REGLEMENTARILE CONTABILE CONFORME CU

DIRECTIVELE EUROPENE, APROBATE PRIN ORDINUL

MINISTRULUI FINANTELOR PUBLICE NR. 1.752/2005

1. Modificări aduse de noile reglementări contabile conforme cu directivele europene

În Monitorul Oficial nr. 1.080 bis/2005 a fost publicat OMFP nr. 1.752/2005 pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2006.

Reglementările contabile aplicabile agenţilor economici în vigoare până la 31 decembrie 2005 erau stabilite prin:

Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate,

Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 306/2002 pentru aprobarea Reglementărilor contabile simplificate armonizate cu directivele europene şi

Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 772/2000 de aprobare a Normelor privind consolidarea conturilor.

Principala noutate pe care o aduce OMFP nr. 1.752/2005 este unificarea reglementărilor contabile, astfel că agenţii economici care aplică în prezent OMF 94/2001 şi OMF 306/2002 vor aplica aceleaşi reglementări contabile - OMFP nr. 1.752/2005.

Totuşi, trebuie menţionat ca in baza prevederilor OMFP nr. 907/2005 privind aprobarea categoriilor de persoane juridice care aplică reglementări contabile conforme cu Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS), respectiv reglementări contabile conforme cu directivele europene, publicat in Monitorul Oficial nr. 597/2005, in exerciţiul financiar al anului 2006, instituţiile de credit întocmesc şi un set distinct de situaţii financiare conforme cu Standardele Internaţionale de Raportare Financiară, pentru necesităţi proprii de informare ale utilizatorilor, alţii decât instituţiile statului.

De asemenea, in exerciţiul financiar al anului 2006, entităţile de interes public cu excepţia instituţiilor de credit (care aplica IFRS in mod obligatoriu), pot întocmi şi un set distinct de situaţii financiare conforme cu Standardele Internaţionale de Raportare Financiară, pentru necesităţi proprii de informare ale utilizatorilor, alţii decât instituţiile statului, potrivit opţiunii acestora şi dacă au capacitatea de implementare corespunzătoare.

În scopul întocmirii situaţiilor financiare conforme cu IFRS, persoanele juridice care aplica aceste prevederi retratează situaţiile financiare întocmite potrivit reglementărilor contabile specifice, conforme cu directivele europene.

Entităţile de interes public sunt:

instituţiile de credit;

societăţile de asigurare, asigurare-reasigurare şi de reasigurare;

societatile de servicii de investitii financiare, societatile de administrare a investitiilor si organismele de plasament colectiv, autorizate/avizate de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare;

societăţile comerciale ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată;

companiile şi societăţile naţionale;

persoanele juridice care aparţin unui grup de societăţi şi intră în perimetrul de consolidare de către o societate-mamă care aplică IFRS;

alte persoane juridice care beneficiază de împrumuturi nerambursabile sau cu garanţia statului.

Pentru anul 2007, conditiile de aplicare a Standardelor Internationale de Raportare Financiara (IFRS) sunt stabilite in Ordinul ministrului finantelor publice nr. 1.121/2006 privind aplicarea Standardelor Internationale de Raportare Financiara. Astfel, incepand cu exercitiul financiar al anului 2007, societatile comerciale ale caror valori mobiliare la data bilantului sunt admise la tranzactionare pe o piata reglementata si care intocmesc situatii financiare consolidate au obligatia de a aplica Standardele Internationale de Raportare Financiara la intocmirea acestor situatii.

Condiţiile de aplicare a IFRS in România începând cu anul 2008 se vor stabili in funcţie de cerinţele UE si de evaluările efectuate de instituţiile implicate (MFP, BNR, CSA, si CNVM).

In ceea ce priveşte OMFP nr. 1.752/2005, acesta cuprinde două părţi:

Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene privind conturile anuale ale anumitor tipuri de societati, care înlocuiesc Reglementarile contabile aprobate prin OMFP nr. 94/2001 si OMFP nr. 306/2002.

Reglementările contabile conforme cu Directiva a VII-a a Comunităţilor Economice Europene privind conturile consolidate care înlocuiesc reglementarile contabile aprobate prin OMF 772/2000.

