iasi_-_simbolurile_unui_oras_simbol.pdf

7/23/2019 Iasi_-_simbolurile_unui_oras_simbol.pdf

http://slidepdf.com/reader/full/iasi-simbolurileunuiorassimbolpdf 1/187

1Vechi pece]i ale ora[ului Ia[i

SORIN IFTIMI

IA{II

Simbolurile unui ora[ simbol



2 SORIN IFTIMI

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a României

IFTIMI, SORIN

Ia[i : simbolurile unui ora[ / Sorin Iftimi. - Ia[i : Trinitas, 2008 ISBN 978-973-155-074-9

929.6(498 Ia[i)

Redactor: Daniel CiobanuTehnoredactor: Alina Andrei Prelucrare imagini: Mariana CojocaruCorector: Lia GociuCopert\: Ana Maria Chiribu]\

© TRINITAS, 2008ISBN: 978-973-155-074-9




SORIN IFTIMI

IA{II

Simbolurile unui ora[ simbol

Carte tip\rit\ cu binecuv=ntarea~naltpreasfin]itului TEOFAN

Mitropolitul Moldovei [i Bucovinei

TRINITASIa[i, 2008



4 SORIN IFTIMI




Cuprins

A. SIMBOLURILE ORA{ULUI

Mitologie [i heraldic\ ie[ean\ .......................................................................... 9Sigiliile medievale ale ora[ului ...................................................................... 31

Sigiliile ora[ului în epoca modern\ ............................................................... 44

Stema Municipiului Ia[i ................................................................................. 54

Un drapel al ora[ului Ia[i din secolul al XIX-lea .......................................... 63

Cheile ora[ului Ia[i sau cheile }\rii Moldovei? ............................................ 74

B. HERALDIC| IE{EAN|

Heraldica în arhitectura Ia[ilor ..................................................................... 87

Palatul Culturii [i simbolurile sale ............................................................. 118Simbolurile Universit\]ii din Ia[i ................................................................ 149



6 SORIN IFTIMI




A. SIMBOLURILE ORA{ULUI



8 SORIN IFTIMI



9Mitologie [i heraldic\ ie[ean\

Mitologie [i heraldic\ ie[ean\

„Ia[ule, Ia[ule, mândr\ cetate,

Numele t\u ]ara str\bate,C-ai fost mereu [i vei r\mâne,Ora[ al celor [apte coline.”

Ia[ii – „Ora[ul celor [apte coline”

Un imn studen]esc, r\spândit în întreaga Moldov\, [i nu numai, de nu-meroase genera]ii de absolven]i ai Universit\]ii din Copou – Alma Mater

Iassiensis – ca o pre]ioas\ [i nostalgic\ amintire a tinere]ii lor ie[ene, acultivat acest supranume al urbei de pe Bahlui: Ora[ul celor [apte coline.

Este o raportare direct\ la Roma antic\, ora[ a[ezat, dup\ cum se [tie, pe[apte coline. Dar ce leg\tur\ au Ia[ii cu Roma? Aceast\ compara]ie, aparentlipsit\ de suport istoric, este ecoul unei persistente „mitologii”, ale c\reiorigini se pierd – vorba junimi[tilor – „în noaptea timpurilor”...

Este cunoscut faptul c\ episcopul Marco Bandini, admirând panoramaora[ului Ia[i, la 1647, o compara cu aceea a Romei antice, prin formula„quasi nova Roma apparent”1. Expresia „ora[ al celor [apte coline” nu apareîn scrierile vechi, acest atribut putând fi conferit Ia[ilor cel mai devreme la

jum\tatea veacului al XIX-lea, dac\ nu [i mai târziu.S-ar putea crede c\ ora[ul însu[i are ca tr\s\tur\ definitorie un anumit

bovarism, simptom de fost\ capital\, a c\rei glorie este în declin: creeaz\mituri despre sine [i îi place s\ se hr\neasc\ din ele. Nu este tocmai a[a.

1 Marco Bandini, Codex. Vizitarea general\ a tuturor Bisericilor Catolice de rit ro-man din provincia Moldova (1646-1648), edi]ie bilingv\ de prof. univ. dr. Traian Diaco-nescu, Ia[i, 2006, pp. 248-249. De obicei, expresia este supraevaluat\, fiind scoas\ dincontext. De fapt, episcopul Bandini scria: „De departe, târgul se arat\ celor care îl privescca o nou\ Rom\, pentru c\ turnurile, bisericile [i m\n\stirile ofer\ ochilor o oarecare m\-re]ie, dar dac\ intri nu afli în\untru decât colibe [i cocioabe...”.



10 SORIN IFTIMI

Ideea c\ Ia[ii se înal]\ pe ruinele unei vechi a[ez\ri romane dateaz\ de la în-ceputul secolului al XIX-lea pe când ora[ul nu-[i pierduse statutul de ca-

pital\. Ea a fost formulat\ de c\rturarii genera]iei romantice – precumGheorghe Asachi, Gheorghe S\ulescu, Mihail Kog\lniceanu – care seraportau la cuno[tin]ele istorice, savante chiar, ale acelor timpuri. Se cl\deaatunci o nou\ identitate, modern\, bazat\ pe sentimentul etnic, na]ional, [inu pe solidaritatea confesional\, ortodox\, ca în epoca anterioar\. Afir-marea romanit\]ii era un mod al românilor de a se revendica de la civili-za]ia occidental\ [i de a argumenta, cât se poate de pragmatic, necesitatea

integr\rii Principatelor Române în Europa acelei epoci. Argumentele veneaudin trecut, dar privirea era îndreptat\ spre viitor.Unele din simbolurile ora[ului, care au fost cru]ate de curgerea timpului

[i mai pot fi v\zute în spa]iul public, pe zidurile vechi, par ast\zi a fi ni[teforme golite de sens, cu care ne identific\m uneori, sentimental, dar pecare nu le mai în]elegem, deoarece discursul care le sus]inea, expirat însubstan]a lui, a r\mas undeva în filele unor c\r]i îng\lbenite. Se cuvine s\ne întoarcem în trecut, pentru a reface leg\tura dintre aceste simboluri [iîn]elesul lor originar, pentru a vedea cum au luat na[tere acestea. Putemcontribui astfel la reîmprosp\tarea memoriei colective a concitadinilor

(fig. 1).

Fig. 1




„Municipium Iassiorum”

Aceast\ denumire a Ia[ilor dorea s\ sublinieze nu doar originea ro-man\, ci [i urban\ a capitalei Moldovei. Municipium era al doilea rang pecare îl putea dobândi un ora[ roman, inferior rangului de colonia. Fa]\ dea[ez\rile cu statut mai modest, un municipium se bucura de dreptul de a-[ialege o conducere proprie [i de a se autoadministra, având un înalt grad deautonomie. {i municipiile erau de dou\ feluri. Locuitorii unui municipiude prim ordin, din Imperiu, aveau cet\]enie roman\ [i drepturi depline,

printre care [i cel mai important: dreptul la vot. Un al doilea ordin de muni-

cipii era constituit din fostele centre tribale însemnate din teritoriile cucerite.Locuitorii acestora nu erau cet\]eni romani deplini, dar aveau datoriileunor cet\]eni deplini în privin]a pl\]ii impozitelor [i a serviciului militar.„Municipium Iassiorum” ar putea fi asimilat acestei ultime categorii.

Oricât ar p\rea de surprinz\tor, nu ie[enii [i nu istoricii români au statla baza cre\rii mitului începuturilor romane ale ora[ului Ia[i, ci diver[iautori str\ini, cu notorietate în epoc\2. Mai întâi a fost Ortellius, care în asa Geografie, publicat\ la 1578, afirma c\ ora[ul Ia[i din Moldova î[i areoriginea într-o str\veche a[ezare a daco-iassenilor. Argumentul care a contatcel mai mult a fost o inscrip]ie în limba latin\, datând din secolul al II-lea,care se p\stra într-un muzeu din Transilvania (Cetatea Alb\? – Karlsberg)

[i care a fost publicat\ de umanistul Szamosközy, la 1593, în cunoscuta sacolec]ie de epigrafie clasic\. Inscrip]ia f\cea referire la un anume Munici- pium Iassiorum. Aceea[i inscrip]ie a fost preluat\ într-o lucrare de epigrafie alui Ianus Gruter, publicat\ la Heidelberg, în 1616. Autorul identificaa[ezarea antic\ men]ionat\ cu ora[ul Ia[i din Moldova, de lâng\ râul Prut.Ideea a fost preluat\ apoi de Christophor Cellarius (1701), care era de acord[i cu localizarea. Aceea[i identificare poate fi întâlnit\ [i în Topographiamagni regni Hungariae (Viena, 1718), precum [i în lucr\rile abatelui GeorgPray (Viena, 1774) [i Franz Joseph Sulzer (Viena, 1781). Practic, lumea sa-vant\ a acelei epoci era de acord cu faptul c\ Municipium Iassiorum din in-scrip]ia invocat\ era numele antic al capitalei Moldovei din vremea lor 3.

În mod firesc, aceast\ idee a trecut în scrierile unor autori din Princi- patele Române, precum Dionisie Fotino ( Istoria general\ a Daciei, Viena,

2 Pentru „dosarul” acestei chestiuni, vezi N.A. Bogdan, Ora[ul Ia[i. Monografie isto-ric\ [i social\ ilustrat\ , edi]ia II, Ia[i, 1913; N.C. Bejenaru, Originile Ia[ilor , Ia[i, 1942;Alexandru Andronic, Ia[ii pân\ la mijlocul secolului al XVII-lea, Ia[i, 1986, pp. 30-31.

3 A existat [i o excep]ie: Samuel Timon, în cartea sa despre Antichit\]ile Ungariei, ap\-rut\ la Viena, în 1762, î[i exprima rezerva asupra identific\rii acestui Municipium Iassiorumcu ora[ul Ia[i din Moldova.



12 SORIN IFTIMI

1818) [i Amfilohie Hotinul ( De ob[te geografie, Ia[i, 1795). Teoria a fost preluat\apoi [i r\spândit\ de autori români precum Gheorghe {incai, Constantin Vârnav,Gheorghe Asachi, Gheorghe S\ulescu [i Mihail Kog\lniceanu. Temeliileoriginii romane a Ia[ilor au fost, dup\ cum se vede, mult mai serioase decâtfalsul istoriografic reprezentat de a[a-numita Cronic\ a lui Huru, fabricat\de fra]ii Sion, sau fanteziile lui Gheorghe Asachi din Ziua de pe urm\ a Muni-cipiului Iasienilor (Iassiorum), care î[i propuneau s\ umple golul de infor-ma]ie dintre presupusa retragere roman\ [i „desc\lecatul” statului medievalMoldova de c\tre Drago[ vod\. De altfel, amândou\ scrierile invocate erau in-s pirate din Hronicul vechimei romano-moldo-vlahilor , al lui Dimitrie Can-

temir, în care eruditul principe î[i exprima credin]a în continuitatea mo[te-nirii romane la est de Carpa]i, nu doar sub raport demografic [i lingvistic,ci [i în privin]a men]inerii neîntrerupte a unei organiz\ri statale în acest spa]iu.O edi]ie a acestei lucr\ri fusese publicat\ chiar în acei ani4, de GheorgheS\ulescu, onorat cu titlul de „cel dintâi filolog al ]\rei”.

Mult mai târziu, odat\ cu evolu]ia cercet\rilor istorice, s-a constatat c\ Municipium Iassiorum din amintita inscrip]ie nu are leg\tur\ cu fosta capital\ a Moldovei, ci era situat în provincia roman\ Pannonia Superior, putând fi localizat\ în Croa]ia de ast\zi, la Daruvar, între râurile Sava [iDrava5. Dar acest fapt nu a mai avut nici un efect asupra „mitologiei”ie[ene, care î[i tr\ise deja epoca de aur. Aceast\ mitologie a l\sat, a[a cum

era de a[teptat, urme în simbolistica ora[ului.

„Monumentum Princeps” – Obeliscul leilor din Copou

Construit în anul 1842, acest obelisc este cel mai vechi monument defor public din }\rile Române6. Rezolu]ia domneasc\ de aprobare a în\l]\riiobeliscului fusese isc\lit\ înc\ din 1834, în primul an de domnie al lui

4 Dimitrie Cantemir, Hronicul vechimei romano-moldo-vlahilor , I-II, edi]ie îngrijit\de Gh. S\ulescu, Ia[i, 1835-1836.

5 G. Alföldi, Municipium Iassiorum, în „Epigrafica”. Rivista italiana di epigrafia,

XXVI, 1-4, 1964 (1965), pp. 95 [i urm.; Al. Andronic, op. cit., pp. 30-31; Gh. S\ulescu, Descrierea istorico-gheografic\ a cet\]ei Caput Bovis (Capul boului sau Ghertina),Bucure[ti, pp. 69-70 (notele lui Silviu Sanie).

6 N. Grigora[, Complexul de monumente de la Copou-Ia[i, în CI, IV, 1973, pp. 177-190;Mihai-R\zvan Ungureanu, Câteva note privitoare la ritualul ceremoniilor domne[ti dinvremea lui Mihail Sturdza. Serb\rile instal\rii la putere (1834), în ArhGen, II (VII),1995, 3-4, pp. 324-328; C. Ostap, Noi date [i ipoteze referitoare la „Obeliscul Leilor”din Gr\dina Copou, în IN, Ia[i, II-III, 1996-1997, pp. 149-156 (cu desenul lui Gh. Asachiîn anex\); Sorin Iftimi, Ia[ii în bronz [i marmur\. Memoria statuilor (I), „Xenopoliana”,XI, 2003, 3-4, pp. 182-185.




Mihail Sturdza, când a fost pus\ [i piatra de temelie. Inscrip]ia ini]ial\,ast\zi disp\rut\, ar\ta c\ obeliscul fusese dedicat Regulamentului Organic.Aceast\ prim\ Constitu]ie modern\ a Moldovei, de[i avea numeroase

prevederi progresiste, a fost foarte curând perceput\ ca un instrument dedomina]ie a Rusiei. Regulamentul similar de la Bucure[ti a fost ars în timpulrevolu]iei de la 1848, împreun\ cu Arhondologia (condica de ranguri bo-iere[ti), în semn de emancipare de sub tutela Rusiei [i a vechiului regim.

Regulamentul Organic al Moldovei, exemplarul original, se p\streaz\ [iast\zi la Arhivele Na]ionale Ia[i, aflate tot pe dealul Copoului.

Pe una din fe]ele piedestalului acestui monument se afla stema Mol-

dovei, iar pe partea opus\ stema lui Mihail Sturdza, domnul aflat pe tron.Pe celelalte dou\ fe]e se putea citi urm\toarea inscrip]ie, în limba latin\ [iîn române[te, cu slove chirilice:

Augustis Monarchis/ Qui anno MDCCCXXXII/ Moldaviae novas poli-

ticas institutiones dedere/ Michaelis Gregoriu Sturza/ Princeps Regnans/ Una cum Principatus cleo ac nobilitate/ Hoc Monumentum erexit/ Anno

salustis MDCCCXXXIV Novembris die VIII .

Adic\: Augu[tilor monarhi/ Carii au dat Moldovei noul A[ez\mânt/ Introdus

în anul 1832/ Mihail Grigorie Sturza Vvd./ Împreun\ cu clerul [i boieri-mea Principatului/ Au în\l]at acest monument/ La 8 noiembrie 1834.

Proiectul monumentului apar]inea lui Gheorghe Asachi, care f\cuse parte [i din comitetul de redactare a Regulamentului Organic7. Se [tie c\cei patru lei colo[i care sus]in obeliscul au fost sculpta]i de Johann Semser,la Lemberg (Lwow), ora[ aflat pe atunci în Polonia8 (fig. 2).

7 Ini]ial, contractul de execu]ie a monumentului a fost încheiat cu arhitectul JohannFraywald, îns\ a fost reziliat ulterior deoarece acesta, fiind supus austriac, nu a putut

prezenta garan]i pentru ducerea la bun sfâr[it a proiectului. Lucr\rile au fost încredin]ateapoi colonelului Neculai Singurov, f\r\ ca ritmul s\-l mul]umeasc\ pe Mihail Sturdza(„întârziere neîng\duit\ [i nepotrivit\ cu dorin]a În\l]imii Sale”). În cele din urm\, la con-ducerea [antierului a fost numit Gheorghe Asachi, care s-a ocupat personal de finalizareamonumentului.

8 Pe atunci, singura cale ferat\ la care era conectat\ capitala Moldovei era Ia[i-Cern\u]i-Lemberg. Asachi avea o leg\tur\ special\ cu Lwow-ul polonez, în acel ora[absolvind colegiul [i primele sale studii universitare. În tinere]e, el a întocmit chiar

proiecte pentru construirea unor case în Lwow.



14 SORIN IFTIMI

Fig. 2

Leii au fost special concepu]i [i executa]i pentru acest monument. Nus-a remarcat pân\ acum faptul c\ ei sunt o reprezentare a leului heraldicdin stema familiei domnitoare Sturdza. Leii sunt personaliza]i prin aceeac\ ]in, în labele din fa]\, câte o spad\ pe care este înf\[urat\ câte o ghir-land\ vegetal\ (ramura de laur a fost înlocuit\ cu frunze de stejar) (fig. 3).A[a este descris\ stema Sturdze[tilor în diploma nobiliar\ conferit\ lor, în

Fig. 3




veacul al XVII-lea, de c\tre principele Tran-silvaniei, Mihail Apaffi. Leii obelisculuidin Copou au fost denumi]i uneori, îne poc\, prin expresia „lei bronza]i”9. Este pro-

babil ca ei s\ fi fost într-adev\r acoperi]i,ini]ial, cu o pelicul\ de bronz auriu (sauchiar foi]\ de aur), ca în cazul leilor heral-dici; faptul ar ap\rea ast\zi de un gust dis-cutabil, dar nu era o striden]\ în epoc\.Înainte de 1945, când pe obelisc se mai

p\stra scutul de bronz cu blazonul domni-torului Mihail Sturdza, aceast\ analogie ar

fi fost mai lesne de f\cut (fig. 4). Dup\ ce stema a fost înl\turat\, rostuloriginar al leilor a c\zut în uitare.

O paralel\ se poate face cu un alt leu sturdzesc, din sculptura funerar\de marmur\ care str\juie[te mormântul lui George A. Sturdza, de la caste-lul Micl\u[eni (jud. Ia[i), opera sculptorului italian Celeste Fabio (cca1890)10 (fig. 5). De aceast\ dat\, leul, întins deasupra mormântului, ]ine

între labele din fa]\ nu sabia, ci o cruce pe care este încol\cit un [arpe, ele-ment provenind tot din patrimoniul heraldic al familiei Sturdza.

9 Constantin Ostap, op. cit., pp. 150, 152.10 Vezi Cleopa Constantin Nistor, Micl\u[eni. Istorie, prezent [i perspectiv\ , Ia[i, 2007,

plan[a XVIII, fig. 42.

Fig. 5

Fig. 4



16 SORIN IFTIMI

Leii heraldici nu erau un monopol alSturdze[tilor, ei fiind înc\rca]i cu multealte sensuri simbolice. Aceste feline erau,în concep]ia epocii, o trimitere la istoriaantic\. Doi lei rampan]i afronta]i, sus]i-nând o coroan\, erau considera]i a fi stemaDaciei, fapt ar\tat [i de cronicarul NicolaeCostin ([i el cu studii la Lemberg), caredescrie [i reproduce acest herb, în a saCarte pentru desc\lecatul dintâiu a }\r\i

Moldovii [i neamului românesc (fig. 6)11.Un leu se afla [i pe drapelul Legiunii aXIII-a Gemina, numit\ de Gheorghe Asachi [i „Iassiensis”12.

Piatra de temelie a Obeliscului leilor a fost pus\ la 8 noiembrie 1834,adic\ de Sfântul Mihail, ziua onomastic\ a domnitorului, ceea ce ar puteaargumenta caracterul ocazional [i oportunist al proiectului propus de Asachi.Credem îns\ c\ se poate distinge o inten]ie mai profund\ a lui GheorgheAsachi decât simpla m\gulire a celui aflat întâmpl\tor [i vremelnic petronul ]\rii. Sensul adânc pe care el îl d\dea monumentului se poate ex-trage din explica]iile pe care le oferea asupra proiectului de stem\ a ora[uluiIa[i, care îi fusese solicitat la 185013. Prim\ria considera c\ Asachi, or-ganizatorul Arhivelor Statului din Moldova (1834), „are cea mai deplin\cuno[tin]\ despre marca ce au avut din vechime aceast\ politie”. El a în-tocmit un proiect de stem\ care, dup\ opinia sa, trebuia s\ „aib\ izvorul înistoria antic\ a a[ez\rii”. La curent cu opiniile savante ale vremii, GheorgheAsachi a publicat [i el tabula cu inscrip]ia Municipium Iassiorum, în „Gazetade Moldavia” (1850) [i în „Calendarul pentru români” (1853), afirmândc\: „Fiind aceast\ coloan\ un autentic monument, r\mas de la locuitorii

11 Cf. Dan Cernovodeanu, {tiin]a [i arta heraldic\ în România, Bucure[ti, 1977, pp. 17-18.Vezi [i pp. 208-209, fig. 3.

12 Cezar Bolliac, O eroare istoric\ , în „Buciumulu”, I, 1863, nr. 66, din 27 iulie, p. 262.13 Gh. Ungureanu, Sigiliul ora[ului Ia[i în secolul al XX-lea, în RA, IX, 1966, 2, p. 91

(foto). Maria Dogaru, Contribu]ia lui Gheorghe Asachi la dezvoltarea heraldicii na]ionale,în MA, XIX, 1994, pp. 479-480. Obeliscul din Copou dovede[te c\ gesta]ia proiectuluiera mult mai veche. Nu putem accepta p\rerea autoarei potrivit c\reia stema lui Asachireprezenta un turn (acesta a fost propus de Gheorghe S\ulescu). Confruntarea cu schi]aoriginal\, de la Arhivele Na]ionale Ia[i, arat\ c\ este vorba despre un obelisc încoronat cuo coroan\ mural\ (DJANI, Ministerul de Interne, tr. 1772, op. 2020, dosar 6998, fila 1v.).Vezi [i C. Ostap, op. cit., p. 154 (este reprodus documentul, cu însemnarea „stema capi-taliei Iassii”).

Fig. 6




antici ai Ia[ilor, cu drept este a-l onora [i a-i conserva simbolul, adoptând-odrept stem\ a Capitalei [i, prin urmare, ca sigiliu al municipalit\]ii sale”.În raportul din 1851, ce înso]ea proiectul de stem\, Asachi î[i exprimaconvingerea c\ inscrip]ia care evoca acel Municipium Iassiorum era o re-licv\ r\mas\ de la Legiunea a XIII-a Gemina (denumit\ de el Legio Ia- ssiensis), care ar fi fost încartiruit\ în castrul de la Ia[i: „coloana, purt\toarea numelui politiei Ia[ilor, este simbolul cel mai nimerit al uricului ei. Deaceea pre coloan\ s-au a[ezat, dupre oarecare regul\ eraldic\, lancea mili-tar\ [i coroana mural\ (a cet\]ii) cu înscrisul: M. IASSI, adic\ MunicipiumIassiorum, precum se numesc Ia[ii în Geografia veche”14 (fig. 7).

Se poate constata c\ monumentul din Copou este o variant\ simplifi-cat\, transpus\ în piatr\, a proiectului imaginat de Asachi, înc\ de la 1834(fig. 8). Prin Obeliscul Leilor, Asachi inten]iona s\ redea vechii capitale a

Moldovei certificatul de na[tere, piatra de funda]ie, acel „monumentum princeps” despre care c\rturarii epocii romantice erau convin[i c\ a existatcândva [i doar vitregia vremurilor a f\cut ca el s\ dispar\ f\r\ urm\15. Elar\ta c\ „ginta roman\ este chemat\ ast\zi la reînviere social\, la respectareavirtu]ilor cet\]ene[ti [i a numelui glorios, iar Municipiul Ia[ienilor, dup\ asa catastrof\, este menit, ca un fenix, a rena[te din cenu[ile sale [i a trona dea-supra Daciei Transalpine”16. Cu acest monument ne afl\m deci la originile

14 DJANI, Eforia ora[ului Ia[i, dosar nr. 26/1851. Vezi [i N.A. Bogdan, op. cit., p. 19.15 Dimitrie Cantemir amintea de existen]a unui asemenea monument în capitala Mol-

dovei, atât în Descriptio Moldaviae cât [i în Istoria Imperiului Otoman. Pentru aceasta,vezi [i Sorin Iftimi, Dimitrie Cantemir [i „delfinii” din stema Moldovei (dou\ ipoteze),ArhGen, IV (XI), 1997, 1-2, pp. 285-295.

16 Gh. Asachi, Opere, II, Chi[in\u, 1991, p. 372 [i urm. ( Ziua cea din urm\ a Municipiu-lui Ia[ienilor ), p. 393.

Fig. 7 Fig. 8



18 SORIN IFTIMI

mitului „Ora[ului celor [apte coline” care face parte [i ast\zi din zestreaspiritual\ a Ia[ilor, din aura de noble]e cu care acesta a fost învestit înc\din veacul al XIX-lea. Oamenii acelor vremuri erau convin[i de realitatead\inuirii romanilor în urbea de pe malul Bahluiului înainte [i dup\ re-tragerea aurelian\17. Pentru ei, în\l]area Obeliscului din Copou echivala cuun act de restituire a acestei memorii primare asupra originii urbei [i acet\]enilor s\i.

Este surprinz\tor faptul c\ ast\zi a fost uitat\ semnifica]ia Obelisculuileilor. Monumentul a fost eclipsat, mai recent, de un alt simbol, aflat la

doar câ]iva pa[i: Teiul lui Eminescu (fig. 9). Mai ales în perioada 1873-1876

poetul era v\zut adesea reculegându-se la umbra acestui arbore. Simbolul

vegetal al Ia[ilor s-a p\strat pân\ ast\zi ca loc de pelerinaj în amintirea poetului na]ional. Devenit obiectul unui adev\rat cult, în apropierea Teiuluis-a construit Muzeul „Mihai Eminescu”, iar din 1970 se ]ine chiar un Festivalal Teiului, o s\rb\toare a poeziei, care a cunoscut numeroase edi]ii anuale.

17 Ibidem. Ast\zi [tim c\ sursa principal\ a acestor legende era controversata Cronic\ a lui Huru, ie[it\ din fabrica de falsuri patriotice a familiei Sion [i tip\rit\ chiar întipografia lui Gheorghe Asachi.

Fig. 9




Turnul „roman” din stema Ia[ilor

Pe str\zile ora[ului Ia[i mai pot fi v\zute câteva steme în care este în-f\]i[at vechiul simbol al urbei: un turn18. Acest însemn a p\truns în heral-dica urbei pe la 1850 [i a r\mas în vigoare, de drept, pân\ la 1930. Pu]inisunt cei care mai [tiu cum a ap\rut acest simbol [i ce semnifica]ie avea el.

Cel mai înc\rcat de istorie era faimosul turn care str\jia intrarea prin-cipal\ a Cur]ii domne[ti, aflat chiar în dreptul str\zii {tefan cel Mare [i

Sfânt, fosta Uli]\ Mare sau Uli]a Boiereasc\, demantelat pe la 1843, pen-tru a se deschide perspectiva Palatului Ocârmuirii, restaurat de Mihailvod\ Sturdza. Principalele [tiri despre el ne sunt oferite de cronicarul Ion

Neculce, atunci când scrie despre reamenajarea acestei por]i la 1703, dec\tre Mihai vod\ Racovi]\: „atunce era la Cur]ile domne[ti, pe poart\, o

biseric\ mic\, f\cut\ de {tefan vod\ Tom[a (1614, „Sf. Treime”, n.ns.) [inici boierii cei cu boierii nu pute înc\pe într-însa. {i lâng\ biseric\ era vis-teria [i deasupra bisericei [i a visteriei era un turn înalt în chip de clo-

potni]\, iar dedesuptul bisericei [i a visterii era un beci de-nchide tâlhari.

Ce socoti Mihai Vod\ c\ nu-i cu tihneal\ s\ fie biserica mic\ la Curte, c\mazâlii [i slujitorii n-au unde înc\pe, nice este cu cale s\ fie temni]\ sub biseric\. Ce s-îndemn\ [i r\sipi [i turnul, [i visteria, [i tinda bisericei, [i beciul cel dedesupt, [i l\s\ numai altarul [i turla cea nalt\ din mijlocul bisericei. {i s-au mai apucat a zidi din p\mântu [i au f\cut tinda larg\, cutoate podoabeli, cum s\ vede”. O cronic\ anonim\ a epocii consemna c\„turnul acela al bisericii nu era pentru treaba bisericii, ci iar\[i semn deurgie domneasc\, aduc\toare de moarte, c\ oricine se afla în niscai fapterele, roco[it asupra domniei, [i, prinzându-l, într-acel turn îl închidea. Putemzice c\ se asem\na cu Edicula, ce-i în }arigrad (Constantinopol, n.ns.), [i

cum acei ce încap în Edicula, nu mai au n\dejde de via]\, a[a [i turnul acelaaici la noi”. În fa]a turnului Por]ii domne[ti, unde se afla [i o ci[mea pu-

blic\, aveau loc decapit\rile condamna]ilor la moarte. Mihai vod\ Racovi]\

18 Pentru acest subiect, vezi Sorin Iftimi, Vechi turnuri ale Ia[ilor , Complexul Muzeal Na]ional „Moldova”, Ia[i, 2004, 24 p.; vezi [i în „Monumentul. Cercetare – Proiectare – Conservare – Restaurare”, Lucr\rile Simpozionului Na]ional „Monumentul – tradi]ie [iviitor”, edi]ia a IV-a, Ia[i, 2002, pp. 179-193.



20 SORIN IFTIMI

instalase [i ni[te spânzur\tori „înaintea într\rii, pentru stârpirea tâlharilor [i însp\imântarea potrivnicilor s\i”.

La 1728, Grigore II Ghica a mai în\l]at turnul de pe poart\, instalândîn partea de sus un ceasornic mare, ale c\rui b\t\i se auzeau în tot ora[ul.Domnul ad\ugase [i un ceardac în jurul ceasornicului, de unde, pe la orachindiei, începea s\ cânte fanfara domneasc\, meterhaneaua, ca la palatulsultanului, spre delectarea Cur]ii [i a or\[enilor. Muzican]ii erau înve[-mânta]i în haine orientale, foarte colorate. Asemeni unor p\pu[i vii, deve-niser\ parc\ o anex\ a ceasului, precum figurinele mecanice ale unor

orologii occidentale. În plan simbolic, putem spune c\ acesta este momen-tul în care Timpul, apar]inând pân\ atunci bisericii, este confiscat de Prin-cipe, p\[ind astfel într-o epoc\ ce aborda o alt\ mentalitate. Datorit\ aso-cierii cu meterhaneaua, s-ar putea presupune c\ orologiul din turnul Por]iidomne[ti indica nu ora occidental\, ci ora otoman\. Potrivit calendaruluilunar folosit de turci, ziua începea cu noaptea anterioar\, mai precis cu ora18.00. Muzica din turn marca deci începutul unei noi zile.

Faptul de a pune la un loc, între acelea[i strâmte ziduri, institu]iiincompatibile între ele, Biserica, Visteria [i Temni]a, a avut ca rezultat unmic Turn Babel , al c\rui destin avea s\ fie previzibil. Aglomerarea su-gereaz\ caracterul limitat al spa]iului Cur]ii domne[ti, în care erau nevoite s \

î[i desf\[oare activitatea servicii tot mai diverse. În aceast\ form\, turnul arezistat destul de bine, pân\ la incendiul din 1785, din vremea lui AlexandruMavrocordat „Firaris” (poreclit [i „Pârlea Vod\”), care a mistuit întreg ansam-

blul Cur]ii domne[ti. Înf\]i[area „medieval\” a cur]ii dispare la aceast\ dat\.Curtea domneasc\ a fost înlocuit\ de un Palat, de dimensiuni impre-

sionante, cl\dire unitar\, construit\ în stil neoclasic, între 1803-1806, dec\tre Alexandru vod\ Moruzi. S-au p\strat zidurile de incint\ ale Cur]iivechi, iar turnul Por]ii se pare c\ a fost mic[orat.

Sute de ani a func]ionat [i o institu]ie cu rol însemnat în via]a juridic\a Moldovei: Vornicia Por]ii domne[ti. Vornicii de Poart\ judecau pricini

m\runte în fa]a Por]ii domne[ti, dar se [i deplasau peste tot unde era nevoie,delimitând hotarele mo[iilor pentru care se apela la judecata domneasc\19.Pe documentele emise de vornicii de poart\ ace[tia aplicau pecetea Por]ii

19 Institu]ii feudale din }\rile Române. Dic]ionar , coordonatori Ovid Sachelarie [i Nicolae Stoicescu, Bucure[ti, 1988, pp. 512-513; Mihai-Cristian Am\riu]ei, Despre vor-nicii de poart\ [i atribu]iile lor în Ia[ii secolului al XVIII-lea, în vol. Ora[ul din spa]iul românesc între Orient [i Occident. Tranzi]ia de la medievalitate la modernitate, coord.Lauren]iu R\dvan, Ia[i, 2007, pp. 131-163.




Domne[ti (fig. 10). În varianta din anul 1782, pece-tea avea reprezentarea schematic\ a turnului ce str\-

juia intrarea în incinta Cur]ii (fig. 40). Aceast\ ima-gine a servit drept izvor pentru alc\tuirea actualeisteme a ora[ului Ia[i. Ei i s-a acordat aceea[i încre-dere ca unei gravuri de epoc\, fidel\ modelului redat(considerându-se c\ red\ o imagine a turnului Por]iidomne[ti de dinainte de arderea Cur]ii, la 1785),de[i sigiliile reprezint\ o categorie de izvoare dife-

rit\, în care conven]ionalul poate juca un rol însemnat.

O alt\ reprezentare a Por]ii domne[ti, mult mai rudimentar\, esteaceea a sigiliului din 1840, în care turnul crenelat, de form\ simpl\, estetimbrat, se pare, de o coroan\. Este flancat la dreapta de o ramur\ de m\-slin, iar la stânga de trei pu[ti, sprijinite una de alta20. Legenda sa, în alfabetchirilic, este: „Pecetea Palatului Domnesc” (fig. 11). Poarta Cur]ii domne[ti

a fost demantelat\ la 1842, sub pretextul c\ acoper\ perspectiva Palatului

Ocârmuirii, aflat în restaurare21.*

Turnul din vechea stem\ a ora[ului Ia[i a avut ca surs\ de inspira]ie unalt monument, mai modest, disp\rut. În 1851, Sfatul Municipal Ia[i doreaun nou sigiliu al institu]iei, care s\ aib\ leg\tur\ cu istoria ora[ului, cu

20 C. Moisil, Pecetea palatului domnesc din Ia[i, în BSNR, XI, 1914, p. 64.21 Rudolf Su]u, Ia[ii de odinioar\ , I, Ia[i, 1923, pp. 213-214.

Fig. 11

Fig. 10



22 SORIN IFTIMI

„marca ce a avut din vechime aceast\ politie”. Cei solicita]i s\ se ocupe deîntocmirea sigiliului au fost aga Gheorghe Asachi [i sp\tarul GheorgheS\ulescu. Proiectul lui S\ulescu con]inea ca mobil\ principal\ un „turnroman”, având inscrip]ionate ini]ialele „L.I.” ( Legio Iassiensis). Schi]a lui

Asachi, în care unii autori au v\zut tot un turn, cu o siluet\ ceva mai supl\,con]inea, de fapt, un obelisc (a[a cum ap\rea în proiectele sale mai vechi)

având în vârf o coroan\ mural\ (fig. 12).Ambele simboluri f\ceau referire la r\d\cinile antice ale urbei de peBahlui. Ie[enii din acele vremuri erau încredin]a]i de faptul c\ ora[ul lor st\tea pe temeliile unei a[ez\ri romane. Cei mai de vaz\ c\rturari din prima

jum\tate a veacului al XIX-lea au scris c\ pe locul Cur]ii domne[ti medi-evale s-a aflat un castru roman, în care a fost încartiruit\ Legiunea a XIII-a,numit\ [i Legio Iassiorum. Se credea, de asemenea, c\ de la aceast\ garni-zoan\ roman\ provenea [i numele ora[ului Ia[i ( Municipium Iassiorum).

Proiectul de emblem\ propus de Gheorghe S\ulescu f\cea referire laun element palpabil, care a putut marca sensibilitatea concitadinilor dinveacul al XIX-lea (fig. 13). Este vorba despre un turn rotund , despre care

se credea c\ era un monument antic încorporat în zidurile medievale aleCur]ii domne[ti, asemeni celebrului White Tower din Londra, p\strat dinvremea romanilor. Turnul a supravie]uit [i dup\ demantelarea fortifica]ii-lor medievale, pân\ pe la anul 1834. În atribuirea vechimii turnului ie[eanse pleca, desigur, de la convingerea foarte r\spândit\ în epoc\, potrivitc\reia planul de tip rotund al unor construc]ii a fost o inova]ie a romanilor.

Amintirea acestei relicve era invocat\ de Mihail Kog\lniceanu, în1844, când se împlinea un deceniu de la demolarea sa: „Din toate prefacerile ce

Fig. 12 Fig. 13




au suferit vechiul l\ca[ al Domnilor Moldovei acel singur turn se putuse p\stra pân\ în zilele noastre. Când ]i se întâmpl\ s\ treci pe Uli]a Mare, [iajungând în fa]a fostei Por]i Domne[ti, la[i paveaua, [i iei în dreapta [oseauace duce la Socola (strada Palat de ast\zi, n.ns.), îndat\ ce te vei afla în fa]acaselor r\posatului logof\t Grigore Ghica, uit\-te în stânga [i în zidul Ca-zarmei Grenaderilor vei vedea un col] ce iese în uli]\. Pe acel loc, înaintede 1834, se în\l]a acel turn r\tund, cu fer\struici mici, s\pate în piatr\, pecare de-abia într\ mâna, [i care putea sluji mai bine de metereze ap\r\-toare decât de ferestre aduc\toare de lumin\. Acel turn, de o arhitectur\mai mult decât simpl\, dar masiv, zdrav\n, în forma turnurilor ce se mai

v\d la cele patru col]uri ale m\n\stirii Goliei, se tr\gea, cel pu]in temeliilesale, înc\ din vremea Romanilor; el sute de ani fusese respectat de furiafocurilor care de atâtea ori au pustiit nenorocita capitalie a Moldaviei , fuseserespectat de furia [i mai cumplit\ a poporului, ades adus în dezn\dejduire;fusese respectat chiar de coasa timpului; [i veacurile trecând peste dânsul,îl l\sase în picioare, ca [i când l-ar fi uitat” (fig. 14). Chiar [i compasul

Fig. 14



24 SORIN IFTIMI

arhitec]ilor l-a ocolit mult\ vreme. Acest monument, invocat de Kog\lni-ceanu, st\ la originea turnului din stema Ia[ilor, care, în prima sa form\grafic\, nu avea nici o leg\tur\ cu turnul principal al Cur]ii, cel al Por]iidomne[ti, reprezentat în stema ora[ului de ast\zi.

Rudolf Su]u punea pe seama generalului Pavel Kiselev, guvernatorulrus al Principatelor, ini]iativa demol\rii turnului, considerat a fi o închisoareodioas\, asemeni unui mormânt22. Turnule]ul p\trat, aflat ast\zi lâng\ palat,nu are leg\tur\ cu cel descris de Kog\lniceanu, de[i f\cuse [i el parte dintr-oformul\ târzie a zidurilor Cur]ii domne[ti sau, mai curând, din aceea a

Caz\rmii Grenadirilor. *Gheorghe Asachi oferea o sugestie diferit\ privitoare la originea tur-

nului din stema Ia[ilor, chiar dac\ referirile sunt tot la epoca antic\. De[icu alt prilej î[i afirmase convingerea c\ fortifica]iile Cur]ii domne[ti dinIa[i s-au în\l]at pe ruinele vechiului castru roman în care fusese încar-tiruit\ acea Legio Iassiorum, în scrierea intitulat\ Ziua din urm\ a munici-

piului Iassienilor , formuleaz\ o teorie fantezist\, bazat\ pe specula]iile cese pot face în jurul toponimului Turia. Existen]a ocolului Turiei, ca subdi-viziune a ]inutului Ia[i, în imediata apropiere a capitalei, a oferit sugestia.Socotit de origine slav\, toponimul „Turis” poate fi tradus prin „taur”. Dac\îns\ era considerat un termen latinesc – ceea ce-i conferea o origine maiîndep\rtat\ [i mai nobil\ – toponimul putea fi tradus prin „turn”. Asachi,imaginându-[i retragerea romanilor dintre Carpa]i [i Prut, face referire [ila castrul Turis: „Între cet\]ile de la marginea Daciei Transalpine Turis(Turnul) era mai tare; pozi]ia sa pare s\ fi fost pe la Hucu, lâng\ Prut. Dela t\ria (fortifica]ia, s.ns.) Turis a r\mas numele ocolului Turie”23.

Aceast\ specula]ie sugereaz\ c\, la jum\tatea veacului al XIX-lea,odat\ cu schimbarea stemei din sigiliul Ia[ilor – turnul înlocuind taurul – nu a fost vorba de o ruptur\ în simbolistica ie[ean\, ci doar de reinterpreta-rea vechii steme, de continuitate. Taurul putea fi considerat un simbol

corupt, p\strat eventual pe un sigiliu foarte uzat, la origini fiind vorba, defapt, de un turn.

22 Ibidem, p. 218.23 Gh. Asachi, Ziua din urm\ a Municipiului Ia[ienilor , în Opere, II, Chi[in\u, 1991,

p. 386 [i nota 11.




Delfinii din stema Ia[ilor24

În prima parte a secolului al XIX-lea apar, în stema Moldovei, doi pe[ti enigmatici, care flancheaz\ scutul cu cap de bour. În variantele maitârzii s-a p\strat [i cromatica pe[tilor, ei fiind reda]i în argint, aur sau înculoarea lor natural\25. De unde au ap\rut ace[tia? În ce moment istoric?Ce semnifica]ie aveau? Cum au ajuns ei în stema ora[ului Ia[i? Iat\ maimulte întreb\ri pentru care nu avem, deocamdat\, r\spunsuri satisf\c\-toare, de[i au f\cut obiectul unor lungi dispute, înc\ de la mijlocul veacu-

lui trecut.S-a scris c\ pe[tii, identifica]i de obicei cu ni[te delfini, au p\truns înstema Moldovei în 1856, în urma r\zboiului Crimeei, când ]ara rec\p\tadeschiderea la mare prin restituirea celor trei jude]e din sudul Basarabiei:Cahul, Ismail [i Bolgrad. Ei reprezentau ]inuturile din sudul Moldovei,dinspre Marea Neagr\, acea „Parathalassia” din intitula]iile primilor domnimoldoveni, un teritoriu ce apar]inuse cândva Basarabilor [i care a devenit,înc\ din secolul al XVI-lea, Bugeacul t\t\resc.

