mureºanu, �Aminteºte-þicã vei muri!� ..................................pp. 29,30Ion M. Ungureanu, Eminescu ºi tãrâmuldreptului ................................................p. 31Aurel Sibiceanu, Ionuþ Caragea - poeziaca �absenþã a ceea ce suntem� .........p. 31Liviu Andrei, Hotel Cucu ....................p. 32Liviu Ofileanu, �Nu închide ochii,Tatiana� .................................................p. 33Gheorghe A. Stroia, �Farul de la capãtultuturor lumilor mele� ..................pp. 34, 58Viorel Roman, Statul la romani ..pp. 35-40Alina Cheºcã, Despre eterna frumuseþe..p. 41Georgeta Nedelcu, Prezentarea omului ºiscriitorului Marian Malciu...........p. 42-44Titus Domozinã, Forþa dreptului saudreptul forþei .........................................p. 44Robert Trif, Ultimul vals...Hora Unirii! ...................................pp. 45,46Alina Beatrice Cheºcã, Poeme ..........p. 46Gheorghe A. Stroia, Ion Croitoru - �Barãla bar...ã� sau �Zâmbetele unui condeihazliu�....................................................p. 47Florentin Smarandache, Din nou despreparadoxism ...................................pp. 48-58Elena Buicã, Adrian Pãunescu va dãinuiîn timp.....................................................p. 59Gheorghe A. Stroia, Un colþ din Rai,coborât pe pãmânt - Sfânta MãnãstireBuciumeni, jud. Galaþi ........................p. 60

Constela\ii diamantineRevistã de culturã universalã

Fondatã la Craiova,în septembrie 2010

Membri de onoare ai colectivului de redacþie- Acad. Constantin BÃLÃCEANU-STOLNICI- Prof. univ. dr. Remus RUS- Prof. dr. Florin AGAFIÞEI, orientalist, sanscritolog- Prof. dr. Lidia VIANU, Professor of Contemporany British Literature,English Departament, Bucharest University

RedacþiaDirector:

N. N. NEGULESCURedactor-ºef:

DOINA DRÃGUÞSecretar general de redacþie:

JANET NICÃªef departament colaborãri externe:

LIVIU ANDREIConsilier artistic:

CRISTINA OPREA

Redactori asociaþi:- Prof. univ. dr. CÃTÃLINA-FLORINA FLORESCU, SUA,

membrã a Asociaþiei Române de Studii ale Americii- Prof. dr. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia,

poetã bilingvã, critic literar, traducãtor- Lector univ. dr. ALINA-BEATRICE CHEªCÃ,

Universitatea �Danubius�, Galaþi- Prof. CRISTIAN PETRU BÃLAN, SUA,

membru al Academiei Americano-Române de ªtiinþe ºi Arte.- MARGARET BEISSINGER, Department of Slavic Languages &

Literatures 249 East Pyne, Princeton University

2 Anul I, nr. 3/2010Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine

Responsabilitatea privind conþinutul materialelor publicateîn revista Constela\ii diamantine aparþine strict autorului

care semneazã textul.Drepturile de autor asupra textelor publicate aparþin revistei

Materialele se pot trimite la adresa:[email protected]

Adresa redacþiei:Bd. Gheorghe Chiþu, nr. 61, Craiova, Dolj, România, cod: 200541

ISSN 2069 � 0657

Sumar

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 3Anul I, nr. 3/2010

Doina DR~GU}Plaja Koukounaries

Jurnal de c{l{torie

Dupã ce am vizitat insulaSkiathos, ne-am întors la vaporulApolon, care ne aºtepta, ºi ammâncat la o tavernã din port. Aºfi vrut sã mãnânc caracatiþã lagrãtar, care este un deliciu clasicgrecesc, dar, vãzând-o în farfuriaunui consumator, mi s-a fãcut silãºi atunci am comandat peºtespadã file la grãtar, care a costat8,5 euro, douã felii de pâine, careau costat 0,5 euro, ºi un paharde bere - 3 euro. În total 12 euro.Destul de scump, dacã socotimîn banii noºtri!

Dupã masã, ne-am îmbarcatpe vasul Apolon ºi am pornit sprePlaja Koukounaries.

Plaja Koukounaries este lo-calizatã în partea de sud-est ainsulei Skiathos ºi se mai nu-meºte ºi �Chrisi Ammos� (nisipauriu), deoarece nisipul fin strã-luceºte ca aurul la soare. Dinacest motiv, se numãrã printrecele mai frumoase 7 plaje ale lu-mii. Apa este curatã ºi cristalinãºi plaja este înconjuratã de o pã-dure de pini, acea specie de pinifiind unicã în lume, dupã cumspun specialiºtii. Numele plajeiînseamnã, în greceºte, �conuri depin� ºi i se trage de la pãdureade pini din preajmã, declaratã re-zervaþie naturalã ºi protejatã demunicipalitatea din Skiathos.

Plaja de la Koukounaries estevotatã de agenþiile de turism cafiind una dintre primele 10 plajedin lume. Este cea mai cunoscutãplajã a insulei Skiathos. Are unkilometru lungime. Este cunos-cutã mai ales pentru nisipiul ex-trem de fin, dar ºi pentru mirosulde pini.

În formã de potcoavã, cu ni-sip foarte fin, auriu, strãjuitã deo plantaþie verde de pini, plajaeste fantasticã. În spatele pinilorse gãseºte un micuþ lac ce com-pleteazã frumuseþea locului.

Frumoasele ape adânci, lim-pezi precum cristalul, sunt o ade-vãratã plãcere. Aici se pot prac-tica multe sporturi nautice. Zonadin jurul plajei este plinã derestaurante, taverne ºi hoteluri.

Aici au proprietãþi cei mai bogaþioameni ai planetei, precum Abra-movici, Putin, Tom Cruiss º.a.

Plaja, cotatã a zecea din lumeºi prima din Grecia, este deosebitde cãutatã ºi celebrã. Aceasta eraplaja preferatã a prinþesei Diana

De pe plaja de la Koukouna-ries a plecat prinþesa Diana îna-inte sã aibã tragicul accident, din1997, din Tunelul Alma din Paris.

Peisajul superb, plaja cu apade o claritate irealã reprezintãpunctul de rezistenþã al insulei.Timp de peste douã ore, m-amrelaxat în apa limpede prin carese vedeau peºtiºorii înotând, m-am lãsat mângâiatã de soareleblând de sfârºit de septembrie ºim-am delectat cu mirosul îmbietorde pin de lângã malul mãrii.

La ora 16:35, am plecat de la

Koukounaries spre portul Ahilio.Pe vapor, s-a dansat sirtaki ºi s-abãut ouzo (se citeºte uzo), careeste bãutura tradiþionalã în þaralui Zorba. Cel mai mare producã-tor grec de ouzo este Varvayanis.La 25 octombrie 2006, Grecia acâºtigat dreptul de a fi unica þarãîn mãsurã sã producã ouzo. Uni-unea Europeanã recunoaºteouzo ca fiind produs exclusivgrecesc ºi cã nicãieri în lume nueste voie sã se producã altul caresã poarte acest nume. Cãpitanulvasului ne-a spus cã aceastã bã-uturã nu numai cã îþi potoleºtesetea, dar te ajutã ºi în cazul încare suferi de o mahmurealã. Ainevoie numai de un pahar înaltumplut cu gheaþã pe care sã-lcompletezi apoi cu ouzo. Îl beipe stomacul gol ºi totul se va re-

zolva conform principiului �cuipe cui se scoate�. Toatã lumeaera în al nouãlea cer. Atunci mi-avenit în minte dezmãþul de peTitanic.

Albastrul unduitor al apei, încare puteai vedea delfini ce înso-þesc vasele de croazierã, pescã-ruºi ce se aºezau cuminþi pe ca-targele vapoarelor, acea brizãblândã amplificatã de îndrãznealavaporului de a despica apa mã-rii, valurile create în jurul vasuluice înainta, pur ºi simplu te ame-þeau. În acele momente, uitai detoate problemele tale ºi ale lumii,te detaºai de toate lucrurile ne-plãcute, iar corpul ºi mintea serelaxau. În jur era liniºte, pace,miracol... nimic nu mai conta...

Marea Egee este un braþ alMãrii Mediterane, aflat între pe-

ninsula greceascã ºi Anatolia.Este legatã de Marea Marmaraºi Marea Neagrã prin strâmtorileDardanele ºi Bosfor.

În urmã cu aproximativ 6.000de ani, Marea Egee s-a format prinscufundarea punþii de pãmântdintre Peninsula Balcanicã ºiAsia Micã, punte care a lãsat înlocul ei o mulþime de insule ºi onouã mare, Marea Tracicã (rede-numitã apoi Marea Egee).

Marea Egee a fost leagãnulde naºtere a douã civilizaþii an-tice: civilizaþia minoicã, din Creta,ºi civilizaþia micenianã din Pelo-ponez. Ulterior au înflorit oraºele-state Atena ºi Sparta, care, îm-preunã cu altele, au constituit ci-vilizaþia greacã. Marea Egee afost controlatã apoi, de-a lungultimpului, de perºi, romani, bizan-

tini, veneþieni, genovezi, turciiselgiucizi ºi de otomani. Egeeaeste locul de naºtere al democra-þiei ºi a permis contactul dintrediversele civilizaþii care s-au dez-voltat în Mediterana de Est.

Marea Egee acoperã o supra-faþã de aproape 214.000 km2; eamãsoarã aproape 610 km de lanord la sud ºi circa 300 km de laest la vest. Adâncimea maximãeste de 3.543 metri.

Cele mai multe insule (95%)aparþin Greciei, Marea Egee pu-tând fi practic consideratã ca omare interioarã a acesteia, sursãde numeroase conflicte diploma-tice ºi chiar militare dintre Greciaºi Turcia.

În jurul orei 19, am ajuns înportul Ahilio, ne-am urcat în au-tocarul supraetajat, care ne aº-tepta, ºi am pornit spre Paralia,unde eram cazaþi, pentru 10 zile,la vila Pralina. Mergem pe DE65(Lamia, Larissa, Katerini), untraseu lung de aprozimativ 180km, facem douã popasuri ºi pe laorele 24 ajungem la Paralia.

Ghidul (o româncã stabilitã înGrecia) ºi-a fãcut datoria, ca ºi laducere, atunci vorbindu-ne des-pre legendele Olimpului, pe care,bineînþeles, le citisem încã de lavârsta rochiþelor cu volãnaºe. Acumne-a vorbit despre agricultura gre-ceascã, ce se rezumã în mare partela cultura mãslinilor (Grecia fiindpe locul trei în lume în furnizareauleiului de masline), a viþei de vie,a bumbacului ºi tutunului.

În Grecia, mãslinul este legen-dar. Potrivit lui Homer, mãslinulcreºte pe pãmântul Greciei demai bine de 10.000 de ani. De-a


(continuare din numãrul anterior)


continuare din pag. 3

Janet Nic#\n dialog cu

Florentin Smarandache

Janet Nicã: Adâncã admiraþie pentru Înãlþimea Voastrã... de laMicimea NoastrãFlorentin Smarandache: Am o propunere pentru maestrulmare Nicã: sã-i trimit niºte ciorne de-ale mele sã aleagãmetafore pentru o carte comunã - bunã.Janet Nicã: În cazul ãsta, sunt metam-fore, maestre, numetafore. Aºtept ºi vã spun drept, îmi bate cu emoþie metaforadin piept.Florentin Smarandache: Okay. primii ºi un fiºierjanetnicaesc - o sã-l citesc.Janet Nicã: E un discurs belectoral-eleptoral.Florentin Smarandache: Ai ales din discuþiile anterioare ceva?Janet Nicã: N-am ce sã aleg, toate sunt alese, argint, aur ºiplatinã, nimic nu se clatinã.Florentin Smarandache: O-ho-ho! Turn chinezesc!Janet Nicã: La mine, totul rãmâne, nimic nu se pierde, cât ar fiiarba de verde.Florentin Smarandache: O altã întrebare cuprinzãtoare mare:poate menestrelul Nicã sã scrie o prefaþicã pentru o cãrticicã ?Janet Nicã: De ce nu, cine are carte, de prefaþã are parte.Florentin Smarandache: Scrii la carte ca la... carte! (tautologieplinã de energie)Janet Nicã: ºi de sinergie taurgicã demiurgicã.Florentin Smarandache: Foarte democratic falsificã ºi manipãºtia alegerile!Janet Nicã: Aºa-i hora pe la noi, liniºte cu tãrãboi. Unde-s vaci,tre sã hie ºi boi.Florentin Smarandache: ªi la voi e ca la noi.Janet Nicã: cicã ziceaþi de o cãrticicã�Florentin Smarandache: Discursul politic democratic o sã-l

includ în Antologia Paradoxistã 6.Janet Nicã: Nu vã era dor de sinceritatea mea de senator?Florentin Smarandache: Pãi ai ajuns senator or semafor?Janet Nicã: Sã distrugi hidra mentalului e nevoie de tãriametaluluiFlorentin Smarandache: Aha, senatorul din context cu text.Janet Nicã: Semafor care le aratã numai roºu votanþilor-mutanþilor.Florentin Smarandache: Existã servicii secrete specializate întriºarea alegerilor - asta-i democraþia craþia...Janet Nicã: Nu mai e nimic secret în legãturã cu serviciilesecrete.Florentin Smarandache: Cãrticica ar fi a culege pân� a alege dinacele metaforele... ? Que dise? [Ce zice celebrul nostru superparadoxist doxist?]Janet Nicã: Sunt pentru Pentru, nu sunt pentru Contra.Florentin Smarandache: !De accuerdo! M-a încântat din noustilul janetesc din discursul politicesc.Janet Nicã: Sã vãd metamforele pe masã ºi pe urmã, lasãFlorentin Smarandache: Le voi trimite prin poºtã într-o lunã,douã - lucrez la o traducere reducere.Janet Nicã: Salvaþi aceastã discuþiune ºi mi-o trimiteþi pecauþiuneFlorentin Smarandache: s-o afle o naþiune.Janet Nicã: Vã doresc o zi superbunã ºi vã mai aºtept la drumulmare din LunãFlorentin Smarandache: în prima sãptãmânã din cealaltã lunã.Janet Nicã: Sãnãtate celor dragi ºi o pãdure de fragi.Florentin Smarandache: O întorc prin e-mail la cocktail.Janet Nicã: Vã salutã Janet Ismail.

lungul timpului, mãslinul ºi-a dã-ruit ramurile pentru ca din ele sã-ºi facã lauri victorioºii din între-cerile sportive dar ºi cei din sân-geroasele rãzboaie. Uleiul dinfructul mãslinului a uns cele mainobile capete ale istoriei. Coroa-nele ºi ramurile de mãslin, em-blemele binecuvântãrii ºi ale pu-ritãþii, erau oferite zeilor ºi împãra-þilor. Mãslinul era considerat sa-cru ºi, potrivit legii regelui Solon,oricine ar fi încercat sã distrugãun mãslin era exilat sau ucis pe loc.

Uleiul de mãsline este singu-rul ulei vegetal care poate fi con-

sumat aºa cum este: proaspãtstors din fruct. Are proprietãþibenefice asupra sãnãtãþii, aces-tea datorându-se conþinutuluiridicat de acizi graºi mononesa-turaþi ºi substanþe antioxidante.Studiile au arãtat cã uleiul demãsline oferã protecþie împotrivabolilor de inimã, este foarte binetolerat de stomac ºi ajutã la com-baterea ulcerului ºi a gastritei.

Cel mai bun este uleiul demãsline cretan extra-virgin. Acestfapt se datoreazã în special soluluidar ºi numeroaselor zile însoritedin martie pânã toamna târziu. Sta-tisticienii au constatat cã numãrul

cardiacilor este scãzut printre lo-cuitorii insulei Creta, iar longevi-tatea este crescutã.

Mãslinul este un arbust fruc-tifer la origine, dar este �crescut�în aºa fel încât sã aibã aspectulunui copac cu trunchi masiv,atunci când devine matur. Cei maimulþi mãslini au coroane rotunde,întinse, dar existã ºi pomi înalþi,cu coroane cilindrice. Este consi-derat �arborele veºnic roditor�,fiind un arbore cu o longevitateextraordinarã, având o uimitoareputere de regenerare, dând me-reu rãdãcini ºi lãstari noi.

Mãslinii pot ajunge pânã la

înãlþimea de 10 m, pot avea trun-chiuri de dimensiuni considera-bile, fiind înregistrate recorduride peste 10 metri în diametru, ºipot atinge vârsta de 70 de ani.Frunzele lor stau verzi tot anul ºicad la fiecare 2 ani. Un mãslinpoate produce pânã la 150 kg demãsline anual. În medie, dintr-unmãslin matur se pot obþine 8-10litri de ulei pe an.

Culesul mãslinelor se faceprin scuturarea pomilor sau bã-tutul ramurilor cu prãjini. Acestlucru, însã, sã nu ne închipuimcã se face de cãtre greci, ci de al-banezi, bulgari ºi români.


N.N. NEGULESCU Constela]ii liriceDin mãreþia sferelor

Din mãreþia sferelorvine duhul asupra limbilor:�în� - zice,�în-spre� - zice;fluturii monahi ies din gânduri -se prãbuºesc ºi plângîntre þãrmurile ochilor.O stea rezonantã le aprindearipile în cumpãnire;eu, ies din eucu tragica mea intensitate,ºi mã ascund tulburatsub cristalulesenþei lucrurilor.

Aisha

Dinafarã ºi dinlãuntrul lumiie Aisha:pe care o dezbracde culori cosmice,ºi muzica ei miºcãtoareo dezbrac înflãmânzit.Ea mã batecu furia pletelor,ea mã închinãcu neprihãnire luminoasã,ea mã iubeºtecu pânza cãrnii schimbãtoare.De-mi las puterile firiiîn fântâna heladicei ei guri,de mã faccenuºã a bronzului circular.

Temelie a puterii începuturilor

Mã întreabã cugetãtorii:�ce eºti tu în viaþa timpului?Eu caut în minetãcându-mi tãcereanaºterii dintr-înºii.Eu caut în minetãcându-mi roza tãcerii.ªi-n vibraþiile Marii Ierarhiiîmi devin sferã a sunetului,îmi devin sferã a culorilor,îmi devin temeliea puterii începuturilordin substanþa opalicãa Spiritului Zohar.

Dau inima

Dau inima zidirilor neziditelãuntricului centru al împãrãþieiunde strãlucescslujnicarii anahoreþicari genitoris.

Zborul genelor

Întunericul neînceputse scufundã în ferestre,ecoul oracoleloropreºte timpul.Patriarhii vegetali -aleºi ai cinstirii zeieºtidescoperã fântâni magice:o altã lume împarte tainele.Zborul genelor mele sideraleîmbrãþiºeazã genunchii îngerilor;eh, pãzitori de stele,pãzitori de vieþi sufleteºti,trãiþi-mi lacrimile diamantuluidin care izvorãºte izvorârea.

Primãvarã biblicã

Din templele apelorºarpele cosmicscoate ziua încoronatãcu hieroglife minerale.De-a dreapta,sãrutu-mi flãmânzitaprinde copaciipentru un rai primitor.Doamne,este primãvarã biblicã!ºi embrionii îngerilor luminoºiîmi vor sãlãºlui inima.

Pe fluviul plângerii

Pe fluviul plângeriibarcagiul duceoasele muntelui Vindhya,timpul bate neodihnitclopote de lumini;eu strâng în ochi scânteietorinevestele rajahului.

Frumuseþea murmurului

Luna scuturã cerulde ciocârliiîn cãdelniþa grãdinii,întreaga seminþie a insectelorse aprindepe gurile liliecilor;eu îmi fac haine de flãcãripentru cãinþãºi adun turcoazulmateriei semnelorsub mantia limpedea pântecului matern.La poarta inimiibate frumuseþeaunui murmur miticnemãrturisitcopilãriei pãmântului.

Sãrbãtoarea sufletului

Nu ºtiu ce sãrbãtoreºte sufletulîmbrãcat în Sânziene,îmbrãcat în focurileaurului Sfântului Ghcorghe,cât se dilatã sferelepe rouã lacrimilor mameidin grãdina mormântului.

Calea transcendentalã

Vin în calea marilor liniºticu-o unicã viaþãsã îmi scutur culoriletrupurilor din minepe fluturiicare-au lãsatcurcubee-n grãdini.Vin sã aprind apelecoborâte în nuferi -ºi caut înfricoºatacetate de scaun a iertãriideschisãde principii cereºti.

Plec din mine

S-a dezlãnþuit zbuciumulIernii ieºite din munþi.Ea cautã naºtereastrãvechii melc existenþe;privirile o apropie,culorile sufletuluinu-ºi pot þine plânsulde plec din minesã adun cerurilecu iubire înfricoºatã.

La bãtaia pendulului

Deus, Deus,la bãtaia pendululuiopalul dinspre inimaConstelaþiei Pleiadelora luptat cu tristeþide se rostogoleauîn frigurile nemãrginitescânteile spiritelor învrãjmãºiteînvrãjmãºite cu veºnicia.

Am timpul

Am timpulhrãnit din carnea zãpeziicu picioarele lui de luminice-au aurit pãmântul.El are fiice nopþiel are fiice zile,încãrcate de liniºtiîncãrcate de tristeþi;visând cum se viseazãîn visele meleadormitesub arborii focului.

Vãd cu sufletul

Vãd cu sufletulo mânã opalinãdesenându-mi tãcerile,ºlefuindu-mi luminilearipilor din mine.

Sub pragurile aºtrilor

Prin noi trece punteade diamanta marilor depãrtãri.La capãtul istoviriisub pragurile aºtrilorviaþa cu moartease împacã.Vai! vin solii înaltelor biruinþisã scuture oglinzilenãvalnicului timp;în fiordurile veºnicieiard cenuºileneînceputelor vieþi.F

lori

n M

ãceº

anu

- Fur

tuna


La roata Pãmântului

E un Om siluriandezbrãcat de podoabesub cupola altarelor

tauroboliceDin viaþã în viaþã

tot învârtela roata Pãmântului

sã-i deschidã adânculCum sã-1 las!

cum sã-i las Doamnetruda chinuitoare?Mai bine topesc

astrul Omniversuluide-1împaccu Lumina

Sufletul înlãcrimat

Am trimis dupã apãsufletul

ºi el mi-a zislãcrimând:

�Amarul casei mele,mai bine alungã-mãcu strigãte furioase

pe întunericultare ca piatra!

Cã apele s-au uscatºi se târãºte

prin ascunziºul Zeiþeiorbit nisipul�...

Unde-mi întulpinez cetate

Am scutiere aripileferuierilor

la arcana septuplãa Omului

unde-mi întulpinezcetate

din seminþele Foculuidin seminþele Apei

din seminþele Cristaluluidin seminþele Corziide argint princiare

Ultimele ziduri ziditesunt din seminþele

palmelor însângeratesub zorii Lunii

în tropotulcoridei poemelorprin care alunecãferestre heraldice

scânteind melodiospe suliþa

Spherei Schamaymului

N.N. NEGULESCU Constela]ii liriceO dragoste de mir viu

M-am pierdut în timpca un drum

prin hãþiºuri de tristeþi;doar o dragoste

de mir viucalcã urmele mele

pe Cerul dintre catedrale

Eu ºi sfinþii mei

Eu ºi sfinþii meide-a purureaadunam jarul

din inimile vrãbiilorEra în genunchii

stânciloro tânguire a meteorilor

de ni se fãceaviscol în auz

pe faþa speriatãa Golgotei

Dã-mi o pasãre

Dã-mi o pasãre nevãzutãpe vântul care trece

prin bãtrâneþea pinilorsã fie de dinaintea esenþelor

cum sunt fãpturileîngemãnãrii cinabrului

din sacrul HanaCu ea voi dezveli

rãdãcinile ferestrelorde suspine

Cu ea voi apropiaþãrmurile de la apus

unde trãieºte însinguratãcenuºa flãcãrii

Cu ea voi izgoniîntunericul

care îºi þine apeleîn cumpãnã

Dã-mi o pasãre nevãzutãsã ies fumegând

din pãdurile plânsului

Mai am

Mai am un pumn de scânteisã-1 dau cailor

care-ºi joacã limbilepe biciul ploii

Mai am sã le-ngrop cenuºalacrimilor

în scorbura nopþii

Mai rãmân

Mai rãmân sã dezlegdrumurile alungateTrec nevãzut princoroana feºtileipun pe sabiescânteile razeiºi descalec din

înãlþimea rãdãciniiochiului

O, ce tânguiredogoritoare e gata

sã-mi cadãîn oglinda cãlcâiului...Fugi! cã-mi rãtãceºti

Îngerulpe care-L þin

ascuns în gurãde-i dau drumulcântecului crucii

prin furtuna poemului

Spune-mi, Anima

Spune-mi, Anima:o fi zumzetulmuºuroaielor

din pulberea Luniio fi clocotul

libelulei din vârtelniþarâului

or fi mistreþiidin cupele ghindelor

Spune-mi: ce îmi bate-n cuielacrima pe unde suie

inelele bradului

În stropul nemãrginirii somnului

Sã fi vãzut ritmurilecununiei degetelor

pline de solzi pâlpâitoricãutându-ºi coroana

Ziruphuluiîn stropul nemãrginirii

somnului

Spirala alergãrii

În spiralã alergsã deschid piramida

împãduritã de adâncirecosmicã

În spiralã alergpânã se aprind

eonii de purpurãpe limbile Siruºului

Shambala I

Vorbesc celor douãclauze din priviri

la tresãrireasâmburelui cosmicVorbesc pe puntea

rãsãrituluiapropiatã de trecereVorbesc în sunetul

cristalelorrozei absolute

de culoridin suflul Lumii

Shambala II sau Sangi-Iha

Acolo mã trezeºte seteaascunderii lucrurilor

Sanat-KumaraAcolo aud veºniciaLuminii respirând,Spirit al invocaþiei

O, Moryaacolo, ºapte stele

veneratevegheazã cingãtoareaºi sceptrul împãratului

O, Moryaacolo gustãMarile Vieþi

frãgezimea celorºapte petaleAshramice

Du-te, Hrysys

Du-te, paedrã Hrysysdu-te pe toamna

Anului cosmic de sãgeþiSã venerezi Tronulªarpelui Urborus

cã eu dezgrop cu ÎngerulToharul globului aurit

cum rãsar munþiiCã eu dezgrop cu Îngerul

aripa vulturiþeidin vuietul Cerului

cum trec munþii

Flor

in M

ãceº

anu

- Ren

aºte

rea


Al. Florin }ENE

Singurãtatea poetului de cursã lungã

Cad ceruri peste alte ceruri în stele stinse de multzgura rãmasã mocneºte luminã-n adâncuri,stau pe-o piatrã de gând ºi asculttãcerea din versuri,doar greierii þiuind în urechicoboarã poteci printre rimeperechipentru despãrþirea imaginatã de noicare niciodatã n-a avut loc,ne mai unesc ºopârle ºi ºoºonii udaþi de ploice suflã alizee albastre în fluiere de soc.

Cale lungã are poetul pe luminãcãlcândcu cãlcâiele bãtãtorite de dor de ducãpurtând la tâmple câte-o vinã în apusce-o duce ºi acum în gând acolo Susºi-n mânã cu o floare ce se usucã.

Cale lungã are Poetul cãlcând pe tãcerea ce vine,sorbind mierea cuvântului din þâþa unei albine.

Se asfalteazã cerul

Azi deschizând fereastra spre cerul meu de hârtiePe care desenase Dumnezeu stele,Albastru devenise negru ºi utilaje o mieVãrsau asfalt peste Calea Lactee a viselor mele.

Am închis imediat geamul de gânduri ºi fricãªi mi-am desenat un alt cer de constelaþii,Cu altã luminã, alte înþelesuri, sã nu zicãDumnezeu cã printre heruvimi mi-am fãcut relaþii�

Rugãciunea zilei

E o primãvarã cu muguri adormiþi în copacica ochii dimineþii cu care euprivindu-te în miezul clipei te fac sã taci,s-asculþi rugãciunea zilei cãtre Dumnezeu.

O orã blândã dã ocol prin împrejur,te aspirã dintr-un cer de vise,când cucul îºi lasã cântecul sãu surclocit sã fie în cuibul clipelor ucise.

Anotimpul acesta-i o camerã sigilatã,o lume vibrând într-un fluier de os,doar ploaia de mult aºteptatãte înveºniceºte-ntr-un bãrbat frumos.

Abatere de la firesc

Un verb ce-a încãput într-un CuvântSe roagã în silabe la mormântul unui sfânt

ªi o rimã rebelã ieºitã din legeSe-aºeazã rubin pe coroana unui rege;

Iese icoana din cerul unei rostiri -Fraza încheie clipa din sfinþiri.

Poetul - verbul unei abateri de la firesc -Poartã sub aripi visul îngeresc,

El este ºi ploaie, secetã ºi duhPasãre mãiastrã rãtãcind prin vãzduh.

Autobiografie

M-am nãscut pe strada anului 1942,bombardatã de oameni cu ochii roºii,îmbrãcaþi în verde,când vara scotea la porþi moºii,aruncându-ºi mantaua soldãþeascãºi ploi,luna iunie aducea în ferestrevisele femeilorºi dor,mergând nicãieri, aºteptândîn pridvor...

Mama mi-a pus în straiþãîn loc de pâinevisul zilei de mâine,pe care l-am trãit într-o singurãnoapte,când ursitoarele jucau pe un lãtratde câinepe strada unde ºcoala intraseîn vacanþãºi paznicul plecase cu carteladupã pâine,legând poarta cu o speranþã...

Jucãrii confecþionam din zdrenþede vise,ciorapul piciorului desculþîl fãceam minge,în curtea ºcolii cãdeau iubiri ucise,pe dealuri contempla saniacum în sufletele noastre ningecu cântece ruseºti, Tania.

Sonat# pentru cre[terea ierbii- poeme -

Suita de poeme din aceastã carte degajã o stare elegiacã: sunetul poetului vinesentimental ºi trist, iar murmurul lumii se aude elegiac. Un plânset al lumii sfâºiate, cunatura sa cu tot, se revarsã ºi se reflectã în starea ºi poetului. Fiecare pare a-ºi deveniparte consolatoare celeilalte: cuvântul - lumii, de unde trena de metafore întinsã pesterãnile acesteia, ºi lumea - cuvântului, de unde materia liricã încãrcatã de situaþiidureroase, insesizabil de mici dar care fac covorul vieþii, tot mai acoperite de colbulzilnic ºi pe care nimeni nu le mai percepe, ele devenindu-ne un modus vivendi. Cândva,cu aproape un veac ºi jumãtate în urmã, s-a solicitat o liniºte interioarã pentru a auzicum creºte iarba, surioara naturalã a omului; puþin mai târziu, omul s-a minunat deputerea ºi forþa ei de a veni regenerator; dar în ultimul timp, neputincioasã, s-a retras înpropria-i ofilire, ca semn de pregãtire pentru jertfirea fãrã sens. Ce poate face fratele-cuvânt?! Sã orchestreze o sonatã pentru creºterea ierbii, sperând sã lege între ele pãrþiledespãrþite, ºi nu atât de deosebite, într-o curgere ºi vieþuire unitarã.

Gestul poetului Al. Florin Þene are ceva din candoarea copilei care, într-o zi desãrbãtoare, se îmbracã cu iia ºi fota din lada de zestre a bunicii, iar versurile, dinlacrima întinsã pe faþa bãtrânei.

Dumitru VELEA

Florin Mãceºanu - Fulgerul

8 Anul I, nr. 3/2010Constela\ii diamantineConstela\ii diamantinecontinuare din pag. 1aceasta din urmã cunoscutã au-toare a unei teze de doctorat avânddrept subiect Eminescu ºi India.

Zestrea culturalã, indianã ºiromâneascã, deopotrivã, s-a îm-bogãþit de câteva decenii, cu onouã creaþie. Asupra acesteia vomstãrui, cu deosebire, mai departe:e vorba despre cartea-replicã launul din romanele consacrate dinliteratura românã, Maitreyi, autorMircea Eliade. Replica, destul detârzie, dupã aproximativ 42 de anide la consumarea evenimentelortrãite de tânãrul savant român încasa lui Dasgupta din Calcutta,poartã semnãtura Maitreyi Deviºi se intituleazã Dragostea numoare (It does not die).

Nu ne propunem sã facem,în rândurile ce urmeazã, comen-tarii deranjante asupra marii iu-biri, Eliade-Maitreyi, despre careM. Sebastian spunea, în secolultrecut, cã poate figura cu uºurin-þã în rândul celebrelor iubiri, alã-turi de Daphnis ºi Cloe sau Paulet Virginie.

Oricât ne-a fascinat ºi conti-nuã sã ne fascineze relaþia Eliade-Maitreyi, mãrturisim cã dorinþanoastrã este una cât se poate demodestã: de a recupera, pe câtposibil, adevãrul profund nãscutdin întâlnirea celor douã lumi -cea româneascã ºi indianã - ade-vãr vãzut ºi trãit prin inimile ºiochii a doi tineri cu educaþii dife-rite, atitudini contrare, dar cares-au împlinit, fie doar ºi pentrucâteva clipe, sub semnul iubirii...

Mircea Eliade se afla în Italiacând a putut parcurge una dincãrþile fundamentale ale viitoruluiguru, Surendranath Dasgupta, AHistory of Indian Philosophy, înprefaþa cãreia autorul indian adu-cea mulþumiri maharajahuluiManindra Chandra Nandy deKassimbazar, fãrã de care nu ar fifost posibilã apariþia a ce aveasã fie recunoscutã, mai târziu, ca-podopera savantului bengalez.

Într-un moment de inspiraþie,Eliade îi va scrie maharajahului oscrisoare în franþuzeºte prin careîºi va mãrturisi dorinþa de a veniîn India ºi a studia cu S. Dasguptafilosofiile Indiei. În memoriile saleEliade afirmã, fãrã dubii, cã alta i-ar fi fost viaþa dacã nu ar fi trimis

acea scrisoare maharajahului. Nune îndoim nici noi cã aºa ar fi statlucrurile deoarece la puþin timpdupã expedierea inspiratei scri-sori, tânãrul Eliade primea un rãs-puns cât se poate de favorabil,într-o dimineaþã de august, chiarde la maharajah. Acest om deo-sebit, un adevãrat Mecena al tim-purilor moderne, pentru cã-ºicheltuia averea ajutând la propã-ºirea culturii indiene fãrã sã þinãseama cã într-o zi ar putea sãrãci(lucru ce s-a ºi întâmplat, de fapt),îi propunea lui Eliade o bursã decinci ani de zile, precum ºi baniinecesari unui european care, înopinia maharajahului, nu ar fi pu-tut duce o viaþã de student indian.

Eliade pãtrunsese, deja, în lu-mea visului devenit realitate. In-tra în mrejele întinse de Mayaspre a ieºi, câþiva ani mai târziu,îmbogãþit cu experienþã ºi o cu-noaºtere extraordinarã.

Casa lui Dasgupta va devenilocul unde Eliade va fi subjugatde ºtiinþa livrescã a spiritualitãþiiindiene, dar ºi de o iubire cumnu mai cunoscuse anterior, deºianumite sentimente nutrise faþãde câteva studente în þarã, la Bu-cureºti, aºa cum rezultã, cel pu-þin, din capitolul I al cãrþii sale,Gaudeamus. Iubirea dintre uneuropean ºi o indiancã, petrecu-tã chiar în casa celui care l-a gãz-duit o vreme pe european, poatepãrea, ºi chiar a pãrut în ochiiunora, la acea vreme, cel puþin înIndia, un adevãrat sacrilegiu.

Aventura celor doi avea sã seîncheie prin alungarea imediatãa lui Eliade din casa lui Dasgupta,savantul interzicându-i sã încer-ce a mai contacta vreodatã fami-lia lui. Scrisoarea prin care Eliadeia cunoºtinþã de hotãrârea guru-

lui sãu este reprodusã în romanulMaitreyi, sub semnãtura lui Na-rendra Sen. Epistola va fi desco-peritã mai târziu în arhiva lui Eli-ade de cãtre Mircea Handoca.Iatã câteva elemente ce demons-treazã cã relaþia de iubire Eliade-Maitreyi a existat, ea consumân-du-se pânã la capãt, dacã ar fi sãdãm crezare doar romanului scrisde Eliade, la scurt timp dupã re-venirea în þarã.

Fãrã îndoialã, romanul arepãrþile lui de ficþiune aºa cum,firesc, le poate avea orice roman,însã noi am descoperit prin para-lela cu romanul scris mai târziude Maitreyi-Devi, Dragostea numoare, suficiente amintiri comu-ne ce nu lasã loc nici unei altfelde interpretãri, decât cã eroii aufost pãrtaºi la aceleaºi evenimen-te, cã au trãit cu intensitate sen-timentele specifice iubirii deve-nite cu atât mai pasionante, cu

cât se petrecea între doi tineri ceaparþineau, mãcar în aparenþã,unor lumi diferite.

Atât Eliade, în romanul sãu,sub numele de Allan, cât ºi Mai-treyi, în romanul acesteia, subnumele de Amrita, sunt doi tinericare, la început, sunt atraºi maimult din curiozitate unul faþã decelãlalt ºi din dorinþa cunoaºteriireciproce.

Dacã lui Eliade, Maitreyi i s-a pãrut, iniþial, nu tocmai demnãde atenþia sa, la scurt timp de lainstalarea în casa lui Dasgupta,afirmã cã nu se mai sãtura s-opriveascã pe tânãra de 16 ani,cele câteva minute de studiere aacesteia, adeseori, pãrându-i-seeternitãþi în miniaturã. Mult timp,Eliade a vãzut în Maitreyi însuºisufletul veºnic tânãr al Indiei, oIndie tainicã ºi fascinantã aidoma

unei legende faþã de care se sim-þea puternic atras ºi dezarmat de-opotrivã.

Comportarea ciudatã a luiEliade în prezenþa fiicei lui Das-gupta este sesizatã de tânãrafatã, care nu ºtie ce sã mai creadãdespre acest tânãr european, alecãrui manifestãri sunt în stare sã-i surprindã pe toþi ai casei. Eliade,chiar dacã se simte atras de Mai-treyi, nu o aratã în mod limpede.Mai mult, aºa cum avea sã-ºiaminteascã aproape jumãtate deveac mai târziu eroina romanuluisãu, nu pregeta s-o necãjeascãexprimându-ºi nedumerirea faþãde capacitatea de filosofare afetei prin intermediul versurilor -versuri atât de apreciate de RabiTakur -Tagore ºi Dasgupta.

O anumitã gelozie, prezentãîn romanul lui Eliade ºi sesizatãde Maitreyi, amintitã de ea în pro-priul roman, cade asupra relaþieispeciale dintre fata lui Dasguptaºi marele poet bengalez, laureatal premiului Nobel pentru litera-turã. Momentul este depãºit detânãrul învãþãcel al lui Dasguptaprin încercarea de a o avea peMaitreyi cât mai mult timp aproa-pe de el. Acest lucru nu era toc-mai imposibil, atât timp cât familiasavantului pãrea cã încurajeazãun anume soi de relaþie între ceidoi, care studiazã ºi fiºeazã în bi-blioteca lui Dasgupta cãrþi, docu-mente importante ori învaþã ben-gali ºi limba francezã unul de lacelãlalt. Reticenþelor iniþiale im-puse de structura de castã a soci-etãþii hinduse, care cereau fetelorindience sã aibã un comporta-ment diferit faþã de strãini, Mai-treyi, pe care o socotim din celescrise de ea însãºi o rãzvrãtitã îm-potriva normelor ce-o constrân-geau, fãcând-o sã se simtã prizo-nierã în propria-i casã ºi castã,va opune o atitudine modernã,imprimatã poate ºi de discuþiilecu Eliade de la care aflã cum secomportã fetele din þara lui, cumgândesc ºi ce reacþii au în anu-mite situaþii delicate.

Sunt episoade comune amin-tite de cei doi în cãrþile lor, ce co-respund unul altuia: studiul per-manent, împreunã, în biblioteca



continuare din pag. 8lui Dasgupta, atingerile pe furiºale picioarelor pe sub mese, jocpe cât de nevinovat, pe atât deincitant, mai cu seamã cã el sepetrecea în prezenþa membrilorfamiliei, dar fãrã ºtirea acestora,vizita împreunã la RabindranathTagore ºi gelozia lui Eliade, numitîn romanul scris de Maitreyi, Eu-clid, iubirea tinerei indience faþãde un copac, înþeleasã de Eliadeca pantheism, vizitele fiicei luiDasgupta în camera lui Eliade, înascuns, terminate cu îmbrãþiºãriºi sãrutãri pãtimaºe.

Degeaba tânãra îºi promite cãnu va mai intra niciodatã în ca-mera lui dorind s-o rupã definitivcu Eliade; chemarea este multprea puternicã. Ea este atât deintensã, încât Eliade doreºte sãdevinã hindus ºi sã rãmânã înIndia, aºa cum reiese din ambeleromane, dar mai nuanþat dinacela scris de Maitreyi, din careaflãm cã ar fi existat ºi un plan alcãsãtoriei lor. Legãtura dintre ceidoi se aprofundeazã ºi acest lu-cru e recunoscut de Maitreyi încartea ei când afirmã: �Mircea,Mircea, Mircea, i-am spus ma-mei cã m-ai sãrutat numai pefrunte, o minciunã rostitã de uncopil înspãimântat, (vezi, Dra-gostea nu moare, Maitreyi Devi,Editura Românul, Bucureºti,1992, p. 69).

Iubirea tinerilor creºte ºi sedezvoltã cu fiece apropiere, cufiece îmbrãþiºare, cu fiece nou sã-rut. La urmãtoarea întâlnire, Mai-treyi nu mai rãmâne inertã, ea în-sãºi afirmând cã: �Mâna mea s-a transformat. Nu a mai rãmasun obiect din carne ºi sânge, în-

treaga materie solidã a dispã-rut. S-a prefãcut într-o strãfulge-rare din infinitul cer. Toþi atomiiºi moleculele ei s-au dezagregat- se rotesc ºi danseazã asemeneaplanetelor ºi constelaþiilor - pla-

nete, stele, luna ºi soarele seaflau acum în locul lor. Stãteamnemiºcatã. Aveam ochii închiºiºi lacrimile îmi curgeau peobraji. Mircea, Mircea, Mircea,ce s-a întâmplat? Ce e asta?�.

Cei doi ajung sã-ºi mãrturi-seascã iubirea, fiecare în felulsãu. Eliade, prin cuvinte, Mai-treyi, prin infinite tãceri fericite.Redãm, mai jos, un paragraf dinromanul scris de Maitreyi:

�Aranjãm cãrþile, scriem nu-me pe fiºe ºi le ordonãm într-ocutie, muncim în tãcere... Zãrescnumai o fereastrã mare ºi bruscmã pomenesc în braþele lui, cufaþa sa aplecatã peste mine. În-cerc sã scap, mã lupt cu el, darde ce? De ce o fac? Nu ºtiu.Poate vreau sã fiu învinsã. Certeste cã nu încerc sã-mi pãstrezvirtutea. Am fost înfrântã. Mir-cea ºi-a lipit buzele de ale mele.La aceastã atingere gura meas-a deschis ºi am simþit gura luiapãsându-mã... întregul meutrup a început sã cânte... capulîmi era plin de gânduri. Nu amsimþãmântul unui pãcat. ªi dece l-aº avea? Nu am comis niciun pãcat. Am încercat sã-l o-presc pe Mircea. N-am fãcut-ooare? Îl las sã comitã pãcatul -dar ãsta nu este un pãcat în þaralor - aºa am dedus din povesti-rile pe care mi le-a spus. M-a

lãsat. Îmi aranjez pãrul ºi, po-trivindu-mi sariul, un cântec aînceput sã murmure în mine: Amnectar în inimã, îl doreºti?�,(vezi, op. cit, p. 86).

Ieºirile zilnice, la plimbare, cu

Chevroletul familiei Dasgupta,reprezintã alte prilejuri de apro-piere clandestinã între cei doi. Deacest lucru îºi va da seama, cul-mea, copilul bolnav al familiei, ca-re se simte uitat de toþi, pãrãsit ºiparcã lipsit de iubire, Chabu, so-ra de 11 ani a scriitoarei de maitârziu, Maitreyi Devi.

Mica ºi bolnava fetiþã va des-chide ochii tuturor, dar mai alespe ai lui Dasgupta, cu privire larelaþia dintre cei doi. Ea va trãda,fãrã sã-ºi dea seama ce face, pro-fundul sentiment al iubirii nãs-cute tainic între Eliade ºi Maitreyi.Fatal lucru, pentru tânãra pere-che, care se vede brusc separatãdatoritã intervenþiei lui Dasgupta.Eliade se mutã din casa profeso-rului ºi, pentru ºase luni de zileîºi gãseºte adãpost, alinare su-fleteascã într-un kutiar aparþi-nând unui ashram himalayan.

Despãrþirea de Maitreyi ºi deIndia este iminentã. Maharajahulnu-i mai poate asigura bursa pen-tru cã-ºi secãtuise averea prinactele sale de caritate faþã de se-meni; în plus, Eliade primeºteînºtiinþare de la tatãl sãu, cã i-asosit ordinul pentru recrutarea înarmatã ºi e necesar sã se întoarcãîn þarã pentru a nu fi declarat de-zertor. Fulminanta întâlnire a tâ-nãrului Eliade cu India, avea sãproducã o carte epocalã ce va

marca, generaþii de-a rândul, prinmesajul subtil al iubirii, transmistuturor acelora ce au putut sã-iciteascã romanul; dar, în afarã deaceasta, contactul cu spirituali-tatea indianã la o vârstã atât denorocoasã, va da lumii un maresavant ce va îmbogãþi cunoaºte-rea universalã prin cãrþile de na-turã ºtiinþificã, opere de referinþã,fãrã de care nu poþi discuta atuncicând doreºti o raportare la filo-sofiile sau religiile Indiei.

Cu toatã �supãrarea� declaratãmai târziu de Maitreyi, împotrivalui Mircea Eliade, care avuseseîndrãzneala sã scrie o carte des-pre relaþia dintre el ºi ea, aceastanu rezistã tentaþiei ºi-i va da oreplicã pe mãsurã, scriind ºi, prac-tic, recunoscând nu numai cã l-aiubit pe Eliade, dar cã, încã îl maiiubeºte, dovadã întreg romanulDragostea nu moare, precum ºivizita ce avea sã i-o facã savantu-lui, în 1973, în timp ce redactacartea, la Chicago, din dorinþa dea-l mai vedea o datã pe acela pecare nu-l putuse scoate din me-moria sufletului, a cãrnii sale.

Romanul scris de Maitreyi neajutã mai mult sã înþelegem men-talitatea indianului din prima ju-mãtate a secolului trecut, cu miri-fica lume a ritualurilor, simbolu-rilor, marilor mituri; dar, mai pre-sus de toate, câºtigul cãrþii îl re-prezintã mãrturisirea autoarei

privind înfiriparea sentimentuluiiubirii dintre cei doi tineri, feri-cirea unei iubiri trãite, împãrtãºite,precum ºi dramatismul specificdespãrþirii produse atât de bru-tal, de regretabil.


Copil pribeag

Copil pribeag, plecat din vetrele românede nenorocul þãrii ºi de-atâta vreme rea,tu þi-ai uitat chemarea acasã de-a rãmânedeºi-i amarã pâinea ºi viaþa tot mai grea.

Mãicuþa ta prea sfântã ºi tânãra-þi nevastãtresar când factorul la uºa-þi îndrãgitã bateiar inimile-n piepturi se zbat ca de nãpastãdeºi el bani aduce din þãri prea-ndepãrtate.

Gândeºti apoi cã ticãloºii le pot ieºi în calefrumoaselor cu soþii prin lume-nstrãinaþiºi cã pe dealuri blânde suavul viers de jalerãzbate-n umbra nopþii cu doruri de bãrbaþi

Îþi spui cã-n þara ta austrul cu putere bateºi cã norocul îþi surâde pe-un însorit limandar astãzi pâinea neagrã de care tu ai parteîþi aminteºte vremea de când erai þãran.

Eºti umilit române de inºi ce nu le pasãcã între oameni liberi se cascã noi frânturicând vii însingurat ºi pur la sfânta-þi masãfãrã a spune lumii cât poþi de mult sã-nduri.

Întoarce-te chiar mâine în satul de pe luncãnicicând strãinilor acolo nu le vei fi pe plac,aici tu eºti puternic ca steiul rupt din stâncãºi nu va creºte singur frumosu-þi pui de dac.

Din est fiind, eºti sclavul perfect al noii erecã te-ai nãscut prea nobil sub zãrile albastre,silit sã vieþuieºti prin lipsuri multe ºi durerecum ne-au menit adepþii pãtimirii noastre.

Vino în sat sã-þi vezi pãmântul cum dispareîn umbra puhoaielor de-avizi cumpãrãtori,cum mor îmbrãþiºaþi cu þarina ce-i doarebãtrâni ce-aºteaptã încã plecaþii lor feciori.

Plecându-mi fruntea

Eu vin, aici, cu lacrima ºi dorul

plecându-mi fruntea-n zidul cu eroi,

mã rãstignesc în cripte cu soborul

ostaºilor ce au plecat din noi.

Sunt tot mai plin de pietate

ºi tot mai liber sunt acum cu voi.

Soldaþi, pe zidurile albe de cetate

curg lacrimile noastre-n ploi.

Mã dor a voastre oseminte rare

ca rana caldã a unui sat arzând

iar peste pietre drepte, funerare,

trec apele istoriei gemând.

ªi, Doamne, simt atâta împãcare

când vãd cã pe acest sublim pãmânt

duºmanii noºtri (încãlcând hotare)

zac în tãcerea aceluiaºi mormânt.

ªi vin aici, cu inima ºi dorul,

plecându-mi fruntea-n zidul cu eroi,

mã rãstignesc în cripte cu soborul

ostaºilor ce au plecat din noi.

Coriolan P~UNESCUMetamorfoze

Eu sunt semãnãtorul descins din universaburul cald al vechii lumi mã îmbatãºi-opresc în raza lunii planetele din merssã vadã chipul secundei ce mã poartã.

Seara mã scufund cu amfore-n fântâni,sufletul viu ºi blând al grânelor cuvântãcu apele vorbesc prin arborii bãtrâniºi cu pãmântul tânãr doritor de nuntã.

Târziu îmi vãlureºte iarba în priviriroþile zilei trec sobre ºi tandre peste noimã þintuieºte vremea-n triste amintirifemeile prind aripi pe umeri calzi ºi goi.

Mã caut în viul stelei înveºnicit ºi sfântcând mugurii luminii s-aratã peste ramuriºi vãd cã trece luna cu coarnele în vântcorabie ce tinde spre noile limanuri.

Rãmân apoi un punct albastru, neºtiutîn universul rece-al proaspetelor gânduritrecând ca o statuie ce vine din trecutprintre copaci vieþii viitorind în sâmburi.

Tristeþea mamei

Mamã, nu am casã mare la oraº,cum ai zis cã-ºi va clãdi feciorulte-aºteptai plecând din verdele imaºc-o sã trag nevoilor zãvorul.

Vechile ursite ce m-au colindat,mi-au adus doar câte-o vorbã bunãºi am fost în noapte binecuvântatiubitor de carte, cântãreþ pe lunã.

Nu gândi mãicuþã c-aº fi un proscris,doar cã poezia nu-i în vogã mareiar în rafturi multe cãrþile ce-am scrissunt ca grâul vostru fãrã cãutare.

Cu viaþa zilnic mã tot iau la trântã,inima-mi curatã e singurul avut-bun venit în casã, ca o veche sfântã,mâna tremuratã vino sã-þi sãrut.

ªcolile prin care tânãr am umblatnimãnui în lume nu fac astãzi parte,nici guvernul þãrii nu e mai bogatiar bugetul lumii e acum pe moarte.

Nu fi tristã mamã cã ai tras piciorulprin sãlaºul acesta de copil sãrac,îþi zidesc în pagini vorbele ºi dorul

ºi-n hlamidã albã trupul þi-l îmbrac.

Florin Mãceºanu - La baltã


- Stimate domnule dr. EricPearl, aº începe cu aceastã car-te �Reconectarea� în care amdescoperit un scriitor. Un titlu,care dezvãluie (fãrã subtitlu) unjurnal (confesiune) scris cu harºi talent. Deºi n-aþi dorit (Car-tea) aþi primit ºi domnia voastrãiniþierea într-un sistem de semnecapabil de a fi înþeles, un alfabetal simbolurilor, având precumOrfeu, puterea de a vã �eliberacântul�. ªi pentru cã Platonsusþinea cã depinde de o remi-niscenþã, cunoaºterea noastrã,ºi cã, de pildã cuvântul �durere�reaminteºte memoriei o senzaþieavutã� (Diderot), cum descifraþiacum mesajele venite? Le perce-peþi ca pe niºte forme simbolice?