Reglementările contabile naţionale sunt guvernate de prevederile Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicata. Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, constituie cadrul legal general în domeniul contabilităţii şi a fost republicată în Monitorul Oficial nr. 48 din 14 ianuarie 2005.

1.1 Analiza comparativă între Reglementarile contabile conforme cu Directiva a IV-a a CEE, aprobate prin OMFP nr. 1.752/2005 şi Reglementarile contabile aprobate prin OMFP nr. 94/2001, respectiv OMFP nr. 306/2002

1.1.1 Considerente generale

Reglementarile contabile aprobate prin omfp nr. 1.752/2005 nu mai cuprinde prevederi privind organizarea şi conducerea contabilităţii (ex. stabilirea răspunderii pentru organizarea şi conducerea contabilităţii, cum poate fi organizată şi condusă contabilitatea – în compartimente distincte, pe bază de contracte de prestări servicii etc.), aceste prevederi fiind incluse în Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată si care se afla in prezent in curs de modificare si completare;

Reglementarile contabile aprobate prin OMFP nr. 1.752/2005 nu mai cuprind prevederi privind documentele justificative, registrele de contabilitate obligatorii, reguli şi termene privind păstrarea documentelor şi registrelor care stau la baza contabilităţii, a statelor de salarii, termenul şi responsabilitatea pentru luarea măsurilor privind reconstituirea documentelor pierdute, sustrase sau distruse, aceste informaţii fiind regăsite, în general,

2

în Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicata si in OMFP nr. 1850/2004 privind registrele si formularele financiar-contabile;

Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a nu mai cuprind norme metodologice de utilizare a conturilor contabile şi nici monografia privind înregistrarea în contabilitate a principalelor operaţiuni economice;

Au fost eliminate prevederile referitoare la microîntreprinderi (cuprinse în OMFP 306/2002). Din punct de vedere contabil, nu mai exista notiunea de „microintreprinderi”, toate entitatile aplicand aceleasi reglementari contabile. Singura diferentiere intre entitati apare sub aspectul numarului de componente pe care il prezinta situatiile financiare anuale si sub aspectul formatului bilantului.

1.1.2 Dispoziţii generale privind situaţiile financiare anuale

Criteriile de mărime actuale (total active: 3.650.000 euro, cifră de afaceri netă: 7.300.000 euro şi număr mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 50) au fost folosite întotdeauna de Directiva a IV-a ca prag privind stabilirea obligaţiei de a întocmi situaţii financiare anuale si obligaţiei de a întocmi situaţii financiare anuale simplificate;

Potrivit prevederilor noilor Reglementari, persoanele juridice care la data bilanţului depăşesc limitele a două dintre cele trei criterii menţionate anterior (denumite criterii de mărime) întocmesc situaţii financiare anuale formate din cinci componente care cuprind:

bilanţ (formatul acestuia e prevazut in Reglementari);

cont de profit şi pierdere;

situaţia modificărilor capitalului propriu;

situaţia fluxurilor de trezorerie;

notele explicative la situaţiile financiare anuale

Pe langa persoanele juridice care depasesc limitele a doua dintre criteriile de marime la data bilantului, obligatia de a intocmi situatii financiare anuale formate din cinci componente revine si entitatilor ale caror valori mobiliare sunt admise la tranzactionare pe o piata reglementata definita potrivit legii.

Persoanele juridice care au întocmit situaţii financiare anuale simplificate vor întocmi setul de situaţii financiare anuale menţionat mai sus, numai daca in doua exerciţii financiare consecutive depasesc limitele a doua dintre cele trei criterii de mărime prevăzute anterior.

Persoanele juridice care la data bilanţului nu depăşesc limitele a două dintre criteriile de mărime prezentate anterior, întocmesc situaţii financiare anuale simplificate (formate din trei componente), care cuprind:

bilanţ prescurtat (formatul acestuia e prevazut in Reglementari);

cont de profit şi pierdere;

note explicative la situaţiile financiare anuale simplificate.

Opţional, ele pot întocmi situaţia modificărilor capitalului propriu şi/sau situaţia fluxurilor de trezorerie.