Înainte de anul 1856 întâlnim mai multe reprezent\ri ale delfinilor înstema Moldovei [i a capitalei sale, ora[ul Ia[i. S-a ar\tat c\ cea mai veche

apari]ie a pe[tilor în stema Moldovei s-a p\strat pe frontispiciul CoduluiCallimachi (1816-1818)26. Emblema este lipsit\ de scut, îns\ pe mantoul

princiar, c\ptu[it cu hermin\, se pot observa doi pe[ti afronta]i, amplasa]ideasupra capului de bour. Coroana de deasupra mantoului este „de tipAsachi”, ea indicându-l pe Gheorghe Asachi drept autor al acestei con-struc]ii heraldice. El scria despre trec\toarea de la Por]ile de Fier aleDun\rii c\ „în ist punct maiestos [i totodat\ înfior\tor au fost ales legiunileromane spre a s\pa în sânul granitului o tabul\ ]inut\ de genii înaripa]i,având pe ambele laturi câte un delfin, a c\ror cozi formeaz\ un arc în care

24 Sorin Iftimi, Dimitrie Cantemir [i „delfinii” din stema Moldovei (dou\ ipoteze), înArhGen, IV (IX), 1997, 1-2, pp. 285-295.

25 Dan Cernovodeanu, {tiin]a [i arta heraldic\ a României, Bucure[ti, 1977, p. 156:a) „verzi cu solzi aurii”; b) „de argint”; c) „în culori naturale”. {tefan D. Grecianu, Eral-dica Român\ , Bucure[ti, 1900, p. 190: „pe[ti de aur pe câmp de azur”. Varia]iunile de cu-loare indic\ lipsa unei tradi]ii ferme, semnifica]ia simbolic\ a smal]urilor heraldice ne-

permi]ând asemenea fluctua]ii.26 Silviu Tabac, Heraldica teritorial\ a Basarabiei [i Transnistriei, Chi[in\u, 1998,

pp. 59-61 (subcapitolul III.1. Tradi]ia delfinilor ca simbol al Basarabiei).



26 SORIN IFTIMI

st\ vulturul roman”; imaginea era înso]it\ de o inscrip]ie latin\ care aminteade trecerea împ\ratului Traian27.

Heraldistul Silviu Tabac, de la Chi[in\u, era de p\rere c\ delfinii, caemblem\ a Bugeacului (sau a „Basarabiei adev\rate”), au fost inclu[i deAsachi în stema Moldovei, „simbolizând pierderea Basarabiei”, la 181228.Delfinii ar reprezenta deci o „stem\ de preten]ie”.

Ideea c\ pe[tii din stema Moldovei semnificau deschiderea Moldoveispre mare apar]ine secolului al XIX-lea. Heraldica, [tiin]\ înc\ prea tân\r\la noi, a fost ea îns\[i produc\toare de mituri [i contrafaceri romantice.

Gheorghe Asachi scria, la 1841, c\ „delfinii, pe care se raz\m\ scutul stemei,s-au adaos pe când moldovenii [i mai ales berladnicii se r\zboiau [i negu]au pe Marea Neagr\”, care era „împoporat\ cu delfini”29. Gheorghe S\ulescusus]inea, la rândul s\u, în 1851, c\ „pe[tii erau simbolul por]ilor Moldoveimaritime”30.

Pentru semnifica]ia delfinilor în sudul Basarabiei pot fi al\turate afir-ma]iile lui Mihail Kog\lniceanu [i {tefan D. Grecianu, în cursul dezbate-rilor din 1866-1867, privind existen]a unei embleme a Cet\]ii Albe (Aker-man) având o asemenea reprezentare. Kog\lniceanu sus]inea c\ „g\sim lacetatea Akerman, vechea margine a Moldovei, c\ avea dreptul s\ poartedelfini”; {tefan D. Grecianu afirma, la rândul s\u, c\ delfinul era „emblema

cet\]ii de la Bolgrad (Cetatea Alb\), asuprit de o cruce, ambele de [culoare]ghiurghiuliu (ro[u aprins), pe câmp de aur 31. Aceste afirma]ii sunt greu decontrolat, cercet\rile mai recente neaducând nici un fel de clarificare în

privin]a delfinilor, ca stem\ a Cet\]ii Albe32.Pentru a-[i sus]ine afirma]iile, autorii aminti]i invocau drept probe

câteva reprezent\ri monetare, antice (romane) [i medievale, ale capului de bour flancat de cei doi delfini. Probele aduse de ei par ast\zi cât se poatede îndoielnice. Gheorghe S\ulescu scria, la 1851, c\ „între monedele vechi

27 Gh. Asachi, Ziua din urm\ a municipiului Ia[ienilor (Iassiorum), în Opere, II,Chi[in\u, 1991, p. 383.

28 Silviu Tabac, op. cit., p. 59.29 Gh. Asachi, Stema Moldovei, în „Icoana Lumei”, nr. 12, 1841, pp. 95-96.30 Gh. S\ulescu, raport aflat la DJANI, Prim\ria Ia[i, dosar 26/1851, f. 18-20.31 {tefan D. Grecianu, op. cit., p. 19.32 Silviu Andrie[-Tabac, Stemele Cet\]ii Albe, în volumul Simpozion de numismatic\

organizat cu ocazia comemor\rii Sfântului {tefan cel Mare, domn al Moldovei (1504-2004), Chi[in\u, 29 septembrie – 2 octombrie 2004, Comunic\ri [i note, Bucure[ti, 2007,

pp. 251-272; vezi [i Maria Dogaru, Contribu]ii la cunoa[terea heraldicii basarabene, în„Cugetul”, revist\ de istorie [i [tiin]e umaniste, Chi[in\u, 1991, 5-6, pp. 20-34.




romane aflate în patria noastr\ se vede desemnat\ marca bourului între doi pe[ti33. Th. Codrescu scria despre „monede din domnia lui {tefan cel Mareîn care, pe o parte este figurat\ efigia domnului, iar pe alta bourul între doidelfini”; o asemenea moned\ de aram\ ar fi g\sit la Piatra Neam] boierulMiri[escu, care „spre [tiin]\ s-au litografisit”34. Acela[i autor face referire[i la o alt\ moned\ roman\, de argint, cu efigia împ\ratului Marc-Aureliu,emis\ pe la 161 î.Hr., care ar fi avut pe revers capul de bour, între doidelfini. Moneda apar]inea lui Gheorghe Asachi, care a litografiat-o pe

Harta Daciei pentru un tablou cronologic al Moldovei. Imaginea, repro-

dus\ [i în monografia lui N.A. Bogdan, Ora[ul Ia[i, nu este deloc revela-toare35. O alt\ moned\, de la Alexandru cel Bun, a fost semnalat\ de C. {tirbu.Aceasta avea pe revers un scut despicat, cu prima parti]iune fasciat\, iar adoua înc\rcat\ cu [apte flori de crin. Scutul era timbrat de un pe[te înco-voiat, cu capul [i coada în jos36.

Toate acestea sunt fanteziile unei epoci în care numismatica româ-neasc\ nu cunoscuse o abordare sistematic\, [tiin]ific\. Lucr\rile de specia-litate ap\rute în ultimele decenii nu cunosc reprezent\ri de pe[ti (delfini?)

pe monedele medievale sau antice invocate de autorii de mai sus37.„Piatra unghiular\” în argumentarea prezen]ei celor doi pe[ti în stema

Moldovei, ca simbol al ]\rmurilor M\rii Negre, este reprezentat\ de rela-

tarea lui Dimitrie Cantemir din Descrierea Moldovei, preluat\ adesea dis-torsionat în cursul dezbaterilor privitoare la stema de stat, din secolul alXIX-lea. La 1867, {tefan D. Grecianu sus]inea ideea c\ „emblema ]inu-turilor M\rii Negre [a fost] p\strat\ totdeauna pe stema Moldovei” [i con-]inea delfinii, dup\ cum arat\ [i Dimitrie Cantemir în Descrierea Mol-dovei, capitolul Basarabia, art. 23”38.

De fapt, iat\ ce scria principele în lucrarea citat\: „pe întemeietorii lor (a ora[elor [i cet\]ilor, n.ns.) nu-i amintesc nici istoricii vechi, nici cei noi[i nici n-au putut fi descoperi]i dup\ inscrip]ii [i monumente. Nici una dintreele nu ofer\ vreo indica]ie despre timpul sau poporul care a întemeiat-o,

nu vei g\si nimic s\pat pe zidurile lor, decât când ele au fost recl\dite de

33 Cf. N.A. Bogdan, op. cit., p. 22.34 Th. Codrescu, Uricariul , IX, pp. 106-107.35 N.A. Bogdan, op. cit., p. 19.36 Cf. Silviu Tabac, op. cit., p. 60.37 George Buzdugan, Octavian Luchian, Constantin C. Oprescu, Monede [i bancnote

române[ti (catalog), Bucure[ti, 1977, p. 430 (cu bibliografia aferent\).38 {tefan D. Grecianu, op. cit., p. 48.



28 SORIN IFTIMI

vreun domn”. El ad\uga: „Singur\ Suceava prezint\ între zidurile ei [apteturnuri s\pate pe o piatr\ mare, deasupra c\rora se afl\ o coroan\ imperial\

pe care o sus]in doi lei. Apoi la baza turnurilor se vede o band\ de piatr\(area lapidea visitur ), pe care apar doi pe[ti solzo[i (in quo duo pisces

squamosi), încovoia]i, cu capetele în jos [i cu cozile în sus, [i sub ei capulunui bour care ]ine între coarne o stea ce are [ase raze. Întrucât capul de

bour a început s\ fie stema Moldovei numai dup\ al doilea desc\lecat alromanilor în Moldova, despre care am vorbit în capitolul I, aceast\ sculptur\în piatr\, de asemenea, pare c\ m\rturise[te mai degrab\ de repararea zi-durilor Sucevei decât de construirea lor”39.

În Istoria imperiului otoman, scris\ pe la 1714-1716, Dimitrie Can-temir afirm\ c\ monumentul de mai sus se afla în Ia[i, noua capital\ aMoldovei: „În murii Ia[ilor se g\se[te un monument t\iat într-o piatr\ marereprezentând [epte turnuri deasupra c\rora doi lei ]in ridicat\ o coroan\imperial\; în jos, la picioarele acestor turnuri, se vede un câmp, [i în acestcâmp doi pe[ti solzo[i, încruci[a]i unul peste altul, cu capetele în jos [i cucozile în sus; sub ei un cap de bou, având în frunte o stea cu [ase raze...”40.

Inconsecven]a autorului ridic\, înmod firesc, un semn de întrebare în

privin]a veridicit\]ii relat\rii sale, f\cândloc suspiciunii c\ monumentul pe care

îl descrie atât de am\nun]it nu a existat,în realitate, nici la Suceava [i nici laIa[i. Este posibil s\ avem de a facecu o pl\smuire, cu o inven]ie a lui Di-mitrie Cantemir, bazat\ pe valorifi-carea unor tradi]ii heraldice mol-dovene[ti. Delfinii nu au p\truns în stemaMoldovei la începutul secolului alXIX-lea, a[a cum s-a crezut, ci mult

mai devreme, f\r\ leg\tur\ cu r\pi-rea Basarabiei din 1812 sau cu resti-tuirea par]ial\ din 1856, de[i ulterior li s-a atribuit aceast\ semnifica]ie.

39 Dimitrie Cantemir, Descriptio Moldaviae/Descrierea Moldovei, edi]ie coordonat\de Gh. Gu]ic, Bucure[ti, 1973, p. 89.

40 Idem, Istoria imperiului otoman, I, edi]ie de Iosif Hodo[, Bucure[ti, 1876, p. 274,nota 39.

Fig. 15




Tradi]ia heraldic\ a celor doi delfini au ca principal izvor cele dou\ relat\ricontradictorii ale lui Dimitrie Cantemir. Delfinii au p\truns [i în stemaPrincipatelor Unite, dup\ 1859, fiind men]inu]i în toat\ domnia lui Cuzavod\. Nu întâmpl\tor, pe soclul monumentului dedicat lui Cuza la 1912,aflat în Pia]a Unirii din Ia[i, îi întâlnim pe delfini prelua]i în stema ]\rii,

p\r\sind turnul, vechea stem\ a ora[ului (semnat\ „Fond: G. Vignali, Firenze”),care intra de acum în umbr\, anun]ându-[i dispari]ia (fig. 16).

Fig. 16

Delfinul în heraldic\. De[i ast\zi se [tie c\ delfinul este un mamifer, întradi]ia heraldic\ el este considerat pe[te. {i nu unul oarecare, ci „regele

pe[tilor”, fapt pentru care are uneori pe cap o coroan\. Delfinul, al c\ruicap este foarte mare în compara]ie cu restul corpului, este reprezentat însteme din profil [i încovoiat în semicerc, botul [i vârful cozii fiind întoarsespre partea dreapt\ a scutului”41. Delfinul heraldic nu are neap\rat aspec-tul biologic cunoscut, el putând fi inclus la animale semifantastice; poate

avea din]i ascu]i]i, must\]i [i înot\toare de sturion. Culoarea obi[nuit\ estealbastru, putând fi „armat” cu bot, limb\ [i înot\toare de culoare ro[ie.Delfinii din stema Ia[ilor, fiind reprezenta]i în afara scutului heraldic,

ca sus]in\tori, sunt, din punct de vedere tehnic, un element secundar. Înfapt, ei au fost percepu]i de concitadini ca f\când parte efectiv din stemaora[ului, la egalitate cu turnul. Pozi]ia uzual\ a delfinului heraldic este cea

41 Marcel Sturdza-S\uce[ti, Heraldica. Tratat tehnic, Bucure[ti, 1974, p. 76.



30 SORIN IFTIMI

vertical\, cu capul în sus. Proiectul lui Gheorghe S\ulescu, din 1851, respect\aceast\ regul\, m\rturisind despre priceperea autorului în domeniul Heraldicii,dar punctul s\u de vedere nu s-a impus. Pozi]ia cu cozile în sus, propus\de Gheorghe Asachi, î[i g\se[te originea în descrierea monumentuluiinvocat de Dimitrie Cantemir. Nu to]i delfinii din Ia[i, chiar înf\]i[a]i cucozile în sus, au leg\tur\ cu stema ora[ului. Ei pot proveni din repertoriulstilului baroc, care introduce decora]iunile marine: perle, scoici, delfini.



31Sigiliile medievale ale ora[ului

Sigiliile medievale ale ora[ului

Cele dintâi pece]i ale târgului Ia[ilor au r\mas o enigm\. Emblema lor

sigilar\ este greu identificabil\, iar inscrip]ia nu a fost descifrat\ satisf\-c\tor. Surprinz\toare este [i tehnica rudimentar\ cu care a fost gravat\ ma-tri]a, fapt care ar plasa aceste sigilii la periferia sferei de interes a heraldicii ,dac\ ele nu ar reprezenta, totu[i, sigiliul ora[ului capital\ a Moldovei. In-vestigarea acestui subiect nu a constituit un drum arid, dezv\luind o povestemult mai interesant\, care dep\[e[te a[tept\rile.

Pentru sigiliile ie[ene din epoca medieval\ nu s-a întreprins pân\acum o cercetare special\. Se cunosc doar câteva referiri asupra vechii

pece]i a Ia[ilor cuprinse în scrieri cu caracter istoric mai general, sau cuocazia edit\rii unor documente. Baza de plecare a unei astfel de inves-tiga]ii o constituie studiile de sintez\ dedicate sigilografiei române[ti,chiar atunci când ele nu con]in referiri directe la ora[ul Ia[i1.

Scrierile anterioare se bazeaz\ doar pe una sau dou\ imagini ale pe-ce]ii Ia[ilor. O prim\ etap\ a cercet\rii a fost depistarea impresiunilor sigi-lare p\strate pe documentele din Arhive, în speran]a c\ una dintre acestea,sau coroborarea lor, ar putea s\ limpezeasc\ nel\muririle adunate în jurul

1 Miron Costin, Opere complete, II, edi]ie de V.A. Urechia, 1888, pp. 565-566; EmilVârtosu, Din sigilografia Moldovei [i }\rii Române[ti, în DIR. Introducere , II, Bucure[ti,1956, pp. 437-560; idem, Sigilii de târguri din Moldova [i }ara Româneasc\ , în AUB,Istorie, 1956, în special pp. 149-151; idem, Despre dreptul de sigiliu, în SCN, III, 1960,

pp. 333-336; D. Ciurea, Sigiliile medievale ale ora[elor din Moldova, în SC{, Istorie,VII, 1956, nr. 2, pp. 157-164; Dan Cernovodeanu [i Ioan N. M\nescu, Noile steme ale

jude]elor [i municipiilor (Studiu asupra dezvolt\rii istorice a heraldicii districtuale [i

municipale române[ti), în RA, 1974, 1-2, mai ales pp. 1-12, 56, 65, 69 (a ap\rut [i cavolum separat, sub egida Direc]iei Generale a Arhivelor Statului, Bucure[ti, 1974, 218 p.^ plan[e color; textul are [i o traducere integral\ în francez\); {tefan S. Gorovei, „Am pus

pecetea ora[ului”, în MI, XII, 1978, 2, pp. 35-38 [i 55; Maria Dogaru, Sigiliile, m\rturii

ale trecutului istoric, Bucure[ti, 1976.



32 SORIN IFTIMI

vechii pece]i a târgului Ia[i, sau vor aduce elemente noi, ce vor putea serviîn viitor la dezlegarea acestor enigme.

Dintre actele emise de [oltuzii ora[elor moldovene[ti, ni s-au p\stratmai ales cele de dup\ anul 1580, când, în urma unei reforme juridice atri-

buite domnului Petru {chiopu, p\r]ile venite la judecat\ erau obligate s\ prezinte nu doar uricele domne[ti în puterea c\rora st\pâneau diverse bunuri, ci toate zapisele care ar\tau curgerea propriet\]ii2.

N. Iorga semnala, în arhivele Liovului – ora[ aflat pe atunci în Polo-nia, azi în Ucraina) – cel mai vechi document emis de [oltuzul de Ia[i

(1581-1582)3

. Din p\cate istoricul nu ofer\ o descriere a sigiliului existent probabil pe acel act, iar redescoperirea documentului nu st\ la îndemânaistoricilor de ast\zi. Acela[i autor întâlnise în fondul Mitropolia Moldoveiun alt act dat de [oltuzul din Ia[i, în anul 1590, dar care nu mai poate fiidentificat acum4. Astfel, cea mai veche impresiune a sigiliului Ia[ilor care

poate fi verificat\ [i reprodus\ ast\zi este cea din 20 octombrie 16025. Înafar\ de aceasta, cu ani în urm\, am mai putut depista alte opt impresiuniale aceluia[i sigiliu, p\strate pe diverse documente, care acoper\ un inter-val temporal de jum\tate de secol (fig. 17)6. Între timp, editarea sistema-tic\ a documentelor ora[ului Ia[i a scos la iveal\ paisprezece documente care

2 {tefan S. Gorovei, op. cit., p. 36.3 N. Iorga, Studii [i documente, XXIII, p. 365, nr. CCXXII.4 Ibidem, vol. V, p. 94, nr. 81. Documentul nu avea data emiterii, dar singurul [oltuz

de Ia[i cu numele de Gheorghe este amintit într-un alt document extern, cu data de 28februarie 1590, act g\sit tot de Iorga în arhivele Lembergului (Liov); vezi [i vol. XXIII,

p. 416, nr. CCXXXIII.5 Fotocopia documentului a fost publicat\ în DIR, A, XVII-I, p. 313, cu anul 1602

(DANIC Bucure[ti, fond M\n\stirea Neam], LXXX/2); vezi reproducerea aceluia[i docu-

ment, dar cu anul 1609, la Dan B\d\r\u, Ioan Capro[u, Ia[ii vechilor zidiri, edi]ia I, Ia[i,1974, p. 82-83), În noua edi]ie a acestei lucr\ri aceea[i impresiune sigilar\ fiind repro-dus\ sub dou\ date diferite: 1602 [i 1609 (Dan B\d\r\u, Ioan Capro[u, Ia[ii vechilor

zidiri, Ia[i, 2007, p. 78, fig. 13 [i p. 81, fig. 14). Corect este anul 1602, dup\ cum se vededin Documente privitoare la istoria ora[ului Ia[i, vol. I, Acte interne (1408-1660), edi-tate de Ioan Capro[u [i Petronel Zahariuc, Ia[i, 1999, pp. 80-82, nr. 56.

6 Dator\m [i ast\zi mul]umiri domnului Marcel Dumitru Ciuc\, de la DANIC Bucu-re[ti, care a trimis microfilmul cu sigiliile ora[ului Ia[i, cu deosebit\ amabilitate [i

promptitudine, de[i solicitantul era, în 1992, doar student al Facult\]ii de Istorie din Ia[i.




poart\ impresiunea acestui vechi sigiliu7. Ultima sa atestare se p\streaz\ peun act emis la 5 septembrie 16528.

Aceast\ veche pecete a ora[ului, cu diametrul de 38 mm, are o emble-m\ neclar\, conservat\ mai bine pe impresiunile mai slabe. V.A. Urechia,

primul care a publicat-o, în 1888, reproduce imaginea fantezist\ a unui pa-truped din lut, de factur\ preistoric\9 (fig. 18). D. Ciurea denume[te figurinadin centrul pece]ii „vit\”10 (în sens neutru). Editorii Documentelor privi-

toare la istoria ora[ului Ia[i au folosit, în descrierea arheografic\, un alttermen neutru, acela de „patruped”11.

Identificarea patrupedului respectiv cu un cal a fost f\cut\ la începutulsecolului al XX-lea, de c\tre N.A. Bogdan [i apoi de N. Iorga, fiind pre-luat\ de majoritatea cercet\torilor care au venit în contact cu aceast\ pro-

blem\12. N.A. Bogdan, în demonstra]ia sa, înscria reprezentarea calului

7 Documente privitoare la istoria ora[ului Ia[i, vol. I, Acte interne (1408-1660), edi-tate de Ioan Capro[u [i Petronel Zahariuc, Ia[i, 1999, documentele cu nr. 56, 106, 109,137, 163, 171, 321, 327, 332, 355, 346, 355, 379, 387, 390 (toate reproduse în finalulvolumului).

8 Documente privitoare la istoria ora[ului Ia[i, I, nr. 390, pp. 452-453.9 Vezi supra, nota 1.10 D. Ciurea, loc. cit., p. 161.11 Documente privitoare la istoria ora[ului Ia[i, I, passim.12 N.A. Bogdan, Ora[ul Ia[i. Monografie istoric\ [i social\ ilustrat\ , Ia[i, edi]ia II,

(rev\zut\ [i mult ad\ugit\, p. 43; N. Iorga, utilizând documentul nedatat, emis de Gheor-ghe [oltuzul de Ia[i, pe la 1590, nota: „Pecetea ora[ului Ia[i, cu totul neclar\, pare a repre-zenta un cal. Legenda nedescifrabil\” (în Studii [i documente, V, p. 94, nr. 81); Gh.Ghib\nescu, publicând documentul din 20 octombrie 1602, sus]ine acela[i lucru (în IN,IV, 1924, p. 147); Dan B\d\r\u [i Ioan Capro[u, Ia[ii vechilor zidiri, ed. I, p. 82; DanCernovodeanu, Ioan N. M\nescu, op. cit., p. 9.

Fig. 17 Fig. 18



34 SORIN IFTIMI

din stema Ia[ilor într-o adev\rat\ „serie”, care începe cu ...vechile monededacice [i se încheie cu sigiliile din secolul al XIX-lea care au mai conser-vat aceast\ emblem\. Primul termen de raportare s-a dovedit a fi o simpl\fantezie. Ast\zi, este foarte simplu s\ constat\m c\ monedele utilizate de

N.A. Bogdan în demonstra]ia sa sunt, de fapt, imita]ii dup\ tetradrahmelemacedonene ale lui Filip II, care aveau pe avers un c\l\re]13. Copierile re-

petate au f\cut tot mai ilizibil\ imaginea c\l\re]ului de pe monede, l\sând-oidentificabil\ doar pe aceea a calului. Monedele dacice nu au nimic în comuncu a[a-zisa „tradi]ie” antic\ a ora[ului Ia[i.

Prezen]a calului în sigiliile moderne ale ora[ului-capital\ pare a con-serva, cu adev\rat, o tradi]ie cu r\d\cini medievale14. De[i acceptat, acestlucru nu este suficient de bine demonstrat, între vechiul sigiliu [i cele dinsecolul al XIX-lea existând un hiatus, un gol documentar, de cel pu]in unsecol [i jum\tate. Pentru aceast\ lung\ perioad\, o simpl\ extrapolare nueste lipsit\ de riscuri. În cele ce urmeaz\, vom face cunoscute câtevaimpresiuni sigilare care îngusteaz\ intervalul amintit [i contribuie la iden-tificarea „patrupedului” din pecetea Ia[ilor.

Inscrip]ia celui mai vechi sigiliu al ora[ului, cu litere chirilice, prezin-t\ câteva aspecte mai pu]in obi[nuite. Textul s\u, înscris în exerg\ , întredou\ cercuri concentrice, este imprimat „în oglind\”, adic\ de la dreapta

spre stânga, cu literele întoarse, a[a cum ar fi trebuit s\ fie ele gravate pematri]a pece]ii15.

Crucea – invoca]ia simbolic\ – al c\rei loc este, în mod obi[nuit, începu-tul [i sfâr[itul legendei, indicând locul de unde trebuie început\ descifrareaacesteia, este intercalat\ la întâmplare, în interiorul cuvântului „IA{I”. Înschimb, pe locul destinat de obicei crucii, întâlnim o coroan\ deschis\,voievodal\, frumos executat\.

Probabil datorit\ particularit\]ii de a fi gravat\ „în oglind\” [i a cali-t\]ii nesatisf\c\toare a majorit\]ii impresiunilor p\strate, inscrip]ia de peacest sigiliu a r\mas pân\ de curând nedescifrat\. Practic, a fost necesar\

confruntarea mai multor exemplare pentru transcrierea integral\ a textului.

13 Vezi C. Preda, Moneda antic\ în România, Bucure[ti, 1969, pp. 21-22 [i fotocopiilede la sfâr[itul volumului.

14 Vezi Gh. Ungureanu, op. cit., passim.15 Este singurul caz de acest gen pe care l-am întâlnit. Doar în sigiliul târgului

{tef\ne[ti cuvântul „pecete” este imprimat în oglind\, iar în cel al târgului L\pu[na, de peste Prut, a doua jum\tate a numelui târgului este gravat\ r\sturnat (vezi D. Ciurea, op.

cit., plan[a II, fig. 8; plan[a IV, fig. 3).




Începând lectura de la coroan\, în sensul invers al acelor de ceasornic,ob]inem inscrip]ia „Peciatia uri[o Ia[i” în alfabet chirilic16. Descoperim c\este o legend\ în limba român\, a[a cum mai întâlnim, la începutul veaculuial XVII-lea, pe sigiliile târgurilor Boto[ani [i {tef\ne[ti (poate [i pe al L\pu[nei),aplicate chiar [i pe documente redactate în limba slavon\ de cancelarie.

Dac\ lectura de mai sus este corect\, surprinde folosirea termenuluide „ora[” în pecetea ob[tii târgove]ilor din capitala Moldovei, pe care nu îlmai întâlnim în sigiliile altor ora[e române[ti din aceast\ epoc\.

D. Ciurea este cel care a observat c\ sigiliul Ia[ilor „are în exerg\ [i o

coroan\ domneasc\ , în leg\tur\ cu situa]ia de capital\”

17

, fapt ce nu se maiîntâlne[te în cazul altor ora[e din Moldova sau Muntenia, care, prin trecu-tul lor, ar fi fost îndrept\]ite s\ adopte un asemenea simbol. Or\[enii dinIa[i, anterior anului 1609, revendicau, cu orgoliu local, monopolul de ca-

pital\ pentru ora[ul lor, gravând pe sigiliul acestuia coroana domneasc\.Ea ap\rea pe zapisele înt\rite de [oltuzul de Ia[i chiar [i în r\stimpurile încare anumi]i domni, mai ales cei din familia Movil\, preferau vecheare[edin]\ de la Suceava.

*Pe lâng\ cronologia dat\ de anul emiterii documentelor pe care au fost

aplicate sigiliile, istoricii au încercat s\ ordoneze pece]ile or\[ene[ti [i pe oalt\ scal\ temporal\, construit\ pe baze tipologice. În condi]iile în carecolec]iile de documente din Arhivele noastre prezint\ mari lacune, acest aldoilea sistem, ce vine în completarea primului, se dovede[te adesea mairevelator.

Secolele XIV-XV reprezint\ perioada clasic\, de înflorire a sfragisticiinoastre or\[ene[ti. Sigiliile acestei epoci se caracterizeaz\ prin respectarearegulilor heraldicii [i emblematicii sigilare, având o execu]ie tehnic\ de

bun\ calitate. Despre câteva sigilii urbane se [tie c\ au avut inscrip]ii înlimba latin\, fapt pus în leg\tur\ cu o influen]\ transilv\nean\ direct\ (co-munit\]i de coloni[ti sa[i, unguri [.a.)18. Genera]ia urm\toare este repre-zentat\ de sigiliile cu legend\ în limba slavon\, ap\rute sub influen]a Can-celariei domne[ti, care folosea aceast\ limb\ de cultur\ pentru redactarea

16 „Pecétea ura[ Ia[i”, în Documente privitoare la istoria ora[ului Ia[i, I, nr. 163, 171,346, 387, 390 (în descrierea arheografic\ a documentelor).

17 D. Ciurea, op. cit., p. 160.18 Dan Cernovodeanu, Ioan N. M\nescu, op. cit., p. 8; Al. Dumitrescu, Pecetea latineasc\

a Câmpulungului (o ipotez\), în „Secolul”, VIII, 1907, nr. 222.



36 SORIN IFTIMI

documentelor. Cele mai noi, dar [i cele mai neglijent lucrate, sunt pece]ilecu inscrip]ie în limba român\. Unui sigiliu or\[enesc cu inscrip]ie latin\sau slavon\, dar pentru care cea mai veche impresiune documentar\ cu-noscut\ este din secolul al XVII-lea, este firesc s\-i acord\m o vechimemai mare cu un secol sau chiar dou\.

Veacurilor al XVI-lea [i al XVII-lea le corespunde o faz\ de dec\derea artei sfragisticii, cel pu]in prin raportare la sigiliile or\[ene[ti. Legendele

pece]ilor sunt scrise în limba slavon\, iar mai târziu chiar în limba româ-n\, cu caractere chirilice, gravura are o execu]ie mai rudimentar\, iar din

vechile reguli heraldice nu mai r\mâne aproape nimic19, în condi]iile încare Moldova medieval\ nu a avut o institu]ie în ale c\rei atribu]ii s\ intresupravegherea produc]iilor heraldice [i sigilare.

Raportându-ne la cele scrise mai sus, vechiul sigiliu al Ia[ilor, prinaspectul s\u, se încadreaz\ în ultima faz\, în care se z\mislesc premiseleunei tradi]ii sigilografice locale, cl\dite pe alte baze decât cele ale mo[te-nirii heraldicii clasice. Execu]ia tehnic\ a noilor steme se va amelioratreptat, f\r\ a ajunge vreodat\ la un nivel comparabil cu cel din veacul alXV-lea. Nu trebuie exclus\ posibilitatea ca emblema pece]ii ora[ului Ia[is\ fie mai veche decât inscrip]ia, neclaritatea ei putând fi pus\ nu numai

pe seama slabei execu]ii tehnice, aceasta putând fi efectul unor copierirepetate (de c\tre me[teri tot mai pu]in pricepu]i) care au dus, treptat, laestomparea imaginii ini]iale. Faptul c\ îns\[i inscrip]ia pece]ii a fost gravat\mecanic, „în oglind\”, în varianta ajuns\ pân\ la noi, sugereaz\ o asemeneaipotez\. Intercalarea simbolului † („cruce-ajut\”) – care de obicei delimitaînceputul [i sfâr[itul inscrip]iei – în interiorul cuvântului „Ia[i”, la întâmplare,indic\, de asemenea, un gravor improvizat, ne[tiutor de carte. Doar imagi-nea patrupedului poate reproduce un însemn mai vechi.

Având în vedere elementele analizate, se poate stabili c\ vechiul sigi-liu al ora[ului Ia[i, în varianta grafic\ pe care o cunoa[tem, nu poate fi

mult mai vechi decât primele sale impresiuni sigilare ajunse pân\ la noi.Inscrip]ia în limba român\, precum [i prezen]a coroanei voievodale dinexerg\ pledeaz\ tot pentru o datare târzie. Coroana poate proveni, cel maidevreme, din a doua domnie a lui Alexandru L\pu[neanu (1564-1568),voievodul care a a[ezat scaunul ]\rii „mai cu temei” la Ia[i, potrivit expre-siei lui Ioan Neculce.

19 Ibidem, p. 9.




Astfel, se profileaz\ o nou\ lacun\ documentar\: practic, nu [tim cumar\ta pecetea ora[ului Ia[i înainte ca acesta s\ devin\ capital\ a Moldovei,adic\ tocmai în perioada în care conducerea or\[eneasc\ avea mai mareînsemn\tate [i autonomie, nefiind înc\ pus\ în umbr\ de [ederea perma-nent\ a domniei în aceast\ urbe. Este posibil ca, anterior, Ia[ii s\ fi avut unsigiliu lucrat dup\ toate regulile heraldicii, asemeni celor pe care le aveauora[ele învecinate, Târgu Frumos [i Vaslui. Pentru Vaslui, un „sigiliu mare”(cu diametrul de aproape 5 cm, apropiindu-se ca dimensiuni de sigiliultârgului Baia) rotund, ce fusese aplicat în cear\ neagr\, pentru închidereaunei scrisori din veacul al XV-lea, a fost semnalat în colec]iile Arhivelor

Na]ionale din Bra[ov20. Pentru Târgu Frumos, un sigiliu cu o pas\re în po-zi]ie heraldic\, amplasat\ într-un scut antic, cantonat\ în [ef de astre (stea[i corn de lun\), având inscrip]ia în limba slavon\, a fost publicat\ în 191221.

{tefan S. Gorovei, încercând s\ reconstituie etapa ini]ial\ a sfragisticiitârgurilor moldovene[ti, includea Ia[ii printre ora[ele ce trebuie s\ fi avutsigiliu cu legenda în limba latin\, fapt foarte probabil, dac\ avem în vederec\ localitatea dobândise un statut urban înc\ de la sfâr[itul veacului al XIV-lea,fiind men]ionat\ ca atare în privilegiul acordat de Alexandru cel Bun ne-gustorilor din Liovul polonez, la 1408, sau chiar mai înainte, în cunoscutalist\ a ora[elor inclus\ într-o veche cronic\ ruseasc\, datat\ cu aproxima]ie

în anii 1388-139222.Sigiliile latine[ti ale ora[elor medievale din Moldova utilizeaz\ mai

mul]i termeni pentru a desemna statutul urban al acestor a[ez\ri: civitas,

oppidum, forum23. Care dintre ace[tia ar fi putut s\ fie folosit în cazul Ia[ilor?„Civitas Bachloviae”, ora[ul v\ii Bahluiului, era numit Hârl\ul. Câteva acteexterne din secolul al XV-lea, redactate în limba latin\, men]ioneaz\ undublet al denumirii ora[ului Ia[i: Forum Filistenorum24. Legenda latin\ ce

putea fi înscris\ în sigiliul ora[ului Ia[i trebuie deci s\ fi fost asem\n\toarecu aceea de pe sigiliul ora[ului Roman: S(igillum) civium de Foro Romani25.

20

Emil Vârtosu,Sigilii de târguri din Moldova [i }ara Româneasc\

, în AUB, Istorie,1956, p. 150, text [i nota 1.21 M. Cost\chescu, în ziarul „Opinia”, Ia[i, din 23 martie 1912. Vezi [i Marcel Lutic,

Târgu Frumos în Evul Mediu (secolele XV-XVIII), în IN, I, 1995, p. 9 (reprodus sigiliul publicat de Gh. Ghib\nescu [i cel din 1654, de la BAR).

22 {tefan S. Gorovei, op. cit., p. 38.23 Ibidem, pp. 35-36.24 N.A. Bogdan, Documente, extrase [i cita]iuni relative la vechimea [i numele ora[ului

Ia[i, în „Arhiva” Revist\ de istorie, filologie [i cultur\ româneasc\, Ia[i, 1923, pp. 90-94.25 {tefan S. Gorovei, op. cit., p. 36.



38 SORIN IFTIMI

Formula de pe virtualul sigiliu al Ia[ilor trebuie s\ fi fost S(igillum) civium

de Foro Iassiensis (eventual Filistenorum). Toate aceste formule latine[tinu au nici o leg\tur\ cu tradi]ia originii antice a ora[ului Ia[i, ci ]in deretorica documentelor medievale redactate în limba latin\.

*În Arhivele Na]ionale din Bucure[ti se p\streaz\ alte trei tipuri de si-

gilii medievale ale ora[ului Ia[i, diferite de cel la care ne-am referit pân\acum. V.A. Urechia a cunoscut dou\ dintre acestea, pe care le-a [i publicat,

în 188826. Ele au r\mas îns\ în afara circuitului [tiin]ific, fiind necunoscutechiar speciali[tilor, dup\ cum reiese din bibliografia parcurs\. Adesea, dup\cum se spune, „nout\]ile se g\sesc în c\r]ile vechi, pe care nu le mai ci-te[te nimeni”... Reluarea public\rii acestor sigilii este necesar\ pentu rea-ducerea lor în aten]ia celor interesa]i, cu atât mai mult cu cât lucrarea încare au ap\rut prima dat\ reprezint\ de mult\ vreme o raritate bibliografic\ .În plus, tehnica avut\ la îndemân\ de V.A. Urechia a fost redesenarea [ilitografierea, procedeu care a alterat, a falsificat, în ultim\ instan]\, înf\]i-[area original\ a acestora. Mult mai fidel\ este fotocopierea lor, dup\ do-cumentele din arhiv\, cu mijloacele tehnice de ast\zi.

Primul dintre aceste sigilii27, având un diametru de 35 mm, se afl\ peun document din 25 noiembrie 166028. O a doua impresiune a aceluia[isigiliu dateaz\ din 26 martie 1669 [i este aplicat\ astfel încât imaginea

patrupedului apare r\sturnat\29.Am revenit la denumirea de patruped, întrucât animalul respectiv este,

în mod derutant, departe de a avea înf\]i[area unui cal. Desenul publicat deV.A. Urechia red\ un taur, cu grumazul plecat, în pozi]ie de atac, orienatspre dreapta heraldic\, invers decât pe documentul original30 (fig. 19). În

26 Vezi nota 1. Sigiliile ora[ului Ia[i, publicate de V.A. Urechia, mi-au fost semnalate

de domnul {tefan S. Gorovei, c\rua îi mul]umesc înc\ o dat\ cu aceast\ ocazie.27 DANIC, M\n\stirea Galata, XIV/48.28 Documente privitoare la istoria ora[ului Ia[i, I, p. 542, nr. 494.29 Ibidem, II, pp. 198-199, nr. 226.30 V.A. Urechia, op. cit., p. 565. Autorul a publicat acest sigiliu sub anul 1649 (7157),

ceea ce este eronat, la acea dat\ conducerea Ia[ilor slujindu-se înc\ de vechiul sigiliu. Îngravura sa mai apare, al\turi de taur, o pas\re, reprezentat\ în profil, spre dreapta, cu ari-

pile strânse, ceea ce nu exist\ în sigiliul original. Legenda pece]ii a fost reprodus\ „hero-glific”, de un desenator nedeprins cu paleografia chirilic\, astfel încât literele sunt cutotul fanteziste.




câmpul emblemei mai sunt reprezentate o lun\ nou\ (în dreapta) [i o steacu opt raze (în stânga), care au fost preluate, probabil, din herbul }\riiMoldovei. În exerg\ se poate distinge, aproape sigur, imaginea unei coroane,redat\ mult mai rudimentar decât în vechea pecete. Inscrip]ia legendei nueste clar imprimat\, astfel încât, în lipsa unui alt exemplar, abia dac\ se

poate descifra numele ora[ului Ia[i (fig. 20). Aceast\ observa]ie este înt\rit\ [i

de lectura formulei de validare din ultima fraz\ a documentului, unde se pre-cizeaz\ c\ „pentru mai mare credin]\ (...) s-a pus pecetea ora[ului Ia[ilor”.

Episcopul Marco Bandini, în însemn\rile f\cute la 1646, consemna tra-di]ia potrivit c\reia ora[ul Ia[i este „numit astfel, zice-se, dup\ un p\stor cuacest nume, care î[i p\[tea boii alt\dat\ în acest loc, în care dup\ aceea afost ridicat palatul principilor”31.

Urm\torul sigiliu32, datând din 17 februarie1674, are acelea[i dimensiuni (35 mm) [i nu a maifost publicat pân\ acum, nefiind cunoscut nici luiV.A. Urechia (fig. 21). Este un exemplar unic, cuinscrip]ia nedescifrat\. Stema sa reprezint\, în modinconfundabil, un cal . Aceasta este cea mai vechereprezentare sigilar\ în care calul poate fi identifi-cat cu claritate.

Ultimul sigiliu din seria invocat\ aici se afl\ pe un document scris de Axinte uricariul [i are ca

31 C\l\tori str\ini despre }\rile Române, V, volum îngrijit de Maria Holban, M.M.Alexandrescu-Dersca Bulgaru, Paul Cernovodeanu, Bucure[ti, 1973, V, p. 327.

32 DANIC, M\n\stirea Galata, XIV/48.

Fig. 19 Fig. 20

Fig. 21



40 SORIN IFTIMI

dat\ ziua de 2 septembrie 171233. Aceast\ pecete, cu diametrul de 40 mm,are drept emblem\ un cal , la pas, spre dreapta heraldic\ (fig. 22). Dup\

desenul publicat de V.A. Urechia, ar fi vorba tot despre o vac\ (fig. 23).Harna[amentul care pare c\ se distinge pe corpul calului îl identific\ îns\ca atare. În câmpul stemei întâlnim iar\[i luna nou\ (în stânga) [i o stea cu[ase raze (în dreapta), dispuse invers decât în sigiliul precedent, elementeîmprumutate, dup\ cum am mai presupus, din stema de stat a Moldovei.Legenda (inscrip]ia), frumos gravat\, poate fi transcris\: Pecetea [oltuzu-

lui [i pârgarilor din Ia[i. Avem de a face cu o revenire la limba slavon\

surprinz\toare pentru acest început de secol XVIII, dup\ ce la 1600 Ia[iiaveau sigiliu cu legend\ în limba român\. Este o pedant\ reîntoarcere lavechea limb\ de cultur\ folosit\ în Cancelaria Domneasc\, aproape ca orevenire la limba latin\, oarecum anacronic\ în pragul unei epoci în carelimba greac\ a cunoscut o perioad\ de glorie. Nu este exclus ca Axinteuricarul, bun cunosc\tor al slavei vechi, s\ fi propus aceast\ form\ ainscrip]iei.