- Totul e simbolic, depindedoar cât de mult simbolism nedãm voie sã percepem. Dacã nuvedem niciun simbolism... ºi astae simbolic! Cele ºase fraze caremi-au fost transmise în legãturãcu aceastã lucrare... Aceastã lu-crare e atemporalã, ceea ce în-seamnã cã ºi frazele sunt atem-porale. Poate cã memoria e o par-te din procesul de reconectare,dar se poate ºi sã ne reconectãmla ceva ce a fost în univers dintot-deauna, dar nu a fost aici înainte.ªi, în acest caz, e ca ºi cum ne-am conecta la ceva nou, dar neconectãm la ceva ce este atempo-ral. Deci, uneori, oamenii cred -în mod eronat - cã ne reconectãmla ceva care e doar vechi. De fapt,poate pãrea ceva întortocheat,dar în acelaºi timp, e destul declar ºi deloc complicat. �Suntem

aici sã îþi spunem sã continui sãfaci ceea ce faci� - �a continua�pare a fi o miºcare înainte, dar lu-crurile pot sã continue în toatedirecþiile în acelaºi timp, aºa cã,în aceastã stare de atemporali-tate, miºcarea înainte este doaruna dintr-un numãr infinit de ale-geri. Cu alte cuvinte, continuarea,de fapt, este expansiune. �Ceeace faci este sã aduci luminã ºi in-formaþie pe planetã� - ºi acesteasunt concepte care transcend li-mitarea prin dimensiune ºi printimp. �Ceea ce faci este sã reco-nectezi catenele� ºi �Ceea ce facieste sã reconectezi corzile� - înreconectarea catenelor noastrede ADN, pentru a evolua cãtreceva mai complet, am descoperitclinic ºi în laboratoarele de cer-cetare cã nivelul de luminã pecare îl emite ADNul nostru seschimbã considerabil, este con-siderabil mai ridicat. ªi totuºi,�ceea ce faci este sã reconectezicorzile� - corzile, desigur, fac par-te dintr-o existenþã multidimensi-onalã, care poate fi experimentatãdoar dacã recunoaºtem cã nuexistã trecut, prezent ºi viitor, cãtotul are loc în acelaºi timp. Cualte cuvinte, nu mai existã �dejavu�, ci totul devine �simultan-vu�.�Trebuie sã vezi cã eºti maestru�,�Trebuie sã ºtii cã eºti maestru�- ei bine, starea de mãiestrie, sta-rea de viziune, starea de cunoaº-tere este ºi ea atemporalã, înaceastã conºtiinþã. Nu e doar oamintire - sau poate sã fie o amin-tire, în sensul a cine suntem ºicine devenim în acea stare minu-natã dintre vieþi, iar asta nu e oamintire din aceastã viaþã, ci oamintire din locul unde suntemconectaþi cu toþii. Cea mai intere-santã dintre cele ºase fraze, înraport cu aceastã întrebare, de-vine cea de a ºasea: �Am venitdatoritã reputaþiei tale�. Asta m-a derutat întotdeauna, de la bunînceput. M-a derutat de la bunînceput, pentru cã nu pãrea sãconþinã o îndrumare la fel de clarãca celelalte cinci - ºi de aseme-nea, eu am crezut întotdeauna cã,

într-un fel, poate am triºat sauam manipulat, am forþat aceastãfrazã sã aparã, deºi nu aveamnicio legãturã cu fraza în sine, cucuvintele. Pentru cã, în primelecinci fraze, doar am ascultat. Darapoi, dupã cea de a cincea, amîntrebat cine eºti, de ce eºti aici?ªi atunci am primit rãspunsul,�Am venit datoritã reputaþieitale.� Eu am spus: �ce reputa-þie?�. Niciodatã n-am vãzut nicimãcar o tentativã a vocii de a rãs-punde la aceastã întrebare. Aºacã m-am întrebat, ce ar putea sãînsemne reputaþie? Poate cã astae ceva ce se întâmplã de o veº-nicie, ceva atemporal. ªi poatecã am mai fãcut asta ºi înainte.Poate cã o fac din nou, sau poatecã ei doar au vãzut viitorul a ceeace avea sã devinã aceastã repu-taþie, pentru cã la acel momentnu ºtiam, nu mã gândeam decâtla reputaþia din acel moment - ºinu era nicio reputaþie; abia înce-puse totul. Analizând mai în pro-funzime, am descoperit cu totulaltceva - ceva ce, la început, n-am crezut sã aibã vreo legãturã.ªi anume, acea bagua care se fo-loseºte în feng shui. Dacã trecemprin cele opt pãrþi din bagua - defapt, sunt nouã, dacã luãm în cal-cul ºi centrul - avem relaþii, oa-meni importanþi, cãlãtorii, carierã,educaþie sau cunoaºtere, înþelep-ciune, spun unii; avem familia,prosperitatea - acestea sunt ºaptedin cele opt stãri care apar în ba-gua. Desigur, cea din centru estesãnãtatea. Dar ultima parte dinbagua este faimã. Întotdeauna mis-a pãrut ciudat. Faima - ce arede a face faima cu toate acesteaspecte, aparent minunate, alesituaþiilor? Relaþii, prosperitate,iubire, carierã, oameni importanþi,prieteni... Faimã - pentru mine,faima e ceva ce nici mãcar nu tre-buie sã cauþi; e ceva foarte ego-centric - faimã, notorietate, de cesã cauþi asta? ªi totuºi, un alt cu-vânt sinonim cu faimã este repu-taþie. �Am venit datoritã reputa-þiei tale�. ªi dacã nu ne concen-trãm pe a crea o reputaþie, nu pu-

tem sã dãm voie cu adevãrat cu-vântului, conºtiinþei acestui darsã fie cunoscutã pe planetã,astfel cã oamenii care sunt aicica sã beneficieze de acest dar potsã nici nu ºtie de el. E foarte im-portant sã existe o reputaþie aso-ciatã cu aceastã lucrare, e impor-tant ca oamenii sã ºtie despreacest dar pe care îl avem de îm-pãrtãºit, pentru a putea sã îl îm-pãrtãºim. Prezent, în trecut, în vi-itor, simbolic, atemporal... toateacestea sunt doar moduri de atrece prin lucrurile pe care levedem ca iluzie ºi sã pãºim într-orealitate mai mare, care, desigur,este întotdeauna o stare de sãnã-tate, de abundenþã, de existenþã,o stare care se extinde permanent.

- Spuneþi în carte: �vãzân-du-mi spiritul, pot sã-l vãd ºi sã-l ating în alþii�. Existã o �starede conºtiinþã - martor�, când se�simte� prezenþa lui Dumne-zeu? Atunci, cum este perceputã�starea de veghe�, spre deose-bire de �starea de vis�?

- Acest nivel de vindecarepoate fi observat doar dacãtranscendem limitarea coºtiinþeibazatã pe fricã, care ne spune ºine conduce cãtre a vrea sã facemtehnici de vindecare energeticã.Se poate realiza doar trecândprin partea de ego care cere canoi sã facem tehnici ºi permiþân-du-ne sã devenim observatorulºi cel observat, cel care vede ºicel care este vãzut ºi, în acea

Elisabeta IOSIF \n dialog cu dr. Eric Pearl (SUA)



stare, suntem invitaþi în casa pro-cesului de vindecare, în casa luiDumnezeu, în casa Iubirii, în casaUniversului ºi poate cã, atuncicând eºti invitat în casa cuiva,nu e frumos sã te apuci sã muþimobila ºi sã o arnajezi cum crezitu de cuviinþã. Însã, dându-nevoie sã observãm, pur ºi simpu -observarea nu e ceva ce se facedoar cu ochii, e o stare de a primi,e o stare de a asculta cu un altsimþ - înseamnã sã ne dãm voiesã simþim ºi, desigur, ceea ce sim-þim, este de fapt, prezenþa lui Dum-nezeu. Ceea ce a devenit fasci-nant, ca o conºtientizare, despreprofunzimea acestei lucrãri, a fostchiar la început, când pacienþii,unul dupã altul, îºi deschideauochii dupã ºedinþa de vindecareºi îmi spuneau: �n-am fost treaz,dar nici nu dormeam; eram într-ostare mult mai realã decât oricaredintre acestea...�.

- Mi se pare revelatorieafirmaþia: �Metaforele vieþiisunt instrucþiuni de la Dumne-zeu�. Vocea care vã transmitemesaje spune: �ceea ce faci tuaduce luminã ºi informaþii peplanetã�. Sunt informaþii chiarºi despre planeta noastrã, des-pre viitor?

- Cele ºase fraze sunt desigur,moduri revelatoare. Ele ne per-mit sã înþelegem ºi sã accesãm înprofunzime vindecarea reconec-tivã. Fraza despre care vorbiþiaici spune: �ceea ce faci este sãaduci luminã ºi informaþie pe pla-netã�. �Luminã ºi informaþie� în-seamnã foarte mult. Când vorbimde asta, oare includem aici infor-maþii despre planteã, sau despreviitor? Nu e vorba de informaþieatât de literalã încât sã o putempune în cuvinte. E vorba despreinformaþia care nu e neapãratconºtientã, dar totuºi ne deschi-de conºtiinþa. Ea informeazã, darinformeazã despre o stare deechilibru, informeazã despre evo-luþie. În noi, ca fiinþe umane. Deciinclude asta ºi informaþii despreplanetã? Informaþii despre viitor?Nu neapãrat într-o formã care sãne fie foarte utilã, într-un sensraþional. Dar aceastã informaþiene transformã ºi ne face sã ale-

gem mai bine în ceea ce ne pri-veºte pe noi. Scopul nostru, rela-þiile noastre, relaþiile interumane...Aºadar, în alegerile pe care le fa-cem în ceea priveºte guvernul,modul în care interacþionãm uniicu ceilaþi, devenim mai implicaþi,preluând roluri mai cuprinzãtoare,mai globale. Cu alte cuvinte, a-fecteazã planeta ºi viitorul într-unmod mai frumos decât la un nivelraþional de informaþie, pe care,chiar dacã l-am primi acum, în modconºtient, n-am ºti sã-l folosim.Într-un mod care sã se desfã-ºoare în perfecþiunea sa, în carenoi doar ne oprim ºi observãm.

- Aþi fãcut ºi se poate facelegãtura dintre momentul naº-terii dumneavoastrã ºi drumulspre �luminã� pe care mamadumneavoastrã îl parcurgeaintrând în moarte clinicã. Sigurvi s-au transmis multe lucruri(cu sau fãrã cordon ombilical),nu?, dacã îl credem pe un spe-cialist francez în �semne, simbo-luri ºi mituri�, Luc Benoist:�Lumina este manifestarea vi-zibilã a lumii informale�. Face-rea lãmureºte prin acel Fiat luxdivin apariþia luminii, care laînceputul Sf. Evanghelii dupãIoan, anunþã Cuvântul. Sunteþide acord cu sufiºtii care spuncã �inima omului se aseamãnãcu un felinar de sticlã aprins delumina spiritului� ?

- Mulþi oameni încearcã sãasocieze faptul cã mama mea amurit ºi s-a întors la viaþã în tim-pul naºterii mele pe când eu eramîncã înãuntru, legat prin cordonulombilical. ªi mulþi spun cã la unnivel sau altul am fãcut ºi eu aceacãlãtorie cu ea. Conºtiinþa mameimele (una dintre bunici era ro-mâncã - n.n) s-a extins foartemult în ceea ce priveºte înþelege-rea universului, în timpul aceleiexperienþe. Poate cã locul în caregãsesc rãspunsurile astãzi des-pre profunzimile acestei lucrãride vindecare vine din fapul cãam fost cu ea în acea cãlãtorie.Ceea ce ºtim este cã vindecareaºi evoluþia vin din luminã, ºi cãtotul este luminã. ªi, în cãlãtoriaei - ei bine, se afla pe masa denaºteri - ºi deodatã, a simþit saua auzit cum pornesc niºte mo-

continuare din pag. 11toare, de la picioare, la glezne, lagenunchi, prin tot corpul, ºi aºtiut cã dacã îi vor ajunge la inimão sã moarã. ªi nu vroia sã moarã,se uita prin încãpere sau prin sa-lon, întrebându-se de ce asisten-tele ºi ceilalþi doctori nu erau de-rnajaþi de zgomotul ãsta tulburã-tor. ªi totuºi, dintr-o datã, a simþitcum îºi pãrãseºte corpul ºi se lup-ta sã nu moarã, pentru cã avea denãscut un copil ºi nu vroia sãmoarã. ªi, la un moment dat, ºi-apãrãsit corpul ºi n-a prea mai avutce sã facã. A trecut prin douã ni-veluri (sau straturi), niveluri despirite ºi fiinþe, de suflete care îºipãrãsiserã ºi ele corpul, a trecutprintr-un al treilea nivel, care afost singurul neplãcut - ºi-l amin-teºte ea destul de clar - pentrucã era nivelul fiinþelor sau spi-ritelor care plecaserã pentru cãîºi luaserã propria viaþa; acestaera singurul lucru, pe care - a în-þeles ea clar - , putem sã îl facemca sã perturbãm temporar planullui Dumnezeu. Continuându-ºidrumul în sus, dintr-o datã ºi-adat seama cã avea un singur re-gret ºi cã se pare cã toþi cei careîºi pãrãesc corpul, dacã au vreunregeret, acesta e doar unul: cãcei care rãmân în urmã îi jelescpe cei care au plecat. Pentru cãnoi aici, pe pâmânt, nu înþelegemcã locul în care ne ducem cândpãrãsim corpul e extraordinar defrumos, este casa noastrã, casede unde venim ºi casa unde neîntoarcem cu toþii. ªi continuân-du-ºi experienþa, s-a trezit dintr-o datã atrasã pe o bandã minu-natã, care i se pãrea cã seamãnãcu tunelul prin care oamenii spuncã trec. ªi pe aceastã bandã a vã-zut flori ºi culori, flori ºi culoaripe care nu le mai vãzuse niciodatãºi, cãtre capãt, era o luminã, o lu-minã foarte, foarte strãlucitoare,atât de strãlucitoare încât îi erafricã sã se uite la ea, de teamã sãnu îi ardã ochii, dar se simþeaatrasã inevitabil sã se uite. ªi s-auitat. ªi dintr-o datã ºi-a dat sea-ma cã nu existã nicio formã fizicã,nimic care sã îi fie ars, nimic caresã o doarã ºi cã e frumos. Mer-gând mai departe pe cale, s-a tre-zit cã a ajuns în faþa luminii ºi cãi s-a aºternut sub ochi toatã viaþa

ei. ªtia cã a fost o viaþã bunã, darnu exista nicio judecatã. Sunãcumva contradictoriu, dar cândsuntem acolo, înþelegem cã nu enimic contradictoriu. ªi acolo is-au dat secretele universului. Dece e cerul albastru, de ce iarbaeste verde, de ce pãmântul e ro-tund ºi cã rãzboaiele sunt o staretemporalã de barbarie peste care,în cele din urmã, vom trece... Câtde ridicol e ca bãtrânii sã trimitãniºte tineri sã moarã pe câmpulde luptã, luptând în rãzboaiele lorpolitice ºi a ºtiut foarte clar, dintr-odatã, cã oricât de oribile ar pã-rea atrocitãþile, oricât de absurdar fi, nu avem cum sã dãm vinape Dumnezeu. Nu e o situaþie încare Dumnezeu sã poatã fi învi-novãþit, ci totul face parte dintr-un tablou, face parte din alegerilenoastre, prin care învãþãm, dinmodul în care alegem sã experi-mentãm lucrurile aici. ªi, cãpã-tând toate aceste revelaþii, cunos-când, simþind, experimentândtoatã frumuseþea locului acce-luia, dintr-o datã a simþit cã e tri-misã înapoi. ªi pe cât de mult selupta sã nu moarã, la început,acum se lupta sã nu plece înapoi.Dar trebuia sã se întoarcã pentrua-ºi creºte fiul. ªi uita cu repezi-ciune toate revelaþiile pe care leavusese - era programatã sã leuite -, ºi se strãduia sã reþinã câ-teva dintre aceste lucruri desprecare tocmai am vorbit. Când s-aîntors, toatã perspectiva ei asu-pra vieþii se schimbase, tot ce în-þelegea ea despre lume. Ce e lu-mina asta pe care o vede toatãlumea? Ce este lumina asta pecare o emite ADN-ul nostru? Cumse face cã astãzi corelãm luminaemisã de ADN-ul nostru cu unsistem care se regenereazã per-manent din corpul nostru?... Pen-tru cã astãzi ºtim, din lucrãriledoctorului Fritz-Albert Popp, dinGermania, cã ADN-ul nostru emi-te luminã ºi acceptãm, în general,faptul cã atunci când sãnãtateanoastrã se înrãutãþeºte, luminanoastrã se diminueazã. Iar cândlumina ni se intenisficã, ne revineºi sãnãtatea, la nivelul optim. ªiºtim din lucrãrile doctorului Wil-liam Tiller ºi ale altora despre




Einstein ºi despre entorpie nega-tivã, care demonsteazã cã atuncicând ajungem la viteza luminii,sistemul de degenerare din corpdevine regenerare ºi dezorgani-zare devine reorganizare, discon-fortul devine confort. Boala sevindecã. Întrebarea mai includeºi o referire la lumina vizibilã, cafiind o manifestare a lumii fãrãformã. Poate cã aºa este. Este ca-lea cãtre lumina la care ne întoar-cem între vieþi. Este o paralelã,într-un fel, cu calea cãtre o lumi-nã ºi înþelegere ºi evoluþie maibunã, în timpul vieþii noastre.Probabil cã vom ºti cu toþii cândva fi timpul sã ºtim. Pentru cã înspaþiul acela, ne dãm seama,dintr-o datã, cã e un motiv pentrutoate, cã totul e absolut logic, darpoate cã aici lumina e doar ca sãne dea direcþia în care sã ne în-dreptãm, pentru cã dezvoltareanoastrã nu depinde de rãspun-suri, mai mult decât depinde decãutare, de cât suntem de dispuºisã punem întrebãri. Vedeþi dum-neavoastrã, este cãutarea vieþii.Nu e ceva simplu. Dar e cãutareanoastrã, misiunea noastrã de amerge înainte, de a continua, dea continua sã facem ceea ce amfãcut, de a continua sã fim, de acontinua sã mergem cãtre luminã.

- Vorbiþi despre culori carenu pot fi descrise. Curcubeul,puntea de luminã care uneºtepãmântul cu cerul ºi invers areo scarã de ºapte culori pe carese spune cã a coborât Buddhape pãmânt, �Marele Pod�, numitîn Grecia �eºarfa lui Iris�. Elpoate simboliza ºi probele deiniþiere sau cele de eliberare, sãzicem de boli?

Spuneþi cã fiecare razã asoarelui e o halogramã a luiDumnezeu pe pãmânt, fãcândastfel paºi în lumea vindecãrii.Cultul solar e universal, repre-zentând inteligenþa cosmicã celumineazã ºi prin urmare ve-gheazã ºi asupra misterelor.Apollon cel solar avea funcþiimultiple de ghicitor, medic, mu-zician, arcaº - cu o sãgeatã pu-tea vindeca sau ucide. Cum des-cifraþi azi coroana de luminã,cum se poate veghea asupra

misterelor corpului uman? Saune trebuie ceva asemãnãtor unuimediu propice aceluia de laSanctuarul din Delfi?

- Culorile care nu pot fi descri-se, e fascinant cum aceste culoripar sã se prezinte toate sub for-mã de luminã. La sfârºitul ºedin-þei de vindecare reconectivã, pa-cienþii mei descriau lumini de di-ferite culori sau culori cu luminiîn spatele lor. Dar erau culori pecare, pe de o parte, nu le mai vã-zuserã nicodatã, dar totuºi, erauculori pe care le puteau descrie,multe din ele, cu cuvintele noas-tre obiºnuite. De exemplu, spu-neau cã erau nuanþe minunate deauriu, violet ºi alb, dar nuanþeviolet pe care nu le putem repro-duce aici, pe pãmânt. De multeori, oamenii îºi dau prea multsilinþa sã gãseascã rãspunsuri...Vorbesc despre cele ºapte culorisau despre nu ºtiu câte chakre ºi�nu ºtiu câte�, �nu ºtiu ce�... Dare mai mult decât atât. Mult maimult. Dacã treci o luminã perfectalbã sau transparentã printr-oprismã, când lumina iese din pris-mã vezi cã se dezvãluie un com-plex întreg de culori. Însã, dacãtreci înapoi culorile prin prismã,în partea cealaltã apare o luminãalbã-transparentã. Asta suntemnoi, în deplinãtatea noastrã, trã-ind în deplinãtatea noastrã, în-cercând sã controlãm lucrurile,spunând cã venim cu culoareaasta ca sã vindecãm problemaasta ºi problema asta dar, de fapt,atunci când venim cu o culoare,le excludem pe celelalte din spec-

tru. Când ne dãm voie sã ne înãl-þãm deasupra ego-ului, care vreaca noi sã fim expertul care ºtie ceculoare o sã funcþioneze pentruo anumitã problemã, ca sã putemspune cât de frumos ne-am des-curcat noi în situaþia asta ºi sãne lãudãm la toþi prietenii noaºtri,ca sã poatã ei sã ne spunã câtsuntem de minunaþi, ºi sã putemsã mergem la culcare simþind cãsuntem minunaþi, ºi în loc de astasã dãm voie întregului spectrude luminã sã ajungã la noi, adu-cem un dar mult mai mare: darulde a putea observa din poziþiade observator ºi observat acestevindecãri uluitoare. Asta ne dãvoie sã devenim mai mult oexpresie a lui Dumnezeu. Aºa cumpoate existã oameni care vorspune oricui vrea sã îi asculte cãei sunt Dumnezeu, iar noi înþele-gem cã ei se referã la asta într-unmod condus de ego, care nu preaare mare însemnãtate. Sau pu-tem, pur ºi simplu, sã spunem cãsuntem Dumnezeu într-un modlipsit de ego, care ne dã voie sãrecunoaºtem cã suntem toþi aicica expresii ale lui Dumnezeu, aºacum fiecre razã de soare este oexpresie a soarelui ºi conþine însine o hologramã a soarelui. Fie-care dintre noi suntem expresiiale lui Dumnezeu ºi conþinem to-talitatea hologramei lui Dumne-zeu însuºi. Iar modul în care ex-perimentãm asta nu se bazeazãnepãrat pe alþii care sã ne spunãce minunaþi suntem, cum am des-coperit noi o nou tehnicã de vin-decare specialã ca sã ajutãm la

rezolvarea problemei cuiva ci, înschimb, sã depunem mãrturie dininteriorul nostru cã suntem o ex-presie a lui Dumnezeu, în fiecarealegere pe care o facem. În fircareinteracþiune pe care o avem, înfiecare fel în care alegem sãcomunicãm ºi sã ne exprimãm.

- Mã intereseazã omul, celcare este o fiinþã ce consumãtimp. Timpul �imaginea mobilãa veºniciei�(Sf. Augustin), tim-pul care striveºte ºi ucide - �tim-pul mort� (Mircea Eliade). Spu-neam cã �Reconectarea� esteun jurnal care vorbeºte de�omul lãuntric� ce îºi deschidesufletul ºi-l lasã pe cititor sã pã-trundã în sanctuarul autorului.Dar nu-i un autor oarecare. Eleste cel care vindecã . În diferitesensuri, în curgerea unei vieþi.Cum vedeþi aceste sensuri? Nepândeºte din umbrã faþa as-cunsã a viitorului? Sau e ocro-titã de Timp?

- Nu prea îmi place cuvântulvindecare. Sunã ca ºi cum întot-deauna ar trebui sã ne facem bi-ne. Vindecarea e mult mai multdecât sã îþi recapeþi funcþonali-tatea unui braþ sau a unui piciorsau a unui ficat sau rinichi, sã nerefacem dupã parezã spasticãsau epilepsie ºi sã nu mai avemcrize. Vindecarea înseamnã evo-luþia umanã. Evoluþia umanã cã-tre o existenþã mai atemporalã,mai nemãrginitã. Vindecarea în-seamnã sã ne intensificãm lumi-na, sã ne ridicãm vibraþia, sã neextindem starea de conþtienþã ºiastfel, în decursul acestui proces,sã devenim mai multidimensio-nali în existenþa noastrã. Fãcândasta, desigur, devenim mai atem-porali în existenþa noastrã. Fluxulvieþii noastre revine la starea deechilibru. Nu ne mai îngrijorãmcu privire la trecut sau la viitor,nu ne mai preocupã limitãrile. Eprea plictisitor chiar sã ne ºi gân-dim la limitare. Singurul lucru pecare ne concentrãm e expansiu-nea. Vindecarea, expansiunea,evoluþia... acesta e cursul vieþiinoastre. Sã punem întrebãri, sãcreºtem, sã evoluãm. ªi apoi iarsã punem întrebãri, sã creºtem ºisã evolãum...

Elisabeta IOSIFA colaborat: Roxana BUSUFlorin Mãceºanu - Fulger

14 Anul I, nr. 3/2010Constela\ii diamantineConstela\ii diamantineTitina Nica }ENE

Pe aproape e Crãciunul

Parcã-i primãvarã, Doamne,iar pe-aproape e Crãciunul,caut anii tinereþiiºi nu mai gãsesc niciunul.

Umedã îmi e privirea,mângâi creanga de copacmi-o imaginez în floareînghit lacrima ºi tac.

ªi e, totuºi, iarnã, Doamne,într-un decembrie rebelce nu vrea sã intre-n schemaiernii acesteia, de fel.

Câte ierni ºi câte toamneau trecut, nici nu mai ºtiu,doar atâta simt eu, Doamne,cã mi s-a fãcut târziu.

Vremelnicie

Ce scurtã-i, Doamne, viaþa pe pãmânt!iar dincolo vom sta o veºnicienu are rost sã plângem,sã fim triºti,viaþa aceasta-i doar vremelnicie

Strângem averi ºi ne necãjimºi nu privim la soare pe colnicuitând mereu cã viaþa-i trecãtoareiar în pãmânt cu noi nu luãm nimic.

Ne ocupãm cu lucruri efemereºi nu privim mai des la stele ºi la flori,n-ai înþeles nimic din viaþa aceastaºi te trezeºti cã trebuie sã mori.

A venit toamna

A venit toamna încã o datã,am mai îmbãtrânit puþinsunt un ºurub ce-a ruginit în poartãºi scârþâie-n prelung suspin.

Aleargã frunze pe asfaltºi se lipesc de el, prea ude,când curge ploaia din înaltfiorul toamnei mã pãtrunde.

De mã cuprind melancoliinãdejdea mi-e, Doamne, la Tine,Eºti raþiunea mea de-a ficã-n rest toate-s deºertãciune.

Am plecat în lume

Miroase a fum ºi lãmpile-s aprinse,fumul se îndoaie pe coºuri în afarã,copacii par în floare cu crengile lor ninseºi mã cuprinde iar un dor de primãvarã.

Mã cuprinde un dor de satul de departe,gândurile, stol, aleargã spre cei dragi,cã am plecat în lume, ca sã învãþ carte,lãsând copilãria lângã pãduri de fagi.

Cãutare

Iþi caut paºii pretutindenipe strãzile pe care am umblatºi ce n-aº da ca sã fim iarãºi tineridin trei mutãri, la ºah, sã mã dai mat.

Ne supãram, atunci, aºa deodatã,de parcã eram într-un crunt rãzboi,ne luând în seamã tinereþeace clocotea în inimi l-amândoi.

Ba ne mai supãram pe câte o ploaiecare venea, aºa, pe nesimþite,stricându-ne un plan de a ajungesã cãutãm rãcoarea unui munte.

Ce-n urmã-s toate ºi ce neînsemnateîmi par acum când anii au trecutºi ce n-aº da sã mai fim iarãºi tineri,viaþa sã o luãm de la-nceput!

Întrebare

A câta primãvarã-i asta?Au înflorit din nou castaniiiute ºi pe nesimþitetrecurã peste mine, anii.

Izvoare reci ºi-nvolburatebrãzdarã faþa mea curatãluând cu ele tinereþeace nu se-ntoarce niciodatã.

Drumul vieþii ce am parcurse mult mai lung ca cel din faþãºi nici nu pot ca sã-nþelegcã sunt la margine de viaþã.

Mã strãduiesc din rãsputerica sã gândesc mai pozitivdar cum pot, Doamne, sã fac astaîmbãtrânind definitiv?

Cheia bãtrânei

Stã bãtrâna gârbovitãpe o bancã sub un tei,toate tristeþile lumiistau ascunse-n ochii ei.

Se gândeºte neîncetatla cãsuþa ei umilãce i-au vândut-o copiiica sã-ºi construiascã vilã.

Dar în vilã n-are loc,i-au fãcut lângã grãdinãcãmãruþã cu un geamsã priveascã spre luminã.

�Fii, mãicuþã, mulþumitãsã ne-ajuþi pe fiecare!Cine astãzi þi-ar mai dafarfuria cu mâncare?

Cã dacã ai îmbãtrânitnu este a noastrã vina,vila se-ntreþine greuºi vrem sã schimbãm maºina!�

În clipele de rãgazascunzând o cheie-n mânã,se îndreaptã cãtre casaunde a fost, cândva, stãpânã.

Numai cheia i-a rãmascã în rest toate sunt duse,casã, tinereþe, soþ,sunt durerile-i nespuse.

Lung priveºte printre gardºi îºi vede viaþa toatã,simþind cum din ce în cede puteri este lãsatã.

Însã, într-o dimineaþã,au gãsit lângã grãdinã,moartã, pe bãtrâna mamã,tot strângând o cheie-n mânã.

Flo

rin

Mãc

eºan

u -

Lili

ac

Flo

rin

Mãc

eºan

u -I

spita


Sunt din nou pe o insulã... Nu, nu pe oinsulã, ci pe insula mea. Îmi iau metaforaîn braþe, trag aer în piept, parfumul cuvin-telor e din ce în ce mai puternic, se insereazãpeste cãrti, peste culori, creionul începe sãse miºte nerãbdãtor... CARTEA LUI MARIUS- manuscrisul - se deschide în faþa mea;zâmbesc cu o uºoarã emoþie, îi ating pagi-nile: oare cine este cartea aceasta, ce vreaea de la viaþã, de ce s-a nãscut, unde viseazãsã ajungã, cât va trãi? Oare când a visat-oprima datã creatorul ei, ce muzicã a auzitîn sufletul lui, cum a scris-o, cum i-a atinssufletul, când s-a eliberat de ea? Cine suntoamenii din carte, care sunt speranþele lor,spre ce se îndreaptã, ce le oferã viaþa, undeºi cine este iubirea, marea, unica iubire? Emai puternicã ea decât moartea însãºi saumoartea e sora ei întru nemurire? Întrebãrimulte, din nou prea multe, în timp ce staupe insula mea, plecatã departe de lumearealã, cu o nouã carte ce se va oferi curândcititorilor de aici ºi de aiurea.

Tânãrul autor, Marius Cioarec, este dejala al doilea roman. L-am cunoscut la Univer-sitate, cu doi ani în urmã, când a debutat cuo carte scrisã foarte bine si intitulatã ciudatºi misterios �Diavolul poate fi blond�. �Dinnefericire, nu întotdeauna câºtigã binele, iarînfrângerea acestuia are mereu repercusiuniasupra oamenilor nevinovaþi�, noteazã el caun veritabil justiþiar. Cel de-al doilea romanal sãu - �Am fost cândva� OM� - pare sãcontinue, intr-un fel, specificul primei cãrþi,dezvãluind o societate suferindã ºi crudã.

Cele 13 capitole ale romanului (fãrã sã fieun numãr fatidic decât pentru personaje) dauviaþã unei poveºti a zilelor noastre, o povestesimplã, obiºnuitã ºi, în acelaºi timp, unicãprin intensitatea ºi, de ce nu, romantismul ei- povestea de dragoste sfârºitã tragic dintreAndreea ºi Liviu. O altã Julieta ºi un alt Ro-meo, de data aceasta el - un romantic în cãuta-rea idealului în amor - iar ea - o pragmaticãfãrã prejudecaþi, victima frustrãrilor din copi-lãrie ºi a unei familii lipsite de cãldurã, zdrun-cinatã de aburii alcoolului ºi violenþei. Tipicpentru societatea nefericitã de astãzi, bân-tuitã de alienare, de cãutãri fãrã rãspuns. Su-biectul pare inspirat din poveºtile de dra-goste pe care le vedem la TV, condimentatedin plin cu tot tacâmul problemelor societãþii(actuale sau nu): frustrare, lipsa afecþiunii încopilãrie, violenþa în familie, prostituþie, vul-garitate, prejudecãþi.

Cartea începe direct, printr-o constatareplinã de fascinaþie ºi erotism; este momentulîntâlnirii personajelor: �Ochii mei, parcã hip-notizaþi, o fixau cu asiduã frenezie. În acel

moment, îmi doream sã o strâng în braþe, são sãrut, cu toate cã nici mãcar nu o cunoº-team.� Dragoste la prima vedere, dupã cumse vede. Întâlnirea continuã firesc, într-o vi-tezã specificã relaþiilor de astãzi: o scurtã con-versaþie, dansul romantic ºi lasciv, apoi invi-taþia �la tine, la o cafea adevãratã.� Autorulafirmã convins: �Da, fusese ceea ce se nu-meºte dragoste la prima vedere, chiar dacãnu vã vine sã credeþi. Aºa ceva existã, vã potgaranta.� Dupã cum se observã, naraþiunease face la persoana întâi, naratorul este ºipersonaj, asigurând astfel o senzaþie sporitãde autenticitate ºi sinceritate. Aºadar, avemde-a face cu o naraþiune homodiegeticã,având în vedere cã unul ºi acelaºi personajîºi asumã o dublã funcþie: de reprezentare(actul narãrii) ca eu narant ºi de acþiune(având rol în diegezã) ca eu narat (actor).

Cel de-al doilea capitol continuã ºi dez-voltã aventura amoroasã, sporind curiozita-tea cititorului, creând o atmosferã de aºtep-tare construitã dintr-o sumedenie de detaliibine alese. Autorul descrie progresiv etapelepasiunii ce ajunge sã înlãnþuie personajele,ajungând sã dea un verdict categoric, plinde convingere si forþã: �Atunci, în momentulacela, am ºtiut cã pe ea o iubesc aºa cum nuam mai iubit pe nimeni. Era ceea ce se poatenumi iubirea vieþii mele. O iubeam, o adoram,îi sorbeam gingãºia cu nesaþ, precum un be-þiv notoriu care suge dintr-o sticlã ultimelepicãturi ºi ar fi în stare sã strângã ºi sticla,poate-poate o mai ieºi ceva. Da, eram nebundupã ea, ar fi zis unii. Dragostea e ca un drog.�

Totuºi, mult prea curând, o întâmplareneaºteptatã produce o furtunã în Paradis ºiun adevãrat uragan în sufletul eroului nostru,aflat pe culmile iubirii pentru o femeie pe carenu o cunoºtea aproape deloc. Întâmplareascoate la ivealã o laturã pe care nici mãcarpersonajul însuºi nu ºi-o cunoºtea, afirmândconfuz: �Nu mã recunoºteam. Eu, care eramun cavaler, unul dintre bãieþii buni ai plane-tei, care ura violenþa! Vai, ce poate face dra-gostea din om! Sau gelozia?� Aceastã reacþieeste unul din primele semnale ce prevestescdeznodãmântul tragic al poveºtii de dragostedintre Andreea ºi Liviu.

Capitolul al treilea �îmblânzeºte� oare-cum atmosfera ºi tensiunea din sufletul per-sonajului masculin, aducând-o în prim-planpe mama acestuia, zugrãvitã în culori tandre,în atmosfera caldã a casei pãrinteºti. Întâl-nirea cu mama determinã personajul sã filo-sofeze despre timp, respingerea viitorului ºinostalgia copilãriei: �Alerg cu înverºunareîn trecut pentru a-mi recupera copilãria... Mi-e dor de lumea vãzutã prin ochii adolescen-tului care am fost, copilul din mine se luptã

zadarnic cu anii care îl copleºesc cu trecerealor, indiferentã la simþirile lui... Plâng tot caun copil, dar sufãr ca un om mare, conºtientcã nu e nimic de fãcut�� Un �fugit ireparabiletempus� ce pregãteºte oarecum evenimentelece vor culmina tragic pentru ambele personaje.

Întregul roman este presãrat cu adevãratereflecþii filosofice despre viaþã; autorul îl ci-teazã chiar pe Friedrich Nietzsche: �Viaþã în-seamnã a transforma constant în luminã ºi înflacãrã tot ceea ce suntem ºi tot ceea ce întâl-nim.� Într-o discuþie cu mama sa, aceasta ofe-rã mostre de înþelepciune: �Dar te-ai gândittu vreodatã cã, de fapt, nu timpul trece, cinoi trecem prin timp? Cã suntem mãrfuriperisabile?� Sau, vorbind despre bãtrâneþeºi bãtrâni, autorul reflecteazã: �Consider cãnu trebuie sã ne înclinam în faþa morþii, ci são înfruntãm senini, cu fruntea sus, aºa cumþinem piept unui duºman.�

Capitolele urmãtoare descriu evoluþiasentimentelor celor doi tineri care trãiesc opasiune mistuitoare - cel puþin din perspec-tiva personajului-narator - bântuit de temeri,întrebãri ºi unele accese de violenþã cauzatede gelozia ce îl macinã din ce în ce mai mult(ºi care este pe deplin justificatã având învedere scenele ciudate la care asistã ºi alecãror protagonistã este iubita lui). �Raiul�pe care îl trãieºte în braþele fetei îl determinãsã afirme: �cred cã aº fi putut ucide pentru apãstra integritatea ºi moralitatea Andreei in-tacte.� Pare totuºi un proces de autosuges-tie, ca ºi când Liviu nu ar vrea sã-ºi pãstrezeluciditatea, ci o vrea adormitã complet pentrua se proteja de un adevãr ce l-ar putea distru-ge. Iubita sa, �toatã un cântec�, fata ale cãreicuvinte �pãreau versuri romantice fredonatede un aed�, �zeiþa� ce îi luase minþile ºi îi fu-rase liniºtea devenea tot mai mult raþiuneasa de a fi. Totuºi, din ce în ce mai des, tânãrulliniºtit ºi raþional are accese de furie necon-trolatã ce îl fac sã simtã cã ar putea ucide dingelozie. �Durerea pe care o încerci în aceleclipe de coºmar este enormã (...) Sã îþi bãnu-ieºti soþia de adulter sau iubita cã s-ar fi culcatcu altul este pãcatul suprem în viziunea ta,pãcat care îþi strânge capul într-o menghinãinvizibilã, pieptul în chingi nevãzute, iar min-tea întunecatã de rãzbunare ºi de gelozia ex-tremã îþi devine principalul ºi cel mai redu-tabil adversar�.

Alina Beatrice CHE{C~Am fost c@ndva� OM



continuare din pag. 15Gelozia îl determinã sã caute, sã sape, sã

dezvolte cu ajutorul prietenului sãu un meca-nism demn de un adevãrat detectiv. În final,personajul masculin descoperã ca marea saiubire este, de fapt, prostituatã. Întreaga saviaþã este distrusã: �tot universul meu se prã-buºise, toate speranþele mele, sentimentele,se rostogoleau acum într-o prãpastie întune-catã ºi fãrã fund. Eram pierdut sau cel puþinaºa mã simþeam, orizonturile mele nu le maizãream, totul era cufundat într-o beznã deasã�.Aristotel cerea în �Poetica� sa ca tragedia �sãînfãþiºeze oameni de ispravã trecând de la ostare de fericire la una de nefericire. Precumîntr-o tragedie greacã, bãrbatul o implorã pefemeie sã îl lase sã o strângã în braþe, �plân-gând ca un copil�, o sãrutã cu violenþã, caposedat, apoi o sugrumã, parcã hipnotizatde o vrajã maleficã. ªi pentru ca tragicul sãfie complet, tânãrul începe sã aibã halucinaþii,îºi vede iubita - �îngerul� lui - ºi îi aude glasulademenindu-l într-un joc al morþii. Acesta seprãbuºeºte, iar înainte de moarte, înainte �sãse lase întunericul�, rosteºte un ultim �te iu-besc�. Astfel, cei doi se unesc în moarte...

Finalul cãrþii este, într-adevãr, neaºteptat.Tensiunea dramaticã este remarcabilã, fiecaredetaliu contribuind la sporirea acesteia. Scri-itorul este un maestru al gradãrii conflictului,al construirii acestuia, menþinând treaz in-teresul cititorului pânã la ultima paginã a cãr-

Celor care mã iubesc

Am fãcut o listã cu cincizeci de motivepentru care sã nu mor.Singurele trei care s-au evidenþiat eºti tu.Am tãiat patruzeci ºi cincicare nu sunt de ajuns, dar,pentru cã-ntr-o zi voi avea nevoiede minciuni,le-am scos pe celelalte douã.

De odinioarã

Un bãrbat traverseazã drumulpurtând pe sus în faþa luio vitrinã strãlucitoare:

niciun preot, nicio fatã drãguþãla prima sa întâlnire emoþionantã n-ar putearadia o asemenea puritate de credinþã.

Vitrina conþine - dar chiar trebuiesã ne uitãm? Este el atât de diferit,atât de periculos, încât sã fie respectat?

Aceste poeme sunt traduse încadrul Proiectului Internaþionalpoetry pRO, coordonat ded-na prof. dr. LIDIA VIANU,director al Masteratului pentruTraducerea Textului LiterarContemporan - UniversitateaBucureºti, http://mttlc.ro.

Anne Stewart e poetã, critic literarºi fondatoarea poetry p f. Poeziile salesunt publicate în reviste ºi antologii ºia câºtigat diverse premii la concursu-rile de poezie. Primul sãu volum depoezii The Janus Hour a fost publicatîn iunie 2010.

Carmen Dumitru e absolventã aMasteratului pentru TraducereaTextului Literar Contemporan -Universitatea Bucureºti. Traducerilesale au fost publicate în TranslationCafé ºi Timpul. Interviul sãu cucriticul literar Daniel Cristea Enache aapãrut în Luceafãrul de dimineaþã.

Anne STEWARTTraducere: Carmen DUMITRU

þii. Acþiunea este întreruptã de momente dedescriere (ºi de reflecþie, aºa cum am menþio-nat deja), creionate sugestiv, iar personajelesecundare sunt introduse la momentul opor-tun. Conversaþiile personajelor relevã amã-nuntele de care este nevoie pentru o cons-truire corectã ºi naturalã a acþiunii, ajun-gându-se la punctul culminant exact atuncicând cititorul se aflã la apogeul aºteptãrii.Marius Cioarec pare sã înþeleagã foarte binepsihologia acestuia ºi îi oferã �doza� de careare nevoie pentru a continua lectura. Autorulconstruieºte un fragment de lume pe care ocunoaºtem foarte bine cu toþii, iar meritul sãuconstã tocmai în faptul cã o redã perfect fi-resc, veridic, iar scrisul sãu are un puterniccaracter vizual. Imaginile par filmice, se deru-leazã prin faþa ochilor simultan cu actul lec-turii, ceea ce ajutã cititorul sã se simtã într-ooarecare intimitate cu faptele ºi personajele.Cu siguranþã, Marius Cioarec are vocaþie descriitor, iar acest lucru se poate observa chiarde la primul sãu volum.

Stau cu o lume în braþe, gânditoare,privesc din nou chipul cãrþii, iar zâmbetulautorului, cald ºi timid, se întrevede deundeva, dincolo de viaþa pe care a creat-o.ªi totuºi, nu moartea are ultimul cuvânt, civiaþa, viaþa clocotind de iubire, de vise dusepînã la cer... Acolo sus, foarte sus, iubirileîntotdeauna se întâlnesc...

Placheta de versuri �Umbra mâinii tale�de Aurelia Sârbu elogiazã virtuþile romanþei,cu aplecare spre voluptos ºi lacrimogen.

Iubirea (pierdutã, întrezãritã), umbra ºisingurãtatea schiþeazã, în joacã, un triunghiechilateral, în vârful cãruia poeta lipeºte, cugãlbenuº de ou, câte o lacrimã. În loc de mã-car o carpetã popularã cusutã cu igla de unom cult, ni se pune în faþã un triunghi care seface cã plânge.

Neavând curajul sã se dea �pe mâna pã-sãrilor de pradã� (criticii literari), poeta sfâr-ºeºte prin a-ºi întinde sufletul pe o masã mare,invitându-ºi �cetitorii� sã-l priveascã ºi sã-lprimeascã oarecum �cu îngãduinþã�.

Destãinuirea poetei e clarã: �poezia estesuferinþã� ºi face totul sã arate cã poezia este�în� suferinþã. Se dovedeºte cã teama de alþiieste teama de sine. Autoarea se teme de citi-tori, forma se teme de conþinut, lirismul seteme de banal. Se mimeazã juvenil, dincolode lama briceagului, iubirea, se mimeazã bâl-bâit jocul, rezultând un paºoptism modern,o sanie cu zurgãlãi pusã pe motor de mobrã.

Prinsã în cleiul siropat al rãtãcirii, poetase cautã, bineînþeles cã nu se gãseºte, ºi �fan-tadacsia� e gata. �Fortuna labilis� pune stãpâ-nire pe trãirea plebee, dând suprafeþei adân-cime, totul devenind deºertãciune cu fundiþã.

Neputând sã se suie pe propriii umeri,întru autodepãºire, poeta rãmâne pe pajiºtileeului Femeia-Timp, Femeia-Razã, Femeia-Nimeni, în aºteptarea poeziei care, probabilºchioapã, faultatã de niscaiva peisaje ingrate,nu mai vine, nu mai devine. Astfel cã dorulde stafidire se materializeazã în chirpici dehai-ku-uri ºi rubaiate iar poezia dã în minteaversurilor, în timp ce �veveriþa în papuci/papã zahãr, mere, nuci� iar �o raþã pensionarã/se priveºte-n oglinjoarã� (probabil, poeta).

Teama prevesteºte întotdeauna un pe-ricol iminent. În cazul acesta, cititorul esteleopardul rânjind ameninþãtor. Se spune cãacolo unde este un poliþai nu este nici unpericol, iar unde este pericol, nu este nici unpoliþai. Parafrazând, unde este Aurelia Sârbunu este poezia, iar unde este poezia, nu esteAurelia Sârbu.

Teama desine

Janet NIC~


Volumul bilingv Scrum/Cendre conþine 48 de poezii cepoartã semnãtura poetului ªte-fan Doru Dãncuº. Versiunea înlimba francezã aparþine poetei ºitraducãtoarei Hermine Cîmpean.Cartea a fost publicatã în anul2010 la Editura Grinta din Cluj.

ªtefan Doru Dãncuº distrugepedantismul ºi ipocrizia, trezindprotestul ºi nevoia de adevãr înfiecare cititor. Poezia sa are scizi-uni optzeciste, precum revoltaomului singur printre semeni ºicãrþi (v. Daniel Corbu - �Manua-lul bunului singuratic�), dar areºi vibraþii transmoderniste princare atinge dimensiunile metafizi-cului ºi ale revelaþiei de pe vârfulbornelor kilometrice ale cotidia-nului în care �iadul e pe pãmânt/iadul e curbura literei în caremã ascundeam deunãzi / iaduleste ziua dumneavoastrã în caremergeþi la serviciu / noaptea încare vã împreunaþi din obiºnu-inþã� (pag. 34).

Poetul se aflã în faþa maºiniide scris ºi împuºcã indiferenþacu litere de foc. V de la Vers poateînsemna ºi V for Vendetta, cele-bra carte a lui Alan Moore. ªte-fan Doru Dãncuº se rãzbunã pecondiþiile sociale, pe sistem, chiardacã îºi preþuieºte limba ºi þara.Nostalgicul este dur, prezentuleste ºi mai dur, iar viitorul estescrum de cuvinte. Poetul este unPrometeu dezlãnþuit care a furatpoemele din bibliotecile ceruluiºi a dãruit umanitãþii focul inimiisale. Nu are timp de filozofie ºinu este un virtuos al metaforei.Nu umblã ºi nu cautã sensuri.Mesajul sãu este direct ºi lo-veºte acolo unde doare mai tare,nelãsând prea multe posibilitãþicititorului de a da înapoi sau dea interpreta. Cuvintele sale autendinþa sã invadeze spaþiul in-tim ºi sã subjuge. Practic, auto-rul, luptãtorul, soldatul îºi cautãdisperat camarazi de suflet ºi dearme. Mai mulþi decât cei din �ca-

zarma� sa, femeia pe care o iubeºteºi copilul pe care îl þine în braþe.

Nu ºtim dacã mesajul în limbafrancezã va avea impact. Prea pu-þine popoare înþeleg cu adevãratce se întâmplã în microuniversulcelor care au o limbã, o istorie ºio culturã care nu prea stârnescinteresul. Pentru cei mai mulþi nusuntem decât obiecte de studiuºi experimente în laboratoarelesuperficialitãþii. Dar ªtefan DoruDãncuº îºi face datoria de buncetãþean al patriei ºi al planetei.Contribuie prin toate forþele salela promovarea valorilor româ-neºti, atât ca scriitor cât ºi ca di-rector al revistei Singur ºi al situ-lui Internet cu acelaºi nume.

Poetul nu este dogmatic, chiardacã invocã numele lui Dumne-

zeu de nenumãrate ori, însã fãrãa-l impune. Paradoxul este atuncicând �bãtaia aripilor de îngernu face doi bani� (pag. 8), când�merge prin pustiu ºi aflã cã bi-blia e acum pe situri� (pag. 76). Îºicunoaºte rolul ºi dimensiunea cos-mogonicã, de aceea considerã cãceea ce spune poate cã �nu e maimare decât o furnicã� (pag. 10).

Povestea sa este aceea a unuiprofet izgonit din propria cetate.Uneori chiar trebuie �sã o spunãprin baruri� (pag. 12). �Aproapecã (EL) este asfaltul pe care tineriipoeþi calcã trufaºi� (pag. 20). Dar

acceptã aceastã umilinþã ºi demulte ori colindã lumea sub talpaunui pantof..., cu �limbile omeniriiînºurubate în inimã� (pag. 24).

Unul dintre cele mai triste ºitragice poeme este acela al cãde-rii în propria inimã (pag. 30). Peundeva chiar bacovianã aceastãapocalipsã sentimentalã: �ªi cad,recad, ºi nu mai tac din gurã.�(George Bacovia - �Sonet�). Vomposta integral acest poem, pen-tru o mai bunã evidenþiere: �amînceput sã cad în inima mea / edureros domnilor / nu poate oinimã sã încapã un trup de om /unii spun cã am bãut ºi am fumatprea mult / cã prea multã cafeapentru creier / niºte prieteni m-au pãrãsit / alþii m-au duºmãnitîn epoca asta literarã / e durerosdomnilor sã stai în inima-þi / sã-i asculþi tot mai tragicele bãtãliicu aerul / sã plângi pentru viito-rul ei ambiguu / pentru clipa încare aerul învins / va pãrãsi defi-nitiv câmpul de bãtaie / e cum-plit oameni buni sã þipi ca uncopil / în pântecele mamei cãvrei afarã / cã ai cãrþi frumoasede scris / cã ai de cântat melodiiinexplicabile deocamdatã / cãai de arãtat lumii înconjurã-toare / câteva sculpturi nemai-vãzute etc. / oameni buni într-una din încãperile / inimii meleplâng pentru voi / nu voi ºti nici-odatã cui vã las.�

Evident, protestul poetuluise îndreaptã ºi împotriva regimu-lui ceauºist ºi împotriva ºefilorliteraturii române. Ar fi avut deales între a-ºi vinde sufletul ºi arãmâne un ghimpe între coasteleacestora. Dar, conºtient, el ºtiecã �nu te poþi pune contra aces-tora / îþi vor supravieþui / vorface din cuvintele tale alimentnutritiv pentru ei / ºi copiii lor�(pag. 32). Aºa cã face tot ce sepoate face, �public în revistescot cãrþi de poezii ºi de prozã /merg la TV ºi la radio / mã arãtprin locuri prin care trebuie sã

Ionu] CARAGEA

Poetul [i c#derea \n propria inim#

fiu vãzut / pentru ei, cei care mãvor vinde� (pag. 32).

Atât de multã suferinþã în po-ezia lui ªtefan Doru Dãncuº!�Dumnezeu nu îndrãznea sã seapropie de suferinþa aceea�.(pag. 78). Printre gânduri ºi prin-tre versuri încercãm sã-i reamin-tim poetului cã �Dumnezeu îiajutã pe cei care se ajutã sin-guri� (v. Benjamin Franklin) ºi cã�Dumnezeu este singurãtateaoamenilor� (v. Sartre). Dar repli-ca nu întârzie sã aparã: �nimeninu mai e cum trebuie cu toþiisunt reci / calorifere / gheþurifãrã vremuri prin metropolelelor stinse� (pag. 86). Trist darevocator. Lumea se schimbã ºipoeþii rãmân ca niºte fosile aleiubirii. Trebuie sã fie atenþi, tre-buie sã umble ºi ei cu �duhul în-gheþat� pentru a nu fi judecaþi ºicondamnaþi la singurãtate.

ªtefan Doru Dãncuº plãteºteun tribut greu, al celui care ªTIE.Pentru el iubirea capãtã alte co-notaþii, mult mai intime, mult maiprofunde. Chiar dacã fondul liriceste unul cotidian, plin de traumesociale ºi psihice, poetul are vo-caþie ºi misiune spiritualã. El nuse leapãdã de credinþa sa ºi nuse leapãdã nici de oameni. S-aîntors dintr-o lungã cãlãtorie,marcatã de purificãri, de arderi in-tense, ºi ne-a oferit acest volumsuperb de poezii pe care vi-l re-comandãm spre citire.


Deunãzi am avut plãcuta sur-prizã sã primesc un volum de po-ezii cu dedicaþie scris de un fostcoleg de bancã de la ªcoala Nor-malã din Craiova.

Cartea respectivã se numeºte�Mozaic sentimental� ºi estescrisã de Costel Rãducan, pro-fesor pensionar, nãscut la 1 no-iembrie 1937, în satul Orzu, co-muna Negomir, judeþul Gorj.

Profesor de excepþie ºi gaze-tar, colaborator la reviste îndeo-sebi cu profil instructiv-educativºi la diverse cotidiene locale ºinaþionale, pânã la pensionare, afuncþionat la mai multe ºcoli dinTransilvania.

Nonconformismul, spiritulde dreptate, perseverenþa, cura-jul de a spune lucrurilor pe numeºi setea de culturã se configurauîn comportamentul sãu încã depe bãncile ºcolii.

Volumul a apãrut la �Casa deEditurã Mureº�, Tg. Mureº, 2009.

Parcurgând acest volum depoezii, am avut o adevãratã re-velaþie. Deºi este prima sa cartescrisã într-o manierã clasicã, avemde-a face cu un �Condei exersat�,un poet �în toatã puterea cuvân-tului�.

Citind ºi recitind aceste poe-zii, l-am descoperit pe fostul meucoleg, care a început sã scrie ver-suri de la treizeci de ani, dar au

rãmas în laboratorul sãu de crea-þie, fiind supuse unui proces deselectãri ºi distilãri, pânã când s-ahotãrât sã le încredinþeze tiparului.