3

Persoanele juridice care au întocmit situaţiile financiare anuale formate din cinci componente vor întocmi situaţii financiare anuale simplificate, numai dacă, în două exerciţii financiare consecutive nu depăşesc limitele a două dintre cele trei criterii de mărime.

În concluzie, obligaţia de a întocmi situaţii financiare anuale formate din cinci componente sau situaţii financiare anuale simplificate este reversibilă, după cum sunt sau nu depăşite limitele a două dintre criteriile de mărime în două exerciţii financiare consecutive.

Pentru anul 2006, criteriile de marime sunt determinate pe baza indicatorilor din situatiile financiare aferente exercitiului financiar al anului 2005.

A fost preluată din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicata, prevederea conform căreia situaţiile financiare anuale trebuie însoţite de o declaraţie scrisă de asumare a răspunderii conducerii persoanei juridice pentru întocmirea situaţiilor financiare anuale în conformitate cu Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a CEE;

Este prevăzută în continuare obligaţia persoanelor juridice care întocmesc situaţii financiare anuale formate din cinci componente, de a audita, potrivit legii, aceste situaţiile financiare. În plus, apare prevederea ca situaţiile financiare anuale simplificate să fie verificate, potrivit prevederilor legislaţiei în materie.

De asemenea, entitatile de interes public au obligatia de auditare a situatiilor financiare anuale.

4

A fost precizat în mod expres că subunităţile fără personalitate juridică, care aparţin persoanelor juridice cu sediul sau domiciliul în România organizează şi conduc contabilitate proprie până la nivel de balanţă de verificare, fără a întocmi situaţii financiare;

Se prevede în mod expres că, în cazul asocierilor în participaţie încheiate între o persoană juridică română şi o persoană juridică străină, contabilitatea se ţine de către persoana juridică română, care răspunde potrivit legii;

Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a nu permit ca formatul bilanţului şi al contului de profit şi pierdere, în special în ceea ce priveşte forma adoptată pentru prezentarea acestora, să fie modificat de la un exerciţiu financiar la altul. Totuşi, prin excepţie de la prevederea menţionată, se prevede obligaţia adaptării elementelor din bilanţ şi din contul de profit şi pierdere privind formatul, succesiunea şi terminologia, atunci când sunt cerute de reglementări speciale emise de Autorităţile de reglementare.

1.1.3 Formatul bilanţului şi a contului de profit şi pierdere

Formatul şi succesiunea elementelor din bilanţ, bilanţul prescurtat şi din contul de profit şi pierdere nu s-au modificat. A fost modificată terminologia unor elemente, dintre care cele mai importante sunt:

înlocuirea expresiei „titluri de participare” cu cuvântul „acţiuni”;

înlocuirea sintagmei “societăţi din cadrul grupului” cu expresia “societăţi afiliate”;

înlocuirea sintagmei „amortizări şi provizioane pentru depreciere” cu expresia „ajustări pentru depreciere” si „ajustări pentru pierderi de valoare”;

S-a prevăzut în mod expres că prezentarea activelor ca active imobilizate sau ca active circulante depinde de scopul căruia acestea îi sunt destinate;

S-au definit interesele de participare. În sensul reglementărilor, deţinerea unei părţi din capitalul unei alte entităţi se presupune că reprezintă un interes de participare, atunci când depăşeşte un procent de 20%;

S-au definit ajustările de valoare şi s-a precizat că acestea pot fi:

ajustări permanente, denumite amortizări, şi/sau

ajustări provizorii, denumite ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare.

5

Se precizează ca, în cazul entităţilor al căror obiect de activitate îl constituie activitatea de leasing, în cifra de afaceri netă se include şi dobânda cuvenită acestor contracte, aferentă perioadei de raportare.