În privin]a realiz\rii matri]ei, trebuie remarcat\ îmbinarea a dou\ teh-nici diferite. Textul legendei este lucrat în tehnica tradi]ional\, de s\pare aslovelor în materialul matri]ei, conceput\ pentru imprimarea în cear\ a

pece]ilor; dar acestea se aplicau cel mai adesea în fum34, ceea ce f\cea ca

pe hârtie, în negru, s\ se imprime fondul matri]ei, în timp ce emblema [ilegenda r\mâneau albe, de culorea hârtiei. Centrul pece]ii a fost lucrat îns\într-o tehnic\ total opus\, decupând fondul matri]ei [i l\sând în relief re-

prezent\rile din emblem\, astfel încât, prin aplicarea pe hârtie a sigiliului,

33 DANIC, M\n\stirea Sf. Ioan Gur\ de Aur (Zlataust-Ia[i), XVII/6. Fotocopia docu-mentului cu acest sigiliu a fost publicat\ în CDM, V, pp. 298-299, nr. 1120.

34 D. Ciurea, op. cit., p. 160.

Fig. 22 Fig. 23




s-au întip\rit, în negru, figurile acesteia (calul, luna [i steaua), în timp cecâmpul a r\mas de culoare alb\. Aceast\ nou\ tehnic\ reprezint\ oadaptare întârziat\ a sigiliilor la materialul pe care erau aplicate, în spe]\la hârtie, ea anun]ând sigiliile epocii moderne.

*Toate aceste pece]i, cunoscute în câte un singur exemplar, par s\ con-

firme [i pentru Ia[i observa]ia f\cut\ de Emil Vârtosu asupra sigiliilor ora[ului Bucure[ti, anume c\ acestea nu mai erau transmisibile; fiecare [oltuz,

odat\ ales în func]ie, î[i comanda un alt sigiliu, cu o reprezentare diferit\,a aceleia[i steme. Cât de des se schimbau aceste sigilii? S-a scris c\ [oltuziiora[elor erau ale[i anual, la o dat\ anume35. O list\ a acestor dreg\tori,întocmit\ pentru ora[ul Ia[i, demonstreaz\ faptul c\, adesea, aceea[i per-soan\ ocupa func]ia public\ doi sau mai mul]i ani la rând. Chiar sigiliuldin martie 1669, amintit mai sus, a fost folosit cel pu]in pân\ în aceea[ilun\ a anului 1671, interval în care este atestat ca [oltuz un anume Udrea36.

În finalul primei versiuni a acestui text (1993), exprimam speran]a c\cercet\rile viitoare vor putea scoate la iveal\ [i alte sigilii ale Ia[ilor, înspecial pentru secolul al XVIII-lea, ale c\rui documente erau prea pu]in

investigate. Publicarea sistematic\ a documentelor ora[ului Ia[i, pân\ la1800, în zece volume monumentale, a înl\turat aceast\ iluzie37. În acela[iveac XVIII, pe fondul accentu\rii declinului organelor de conducere or\-[ene[ti ie[ene, urbea a fost deposedat\ de vechea sa stem\, calul , respecti-vul simbol trecând în emblema ]inutului Ia[ilor. Locul sigiliilor aplicate de[oltuzi [i pârgari a fost luat de sigiliul Por]ii domne[ti, folosit de vorniciide poart\. Dup\ Regulamentul Organic, înfiin]ându-se Eforia ora[ului Ia[i(1834), calul va reap\rea în primul sigiliu al acestei institu]ii [i apoi, spo-radic, în alte sigilii ale urbei ie[ene (1862), f\r\ a-[i putea impune legi-timitatea. Amintirea sa p\lise în memoria concitadinilor din veacul trecut,astfel încât calul a fost înlocuit cu o nou\ stem\, care reprezenta un „turnantic”, timbrat de capul de zimbru din herbul Moldovei [i flancat de doidelfini afronta]i. P\rin]ii acestei embleme sunt cunoscu]i: Gheorghe S\ulescu

35 E. Vârtosu, în DIR. Introducere, II, pp. 498-501 [i foto în anex\, fig. 32-41.36 Vezi CDM, III, p. 374, nr. 1715 (orig.); Moldova în epoca feudalismului, VI, Chi[in\u,

1992, pp. 48-49 (copie slavon\).37 Documente privitoare la istoria ora[ului Ia[i, I, editat de Ioan Capro[u [i Petronel

Zahariuc, Ia[i, 1999; II-X, editate de Ioan Capro[u, Ia[i, 2000-2008.



42 SORIN IFTIMI

[i Gheorghe Asachi. Un istoric, Mihail Kog\lniceanu, s-a num\rat printrecei mai îndârji]i oponen]i ai prezen]ei calului în stema ora[ului Ia[i, a c\ruitradi]ie medieval\ nu o (re)cuno[tea. Într-un virulent protest, din 1863, elafirma c\ „ora[ul Iassi ]ine la marca sa, doveditoare a anticit\]ii sale”,cerând îndep\rtarea ecvideului [i revenirea la „vechea stem\”, turnul.

*Cele mai multe dintre vechile sigilii or\[ene[ti din }\rile Române nu

erau heraldice, figurile nefiind reprezentate în scut. Acest caracter prehe-raldic a f\cut ca figurile din embleme s\ nu fie învestite cu un sens sim-

bolic, superior, ci s\ fie puse în leg\tur\ cu resursele naturale, ocupa]iilelocuitorilor, cu atât mai mult cu cât ora[ele române[ti au conservat mult\vreme un caracter semirural. Din aceast\ perspectiv\, ecvideul din peceteamedieval\ a Ia[ilor nu era mai mult decât un cal. Prezen]a sa în emblemasigilar\ ar fi trebuit s\ defineasc\ o regiune cu tradi]ii în cre[terea caba-linelor, bogat\ în herghelii, sau în care se cre[tea o ras\ faimoas\ de cai.Sursele istorice cunoscute nu confirm\ îns\ ipoteza c\ Ia[ii s-ar fi remar-cat, de-a lungul secolelor, sub acest aspect, fa]\ de alte regiuni ale Moldovei38.

La Ia[i, în capital\, se afla îns\ faimoasa herghelie domneasc\,amintit\ înc\ din secolul al XVI-lea. Vestitele Grajduri ale Cur]ii domne[tiau fost construite din piatr\, de Vasile vod\ Lupu, dup\ cum arat\ Miron

Costin39. Despre acelea[i grajduri scria, la 1652, c\l\torul englez RobertBargrave, ar\tând c\ ele „sunt într-adev\r vrednice de luare aminte pentrum\re]ia [i buna lor întocmire, dar mai ales pentru num\rul [i calitateacailor, întrecând cu mult pe acelea ale ducelui de Floren]a sau ale regeluiAngliei”40. Grajdurile de la Ia[i au trezit [i interesul ]arului Petru cel Mareal Rusiei, care le-a vizitat la 1711, cu prilejul campaniei din Moldova.

Fiind podoaba cea mai de seam\ a Cur]ii, caii Domniei luau parte înmod obi[nuit la ceremoniile de peste an (Boboteaz\, Sf. Gheorghe, Pa[ti [.a.).La paradele desf\[urate cu acest prilej defilau telegarii, caii pentru înh\-mat la tr\suri. Erau adu[i apoi povodnicii, cai frumo[i, foarte pre]io[i, de-

prin[i pentru c\l\rie. Domnii români – potrivit rangului lor, echivalat cu celal unui pa[\ cu dou\ tuiuri – primeau în dar din partea sultanului, cu prile-

jul învestiturii, 20 asemenea povodnici, cai de ras\ arab\41. Urmau apoiarm\sarii, cei care asigurau zestrea genetic\ a hergheliei. Pentru secolul al

38 Sorin Iftimi, Istorii cu cai în Evul Mediu, în MI, 2006, 4, pp. 38-42.39 Miron Costin, Letopise]iul , p. 119.40 C\l\tori str\ini, V, p. 49041 H. Dj. Siruni, Domni români la Poarta otoman\ , Bucure[ti, 1941.




XVII-lea, putem aprecia cam la 70 num\rul cailor din herghelia domneasc\.În final era adus exemplarul cel mai valoros: calul de învestitur\ al dom-nului, denumit turce[te tabla-ba[a.

Calul, mai ales cel de culoare alb\, este învestit, prin tradi]ie, ca simbol al capetelor încoronate. „Calul a fost, dintotdeauna [i în toate culturilecare l-au cunoscut, un animal asociat cu puterea”42. Într-un anume sens, se

poate spune c\ „puterea politic\ era întemeiat\ pe cal”43. Putem ajunge laconcluzia c\ în pecetea Ia[ilor nu doar coroana face referire la domnie, ci[i calul, care este un simbol mai apropiat de Domnie, de vechea aristocra]iede spad\, decât de ocupa]iile burgheze ale or\[enilor. Aceasta ar diminua ve-

chimea stemei din sigiliul ora[ului, situând-o cronologic dup\ AlexandruL\pu[neanu (1566), într-o epoc\ în care se contura statutul privilegiat alIa[ilor, de re[edin]\ principal\ a domniei.

În mod paradoxal, calul este mult mai pu]in reprezentat în steme decâtne-am fi a[teptat. Frank Hubert explic\ slaba prezen]\ a calului în heral-dica secolelor XII-XV prin „banalitatea” acestui animal în epoc\44. „Num\rulr elativ redus al reprezent\rilor de cai se explic\ prin identificarea cal-c\l\re],fapt ce f\cea ca însu[i calul s\ poarte blazon – blazonul c\l\re]ului. A[a cumnobilul se reprezenta pe sine mai rar ca figur\ heraldic\, tot a[a nu eraînf\]i[at nici calul”45. O alt\ explica]ie este concuren]a pe care o face ino-

r ogul (licornul), animal fantastic, înc\rcat de atâtea simboluri

46

. Din acestecauze heraldi[tii au scris foarte pu]in despre cal47. Conform codului heral-dicii, calul simbolizeaz\ curajul. Potrivit canoanelor, el este reprezentat însteme totdeauna din profil. Cal în libertate (cheval gai) este acela figuratf\r\ frâu [i f\r\ c\p\stru; cal alergând (cheval courant ) este înf\]i[at cutoate cele patru picioare în aer 48. Deci, patrupedul din stema ora[ului Ia[iar trebui s\ fie definit ca un „cal în libertate, alergând”.

42 {tefan S. Gorovei, Maria Magdalena Székely, Princeps omni laudae maior. O isto-

rie a lui {tefan cel Mare, Sfânta M\n\stire Putna, 2005, p. 510.43 Richard Lewinsohn, O istorie a animalelor. Rolul lor în dezvoltarea civiliza]iei umane,

Bucure[ti, 1988, p. 168.44 Ileana C\zan, Imaginar [i simbol în heraldica medieval\ , Bucure[ti, 1996, pp. 45-47.45 Ibidem, p. 47.46 Ibidem.47 Ibidem, p. 45; eadem, Imaginarul medieval, simbolul [i însemnul heraldic , în RI,

IV, 1993, 3-4, pp. 227-228.48 Marcel Sturdza-S\uce[ti, Heraldica. Tratat tehnic, Bucure[ti, 1974, p. 74.



44 SORIN IFTIMI

Sigiliile ora[ului în epoca modern\

Regulamentul Organic al Moldovei prevedea, la 1832, întemeierea unei

institu]ii moderne care s\ aib\ în atribu]iile sale toate problemele edilitare[i urbanistice ale ora[ului Ia[i. Aceast\ institu]ie a primit numele de SfatulMunicipal. Noul organ administrativ era format din patru membri ale[i dintrenegustorii capitalei [i un pre[edinte numit de Ob[teasca Adunare. Dup\ acestmodel a fost organizat\ conducerea tuturor ora[elor [i târgurilor din Moldova1.

Sfatul Municipal Ia[i, având ini]ial un caracter interimar, f\r\ atribu]iisuficient de bine definite, nu [i-a comandat din primul an de existen]\ unsigiliu propriu. Pe actele emise de Sfatul Municipal se aplica sigiliul Agieicapitalei, veche institu]ie cu rosturi poli]iene[ti, care î[i confec]ionase unsigiliu nou în 1833. Acesta era de form\ oval\, având în centru un scut

f rancez modern t\iat; în parti]iunea superioar\ figura capul de bour al Mol-dovei, iar în cea inferioar\ o balan]\; scutul era timbrat de o coroan\ des-chis\, cu cinci fleuroni [i sus]inut de doi delfini afronta]i, având cozile însus2.

Printr-o reglementare din 11 aprilie 1833, consiliile municipale au primit denumirea de Eforii. Nici acum Eforia ora[ului Ia[i nu s-a gr\bit s\ob]in\ un sigiliu propriu, utilizându-l tot pe cel al Agiei. Abia în luna iunie1834 Eforia capitalei f\cea demersuri pe lâng\ Departamentul Din\untrus\-i aprobe confec]ionarea unui sigiliu propriu, „dup\ marca ]\rii [i a ]inu-tului”3. Este vorba despre un sigiliu oval (30x35 mm) gravat cu elegan]\.

1 Gh. Ungureanu, Sigiliul ora[ului Ia[i în secolul al XIX-lea, în RA, IX, 1966, nr. 2, pp. 84-85.

2 Ibidem, p. 86 (cu o fotografie). Descrierea sigiliilor din secolul al XIX-lea aleora[ului Ia[i poate fi reg\sit\ [i în lucrarea Mariei Dogaru, Sigilii or\[ene[ti din epoca

modern\ [i contemporan\ , Bucure[ti, 1978. Mai multe din stemele folosite de Prim\riaIa[i în secolul al XIX-lea au fost reproduse de Dan Cernovodeanu, în {tiin]a [i arta he-

raldic\ în România, Bucure[ti, 1977, pp. 516-518.3 DJANI, Prim\ria Ia[i, dosar 71/1837, f. 1.



45Sigiliile ora[ului în epoca modern\

Acesta a fost aplicat în cear\ ro[ie4, la sigilarea dosarelor Eforiei capitalei[i în anii 1836-1839, chiar dac\ în 1834 el a fost înlocuit oficial cu unaltul. Dup\ modelul stemei Agiei, noul sigiliu con]inea un scut t\iat, avândîn parti]iunea superioar\ stema ]\rii, capul de bour, iar în parti]iunea infe-rioar\ un cal, alergând spre dreapta5. Patrupedul provenea din stema]inutului, nefiind invocate sigiliile medievale ale ora[ului Ia[i. Calul esteînf\]i[at pe o teras\, trecând spre dextra, cu piciorul anterior drept ridicat,

potrivit canoanelor heraldicii. Ha[urile orizontale ale parti]iunii superioareindic\ faptul c\ stema Moldovei era a[ezat\ în câmp de azur, în timp cecalul din parti]iunea inferioar\ ar fi amplasat în câmp de argint. Desenul întu[ f\cut dup\ acest sigiliu (aplicat în cear\), pus în circula]ie de N.A.Bogdan, odat\ cu monografia dedicat\ ora[ului Ia[i, nu are elegan]a origi-nalului. El accentueaz\ pozi]ia de galop a calului, care în sigiliul autentic

pare mai curând un trap. Nici forma migdalat\ a scutului heraldic („de tipnormand”), redat\ în acel desen, nu corespunde cu cea din sigiliul original(fig. 24). Mai curând avem de-a face cu un scut de tip „elve]ian”, dup\

cum se distinge pe sigiliul-pereche, comandat în acela[i an, 1834, pentru afi aplicat pe hârtie (fig. 25). Scutul este timbrat de o coroan\ cu cinci perlemari, asemenea celei de baron german6. Se pare c\ acea cruciuli]\ patentat\

4 O fotografie alb-negru a unui asemenea sigiliu a fost publicat\ de Gh. Ungureanu,op. cit., p. 87.

5 Vezi [i ibidem, p. 88.6 Vezi Marcel Sturdza-S\uce[ti, Heraldica. Tratat tehnic, Bucure[ti, 1974, pp. 111-112

[i fig. 24.

Fig. 24 Fig. 25



46 SORIN IFTIMI

a[ezat\ deasupra perlei din mijloc a coroanei, vizibil\ în desenul publicatde N.A. Bogdan, nu exista cu adev\rat [i în sigiliul original (de[i acel tipde coroan\ se întâlne[te în sigiliile lui Ioni]\ Sandu Sturdza)7. În mod in-explicabil, sigiliul-pereche, cel pentru hârtie, avea scutul timbrat de o co-roan\ de alt tip, în care fleuronii alterneaz\ cu perlele8. Doi delfini cu cozileîn sus flancheaz\ scutul heraldic, iar în exerg\ se afl\ inscrip]ia, cu carac-tere chirilice: Eforia ora[ului E[ii. 1834. Observa]iile autorilor anteriori aufost f\cute nu pe sigiliul original, ci pe desenul publicat de N.A. Bogdan,susceptibil de distorsiuni la nivelul detaliilor.

La scurt\ vreme acest tip sigilar a fost în-locuit cu un altul. Noul domn Mihail Sturdzaa dispus, la 8 iulie 1834, schimbarea tuturor sigiliilor institu]iilor publice cu altele noi, încare al\turi de stema ]\rii s\ fie inclus\ [i stemafamiliei sale. Porunca preciza [i c\ „Eforiilede prin târguri vor avea asemenea pece]i, numaic\ împrejur s\ fie înscrise cuvintele Eforia

ora[ului cutare”9. Astfel, a fost confec]ionatun alt sigiliu al ora[ului Ia[i, în care scutul detip francez modern este despicat, având îndreapta heraldic\ capul de bour al Moldovei,iar în cealalt\ parti]iune leul rampant sturdzesc,înarmat cu o sabie. Scutul este timbrat de o coroan\ închis\, corespunz\-toare rangului de Principat. În exerg\ se afl\ inscrip]ia chirilic\: Prin]ipa-

tul Moldovii. 1834. Eforia ora[ului E[ii10. Acest sigiliu a intrat în vigoareabia în anul urm\tor, 1835. Eforia Ia[i a cerut îns\ aprobare ca s\ r\mân\în uz [i vechiul sigiliu, care, „fiind din fier tare”, avea s\ fie folosit la sigi-larea m\surilor de greutate (cântare, dimirlii etc.), protejând de uzur\ noulsigiliu (fig. 26).

La 1840 a fost introdus un nou sigiliu al Eforiei Ia[i (33x35 mm), conceput pentru a fi aplicat pe hârtie. Stema este aproape identic\. Doar leuleste încoronat, de aceast\ dat\, iar coroana ce timbreaz\ scutul este tot una

7 Dan Cernovodeanu, Ioan N. M\nescu, Noile steme ale jude]elor [i municipiilor din

Republica Socialist\ România. Studiu asupra dezvolt\rii istorice a heraldicii districtuale

[i municipale române[ti, Bucure[ti, 1974, p. 69.8 Amprenta acestui sigiliu se p\streaz\ pe o chitan]\ emis\ de Eforia ora[ului Ia[i la 23

august 1834 (DJANI, Documente, 586/15).9 Manualul Administrativ al Principatului Moldovei, Ia[i, 1855, I, p. 69.10 Gh. Ungureanu, op. cit., p. 89; DJANI, Documente, 753/6.

Fig. 26




închis\, îns\ apropiat\ ca form\ de cea regal\,de rang mai înalt (fig. 27). Legenda este gra-vat\ cu majuscule chirilice: Prin]ipatul Mol-

daavviei. Eforie Ora[ul E[ii. 184011. Sigiliileor\[ene[ti introduse sub Mihail Sturdza, v\dindtendin]e centralizatoare, reprezint\ un pas înapoi

pentru dezvoltarea heraldicii urbane din Mol-dova, întrucât eliminau tocmai elementele deidentificare, de personalizare a acestora, con-ferindu-le un caracter formal. În 1849, odat\

cu plecarea de pe tron a lui Mihail Sturdza, s-arevenit la denumirea de Sfat or\[enesc.Acum, în domnia lui Grigore Alexandru

Ghica, într-o atmosfer\ mai r elaxat\, se constat\ c\ nu este potrivit caautorit\]ile or\[ene[ti s\ foloseasc\ sigilii cu marca ]\rii sau a ]inuturilor [ic\ ar trebui ca fiecare urbe s\ î[i stabileasc\ propriile însemne heraldice.În acest context, Sfatul Municipal Ia[i s-a adresat lui Gheorghe Asachi [ilui Gheorghe S\ulescu, pentru a propune fiecare câte un proiect pentrumarca Ia[ilor 12. Câte un exemplar al celor dou\ proiecte a fost trimis laDepartamentul Din\untru, care a optat pentru o solu]ie combinat\: turnulroman, propus de Gheorghe S\ulescu, [i cei doi delfini în forma grafic\

înaintat\ de Gheorghe Asachi. A rezultat un sigiliu rotund, cu diametrulde 35 mm, având în centru un turn, etajat [i crenelat, cu poarta închis\,având gravate pe el ini]ialele „L.I.”, în alfabet latin ( Ligia Iassiensis). Tur-nul este timbrat de capul de zimbru din stema Moldovei, cu steaua întrecoarne (propus tot de Gheorghe S\ulescu). Astfel, stema Moldovei, careocupa alt\dat\ un cartier întreg, nu dispare cu totul din sigiliu. Turnul esteflancat de cei doi pe[ti, desena]i mai curând ca ni[te sturioni decât ca ni[tedelfini. În exerg\ se poate citi inscrip]ia: Municipium Iassiorum. Sfat or\-

[enesc. 185113. Dac\ denumirea ora[ului este scris\ cu litere latine, cea asfatului or\[enesc folose[te tot slovele chirilice. Lipsa scutului pe care ar fi trebuit s\ fie a[ezat turnul face ca figura din centrul sigiliului s\ fie o

emblem\, [i nu o stem\ heraldic\. Solu]ia aleas\ nu reprezint\ o simpl\desfacere a câmpului heraldic în câmp sigilar, deoarece în acest caz ar fitrebuit s\ dispar\ tenan]ii scutului, delfinii (fig. 28).

11 Ibidem, p. 90.12 Textul care înso]e[te cele dou\ proiecte a fost reprodus, la 1851, în „Buletin. Foaia

publica]iilor oficiale” [i reluat de N.A. Bogdan, Ora[ul Ia[i, Ia[i, 1913, p. 20.13 Gh. Ungureanu, op. cit., p. 92.

Fig. 27



48 SORIN IFTIMI

În 1858, potrivit Conven]iei de la Paris amarilor puteri, denumirea oficial\ a statului adevenit „Principatele Unite”. De aceea s-a dis-

pus confec]ionarea altor sigilii pentru institu]iile publice, care s\ includ\ noua titulatur\. Stemasigiliului gravat acum este aproape identic\. Doar sub delfini este înscris anul 1859. Modific\rilesemnificative sunt legate de inscrip]ie: s-a re-nun]at atât la ini]ialele „L.I.”, cât [i la denumireade „Municipium Iassiorum”, indiciile care ar\tau

c\ turnul din stem\ nu este unul oarecare, ci roman, evocând originileantice ale urbei, actul fund\rii sale (mesaj transmis atât de Asachi, cât [ide S\ulescu). Textul de acum este exact [i sec, redactat pentru prima dat\integral în alfabet latin: Principatele Unite1859. Municipalitatea Jassilor 14 (fig. 29).

În heraldic\, turnurile au în mod obi[nuitf orma rotund\, f\r\ conota]ia originii romane;doar când au alt\ form\ se men]ioneaz\ acestlucru când se face descrierea stemei15. Turnul estenumit „deschis” (ouverte, fr.) când are poart\.

~n acela[i an 1859, s-au confec]ionat o serie

de sigilii ovale (43x36 mm), identice pentruora[ele moldovene[ti, având în câmp un scutfrancez modern t \iat ro[u-albastru, peste care

bro[eaz\ capul de zimbru al Moldovei. Nu s-au p\strat nici matri]a, nici impresiuni ale aces-tui sigiliu pentru Municipalitatea Ia[ilor. Se

pare c\ Administra]ia capitalei a fost exceptat\ de la aceast\ m\sur\,ob]inând privilegiul de a p\stra vechiul sigiliu, care avea ca stem\ turnul.S-au comandat îns\ asemenea sigilii pentru Comisiile Desp\r]iturilor ora[ului Ia[i. În Arhivele Centrale de la Bucure[ti se p\streaz\ o asemeneamatri]\ sigilar\ din bronz, cu inscrip]ia: Principatele Unite. Komisiea des-

p\r]irei I iu

din Kapitalei Echii16

. Nu se cunosc impresiuni ale acestui sigiliu[i nici m\sura în care el a fost folosit cu adev\rat.

14 Gh. Ungureanu, op. cit., p. 93; DJANI, Sigilii, nr. 1208.15 Marcel Sturdza-S\uce[ti, Heraldica. Tratat tehnic, Bucure[ti, 1974, pp. 94-95.16 Maria Dogaru, Sigilii or\[ene[ti din epoca modern\ [i contemporan\ , Bucure[ti,

1978, pp. 138-139 (cu o fotografie). DANIC, Bucure[ti, Colec]ia Sigilii, nr. 1928-1920(matri]e sigilare), nr. 386-387. Cele dou\ exemplare, confec]ionate pentru cear\ [i hârtie,au fost depuse la Arhive în 1863.

Fig. 28

Fig. 29




La 1862, în cadrul procesului de unificare administrativ\ ce a urmatUnirii de la 1859, Consiliul de Mini[tri a reluat ideea unific\rii tuturor si-giliilor autorit\]ilor publice, constatându-se starea de neuniformitate încare se afl\ acestea „necompatibil\ cu starea lucrurilor de fa]\ în urmarealiz\rii Unirii definitive”. Ac]iunea a fost pripit\, recomandându-se,chiar înainte ca Adunarea Legislativ\ s\ stabileasc\ stema de Stat, confec-]ionarea de sigilii „având unite într-un singur scut, sub coroana domneasc\,acvila roman\ cu crucea în gur\ [i capul de zimbru cu o stea între coarne”.Perspectiva excesiv de centralizatoare anula, în fapt, fragila heraldic\ teri-

torial\ înfiripat\ în deceniile anterioare. Au fost confec]ionate astfel desigilii, având în scut francez modern, despicat, acvila muntean\ în câmpalbastru [i capul de zimbru bro[ând peste câmpul t\iat ro[u-albastru.Scutul heraldic este timbrat de o coroan\ închis\, de tip regal. Sub scut estegravat anul 1862. ~n cazul Ia[i, s-au p\strat matri]ele sigilare comandate

pentru desp\r]iturile capitalei. Ele au inscrip]ii de tipul: Comisia Desp\r-

]iturei I – ora[ Iassi al Principatelor Unite17.În acela[i an, 1862, Ministerul de Interne de la Bucure[ti cerea Direc-

toratului de la Ia[i s\ „ia [tiin]\ pe ce temei sigilurile municipalit\]ilor deora[e [i târguri sunt f\cute cu marca ]\rii [i dac\ Directoratul g\se[te, sau

nu, mai nimerit ca s\ se prefac\ puindu-se pe fiecare marca districtului(]inutului) respectiv”18. F\r\ a consulta Municipalitatea sau vreun specia-list în heraldic\, Directoratul a acceptat servil sugestia Ministerului. Astfel,a fost confec]ionat un sigiliu special confec]ionat pentru a fi aplicat pehârtie având ca emblem\ un cal negru trecând pe o teras\, orientat neu-zual, spre stânga heraldic\; sub cal este gravat anul 1862. Inscrip]ia este:Ora[ului Jassi. Municipalitatea19 (fig. 42). Mihail Kog\lniceanu a reac-]ionat, ca membri al Comunei Ia[i, scriind, la 22 aprilie 1863: „de un timpv\d o schimbare operat\ în marca Municipalit\]ii de Iassi, turnul roman cuantica inscrip]iune Municipium Iassiorum îl v\d înlocuit cu un cal [i cu

inscrip]iunea Municipalitatea de Iassi”. În continuare, istoricul subliniafaptul c\ „ora[ul Iassi ]ine la marca doveditoare a antichit\]ii sale”, cerând

17 Maria Dogaru, Sigilii or\[ene[ti din epoca modern\ [i contemporan\ , Bucure[ti,1978, p. 140 (cu fotografie).

18 Gh. Ungureanu, op. cit., p. 97. DANIC, Bucure[ti, Colec]ia Sigilii, nr. 1928-1920(matri]e sigilare).

19 Ibidem., p. 94.



50 SORIN IFTIMI

s\ se revin\ la forma anterioar\ a sigiliului20. În fa]a acestei atitudini, Mi-nisterul a restituit Municipalit\]ii Ia[ilor sigiliul din 1859, cerând s\-i fietrimis\ „spre desfiin]are” matri]a de la 1862.

Nici în epoc\ [i nici mai târziu nu s-a explicat exact ce se întâmplase.În fapt, stema ora[ului de re[edin]\ a fost înlocuit\ cu stema ]inutului, ceeace reprezint\ un reflex al heraldicii ruse[ti, inexplicabil în aceast\ epoc\.Mai mult, aceea[i stem\ se afla acum [i în sigiliile altor ora[e din jude],

precum Târgu Frumos.La restituirea sigiliului din 1859, s-a constatat c\ lipsea din desenul

matri]ei capul de zimbru care timbra turnul21. Acest însemn provincialfusese înl\turat, a[teptându-se ca noua Adunare Legislativ\ a Principatelor Unite s\ stabileasc\ stema de stat. Ac]iunea de înl\turare a stemelor pro-vinciale a vizat nu doar sigiliile, ci [i monumentele publice. A existat unordin din 1864, imprimat pe foi volante, în care se dispunea: „a se [tergestema Moldovei de pe zidurile publice, stâlpi, poduri [i altele [i s\ seintroduc\ marca ]\rilor unite”22.

S-a p\strat [i un alt model sigilar urban, care avea în câmp stema destat a României, model 1867, [i legenda: România. Comisia Desp\r]ir(ii).

I din Iassi. Sigiliile desp\r]iturilor ora[ului Ia[i au fost retrase din uz în

1883, fiind depuse la Arhivele Statului Bucure[ti23.Un alt sigiliu al ora[ului Ia[i a fost comandat la 1872, în domnia lui

Carol I. Noul sigiliu, de form\ rotund\ (42 mm), avea în mijloc un turn ro-tund a[ezat într-un scut, cum nu mai avusese din 1840. A fost ales un scut„francez modern”, care are, pentru prima dat\, indica]ii de culoare: ha[uriorizontale care indic\ smal]ul albastrul (azur) al acestuia. Este foarte probabilc \ albastru a fost „împrumutat” odat\ cu forma suportului, f\r\ o semnifica]ieanume, [tiut fiind c\ scutul francez modern are în mod obi[nuit câmpul deazur. Ha[urile prezint\ îns\ neajunsul de a face ilizibil desenul stemei.

20 Ibidem, p. 98. Punctul de vedere al lui M. Kog\lniceanu a fost publicat [i în ziarul„Românul”, VII, 1863, nr. 25, din 25 iulie, pp. 1-2. O atitudine polemic\ fa]\ de opiniaacestuia a avut Cezar Bolliac, care a publicat articolul O eroare istoric\ , în ziarul s\u„Buciumul”, Ia[i, I, 1863, nr. 66, din 27 iulie, p. 262.

21 Vezi aceast\ matri]\ sigilar\, confec]ionat\ din bronz, la DJAN Ia[i, Colec]ia Sigilii,nr. 7208.

22 DJANI, Eforia Municipiului Ia[i, 1864, nr. 462.23 Maria Dogaru, Sigilii or\[ene[ti din epoca modern\ [i contemporan\ , p. 140. Matri-

cele sigilare din bronz se p\streaz\ la DANIC, Sigilii, nr. 2154-2157.




Scutul este timbrat, tot pentru prima dat\, cu ocoroan\ mural\ cu trei turnuri, ceea ce indic\o stem\ urban\. Scutul este flancat de cei doi

pe[ti binecunoscu]i. Legenda sigiliului, dispus\în exerg\, cuprinde inscrip]ia: România. Pri-

m\ria Municipiului Jassy24. Acum apare, pentru prima dat\, [i denumirea de Prim\rie pentruorganul de conducere al municipiului Ia[i, po-trivit Legii administrative din 1864 (fig. 30).

Din anul 1872 s-au p\strat, la ArhiveleIa[i, mai multe matri]e sigilare, confec]ionate pentru diverse servicii din cadrul Prim\riei. Unul dintre ele a apar]inut Ser-viciului fiscal. Descrierea stemei este aproape identic\, singur a deosebirefiind coroana regal\, care ap\ruse în sigilii pân\ la modelul din 1840 [icare este reintrodus\ acum. Grafica turnului [i a delfinilor este îmbun\-t\]it\, câ[tigând în claritate [i elegan]\25. Faptul c\ s-a renun]at la scut [i lafondul ha[urat al acestuia (pentru culoarea albastr\) contribuie la lizibili-tatea desenului, dar scade valoarea heraldic\ a stemei. Legenda sigiliuluieste: Prim\ria municipiului Jasi. Perceperea d\rilor fiscale. 1872 (fig. 31, 32).

Alte dou\ matri]e sigilare p\strate la Arhive au fost comandate pentru barierele }u]ora [i Nicolina26. Grafica lor este identic\: turnul cu dou\etaje are o siluet\ mai supl\, fiind timbrat de aceea[i coroan\ regal\ [i flan-cat de doi delfini. De o parte [i de alta a lor putem ci ti anul: 1872.Inscrip]ia sigiliului are urm\toarea form\: Prim\ria municip(iului) Ia[i.

24 DJAN Ia[i, Sigilii, nr. 1203.25 DJANI, Sigilii, nr. 1206, 1215, 1233, 1275, 1291.26 DJANI, Sigilii, nr. 1228, 1276.

Fig. 31 Fig. 32

Fig. 30



52 SORIN IFTIMI

Bariera }u]ora. S-a p\strat un sigiliu identic [i pentru stema Barierei Nicolina (fig. 33, 34).

În anul 1873 s-a confec]ionat [i un sigiliu, de dimensiuni mai mici, pentru validarea actelor emise de Cabinetul Primarului27. Acesta con]ineaturnul roman într-un scut ha[urat orizontal, indicând câmpul de azur. In-scrip]ia din exerga este: România. Prim\ria Municipiului Jassy (fig. 34).

Un alt sigiliu mare (42 mm) a fost confec]ionat în 1882, din necesita-tea de a inscrip]iona în legenda acestuia denumirea de „Regatul României”, proclamat\ cu un an `nainte. Acest sigiliu este foarte asem\n\tor cu celanterior, dar a renun]at la ha[urile din câmpul scutului, ob]inând astfel omai mare claritate a turnului din stem\ (fig. 36).

27 Ibidem, nr. 1209.

Fig. 33 Fig. 34

Fig. 35 Fig. 36




Un sigiliu destinat circumscrip]iei I a mu-nicipiului Ia[i poate fi datat, prin analogie cucelelalte, în anul 188328. Acesta are legenda: Reg(atul) Romaniei. Primaria municipiului Jassy.Servic(iul) de verific(are) a Circomsc(rip]iei) I

(fig. 37).

*Perioadele de autoritarism central, ce

impun însemne de stat în sigiliile ora[elor, uni-

formizându-se, alterneaz\ cu cele de relaxare,în care ora[ele î[i pot alege [i dezvolta o heral-dic\ proprie. Sigiliul Eforiei Ia[i din 1834 nu avea în inscrip]ie denumireastatului, dar în scutul s\u figurau stema ]\rii [i cea a ]inutului Ia[i. ~n fapt,ora[ul nu avea însemne proprii, ci doar pe cele care îl defineau drept capi-tal\ [i re[edin]\ de ]inut. Mihail Sturdza, în 1835, a ]inut s\ introduc\ îninscrip]iile sigiliilor or\[ene[ti denumirea ]\rii: Principatul Moldovei. Totel a impus [i în scut stema propriei familii, al\turi de capul de bour. Prac-tic, anul 1851 aduce ora[ului Ia[i o stem\ proprie: turnul roman timbrat decapul de zimbru, care nu provine neap\rat din stema ]\rii; mai curând eraconsiderat un însemn antic, legat de desc\lecatul romanilor, dup\ cum am

v\zut cu alt prilej. Observ\m c\ nici legenda acestui sigiliu nu mai con]inevreo referire la denumirea sau autoritatea statului, înscrip]ia prevalându-sedoar de presupusa origine antic\ a urbei: Municipium Iassiorum . Nici la1859, când celelalte ora[e moldovene[ti au primit steme sigilare cu capulde bour, bro[ând pe un scut francez ro[u-albastru, Capitala nu a fostdeposedat\ de însemnul s\u specific. Sigiliile urm\toare s-au mul]umit s\includ\ în exerga denumirea ]\rii: Principatele Unite (1859), România

(1872) sau Regatul României (1882). Stema ora[ului, turnul roman, ar\mas la locul ei, fiind reprodus\ în diverse forme grafice. Ea [i-a p\stratvalabilitatea pân\ la 1930, când a fost conceput\ actuala stem\. Cele optdecenii de prezen]\ pe acte sau pe monumente publice au impus acest simbolidentitar în con[tiin]a concitadinilor.

28 DJANI, Sigilii, nr. 1242; sigiliul similar al Circumscrip]iei III se afl\ la nr. 1230.

Fig. 37



54 SORIN IFTIMI

Stema Municipiului Ia[i

Heraldica reprezint\ un limbaj simbolic universal, vechi de aproape

un mileniu, dar care î[i dovede[te înc\ viabilitatea. Ea a ap\rut în timpulCruciadelor, ca un fenomen al civiliza]iei Cre[tine. Aceast\ disciplin\ areun ansamblu de reguli creat de-a lungul secolelor. S-a vorbit de o grama-tic\, o ortografie [i chiar de un alfabet al heraldicii1. Aderarea la acestsistem de reprezentare pentru localit\]i, jude]e [i alte structuri teritoriale

poate fi privit\ ca o form\ de integrare european\.Principala calitate a unei steme este reprezentativitatea. Ea trebuie s\

identifice posesorul, comunicând ceva relevant despre el. Trebuie desco- perit acel element care s\ poat\ deveni simbolul localit\]ii respective [icare s\ poat\ fi exprimat prin mijloacele heraldicii. Este o opera]iuneasem\n\toare cu aceea a construirii unui „brand”. Folosirea limbajului

vizual, simbolic, pentru identificarea localit\]ilor este [i o practic\ foartemodern\.

Ora[ele care de]in o stem\ str\veche (concedat\ sau autoconferit\),creatoare de tradi]ie, trebuie s\ o p\streze ca atare. Vechiul simbol vor-

be[te de actul întemeierii, de începuturi, de patronul sau protectorul ora[u-lui, de un fapt istoric memorabil. Heraldica pre]uie[te statornicia [i conti-nuitatea, valorificând zestrea simbolic\ a ora[elor respective 2. Înnoirilenejustificate nu sunt binevenite. În principiu, stemele nu evolueaz\. Suntcu atât mai valoroase cu cât sunt mai vechi [i mai simple.

Stema unui ora[ vorbe[te de autonomia local\, de dreptul cet\]enilor de a-[i alege singuri conducerea [i de dreptul de autoguvernare al ora[elor.Stemele au valoare juridic\, reprezentarea lor pe sigilii sau în antetul do-cumentelor oficiale emise de Prim\ria unui ora[ având calitatea de a valida,de a autentifica actele respective. Nu este corect ca în sigiliile autorit\]ilor locale alese s\ fie folosit\ stema de stat.

1 {tefan S. Gorovei, Mic îndreptar de heraldic\ (nu numai) ie[ean\ , în ArhGen, IV(IX), 1997, 1-2, pp. 305-339.

2 Ibidem, pp. 314-316.



55Stema Municipiului Ia[i

*Ora[ul Ia[i, atestat la 1408, dobândise un statut urban înc\ de la înce-

putul secolului al XIV-lea. Documentele men]ioneaz\ existen]a unei con-duceri proprii a urbei, format\ din [oltuzi [i pârgari, înc\ din secolul al XVI-lea.Terminologia german\ a organelor de conducere aminte[te de ora[eleoccidentale care se bucurau de libert\]ile garantate de dreptul de Magde-

burg. Simplul fapt c\ autorit\]ile or\[ene[ti foloseau un sigiliu pentru au-tentificarea actelor pe care le emiteau nu era doar o întâmplare. Dreptul dea folosi un sigiliu propriu era un privilegiu concedat (sau acceptat) deautoritatea suprem\ a statului, Domnia. Prin aceasta, se recuno[tea auto-nomia ora[elor [i dreptul lor de a avea organe de conducere proprii, alesede ob[tea or\[enilor. Pentru Ia[i s-au p\strat impresiuni ale sigiliului propriuîncepând cu anul 1602; folosirea sigiliului or\[enesc trebuie s\ fi fost îns\mult mai veche, probabil înc\ din veacul al XV-lea. Patrupedul din impre-siunile sigilare ale ora[ului Ia[i avea un caracter emblematic, nefiind re-

prezentat într-un scut. Secolul al XIX-lea a fost decisiv în heraldizareaînsemnelor ora[ului capital\. Anul 1834 a adus prima reprezentare a ste-mei într-un scut, iar anul 1851 a impus un alt simbol al ora[ului: turnulr oman. Aceasta era zestrea heraldic\ a Ia[ilor care trebuia valorificat\ într-oconstruc]ie sintetic\, în conformitate cu legile heraldicii.

Între 1921 [i 1939 a func]ionat Comisia Consultativ\ de Heraldic\, in-stitu]ie care a fixat un set de reguli [i a elaborat steme pentru toate ora[ele[i jude]ele României întregite. Comisia Na]ional\ de Heraldic\, Genealo-gie [i Sigilografie a Academiei Române, abilitat\ cu reglementarea aces-tor chestiuni, dup\ 1993, din respect pentru tradi]ie, a p\strat majoritateareglement\rilor interbelice. Astfel, forma scutului [i atributele exterioareale acestuia au r\mas cele stabilite `n 1921. Scutul stemei, de form\unic\3, este de tip „antic”, provenind de la începuturile heraldicii, din se-colele XI-XIV. Propor]iile sale sunt fixe [i nu pot fi modificate. Spre deo-sebire de stemele jude]ene, cele de localit\]i sunt timbrate de coroane mu-rale de argint, cu un num\r variabil de turnuri (trei pentru statutul de ora[,

cinci pentru ora[ele re[edin]\ de jude] [i [apte turnuri pentru municipii)4.Din aceea[i tradi]ie interbelic\ a fost preluat\ [i ideea ca stemele vechilor capitale ale principatelor române[ti s\ poarte în cre[tet (cimier ) însemnulmedieval al ]\rii c\reia i-a servit drept cetate de scaun.

3 Maria Dogaru, O problem\ de mare actualitate: noile steme de jude]e [i ora[e. Opinii

[i preciz\ri, în RA, LXXI, vol. LVI, 1993, nr. 3, pp. 263-264.4 Ibidem, p. 264.