Conºtient cã în zilele noastrecalculatorul, internetul ºi televi-zorul �ucid� cartea, autorul îºi des-chide volumul cu o �Invitaþie lalecturã�, o adevãratã profesiunede credinþã: �Am cãutat cuvân-tul / Ce-mi mãsura vibrarea, / Do-rind sã-mi fie cântul / De-o seamãcu visarea. Copil crescut în cârpe,/ N-avui urcuºuri line, / Des co-borâi în râpe, / Sã pot urca în mine.Un suflet nestatoric / ªi-o inimãrebelã, / Sub ploile vieþii, / Mi-austat fãrã umbrelã�.

Poetul este �bolnav de ubi-cuitate�, setea de viaþã este pre-cumpãnitoare, sfatul sãu este �Sãte logodeºti c-o þintã�. Se poatevorbi de un optimism tragic, pen-tru cã îºi are izvoarele în suferinþã,autorul dovedind un acut senti-ment al sensului vieþii.

Cartea poate fi consideratãun �hronic� liric al vârstelor, încare poetul îºi exprimã deosebitde sugestiv iubirea pentru oameni,pentru copii ºi adolescenþi, dra-gostea faþã de naturã, el însuºistrãbãtând cu piciorul þara în lungºi-n lat, ataºamentul faþã de ceimulþi ºi necãjiþi, setea de dreptateºi adevãr, iubirea propriu-zisã.

Pentru autor, copilul este �Sol

ceresc�, vârsta adolescenþei esteun �laser / Croind cãi prin gheaþã,/ E-un vulcan în clocot / Ce re-varsã viaþã�.

Ireversibilitatea timpului(�Fugit irreparabile tempus�),viaþa ºi moartea sunt, de aseme-nea, teme preferate, în poeziile:�Ce-i timpul...�, �Un gând mã-ngheaþã�, �Drumul vieþii�, �Viaþaca o pendulare�, �Roþi/Roate�.

Sentimentul dezrãdãcinãriidin �Dorul unui pribeag� ne a-minteºte de poezia �Bãtrâni� a luiOctavian Goga, iar nostalgia,tânjirea dupã locurile natale, aniicopilãriei ºi dupã fiinþele cele maidragi, pãrinþii, din poeziile �Rugã-ciune�, �Recunoºtinþã�, �Mama�,�Paradis dispãrut�, �Lacrimisfinte� ºi �Dormi fãrã suspine�,ne poartã cu gândul spre poezialui Pillat ºi a lui Vasile Militaru.

Orzu, un cãtun al comuneiNegomir, unde autorul a vãzutlumea pentru prima datã, a pã-truns în poezia sa precum Mior-canii lui Ion Pillat.

Abil mânuitor al cuvintelor,îºi dezvãluie subiectivitatea într-un stil aparte, reuºeºte sã tre-zeascã cuvintele din lumea lor la-tentã, de dicþionar, ºi sã le aducãîntr-o �stare de graþie�.

Metaforic vorbind, în poeziasa, se ascund �comori de gân-duri� ºi �comori de suflet� sur-

Constantin E. UNGUREANU

A[a cum l-am cunoscutprinse într-un limbaj poetic �ne-poluat de modernisme�.

Stãruind asupra poeziilor saleºi cunoscându-i caracterul, mi-aapãrut brusc în memorie urmã-torul dialog plin de înþelepciune:

La vamã, filosoful grec Apo-lonius a fost întrebat:

- Ce bunuri aveþi de declarat?- Am: Adevãrul, Dreptatea,

Moderaþia, Puterea, Stãpânireade sine, Perseverenþa, Curajul.

- Ele sunt sclavele Dumnea-voastrã?

- Nu. Stãpânele mele.�Cartea mai cuprinde dedicaþii

pentru doi colegi din clasa noas-trã: Serafim Duicu, profesor, isto-ric ºi critic literar, ºi GheorgheDascãlu, eminent profesor, gaze-tar ºi scriitor, ambii trecuþi în lu-mea de dincolo.

Cele o sutã zece epigrame dela sfârºitul cãrþii inspirate din vre-murile noastre, având ca tememarea sfidare a unor politicienidemagogi ºi cãptuºiþi de averi,corupþia generalizatã, moravurileunor oameni, pun în evidenþãcealaltã ipostazã a autorului,aceea de epigramist.

Expresia celebrã �Castigat ri-dendo mores� (�Râzând îndrep-tãm moravurile�) l-a îndemnat peautor sã recurgã la aceastã spe-cie literarã a liricii cetãþeneºti.

Liviu Florian JIANU Lecþia fiecarei zile

Banii de cãldurã de se-mpart egal,La întreg poporul, câte grade, oare,Sub acoperiºuri, are fiecare?Sau nu se ajunge, nici atunci, de-un bal?Banii de mâncare, de se-mpart ºi dânºii,Tot egal, la lume, oare se ajung?E de-ajuns mâncarea celor care plâng?Sunt egali la foame râºii ºi cu plânºii?Banii pentru scumpa noastra sãnãtate,De se-mpart ºi dânºii, tot egal, în parte,Oare vor ajunge? Va fi echitateCel puþin în viaþã? Sau doar dupã moarte?ªi de nu se-ajunge pâinea, gradul, leacul,Cum sã se ajungã câte sunt pe lume?Cum sã se împartã dragostea, anume?Nu fãþãrnicia, lacomã cât veacul?Mai cãtãm firescul? Mai cãtãm ce doare?Sau de-ajuns ne este golul ce ne-mbracã?Împãrat pe stradã, este fiecare,ªi copiii strigã: de e gol, ce dacã?

Jocul nostru de noroc

Jucãm Viaþa noastrã. Oare, bunoarã,Tot jucând eternele lui þinte,Va rãmâne, poate, cineva pe-afarã?Oare cui îi pasã? Joacã înainte!Jucãm Viaþa. Oare, cine sã mai ºtieDacã Dumnezeu nu e Noroc?Avanseazã unii câºtigând prostie,Alþii, înþelepþii, pierd pe loc.Jucãm Viaþa. Jocul pentru existenþã,Jocul pentru miza de-a avea în plus.Doar nimicul are timp de penitenþã.De pierdut o lume, are Cel de Sus.Jucãm Viaþa. Jocul care nu îºi ºtieRegulile, þinta. Liber încuiat.De ar fi sã þinã ºi o veºnicie,Tot ar fi o clipã-n plus, de respirat.Jucãm Viaþa. Jocul supravieþuirii.Tu, ori eu. Rãmâne unul doar, în joc.Cel care ocupã teritoriul firii.Viaþa nostrã - Jocul nostru de noroc�

Noi

Noi? Niºte haine vechi,de toamnã,Acoperind pustiuri nude,Parcã nimic nu ne îndeamnã,Dar tot avem dorinþe crude -

Noi? Vinovaþi fãrã de ºtire,Nevinovaþii cu osândã,Noi, cei nãscuþi pentru iubire,Ajunºi s-o cumpere, ºi vândã -

Noi? Niºte frunze fãrã numãr,Din regi, ajunse cerºetoare,Noi, cei cãzând, umãr la umãr,În rãdãcinã, spre uitare -


Constantin DUMITRACHE

De când se ºtie lumea, criteriile de eva-luare ale unuia sau altuia au fost: munca (ase vedea cazul lui Demostene, care þinea pie-tricele în gurã, pentru a vorbi convingãtor;Demostene, spun contemporanii, era gângavºi trebuia sã-ºi formeze o voce) ºi, desigur,vocaþia. Sunt exemple, în cultura universalã,de oameni care au stãpânit o adunare printr-un cuvânt; sunt alte exemple de oameni (nuneapãrat conducãtori politici) care au stãpâ-nit vremelnic un stat sau altul, care au rãzboitmereu pe cal sau pe mãgar, care �i-au bãgatîn sperieþi� pe locuitori, dar care au supravie-þuit numai în cãrþile de istorie. Sã ne gândimla Al. Macedon al cãrui arc existenþial se în-cheia la 33 de ani, cel care a avut sub cãpãtâi�Iliada�. Al. Macedon fusese elevul lui Aris-totel. În aceastã condiþie, Al. Macedon ºtiacã între cuceririle de teritorii ºi acelea alecunoaºterii nu este nici o deosebire; mariicuceritori au avut parte de soarta lui Al. Ma-cedon. Conquistadorii au fost mai persuasiviºi au înnobilat (dacã se poate spune aºa) totceea ce numim acum America latinã. În cornulAfricii au fost piraþi; ce a rãmas din piraterialor? În alte zone ale lumii s-au sãvârºit (ºi semai sãvârºesc) rãzboaie pentru o palmã depãmânt. Rusia (cum se numea ea atunci) aocupat jumãtate din Finlanda, potrivit drep-turilor de rãzboi. Aceeaºi Rusie are ºi o en-clavã germanicã numitã acum Kalinigrad, iardupã vechea terminologie Königsberg. Dinpunct de vedere statal, oraºul lui Kant, marelefilozof german, aparþine Federaþiei Ruse. Spi-ritul locului, însã, încotro bate? Spre Sankt-Peterburg, spre Moscova, spre Berlin?

Sunt multe asemenea situaþii pe care încãnu vrem, uneori, sã le descifrãm. Sunt ºi vorrãmâne. Pentru cã între autoritatea valorii ºivaloarea autoritãþii au existat ºi vor mai existadiscrepanþe. Luminatul Laurencio de Mediciera un autocrat: ºtia sã plãteascã, dar ºtia sãse ºi controleze. Sunt ºi alte exemple în istoriaculturii europene la care ne rezumãm, carearatã cã valoarea puterii poate sã consacremari autori (sufleteºte ºi financiar), precumºi altele care ignorã dimensiunile sufletuluiomenesc. Göring spunea, spre exemplu, cãatunci când aude de culturã, îi vine sã scoatãpistolul ºi sã tragã. Aberaþie. Sã ne întoarcemîn urmã cu o sutã ºi ceva de ani ºi sã ne a-mintim cã la Weimer, premier al ducatului nuera altul decât Goethe. Un filozof ºi un scri-itor prim-ministru (în parantezã fie spus, ºinoi, românii, am avut parte de premieri decalibru, chiar dacã au avut un stãpân redus:Nicolae Iorga ºi Octavian Goga). De unde sevede cã valoarea autoritãþii (atunci cândexistã) poate nãºtea un spaþiu de creaþie din

care sã iasã valori indiscutabile; ºi de undese vede cã autoritatea valorii poate sã propul-seze nume, unde de regulã aceastã autoritateeste dominatã de cealaltã. Sunt, în cazul cul-turii româneºti, exemple eclatante ºi de o parteºi de alta. Conjuncturile, vremea-vremurile i-au fãcut pe unii sã nu ajungã ceea ce ar fi tre-buit: Creangã a fost un modest diacon; Emi-nescu - inspector ºcolar prin Munþii Neam-þului ºi redactor la Timpul; Caragiale - pa-tron la Gambrinus, �trebuia sã se exileze�;Arghezi trebuia sã vândã cireºe; V. Voicu-lescu - medic al Casei Regale, avea sã înfundela senectute puºcãria; Pan Vizirescu, membrumarcant al revistei Gândirea, avea sã steaascuns 20 de ani în beciurile casei natale dela Slatina; Lucian Blaga avea sã fie margi-nalizat din calitatea de profesor universitarîn cea de simplu bibliotecar. Exemplele suntmulte ºi din alte domenii ale culturii.

Vreau sã vã spun cã, în acea perioadã derestricþie a culturii româneºti numitã comu-nism, precum ºi în multele, nenumãrateleperioade de restricþie ale spiritului naþional,acest spirit a gãsit resursele de a se regeneraprecum pasãrea phoenix. Nicolae MilescuSpãtaru s-a întors din expediþia sa din Chinacu nasul tãiat; contemporanul sãu, Vodã Di-mitrie Cantemir a trebuit sã-ºi lase una dinfiice în graþiile temutului Petru cel Mare. Bãl-cescu ºi alþi congeneri s-au lãudat cu un pe-tec din catifeaua tronului lui Enric al XVI-lea. Aceste tribulaþii nu l-au împiedicat peDimitrie Cantemir sã scrie nu numai �Descrip-tio Moldavie�, ci ºi �Creºterea ºi descreºtereaImperiului Otoman�; iar acelaºi motiv fun-damental nu 1-a împiedicat pe contestatul,de mulþi, astãzi, Mihai Viteazul, primulunificator al þãrilor româneºti sã scrie cartea�Românii supt Mihai-Vodã Viteazul�. Istoriaeste istorie, cã s-a fãcut ºi se face prin �ceisãraci, urâþi ºi goi� (Arghezi) dar ºi prin oa-menii luminaþi. Sã ai tiparniþe la Târgoviºte,la Râmnic, la Neamþ în veacul din mijloc, sãai meºteri care sã lucreze în aceste tiparniþeºi sã ai autori care sã ducã la tiparniþe opurilelor, asta înseamnã sã fii un neam puternic.Iar neamul românesc, din punctul acesta devedere, este un neam puternic.

Sã te sincronizezi cu Occidentul a fost oobsesie a anilor 1850-1920; dar sã dovedeºtiOccidentului cã literatura românã începe cu

1000 de ani înainte de celebra scrisoare a luiNeacºu de la Câmpulung (1523), când lite-ratura francezã începe cu �Jurãmintele de laStrasburg� (873) li se pare unora o impietate.Ce-i punea pe acei vrednici cãlugãri, din Do-brogea de azi, sã scrie în protoromânã? ªi cene împiedicã pe noi, cei de astãzi, sã nu înce-pem Istoria Literaturii Române de la �Scri-soarea lui Neacºu� ºi mai devreme cu 1000de ani? Iatã, aºadar, cã ecuaþia de care vor-beam la începutul acestor aserþiuni este re-flexivã; au fost perioade în istoria culturii ro-mâneºti, fiindcã acestea ne intereseazã, încare autoritatea politicã ºi social-adminis-trativã i-a bãgat, cum se spunea, �pumnul îngurã� unui geniu precum Eminescu, sau unorslujbaºi ai spiritului naþional, dupã cum înalte perioade politic-administrativul a sprijinitmari demersuri intelectuale. Sã ne gândim laB. P. Haºdeu ºi la al sãu �Etymologicum Mag-num Romania� (din care autorul n-a reuºitsã scrie decât un tom); sã ne gândim la monu-mentala �Istorie...� a lui G. Cãlinescu, apãrutãîn 1941 (România intrase deja în rãzboi, darîºi respecta tradiþiile cãrturãreºti); sã ne gân-dim la demersurile lui Ibrãileanu, cel care apus bazele fonotecii de muzicã popularã ro-mâneascã, ºi sã ne gândim la atâþia ºi atâþiaalþii care prin strãdania lor, mai mult sau maipuþin cunoscutã, meritã sã intre în Patrimo-niul Naþional.

În continuarea celor afirmate mai înaintetrebuie sã spunem, cu obiectivitate, cã ºi înanii �obsedantului deceniu� au apãrut ope-re de mare valoare ce vorbesc despre pater-nitatea spiritului creator românesc. N-au fã-cut puºcãrie nici Ion-Jalea, nici Ion Pacea,nici Ion Þuculescu, nici Corneliu Baba, niciIon Irimescu, nici Lucian Blaga, nici TudorArghezi, nici G. Cãlinescu. Cultura româ-neascã trebuia sã supravieþuiascã, chiar dacãmereu trebuiau fãcute concesii: trebuia sã fiifanatic pentru a te duce în faþa plutonului deexecuþie! (dacã nu sunt fanatici cei care seduc acolo).

Autoritatea valorii,valoarea autorit#]ii

INEDiTIN MEmoriam


Obedienþa românului în faþaVestului este numai aparentã.Românul este, în general, un marexenofil - îi admirã ºi pe �rãsãri-teni�, ºi pe �vestici�, dar aceastaeste mai mult din cauzã cã, avândînnãscutã smerenia creºtinã, nuse ºtie considera �elitã� ºi nu-ivine sã creadã cã în rândurile luipot exista vârfuri (de aceea valo-rile noastre umane nu sunt bãga-te în seamã tocmai de noi) ºi sesimte inferior unora mult mai pu-þin merituoºi, dar �strãini� (strãinide smerenie, însã). De acolo ºicantitatea considerabilã a împru-muturilor lingvistice - în speciallexicale: ale lor ni se par mai gro-zave decât ale noastre.

Asistãm, acum, la o puternicãmiºcare de adoptare a unor cu-vinte englezeºti. Fenomenul estenormal. S-a schimbat un regim.Concomitent, calculatorul ne-aacaparat viaþa privatã ºi cea pro-fesionalã. Nu aveam termeniadecvaþi pentru a exprima toatenoutãþile care au apãrut. S-audeschis graniþele teritoriale ºi ne-am pomenit într-un câmp de in-fluenþã marcat de extinderea ºi laalþii a folosirii termenilor engle-zeºti. Au fost contaminate ºi lim-bile de largã circulaþie, darãmitea noastrã. Englezismele sunt, învremurile noastre, ºi o necesita-te, nu doar o modã.

Dar, dacã se poate vorbi de�franglezã� ºi alte �-gleze�, rom-glezã nu va fi vreodatã. Noi avemo limbã invulnerabilã pentru cãare legi foarte bune, iar �rezer-vorul� lexical este fãcut dintr-omembranã extrem de elasticã(parcã ar fi fost conceputã de bã-trânii noºtri ca o prefigurare aspaþiului informatic-electronic).

Puzderia englezismelor, carepe cei din generaþia mea (aflatã,acum, în asfinþitul vieþii) de multeori îi oripileazã (pe mine, la fel)îmbogãþeºte limba românã, îi facebine ºi o fortificã.

Majoritatea cuvintelor impor-tate sunt substantive. ªi primullucru care se face, spontan, cuele este acela de a fi tratate ca fi-ind de genul neutru (poate sã fieºi vreo excepþie). Deci creºte multinventarul acestui gen pe carenicio altã limbã romanicã nu-l

Romglez#? � Niciodat#!Angela Monica JUCAN

conservã, deºi latina l-a avut.Neutre fiind, acestor cuvinte

li se face un plural în �-uri� (cudesinenþa legatã, provizoriu, princratimã: �mouse-uri�, �site-uri�,�show-uri�; sau, deja, cu termi-naþia neprecedatã de linioarã:�clickuri�, �e-mailuri�, �weekend-uri�), ceea ce înseamnã o ade-vãratã resuscitare a unei caracte-ristici lingvistice româneºti, ºtiutfiind cã, de mai demult, se mani-festã un curent de înlocuire aacestui plural cu cel în �-e� (simþitca fiind mai modern ºi mai distins,de asemenea, mai economic). Nue finalizatã, deºi legiferatã, tre-cerea de la �chibrituri� la �chi-brite� ºi de la �visuri� la �vise�.Dar sunt uitate �basinuri�, �brili-anturi�, �canaluri�, �contrasturi�,�elementuri�, �palaturi�, �tiparuri�- acestea fiind doar câteva exem-ple din categoria destul de mareºi, mai ales, prosperã a pluralului�-uri� (activ în secolul al XIX-lea)transformat în �-e�. Tineretul ãsta- pe care mulþi îl vedem superfi-cial, comod, slab instruit ºi lipsitde conºtiinþã de neam -, dintr-uninstinct românesc (cã din ce alt-ceva?) reînvie o desinenþã de acãrei rarefiere nu el e vinovat.

Cuvintele împrumutate întimpurile noastre sunt modelateºi mai departe, tot dupã tipículgramatical-morfologic românesc.Astfel, le întrebuinþãm în vorbire/scriere declinate ºi, mai ales,însoþite de articol nehotãrât (�unmail�, �un site�, �un soft�) saude articol hotãrât (unele scrisefãrã cratimã, altele, deocamdatã,cu: �mailul�, �site-ul�, �softul�,dar curând va dispãrea, la toate,linioara, iar grafia englezeascã seva romaniza: �sait�, �saitul�). Or,existenþa în paralel a articulãrilorprocliticã ºi encliticã este altlucru care diferenþiazã româna decelelalte limbi romanice; în plus,o deosebeºte ºi faþã de latinã -limbã fãrã articol.

Mai mult, encliza ºi proclizaneprivind numai articularea -toatã flexiunea morfologicã princlitice se realizeazã -, sunt întãriteºi alte categorii gramaticale, înspecial cele care privesc verbul,deoarece ºi verbe s-au importat,dar în cantitate mai micã.

Se vede, din toate acestea,cum datoritã neologismelor - do-minate acum de englezisme -structura limbii noastre este, atâtcalitativ, cât ºi cantitativ, în câºtig- prin reluarea unor mai vechiobiceiuri de vorbire ºi prin maiintensa afirmare a celor rãmaseactuale. Putem aduce oricâte en-glezisme. Dacã le supunem (ºi lesupunem) gramaticii noastre, elesunt româneºti, pentru cã primesctrãsãturi româneºti. Le romani-zãm atât la nivel morfologic, câtºi sintactic (relaþiile, funcþiile, to-pica) sau fonetic. Poate cã ter-menul �franglezã� a fost compusîn glumã. Dar franglezã poateexista fiindcã morfologia nomi-nalã a limbii franceze cunoaºte ovariaþiune minimalã, substanti-vele necãpãtând alt look, cu ex-cepþia pluralului, dar ºi pluralul,majoritar în �-s�, din francezãeste acelaºi cu pluralul exclusivîn �-s�, din englezã, nerezultând,în cazul împrumuturilor, vreo aco-modare a termenului strãin, altadecât foneticã.

Sã nu mai vorbim de sferalexicalã - adicã de conþinutul se-mantic - cât de mult are de câºti-gat. Sinonimia perfectã - ºtie ori-cine - este extrem de rarã, poateinexistentã. E exasperant sã totauzi de �job�, dar trebuie sã re-cunoaºtem cã are un înþeles spe-cial faþã de �serviciu�. Jobul de-numeºte un loc de muncã pe carenu-l consideri stabil (deºi anga-jarea se poate face pe termen ne-limitat) ºi conþine o nuanþã de lu-cru în domeniu afacerist. Bãtrâ-nul �serviciu�, care de multe oriera loc de muncã pe viaþã (mã rog,pânã la pensionare) sau cel puþinavea perspectiva unui termenlung, evocã o ocupaþie aºezatã.

Iar pentru obþinerea unui job(serviciul mai mult se ocupa, de-cât se obþinea...), nu-þi mai depuiactele sau cererea, nu te mai în-scrii la un concurs, ci �aplici�.Sunã tare rãu verbul în contextulamintit, dar se aliniazã ºi aceastãopþiune spiritului vorbitoruluicare a cãutat întotdeauna sã sedebaraseze de compuºi gen �de-gât-legãu� sau �de-pãrete-frecã-toriu�. �A aplica� a prins ºi pen-tru cã e dintr-o bucatã (bucatã

vocabularã), ºi pentru cã e (oribilzis!) �în tendinþe�. Se lãrgeºtesfera omonimelor, dar, în limiterezonabile, omonimia nu deran-jeazã - gustul pentru mister fiindfoarte dezvoltat, la români (atâtadoar cã �a aplica� sunã dizgra-þios: un caz particular, însã).

Dacã, la noi, omonimia nu ia,proporþii exagerate, la englezi ecatastrofal, pentru cã, naþie �su-perioarã�, cu limbã �de circula-þie�, n-o sã se coboare sã împru-mute nici din limbi inferioare, nicidin limbi clasice - demodate ºiuitate. Nu-i rãmâne, englezului,decât sã-i zicã �ºoarece� (englezan-are nici diminutive) atât unuimic mamifer rozãtor, cât ºi pieseicu care se pune în miºcare curso-rul de pe ecranul calculatorului -ºi toatã terminologia informaticãenglezeascã are noþiuni luate dincotidian. Noi, însã, foarte primi-tori, avem ºi �maus� (o vreme,vom scrie �mouse�), ºi �ºoare-ce�, ºi �ºoricel�, ºi �ºoarece debibliotecã�. ªarmantã, enigmati-cã, omonimia, dar uzãm de ea cumãsurã.

Aºa cã, pasagera pe la noienglezã consolideazã limba ro-mânã ºi-i lãrgeºte ºi mai mult câm-pul lexical (ºi înainte bogat),mãrindu-i puterea de nuanþare încomunicare.

Nu e ceva nou. Au trecutefectiv ori au rãmas pe-aici popu-laþii migratoare, dintre care unelene-au ºi stãpânit - pânã le-amasimilat pe nesimþite, dupã ce le-am �smuls� toate cuvintele carene-au plãcut sau le-am conside-rat utile. Mai notorii sunt slavii.Ne-a luat cam opt generaþii sã-iintegrãm, dar ne-am însuºit de laei ºi am adaptat limbii noastre,între multe altele, cele mai poeticeºi calde cuvinte (total lipsite defarmec, în limba lor): duh, nãdej-de, veºnicie - cuvintele apropieriide Dumnezeu.

Apa trece, pietrele rãmân.


Nicolae B~LA{AArgumentul,

modalitate \n a prosti mul]imeaArgumentare, este, probabil,

cel mai complex tip de discurs ºi,într-o mãsurã sau alta, le cuprin-de pe toate celelate. Cu puþinãatenþie, ne dãm însã seama cã dis-cursul argumentativ adaugã înmod esenþial componenta per-formativã, deoarece, prin el locu-torul sau argumentatorul urmã-reºte nu numai sã-l informeze pereceptor sau interlocutor, ci ºi sã-lpersuadeze, adicã sã-i modificedispoziþiile interioare, sã-l facã sãadere la o anumitã tezã, poziþieetc. sau, dimpotrivã, sã-l disua-deze sau sã-l determine sã intre-

prindã o anumitã acþiune. Argu-mentarea, spre deosebire de de-monstraþie, presupune nu numaicomponenta logicã, inferenþialã,asiguratã de folosirea limbajuluiºi a structurilor sale argumenta-tive inerente, ci ºi a ethos-ului,care þine de personalitatea argu-mentatorului, de caracterul sãu,de competenþa ºi credibilitateasa, precum ºi de pathos, care þinede afectivitatea auditoriului, deemoþiile ºi sentimentele acestuia.În afarã de aceasta, argumenta-rea, spre deosebire de demon-straþie în sens strict, pleacã de lapremise doar posibile sau proba-bile, aºa cum spunea Aristotel înTopica, I (Organon IV, Ed. ªtiin-þificã, Buc., 1963), argumente îm-pãrtãºite sau de toþi oamenii, saude majoritatea lor, sau de cei maiînþelepþi, iar de aceºtia din urmã,sau de toþi, sau de majoritatea,

Arist

otel

sau de cei mai vestiþi. Întrucâtpremisele sau argumentele suntdoar probabile, la fel este ºi con-cluzia, argumentarea fiind tocmaiprocesul de trecere de la premise-argumente, la concluzia care tre-buie fãcutã acceptabilã pentrudestinatar sau interlocutor.

Discursul argumentativ aredeci o naturã pragmaticã, perfor-mativã, este un discurs persua-siv, are în vedere locutorul, in-terlocutorul (sau auditoriul) ºirelaþia dintre aceºtia. Datã fiindnatura doar probabilã a premi-selor ºi a concluziei argumentãrii,el urmãreºte nu atât obþinerea ºitransmiterea adevãrului sau aunor cunoºtinþe adevãrate ºi cer-te, cât modificarea stãrii de con-ºtiinþã a receptorului, fie în sen-sul adeziunii sale la o tezã, fie încel al scãderii unei asemeneaadeziuni, fie în sensul menþineriiacesteia; totodatã el urmãreºte,în anumite situaþii, realizarea dis-poziþiei de a acþiona din partea au-ditoriului. Apare astfel distincþiadintre adevãr ºi opinie, concomi-tent cu cea dintre convingere ºipersuasiune, pe baza celei dintredemonstraþie ºi argumentare.Dupã cum se ºtie, distincþia din-tre adevãr sau ºtiinþã ºi opinie, afost teoretizatã încã de la Platonîn disputa sa cu sofiºtii, dar ea afost preluatã într-un mod ºi dintr-o perspectivã diferitã de cãtreKant ºi, mai recent, de cãtre Pe-relman ºi mulþi alþi autori. Por-nind de la distincþia dintre princi-palele obiective (care sunt legatede buna funcþionare a intelectu-lui nostru) ºi principiile subiec-tive (care þin de simþirea ºi trãireanoastrã) ale cunoaºterii ºi þinândseama de prezenþa celor doi ter-meni ai relaþiei de comunicare -locutorul ºi interlocutorul -, Kanta fãcut distincþia dintre convin-gere ºi persuasiune în felul urmã-tor. Atunci când ceea ce conside-rãm ca adevãrat este valabil pen-tru oricine posedã raþiune, aceas-

Pentru descifrarea naturii dis-cursului argumentativ sau persu-asiv, este interesant de urmãrit,în continuare, distincþia lui Kantdintre pãrere, credinþã ºi ºtiinþã.El considerã cã în cazul persua-siunii, principiul considerãrii aceva ca adevãrat, deºi se aflã însubiect, este considerat obiectivde cãtre subiect. O astfel de jude-catã are valabilitate particularã ºideci ea nu poate fi comunicatã.Judecata-convingere va avea ovalabilitate universalã, ceea cepermite comunicarea ei oricãreifiinþe dotate cu raþiune. Dacãceea ce se impune raþiunii noastreca adevãrat se poate impune ºiraþiunii altora, suntem în pre-zenþa unei convingeri, iar dacãnu se impune ºi raþiunii altora caadevãrat, atunci suntem în pre-zenþa persuadãrii. În timp ce con-vingerea este corolarul adevãru-lui obiectiv, persuasiunea asigu-rã doar un anumit confort subiec-tiv. �Eu nu pot afirma - spuneKant - adicã exprima ca o ju-decatã necesar valabilã pentruoricine, decât ceea ce produceconvingere. Pot pãstra persuasi-unea pentru mine, dacã mã simtbine cu ea, dar nu pot ºi nu tre-buie s-o impun în afara mea� (Imm.Kant, Critica raþiunii pure, Ed.ªtiinþificã, Buc., 1969, p. 611-612),adicã altora, fiindcã nu existã te-meiul intersubiectiv pentru oasemenea impunere. De aceea,când ceva este considerat caadevãrat, dar existã conºtiinþa cãaceastã considerare este insufici-entã atât subiectiv, cât ºi obiectiv,avem de-a face cu pãrerea sauopinia. Considerarea care nu estedecât subiectiv suficientã, fãrã aavea girul obiectivitãþii, se nu-

tã considerare se bazeazã pe prin-cipii obiective ºi rezultatul ei seconcretizeazã într-o convingere.Dacã aceastã considerare a cevaca adevãrat îºi are temeiul înnatura particularã a subiectului,ea se concretizeazã ca persuasiune.

Prin urmare, dacã mecanis-mele prin care se obþine un anu-mit rezultat de ordinul cognosci-bilitãþii (,,considerarea a ceva caadevãrat�) þin de esenþa raþionali-tãþii umane, atunci avem de a facecu o convingere, iar dacã ele þinde subiectivitatea în act, avemde a face cu persuadarea. De aici

apar o serie de diferenþe sensibileîn ceea ce priveºte sfera de vala-bilitate a acestui rezultat, valoa-rea lui intersubiectivã: convinge-rile vor fi valabile pentru toþi, per-suadãrile vor fi valabile numaipentru subiectul în cauzã. Con-vingerile vor avea o înaltã va-loare intersubiectivã, pe cândpersuadãrile, nu. În timp ce con-vingerea respectã întru totulprincipiile obiective ale raþionali-tãþii ºi are o întemeiere deductivãnecesarã, persuadarea se bazea-zã pe un principiu subiectiv careimplicã o extrapolare nejustifi-catã a aplicãrii cunoaºterii la osituaþie datã. De aceea, Kant con-siderã �persuasiunea o simplãaparenþã, cãci principiul judecã-þii, care se aflã numai la subiect,este considerat ca obiectiv� (Imm.Kant, Critica raþiunii pure, Ed.ªtiinþificã, Buc., 1969, p. 611).

Imm

anue

l Kan

t



meºte credinþã. Iar dacã o anu-mitã considerare a ceva ca ade-vãrat este ºi subiectiv ºi obiectivsuficientã, atunci suntem în po-sesia ºtiinþei (C. Sãlãvãstru, Ra-þionalitate ºi discurs. Perspec-tive logico-semiotice asupra re-toricii, Ed. Didacticã ºi Pedago-gicã, Buc., 1996, p. 203).

Retorica clasicã a introdus,prin Aristotel, o tripartiþie a dis-cursului oratoric, retoric sau ar-gumentativ, care a fost preluatãºi continuatã pânã astãzi. Por-nind de la constatarea cã oricediscurs þinut în faþa unui audito-riu conþine trei instanþe necesa-re: oratorul care vorbeºte, subi-ectul despre care se vorbeºte ºiauditoriul cãruia i se vorbeºte,Aristotel observã cã acesta dinurmã se poate afla într-una dinurmãtoarele ipostaze: simpluspectator, judecãtor al lucrurilorviitoare, judecãtor al lucrurilortrecute. În funcþie de aceste treiipostaze posibile ale auditoriului,se delimiteazã cele trei genuri alediscursului retoric: genul delibe-rativ, genul judiciar ºi genul de-monstrativ (sau epidictic). Genuldeliberativ este cel al adunãrilorîn care se iau decizii dupã reguliledemocraþiei. El este genul viito-rului ºi constã în a consilia saudeconsilia dupã valorile utiluluiºi ale vãtãmatului, ale binelui ºiale rãului. În genul judiciar, spe-cific tribunalelor, se vorbeºte latrecut pentru a apãra sau acuzavalorile dreptãþii sau nedreptãþii.În fine, în genul demonstrativ, celal discursului care face elogiul saublamul unor personaje sau idei îndiferite împrejurãri, altele decâtcele politice sau juridice, expri-

continuare din pag. 21marea este în general la timpulprezent, iar valorile folosite suntcele ale frumosului ºi urâtului.

Aceste trei împrejurãri alediscursului oratoric-argumenta-tiv corespund la trei deosebiripolitice, ceea ce-l conduce peorator sã varieze tehnicile de ar-gumentare. Când se adreseazãunei adunãri pentru a deliberaasupra oportunitãþii de a mãri unimpozit, de a declara un rãzboisau de a semna un tratat, argu-mentul tip este exemplul scos îngeneral din istorie pentru a pro-duce luarea unei decizii dupã me-toda inducþiei. Când el se adre-seazã unor judecãtori, raþiona-mentele sale trebuie sã fie rigu-roase, deoarece ascultãtorii suntcunoscãtori specialiºti. De aceeaele trebuie sã fie mai ales de tipdeductiv, aici predominând si-logismul retoric, entinema sauchiar silogismul judiciar. Cât des-pre genul epidectic, el se aplicãmai puþin pentru a convinge ºimai ales pentru a evoca perso-naje sau evenimente pe care au-ditoriul le cunoºtea deja. Asenti-mentul sau adeziunea se obþinedinainte, atunci când oratorulrosteºte un discurs comemorativ,o oraþie funebrã sau elogiul unuierou. El va recurge la narare ºi laamplificare.

Toate bune ºi la locul lor doarteoretic, pentru cã practic mer-gem ca musca fãrã cap, câtã vremecãscãm gura ºi înghiþim toateporcãriile (ãstora din politicã, înspecial), fãrã sã ºtim pe ce lumesuntem. De-aia, niciunde pe faþapãmântului, nici dracu nu ne bagãîn seamã! Într-un anume fel, nemeritãm soarta. Încã nu am depã-ºit stadiul ãla de ,,mulþi ºi proºti!�

Marian DRAGOMIR

Acasã

amestec în labirintul casnicnoaptea rãgaz

când pãrul - mãduva ªenilelor -a fost urmat de soldaþiprin carnea tancurilor

spre becuri

labirintul casnicfloarea îngenunchiatã a iubirii

pe fruntea taîn camera de sticlã

labirintul casnicarmele aluat

miezul pâinii atârnã deasupragrumazului

omul transpirã din piele în pielepetrolul se îmbibã în cearºaf

la primul focse destramã lumea casnicã

Ana are libertate

laboratorul - Piaþa Libertãþiipe liniile vieþii

mã transportam de pe unscaun pe altul

privesc lângã minevorbe indiferente trec mai departe

Ana îºi dãdea pleoapelepeste vene

avea douã ºurubelniþe pânza udã

se vedeau trandafirii înfloriþi

mi-am clãtit vorbele cu viaþaimportantã

podoabe ale degetelor de aurAna mi-a gãsit sinonimele

între linii

mã apropiam de voivã respectam ore în ºirvã mângâiam scaunele

din tramvaiºi treceam mai departe

Copilãria

în pielea cãmilelorapãsam nãrile cu tãmâie

imaginãm cã fãurim cristaleîntr-un anotimp trecutcu nispi ºi mâl în þarc.

în nopþile lui cuptorvedeam albinele sub pãmântul

florilorcerul o plasã de pãianjen

aproape de veneviaþa era fermecatã

nopþile îmbibate cu zmei

la intrarea în viaþãîn jurul ochilor

copilãria noastrã

Poþiunea

Eu vând iubire....Vrei sã cumperi? tu râzi de mine...

cum poþi sã vinzi culoare?

În sticluþePot sã-þi dau.

Nu-þi fã griji de baniIubirea-i gratis.

de unde ºtiu cã nu-i otravãascunsã în suspendare?

Nu ºtii.Iubire-i izolare.

Fii curajos, riscã puþinCumpãrã ceva ce-i septic.

Ia o picaturãºi simþi efectul!

am sã cumpãr!nu mi-a lipsit curajul!

de ce sã beau o picaturã?de ce sã nu o beau cupid

pe toatã?

Prea multã cãldurã te sufocãPrea multã luminã te orbeºteImagineazã-þi ce-ai sã pãþeºti

De la prea multã iubire.

deºi am visat iubirean-am crezut cã e aºa.

era perfectã!era a altcuiva...

am fãcut un pas în spateºi mi-am vãzut de viaþã.

Cri

stin

a O

prea


Florin AGAFI}EI

Constantin Georgian � fondatorulstudiilor de indianologie din Rom@nia

Cel care scrie primul câtevacuvinte despre Constantin Geor-gian, dupã moartea lui, este Teo-dor Iordãnescu în revista �Con-vorbiri literare� din luna august,a anului 1907. Informaþiile oferitepublicului larg de Teodor Iordã-nescu, privind profilul moral ºiintelectual al lui Georgian, suntesenþiale; de la Iordãnescu aflãmºi ce preocupãri aparte aveaGeorgian, în special cu privire laIndia. În fapt, printre specialiºtiide azi din România existã destuicare îl considerã pe Georgianadevãratul întemeietor al indianis-mului în arealul nostru spiritual.E primul care a susþinut cursuride limba sanskritã la Universi-tatea din Bucureºti, faptul de-monstrând încercarea puneriibazelor indianismului dupã mo-del occidental.

Se ºtie cã Georgian s-a ºcolitla Paris, la Collége de France ºiÉcole des Hautes Études, undea aprofundat latina. Tot acolo aînvãþat persana ºi sanskrita.Avea, pe atunci, aproximativ 22de ani.

În anul 1875 devine membrual Societãþii de lingvisticã din ca-pitala Franþei. Studiile universi-tare de la Paris sunt continuatecu cele post-universitare în Ger-mania, la Leipzig. Întors în Ro-mânia îºi câºtigã existenþa ca pro-fesor suplinitor predând limbalatinã la Seminarul Teologic �Ni-fon Mitropolitul�. Traduce Rig-Veda, Mahabharata ºi pãrþi dinopera lui Kalidasa. Este primulautor din România al unui re-strâns studiu de istorie compa-ratã a religiilor, intitulat �Univer-salitatea principiilor religiuniicreºtine�.

În nota de subsol întocmitãde redacþia revistei �Convorbiriliterare� - numãrul deja citat denoi! - la p. 825 se face urmãtoareaprecizare: �C. Georgian a fost nu

numai o personalitate didacticãdeosebitã, dar ºi o inteligenþãºi un spirit rar. Pentru începutu-rile culturei noastre, el are în-semnãtatea de a fi fost printreromâni cel dintâi orientalist înînþelesul modern al cuvântului.Din nefericire, activitatea sa arãmas ascunsã de ochii publi-cului. Dacã vreo fericitã împre-jurare ar aduce la luminã manu-scriptele savantului, ele ar rã-mâne de bunã seamã ca un docu-ment preþios pentru cultura ro-mâneascã din vremea noastrã.Din acest punct de vedere, re-vista a crezut necesar sã atragãla timp atenþiunea acestei acti-vitãþi literare, cu speranþa cã seva putea salva din ea spre fo-losul urmaºilor�.

Dupã Iordãnescu, Arion Roºua mai scris despre Georgian ºi,din câte ºtim, realtiv recent, Eu-gen Ciurtin, în publicaþia Archa-eus, acolo unde se ocupã de �ar-hiva orientalã a lui C. Georgian�.

Din descrierea lui Teodor Ior-dãnescu, aflãm cã Georgian era�în toate privinþele de o modes-tie exageratã�. Întâlnirea dintrecei doi are loc în Germania, acolounde Iordãnescu se afla la studii,Georgian venind sã-l vadã, înmod special, din Norvegia. Esteocazia oportunã destãinuirii en-tuziaste, în faþa lui Iordãnescu,privind activitãþile sale legate deOrient, în general, India, în modspecial. Cele trei zile petrecuteîmpreunã sunt prilej bun pentru

schimburi de idei ºi înalte con-versaþii; din cele aflate, Iordã-nescu nu se sfieºte sã dea publi-citãþii informaþii care acum, dinperspectiva timpului ºi a celoratât de puþin ºtiute despre savan-tul C. Georgian, devin adevãratecomori.

Astfel, ºtim sigur cã Georgiana studiat limba sanskritã la Pariscu Bergaigne, considerat înepocã cel mai bun cunoscãtor allimbii respective.

Studiile se susþineau ºi acasãla profesorul francez, acolo undese interpretau texte dificile dinVeda ºi Purane; continuate laLeipzig, se fac în preajma altuimare sanskritist, Brockhaus, iargramatica comparatã se parcur-ge sub atenta coordonare a luiHübschmann. Susþinerea docto-ratului devine o adevãratã probãde foc, întrucât în timpul tezei ceidoi profesori germani îl întreabãdespre soarta �dentalelor în dia-lectul umbric, iar Brockhaus i-a dat sã traducã din Mahabha-rata� (conf. Iordãnescu).

Un bun prilej pentru exerci-tarea ºi aprofundarea limbiisanskrite îl constituie numirea luiC. Georgian ca secretar al legaþieiromâne din Berlin, ocazie cu careîl întâlneºte pe profesorul ger-man Weber. Alãturi de el începetraducerea a numeroase texte dinsanskritã. Activitatea sa de tra-ducãtor se deruleazã în biblio-tecile oraºelor Berlin, Dresda,München.

Izbucnirea rãzboiului ruso-turc, la care participã ºi româniipentru obþinerea independenþeide stat, îl obligã pe Georgian sãrevinã în România. În þarã, vafuncþiona în învãþãmânt ºi doarpentru ºase luni va deschide uncurs de limba sanskritã, la ale cã-rui prelegeri va asista Lazãr ªãi-neanu, printre alþi câþiva studenþiinteresaþi de acest domeniu.

Iordãnescu îºi aduce amintecã imposibilitatea continuãriisusþinerii cursului de sanskritãl-a afectat foarte mult pe savant,care trãia, practic, din �nectarulliteraturilor orientale� (apud. Ior-dãnescu, op. cit.).

Din precizãrile lui Iordã-nescu, înþelegem cã Georgian apublicat puþin, dar cã avea des-tule lucrãri în manuscris. Câtevadintre acestea tratau istorialiteraturii persane. De asemenea,tradusese �Compendium dervergleichenden Gramatik d.ing. Sprachen�.

Chiar în anul în care a murit,1904, în perioada sãrbãtorilorpascale, face un ultim drum înGermania pentru a se îngriji desãnãtate, prilej cu care se întâl-neºte cu Oldenberg, profesor laKiel, ºtiut, între altele, pentru cãscrisese o carte despre viaþa luiBuddha: Sein Leben, seine Lehre,seine Gemeinde.

Profesorul german manifestão realã fascinaþie asupra luiGeorgian, care procurã fotografiaacestuia întorcându-se cu ea înpatrie ºi aºezându-ºi-o pe biroulpersonal, alãturi de a lui Pischel,alt indianist german, pentru aavea în faþa ochilor mai mereufigurile marilor oameni de ºti-inþã, sursã de inspiraþie ºi în-demn în continuarea cercetãrilor,probabil ultimele chipuri pe carele-a vãzut înainte de a închideochii în acelaºi an al revenirii înþarã, 1904.

(n. 1850 - d. 1904)

Florin Mãceºanu - Nu mã uita


Radu Mihalcea esteabsolvent al Facultãþii deMecanicã din cadrul Insti-tutului Politehnic dinBucureºti (1961). A lucratca inginer la ªantierul Na-val din Constanþa, apoi laGrupul de ªantiere de laPorþile de Fier 1, unde a

dezvoltat o tehnologie de derocare a stâncilor sub apã - premierãmondialã.

Dupã Jocurile Olimpice de la München, Radu Mihalcea arãmas în Germania unde a primit azil, a învãþat limba germanã ºia lucrat doi ani la o fabricã de piese auto. Acolo a inventat undispozitiv de reglare hidraulicã a unei maºini unelte. A colaboratcu un institut de automatizãri al Politehnicii (RWTH) din Aachen,a trecut de la tehnica analogã la cea digitalã, a devenit DoctorInginer neamþ... A dezvoltat un dispozitiv electronic de mãsurarea parametrilor cu transmisia datelor la distanþã prin telefoaneledigitale.

Începând cu 1984 activeazã în cadrul trustului suedez SKF(nr. 1 mondial pe piaþa de rulmenþi) ºi promoveazã pânã la poziþiade director tehnic al unui grup de întreprinderi din Germania,Anglia, SUA ºi Brazilia.

ªi-a luat doctoratul în Conducerea Întreprinderilor, a fostconcomitent profesor pentru Conducerea Întreprinderilor ºipentru Managementul Calitãþii la douã diferite universitãþi dinGermania, s-a angajat politic preluând poziþia de vicepreºedinteal Sindicatului Profesorilor Universitari din Nord Rhein -Westfallen, a scris manuale pentru studenþii germani, a publicatcâteva zeci de articole, a înfiinþat o întreprindere de consultanþãºi a dat consultanþã la mai multe întreprinderi româneºti ºi laaltele din Orientul îndepãrtat, a propus un plan de relansare acercetãrii în România, a organizat proiectele NEUT, CONET ºialtele, toate cu fonduri europene, aducând 2 milioane DM în þarã,a þinut cursuri la mai multe universitãþi româneºti de prim rang.

Pentru activitatea sa ºtiinþificã în România ºi pentrucontribuþia adusã la dezvoltarea relaþiilor româno-germane afost decorat în 2004 cu Ordinul Naþional pentru Merit în clasaComandor.

Academia de ªtiinþe Economice a Republicii Moldova i-aacordat titlul de Doctor Honoris Causa.

Dupã 1989, a revenit în România, a co-fondat o universitateparticularã ºi a þinut cursuri de "Conducerea Întreprinderilor"ºi de "Managementul Calitãþii", a scos ºi un manual de Manage-ment în limba românã. A þinut cursuri la ASE, la UniversitateaPolitehnicã din Bucureºti, ºi la alte câteva.

În 2005 iese la pensie ºi se mutã în USA. Aici continuãactivitatea profesionalã predând cursuri la Facultatea de Economieºi la cea de Mecanicã a University of Illinois at Chicago. Publicãîn ziare româneºti din SUA ºi din România, extinzând tematicacu subiecte din politicã, economie, educaþie ºi artã.

Radu Mihalcea a publicat 9 cãrþi de specialitate în limbagermanã, în Germania, ºi o carte de management în România înanul 2000, la Editura Economicã.

În ultimii ani a publicat peste 250 de articole despre ºtiinþã,artã, politicã, economie.

Radu MIHALCEA(Chicago) Dinu Leonte � Inginerul

poet [i filozofL-am remarcat la sfârºitul

unui congres care a avut loc laChiºinãu în vara lui 2005: la re-cepþia de bun sfârºit, simpaticulco-mesean ºi-a lãsat soþia la masã,s-a dus la orchestrã, a luat mi-crofonul ºi a început �sã-i zicã�melodii populare, cântate cu multpatos ºi talent ºi cântece de pahar- unele originale - care au fãcutdeliciul celor rãmaºi cuminþi pescaune. Pe urmã orchestra a înce-put o Periniþã ºi el s-a dus de la omasã la alta, i-a ridicat pe toþi depe scaune ºi s-a încins un danscã n-a mai fost loc în localul resta-urantului. S-a ieºit în curtea asfal-tatã ºi s-a petrecut pânã multdupã miezul nopþii�

�Mãi, cine o fi ãsta?� mã totîntrebam eu� Parcã-l vãzusemcã intrase într-o salã unde se pre-zentau conferinþe despre electro-tehnicã. Dacã n-ar fi fost inginer,n-ar fi avut ce cãuta acolo! Amcãutat prin programul congresu-lui... Greu de identificat, eraupeste 300 de conferenþiari. Dar adoua zi de dimineaþã o întâlnescpe soþia lui la urcarea în autobusºi dânsa mai purta ecusonul con-gresului: Dr. Oana Leonte, chi-mist. Aha! Dinu Leonte! Oho!!Cândva îmi cãzuse în mânã ocarte plinã de poezii delicate, ro-mantice, cu un lirism cald ºi învã-luitor, cu accente filozofice. Cenoroc pe mine, sã-l întâlnesc peautor! El este cel care a scris:

�N-am sã mânjesc cu mierede cuvinte / Atâtea frumuseþi cemã-nconjoarã / Ca sã le-aduc unvers: mai mult povarã / În iureºullor larg spre înainte. // Am loculmeu cãruia-i dau bineþe / În totacest avânt de frumuseþe: /Tâlmaci de adevãruri neºtiute! //Lumina lor mi-e singura avere. /ªi zeci de ochi cu sete mi-o vorcere / Ca s-o arate apoi altor sute...�

Teribil! Tâlmaciul adevãruri-lor! L-am aºteptat pe poet, a ve-nit, am fãcut cunoºtinþã, ºi m-ambucurat nespus sã-l cunosc peel, un cãutãtor neobosit al frumo-sului, un maestru al cuvântului

scris, rimat ºi ritmat, aparent atâtde plin de liniºte dar în realitateun vulcan temperamental ºi unizvor de frumuseþi neegalate. Aveanumai 20 de ani când a scris:

�Azi am crezut într-o povestenouã / Ca un copil ce am fostodinioarã; / Tu te-ai nãscut înstrãlucirea clarã / A unui crin înlã-crimat de rouã. // Tu te-ai nãscutdin raza de luminã / A celei maiîndepãrtate stele; / Mi-ai apãrutca-n visurile mele / Fiinþa ta, de-atâta farmec plinã!�

Pe vremea aceea el era stu-dent la Universitate ºi-ºi cântaprima iubire a tinereþii pe trotuarulde vis-a-vis, unde acum este Tea-trul Naþional, dar pe vremuri eraunumai niºte barãci mizere în spa-tele cãrora se afla circul din Bucu-reºti. Eu trecem pe acelaºi tro-tuar, încã student la Politehnicã,da nu l-am întâlnit ºi n-am cunos-cut simþãmântul lui romantic carepe atunci ºi încã ºi acum - mãmiºcã ºi pe mine.

Doi ani mai târziu, mi-a fãcutplãcerea sã mã viziteze acasã, laChicago. Venise tot la un con-gres ºi nu am avut mult timp destat împreunã, dar astã varã l-amvizitat în San Francisco, unde lo-cuieºte de mai mulþi ani pe co-linele de unde se deschide o pri-veliºte fantasticã asupra golfu-lui. Ca sã-l surprind, în loc de�bine te-am gãsit!� i-am recitat o


Dinu

LEON

TE



strofã dintr-o poezie de-a lui:�Mã întreb cu multã stãruinþã /De este cu putinþã oare / Fiinþaliber gânditoare / Sã n-aibã liberãvoinþã...� referindu-mã la discu-þiile noastre telefonice despreeforturile de voinþã necesarepentru a organiza o cãlãtorie înCalifornia cu scopul precis de a-i savura prezenþa, poeziile ºi cân-tecele. Spre deliciul meu, mi-arãspuns imediat tot în versuri:�Þinta-i grea, iar drumul cu hâr-toape / Totuºi drumul ãsta l-ai ales/ Chit cã furã þinte mai aproape /Pe alt drum mai lesne de purces.// Dacã ºtii cã ai o þintã bunã /Nu-þi cruþa opincile la drum, / N-asculta de alþii ce-o sã-þi spunã,/ Ci urmeazã-þi calea oriºicum!�

Ne-am strâns cu putere înbraþe, bucuroºi cã ne putem în-noda încã o datã destinele, încur-cate de mult, fãrã ºtirea noastrã:el este doctor în Energeticã al Po-litehnicii din Bucureºti unde amstudiat ºi eu. Cu trei decenii maiînainte - pe la începutul anilor �80- fãceam amândoi acelaº lucru:studiam tehnica digitalã, care secreea în anii aceia ºi care a revo-luþionat nu numai ingineria ci ºiviaþa de toate zilele a fiecãruia.Dinu a reuºit sã prindã asta înversuri: �De-i profundã ori pre-carã, / În meandrele gândirii, /Sfânta Logicã Binarã / Dã ver-dicte omenirii. // N-are cine sã-iconteste / Caracterul ei integru -/ De-aia întotdeuna este / Îmbrã-catã-n alb ºi negru�.