1.1.4 Principii contabile generale

Se defineşte in mod explicit contabilitatea de angajamente, astfel, efectele tranzacţiilor şi a altor evenimente sunt recunoscute atunci când tranzacţiile şi evenimentele se produc (şi nu pe măsură ce trezoreria sau echivalentul său este încasat sau plătit) şi sunt înregistrate în contabilitate şi raportate în situaţiile financiare ale perioadelor aferente;

Principiul necompensării presupune că valorile elementelor ce reprezintă active nu pot fi compensate cu valorile elementelor ce reprezintă pasive, respectiv veniturile cu cheltuielile, definiţie care se regăsea atât în OMF 94/2001 cât şi în OMF 306/2002. În plus, Reglementarile contabile aprobate prin Ordinul nr. 1.752/2005 aduc o precizare suplimentară: eventualele compensări între creanţe şi datorii ale entităţii faţă de acelaşi agent economic pot fi efectuate, cu respectarea prevederilor legale, numai după înregistrarea în contabilitate a veniturilor şi cheltuielilor la valoarea integrală. Principii contabile care se aplica in mod diferentiat de catre entitati, in functie de situatiile financiare anuale pe care le intocmesc: principiul prevalentei economicului asupra juridicului si principiul pragului de semnificatie.

1.1.5 Reguli generale de evaluare

Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a prevăd o definiţie mai completă a costului de achiziţie: costul de achiziţie al bunurilor cuprinde preţul de cumpărare, taxele de import şi alte taxe (cu excepţia acelora pe care persoana juridică le poate recupera de la autorităţile fiscale), cheltuielile de transport, manipulare şi alte cheltuieli care pot fi atribuibile direct achiziţiei bunurilor respective;

Reglementarile contabile aprobate prin OMFP nr. 1.752/2005 nu mai cuprind prevederi referitoare la evaluarea cu ocazia inventarierii, ci precizează ca evaluarea elementelor de activ şi de pasiv se efectuează potrivit acestor reglementări şi normelor emise de Ministerul Finanţelor Publice (in prezent, OMFP nr. 1.753/2004 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de activ şi de pasiv);

Se precizează că la încheierea exerciţiului financiar, la fiecare dată a bilanţului, elementele monetare exprimate în valută (de exemplu, disponibilităţile, acreditivele şi depozitele bancare, creanţele şi datoriile în valută) trebuie evaluate şi raportate utilizând cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României şi valabil la data încheierii exerciţiului financiar. Prin comparaţie cu OMF 94 /2001, elementele monetare exprimate în valută trebuiau raportate utilizând-se cursul de închidere, iar în OMF 306/2002 se utilizează sintagma de curs de schimb de la data încheierii exerciţiului;

6

Referitor la natura veniturilor şi a cheltuielilor, care provin din înregistrarea diferenţelor de curs valutar: diferenţele de curs valutar, favorabile sau nefavorabile, între cursul de la data înregistrării creanţelor şi datoriilor în valută, sau cursul la care au fost raportate în situaţiile financiare anterioare şi cursul de schimb de la data încheierii exerciţiului financiar, se înregistrează la venituri sau cheltuieli financiare, respectiv venituri sau cheltuieli din diferente de curs valutar.

S-a inclus prevederea potrivit căreia pentru creanţele şi datoriile, exprimate în lei, a căror decontare se face în funcţie de cursul unei valute, eventualele diferenţe favorabile sau nefavorabile, care rezultă din evaluarea acestora se înregistrează la venituri sau cheltuieli financiare, după caz. Determinarea diferenţelor de valoare se efectuează similar cu precizările mai sus menţionate privind evaluarea elementelor monetare exprimate în valută.

Corectarea erorilor contabile constatate în contabilitate se efectuează potrivit reglementărilor contabile conforme cu Directiva a IV-a, numai pe seama rezultatului reportat. Anterior erorile se puteau corecta fie pe seama rezultatului curent, fie pe seama rezultatului reportat, în funcţie de semnificaţia erorilor, dacă era afectată sau nu credibilitatea situaţiilor financiare.

În cazul corectării de erori care generează pierdere contabilă reportată, aceasta trebuie acoperită înainte de efectuarea oricărei repartizări de profit.

1.1.6 Active imobilizate

S-a definit durata de utilizare economică, astfel în sensul prezentelor reglementări, prin durata de utilizare economică se înţelege durata de viaţă utilă, aceasta reprezentând:

Perioada în care un activ este prevăzut a fi disponibil pentru utilizare de către o entitate; sau

Numărul unităţilor produse sau a unor unităţi similare ce se estimează că vor fi obţinute de entitate prin folosirea activului respectiv.