56 SORIN IFTIMI

În 1930, Comisia a elaborat stema ora[ului Ia[i, aflat\ în vigoare [iast\zi. Descrierea acesteia, în limbajul tehnic al heraldicii, se poate faceastfel: „În scut antic, pe câmp ro[u, o cetate crenelat\ de argint, având peflancuri dou\ turnule]e rotunde – pe a c\ror acoperi[uri conice se afl\ câteo cruce cu bra]e egale – iar în centru un turn p\trat, mai înalt, cu poarta [iferestrele închise. Peste tot, în ecuson ro[u, un cal galopând spre dreaptaheraldic\, având deasupra o coroan\ deschis\, de aur. Scutul este timbratde o coroan\ mural\ de argint, cu [apte turnuri, din care iese capul de bour,al c\rui gât este terminat în form\ de lambrechini”5 (fig. 38, 39). La 15

5 Descrierea original\, din 1930, este urm\toarea: „Pe scut ro[u o cetate crenelat\, deargint, cu dou\ turnule]e rotunde [i cu un turn p\trat, înalt, la mijloc, poarta [i ferestreleînchise. Peste tot, în scut ro[u, un cal negru în goan\ spre dreapta, având deasupra coroa-na voievodal\ de aur. Scutul timbrat de o coroan\ mural\ cu [apte turnuri, din care iesecapul de bour, negru al Moldovei, cu steaua de aur între coarne. Simbolizeaz\ vecheacetate de scaun a Ia[ilor” (MO, nr. 171 din 2 august 1930, p. 6287). O alt\ descriere a ste-

mei Ia[ilor a formulat Maria Dogaru în 1994: „În scut triunghiular, pe câmp ro[u, o cetatecrenelat\ de argint, având lateral dou\ turnule]e rotunde, iar în centru – unul p\trat, maiînalt, cu poart\ [i ferestre închise; peste tot în scut ro[u, un cal negru galopând spredreapta [i înso]it, în cantonul stâng superior, de o coroan\ deschis\ de aur. Scutul estetimbrat de o coroan\ mural\ de argint, format\ din [apte turnuri, din care iese capul de

bour redat cu gât cu tot. Semnifica]ia: Construc]ia aminte[te Ia[ul ca veche cetate descaun a Moldovei, iar stema Moldovei plasat\ în vârful coroanei murale atest\ faptul c\urbea a fost capital\ a acestui principat. Calul este preluat din stema jude]ului a c\rui ca-

pital\ este ora[ul Ia[i.” (Maria Dogaru, Din Heraldica României (Album), Bucure[ti,1994, p. 124 [i pl. LI, fig. 215).

Fig. 38 Fig. 39




iulie 1994, Consiliul Municipal Ia[i a acceptat revenirea (cu neînsemnatemodific\ri) la stema folosit\ în perioada interbelic\6.

Dosarul constituit `n 1930 pentru aprobarea stemei ora[ului Ia[i estefoarte sumar 7. Nu se poate [ti exact ce documenta]ie a stat la baza alc\tu-irii noii steme [i nici cum s-a ajuns la actuala formul\ grafic\8. Pe bazacunoa[terii evolu]iei anterioare a simbolurilor ora[ului Ia[i este posibil\r econstituirea modelelor folosite [i se poate determina semnifica]ia fiec\ruielement în parte (aspect expediat cât se poate de formal în descrierea stemei).

Turnul roman aflat de opt decenii în stemaora[ului Ia[i a fost înlocuit acum de ima-ginea por]ii Cur]ii domne[ti. În heraldic\, unzid flancat de dou\ turnuri rotunde, str\punsde o intrare, reprezint\ nu o poart\, ci o cetateîntreag\, sau un castel 9. Cetatea din stemaIa[ilor nu este o inova]ie a Comisiei de la 1930.Imaginea ei este inspirat\ din aceea a turnu-lui Por]ii Domne[ti, a[a cum apare aceasta pesigiliul datat 1782 (fig. 40). Ea se raporteaz\la un model concret mai vechi, dar pierdedin vedere ideea turnului rotund, ca simbol

al originilor romane ale urbei. Transformarea turnului roman în cetate poate fi surprins\ pe drapelul ora[ului Ia[i, anterior anului 1870 (fig. 51), precum [i pe stema neoficial\ a ora[ului de pe reversul medaliei din 1896, b\tut\ cu prilejul inaugur\rii Teatrului Na]ional din Ia[i (fig. 74)10. Chiar [i

6 {tefan S.Gorovei, Mic îndreptar , p. 325. Vezi [i articolele din presa local\: „Moni-torul”, din 2 februarie, 7 [i 11 aprilie, 5, 8, 15 [i 16 iulie 1994; „Evenimentul”, din 5 [i 16iulie 1994; „Opinia”, din 15 iulie 1994.

7 DANIC, Bucure[ti, Comisia Consultativ\ de Heraldic\, dosar 37 (include [i stemelecelorlalte ora[e din jude]ul Ia[i); Maria Dogaru, Din Heraldica României, Bucure[ti,1994, pp. 123-124.

8 Probabil c\ sursa principal\ pentru evolu]ia simbolurilor Ia[ilor a fost lucrarea lui

N.A. Bogdan, Ora[ul Ia[i, ed. II, 1913.9 Marcel Sturdza-S\uce[ti, Heraldica. Tratat tehnic, Bucure[ti, 1974, p. 94.10 Dan Cernovodeanu, {tiin]a [i arta heraldic\ în România, 1977, p. 519, fig. 5;

Andone Cump\tescu, O istorie a Ia[ului în imagini medalistice, Ia[i, 2004, p. 116, fig.124av [i 124rv; idem, Fra]ii {araga, Nicolae Sternberg, Celesti Fabio [i crea]ia medalis-

tic\ ie[ean\ la sfâr[itul secolului al XIX-lea [i începutul secolului al XX-lea , în „Colec-]ionarul român”, nr. 4, din 6.05.2006, p. 20. Stema a fost reluat\, la dimensiuni mai re-duse, [i pe reversul medaliei inaugur\rii Abatorului din Ia[i (1897). Autorul ambelor me-dalii este Nicolae Stemberg.

Fig. 40



58 SORIN IFTIMI

pe sigiliul St\rii Civile p\strat la Ar-hivele Na]ionale Ia[i se poate remarcaaceast\ evolu]ie11 (fig. 41).

Crucile amplasate pe acoperi[u-rile turnurilor laterale reprezint\ sin-gurul element nou fa]\ de variantainterbelic\ a stemei. Acestea pot fi jus-tificate de existen]a a dou\ paraclise înincinta Cur]ii domne[ti din Ia[i: „Bise-rica de pe Poart\” [i „Biserica despreDoamna”. Cele dou\ cruci au fost ad\u-gate la solicitarea Prim\riei, în bazaunei recomand\ri discutabile, potrivit

c\reia „noile steme nu pot fi, în general, doar copii ale vechilor reprezen-t\ri; a copia înseamn\ a sc\dea valoarea blazonului respectiv”12. Or, dimpo-triv\, în heraldic\ valoarea unei steme cre[te atunci când ea r\mâne ne-schimbat\ vreme de secole.

Ideea de a introduce în stem\ un ecuson central, situat deasupra intr\riiîn cetate, cu stema medieval\ a Ia[ilor a fost o formul\ grafic\ interesant\,legând organic dou\ tradi]ii heraldice distincte. Ecusonul apare atât ca un

„peste tot”, cât [i ca o stem\ a cet\]ii reprezentate în stem\. În „inima”scutului erau amplasate, potrivit tradi]iei, stemele mai valoroase, prinvechime [i rang.

Calul din stem\, înf\]i[at în galop, are o pozi]ie natural\, neheraldic\. Sursade inspira]ie poate fi identificat\ în pecetea ]inutului Ia[i de la 1828 (fig. 42),

11 DJANI, Sigilii, nr. 1202.12 Maria Dogaru, O problem\ de mare actualitate: noile steme de jude]e [i ora[e. Opini i

[i preciz\ri, în RA, LXXI, vol. LVI, 1993, 3, p. 263.

Fig. 41 Fig. 42

Fig. 40




precum [i din primul sigiliu al Eforiei Ia[ilor, de la 1834 (fig. 24, 25)13. Însigiliile ora[ului, începând din veacul al XVII-lea, patrupedul este înf\]i[at„trecând”. În pu]ine imagini din secolul al XIX-lea calul are piciorul dreptridicat, în acord cu canoanele heraldice.

Culoarea neagr\ a calului a fost luat\ ca atare, fiind considerat\ unelement specific pentru ora[ul Ia[i (spre deosebire de calul alb din stema

jude]ului), un dat ce trebuie p\strat f\r\ a fi explicat. Nu exist\ îns\ oveche reprezentare policrom\ sau cu indica]ii de culoare, care s\ stea la

baza acestei op]iuni. Doar `n sigiliul din 1862, gravat ca o [tampil\, special

pentru a fi aplicat pe hârtie, calul are culoarea neagr\ (datorat\ tehnicii încare a fost conceput) (fig. 43). În realitate, culoarea neagr\ a calului a fostdat\ de uz, f\r\ a avea vreo semnifica]ie special\; stema era utilizat\ maiales la dimensiuni reduse, în antetul documentelor emise de Prim\ria Ia[i,în variant\ alb-negru; pentru culoarea ro[ie s-au folosit ha[urile verticale,îns\ numai în scutul mare, nu [i în ecusonul central.

Fa]\ de stema sigilar\ din 1834, în care calului îi erarezervat\ o jum\tate din scut, în noua stem\, prin inclu-derea în ecuson, calul beneficiaz\ de doar a noua partedin aceea[i suprafa]\. În aceste condi]ii, el ajunge s\ fiereprezentat la dimensiuni de doar câ]iva milimetri. Dac\ar fi fost desenat alb, având creionat doar un contur sub-]ire, calul ar fi devenit ilizibil. Dimensiunile reduse auimpus culoarea neagr\. În actuala formul\, tocmai ele-mentul cel mai vechi al stemei risc\ s\ devin\ invizibil,

de[i este amplasat într-un loc de onoare. Din acest punct de vedere, vari-anta grafic\ a stemei elaborat\ `n 1930, gândit\ la dimensiuni mai mari [iîn variant\ color, î[i arat\ [i inconvenientele. Acest fapt se observ\ [i dinreprezentarea stemei ora[ului Ia[i în Enciclopedia României, patronat\ deregele Carol II, unde calul din ecuson este ilizibil (fig. 44).

Calul negru pe câmp ro[u înseamn\ îns\ aplicarea de culoare pe cu-

loare, ceea o contravine uneia din regulile de baz\ ale heraldicii. Doar dac\ descriem calul ca fiind „de culoare natural\” putem ocoli acest in-convenient. Este adev\rat c\ în heraldica noastr\ aceasta este o solu]ieadmis\, constituind chiar o tradi]ie (stemele Ghica, Moruzi aveau acvilenegre pe ro[u). Un alt motiv pentru care a fost aleas\ culoarea neagr\ ar

13 Gh. Ungureanu, Sigiliul ora[ului Ia[i în secolul al XX-lea, în RA, IX, 1966, nr. 2, p. 94.

Fig. 44



60 SORIN IFTIMI

putea fi faptul c\ în cimierul stemei se afla capul de bour, pentru care sealesese deja aceast\ solu]ie cromatic\. Altfel, ambele elemente de natur\animal\ erau reprezentate prin acela[i smal] heraldic.

Calul negru pe câmp ro[u este o excep]ie heraldic\ nesus]inut\ isto-rice[te. Cele dou\ culori nu realizeaz\ un contrast suficient pentru o re-

prezentare clar\, cu bun\ vizibilitate. Uzul ultimilor ani a impus solu]iacalului alb, ca modificare necesar\ pentru claritatea stemei în reprezen-t\rile policrome. Aceea[i „corectur\”, dictat\ de uz, este frecvent întâlnit\[i în stema ]\rii, unde capul de bour nu este înf\]i[at negru pe câmp ro[u,

a[a cum st\ scris în descrierea oficial\, ci de argint pe fond ro[u. O alt\ po-sibilitate, în cazul în care se dore[te p\strarea calului negru, este ca ecusonulcentral s\ nu mai fie ro[u, ci de argint (a[a cum apare pe tramvaiele primi-te din Elve]ia, al\turi de stema ora[ului Berna).

Coroana mural\ cu [apte turnuri indic\ rangul de „municipiu” al Ia-[ilor. Aceast\ regul\ a fost introdus\ în perioada interbelic\, pentru ora[elecare aveau atunci acest titlu onorific. În cazul ora[ului Ia[i, coroana mu-ral\ apare în desenele lui Gheorghe Asachi, când timbra obeliscul (1851),dar [i în sigiliile ora[ului de la 1872, când avea trei turnule]e.

Capul de bour cu lambrechini marcheaz\ statutul de fost\ capital\ al

ora[ului Ia[i. Capul de bour a fost foarte frecvent folosit în stema ora[ului.Pecetea Palatului Domnesc din 1840 reprezint\ un turn având deasupra

por]ii de intrare un cap de bour, f\r\ nici un scut heraldic. Asachi înf\]i[acapul de bour pe baniera care bro[a peste obeliscul antic (ca însemn alLegiunii a XIII-a Iassiensis). În proiectul lui Gheorghe S\ulescu, acela[icap de bour surmonta turnul din stem\ (1851). A[a avea s\ fie înf\]i[at însigilii, pân\ la unirea din 1859, când a fost înl\turat, fiind considerat unsimbol provincial, opus ideii de unitate na]ional\. La 1930, într-o atmos-fer\ istoric\ mai relaxat\, capul de bour al Moldovei revenea în stema fos-tei capitale. A fost preferat\ varianta cu lambrechini, care s-a p\strat pe o

piatr\ cu inscrip]ie din 1476, de la Cetatea Alb\, amintind de zidirea por]iicelei mari a cet\]ii14 (fig. 46). O imagine asem\n\toare se afl\ pe un Te-

traevangheliar din 1502, d\ruit de {tefan cel Mare m\n\stirii Zografu dela Muntele Athos (fig. 45)15. Dac\ prima reprezentare nu are indica]ii cro-matice, a doua, cea din manuscris, este aurie.

14 Dan Cernovodeanu, {tiin]a [i arta heraldic\ în România, p. 285, fig. 1.15 Ibidem, p. 283, fig. 6.




*Pentru alc\tuirea stemei Ia[ilor, Comisia interbelic\ ar fi putut s\ ia în

considerare înc\ un element: faptul c\ ora[ul, a fost decorat cu înalte ordinede r\zboi franceze [i italiene, pentru rezisten]a sa eroic\ din anii 1917-1918.Dac\ stema ora[ului ar fi fost alc\tuit\ nu în 1930, ci imediat dup\ 1921,dac\ elaborarea sa se f\cea nu la Bucure[ti, ci la Ia[i, este probabil ca acestaspect s\ fi fost luat în considerare. Comisia a mai f\cut acest lucru pentrustema ora[ului Giurgiu, în care are inclus\, în insi]iune, decora]ia francez\„Croix de guerre”, pe câmp verde (culoarea panglicii acestui ordin), evocândmeritul ora[ului, recunoscut pe plan european, în timpul primului r\zboimondial (fig. 47)16.

Ora[ul Ia[i a fost onorat cu diverse ordine str\ine în 1919. Acestea au fostconferite, probabil, drapelului ora[ului Ia[i, „capitala rezisten]ei pân\ lacap\t”. Nu se cunosc suficiente detalii despre acest episod. Arhivele ie[ene

p\streaz\ îns\ o fotografie de la ceremonia respectiv\, în care sunt înf\]i-[a]i generalul italian Badoglio [i ambasadorul Fran]ei în România17 (fig. 48).

16 Vezi Maria Dogaru, Din heraldica României, 1994, p. 159 [i plan[a LXXXVI, fig. 355.17 ANI, Stampe [i fotografii, 1324/66.

Fig. 45 Fig. 46



62 SORIN IFTIMI

Se mai p\streaz\ o adres\, primarului ora[ului Ia[i (cca.1922), c\tre „mon general”, Henry Berthelot, mul]umind

pre[edintelui Republicii Franceze pentru c\ a acordatora[ului Ia[i decora]ia La Croix de guerre18. Imagineaacestei decora]ii franceze mai poate fi v\zut\, la Ia[i, peMonumentul eroilor francezi de la Cimitirul „Eternitatea”[i pe bustul generalului Berthelot, aflat în spatele Teatru-lui Na]ional.

Ast\zi este tardiv ca stema ora[ului Ia[i s\ includ\, înmod oficial, asemenea decora]ii. În variante neoficialeale stemei, care pot dezvolta liber decora]iunile exterioareale scutului, asemenea ordine vor putea fi atârnate în

partea inferioar\ a acestuia.

Fig. 48

18 ANI, Documente, 342/179.

Fig. 47



63Un drapel al ora[ului Ia[i din secolul al XIX-lea

Un drapel al ora[ului Ia[idin secolul al XIX-lea

Ora[ele române[ti, cu un alt statut decât cele din Occident, nu au avutdrapele proprii pân\ în secolul al XIX-lea. În epoca medieval\, la diverseceremonii, ob[tea or\[enilor era reprezentat\ de steagurile (prapurile)reunite ale breslelor din târgul respectiv, ce se p\strau în bisericile pe careacestea le aveau în grij\.

Acum, când ora[ul Ia[i dore[te s\ î[i constituie un drapel propriu, casimbol al autonomiei sale administrative, orice vechi steag, ce ar puteaoferi suportul unei tradi]ii vexilologice a urbei, are o valoare nepre]uit\1.

Muzeul de Istorie a Moldovei, p\str\tor al memoriei cet\]ii, are încolec]iile sale un vechi drapel al ora[ului Ia[i. Este vorba despre un steag

tricolor vertical, din m\tase natural\, al c\rui contur este înt\rit cu o bordur\din fir metalic de culoare aurie. Dimensiunile flamurii sunt de 170x120 cm.Aceasta este fixat\ pe o travers\ cilindric\ din lemn (150 cm) [i putea fiatârnat\ de o hamp\ cu ajutorul unui [nur gros, lung de patru metri, împletitdin fire tricolore [i terminat cu doi ciucuri mari, din fir metalic auriu [i paiete.Piesa este catalogat\ ca f\când parte din Patrimoniul Cultural Na]ional.

1 Bibliografia dedicat\ drapelelor urbane din epoca modern\ este foarte redus\: MihaiG. Steph\nescu, Drapeaux militaires roumains du XIX siècle aux armoirie des district

set des villes, Braga (Portugalia), 1973, p. 469, Culegerea celui de-al XI-lea Congresinterna]ional de Genealogie [i Heraldic\ de la Liège, 29 mai – 2 iunie 1972; Dan Cerno-vodeanu, {tiin]a [i arta heraldic\ în România, Bucure[ti, 1977, p. 507, fig. 3 (steagulora[ului Foc[ani); fig. 4 (steagul ora[ului Craiova); p. 509, fig. 3 (steagul Agiei ora[uluiBucure[ti, 1822); idem, Drapelul armoriat al Craiovei, datând din prima jum\tate a se-

colului al XIX-lea, în RA, LXVII, 1991, vol. LIII, nr. 1, pp. 134-141; Anton D. Velcu,Andrei Potocki, Steagul Agiei din timpul domnitorului Grigore Dimitrie Ghica (1822-

1828), în „Buletinul Muzeului Militar Na]ional”, I, 1937, pp. 19-20; Mihai Oproiu, A

existat steagul Târgovi[tei?, în „Valachica”, IX, 1977, p. 529; Maria Radovici, Drapelele

g\rzilor civice din patrimoniul Muzeului Militar Na]ional , în „Revista Muzeului Militar Na]ional”, I, 1990, pp. 142-149.



64 SORIN IFTIMI

În registrul de inventar al Muzeului, la nr. 6256, este înregistrat „Stea-gul ora[ului Ia[i, din 1852”, men]ionându-se c\ obiectul a fost transferatde la Muzeul Unirii din Ia[i. Steagul a fost mo[tenit, probabil, de la mu-zeul organizat de Rudolf Su]u, care func]ionase anterior în aceea[i cl\direde pe strada L\pu[neanu.

Analizând diverse detalii ale acestui steag, se pot descifra ideile careau stat la baza întocmirii sale, putând fi surprinse, chiar, etape diferite deconcep]ie [i se poate propune o alt\ datare, mai corect\.

*1. Forma arhaizant\ a drapelului surprinde de la început, ea cores-

punzând banierelor medievale din Apus2. Într-o tipologie publicat\ de ge-neralul P.V. N\sturel, aceast\ form\, cu trei col]uri la baz\, era calificat\

drept tipic româneasc\ 3, aser]i-une ce ar trebui privit\ cu rezerve.Se poate presupune c\ sursa deinspira]ie, modelul acestui steag,este un binecunoscut prapur atri-

buit lui {tefan cel Mare, desco- perit la m\n\stirea Zografu de laMuntele Athos. Pe acel prapur

este reprezentat Sf=ntul Gheor-ghe, patronul Mitropoliei Mol-dovei (dar [i al m\n\stirii athoniteamintite), ecvestru, ucigând ba-laurul4. Acesta a fost consideratmult\ vreme ca fiind un drapelmilitar, de campanie. Dubla sasimbolistic\, religioas\ [i cava-lereasc\, specific medieval\, a re-zonat foarte bine cu spiritul ro-

2 Larousse du XX e siècle, A-C, Paris, 1924, p. 546, sub voce bannière , cu o schi]\.3 P.V. N\sturel, Steagul. Stema român\ , Bucure[ti, 1903, pp. 5-6.4 Ibidem, p. 4. Despre acest steag [i bibliografia care i-a fost consacrat\, vezi Petre {.

N\sturel, Mélanges roumano-athonites (I). IV. La bannière d’Etienne le Grand (1500) , înAIIX, XXVII, 1990, pp. 12-16; idem, Steagul „de lupt\” al lui {tefan cel Mare: prapur

bisericesc, sau prapur de icoan\?, în AP, I, 2005, nr. 1, pp. 47-52 (cu o fotografie). Refe-ririle sunt la cel\lalt steag de la Athos, de form\ dreptunghiular\, despre care se [tie sigur c\ a fost donat de {tefan cel Mare.

Fig. 49




mantic al epocii moderne (fig. 49). Faptul c\ forma acestui steag a fost preluat\, în secolul al XIX-lea, de unele drapele este dovedit [i de steaguldistrictului Dolj, datat în 18605. Între timp, a câ[tigat teren opinia conformc\reia doar unul dintre cele dou\ steaguri p\strate la Zografu a apar]inut

cu siguran]\ lui {tefan cel Mare; celde-al doilea, cu forma sa specific\,despre care am presupus c\ a servit camodel pentru drapelul ora[ului Ia[i, aapar]inut, probabil, unui alt donator.

Nu trebuie uitat faptul c\, în pro-iectele de stem\ concepute de Gheor-ghe Asachi pentru ora[ul Ia[i, pe cu-noscutul obelisc apare reprezentat undrapel banier\ având pe flamur\ in-scrip]ia „LEG. XIII” sau capul de bour ,considerat simbolul legiunii a XIII-a6,numite de el [i „Iassiensis”. {i acesta

putea consti tu i un model de urmat(fig. 50). Vezi [i fig. 12.

2. Tricolorul. Introducerea oficial\ a celor trei culori – ro[u, galben [i

albastru – în drapelul românesc s-a f\cut înainte de Unirea Principatelor,de la 1859, realizându-se mai întâi în }ara Româneasc\, pe 14 octombrie1834. La solicitarea domnului Alexandru Gr. Ghica, sultanul a încuviin]at,

printr-un hati[erif, steagul tricolor pentru armata valah\, culorile fiind dispuse orizontal, cu ro[ul deasupra7. Formula de ast\zi a tricolorului coin-cide cu cea adoptat\ în timpul Revolu]iei de la 1848, Guvernul provizoriude la Bucure[ti proclamându-l însemn na]ional, prin Decretul nr. 1, din 14iunie, în care se arat\ c\ drapelul ]\rii trebuie s\ aib\ „trei culori: albastru,galben [i ro[u”. O lun\ mai târziu, „v\zând c\ nu s-a în]eles cum trebuiescf\cute stindardele na]ionale”, Decretul nr. 252, din 13 iulie 1848, precizac\ „stindardele vor fi tricolore. Culorile sunt: albastru închis, galben des-

chis [i ro[u carmin”. Ele vor fi dispuse vertical [i vor fi aranjate în ordinea

5 RMM, seria Muzee, 1976, 4, coperta 4 (foto color).6 Cezar Bolliac ar\ta c\ aceasta este o eroare, în realitate Legiunea a XIII-a Gemina

având ca însemn un leu (O eroare istoric\ , în „Buciumulu”, I, 1863, nr. 66, din 27 iulie, p. 262).

7 „Buletinul”. Gazet\ Oficial\ a }\rii Române[ti, Bucure[ti, nr. 34, 15 octombrie 1834;„Anuarul Prin]ipatului }\rii Române[ti”, Bucure[ti, 1842, p. 118.

Fig. 50



66 SORIN IFTIMI

urm\toare: „lâng\ lemn vine albastru, apoi galben [i apoi ro[u fâlfâind”8.La 1852, în domnia lui Barbu {tirbei, a fost publicat un Album al O[tirei,în care tricolorul era dispus în benzi verticale (ca ast\zi), îns\ având cu-loarea ro[ie spre hamp\, nu cea albastr\9. Prin Constitu]ia din 1866 [i le-gea special\ din 1867 s-a revenit la varianta din 1848 a drapelului, cu al-

bastrul lâng\ hamp\10.În Moldova îns\, pân\ la Unirea din 1859 nu a fost adoptat oficial nici

un drapel tricolor, în uz r\mânând cele bicolore, ro[u-albastru, în diferiteformule grafice. Prim\ria ora[ului-capital\ nu putea avea un drapel tri-

color înainte de Unire. Deci, drapelul p\strat la Muzeul de Istorie a Moldo-vei din Ia[i nu poate s\ dateze din 1852, cum este consemnat în registrulde inventar. La baza acestei dat\ri inexacte a stat, desigur, reprezentareaamintit\ din Albumul O[tirei, valabil\ pentru Muntenia, dar nu [i pentruMoldova. Trebuie observat c\ forma de banier\ permite un interesant jocîntre cele dou\ variante de dispunere a tricolorului, vertical [i orizontal, înfunc]ie de modul în care este privit: dac\ ne raport\m la traversa de lemn,avem un tricolor cu benzi orizontale, amintind de forma veche; pozi]ia deetalare ofer\ îns\ o dispunere vertical\ a culorilor, ca la tricolorul actual.Pe fa]a flamurei culorile sunt dispuse albastru – galben – ro[u, iar pe verso

dispunerea este ro[u – galben – albastru.3. Scutul stemei. În pece]ile medievale ale ora[ului Ia[i, din secolele

XVII-XVIII, scutul lipsea, fapt care arat\ o stem\ nematurizat\ heraldic.Dup\ Regulamentul Organic (1834), Agia [i apoi Consiliul Or\[enesc ( Eforia)avea stema sigilar\ încadrat\ într-un scut de tip „francez modern” (cu vârfulîn acolad\). Scutul con]inea stema Moldovei [i pe aceea a familiei domni-toare Sturdza (un leu)11. Sigiliile din 1851 [i 1859 au renun]at la scut12.Abia dup\ 1876 a fost reluat acela[i scut în acolad\, men]inut [i în varianteledin 1873 [i 188213. Ha[urile orizontale din interiorul scutului (1872 [i 1873),interpretate prin prisma limbajului heraldic, reprezint\, conven]ional, cu-

loarea albastr\. Sigiliul din 1882 a renun]at la aceste ha[uri.

8 Anul 1848 în Principatele Române, I, Bucure[ti, 1902, p. 567; vol. II, p. 477.9 P.V. N\sturel, op. cit., p. 80.10 Ibidem, pp. 71, 92-93, 95. Regula s-a impus cu greutate, mult\ vreme coexistând

drapelele vechi cu cele noi.11 Gh. Ungureanu, Sigiliul ora[ului Ia[i în secolul al XIX-lea, în RA, 1966, 2, pp. 86, 89.12 Ibidem, pp. 92, 93, 97 (foto).13 Ibidem, pp. 98-99 (foto).




Tricolorul în benzi orizontale este ca-racteristic primei vârste a acestui simbolna]ional. El nu a fost reprezentat niciodat\în scut. Dup\ Unirea din 1859, principeledomnitor Alexandru Ioan Cuza a adoptat,ca blazon personal, scutul tricolor (cu bandaro[ie deasupra, în [ef ), derivat din însem-nele de stat14. Scutul tricolor nu a fost spe-cific doar Ia[ilor, legea din 1867 prev\zândacest element pentru toate ora[ele, îns\ cu

banda albastr\ deasupra15 (fig. 51).Bordura aurie îngustat\ a scutului o în-

tâlnim, realizat\ identic, în stema ora[uluiFoc[ani, din 186716.

Legea din 1872, pentru fixarea armo-ariilor oficiale ale României, cu referire ladrapele, înlocuia scutul francez cu un scut de tip german17. Acest nou scuta fost folosit de {tefan D. Grecianu, la 1900, în proiectele de steme ale

jude]elor, câmpul scuturilor fiind, de asemenea tricolor, dar cu culorilea[ezate orizontal (în pal )18.

4. Turnul. În 1851 a fost aprobat proiectul de stem\ propus de Gheor-ghe S\ulescu, în care ap\rea, pentru prima dat\, un turn roman, cu sigla„L.I.”, adic\ Legio Iassiensis, pretinsa legiune roman\ cantonat\ pe loculactualului ora[. {i pentru Mihail Kog\lniceanu turnul „roman” avea „anticainscrip]iune Municipium Iassiorum (...), marca doveditoare a antichit\]ii”ora[ului Ia[i19.

14 Cf. Dan Cernovodeanu, {tiin]a [i arta heraldic\ în România, Bucure[ti, 1977, p. 125,text [i nota 109. {i stema Bucure[tilor, din 1867, avea drept suport un scut tricolor, în

benzi orizontale, asem\n\tor celui din stema Ia[ilor. Pentru însemnele heraldice ale luiCuza vod\, vezi I.N. M\nescu, O stem\ necunoscut\ a lui Alexandru Ioan Cuza, în volu-

mul Studii privitoare la unirea principatelor , Bucure[ti, 1960, pp. 517-523; Sorin Iftimi, Reprezent\ri heraldice privitoare la Cuza Vod\ [i apropia]ii s\i aflate în muzeele ie[ene,în volumul Unirea Principatelor. Momente, fapte, protagoni[ti, editat de Dumitru Iv\-nescu, Ia[i, 2005, pp. 147-169.

15 P.V. N\sturel, op. cit., p. 100.16 Dan Cernovodeanu, op. cit., p. 507, fig. 3.17 {tefan D. Grecianu, Eraldica Român\ , Bucure[ti, 1900, pp. 44-70.18 Ibidem, pp. 144-151.19 Gh. Ungureanu, op. cit., pp. 94, 98.

Fig. 51



68 SORIN IFTIMI

Aceea[i concep]ie este întâlnit\ [i în raportul Comisiei, care stabilea, prin decretul din 11 decembrie 1864, armele celor dou\ capitale, stemelefiind a[ezate pe scutul tricolor al lui Cuza20. Bucure[tii, având în stem\ peSf=ntul Dumitru Basarabov, protectorul ora[ului, ale c\rui moa[te ledobândise abia la sfâr[itul veacului al XVIII-lea, putea s\ fie invidios înfa]a venerabilei steme antice a Ia[ilor. Pe drapel, turnul simplu este înlo-cuit de o construc]ie mai elaborat\, care seam\n\ deja cu poarta uneicet\]i. În limbaj heraldic, poarta, str\juit\ de cele dou\ turnule]e, se defi-ne[te chiar ca o „cetate”. Este o imagine care a inspirat stema Ia[ilor dinmedalia de la 1896, b\tut\ cu prilejul inaugur\rii Teatrului Na]ional, pre-cum [i pe aceea din sigiliul St\rii civile. Toate aceste reprezent\ri fac partedin „genealogia” cet\]ii din stema ora[ului Ia[i, stabilit\ la 1930, de Comisia

Na]ional\ de Heraldic\, stem\ aflat\ în vigoare [i ast\zi.5. Capul de bour figurat pe scut, deasupra turnului, pe câmp ro[u, în

acord cu tradi]ia, nu era, pentru oamenii epocii, o simbolizare a legendeimedievale a „desc\lecatului” Moldovei de c\tre Drago[ vod\ (cum am puteacrede ast\zi), ci avea la baz\ teza principelui Dimitrie Cantemir privitoarela „primul desc\lecat”, cel al romanilor. Gheorghe S\ulescu, semnatarul

proiectului de stem\ a ora[ului Ia[i de la 1851, f\cuse chiar s\p\turi arheo-logice lâng\ Gala]i, la „Ghertina” (Barbo[i), a[ezare identificat\ de el cu

C aput Bovis, dup\ o teracot\ roman\ cu reprezentarea unui cap de bou des-coperit\ acolo.

Anterior, la 1833, Gheorghe Asachi încercase s\ impun\ capul de zimbrusimplu – care era stema Moldovei – [i ca stem\ a ora[ului-capital\, tip\-r ind un astfel de model pe buletinele de vot ale alegerilor pentru primul SfatMunicipal al Ia[ilor, ales conform prevederilor Regulamentului Organic21.Aceast\ inten]ie, de a folosi pentru capital\ stema ]\rii, era un reflex alheraldicii ruse[ti22, ]ar\ pentru care Asachi, asemeni multora din genera]ialui, a sim]it o simpatie deosebit\. Aceast\ ini]iativ\ a sa nu a reu[it s\ seimpun\. Capul de bour dispus în capul scutului („[ef”) pe câmp ro[u amin-

te[te [i de modul în care acest simbol a fost introdus în stemele lui Mihailvod\ Sturdza.

20 {tefan D. Grecianu, op. cit., pp. 141-142. Nu credem c\ stema de pe drapel poatedata chiar din 1864-1865, deoarece realizarea sa grafic\ este foarte diferit\ de cea din

proiectul legislativ.21 Gh. Ungureanu, op. cit., p. 86 (foto).22 Cf. Silviu Tabac, Heraldica teritorial\ a Basarabiei [i Transnistriei, Chi[in\u,

1998, p. 58.




În 1851, capul de zimbru apare în sigiliile ora[ului Ia[i, timbrând turnul.Din 1859, odat\ cu Unirea Principatelor, s-a renun]at definitiv la acestsimbol.

6. Coroana deschis\, voievodal\, figura în exerga pece]ilor medievaleale ora[ului Ia[i (sec. al XVII-lea)23. O coroan\ închis\, asem\n\toare cucea care timbreaz\ scutul de pe drapel, nu întâlnim decât pe sigiliul din1840 al Eforiei ora[ului Ia[i. În perioada 1851-1864, în stema sigilar\ aIa[ilor nu mai apare nici un fel de coroan\, aceasta putând fi reîntâlnit\ înstemele din antetul actelor oficiale ale Prim\riei, în variantele din 1864 [i

187124

. {tefan D. Grecianu argumenta, în spirit „latinist”, prezen]a coroa-nei închise în stema ora[ului Ia[i, în leg\tur\ cu decretul din 1864, privitor la stemele celor dou\ capitale. El considera aceast\ coroan\ drept „oamintire istoric\, c\ a fost odinioar\ antica cetate din timpi îndep\rta]i a

poporenilor zis Iassiorum [i c\ avea pe atunci coroan\ regal\ a aceluivechi popor, locuitor în aceste p\r]i ale ]\rii noastre”25.

Legea din 1866 privitoare la organizarea G\rzilor Civice, descriinddrapelele acestora, stabilea ca scuturile cu stemele ora[elor s\ fie timbratede o coroan\ mural\ cu cinci turnuri26. În sigiliile din anii 1872, 1873 [i1882 a fost adoptat\ aceea[i coroan\ mural\ ca timbru al scutului, un altelement de inspira]ie roman\, antic\, foarte r\spândit în heraldica munici-

pal\ occidental\.7. Delfinii, supor]ii scutului, considera]i în epoc\ „simbolul por]ilor

maritime ale Moldovei”, în ciuda aparen]elor, nu pot ajuta prea mult ladatarea stemei de pe steagul ora[ului, ei având o existen]\ îndelungat\,între 1833 [i 193027.

Dac\ punem delfinii în leg\tur\ cu ie[irea Moldovei la Mare, acestfapt nu are suport în realitatea istoric\ decât între anii 1856 [i 1878. Se [tiec\, dup\ r\zboiul Crimeii, Puterile europene, dorind s\ îndep\rteze Rusiade la gurile Dun\rii, au înapoiat Moldovei un teritoriu pierdut înc\ din

23 Sorin Iftimi, Vechi pece]i ale târgului Ia[ilor , în AIIX, 1993, 1993, pp. 420-434.24 Cf. Dan Cernovodeanu, op. cit., p. 519, fig. 2, 3.25 {tefan D. Grecianu, op. cit., p. 142.26 Gh. Vasilescu, Contribu]ii la istoricul G\rzilor Civice din Bucure[ti, în „Muzeul de

Istorie Militar\”, Bucure[ti, I, 1964, p. 192.27 Cf. Sorin Iftimi, Dimitrie Cantemir [i „delfinii” din stema Moldovei (dou\ ipoteze),

în ArhGen, IV (IX), 1997, 1-2, pp. 285-295; Octavian Iliescu, Les armoires de la ville

d’Asprokastron et leur origine byzantine, în „Études byzantines et post-byzantines”,Bucure[ti-Cluj, 1991, 2, pp. 151-164.



70 SORIN IFTIMI

veacurile XV-XVI (]inuturile Cahul, Ismail [i Bolgrad). Aceast\ fâ[ie de p\mânt din sudul Basarabiei a continuat s\ fie singura ie[ire la mare [idup\ ce, în 1859, Moldova s-a unit cu Muntenia, formând nucleul statuluiromân modern. Abia dup\ R\zboiul de Independen]\ din 1877-1878, Rusia,victorioas\ împotriva Imperiului otoman, a ocupat din nou acest teritoriu,oferind în schimb României, fostul aliat, Dobrogea, proasp\t eliberat\ desub turci. Aceast\ nou\ ie[ire la mare urma s\ fie, dup\ expresia lui MihailKog\lniceanu, „pl\mânul prin care ]ara va respira”. Noul teritoriu a fostreprezentat în stema României, dup\ 1878, prin doi delfini. Povestea delfi-

nilor din stema Moldovei avea deja o tradi]ie de jum\tate de secol [i fuseseconstruit\ pe alte baze istorice.Legea din 1866, referitoare la drapelele g\rzilor civice, prevedea ca

scuturile cu stemele or\[ene[ti s\ fie amplasate pe banda galben\ a tricolo-rului, f\r\ a mai fi flancate de delfini28.

8. Deviza de sub scut ofer\ argumente pentru o datare mai târzie adrapelului. Amintita lege din 1867 prevedea, pentru toate stemele deora[e, ca sub scut, pe o e[arf\ albastr\, tivit\ cu ro[u, s\ figureze deviza„PATRIA {I DREPTUL MEU”, scris\ cu litere de aur 29. În cazul de fa]\,tivul ro[u a fost înlocuit cu o bordur\ aurie, îndep\rtându-se astfel de la

prevederile legii.*

A trecut neobservat\ reprezentarea drapelului ora[ului Ia[i de pe basore-lieful statuii lui Mihail Kog\lniceanu din fa]a Universit\]ii ie[ene. Statuiaa fost realizat\ de sculptorul florentin Raffaello Romanelli, la 1911. Ba-sorelieful de pe soclu, ce înf\]i[eaz\ ceremonia inaugur\rii Universit\]idin Ia[i la 1864 nu este semnat, dar se [tie c\ este opera lui Wladimir Hegel30 (fig. 52). În partea dreapt\ a imaginii pot fi observate, în planulîndep\rtat, cele trei drapele ale facult\]ilor care alc\tuiau Universitatea la1864. În stânga, de asemenea în planul îndep\rtat, se observ\ drapelul ora-[ului Ia[i, realizat sub form\ de banier\, cu o travers\ orizontal\ [i o hamp\de sus]inere, asemenea steagului de la Muzeu. Câteva detalii sunt diferitede modelul analizat mai sus. Nu se observ\ partea inferioar\ a banierei,

28 Gh. Vasilescu, op. cit., p. 192.29 P.V. N\sturel, op. cit., pp. 101-102; cf. [i p. 202, nota 1. Vezi [i Maria Dogaru, Devi-

zele în heraldica româneasc\ , în RA, 1992, 2, p. 205.30 Georgeta Podoleanu, Sculptorul Raffaello Romanelli [i ora[ul Ia[i , în IN (s.n.), 1995,

I, p. 99.




pentru a-i putea descrie forma. Nu este marcat\ nici împ\r]irea tripartit\ aflamurei, dar nu trebuie s\ cerem asemenea performan]e de la un basorelief.Delfinii ce flancheaz\ scutul înc\rcat cu turnul roman sunt, la rândul lor,

inclu[i într-un al doilea scut, timbrat de

o coroan\ mural\ cu patru turnuri, pre-cum în heraldica francez\, [i nu de co-roana închis\, de aur. Sub scut se afl\inscrip]ionat numele ora[ului, în forma„JASSI”, caracteristic\ secolului al XIX-lea(fig. 53). De[i evoc\ foarte bine amin-tirea steagului de la Muzeul de Istorie,reprezentarea de pe basorelief nu esteo reproducere fidel\ a aceluia. Interesulsculptorului pentru vechiul drapel este

unul periferic, în planul compozi]iei. Ne putem întreba totu[i dac\ diferen]elesemnalate sunt simple fantezii de artist,sau dac\ sculptorul a avut în fa]\, camodel, un alt exemplar al drapeluluiora[ului Ia[i.

*

Fig. 52

Fig. 53



72 SORIN IFTIMI

În concluzie, se poate spune c\ drapelul ora[ului Ia[i de la Muzeul deIstorie a Moldovei dateaz\ nu din 1852, ci din prima parte a domniei luiCarol I. Dispunerea tricolorului în fâ[ii verticale, ca ast\zi, deviza [i formahibrid\ a turnului, între cel zis „antic” [i varianta mai nou\, inspirat\ dePoarta Cur]ii Domne[ti, pledeaz\ pentru o asemenea datare.

Alte elemente, poate mai importante, ne arat\ c\ acest steag reprodu-ce, în bun\ m\sur\, un steag mai vechi, conceput în liniile sale esen]iale,sub Alexandru Ioan Cuza (atestat la 1860): scutul tricolor [i prezen]a co-roanei închise, prev\zut\ în proiectul de lege din 1864. Ambele elementeerau prezente [i în stema de principe domnitor a lui Cuza vod\. Coro-

borând datele prezentate pân\ acum, apreciem c\ steagul aflat în discu]ie poate fi datat în intervalul 1866-1871.