Intrãm în casã, unde ne aº-tepta Oana, soþia lui. O scrutezatent ºi încerc sã-i descifrez aceletrãsãturi care l-au determinat pepoet sã-i scrie: �Tu - eºti apasprinþarã / Care se bea în vârf demunte / Tu - eºti ploaia de varã /Care sufletu-mi inundã! // Ascunziîn privire / Un limbaj fãrã cuvinte/ Care-mi dã de ºtire / Doruri vechiºi jurãminte! // Trupul tãu îmi place/ Mersul tãu agale - / ªi îmi placeritmul / Gesturilor tale. // Vraja taaparte / Nu-i alt undeva - / Tueºti pur si simplu / Jumãtatea ce-mi lipsea!�

Ce plãcere sã poþi închide uºaîn spatele tãu, sã poþi sã laºi toategirjile afarã ºi sã savurezi plãce-

rea de a fi cu Dinu ºi cu Oana! IarOana, presimþind cã trebuie sãrãspundã cu aceeaºi vibraþie ar-tisticã, ne-a pregãtit niºte bucatede ne lingeam pe degete, cu toatecã fiecare dintre noi, toþi cei veniþiîn vizitã, am avut un alt þel în viaþã:�Þelul vieþii mele / Pân� ce-o fi sãfim / Oale ºi ulcele / Într-un þinti-rim / Þelul vieþii mele / E sã ne iu-bim / Prin noroi ºi stele / Cât ni-idat sã fim�.

Uniþi prin cheful straºnic trasla Chiºinãu, continuãm cu uncântec de pahar, la care Dinu dãtonul ºi apoi continuã acompani-indu-se la acordeon: �A trecutatâta vreme / Fãrã sã pricep vre-o datã / Încâlcelile de gheme /Din purtarea ta ciudatã. // Ba þi-smâinile pornite / Ca sã-mi mân-gâie obrazul / Ba þi-s stane împie-trite / Care-ºi strâng în pumni ne-cazul. // Ba þi-i gura arcuitã / Îndispreþ ºi nepãsare / Ba þi-i plinãde ispitã / ªi dorinþi chinuitoare�.

Mãi, pezevenghiul ãsta deDinu! Cum ºtie el s-o întoarcã �cala Ploieºti!� ºi sã atingã adânciminecunoscute în fundul inimiimele!

Ah... cum sã nu! El este dinPloieºti!! A lucrat ºi la întreprin-derea �1 Mai� - cea care fabricautilaj petrolier - una dintre uzine-le de frunte ale României dinaintede revoluþie!

Ajungând la acest detaliu, sedeschide - în sfârºit - un domeniuîn care am ºi eu ceva de spus: eudoar sunt inginer mecanic! Însãîncercarea mea de a deschide dis-cuþia despre ºuruburi ºi nituri,despre randamente ºi entalpieeste paratã delicat de Dinu, care,aflând cã eu sunt din Contanþa,îmi recitã: �Poezie nu e doaroceanul / Când îl chinuieºte ura-ganul, / Sfredelind prãpãstii miº-cãtoare. // Mult, cu mult mai cal-dã poezie / E o noapte calmã, ar-gintie / Cu-o lunã tremurând înmare. // Dacã tu ai vrea s-aducifurtunã / Chiar cu preþ de urã ºiminciunã / Doar sã simþi cã-s rãs-colit ca marea, // Ai sã vezi cãoriºicum ai face / Vei dori mereufrumoasa pace / ªi-ai sã-mi cericu lacrimi împãcarea�.

Mã uitam la el cum recita cupasiune ºi mã întrebam ce partedin sufletul lui se regãseºte în care

parte din succesul instalaþiilor deforaj pe care întreprinderea lui lelivra în întreaga lume? Unde ºicum poezia ºi-a fãcut loc printreecuaþiile matematicianului - el aterminat Facultatea de Matema-tici a Universitãþii din Bucureºtiiar mai târziu ºi-a luat doctoratulîn energeticã - pentru a duce fai-ma ingineriei româneºti la capã-tul celãlalt al lumii?

Ceea ce mã fascineazã în po-eziile lui este uºurinþa cu care îm-binã conþinutul filozofic al mesa-jului cu rima, totul pus într-un ritmde o perfecþiune care se poategãsi numai la bardul poporuluiromân, Mihail Eminescu. Ca aici,de exemplu: �Departe�n zãri / Deparadis / Cununi de vis / Þeseam.// ªi pe cãrãri / De cânt ºi flori /Adeseori / Visam. // Hoinar mer-gând / Mã lumina / O dulce stea/ Din zãri. // Se-aprinse blând / Caun iacint / Umbrind cu argint /Cãrãri�.

Pentru un hoinar ca mine, rã-tãcitor de decenii prin þãri înde-pãrtate, hrãnit - sufleteºte - numaidin cele câteva volume de poeziidin editura �Cartea Pentru Toþi�cumpãrate încã acum o jumãtatede secol, a-l asculta pe Dinu cumtrezeºte lumea de basm de pe me-leagurile natale, este o desfãtarefãrã seamãn: �A fost odat� în vre-muri vechi / Un mare meºter faur/ Ce prindea musca de urechi /ªi-o poleia cu aur. // Atuncea, ea,pe foi de nuc / Cãta poveºti sãscrie - / Iar eu, strivind-o sub pa-puc / Mi le spunea ºi mie. // Darm-am fãcut o datã foc, / Cã mãminþea prea tare. / ªi-am mers lafãurar pe loc, / Sã-i cer o rãzbu-nare. // El prinse-un purice uºor/ Din iia unei babe / ªi-i potcovila un picior / O mie de potcove...�

Mda! Prietenul meu Dinu! Unsuflet delicat, un mare talent depoet, un inginer bun în slujba co-naþionalilor sãi - a lucrat 20 deani la Dispeceratul Energetic Na-þional din Bucureºti - îºi continuãviaþa - ºi creaþia - alãturi de soþiaiubitã, de fata ºi de nepoþica lor,undeva printre dealurile Califor-niei. Cine doreºte sã se adape dinaceste opere puþin cunoscute alepoeziei româneºti îl poate con-tacta la [email protected].

Sã ne trãieºti, Dinule!

Miron }ic�Pre] de o clip#�

Tânãrul poet Daniel Lãcãtuº

este îndrãgostit de poezia înstil Haiku, de aceastã interesantãperlã liricã, ce s-a practicat pen-tru prima datã în Japonia, dar, iatãcã prin grija unor poeþi români,între care se numãrã ºi poetul dinCãlan, judeþul Hunedoara, aceas-tã formã de poezie a devenit ºi lanoi o certitudine. In ciuda dimen-siunilor de doar 17 silabe ºi treiversuri, poezia Haiku este rele-vantã ºi produce trãiri artisticede înalt rafinament, de gândire ºide emoþie profundã, purtând înea atât emoþia cât ºi eleganþa ºisubtilitatea. Poezia Haiku nupoate fi altceva decât o stare despirit ce înfloreºte pe coala dehârtie. În aceste micropoeme, sesimt sentimente ºi idei, care emo-þioneazã ºi trezesc starea sufle-teascã a cititorului. Haiku-ul esteo stare de graþie ºi de mare frumu-seþe. Este un sprijin al vieþii ºisensibilitãþii inimii. Haiku-ul esteca trei picãturi de ploaie într-opalmã deschisã pentru o vreme,în timp ce emoþia ne trece dintr-untimp în alt timp. Este de notat impor-tanþa acestui volum, fiind tradusîn patru limbi de mare circulaþie.

Poetul Daniel Lãcãtuº esteconºtient de poezia pe care o scrie,armonizând-o cu elemente dinnaturã ºi din mediul înconjurãtor.Micropoemele lui Daniel Lãcã-tuº, în stil Haiku, degajzã simpli-tate ºi calmitate în inimile citito-rilor. Daniel Lãcãtuº transmitecititorului prezenþa clipei, feno-menul demn în curgerea lui ce în-deamnã la sensibilitate since-ritate ºi armonie. Este poeziasufletului ºi a inimii ce trezeºtebucuria de a o citi, cum este ºiacest micropoem �Culori senine/ deasupra mãrii negre / un curcu-beu�, unde se poate desprindecontrastul pe care îl vede poetulîntre culori senine ºi curcubeusau în alte douã poeme cum sunt�Dimineþi de mai / sub soare to-ropitor / cocoºul cântã� sau �Apusde soare / în spatele grãdinii / în-floriþii crini� - aici gãsim senti-mentele pe care le trãieºte poetul.


semn as-tral

semn astral Doamna Teofana Sãlceanu, craioveancã, avândrãdãcini genealogice în Slãvuþa - Gorjului, a trimis peadresa redacþiei un impresionant album foto, încãrcatde energii sacre ºi de istorie creºtinã.

Culegãtoarea de imagini, consacrate spiritual, astrãbãtut o parte a cãilor Noului Testament, între Iordanºi Egipt, din dorinþa de a-ºi despovãra viaþa pe urmeleMântuitorului.

Prin publicarea acestor secvenþe memorabile,revista Constelaþii diamantine va reuni multe sufleteînsetate între-o comuniune divinã.

N.N. Negulescu

Drum prin Hozeva

Ierusalim; Biserica Sfântului Mormânt Ierusalim; Biserica Sfântului Mormânt

Muntele Sion; Biserica Adormirii Maici DomnuluiMãnãstirea Sfântul Savva


Zidul Plângerii Deºertul Iudeea; valea pârâului Iosafat (valea Armaghedonului)

Biserica Sfinþii Arhangheli Mihail ºi Gavril din Yafa - Tel Aviv

Ierusalim, Muntele Mãslinilor, Domul Înãlþãrii, un cuvios monah

Ierusalim, Muntele Mãslinilor, Domul Înãlþãrii, un cuvios monah Egipt

semn astral

28 Anul I, nr. 3/2010Constela\ii diamantineConstela\ii diamantineConstantin E. UNGUREANU

Vasile Alecsandri

Mai stãruie încã mirosul cer-nelii de tipar în cele douã romanerecent apãrute în Editura Arves2008: �Diavolul cu chip de înger�si �Luminã sub umbrela morþii�,2009, autor Dae Rãºinaru.

Dae Rãºinaru este un pseu-donim provenit de la toponimulRãºina, o veche comunã gorjea-nã, azi cartier al oraºului Þicleni.Sub acest nume îºi ascunde iden-titatea profesorul de limba si lite-ratura românã, Constantin N.ªofei, absolvent al Facultãþii deLitere, Universitatea Bucureºti,în prezent pensionar.

Apariþia acestor cãrþi, pentrusemnatarul acestor rânduri, nueste o surprizã. Cum destinelenoastre au fãcut sã fim mereu îm-

preunã din clasa I pânã la pensie,ne cunoaºtem reciproc .

În cazul profesorului Cons-tantin N. ªofei, aptitudinile cre-ative s-au manifestat încã de pebãncile ºcolii, când a colaboratla �Poezie, cântec, joc� cu poezii.A publicat versuri în ,,Gazeta Gor-jului�, a condus cenaclul literar�Flacãra� în oraºul Þicleni, i-aîncurajat ºi îndrumat pe elevii cuînclinaþii spre creaþie.

În 1981, a participat la un con-curs cu piesa în douã acte, �Cineva fi martorul?�, inspiratã din ac-tivitatea petroliºtilor, lucrare dis-tinsã cu premiul al II-lea, ediþia aIII-a a Festivalului Naþional�Cântarea României�, publicatã

în revista cu acelaºi nume, oc-tombrie 1981, la rubrica �Atelier�.

Titlul primului roman conþineo metaforã, �Diavolul cu chip deînger� fiind comunismul.

Acþiunea din cele douã roma-ne este plasatã în perioada inter-belicã, în timpul celui de-al DoileaRãzboi Mondial (�Luminã subumbrela morþii�) ºi în perioadapostbelicã (�Diavolul cu chip deînger�).

Chiar dacã imaginarul geo-grafic corespunde pe alocuri rea-litãþii, pãstrând întocmai uneletoponime ºi chiar antroponime,rãmân cãrþi de ficþiune.

Caracterul autobiografic alromanului �Diavolul cu chip deînger� este peremptoriu.

Colaie Rãºinaru (numele defamilie identic cu al autorului)este personajul principal. Bãiatsãrac, inteligent ºi plin de umor,se cãsãtoreºte cu Polina, orfanãde tatã, dar cu ceva avere. Mun-ceºte periodic la Constanþa, cum-pãrã pãmânt ºi devine astfel unuldin þãranii �mai rãsãriþi� din loca-litate, fiind respectat de cei dinjur. Dar când sã se bucure ºi el,vin comuniºtii, iar satul tradiþio-nal trebuie sã disparã. Când setrece la colectivizare, în Rãºinaare loc o rãzmeriþã, femeile fiindprimele revoltate.

Au loc arestãri, Colaie Rãºi-naru este nevoit sã se despartãcu greu de pãmântul sãu ºi deatelaj, sã treacã la colectiv, pentrucã, altfel, copilul cel mare, profe-sorul, este ameninþat cu înlãtu-rarea din învãþãmânt. Oamenii,cunoscându-l ca fiind cel mai bungospodar din sat, îl pun în frunteagospodãriei colective.

Colaie Rãºinaru, bine tipizat,se ridicã peste media semenilorsãi, intuieºte global, cosmic lu-mea, prin reflecþiile sale:

�Ce frumos e soarele la asfin-þit! Sã tot stai sã-1 priveºti! Nimicnu-þi mai trebuie. A poleit cu aurtotul. Ce bun e soarele! Dãruieºte

viaþã pentru toþi oamenii fãrã sãcearã ceva în schimb. Poate n-arfi rãu dacã ar închide ochii pentruo zi, douã. O mai face el din cândîn când, da� pentru scurt timp sioamenii se îngrozesc!�

�Numai când le pãtrunde du-rerea în toate pãrþile trupului, uniioameni uitã de rãutate. Dacãsuntem oameni, sã ne meritãmnumele! Cum sã ne mâncãm ºi sãne ucidem unii pe alþii? În loc depâine ºi medicamente pentruboli, ne punem în slujba morþii ºine pregãtim sã ucidem omenireanu o datã, ci de mai multe ori.Cum de rabzi tu, Soare? ªi tu, Ce-rule, de ce ai îndreptat mereu oa-menii pe Calea Robilor?�

�Sângele pãmântului curgeprin noi ºi al nostru prin bulgãriiînnegriþi de soare. Când pun mâi-nile pe un copac, îi simt rãsuflarea.Sunt sigur cã ºi el o simte pe amea. Când mãnânc un mãr, unstrugure, orice fruct, sorb sângelepãmântului. Frãþia asta între cerºi pãmânt, între cer ºi naturã estede la Dumnezeu lãsatã.�

ªi exemplele pot continua.Cel de-al doilea roman, �Lumi-

nã sub umbrela morþii�, are un pu-ternic ºi evident caracter educativ.

Este o pledoarie pentru uni-tatea ºi trãinicia familiei, o familiebazatã pe o adevãratã iubire ºipe fidelitatea conjugalã. Este otema de actualitate acum, când,în societatea româneascã, apartot mai multe familii dezbinate, oriiubirea de cãmin înseamnã iubi-rea de neam.

Credem cã, în Alexandru, per-sonajul principal, autorul a pusmult din fiinþa sa. Avem aici o po-larizare poate prea exageratã apersonajelor feminine, douã su-rori, Elena, înger, soþia lui Alexan-dru, ºi Anica, demon.

Anica, o femeie lascivã estepreocupatã permanent de libidou.Total opusã surorii sale, Elena.

Deºi aceste romane repre-zintã un debut literar în prozã,

Maturitate artistic#\ntr-un debut literar, \n proz#

autorul pare a fi un condei exer-sat, cu experienþã, dovedind ma-turitatea artisticã.

Îmbinã cu mãiestrie cele treimoduri de expunere, mânuirea cuuºurinþã a dialogului trãdeazã ºiînclinaþia spre teatru. În cele maifrecvente cazuri, apare în iposta-za scriitorului omniscient. Aresimþul umorului, asemeni perso-najului Colaie Rãºinaru.

Exprimarea nominalã în enun-þuri cu elipsa predicatului ºi folo-sirea la tot pasul a metaforei spo-resc expresivitatea celor douãcãrþi. Citatele de mai sus demons-treazã aceastã afirmaþie Mai re-þinem câteva metafore personifi-catoare, de carate rare:

�Oamenii încercau sã stingã

focul care împingea întunericulcãtre cer.�

�Cerul începuse sã trimitãlacrimi de durere transformate înfulgi de nea.�

Autorul pledeazã, în cãrþilesale, pentru moralitate, virtuþi no-bile ºi apropierea între oameni,pentru altruism, deoarece:

�Fericit, ori nefericit, omul arenevoie de alt om, cãci nu trãieºtedecât jumãtate când trãieºte doarpentru el� (Jaques Delille).

Sunt cãrþi menite sã supravie-þuiascã prin aspiraþiile ºi ideileautorului transferate personaje-lor cãrora le-a dat viatã, toate în-cununate într-un mesaj pentrucei care vin din urma noastrã.



Am alergat o viaþã dupã toate neîmpli-nirile ºi rãutãþile celor care, parcã scriºi, aufost a-mi urmãri paºii. Îi simþeam în spatelemeu ºi respiraþia lor îmi intoxica aerul pe carenevoit îl inspiram. Eram emfatici unul faþã decelãlalt ºi asta o ºtiam; este o impresie cã avemprieteni, de fapt fiecare se zbate ca oricarenecuvântãtoare pentru a exista ºi a-ºi atingeþelul. Este singurul lucru conºtient al existen-þei noastre. Un suflet înrobit, pãtat, supusexcentrismului nostru. Ne place sã ne credemsuperiori ºi sã ne evaluãm prin nimicnicianoastrã excrementele gândirii în faþa altorprogenituri umane, ridicându-ne deasupralimitei bunului simþ. În fapt, suntem niºteceva-uri nesemnificative în faþa Universului.Spunând cantitate, mã refer la toatã încãrcã-tura materiei cenuºii pe care, într-un timp alexistenþei noastre, am acumulat-o pentru ane infatua, folosind-o pentru mãrire, pentruonoruri, pentru o diplomã care sã ne aureoli-zeze. Cine nu are diplomã, în conceptul tutu-ror, poate fi considerat un nimic, chiar dacã,în situaþii diferite ne depãºesc cu mult, pri-mordial fiind bunul simþ.

Sã nu ne ascundem dupã palmele pe carele vrem sã ne fereascã adevãrata faþã. Printredegete ne trãdeazã lumina ochilor, care scân-teiazã în faþa altora, la fel de ascunºi ca ºi noi,strãfundurile. ªi pentru a fi mai concret în ceeace am spus mai sus, sã trecem la a ne prezentaîn diferite ipostaze ale vieþii, pe care cu sigu-ranþã le-aþi trãit ºi urmãrit aºa cum ºi eu, larândul meu, le-am avut drept experienþe.

Urcam treptele intrãrii unei instituþii destat. În faþa mea un semen robust, într-uncostum de varã, dintr-o stofã de bunã calitate,cu o pãlãrie cu boruri largi, trecut de ºaizecide ani, se înãlþa semeþ pe fiecare treaptã pecare o urca. Era un semn al ignoranþei. Îl pri-veam pentru cã altceva mai bun, în momenteleacelea, nu aveam de fãcut. La un moment datam zâmbit când omul a intrat pe uºa clãdiriiºi doi dintre cei care pãzeau s-au aplecat înfaþa lui salutându-l slugarnic. Mi-a venit ºimie rândul sã intru iar cei doi nici nu m-aubãgat în seamã. Am aflat de altfel, ajungândsã îl cunosc pânã în cele din urmã pe insulrobust, cã era ºeful unui departament impor-tant al instituþiei. Departamentul la care fuse-sem trimis sã rezolv una dintre cererile pecare Universitatea la care eram consilier, lavremea aceea, mi-o dãduse ca sarcinã.

Dupã trei sferturi de orã de aºteptãri, lauºa cabinetului acestui ºef, timp în care se-cretara foise, intrând ºi ieºind însoþitã mereude alþi noi veniþi, ce nu aºteptau ca ceilalþi,

plictisiþi ºi obosiþi, cu tot felul de hârtii ºiprobleme ale instituþiei!!!, am fost primit dedomnul în funcþie.

M-am prezentat înmânându-i dosarul ºiscrisorile Senatului universitãþii. A rãsfoitdouã dintre revistele suport de curs universi-tar, a citit sau mai bine spus a trecut cu privi-rea peste materialele pe care i le adusesemspre documentare, le-a închis ºi mi-a spus rece:Nu ºtiu, voi încerca sã vãd ce pot face pentrudumneavoastrã. Vã anunþãm. Am rãmas uimit.Un timp pe care l-am pierdut aºteptând sã-mirãspundã sec, dezinteresat de ceea ce doreamsã informez instituþia respectivã, în ciuda fap-tului cã un set de documente îi fuseserã tri-mise spre studiu cu o lunã înainte. Ridicându-se de pe scaun am înþeles cã audienþa luasesfârºit. L-am salutat, pãrãsind sala.

A doua zi, am apelat la alte foruri, pentrucã nu am stat aºteptând la un semen dezinte-resat de cultura românã, el fiind om de culturã!ºi, în sfârºit, problema universitãþii noastre afost rezolvatã.

Anii au trecut. Ironia sorþii. Dupã aproapeºapte ani urcam aceleaºi trepte, ale aceleiaºiinstituþii. Doamne, era cald, într-o frumoasãzi de sfârºit de iunie. Cineva în spatele meum-a strigat, m-am întors ºi am întrezãrit, printrecei care urcau treptele, un trup robust, obosit.Aºteptând pe cea care mã strigase, am urmã-rit pe cel ce cu ºapte ani în urmã suia zvelt,treptele acestei instituþii. De data acesta ceidoi agenþi de la intrare nu l-au mai bãgat înseamã ºi nu s-au mai rupt de ºale ca cei deacum ºapte ani în urmã, erau alþii ºi mult maitineri. Nici mãcar nu îl privirã fiind ocupaþicu un tabel pe care urmau sã-l semneze.

Am salutat pe cea care mã strigase, amschimbat douã vorbe ºi ne-am luat la reve-dere. Grãbit, am urcat treptele urmãrindu-lpe cel care cu ani în urmã era �cineva� înaceastã instituþie ºi care acum devenise unoarecare, ca toþi ceilalþi solicitanþi. A urcat laetajul unde cândva îºi avusese biroul, cu se-cretare ºi subalterni care roiau în jurul lui ºicare acum treceau, poate, pe lângã el, fãcân-du-se cã nu-l cunosc, cã anii au trecut ºi multes-au schimbat. S-a aºezat pe canapeaua dinholul de aºteptare unde se mai aflau încã treipersoane. Într-un timp scurt au mai apãrutdouã, unul tânãr ce nu avea mai mult de trei-zeci de ani iar celãlalt apropiindu-se de cinci-zeci de ani. Costumele pe care le purtau leevaluau funcþiile cu care sfidau pe toþi cei ceîndrãzneau a se ridica sã le stea în cale. Seapropiarã de birou ºi, când au intrat, sfidândpersoana semenului robust, care nãdãjduia

tãcut, bineînþeles cã primirea le-a fost pe mã-sura aºteptãrilor.

Timpul se scurgea greu. Groaznica aºtep-tare în zadar. Unul dintre cei care se afla pecanapea zise într-un târziu: Au funcþii sã re-zolve problemele instituþiilor care au nevoiede mâzgãlitura lor, nu de pierdere de timp.

Semenul oftã coborându-ºi privirea. Oareconºtientiza cã ºi el procedase cândva la fel,ignorându-i pe cei care smeriþi, îngenuncheaþi,veneau la el sã îi cerºeascã o audienþã ºi osemnãturã, care pe atunci valora foarte mult?Timpul, ce îþi rezervã timpul? Suntem frunzeîn vânt, figuri trufaºe. Ne distrugem unul pecelãlalt neavând remuºcãri. Ne batjocorim ºine umplem cu noroi nepãsându-ne de sufe-rinþele aproapelui nostru ºi, dupã toateacestea ne ascundem ca niºte nãpârci, atuncicând nu mai avem putere dându-ne victimeale unui sistem pe care cu toþii îl slujim, acelade ignorare ºi înfumurare peste mãsurã.

Sã nu uitãm cã murim duhnind a putrezi-ciune. Toþi avem acelaºi sfârºit.

Dupã aproape o orã de foiri ºi intrãri ladomnul ºef de departament, tânãra secretarãse arãtã zâmbitoare adresându-se celor carenervoºi aºteptau audienþele: Domnul secretarpãrãseºte instituþia ºi se întoarce peste o orã.

Cei prezenþi rãmaserã muþi uitându-seunul la celãlalt. Semenul s-a ridicat pornindspre treptele care duceau spre ieºirea dininstituþie. Cobora agale. Douã femei, carediscutau aprins, cu câte douã bibliorafturi înbraþe, trecuserã grãbite pe lângã bãtrân. Acestale observã ºi parcã vruse sã le spunã ceva.Se opri, însã cele douã femei nici nu-l bãgarãîn seamã, discuþia lor era mult mai importantãdecât depãnarea amintirilor bãtrânului pensi-onar. La vreo câþiva paºi, dupã ce semenuldãduse colþul treptelor, una se opri din dis-cuþie spunând: ªtii cine era? M-am fãcut cãnici nu-l vãd. Un nemernic. N-a mai murit�Cealaltã zâmbi amarnic, completând: Tu, dareu cã i-am fost în directã subordonare. Pentrufiecare existã un sfârºit. Nimeni nu stã pânãla moarte în vârful piramidei.

Abia atunci am înþeles cã evaluatorii noºtrisunt toþi cei cu care zi de zi intrãm în contact.Ne privim, vorbim unul cu celãlalt, de multeori dãm impresia cã suntem de acord cu ceeace face cel cu care convieþuim: familie, colegide ºcoalã, de serviciu, colaboratori ocazio-nali. Cât de falºi suntem.

Într-un tren Rapid ascultam istorisirea a

�Aminte[te-]i c# vei muri�Lucian-{tefan MURE{ANU


douã doamne, trecute cu mult peste patruzecide ani. Înconjurat de patru femei ºi un bãtrâ-nel nostim, pus pe glume, rãsfoiam o revistã.Însã, când povestea de viaþã a aceleia, carestãtea în dreptul ferestrei în direcþia opusãmersului trenului, începuse sã atragã atenþia,liniºtea se aºternu peste întreg compartimen-tul. Îºi depãna cazul cu voce tare întoarsãspre cea care o asculta ºi care se pãrea a-i fio cunoºtinþã veche, întâlnitã dupã un lungºir de ani de absenteism. Îl relatez ca pe unepisod de viaþã ieºit cu totul din comun ºi lacare te-ai fi aºteptat sã fie subiectul unui ro-man bestseller.

Suntem oameni ºi avem atâtea de ascunsunul faþã de celãlalt, atâtea de reproºat euluinostru pentru tot ceea ce facem de multe orifãrã a cugeta. Ce energii rãutãcioase ne împingsã încãlcãm legitatea binelui în favoarea rãu-lui. A fost un timp în urmã în care m-am între-bat îndelung de ce existã urã?... ªi mi-am rãs-puns dupã grele experienþe ale vieþii, pentrua se face echilibru între bine ºi rãu. Nimic nuexistã fãrã echilibru, totul este drãmuit pentrufiecare dintre noi. Gândurile sunt energii caretransformã în materie bucuriile, pedepsele.Le primim dupã fapte. Ura întunecã, bunãta-tea lumineazã. Câtã strâmbãciune ºi urâþenieatâta frumuseþe ºi bunãtate. Echilibrul acestaîl avem de la începuturi, Abel ºi Cain. Uradoboarã, bunãtatea ridicã.

Am trãit împreunã cu el douãzeci ºi unude ani. L-am lãsat sã se apropie de mine, desufletul meu, sã-mi pãtrundã în inimã ºi�,în liniºtea care acoperise compartimentul ceiprezenþi ridicarã sprâncenele ca semn cã aº-teptau nerãbdãtori firul povestirii. Femeia nuavea în faþa ei decât pe cea cãreia îi relata celetrãite cu bãrbatul pe care, am înþeles mai târ-ziu, o pãrãsise. Pentru ea, noi, ceilalþi, nici nuexistam. Povestirea continuã: mi-a distruscei mai frumoºi ani ai vieþii mele. Bãtrânulîºi permise sã intervinã: sunteþi încã destulde tânãrã�Se fãcu o pauzã scurtã dupã care,privindu-l, femeia continuã: în comparaþiecu vârsta dumneavoastrã. La patruzeci ºiºapte de ani, nu mai sunt atât de tânãrã încâtsã reîncep o cãsnicie. Mi-am format tabie-turi, curiozitãþi ale vârstei, multe s-au schim-bat în douãzeci ºi unu de ani. Ea de fapt ºtiacã noi, cei prezenþi, o ascultãm, cu vrerea saufãrã vrerea ei, altfel, discuþia cu partenera dedialog s-ar fi desfãºurat în ºoaptã sau peculoar. Ce aºtepta aceastã doamnã de la noi?

Se întoarse în vechea poziþie cãtre ceacãreia îi vorbea, continuând: Tot ceea ce mi-a revenit mie, dupã moartea pãrinþilor mei,a intrat ºi în posesia lui. Nimic nu mai eraal meu ºi am crezut în el. În liniºtea lui, devreo zece ani începuse sã-ºi punã de-o parte

bani, fãrã sã ºtiu, sã-i prospere firma pecare, de altfel, el nu avea decât puþin bãgatîn ea, toþi erau ai celor doi parteneri, cucare copilãrise ºi pe care i-a îndatorat. Unuls-a sinucis iar celãlalt a plecat în Canada,trimiþându-i, ca un naiv, bani pentru deschi-derea liniilor de producþie. Îl minþea cã adeschis douã mici întreprinderi de mobilãconfecþionatã din rãchitã, ºi cã în curândîi va trimite în Canada prima producþie.Banii ºi i-a pus într-o bancã din Occidentºi, când a terminat cu mine, a dispãrut pentrutotdeauna. A girat cu casa fãrã ºtiu, a scosbanii din bancã, bani rezultaþi din vânzareacaselor pãrinþilor mei, bani mulþi. Doamnacare se afla în dreapta bãtrânului, înspre uºã,pe aceeaºi linie de canapele cu mine, în di-recþia mersului trenului, þinu sã o întrebe: Nuaveþi copii?, rãspunsul sosi imediat: nu. Sepurta atât de frumos cu mine încât nu amputut bãnui niciodatã cã în adâncul inimiisale ascundea atâta nimicnicie, atâta fãþãr-nicie. Cu nimic nu s-a dat de gol. Îmi vorbeaatât de frumos încât m-a fãcut sã-i dãruiesctotul, rãmânând pe drumuri� Se fãcu liniºte.Nimeni nu dorea sã întrebe nimic. Femeiacontinuã dar de astã datã privirea ei se în-dreptã spre mine, care ºedeam vis-a-vis deea: Poate mã întrebaþi de ce a plecat? Pentrucã ura lui faþã de tatãl meu, care avea ofuncþie ºi care s-a opus cãsãtoriei noastre,nu a încetat niciodatã. Îmi spunea când aveaprilejul: �trebuie sã sufere ºi taicã-tu�, dupãcare zâmbea sãrutându-mã pe obraz. Eu oluam drept o glumã ºi spuneam: nu mai firãu. El îmi rãspundea, râzând: din asta mãhrãnesc. Bãtrânul întrebã: ªi nu v-aþi datseama din nimic cã e un om malefic? Femeiarãspunse: Nu, din nimic. Bãtrânul continuã:spuneaþi cã tatãl dumneavoastrã a avut ofuncþie� onorabilã, nu l-a simþit cu nimic?Cum se comporta faþã de el? Femeia lãsãprivirea în pãmânt, pentru prima datã de cândîncepuse povestirea oftã greu, foarte greu.Îºi ridicã privirea fãrã sã ne vadã, continuând:

în douãzeci ºi unu de ani nu s-au vãzut decâtde douã ori. S-a tot dus pe unde a lucrat sãîl ajute în privinþa mea. Lumea îl uitase, seschimbaserã multe. Mi-am lãsat serviciulpentru firma la care credeam cã lucreazãpentru noi, alergând cu contracte prin þarãºi�în realitate eram un pion de la care ascos toate economiile pãrinþilor mei. El nuavea familie? Se auzi vocea femeii care o as-cultase cu multã atenþie din dreapta bãtrâ-nului. Rãspunsul sosi: nu, o familie s-ar fiputut sã aibã dar despre ea nu mi-a vorbitniciodatã. Îmi spunea mereu cã este singurpe acest pãmânt care nu este al lui. Atunciam zâmbit iar ea m-a observat. M-a urmãritcu coada ochiului pe tot parcursul completã-rilor celorlalþi. Când am simþit oboseala mi-am lãsat capul pe una dintre tetierele scau-nului ºi am adormit. Tangajul trenului, discu-þiile celor care nu mai conteneau m-au trezitdupã un timp. Mai aveam puþin pânã la desti-naþie aºa cã toþi începuserã sã se pregãteascãde coborâre. Mã întinsesem sã-mi iau bagajulcând cea cu care se însoþise i se adresã penumele de familie, un nume care-mi sunã des-tul de cunoscut. M-am întors ºi am îndrãznitsã o întreb: Sunteþi fiica fostului�de la De-partamentul de Stat?... Ea ridicã privirea dela bagajele pe care tocmai ºi le aºezase pecanapea schiþând un semn de întrebare: L-aþi cunoscut pe tata? I-am rãspuns scurt: Da.A mai vrut sã spunã ceva dar cei din com-partiment s-au pus în miºcare înaintând sprecoborâre.

Pe peron am urmãrit-o pânã când a dispã-rut în mulþime. Avea acelaºi mers ca al tatãluisãu ºi, acum, dupã ce aflasem cã ea este fiicacelui pe care îl cunoscusem, întâmplãtor, într-o ocazie nefericitã, îi vedeam asemãnãrile ºivocea era a ºefului aceluia care, în urmã cuani, mi-a dat o rezoluþie seacã, nu numai mie,ci ºi altor petenþi care plecau de la el nemulþu-miþi de rãspunsurile lui.

Câtor oameni le este dat sã trãiascã astfelde istorii ca accea pe care am trãit-o eu!


Florin Mãceºanu - Casa pãrinteascã


Pe mulþi i-a surprins spiritulenciclopedic al lui Mihai Emi-nescu, care a cuprins arii vasteale culturii. Geniul eminescian s-a manifestat cu plenitudine în do-meniul filosofiei, istoriei, lingvis-ticii, economiei politice ºi altele,fãrã a ocoli ºtiinþele juridice. Mãr-turii în acest sens sunt numeroa-sele articole publicate, mai alesîn ziarul �Timpul�.

Dar sã enumerãm câteva dinsursele formãrii intelectuale alepoetului nostru naþional.

A fost pasionat pentru muncade documentare, încã din peri-oada preuniversitarã. La biblio-teca gimnazialã de la Cernãuþi astudiat multe traduceri, printrecare tratatul lui Baumeister�Dreptul natural�, tradus de Sa-muil Micu-Klain, devenit �Legilefirii etice ºi politice� sau �Filo-sofia cea lucrãtoare�.

La Universitatea din Viena s-a înscris la Facultatea de Filo-sofie unde a frecventat cursurilelui Robert Zimmerman, TeodorVogt, Karl Sigmund Barach-Rappaport ºi alþii. În semestrulde iarnã 1871/1872 ºi în cel devarã din 1872 ,la Facultatea deDrept pe care o frecventa, totacum, ºi Ioan Slavici, cel maiapropiat prieten al sãu, încã dintimpul studiilor de la Viena. Pro-

Ion M. UNGUREANUEminescu [i t#r@mul dreptului

fesorii sãi de la Filosofie predaucursuri ºi la Facultatea de Dreptºi venea sã-i asculte ºi aci. La Dreptse preda Dreptul Roman de cãtreRudolfIhering, Dreptul Finanþe-lor de cãtre Lorenz Stein, Jurna-listica englezã ºi germanã (des-pre ultima, chiar poetul face refe-rire în manuscrisul 2291, 3). Emi-nescu a mai fãcut referire la uneleidei ale lui Hegel din �FilosofiaDreptului�.

Iatã o referire a lui Ioan Sla-vici: �Pe când eu eram plin depandecte, de canoane ºi de insti-tuþiuni medievale, Eminescu eraplin de filosofiile de tot felul ºidacã eu eram tare în materia mea,Eminescu era tare în argumenta-þiune ºi rãmânea învingãtor chiarºi atunci când discutam asupradreptului, încât îmi rãmânea în-totdeauna impresiunea cã el nucunoaºte dreptul deopotrivã cumine, dar îl înþelege mai bine ºijudecã în materie de drept maisigur ºi mai bine ca mine�1

Studiul dreptului, de cãtreEminescu, a fost continuat ºi du-pã perioada universitarã. A stu-diat �De l�esprit des lois� (�Spi-ritul legilor�) de Montesquieu, la

care face referire în unele din ma-nuscrise. Dupã ce studiazã �Câ-teva obsevaþiuni asupra legisla-þiunii ºi organizãrii judiciare� alui G. Mârzescu, va face uneleaprecieri pertinente despre ma-gistraturã, în ziarul �Timpul� din27 septembrie 1881. Tot în �Tim-

pul� din 17 decembrie 1882, scoa-te în evidenþã necesitatea ca de-lictele de presã sã fie mai întâi re-zolvate de cãtre curtea cu juraþiºi apoi de tribunale.

Sunt cunoscute ºi alte con-tacte ale lui Eminescu cu proble-mele juridice, despre care vommai reveni cu alte ocazii. Dar, unfapt, mai puþin cunoscut, meritãatenþia. În perioada octombrie1864 - februarie 1865, Mihai Emi-

nescu a fost practicant la Tribu-nalul din Botoºani, Redau conþi-nutul cererii de încadrare: �Dom-nule Preºedinte, Având dorinþade a servi în cancelaria onorabi-lului tribunal la care Domnia-Voastrã presidaþi, vã rog sã bine-voiþi a me prenumera între prac-ticanþi. Crededu, domnule Preºe-dinte, cã-mi veþi aproba cerereamea, vã rogu sã bine-voiþi a primiasigurarea profundului meu res-pectu. Mihai Eminovici 864, Oc-tombrie în 4 dille�. Dupã aproba-rea cererii, Eminescu a lucrat câ-teva luni ca practicant, perioadaîn care a fost remarcat rapid deconducerea tribunalului, motivpentru care a fost promovat co-pist la Comitetul Permanent al ju-deþului Botoºani.

Sesiunea din martie 1877 îl in-clude pe Mihai Eminescu, juratla Curtea de Juraþi din Iaºi.

Desigur, cã aceastã experien-þã, din timpul adolescenþei, îl vadetermina, în perioada universi-tarã, cât ºi dupã, sã-ºi îmbogã-þeascã cunoºtinþele din dome-niul dreptului.

În scurta sa viaþã, Mihai Emi-nescu ne-a dãruit, nouã româ-nilor, o identitate scumpã, printot ce a creat ºi în tot ce a între-prins, fiind cãlãuzit de spirituldreptãþii.

1 Ioan Slavici, Opere, IX Memo-rialisticã, pag. 610.

Am rãmas un fidel cititor de poezie scrisãde tineri ºi pot spune cã �fenomenul douã-miist� îmi este cunoscut în toate manifestãrilelui, precum îmi este cunoscut ºi cel post-douãmiist, de care critica literarã încã nu s-aocupat în mod serios. Ca în orice curent gene-raþionist, puþini sunt autorii care au o perso-nalitate creatoare, un stil bine definit, puþinse rup de mulþimea de �practicanþi� ai scrisu-lui, de �pluton�. Cei mulþi, din �pluton�, aurãmas undeva în �Valea Plângerii�, în cãutareaidentitãþii...

De mai bine de ºase luni citesc poeziatânãrului Ionuþ Caragea, un poet care nuseamãnã la scriiturã cu nimeni. Comunicãmaproape zilnic; Ionuþ scrie poezie aproapezilnic, cu o fervoare aproape religioasã, de

sacerdot, ºi mã pot mândri cã sunt printreprimii cititori ai poemelor noi. Pot spune, fãrãsã greºesc, cã poezia lui Caragea nu seamãnãcu a cuiva. Fiecare poem are imagini ºi ideiproaspete, genuine, care pe mine ºi nu numaipe mine, mã uimesc. Sacrul ºi profanul, eterni-tatea ºi durata trec dintr-un poem în altul,dintr-o ipostazã în altã ipostazã, încât ai sen-zaþia cã asiºti la efortul tainic ºi ocult al unuialchimist al cuvintelor. Adesea mã întreb câtva rezista athanorul lãuntric al poetului, când�va fi luat în primire� de manierism, de auto-pastiºare. Greu de rãspuns, câtã vreme poetulpare sã fi înþeles argheziana sintagmã �cu-vinte potrivite� ºi câtã vreme lucreazã subspecia ei, neobosit ºi cu aceeaºi prospeþime.

Aurel SIBICEANU Ionu] CARAGEA � poezia ca �absen]#a ceea ce suntem�

Spune poetul undeva: �i-am dat iubirii tot ceaveam�. Câtã vreme poetul va îndestula iu-birea cu viaþa sa, cu bucuriile simple ºi ome-neºti, va deþine ºi dreptul inalienabil de amãrturisi frumuseþea.

O carte a poetului se cheamã �Absenþa aceea ce suntem�. Cred cã în vremurile dinurmã, informatizate pânã la frig ºi care, para-doxal, au schematizat relaþiile inter-umane,aceastã absenþã din fiinþa noastrã consis-tentã este poezia. Redobândirea poeziei cadimensiune sacrã a omului este ocupaþia,profesia de cãpãtâi a lui Ionuþ Caragea, estecondiþia ºi raþiunea sa de a exista, amintitoarede fervoarea cu care Petre Þuþea afirma cãeste de profesie român.


Sã stai sã-þi plângi propria-þi moarte ojumãtate de zi, sã te îmbãrbãtezi în cealaltãjumãtate ºi apoi sã nu mai mori. Când o sãcrezi cã vei muri altã datã iar o sã plângi celpuþin douã ore apoi iar o sã te îmbãrbãtezi ºia doua zi o sa te consternezi în faþa faptuluicã te trezeºti ºi eºti încã viu.

Am cunoscut odatã un dirijor de la Sibiucare ºi-a plãnuit minuþios înmormântarea. Aangajat chiar ºi o cântãreaþã care sã-i triluieOtci Ciornãe în timp ce coºciugul se lasã pur-tat de sforile de paraºutã în mormânt. A aº-teptat o sãptãmânã ºi n-a mai murit. Apoi mis-a confesat: �Sunt un bou! ªi Svetlana astae cea mai mare curvã pe care am întâlnit-o!Mã crezi cã nu am încredere sã o las sã beaapã din cãnile mele?! I-am zis: Te duci la Chi-ºinãu la tine ºi te spovedeºti ºi te grijeºti. Eudin cauza ta nu pot sã mor! Eºti prea spurcatãsã produci moarte! Într-adevãr, ai o voce devrabie proaspãt ouatã, dar miroºi a cernea-lã... ciernialã cum îi ziceþi voi! ªi a plecatsepia... Mi-au rãmas de la ea doar trei de binesacadaþi, pronunþaþi mai mult din comple-zenþã la fiecare orgasm mãrturisit al meu, dinsãptãmâna aºa zisei morþi a mea: ghini...ghini... ghini!...

� Eºti prost, bã! l-am certat eu. Trebuiasã te porþi mai cuviincios. Eºti un om al muzi-cii ºi nu ºtii nimic despre muzica vieþii!... Aichemat o lãutãroaicã sã te colinde în timp cezbori alene, uºor, ca o unghie tãiatã din carne,spre locul numit Iadul Muzicii.

� Pãi...� Pãi... nimic! l-am întrerupt eu. ªi acolo...

Stai sã mai iau o gurã! ...ºi acolo vei întâlnitoþi fãtãlãii creatori, toþi derbedeii creaþiei,toatã torcida moralã a lãutãriei: þambale, cla-rinete ºi, bineînþeles, fetele cu tinereþea scurtãpe care le-ai minþit cã nu eºti însurat deºi peun picior eºti mai grizonant decât pe celãlalt.Domne! Pe piept îþi atârnã harta fizicã a Gro-enlandei din fire albe ºi þie îþi arde de Luminiþeruseºti.

� ªi dacã am, ce?!... Nu am ºi eu dreptulla iubire? Mereu am iubit ieftin. M-am zgârcit.

Mãcar acum sã mã lãfãi ºi eu în scumpeturi.Auzi?! Sub bagheta lui Paul Voicu... ªi în ba-gheta lui... Nimic. E moartã... Abia aºtept sã-mi spunã cineva: Voicule! Bagheta ta... s-aoprit ºi nu mai vrea!

� Pãcat de ea! am spus eu râzând.� Pãcat!... Eram bun, bã! Dirijam o uver-

turã cu o þigarã aprinsã! ªi tot mai rãmâneaun fum din ea! Ce vremuri!... Micul Haydn...Aºa mi se spunea odatã. Dar de ce-þi spuneu þie, bã? Ne cunoaºtem cumva? Eu ºtiu ceporeclã ai!... Eºti cumva �Subsemnatul� ?

� În nici un caz. Sunt de la Direcþia Mãr-furi. Am cântat ºi eu în Orchestra Armatei.

� Ai cântat ºi tu... Spune-le, bã! Crezi cãmi-e fricã? Nu mi-e fricã.

� De ce?� De ce?! Pentru cã stau la etajul patru ºi

am igrasie. La mine în Sibiu securiºtii nu potsã urce pânã la patru pentru cã sunt preagraºi. Curg apele de pe ei. Se pun în faþa ca-mionului cu salam, îl opresc ºi înfulecã. Cumvedeam pe unul mirosind a tobã... era clar.Dar tu eºti agil ca o pisicuþã, domnule Ukaz...sau Caucaz. Mãnânci plante, ai? E bine. Ebine, sã ºtii! Gheara florei a pierdut teren darva învinge...

� Eºti pierdut! ªi cum spuneam... În IadulMuzicii vei mai fi tu, Haydn, Chopin ºi CarlOrff! O sã vã amestece Dracu ca pe plastilinãºi nara ta dreaptã o sã ajungã lângã premo-larul 21 al polonezului.

� Nu o sã-mi rãmânã în mormânt decât 17oase mari, 64 mai mici, dar vizibile ºi 3 pietrecalcaroase scãpate prin încreþire de rinichiimei puturoºi. Le simt înþepãturile ori de câteori mã chemã vreo fãrâmã de somn la el. ªi defiecare datã trebuie sã mã milogesc de ele cade niºte bivoliþe îndãrãtnice sã mã lase mãcarsã adorm. Dacã reuºesc sã adorm s-a terminatcu chinul. Durerea se transformã în vis ºi în-þepãturile ºi poticnirile din rinichi se trans-formã în ciupiturile Svetlanei. ªi eu o rog, oînjur, ba îi mai ard ºi o palmã - blândã ce-idrept - dar ea tot de aceeaºi zonã sensibilãse agaþã. ªi îi spun:

� Dar de obraji de ce nu mã iei? De undeai ghicit tu cã tocmai acolo mã doare ?! Cineþi-a spus? ªi ea râde. ªi când râde scoate laivealã niºte dinþi drepþi, dar care nu se po-trivesc deloc cu simetria ei esticã ºi devineuºor mai urâtã decât frumoasã.

� Ce-mi dai sã-þi spun? mã întreabã ea.� Îþi dau ce vrei... numai de mi-ai mãcina

bolovanii ãºtia din mine. Dar ce sã macinitu?!... Nu mai macini nimic! Acum decât mace-rezi! i-am zis eu. Aºa am cunoscut-o de la unlipovean: Svetlana - moarã de bãrbaþi. ªi totnu-mi spui?! o reped eu. De unde ºtii ce mãdoare?

� Eºti prost la femei! D-aia! ªi de câteori eºti gol ºi te ridici din pat ºi apoi te în-torci vijelios - ca un veritabil lac de sudoare- ºi încerci sã te cãzneºti deasupra mea, cevase aprinde în tine. Parcã e un cremene, oscânteie ºi când te înþeapã te schimoseºtica un copil înfometat la o þâþã acrã. ªiatunci când eºti cel mai adânc în mine, mãstrãduiesc sã ajung acolo cu palma dreaptãºi sã ºtrangulez cu mâna mea licuriciul ãlablestemat care-mi distrage atenþia de laplãcere ºi îmi deranjeazã ºi mie ochii.

� ªi avea dreptate. În partea stângã aiamare o mãcina pe cea micã, pentru cã aºa de-venise micã. Acum nu prea mã mai doare.Piatra micã a devenit satelitul celei mari ºigraviteazã acum în jurul ei. Miºcarea ei derevoluþie e aproape insesizabilã pentru rini-chiul meu.

� Ai dreptate... domnu� Paul! Te-ai îmbã-tat, dar ai dreptate! Dar oare aºa o fi ºi cu Pã-mântul? În ce dracu� de rinichi o-m sta noi?Ce animal, ce fiinþã secretoasã ne-ar folosinouã planeta pentru drenajul ºi selecþia urinei?

� Sincer... Nu ºtiu! ªi nici dacã aº ºti nuaº fi sigur cã ºtiu!... ªi cu ce scop mã întrebi?Bããã! Sã nu mã crezi prost! Crezi cã nu îþiºtiu porecla? se rãsti muzicianul.

� Nu asta era problema. Pe mine mã inte-reseazã dacã fiinþa pe rinichiul cãreia parazi-teazã planeta noastrã e bãrbat sau femeie. Înnici un caz nu vreau sã ajut o femeie sã urineze.

� Nici nu ar avea nevoie. Oricum la eleuretra e foarte scurtã.

� Nici de asta nu este vorba. E vorba delogicã. E vorba de locul în care trãim. Deexemplu noi acum stãm în oraºe femei. Ce eTimiºoara? E femeie, nu?! Ce e Craiova?! DeConstanþa nici nu mai vorbesc. E femeie, nu?!Brãila e curvã ºi deci tot femeie... ªi mai sunt!...

� Am înþeles. Mi-e foarte sigur ºi claracum. Sunt femei... adicã de genul feminin.O Craiovã... douã Craiove, o Securitate...douã Securitãþi. Pe când Bucureºtiul!... Bu-cureºtiul e bãrbat în toatã regula. Ce-i drept...mai jigãrit, dar e bãrbat. Aa...? Pãi ºi cândsunt între localitãþi... unde sunt? În femeiesau în bãrbat?

� Eºti în femeie. Nu ai cum sã scapi, amconfirmat eu.

� Pãi cum?! Ies din Timiºoara ºi nu maisunt în femeie, nu?!...

� Eºti în România ºi prin urmare tot înfemeie eºti...

Liviu ANDREI Hotel Cucu

Florin Mãceºanu - Copilul din vis


Liviu OFILEANU

�Nu \nchide ochii, Tatiana�

Aflatã deja la a treia lansarede carte (dupã �Dialog cu sufle-tul�, �Realitate prematurã�, am-bele apãrute în 2007), PatriciaLidia revine cu un alt volum -�Nu închide ochii, Tatiana�,Editura Eurobook, Iaºi, 2009,carte prezentatã elogios de d-naCornelia Bãlan Pop: �Poemele secompleteazã paginã cu paginã,se susþin într-o lipsã totalã defrazã complicatã. De aici ºi o strã-lucire a lor în universul întrebã-rilor. Clarice ºi Tatiana ºi Patricia-Lidia sunt poezie, discret decorpoematic ºi o rarã savoare�, (dinprefaþa Cine este tatiana saudramatismul ludic, p. 5). În aldoilea volum, Daniel-DumitruDarie este la fel de generos:�...Har ºi luminã divinã, realism

ºi pragmatism constructiv, aces-tea sunt cele ce o caracterizeazãpe Patricia Lidia�, (din prefaþacãrþii �Realitate prematurã�, Ed.3 D, Drobeta Turnu-Severin). ªi,nu la urmã, chiar autoarea se re-comandã în �cuvânt înainte� ºi�epilog confesiv�, de unde citãm:�Se întâmplã ca persoane care numã cunosc bine sã îmi spunã cãsunt �naivã� sau �copil�. Pledeznevonovatã�, (Prin meandreletimpului, p. 12); ºi ceva din fi-nal: �Nu, tatiana nu existã... e doaro proiecþie a ceea ce am vrut eusã fiu la un moment dat...�, (Epi-log confesiv, p. 113). În poemede curtare a dragostei divine, re-member al copilãriei ºi vieþii afec-tive, poeta aºterne versuri nepro-blematice cu pretenþia unor sen-tinþe ºi fãrã a cãuta o desfãºurarelipsitã de cliºee; vorbim de o po-etã în formare, ale cãrei apetenþecãtre poezia sentimental-simplis-tã sunt încã destul de tuºate, li-rismul de tip romantic fiind pre-zent de la o paginã la alta, ºi pro-babil lecturile din simboliºtii ro-mâni, sau sentimentalul Ion Mi-nulescu îºi pun aici amprenta lortutelarã: �Andante, allegro, lento.../ numele tãu îmi suna mereu îngând...// Andante, allegro, lento.../ Sub genele mele pierdeam no-þiunea timpului.// Visam un sãrut

promis.../ Din cupa Evei îl sor-beam./ Se rãzvrãteau palide um-bre.../ Andante, allegro, lento...// Andante, allegro, lento.../ Întrepalmele noastre,/ o întreagã lume.// Între buzele noastre,/ o întrea-gã simfonie.// Între trupurilenoastre,/ un asfinþit...// Þi-amspus: �ªi mie îmi este teamã...�/Mi-ai spus: �ªi eu te iubesc...�/Andante, allegro, lento...// An-dante, allegro, lento.../ Nu maicred în cuvinte.// nici în sunete,/nici în culori,/ nici în imagini.../Nu mai cred în nefericirile co-lective,/ în respiraþia deºartã asufletului/ îngenuncheat,/ în ver-sul patetic ºi iluzionat...// Nu maisunt doar un tigru al disperãrii.//Sunt doar eu...// Andante, alle-gro, lento...�, (Andante, allegro,lento, p. 80).