Durata de utilizare economică este diferită de durata normală de funcţionare definită de HG nr. 2.139/2004 pentru aprobarea Catalogului privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe.

S-a prevăzut durata pe care pot fi amortizate cheltuielile de constituire imobilizate, respectiv de maximum cinci ani.

S-a precizat că, cheltuielile de dezvoltare se amortizează pe perioada contractului sau pe durata de utilizare, după caz.

Se prevede că, concesiunile primite se reflectă ca imobilizări necorporale în funcţie de anumite condiţii:

dacă contractul prevede o durată şi o valoare determinate pentru concesiune, atunci concesiunile primite se reflectă ca imobilizări necorporale,

7

în situaţia inversă, în cazul în care contractul prevede plata unei chirii, şi nu o valoare amortizabilă, concesiunile nu se recunosc ca imobilizări necorporale, în contabilitatea entităţii care primeşte concesiunea, se reflectă cheltuiala reprezentând chiria.

S-a stabilit, ca regulă generală, ca fondul comercial se amortizează, în cadrul unei perioade de maximum cinci ani. Ca excepţie de la regula generală, entităţile pot să amortizeze fondul comercial în mod sistematic într-o perioadă de peste cinci ani, cu condiţia ca această perioadă sa nu depăşească durata de utilizare economică a activului şi să fie prezentată şi justificată în notele explicative. Astfel, s-a eliminat prevederea din OMF 94/2001, potrivit căreia perioada de amortizare a fondului comercial nu poate depăşi 20 de ani de la data achiziţiei.

Reglementarile contabile aprobate prin Ordinul nr. 1.752/2005 defineşte imobilizările corporale ca fiind active care:

Sunt deţinute de o entitate pentru a fi utilizate în producţia de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terţilor sau pentru a fi folosite în scopuri administrative;

Sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an.

S-a eliminat condiţia privind criteriul reprezentat de valoarea mai mare decât limita prevăzută de reglementările legale în vigoare.

În prezent, HG nr. 1553/2003 privind reevaluarea imobilizărilor corporale şi stabilirea valorii de intrare a mijloacelor fixe, stabileşte limita la 1.500 RON (echivalentul a 15.000.000 lei vechi). Aceasta înseamnă că, din punct de vedere contabil, o imobilizare corporală poate fi recunoscută ca activ şi atunci când are o valoare mai mică sau mai mare decât limita stabilită de lege, cu condiţia respectării celor două criterii enunţate mai sus.

Se prevede că investiţiile efectuate pentru amenajarea lacurilor, bălţilor, iazurilor, terenurilor şi pentru alte lucrări similare, se recuperează pe calea amortizării, prin includerea în cheltuielile de exploatare într-o perioadă hotărâtă de consiliul de administraţie sau responsabilul cu gestiunea patrimoniului.

Se prevede că, entităţile care au evidenţiate în contul de creanţe imobilizate creanţele aferente contractelor de leasing financiar, precum şi alte creanţe imobilizate cu scadenţa mai mare de un an, vor prezenta în bilanţ:

la imobilizări financiare, numai partea cu scadenţa mai mare de 12 luni,

diferenţa urmând a fi reflectată la creanţe.

8

Prevederile privind reevaluarea imobilizărilor corporale se refera la:

Surplusul din reevaluare inclus în rezerva din reevaluare este capitalizat prin transferul direct în rezerve, atunci când acest surplus reprezintă un câştig realizat;

În sensul noilor reglementări câştigul se consideră realizat la scoaterea din evidenţă a activului pentru care s-a constituit rezerva din reevaluare. Cu toate acestea o parte din câştig poate fi realizat pe măsură ce activul este folosit de entitate;

Nici o parte din rezerva din reevaluare nu poate fi distribuită, direct sau indirect, cu excepţia cazului în care activul reevaluat a fost valorificat, situaţie în care surplusul din reevaluare reprezintă câştig efectiv realizat.

S-a prevăzut evaluarea la valoarea justă a instrumentelor financiare, inclusiv a instrumentelor financiare derivate, de către entităţile care întocmesc situaţii financiare consolidate, dar numai ca regulă de evaluare alternativă.