De[i drapelul de la Muzeul de Istorie este o pies\ foarte decorativ\, elnu poate fi readoptat ca steag al ora[ului Ia[i. Un prim motiv este acela c\

pe baza pece]ilor medievale s-a putut recupera o tradi]ie heraldic\ vechede cel pu]in patru sute de ani, având ca reprezentare calul . Tradi]ia turnu-lui „roman” este mai nou\, f\cându-[i apari]ia abia pe la 1850. Cele dou\tradi]ii au fost armonios îmbinate în stema interbelic\ a ora[ului Ia[i, re-

pus\ în uz dup\ 1994, care va trebui s\ figureze întocmai pe noul drapel.Al doilea motiv ]ine de adaptarea mai riguroas\ la regulile heraldicii

clasice, privite uneori, în trecut, cu prea mult\ lejeritate. Aceste reguli nuadmit includerea însemnelor de stat în stemele ora[elor [i districtelor. Po-trivit acestui principiu, tricolorul nu poate figura în stemele [i în drapeleleor\[ene[ti. „Accidentul” care a prilejuit înc\lcarea „gramaticii” heraldiciis-a petrecut în 1866, când, cu ocazia detron\rii lui Alexandru Ioan Cuza,armata a fost pus\ în dificultate [i s-a recurs la înfiin]area [i înarmareag\rzilor civice or\[ene[ti, care au func]ionat pân\ la 188231. Organizareag\rzilor urbane a fost reglementat\ prin legea din 17 martie 186632. Acestea,cu de la sine putere [i f\r\ o necesar\ competen]\, au adoptat drapelulna]ional ca model pentru drapelele or\[ene[ti.

Nu se poate câ[tiga un r\zboi împotriva heraldicii, dup\ cum nu se

poate câ[tiga un r\zboi împotriva Gramaticii. Se poate pierde îns\ r\zboiul

31 Mihai G. Steph\nescu, op. cit., passim; Dan Cernovodeanu, Ioan N. M\nescu, Noile

steme ale jude]elor [i municipiilor din Republica Socialist\ România. Studiu asupra dez-

volt\rii istorice a heraldicii districtuale [i municipale române[ti , Bucure[ti, Direc]iaGeneral\ a Arhivelor Statului, 1974, p. 19; Dan Cernovodeanu, {tiin]a [i arta heraldic\ ,

p. 188; Idem, Evolu]ia armeriilor }\rilor Române de la apari]ia lor [i pân\ în zilele

noastre (sec. XIII-XX), Br\ila, 2005, p. 348.32 Textul legii a fost publicat de Gh. Vasilescu, loc. cit ., p. 192.




cu Timpul: drapelul ora[ului Ia[i aflat în colec]iile Muzeului de Istorie seafl\ într-o foarte fragil\ stare de conservare [i îmb\trâne[te sub ochii no[tri .O evaluare a costurilor [i eforturilor necesare unei eventuale restaur\ri ca-

pitale, indic\ un nivel greu accesibil, ducând la concluzia c\ pierderea sa,în timp, devine inevitabil\. Ie[enii care vor veni dup\ noi, în mileniul III,vor fi mai s\raci cu un asemenea act de identitate.



74 SORIN IFTIMI

Cheile ora[ului Ia[i

sau cheile }\rii Moldovei?

Picturi celebre, precum Predarea cheilor ora[ului Breda1, de Velasquez, p \streaz\ vie amintirea unui foarte r\spândit ceremonial medieval. Aceast\tradi]ie, considerat\ ca fiind de sorginte occidental\, a fost importat\ relativrecent la noi, în epoca modern\, sau îi g\sim urme mai vechi în trecutulromânesc?

Pentru N.A. Bogdan, cel care alc\tuise, la începutul secolului al XX-lea ,monumentala monografie a ora[ului Ia[i, nu exista îndoial\ în aceast\

privin]\, el afirmând c\ în Moldova „[oltuzii p\strau cheile cet\]ilor (probabil în sensul de ora[e, civitas) dup\ cum vedem din unele scrieri maivechi; aveau, deci, [i o atribu]ie militar\ în localitate”2. Lucrarea men]io-nat\ nu con]ine îns\ nici o dovad\ documentar\ pe care s\ se sprijine aser-]iunea de mai sus.

Aducând în discu]ie atribu]iile conducerii or\[ene[ti, trebuie s\ facemo distinc]ie clar\ între realit\]ile din Occident [i cele din sud-estul conti-nentului: burgul apusean, ap\rat de ziduri puternice, cu por]i monumen-tale, avea statut de ora[ liber, conducându-se, în general, dup\ dreptul deMagdeburg. Acesta era locuit, practic, de o singur\ categorie social\, cu

preocup\ri burgheze, alc\tuit\ din negustori, me[te[ugari [i bancheri, consti-tui]i în bresle [i ghilde, organiza]ii având un caracter nu doar economic, ci[i social, religios, care puteau juca, la nevoie, chiar [i un rol militar. În acestecondi]ii, de larg\ autonomie, conducerea aleas\ de or\[eni avea o autoritatedeplin\ pe teritoriul urbei respective, p\strarea cheilor ora[ului revenindu-ide drept.

De[i denumirile de „[oltuz” [i „pârgari”, purtate de conduc\torii ora-[elor moldovene[ti, au o etimologie german\3, amintind de institu]iile bur-

1 Ion Frunzetti, Velasquez (album), Bucure[ti, 1984, plan[a 37.2 N.A. Bogdan, Ora[ul Ia[i, ed. II, Ia[i, 1913, p. 362.3 De la schultheiss [i burgmeister , vezi Institu]ii feudale din }\rile Române. Dic]ionar ,

Bucure[ti, 1988, p. 464 (s.v. [oltuz).



75Cheile ora[ului Ia[i sau cheile }\rii Moldovei?

gului apusean, târgurile medievale române[ti reprezentau realit\]i diferitede cele din spa]iul occidental. C\l\torii str\ini, veni]i din vestul continen-tului, î[i exprim\ surprinderea atunci când constat\ lipsa zidurilor de in-cint\ [i caracterul semirural al ora[elor noastre. De aceea ei calific\, uneori ,aceste târguri drept ni[te „sate mai mari” sau identific\ ora[ul cu grupul decl\diri cuprinse între zidurile Cur]ii domne[ti, restul a[ez\rii fiind asimilatsuburbiilor. Acesta este [i cazul binecunoscutelor stampe reprezentândIa[ii din veacurile XVII-XVIII, caracterizate, [i pe acest motiv, dreptfanteziste (fig. 54). {i structura colorat\ a popula]iei îi nedumere[te pe

martorii oculari din Apus: pe lâng\ locuitorii cu ocupa]ii burgheze (orga-niza]i în bresle), în ora[ele epocii ei întâlneau boieri, dreg\tori, slujitoridomne[ti, o[teni [i chiar agricultori. Acest fapt se explic\ prin aceea c\,departe de invocatul „drept de Magdeburg”, caracteristic ora[elor apusene,târgurile noastre erau, în principiu, proprietate domneasc\. În ele, condu-cerea aleas\ de târgove]i era dublat\ [i supravegheat\ de c\tre reprezen-tan]ii domniei, adic\ de vornicii (sau ureadnicii) de târg.

În cazul ora[ului Ia[i, dup\ ce domnia s-a a[ezat mai statornic aici,importan]a conducerii alese de târgove]i a sc\zut [i mai mult. O bun\ parte

dintre atribu]iile acesteia erau exercitate de reprezentan]ii domniei: vorniciide poart\ [i marele ag\ (dup\ jum\tatea secolului al XVII-lea). Locuind înora[e deschise (neprotejate de fortifica]ii), lipsi]i de o autonomie real\, [oltuzii[i pârgarii moldoveni nu puteau avea atribu]ii militare, cum credea N.A.Bogdan, [i deci nu aveau cum s\ fie ei cei care p\strau cheile ora[elor.Asemenea chei, în sensul strict occidental, nici nu cred s\ fi existat. Târ-gurile române[ti fiind proprietatea domniei [i fiind administrate prinsistemul cur]ilor domne[ti, de c\tre vornici (dvor – „curte”, lb. slavon\),

Fig. 54



76 SORIN IFTIMI

putem considera, în mod logic, cheile acestor incinte înt\rite ca fiindechivalentul cheilor ora[elor occidentale.

Pentru Bucure[ti nu [tim s\ existe o relatare scris\ privitoare la exis-ten]a cheilor ora[ului. Este cunoscut\ îns\ o acuarel\ de Paulus Petritsch,care înf\]i[eaz\ predarea cheilor ora[ului c\tre prin]ul de Saxa-Coburg,comandantul armatelor austriece, la 17894 (fig. 55). Imaginea p\strat\

4 O reproducere color a acestei stampe se afl\ în MI, 1978, 9, coperta 3; mai recent,aceea[i imagine a fost reluat\ [i în tratatul de Istoria românilor , vol. VI, Bucure[ti, 2003,

plan[a 44.

Fig. 55

Fig. 56




poate fi îns\ u[or suspectat\ ca fiind fantezist\, printre altele [i pentru c\ personajul care pred\ cheile, pe o pern\ de catifea ro[ie, este înve[mântat precum un cleric catolic, ceea ce nu poate s\ corespund\ realit\]ii. Estecunoscut\ o amprent\ sigilar\ nedatat\ (ante 1831), în care este reprezentat„vornicul politiei Bucure[tilor ]inând în mâna dreapt\ o filacter\ iar în ceastâng\ cheia ora[ului”5.

Cheile Cur]ii domne[ti din Ia[i

Men]iunile privitoare la existen]a acestor chei se raporteaz\, în primul

rând, la episodul consumat în anul 1739, când armata rus\ a trecut Prutulîn vederea unui nou r\zboi împotriva Imperiului Otoman. Domnul Moldo-vei, Grigore II Ghica, neavând suficient\ armat\ pentru a opune rezisten]\,a numit în locul s\u doi caimacami (marele logof\t Sandu Sturdza [i ma-rele vornic Iordachi Cantacuzino Deleanul), retr\gându-se în sudul ]\rii6.Ion Neculce, în Letopise]ul s\u, aminte[te de aceste chei, oferind [i o scurt\descriere a ceremonialului legat de predarea lor 7.

Cea mai complet\ relatare a episodului amintit o întâlnim îns\ într-ovariant\ a aceleia[i cronici, copiat\ de Ioasaf Luca: „Iar\ Constantin Can-temir, beizade brigadir, au vinit tot jecuind pân\ la Ia[i [i au intrat în Ia[i în

anul 7249 septemvrie, în dou\ zile, într-o duminic\. {i i-au ie[it înaintemitropolitul [i cu boierii caimacami [i cu al]i boieri cari s\ mai tâmplas\,[i cu c\lug\rii egumeni [i negu]itori [i or\[eni de cinste, cu to]ii i-au ie[itînainte, de laturea târgului despre Muntenime, despre Copou, [i i-au închi-nat cheile Cur]ii domne[ti [i steagurile slujitorilor, [i s-au împreunat cumare bucurie m\rgând pin Ia[i, pitrecându-l boierii pân\ la Frumoasa [i s-aua[ezat acolo cu oastea. Iar\ Menih feldmar[al (...), cu vreo zece mii de oaste,au vinit dreptu în Ia[i. A doua zi, luni, septemvrie, în trii zile, au întrat înIa[i, [i i-au ie[it înainte [i lui feldmar[al mitropolitul Antonii [i cu boieriicaimacami [i cu al]i boieri care s\ mai tâmplas\ [i cu negu]itorii [i cuor\[enii de cinste [i i-au închinat [i lui cheile cur]ii domne[ti [i steagurile

5 Dan Cernovodeanu, în {tiin]a [i arta heraldic\ în România, Bucure[ti, 1977, p. 509,fig. 4, reproduce o amprent\ sigilar\ nedatat\ (ante 1831), în care era reprezentat „vor-

nicul politiei Bucure[tilor ]inând în mâna dreapt\ o filacter\ iar în cea stâng\ cheia

ora[ului”, ceea ce pare a fi iar\[i o interpretare discutabil\ a unei imagini nu prea clare(DANIC, Prim\ria ora[ului Bucure[ti, dos. 5/1831, f. 74).

6 Pentru cadrul mai larg al acestui episod, vezi Paul P\ltânea, {tiri inedite despre

familia domnitorului Antioh Cantemir (II), în AIIX, XXVII, 1990, pp. 242-246.7 Ion Neculce, Opere, ed. G. {trempel, Bucure[ti, 1982, p. 317.



78 SORIN IFTIMI

slujitorilor, f\cându-i mare cinste, f\cându mitropolitul ora]ie în limbaruseasc\ [i rugându-s\ s\ fie primi]i cei mai mici sub ascultarea împ\r\]iiiRosiii, pitrecându-l cu to]ii pân\ l-au dus în cur]ile domne[ti”8.

Înmânarea cheilor Cur]ii domne[ti feldmare[alului Münnich9 este amin-tit\ [i în Cronica Ghicule[tilor , care aduce în plus detaliul c\ amintitelechei au fost oferite „pe o tav\ de argint, dup\ porunca pe care acesta o d\duseanterior”10. Cei zece mii de osta[i ai armatei ruse au defilat apoi prin ora[,cu „[p\ngile” (s\biile) scoase din teac\.

Preten]ia feldmare[alului pare s\ fi fost cât se poate de interesat\,

deoarece nu s-a mul]umit s\ p\streze pentru sine, ca suvenir, doar cheia, cia oprit [i tava, dup\ cum afl\m dintr-un Izvod de ve[minte [i odoar\ ce se

a fl\ la sfânta biseric\ gospod du p\ Poart\ , din 23 noiembrie 1741, cuprinsîn Condica lui Constantin Mavrocordat 11. Între alte obiecte de inventar,este men]ionat [i „un blid de argint poleit (cu aur, n.ns.), cu patru evanghe-li[ti”, dania lui Constantin vod\ Mavrocordat, ar\tându-se c\ „l-au luat bo-ierii caimacami de l-au dat lui fertmar[al, cu cheile Por]ii”. Predarea cheilor Cur]ii domne[ti era efectiv un gest simbolic, întrucât aceasta arsese cu

pu]in timp în urm\ [i se afla înc\ în repara]ii12. Este greu de în]eles de ceMünnich a inten]ionat, ulterior, s\ distrug\ turnul Por]ii Domne[ti, cel cu

8 Cronica lui Ion Neculce copiat\ de Luca Ioasaf , ed. Zamfira Mihail [i Paul Mihail,Bucure[ti, 1980, p. 228. Cei doi Cantemire[ti implica]i în acest episod, Constantin [iDimitrie, erau fiii lui Antioh vod\, [i nu ai lui Dimitrie Cantemir, cum gre[it s-a maiscris.

9 Burchardt Cristof von Münnich (Hristoph Antonovici), 1683-1767, mare[al rus înr\zboiul austro-ruso-turc din 1735-1739. Despre el, vezi monografia lui Francis Ley, Le

maréchal de Münnich et la Russie au XVIII-e siècle, Paris, 1959.10 Cronica Ghicule[tilor , ed. Nestor Camariano [i Ariadna Camariano-Cioran,

Bucure[ti, 1965, p. 451. O relatare eliptic\ a episodului din 1739, din care lipse[te tocmaimen]ionarea cheilor cur]ii din Ia[i, dar ofer\ o serie de alte detalii, este inclus\ în cronicaatribuit\ lui Enachi Kog\lniceanu, republicat\ în volumul Cronici moldovene[ti, ed. AuroraIlie[ [i Ioana Zmeu, Bucure[ti, 1987, p. 8.

11 Condica lui Constantin Mavrocordat , ed. Corneliu Istrati, Ia[i, II, pp. 64-65, nr. 133.Din acela[i izvod afl\m c\ tot în leg\tur\ cu aceste evenimente au disp\rut [i relicveleaflate în biserica de pe turnul Por]ii domne[ti: „un sicria[ de argint, în care au fost moa[-tele lui Sfeti Pantelimon [i le-au luat mitropolitul Anton, când s-au dus la moscali, moa[tile”.

12 Dan B\d\r\u [i Ioan Capro[u, Ia[ii vechilor zidiri, Ia[i, 1974, p. 378. Încânt\toarelere[edin]e domne[ti de la Frumoasa [i de la m\n\stirea Galata, de lâng\ Ia[i, au fost demo-late din ordinul lui Münnich, de[i pacea se încheiase, numai pentru a scoate de la ie[eni4000 de galbeni, un rest de la o sum\ mai mare, pe care feldmare[alul a pretins-o, „f\cândaceasta împotriva oric\rei firi iubitoare de frumos”.




ceasornic, ale c\rei chei le primise pe tav\. Faptul c\ întreaga ceremonie s-adesf\[urat nu în fa]a Cur]ii domne[ti, ci la intrarea în ora[, simboliza închi-narea capitalei [i a întregii ]\ri, nu doar a re[edin]ei domne[ti (fig. 57).

*Episodul din anul 1739 nu a fost unul singular, un altul asem\n\tor

semnalându-se pentru ultimul an de domnie a lui Constantin Mavrocordat(1769). Deci, peste exact trei decenii întâlnim o alt\ men]iune a „cheilor Cur]ii gospod” din Ia[i. Atunci, cu ocazia începerii unui nou r\zboi ruso-turc, moldovenii erau chema]i s\ depun\ jur\mânt de credin]\ fa]\ deîmp\r\teasa Ecaterina a Rusiei13.

Un document intitulat Chipul jur\mântului ce s-au cerut de la p\mân-

teni dup\ venirea muscalilor în Ia[i, la anul 1769 septembrie, întâlnimurm\toarea relatare: „Vineri, a cincea zi dup\ sosirea în Ia[i a celor dintâi15 sau 20 de cazaci [i al]i atâ]ia volintiri, supt comanda porucinicului IoanSacadat, au venit doi generali, unul anume Elem Lutran, cu o roat\ de pe-destrime [i cu dou\ tunuri mici; [i altul anume cneaz Prozorovschi, cu o

roat\ de c\l\rime (pre cari s-au chemat de la Boto[ani, pentru frica ceamare ce era în Ia[i, de turci, de t\tari). Apropiindu-se de Ia[i ace[ti doigenerali cu oastea lor, le-au ie[it înainte, pân\ spre Copou, mitropolitul]\rii, Gavriil14, cu clirosul bisericesc [i cu to]i boierii ce s-au întâmplat,întâmpinându-i cu mare cinste [i închinându-le, deasupra unei tipsii, cheile

13 N. Iorga, Istoria românilor , VII, ed. II, Bucure[ti, 2002, p. 270.14 Este vorba de mitropolitul Gavriil Callimachi, un simpatizant al Rusiei.

Fig. 57



80 SORIN IFTIMI

cur]ii Gospod. {i a[a au venit întâi cu frumos alaiu, [i cu o[teni în rându-ial\ regulat\, [i au întrat în biserica Mitropoliei15 generalii cu ofi]erii lor [imitropolitul cu boierii [i norodul ce s-a întâmplat. {i fiind puse pe analo-ghion, în mijlocul bisericii, sfânta Cruce [i Evanghelia [i cu luminileaprinse s-au cetit în auzul tuturor jur\mântul ar\tat, ]inând to]i ridicate însus mâinile drepte, cu dou\ degete (al doile [i al treile) deschise [i întinseîn sus. Dup\ cetire au s\rutat crucea [i Evanghelia cu to]ii [i [i-au scrisnumele în cartea de jur\mânt ” care, ulterior, a fost depus\ la Cancelarie(...); „iar numi]ii generali, dup\ ce au z\bovit aice pu]ine zile, s-au întorsiar la Boto[eni, cu to]i o[tenii [i artileria ce le mai venis\. Se vede c\ setemea [i ei de vreo n\val\ despre potrivnici. {i au r\mas în Ia[i polcov-nicul Horvat cu pu]ini o[teni de paz\”16.

Cheile Cur]ii domne[ti din Ia[i au fost predate deci celor doi generaliaminti]i mai sus, [i nu feldmare[alului conte Roman]ov, comandantularmatei ruse[ti, nici „gheneralului porucic Hristofor fon {tofel”, care asosit ulterior, urmând s\ administreze capitala Moldovei pân\ în prim\-var\ [i nici generalului Gorceacov, care avea s\ administreze întreagaMoldov\ în anii urm\tori 17.

„Cheile }\rii” Moldovei

În Cronica lui Bisselius18, unde sunt relatate faptele lui Mihai Viteazul,se arat\ cum acesta, dup\ ce a cucerit tot Ardealul, a trimis împ\ratului german„cheile Daciilor”, în semn de supunere. Acelea[i chei ale Transilvaniei(„Die Schlusad zu Siebenburgen”), capturate de Mihai vod\ dup\ b\t\lia

15 Jur\mântul a avut loc în biserica „Sf. Gheorghe”, cunoscut\ ast\zi ca „MitropoliaVeche”, dar care fusese în\l]at\ cu doar câ]iva ani mai înainte, chiar de mitropolitul înfunc]ie, Gavriil Callimachi.

16 „Arhiva Româneasc\”, Ia[i, edi]ia II, tom I, 1869, pp. 132-133. Acela[i episod alîntâmpin\rii armatei ruse la Ia[i a fost relatat [i de Manolachi Dr\ghici, care nu aminte[teîns\ de predarea cheilor: „Intrarea ru[ilor în Ia[i nu a z\bovit îns\ prea mult dup\ plecarea

lui Mavrocordat. Ei au fost întâmpina]i la cale de un ceas de ora[, dup\ datina române-asc\, cu pâine [i sare, de c\tre mitropolitul ]\rii [i boieri”. Autorul î[i redacteaz\ îns\lucrarea la vreo opt decenii de la respectivul eveniment.

17 Despre Christofor von Stoffeln se scrie: „un om mic de stat, b\trân de vârst\, dar s-aar\tat cu mare inim\ [i pricepere la chivernisirea treburilor, într-o vreme [i într-un loc atâtde primejdios precum era atunce (Ia[ii); [i au sprijinit ora[ul peste iarn\ [i pân\ pri-m\var\, când au murit de cium\, fiind cu urdiia de pu]ini osta[i, pedestrime (ca vreo 200)

pe zarea dealului Miroslavei, deasupra m\n\stirii Gal\]ii” („Arhiva Româneasc\”, loc. cit.).18 Al. Papiu-Ilarian, Tesaur de monumente istorice pentru România, I, 1862, pp. 136-137.




de la {elimb\r, au fost reproduse grafic, printre alte trofee dobândite cuacel prilej, în lucrarea Pro Republica Christiana, scris\ de Al. Randa19.

Au existat asemenea chei [i în Moldova? Pentru episodul din 1739,edi]ia {trempel a Letopise]iului lui Ion Neculce d\, ca form\ de baz\, expresia„cheile ]\rii”, consemnând ca variante, în alte copii manuscrise ale ace-leia[i cronici, formulele „cheile cur]ii domne[ti” [i „cheile por]ii cur]iidomne[ti”, care apar astfel, în viziunea copi[tilor epocii, ca echivalente.Se poate constata c\ toate aceste expresii leag\ existen]a cheilor de insti-tu]ia Domniei, [i nu de ob[tea or\[enilor.

Întâlnim dreg\tori [i slujitori domne[ti care ar fi putut avea între atribu]iile lor [i p\strarea unor asemenea chei? Exist\ o dreg\torie care, prindenumirea sa, ne sugereaz\ o asemenea responsabilitate: clucerul. În slavaveche, folosit\ îndelung de cancelaria domneasc\, cuvântul cliuci însemnatocmai cheie20; clucerul ar fi deci „chelarul” cur]ii. În grija acestui dreg\-tor se aflau îns\ doar cheile c\m\rilor cu provizii de la Curtea domneasc\,nu [i cea a por]ilor de acces în incint\.

Pe vremea când Suceava era cetate de scaun, iar portarul Sucevei eradreg\torul cel mai înalt din Sfatul Domnesc, putem presupune c\ existauasemenea chei, aflate în p\strarea sa. Acestea puteau fi îns\ doar cheilecet\]ii, nu [i ale ora[ului Suceava, sau ale Cur]ii domne[ti de acolo. Dup\

stabilirea re[edin]ei principale a Domniei la Ia[i, ar fi fost de a[teptat camare[alul cur]ii (marele vornic, în secolul al XVI-lea, sau marele postel-nic, în secolele XVII-XVIII) s\ aib\ pe mâna sa asemenea chei. Totu[i iz-voarele scrise sunt de alt\ p\rere.

Ion Neculce, relatând despre începuturile domniei lui ConstantinCantemir (1685-1692), ar\ta c\ „îndat\ s-au f\cut pace cu Constantin vod\,de au venit de la }arigrad la Ia[i Cup\re[ti (adic\ Rosete[tii, n.ns.). {i au

pus pe Iordachi vistiernic mare, de i-au dat lui Cantemir vod\ cheile ]\rii

în mân\”21. Expresia ar putea fi considerat\ drept o simpl\ figur\ de stildac\ nu ar fi sus]inut\ de m\rturia principelui Dimitrie Cantemir care, în

Descriptio Moldaviae, adevere[te c\ marele vistier „era socotit membru alSfatului Domnesc, deoarece ]inea cheia de la c\mara unde aveau loc aceste

19 C\l\tori str\ini despre }\rile Române, IV, volum îngrijit de Maria Holban, M.M.Alexandrescu-Dersca Bulgaru, Paul Cernovodeanu, 1972, plan[e, pp. 274-275.

20 N. Stoicescu, Sfatul domnesc [i marii dreg\tori în }ara Româneasc\ [i Moldova

(sec. XIV-XVII), 1968, p. 284.21 Ion Neculce, op. cit., p. 317. Într-o variant\ consemnat\ la subsolul aceleia[i pagini

apare precizarea: „cheia ]\rii (…) adic\ Vistieria”.



82 SORIN IFTIMI

sfaturi”22. Deci, a[a cum marele logof\t avea în grij\ pecetea ]\rii, iar ma-rele sp\tar p\stra, în primul rând, spada domneasc\ („spata”), marele vistier avea pe mân\ cheile }\rii Moldovei (adic\ de la Divan [i de la Vistierie?).Se [tie c\ la Ia[i, întâmpl\tor sau nu, Vistieria î[i avea sediul chiar în turnulPor]ii Domne[ti.

R\d\cinile unui ceremonial

Predarea cheilor ora[ului era o ceremonie larg r\spândit\ pe continent.Un caz celebru se refer\ chiar la Roma. Papa Leon III (795-816), având nevoiede protec]ia lui Carol cel Mare, a trimis regelui franc, pe lâng\ decretul car eîi confirma alegerea, cheile de la mormântul Sfântului Petru [i steagul(vexillum) ora[ului Roma, împreun\ cu oferta de jur\mânt de ascultare [icredin]\ din partea romanilor 23.

La 1522, cet\]enii ora[ului Scardona f\ceau cunoscut regelui Ungarieic\, „din cauza multelor incursiuni ale turcilor, o mare parte a popula]iei deacolo s-a pustiit, iar al]ii au fost du[i în captivitate, a[a c\ dân[ii nu maisunt în stare s\-[i apere cetatea”, din care cauz\ trimit regelui cheile cet\]ii[i-l roag\ s\ le permit\ ca s\ poat\ emigra în alt\ parte24. În anul asedieriiVienei (1683), când otomanii ating apogeul expansiunii lor spre Occident,

Kara Mustafa pa[a a fost decapitat pentru c\ nu a reu[it s\ aduc\ sultanuluicheile Vienei (capitala Sfântului Imperiu Roman-German), a[a cum sel\udase25. Evlia Celebi, descriind în detaliu cele cinci por]i ale Timi[oarei,nota despre poarta de miaz\zi, numit\ [i Poarta Azapilor: „cheile acestor

por]i se p\streaz\, în toate nop]ile, la agaua ienicerilor [i el nu le d\ nici pa[ei (de Timi[oara) dac\ acesta i le-ar cere”26. Cronica Ghicule[tilor

aminte[te de predarea cheilor cet\]ii Or[ova27.Acest ceremonial a putut p\trunde din Occident, prin Polonia, unde

obiceiul este mult mai bine atestat decât la noi. În Cronica paralel\ ,republicat\ recent sub numele lui Axinte Uricariul, este intercalat – între pa-

ginile care evoc\ sfâr[itul domniei lui {tefan cel Mare – sub titlul Orânduiala

22 Dimitrie Cantemir, Descrierea Modovei, ed. Gh. Gu]u, 1973, p. 201.23 August Franzer, Remigius Bäumer, Istoria Papilor , Bucure[ti, 1996, p. 122.24 G. Pray, Epistolae procerum regni Hungariae, I, pp. 156-157, apud Hurmuzaki,

Documente, II/ III, p. 406.25 Ion Neculce, op. cit., p. 270.26 C\l\tori str\ini, VI, volum îngrijit de Maria Holban, Mustafa Mehmet, p. 498.27 Cronica Ghicule[tilor , p. 417.




[i obiceiurile le[ilor când ridic\ crai nou, urm\torul fragment referitor laînmânarea cheilor Cracoviei: „A doua zi îi giur\ ispravnicii târgului, adu-cându-i în tipsie cu tafta ro[ie, acoperit\, cheile târgului, f\cute din aur, [ialte daruri. Apoi face craiul cavaliari, dându-le s\bii goale, i proci”28. Ion

Neculce scria despre cheile cet\]ii Cameni]a, din apropierea hotaruluiMoldovei, luate de polonezi de la turci29. Evlia Celebi povestea cum, înurma p\cii din 1621, polonezii au predat sultanului Osman II „cheile cet\]iiHotinului, cu tunurile [i muni]ia din ea, în semn de pace [i prietenie”30. O sur-

priz\ deosebit\ a fost publicarea, de c\tre R.V. Bossy, fost ambasador alRomâniei în Finlanda, a dou\ fotografii reprezentând o asemenea cheie acet\]ii Hotinului, care fusese înmânat\ feldmare[alului Mannerheim31. Aceastaeste din bronz aurit [i poart\, pe avers, inscrip]ia Hotinskoj kreposti („cet\]iiHotinului”)32, iar pe revers Glavnyh vorot („por]ilor principale”) (fig. 58).Forma cheii [i caracterul modern al literelor ruse[ti din inscrip]ie arat\ c\vechimea lor nu poate fi mai mare de 150-200 de ani.

28 Axinte Uricariul, Cronica paralel\ a }\rii Române[ti [i a Moldovei, I, 1994, p. 103.29 Ion Neculce, op. cit., p. 261.30 C\l\tori str\ini, VI, p. 422. Un episod asem\n\tor, de[i mult mai recent, este

înf\]i[at într-o gravur\ din 1878 (detaliu). Este vorba de predarea cheilor ora[ului Adria-nopol, de c\tre turci, comandantului armatei ruse (vezi Michel Mourre, Dictionnaire

encyclopédique d’histoire (nouvelle édition), Paris, 1986, vol. Q-S, p. 4105).31 R(aul) V. Bossy, Urme române[ti la Miaz\-Noapte, în AARMSI, XIX, p. 49. Auto-

rul nota c\ „domnul feldmare[al baron Mannerheim, fost [ef de stat al Finlandei, care, întimpul Marelui R\zboi (1914-1918, n.ns.) a comandat o divizie rus\ pe frontul român,

posed\ în casa sa o cheie a cet\]ii Hotinului”. Cheia se p\streaz\ [i ast\zi, în Colec]iaMannerheim de la Helsinki (vezi Virgil Cândea, M\rturii române[ti peste hotare, I, 1991,

p. 256). În septembrie 1739, cetatea Hotinului a fost cucerit\ [i de Münnich, îns\ nu [timdac\ a p\strat [i acele chei pentru colec]ia sa de trofee (vezi Paul P\lt\nea, op. cit., p. 242).

32 În amintitul studiu, Raul Bossy a tradus Hotinskoj kreposti prin „cheia Hotinului”,gre[eal\ preluat\ în prima form\ a textului de fa]\ [i pe care o îndrept\m cu aceast\ ocazie.

Fig. 58



84 SORIN IFTIMI

Nu poate fi exclus\ nici posibilitatea ca tradi]ia cheilor simbolice s\ fi p\truns în Moldova pe fi lier\ r\s\ri tean\. De[i a fost legat\, în modobi[nuit, de realit\]ile occidentale, ceremonia pred\rii cheilor este bineatestat\ [i în Imperiul Bizantin. Laonic Chalcocondil, în ale sale Expuneri

istorice, relatând despre c\derea Constantinopolului (1453), povestea cum paznicii por]ilor ora[ului, voind s\ oblige la rezisten]\ pe bizantinii intra]iîn panic\, au încuiat por]ile, aruncând afar\ (în mare?) cheile, de sus, de

pe zid33. Locuitorii Galatei (Pera) îns\, temându-se s\ nu fie robi]i, ase-meni celor dinainte, au închinat cheile ora[ului lui Mehmet II, fiind cru]a]iastfel de pr\d\ciuni34. Un alt cronicar, Georgios Sphrantzes, consemna, în

Memoriile sale (1401-1477) episodul pred\rii cheilor ora[ului bizantin Patras c\tre sultan35. În secolul al XVII-lea, Evlia Celebi scria despre unalt episod, petrecut la 1484, în timpul lui {tefan cel Mare – închinareacheilor Cet\]ii Albe ( Ak-Kerman) c\tre sultanul Baiazid-Veli –, preluând,

poate, o informa]ie p\strat\ în vechile cronici otomane: „când au începuts\ trag\ de diminea]\ cu tunurile, dintr-o sp\rtur\ a zidului au ie[it afar\doispr\zece preo]i, care au dus, într-o pung\ împodobit\ cu nestemate,cele zece chei ale cet\]ii, împreun\ cu cheile cet\]ii Burgaz-Konman”36.

*Revenind la cheile ora[ului Ia[i, s-a putut stabili c\ ele existau la

1739, când au fost luate de feldmare[alul Münnich [i duse în Rusia. Amv\zut c\ [i cheile ora[ului amintite la 1769, dac\ au p\r\sit Moldova, auluat, de asemenea, calea Moscovei, prin generalul Prozorovschi sau prinsuperiorul s\u, feldmare[alul Rumian]ev. Ele pot fi pierdute pentru tot-deauna, ori ar putea z\cea, neidentificate, într-un muzeu public sau într-ocolec]ie particular\ oarecare. Posibilitatea ca aceste chei ale Ia[ilor s\ poarteo inscrip]ie, precum cea a cet\]ii Hotinului, face s\ se p\streze o [ans\, fie[i teoretic\, de a fi scoase la lumin\ într-o bun\ zi.

33 Laonic Chalcocondil, Expuneri istorice. Cre[terea puterii turce[ti; c\derea împ\r\-

]iei bizantine, ed. Vasile Grecu, 1958, pp. 231-232.34 Ibidem, pp. 233-234.35 Georgios Sphrantzes, Memorii (1401-1477) , ed. Vasile Grecu, 1966, p. 43.36 C\l\tori str\ini, VI, p. 409 (relatarea lui Evlia Celebi).



85Heraldica în arhitectura Ia[ilor

B. HERALDIC| IE{EAN|



86 SORIN IFTIMI




Heraldica în arhitectura Ia[ilor

Stemele care împodobeau frontispiciile vechilor edificii confereau

acestora o autentic\ pecete de noble]e. Din punctul de vedere al decora]iu-nilor exterioare ale unei cl\diri, stema ocupa locul cel mai vizibil, cel maionorabil. Vechile blazoane vorbesc despre destina]ia ini]ial\ a unor con-struc]ii, fapt ce ar trebui s\ se reflecte [i în modul de concepere a structuriiinterioare a acestora, dar [i în aspectul exterior general. Aceste însemneindic\ schimb\rile de proprietari sau cele privitoare la modific\rile defunc]iune a cl\dirilor. Stemele arat\ uneori momentul în care o cl\dire maiveche a primit o decora]iune ce ilustreaz\ un curent artistic mai nou, oferindastfel elemente de datare pentru istoria monumentului respectiv. Din p\cate,foarte pu]ine asemenea steme au rezistat timpului, conservându-se pân\ast\zi. Raritatea lor le face cu atât mai valoroase.

Sunt stiluri arhitectonice mai prietenoase cu heraldica, precum clasicis-mul sau neogoticul, în care stemele sunt corect redate, cu grij\ pentrudetaliu. În cadrul acestora, blazoanele sunt bine puse în valoare, fiind tratatenu ca simple decora]iuni, ci ca adev\rate „firme” ale cl\dirii. Alte stiluri,

precum barocul sau art nouveau, folosesc adesea heraldica doar ca pretext,dezvoltând mai ales latura decorativ\ a steme-lor, acordând o aten]ie mai redus\ con]inutului.

Pe câteva dintre cl\dirile publice ie[enese p\streaz\ [i ast\zi o stem\ r eprezentândun scut împodobit cu un turn rotund. Imagineaaceasta a „turnului roman” supravie]uie[te ca

atare, în mai multe variante, pe diverse edi-f icii [i monumente vechi din Ia[i. Stâlpii pen-tru iluminatul electric, lucra]i la vechea {coal\de Arte [i Meserii, p\streaz\ [i ei aceea[i stem\a ora[ului (fig. 59, 60). Cl\direa B\ii comu-nale, ast\zi dezafectat\, conserv\ [i ea acestînsemn (fig. 61).

Fig. 59



88 SORIN IFTIMI

Dincolo de rostul ei practic, Espla-nada de la Râpa Galben\ poate fi în]e-leas\ doar ca o hiperbol\ arhitectural\,în spirit romantic, a motivului turnuluidin stema Ia[ilor. Partea central\ a con-struc]iei poate fi privit\ ca o „restituire”a vechiului turn disp\rut (fig. 62). {i ele-

mente de detaliu, precum stâlpii balus-tradei sc\rilor, sunt tratate ca ni[te miciturnuri stilizate. Stema central\ a espla-nadei, reprezentând turnul flancat de ceidoi delfini, de[i este de o calitate artis-tic\ deosebit\, nu e cea original\, de la1896; pe ea se observ\ o inscrip]ie, destulde [tears\,din care se

poate ci ticu claritate doar anul: 1949 (fig. 63). Micile

steme de la cap\tul de jos al balustradelor,considerate a fi prea uzate, au fost înlocuite[i ele cu prilejul lucr\rilor din 2007; calitateasculpturii nu mai este îns\ aceea[i (fig. 64).Faptul c\ turnul este surmontat de o stea cucinci raze [i nu de capul de zimbru sau de ocoroan\ poate fi un indiciu c\ [i aceste mici

Fig. 60

Fig. 61

Fig. 62

Fig. 63




steme au fost înlocuite cu prilejul unei renov\ri, probabil tot în 1949.

{colile de tip „Spiru Haret” mai p\streaz\ pe fa]ade fosta stem\ a Ia[ilor, realizat\ în tera-cot\ sm\l]uit\ policrom (fig. 65-67). Se [tie c\acest însemn a fost folosit vreme de opt dece-nii [i a ie[it oficial din uz în 1930. Arborareastemei ora[ului pe fa]adele diverselor monu-mente a determinat p\trunderea în con[tiin]a

public\ a acestui simbol, generând o leg\tur\afectiv\ în inimile ie[enilor. Astfel Arhitectura a

realizat ceea ce doar stemele de pe antetul documentelor emise de Prim\rienu ar fi reu[it niciodat\.

Fig. 65

Fig. 66 Fig. 67

Fig. 64



90 SORIN IFTIMI

A. Teatrul Na]ional [i heraldica civic\

Al treilea local care a servit ca sediu Administra]iei or\[ene[ti a Ia[ilor a fost vechea cas\ cu etaj a vornicesei Smaranda Bogdan. Aceasta cum-

p\rase locuin]a de la logofeteasa Maria Bal[. La 1851, aici s-a instalatconducerea ora[ului, drept pentru care imobilul era cunoscut sub denu-mirea de „Casele Eforiei”1. Din 1864, prin reforma administrativ\ a luiCuza Vod\, conducerile or\[ene[ti dobândesc denumirea de „Prim\rii” [iatribu]ii mult mai largi decât Eforiile. Pia]a Prim\riei a devenit principalul

loc de adunare a or\[enilor, în acest spa]iu petrecându-se cele mai însem-nate activit\]i, manifesta]ii [i întruniri. Aici aveau loc defil\rile G\rziiCivice, întrunirile electorale [i licita]iile publice (mezaturi). În 1888 a fostdezvelit\ în aceast\ pia]\ statuia cronicarului Miron Costin, al c\rei am-

plasament nu îl mai în]elegem ast\zi. În fapt, monumentul avea în spatePrim\ria de atunci, cl\dire care a disp\rut din decor la 1893.

Un gest de mare noble]e a edililor ie[eni de la sfâr[itul veacului al XIX-leaa fost acela de a renun]a la propriul sediu [i de a ceda terenul pe care se

1 Constantin Ostap, Ion Mitican, Prim\ria Municipiului Ia[i. Pagini de istorie, evoc\ri ,

legende, Ia[i, 2001, pp. 289-294.

Fig. 68




afla acesta pentru construirea unui Teatru Na]ional. Lucr\rile de construc-]ie au început în 1894, în mandatul de primar al lui Vasile Pogor, [i au fostîncheiate în mandatul altui junimist, Nicu Gane.

Pentru proiectarea noului edificiu cultural s-a apelat la firma vesti]ilor arhitec]i vienezi Ferdinand Fellner [i Herman Hellmer, care au realizat pla-nurile pentru circa 40 de teatre, amplasate în ora[e importante din Europa:Viena, Hamburg, Züric, Salzburg, Budapesta, Graz, Zagreb, Odessa, Sofia,Cern\u]i [.a. Pe teritoriul de ast\zi al României se afl\ mai multe teatre

proiectate de ace[ti arhitec]i: Timi[oara, Cluj, Oradea [i Ia[i (fig. 68).

Cele dou\ lebede de pe acoperi[, unduite într-un dramatic cântec final,confer\ un aer vienez cl\dirii, indicând, de la distan]\, rosturile a[ez\mân-tului pe care îl ad\poste[te. Pentru trec\torii deprin[i cu spa]iul cultural

britanic, ele amintesc de Will iam Shakespeare [i de teatrul „Swan”(Leb\da), la care se jucau piesele marelui dramaturg (fig. 69).

Specific\ Teatrului de la Ia[i este abunden]a de reprezent\ri heraldicede pe fa]adele cl\dirii, referitoare mai ales la simbolistica urbei. Probabilc\ nu a existat aceast\ inten]ie, dar stemele, prin limbajul lor simbolic,

perpetueaz\ amintirea cl\dirii anterioare, care a servit drept re[edin]\Prim\riei vreme de patru decenii. Teatrul a fost construit nu pe un terenoarecare, ci pe unul cu o mo[tenire simbolic\, în mijlocul unei re]eleurbane func]ionale.