Nu ºtim cum aratã textele dinprimul volum, citindu-le însã peurmãtoarele, putem afirma cu cer-titudine cã aceastã autoare areºanse sã devinã ceea ce ºi este:o Poetã. În versuri diluate ºi cu�pauze de tãcere�, autoarea ple-deazã pentru monologul frustrat,de la erosul învãpãiat, inima rã-nitã ºi credinþa devotatã care de-vin monede de schimb în socie-tatea bulversantã, pânã la singu-rãtatea apãsãtoare... Aceasta dinurmã o determinã sã facã apel la

imaginaþie, ºi astfel apar perso-najele Clarice ºi Tatiana, identitãþifragmentate ºi realcãtuite într-unspaþiu psihologic compensator-revitalizant. Însã evadarea ro-manticã prin ochii acestor perso-naje neconturate, care nu deþinºarmul celor reale, nu se poaterealiza de un cititor fidel �lecturi-lor la zi� - în plus, acesta rãmânecu convingerea cã i s-a servit unkitsch cu bunã ºtiinþã - spunemacest lucru conform afirmaþiilorautoarei, care îi pune la zid pe cei�atoateºtiutori�...

Dar, cum stângãciile cenacli-ere sunt vizibile ºi versuri bunestau alãturi de cele de umpluturãîn mai multe poeme, ºi pentru aavea acces în Agora poeziei valo-roase - e de dorit ca Patricia Lidiasã-ºi refuze o vreme bucuriaacestei naivitãþi redundante, sãdeschidã ochii la poezia scrisãde poetele din ultimul val; sausã bifeze cãsuþa cu �poeþi la grã-madã�...

C#r]i primite la redac]ie

Marian Malciu - Femeia,eterna iubire, Ed. Alutus, 2008

Marian Malciu - Ispita,Ed. SimArt, 2009

Georgeta Nedelcu - De vorbãcu sufletul, Ed. Contrafort, 2010

Georgeta Nedelcu - Destinul,o scuzã, Ed. Contrafort, 2010


Oricând, în oricare colþ al pã-mântului ai fi, sau în orice limbãai ºopti, iubirea este aceeaºi: unsimbol, un dar, un adevãr, o lu-minã, o cale spre autocunoaºteresau poate fi - uneori - nimic dintoate acestea. Încãrcatã de astfelde sensuri este ºi cartea de de-but a poetei Ramona-SandrinaIlie, care doreºte a fi recunoscutãsub pseudonimul literar de LadyAllia. Cartea (160 pagini) estepublicatã de editura Etnous dinBraºov, 2010. O scurtã prezentarea rosturilor acestei cãrþi este fã-cutã de însãºi autoarea cãrþii, ca-re declarã: �Întotdeauna mi-amdorit sã împart bucãþi din su-fletul meu, din gândurile mele,din mine, celor care ºi-au doritsã le citeascã regãsind în eleamintiri, iubiri, gânduri demultuitate sau pe ei înºiºi, altfel de-cât poate ºi-au închipuit cã îºipot fi. Nu am reuºit întotdeaunaºi astfel am învãþat cã nu am sãpot scrie pentru toþi oamenii,dar am fost nespus de fericitãcând mi-am dat seama cã nu enevoie sã scriu pentru toþi, cidoar pentru cei care au nevoiesã regãseascã frânturi din ei însufletul altcuiva, iar aceastã în-tâmplare fericitã sã se trans-forme într-o poveste cu oameniºi iubire�. Ce poate fi mai frumosdecât sã-þi doreºti sã faci din sen-timentele tale - o modalitate dea-i determina pe ceilalþi sã-ºi per-ceapã propriile trãiri ºi sã se regã-seascã în eclecticul sentiment ca-re înalþã ºi construieºte: iubirea?Deºi semiotica iubirii este vastã,

trebuie sã recunoaºtem cã marea(pe care o poartã omul în suflet)nu este întotdeauna calmã ºi sã-getatã de zborul lin al pescãru-ºilor. Alteori poate genera valuriuriaºe, care sã distrugã ºi trans-forme totul în pustiu. Demn deremarcat este faptul cã, nu despreaceastã dragoste distrugãtoaredoreºte sã ne vorbeascã poeta,ci despre dragostea purã, o dra-goste care înalþã, zideºte ºi carene face cu adevãrat oameni.

Titlul cãrþii are o semnificaþieaparte. �Farul� este sclipirea deluminã cãtre care tinde sufletulpoetei, de-a lungul unei cãlãtoriicare o va purta pânã la �capãtultuturor lumilor � sale. Lady Alliase dovedeºte un rafinat cunos-cãtor al îmbinãrii sensurilor iubiriicu cele ale unui eros pur, fãrã nicicea mai micã urmã de vulgaritate.Cele nouãzeci ºi unu de poeme,te inspirã ºi te poartã tot maiadânc în universul liric, care nupare nicidecum al unei poete a-flate la debut. Se spune cã poeziaeste apanajul tinereþii ºi cã prozaeste semnul maturitãþii. Acest lu-cru este reconfirmat ºi de efer-vescenta tinereþe a autoarei care,prin iubire, împãrtãºeºte celor dinjur din preaplinul sãu. Se maispune despre poet cã este �unanimal marin, ce trãieºte pe uscatºi vrea mereu sã zboare�. Veþi în-tâlni pe parcursul prezentei scri-eri toate elementele acestei lu-dice definiþii. Poeta ne �poartã�spre adâncimile unei mãri albas-tre, calcând apoi cu sfialã pe�plaja� sentimentelor, pe care de-

Gheorghe A. STROIA

seori ºtie sã le înaripeze. Carteaeste dedicatã soþului sãu - �farul�care îi împãrtãºeºte lumina, îiaduce echilibru ºi speranþã. Poe-mele din carte sunt strigãtele unuiom plin de iubire ºi pentru care,singura cale de salvgardare estecertitudinea împãrtãºirii acesteiacu persoana iubitã. Începutulunora dintre scrieri este uneoriceþos, difuz, pornind tocmai dela aceste incertitudini. De fiecaredatã poeta se asigurã (cel maiadesea - interogativ) cã iubireaei este împãrtãºitã: �M-am trezitîn mâlul umed al unei fântâni/ea se închidea peste tot în jurulmeu, mã strângea/ ºi-mi smulgeaaerul. O simþeam asemenea uneimâini/ uriaºe/ care intra pe gâ-tul meu ºi îmi strângea inima,/plãmânii/ scoþând afarã din mi-ne tot aerul/ ºi viaþa...� Parcur-gând labirinturile incertitudinii,tocmai pentru a amplifica frumu-seþea sentimentelor trãite, LadyAllia ajunge în final la luminã,acolo unde mâlul se transformãîn �apa fântânii� (Fântâna).

�Metafizicul� personaj al cãr-þii este IUBIREA însãºi, careuneºte cele douã jumãtãþi alesale printr-o asociere de tip re-flexiv. Aceste asocieri nu sunt în-totdeauna însã, dintre cele maifericite, ca de exemplu: �mã râzi�,�sã mã þii þie�, �mi-am fost�, �teºoptesc�, �mi-ai crescut�. Versi-ficaþia (uneori clasicã: �De nordla drum lung��, alteori modernã:�Omule cititor�) este a unei po-ezii cu accente romantice. Se in-sistã pe una din temele poetice

�consistente�, utilizatã încã de laînceputurile omenirii: IUBIREA.Prin Iubire, omul a devenit Om.Prin iubire, Omul s-a cunoscutpe sine ºi a simþit nevoia sã se�dãruiascã�. Asemãnarea perso-najului feminin din carte cu cel alreginei Damayanti din binecu-noscuta epopee indianã �Ma-habharatha�, confirmã perenita-tea sentimentului, care este apa-rent fragil ºi uºor de spulberat.�Ea� este atât de frumoasã, încât�Farul� se identificã cu propria-ipersoanã: �seara, când mã dez-brac de mine/�ºi rãmân doar ofemeie cu fruntea seninã/pieptulmi se dã la o parte asemeneaunei cortine,/ iar tu ieºi/ învã-luindu-mã în tine, departe delumea/ dezlãnþuitã în care eu/uneori mã pierd� (Dincolo detoate). Asemenea trãirilor epo-peice, pentru împãrtãºirea iubiriisale - poeta alege Omul (accep-tându-i calitãþile ºi �valorizându-i� defectele) în detrimentul Zeu-lui, care-i poate oferi (în schimb)nemurirea.

Chiar dacã poemele cãrþiisunt preponderent dedicate uneipersoane anume, Lady Allia sedovedeºte a fi o poetã perspica-ce. Ea pãstreazã un �strop� deiubire pentru oameni, aceastãiubire înnobilându-i sufletul ºiatingând-o cu petalele melanco-liei. O astfel de iubire, �desecre-tizatã�, este cea pentru cititorulsãu. Deºi nu-i cunoaºte chipul -ea ºi-l imagineazã. Deºi nu e ocertitudine - ea îl invitã, plinã detandreþe, într-o cãlãtorie prin su-fletul sãu generos: �Uneori, numereu/ reuºesc/ reuºesc sã teiau de mânã prin sufletul meu,/sã-þi arãt ferestre nebãnuite/alteori..., nu pot sã rostescnimic/ decât un gând bun laceas de searã/ sã þi-l pui la re-verul tâmplei/ ca pe un sãrut deþigancã// omule drag,/ omul

�Farul de la cap#tul tuturor lumilor mele�sau

�O eclectic# poveste cu oameni [i iubire�

continuare în pag. 58Florin Mãceºanu - Liliac


Viorel ROMAN (Bremen, Germania) Statul la romani

în caz contrar el îºi pierde legiti-mitatea. În vremea Mântuitoruluiexistau opt imperii. Azi, Romacreºtinã a cucerit lumea.

De douã milenii, lumea e îm-pãrþitã în Imperiu, Limes ºi Bar-bari. Primul dã tonul ºi este aziLumea I, dezvoltatã, occidentalã,UE/USA/NATO/OECD. Limesuleste Lumea II, în curs de dezvol-tare la periferia Imperiului. Bar-barii sunt Lumea III, veºnic sub-dezvoltaþi ºi subvenþionaþi.

Sfântul Imperiu Roman, Uni-unea Europeanã, Lumea I, dez-voltatã, garanteazã drepturileomului: Libertate, Dreptate ºiPace, model de urmat pentrutoatã lumea, chiar ºi pentru ceide altã credinþã. Valorile, normelecreºtine sunt percepute ºi pro-movate azi ca standarde de civi-lizaþie universalã.

Între Sfântul Imperiu ºi Bar-bari, greco-ortodocºii au dezvol-tat o culturã, civilizaþie de Limesgreu de integrat de imperiali. Deaceea, statele de la Limes, careînconjoarã Imperiul trebuie sã sedecidã de partea cui sunt. Româ-nia ºi Moldova sunt la Limes.Care sunt perspectivele lor.

De la Roma la Moscova(a III-a Romã)Romanii, urmaºii Imperiului

Roman de Apus, pierd legãturacu Roma (395), iar dupã MareaSchismã (1054) greco-slavii le-auimpus o ierarhie ortodoxã anti-latinã, contra naturii lor. Aºa auajuns romanii în afara normelorºi valorilor Imperiului. Ei sunt pri-viþi cu neîncredere de greco-pra-voslavnici pentru cã sunt de latiniºi de occidentali, pentru cã suntsingurii romani greco-ortodocºi.

În aceastã situaþie, SfântulImperiu îi însãrcineazã pe ma-ghiari ºi pe polonezii romano-ca-tolici sã-i aducã pe romanii greco-ortodocºi pe calea adevãrului.Maghiarii percep aceastã misiu-ne apostolicã milenarã ca mandatde maghiarizare, ceea ce e intole-rabil. Polonezii n-au ocupat Mol-dova ºi sunt mai generoºi (vezi

opera cronicarilor moldoveni ºivizita papei polonez Ioan Paul IIla Bucureºti). Primele state ro-mâneºti, ca mãduvã greco-orto-doxã bizantinã, intrã în conflictcu Sfântul Imperiu ºi, dupã cãde-rea Constantinopolului, ºi cu Im-periul Otoman, aºa cã sute de anivalahii din Ardeal erau numai to-leraþi de romano-catolici, iar lasud ºi est de Carpaþi de turco-musulmani.

1600. Mihai Viteazul înþelegedilema ºi taie nodul gordian cuajutorul Ligii Creºtine, Papei dela Roma, Împãratului SfântuluiImperiu, unde gãseºte înþelegere,sprijin, dar proiectul lui de reuni-ficare ºi emancipare statalã eºu-eazã din cauza ortodoxiei, nu fãrãa fi un model de urmat. Un secolmai târziu, Liga Creºtinã creeazãîn Ardeal condiþiile unirii româ-nilor cu Roma. Maghiarii, slavii,grecii sunt, fireºte, împotriva ei,dar uniþii redescoperã latinitatealor la Roma ºi ideile lor ajung ºila Bucureºti ºi Iaºi unde se con-fruntã cu ideile greco-slave ºi ce-le laice, iluministe franceze.

Dupã Unirea de la 1700, Bise-rica greco-catolicã ºi Corifeii ªco-lii Ardelene pun bazele Proiectu-lui de emancipare naþionalã,statalã. În timp ce la �Mica Ro-mã�, Blaj, se scria cu litere latineºi se gândea din nou în normele,valorile creºtine universale ro-mane, moldo-valahii erau depen-denþi de politic ºi spiritual de sul-tanul turco-musulman, patriarhulgreco-ortodox, ori de Þarul de laMoscova.

Astfel, în timp ce BisericaUnitã, Coriferii ªcolii Ardelenepuneau bazele renaºterii naþiona-le, domnitorul Dimitrie Cantemir,în loc sã se orienteze ºi el spreOccident, prefera �a treia Romã�,Moscova, ºi face o alianþã cu ru-ºii, cu Petru cel Mare, cu conse-cinþe dezastruoase. Pe de o parte,s-a subminat astfel unitatea - ca-re proiect naþional, statal este depreferat, cel al Corifeilor ªcolii


Statul la romani (Anexa I) aapãrut în (1) romare.ro, (2) basa-rabialiterara.com.md, (3) revista-epoca.ro, (4) revistasingur.ro (5)analize-si-fapte.com, (6) ro.word-press.com, (7) gandaculdecolo-rado.com, (8) agero-stuttgart.de,(9) romaniavip.com, (10) clipa.com, (11) phoenixmag.com etc. deaceea readuc în memorie câtevamomente din istoria ideii ºi fapteiprivind statul. Pentru cã în lipsadialogului moldo-valahilor cuRoma, statul lor s-a rebizantini-zat, el mimeazã numai colaborareacu vestul.

Astãzi trei milioane de cãpºu-nari ºi trei de salariaþi din econo-mia de piaþã asigurã supravieþu-irea a patru milioane de pensio-nari ºi un milion ºi jumãtate debugetari. Dupã mãrirea pensiilor,salariilor, numãrul funcþionarilorpe datorie ºi curba de sacrificii(25% reduceri de salar) Wash-ingtonul / FMI asigurã �cã nu vormai fi alte tãieri salariale�. Statul efalimentar ºi depinde de occident.

Statul creºtinNicolae Iorga vedea în statul

moldo-valahilor un Bizanþ dupãBizanþ (450 p.), falimentar fãrãrefacerea unitãþii dintre ortodocºiºi catolici. Constantinopolul caºi Bucureºtiul sunt mãcinate deo boalã incurabilã. La fel vedeMircea Eliade în Anexa II. MihailRalea constata în 1928: �O þarãadusã la sapã de lemn, batjoco-ritã ºi umilitã. Un stat unde mi-noritãþile protesteazã mereu, fi-indcã li se calcã drepturile... oþarã care ºi-a pierdut busolamoralã ºi dreptatea ºi care sezbate în expediente de aventurãde la o zi la alta, între protesta-rea internã ºi dispreþul strãinã-tãþii. Cãci nu este o ocazie încare þara noastrã sã nu primeas-cã reproºul, ori umilinþa strã-inãtãþii.�

Din perspectiva creºtinã,omul este înzestrat cu drepturi ºicalitãþi pe care statul trebuie sãle protejeze ºi promoveze. Înacest caz, statul meritã respect,

Viorel Roman este prof. dr.,consilier academic la Universi-tatea din Bremen, expert al Pro-gramului Naþiunilor Unitepentru Dezvoltare, profesorasociat al A.S.E. Bucureºti,profesor asociat al Universitãþiidin Timiºoara, profesor asociatal A.S.E. Chiºinãu, profesorasociat al Universitãþii din BaiaMare, membru de onoare alSenatului Universitãþii din BaiaMare, membru al AcademieiRomâno-Americane (ARA),MontréalBibliografia- Rumänien im Spannungsfeldder Großmächte / România însfera de interese a marilor pu-teri, 1774-1991. 3 vol., Offen-bach 1987-1991; Politica eco-nomicã româneascã: Strategiaunei politici de dezvoltare,Offenbach am Main 1988; Re-voluþia din decembrie 1989,Bremen 1990; România sprePiaþa Comunã, Buc., 1992; Im-periul, evreii si românii, Timi-ºoara 1994; România în Euro-pa, Bukarest 1995; Transilva-nia. Românii la încruciºareaintereselor imperiale, Buc.,1998; Imperium & Limes, Bel-grad 1999; De la Rîm la Roma,Buc., 1999; Capitalism orto-dox, Timiºoara 1999; Tranziþia.De la revoluþia din România1989 la rãzboiul din Jugoslavia1999, Buc., 2000; Bucovina ºiBasarabia, Buc., 2002; Româ-nia: Articole, interviuri, recen-zii / Aufsätze, Interviews, Re-zensionen, 1990-2004.




Ardelene, Roma, sau al moldo-valahilor, Moscova? -, iar pe dealtã parte turco-musulmanii ºigreco-ortodocºii speriaþi de pri-mejdia unirii cu Roma a tuturorromânilor ºi de ascensiunea celeide a treia Romã, Moscova, întro-nizeazã la Bucureºti ºi Iaºi numaigreco-ortodocºi fideli din Fanar.

Sub greci ºi ruºi1711-1821. Sub �mafia gre-

ceascã�, statul moldo-valahilorse degradeazã: �Toate dregãto-riile, dupã spusele fraþilor Me-cedonschi, de la prima pânã laultima, sunt cumpãrate cu bani.Dregãtoria de vistiernic se cum-pãra de la domn ºi era plãtitãpânã la jumãtate de milion delei ºi mai mult. Ispravnicul dejudeþ îºi cumpãra funcþia sa a-nualã pentru douãzeci ºi trei-zeci de mii de lei, dupã bogãþiapopulaþiei din acel judeþ, ...pentru postul de mitropolit seplãtea un milion de lei etc.�

Greco-fanarioþii nu fãceaudistincþie între bugetul þãrii ºi in-teresul lor strãin de neam. Pe dealtã parte, monopolul comercialgaranta preþuri de rechiziþie decirca cinci ori mai scãzute decâtpreþurile mondiale. Aºa cã, �pela începutul veacului al 19-lea,Principatele Dunãrene pãreau amerge deadreptul spre peire� ºiþãrãnimea practica o economiede subzistenþã. Dar în rãzboaieleruso-turce, primii câºtigã încetdar sigur teren în Principate ºifanarioþii Sultanului ºi Patriarhu-lui sunt înlãturaþi.

1829-1856. În perioada regu-lamentarã, �mafia fanariotã� e în-locuitã de �oraºul parazitar�xenocrat cu �uºile deschise� sprevest. Acum, evreii încep tranziþiaspre capitalism. �Le pays étaitle plus arriérés d�Europe.Quatre-vingt-dix pour cent de sapopulation de 5 millions et demid�habitants était composée depaysans ignorants... Les Juifs yformaient la seul classe moyenne,pratiquement la seul classe in-telllectuelle, et le commerce despays passait ordinairement parleurs mains.�

Desfiinþarea monopolului

asupra comerþului ºi fiscalitãþiifanariote a influenþat pozitiv agri-cultura, aºa cã boierii îmbogãþiþise orienteazã spre Paris, capitalasecolului 19, unde curentul laic,cultural, francmason cucereºteelita moldo-valahã. Acelaºi feno-men îl întâlnim ºi la ruºi, care în-clinau ºi ei spre protestantism ºiculturã, ca paleativ al lipsei deunitate spiritualã dintre Mosco-va ºi Roma.

Proiectul francez laicDupã Adunarea de la Blaj din

1848, emanaþie a ªcolii Ardelene,emanciparea blocatã de maghiaridevine realã, dar la scurt timpViena acceptã dualismul austro-ungar ºi românii sunt supuºi dinnou maghiarizãrii, mai ales cãierarhi ai Bisericii Unite au trecutpe nesimþite pe linia maghiarã. Înlupta de ideii dintre uniþi ºi curen-tul cultural iluminist francez, careprovin din surse diferite, dar suntambele pro-vestice, moldo-vala-hii refuzã Unirea cu Roma, optea-zã în mod manifest pentru cel laic.

Dupã proiectul Corifeilorªcolii Ardelene (Roma), al luiDimitrie Cantemir (Moscova),acesta e al treilea model laic, cul-tural, eminamente al moldo-vala-hilor (Paris). Iatã esenþa acestuiproiect al liberalilor lui I.C. Brã-tianu formulat într-un memoriuadresat Împãratului Franþei, Na-poleon III:

�Constituirea acestui stat ro-mân ar fi cea mai frumoasã cuce-rire, ce Franþa a fãcut-o vreodatãafarã din teritoriul sãu. Armatastatului român ar fi armata Franþeiîn Orient, porturile sale dela Ma-rea Neagrã ºi de pe Dunãre ar fiantrepozitele comerþului francez,ºi din cauza abondenþei lemnelornoastre de construcþie, acesteporturi ar fi tot odatã ºantierelemarinei franceze; produsele bruteale acestor avute þãri ar alimentacu avantagiu fabricele Franþei,care ar gãsi în schimb un maredebit în aceleaºi þãri. În fine, Fran-þa va avea toate avantajele uneicolonii, fãrã a avea cheltuielile ceaceasta ocazioneazã.� Dacã înlo-cuim Franþa cu UE, programul eîncã de actualitate, dar e politicincorect.

Decãderea Imperiului Otoman

ºi înfrângerea Rusiei în rãzboiulCrimeii, au permis Unirea ÞãriiRomâneºti cu Moldova ºi reori-entarea spre vest. Încercarea luiCuza de reorientare spre Roma aPrincipatului, obedient Sultanu-lui ºi Patriarhul grec, s-a izbit derezistenþa ortodoxã în cooperarecu laicismul cultural francez. Elu-darea fundamentului religios acooperãrii româno-occidentale adus la diminuarea influenþei ªco-lii latiniste unite cu Roma la sudºi est de Carpaþi pânã în zilelenoastre.

Regii germaniDupã exilarea lui Cuza, roma-

no-catolicul Karl von Hohenzol-lern-Sigmaringen vine cu misiu-nea de a realiza cooperarea cuvestul fãrã a mai pune la îndoialãobedienþa duhovniceascã ºi so-borniceascã a Constantinopolu-lui ºi Moscovei. Lipsa de pers-pectivã realã a proiectului moldo-valah mascat de strãlucirea cu-rentului cultural francez laic eralegitimat acum ºi de o dinastiegermanã.

Iatã ce remarca Mihail Emi-nescu: �Astãzi avem cele mai li-berale instituþii, suveranitateapoporului, coduri de legi franþu-zeºti, consilii comunale etc. Nemerge de aceia mai bine? Nu,de zece ori mai rãu, pentru cãnoile instituþii nu se potrivesccu nivelul nostru cultural. Nuse potrivesc cu forþele produc-tive de care dispunem, nu se po-trivesc cu puterea noastrã eco-nomicã. Noi trebuie sã ne os-tenim acum mai mult pentru în-treþinerea acestui aparat de statmodern scump ºi inutil.�

Regatul nu a depãºit nicio-datã statutul de periferie furni-zoare de grâu, petrol ºi lemn sprevest.

1918. Crearea statului românunitar a presupus alianþa cu apu-sul din timpul rãzboiului ºi prã-buºirea imperiilor de la graniþe.Dar ºi dupã Marea Unire, a învinsdin nou curentul cultural, laic,mason, mult sub aºteptãrile mo-mentului istoric. Crearea unei mariDioceze unite cu Roma, reinte-grarea autenticã a întregii suflãriromâneºti în civilizaþia occiden-talã a eºuat ºi în România Mare.

Greco-pravoslavnicii, neli-niºtiþi de legãturile strânse aleromânilor ortodocºi cu apusul,chiar ºi în mantia laicã, fãrã a po-meni de primejdia unei eventualeuniri cu Roma, au ridicat imediatrang mitropolitului valah în celde Patriarh. Spre deosebire de toþipatriarhii greco-ortodocºi, cel dela Bucureºti este îmbrãcat în alb,ca papa. Apoi concordatul ºi uni-rea religioasã sunt boicotate.

Astfel a fost ab ovo pecetlu-itã soarta þãrii, care, prin NicolaeTitulescu, la Geneva celebra tran-ziþia societãþii moldo-valahe sprevest într-o francezã fãrã cusur,iar la Bucureºti se perpetuau cu-tume greco-fanariote antiocci-dentale ºi linia politicã trasatã deBizanþ ºi liberalii masoni ai luiBrãtianu.

�Oraºul parazitar� (câte unmilion de maghiari, germani,evrei ºi români occidentalizaþi) ablocat emanciparea celor 16 mili-oane de români. Totuºi, copiii deþãrani s-au îndreptat spre oraºeºi ºcoli, unde s-au izbit de adver-sitatea oraºului xenocrat, care nu-i accepta. Conflictul a generat Le-giunea �Arhanghelului Mihail�cu ortodoxia ca mãduvã ideolo-gicã ºi fascismul apusean ca model.

Decalajul economic dintreRegat ºi Transilvania ºi faþã deOccident n-a fost depãºit, aºa cãregele Carol II renunþã la faþadademocraticã, þara-i dezmembratãºi el fuge. Politica de supravie-þuire a 2/3 din stat a reuºit submareºalul Ion Antonescu, darcând ruºii ajung din nou în Ba-sarabia, elita interbelicã încearcãrevenirea sub patronaj apusean,dar eºueazã pentru cã ei au re-nunþat la influenþa în România90% în favoarea lui Stalin, carereface, de la Baltica la Adriatica,Cortina pravoslavnicã, ortodoxo-comunistã, împotriva tuturor in-fluenþelor occidentale, religioasesau culturale.

Regatul regilor germani(1878-1945) �a fost o mare ficþi-une prin care oraºul xenocrattrãia pe seama satului românesc�(Mihail Manoilescu) ºi era oconstrucþie ºubredã, pentru cãîn loc sã continue politica de




Unire cu Roma promovatã de Bi-serica unitã, de Cuza ºi doritã detoþi ardelenii dupã primul rãzboimondial, dinastia de Hohenzo-lern-Sigmaringen s-a lãsat co-ruptã ºi a urmat linia greco-fa-nariotã ºi cea culturalã, laicã pro-occidentalã liberalã, pânã ladezastru.

Proiectul sovieticÎn preajma ºi pe toatã peri-

oada rãzboiului mondial II, existautrei alternative pentru România:

1. Germania naþional-socia-listã a lui Adolf Hitler urmãreadezmembrarea þãrii, apoi autohto-nii urmau a fi împinºi spre rãsãrit,Transnistria.

2. Anglo-americanii perce-peau blocajul �oraºului parazi-tar� moldo-valah, lipsa infrastruc-turii, a asistenþei medicale, supra-populaþia de la sate, analfabetis-mul ºi propuneau: �South-East-ern Europe should industrialiseon its own, on the «Russian mo-del», (by which we do not meanCommunism).� dar, în final, aucedat estul Europei ruºilor.

3. Moscova oferea moldo-va-lahilor, ca model de depãºire asubdezvoltãrii cronice, dictaturade dezvoltare, o formã laicã adespoþiei orientale, bizantine,practicatã deja de pravoslavnicicu succes, ºi pentru tradiþiileortodoxe din Balcani, un sistemuºor de implementat.

Stalin a continuat opera îna-intaºilor sãi pravoslavnici. A o-cupat militar þara, a instalat laconducere agenþii sãi cominter-niºti, evreii Ana Pauker, ValterRoman etc., ºi a eliminat tot ce eraprooccidental: Biserica Unitã,intelectualii provestici etc. Apoia fost refãcutã structura statuluidespotic bizantin ºi obturarea to-talã a tuturor legãturilor cu ves-tul. (vezi KGB - Istoria secretã aoperaþiunilor sale externe de laLenin la Gorbaciov de Andrew& Gordievski, Londra 1990, Bu-cureºti 1994).

5. Unificarea tuturor parti-delor într-unul singur, avândgrijã ca toate rolurile cheie sãrevinã acelor oameni care apar-þin serviciilor noastre secrete.

6. De la conducãtorii de or-ganizaþii locale de tineret însus, în poziþiile de conducere sevor repartiza oameni desemnaþide serviciile noastre speciale.

9. Se va urmãri ca funcþio-narii (exclusiv organele de se-curitate ºi din industria mi-nelor) sã aibã retribuþii mici.Aceasta se va referi îndeosebila sfera sãnãtãþii, justiþiei, cul-turii, respectiv la cei care deþinfuncþii de conducere.

12. Se vor exercita presiuniasupra serviciilor publice însensul cã acestea sã nu acordeacte doveditoare a proprietãþiiasupra pãmântului.

13. Politica faþã de micagospodãrie þãrãneascã urmeazãacest curs pentru a face gospo-dãria particularã nerentabilã.Dupã aceea trebuie începutã co-lectivizarea. În cazul în care arinterveni o rezistenþã mai maredin partea þãranilor, trebuieredusã împãrþirea mijloacelorde producþie, repartizarea lor.Concomitent cu creºterea obli-gaþiilor de predare a cotelor.Dacã nici aºa nu se ajunge larezultatul scontat, trebuie or-ganizat ca agricultura sã nupoatã asigura aprovizionareacu alimente a þãrii, astfel ca ne-cesarul sã trebuiascã acoperitdin import.

14. Trebuie fãcut totul ca ho-tãrârile ºi ordinile - fie acesteacu caracter juridic, economicsau organizatoric - sã fie ne-punctuale.

15. Trebuie fãcut totul ca a-numite cazuri sã fie discutateconcomitent de mai multe co-misii, oficii ºi instituþii, însã niciuna dintre ele sã nu aibã dreptde decizie înainte de a se con-sulta cu celelalte.

24-26. Punctualitatea trans-porturilor de orice gen trebuieperturbatã. Trebuie populari-zate discuþiile cu muncitoriicare se ocupã de problemele ac-tuale legate de producþie, res-pectiv cele care criticã trecutulsi problemele locale. Nu se vorînlãtura cauzele fenomenului îndiscuþie.

27. Luãrile de poziþie aleconducãtorilor bãºtinaºi potavea coloraturã naþionalã sau

istoricã, dar acestea nu potduce la unitate naþionalã.

32. Trebuie extinsã birocra-þia statului în cel mai înalt gradîn toate domeniile. Este admisãcritica activitãþii organelor ad-ministrative, însã nu se admitenicidecum scãderea numericã apersonalului ºi nici funcþiona-rea normalã a aparatului biro-cratic.

35. Din ºcolile elementare,de specialitate, dar mai ales dinlicee ºi facultãþi trebuie sã fieînlãturaþi profesorii de valoarecare se bucurã de popularitate.Locurile lor trebuie sã fie ocu-pate de oameni numiþi de noi,având un nivel de pregãtire slabsau mediocru. În manualele deistorie nu trebuie amintit caredintre domnitori a servit sau avrut sã serveascã binele þãrii.

38-40. ...campania de acu-zare a naþionalismului ºi ºovi-nismului. Trebuie ca reprezen-taþii opoziþiei sã fie închiºi saulichidaþi...

44. Se va cãuta ca acei carelucreazã în diferite funcþii in-diferent cât de mici, sã fie schim-baþi ºi înlocuiþi cu muncitori cucea mai micã pregãtire profesi-onalã, necalificaþi.

45. Trebuie ca la facultãþi sãajungã cu prioritate sau în modexclusiv, cei ce provin din celemai joase categorii sociale, ceicare nu sunt interesaþi sã se per-fecþioneze la nivel înalt, ci doarsã obþinã o diplomã.

Dupã dezmembrarea statuluiºi crearea a douã state româneºti- RSS Moldova a fost pusã subascultarea Patriarhului de laMoscova ºi rusificatã -, ºi pune-rea în practicã cu succes a pro-gramului KGB de mai sus, NikitaHruºciov ºi-a retras Armata Roºieºi conducerea a fost încredinþatã,delegatã preºedinþilor autohtonifideli liniei greco-slave.

Preºedinþii moldo-valahiNicolae Ceauºescu, Ion Ilies-

cu, Emil Constantinescu ºi Tra-ian Bãsescu, toþi ortodocºi mol-do-valahi, membri marcanþi,activiºti ai Partidului ComunistRomân, continuã modelul bizan-tino-fanariot binecunoscut cuingrediente din modelele antioc-

cidentale ale greco-pravoslav-nicilor mascate de curenteleculturale occidentale la modã ºiliberalitatea masonicã laicã.

Ideea Corifeilor ªcolii Arde-lene este diluatã ºi de slãbiciuneaBisericii Unite, marginalizatã, darmai ales de faptul cã aceasta aacceptat, încã din sec. 19, liniapoliticã ºi religioasã maghiarã, încontradicþie flagrantã cu progra-mul iniþial al Corifeilor. Astfel, înzilele noastre, la Bucureºti Par-tidul Maghiarilor UDMR apreluat misiunea de reorientarea moldo-valahilor spre occident.Agentul Budapestei, revoluþio-narul Lazlo Tökes îi reprezintã peromâni la cel mai înalt nivel înParlamentul European.

În afarã de Partidul Maghia-rilor, curentele culturale occiden-tale, masoneria liberalã ºi laicita-tea sunt puþinele punþi ºubredepe care se realizeazã, de bine de rãu,un contact cu lumea occidentalã.

Vizita tuturor preºedinþilor laRoma s-a soldat cu vizita PapeiIoan Paul al II-lea ºi cu aderareaþãrii la UE/NATO. Dialogul cuRoma, condiþie iniþialã pentru in-tegrarea autenticã nu are însã loc.

Pentru a vedea cã preºedinþiimoldo-valahi ortodocºi târâiedupã ei �lanþurile grele ale duhov-niciei ºi soborniciei Constanti-nopolului ºi Moscovei� e sufici-ent sã comparãm Directivele demai sus ale KGB-lui ºi realitateadin zilele noastre, folosind ace-laºi punctaj. Dar dacã DirectiveleKGB de dupã rãzboi au fost ju-mãtate de secol secrete, astãziatât gândirea, orientarea Mosco-vei cât ºi rezultatele acestei po-litici la Bucureºti sunt accesibiletuturora:

5.-6. Din decembrie 1989, laconducerea þãrii au venit activiºtide partid pregãtiþi de Moscova,eºalonul doi periferizat de Ceau-ºescu. Fãrã ca ei a fi desemnaþiprobabil de serviciile ruseºti, re-activarea a celor cu studii înURSS este evidentã.

9. Funcþionarii, îndeosebi dinsistemul sanitar ºi culturã, au încontinuare salarii mici. Excluºi dela aceastã practicã sunt în conti-nuare cei din Serviciile speciale.

38 Anul I, nr. 3/2010Constela\ii diamantineConstela\ii diamantinecontinuare din pag. 37


12. Dificultatea retrocedãriiproprietãþilor, a caselor este noto-rie, încã nerezolvatã.

13.Transformarea gospodã-riilor þãrãneºti în nerentabile esteîn curs. Metodele sunt identicecu cele de dupã rãzboi. De la dis-trugerea bazei materiale, pânã laimportul de produse.

14.-15. Hotãrârile ºi ordinelecu caracter juridic, economic sauorganizatoric au un caracter ha-otic. Ordonanþele de urgenþã mo-dificã unele legi abia adoptate deParlament.

24.-27. Dispariþia flotei,degradarea transporturilor, ca ºipopularizarea criticilor trecutuluieste o realitate. Nu se înlãturã,însã, cauzele fenomenelor în dis-cuþie. Critica financiarã, corupþiageneralizatã sunt la ordinea zileide decenii, aºa cã pânã ºi orga-nele UE s-au resemnat.

32. Extinderea birocraþieicorupte. România este conside-ratã, în mediile de afaceri, caavând cel mai ridicat risc de in-stabilitate legislativã.

38. Cu invectivele ca Naþio-nalism, ªovinism este discreditatºi astãzi interesul naþional.

44.-45. Degradarea învãþã-mântului (tarabã de vândut di-plome), ca ºi selecþionarea ºi pro-movarea cadrelor, genereazã înrândul tineretului sentimentulneputinþei ºi inutilitãþii. Mareamajoritate a studenþimii nu mai einteresatã de nici-o manifestaþiepoliticã.

Clasa politicã s-a îmbogãþitpeste noapte prin privatizare, co-misioane sau furând, pur si sim-plu, miliarde din banul public cucredite neperformante, comision,etc. În spatele imaginii democra-tice, rezervatã apusenilor, se pro-lifereazã degradarea socio-eco-nomicã. Majoritatea populaþieiºi-a creat o culturã a supravieþuiriiºi a corupþiei ca formã de protestsocial. Piaþa neagrã este de 50%.

Dupã Revoluþia din 1989,România se afla pe primul loc înEuropa la mortalitatea prin TBC,boli cardiovasculare, respiratoriiºi are cea mai crescutã mortalitateinfantilã ºi generalã ºi o mediedin ce în ce mai scãzutã de viaþã.

Venitul majoritãþii populaþiei sã-rãcite se duce pe mâncare, carenici ea nu este corespunzãtoarecalitativ. La asta se adaugã con-sumul enorm de alcool 75-218g /cap de locuitor / zi. Consecinþelesunt permanentizarea subdezvol-tãrii ºi alterarea stãrii de sãnãtate.

În acest sens, observaþiile luiMircea Eliade din �Piloþii orbi�(Anexa II) sunt de o actualitategreu de trecut cu vederea, ca ºicele ale unui profesor britanic,care consemneazã acuma la felde resemnat: �România cunoaºtela aceastã orã stagnarea, pro-movarea mediocritãþii ºi a co-rupþiei... nimeni nu mai crede înnimic. Un popor care timp deºase decenii a abandonat lumeacivilizatã, a pierdut acum nunumai gustul democraþiei, darºi sensul direcþiei ºi voinþa de ase reface. Românii au intrat într-o fazã de sinucidere colectivã:Nimeni nu-i poate ajuta ºi nicinu vor sã fie ajutaþi.�

PerspectiveIdeea, programul emancipãrii

naþionale, statale, a tuturor româ-nilor o gãsim la Corifeii ªcolii La-tiniste. Dacã acest proiect ar fifost tradus în faptã, atunci statulromân s-ar fi dezmembrat acumîn douã ºi ar fi fost aproape denivelul statelor romano-catolicesurori, Italia, Franþa, Spania.

Fapta unitãþii naþionale apar-þine însã moldo-valahilor greco-ortodocºi, dar Principatele dunã-rene, apoi Principatul, Regatul ºiRepublica nu au aparþinut nici-odatã de Sfântul Imperiu, iar as-tãzi numai România, fãrã Mol-dova, aparþine de UE occidentalãmai mult de jure, decât de facto.

Dihotomia dintre idee ºi faptãgenereazã un conflict greu demuºamalizat, chiar dacã BisericaUnitã a fost desfiinþatã, margina-lizatã, acceptã linia maghiarã ºiCorifeii sunt retãlmãciþi. De faptmoldo-valahii vor sã fie posesoriiºi ideii ºi faptei naþionale, ei vor sãfie model de urmat de toþi românii.

2010/11. Vine în România pa-pa Benedict XVI. De rezultatelevizitei depinde soarta unirii mol-do-valahilor cu Biserica univer-salã, integrãrii lor în lumea occi-dentalã, condiþie sine qua non a

depãºirii degradãrii social-poli-tice, urmare a decalajului dintreidee ºi faptã în construcþia statului.

Anexa IStatul la româniIatã cum vede evoluþia sta-

tului la români un poet, GeorgeAstaloº: �Românul este un ma-ratonist/ care a luat-o la fugã/acum douã mii de ani,/ a greºittraseul/ ºi continuã sã alerge/pentru cã nu gãseºte sosirea.�

Realitatea se pare cã-l con-firmã, pentru cã statele românilor- Transilvania, Moldova ºi ÞaraRomâneascã - s-au adaptat, de-a lungul timpului, intereselor im-periale greco-musulmane, ruso-pravoslavnice ºi occidentale.Care-i situaþia, începând cu pe-rioada interbelicã? Statul din Ro-mânia interbelicã a fost o ficþiune,prin care �oraºul parazitar� (câte1 milion de autohtoni occiden-talizaþi, de evrei, de germani ºide maghiari) trãia pe seama a 16milioane de þãrani. Mihail Mano-ilescu a propus o strategie de în-lãturare a �creolilor� prin con-centrarea deciziilor ºi resurselorîn mâinile unui stat naþional pu-ternic. Românii urmau sã înlo-cuiascã, sã înlãture 4 milioane de�creoli� parazitari ºi sã demarezemodernizarea socio-economicãprin ei înºiºi. Comuniºtii au apli-cat acest program ca dictaturã dedezvoltare. Legãturile de subor-donare faþã de metropolele apu-sene au fost reduse. Din �oraºulparazitar� au rãmas doar sechele,iar raportul dintre sat ºi oraº, þã-ran ºi orãºean s-a schimbat fun-damental. Aceastã politicã deemancipare socialã, de maresucces, a fost întreruptã în 1989prin lichidarea lui Nicolae Ceau-ºescu de cãtre �creoli�.

Dupã Revoluþie, primul pre-ºedinte, Ion Iliescu, pregãtit laMoscova, ºi prim-ministrul PetreRoman, nepotul rabinului de laOradea, au început demontareastatului: �ºi-au luat mâna de peeconomie�, au degradat aparatulproductiv, importat din Apus, ca-lificându-l �un morman de fiarevechi� ºi �au fãcut un pariu cuagricultura� catastrofal. Astfel,lichidarea libertãþii economice aromânilor a fost pecetluitã, pen-

tru cã statul era singurul instru-ment care le permitea menþinereaunui echilibru între interesele ce-lor 10 milioane de salariaþi româniveniþi de la þarã ºi cele ale econo-miei mondiale.

Între economia de piaþã, de-mocraþie, integrarea în structu-rile euro-atlantice ºi bunãstareamaterialã a fost pus un stupid ºiiresponsabil semn de egalitate,cei care îndrãzneau sã atragãatenþia asupra degradãrii statuluiºi a consecinþelor dezastruoaseasupra românilor fiind imediatstigmatizaþi ºi marginalizaþi caneo, criptocomuniºti, xenofobi,antisemiþi, nostalgici, securiºti,extremiºti º.a.m.d. Prãbuºireaeconomiei ºi transformarea ma-joritãþii salariaþilor în �inutili-zabili� nu au diminuat nici entu-ziasmul preºedinþilor Emil Cons-tantinescu ºi Traian Bãsescu,nici pe cel al noii �clase politice�,care a preluat din mers mesajulcorupþiei, clientelismului, nepo-tismului �oraºului parazitar� in-terbelic ºi nici elanul procapita-list al electoratului. Un mare suc-ces propagandistic!

Rezultatul politicii de tranziþiespre o societate subdezvoltatã,la periferia Europei, este degra-darea statului în numele unoriluzii. Privatizarea mizeriei ºi si-guranþei materiale fiind înfãptu-ite, funcþiile statului în derivãsunt preluate de o economie sub-teranã de peste 50%. Cetãþeanul,lãsat în voia sorþii, este nevoit sãemigreze sau sã activeze pe piaþaneagrã, paralelã, informalã º.a.,sã practice, activ sau pasiv, co-rupþia, care a devenit singura for-mã de protest social. Fãrã un statputernic, eficient, cu o politicãeconomicã coerentã, tranziþia, re-forma, privatizarea, economia depiaþã, democraþia, fãrã a mai po-meni de bunãstare, sunt imposi-bil de realizat. Când ºi cum îºi vorreface românii statul? Este între-barea pe care ºi-o pun, din nou,ºi occidentalii, dezamãgiþi de de-gradarea statului român, de o �cla-sã politicã� coruptã, parazitarãpentru þarã ºi pentru Occident.

Prof. dr. Viorel Roman,Consilier academic la

Universitatea din Bremen




Toate drumurile duc la Roma

Iubite compatriot,eu consider cã, pe tãrâm laic,

Unirea cu Roma s-a înfãptuit ºidevine tot mai strânsã. Aderareala UE a constituit (pentru primadatã) o orientare fãrã echivoc aromânilor spre Roma. ªtiu cã ma-rea parte a românilor (babele ºiþaþele, bãtrânii ramoliþi, pensio-narii fãrã perspectivã, lichelele,politicienii veroºi, alogenii ºichiar tineretul deculturalizat) nuvãd în aceastã aderare o unirecu Roma. ªtiu, de asemenea, cãliderii PSD, atunci când au înde-plinit programele de preaderare,s-au gândit în primul rând la bu-nãstarea lor. Totuºi, în plan ma-terial, în fiecare zi, mai de voie,mai de nevoie, ne înscriem înrigorile occidentale. Intrarea înSchengen ºi apoi introducereamonedei unice vor întregi aceastãînscriere într-o alianþã de state,urmaºã a civilizaþiei romane.Sunt, de asemenea, convins cãºi biserica ortodoxã românã, dacãi se va lãsa libertatea de a-ºi men-þine ierarhia, structura organiza-toricã ºi materialã, va deveni maiprecautã în condamnarea cato-licismului ºi, cel puþin mimat, vacultiva conlucrarea cu Vaticanul.Sper ca actualul Papã, mânat deeducaþia lui germanicã, sã nuforþeze nota ºi sã lase timpul sãlucreze. Te asigur cã noile gene-raþii ale acestui Mileniu nu vormai da doi bani pe doctrine (laicesau religioase) ºi vor deveni (de-ja mulþi au devenit) membri dis-ciplinaþi ai civilizaþiei administra-tive occidentale. Mie mi se parecã d-ta greºeºti, atunci cândapeºi atât de mult pe Unirea cuRoma, mai cu seamã dacã laºi sãse înþeleagã cã este vorba în pri-mul rând de unirea religioasã. Mise pare, de asemenea, cã exage-rezi atunci când spui cã fãrã uni-rea religioasã (nu o scrii în modexpres, dar aºa sunt interpretatecerinþele dumitale) vom rãmânefãrã aliaþi. Pe lumea aceasta, ali-anþa se bizuie exclusiv pe con-tract. Or, românii se supun tot maimult (este drept, cu ºovãialã ºiîncercãri balcanice de a mima

supunerea) sistemului de normeimpus de reglementãrile UE, adi-cã Contractului European. Dinnefericire, actuala crizã a micºo-rat foarte mult schpeck-ul aºtep-tat de români în urma aderãrii.Sper, însã, cã treptat se va norma-liza situaþia ºi se va relua cursuleconomic ascendent, chiar dacãpentru aceasta va fi nevoie demai multã muncã ºi chibzuialã.Spre regretul meu, tocmai liberaliiau fost aceia care, nesocotind le-gãtura dintre efort ºi rãsplatã, auindus deprinderi tipic comuniste,învãþând mulþimile sã primeascãroade fãrã muncã, drept pomanãelectoralã, de la Guvernul cel bun.De aceea, acum, când Guvernula ajuns la fundul sacului, cei mulþisunt furioºi ºi încep, din nou, caîn trecut, sã dea vina pe Occident.

Desigur cã Biserica Ortodoxãar putea avea un rol major în mo-bilizarea oamenilor ºi în conºti-entizarea cã munca este singuracale de a ieºi din mizerie. Întrucâtnu aºtept sã o facã, mã bizui, încontinuare, pe trendul pe caremarile state din Europa îl vor im-pune pentru ieºirea din crizã.Dacã nici ele nu vor reuºi, atunciUniunea nu va rezista, cu ºi fãrãunirea religioasã.

În final, te rog sã mã înþelegicã cele scrise nu au ca temei sim-þãmintele mele. Sunt creºtin ºicred în Atotputernicul Dumne-zeu. Dar diferenþele de ritualdintre biserici nu-mi spun nimicºi, ca urmare, eu în orice momentm-aº putea converti la catolicism(mama mea a fost greco-catoli-cã). Îþi scriu aceste lucruri ca sãînþelegi care este mentalitatearomânilor ºi pentru cã, mi se pare,a insista acum pe latura religi-oasã, nu va aduce nici un servi-ciu ideii de unitate europeanã. S-ar putea sã fie invers. Din aceastãcauzã, îþi sugerez (sper cã accepþiacest lucru, þinând seama de na-tura relaþiilor stabilite între noi îndecurs de douã decenii) sã-þiadaptezi mesajul la situaþia ac-tualã, de dupã aderarea Româ-niei la UE. De exemplu, ar fi ex-traordinar de stimulativ pentruromâni sã cunoascã mai bine câtde greu ºi cu ce efort au ajunsoccidentalii la bunãstarea de azi,

precum ºi cu câtã muncã trebuieacum sã o menþinã. Educativ arfi sã descrii din istoria europeanãperioadele în care occidentaliierau ca noi, sau chiar mai rãu, ºicã nu au ieºit din aceastã situaþieprin pomanã ºi ajutor. ªtiu cã te-ma este grea, pentru cã va trebuisã gãseºti explicaþii ºi pentruacele naþiuni care ºi-au întemeiatprogresul economic pe rapt ºi ex-ploatare internaþionalã.

Cu gânduri bune, ªtefan

Anexa IIPiloþii orbi - de Mircea EliadeImoralitatea clasei conducã-

toare româneºti, care deþine �pu-terea� politicã de la 1918 încoace,nu este cea mai gravã crimã a ei.Cã s-a furat ca în codru, cã s-adistrus burghezia naþionalã înfolosul elementelor alogene, cãs-a nãpãstuit þãrãnimea, cã s-aintrodus politicianismul în ad-ministraþie ºi învãþãmânt, cã s-au desnaþionalizat profesiunilelibere - toate aceste crime împo-triva siguranþei statului ºi toateaceste atentate contra fiinþei nea-mului nostru, ar putea - dupã ma-rea victorie finalã - sã fie iertate.Memoria generaþiilor viitoare vapãstra, cum se cuvine, eforturileºi eroismul anilor cumpliþi 1916-1918 - lãsând sã se aºtearnã ui-tarea asupra întunecatei epoci carea urmat unirii tuturor românilor.

Dar cred cã este o crimã carenu va putea fi niciodatã uitatã:aceºti aproape douãzeci de anicare s-au scurs de la unire. Anipe care nu numai cã i-am pierdut(ºi când vom mai avea înainteanoastrã o epocã sigurã de paceatât de îndelungatã?!) - dar i-amfolosit cu statornicã voluptate lasurparea lentã a statului româ-nesc modern. Clasa noastrã con-ducãtoare, care a avut frâneledestinului românesc de la între-gire încoace, s-a fãcut vinovatãde cea mai gravã trãdare carepoate înfiera o elitã politicã în fatacontemporanilor ºi în faþa isto-riei: pierderea instinctului statal,totalã incapacitate politicã. Nue vorba de o simplã gãinãrie po-liticianistã, de un milion sau osutã de milioane furate, de co-rupþie, bacºiºuri, demagogie ºi

ºantaje. Este ceva infinit maigrav, care poate primejdui însãºiexistenþa istoricã a neamului ro-mânesc: oamenii care ne-au con-dus si ne conduc nu mai vãd.

Într-una din cele mai tragice,mai furtunoase ºi mai primejdi-oase epoci pe care le-a cunoscutmult încercata Europã - luntreastatului nostru este condusã deniºte piloþi orbi. Acum, când sepregãteºte marea luptã dupã carese va ºti cine meritã sã supravie-þuiascã ºi cine îºi meritã soartade rob - elita noastrã conducã-toare îºi continuã micile saumarile afaceri, micile sau marilebãtãlii electorale, micile sau marilereforme moarte.

Nici nu mai gãseºti cuvintede revoltã. Critica, insulta, ame-ninþarea - toate acestea sunt za-darnice. Oamenii aceºtia sunt in-valizi: nu mai vãd, nu mai aud,nu mai simt. Instinctul de cãpe-tenie al elitelor politice, instinctulstatal, s-au stins.

Istoria cunoaºte unele exem-ple tragice de state înfloritoareºi puternice care au pierit în maipuþin de o sutã de ani fãrã ca ni-meni sã înþeleagã de ce. Oameniierau tot atât de cumsecade, sol-daþii tot atât de viteji, femeile totatât de roditoare, holdele tot atâtde bogate. Nu s-a întâmplat niciun cataclism între timp. ªi de-odatã, statele acestea pier, dispardin istorie. În câteva sute de anidupã aceea, cetãþenii fostelor sta-te glorioase îºi pierd limba, cre-dinþele, obiceiurile - si sunt în-ghiþiþi de popoare vecine.

Luntrea condusã de piloþiiorbi se lovise de stânca finalã.Nimeni n-a înþeles ce se întâmplã,dregãtorii fãceau politicã, negu-þãtorii îºi vedeau de afaceri, tineriide dragoste ºi þãranii de ogorullor. Numai istoria ºtia cã nu vamai duce multã vreme povaraacestui stârv în descompunere,neamul acesta care are toate în-suºirile în afarã de cea capitalã:instinctul statal.