1.1.7 Active circulante

S-a prevăzut definiţia costului stocurilor:

Costul de producţie sau de prelucrare a stocurilor, precum şi costul de producţie al imobilizărilor cuprind cheltuielile directe aferente producţiei şi anume: materiale directe, energie consumată în scopuri tehnologice, manoperă directă şi alte cheltuieli directe de producţie, precum şi cota cheltuielilor indirecte de producţie alocată în mod raţional ca fiind legată de fabricaţia acestora;

Costul stocurilor unui prestator de servicii cuprinde manopera şi alte cheltuieli legate de personalul direct angajat în furnizarea serviciilor, inclusiv personalul însărcinat cu supravegherea precum şi regiile corespunzătoare.

S-a prevazut formula de calcul a coeficientului de repartizare a diferenţelor de preţ asupra valorii bunurilor ieşite, prin metoda preţului cu amănuntul.

La calcularea procentului mediu de adaos comercial, soldul iniţial al contului de mărfuri şi valoarea intrărilor de mărfuri nu vor include TVA neexigibilă.

9

Operaţiunile privind încasările şi plăţile în valută se înregistrează în contabilitate la cursul zilei, comunicat de Banca Naţională a României. În plus, apare explicit prevederea conform căreia operaţiunile de vânzare-cumpărare de valută se înregistrează în contabilitate la cursul utilizat de banca comercială la care se efectuează licitaţia cu valută, fără ca acestea să genereze în contabilitate diferenţe de curs valutar.

1.1.8 Terţi

Apare o prevedere suplimentară referitoare la reflectarea în contabilitate a accizelor şi fondurilor speciale incluse în preţuri şi tarife, astfel înregistrarea în contabilitate se face pe seama conturilor corespunzătoare de datorii, fără a tranzita prin conturile de venituri şi cheltuieli.

Ordinul nr. 1.752/2005 cuprinde prevederi privind activele şi datoriile contingente. Activele şi datoriile contingente vor fi evidenţiate în cadrul elementelor extrabilanţiere.

1.1.9 Provizioane

S-au extins categoriile de elemente pentru care se pot constitui provizioane, şi anume:

Provizioane pentru acţiuni de restructurare, specificându-se şi situţiile în care se pot constitui;

Provizioane pentru pensii şi obligaţii similare;

Provizioane pentru impozite. Aceste provizioane se constituie pentru sumele viitoare de plată datorate bugetului de stat, în condiţiile în care sumele respective nu apar reflectate ca datorie în relaţia cu statul.

Se prevede că provizioanele se evaluează înaintea determinării impozitului pe profit, tratamentul fiscal al acestora fiind cel prevăzut de legislaţia fiscală.

1.1.10 Subvenţii

În cadrul subvenţiilor se prezintă distinct potrivit reglementărilor contabile conforme cu Directiva a IV-a a CEE, următoarele elemente:

Subvenţii guvernamentale pentru investiţii;

Împrumuturi nerambursabile cu caracter de subvenţii;

Donaţii pentru investiţii;

Plusuri la inventar de natura imobilizărilor corporale şi necorporale;

Alte sume primite cu caracter de subvenţii pentru investiţii.

Subvenţiile se recunosc, pe o bază sistematică, drept venituri ale perioadelor corespunzătoare cheltuielilor aferente pe care aceste subvenţii urmează să le compenseze.

10

1.1.11 Capital şi rezerve

Acţiunile proprii răscumpărate, potrivit legii, nu se mai prezintă ca element distinct în bilanţ, ci ca o corecţie a capitalurilor proprii.

Se precizează în mod expres că rezervele din reevaluarea imobilizărilor corporale au un caracter nedistribuibil. Diminuarea rezervelor din reevaluare poate fie efectuată numai în limita soldului creditor existent şi cu respectarea prevederilor din reglementări.

1.1.12 Venituri şi cheltuieli

Se prevede că atunci când, în baza unor prevederi legale exprese, în conturile de venituri au fost incluse sume reprezantând diferite impozite şi taxe reflectate concomitent în conturi de cheltuieli, cu ocazia întocmirii contului de profit şi pierdere, la cifra de afaceri netă se vor înscrie sumele reprezentând veniturile menţionate, corectate cu cheltuielile corespunzătoare acelor impozite.