Practic, stema clasic\ a Ia[ilor, cea având un turn roman în scut, întoc-mit\ de Gheorghe Asachi [i de Gheorghe S\ulescu, a luat na[tere în 1851,anul în care [i vechea cl\dire de pe acest loc devenea sediul Prim\riei.Putem spune c\ acesta este locul în care s-a n\scut [i a fost utilizat din plin

Fig. 69



92 SORIN IFTIMI

simbolul turnului roman. Teatrul Na]ional p\s-treaz\ cel pu]in trei reprezent\ri diferite ale aces-tei steme. Nici una dintre ele nu folose[te vechilesigilii pentru a conserva forma grafic\ a vechilor steme, preferând s\ le reinventeze. Turnul etajat,cu poarta deschis\, este înso]it, în scut sau în ex-teriorul acestuia, de o coroan\ închis\, de tipregal [i de cei doi delfini, care se altoiesc foarte

bine cu stilul baroc al cartu[elor ce servesc dreptsuport (fig. 70). Coroana, asemeni celei din sigi-

liul de la 1840 al Sfatului Municipal, este o evocare a tradi]iei potrivitc\reia Alexandru cel Bun, domnul Moldovei, ar fi primit o asemeneacoroan\ din partea basileului bizantin. În orice caz, nu este vorba de cele-

bra „Coroan\ de o]el” a regelui Carol I, instituit\ la 1881.Una dintre steme are sub scut deviza

„PATRIA {I DREPTUL MEU”(fig. 71). Din p\cate aceast\ lozinc\ nu este proprie doar ora[ului Ia[i, fiind folosit\ de mai toateora[ele din vechiul Regat. Deviza a fost pre-luat\ de pe steagurile g\rzilor civice, înfiin-

]ate în februarie 1866. Legea administrativ\din 1867 prevedea, pentru toate stemele deora[e, ca sub scut, pe o e[arf\ albastr\, tivit\cu ro[u, s\ figureze deviza „PATRIA {IDREPTUL MEU”, scris\ cu litere de aur 2.

Pe frontoanele secundare ale Teatruluise observ\ câte un scut orb, a c\rui form\ seîncadreaz\ între aceea de tip „francez antic”[i cea de tip „francez modern”, sus]inut peflancuri de volutele unui cartu[ baroc. Scutul este încadrat de o bogat\coroan\ din frunze de laur, cunoscut\ drept „coroan\ triumfal\”, de[i ne-am

fi a[teptat mai curând la o „coroan\ civic\” (format\ din frunze de stejar).Coroana este flancat\ de câte doi delfini cu cozile arcuite, trata]i ca simpleelemente decorative (fig. 72).

2 Maria Dogaru, Devizele în heraldica româneasc\ , în RA, 1992, 2, p. 205.

Fig. 71

F ig. 70




O stem\ a ora[ului se afl\ [iîn sala mare, pe loja Prim\riei,situat\ deasupra scenei, în parteadreapt\. Într-un cartu[ baroc, peun câmp rotund, de culoare ro[ie,este amplasat un turn de aur, avânddeasupra por]ii deschise capulde bour al Moldovei; turnul estetimbrat de o stea cu cinci raze(ca în stemele de la Râpa Galbe-n\) [i este flancat de doi delfinide aur, a[eza]i cu cozile în sus.Este remarcabil\ aceast\ repre-zentare policrom\, de la 1896,în care s-a f\cut deja op]iunea

pentru culoarea ro[ie a câmpului stemei. Pe acela[i câmp, în flancul senestru,abia se distinge, scris vertical, cu litere grece[ti, numele „M. Teodoros”3

(fig. 73).Momentul inaugur\rii Teatrului Na]ional din Ia[i a fost marcat de

emiterea unei medalii executate de N. Sternberg. Medalia avea pe aversefigia noii cl\diri, iar pe revers o cetate cu dou\ turnuri, într-un scut baroc,flancat de doi delfini, încadra]i la rândul lor de o ghirland\ format\ dindou\ ramuri de laur [i stejar; deasupra scutului, doi îngeri sus]in o coroan\

3 M. Teodoros poate fi numele celui care a lucrat stema.

Fig. 72

Fig. 73



94 SORIN IFTIMI

mural\ cu trei turnuri4, iar deasupra acesteia, m\[tile comediei [i tragediei.Se poate presupune c\ îngerii au înlocuit pe Thalia [i Melpomene, muzelecomediei [i tragediei, ce trebuie s\ fi existatîntr-o prim\ variant\ de elaborare a acesteicompozi]ii. În exerg\ se afl\ inscrip]ia: „ÎNAMINTIREA INAUGURAREI TEATRU-LUI CL|DIT DE COMUNA IA{I. 1894-1896”5 (fig. 74). Observ\m c\ medalia nureia nici una din formele stemei ora[uluireprezentate pe fa]adele cl\dirii sau în inte-riorul acesteia. Turnul tradi]ional din stemaIa[ilor a evoluat, în aceast\ compozi]ie,dobândind înf\]i[area unei cet\]i. De[i esteo transformare ivit\ într-o stem\ neofi-cial\, ea pare s\ fi inspirat forma cet\]ii dinstema stabilit\ la 1930, repus\ în vigoare dup\ 1994. Prin aceasta,reprezentarea de pe medalia inaugur\rii Teatrului Na]ional ocup\ un locspecial în evolu]ia stemei ora[ului Ia[i.

O alt\ stem\ prezent\ la Teatrul Na-]ional este aceea regal\, reprezentat\

atât pe col]urile fa]adelor, cât [i în in-terior, în sala de spectacole. Exami-nând blazonul reprodus la exterior, seconstat\ c\ el are con]inutul stemeiRegatului României instituit\ în anul1872 (fig. 75). Ar putea fi numit\ „stemamic\”, întrucât nu are nici lei ca te-nan]i [i nici nu este a[ezat\ pe o man-tie regal\. Doar forma scutului nu seconformeaz\ noii legi – care introducea

4 Coroana mural\ cu trei turnuri se reg\se[te, în aceea[i form\, pe sigiliile ora[ului Ia[idin 1872, 1873 [i 1882.

5 Andone Cump\tescu, O istorie a Ia[ului în imagini medalistice , Ia[i, 2004, p. 116,fig. 124av [i 124rv; idem, Fra]ii {araga, Nicolae Sternberg, Celesti Fabio [i crea]ia med-

alistic\ ie[ean\ la sfâr[itul secolului al XIX-lea [i începutul secolului al XX-lea, în„Colec]ionarul român”, 4, din 6.05.2006, p. 20 (cu o edi]ie pe internet). Stema a fost re-luat\, la dimensiuni mai reduse, [i pe reversul medaliei inaugur\rii Abatorului din Ia[i(1897). Autorul ambelor medalii este Nicolae Sternberg.

Fig. 74

Fig. 75




scutul de tip „germanic” (cu contururi arcuite) – fiind folosit un blazon detip „antic”. Ar trebui ref\cute liniile ce împ\r]eau scutul în patru cartiere.

Nu exist\ nici indica]ii de culoare, care s\ fie sugerate prin ha[uri. În afar\de acvila munteneasc\ [i capul de bour moldovenesc, mai întâlnim un leuie[ind dintr-o coroan\, pentru Oltenia, precum [i cei doi delfini, dar care nusimbolizau Dobrogea (ca în stema de stat actual\), ci ie[irea la mare dinsudul Basarabiei, redobândit\ în 1856 (]inuturile Cahul, Ismail [i Bolgrad).Ecusonul central, scartelat, p\streaz\ stema familiei regale Hohenzollern;sub scut, pe o e[arf\, se afl\ deviza aceleia[i familii: NIHIL SINE DEO

(„Nimic f\r\ Dumnezeu”). Coroana, amplasat\ undeva deasupra scutului,respect\ forma din armeriile oficiale de la 1872, de[i între timp ap\ruse [i„Coroana de o]el”, cu forma sa specific\.

Stema de stat din epoca inaugur\-rii teatrului apare [i pe tavanul s\lii despectacol, deasupra scenei. Într-un car-tu[ baroc, aurit, se afl\ un câmp rotund,scartelat în azur [i ro[u. În cele patrucartiere se afl\ simbolurile cunoscuteale stemei de stat, acela[i model 1872.Peste tot, ecusonul central este de tip

„german”, scartelat ro[u [i azur, inversdecât scutul mare, rezultând un intere-sant efect decorativ. De fapt, acesta esteefectul cenzurii f\cute cu prilejul uneirestaur\ri din perioada comunist\. În varianta original\, scutul mic aveasmal]urile argint [i negru, culorile Casei de Hohenzollern (fig. 76). Res-taurarea în curs ar trebui s\ readuc\ stema la forma sa autentic\.

Credem c\ stema de stat, cuatributele regale, era reprezenta-t\ [i pe loja de onoare din stângascenei. Peste ea a fost a[ezat\

ulterior stema Republicii Socia-liste România, p\strat\ [i ast\zi.Dup\ 1990, aceasta a fost aco-

perit\ cu o pânz\ alb\, pe careeste pictat un scut heraldic de tipgerman, ro[u cu bordur\ aurie,flancat de lambrechini galben-verzui. În scut se afl\ o muz\

Fig. 76

Fig. 77



96 SORIN IFTIMI

]inând în mân\ o lir\ (probabil Terpsicore, muza dansului [i a muzicii corale)(fig. 77). Ca execu]ie tehnic\, aceasta a fost o improviza]ie, pentru care nus-a mai c\utat o solu]ie durabil\. Restaurarea viitoare va trebui s\ repun\la locul ei prima stem\, aceea de stat, cu atributele regale. Nu este exclusca aceasta s\ se afle înc\ la locul ei [i s\ fie doar acoperit\ de celelalte.

B. Re[edin]e particulare

La sfâr[itul veacului al XVIII-lea, Charles de Ligne evalua cam la 150num\rul „palatelor” nobiliare din capitala Moldovei. Pe la jum\tatea seco-

lului al XIX-lea, o list\ a caselor, clasificate pe cinci categorii de confort(1853), ne ofer\ o idee asupra num\rului acestora: 200-250 de cl\diri.Multe din acestea aveau, probabil, blazoane pe frontispiciu, ceea ce leconferea o identitate specific\. Stema, în limbajul s\u figurativ, ]inea locde firm\ [i de carte de vizit\ în acela[i timp. Ea dezv\luia, de la prima pri-vire, identitatea proprietarului, iar cl\direa în întregul ei era, dincolo de mode ,o reflectare a puterii economice [i a gustului artistic al comanditarului.

La 1858, clasa boiereasc\ din Moldova, în contextul adopt\rii legis-la]iei necesare pentru modernizarea ]\rii, a consim]it sa se autodesfiin]ezede jure, renun]ând la privilegiile legate de ereditate, între care [i folosirea

blazoanelor. Ar fi fost de a[teptat ca toate stemele p\strate pe edificii s\dateze din perioada anterioar\ acestui act istoric. În realitate steme sculptateîn piatr\, destinate împodobirii frontoanelor unor cl\diri, au fost comandate [imult dup\ anul amintit.

Prin anii ’50 ai secolului XX, a existat o campanie prin care, în nu-mele „mâniei proletare”, multe dintre aceste însemne ale vechiului regimau fost distruse. O isprav\ asem\n\toare a fost înf\ptuit\ [i în Fran]a, întimpul revolu]iei de la 1789. Vina dispari]iei stemelor de pe cl\diri nu apar-]ine în exclusivitate sistemului comunist. Acestea erau înl\turate „în modnatural”, ori de câte ori se schimba proprietarul cl\dirii, mai ales dac\ acestaintrase în posesia ei prin cump\rare; în cazul transmiterii prin mo[tenire

stemele aveau o [ans\ în plus de a rezista timp de mai multe genera]ii.Dac\ parcurgem o colec]ie de c\r]i po[tale din perioada 1900-1945,

vom constata cu surprindere c\ aproape toate cl\dirile din centrul istoric alIa[ilor, cunoscute ca re[edin]e ale unor mari familii, nu mai aveau pe fron-tispiciu vechile steme. Este adev\rat c\ multe dintre ele nu mai serveaudrept locuin]e, ci ad\posteau diverse institu]ii publice sau private. PalatulGhica (str. Lasc\r Catargiu nr. 33), din 1990 sediu al TVR Ia[i, apare înc\r]i po[tale ca având blazon pe frontispiciu. Un asemenea însemn, ce




amintea de vechile elite politice, nu putea s\ supravie]uiasc\ în perioadacomunist\ pe cl\direa care a servit ca sediu tocmai... {colii de Partid.Cl\direa Spitalului Militar de pe Copou (Bd. Carol I, nr. 6), fost palat allogof\tului Costache Sturdza, apare în acelea[i surse a p\strând pe frontis-

piciu o veche stem\, ast\zi disp\rut\. Casa „Gh. Asachi” era, la începutulsecolului XX, purt\toare a stemei regale, întrucât a intrat la un momentdat în proprietatea reginei Maria.

Palatul Roznovanu ( Bd. {tefan cel Mare, nr. 45)

Sediul actual al Prim\riei ie[ene, de[i este o cl\dire istoric\, nu are pefrontispiciu nici o stem\ care s\ aminteasc\ de trecutul s\u (fig. 78). Oasemenea stem\, s\pat\ în piatr\, exist\ îns\. Ea este conservat\ (ca pies\anonim\ [i anodin\) în lapidarium-ul amenajat lâng\ Palatul Culturii, pe

latura Bibliotecii Jude]ene „Gh. Asachi” (fig. 78). Doar clasica lucrare de

heraldic\ româneasc\ datorat\ regretatului Dan Cernovodeanu indic\ pro-venien]a stemei6. S-a p\strat [i imaginea veche a cl\dirii, în „hain\” neoclasic\(diferit\ de decora]iunea baroc de ast\zi), pe care se vede stema amplasat\

6 Dan Cernovodeanu, {tiin]a [i arta heraldic\ în România, Bucure[ti, 1977, p. 371, fig. 1; preluat\ dup\ Ion Miclea, Ia[ii marilor iubiri (album). La aceast\ stema se refer\ [i EugenHeroveanu, în lucrarea sa Ora[ul amintirilor (Ia[i, 1936). Piesa a f\cut parte [i din colec]iaMuzeului de Antichit\]i din Copou, întemeiat de profesorul Orest Tafrali, pe la 1916. Vezi[i Constantin Ostap, Ion Mitican, Ia[ii, între adev\r [i legend\ , Ia[i, 2000, p. 26.

Fig. 78



98 SORIN IFTIMI

pe fronton (flancat\ de statuile zeilor Apollo [i Diana), f\r\ a se putea dis-tinge detaliile7.

Blazonul poate fi datat la 1832, cunoscându-se din surse scrise mo-mentul în care a fost zidit\ cl\direa, dup\ planurile arhitectului Gustav

Freywald8. Comanditarul era marele logof\t Iordache Rosetti-Roznovanu,din ramura Rosete[tilor de la Roznov (]inutul Neam]ului).Stema sculptat\ în piatr\ poate fi descris\ astfel: scut francez modern

înc\rcat cu o cup\ din care ies trei roze naturale; scutul este a[ezat pe oserie de trofee militare (steaguri, s\bii, tobe). Toate acestea sunt amplasate

pe o mantie princiar\, bordat\ cu franjuri [i timbrat\ de o coroan\ închis\,de tip princiar (fig. 79).

Rozele se doresc a fi o „stem\ gr\itoare”, o transpunere heraldic\ anumelui „Rosetti”, familia revendicându-[i prin tradi]ie o str\veche origi-ne italian\, care se v\de[te a fi o pur\ „legend\ genealogic\”, lipsit\ defundament istoric. Descenden]a controlabil\ documentar a familiei co-

boar\ din grecul Lascaris Rousaitos, mare logof\t al Patriarhiei din Constan-tinopol (1629-1646)9. Cupa de argint face parte tot din categoria „armelor

7 Vezi Ion Mitican, Romantica poveste a Palatului Roznovanu , Ia[i, 2002, p. 10; idem,Uli]a Mare din demult uitate vremuri , Ia[i, 2004, p. 200.

8 Viorica Malcopol, Date în leg\tur\ cu activitatea arhitectului Freywald , în SCIA, 2,1964.

9 Gen. Radu Rosetti, Familia Rosetti (I). Coborâtorii moldoveni ai lui Lascaris Rou-

saitos, Bucure[ti 1938, p. 11.

Fig. 79




vorbitoare”, ar\tând c\ Rosete[tii moldoveni descind din Constantin cuparul

(1627)10, [i nu din fratele acestuia, Antonie vod\ Ruset, ai c\rui urma[i nus-au împ\mântenit la noi.

Însemnele princiare, mantia [i coroana închis\, au fost folosite de bo-ierimea moldovean\ f\r\ a semnifica o descenden]\ domneasc\ sau ob]i-nerea titlului de „principe” al Imperiului Austriac sau al Imperiului rus 11.Credem totu[i c\ ele dau armoariilor rosete[ti un caracter de „stem\ de

preten]ie”: dac\ nu descindeau din Antonie vod\, sau din efemerul domnManole Giani Ruset, Cup\re[tii au dat în schimb Moldovei nu mai pu]inde trei doamne. Comanditarul palatului de pe Uli]a Mare a Ia[ilor, marele

logof\t Iordache Ruset, a fost, pe timpul administra]iei ruse[ti, pre[edin-tele Divanului [i aspirant la tron. Aceast\ pozi]ie a lui, cea mai de cinsteîntre to]i boierii moldoveni, precum [i ambi]iile sale politice sunt foarte

bine exprimate în stema de pe re[edin]a sa12. Nu f\r\ temei, noul palatrosetesc, situat în mod semnificativ chiar în fa]a Mitropoliei, avea s\trezeasc\ invidia domnitorului Mihail Sturdza, care cerea ]\rii s\-i fac\ un

palat „mai m\re] decât cel al Roznovanului”13. Ambi]iile de domnie aufost mo[tenite de fiul lui Iordache, Nicolae Rosetti-Roznovanu, candidat[i el de mai multe ori la tronul Moldovei. Ultimul episod, [i cel mai dra-matic, se refer\ la mi[carea separatist\ din 1866, de la începutul domnieilui Carol I.

Revenind la stem\, observ\m c\ e[arfa pe care este inscrip]ionat\ deobicei deviza se afl\ nu sub scut, ci deasupra acestuia (ca în cazul „stri-g\telor de arme”), ceea ce arat\ c\ a fost conceput\ pentru a fi amplasat\ laîn\l]ime, înl\turând inconvenientul ca ea s\ devin\ invizibil\ din cauzacorni[ei. Din surse scrise, [tim c\ deviza familiei era „SERENO AUT

10 Ibidem, p. 15. Radu Rosetti o considera un adaos de gust îndoielnic al lui Constantincuparul, presupunând c\ stema veche era constituit\ doar din cele trei roze, legate cu oe[arf\. Credem îns\ c\ stema familiei s-a constituit astfel într-o alt\ genera]ie, mult maitârziu decât cea a fondatorului acestei ramuri genealogice (sec. XVIII).

11 Chiar Radu Rosetti contesta, cu obiectivitate de istoric, aceast\ preten]ie exprimat\în stema familiei sale, afirmând: „este cert c\ ei nu au drept la nici un fel de coroan\.Coroana este accesoriul unui titlu nobiliar [i Rosete[tii, ca aproape toate familiile

boiere[ti române, neposedând nici un titlu nobiliar h\r\zit de vreun suveran str\in (c\ci lanoi titlurile n-au existat niciodat\), rezult\ c\ ei, de câte ori î[i împodobesc blazonul saumonograma cu coroan\, uzurp\ un însemn la care nu au drept” ( op. cit., p. 12).

12 O relatare din 1834, a domnului Cochelet, fost consul al Fran]ei la Ia[i, ar\ta c\„printre aceste palate se deosebe[te mai cu seam\ cel al domnului Roznovanu, pre[edin-tele Divanului Domnesc, zidit la o epoc\ când proprietarul avea to]i sor]ii de a devenidomn” („Buletinul Societ\]ii Regale Române de Geografie”, 1887, p. 138).

13 Dan B\d\r\u, Ioan Capro[u, Ia[ii vechilor zidiri, Ia[i, 1974, p. 360.



100 SORIN IFTIMI

NUBILO SOSPES ”, sau, în varianta româneasc\: „În senin [i în negur\teaf\r”14. Smal]urile stemei erau argint [i azur. Istoricul Radu Rosettidescria stema familiei sale astfel: „pe un scut t\iat (coupé) de argint [ialbastru, o cup\ de argint cu trei roze ie[ind dintr-însa”15. Personalul deserviciu al Palatului Roznovanu era îmbr\cat în livrele în culorile casei:azur [i argintiu, iar stema familiei putea fi v\zut\ pretutindeni în interior 16.

Observ\m cum istoria cl\dirii [i povestea stemei se completeaz\ re-ciproc. Soarta a f\cut îns\ ca, dup\ pierderea statutului de locuin]\ particu-lar\, spre sfâr[itul veacului al XIX-lea, cele dou\ s\ fie desp\r]ite, pentru a

p\stra ast\zi doar jum\t\]i de în]elesuri.

Muzeul Unirii ( str. L\pu[neanu, nr. 14)Palatul ce ad\poste[te ast\zi Muzeul Unirii a fost construit în primii

ani ai secolului al XIX-lea. Locatari ilu[tri, precum Alexandru Ioan Cuza(1859-1963) [i Regele Ferdinand (1917), au f\cut ca adev\rata istorie amonumentului s\ r\mân\ în umbr\. Istoria cl\dirii ca atare este legat\ în

primul rând de cei care au construit-o, consolidat-o sau au adus modific\risemnificative arhitecturii sale de-a lungul vremii (fig. 80). A[a se face c\

14 R. Rosetti, op. cit., p. 13.15 Ibidem.16 Ion Mitican, Romantica poveste a Palatului Roznovanu, p. 36.

Fig. 80




pe frontispiciul acestui palat putem vedea [i ast\zi o stem\ a familiei Ghica, pe cât de legitim\, pe atât de surprinz\toare pentru cei de ast\zi.

Primul proprietar cunoscut a fost Ilie Catargiu, iar apoi marele logof\tCostache Catargiu. A urmat Costandinic\ Paladi, primul comandant alMili]iei P\mântene, fostul ginere al lui Ioan Callimachi vod\17.

Cl\direa a fost cump\rat\ apoi, prin licita]ie public\, de sp\tarul Mi-halache Cantacuzino-Pa[canu, la 1832. Ultima c\s\torie a acestuia a fostcea cu Maria (Marghioli]a), fiica lui Dimitrie Ghica de la Trife[ti ([i v\-duv\ Plaghino). Prin testamentul lui Mihalache Cantacuzino din 22 au-gust 1851, palatul de pe strada L\pu[neanu era cedat so]iei. Aceasta a re-devenit v\duv\ în 1857. Cl\direa avea s\ fie mo[tenit\ de cele dou\ fiiceale ei, din mariajul cu Plaghino: Ecaterina [i Aglaia. Printr-un aranjamentdin 1866, aceasta din urm\ renun]\ la drepturile ei asupra imobilului, înfavoarea surorii sale Ecaterina18.

De numele Ecaterinei (c\s\torit\ Ghica) seleag\ cea mai însemnat\ renovare, cea din1872, în urma c\reia palatul a dobândit înf\]i-[area de ast\zi. Feroneria balconului mai

poart\ înc\ monograma ei, „E.G.” (cu literegotice) (fig. 81). Observam ca Ecaterina apar-

]inea familiei Ghica atât prin mama sa, cât [i prin ultima c\s\torie.Stema de pe frontispiciul cl\dirii repre-

zint\ pe un scut despicat printr-un filet, patruvultura[i (aiglettes) fiind dispu[i doi câte doi, în pal, în cele dou\ parti]iuni;ei sunt separa]i la mijloc de [ase bezan]i (monede) dispu[i în fascie, trei [itrei. Scutul mic este a[ezat pe o serie de trofee militare (ghiulele, ]evi detun, steaguri), toate acestea fiind cuprinse într-un scut mai mare, ce are uncontur fantezist. Acest al doilea scut este timbrat de o coroan\ închis\, derang princiar, fiind încadrat\, în acela[i timp, de o ghirland\ vegetal\.Sus]in\torii scutului sunt doi lei înaripa]i, simbolul Sf. Evanghelist Marcu,

patronul Vene]iei (fig. 82).Aceast\ variant\ de stem\, în care „lacrimile” de argint au fost înlo-

cuite de vultura[i, este specific\ ramurii Ghica din Moldova (Sulgearoglu),

17 Dan Berindei, „Palatul Cuza” din Ia[i [i proprietarii s\i din secolul XIX , în BMI,XL, 1, pp. 49-52.

18 Pentru aceast\ complicat\ genealogie vezi [i recenta scriere a lui I. Mitican, Strada L\-

pu[neanu, Ia[i, 2002, p. 76. idem, Palatul marilor Uniri, Ia[i, Muzeul Unirii, 2000, pp. 9-10.

Fig. 81



102 SORIN IFTIMI

fiind folosit\ atât de urma[ii domnitorului Grigore Alexandru Ghica, cât [ide ramura Ghica Com\ne[ti19. O analiz\ a heraldicii Ghicule[ti se întâl-

ne[te în ultima sintez\ de specialitate datorat\ regretatului Dan Cerno-vodeanu20. Observ\m c\ stema de pe cl\direa muzeului Unirii apar]ine

perioadei de dup\ 1858, când boierimea autohton\ a renun]at, de drept, la privilegiile ereditare [i implicit la blazoane. De[i este de presupus c\stema a fost comandat\ la 1872 ([i nu a fost refolosit\ de la o re[edin]\Ghica mai veche), con]inutul s\u se identific\, potrivit descrierilor autoru-

lui amintit, cu forma ini]ial\ a blazonului Ghicule[tilor moldoveni, care poate fi datat\ în prima treime a secolului al XIX-lea. {i trofeele militare(alt indiciu de vechime) sunt nepotrivite cu un comanditar-femeie, a[acum era Ecaterina Ghica, raportându-se la un b\rbat ce a urmat o carier\militar\ sau a ocupat func]ii publice de asemenea natur\ (de exemplu, ag\,[ef al Poli]iei). Rezult\ de aici concluzia c\ pentru a fi realizat\ aceast\stem\ în piatr\ nu s-a folosit un model de la 1870, ci s-a c\utat o imaginemai veche a blazonului ghiculesc, p\strat probabil ca o relicv\ de familie.

Prin c\s\toria din 1838, Ecaterina intrase în ramura Ghica-Com\ne[ti.Genealogic, aceast\ ramur\ începe cu Constantin Ghica, marele logof\t al

Moldovei [i principe al Imperiului Rus, c\s\torit cu Maria Cantacuzino21

.Ecaterina a avut, împreun\ cu so]ul s\u, Nicolae Ghica-Com\ne[ti, patru

19 Cf. Dan Cernovodeanu, {tiin]a [i arta heraldic\ în România , Bucure[ti, 1977, p. 367(Plan[a LXXX).

20 Idem, Evolu]ia armeriilor }\rilor Române de la apari]ia lor [i pân\ în zilele noastre

(sec. XIII-XX), Br\ila, 2005, pp. 256-258.21 Octav-George Lecca, Familiile boiere[ti române, (cu adnot\ri de Mateiu Cara-

giale), ed. Alexandru Condeescu, Bucure[ti, Muzeul Literaturi Române, 1999, p. 305.

Fig. 82




fii: Dimitrie, Eugen, Gheorghe [i Nicu22. Ini]ial, am fost tenta]i s\ credemc\ ei sunt „vultura[ii” din stem\, de care Ecaterina, ca mam\, trebuie s\-[ifi legat mari speran]e. Un inel sigilar care a apar]inut fiului mai mare,Dimitrie N. Ghica-Com\ne[ti (1839-1921), con]ine o stem\ identic\, am-

plasat\ pe un mantou timbrat de o coroan\ princiar\. Ha[urile de pe inelindic\ smal]urile aur [i azur 23. Urma[ii domnitorului Grigore AlexandruGhica au folosit alte culori: un scut scartelat, albastru [i ro[u. Vultura[ii aufost mai ales de culoare neagr\ (natural\), dar în variantele mai recente,sub influen]a heraldicii franceze, ce pretindea mai mult\ rigoare, smal]ul p\-

s\rilor a fost schimbat în aur.Dimensiunile reduse ale stemelor din sigiliile publicate de Dan Cer-

novodeanu ne inspir\ [i o alt\ ipotez\: trei „lacrimi” al\turate pot sugeracorpul [i cele dou\ aripi ale unei acvile. Nu este exclus ca cineva dinaceast\ ramur\ a Ghicule[tilor s\ fi dorit o „restituire” a stemei conside-rate original\ [i pe care doar timpul o deformase, ajungându-se la cunos-cutele „lacrimi” (sau vârfuri de s\ge]i), asupra identit\]ii [i semnifica]ieic\rora tradi]ia familial\ nu conservase explica]ii satisf\c\toare24.

A fost un noroc istoric faptul c\, dup\ preluarea cl\dirii de c\tre Cre-

ditul Urban, noul proprietar, fiind institu]ie, nu s-a sim]it deranjat de men-]inerea pe frontispiciu a stemei Ghica-Com\ne[ti. Supravie]uind [i bom- bardamentelor din ultimul r\zboi, când monumentul a fost grav avariat, [itrecând foarte aproape de posibilitatea de a fi demolat, ca ruin\, frumosul

palat din strada L\pu[neanu p\streaz\ [i ast\zi acest pre]ios act de identi-tate s\pat în piatr\.

22 Cf. Maria Huminic-Teclean, Documente din sec. al XX-lea privind palatul Alexan-

dru Ioan Cuza din Ia[i, în CI, 1980, p. 687.23 Cf. Dan Cernovodeanu, {tiin]a [i arta heraldic\., p. 367, fig. 3. Nu [tim cât de con-

secvent\ a fost op]iunea ramurii Ghica-Com\ne[ti pentru cromatica aur [i albastru. S-ar putea s\ avem de a face, în cazul inelului heraldic amintit, cu un experiment care, pro- punând câmpul de aur, a dorit sa salveze culoarea neagr\ a p\s\rii (acvila valahica), dar [i corectitudinea heraldic\. Se ive[te îns\ o alt\ dificultate formal\: bezan]ii de arginta[eza]i în camp de aur, ceea ce este greu de admis.

24 Am constatat cu satisfac]ie, parcurgând ultima lucrare a lui Dan Cernovodeanu,exprimat\ aceea[i idee (p. 256), potrivit c\reia acvilele provin din inten]ia de reinterpre-tare a misterioaselor lacrimi (considerate o corupere a unei steme mai vechi, cu acvile, ac\rei imagine a devenit la un moment dat ilizibil\).



106 SORIN IFTIMI

heraldic, el ar fi putut oferi o pl\cut\ surpriz\, întrucât nu se cunoa[te nicio stem\ a acestei familii. Dac\ mantoul pe care ar fi trebuit s\ fie a[ezat\stema s-a p\strat în bune condi]ii, exact zona cea mai important\ pare a fimartelat\. La o privire mai atent\ putem constata c\ pe acel loc nu a existato stem\ heraldic\, ci monograma „V.P.” (Vasile Pogor), scris\ îns\ în alfa-

betul chirilic al vremii (C.O.), într-o grafie asem\n\toare cu cea de pe c\r\-mizile hexagonale scoase de la temelia vechii cl\diri [i expuse în muzeu,care au inscrip]ionat anul 1850. Monograma fusese, probabil, confec]io-nat\ din metal [i apoi încastrat\ în piatr\, la locul ar\tat. Faptul e de mi-rare, întrucât numele familiei Pogor ofer\ o sugestie evident\ pentru alc\-

tuirea unei „steme gr\itoare”: Pogorârea Sfântului Duh, în chip de po-rumbel. Dac\ ar fi primit o comand\ pentru alc\tuirea unei steme pentrufamilia Pogor, prima sugestie a unui heraldist ar fi fost aceasta.

Casa Kieser ( Pia]a Cuza Vod\ )Mult mai pu]in cunoscut\ este aceast\ cl\dire, de pe mica strad\ a

Str\pungerii, construit\ pe la 1900, care a ad\postit, p=n\ de cur=nd, ast\zila parter Libr\ria „Mihai Eminescu”. Pe frontispiciul s\u troneaz\ o stem\cu preten]ii, corect alc\tuit\ din punct de vedere heraldic. Într-un scut deinspira]ie polonez\ având bordur\ înt\rit\ cu nituri, sunt înf\]i[ate treis\ge]i (sau vârfuri de suli]\) paralele, înclinate în band\. Scutul este tim-

brat de un coif militar de rang înalt, cu viziera ridicat\, prin care se z\resccinci gratii. Coiful este împodobit cu dou\ aripi (un „zbor”), obi[nuite [i lacoifurile nobiliare, dar care aici pot fi o sugestie c\tre „coiful lui Mercur”,

patronul comer]ului (fig. 85). În fa]a celor trei s\ge]i, gândul heraldistuluimerge spre stema B\l\cenilor mun-teni29, unde piesele erau îndreptatetot în jos, dar înm\nuncheate. De-sigur, dincolo de s\ge]i, nu exist\nici o leg\tur\ între amintita stem\

boiereasc\ [i cea de pe cl\direa ie-[ean\. Despre familia Kieser, cea

care a construit acest palat comer-cial, destinat probabil de la începutînchirierilor, nu am putut afla mainimic pân\ acum. Este cunoscut in-ginerul Kisser, care era, pe la 1936,[eful serviciului tehnic al Epitropiei

29 Constantin B\l\ceanu-Stolnici, Cele trei s\ge]i. Saga B\l\cenilor , Bucure[ti, 1990.

Fig. 85




Sf. Spiridon. Nu este exclus ca pe viitor s\ apar\ unele l\muriri, ce vor putea fi valorificate [i pentru studiul heraldic.

C. Heraldic\ ecleziastic\ ie[ean\

Domeniul ecleziastic, prin natura sa, este unul familiarizat cu limbajul simbolic. Ar fi fost de a[teptat o mai mare deschidere, un mai mare interes pentru heraldic\, disciplin\ al c\rei limbaj este foarte asem\n\tor. Paradoxal – exist\ nea[teptat de pu]ine studii privitoare la heraldica bisericeasc\30.

Palatul Mitropolitan ( Bd. {tefan cel Mare, nr. 46 )

Deasupra intr\rii în edificiul ceserve[te ca re[edin]\ mitropoli-]ilor ortodoc[i din Ia[i, aflat în in-cinta Catedralei Mitropolitane, seafl\ o stem\ compus\, lucrat\ în

bronz (fig. 86). Pe un scut de form\ original\sunt reunite mai multe ecusoane:stema propriu-zis\ a Mitropoliei,cea cu Sfântul Gheorghe31 ecves-tru, înso]it\ de câteva steme ]inu-

tale, toate amplasate în scuturi he-raldice. Identific\m ]inuturile Bo-

to[ani (coasa), Dorohoi (racul), Neam] (c\prioara), Ia[i (calul) [i Hârl\u(trei arbori, trata]i aici ca brazi)32. Scutul mare al stemei este a[ezat peste ocârj\ episcopal\ [i o cruce de procesiune, a[ezate în „X”. Asocierea steme-lor ecleziastice cu cele districtuale este întâlnit\ în Muntenia înc\ de laînceputul secolului al XIX-lea.

Constat\m c\ stema descris\ mai sus nu poate fi considerat\ stemaMitropoliei Moldovei [i Sucevei, ci stema Arhiepiscopiei Ia[ilor, întrucâtcuprinde doar stemele jude]elor care alc\tuiau aceast\ eparhie. Pe e[arfaaflat\ sub aceste steme se poate citi deviza: Cu noi Dumnezeu (care este [i

30 Dan Cernovodeanu , Heraldica bisericeasc\ în }\rile Române, în BOR, XCIII, 1975,7-8, pp. 962-968; idem, {tiin]a [i arta heraldic\ în România, Bucure[ti, 1977, pp. 178-182(^ plan[ele); idem, Evolu]ia armeriilor , pp. 325-335.

31 Pentru persisten]a acestei steme a Mitropoliei, înc\ de la începutul veacului al XV-lea,vezi Petronel Zahariuc, Note de sigilografie eclesiastic\ moldoveneasc\ , în „Herb”.Revista român\ de heraldic\, Ia[i, I(VI), 1999, nr. 1-2, pp. 171-182.

32 Ibidem, p. 455 (plan[a CXXIV, fig. 4).

Fig. 86



108 SORIN IFTIMI

titlul unui cunoscut imn religios). Forma eliptic\ a acestei formule indic\un decalc dup\ limba latin\, varianta ini]ial\ fiind Deus nobiscum. S-arenun]at îns\ la afi[area erudi]iei [i ermetismului în favoarea transparen]ei[i accesibilit\]ii.

Pe la 1917, stema de pe antetul Mitro- poliei avea acela[i con]inut, cu deosebirec\ cele [ase scuturi însumate sunt a[ezate

pe un mantou încoronat cu o coroan\ în-chis\, de tip princiar 33 (fig. 87). Acest fapta fost explicat prin concep]ia înal]ilor ie-

rarhi ai vremii, despre care s-a spus c\ î[irevendicau statutul de „prin]i ai bisericii”34.Credem îns\ c\ aceast\ coroan\ este de tipregal, fiind o referire la rangul de regat alstatului român. Mantia încoronat\, înso-]it\ de cârja episcopal\ [i cruce, pot fi re-g\site în stema mitropolitului Veniamin Costachi, de la începutul veaculuial XIX-lea. O reprezentare asem\n\toare este stema Episcopiei Hu[ilor, cu

stemele celor trei jude]e aflate sub autori-tatea sa, aflat\ în uz pe la 190035. De[i a-

ceast\ stem\ dezvoltat\ are o înf\]i[aremai somptuoas\, rangul s\u este mai micdecât al stemei simple, cea cu Sf=ntulGheorghe ecvestru (fig. 88), care simboli-zeaz\ întreaga Mitropolie, [i nu doar Arhi-episcopia de Ia[i.

Vechiul palat al Episcopiei Catolice

(Bd. {tefan cel Mare, nr. 26)Doar o strad\ îngust\ desparte cl\di-

rile Episcopiei Catolice de incinta m\n\s-

tirii „Trei Ierarhi”. Pe frontispiciul palatului se p\streaz\ o stem\ eclezias-

33 „Libertatea”, XVI, 191, nr. 1, p. 1 (apud Dan Cernovodeanu, Evolu]ia armeriilor , pp. 332-333).

34 Dan Cernovodeanu, {tiin]a [i arta heraldic\ , p. 180. Cf. [i Sorin Iftimi, Influen]a lui

Petru Movil\, Mitropolitul Kievului, asupra heraldicii eclesiastice din }\rile Române, învol. Sinodul de la Ia[i [i Sf. Petru Movil\. 1642-2002, Ia[i, 2002, p. 194.

35„Albina”, IV, 1900, nr. 11, p. 301 (apud Dan Cernovodeanu, Evolu]ia armeriilor , p. 332).

Fig. 87

Fig. 88




tic\ (fig. 89)36. Tradi]ionala p\l\rie cu cordiliere, de care atârn\ doi cior-chini având câte 10 ciucuri, precum [i crucea dubl\ ce sus]ine scutul,

indic\ o stem\ arhiepiscopal\, ilustrând o treapt\ ierarhic\ mai înalt\ decât

cea pe care se afla Dieceza catolic\ a Moldovei37. Reprezentarea de aicinu este policrom\, dar se [tie c\ pentru acest rang p\l\ria [i ciucurii au, înmod uzual, culoarea verde deschis ( sinople), iar crucea este de aur 38. Înr est, relieful stemei este prea estompat de straturile succesive de var, pentrua putea distinge con]inutul acesteia.

Dac\ dorim sa vedem [i s\ afl\m mai multe despre acest subiect, trebuie s\ vizit\m biserica veche („Adormirea Maicii Domnului”) din spa-tele palatului, care a slujit de catedral\ catolic\. În partea dreapt\ a navei,

36 Ca un precedent al chestiunii tratate aici, N. Iorga semnala c\, pe la 1767, s-a ivit o

neîn]elegere [i în privin]a dreptului parohului catolic din Ia[i de a pune deasupra caseisale armele Poloniei” ( Documentele familiei Callimachi, II, p. 364, nr. 327) .

37 Eparhia din Muntenia, cu sediul la Bucure[ti, înfiin]at\ tot acum, a avut de la înce- put rangul de Arhiepiscopie.

38 Carl-Alexander Von Volborth, Araldica. Usi, Regole e Stili, 2001, Santo StefanoMagra – La Spezia, trad. de Daniela Tolozzi [i Andreea Magnavacca, p. 203. Aceast\corectur\ s-ar cuveni s\ fie însu[it\ [i pentru actuala stem\ a Episcopiei de Ia[i, unde cruceaeste înf\]i[at\ în culoare maro, ca fiind de lemn; potrivit regulilor heraldicii ecleziastice,aceast\ cruce trebuie s\ fie de aur.

Fig. 89 Fig. 90




de form\ rectangular\. Este vorba, probabil, despre o stem\ a familieisale44 sau a vreunei eparhii p\storite de Camilli anterior.

Soare „în glorie” aflat în [eful stemei, probabil pe azur, îl reg\sim doar în stema de arhiepiscop a lui Camilli; anterior, pe când acesta purta doar titlul de episcop [i avea calitatea de vicar (vizitator apostolic) pentru Mol-dova, în [eful scutului s\u întâlnim dou\ bra]e încruci[ate dintre care seînal]\ o cruce latin\, însemnul tradi]ional al Ordinului Franciscan45.

Crucea dubl\46 de aur, ce sus]ine scutul stemei, este în acord cu rangulde arhiepiscop (episcopii folosind o cruce simpl\). Sub scutul stemei lui

Camilli atârn\ o decora]ie. Ea poate fi identificat\; este vorba despre „Co-roana României” în rang de Comandor (care se purta atârnat\ la gât, cu omic\ e[arf\), decora]ie acordat\ episcopului de regele Carol I, la 17 de-cembrie 1894, cu ocazia încheierii primului s\u episcopat în Moldova47.

Analiza acestei construc]ii heraldice arat\ c\ stema cercetat\ nu esteuna a Bisericii Catolice din Moldova, ci stema personal\ a primului epis-cop de Ia[i. Iosif Camilli a ob]inut calitatea de arhiepiscop în nume per-sonal, la 25 februarie 1901, când papa Leon XIII l-a numit „arhiepiscoptitular de Tomis”48. Rezult\ c\ stema de la Ia[i nu putea fi anterioar\ acesteidate, raportându-se la cea de-a doua p\storire a lui Camilli în Moldova,care începea în 1904. Stema aflat\ pe frontispiciul acestei cl\diri ne indic\faptul c\ acesta este palatul construit de Camilli în 1907 (dup\ realizareaalinierii stradale de aici de c\tre Prim\ria Ia[i)49, pentru a servi ca re[edin]\

44 Anton Despinescu, op. cit., p. 45. Nicolae Iosif Camilli era originar din Monte Ru- bbiano-Marche, din centrul Italiei, situat\ între Mun]ii Apenini [i Marea Adriatic\ (cf.

Alois Moraru, op. cit , p. 23). Familia sa nu este ar\tat\ ca fiind de origine nobil\ [i nu am putut verifica dac\ a posedat vreo stem\ heraldic\.

45 Ibidem, p. 59 (foto). Un [ef identic întâlnim la stema de pe mormântul episcopuluiSalandari, aflat în interiorul aceleia[i catedrale.