Crima elitelor conducãtoareromâneºti constã în pierdereaacestui instinct si în înfiorãtoa-rea lor inconºtientã, în încãpãþâ-

40 Anul I, nr. 3/2010Constela\ii diamantineConstela\ii diamantinecontinuare din pag. 39

narea cu care îºi apãrã �puterea�.Au fost elite româneºti care s-ausacrificat de bunã voie, ºi-au sem-nat cu mâna lor actul de decesnumai pentru a nu se împotriviistoriei, numai pentru a nu se pu-ne în calea destinului acestuineam. Clasa conducãtorilor noº-tri politici, departe de a dovediaceastã resemnare, într-un ceasatât de tragic pentru istoria lumii- face tot ce-i stã în putinþã casã-ºi prelungeascã puterea. Ei nugândesc la altceva decât la mi-lioanele pe care le mai pot ago-nisi, la ambiþiile pe care ºi le maipot satisface, la orgiile pe care lemai pot repeta. ªi nu în acestecâteva miliarde risipite ºi câtevamii de conºtiinþe ucise stã marealor crimã, ci în faptul cã mãcaracum, când încã mai este timp,nu înþeleg sã se resemneze. [�]

ªtiu foarte bine cã evreii vorþipa cã sunt antisemit, iar demo-craþii cã sunt huligan sau fascist.ªtiu foarte bine cã unii îmi vorspune cã �administraþia� e proas-tã - iar alþii îmi vor aminti tratatelede pace, clauzele minoritãþilor. Caºi când aceleaºi tratate au pututîmpiedica pe Kemal Paºa sã re-zolve problema minoritãþilor mã-celãrind 100.000 de greci în Ana-tolia. Ca ºi când iugoslavii ºi bul-garii s-au gândit la tratate cândau închis ºcolile ºi bisericile ro-mâneºti, deznaþionalizând câtezece sate pe an. Ca ºi când ungu-rii nu ºi-au permis sã persecutefãþis, cu închisoarea, chiar satelegermane, ca sã nu mai vorbescde celelalte. Ca ºi când cehii auºovãit sã paralizeze, pânã la su-grumare, minoritatea germanã!

Cred cã suntem singura þarãdin lume care respectã tratateleminoritãþilor, încurajând oricecucerire de-a lor, preamãrindu-lecultura ºi ajutându-le sã-si creezeun stat în stat. ªi asta nu numaidin bunãtate sau prostie. Ci purºi simplu pentru cã pãtura con-ducãtoare nu mai ºtie ce înseam-nã un stat, nu mai vede.

Pe mine nu mã supãrã cândaud evreii þipând: �antisemitism�,�Fascism�, �hitlerism�! Oameniiaceºtia, care sunt oameni vii ºiclarvãzãtori, îºi apãrã primatul

economic ºi politic pe care l-audobândit cu atâta trudã risipindatâta inteligenþã ºi atâtea mili-arde. Ar fi absurd sã te aºtepþi caevreii sã se resemneze de a fi ominoritate, cu anumite drepturiºi cu foarte multe obligaþii - dupãce au gustat din mierea puterii ºiau cucerit atâtea posturi de co-mandã. Evreii luptã din rãsputerisã-ºi menþinã deocamdatã pozi-þiile lor, în aºteptarea unei viitoareofensive - ºi, în ceea ce mã priveºte,eu le înþeleg lupta ºi le admir vita-litatea, tenacitatea, geniul.

Tristeþea ºi spaima mea îºiau, însã, izvorul în altã parte.Piloþii orbi! Clasa aceasta condu-cãtoare, mai mult sau mai puþinromâneascã, politicianizatã pânãîn mãduva oaselor - care aºteaptãpur si simplu sã treacã ziua, sãvinã noaptea, sã audã un cântecnou, sã joace un joc nou, sã re-zolve alte hârtii, sã facã alte legi.Acelaºi ºi acelaºi lucru, ca ºicând am trãi într-o societate peacþiuni, ca ºi când am avea îna-intea noastrã o sutã de ani depace, ca ºi când vecinii noºtri ne-ar fi fraþi, iar restul Europei unchiºi naºi. Iar dacã le spui cã pe Bu-cegi nu mai auzi româneºte, cã înMaramureº, Bucovina ºi Basara-bia se vorbeºte idiº, cã pier sa-tele româneºti, cã se schimbã faþaoraºelor - ei te socotesc în slujbanemþilor sau te asigurã cã au fãcutlegi de protecþia muncii naþionale.

Sunt unii, buni �patrioþi�, carese bat cu pumnul în piept ºi-þi a-mintesc cã românul în veci nupiere, cã au trecut pe aici neamuribarbare etc. Uitând, sãracii cã înEvul Mediu românii se hrãneaucu grâu ºi peºte ºi nu cunoºteaunici pelagra, nici sifilisul, nici al-coolismul. Uitând cã blestemul aînceput sã apese neamul nostru

odatã cu introducerea secarei (lasfârºitul Evului Mediu), care aluat pretutindeni locul grâului.Au venit apoi fanarioþii care auintrodus porumbul - slãbind con-siderabil rezistenþa þãranilor.Blestemele s-au þinut apoi lanþ.Mãlaiul a adus pelagra, evreii auadus alcoolismul (în Moldova sebea pânã în secolul XVI bere),austriecii în Ardeal ºi �cultura�în Principate au adus sifilisul.Piloþii orbi au intervenit ºi aici,cu imensa lor putere politicã ºiadministrativã.

Toatã Muntenia ºi Moldovade jos se hrãneau iarna cu peºtesãrat; cãruþele începeau sã colin-de Bãrãganul îndatã ce se cule-gea porumbul ºi peºtele acelasãrat, uscat cum era, alcãtuia to-tuºi o hranã substanþialã. Piloþiiorbi au creat, însã, trustul peºte-lui. Nu e atât de grav faptul cã laBrãila costã 60-100 lei kilogramulde peºte (în loc sã coste 5 lei), cãputrezesc vagoane întregi cupeºte ca sã nu scadã preþul, cãîn loc sã se recolteze 80 de va-goane pe zi din lacurile din jurulBrãilei se recolteazã numai 5vagoane ºi se vinde numai unul(restul putrezeºte), grav e cã þã-ranul nu mai mãnâncã, de vreo10 ani, peºte sãrat. ªi acum, cândpopulaþia de pe malul Dunãrii eseceratã de malarie, guvernulcheltuieºte (vorba vine) zeci demilioane cu medicamente, uitândcã un neam nu se regenereazãcu chininã ºi aspirinã, ci printr-ohranã substanþialã.

Nu mai vorbiþi, deci, de celeºapte inimi în pieptul de aramã alromânului. Sãrmanul român, luptãca sã-ºi pãstreze mãcar o inimãobositã care bate tot mai rar ºitot mai stins. Adevãrul e acesta:neamul românesc nu mai are re-

zistenþa sa legendarã de acumcâteva veacuri. În Moldova ºi înBasarabia cad chiar de la celedintâi lupte cu un element etnicbine hrãnit, care mãnâncã grâu,peºte, fructe ºi care bea vin înloc de þuicã.

Noi n-am înþeles nici astãzicã românul nu rezistã bãuturiloralcoolice, ca francezul sau rusulbunãoarã. Ne lãudãm cã �þinemla bãuturã�, iar gloria aceasta nunumai cã e ridiculã, dar e în ace-laºi timp falsã. Alcoolismul ste-rilizeazã legiuni întregi ºi ne imbe-cilizeazã cu o rapiditate care artrebui sã ne dea de gândit.

...Dar piloþii orbi stau surâ-zãtori la cârmã, ca ºi când nimicnu s-ar întâmpla. ªi aceºti oa-meni, conducãtori ai unui poporglorios, sunt oameni cumsecade,sunt uneori oameni de bunã-cre-dinþã, ºi cu bunãvoinþã; numaicã, aºa orbi cum sunt, lipsiþi desingurul instinct care conteazãîn ceasul de faþã - instinctul statal- nu vãd ºuvoaiele slave scur-gându-se din sat în sat, cucerindpas cu pas tot mai mult pãmântromânesc; nu aud vaietele clase-lor care se sting, burghezia ºi me-seriile care dispar lãsând loculaltor neamuri... Nu simt cã s-auschimbat unele lucruri în aceastãþarã, care pe alocuri nici nu maipare româneascã.

Uneori, când sunt bine dis-puºi, îþi spun cã n-are importanþãnumãrul evreilor, cãci sunt oa-meni muncitori ºi inteligenþi ºi,dacã fac avere, averile lor rãmântot în þarã. Dacã aºa stau lucrurilenu vãd de ce n-am coloniza þaracu englezi, cãci ºi ei sunt mun-citori ºi inteligenþi. Dar un neamîn care o clasã conducãtoaregândeºte astfel, ºi-þi vorbeºtedespre calitãþile unor oamenistrãini - nu mai are mult de trãit.El, ca neam, nu mai are însãdreptul sã se mãsoare cu istoria�

Cã piloþii orbi s-au fãcut saunu unelte în mâna strãinilor - puþinintereseazã deocamdatã. Singurullucru care intereseazã este faptulcã nici un om politic român, de la1918 încoace, n-a ºtiut ºi nu ºtiece înseamnã un stat. ªi asta edestul ca sã începi sã plângi.

Vremea, Nr. 505, 19.09.1937, p. 3Florin Mãceºanu - Viziune

Existã cãrþi ce vorbesc într-o sumedeniede limbi, aºa cum existã ºi cãrþi ce pot cântanesfârºite simfonii... Existã cãrþi dupã carevisezi un timp, aºa cum existã ºi cãrþi ce nute mai pãrãsesc niciodatã... Existã cãrþi aleeternei nostalgii, aºa cum existã ºi cãrþi de ofrumuseþe eternã... Poetul Coriolan Pãu-nescu a fost binecuvântat de POEZIE, a fostdãruit cu harul divin al unei astfel de cãrþi.

RÃSTIMPUL IUBIRII este o vreme anostalgiei, a unui rafinament estetic rar întâl-nit, a iubirii romantice ºi profunde, a uneifilosofii aparte ºi a imaginilor vizuale fãrã cu-sur, venite dintr-un spirit �de mari reverbe-raþii� (Târziu). Poemele, de o frumuseþeaproape irealã ºi atemporalã, construiesc au-toportretul unui trubadur într-o eternã cãu-tare/ rememorare a iubirii ideale: �Eu suntacum un veºnic exilat/ sau vânãtorul eterne-lor senzaþii/ ori sunt stãpânul dublului regat/uzurpator de taine ºi de graþii.� (Târziu). Po-etul e un rãtãcitor prin suflete însingurate,prin timpuri fãrã graþie, ce ºi-au pierdut esenþaºi spiritualitatea: �Însingurat eu umblu tremu-rând/ de frica timpului scãpat din mânã/ darºi de noaptea-n care mã scufund/ precum unrãtãcit ajuns pe lunã (...) ºi-n tot ce fac e semncã voi purta/ povara de bãtrân rebel ºi scep-tic.� (Rebel ºi sceptic). În fond, singurãtateapoate fi consideratã un dat natural ºi etern,fiind atât libertate, cât ºi disperare, povarãexistenþialã. În Maladia mortalã, Kierke-gaard considera cã: �Cu cât mai adâncã îieste anxietatea, cu atât mai mare este ºi omul.�

Poemul Nevinovat aduce în luminã o su-perbã metaforã ce poate fi consideratã o arspoetica a creaþiei lui Coriolan Pãunescu (ºi aPOETULUI în general): �Un cãlãtor voit-amsã fiu prin cerul meu/ nimic mai mult, dar cinear fi vrut sã creadã?/ ªi fost-am condamnatde un demonic zeu/ ca pe un rãzvratit ce tre-buia sã-l piardã.� Artistul este un condamnatla rãtãcire ºi cãutare într-o lume însinguratã,fãrã putinþa de a-ºi pãstra Paradisul ce esteînsãºi esenþa vieþii lui: �Târziu mã voi plimbaprin lumea visãtoare/ ca un cezar însinguratpe þãrmurile mãrii.� (Tablou). Iar în alt poem:�Eu sunt hoinarul ce-i veºnic aºteptat/ oritrubadurul ce-ºi cântã viaþa în cuvinte/ saucel ce poartã-n spate cerul înstelat/ un felde-mpuºcã lume fãrã minte./ Eu sunt hoinarulvesel ori vreun rege/ ce ºi-a pierdut în veci

regatul ori stãpânul/ sau calul fermecat pecare singur merge/ cutreierând în zbor pãdu-rile ºi drumul.� (Eu sunt hoinarul). O imagi-ne sugestivã a naturii artistului exilat întrelumi, între realitãþi, între pãmânt ºi cer, întregenerozitatea dumnezeiascã ºi caracterulnarcisist, specific tuturor creatorilor. Un altautoportret remarcabil realizat apare în po-emul Sunt: �Eu sunt pãpuºa anticã de lut/care se bate la amiezi cu norii,/ sunt setea dinmitul absolut/ ºi ploile din sângerarea zãrii.�Metaforele sunt de o rarã frumuseþe, creîndo senzaþie de atemporalitate ºi unicitate.

Iubirea este o temã întâlnitã în toate vo-lumele de poezie ale lui Coriolan Pãunescu.Meritul sãu este reprezentarea acesteia înimagini aproape sublime, exprimând o sensi-bilitate ºi o nostalgie caracteristicã liricii ro-mantice: �Pierdutã rãtãceºti prin spaþii ninse/iar eu te caut prin nopþile astrale,/ pe-obrajiipalizi lacrimilor stinse/ mai recompun ideea-nstrãinãrii tale.� (Eu am strivit magnolii).

Fiinþa iubitei este creatã din imagini su-ave, dar ºi erotice, amintind de lirica orientalã:�Îþi sãrut frumoaso marmora din care/ eºticroitã-n linii ºi din forme vagi/ ori din mersuriline de mãtãsuri rare/ îmbrãcatã toatã în veº-mânt de magi.� (Rãstimpul iubirii). Poezia

care dã titlul volumului este una dintre celemai frumoase poezii de dragoste ale autoru-lui, având ceva din muzica, parfumul ºi fru-museþea esteticã a liricii lui Ovidius: �Aºtep-tându-te încremenit pe maluri/ în bãtaia recea unui vânt din sud/ îþi contemplu chipulrãsãrit din valuri/ ºi-þi sãrut în pace anticultãu nud�. La fel, poezia Tablou: �ªi cum tejoci iubito prin raze lungi de soare/ pare cãvii din lumea vestirilor frumoase/ când în-floresc toþi pomii pe cerul tãu în zare/ iar pãru-þi scânteiazã sub stelele lucioase.� Imaginilevizuale sunt remarcabile, încãrcate de o lu-minã aproape paradisiacã.

De fapt, toate poemele acestui volumsunt construite din imagini de o frumuseþeunicã: �În noaptea când pe boltã iriºii s-adunã/ sã sune-n goarna corolelor cochete/mã cheamã-n cântec o pasãre pe lunã/ cuaripi mari din pene violete.� (Absenþã). Sau,în poemul Certitudinile nopþii: �Mereu nise va stinge luna în albastru/ un candelabruviu pe-oglinda zãrii/ ºi chiar luceafãrul lu-minãtor sihastru/ va dispãrea în ochiul întu-necat al mãrii.� La fel, în poemele: E întâiaprimãvarã, Nu am sã uit, Un laic duh depâine, Nunteºte cerul, Voiam sã aflu.

Aºa cum am afirmat anterior, volumulRÃSTIMPUL IUBIRII reprezintã un timp alnostalgiei, al privirii înapoi spre un timp para-disiac al fericirii, tinereþii, iubirii: �Mai bineocolesc stradela veche/ pe care amândoi ostrãbãteam odatã/ când ne plimbam în zorica o pereche/ în nebunia ce-o credeam uitatã./Eram o tristã ºi confuzã rostuire/ într-un extazcãzut din rãtãcite stele/ un fel de amplã ºipretinsã fericire/ prin care cerul pur agonizacu ele.� (Nu mai trec). Poemul Ploaia esteplin de o duioºie ºi un idilic ce amintesc deCoºbuc: �Cu chipul sub marama-i sfântã/ uncaier cenuºiu bunica toarce,/ ºi-n gând oveche melodie cântã/ despre un timp ce nuse-ntoarce.� O senzaþie de cãldurã ºi intimi-tate învãluie întregul poem.

Astãzi am primit un dar, un dar nepre-þuit: o carte ce mi s-a dezvãluit în absolutulei ºi mi-a dãruit o lume a frumuseþii perfecte.Mi-am dat întâlnire cu un mare poet ºi omare poezie, �un manuscris al unei scrisoridivine.� (Rumi Mevlana)

Alina CHE{C~


Despre eterna frumuse]e Motto: �Nu pot sã-mi gãsesc liniºtea

Mi-e sete de infinit.�(Rabindranath Tagore)

Florin Mãceºanu - Toamna

42 Anul I, nr. 3/2010Constela\ii diamantineConstela\ii diamantineGeorgeta NEDELCU

- D-le Marian Malciu, vã rogsã îmi spuneþi, cum aþi începutsã scrieþi ºi ce anume v-a deter-minat?

- Aº putea afirma cã am înce-put sã scriu... pe tãbliþã cu uncondei! Da, aºa a fost în clasa Iprimarã. Aºa au fost vremurile peatunci, demult...

Revenind la întrebarea carese referã la cu totul altceva ºi rãs-colind amintirile, pot afirma cã amînceput sã scriu în anii de liceusau chiar mai devreme. E greu deprecizat. Nu am pãstrat prea mul-te gânduri înºirate pe hârtie. Ori-cum, au fost versuri, nu prozã.Apoi, în timpul serviciului militaram început sã scriu puþin câtepuþin - prozã - mai mult ca amuza-ment, în corespondenþa cu prie-teni ori prietene. O singurã datãam scris serios, atunci când erammilitar în termen la Ineu, în 1965.Am participat la o �masã rotun-dã� în ziarul �Scânteia tineretu-lui�. Nu pot preciza exact subi-ectul. Era pe teme de educaþie.Eu mi-am scris opinia sub titlul�Valoarea fiecãrei clipe�. Nu multdupã aceia am primit o scrisoarede la Ilie Purcaru, redactor-ºef larevista �Ramuri� din Craiova. Ela apreciat convingerile mele deatunci ori poate stilul în care le-am aºternut ºi m-a invitat a lualegãtura cu domnia sa pentru oviitoare colaborare. Nu am înþe-les prea multe atunci, dar am re-gretat muþi ani cã nu am avut cu-raj în a da curs invitaþiei. ªtiamcã dosarul meu nu corespundedin punct de vedere politic. Credcã mi-a fost teamã...

Mai apoi, am scris versuri ºiun fel de scenarii pentru �echipã�pe vremea în care am fost elev laªcoala militarã de ofiþeri a MI ºi,mai târziu, pentru elevii mei înªcoala de Poliþie �Vasile Lascãr�din Câmpina. Participam la con-cursurile interne între subunitãþiori puneam în scenã un fel demontaje literar-artistice ocazio-

nate de diferite evenimente. A tre-buit sã renunþ la astfel de plãcuteîndeletniciri. Familia ºi serviciulmi-au ocupat timpul. Sporadic,am mai scris câte o poezie pentrusoþia mea ºi pentru copii.

Înspre finalul carierei am în-ceput sã scriu integrame. Am co-laborat cu revistele �Poliþia Ro-mânã� ºi �Chemarea credinþei� -evident, gratuit - pentru institu-þia în care lucram ºi pentru insti-tuþia de suflet, de credinþã: Bise-rica. Am publicat în revista luiMax Bãnuº, în �Top Integrama�ºi în ziarele municipiului, în ultimiiani de activitate ºi în primii anicu statut de pensionar..

La începutul anilor 2000, co-piii au procurat primul computer.M-au învãþat, puþin câte puþin,sã lucrez pe el. Am citit mult.Eram în urmã, ºtiam ºi simþeamasta de mult timp.

M-au învãþat sã intru pe foru-muri ºi am început sã comunic înlumea virtualã. M-am stabilit peforumul lui Ion Cristoiu din �Jur-nalul Naþional� unde mi-am fãcutmulþi prieteni, dar ºi la fel de mulþiduºmani. Din cauza comentariilorpolitice! În acest ziar, ediþia on-line, Toma Roman-junior avea orubricã sãptãmânalã de �antipu-dibonderie� pe care am citit-o multtimp ºi am comentat-o. Am fostnemulþumit de felul deosebit devulgar în care descria femeia, in-diferent de statutul ei social, înpovestirile sale. Am luat atitudineîn comentarii ºi am fost ulteriorsusþinut de o micã parte de foru-miºti. Intervenþiile mele nu auavut finalitatea scontatã. A fostcauza care mi-a dat impuls sã scriupovestiri, prin care sã demonstrezcã se poate înfãþiºa femeia, chiarîn momente intime, prin expresiiºi cuvinte vulgare. Primele po-vestiri au fost oarecum naive ºidestul de scurte, dar pe mãsurãce scriam, cãpãtam experienþã ºiastfel am reuºit sã scriu o seriede lucrãri care au atras atenþia.

Mulþi forumiºti l-au pãrãsit peacel ziarist ºi au trecut sã comen-teze subiectele pe care le postameu pe acel forum, susþinându-mãcu opiniile lor decente ºi încura-jatoare. Aºa au apãrut oameni debine, precum Sorin Olariu, Mar-cel Zare, Valentin Zaschievici,Loreta Popa, care m-au îndemnatsã scriu, sã tipãresc. ªi, cu des-tule eforturi, am scris prima carte(n.r. - Femeia, eterna iubire, Ed.Alutus, Slatina, 2008, prozã scur-tã), dedicatã femeii, carte ce s-anãscut - ca sã zic aºa - în spaþiulvirtual. A fost foarte bine primitãde public ºi mi-a adus �titlul� de�Omul zilei� în ziarul JurnalulNaþional din 8 martie 2008...

- Cine vã cunoaºte cel maibine opera?

- Sunt destule persoane, maimult ori mai puþin cunoscute,pentru cã am oferit din cãrþilemele prietenilor de pe internet ºirudelor mele. Aº menþiona aici,din cei cunoscuþi personal, peViorel Pîrligras, autorul coperþilorla primele douã cãrþi, pe scriitorulDaniel Drãgan, de la care am în-vãþat, în tabãra de creaþie �Esen-þe ºi nuferi� (Bãile Felix - mai2009), multe secrete cu privire lacrearea personajelor ºi a scenari-ilor specifice romanului, dar ºi pecriticul de artã prof. dr. Ilie Roºi-anu sau Paul Areþu, poet, criticliterar ºi eseist, poeþii Ioan Sme-descu ºi Silviu Viorel Pãcalã,ambii din Slatina, pe scriitoareaFloarea Cãrbune ºi poeta ViorelaCodreanu Filip, precum ºi peXenia Karo-Negrea, redactor ºicritic literar sau Gabriela Petcu,redactor cultural la �Curentul In-ternaþional�.

- Ce personalitãþi au parti-cipat la lansarea celor douãcãrþi ale dumneavostrã: �Che-marea Destinului� ºi ,,Femeia,eterna iubire�?

- Lansarea de carte a fost gãz-duitã, de fiecare datã, de ªcoalade Poliþie Slatina.

În primele douã cazuri nu aufost de faþã personalitãþi deose-bite. M-au onorat cu prezenþa ºicuvântul: graficianul Viorel Pârli-gras, poetul-epigramist Silviu Vio-rel Pãcalã ºi poeta Adriana Neacºu.

La lansarea cãrþii: �Chemareadestinului�, în afara celor menþio-naþi mai sus, au fost prezenþi ºiau luat cuvântul: criticul de artãIlie Roºianu, prof. dr. Nicolae Ma-rinescu ºi prof. Ioan Smedescu.

- Sunteþi un romantic incu-rabil, un singuratic? Iubiþi sauurâþi politica? Sunteþi un naþio-nalist luminat ºi tenace? Aveþiconºtiinþa exactã a valorilorliterare?

- Sunt un romantic. Nu incu-rabil, dar romantic. Nu iubesc ºinu urãsc politica dar îmi pro-voacã greaþã. Mai ales aceea pecare au pretenþia cã o cunosc ºio desfãºoarã politicienii români.Sunt un naþionalist obiectiv ºiconsecvent. Da, se poate vorbide o conºtiinþã a valorilor literare,dar nu pot afirma cã este exactã!

- Pentru cine nu vã cunoaºteîncã (mai e cineva ?), cine sun-teþi Dumneavoastrã, D-le MarianMalciu, vã rog sã vã descrieþi.

- Prea multã lume nu mã cu-noaºte. Mai mulþi sunt cei caremã cunosc ºi mã stimeazã în spa-þiul virtual! Mã aflu la finalul celuide al zecelea an în postura depensionar. Apreciez cã sunt, înprimul rând, un cetãþean normalcare îºi cunoaºte drepturile ºi li-bertãþile fundamentale consfin-þite de Constituþia statului dedrept. Nu am cãlãtorit în strãinã-tate ºi nici nu mi-am propus. Eprea frumoasã, bogata noastrãþarã sãracã! Destul de retras, iesdoar pentru nevoile traiului ºi

Prezentarea omului, dasc#lului [iscriitorului Marian Malciu



plimbarea de sãnãtate. În rest, ci-tesc, scriu, privesc filme, vorbescla telefon cu prietenii ºi copiii.Sunt prezent în mai multe paginidin spaþiul virtual cu versuri ºi,în special, prozã, inclusiv în�agonia românã�, dar ºi la �Înumbra Flãcãrii� ºi, mai ales, peNetlog.

- Ce nume ilustre ale litera-turii noastre aþi cunoscut pânãacum?

- Dacã înþeleg bine întreba-rea, am cunoscut toate numeleilustre ale literaturii noastre stu-diatã în ºcoli. Iar în anii în careeram la liceu (1960-1964) s-austudiat mai mulþi scriitori, poeþiºi dramaturgi decât se studiazãazi. Nume contemporane, mai pu-þin, dar mai este timp sã le citesccreaþiile literare, mai ales cã nu-mele cu adevãrat ilustre sunt campuþine ori lipsesc cu desãvârºire!Personal, am precizat anterior, îlcunosc pe scriitorul Daniel Drã-gan, prozator, poet, publicist.

- Mai avem astãzi critici lite-rari adevãraþi (în comparaþie,de exemplu, cu perioada anilor�60 -�70)?

- Sincer, nu-i înþeleg prea binepe criticii literari de azi, ori nu în-þeleg principiile dupã care se con-duc în aprecierea lucrãrilor lite-rare în cauzã. Cel mai adesea, separe cã subestimeazã forþa, capa-citatea de creaþie a autorului ºivaloarea scrierii acestuia, parcãpentru a se ridica ei deasupra,temându-se cã soclul pe care s-au ridicat ar fi în pericol sã seîncline ºi sã se prãbuºeascã. Înplus, cel puþin din punctul meude vedere, adeseori ai nevoie deun dicþionar alãturi pentru a reuºisã înþelegi frazele ultrasofisticatefolosite de domniile lor...

- Cum vã împãcaþi cu litera-tura de azi? Dar ea cu Dumnea-voastrã? Mai avem o literaturãvaloroasã? Daþi câteva nume.

- Cu literatura de azi este une-ori dificil sã te împaci. Aºteptamcândva o avalanºã, dupã eveni-mentele din decembrie 1989.Aºteptam ca piaþa sã fie inundatãde �literatura de sertar�. Nu s-aîntâmplat aºa. În schimb, a apãrutîncet, încet, un stil nou, adeseoriplin de vulgaritãþi. S-a nãscut

antipudibonderia. S-au introduspeste mãsurã englezisme ºi fran-þuzisme ºi, în consecinþã, un vo-cabular greoi care nu face altcevadecât sã deterioreze poate ceamai �dulce ºi frumoasã� limbãscrisã ºi vorbitã...

Îmi place sã citesc, dar gã-sesc destul de greu ceea ce-miplace. Proza mi se pare a fi la unnivel mai înalt decât poezia. Per-sonal nu concep ca în versuri sãse exprime iubirea prin cuvinteºi expresii pline de obscenitãþi.Cred cã Uniunea Scriitorilor dinRomânia ar trebui sã intervinãîntr-un fel aici. Cred cã nu ar tre-bui sa permitã tipãrirea unor ast-fel de cãrþi.

Nu doresc sã fac nominali-zãri. Pot fi subiectiv ºi nu-mi place.

- Este cunoscutã literaturanoastrã în lume? Dacã da, daþicâteva exemple, dacã nu, de cenu este cunoscutã ºi ce ar trebuifãcut în acest sens?

- Da, literatura noastrã estecunoscutã în lume, dar nu pe mã-sura cantitãþii ºi valorii reale. Nupot da reþete în acest domeniu.Avem ministere, miniºtri ºi o ar-matã de consilieri care au, cu ade-vãrat, salarii nesimþite... Sã vinãei cu idei novatoare în aceastãdirecþie ºi sã le punã în practicã.

- Ce modele literare aþi avut,dar ce prietenii literare aþi le-gat de-a lungul vieþii?

- Am avut ca model mai mulþiscriitori ºi poeþi: Vasile Alecsan-dri, George Coºbuc, Mihai Emi-nescu, Ion Creangã, George To-pârceanu, Calistrat Hogaº, Za-haria Stancu, Cezar Petrescu,Liviu Rebreanu, Marin Preda,Marin Sorescu, Daniel Drãgan,Dan Puric...

Prietenii literare? Cu toþi ceipe care i-am menþionat mai susºi care au participat la lansãrilemele de carte, dar ºi alþi poeþi ºiscriitori pe care i-am cunoscut înspaþiul virtual. Este o listã destulde lungã, chiar dacã suntem, înmajoritate, diletanþi în materie.

- Care sunt rãdãcinile dum-neavoastrã poetice?

- Cred cã sunt adânci, fãrã afi suficient de bine cunoscute...În primul rând mã gândesc la un-chiul meu, Grigore Malciu, ziarist,director al ziarului �Informaþia

zilei� în care Tudor Arghezi, na-ºul sãu, a publicat pamfletul �Ba-roane�, sub genericul �Bilete depapagal�, în care îl atacã pe am-basadorul german von Kilinger.Acest pamflet le-a schimbatsoarta. Ziarul a fost imediat con-fiscat. Tudor Arghezi a fost ares-tat ºi depus în lagãrul de la Târ-gu Jiu. Mai târziu, Grigore Malciua fost arestat ºi întemniþat în �Pe-ninsula� una din �perlele� închi-sorilor comuniste de exterminarea deþinuþilor politici ce munceaula canal, unde a ºi decedat în 1949din cauza relelor tratamente ºicondiþiilor inumane de viaþã ºimuncã silnicã.

Apoi, un gând pios se în-dreaptã spre alt unchi, EmilianMalciu, ziarist, poet, dramaturg.Era student la Facultatea de Filo-zofie ºi Teologie când a fost ares-tat la 31 martie 1949. Detenþia lapenitenciarele Jilava ºi Gherla ºiîn lagãrul Peninsula. Ca deþinutîn lagãrul Peninsula transportacoºciugele cu decedaþi (mureaupeste 10 deþinuþi pe zi) spre mor-mintele fãrã cruce ºi le strecuraîn buzunar câte o tãbliþã cu nu-mele lor, pentru a fi recunoscuþiîn cazul în care ar fi fost vreodatãdezgropaþi. La Peninsula ºi-a în-gropat astfel ºi fratele, pe MalciuGrigore teolog, arestat ºi întem-niþat la mitingul din 1947 / PiaþaVictoriei / Bucureºti�. A fost eli-berat în 3 mai 1955 ºi arestat dinnou, la demonstraþiile studen-þeºti din Cluj / 1956. Regimul durdin închisori i-a ºubrezit sãnã-tatea ºi i-a cauzat decesul în 1982,fãrã ca pânã atunci regimul comu-nist sã-i permitã relansarea în lite-raturã sau ziaristicã. O singurãpiesã istoricã i s-a pus în scenã,la teatrul Nottara, sub �pavãza�lui Dan Nasta, prin anul 1974...

- Aþi fost încurajat de cei dinjur sã scrieþi sau aþi scris dintr-un impuls?

- Cred cã am vorbit deja des-pre acest aspect. Am fost încura-jat de o parte din cititorii de peforumul lui Ion Cristoiu din �Jur-nalul Naþional� ºi de ValentinZaschievici, redactor-ºef adjunctla acest ziar, în special dupã ceam participat la o dezbatere pri-vind �Cazul 1393�- culisele uneigrave erori judiciare - ºi la o alta

sub titlul �Limba noastrã-i o co-moarã�. Secvenþe din interven-þiile avute aici au apãrut în ziarultipãrit, în care mi s-au pãstrat pse-udonimele TAUNUL ºi KARA-KALE folosite în spaþiul virtual.Se pot citi în colecþiile ziaruluiJurnalul Naþional din 15.02.2006,ori din 5, 7, 12 aprilie 2006 etc.

Mai apoi am fost încurajat deepigramistul Sorin Olariu care, ul-terior, a lansat semnalul editorial,,Femeia, eterna iubire� de Ma-rian Malciu.

- Au existat ºi momente cândaþi fi vrut sã abandonaþi?

- Da! Chiar în timp ce lucramla prima carte, o selecþie de po-vestiri ºi versuri ancorate în con-þinutul acestora, din cauza inter-venþiilor dure, murdare, pline devulgaritãþi extreme, ale unui grupde forumiºti care au distrus foru-mul pânã la urmã. Nu m-au supor-tat din cauza intervenþiilor meleconstante, lucide ºi obiective, maiales pe teme politice. Mai apoi,pentru cã nu aveam bani pentrua tipãri cartea. Am fost salvat dedoi sponsori pe care bunul Dum-nezeu mi i-a scos în cale ºi auînþeles cã este vorba de un actde culturã.

- Cum vã promovaþi cãrþile?- Doar sub douã modalitãþi:

Prin intermediul publicului pre-zent la cunoscutul eveniment delansare a cãrþii ºi prin anunþurilefãcute în spaþiul virtual, cât ºi prinpublicarea conþinutului lor, pelângã alte creaþii literare, în ace-laºi spaþiu virtual. Ar mai fi librã-ria, dar nu se mai cumpãrã cãrþiîn zilele noastre. Din prima carteam vândut cca 12 bucãþi în doiani! Am renunþat la aceastã mo-dalitate. Nici resursele financiarenu-mi permit acest lux. Cãrþile leofer, în majoritate, prietenilor ºirudelor...

- Cine e scriitorul dumnea-voastrã preferat?

- E foarte greu sã precizez. Ammulþi scriitori preferaþi... Am sã-lnumesc pe Daniel Drãgan. Estede actualitate.

- Cine este cel mai bun critical operelor dumneavoastrã?

- Fãrã reþineri, copiii mei!- Ce vã face fericit?- Tihna sub cerul albastru ºi




siguranþa zilei de mâine...- Întrebare de baraj: se poate

trãi din scris în România? Cetrebuie sã scrii? Cât trebuie sãvinzi? Ce trebuie sã mai faci înafarã de a scrie cãrþi?

- Cred cã este imposibil, maiales în zilele noastre ºi, din nefe-ricire, în cele ce vor urma...

Poþi scrie foarte bine. Dacã nuai bani sã editezi un numãr marede cãrþi pe care sã le promoveziîn mai multe localitãþi, nu reuºeºtisã-þi asiguri pâinea ºi apa nece-sarã zilnic. E greu sã alegi ce sãscrii doar cu gândul la obþinereaunor venituri. Cred cã este bine sãscrii doar ceea ce simþi cã te re-prezintã ºi despre ceea ce ºtii sãscrii în profunzime, prinzând nu-anþe ºi subtilitãþi, potrivit valen-þelor tale, gândirii ºi talentului tãu.Când scrii numai în scopul de acâºtiga ori numai pentru a satisfaceexigenþele ori plãcerea unui grupsau categorii sociale, nu poþiatinge performanþa. Scrii forþat.

În afarã de a scrie cãrþi, se re-comandã a le citi pe ale altora maibuni ca tine. Din nefericire, con-stat cã au ajuns autorii sã se ci-teascã între ei ºi... cam atât! Pu-blicul larg este sãrac ºi din ce înce mai îndepãrtat de culturã, decarte, de educaþie...

Mã întreb dacã nu v-aþi gân-dit vreodatã sã întoarceþi spateleacestei lumi nebune, sã uitaþi detoate pe lumea asta, sã uitaþi defalsitatea unora pe care-i credeaþicorecþi, dar care v-au înºelat aº-teptãrile? V-aþi dorit vreodatã sãvã smulgeþi din mocirla vieþiiacesteia, pentru a fi cât mai de-parte de aerul dezgustãtor al zileicotidiene? V-aþi gândit vreodatãcã viaþa trece pe lângã voi, neper-miþându-vã sã faceþi altcevadecât o muncã asiduã, care vãstoarce suflul? Eu am traversatasemenea stãri de mai multe oriîn viaþã, iar acum, de când suntla pensie, m-am refugiat în lumeaamintirilor dragi, de unde mi-amextras energia necesarã scrieriiunor cãrþi, printre care romanul:�Chemarea Destinului�.

- Domnule Marian Malciu,vã mulþumesc pentru acest in-terviu, cât ºi pentru sinceritateadumneavoastrã ºi vã doresc sãpublicaþi cât mai multe cãrþi.


Transnistria. O altã latinã, tra-gicã, dar greºita ,,TRANS� a isto-riei multimilenare a neamului ro-mânesc. Asta deoarece denu-mirea corectã a provinciei esteBugo-Nistria, denumire schim-batã subtil ca ºi în alte cazuri, deslavii din rãsãrit. Cealaltã, Tran-silvania imprimatã ireversibil înconºtiinþa româneascã ne-a fãcutsã o uitãm mult prea repede pecea de dincolo de Nistru. O uitarenedreaptã ºi poate fatalã.

Dintre toþi politicienii postde-cembriºti, Corneliu Coposu a fostsingurul pe care l-am auzit vor-bind fãrã ºovãialã despre grani-þele etnice ale neamului nostru(este drept, se referea la Basara-bia, dar o fãcea pe faþã), graniþece nu au nicio legãturã cu celeale României de astãzi. A nuacorda importanþã acestui su-biect, ca politician, se numeºteincompetenþã, imposturã, indife-renþã sau trãdare. Iar pentru unpolitician al oricãrui stat normalacestea sunt circumstanþe agra-vante, nicidecum atenuante. Toþiceilalþi oameni politici rãsãriþidupã lovitura de partid din �89 potfi anexaþi cel puþin unuia dintreatributele enumerate mai sus.

Puþini chiar dintre naþiona-liºtii români acordã interesul cu-venit acestei provincii despre ca-re nu cunoaºtem prea multe, iararia ei geograficã este asimilatãeronat unei fâºii de pãmânt situ-atã de-a lungul Nistrului ºi auto-proclamatã (de Moscova) Repu-blica Moldoveneascã Nistreanã.

Dar cum s-a ajuns aici?! Duca-Vodã, ca despot al Moldovei ºiUcrainei, la 1681 este primuldomn român care ia în stãpâniretoate teritoriile dintre Carpaþi ºirâul Nipru stabilind curþi dom-neºti pe Nistru ºi Bug, întãrindadministraþia moldoveneascã ceva dãinui în Transnistria ºi din-colo de jumãtatea secolului urmã-tor. Acest pãmânt al triburilortracice ale tirageþilor ce ne oferãca mãrturie davele acestoraîmprãºtiate ºi dincolo de Nipru,revine la matca lui, în sânul Mol-dovei. Recensãmântul din 1793ce a vizat populaþia dintre Nistru

ºi Bug ne spune cã din 67 de sa-te, 49 erau eminamente româ-neºti. O sutã de biserici româ-neºti funcþioneazã aici la aceeaºidatã, adicã la doar un an dupã ceimperialismul rusesc atingeNistrul ºi mai devreme cu 20 deani de prima rãpire a Basarabieide cãtre aceºtia. Este ºi data lacare biserica transnistreanã îºiînceteazã subordonarea faþã decea românã. Barierele naturalecad una dupã alta în faþa slavilorcu origini politice moscovite ºicâteva decenii sunt suficientepentru aceºtia pentru a atingePrutul ºi a tãia pânã ºi Moldovalui ªtefan cel Mare în douã. Ast-fel, ruºii ajung în 1772 la Bug, în1792 la Nistru ºi în 1812 la Prut.ªi astfel se pierde ºansa de atransforma aceastã provincieîntr-un tampon ce putea asiguraliniºtea, siguranþa ºi prosperi-tatea viitoarelor Românii, mai în-tâi cea micã, apoi cea mare, darde fapt niciuna suficientã neamu-lui nostru împrãºtiat de istorie caundele unui cutremur cu epicen-trul în Arcul Carpatic. De aceea,abandonarea provinciei atuncicând toate circumstanþele isto-rice ofereau contrariul a devenitpotenþial fatalã pentru RomâniaMare, Micã ºi actualã. Sã nu ui-tãm invitaþia Poloniei dupã Pri-mul Razboi Mondial când aceas-ta dorea refacerea întregului�spaþiu al polonitãþii�, prin ane-xarea unor teritorii inclusiv dinUcraina pânã la Nipru, invitaþierefuzatã de partea românã, care,lipsita de viziune, respingea ast-fel o rarã posibilitate de împãrþirea Ucrainei ºi impune armatei roºiio zonã tampon departe de grani-þele României Mari. Unul dintreadepþii acestei sinucigaºe neu-tralitãþi ce lãsase Polonia singurãîn faþa trupelor armatei roºii, du-pã ce polonezii reuºiserã ocupa-rea Kievului, este chiar Take Io-nescu. ªi aceasta cu atât mai ciu-dat cu cât acelaºi politician iden-tificã, la începutul secolului trecutduºmanul natural al României ºiromânilor, ca fiind Rusia. RusiaSovieticã îºi construieºte astfelinfernala maºinãrie de rãzboi cu

tot sprijinul agricol, industrial,geografic ºi (poate cel mai impor-tant) uman al Ucrainei, cu Bugo-Nistria inclusã. Ucraina dã arma-te dupã armate ºi fronturi întregipentru Uniunea Sovieticã, cumeste Frontul II Ucrainean ce acãlcat România Mare în picioareîn vara anului 1944 ºi care, ca opedeapsã amarã datã de istoriepentru lipsa noastrã de îndrãz-nealã, îºi instaleazã cartierul gen-eral la Craiova în acelaºi palat încare, patru ani mai devreme, fu-sese semnatã cedarea Cadrilate-rului cãtre Bulgaria. Sovieticii ex-ploateazã la maximum Ucrainaexterminând forþa sa biologicãprin foamete ºi rãzboi pentru su-punere totalã. Abia mai vedeaibãrbaþi în puterea vârstei înUcraina dupã cel de-al DoileaRãzboi Mondial. Prea târziu Ro-mânia ocupase Bugo-Nistria, cã-ci datele ecuaþiei se schimbaserãmult dupã Primul Rãzboi Mon-dial, iar scurta transformare aacestei provincii în �cutia cubunãtãþi� a României pentru treiani între 1941-1944 a fost plãtitãcu vârf ºi îndesat în 45 de ani dedominaþie sovieticã.

Situaþia actualã a Trans-nistriei este la fel de delicatã, eafiind legatã de existenþa StatuluiUcrainean, iar acesta este mai�umflat� cu provincii strãine caniciodatã în istoria sa. Situatãlângã un colos precum Rusia,amorsatã de �minoritatea� rusãîn partea sa de nord, cu un preºe-dinte pro-Rusia, cu Crimeea folo-sitã ca portavion de flota rusãdin Marea Neagrã, viitorul Ucrai-nei este un mare semn de între-bare, ca de altfel ºi viitorul pro-vinciilor ºi populaþiei româneºtiaflate sub ocupaþia acestei þãricare înþelege sã le ºteargã istoriaºi identitatea cu zelul deja cunos-cut al unui stat slav. Dar Ucrainaºi Rusia trebuie sã conºtientizezecã nu existã basarabean union-ist care sã conceapã unirea Ba-sarabiei cu Romania fãrã Trans-nistria, fie ea chiar ºi sub formafâºiei actuale.

FOR}A DREPTULUIsau DREPTUL FOR}EI

Tiberius DOMOZIN~


Probabil puþini ºtiu cã �Ulti-mul vals� este titlul unei piesemuzicale formidabile, aparþinândfraþilor Guido si Maurizio De-Angelis, care aveau numele descenã Oliver Onions.

Este, de fapt, piesa muzicalãa filmului �Un ºerif Extraterestru�,o melodie care ºi acum, dupã a-proape 30 de ani, îmi inundã su-fletul de bucurie.

Muzica este o artã inegala-bilã, unicã ºi înãlþãtoare ca nimicaltceva din necuprinsul univers,nu cunosc altceva mai frumos,nimeni ºi nimic nu poate sã-miproducã o asemenea explozie defericire, dragoste ºi împlinire.

Nici nu ºtiu ce-mi veni sã scriudespre muzicã, pentru cã oricarecuvinte pãlesc în faþa acestei mi-nuni a universului, cred cã aceimeºteri ai cuvintelor care au scrisBiblia, s-au înºelat amarnic, nucuvântul a fost primordial, ci vi-braþia, sunetul, muzica.

Când Dumnezeu ºi-a înãlþatspiritul cãtre infinitul azururilor,probabil cã a fredonat o melodieextraordinarã, o simfonie nici-când scrisã, dar cântatã ca un imnde întreg universul.

ªi de ce nu, la zidirea miria-delor de lumi pline de viaþã, Cre-atorul s-ar fi folosit de naiul luiZamfir ºi doina lui Eminescu, aºasimte sufletul meu adormit deromân, trezit din magicul somn alnecuvântului, fost-am sedus desplendoarea armoniei divine prinrapsodia lui Porumbescu.

Sã mã reîntorc, totuºi, lasplendidul �Ultim Vals� al fraþilorDeAngelis. Nu-mi pot opri plân-sul minunându-mã de superbamelodie a copilãriei mele; poateunii dintre voi veþi redeveni, pen-tru o clipã, acei copii minunaþi.Nu existã copilãrie nefericitã, nupot crede cã un suflet de copilpoate sã cuprindã într-însul nefe-ricirea, neîmplinirea, chiar ºi o mi-cã fãrâmã de luminã cât de micãeste prezentã în orice suflet decopil de pe faþa pãmântului.

Scãldat în lacrimi, scriu acesterânduri, chiar dacã unii se vor

amuza pe seama lor, nu-mi pasãdeloc, nimic nu-mi poate lua feri-cirea din suflet, nimic nu-mi poateîntuneca inima. Ce minunat estesã fim mãcar pentru o clipa aceicopii minunaþi; atunci am putearenunþa la toate relele noastre ce-le de toate zilele, nu ne-am maiduºmãni, ne-am trezi în fiecaredimineaþã senini ºi seara amplânge de fericire, cãci toate mi-nunile lumii acesteia ale noastresunt, ºi sufletul nostru ar simþinemurirea cum palpitã în fiecarecelulã, în fiecare secundã, cufun-dându-se în oceanul de luminãºi speranþã a umanitãþii.

Nu, nu mai vreau sã ºtiu denimic, am renunþat la toate între-bãrile filosofiilor lumii, nu maivreau nici rãspunsurile celor ma-turi ºi atotcunoscãtori, nu-mi maifolosesc la ni-mic, la ce-ar mai fo-losi un întreg univers de întrebãriºi rãspunsuri iluzorii când eusunt pe deplin fericit, împãcat cumine ºi cu lumea, nu-mi mai suntde folos nici devenirea, nicimoartea nu mai existã, a pierit to-tul ca un vis urât ºi straniu, oarece magie mi-a cuprins sufletul rosde metafizici aiurite? Muzica sfe-relor lui Pitagora, armonia nume-relor, splendoarea culorilor.

Lãsaþi-mã aºa copil, neºtiutordar împlinit, eu rãmân cu fericireaºi inocenþa sufletului meu, voi ceimaturi de ce-aþi ucis ce aveammai sfânt pe lume? Copilãria esteceva unic, ºi, din fericire, prin mu-zicã am descoperit un secret uri-aº, ea poate fi redobânditã, retrã-itã, asemenea prozei fantastice alui Eliade, acel savant care uimealumea cu enciclopedismul sãu, ºidacã pãstram tinereþea fãrã bã-trâneþe, atunci nimeni ºi nimic numai poate sã ne clinteascã dinmagica simfonie a Luminii.

Ah, dacã aþi ºti sã rostiþi, ase-menea lui Parsifal, magica între-bare, mãcar o clipã cât o eterni-tate, aþi fi cuprinºi de bucuria re-gãsirii în spirit, ºi dacã aþi reuºi,mãcar o secundã, sã alungaþi totnoianul de tristeþi care vã macinãsufletele, asemenea unor molii de-

Ultimul vals... Hora Unirii!Robert TRIF

voratoare de inimi, ce fericire pechipurile voastre, ce imagine asplendorii copilãriei v-ar cuprin-de nemuritorul suflet.

Ascultaþi dar acest �ultimvals�, dacã nu pentru dvs., mãcarpentru toþi copiii din lumea în-treagã, ºi atunci nu veþi mai în-drãzni sã curmaþi din faºã toatevisele vârstei de aur, cu gândurilevoastre absurde ºi neroade, nu veþimai fi ucigaºii speranþelor noas-tre, ci dimpreunã vom forma o frã-þie a creatorilor de bine ºi frumos.

Am gãsit din nou calea ceduce spre fericire, redeveniþi darcopii, ºi veþi moºteni cel mai pre-þios dar al unei lumi înecate deplâns, fericirea supremã, ºi ºansaschimbãrii propriei sorþi, urzindcalea ºi destinul de excepþie hãrã-zit încercatului popor român.

Doar inima poate cuprindeaceastã magie, doar ea poatecânta notele simfoniei libertãþiispiritului, lãsaþi dar mintea ºigândurile deoparte, cãci ele suntbariere în calea adevãratei cu-noaºteri, cuvintele nu pot descrietot acest mirific peisaj al împliniriiîn Spirit, lãsaþi-vã sufletul sãzburde asemeni unui joc de copil.

Cuvintele constituie apana-jul minþii noastre egoiste, ele nupot reda decât în micã parte mi-nunile lui Dumnezeu, doar muzicaeste capabilã de puritatea senti-mentului sublim, prin muzicã necontopim cu universul, devenindfãclii aprinse ale Spiritului uni-versal.

Imaginea întâiului poporchemat la viaþã, poporul român,cel care dintâiul a visat zborul spreaºtri, aceasta este: preaplinuldumnezeirii revãrsate peste ne-cuprins, ºi cum altfel decât spi-ritul suprem suflând în magicu-inai primordial doina lui Emines-cu, oglindindu-se peste sufletullumii acesteia; aºa s-a nãscut po-porul român ºi nu altfel.

Mãrturie stau aceste nevãzu-te rânduri, scrijelite pe coloananesfârºitã brâncuºianã a nemuri-rii noastre, ori pe aripa frântã amãiestrei lui Vlaicu peste piscu-

rile Carpaþilor, vrând parcã sãstrângã la pieptul sãu tot dorulromânilor de unire.

Poate veþi întreba ce legãturãau toate acestea cu ziua noastrãnaþionalã, ºi totuºi existã o tai-nicã legãturã, poporul român nuºi-a cântat încã ultimul vals în-spre intrarea în eternitate, rede-venind ceea ce-a fost odatã vaputea sã treacã peste toate greu-tãþile, ºi va renaºte iarãºi ºi iarãºicântând asemenea pietrelor luiBrâncuºi, care cântat-au lumii în-tregi despre nemuritorul poporromân, la fel precum zborul luiVuia vestea lumii împlinirea celuimai tainic vis al omenirii, nicicândatins pânã la el.

Dacã Brâncuºi a fãcut piatrasã cânte pentru umanitate, iarãZamfir a fãcut muzica sã plângã,atunci Eminescu ne-a doinit pen-tru eternitate, prin cuvintele salenepieritoare ca ºi stirpea din carese trage, Eminescu este geniulsuprem al poporului român, celcare a îmbinat într-un mod divinmuzicalitatea cu plânsul, doinacu surâsul, nemãrginirea cu su-blimul, ca într-o îngemãnare dem-nã doar de coloana infinitului, ceacare simbolizeazã magistral dorulpoporului român de divinitate.

Ridicaþi din uitare, visând ne-mãrginirea din sufletele noastre,la fel precum odinioarã cei maiviteji ºi mai drepþi dintre traci dor-miserã somnul latinitãþii noastre,fost-am treziþi din magicul somn aldevenirii, de simfonia lui Enescu.

Nu a fost însã sã pierim ne-cunoscuþi, ºi pivniþele Vaticanu-lui ascund încã comori nespuseale daco-geþilor, la fel precumvorbesc omenirii nepieritoarele



tãbliþe de la Tãrtãria, mãrturii alenemuririi noastre stau încã ºi azipe falnica-i Columna a Lui Traian.

Ne-am întors aºadar acasã, lasânul divinitãþii, noi suntem ceidintâi dar ºi cei de pe urmã, iareu stau mãrturie în aceastã zi desfântã sãrbãtoare, prin acestecuvinte sublime înãlþate spre zare,asemenea unui ultim vals închi-nat mãriei sale Poporul Român.

Învie poporul român, prin noicei care depunem mãrturie azidespre marea Unire, aducere a-minte tuturor celor care, prin jert-fa lor au fãcut visul sã devinã rea-litate, imposibilul sã devinã po-sibil, iar irealul sã devinã real.

Ultimul vals al celui mai vârst-nic popor european, chiar dacãunii nu vor sã recunoascã, celcare murea cu zâmbetul pe buze,neînfricat în faþa morþii, cu multînaintea nazarineanului sau cele-brului filosof otrãvit din pocalulcucutei.

Purtat-am cu stoicism cruceanoastrã ca neam, fãrã sã ne plân-gem asemeni ciobanului împãcatcu lumea al Mioriþei, nicicând nus-a pomenit popor mai blând ºimai primitor cu strãinii, azvârliþicu forþa în rãzboaie strãine denoi, noi am rãmas credincioºiunei singure idei, întruparea ho-tarelor noastre de drept, nu sun-tem nedrepþi cu nimeni dar vremce este al nostru, obrazul nostruplânge nestins - de dorul tãu Ba-sarabie.

Acum ori niciodatã cereþi darce ni se cuvine, nu lãsaþi pe fraþiinoºtri în pãrãsire, fiþi fãrã fricã sinu lasati in robie þãrâna sfântã aBasarabiei, n-aveþi hodinã ºi tihnãpânã nu ne vom fi unit cu toþii inhotarele României Mari.

Aº vrea, ca Dan cãpitan deplai, sã cuprind cu palmele pã-mântul sfânt al Basarabiei, ºi sã-mi plec fruntea ca în faþa uneiicoane ce poartã în adâncurile ei,osemintele strãbunilor mei deo-potrivã cu toatã durerea popo-rului român.