Ordinul nr. 1.752/2005 precizează tratamentul prestărilor nefacturate până la sfârşitul perioadei; aceste prestaţii se evidenţiază în contul de “Lucrări şi servicii în curs de execuţie”, pe seama veniturilor din producţia stocată.

S-a eliminat prevederea de a stabili lunar în contabilitate, profitul sau pierderea. Reglementările stipulează că în contabilitate, profitul sau pierderea se stabileşte cumulat de la începutul exerciţiului financiar. În acest sens, OMF nr. 1.752/2005 s-a armonizat cu Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, care prevede că “în contabilitate, profitul sau pierderea se stabileşte cumulat de la începutul exerciţiului financiar, închiderea conturilor de venituri şi cheltuieli se efectuează, de regulă, la sfârşitul exerciţiului financiar”.

1.1.13 Note explicative

Informaţiile care trebuie prezentate în notele explicative s-au dezvoltat. Exemple de informaţii necesar a fi menţionate, în notele explicative ale situaţiilor financiare, în mod suplimentar faţă de prevederile legale anterioare:

Denumirea şi sediul social al entităţii care întocmeşte situaţii financiare anuale consolidate;

Locul de unde pot fi obţinute copii ale situaţiilor financiare anuale consolidate, cu condiţia ca acestea să fie disponibile;

Denumirea şi sediul social ale fiecăreia dintre entităţile în care se deţin interese de participare;

Informaţii privind evaluarea la valoarea justă a instrumentelor financiare;

Informaţii privind capitalul autorizat, valoarea acestuia, precum şi valoarea capitalului subscris în momentul înfiinţării entităţii sau în momentul autorizării entităţii pentru începerea activităţii şi în momentul oricărei modificări a capitalului autorizat.

Informaţii privind totalul onorariilor percepute, aferente exerciţiului financiar, astfel:

11

o Onorariile percepute de auditorul financiar sau firma de audit pentru auditul financiar al situaţiilor financiare;

o Onorariile percepute pentru alte servicii de asigurare;

o Onorariile pentru serviciile de consultanţă fiscală;

o Onorariile pentru orice alte servicii decât cele de audit.

1.1.14 Raportul administratorilor

A fost modificat conţinutul raportului administratorilor, în sensul:

completării cu noi informaţii, şi anume:

o informaţii privind existenţa de sucursale ale entităţii;

o informaţii privind utilizarea de către o entitate de instrumente financiare, în cazul în care sunt semnificative;

o informaţii detaliate în cazul entităţilor ale căror valorile mobiliare sunt admise pentru tranzacţionarea pe o piaţă reglementată şi care fac obiectul unei oferte publice de preluare;

1.1.15 Auditarea şi verificarea situaţiilor financiare

Situaţiile financiare anuale se auditează de către una sau mai multe persoane fizice sau juridice autorizate în condiţiile legii. Ordinul nr. 1.752/2005 cuprinde conţinutul detaliat al raportului de audit financiar.

Situaţiile financiare anuale simplificate nu se auditează, dar există obligaţia verificării acestor situaţii financiare, potrivit prevederilor legislaţiei în materie.

1.1.16 Publicarea situaţiilor financiare

Potrivit Reglementărilor, situaţiile financiare au înscrise clar:

numele şi prenumele persoanei care le-au întocmit;

calitatea acestora: director economic, contabil şef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcţie, expert contabil, contabil autorizat;

precum şi numărul de înregistrare în organismul profesional, dacă este cazul.

Situaţiile financiare anuale, raportul administratorilor, împreună cu raportul de audit sau raportul de verificare, după caz, se publică în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Conform prevederilor Ordinului nr. 917/2005 privind publicarea situaţiilor financiare, prin publicare se înţelege depunerea situaţiilor financiare anuale, raportului administratorilor, raportului de audit sau raportului de verificare, după caz, la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului.

12

Prevederile privind depunerea situaţiilor financiare la Ministerul Finanţelor Publice se regăsesc în Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, astfel în conformitate cu art. 35, pentru asigurarea informaţiilor destinate sistemului instituţional al statului, un exemplar al situaţiilor financiare anuale se depune la direcţia generală a finanţelor publice judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, sau, după caz, la Direcţia generală de administrare a marilor contribuabili.