46 Pentru stemele arhiepiscopale nu era obligatorie crucea dubl\. În heraldica eclezias-

tic\ francez\, crucea dubl\ (sau „de Lorena”) era folosit\ doar de [apte arhiepiscopii cerevendicau statutul de „primat” (cf. Abrégé methodique de la science des armoires, par Maigne, presentation de Pierre Girard-Augry, Paris, Ed. Pardès, Collection „Sinople”,1991, p. 223).

47 Anton Despinescu, op. cit., p. 46.48 Alois Moraru, Incursiuni în istoria celor 120 de ani ai Episcopiei Romano-Catolice

de Ia[i, în BI, 5, 2004, p. 24.49 Cf. Stela Cheptea, Biserica Romano-Catolic\ „Adormirea Maicii Domnului” din

Ia[i, în „Europa XXI”, Ia[i, III-IV, 1994-1995, p. 286.



112 SORIN IFTIMI

episcopilor catolici de Ia[i afla]i în func]ie50. Sf=ntul Iosif, întâlnit înstema lui Camilli, se reg\se[te [i în stema Episcopiei Romano-Catolice deIa[i, aflat\ în vigoare.

Stemele de la Spiridonie ( Bd. Independen]ei, nr. 33)Veche institu]ie medical\ [i filantropic\, Spiridonia s-a dezvoltat în

incinta m\n\stirii ortodoxe cu acela[i nume, în baza generoaselor daniif\cute de credincio[i51. În general, institu]iile medicale din }\rile Româneau ap\rut ca funda]ii ce func]ionau sub protec]ia Bisericii. Dintre vechile

pavilioane ale spitalului atrage aten]ia cel care ad\poste[te ast\zi Clinica a

IV-a Radiologie, situat pe latura învecinat\ cu Universitatea de Medicin\ [ifarmacie. Fa]adele sale sunt împodobite cu nu-mele donatorilor celor mai însemna]i, deveni]i prinaceasta ctitori de rang secund ai Spitalului. În plus,remarc\m o serie de steme heraldice, amplasate

pe toate fa]adele cl\dirii. Sunt doar patru stemedistincte, dar care se repet\ de mai multe ori.

Scuturile heraldice au forma unor cartu[eovale, fiind împodobite cu lambrechini de factur \

baroc\; ele sunt sus]inute de îngeri. Unul dintresimboluri este de inspira]ie antic\: un baston în

jurul c\ruia este încol\cit un [arpe, care nu este altceva decât toiagul luiEsculap (Asklepios, la greci) (fig. 91). Celelalte trei reprezent\ri heraldice pot

50 Seminarul diecezan, înfiin]at de Camilli la 1885, a func]onat într-o cl\dire ast\zi dis- p\rut\, din incinta Catedralei. Nu aceast\ institu]ie, pus\ ini]ial sub patronajul c\lug\rilor iezui]i, a fost destinatara noii construc]ii, a[a cum s-a mai scris.

51 V. Râ[canu, Gh. Gh. N\stase, St. Bârsan, Gh. B\ileanu, Istoricul Spitalului Or\-[enesc Clinic de Adul]i din Ia[i, I, Bucure[ti, 1956, 500 p.; vezi mai nou [i lucrarea sem-nat\ de Eugen Târcoveanu, Ion Chiriac, Mihai Li]u [i Oana Epure, Epitropia „Sfântul Spiridon” din Ia[i, Ia[i, 2000.

Fig. 92 Fig. 93 Fig. 94

Fig. 91




fi privite împreun\, fiind de sorginte biblic\. Ele reprezint\ „cele treivirtu]i ale Sfântului Pavel”: Credin]a, Iubirea [i Speran]a (fig. 92-94). Graficle corespunde Crucea, Inima [i, respectiv, Ancora. Se cunoa[te o veche[tampil\ a Epitropiei „Sf. Spiridon” în care aceste trei simboluri suntînm\nuncheate într-o reprezentare unic\. Le reg\sim [i pe frumoasa toac\metalic\ ce se p\streaz\ lâng\ intrarea în biserica Mitropoliei Vechi („Sf.Gheorghe”) din Ia[i. Inima înfl\c\rat\, a[a cum este înf\]i[at\ aici, repre-zint\, în iconografia catolic\, Sfânta Inim\ a lui Iisus, care are [i o zi special\în calendar (fig. 95).

Însemnele acestea se reg\sesc pe sigiliile celor mai vechi institu]iisanitare din Moldova epocii moderne, precum fizicate de la ]inuturi (medicidistrictuali), care au func]ionat în perioada 1832-186252. Pe fiecare din aceste

pece]i era reprezentat Esculap având mâna dreapt\ pe un scut ce con]ineastemele ]inuturilor, iar în mâna stâng\ ]inea cunoscutul toiag cu [arpeleîncol\cit. Pe un alt sigiliu, cel din 1840 al Comitetului S\n\t\]ii, forul me-dical superior al Moldovei, întâlnim sub scutul cu armele acestui principat[i ale familiei domnitoare (Sturdza), sprijinit de cei doi lei, un toiag al lui

Esculap (cu [arpele) trecut în s\ritoare cu o ancor\53. Vedem deci c\ ste-mele de pe fa]ada pavilionului ar\tat de la „Sf. Spiridon” nu sunt o formul\de moment, nu sunt simple decora]iuni, ci vin în prelungirea unei tradi]iiie[ene insuficient studiate.

52 Maria Dogaru, Sigilii ale unor institu]ii sanitare din Moldova , AIIAI, XIX, 1982, pp. 553-556.

53 Ibidem, p. 556.

Fig. 95



114 SORIN IFTIMI

D. Simboluri comerciale [i bancare

Caduceul lui Mercur . Simbolul universal cel mai cunoscut al comer-]ului este bine reprezentat pe fa]ada cl\dirilor de pe strada Cuza Vod\(fosta Uli]\ a Goliei) una dintre cele mai importante artere comerciale aleIa[ilor de pe la 1900. Toiagul pe care sunt împleti]i doi [erpi era, în tra-di]ia mitologiei romane, un atribut al zeului comer]ului. Bastonul este în-so]it sau nu de casca înaripat\ a lui Mercur, simbolizând calitatea acestuiade mesager al zeilor. De[i este un simbol exclusiv comercial, bancar sau

vamal, în ultimii ani bastonul cu cei doi [erpi a ajuns sa fie uzurpat de totmai multe farmacii, f\cându-se confuzie cu toiaogul lui Esculap, pe careera împletit un singur [arpe. Nu credem c\ inten]ia celor care fac aceast\op]iune este de a sublinia faptul c\ activitatea farmaciei respective estemai curând de natur\ comercial\ decât medical\.

Caduceul lui Mercur poate fi v\zut [i ast\zi deasupra intr\rii în Po[taMare (str. Cuza Vod\, nr. 3). Dar cu ce rosturi [i când a fost realizat\ aceast\decora]iune? S-a afirmat c\ acest palat p\streaz\ decora]iunea original\ afa]adelor. Faptul nu pare verosimil. Pentru un ochi avizat, se observ\ c\ pestructura neoclasica a cl\dirii se suprapune o decora]iune dintr-o epoc\ ul-terioar\, databil\ în a doua jum\tate a secolului al XIX-lea. Stema repre-

zentând „caduceul lui Mercur”, realizat\ în stucatur\, este contemporan\ cuaceast\ decora]iune, tehnica fiind identic\ (fig. 96). Datarea stemei ar indicaastfel momentul în care a fost realizat\ decora]iunea exterioar\ a cl\dirii.

Fig. 96



116 SORIN IFTIMI

decorative de stil bizantin (c\r\mida aparent\ [i discuri ceramice sm\l-]uite, cu diverse reprezent\ri) cu cele heraldice, de inspira]ie occidental\.Întâlnim aici atât „caduceul lui Mercur”, cât [i „casca lui Mercur”, cu celedou\ aripi (fig. 98, 99). Aceste simboluri f\ceau de prisos orice firm\scris\, cu denumirea Camera de Comer], ele vorbind de la sine.

Fig. 99

În mod inspirat, simbolurile au fost trans-ferate [i noului sediu al Camerei de Industrie[i Comer], din Copou, acolo unde func]ionea-z\ ast\zi [i localul La Boieri (fig. 100). De[i

pare o cl\dire nou\ amenajat\ în stil retro, ar-hitectul a avut inspira]ia [i fantezia de a con-serva, `n partea inferioar\ a fa]adei, câte un

fragment nerenovat, înnobilat de patina vremii,care confer\ un aer de autenticitate întreguluiedificiu. Stema înf\]i[ând caduceul lui Mercur este reluat\ de mai multe ori pe fa]ad\, îns\ ladimensiuni prea mici pentru a putea fi v\zute[i descifrate din strad\. Suntem de p\rere c\astfel ele nu î[i prea îndeplinesc rostul, nereu-[ind s\-[i transmit\ mesajul.

Stupul de albine. Întrucât caduceul lui Mercur poate ap\rea ca un simbol prea general al activi-

t\]ilor economice, s-a resim]it nevoia identifi-c\rii unui simbol care s\ sugereze mai exact acti-vit\]ile bancare. Acesta a fost g\sit în metaforastupului de albine. Într-un articol dedicat specialacestui element decorativ s-a ar\tat c\ „vechiulsimbol al albinei întruchipeaz\ acum o dat\ în

plus, h\rnicie, seriozitate, profit [i organizare ri-guroas\, societatea bancar\ ce-[i atrage ac]ionarii

Fig. 100

Fig. 101




ajungând s\ se identifice metaforic cu stupul ce-[i adun\ albinele”56. Pen-tru ca înf\]i[area s\ fie mai plastic\, s-a preferat imaginea stupului împletitdin nuiele [i uns cu lut, a[a-numita co[ni]\ . Acest simbol poate fi v\zut [iast\zi pe fa]ada fostei b\nci Dacia, cl\dire de stil neoromânesc. El nuapare îns\ solitar, ci bro[eaz\ pe caduceul lui Mercur, despre care a fostvorba mai sus (fig. 101).

*Sper\m ca demersul de fa]\ s\ atrag\ suficient de mult aten]ia asupra

stemelor de pe vechile cl\diri. Departe de a fi simple decora]iuni ale cl\-

dirilor, ele se dovedesc purt\toare de identitate [i istorie. Prin ele, se sta- bile[te o strâns\ leg\tur\ între istoria edificiului [i istoria familiei care l-aconstruit [i locuit la un moment dat. Chiar dac\ heraldica este o [tiin]\ermetic\, accesibil\ doar dup\ o ucenicie mai îndelungat\ în acest dome-niu, atât proprietarii, cât [i restauratorii cl\dirilor trebuie s\ fie con[tien]i,în fa]a unei steme, c\ ea este un izvor istoric special, un act de identitate

care trebuie tratat cu pre]uire [i respect.

56 Vezi [i Marcela Oprescu, Liliana Ro[u, Considera]ii asupra prezen]ei stupului în de-

cora]ia fa]adelor Secession, în “Studii [i comunic\ri”, VI, 1997, Museum Arad, pp. 170-185(p. 173), cu 15 fotografii. Fa]ade ale unor cl\diri (multe sedii de b\nci) în stil istorist,eclectic [i secession, din Timi[oara [i Lugoj.



118 SORIN IFTIMI

Palatul Culturii [i simbolurile sale

Personalitatea arhitectonic\ a vechiului Ia[i este dat\ de o serie de cl\-

diri emblematice construite în lunga domnie a lui Carol I: Mitropolia, Tea-trul Na]ional, Universitatea din Copou, Palatul de Justi]ie [.a. Acestea auasigurat o oarecare înflorire urbanistic\ a Ia[ilor, care se mângâia cu titluliluzoriu de „a doua capital\” a Regatului.

Construirea impozantului Palat de Justi]ie, prea spa]ios pentru însem-n\tatea sa practic\, a fost efectul discu]iilor din epoc\, în care moldovenii

propuneau ca unele institu]ii centrale ale noului stat, creat dup\ 1859, s\func]ioneze la Ia[i (Mitropolia, Înalta Curte de Justi]ie [.a.).

Conceput de arhitectul I.D. Berindei în spiritul palatelor comunale din

Occident, edificiul din centrul Ia[ilor este un adev\rat „cântec de leb\d\”al arhitecturii romantice din secolul al XIX-lea; este ultima realizare deacest fel [i cea mai important\ oper\ a acestui arhitect1. Palatul a fostîn\l]at în anii 1906-1925, în stil neogotic, definit uneori [i cu formula hi-

brid\, de „neogotic flamboyant”, dar s-a vorbit [i de decora]iunea sa „baroc\”(în sensul de excesiv\), sau de stilul „secession”, care poate fi reg\sit, pealocuri, tot la nivelul decora]iunilor (fig. 102).

Arhitectul Berindei a ales neogoticul pentru avantajul acestui stil de aoferi întâietate deschiderilor generoase în defavoarea zid\riei, care pre-domina la palatul neoclasic aflat anterior pe acela[i loc. Potrivit m\rturi-

1 De[i este o cl\dire celebr\, documenta]ia privitoare la istoricul ei lipse[te aproape cudes\vâr[ire. Trecutul acestui edificiu se reconstituie treptat, prin contribu]iile unor

pasiona]i de istoria Ia[ilor: C. Ostap, Istoria (înc\) necunoscut\ a unei cunoscute cl\diriie[ene, în Constantin Ostap, Ion Mitican, Cu Ia[ii mîn\-n mîn\..., III Ia[i, 1999, pp. 43-55; idem, Cine a construit Palatul de Justi]ie din Ia[i?, în Constantin Ostap, Ion Mitican,

Ia[ii – între adev\r [i legend\..., 2000, pp. 122-125; Adriana Ioniuc, 80 de ani de la inaugurarea Palatului de Justi]ie [i Administrativ din Ia[i (11 octombrie 1925), în „Monu-mentul”, VII, Lucr\rile Simpozionului Na]ional Monumentul – Tradi]ie [i viitor, ed. VII,Ia[i, 2005, pp. 169-172.



119Palatul Culturii [i simbolurile sale

sirilor sale, a dorit s\ creeze o cl\dire luminoas\, pe o structur\ u[oar\ [ielastic\. Edificiul s-a impus curând drept efigia arhitectonic\ a fostei capitale

moldovene. Silueta Palatului a p\truns chiar [i în stema ora[ului din perioada

comunist\2, ocupând jum\tate de scut (fig. 103). Sigla anivers\rii „Ia[i – 600”este construit\, la rândul ei, tot pe baza siluetei Pala-tului. Mo[tenind amplasarea vechii Cur]i domne[ti, în

jurul c\reia s-a ]esut întreaga re]ea de uli]e, Palatuldomin\ partea veche a ora[ului, fiind predestinat s\devin\ un simbol al acestuia (fig. 104). Numeroasefirme ie[ene au adoptat, în antet sau pe etichetele pro-duselor lor, imaginea stilizat\ a Palatului.

Stilul neogotic a fost ales [i pentru c\ oferea su-gestia de spa]iu sacru, de catedral\, efect urm\rit cu

deosebire de arhitect. Concep]ia general\ [i func]io-nalitatea edificiului sunt marcate de destina]ia pe care

2 Dan Cernovodeanu, Ioan N. M\nescu, Noile steme ale jude]elor [i municipiilor din Republica Socialist\ România. Studiu asupra dezvolt\rii istorice a heraldicii districtuale[i municipale române[ti, în RA, an LI, XXXVI, 1974, 1-2, pp. 111-112 [i plan[ele dinanex\. „Turnul, care a figurat în mod constant în ultimul secol în toate variantele stemeiIa[ilor, cap\t\ acum, potrivit dorin]ei exprese a ie[enilor, înf\]i[area turnului central alfostului Palat Administrativ, azi – Palatul Culturii.”

Fig. 102

Fig. 103



120 SORIN IFTIMI

a avut-o ini]ial. Arhitectul [i-a imaginat edificiul ca pe un Templu al zei]eiThemis, în care cet\]enii s\ intre cu un sentiment de pio[enie, în c\utarea

justi]iei, [i „s\ se împ\rt\[easc\ din sfânta cuminec\tur\ a Drept\]ii”3.

În epoc\, s-a vehiculat ideea c\ stilul neogotic al cl\dirii ar fi str\in des piritul arhitecturii Ia[ilor, ora[ care a urmat mai ales linia neoclasic\. Astfel,faima cl\dirii s-ar datora faptului c\ ea este o apari]ie exotic\, singular\,str\in\ de tradi]iile urbei. La data construirii palatului existau îns\ în Ia[i

cel pu]in dou\ monumentale cl\diri în stil neogotic: Cazarma din Copou [iPalatul G\rii. Stilul gotic face parte din tradi]ia locului [i prin faptul c\ adat numeroase elemente componente ale stilului moldovenesc în care aufost în\l]ate cele mai vechi biserici ie[ene, precum „Sf. Nicolae Domnesc”,

biserica lui {tefan cel Mare, aflat\ în fa]a Palatului, intr\ în dialog cu acesta.S-a vorbit [i de „ciudatul stil gotic” ce a bântuit arhitectura civil\ moldove-neasc\ pe la 1870.

*Amintind de {tefan cel Mare, se cuvine s\ limpezim o problem\

legat\ de statuia sa ecvestr\ aflat\ în fa]a Palatului, realizat\ în 1883 deEmmanuel Frémiet (fig. 105). O per sistent\ tradi]ie oral\ sus]ine c\ sculp-

torul francez avea în lucru [i o alt\ statuie, reprezentându-l pe regele Ca-zimir IV. Cele dou\ statui ar fi fost inversate la expedi]ie, astfel încât ceade la Ia[i nu ar reprezenta cu adev\rat pe {tefan cel Mare, ci pe regele polon.Am ar\tat, cu alt\ ocazie, netemeinicia acestui scenariu4. Vom ad\uga, doar,

3 Revista „Ilustra]ia”, XIV, 1925, nr. 115-118 (num\r special dedicat inaugur\rii Pala-tului de Justi]ie din Ia[i).

4 Sorin Iftimi, Ia[ii în bronz [i marmur\. Memoria statuilor (I), în „Xenopoliana”, XI,2003, 3-4, pp. 180-197.

Fig. 104




un argument de ordin heraldic pentru a dezlega misterul: calul lui {tefanvod\ are pe piept un mic ecuson cu capul de bour, stema medieval\ a Mol-dovei (fig. 106). Aceasta este o prob\ evident\ a faptului c\ statuia îl re-

prezint\ pe domnul moldovean, orice alte scenarii dovedindu-se a fi simplefantezii.

*Originalitatea Palatului este dat\ [i de stemele heraldice care îi aco-

per\ fa]adele. Dintre toate stilurile arhitectonice, goticul se potrive[te celmai bine cu heraldica. Acest fapt nu este întâmpl\tor, din moment ceepoca heraldicii vii, în care a ap\rut [i s-a manifestat cel mai autentic acestfenomen, este tocmai aceea a goticului, a Cruciadelor. Exist\ deci ostrâns\ leg\tur\ de principiu între partea arhitectonic\ [i decora]iuni.

Se întâmpl\ adesea ca diverse cl\diri vechi s\ î[i conserve formelearhitectonice, dar decora]iunea fa]adelor s\ fie modificat\ în func]ie de

noile curente [i mode. Cazul Palatului de la Ia[i este unul special sub acestaspect. Construc]ia sa a durat foarte mult, aproape dou\ decenii, deoarecefinan]area lucr\rilor depindea de excedentele bugetare ale MinisteruluiJusti]iei. Lucr\rile au început în domnia lui Carol I [i s-au terminat îndomnia regelui Ferdinand I. Nu este mult, la scar\ istoric\, dar perioada s-asuprapus tocmai peste un moment de mari prefaceri. Se [tie c\, în vâltoarea

primului r\zboi mondial, planurile Palatului au fost distruse. I.D. Berindei

Fig. 105

Fig. 106



122 SORIN IFTIMI

scria c\ acestea au fost arse pentru samovarele cu ceai ale solda]ilor ru[i,încartirui]i la un momentdat în cl\dire5. Credem c\ este vorba [i despre

planurile fa]adelor. Dac\ ar fi fost lucrate în domnia lui Carol I, probabilc\ ar fi fost mult mai sobre ca decora]iuni. A[a cum arat\ ast\zi, ele pot fidatate, în cea mai mare parte, dup\ 1921, în domnia regelui Ferdinand I [ia reginei Maria.

Aglomerarea unui mare num\r de steme pe fa]adele Palatului putea s\ duc\la un efect estetic discutabil. Exista îns\ un precedent: Palatul Sturdza dela Micl\u[eni, care a demonstrat c\ o asemenea formul\ poate avea farme-

cul ei. În privin]a abunden]ei decora]iunilor, gustul epocii era oricum diferitde cel ce ast\zi.Stemele [i simbolurile de pe fa]adele cl\dirilor vorbesc, de cele mai

multe ori, despre destina]ia lor original\. Limbajul acesta simbolic, c\zutîn uitare vreme de decenii, trebuie s\ fie readus în memorie. S-a exageratcaracterul pur decorativ, lipsit de con]inut, al decora]iunilor heraldice dela Palatul Culturii. Studiate cu aten]ie, acestea î[i pot dezv\lui tainele [isensurile uitate, precum vechile limbi moarte. Pentru a avea acces laaceste sensuri este necesar sa ne raport\m la nivelul de atunci al cuno[tin]e-lor istorice. Multe idei de baz\ ale epocii [i-au pierdut ast\zi valabilitatea.

I. Stemele exterioareTurnul cu orologiu

O atrac]ie a Palatului Culturii din Ia[i este turnul cu orologiu. Cari-lonul acestui ceas intoneaz\, la fiecare or\, „Hora Unirii”, amintind deUnirea cea Mic\ de la 1859, dar [i de Marea Unire din 1918. Vechii capi-tale îi place s\ î[i asume titlul de „Ora[ al celor trei Uniri”. Sunetul acestuiorologiu a fost preluat ca semnal de postul de radio Ia[i, folosit timp decâteva decenii. Noul turn, alipit cl\dirii, este mo[tenitorul simbolic al tur-nului mare al Por]ii domne[ti, în care func]iona un mare orologiu, ce d\dearitmul vie]ii ora[ului.

Aquila romana. Bolta de intrare în Palat este str\juit\, pe trei p\r]i, dec\tre o acvil\ cu aripile desf\cute, ie[ind din câte o coroan\ vegetal\ (fig. 107).Reprezentarea este specific\ acvilei romane, a[a cum ap\rea ea pe stindardele(vexillum) legiunilor antice6 (fig. 108). Coroana de lauri simboliza gloria

5 Ibidem.6 Acvila era simbolul lui Zeus, [i de aceea era reprezentat\ adesea ]inând în gheare

fulgerele, atribute ale aceleia[i divinit\]i. Acvila astfel asociat\ cu fulgerele este cu-noscut\ în heraldic\ drept „acvil\ napoleonian\”.




militar\ (acvila „în triumf”). Prezen]a acvilei aminte[te de tradi]ia fund\riiora[ului Ia[i de c\tre o asemenea legiune roman\: Legio Iassiensis . Ne

afl\m în plin\ mitologie istoric\ privitoare la întemeierea ora[ului Ia[idup\ modelul Romei. Potrivit cuno[tin]elor istorice din a doua jum\tate asecolului al XIX-lea, castrul amintitei legiuni s-ar fi aflat chiar pe loculactualului Palat, pe temeliile sale zidindu-se, la începutul veacului al XV-lea,Curtea domneasc\7. Chiar arhitectul ar\ta, într-un text publicat într-unnum\r special al revistei „Ilustra]ia” (din octombrie 1925), c\ cele dou\

personaje pictate, care str\juiesc orologiul din turnul Palatului, erau pl\ie[idin Maramure[, înso]itori ai „desc\lec\torului” Drago[ Vod\. Sunt înf\-

7 Gheorghe S\ulescu, Descrierea istorico-gheografic\ a cet\]ei Caput Bovis (Capul Boului seau Ghertina, ed. Silviu Sanie, Vasile Cristian, Bucure[ti, 1991, p. 69). N.A. Bogdan,Ora[ul Ia[i. Monografie istoric\ [i social\, ilustrat\ , Ia[i, 1913, pp. 20-21 (reluând teorialui S\ulescu). Vezi [i articolul semnat de arhitectul I.D. Berindei, care se baza tot pe in-forma]iile publicate de N.A. Bogdan (în revista „Ilustra]ia”, Ia[i, XIV, nr. 115-118, 1925,

pp. 141-150).

Fig. 107

Fig. 108



124 SORIN IFTIMI

]i[ate astfel, în asociere, primul [i al doilea „desc\lecat” al Moldovei: celal romanilor [i cel al maraure[enilor, teorie preluat\ din scrierile lui Dimi-trie Cantemir.

Capul de bour. Deasupra intr\rii, pe la jum\tatea turnului, se afl\ ostem\ a Moldovei sculptat\ în piatr\ (fig. 109). Modul în care a fost mon-tat\, f\r\ o amenajare special\, arat\ o solu]ie de ultim moment, aceast\stem\ nef\când parte din proiectul ini]ial. Este vorba despre un scut rotundînc\rcat cu un cap de bour, care are între coarnele scurte o stea cu cincicol]uri. Capul este flancat de dou\ ramuri de m\slin, pe lâng\ care coboar\

dou\ panglici ondulate. „Scutul” este încadrat de dou\ steaguri cu flamur\ p\trat\. Sub scut sunt înf\]i[ate un sceptru [i o spad\ încruci[ate, însem-nele puterii domne[ti, înso]ite de diverse trofee militare.

Se poate identifica modelul folosit la realizarea acestei steme, fapt ceare implica]ii în datarea sculpturii. Cu prilejul restaur\rii M\n\stirii „TreiIerarhi” din Ia[i, de c\tre Lecomte du Nöuy, în anii 1884-1888, a fostdescoperit, probabil în p\mânt, un disc decorat cu un cap de bour, identiccu reprezentarea din scutul rotund al stemei aflate în discu]ie (fig. 110).Imaginea piesei a fost publicat\ de N.A. Bogdan, în monografia sa din19138. La data descoperirii, el a fost considerat ca fiind o pies\ antic\, numedieval\, fiind pus în leg\tur\ nu cu „desc\lecatul” lui Drago[ Vod\, ci culocalitatea Caput Bovis, capitala ipotetic\ a Moldovei de dup\ st\pânirea

8 N.A. Bogdan, Ora[ul Ia[i, p. 209, fig. 248.

Fig. 109 Fig. 110




roman\. Având în vedere data descoperirii „modelului”, este posibil caaceast\ stem\ s\ fi fost comandat\ pentru a fi a[ezat\ pe frontispiciulPalatului (aflat pe acela[i loc), dup\ incendiul din 1880, când cl\direa afost renovat\ [i destinat\ Administra]iei. Stemele mai vechi, a[ezate pefrontispiciul palatului de Alexandru Moruzi (1803) [i Mihail vod\ Sturdza(1843), se afl\ ast\zi încastrate în zidurile castelului Sturdza de la Micl\u[eni9

(fig. 112, 113). Excludem posibilitatea ca stema cu cap de bour de pe tur-nul palatului s\ fie o stem\ mai veche a Cur]ii domne[ti, anterioar\ secolu-

lui al XIX-lea.La baza turnului, bol]ile de intrare sunt decorate cu o serie de scuturiheraldice înc\rcate cu capul de bour (stema Moldovei), calul (stema

9 Costin Meri[ca, Castelul Micl\u[eni în cultura român\ , Ia[i, 1996, p. 55, fig. 23. Desprestema palatului domnesc din 1803, se [tie cu siguran]\ acest fapt. Stema lui Mihail Sturdza,

p\strat\ al\turi, nu are ar\tat\ provenien]a. Este presupunerea noastr\ c\ ea provine de pefrontispiciul palatului domnesc din Ia[i, distrus de incendiul din 1827 [i renovat deMihail Sturdza, în 1843.

Fig. 111

Fig. 112 Fig. 113



126 SORIN IFTIMI

ora[ului) sau o simpl\ band\, prezent\ în mai toate stemele, a c\rei sens nuse las\ descifrat (fig. 114, 115, 116).

Stemele de pe fa]ada Palatului

Ferestrele de la parterul cl\dirii au fiecare deasupra câte o stem\, scu-turile fiind ornamentate la exterior cu frunze de lauri [i e[arfe. S-a folositforma de „scut elve]ian”10, surprinz\toare, dar nu chiar atât de exotic\.

Acest tip de scut apare pentru prima dat\ la Ia[i în 1816 (sub administra]ieruseasc\), pe sigiliul Cnejiei Moldovei11. În pecetea respectiv\ capul de

10 Marcel Sturdza-S\uce[ti, Heraldica. Tratat tehnic, Bucure[ti, 1974, p. 31, fig. 9.11 Maria Dogaru, Sigiliile, m\rturii ale trecutului istoric. Album heraldic, Bucure[ti,

1976, pp. 174-175, fig. 166 a, b; Dan Cernovodeanu, {tiin]a [i arta heraldic\ în Româ-nia, Bucure[ti, 1977, p. 447, fig. 1.

Fig. 114 Fig. 115

Fig. 116




bour era a[ezat pe un asemenea scut elve]ian, în mijlocul câmpului, fiindînconjurat de stemele ]inuturilor Moldovei, reprezentate în medalioane.

Sunt cinci modele de steme, care se repet\ de mai multe ori:a) Scut t\rat, având în prima

parti]iune o coroan\ voievodal\(deschis\) cu trei fleuroni, iar dedesubt dou\ frunze de stejar îngem\nate [i dou\ ghinde (fig.117). Stema este o referire lafaptul c\, pe locul actualului

Palat, a existat o Curte dom-neasc\, men]ionat\ documentar la 1434, [i ale c\rei ruine se p\s-treaz\, putând fi v\zute subgradenele Teatrului de Var\. Înc\din a doua jum\tate a veaculuial XVI-lea, domnii Moldovei, în-cepând cu Alexandru L\pu[nea-nu, [i-au stabilit re[edin]a prin-cipal\ la Ia[i, chiar pe locul actualului Palat al Culturii.

b) Scut înc\rcat cu dou\ chei în-

cruci[ate, peste care trece o e[arf\, înfascie (fig. 118). Acestea fac referirela rolul de Palat Administrativ pe carel-a avut cl\direa. Poate fi [i o aluzie la„cheile ora[ului”, despre care se cre-dea c\ au existat [i c\ erau p\strate deconducerea ora[ului ([oltuz [i pâr-gari)12. Cheile Cur]ii domne[ti din Ia[isunt amintite de izvoarele narative dedou\ ori în veacul al XVIII-lea13. c) Scut despicat în „bar\”, având în

ambele parti]iuni câte o cruce latin\,cu termina]iile bra]elor l\]ite [i ascu]ite

12 N. A. Bogdan, Ora[ul Ia[i, p. 362.13 Vezi Sorin Iftimi, Cheile ora[ului Ia[i sau Cheile }\rii Moldovei?, în Istoria – o

medita]ie asupra trecutului. Profesorului Vasile Cristian la a 65-a aniversare, Ia[i, 2001, pp. 139-145; republicat în De Potestate. Semne [i expresii ale puterii în Evul Mediuromânesc, Ia[i, 2006, pp. 351-359 (text rev\zut [i ad\ugit).

Fig. 117

Fig. 118



128 SORIN IFTIMI

(fig. 119). Aceste cruci trebuie s \ fie oreferire la statutul de centru Mitropolitan(arhiepiscopal) al ora[ului Ia[i. În Occi-dent, prezen]a sediului episcopal era ocondi]ie pentru definirea statutului de„capital\” a unei localit\]i.

d) Scut t\iat „în bar\”, având în pri-ma parti]iune capul de bour, iar în douaun delfin cu capul în jos (fig. 120). Ambelesunt elemente preluate din stema Mol-dovei. Delfinii apar ca sus]in\tori ai scu-tului Moldovei [i al Ia[ilor abia la înce-

putul secolului al XIX-lea14.

e) Scut t\iat „în bar\”, având în parti]iunea superioar\ un cal spre dextra,„ie[ind” din linia t\ieturii, iar în cea inferioar\ trei romburi cu vârfurileunite, dispuse în bar\ (fig. 121). Calul indic\ faptul c\ este vorba despre stemaora[ului Ia[i; sensul romburilor ne scap\ îns\. Combina]ia nu a mai fostîntâlnit\ pân\ acum.

*Urm\torul nivel de steme este reprezentat de o serie de scuturi heral-

dice de dimensiuni monumentale, amplasate între ferestrele etajului. Este

14 Sorin Iftimi, Dimitrie Cantemir [i „delfinii” din stema Moldovei (dou\ ipoteze), înArhGen, IV (XI), 1997, 1-2, pp. 285-295.

Fig. 120 Fig. 121

Fig. 119




p\strat\ forma „elve]ian\” de[i propor]ia dintre în\l]imea [i l\]imea scutu-lui a fost semnificativ alterat\. Scutul este amplasat pe o spad\ cu garda în

jos, servind de sus]in\tor, formul\ întâlnit\ [i la Palatul de la Micl\u[eni. Ra-murile de lauri [erpuind pe lama spadei amintesc [i ele de stema Sturdze[-tilor. Spada este trecut\ printr-o discret\ coroan\ de cavaler (f\r\ fleuroni)15,

b\tut\ cu pietre pre]ioase, care timbreaz\ scutul. Deasupra talonului spadeise observ\ o e[arf\ împodobit\ cu pietre pre]ioase, legat\ în fund\, foartedecorativ\ ca efect, dar de un gust mai curând feminin. Este neinspirat\trecerea e[arfei pe fa]a scutului, prin dou\ orificii din partea superioar\,consumând astfel, inutil, din câmpul scutului un spa]iu ce trebuia rezervatfigurilor heraldice. Spada, atât de vizibil\, dar ocupând un loc secundar încompozi]ie, din punct de vedere heraldic, a fost aleas\ ca simbol al zei]eiantice a Justi]iei (Themis, la greci). Un crin regal ocup\ un loc meschin,

pe partea de jos a lamei. Scutul este împodobit pe flancuri cu ramuri delaur, simbolul gloriei, al triumfului.

Compozi]ia heraldic\ a acestor scuturi estede trei tipuri, care se repet\, succesiv, pe fa]ada

palatului. Toate sunt de nivel mediocru, ca rea-lizare artistic\, dar [i în privin]a respect\rii re-gulilor heraldice, l\sând impresia de improviza-

]ie. În mod normal, acestea ar fi trebuit s\ pro-duc\ o impresie nepl\cut\ asupra regelui Ferdi-nand, considerat a fi un cunosc\tor în domeniu.

a) Un prim model este o referire mai clar\la institu]ia Regalit\]ii. Câmpul scutului esteîmp\r]it „în band\” de o e[arf\ decorativ\, cu in-scrip]ia „REX” (rege). La partea superioar\, esteînf\]i[at un scut înc\rcat cu o cruce latin\, tim-

brat de o coroan\ deschis\16 (fig. 122). Simbolulcrucii, fiind amplasat în scut, este, din perspec-tiv\ heraldic\, mai important, coroana ocupând

o pozi]ie secundar\, decorativ\, ceea ce nu cre-dem c\ a stat în inten]ia alc\tuitorului. Propor-]ia la care au fost reprezentate cele dou\ însemneeste prea mic\ fa]\ de spa]iul oferit de scut. La

15 Marcel Sturdza-S\uce[ti, op. cit., p. 111, [i p. 112 fig. 23. Coroana cavalerilor custeag avea forma unu simplu cerc de aur, împodobit cu pietre pre]ioase.

16 Ibidem, p. 111, fig. 19.

Fig. 122



130 SORIN IFTIMI

partea inferioar\ a scutului identific\m un docu-ment (carte?) [i o cruce dubl\, cu extremit\]ile bra-]elor l\]ite. Ideea de baz\ a fost, probabil, aceea c\Justi]ia se înf\ptuia în numele Regelui. Acesta eraconsiderat o persoan\ sacr\, prin mirungerea de laîncoronare. În context, spada pe care se sprijin\scutul heraldic poate fi privit\ [i ca o aluzie la jus

gladiis („dreptul spadei”), dreptul exclusiv al Re-gelui de a decide condamn\ri la moarte, dar [i gra-]ierea vinova]ilor.

b) Al doilea tip de stem\ are scutul împ\r]it„în bar\” de o e[arf\ decorativ\ pe care scrie „PAX”( pace). ~n partea superioar\ se afl\ dou\ cruci la-tine cu extremit\]ile bra]elor l\]ite, dispuse în bar\.~n partea inferioar\ se afl\ o balan]\, însemn al Jus-ti]iei exercitate în numele lui Dumnezeu (fig. 123).

c) Al treilea tip este un scut ce are în mijloc unecuson timbrat de un coif militar cu viziera l\sat\,reprezentat din profil, spre dreapta. În heraldic\,acest tip de coif este caracteristic pentru rangul cel mai de jos al nobilimii,

cavalerii. Câmpul ecusonului este împ\r]it în dou\de o e[arf\ ce are inscrip]ionat\ deviza „SPQR”.Deasupra e[arfei se disting dou\ frunze de stejar îngem\nate, iar dedesubt o cruce de form\ spe-cial\, asupra c\reia vom reveni. Este neuzual caacest însemn s\ fie a[ezat pe ecuson [i, în acela[itimp bra]ul s\u superior s\ treac\ pu]in deasuprae[arfei. În partea inferioar\ a scutului, trei romburigrupate 2 [i 1; reprezentând, probabil, ni[te dia-mante (fig. 124). Deviza SPQR (prescurtarea uzu-al\ pentru Senatus Populique Romanorum), care

ar fi trebuit s\ figureze sub scut, [i nu în câmpulacestuia, nu are nici o relevan]\ pentru con]inutulstemei.

Fig. 123

Fig. 124




Exist\ totu[i un ele-ment interesant: însemnulspecific la care ne-am re-ferit este Crucea reginei

Maria (fig. 125). Aceastaeste descris\ de o bicei cao cruce „gammat\”, adic\având bra]ele formate din

pa t ru l i t ere grece[ t i„gamma” (invers decâtsvastica). Din perspectiv\

heraldic\, ar putea fi categorisit\, mai exact, drept o cruce „cramponat\”,deoarece este format\ prin intersectarea a dou\ crampoane, de unde unghiulascu]it în care se termin\ bra]ele crucii. Cramponul, ca pies\ heraldic\, eraun cârlig ascu]it, din fier, folosit la escaladarea zidurilor de cetate. Se [tiec\ forma special\ a crucii Ordinului „Regina Maria” a fost inspirat\ de oveche bijuterie, primit\, în tinere]e, de la marele Principe de Hessen17. Erao cruce din fier forjat, incrustat\ cu diamante, evaluat\ în epoc\ la o sum\foarte mare (trei mii lei)18. La aceast\ bijuterie, bra]ele crucii au [i mai clar forma crampoanelor heraldice. S-a ar\tat c\ asemenea cruci au ap\rut în

Germania pe la începutul secolului al XIX-lea, cunoscând apogeul îndeceniul a treilea19.Ceea ce vedem în stema de pe fa]ada Palatului este, de fapt, Ordinul

„Crucea Regina Maria”, decora]ie care a fost instituit\ la Ia[i, prin decre-tul regal nr. 201 din 15 martie 1917, fiind acordat\ atât militarilor, cât [icivililor care s-au distins în domeniul sanitar, atât în primul cât [i în cel

17 Dorina Tomescu, Bijuteriile Reginei Maria, în MN, IX, Bucure[ti, 1997, pp. 217-218.Bijuteria se p\streaz\ în colec]ia Tezaurului istoric de la Muzeul Na]ional al României(op. cit., p. 213).

18 Ibidem, fi[\ tehnic\: Cruce (începutul secolului al XIX-lea). Forma gammat\ cu

vârfurile formând un unghi ascu]it [i muchiile ornamentate cu câte dou\ rânduri de dia-mante. La partea superioar\ o verig\ fix\ prin care trece un inel de prindere oval, mobil [idecorat cu diamante. Materiale: fier forjat, diamante. Dimensiuni: L: 150 mm; La. 10mm; G: 54,01 gr., MNR, inv. 37. 423.

19 Dorina Tomescu, op. cit. Autoarea aminte[te [i o alt\ prin]es\ contemporan\ care afolosit o form\ de svastic\ drept însemn personal: ]arina Alexandrina a Rusiei, ce prove-nea din amintita familie de Hesse. Poate c\ în patrimonial heraldic al acestei familii se

pot g\si r\d\cinile mai vechi ale crucii.

Fig. 125 Fig. 126



132 SORIN IFTIMI

de-al doilea r\zboi mondial20 (fig. 126). Acest fapt are o leg\tur\ direct\cu Palatul din Ia[i. Se [tie c\, în timpul primului r\zboi mondial, lucr\rilede ridicare a edificiului nu erau înc\ finalizate. Cu toate acestea, în cl\dire[i-a avut sediul [i Asocia]ia de ambulan]e auto înfiin]at\ pe cheltuiala regi-nei Maria. Apari]ia însemnului pe fa]adele Palatului amintea de activitateacaritabil\ a acestei Asocia]ii sanitare, patronat\ de Regin\. Prezen]a uneidecora]ii în scutul heraldic nu este un fapt uzual. În mod normal,decora]iile erau plasate în afara scutului heraldic, atârnând sub acesta21.

*

20 Ion Safta, Rotaru Jipa, Tiberiu Velter, Floricel Marinescu, Decora]ii române[ti der\zboi, Bucure[ti, 1993, pp. 75-78. Panglica portocalie (culoarea reginei Maria) estead\ugat\ Ordinului în 1938. {tefan Catone, Niculae {erb\nescu, Dumitra[cu Bedivan,

România. Decora]ii. 1859-1991, Bucure[ti, 1992, p. 18 [i plan[a 8, fig. 15. Crucea Ordi-nului, avea pe avers o cruce mic\, de smal] ro[u. Pe revers are gravat\, în centru, un „M”,monograma încoronat\ a Reginei. Crucea Reginei Maria a f\cut carier\ public\ înainte de

instituirea Ordinului patronat de ea. Acest însemn a devenit simbolul Societ\]ii „Tine-rimea Artistic\”, ini]iat\ la 1901, de un grup de pictori din care f\ceau parte Vermont,Luchian, P\tra[cu [.a., care au apelat la patronajul principesei Maria (Dorina Tomescu,op. cit., p. 217). Societatea Regina Maria (1906-1914) a folosit o asemenea cruce cram-

ponat\, cu particularitatea c\ era o cruce dubl\ (Ernest Oberländer-Târnoveanu, Katiu[aPârvan, Medalii, plachete, ordine, decora]ii, monede [i bancnote cu portretele regelui

Ferdinand [i reginei Maria, în MN, XV, 2003, Anexa).21 Vezi Tudor R. Tiron, Despre folosirea decora]iilor în stemele boierilor din Moldo-

va [i }ara Româneasc\ în perioada domniilor regulamentare, în MN, XVII, Bucure[ti,2005, pp. 89-103 (^ anexe).