Pentru neamul nostru româ-nesc, Ultimul Vals nu poate fi de-cât unul singur, cel al cântãrii luiAlecsandri, frãþeasca Horã a Unirii.

Aºa sã ne ajute Dumnezeu!!!


SCRISOARE CÃTRE DUMNEZEU

Aºeazã, DOAMNE, pe umerii meitristeþea întregii lumi.eu sunt puternicã, DOAMNEºtiu sã transform râurile de sânge în curcubeepe care sã ieºim la promenadã cu toþiide Crãciun, de Ramadan, Hanuka sau Diwali

DOAMNE, ia din zilele mele ºi fã-lesânge curat pentru muribunzisevã pentru pãduri ºi apã viepentru toate vieþuitoarele pãmântului

Ia din poezia mea ºi dã-o celor ce doresc rãzboaieconvinge-i cã singurul rãzboi trebuie sã fiecel pentru supremaþia bucurieiia din aerul meu, DOAMNEºi îmbracã Planeta în miros de floriia-mi vãzul ºi fã din el covoare pentru rugãciuniia-mi hrana ºi somnul ºi fã din ele ogoareºi pãduri nesfârºite

Îþi dau ºi amintirile, DOAMNEsã faci din ele iubiri mai mari decât viaþaia-mi cãrþile, dar fã-i pe copiii lumiisã trãiascã într-o eternã poveste.ia-mi prietenii ºi fã-i îngeri la dreapta Taia din anii mei ºi dã-le lor veºnicia, DOAMNE.ia-mi sufletul ºi împarte-l la ºase miliardedar lasã-i pe toþi sã cânte, sa viseze ºi sã râdãIA-MI TOT CE AM, TOT CE ªTIU, TOT CE IUBESCªI DÃ-LE OAMENILOR TOT CE POT AVEA TOT CE POT ªTI ªI TOT CE POT IUBI

DESTÃINUIRE

�Barbie� îi spun copiiie zâna ce scrie poveºtidar le ºi trãieºtemãnâncã poezie pe pâineºi-ºi picteazã universulpe pleoape

Ea deschide în fiecare ziPoarta Zeilorse roagã pentru bucuria lumiiºi-aprinde stele în chipde lumânãripe speranþele ei albastreplutesc mii de scoici fermecatedin clepsidrele pãmântuluiconstruieºte piramide pe care le deschide apoi cu iarba fiarelor

Bãrbaþii o iubesco vãd în ea pe ªeherezadanesfârºitelor poveºti.EA SIMTE CÃ-I CURGEAUR PRIN SUFLET(e alchimia frumoºilor vrãjitorice pãºesc cu nobleþe prin clipele ei)Barbie doarmecu valiza sub pernãºi se viseazã zburând peste oazeºi tuaregi cu ochiiprecum noapteace-i preschimbã trupulîn valuri de mãtase ºi foc

Barbie a luat forma viselor eiºi-nmulþeºte totul cu doicu o mie, cu infinitateaea vede câte un destinîn fiecare cuvântºi fiecare cuvânt e o altã povestepe care ea o transformãîn punteadintre pãmânt ºi cer

Desculþã, privind în susBARBIE PÃªEªTE PECOVORUL DE PERLE

Începe o nouã poveste...

NOCTURNÃ SCANDINAVÃ

Cerul scandinav mã ardecu stelele ce-mi cad peste sufletpe trupul captiv privirii luimuzica se desface fâºie cu fâºie rãmãºiþe de vrajãflamenco zãmislit din ascunzãtoarea timpuluiOchii lui se hrãnesc cu sângele meucu petalele ce-mi cresc pe rãsuflãripãsãrile sparg clepsidra nopþiifirele de nisip se revarsã la picioarele melejertfã timpului meu ºi al luizâmbetul lui solitar pãrul meu dansândîn cele patru colþuri ale pãmântului...

Suntem în mâna vieþiiretina mea poartã ochii lui spre marea scandinavãcorabie rãtãcind prin aºteptãri imemoriale�E-atât de colorat sufletul tãu�, îmi spuneiubim visul, poemele din noi arse de focul nebunieide valurile ce lovesc orele nopþii suntem mai aproapede perfecþiune cu fiecare vers de ghitarã.

Alina Beatrice CHE{C~


Întotdeauna, o carte de umor(bine scrisã) este un motiv de plã-cere ºi delectare (mai ales într-ozi ploioasã de toamnã), prin a cã-rei lecturã te îmbogãþeºti cu unbinemeritat surplus de energie.În acest sens ºi întru satisfacereaunei astfel de nevoi a fost scrisãºi ultima (ca apariþie literarã) cartea scriitorului adjudean Ion Cro-itoru, intitulatã �BARÃ LABAR�Ã!�(Mozaic umoristic),apãrutã la editura Pallas Athenadin Focºani, în toamna anului2010. Profesor marcant de litera-turã al liceului teoretic �EmilBotta� din municipiul Adjud, IonCroitoru a avut dintotdeauna unumor debordant, cu toate cã pro-fesionalismul ºi implicarea ne-cesarã actului pedagogic, nu lã-sau nicidecum loc unei astfel delaturi a domniei-sale. Deºi vechede când e lumea, epigrama des-tinde peisajul literar cu catrenele-i acide ºi moralizatoare. Pentru aînþelege mai bine stilul de epi-gramist al lui Ion Croitoru, vã rogsã-mi permiteþi sã prezint succintetimologia cuvântului �epigramã�ºi câteva repere istorice ale ei,utilizând resursele valoroase alelui Cincinat Pavelescu. O defini-þie mai exactã a epigramei a fostsugeratã chiar de remarcabilul omde litere: �Acest cuvânt, cãruialimba francezã i-a dat un sensexclusiv satiric, însemna la ceivechi o strofã cu un subiect oa-recare, de obicei pe o ingenioasãidee sau inscripþie lapidarã.�

La greci, epigrama nu era laorigine, cum o indicã ºi etimolo-gia (epi-grafi = a scrie pe ceva),decât o inscripþie, mai întâi înprozã, apoi în versuri, care se

late cu nonºalanþã. Astfel, epi-gramistul Ion Croitoru, profesorde literaturã, nu are cum sã sedeclare mulþumit de nivelul redusal �educaþilor� de astãzi, nepu-tându-le accepta justificãrile:�Mã criticã ai mei de-aici/ C-am terminat cu note mici,/ Dareu mi-am susþinut deviza:/ Pãia intrat ºi-n note criza!� (Necãjitdupã BAC) sau �Dacã prostiase plãteºte/ Nu chiar ca �dintepentru dinte�,/ La noi o sumã vãopreºte,/ Mereu c-un an mai îna-inte�(La Universitatea Privatã).

Condeiul lui Ion Croitoruscrie o epigramã nu foarte acidã,umorul acestora fiind unul de bu-nã calitate ºi de foarte mult bunsimþ. �Lovit� de epigramele sale,nu ai cum sã te simþi ridiculizat,epigrama sa nefiind ridicolã înniciun fel. Sistemul sanitar româ-nesc este epigramat ºi el - prinvocea satiricã a maestrului Cro-itoru: �Sã nu ai temeri, cãci suntnule,/ Dovleacul þi-l desfac unpic,/ Speranþe bune sunt des-tule,/ Iar locul lor e tot în plic...�(Încurajare înaintea operaþiei).Actuale, ca toate scrierile sale,Ion Croitoru vorbeºte ºi desprecriza economicã mondialã, carea schimbat pânã ºi �tactica delucru� a oamenilor certaþi cu le-gea: �E supãrat de ieri Cucui,/Apaºul crunt cu briºca latã,/Cãci taxã i-a impus ºi lui/ Pen-tru valoarea-njunghiatã�. Deºiepigrama de astãzi nu este consi-deratã de unii exegeþi ca fiind po-ezie, ea respectã totuºi canoanelepoeziei, implicând o mare puterede sintetizare a unor adevãruri,dublate de un final pe mãsurã,cu o puternicã valoare moraliza-toare. Epigrama este o formã deartã literare, cu un umor ce trebuiesã fie unul de autenticã valoare.Dupã umila mea pãrere, un caznefericit de umorist este acelacare �scrie� epigramã, fãrã a aveanici un pic de umor. Însã, la IonCroitoru epigrama este plinã deumor, deoarece autorul o înnobi-leazã cu umorul sãu molipsitor.Exemplele ar putea continua dar,

grava pe monumente sau mor-minte pentru slãvirea unui erou.Anticii, puþin severi asupra dis-tingerii genurilor literare, se obiº-nuiserã sã înþeleagã sub denumi-rea de epigramã orice poezie fu-gitiv scrisã, fie în hexametri al-ter-nând cu pentametrul, fie înmetru iambic ºi trohaic, impropriupentru muzicã. Majoritatea epi-gramelor greceºti nu sunt decâtmadrigale sau catrene morale.Romanii liberi n-au avut nici unepigramist de seamã. Tot astfelo bunã epigramã cuprinde douãpãrþi: una care excitã aºteptarea,aþâþã curiozitatea, descriind înculori vii un subiect oarecare,cealaltã, care, printr-un vers ne-aºteptat, dã soluþia acestui fel deproblemã. Prima parte þine loculmonumentului, a doua al inscrip-þiei. Aceastã comparaþie ingeni-oasã dezvãluie toatã teoria aces-tui gen poetic. Ea ne face sã sim-þim, între altele, pentru ce esteinutil ºi neabil sã încarci cu ex-presii violente începutul epigra-mei, pentru cã anticipezi asupraefectului final, pe care-l scazi. Pecând, din contrã, o epigramã în-ceputã perfid ºi cu elogii, pro-voacã, la sfârºit, cititorului, o sur-prizã plãcutã, când concluzia eneaºteptatã.

Cartea de faþã este un mozaicumoristic, îmbinând în el douãpãrþi egale ca întindere. Primaparte este rezervatã epigramei, iarîn a doua parte se prezintã câtevaschiþe umoristice, de micã întin-dere ºi care pãstreazã sonoritãþileumoristice proprii autorului. Res-pectând canoanele epigramei(mai-sus descrise), Ion Croitoruîncearcã sã surprindã în catrenelecãrþii sale realitãþi din aproapetoate domeniile: politic, juridic,social, educaþie, sport, ºtiinþã.Cum poate fi altfel scrisã epi-grama, decât actualã timpuluisãu, purtând în pana ascuþitã acondeiului umoristic umanul ºiumanitatea? ªi apoi, cei prinºi încondei ar trebui sã fie mândri cãli se acordã atâta atenþie, fie chiarºi prin satirizarea defectelor eta-

Gheorghe A. STROIA

Ion Croitoru - �BAR~ LA BAR...~�sau �Z@mbetele unui condei hazliu�

las la aprecierea cititorului dacãle-am incitat interesul pentru a lec-tura din epigramele cãrþii de faþã.

Schiþele umoristice prezen-tate în partea a doua a cãrþii suntde facturã anecdoticã, sau potîmprumuta din efervescenþaunor ºtiri TV, prin care cititorulse autoproclamã �liber arbitru�ºi poate percepe realitatea dupãcum doreºte. Titlurile acestorschiþe sunt ºi ele pe mãsurã:�Tehnicianul virusat�, �Om cuscrupule�, �Fiara atacã�, �Insulapustie�, �Logica ciobanului�.Structura cãrþii de faþã, aceea demozaic umoristic, poate fi consi-deratã o continuare a anterioru-lui mozaic umoristic al lui IonCroitoru: �Crinul de plastic� - apã-rut tot la editura Pallas Athena, înanul 2009. Cert este cã în ambelelucrãri, umorul este la el acasã.Cu toate acestea, aº fi dorit sãvãd în cartea lui Ion Croitoru (ºiacesta este doar un umil punctde vedere), umorul tratat pe douãfronturi: scris (epigramã) ºi ilu-strat (caricaturã). O astfel de aso-ciere ar fi fost sporit doza deumor a cãrþii, având în vedere in-solitul amestec de senzaþii audi-tive ºi vizuale pe care le-ar fi pro-dus. O posibilã explicaþie a unuiastfel de �neajuns� se leagã decosturile �piperate� implicate deacest lucru ºi de posibilitãþilefinanciare precare de care se�bucurã� pensionarii noºtri - fiechiar ºi maeºtri. Chiar ºi numaipentru o astfel de abordare, au-torul meritã tot respectul ºi ad-miraþia noastrã. Admiraþie - pen-tru curajul ºi tenacitatea de carea dat dovadã, respect - pentrupersuasiunea sa în abordareascrierilor cu caracter umoristic.Sã-i urãm maestrului ani mulþi cusãnãtate, pentru a ne mai des-creþi frunþile cu umorul sãu decalitate, lipsit de orice trivialitateºi cu o deosebitã limpezime a me-sajului exprimat. Cu certitudine,scrierea de faþã reconfirmãmotto-ul unei celebre revisteumoristice: �Râdeþi, râdeþi, cãºi aºa nu mai veþi ce pierde�.

48 Anul I, nr. 3/2010Constela\ii diamantineConstela\ii diamantineFlorentin SMARANDACHE

PolemosBiobibliografie paradoxistã (1982-19994)Anexa 1 (Reviste ºi Baze de Date internaþionale despre Para-

doxism)Anexa 2 (Enciclopedii ºi Dicþionare internaþionale despre

paradoxism)Anexa 3 (Dedicaþia olografã a lui Ion Pachia Tatomirescu din

1994 pentru Florentin Smarandache: �Prietenului meu, poetul,prozatorul, dramaturgul, pandurul, purtãtorul de drapel al Para-doxismului în toate continentele ce încep cu A, Florentin Sma-randache, omagiu de mai �94�.)

Anexa 4 (Facsimilul cronicii lui Ion Pachia Tatomirescu desprePARADOXISM, din august 1984, la volumul�Le sens du non-sens�(1983) al lui Florentin Smarandache)

POLEMOS1. Ion Pachia Tatomirescu în recenzia sa (pe care mi-a expediat-o

prin poºtã) la primul volum paradoxist în limba francezã al miºcãriipublicat vreodatã, numit �Le sens du non-sens� (1983) al meu (sem-nam pe atunci cu pseudonimul literar Ovidiu Florentin), nu aminteºtenimic de Nichita Stãnescu et co. sau de el însuºi cã s-ar fi ocupat cuparadoxismul. Ci pur ºi simplu aratã cã eu urmez, cu paradoxismul,tradiþia avangardelor lui Tristan Tzara, Urmuz, Eugene Ionesco, etc.ceea ce este adevãrat.

Aceastã cronicã a lui, datatã �august 1984�, este reprodusã înfacsimil [cu menþiunea mea cã Ovidiu Florentin este pseudonimulinþial al lui Florentin Smarandache] la sfârºitul articolului de faþã(vezi Anexa 4). I. P. Tatomirescu scrie: �Cercetãrile actuale privindparadoxul ºi gândirea contemporanã nu i-au fost strãine lui OvidiuFlorentin, ci dimpotrivã ele l-au determinat sã punã în frunteaplachetei în discuþie un deosebit �Manifeste non-conformiste� �pourun nouveau movement littéraire: le PARADOXISME�. Dar�paradoxismul� lui Ovidiu Florentin vizeazã sfera cotidianului, arealitãþii immediate, fiind mai înrudit cu literatura absurdului, culiteratura dadaistã; (�) eforturile poetului sporesc parcã nodulgordian al orizonturilor; programul sãu priveºte asa-zisã periferiea paradoxismului, exprimarea în �propoziþii naive, cotidiene�, a�contradicþiiilor dure�, a �antitezelor�; totodatã se-ncearcã felulacesta de paradoxism în perimetrul �expresiilor figurative inter-pretate la propriu�, al �jocurilor de cuvinte� mai precis al calamburu-rilor, al polisemantismului oximoronizat ºi, în ultimã instanþã,intuind adâncimi paradoxiste în proverbe propune �parodii aleproverbelor�. Se deduce uºor din �Le sens du nonsens� efortul luiFlorentin de a se ralia literaturii avangardiste ºi a celei a absur-dului, indeosebi prin frecventarea unor �pattern�-uri incontes-tabile: Tristan Tzara, Urmuz, Adrian Maniu, Jacques Prévert, Eu-gene Ionesco, º.a. Ovidiu Florentin, butaforizându-se, clowne-rizându-se, dadaizându-se, cu o sete copilãreascã de joc (Brâncuºizicea-ntr-un celebru aforism: �quand nous ne sommes plus enfants,nous sommes déja morts�), nu de puþine ori reuºeºte sã farmece�receptorul�: Pays-bas, haut les coeurs! / Laissez la guerre en paix(Le tout pour rien); Pierre apporte sa pierre / á l�édiffice (Unaffreux beaux-pére); La police est en train / de voler en héli-coptére(Á l�ordre du jour désordre); je n�ai pas besoin de faire / mesbesoins (Théâtre en paradoxe); Lucien est dans le / costume d�Adam(Désarticulation du langage articulé); Pour chauffer une vierge /il allume le feux (Force de la faiblesse); Serguei est gaucher mais

il part/ du pied droit (Contra-dictions noncontradictoires).�

Deci Pachia recunoaºte clar în1984 cã influenþele paradoxismuluisunt în avangardiºti, ºi cã eu l-aminiþiat prin manifestul noncon-formist �Pentru o nouã miºcareliterarã: PARADOXISMUL� ºi cã procedeele paradoxiste de creaþiele-am expus în manifest (contradicþii puternice, schimbãri de sens dela figurativ la propriu, antiteze, parodieri de proverbe, etc.) ºi apoiaplicat în volumul Sensul non-sensului. El nu aminteºte nimic des-pre generaþia �60 (Stãnescu, Sorescu, Labiº, Paraschivescu, etc.),sau despre el însuºi cã s-ar fi ocupat cu... paradoxismul (deoarecenu era cazul).

2. IPT susþine din nou acelaºi lucru ºi-ntr-o postfaþã din 29.08.1984la o proiectatã antologie din versurile mele, intitulatã �Ochi de bronz�,care însã n-a apãrut. În aceasta el include, printre altele, idei dinprima sa recenzie (din 15.08.1982, transmisã la Radio Craiova în acelan, având ca titlu o sintagmã de-a mea �Starea-de-eu�, dupã care mi-a trimis o copie prin poºtã) la volumul meu de poeme neparadoxiste,�Formule pentru spirit� (1981), dar ºi din recenzia sa la primul volumparadoxist în francezã al miºcãrii publicat vreodatã: �Le sens dunon-sens� (1983) al meu. Deci, pentru a doua oarã îmi recunoaºtepaternitatea miºcãrii paradoxiste.

3. A treia oarã în fiºa literarã �Ovidiu Florentin� pe care a întocmit-o el (ºi mi-a expediat o copie, care din fericire s-a pãstrat) pentruantologia de micro-poeme haiku întocmitã de Florin Vasiliu, unde -listând cãrþile mele - adaugã ºi: �Sensul non-sensului (poeme) / Lesens du non-sens (cu Manifestul non-conformist: pentru �o nouãmiºcare literarã: Paradoxismul�), Maroc, Fés, Editura de Artã, 1984�(citeazã ediþia a doua, nu prima). Deci, evidenþia fãrã îndoialã faptulcã înfiinþam o nouã miºcare literarã.

4. Oftica lui se produce, însã, în 1992, când citeºte cartea luiConstantin M. Popa, �Miºcarea literarã paradoxistã�, ºi - probabildin pizmuire (viermele invidiei, deh!) vãzând cã paradoxismul a luato rãspândire inter-naþionalã - întoarce roata afirmând despre pa-radoxism cã este �miºcare al cãrei leader, din 1983 încoace, dar înspaþiul francofon, este autorul volumului Le sens du non-sens, Flo-rentin Smarandache� (în recenzia sa din revista �Renaºterea bãnã-þeanã�, din Timiºoara, Nr. 717, p.5, 9 iulie 1992). ªi-a cãºunat pe mine!...

Dar, din momentul când cineva a înfiinþat un curent literar într-unspaþiu lingvistic, ceilalþi care preiau acel curent literar în alt spaþiulingvistic nu pot fi consideraþi decât adepþi, nu fondatori cum pretindePachia.

ªi Tristan Tzara tot în spaþiul francofon ºi-a lansat dadaismul, iarSaºa Panã care a publicat opera lui Tzara în România n-a avut pre-tenþia, ca Pachia, cã el ar fi unul dintre fondatorii dadaismului!

Iar, în altã ordine de idei, IPT nu are nici o operã paradoxistã (niciun volum de poezie, sau de prozã, ori teatru în stil paradoxist; chiarºi-ntr-a sa cartea-eseu, �Nichita Stãnescu ºi paradoxismul�, IPTconfundã ontologia cu paradoxismul).

Spre finalul acestei recenzii, IPT declarã total opusul de ceea cescrisese în recenzia sa din 1984, ºi anume cã: �paradoxismul se în-temeiazã în deceniul al ºaptelea� prin Nichita Stãnescu, MarinSorescu, Leonid Di-mov, Vintilã Ivãnceanu, Emil Brumaru, º.a. fãrã ase enumãra însã ºi pe el însuºi.

Din nou despre paradoxism


Se vede perversitatea lui, felul cum se contrazice singur (în 1992faþã de 1984). Aºa cum spunea un înþelept: rãul conþine în el sãmânþapropriei sale distrugeri... Pachia încearcã o falsificare a istoriei literareromâneºti.

Apoi continuã: �Iar în ceea ce priveºte paradoxismul ontological Limbii/Poeziei, ori �manifestul� adevãrat al paradoxismului, sem-nalãm �Respirãri� (1982) de Nichita Stãnescu, unde aflãm nu numaifaptul ca �Limba Ro-mânã este Patria mea�, ci ºi cã �din punct devedere estetic logosul nu este altceva decãt locul unde materia sedesparte de vid� �.

În primul rând, din pãcate, Fernando Pessoa (1888-1935) a afirmatînaintea lui Nichita cã �Limba Portughezã este patria mea� (citat dinmemorie). Iar volumul �Respirãri�, de altfel remarcabil ca valoareartis-ticã, nu are nici un manifest paradoxist, nici o teoretizare aparadoxismului, nici mãcar nu conþine cuvântul �paradoxism� înpaginile sale. A detecta câteva antiteze într-o carte nu înseamnã cã aide-a face cu un manifest paradoxist; a detecta câteva antiteze într-ocarte e lucru comun la aproape orice scriitor! Pe urmã, expresia acãrei semantici echivaleazã cu: logosul e locul unde materia sedesparte de vid reprezintã mai degrabã o metaforã esteticã decât unoximoron {opusul total al �materiei� [matter] este �antimateria� [an-timatter], iar opusul parþial este �nemateria� [unmatter]}.

Toatã lumea cunoaºte opera acestor titani ai literaturii române(N. Stãnescu, M. Sorescu, etc.) ºi ºtie cã nici unul dintrei n-a afirmatvreodatã cã este �paradoxist�, sau c-a aparþinut paradoxismului!Astea-s aberaþii de-ale lui Pachia.

Mã repet (privind rãspunsurile mele din anii 2000-2001 cãtre IPT):însuºi renumitul poet Gheorghe Tomozei, apropiat al lui N. Stãnescu:�A vrut (Florentin Smarandache, n.n.) din start sã zicã ALTFEL, sãscrie ALT-CUM. Drept care s-a amuzat sã creeze propriul sistemestetic, al PARADOXISMULUI� (G. T., �Funcþia Smarandache�,prefaþã la volumul �Exist împotriva mea�, de Florentin Smarandache,Ed. Macarie, Târgoviºte, 1994. p. 7). Dacã Nichita ar fi �inventat�para-doxismul, sã nu fi ºtiut nici mãcar Tomozei, prietenul sãu foarteapropiat?!

5. Pachia cautã sã mã submineze spunând cã mari scriitori, deve-niþi clasici, precum Nichita Stãnescu ºi Marin Sorescu au inventatparadoxismmul, apoi cã Nicoae Labiº ºi Miron Radu Paraschivescu,apoi cã �ºi� el însuºi - dar acest lucru e absurd pentru cã ei n-aufolosit nici mãcar o singurã datã cuvântul �paradoxism� în toatãopera lor, n-au scris nici un manifest paradoxist, n-au publicat anto-logii paradoxiste (la care sã fi contribuit ºi scriitori strãini - precumcele editate de mine), n-au teoretizat curentul paradoxist (delimitãride alte curente, specii literare create, aplicaþii/conecþii în/cu altedomenii, procedee noi de creaþie, aderenþi, istoricul miºcãrii, etc.), n-au internaþionalizat miºcarea.

6. Eseistul ºi critical literar Dumitru Radu Popa, care recenzeazãîn 1984 volumul meu de versuri paradoxiste în revista �TribunaRomâniei�, spune cã avangarda mea merge pe linia Urmuz - TristanTzara. Deci, nici o referire la Nichita Stãnescu, Marin Sorescu, M. R.Paraschivescu, Nicolae Labiº, sau... I. P. Tatomirescu.

7. Zeci de critici au scris despre paradoxism în diverse reviste ºicãrþi, fãrã a zice cã Nichita Stãnescu, Marin Sorescu, M.R. Paraschi-vescu, Nicolae Labiº, sau... I.P. Ta-tomirescu au fost... paradoxiºtiiar eu aº fi reluat paradoxismul de la ei! Chiar aºa, nici unul dintre einu era informat de ce scriseserã aceºtia?!

8. Chiar ºi scriitorul român emigrat, C. Michael Titus, care aprezentat volumul meu Le sens du non-sens în revista sa Conver-genþe româneºti prin anii 1984 sau 1985 (nu-mi mai amintesc exact,dar am copia scanatã a recenziei sale), nu pomeneºte nimic despreIPT sau alþii cã ar fi fondat paradoxismul înaintea mea - iar IPT a

primit aceastã revistã prin poºtã ºi a colaborat la ea (coordonatelerevistei le-a primit tot de la mine!). De ce n-a �sesizat� imediat peeditor cã paradoxismul fusese �inventat� de N. Stãnescu, M. So-rescu, etc.?

Pentru cã nu era adevãrat. Ideea de a mã submina i-a venit maitârziu, când a observat cã paradoxismul ia amploare chiar interna-þionalã (vezi cele 5 antologii paradoxiste între 1993-2006 cu sute descriitori români ºi strãini care au contribuit); asta i-a stârnit, cred,mare gelozie...

ªi-a-nceput procesul dezinformãrii: tri-mitea scrisori circulare pela cei care cola-boraserã la paradoxism cu creaþii personale sau eseuricã N. Stãnescu ºi M. Sorescu au �inventat� paradoxismul, nu eu (m-a anunþat, de exemplu, Florin Vasiliu despre o asemenea epistolã).

9. Însuºi Eugene Ionesco mi-a trimis o scrisoare în Maroc pe 6octombrie 1983, în care spune cã i-a plãcut volumul meu de avan-gardã Le Sens du non sens, gãsindu-l �foarte interesant� (expresiasa) - farã a aminti cumva cã �alþii� ar mai fi creat în stilul paradoxist.

10. Ca dovadã de ce fel de om este Pachia, relatez urmãtoarele:când eram profesor de matematicã în Maroc (1982-4) predând înfrancezã, Dr. Chantal Signoret de la Université de Provence (Franþa)mi-a tradus un volum de poeme în limba francezã (Formule pentruspirit - Formules pour l�esprit, volum metaphoric, neparadoxist, pecare i l-am trimis ºi lui). IPT mi-a cerut adresa dânsei ºi, dupã ce i-amdat-o, i-a scris acesteia (drept mulþumire mie!) cã de ce m-a tradus pemine fiindcã eu sunt matematician... Probabil din acest motiv îmipoartã ºi ura actualã, uitând de alþi profi de mate care au creat lite-raturã (chiar un autor contemporan, de exemplu: Aurel M. Buricea).

11. Al doilea volum paradoxist, tot în francezã ºi tot în Maroc,însã la editura El Kitab din Fes, în 1984, intitulat �Anti-chambres etantipoesies, ou bizarreries� (ulterior republicat în Franþa de cãtreeditorul-poet Claude le Roy în 1989) este recenzat de rebusistul Mir-cea Iordache în revista �Rebus�, Bucureºti, Nr. 14(674), Anul 29, p.19, 15 iulie 1985, sub titlul �Anti-poezii� - fãrã a cita pe X sau pe Y c-ar fi �fãcut� paradoxismul înaintea mea.

Pachia vrea sã rãmânã ca un al doilea Caion al literaturii române!12. Tot IPT afirmã cã Florin Vasiliu mã denigra... Iatã însã ce scrie

chiar F. Vasiliu în cartea sa despre �Originile principale ale para-doxismului� [Paradoxism�s Main Roots, 1994]: �Privind MiºcareaLiterarã Paradoxistã, al cãrei leader recunoscut chiar de la înce-puturileei este Florentin Smarandache, aceasta îºi are izvorul în Manifestulpublicat în 1983� (p. 5) (pe Internet la adresa: http://fs.gallup.unm.edu//ParadoxismRoots.pdf ).

Tot F. Vasiliu scrie în prefaþa la volumul meu de poeme (nepara-doxiste) haiku �Clopotul tãcerii� (trilingv: românã-francezã-englezã;1993), intitulatã �Florentin Smarandache - un poet cu punctul sub i�:

a) �În ceea ce priveºte paradoxismul ºi miºcarea pe care a pro-pulsat-o - statuatã în anul 1983 ºi avându-l ca leader recunoscut peFlorentin Smarandache - au ca substract ideatic concepþii ºi tezeidentice ºi vecine celor promovate de curentele literare moderne,înscriindu-se pe cãile bãtute ale ne-gãrii ºi absurdului avangardei�(p. 11); (pe Internet la adresa: http://fs.gallup.unm.edu//Clopotul.pdf).

Nu este vorba de absurd, fiindcã în paradoxism ideile/sintagmeleau înþeles, dar oricum se deduce cã-i avangardã.

b) �Florentin Smarandache lanseazã miºcarea paradoxistã nunumai cu un manifest. El aduce cu sine în patrimonial miºcãrii, încãde la naºtere, trei volume de poezii, tirajele acestora cunoscând orãspândire pe toate meridianele globului ºi un ecou de invidiat. Miº-carea Literarã Paradoxistã are repre-sentanþi în literaturile din Ro-mânia, Franþa, Belgia, Canada, Statele Unite ale Americii, Marea Bri-tanie, Germania, Spania, Polonia, Brazilia, Rusia, Maroc, Camerun�(p. 14).


13. Nici unul dintre toþi criticii, eseiºtii, ziariºtii, sau profesoriicare au citit primul manifest despre paradoxism publicat în lumevreodatã n-au amintit cã paradoxismul ar fi fost fãcut înaintea meade alþi scriitori!

Nici istoricii sau criticii literari sau eseiºtii Ion Rotaru, MarianPopa, Aurel Sasu, Gheorghe Tomozei, Cezar Ivãnescu, Florea Firan,Ovidiu Ghidirmic, Marian Barbu, Constantin M. Popa, etc.

Ion Rotaru mã numeºte �pãrintele paradoxismului� în Istoria saLiterarã. Vezi ºi eseul lui din Prima Antologie Paradoistã, unde amin-teºte unul dintre manifestele mele, dar nu aratã vreo �legãturã� cugeneraþia Labiº-Stãnescu-Sorescu...

Marian Popa analizeazã distihurile mele paradoxiste în IstoriaLiterarã a dânsului - distihul paradoxist fiind o nouã specie literarãintrodusã de paradoxism.

Gheorghe Tomozei, prietenul lui Nichita Stãnescu, scrie în prefaþaintitulatã �Funcþia Smarandache� la volumul meu �Exist împotrivamea� (1994), despre activitatea mea: �Întemeierea în 1980 a MiºcãriiLiterare Paradoxiste� (p. 6).

14. Nici unul dintre exegeþii operelor lui N. Stãnescu, M. Sorescu,N. Labiº, M. R. Paraschivescu, etc. n-a afirmat cã aceºtia ar fi fost...paradoxiºti! [Cu excepþia lui Pachia...!]

Mã întreb cum ar fi reacþionat Nichita, sau Sorescu - de pildã -dacã ar fi auzit cã Pachia îi face... paradoxiºti?! Cred c-ar fi râs de el!

15. Eu dãdusem etimologia cuvântului �paradoxism� în cel maisimplu mod: prin gen proxim (paradox), plus diferenþa specificã (ism).Dar, în Wikipedia româneascã (din 23.08.2010), un anume MugurMoºescu probabil (editorii wiki îl suspecteazã chiar pe IPT) vine ºideclarã cã de la IPT �aflãm veritabila etimologie a termenului �para-doxism�, termen ce provine din �paradox� < gr. �paradoxon�, �contraraºteptãrii, extraordinar� + suf. �-ism� �.

Însã Pachia greºeºte, deoarece cuvântul �paradox� provine înlimba românã din francezul �paradoxe� (vezi DEX, ed. 1975, p. 651),iar conform Larousse-ului (ed. 2005, p. 784) �paradoxe� provine dingrecescul �paradoxos� (nu �paradoxon� cum zice Pachia; �paradoxon�este de fapt neutrul lui �paradoxos�), iar �paradoxos� < �para� (=con-tra) + �doxa� (= opinie), iar �doxa� < �dokein� (= a g.ndi).

Îi rãspund, aºadar, în mod paradoxist cã: veritabila etimologiedatã de Pachia nu este veritabilã!

16. Tot în Wikipedia scrie cã (ºi-asta e expresia lui sigur!): �ªcoalaSmarandachist-Paradoxistã, din 1984 / 1994 încoace, care încearcasã impresioneze printr-un anume �avangardism intenaþionalizat�,�ºcoala� care se rezumã, îndeosebi, la �liderul� ei, �matematician-poet-prozator-dramaturgul�, Florentin Smarandache�.

În primul rând, paradoxismul nu se rezumã numai la mine, aceasta-i altã dezinformare de-a lui. Deoarece la cele cinci Antologii Para-doxiste Internaîionale, publicate în perioada 1993-2006, au colaboratsute de scriitori de pe glob cu creaþii paradoxiste proprii (poeme,prozã scurtã, teatru scurt, eseuri, traduceri, scrisori, artã) în diverselimbi.

Încearcã sã denigreze prin tot felul de sintagme specifice stiluluisãu: �ªcoala Smarandachist-Paradoxistã�� Numai cã, mai degrabã,ceea ce face el, încercând sã FURE ce am construit eu în 30 de ani, senumeºte FURT Pachist-Tatomirechist (ca sã-i imit stilul), sau JAFLITERAR!!

17. Nu înþeleg ce vrea sã însemne �din 1984/1994 încoace�?Fiindcã primul manifest paradoxist a fost publicat în 1983 (se consi-derã prima ediþie a volumului). Pânã în 1994 (inclusiv) s-au publicatîn total 11 cãrþi paradoxiste ºi circa 111 articole ºi note despre para-doxism (vezi Bibliografia la sfârãitul articolului). Destul de mult, aºzice eu.

18. Însuºi Ion Pachia Tatomirescu în dedicaþia sa olografã din

1994 scria: �Prietenului meu, poetul, prozatorul, dramaturgul,pandurul, purtãtorul de drapel al Paradoxismului în toate conti-nentele ce încep cu A, Florentin Smarandache, omagiu de mai�94� (vezi Anexa 3).

19. Apoi vrea sã ne ridiculizeze prin sintagma �avangardisminternaþionalizat�. Dar, din nefericire pentru el, îl înºtiinþez cã într-adevãr paradoxismul a fost prezentat, recenzat, ori citat prin revisteamericane ºi vest-europene de circulaþie internaþionalã, precum:�Mathematical Reviews� (SUA), �Zentralblatt für Mathematik�(Germania) (vezi Anexa 1 / Reviste ºi Baze de Date internaþionaledespre paradoxism), dar ºi �Multiple Valued Logic. An InternationalJournal� (Vol. 8, No. 3, 2002; SUA); �Literary Market Place�, �Poet�sMarket�, �Dustbooks�, Amazon.com, Amazon Kindle (digital), Ama-zon Search Inside, Google Book Search, EBSCO, Thomspn Gale(Cengage), ProQuest, R. R. Bowker, etc.

Paradoxismul este internaþional ºi prin sutele de scriitori strãinicare au colaborat la cele 5 antologii paradoxiste cu texte în zeci delimbi (ºi pregãtesc acum pe a ºasea, la care îl invit sã colaboreze dacãare ori creazã vreun text paradoxist).

Paradoxismul este internaþional ºi prin cãrþile paradoxiste traduseîn englezã, francezã, rusã, sârbo-croatã, chinezã, arabã (vezi în spe-cial �distihurile paradoxiste�, care se impun ca o nouã specie literarã,ºi chiar ca o capodoperã a paradoxismului (sã sperãm cã pe viitorvor urma ºi alte capodopere paradoxiste).

Paradoxismul este internaþional ºi prin �Teoria Dezert-Smaran-dache de combinare a informaþiilor paradoxiste ºi plauzibile� [chiaracesta este numele teoriei], aplicatã în ciberneticã, cercetarea militarã,medicinã, roboticã, aerospaþialã; sunt teze de doctorat la diverseuniversitãþi din lume; ne-au sponsorizat la NASA, NATO, Air Force(SUNY IT), ENSIETA (Franþa), etc. La ce folosesc perorãrile luiPachia? La nimic!

Paradoxismul este internaþional pentru cã a dus, prin neutrosofie(generalizarea dialecticii), la definirea logicii neutrosofice (extendirea logicii fuzzy), care de asemenea este folositã în aplicaþii practice(de pildã segmentarea imaginilor scanate de sateliþi); în logica neutro-soficã, în mod paradoxist, valoarea unei propoziþii are trei compo-nente: un procent de adevãr, un procent de fals, ºi un procent neutru(neºtiut, sau nici adevãrat nici fals, ori amândouã în mod simultan).Vezi în acest sens ºi paradoxul smarandache din Encyclopedia ofMathematics: http://mathworld.wolfram.com/SmarandacheParadox.html.

Paradoxismul în filozofie, prin neutrosofie, studiazã contradicþiileºcolilor de gândire filozoficã, încercând gãsirea de pãrþi comune laidei aparent necomune.

Paradoxismul în artã: în loc de a face cãt mai frumos, sã faci câtmai... urãt (creaþia pe dos)!

Toate se leagã cu diverse domenii, ºi sunt fãcute cu rost în para-doxismul definit de mine, ºi au aplicaþii practice. Nu doar vorbepotrivite pe hârtie ca la Pachia!

20. Deºi este clar pentru toatã lumea cã eu am publicat primulmanifest paradoxist în 1983 (de fapt numai eu am publicat manifesteparadoxiste pânã acum: ºase la numãr), cã însuºi el a fost conºtientde volumul meu de poeme paradoxiste din 1983 (pe care, culmea, l-aºi recenzat!... vezi Anexa 4 a acestui articol ºi comentariile de maiînainte), continuã sã ne bruieze ºi sã MINTÃ cã �Generaþia Labiº-Stãnescu-Sorescu� (sintagma lui) impune paradoxismul! Sã ne arateîn opera acestor mari scriitori un singur loc unde apare scris cuvântul�paradoxism�! Un curent literar nu se poate întemeia numai prinniºte antiteze - cum încearcã el sã justifice, dând exemple din opereleacestor scriitori! Antiteze se gãsesc în tot felul de opere, cuprinzândºi pe al nostru exilat la Tomis, Ovidius Publius Naso (43 î.C.-17 d.C.).


Sã studieze celelalte curente literare pentru a se convinge. Trebuieun program întreg, trebuiesc antologii, teoretizãri ale curentului, eseuridespre curent, etc.

Mã întreb: cât o sã þinã aceastã absurditate pachist-tatomi-reschistã? Cât o sã mai dureze circul acestui om fãrã logicã?

Deºi e professor de românã, nu cunoaºte istoria curentelor literar-artistice.

Hai sã-i dau un exemplu simplu: Filippo Marinetti (1876-1944),scriitor italian, a publicat un �Manifeste du futurisme� în 1909,explicând crezul sãu literar (= respingerea tradiþiei, ºi exaltareacivilizaþiei urbane, a maºinii, a tehnicii) ºi a iniþiat astfel curentulnumit Futurism.Fãrã a scrie un manifest explicit despre un curent (ceînseamnã, ce face, cum creazã, etc.) nu poþi pretinde a forma un cu-rent. Punct! Dupã Marinetti n-a mai venit nici un Pachia Caion caresã pretindã cã alþii au format futurismul înainte sau cã el a fondatcurentul în spaþiul german sau în spaþiul extraterestru!

�Generaþia Labi.-Stãnescu-Sorescu�, cum o denumeºte IPT, o fiformat o ºcoalã esteticã, dar nu a format paradoxismul (nici unuldintre aceºti renumiþi scriitori nu a afirmat aºa ceva).

21. Iatã câtã Bibliografie (vezi la sfârºitul articolului) s-a publicatîn România dar ºi în strãinãtate privind paradoxismul, pânã sã înceapãPachia sã ne bruieze cu pretenþiile sale absurde!

Listez numai cãrþile paradoxiste (fiindcã am scris ºi literaturã ne-paradoxistã) ºi recenziile/cronicile/notele despre paradoxism apãrutepânã în 1994 inclusiv, când zice cã a început ºi el activitatea �para-doxistã�.

Aºadar apãruserã 11 cãrþi paradoxiste (ca sã nu enumerãm ºi tra-ducerile unora în portughezã, sau englezã), ºi circa 111 articole ºinote despre paradoxism atât în România .în presa româneascã dinexil, cât ºi-n presa strãinã (Maroc, India, Brazilia, Australia, Germania,Franþa, Belgia, Tunisia, Canada, SUA)...

Multe recenzii sunt incluse în Prima Antologie Paradoxistã (1993),care se poate accesa pe Internet la adresa:

http://fs.www.gallup.unm.edu//FirstParadoxistAnthology.pdf .Acestora li se adaugã ºi multe scrisori care mi-au fost expediate,

referitoare la paradoxism, nelistate în aceste referinþe.De ce timp de 11 ani (1983-1994) cât trecuse de la activitatea mea

paradoxistã publicã nu a reacþionat (cu excepþia unei recenzii din1992)? De fapt, în 1984 a reacþionat recenzând volumul ºi primulmanifest paradoxist (vezi Anexa 4) ºi fãcând trimitere la avangardã,fãrã sã aminteascã generaþia �60 cã s-ar fi ocupat, chipurile, cu para-doxismul; tocmai în 1992 se contrazice singur, ºi declarã inversul!!

A crezut cã, dacã nu am o formaþie filologicã, precum el, ci amuna ºtiinþificã, nu sunt probabil demn de a forma ºi dezvolta curenteliterare? Pãi sunt atâtea cazuri de scriitori provenind din medii vari-ate, de formaþie: matematicieni, fizicieni, medici, informaticieni, avo-caþi, funcþionari, ºi din alte domenii care s-au ocupat ºi de literaturã- iar unii chiar deveniþi celebri (Omar Khayam, Paul Valery, Ion Barbu,Vasile Voiculescu, Gib Mihãiescu, etc.).

Despre tot felul de �isme� m-am documentat cu destulã pasiuneprin diverse biblioteci româneºti ºi strãine, fiindcã m-au preocupatprocedeele tehnice în literaturã, apoi deosebirile între curenteleartistice ºi literare, cauzalitatea lor (au fost condiþionate social, poli-tic, sau pur ºi simplu de amorul artei?); ce importanþã practicã auavut? Cât timp a durat fiecare? Dacã a avut loc renaºterea lor? (adicãformarea de �neo-�). Am fãcut studii comparate.

06 octombrie 2010

PS: Pachia nu e nici mãcar un epigon al paradoxismului, pentrucã nu a creat nimic în acest stil. Deci, îl aºtept pe Pachia cu... mãcaro carte paradoxistã publicatã...

BIBLIOGRAFIE PARADOXISTÃ (1982-1994)

PARADOXISMUL ÎN VOLUME:

1. Florentin Smarandache, �Legi de compoziþie internã. Poemecu... Probleme!� Ed. El Kitab, Fes, Morocco, 1982; poeme paradoxiste,bazate pe procedeul paradoxist de creaþie care constã din întorsãturide sensuri ale locuþiunilor/cliºeelor româneºti (interpretarea de lafigurativ la propriu);

- Republicat sub titlul �Exist împotriva mea�, cu o prefaþã deGheorghe Tomozei, Ed. Macarie, Târgoviºte, 1994, editor MihailI. Vlad;- Tradus în englezã de cãtre autor, �Laws of Internal Composi-tion. Poems with... Problems!�, Multimedia Larga, 78 p., 1993;

2. F. Smarandache, �Le sens du non-sens�, Ed. Artistiques, Fes,Morocco, douã ediþii: 1983 ºi 1984; ne-poeme; care conþine primulmanifest paradoxist publicat din lume.

3. F. Smarandache, �Anti-chambres et Anti-poésies, ou Bizar-reries, Ed. El Kitab, Fes, Morocco, 1984; anti-poeme;

- Ediþia a doua: �Antichambres/Antipoésies/Bizarreries�, Edi-tor: Claude Le Roy, Internoréal, Caen, France, April 1989.Tradusã parþial în portughezã ºi intitulatã: �Fanatico�,Traduçao por Teresinka Pereira, Desenho por Xico, Interna-tional Writers and Artists Association, Moorhead State Uni-versity, MN, USA, Aprilie 1989.

4. F. Smarandache, �NonPoems�, Xiguan Publishing House, Phoe-nix-Chicago, 1990, 1991, 1993;

5. F. Smarandache, �LE PARADOXISME: un nouveaumouvement littéraire�, Xiquan Publ. House, Bergerac, Fran.a, 1992;

6. F. Smarandache, �MetaIstorie / trilogie teatralã: Formareaomului nou, O lume întoarsã pe dos, Patria de animale�, Ed. Doris,Bucureºti, postfaþa de Dan Tãrchilã, 1993;

7. F. Smarandache, �NonRoman�, Ed. Aius, Craiova, 1993;postfeþe de Alexandru Ciorãnescu & Constantin M. Popa;

8. Constantin M. Popa, �Miºcarea Literarã Paradoxistã�, XiquanPbl. House, 1992; tradusã în englezã: The Paradoxist Literary Move-ment, Phoenix, 56p., 1992;

9. J.-M. Levenard, I. Rotaru, A. Skemer,�Anthology of theParadoxist Literary Movement�, Ophyr Univ. Press, Los Angeles,175 p., 1993; (prima antologie paradoxistã internaþionalã).

10. Florin Vasiliu, �Paradoxism�s main roots�, Xiquan Publ. Hse.,Phoenix, 64 p., Capitolul �Introduction�, 1994;

11. Ion Soare, �Un scriitor al paradoxurilor: Florentin Smaran-dache�, Ed. Almarom, Rm. Vâlcea, 114 p., 1994.

PARADOXISMUL ÎN PERIODICE (1984-1994):

Raiss, Khalil, Ecrivez vos paradoxes!, în �L�Opinion �, Rabat,Maroc, 2 Martie, 1984, p. 6.

Popa, Dumitru Radu, Originalitatea unui poet, în �TribunaRomâniei�, Bucureºti , 1 Mai 1984, Nr. 267, p. 2.

Bargache, Abderrahim, Le sens du non-sens, în �Sindbad�,Casablanca, Maroc, Aprilie 1984, Nr.31, p.40 .

Faviette, Francoise, Compte-rendu, în �Vingt Cinq� Herstal,Belgia, 1984.

Ion Pachia Tatomirescu, cronicã la volumul Le sens du non-sensal lui Florentin Smarandache, august 1984

Ion Pachia Tatomirescu, Ochi de bronz, postfaþa la o proiectatãantologie cu acelaºi titlu din versurile lui Florentin Smarandache,29.08.1984

Iordache, Mircea, Anti - Poezii, în �Rebus�, Bucureºti, 15 Iulie


1985, Anul 29, Nr. 14 (674), p. 19.Thevoz, Jacqueline, Antichambres, Antipoésies, Bizarreries, în

�L�Esquirou�, Bordeaux, Franþa, Mai- Iulie 1989, Nr.5,pp.115-116.Delperier, Annie, La libérté d�écrire, în �La toison d�or �,

Bergerac, Franþa, 1989, Nr.12, pp.26-27.Le Roy, Claude, Avant-Propos, prefaþã la volumul autorului

Antichambres/Antipoésies / Bizarreries, Inter-Noreal, Caen, Franþa,1989, p.3.

Le Roy, Claude, Roumanie, în �Noreal�, Caen, Franþa, Mai 1989,Nr. 74, p. 28.

Costescu, Dan, De vorbã cu cititorii, în �Lumea Liberã�, RegoPark, USA,11 Februarie 1989, Anul I, Nr. 19.

Costescu, Dan, Autograf, în �Lumea Liberã�, Rego Park, USA, 6Mai 1989, Anul I, Nr.31, p.23.

Floda, Liviu, Recenzie, în �Micro-Magazin�, Ediþia I, New York,Mai 1989, p. 29.

Thiry-Thiteux, Maguy, �Antichambres-antiposies-bizarreries�,în �Le Chalut�, Liege, Belgia, Octombrie-Noiembrie-Decembrie 1989,Nr. 126-127-128, p. XIII.

Sagitaire, Jean, Ne le 10 decembre�, în �Artistiquement Votres�,Liancourt, Franþa, 1990, Nr. 1.

Lévenard, Jean-Michel, Le Laboratoire Central: Florentin Sma-randache în �Florilege�, Dijon, Primãvara 1990, Nr. 58, pp. 35-38.

Courget, Paul,�Grapho-poémes�, în �Annales de l�Academie desLettres et des Arts du Périgord�, Bordeaux, Franþa, Iulie-Septembrie1990, Nr. 71, p. 40.

Popa, Constantin M., The Paradoxist Mmovement, postfaþã lavolumului autorolui �NonPoems�, Xiquam Publ. Hse., Phoenix, Chi-cago, 1990, 1991, 1993, coperta IV.

Gautier, Herve, Dans ce numero..., în �La Feuille Volante�, Echire,France, Mai 1990, Nr. 42.

Le Roy, Claude, �Nonpoemes�, în �Noreal� Caen, FranþaSeptembrie 1991 Nr. 83, p. 28.

Courget, Paul, Nonpoems, în� Annales de l� Academie des Lettreset des Arts du Périgord�, Bordeaux, Franþa, Octombrie - Decembrie1991, pp. 41-42.

Editor, �Paradoxist Literary Movement�, în �Small Review�, Para-dise, CA, Noiembrie 1991, Vol. 23, Nr. 11, p. 8.

Bearse, Richard, Smarandache, Florentin, în �Perceptions�, TheWrite Technique, New York, 1991, vol. 1, p. 117.

Pereira, Teresinka, �Le Mouvent Litteraire Paradoxiste�, postfaþãla volumul autorului �Le Paradoxisme: Un nouveau mouvementlittéraire�, Bergerac, Franþa, 1992, coperta IV.

Miu, Florea, Bate vânt de Arizona, în �Cuvântul libertãþii�,Craiova, 19 Mai 1992.

Lungu, Alexandru, Nimic nou sub litere sau De unde moareiepurele, în �Argo�, Bonn, Germania, 1992, Nr.6.

Tatomitrescu, Ion Pachia, �Constantin M. Popa:�MiºcareaLiterarã Paradoxistã�, în �Renaºterea bãnãþeanã�, Timiºoara, 9 Iulie1992, 717, p. 5.

Delperier, Annie, Nonpoems în �La toison d�or� Bergerac, Franþa,vara 1992, Nr. 25, pp. 26-27.

Grampound, Martin, �Nonpoems�, în �Hope International Re-view�, Hyde, Anglia, 1992,Vol. 16, Nr. 1, p. 10.

Castleman, Dave, Nonpoems în �Dusty Dog Reviews�, Gallup.NM 1992, Nr. 6-7.

Skemer, Arnold, Nompoems , în �ZYX� , Bayside, NY, 1992, Nr. 4,pp. 3-4.

Lévenard, Jean-Michel, L�Avis littéraire de Florentin Sma-randache în �Florilege�, Dijon, Franþa, Iunie 1992, Nr. 67, pp.2-4.

Moisa, Mircea, �Miºcarea literarã paradoxistã�,în �Cuvântul

libertãþii�, Craiova, 1992, Nr. 710.Srinivas, Krishna, Florentin Smaranache în �World Poetry

Antology�, Madras, India, 1992, p.39.Gautier, Herve, Le paradoxisme�, în �La Feuille Volante� , Echire,

Franþa, Septembrie 1992, p. 39.Kilodney, Crad, Florentin Smarandache, în �The second Char-

nel House Antology of Bad Poetry�, (!), Charnel House, Toronto,Canada, 1992, p. 18.

Girolamo, Alfonso Di, Forse..., în �Antologia di Poeti Con-temporanei�, Napoli, Italia, 1992.

Selmi, Mohamed, Le paradoxisme�, în �Fraternité Univer-selle,El Menzah, Tunisia, 25 / 12 / 1992. p. 5.

Popa Constantin M., O scrisoare a lui Al. Ciorãnescu, în�Ramuri�, Craiova, Ianuarie-Februarie 1992, Nr.1-2, p.5.

Miu, Florea, Pentru copii ºi�înþelepþi, în �Cuvântul Libertãþii�,Craiova, 28 Ianuarie 1993.

Selmi, Mohamed, Ligue FU / Florentin Smarandache , în�Fraternité Universelle�, Tunis, Tunisia, No. 44 / 93 / 05, ler / 07/ 93.

Drãguþ, Doina, Nonpoems - simboluri nelãmurite, în �Cuvântullibertãþii�, Craiova, 1993, Nr. 820

Bugeja, Michael J., Martin, Christina, Bloss, J. Lynne, Xiquanpublishing House: The Paradoxist Movement Journal, în � Poets�Market�, Writer�s Digest Books, Cincinnati, OH, 1993.

Editor, Anthology of the Paradoxist Literary Movement , în�Portique�, Puymeras, Franþa, No. 12, p. 37.

Editor, Florentin Smarandache, �Blue Jacket�, Yusuke Keida,Niigata-Ken, Japonia, No.26/27, primãvara 1993, p.136.

Editor, The Paradoxist Movement, în �The International Direc-tory of Little Magazines and Small Presses�, Paradise, CA, 1991, 1993.