Nota: In proiectul de modificare a Legii contabilitatii nr. 82/1991, republicata, se prevede ca situatiile financiare anuale sa fie depuse la Ministerul Finantelor Publice pana la data de 31 decembrie 2008, inclusiv.

1.1.17 Prevederi finale

Se prevede că pentru asigurarea informaţiilor destinate sistemul instituţional al statului, Ministerul Finanţelor Publice poate solicita entităţilor depunerea unor seturi de informaţii la unităţile sale teritoriale.

Având în vedere prevederile menţionate anterior, pe lângă componentele situaţiilor financiare prevăzute de Ordinul nr. 1.752/2005, Ministerul Finanţelor Publice a cerut de regulă, până în prezent şi alte situaţii, cum ar fi situaţia “Date informative”. Aceasta situaţie cuprinde, în principal, informaţii privind plăţile restante la bugetul de stat şi alte bugete, datorii restante faţă de furnizori, informaţii privind plăţi de dobânzi şi redevenţe şi altele.

1.2 Analiza comparativă Reglementarile contabile conforme cu Directiva a IV-a a CEE si Reglementarile contabile aprobate prin Ordinul nr. 1.752/2005 şi OMFP nr. 772/2000

Ordinul nr. 1.752/2005, în partea a doua, prevede forma şi conţinutul situaţiilor financiare anuale consolidate, precum şi regulile de întocmire, aprobare, auditare şi publicare a situaţiilor financiare anuale consolidate. În ceea ce priveşte principala noutate pe care o aduc Reglementările contabile conforme cu Directiva a VII-a, este aceea că, întocmirea situaţiilor financiare consolidate devine obligatorie în anumite condiţii şi cu respectarea anumitor criterii de mărime

O societate-mamă trebuie să întocmească situaţii financiare anuale consolidate dacă aceasta face parte dintr-un grup de societăţi şi îndeplineşte una dintre următoarele condiţii:

deţine majoritatea drepturilor de vot ale acţionarilor sau asociaţilor într-o altă societate denumită filială;

este acţionar sau asociat al unei societăţi şi majoritatea membrilor organelor de administraţie, conducere şi de supraveghere ale societăţii în cauză (filială), care au îndeplinit aceste funcţii în cursul exerciţiului financiar, în cursul exerciţiului financiar precedent şi până în momentul întocmirii situaţiilor financiare anuale consolidate, au fost numiţi doar ca rezultat al exercitării drepturilor lor de vot;

este acţionar sau asociat al unei societăţi şi deţine singură controlul asupra majorităţii drepturilor de vot ale acţionarilor sau asociaţilor societăţii, ca urmare a unui acord cu alţi acţionari sau asociaţi;

13

este acţionar sau asociat şi are dreptul de a exercita o influenţă dominantă asupra filialei, în temeiul unui contract încheiat cu societatea comercială în cauză sau al unei clauze din actul constitutiv sau statut, dacă legislaţia aplicabilă filialei permite astfel de contracte sau clauze;

societatea-mamă deţine puterea de a exercita sau exercită efectiv o influenţă dominantă ori control asupra unei filiale;

este acţionar sau asociat şi are dreptul de a numi ori de a revoca majoritatea membrilor organelor de administraţie, conducere sau de supraveghere ale filialei; sau

societatea-mamă şi filiala sunt conduse pe o bază unificată de către societatea-mamă.

O societate – mamă este scutită de la întocmirea situaţiilor financiare anuale consolidate dacă, la data bilanţului consolidat, societăţile comerciale care urmează să fie consolidate nu depăşesc împreună, pe baza celor mai recente situaţii financiare anuale ale acestora, limitele a două dintre următoarele trei criterii:

total active: 17.520.000 euro;

cifră de afaceri netă: 35.040.000 euro;

număr mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 250.

Această scutire nu se aplică dacă una dintre filialele care urmează să fie consolidate este o societate comercială ale cărei valori mobiliare sunt admise la tranzacţionarea pe o piaţă reglementată, în conformitate cu legislaţia în vigoare privind piaţa de capital.

14