Miu, Florea, Meridiane, în �Cuvântul Libertãþii�, Craiova, Nr.915,4 Iulie 1993, p.3.

Giurgiu, Eugen, Florentin Smarandache, în �Litterae�, Toronto,Canada, August-Septembrie 1993.

Ciorãnescu, Alexandru, Dragã Domnule Smarandache, postfaþãla NonRoman- ul autorului, Ed. Aius, Craiova, 1993, coperta IV.

Popa, Constantin M., NonRoman este un roman�, postfaþã laNonRoman - ul autorului, Ed. Aius, Craiova, 1993, coperta IV.

Tãrchilã, Dan, Piesele..., postfaþã la trilogia teatralã a autoruluiMetaIstorie, Ed. Doris, Bucureºti, 1993, coperta IV.

Editor, Americanos falam na Academia Feminina, în �Estado deMinas�, Segunda Secao, Belo Horizonte, Brazilia, 8 Iunie 1993, p.2.

Editor, Visitantes, în �Estado de Minas�, Belo Horizonte, Brazilia,17 Iunie 1993, Ano LXVI, No.18933, p.8.

Editor, Palestras, în �Estado de Minas�, Belo Horizonte Brazilia,9 Iunie 1993, Ano LXVI, No.18926, p.8.

Editor, Poesia e tema de palestra em Joinville, în �A Noticia�,Joinville, Santa Catarina, Brazilia, 9 Iunie 1993, No.19080, p.26.

Editor, FCJA promove palestra hoje sobre poesia, în �CorreioCidade�, Paraiba, Terca Feira , Brazilia, 15 Iunie 1993, p.2.

Editor, Entidade cultural faz reuniao mensal no Palatio daliberdade, în �Minas Gerais�, Belo Horizonte, Brazilia, 10 Iunie 1993,Ano CI, No.108 p.1.

Editor, Dois toques, în � Jornal de Santa Catarina�,Brazilia, 26iunie 1993, p17.

Delpy, Jacqueline, Anthology of the Paradoxist Literary Move-ment, în �Art et Poesie de Touraine�, Franþa, Anul 35, No.134, Toamna1993, p.55.

Vasiliu, Florin, Umbra libelulei, antologie româneascã de poemehaiku, Ed. Haiku, Bucureºti, 1993; paragraful Florentin Smaran-dache, pp. 150-152.

Florea, Corneliu, America, paradisul diavolului, în �Jurnal liber�,


Winnipeg, Canada , Vara 1993, No.10, coperta IV.Drugã, Liviu, Constantin M. Popa: Miºcarea Literarã Para-

doxistã, în �New Hope International Review�, Hyde, Marea Britanie,Vol.16, No.6, 1993, p. 12.

Athanazio, Eneas, Autores Catarinenses / Teresinka, în �Blume-nau em Cadernos�, Blumenau, Santa Catarina, Brazilia, Tomo XXXIV,iulie 1993, No.7, p. 224.

Editor, Poesia International em Joinville, în �A Ilha�, SuplementoLiterario, Joinville (SC), Brazilia, septembrie, 1993, Ano 13, No.46.

Editor, Visita de Teresinka, în �Bazar�, Anthologia de Cultura eConsciencia Social, Joao Pessoa, Brazilia, Ano V, No. 17, Septembrie/Octombrie, 1993, p.2.

Editor, Escritores Internacionais Visita a Revista, în �Revistade Divulgacao Cultural�, Blumenau, Brazilia, Ano 16, No.52, Mai-August 1993, pp. 2-3.

Editor, Publications/ Awards, în �Poetry Society of AmericaNews�, New York, Vol.42, Toamna 1993, p.47.

Editor, Paradoxism, în �Samvedana�, Kaprigudda, Mangalore,India, Septembrie 1993, No.24, coperta III.

Srinivas, Krishna, Florentin Smarandache, în �World Poetry:1994�, Velacheri, Madras, India.

Pereira, Teresinka, The Anti-Poetry or the Paradoxism in theDennis Kann, în �Poesie India�, Orissa, India,Vol. XXV & XXVI, pp.33-38.

Editor , Florentin Smarandache, în �Les Astres�, enciclopediepoeticã, Ed. Grassin, Paris, Carnac, 1994.

Vãrieºescu, George Miþin, De vorbã cu Florentin Smarandachedin USA, în �Mihai Eminescu�, Sydney, Australia, Anul III, Nr.7, p.17.

Giurgiu, Eugen, MetaIstorie, în �Litterae�, Toronto, Canada,Ianuarie 1994, p. 80.

Bledea, Ion, Încurcãturã de limbã, în �Abracadabra�, Salinas,California, SUA, Octombrie 1993, p. 14.

Vasile, Geo, Exorcistul din Phoenix, în �Baricada�, Bucureºti,Nr. 26(181), 29 iunie 1993, p.24.

Vasile, Geo, Inchizitorul angelic, în �Baricada�, Bucureºti, Anuliv, Nr.42 (197), 19 Octombrie 1993, p.25.

Moþoc, Doru, Un vâlcean descoperã America, în �Informaþiazilei�, Râmnicu Vâlcea, Anul III, Nr. 373,22 Februarie 1994.

Marinescu, Mircea, Un oltean prin Arizona�, în �Universul�,North Hollywood, California, Anul IX, Nr. 199, August 1993, pp. 5, 8.

Rotaru, Ion, Cine e Florentin Smarandache?, prefaþã la volumulFugit� jurnal de lagãr, Ed. Tempus, Bucureºti, 1994, pp. 5-12.

Vasile, Geo, Apocalipsul ca formã de guvernare, în �Baricada�,Bucureºti, 14 Septembrie 1993, Nr. 37 (192), p.24.

Editor, Florentin Smarandache, în �Argo�, Bonn, Germania, vara1993, Nr. 7.

Martin, Victor, Din SUA ne-a scris matematicianul ºi poetulFlorentin Smarandache, în �Jurnal de Craiova�, 17-23 Mai 1993, Nr.14.

Crãciun, Constantin, Domnul profesor..., în �Timpul�, Melbourne,Australia, Noiembrie 1993, Anul II, Nr. 20, p. 20.

Florea, Corneliu, Scriitorul paradoxist..., în �Jurnal liber�,Winnipeg, Manitoba, Canada, Iarna 1993, p. 35.

Pereira, Teresinka, Smarandache, Florentin (IWA), în �Direc-tory of Internaþional Writers and Artists�, Bluffton College, USA,1994, p. 65 ºi 1996, p. 60.

Verzeanu, Valentin, Florentin Smarandache, în �Clipa�, Ana-heim, California, 12 Noiembrie 1993, Nr.117, p. 42.

Editor, Publications / Awards, în �Poetry Society of AmericaNews�, New Yorck, Vol. 43, Iarna 1994, pp. 43-44.

Macarov, Th., Fugit... jurnal de lagãr, în �România Liberã�,Bucureºti, 11 Martie 1994.

Le Roy Claude, Le monde en poésie: World Poetry 1993, în�Noreal�, Caen Franþa, Februarie 1994, Nr. 93, p. 26.

Editor, The Paradoxist Movement, în �Ulrich�s International Pe-riodicals Directory 1993-94�, New Providence, NJ, USA, R. R. Bowker,Vol. 2, E-L, p. 3317; ºi în 1994-95, Vol. 2, E-L, p.3656; ºi în 1996, Vol. 2,E-L, p. 4009.

Soare, Ion, Valori spirituale vâlcene peste hotare , în �Rivieravâlceanã�, Rm. Vâlcea, Februarie 1994, Anul III, Nr.2 (33), p. 3.

Vasile, Geo, Florin Vasiliu: Paradoxul sau autodistrugereasemioticã, în �Baricada�, Bucureºti, 29 Martie 1994, p. 25.

Urucu, Constantin, Tablou cu gânditor aplecat peste veac (deta-liu), în �Ramuri�, Craiova, Martie-Aprilie-Mai 1994, Nr. 3-4-5 (934-935-936).

Portanova, Eduardo, Smarandache eseu movimento paradoxal,în �Journal de Santa Catarina�, Brazilia, 12 iunie 1993.

Stãnicã, Ion, Le paradoxisme au festival international de poesiede Bergerac, Interviu cu Florentin Smarandache, Radio France In-ternational, Paris, Fran.a, 5 Iulie 1993.

Viegas, Gilberto, Associacao faz contatos com intelectuais, în�A Noticia�, Brazilia, 12 Iunie 1993, p. 28.

Tãnase, Valeria, Paradoxismul - o reacþie contra totalitarismu-lui, Interviu cu Florentin Smarandache, conducãtorul �MiºcãriiLiterare Paradoxiste�, în �Informaþia zilei�, Rm.Vâlcea, 1 Iunie 1994.

Popescu, Titu, Argo, în �Observator�, München, Germania,Octombrie 1994 - Ianuarie 1995, anul VII, Nr.4 (25).

Editor, �Books in Print / 1994-95�, R. R. Bowker, New Providence,USA, p. 6829.

Vãrieºescu, George, Miþin, Univers literar, în �Mihai Eminescu�,Sydney, Australia, Aprilie 1994, Nr. 12, p. 24.

Moþoc, Doru, Autori vâlceni în librãrii, în �Curierul literar ºiartistic�, Rm. Vâlcea, Anul I, Nr. 2, p. 2.

Verzeanu, Valentin, Ultima clipã, în �Clipa�, Anaheim, CA, 11Noiembrie 1994, p. 58.

Soare, Ion, Florentin Smarandache sau tentaþia imposibilului,în �Almarom�, Rm. Vâlcea, Noiembrie-Decembrie 1994, Nr. 6, pp. 1, 8.

Zau, Emilz, Florentin Smarandache, în �American Poets of the1990�s�, East and West Literary Foundation, San Francisco, CA,1994, Nr. 9.

Russ, Andrew, Anthology of the paradoxist literary movement,în �Taproot Reviews�, Lakewood, OH, Vara 1994, Nr.5, p.27.

Editor, Un creator excepþional, în �Adevãrul literar ºi artistic�,Bucureºti, 6 Noiembrie 1994.

Crãciun, Gheorghe, La Festivalul Internaþional�, în �Timpul�,Melbourne, Australia, Noiembrie 1994, Anul III, Nr. 32, p. 2.

Friedman, R. Seth, The paradoxist literary movement, în �FactSheet 5�, San Francisco, Octombrie 1994, Nr. 53, p. 44.

Lungu, Al., Florentin Smarandache: Clopotul tãcerii, în�Argo�, Bonn, Solstiþiul de Iarnã 1994, Nr. 10.

Creangã, Marian, Valori spirituale româneºti peste hotare, în�Almarom�, Rm.Vâlcea, Iulie 1994, Nr.3.

Devaraj, Ramsamy, Bio, in �Parnassus of World Poets�, Ma-dras, India, 1994 ºi 1995.

Pereira, Teresinka, Florentin Smarandache e a poesia romenacontemporamea, în �BsB Letras�, Brasilia, Brazilia, 09/06/1991, pp.2-3; ºi în �Monitor Campista�, Rio de Janeiro, Brazilia, 15/ 01/ 1992,Anul 159, Nr. 5, 7, 9, 10, 11.

Prasadf, V. S. Skanda, Florentin Smarandache, în �New GlobalVoice�, Antologie de poezie, Chetana Books, Bangalore, India, 1994.


ANEXA 1[Reviste .i Baze de Date interna.ionale despre Paradoxism]

În Mathematical Reviews (Ann Arbor, SUA):http://www.ams.org/mrlookupVasiliu, Florin. Paradoxism�s main roots. Translated from the

Romanian by ªtefan Benea. XiquanPublishing House, Phoenix, AZ, 1994. 64 pp. ISBN: 1-879585-36-

7 MR1277812 (96c:03013)

În Zentralblatt für Mathematik (Berlin, Germania):Zbl 1053.00505Popa, Constantin M.The paradoxist literary movement. (Le mouvement littéraire

paradoxiste.) (French)[B] Rehoboth: American Researach Press. 39~p. (2002). ISBN 1-

931233-57-8/pbkPublisher�s description: The author studies the paradoxism, a

movement originated by the dissident mathematician FlorentinSmarandache in 1980�s and based on usage of paradoxes and con-tradictions in arts, literatur, philosophy, mathematics, science. Theauthor compares paradoxism with other avantgardes of the first partof the 20th century.

MSC 2000:*00A69 General applied mathematicsCited in: Zbl 1179.05088http://www.zentralblatt-math.org/zmath/en/advanced/

?q=an:1053.00505&format=complete

Zbl 1027.03501Le, Charles T.Preamble to neutrosophy and neutrosophic logic. (English)[J] Mult.-Valued Log. 8, No.3, 285-295 (2002). ISSN 1023-6627;

ISSN 1607-8551Summary: This is a preambule to the next three following papers,

written by Florentin Smarandache and Jean Dezert, dealing withparadoxism - an avant-garde literary movement based on paradoxes,neutrosophy - a new branch of philosophy as a generalization ofthe dialectics, neutrosophic logic - which is a generalization of manylogics, neutrosophic set - a generalization of fuzzy set, and neutro-sophic probability - a generalization of classical and imprecise pro-babilities.

MSC 2000:*03A05 Philosophical and critical03B50 Many-valued logic03B52 Fuzzy logic03B53 Paraconsistent logic60A99 Foundations of probability theoryKeywords: neutrosophy; neutrosophic logic; neutrosophic set;

neutrosophic probabilityhttp://www.zentralblatt-math.org/zmath/en/advanced/


Zbl 1062.00500Niculescu, Gheorghe; Smarandache, FlorentinSketches made with the ball point. (Creionãri fãcute cu pixul

(paradoxism folcloric).) (Romanian)[B] Râmnicu Vâlcea: Almarom. 147~p. (2004). ISBN 973-8467-17-9/pbkMSC 2000:*00A08 Mathematical recreationhttp://www.zentralblatt-math.org/zmath/en/advanced/


Zbl 1005.00500Smarandache, FlorentinOuter-Art, the worst possible art in the world (printing, draw-

ings, collages, photos). Vol. II. (English)[B] Râmnicu Vâlcea: Editura Conphys. 165 p. (2002). ISBN 973-

8488-00-1/pbkThe first part (2000) has been reviewed (see Zbl 0999.00501).MSC 2000:*00A08 Mathematical recreation68U99 Computing methodologiesKeywords: paradoxism; computer design; computer graphicshttp://www.zentralblatt-math.org/zmath/en/advanced/


Zbl 1065.00519Smarandache, Florentin (ed.)Paradoxism�s hermeneutics. Vol. I. (Hermeneutica paradoxismului.

Vol. I.) (Romanian)[B] Oradea: Abaddaba Publishing House. 121~p. (2000).The editor collects reprinted articles dealing with the paradoxism

by Marian Barbu, George Bajenaru, Radu Enescu, Ovidiu Ghidirmic,Dumitru Ichim, Mircea Marinescu, Ion Rotaru, Geo Vasile, and FlorinVasiliu. The paradoxism is using mathematical paradoxes especiallyin poetry and was set up by the editor in 1980�s as a protest againsta totalitarian society.

[Charles T. Le (Church Rock Park, NM)]MSC 2000:*00B10 Collections of articles of general interest00B15 Collections of articles of miscellaneous specific interest00B60 Collections of reprinted articles01-99 History of mathematics and biography00A15 BibliographiesKeywords: paradoxism; Smarandache logic; Smarandache para-

doxes; Smarandache tautologies; applied mathematics in literature;Paradoxism�s hermeneutics

http://www.zentralblatt-math.org/zmath/en/advanced/?q=an:1065.00519&format=complete

Zbl 1050.00502Smarandache, FlorentinParadoxist distichs. Transl. from the Romanian by Ioan Baba.

(Paradoksisticki dvostihovi.) (Serbo-Croat)[B] Novi Sad: Kolekcija Lumina. xx, 72~p. (2000).This is a shorter version of the author�s book in Romanian

�Paradoxist Distichs� (see Zbl 0999.00502).The mathematical poems initiated by F. Smarandache [who set

up the mathematical paradoxism in art and literature (Ioan Baba)]:paradoxist/tautological/dualalistic distichs, that try to catch the�sense of the non-sense� (Bogdanka Petrovich), are now presentedto the Serbian readers.

[Charles T. Le (Lupton)]MSC 2000:*00A08 Mathematical recreation97A20 Recreational mathematicsKeywords: Recreational mathematics; Smarandache paradoxes;

Smarandache tautologies; mathematical linguisticsCitations: Zbl 0999.00502http://www.zentralblatt-math.org/zmath/en/advanced/



Zbl 1065.00520Smarandache, Florentin (ed.)Besides and behind the paradoxism. (Dincoace ºi dincoace de

paradoxism.) (Romanian)[B] Oradea: Editura Abaddaba. 135~p. (2000). ISBN 973-98563-9-

X/pbkAs the initiator of the paradoxism in 1980�s, as a reaction against

the totalitarism, and based on paradoxes, the editor collected re-printed articles on his mathematical poetry, prose, and dramas bySilviu Popescu, Marian Barbu, Titu Popescu, Daniel Deleanu,Alexandru Lungu, Evelina Oprea, Lucian Chisu, Ion Radu Zagreanu,and Ion Rotaru. Also, interviews with him by Octavian Blaga, AdaCirstoiu, Mihail I. Vlad, A.D. Rachieru, Emil Burlacu, Veronica Balaj,and Ion Stanica, in addition to fragments of letters he received frommathematicians and writers from around the globe.

[Charles T. Le (Church Rock Park, NM)]MSC 2000:*00B10 Collections of articles of general interest00B60 Collections of reprinted articles01A70 Biographies, obituaries, personalia, bibliographiesKeywords: Paradoxism; Smarandache logic; Smarandache para-

doxes; Smarandache tautologies; Appliedmathematics in literaturehttp://www.zentralblatt-math.org/zmath/en/advanced/


Zbl 0847.00009Popescu, TituParadoxism�s aesthetics. (Estetica paradoxismului.) (Romanian)[B] Bucuresti: Ed. Societatii Tempus. 143 p. (1995). ISBN 973-

9205-00-3The book is devoted to the concept of paradoxism introduced

by the Romanian mathematician Florentin Smarandache. Some of itsbasic features are discussed. The basic thesis of the paradoxism is�everything has a meaning and a non-meaning standing in har-mony with each other�. The essence of the paradoxism is �the sensehas a non-sense, and reciprocally, the non-sense has a sense�. Themotto of the paradoxism is �all is possible, the impossible too�.Some philosophical reasonings related to this concept are provided.

[K.Atanassov (Sofia)]MSC 2000:*00A30 Philosophy of mathematics00A69 General applied mathematics00-01 Textbooks (general mathematics)Keywords: philosophy; paradoxismCited in: Zbl pre01863523 Zbl 0987.00500http://www.zentralblatt-math.org/zmath/en/advanced/


Zbl 0830.03001Vasiliu, FlorinParadoxism�s main roots. Transl. from the Romanian by ªtefan

Benea. (English)[B] Phoenix, AZ: Xiquan Publ. House, 64 p. (1994). ISBN 1-

879585-36-7Starting from mathematical logic and its class of paradoxes: �All

is ${\cal C}$, then non-${\cal C}$ too!�, where ${\cal C}$ is anattribute (as a concrete example: �All is possible, the impossibletoo!�), F. Smarandache initiated �paradoxism� in literature, art, andphilosophy in the 1980s. Its main thesis is: �The Sense has a non-sense, and reciprocally the Non-sense has a sense too�.\par The

author studies the literary and mathematical activity of the interna-tional founder of paradoxism in the introduction of the book. Thenhe presents the evolution of paradox from the Antiquity, over theMiddle Ages, until today, focusing on paradoxes of mathematicallogic, paradoxes of modern sciences, paradoxes between humanbeing and language, paradoxes in literature.

[Ch.T.Le]MSC 2000:*03A05 Philosophical and critical03-03 Historical (mathematical logic)03-02 Research monographs (mathematical logic)Keywords: paradoxism; Smarandache; paradoxhttp://www.zentralblatt-math.org/zmath/en/advanced/


În Vixra.org (Anglia)http://vixra.org/abs/1003.0269Set Theory and LogicThe Smarandache�s Class of ParadoxesAuthors: C. LeThe Smarandache�s Class of Paradoxes are semantic paradoxes

of the form �All is <A>, the <nonA> too!�, where <nonA> is what isnot <A>. As a particular case, replacing <A> but an attribute (or, ingeneral, by an idea) it is well know the Smarandache semantic para-dox: �All is possible, the impossible too!� which is the motto of theParadoxism movement in arts, letters, and sciences.

Comments: 4 pages, edited by C. Le, and translated into Germanby Bernd Hutschenreuther

ANEXA 2[Enciclopedii .i Dic.ionare interna.ionale despre Paradoxism]

51,500 hits (situri) pentru �paradoxism� într-o cãutare Googlepe data de 10 august 2010 (în afara siturilor unde cuvântul paradoxismare formã diferitã în alte limbi: paradoxismo, paradoxisme,paradossismo, paradoxismus, etc.).

A) Free Dictionary de Farlexhttp://www.thefreedictionary.com/paradoxism :par´a�dox�ism (pãr´å�d.ks�iz�m)n. 1. An avant-garde movement in literature, art, and philoso-

phy, based on excessive used of antitheses, antinomies, contradic-tions, oxymorons, and paradoxes.

Webster�s Revised Unabridged Dictionary.

B) Allwords.com English Dictionary - With Multi-LingualSearch, 1998-2010

http://www.allwords.com/word-paradoxism.htmlparadoxismnoun1. an avant-garde movement in the arts etc, based on heavy use

of contradictions and paradoxes

C) Wiktionary, the free dictionaryhttp://en.wiktionary.org/wiki/paradoxismEnglishNounparadoxism1. an avant-garde movement in the arts etc, based on heavy use

of contradictions and paradoxes founded by F. Smarandache in1980s.


D) Philosophy Forum:http://forums.philosophyforums.com/threads/paradoxism-

against-totalitarism-3458.htmlParadoxism is a literary and artistic vanguard movement, as an

anti-totalitarian protest, set up by the writer Florentin Smarandachein 1980s, and based on excessive use of antitheses, antinomies,

contradictions, paradoxes in creation.

E) AIRNYC All About Arts, http://www.airnyc.org/info/Paradoxism-228955.html

Description:pARadOXisM - the last vanguard, especially in literature and

art, of second millennium.PARADOXISM is the last literary and artistic movement of the

second millennium, set up by the writer and mathematician FlorentinSmarandache, in 1980, and based on excessive use of antitheses,antinomies, contradictions, paradoxes in creation.

F) Free Dictionary, http://www.freedict.co.uk/words/p/paradoxism.php

paradoxismpar�a*dox�ism(pr�*dks�z�m), n. [paradox + -ism. ca. 1980] An avant-garde

movement in literature, art, and philosophy, based on excessiveused of antitheses, antinomies, contradictions, oxymorons, andparadoxes. Charles Le (http://www.geocities.com/charlestle/paradoxism.html)

[PJC]Paradoxism originated in Romania in the 1980s as a way of pro-

testing against a closed society and a totalitarian regime. It is basedon an excessive use of antimonies, antitheses, contradictions,oxymorons, and paradoxes. It was set up and led by the writerFlorentin Smarandache in the 1980�s, who said: �The goal is theenlargement of the artistic sphere through non-artistic elements�.

One example of such a paradox is the two-line poem:Even if he didn�tHe did

A free eBook on �Paradoxism and Postmodernism� can be down-loaded from

http://www.gallup.unm.edu/~smarandache/IonSoare2.PDF.[Charles Le]

G) Wikinfo , http://www.wikinfo.org/index.php/ParadoxismParadoxismFrom WikinfoAccording to Florentin Smarandache, paradoxism 1980 is the

theory and school of using paradoxes in literary and artistic cre-ation. Followers of paradoxism believe that it reveals inherent con-tradictions of existence by focusing on them, whereas other avant-garde movements such as dadaism and surrealism do not.

It makes use of clusters of antitheses, antinomies, contradic-tions, parables, odds, oxymorons, paradoxes in creations.

[�]

H) Wordnik Online Dictionary, http://www.wordnik.com/words/paradoxism

paradoxismTweetDefinitions · Examples · Pronunciations · Related · Comments (0)

· translate to:Century Dictionary (1 definition)

�noun1. The habit of using paradox.Wiktionary (1 definition)�noun1. an avant-garde movement in the arts etc, based on heavy use

of contradictions and paradoxes founded by F. Smarandache in 1980s.GNU Webster�s 1913 (1 definition)�noun1. An avant-garde movement in literature, art, and philosophy,

based on excessive used of antitheses, antinomies, contradictions,oxymorons, and paradoxes.

American Heritage DictionaryWordNetElsewhere on the web

I) MyDictionary,http://www.mydictionary.biz/search.php?w=paradoxismResults for paradoxism1. An avant-garde movement in literature, art, and philosophy,

based on excessive used of antitheses, antinomies, contradictions,oxymorons, and paradoxes.

J) National Library of Australia,http://ll03.nla.gov.au/ss/show/Paradoxism%20(Arts)150 $a Paradoxism (Arts) LC since 1996May subdivide geographicallyUsed instead of

� Earlier established form of heading $a Paradoxism (Liter-ary movement)

� $a Paradoxist movement (Art movement)See Also

� Broader term $a Arts, Modern $y 20th century� Broader term $a Arts, Modern $y 21st century

PUBLIC GENERAL NOTE: Here are entered works on the liter-ary and artistic movement founded by Florentin Smarandache thatis based on the excessive use of contradictions, antitheses, antino-mies, oxymorons, and paradoxes.

K) Free Dictionary,http://www.freedictionary.org/?Query=paradoxism� The Collaborative International Dictionary of English v.0.48:�paradoxism \par�a*dox�ism\(p[a^]r�[.a]*d[o^]ks�[i^]z�m), n.� [paradox + -ism. ca. 1980]� An avant-garde movement in literature, art, and philosophy,

based on excessive used of antitheses, antinomies, contradictions,oxymorons, and paradoxes. -

Charles LeNote: Paradoxism originated in Romania in the 1980s as a way of

protesting against a closed society and a totalitarian regime. It isbased on an excessive use of antimonies, antitheses, contradic-tions, oxymorons, and paradoxes. It was set up and led by the writerFlorentin Smarandache in the 1980�s, who said: �The goal is theenlargement of the artistic sphere through non-artistic elements�.

One example of such a paradox is the two-line poem:Even if he didn�tHe didA free eBook on �Paradoxism and Postmodernism� can be down-

loaded fromhttp://www.gallup.unm.edu/~smarandache/IonSoare2.PDF.


L) Academic dictionaries and encyclopedias,http://en.academic.ru/dic.nsf/cide/127392/paradoxismparadoxismparadoxism par�a*dox�ism (p[a^]r�[.a]*d[o^]ks�[i^]z�m), n. [para-

dox + -ism. ca. 1980] An avantgarde movement in literature, art, andphilosophy, based on excessive used of antitheses, antinomies, con-tradictions, oxymorons, and paradoxes. - Charles Le

(http://www.geocities.com/charlestle/paradoxism.html) [PJC]Note: Paradoxism originated in Romania in the 1980s as a way of

protesting against a closed society and a totalitarian regime. It isbased on an excessive use of antimonies, antitheses, contradic-tions, oxymorons, and paradoxes. It was set up and led by the writerFlorentin Smarandache in the 1980�s, who said: �The goal is theenlargement of the artistic sphere through non-artistic elements��.One example of such a paradox is the two-line poem: Even if hedidn�t He did A free eBook on �Paradoxism and Postmodernism�can be downloaded from

http://www.gallup.unm.edu/~smarandache/IonSoare2.PDF.[Charles Le]

M) Science Fair Project Dictionaryhttp://classroom.all-science-fairprojects.com/science_fair_project_dictionary/ParadoxismParadoxismAccording to Florentin Smarandache , paradoxism 1980 is the

theory and school of using paradoxes in literary and artistic cre-ation. Followers of paradoxism believe that it reveals inherent con-tradictions of existence by focusing on them, whereas other avant-garde movements such as dadaism and surrealism do not.

It makes use of clusters of antitheses, antinomies, contradic-tions, parables, odds, oxymorons, paradoxes in creations.

The first manifesto for paradoxism was published in Sma-randache�s 1983 French book �Le sens du non-sense� (The senseof the non-sense), Editions Artistiques, Fes, Morocco, which wasappreciated by Eugene Ionesco .

Smarandache said: Paradoxism started as an anti-totalitarianprotest against a closed society, Romania of 1980�s, where theentire culture was manipulated by a small group. Only their ideasand their publications counted. I based it on contradictions. Why?Because we lived in that society a double life: an official one -propagated by the political system, and another one real.

In mass-media it was promulgated that �our life is wonderful�,but in reality �our life was miserable�. The paradox flourishing!And then we took the creation in derision, in opposite sense, in asyncretic way. Thus the paradoxism was born.

N) Ask/Art, The Artists� Bluebook-The worldwide edition, ArtGlossary

http://www.askart.com/askart/lists/art_definition.aspx?sl=PParadoxismAn avant-garde movement in literature, art, philosophy, science,

based on excessive use of antitheses, antinomies, contradictions,parables, odds, paradoxes in creations, set up and led by the artistFlorentin Smarandache since the 1980�s.

His explanation follows: Paradoxism started as an anti-totalitar-ian protest against a closed society, Romania of 1980�s, where thewhole culture was manipulated by a small group. Only their ideasand their publications counted. We couldn�t publish almost any-thing. In painting, sculpture similarly - all existed in nature, alreadyfabricated. Therefore, a mute protest we did! Later, I based it oncontradictions.

Why? Because we lived in that society a double life: an officialone - propagated by the political system, and another one real. Inmass-media it was promulgated that �our life is wonderful�, but inreality �our life was miserable�. The paradox flourishing! And thenwe took the creation in derision, in inverse sense, in a syncretic way.Thus the paradoxism was born...� From Maria Marcos

O) Holland:HET PARADOXISME�de laatste avantgardistische stroming

van het tweedemillenniumdoor Henri Thijs, http://www.hetprieeltje.net/oogvanderoos/

paradoxisme.htmlHet �paradoxisme� (een officiële Nederlandse term moet nog

worden uitgevonden), is een avantgardistische beweging in deliteratuur, de kunst, de filosofie en de wetenschap die is gebaseerdop het excessief gebruik van antithesen, antinomieën, contradicties,en paradoxen in de creaties. De stroming werd al in 1980 opgerichten gepatroneerd door de schrijver Florentin Smarandache die zijnbeweegredenen aldus omschrijft: �Het doel is de verruiming van deartistieke sfeer door de incorporatie van niet-artistieke elementen envooral door de creatie op experimentele wijze tegendraads enaverechts te laten verlopen.� (1)

Ethymologisch komt het woord voort uit een samensmeltingvan het begrip �paradox� en �isme�, wat de theorie voorstelt die hetintensief gebruik van de paradox in de kunst aanbeveelt.

P) Deutsche Enzyklopädie,http://www.calsky.com/lexikon/de/txt/p/pa/paradoxismus.php{703 hits pentru �paradoxismus� .n germanã pe 12 august 2010}Paradoxismus ist eine literarische, künstlerische, geistes- und

naturwissenschaftliche Avantgarde-Bewegung, die den exzessivenEinsatz von Antithesen, Antinomien, Widersprüchen, Parabeln,Wahrscheinlichkeiten und Paradoxien in Schöpfungen zur Grundlagehat. Diese Bewegung wurde in den 1980er Jahren von demrumänischen Schriftsteller Florentin Smarandache als antitotalitärerProtest gegründet und weitergeführt.

EtymologieParadoxismus = Paradox+ismus beschreibt die Theorie und Praxis

des Einsatzes von Paradoxien, Widersprüchen etc. in Schöpfungen.

Q) Enzyklopädie, http://www.az-enzyklopadie.info/p/Paradoxismus Paradoxismus ist eine literarische, künstlerische,

geistes- und naturwissenschaftliche Avantgarde-Bewegung, der denexzessiven Einsatz von Antithesen, Antinomien, Widersprüchen,Parabeln, Wahrscheinlichkeiten und Paradoxien in seinen Werkenzur Grundlage hat.

R) L e x i k o n i a . d e - die online Enzyklopädie -http://www.lexikonia.de/134402_paradoxismus.htmParadoxismus ist eine literarische, künstlerische, geistes- und

naturwissenschaftliche Avantgarde-Bewegung, die den exzessivenEinsatz von Antithesen, Antinomien, Widersprüchen, Parabeln,Wahrscheinlichkeiten und Paradoxie in Schöpfungen zur Grundlagehat.

Diese Bewegung wurde in den 1980er Jahren von dem rumä-nischen Schriftsteller Florentin Smarandache als antitotalitärer Pro-test gegründet und weitergeführt.


ANEXA 3[Dedicaþia olografã a lui Ion Pachia Tatomirescu din 1994

pentru Florentin Smarandache:�Prietenului meu, poetul, prozatorul, dramaturgul, pandurul,

purtãtorul de drapel al Paradoxismului în toate continentele ceîncep cu A, Florentin Smarandache, omagiu de mai �94�.]

ANEXA 4[Facsimilul cronicii lui Ion Pachia Tatomirescu despre

PARADOXISM, din august 1984, la volumul �Le sens du non-sens�(1983) al lui Florentin Smarandache]


meu cititor�(Omule cititor).Lirica de dragoste are - în litera-tura românã - poete de seamãprecum: Ana Blandiana ºi OtiliaCazimir ºi aº îndrãzni sã o amin-tesc aici ºi pe poeta gãlãþeanãSperanþa Miron. Fiorul liric aloperelor înaintaºelor este conti-nuat cu persuasiune de poeta Ra-mona Sandrina Ilie. Ea ne invitãîn loja propriilor sentimente, pen-tru a putea �descoperi� noile va-lenþe ale iubirii. Construcþiile salemetaforice sunt sensibile, rafi-nate, uºor de perceput ºi fãrã cu-vinte �preþioase�. Totuºi, �preþi-ozitatea� versurilor se realizeazãprin cultivarea (din abundenþã)a simbolurilor. Cantabilitatea ver-surilor îi transformã poemele înveritabile romanþe, dedicateiubirii prin milioane de triluri: �mi-ai învãþat/ sângele sã se trans-

forme în valuri nebune,/ inimasã batã ritmuri precum horeleverilor desculþe,/ mâinile sã-mitremure precum frunzele subadieri,/ iar stomacul sã tresalteca ºi cum l-ar atinge un vin/roºu�( Lecþie). Simbolurile Ra-monei Ilie sunt vii, desprinse dinsufletul sãu care debordeazã deiubire, sunt adânci ºi subtile, teîncarcã ºi te surprind de fiecaredatã: �apa fântânii�, �imortalita-tea� (prin împãrtãºirea iubirii),�teiul�, �liliacul violet�, �zborul�,�lumina�, simboluri care confirmãlatura romanticã a poeziei sale,dar ºi influenþe din simbolismulfrancez. Deºi cartea este a uneipoete �debutante�, versurilesunt ale unei poete �consacrate�.Scrierea de faþã este aureolatã desimbolurile profunde ale uneiiubiri împãrtãºite cu generozitatecelor din jur. Influenþele postmo-derniste ale poeziei Ramonei Ilie

sunt confirmate ºi de o punctu-aþie aparte, care implicã jocul (in-teractivitatea). Te încearcã demulte ori senzaþia de neexhaustiva liricii domniei-sale. Însã, prinutilizarea unei astfel de punctu-aþii, poeta lasã cititorului posibi-litatea de a-i �completa� versu-rile, în funcþie de propria sa per-cepþie. Cu toate acestea, poeziasa nu este postmodernistã, nere-gãsindu-se în ea: accente grave- uneori sinistre, cuvintele inova-toare, sensurile - uneori deca-dente. Poezia Ramonei SandrinaIlie pãstreazã - ca puncte forte -lumina, frumuseþea, romantismulºi efervescenþa. Existã în poe-mele cãrþii sunete care joacã rolulimaginilor, ceea ce-i apropie liricade instrumentalism. Este impresi-onant modul în care poeta reu-ºeºte sã �multiplice� amalgamulde stiluri ºi tendinþe poetice.Iubirea poate fi tristã, ori prepon-

derent romanticã, aºa cum esteºi poezia cãrþii de faþã. Iubirea nueste întotdeauna un sentimentlimpede ( care sã poatã fi uºor de�citit�) ºi nici mãcar un �tot� - casumã a pãrþilor sale. Împletindatâtea simboluri ºi având mul-tiple semnificaþii, putem afirma cucertitudine, cã poezia RamoneiSandrina Ilie este una de tipeclectic, având valenþele unei noisemiotici a iubirii. A unei iubiricurate ºi sincere, ce ni se dezvã-luie prolificã, sensibilã ºi încãr-catã de sensuri.

Iatã de ce - prin poemele sale- Lady Allia ne dezvãluie puþincâte puþin din tainele unei po-veºti �cu oameni ºi iubire�. Sã-i urãm �drum bun!� pe calea îm-plinirii tuturor aspiraþiilor salepoetice ºi pãstrãrii imaculate aiubirii care-i înnobileazã sufletulºi care este de fapt propriul sãu�perpetuum mobile�.


S-a stins clocotul vulcanului numitAdrian Pãunescu, poet, prozator, jurnalist,om de culturã, de sport, de televiziune, perso-nalitate remarcabilã care a ocupat un loc în-semnat în viaþa þãrii noastre. A fost în acelaºitimp una din cele mai controversate prezenþede pe scena româneascã din ultimii 40 deani. Timpul va cerne tumultoasa sa activitateºi atitudine în vârtejul faptelor ºi va decidece ºi cât va rãmâne.

Nu cred cã este posibil sã se aºtearnãcolbul uitãrii nici peste poezii, nici peste feno-menul unic de culturã, numit Cenaclul Flacãra,cu toate contestãrile rãsunãtoare. Vor strã-bate peste timp amintiri despre tumultul, exu-beranþa ºi freamãtul nebun al stadioanelorîn timpul acelor atrãgãtoare evenimente, spec-tacole pe care Adrian Pãunescu le organizaºi le conducea cu vocea lui puternicã, cu unsoi de histrionism, cu patos, declamativ, vor-bind pe înþelesul omului de rând, recitândpoezii pe sufletul românilor, dar din pãcate ºiunele excesiv de laudative la adresa lui Ceau-ºescu. Ascultându-i poeziile, cel mai adeseapuse pe muzicã, în aclamaþiile miilor de tineri,þi se fãcea pielea de gãinã. Am fost ºi eu pre-zentã la un astfel de spectacol la Bucureºti,în 1974, împreunã cu fiica mea, atunci de 16ani. Am trãit atunci la unison cu fiica mea ostare specialã, ca de vrajã, atrasã ca de unputernic magnet. Am ascultat poezii care-mipãreau cã-i ies din suflet, versuri simple, carecurgeau limpede dar cu forþã ºi emoþie, de ointensitate strivitoare. Strãbãtea prin tot cor-pul un fior, o stare rarã de bine, se rãsuceaceva în noi, parcã deveneam alþi oameni. Neregãseam într-un spaþiu al descãtuºãrilor deenergii pozitive, în tumultul muzicii, în furtunaaplauzelor. Nu simþeam oboseala îndelunga-telor ore de freamãt, nici setea, nici foamea,aveam nevoie doar de ceea ce trãiam atunci.

Cenaclul Flacara era un fel de flacãrã careaducea un mãnunchi de luminã ºi de libertateîn timpul comunismului întunecat ºi aduceapuþinã schimbare, de neimaginat pentru vre-murile comuniste. Au fost 1.615 spectacolede muzicã ºi poezie în 12 ani, între 1973 ºi1985, adicã un spectacol la douã zile ºi jumã-tate. Numai un om puternic cum era AdrianPãunescu, un adevãrat monument, ar fi pututatinge o asemenea performanþã nemaiîntâl-nitã pe nicãieri. Devenise mai popular decâtCeauºescu. Clocotitoarea sa viaþã stãpânitãde un sine vulcanic de o intensitate covârºi-toare asemenea unui suflu ciclopic, persona-litate puternicã, imposibil de înregimentattotal pe linia partidului, acþionând peste limi-tele admise în acel timp, i-a speriat pe condu-cãtorii þãrii ºi l-au aruncat în umbrã. Activi-tatea lui a avut ºi aspecte complicate ºi tra-gice, pe lângã cele puternic contestate ca poetde curte. Împrejurãrile nu i-au mai îngãduitsã revinã la ceea ce a fost nici dupã moarteaCeauºeºetilor. Mulþi nu i-au putut ierta adu-

laþia cãtre Ceauºescu ca un act de îndoc-trinare care a întârziat ieºirea din comunism.Adrian Pãunescu a murit nefericit. Expansi-vitatea vieþii s-a întors împotriva lui. CriticulNicolae Manolescu nota: �Adrian Pãunescu,temperament extrem de impulsiv ºi poet im-portant, a cãzut victimã excesului propriilorsale calitãþi�. Vehemenþa extrem de durã cucare este contestat de unii ºi dupã moarteeste pe mãsura puterii colosale cu care AdrianPãunescu s-a impus maselor.

Personalitatea atât de complexã a lui AdrianPãunescu a fost privitã ºi din alte unghiuri devedere. Unii au considerat cã acele laude ex-cesive ale poetului s-au nãscut din dorinþade a-l influenþa pe Ceauºescu sã þinã cârmaþãrii pe drumul cel drept. Un alt punct de ve-dere este acela cã poetul ºi-a dorit sã devinãun mediator, un fel de poartã deschisã pentrua face abile negocieri între regim ºi lumeacultural-artisticã. În parte i-a reuºit ºi a inter-venit cu succes în sprijinul multor pesona-litãþi sau oameni de rând aflaþi la strâmtoare.O altã pãrere este cã, lãudându-l pe Ceau-ºescu, ni-l fãcea mai tolerabil, regimul pãreamai uºor de suportat.

Relaþia lui cu Ceauºescu ºi regimul sãu afost ambiguã, a scris poeme adulatoare, dara avut ºi multe versuri ca niºte sentinþe im-placabile, critici publice la adresa unor ne-ajunsuri ale impostorilor sau activiºtilor PCR.Marin Sorescu zicea despre modul pãunes-cian de a îmbina liricul cu polemicul cã, �atuncicând îºi scotea colþii, îi sfâºia în largi hiper-bole, îi fãcea cu miere ºi oþet ºi îi punea pemunþi la uscat în priveliºtea lumii�.

Dincolo de orice pãcate, rãmân de necon-testat multe aspecte din viaþa lui. Purta Basa-rabia în suflet pentru care a fãcut multe efor-turi de apropiere de þara mamã. A promovatgeneraþii de tineri poeþi ºi artiºti, a susþinutfotbalul recunoscându-i valoarea ca aducã-tor de mase împreunã ºi a scris douã imnuri.A susþinut o caldã pledoarie pentru valorilenaþionale, dând o noua viaþã înaintaºilor ºieroilor noºtri, restituind culturii noastre nu-me pe care se aºezase colbul. Îºi dorea ca pecrucea lui sã fie scris: �El a iubit valorile�. Adat o nouã strãlucire frumuseþilor patriei. S-

a impus ca un simbol al dragostei de þarã ºide neam prin stihuri însufleþite care þineauloc de þarã.

Poezia lui a avut un larg ecou. A fost unpoet aparte. Într-o epocã în care poeþii se dauîn vânt pentru a scrie dupã tehnici moderne,el a avut curajul sã foloseascã mijloace tra-diþionale ca sã se adreseze direct unei maselargi de oameni. Astfel s-a înscris în rândulultimilor romantici, transmiþând mesaje clare,coerente, convingãtoare într-o limbã româ-neascã de o rarã frumuseþe. A fost un poetprolific. A publicat peste 50 de volume ºi s-au vândut peste un milion de exemplare alecãrþilor sale. În cea mai mare parte, sunt poeziide atitudine socialã, poezii miºcãtoare, ca-pabile sã-þi stoarcã lacrimi ºi dacã ar fi scrisdespre cotele apelor Dunãrii sau timpul pro-babil. Cele mai impresionante sunt cele referi-toare la bãtrâni. �Repetabila povarã� ºi �Rugãpentru pãrinþi�� sunt cele mai cunoscute. Per-sonal, regret cã nu ne-a lãsat versuri pentruun imn al þãrii, nimeni nu putea sã scrie maibine ca el pentru a-l înlocui pe acesta de acum,care nu mai corespunde vremurilor de azi.Sau poate rãspunde cel mai bine acel: �Deº-teaptã-te, române, din somnul cel de moarte�ºi de aceea nu a scris versuri pentru un nouimn!?!? Avea o uºurinþã ieºitã din comun dea scrie versuri. Scria poeziile într-un ritm ui-mitor, nemaiîntâlnit la nici un creator, cred cãnu exagerez, din toatã lumea cunoscutã a li-terelor. Scria poezii în maºinã, pe margine demese, pe drumuri, îi veneau în minte spontanversuri care curgeau dintr-odatã. Uneori, înnopþi târzii, doar cu câteva ore de somn dupãepuizantele spectacole, el scria ºi câte treipoezii pe care a doua zi le recita în spectacol.Avea o memorie fantasticã. Evenimentele maiînsemnate din viaþa þãrii erau publicate în celmai scurt timp cu putinþã, informând þara caun autentic jurnalist în versuri.

Plecarea prea timurie dintre noi a fostultimul lui spectacol, inconjurat de o maremasã de oameni cu flori, lacrimi, lumânãri siaplauze. Se pare cã ºi de dincolo de pragulspre veºnicie a mai transmis un mesaj, cãcimulþimea pãrea cãzutã pe gânduri de a faceceva pentru a scoate þara din situaþia grea încare se aflã, aºa cum credea cã poetul s-ar fiadresat prin viu grai, ca un testament.

Viul grai acum s-a stins ºi Adrian Pãu-nescu a rãmas sã vorbeascã doar prin graiulscris al poeziilor sale care au atins sufletulmultor oameni pânã în adâncuri. Va dãinui înspirit ºi prin amintirea actului autentic de cul-turã prin care a servit o nevoie interioarã aromânilor redeºteptând simþirea româneascãºi oferindu-le emoþionante trãiri pe care nule aveau de nicãieri, iar tineretului dezorientat,trezindu-i sentimentul de dragoste de þarã,de oameni, de culturã ºi mândria cã aparþineunei naþii de care sã nu se ruºineze.

Istoria literaturii române nu se va puteascrie fãrã numele lui.

Elena BUIC~Adrian P#unescu va d#inui \n timp


Se prevestea o superbã zi de Duminicã,Lãsata Secului pentru Postul Crãciunului. Pecer, nici urmã de norii care sã întunece lu-mina soarelui, pregãtitã sã încãlzeascã oaseleamorþite ale pelerinilor cãtre Sfânta MãnãstireBuciumeni. Cale de vreo câþiva zeci de kilo-metri de Adjud, traseul ce trece prin Adjudu-Vechi, Homocea, Ploscuþeni, ºerpuieºte din-colo de limita judeþului Vrancea, spre codriiseculari, care reazemã drumul tãcut. Am merscãtre sfânta mãnãstire, cu strângerea de inimãa unui pãcãtos, care este conºtient de faptulcã nicicând nu va fi suficient de curat sufle-teºte, pentru a pãºi pragul unui sfânt locaº.Însoþit de soþia mea ºi de cei doi copii, amdescoperit, preþ de câteva ore, bucãþi des-prinse din Rai ºi cãzute - spre încântarea noas-trã - pe pãmânt. Nu am mai vizitat de multãvreme mãnãstirea, de pe vremea când puteafi gãsit aici preotul Gherasim, un monah sfânt,care ne surâde acum din sânul lui Avram,rãsplata viaþii sale îndelung rãbdãtoare ºi pã-zitoare a poruncilor Mântuitorului. Am re-descoperit Sfânta Mãnãstire, parcã mai mare,mai frumoasã, mai încãpãtoare. Am vãzutpeste tot rodul mâinilor maicilor rugãtoareale mãnãstirii împletind frumuseþea rugãciuniicu a hãrniciei. Am rãmas uimiþi de starea im-pecabilã de curãþenie, de mulþimea de florimulticolore, de sera plinã de ghivece cu flori,de cimitirul monahal, de altarul din pãdure,în care în chip nevãzut îngerii vin sã slu-jeascã. Este minunat sã vezi atâta frumuseþeºi nu ai cum sã nu-þi simþi ochii sufletuluilarg deschiºi ºi sã te purifici prin aroma unicãde mir ºi tãmâie. Am aflat aici ºi un mic punctturistic, din care pelerinii sã-ºi cumpere suve-niruri dragi sufletului: icoane, iconiþe, cãrþi,candele, brãþãri monahale ºi mai ales sã aprin-dã lumânãri pentru cei vii sau cei rãposaþi. ªipentru cã m-a impresionat foarte tare acestloc binecuvântat de Dumnezeu, iatã câtevaspicuiri din istoria mãnãstirii, povestite deMonahia Macrina Humã - în pliantul de pre-zentare a Sfintei Mãnãstiri Buciumeni.

Situatã într-o mirificã vatrã pustniceascã,bogatã în vechi mãrturii de viaþã creºtinã ro-mâneascã, pierdutã parcã, în mijlocul codrilorseculari stãpâniþi, altãdatã de cei care-ºi ves-teau prin bucium (de aici denumirea codrilorînconjurãtori ºi ai mãnãstirii) bucuria ºi du-rerea, Mãnãstirea Buciumeni îºi trage sevaistoriei din negura vremii. Se pare cã pe la1420-1430 în vremea domnitorului

ALEXANDRU CEL BUN, câteva cãlugãriþecu sprijinul locuitorilor din satele învecinateridicã o bisericuþã de lemn, cu hramul Sfân-tului Ierarh Nicolae ºi câteva chilii. Deºibisericuþa a ars ºi a fost distrusã de câtevaori, tradiþia cãlugãreascã nu s-a pierdut. Pela 1700 vechiul locaº de închinare este re-fãcut de cãtre serdarul MANOLACHE RA-DOVICI, proprietarul unei moºii în satulBuciumeni ºi sfinþit de episcopul SAVA alROMANULUI, ce aºeazã în fruntea obºtiipe monahia MAFTA. Bisericuþa la 1750 da-toritã unei acuzaþii de complot pus la caleaici împotriva domnitorilor fanarioþi este de-montatã ºi transportatã de cãtre monahulISAIA ORBUL la nou înfiinþatul schit de laBuciumi. Însã, dupã 130 de ani, frumoasabisericuþã din lemn de stejar, împodobitã cucoloane de lemn de mesteacãn, va lua dinnou drumul pribegiei, fiind aºezatã în cimitirulmãnãstirii Bogdana, unde dupã refacere ºiconsolidare de cãtre stareþul Glicherie Lovin,se gãseºte ºi astãzi.

SCHITUL Buciumeni în anul 1750 devinemetoc al Episcopiei Romanului. Un document

al vremii menþioneazã cã hramul mãnãstiriiera sãrbãtorit a doua zi dupã rusalii, la sãr-bãtoare Sfintei Treimi. Un frumos baldachinaflat în partea de miazãzi a actualei bisericipãstreazã pânã astãzi locul altarului de jertfãal vechii ctitorii a lui Manolache Radovici.Între 1840 ºi 1844 se ridicã biserica dincãrãmidã ºi clopotniþa. De-a lungul timpului,bucurându-se de numeroase danii, schitulîºi sporeºte obºtea, cât ºi averile, devenindo mãnãstire de referinþã în aceastã parte deþarã. În anul 1860 schitul (legea secularizãriiaverilor bisericeºti) se desfiinþeazã, maicilefiind trimise la mãnãstirile Agapia, Vãratic ºiAdam, rãmânând doar 12 monahii (cele bã-trâne) în chiliile lor. Pãstrarea rânduielilorSfintelor Slujbe s-a reuºit cu ajutorul preo-þilor de mir din parohiile învecinate. Sub pãs-torirea marelui cãrturar ºi patriot MELCHI-SEDEC ªTEFÃNESCU, episcop al Dunãriide Jos îºi recapãtã toate drepturile, iar dupã1879 biserica este refãcutã ºi zugrãvitã deSTOICA IONIÞÃ GHEORGHE (Pãcãtosul).Mãnãstirea capãtã din nou puteri, astfel înprimul rãzboi mondial, primeºte refugiaþi dinMuntenia. În ciuda dificultãþilor create de�liber cugetãtorii� comuniºti, se reuºeºte res-taurarea bisericii ºi pictarea ei în stil neo-bizantin de cãtre artistul Anatolie Cudinov.Dupã 100 de ani de la decretul lui Cuza, aparedecretul din 1960, ce interzice orice formã demanifestare a rânduielilor monahale, mãnã-stirea devenind tabãrã de copii pe timpul verii.Dupã anul 1989, prin energica susþinere aP.S. Casian, aºezãmântul îºi recapãtã sta-tutul de mãnãstire de cãlugãriþe, ridicându-se un nou pavilion cuprinzând chilii, capelã,atelier de picturã ºi croitorie, redobândindu-ºi ºi o parte din bunurile mãnãstirii. Cele40 de maici ale mãnãstirii împletesc zilnicrugãciunea cu munca,îngrijându-se de pros-peritatea mãnãstirii. O iniþiativã deosebit devaloroasã a P.S. Episcop Dr. Casian Crãciuneste crearea unei tabere de tineri liceeni înmãnãstire. Anual sute de tineri din judeþeleEparhiei de ziua hramului Sf. Treimi iau partela slujbã iar apoi intrã în dialog cu preoþii pediverse teme de credinþã, moralã ºi culturã.Mãnãstirea Buciumeni creeazã prin pre-zenþa sa un mic paradis pentru toþi cei carevin zilnic sã se închine, sã-ºi ostoiascã seteaveºnic de potolitã dupã Dumnezeu, chemân-du-i cu credinþã, dragoste ºi recunoºtinþãpe ÎNTÂIUL LOR PÃRINTE SUFLETESC.

Gheorghe A. STROIA

Un col] din Rai, cobor@t pe p#m@nt -Sf@nta M#n#stire Buciumeni, jud. Gala]i

NOTE de PELERIN

ii diamantine -...

Documents