Fig. 127




Al treilea nivel de steme formeaz\ pe fa]ada Palatului un fel de friz\,în care stemele sunt sprijinite pe ni[te ciulini (fig. 127). Prezen]a acestei

plante austere este surprinz\toare. Doar influen]a, chiar indirect\, a regineiMaria ar putea oferi o explica]ie. Se [tie c\ ea s-a n\scutîn Sco]ia, iar aceast\ ]ar\, component\ a Regatului Unit alMarii Britanii, f olosea ca vechi însemn neoficial tocmai o

plant\ de ciulin (verde, cu p\m\tuful florii violet) (fig. 128).Înc\ din secolul al XVI-lea a existat în Sco]ia [i un Ordinal Ciulinul ui; în colanul acestuia se împleteau flori [i frunzede ciulini, într-o manier\ asem\n\toare frizei de la Palatul

din Ia[i. Pe de alt\ parte, ciulinul era [i emblema ora[ului Nancy(fig. 129), în care s-a n\scut curentul Art-Nouveau, stilulartistic favorit al reginei Maria, care l-a promovat cu in-sisten]\ în România. O realizare monumental\ a reginei,în care a valorificat la maximum motivul frunzelor deciulin, este celebra Camer\ de Aur de la castelul Peli[or (Sinaia)22 (fig. 130). Este o interesant\ asociere a regalit\]iicu austeritatea, cu sacrificiul de sine, venit\ din parteaunei regine iubitoare de lux, dar care demonstrase c\

poate fi în stare de priva]iuni [i sacrificii.

22 Camera de Aur, cu tavanul boltit, are pe locul cheii de bolt\ o „cruce celtic\” (cu bra]ele egale [i unite printr-un cerc). Pe mobilierul înc\perii se reg\se[te îns\ [i „cruceacramponat\”, similar\ cu cea de pe fa]ada Palatului de la Ia[i. Este camera în care a [imurit regina Maria.

Fig. 129

Fig. 130

Fig. 128



134 SORIN IFTIMI

Con]inutul stemelor de pe aceste scuturi este mai dificil de identificat.Una dintre ele are un leu rampant, care poate fi pus în leg\tur\ cu vechiul

blazon al Sco]iei (fig. 131). Nu [tim dac\ [i celelalte steme din acest registru

au leg\tur\ cu patria de origine a reginei Maria. O spad\ în pal, cu garda în jos, peste care trece o e[arf\ în band\, poate fi socotit\ un simbol al Jus-ti]iei, dup\ cum am v\zut (fig. 132). Alte scuturi sunt înc\rcate cu patru

coroane deschise (dispuse neuzual, 1-2-1); cu o cheie în pal, r\sturnat\; cuun delfin a[ezat cu capul în sus (pozi]ia heraldic\ corect\, ca în proiectelelui Gheorghe S\ulescu), ce poate fi pus în leg\tur\ cu delfinii din stemaIa[ilor; mai apare un scut fasciat, bine cotat între figurile heraldice, dar suspect de formalism decorativ.

Fig. 131

Fig. 132

Fig. 133




Exist\ [i un al patrulea nivel de scuturi heraldice, aflate chiar subcorni[\. Identific\m un scut cu trei codi]e de hermin\, blana heraldic\rezervat\ ve[mintelor regale (fig. 135); hermina se reprezint\ prin ni[te

codi]e cenu[ii, în form\ de trifoi cu codi]a l\rgit\, sem\nate pe câmp deargint (fig. 136). Un alt scut are câmpul împ\r]it în form\ de clopo]ei (fig. 137).Este vorba despre o alt\ blan\ heraldic\, singeapul (vairul, jder), mai pu]in

Fig. 134

Fig. 135 Fig. 136

Fig. 137 Fig. 138



136 SORIN IFTIMI

nobil\ decât hermina. Culorile clasice ale „clopo]eilor” sunt azur [i argint(alb) (fig. 138). Mai întâlnim [i un scut cu o cruce greac\ (bizantin\) recru-ciat\ (cu bra]ele terminate în form\ de cruciuli]e), asemeni crucii Ordinu-lui „Steaua României” sau „Trecerea Dun\rii”. O cruce identic\ este re-

prezentat\ în stema Patriarhiei Române (fig. 139).

*Pe frontispiciul Palatului, stema României se reg\se[te în dou\ for-

mule diferite.

a) Prima dintre ele este prezent\ de dou\ ori pe frontispiciul Palatului,fiind cea mai apropiat\ de stema legiferat\ în 187223 (fig. 140). Delfinii din

23 Dan Cernovodeanu, Evolu]ia armeriilor , pp. 407-409.

Fig. 139

Fig. 140




ultimul cartier apar în amintita stem\ înainte de 1878, când Dobrogea aintrat în componen]a României, reprezentând ini]ial ]\rmul basarabean alM\rii Negre, revenit în hotarele ]\rii în 1856 [i pierdut la 1878. Dintre mo-dific\rile intervenite în stem\ dup\ în\l]area României la rangul de Regat(1881), nu apar nici „Coroana de o]el”, nici Ordinul „Steaua României”.Doar cozile leilor ce sprijin\ scutul se înal]\ liber pe spate, f\r\ a mai fitrecute printre picioare, dar aceasta poate fi [i o simpl\ întâmplare. Celedou\ coroane identice, una timbrând scutul stemei, cealalt\ aflat\ sub scut,

par a sublinia rangul de Principat. Mai toate elementele compozi]iei ple-deaz\ pentru o stem\ conceput\ dup\ 1872 [i înainte de 1881. Putem afirma

c\ aceast\ stem\ face parte din decora]iunea anterioar\ anului 1914. b) A doua formul\ este ceva mai nou\ în privin]a concep]iei. O acvil\

impresionant\ ]ine cu gheara dreapt\ scutul cu stema ]\rii. (fig. 141).Acvila armoriat\ se repet\ de patru ori pe frontispiciul Palatului. Exist\ oîntreag\ produc]ie artistic\ (versuri [i grafic\) a vremii, care asociaz\ imaginea

acvilei cu aceea a regelui Carol I. Din punct de vedere heraldic îns\, avemde-a face tot cu acvila roman\. Dan Cernovodeanu semnala apari]ia, în 1914(anul mor]ii regelui Carol I), „a unei compozi]ii heraldice cu tendin]a de aînlocui armeriile oficiale ale României”. Este vorba de stema Regatului,

Fig. 141

Fig. 142



138 SORIN IFTIMI

model 1872, a[ezat\ pe pieptul uneiacvile încoronate, care ]inea în gheare ospad\ [i un sceptru (fig. 142). S-a ar\tatc\ acvila provenea de pe steagurileArmatei române din 1863 (domnia luiCuza Vod\), fiind vorba de acvila ro-man\, devenit\ mai târziu acvila Româ-niei24. Acesta este tipul heraldic cel maiapropiat de reprezentarea de pe aco-

peri[ul Palatului. În privin]a deosebi-rilor, acvila de la Ia[i nu este încoronat\,nu are aripile desf\cute [i nu poart\ în-semnele puterii (spad\ [i sceptru). {idespre aceast\ acvil\ se poate afirma c\face parte din decorul ini]ial al Palatu-lui, conceput în domnia lui Carol I, înaintede primul r\zboi mondial. Modelul acvilei sprijinind scutul cu ghearadreapt\, considerat reu[it, a fost reluat [i în interiorul cl\dirii, prin miciacvile ce str\juiesc scara de onoare. De data aceasta pe scut figureaz\ doar capul de bour, stema Moldovei (fig. 143).

*„Bol]ile de tr\suri” de pe cele dou\laterale ale Palatului au deasupra câteun scut cu stema urbei, timbrat de o co-r oan\ mural\ cu cinci turnuri (fig. 144).În epoc\ se sim]ea un curent de revizu-ire a vechilor simboluri, noile variantenefiind cristalizate înc\. Se c\uta o for-mul\ nou\ pentru stema ora[ului Ia[i,renun]ându-se la „turnul roman” din se-colul al XIX-lea. Noua op]iune a fost

calul , prezent pe sigiliile ora[ului cel pu]in din veacul al XVII-lea. Vechilesigilii ale urbei erau practic necunos-cute. Stema cu reprezentarea calului nus-a impus îns\ în aceast\ form\.

24 Ibidem, p. 412.

Fig. 143

Fig. 144




Stemele din interiorul Palatului

Holul de intrare. Mozaicul par-doselii este decorat cu un scut înc\rcatcu o band\. Acesta se repet\ în cele pa-tru col]uri ale antreului. În heraldic\,banda este considerat\ o pies\ onora-

bil\ de rangul I. Se consider\ c\ provi-ne din centura diagonal\ care sus]inea

spada. Semnifica]ia benzii este aceeade protec]ie, ap\rare. Felul în care estetratat\ banda în scuturile aflate în holulde intrare al Palatului este interesantsub aspect artistic (v\dind o influen]\Art- Nouveau) dar este neinspirat din

punct de vedere heraldic, întrucât transfor-m\ o pies\ onorabil\ într-o panglic\ de-corativ\ oarecare (fig. 145). Coroana caretimbreaz\ scutul poate fi identificat\ cu

„Coroana de o]el” a Regatului, instituit\ `n 1881, simbolul independen]ei

României.Analogii pentru scutul cu band\ mai pot fi g\site [i la alte cl\diri din

Ia[i, precum Antrepozitele G\rii („Vama Veche”) sau o cl\dire din fa]aTeatrului Na]ional, aflat\ acum în renovare (fig. 146, 147).

Fig. 145

Fig. 146 Fig. 147



140 SORIN IFTIMI

Holul de onoare. Acest spa]iu de primire a fost conceput foarte ge-neros, având în\l]imea celor dou\ etaje, iar ca tavan un luminator de sticl\,în care era amenajat\ ini]ial o ser\ cu plante exotice. Ceea ce atrage aten]iaînc\ din primul moment este compozi]ia circular\ realizat\ în mozaicul

pardoselii . Este vorba de un adev\rat Bestiarum gotic, în care suntînf\]i[ate tot felul de animale fantastice: acvile bicefale, dragoni, grifoni,

himere [i lei (fig. 148). S-a spus c\ mozaicul a fost inspirat dintr-un modelaflat în catedrala gotic\ Saint Pierre-sur-Dives.

În col]uri, Bestiariumul este încadrat de patru steme: dou\ referitoarela administra]ia local\ [i dou\ evolu]ia stemei de stat.

a) Potrivit prevederilor Regulamentului

Organic, în 1833 s-au creat primele insti-tu]ii urbane moderne. Eforia ora[ului Ia[i(antecesoarea Prim\riei), înfiin]at\ atunci, asolicitat întocmirea unui proiect de sigiliu he-

raldic. Prima stem\ este reproducerea unuisigiliu al „Eforiei” Ia[i din 1834 (fig. 149).Într-un scut de tip normand, este figurat, în

par-ti]iunea superioar\, un cap de bour cu steaîntre coarne, iar în parti]iunea inferioar\ uncal în galop, spre dextra. Scutul este timbratde o coroan\ cu cinci perle, având deasupra

Fig. 148

Fig. 149




o cruce greac\. O coroan\ asem\n\toare apare pe sigiliile lui Ioni]\ SanduSturdza vod\ (1822-1828)25. Scutul este flancat de doi delfini a[eza]i cucapul în jos. Legenda sigilar\, gravat\ cu litere chirilice, este „Eforiaora[ului Ia[i”; la aceasta se adaug\ anul confec]ion\rii sigiliului „1834” 26.Recunoa[tem cu u[urin]\ în aceast\ compozi]ie sigilar\ stema Moldovei [istema medieval\ a ora[ului Ia[i (calul).

b) A doua stem\ reprezint\ o ste-m\ a ora[ului Ia[i, datat\ gre[it, în re-

prezent\rile de pe mozaic, în 1862.

Este vorba despre un obelisc pestecare bro[eaz\ o banier\ cu capul de

bour, sprijinit\ într-o suli]\ (hamp\ )(fig. 150). Prim\ria considera c\ Gheor-ghe Asachi, organizatorul Arhivelor Sta-tului din Moldova, „are cea mai de-

plin\ cuno[tin]\ despre marca ce auavut din vechime aceast\ politie”27. Ela întocmit dou\ proiecte de stem\ (1845,1851) care, dup\ opinia sa, trebuiau s\

„aib\ izvorul în istoria antic\ a a[e-z\rii”. Obeliscul amintea de inscrip]ialatin\ referitoare la Legiunea a XIII-a,care ar fi fost încartiruit\ în Municipium

Iassiorum28.

25 Vezi Lauren]iu-{tefan Szemkovics, Tezaur sfragistic românesc II. Sigiliile emise decancelaria domneasc\ a Moldovei (1387-1856), Bucure[ti, 2006, p. 107, nr. 256, 257.

26 Dan Cernovodeanu, {tiin]a [i arta heraldic\ , pp. 516-517, fig. 4.27 Gh. Ungureanu, Sigiliul ora[ului Ia[i în secolul al XX-lea, în RA, IX, 1966, 2, p. 91

(foto). Maria Dogaru, Contribu]ia lui Gheorghe Asachi la dezvoltarea heraldicii na]io-nale, în MA, XIX, 1994, p. 479-480. Gesta]ia proiectului era mai veche. Nu putemaccepta p\rerea autoarei potrivit c\reia stema lui Asachi reprezenta un turn (acesta a fost

propus de Gh. S\ulescu). Confruntarea cu schi]a original\, de la Arhivele Na]ionale Ia[i,arat\ c\ este vorba despre un obelisc încoronat cu o coroan\ mural\ (Arhivele Na]ionaleIa[i, Ministerul de Interne, tr. 1772, op. 2020, dosar 6998, fila 1v.). Vezi [i C. Ostap, op. cit.,

p. 154 (este reprodus documentul, cu „stema capitaliei Iassii”). O schi]\ a lui GheorgheAsachi reprezentând Coloana Legiunii a XIII-a Iasiensis, pe care este aplicat\ o banier\având reprezentat pe flamur\ capul de bour, a fost publicat\ [i de N.A. Bogdan ( op. cit.,

p. 19, fig. 11).

Fig. 150

28 Coloana cu inscrip]ia Municipium Iassiorum a fost descris\ de Asachi în „Gazeta deMoldavia”, nr. 51, 1850. Acela[i autor, în „Calendar pentru români” pe anul 1853, ar\ta:



142 SORIN IFTIMI

Stema Principatelor Unite din mo-zaicul holului de onoare este datat\1859, cu trimitere direct\ la momen-tul înf\ptuirii primei Uniri, care pen-tr u Ia[i a însemnat un sacrificiu: pier-derea statutului de capital\ (fig.151). A[a cum arat\, cu scutul des-

picat, având în prima parti]iune, ceamai onorabil\, stema Moldovei, nu

poate fi datat\ decât în aceast\ peri-oad\ de început. Ulterior, parti-]iunea I va reveni Valahiei, provin-cia în care se afla [i capitala. Mode-lul acestei steme a fost, probabil, si-giliul Universit\]ii din Ia[i, sau alt\

pies\ sfragistic\ similar\.

Stema României Mari, a[a cum se prezint\, nu putea exista înainte de

anul 1921, când a fost finalizat\ [i publicat\ în „Monitorul Oficial”. Autorul

28 „Fiind aceast\ coloan\ un autentic monument, r\mas de la locuitorii antici ai Ia-[ilor, cu drept este a-l onora [i a-i conserva simbolul, adoptând-o drept stem\ a Capitalei[i prin urmare ca sigiliu al municipalit\]ii sale”. Ulterior s-a demonstrat c\ textul respec-tiv se referea la o localitate din Pannonia, Ungaria de ast\zi (cf. Al. Andronic, Ia[ii pân\ la mijlocul secolului al XVII-lea. Genez\ [i evolu]ie, Ia[i, 1986, pp. 30-35; N.A. Bogdan,Ora[ul Ia[i, ed. II, 1913, pp. 8-12).

Fig. 151

Fig. 152 Fig. 153




ei este heraldistul Sebestyen de Köpeczy. Stema, în varianta mijlocie (fo-losit\ de institu]iile statului), este expresia grafic\ a realiz\rii Marii Uniridin 1918. Sunt reprezentate noile provincii, unite cu ]ara (fig. 152, 153). Ecuso-nul din centrul stemei, în tabl\ de [ah (argint [i negru), este, dup\ cum se[tie, stema casei de Hohenzollern. Coroana ce timbreaz\ scutul stemei este„Coroana de o]el” a regelui Carol I, conceput\ de Theodor Aman29 (fig. 154).Ea a fost confec]ionat\ cu prilejul în\l]\rii României la rangul de Regat, la10 mai 1881. Coroana a fost lucrat\, în mod simbolic, din o]elul unei ]evi

de tun capturat la Plevna, în timpul R\zboiului

de Independen]\ (1877). Coroana închis\ poart\ deasupra un glob crucifer pe care estemontat\ crucea Ordinului „Trecerea Dun\rii”30.Sub scut se observ\ o decora]ie, în rang de marecolan, ce poate fi iden-tificat\ cu Ordinul„Steaua României”,

primul Ordin româ-nesc, instituit de re-gele Carol I, la 1877

(fig. 155), de[i legeadin 1921, prevedea caîn stema de stat s\ fi-gureze Ordinul „Carol I”, instituit în 1906 (cu

prilejul împlinirii a 40 de ani de domnie), carea fost cea mai înalt\ decora]ie a Românei pân\în 1947 (fig. 156). Prin complexitatea imaginiisale grafice, acest ordin era imposibil de exe-cutat în mozaic, la dimensiunile cerute.

În holul de onoare, deasupra pila[trilor parterului, apare [i modelul unui scut înc\rcat

29 Vezi [i Maria Dogaru, Noi date privind Coroana de O]el a României, în „Herb”Revista român\ de heraldic\, I (VI), 1999, 1-2, pp. 127-134.

30 Crucea „Trecerea Dun\rii” avea bra]ele egale recruciate. Aceast\ decora]ie a fostinstituit\ de Carol I, la 25 octombrie 1877, pentru a r\spl\ti serviciile participan]ilor lar\zboiul de independen]\ ( Decora]ii române[ti de r\zboi, pp. 100-101, cu o ilustra]ie la p. 103).

Fig. 154

Fig. 155

Fig. 156



144 SORIN IFTIMI

cu trei coroane deschise, asemenistemei Regatului Suediei (fig. 157).Ele reprezint\, f\r\ îndoial\, coroa-nele celor trei provinicii române[ti:}ara Româneasc\, Moldova [iTransilvania. Marea unire s\vâr[it\în 1918 i-a adus titlul de „FerdinandÎntregitorul”. Coroanele amintite nucorespund unor tipuri clasice pen-tru heraldic\. Prima dintre ele, curazele ascu]ite, simple, poate fi iden-tificat\ cu „coroana antic\” [i cores-

punde, probabil, Transilvaniei, proas- p\t cuprins\ între hotarele Patriei.Cea de a doua coroan \, cu razele înforma florilor de crini, este de inspi-ra]ie francez\. Dac\ fleuronii ar fifost de alt\ factur\, coroana putea

s\ corespund\ rangului de duce; „dux” este adesea titlul asimilat celui de„voievod” purtat de domnii români. Ultima coroan\ ar fi putut fi asimilat\

celei de marchiz, dac\ fleuronii vegetali atârnau cu cei forma]i din trei perle dispuse în form\ de cruce; ea ar putea fi o aluzie la marca întemeiat\de Drago[ vod\ Desc\lec\torul, la est de Carpa]i, în jurul c\reia s-a organi-zat ulterior }ara Moldovei.

În col]urile superioare ale parteruluieste reprodus\ de patru ori urm\toarea stem\:un scut t\iat în bar\ (sau chiar înc\rcat cuo bar\), având în parti]iunea superioar\Obeliscul roman, iar în cea inferioar\capul de zimbru ce poart\ între coarne ostea cu [ase raze (fig. 158). Dup\ cum am

v\zut deja, ambele simoluri corespund tra-di]iei fund\rii Ia[ilor de c\tre romani, f\r\leg\tur\ cu istoria medieval\.

*La etaj, decora]iunea holului de onoare

este dominat\ de reprezent\rile stemeiRomâniei Mari. Nu vom mai reveni asupracon]inutului acestora. Ca inova]ii, scutul Fig. 158

Fig. 157




este sus]inut de o spad\ cu garda în jos, caretrece printr-o coroan\ deschis\, asemeni ste-melor de pe fa]ad\. De asemenea, scutul heral-dic este flancat de un buzdugan [i de celebra„main de Justice”, însemn al regilor Fran]ei(fig. 159). Ea figureaz\ în decora]iunea Palatu-lui, evocând destina]ia ini-]ial\ a acestuia, aceea de Pa-lat de Justi]ie. Acest însemnaminte[te c\ Dreptatea eraîmp\r]it\ în numele Regelui,ca reprezentant al Divinit\]ii.Originea simbolului se afl\în tradi]ia medieval\ privi-

toare la regii taumaturgi, care vindecau printr-o simpl\atingere, prin harul primit de la Dumnezeu. În epoc\,asemenea boli erau considerate pedepse divine. Un ase-menea sceptru, din 1802, care a apar]inut lui NapoleonI, se p\streaz\ la Muzeul Louvre (fig. 160). Sceptrul avea în cap\t o mân\ dinivoriu (filde[), binecuvântând cu dou\ degete, asemeni reprezent\rii de la

Ia[i.Am ar\tat c\ destina]ia ini]ial\ a palatului a fost aceea de Palat deJusti]ie [i Administra]ie. Locul unde se împ\r]ea dreptatea, înc\ din veaculal XVI-lea, era Divanul sau medeanul din fa]a Cur]ii domne[ti; aici aveau

loc judec\]i [i execu]ii în pia]a public\.Institu]ia vornicilor de Poart\. Cl\direa

prelua deci un capital simbolic, al loculuiîn care se f\ceau judec\]i, în numele Dom-nului ]\rii. Leg\tura dintre Justi]ie [i Re-galitate era una indisolubil\, de vreme ceDreptatea se împ\r]ea în numele Regelui.

Prin ritualul mirungerii sale în biseric\,regele devenea persoan\ sacr\, reprezen-tant al voin]ei divine, [i cel chemat s\ îm-

part\, în ultim\ instan]\, un atribut al Di-vinit\]ii: Dreptatea.

Ca simboluri ale Justi]iei, mai pot fiamintite scuturile cu inscrip]ia „LEX” ( Lege),de pe soclurile destinate busturilor a doi

Fig. 159

Fig. 160

Fig. 161



146 SORIN IFTIMI

mini[tri de Justi]ie: George M. Cantacuzino[i Gheorghe Mârzescu (tat\l) (fig. 161). Pegeamurile de la etaj ale holului de onoare seafl\ scuturi gotice, înc\rcate cu câte o floarede crin regal, peste care este trecut\, în bar\,o e[arf\ cu inscrip]ia SPQR – Senatus Popu-lique Romanorum (for-mula cu care erau valida-te legile adoptate de dem-nitarii romani) (fig. 162).Este, probabil, o raporta-re la Dreptul civil roman,unul din pilonii civiliza-]iei europene moderne. Înacela[i timp, ar putea fi o

trimitere [i la originile romane ale ora[ului Ia[i, deoarece aceste scutur isunt cvasiidentice cu stema ora[ului Roma (fig. 163). Crinul regal se reg\se[te,aproape în aceea[i form\, în stema ora[ului Floren]a.

Sala Voievozilor. Tot la etaj, de o parte [i de alta a intr\rii în Sala

Voievozilor, întâlnim dou\ scuturi a[ezate fa]\ în fa]\. Scuturile sunt timbrate de coroane murale [i încadrate de lambrechini vegetali. Pe una dinsteme este înf\]i[at un leu, iar pe cealalt\ un cal cabrat (fig. 164, 166).

Suntem tenta]i s\ recunoa[tem în ele un simbol general al regalit\]ii [iemblema urbei ie[ene. Regina Maria ar fi v\zut, probabil, altceva în aceste

Fig. 164 Fig. 165

Fig. 162 Fig. 163




dou\ steme asociate: leul era vechiul simbol al regilor Sco]iei, dup\ cumam v\zut (fig. 165), iar calul, a[a cum este reprezentat aici, era [i stemacomitatului Kent (fig. 167). Ambele însemne amintesc de patria de ori-gine a Reginei Maria, care era nepoata reginei Victoria a Regatului Unit alMarii Britanii.

Ini]ial, intrarea în Sala Voievozilor, remarcabil\ oper\ de feronerie [isticl\, era încadrat\ de dou\ mari portrete ale regelui Ferdinand [i RegineiMaria, pictate de Gheorghe Popovici, în 1925. Ast\zi acestea fac parte dincolec]iile Muzeului de Istorie de la parterul Palatului. În interior se

p\streaz\ o galerie de medalioane cu portretele domnilor Moldovei, de laîntemeierea statului pân\ la prin]ul Carol II. Aceste picturi în ulei au fostrealizate dup\ 1930. Sala este boltit\ în arc frânt, dup\ modelul gotic. Ta-vanul este de azur, sem\nat cu stele aurii. Aceast\ decora]iune aminte[tede Camera Înstelat\ , faimoasa Starry Room, cea mai înalt\ instan]\ aJusti]iei în vechea Anglie, patria de origine a reginei Maria.

În spa]iul central corespunz\tor turnului cu ceas, întâlnim mici scuturidecorative, pictate în culorile ro[u [i albastru. De[i parti]iunile scuturilor sunt fanteziste, smal]urile sunt cele ale Moldovei din prima jum\tate asecolului al XIX-lea. În aceea[i sal\, deasupra arcurilor de trecere, întâl-

nim [i reprezent\ri policrome ale stemei României Mari.Într-un cap\t al s\lii, atrage aten]ia un [emineu de marmur\ alb\ deco-rat cu un basorelief. Acesta reprezint\ un fel de „Arbore istoric”, cu por-tretele celor mai însemna]i domni ai Moldovei, în vârful c\ruia troneaz\

portretul regelui Ferdinand. Este o oper\ propagandistic\, menit\ s\ aratefelul în care dinastia de Hohenzollern a prins r\d\cini în p\mântul noii

patrii, asociindu-se cu istoria acesteia. S-a demonstrat îns\ faptul c\ membrii

Fig. 166 Fig. 167



148 SORIN IFTIMI

familiei regale aveau, prin str\mo[i îndep\rta]i, înrudiri cu familiile dom-nitoare din }\rile Române31.

*Dup\ schimb\rile de destina]ie a cl\dirii, simbolurile de pe fa]ada Pa-

latului vorbesc înc\ despre menirea sa ini]ial\ [i de epoca în care a fostconstruit. În amintita lips\ de documente scrise privitoare la istoria Palatu-lui, explorarea unui alt tip de izvoare, cele iconografice vizuale, pot aducecontribu]ii neb\nuite la cunoa[terea trecutului acestui edificiu. Am pututar\ta c\ doar o parte din decora]iuni dateaz\ din epoca lui Carol I (stemelede stat de pe frontispiciu), restul decora]iunilor fiind reconcepute în domniaregelui Ferdinand. Am reu[it s\ identific\m sursele de inspira]ie, arheolo-gice sau de arhiv\, ce au stat la baza multor steme, precum [i mesajul pecare acestea doreau s\ îl transmit\ în epoc\. Numeroase elemente dinansamblul decora]iunilor heraldice arat\ o influen]\ a reginei Maria, laorigine prin]es\ britanic\. Prestigiul câ[tigat de aceasta în timpul primuluir\zboi mondial a alimentat inspira]ia celui care a conceput decora]iuneaPalatului. Decora]iunea înc\rcat\ de pe fa]ada cl\dirii corespundea gustu-lui epocii, diferit de cel al vremurilor noastre. Nu [tim dac\ decora]iunileheraldice ale palatului au fost concepute de arhitectul Berindei sau de alt-cineva. Nivelul acestora nu este unul satif\c\tor, în multe cazuri. Unele

steme au o bun\ baz\ documentar\, în timp ce altele dau prioritate decora-tivului, sc\zând nivelul heraldic al acestora. Adesea, simbolurile din afarascutului sunt mai însemnate decât cele incluse în interiorul acestuia, ceeace reprezint\ o r\sturnare de priorit\]i, din perspectiva heraldicii. Cu toateacestea, stemele de pe fa]ada Palatului Culturii con]in suficient de multemesaje care pot fi valorificate ca informa]ie istoric\.

31 Pentru înrudirile Hohenzollernilor vezi studiile lui Sever Zotta, Augusta Familie Regal\ a României [i al]i Augu[ti Suverani [i Principi ai Europei descenden]i din Basa-rabi, în ArhGen, Ia[i, I, 1912, 2-3 (februarie-martie), p. 17-38 (edi]ie anastatic\, Ia[i,2005); Cei 64 de str\mo[i ai A.S.R. Principelui Carol , în ArhGen, II, 1913, nr. 1 (ianua-rie-martie), pp. 1-30 (edi]ie anastatic\, Ia[i, 2005).



149Simbolurile Universita]ii din Ia[i

Simbolurile Universit\]ii din Ia[i

De[i pot p\rea ni[te însemne pur conven]ionale, simbolurile Universi-

t\]ii î[i au miza lor, legitimitatea lor, istoria lor. Acestea presupun o abor-dare documentat\, de substan]\, a însemnelor respective. De aceea, în]e-legerea semnifica]iei acestora nu se poate realiza doar printr-o analiz\heraldic\ sau vexilologic\, ci este absolut necesar\ [i o abordare istoric\ atemei (fig. 168).

Ne imagin\m, în mod curent, c\ stemele universit\]ilor au fost confe-rite odat\ cu fundarea acestora, ca un gest solemn, f\când parte din ritua-lul întemeierii. În realitate, cele mai multe dintre aceste steme sunt crea]iiretroactive, chiar dac\ simbolurile reprezentate se refer\ la ctitor, la mo-mentul fund\rii, ori la patronul spiritual al universit\]ii respective. Celemai vechi universit\]i au ap\rut în Occident în plin Ev Mediu, sub formaunor corpora]ii profesionale, situându-se prin aceasta în afara sistemuluiheraldic medieval, care era rezervat nobilimii [i clerului. Ulterior, univer-sitarii [i-au cucerit statutul unei „noble]i de rob\”, furnizând cadre cu

Fig. 168



150 SORIN IFTIMI

preg\tire înalt\ pentru aparatul de stat. Intrând sub patronajul monarhilor,universit\]ile au putut dobândi [i steme heraldice, dar acest fapt s-a întâm-

plat, adesea, la câteva secole dup\ momentul fund\rii lor. Spre deosebirede universit\]ile britanice, care se pot mândri cu o valoroas\ zestre de stemeheraldice, cele de pe continent, mai ales din spa]iul germanic [i protestant,[i-au p\strat [i la începuturile epocii moderne însemnele vechi, medievale,compozi]ii mai curând sigilografice. Abia în secolul al XIX-lea, odat\ curena[terea heraldicii în general, universit\]ile [i-au pus problema corecti-tudinii heraldice a însemnelor lor, f\când eforturi de adaptare la asemenearigori. În general, stemele universitare con]in „armele” fondatorului sau ale

patronului spiritual, înso]ite de diferite simboluri ale cunoa[terii: Biblia,Pomul Cunoa[terii, a[tri radian]i, tor]e aprinse, l\mpi magice [.a.1

Într-o tradi]ie puternic\, aceste steme, bine întocmite de la început [i p\trunse în con[tiin]a slujitorilor institu]iei, precum [i a publicului, nu ar trebui s\ se modifice. În fapt, de multe ori acestea cunosc o anumit\ „evo-lu]ie”, jalonat\ de diverse discontinuit\]i. Stemele succesive marcheaz\adesea etape distincte din istoria Universit\]ii, punând în discu]ie discur-suri diferite cu privire la începuturile, ctitorii [i statutul institu]iei.

*Fiind de dat\ relativ recent\ fa]\ de ceea ce se întâmpla în Occident,

înv\]\mântul superior ie[ean nu a luat na[tere ca o corpora]ie medieval\,ci ca o institu]ie de stat, din ini]iativa unor principi ai Moldovei. Fenome-nul a fost general în sud-estul Europei. Un punct de vedere mai vechi, re-vigorat recent, este acela c\ Universitatea ie[ean\ nu ar trebui s\-[i socoteas-c\ vechimea doar din momentul în care a dobândit oficial acest nume(1860), ci s\ î[i asume întreaga tradi]ie de înv\]\mânt superior care aexistat în capitala Moldovei. Astfel, istoria academic\ a Ia[ilor devine mai

bogat\ cu dou\ secole. Un vechi ie[ean, profesorul Paul Miron, stabilit laFreiburg (Germania), scria recent c\ „argumentul discontinuit\]ii este f\r\temei. De câte ori a fost întrerupt\ activitatea Universit\]ii din Heidelberg,cea mai veche din Germania, ce întreruperi a p\timit Padova sau, mai târziu ,Bonn? Spectrul disciplinelor, ca [i limba de predare s-au schimbat la Sala-manca precum [i la Praga de mai multe ori”2.

1 Considera]iile de ordin general din acest paragraf se bazeaz\ [i pe sugestiile f\cutede colegul C\t\lin Hriban, cu prilejul unei comunic\ri sus]inute în [edin]a din 15 martie2005 în cadrul Comisiei de Heraldic\, Genealogie [i Sigilografie a Academiei Române – Filiala Ia[i.

2 Elsa Lüder, Paul Miron (Freiburg, Germania), Universitatea din Ia[i la 350 de ani,în volumul Istoria ca lectur\ a Lumii. Profesorului Alexandru Zub la împlinirea vârsteide 60 de ani, Ia[i, 1994, pp. 649-651.




Dac\ accept\m aceast\ perspectiv\ asupra problemei, sunt posibilecâteva considera]ii asupra felului în care puteau s\ arate stemele unor vechi institu]ii de înv\]\mânt superior din Moldova. Urmând principiulclasic al raport\rii la stemele personajelor fondatoare sau ale patronilor spirituali, printr-un exerci]iu ludic, putem imagina asemenea steme înforme veridice.

Raportându-ne la ini]iativa din 1640 a lui Vasile Lupu (ce proveneadin familia Coci), nu cunoa[tem o stem\ personal\ a principelui fondator,nici din documente, nici de pe frontispiciul numeroaselor c\r]i tip\rite sub

patronajul s\u. Avem îns\ patronii spirituali de la m\n\stirea ie[ean\ Trei

Ierarhi: Sfin]ii Grigorie Teologul, Vasile cel Mare [i Ioan Gur\ de Aur,„Lumin\torii Cre[tin\t\]ii”, mari înv\]\tori [i dasc\li, înf\]i[a]i în icoanecu câte o carte în mân\ (Sf=nta Evanghelie). Un rol important în organizareaColegiului de la Trei Ierarhi a avut, probabil, mitropolitul Varlaam. Acestase tr\gea din familia boiereasc\ Mo]oc, pentru care sunt cunoscute cel

pu]in trei steme. Dar credem c\ adev\ratul fondator al Colegiului a fostmitropolitul Kievului, Petru Movil\, descendent din binecunoscuta fami-lie domneasc\ a Movile[tilor. El a trimis [i primul corp de profesori la Ia[i,iar [coala a fost organizat\ dup\ modelul pe care tot el l-a oferit. FamiliaMovil\ avea ca stem\ dou\ s\bii încruci[ate, a[ezate cu vârfurile în jos.Dac\ nu {coala de la Ia[i, m\car Academia de la Kiev – pe care a fondat-o,

[i care îi poart\ numele – era firesc s\ îi preia [i stema sa heraldic\3

. Stilis-tic se putea ajunge la o stem\ reu[it\, asem\n\toare cu vechea stem\ aUniversit\]ii din Cracovia.

La scurt\ vreme de la întemeiere, Colegiul de la Trei Ierarhi a renun]atla limba latin\ (odat\ cu înl\turarea profesorilor trimi[i de Petru Movil\),devenind o [coal\ de limb\ greac\. Din aceasta s-a dezvoltat AcademiaDomneasc\ din veacul al XVIII-lea, reorganizat\ de eruditul domn NicolaeMavrocordat, posesor al unei pre]ioase biblioteci. Stema familiei Mavrocor-dat ar fi putut fi inclus\ în cea a Academiei (sau preluat\ ca atare). Ea avea[i avantajul unei reprezent\ri simbolice potrivite: o pas\re Phoenix în\l-]ându-se din fl\c\ri, care putea s\ simbolizeze [i rena[terea înv\]\mântului

superior în Moldova

4

. Alt principe grec, Grigore III Ghica (cel decapitat la3 În prezent, Universitatea Movilean\ de la Kiev folose[te drept stem\ simbolul

na]ional ucrainean, care seam\n\ cu o coroan\ la prima vedere, dar este cunoscut\ deheraldi[ti ca fiind “tridentul Sfântului Vladimir”.

4 Ulterior, pas\rea Phoenix a devenit unul din simbolurile rena[terii statului grec mo-dern, fiind înf\]i[at\ [i pe steagurile de lupt\ ale Eteriei, înc\ de la 1821 (cf. LoukiaDroulia, Les symbols de l’état grec moderne, în „Buletinul Societ\]ii Neoelene”, 1999(Corneliae Papacostea Danielopolou in memoriae), Bucure[ti, pp. 111-122). Universi-tatea din Chicago are în stem\ o asemenea pas\re Phoenix.



152 SORIN IFTIMI

1777), a construit un local special destinat Academiei Domne[ti, amplasat pe Uli]a Mare (strada {tefan cel Mare de ast\zi), chiar în fa]a Mitropoliei.Era un motiv suficient pentru a împrumuta stema familiei sale Academiei:O acvil\ ]inând pe piept o carte deschis\, cu 12 lacrimi de argint5. Nu [timdac\, în epoc\, Academia chiar a f\cut uz de aceste însemne ale fondato-rilor. Oricum, caracterul de „{coal\ greceasc\”, dobândit în plin neoele-nism, era în m\sur\ s\ poten]eze în mod suplimentar folosirea simbolu-rilor împrumutate din cultura clasic\ antic\, despre care vom mai vorbi.Pasiunile aprinse la desp\r]irea de epoca fanariot\, dorin]a de a avea oAcademie Na]ional\, româneasc\, au dus, în epoca modern\, la eludarea

rolului jucat de Academia greceasc\ în dezvoltarea înv\]\mântului supe-rior ie[ean, mai ales în domeniul [tiin]elor exacte. Este de în]eles faptul c\noua institu]ie, având un alt discurs asupra propriei întemeieri, nu putea s\

preia simboluri ale vechii Academii, chiar dac\ acestea ar fi existat.

I. Academia Mih\ilean\ (1834)

Ini]iatorul acestei forme a „înv\]\turilor înalte” a fost Gheorghe Asachi,„campionul intelighen]iei moldave” din prima jum\tate a veacului al XIX-lea.Pentru ca proiectata Academie s\ aib\ studen]i, ea trebuia s\ se sprijine peo form\ de înv\]\mânt gimnazial\, care s\ furnizeze candida]i valabili.

Astfel, Gheorghe Asachi a întemeiat mai întâi un Gimnaziu, care a func]ionatîn incinta M\n\stirii „Trei Ierarhi” din Ia[i. Prin localul ales, se încercareînnodarea tradi]iei cu Colegiul întemeiat de Vasile Lupu vod\, la 1640.

Sigiliul noului A[ez\mânt con]inea în câmpul s\u o stea cu [ase col-]uri, în mijlocul c\reia afl\m un porumbel cu aripile desf\cute, încadratîntr-un triunghi echilateral. Steaua este desenat\ din raze, într-o manier\neuzual\ în heraldica occidental\6. Acest tip de stea pare a fi inspirat dinsistemul de ordine [i decora]ii, sem\nând foarte bine cu „placa” unor or-dine militare7. Se [tie c\ o asemenea stea simbolic\ a {colii de la Trei Ierarhi aexistat în realitate: în 1834, Mihail Sturdza a fost întâmpinat la Gala]i de

120 de [colari ai lui Asachi, îmbr\ca]i în uniforme de hasa, încin[i cu

5 Cf. Dan Cernovodeanu, Evolu]ia armeriilor }\rilor Române de la apari]ia lor [i pân\ în zilele noastre, Br\ila, 2005, p. 254.

6 O asemenea stea poate fi întâlnit\ pe prima pagina a unor c\r]i tip\rite sub patronajulmitropolitului Veniamin Costachi, protectorul lui Gheorghe Asachi. Mitropolitul însu[ieste înf\]i[at în portrete cu ordinul rusesc „Sf. Ana” pe piept.

7 Cu deosebirea c\, la decora]ii, combina]ia cu o cruce determin\ folosirea unor stelecu opt raze, nu cu [ase.




cordele albastre; unul dintre [colari, Th. Codrescu, purta „o lent\ mare,albastr\, cu o stea de argint”8. Ideea de a a[eza o stem\ heraldic\ pe steauaunui ordin este specific\ heraldicii ruse[ti, familiar\ lui Asachi9. Steauaeste înconjurat\ de o cunun\ vegetal\ alc\tuit\ dintr-o ramur\ de palmier (finic) [i una de m\slin. Inscrip]ia ce încadra circular aceast\ emblem\ eraredactat\ în scriere chirilic\: „SIGILU GIMNAZIEI VASILIENE URZITELA 1644 ÎNOIT[|] LA 1828”. Totul era cuprins într-un cerc perlat10 (fig. 169).

O impresiune a acestui sigiliu se p\streaz\ pe ultima pagin\ a Regu-lamentului {colar al Gimnaziei Vasi-liene, purtând data de 22 aprilie 1830;se precizeaz\ c\ sigiliul a fost lucrat dup\desenul lui Gheorghe Asachi11. Prin in-scrip]ia amintit\, deja se c\uta o form\de legitimare unei institu]ii recente,c\utând în trecut un moment al fond\riicât mai îndep\rtat [i mai prestigios.Asachi însu[i descoperise în arhivelede la Liov câteva documente privitoarela începuturile [colii lui Vasile Lupu

(unul dintre ele suspectat mai târziu decontrafacere). Nu [tim de unde a luat anul 1644 ca moment al fund\rii, ancare a ajuns chiar [i pe frumosul steag al Colegiului Na]ional din 192612. Înrealitate, [coala de la Trei Ierarhi func]iona înc\ din 1640.

8 G. C\linescu, Istoria literaturii române de la origini pân\ în prezent , edi]ia II,îngrijit\ de Al. Piru, Bucure[ti, 1988, p. 97.

9 Cf. Tudor Radu Tiron, Despre folosirea decora]iilor în stemele boierilor din Moldova

[i }ara Româneasc\ în perioada domniilor regulamentare, în MN, XVII, 2005, pp. 97-98.10 Constantin I. Andreescu, Istoricul Liceului Na]ional din Ia[i (1835-1935), în volu-

mul De la Academia Mih\ilean\ la Liceul Na]ional. 100 de ani (1835-1935), Ia[i, 1936,

p. 27 (cu o reproducere a sigiliului).11 Cf. Îndrum\tor în Arhivele Statului Ia[i, IV, Bucure[ti, 1970, p. 94 ([i anexe, plan[a21); Regulamentul purtând impresiunea acestui sigiliu se reg\se[te la DJANI, Colec]iaLitere – Gh. Asachi, lit. O/135, f. 42. O fotocopie de calitate a impresiunii sigiliului se

p\streaz\ în colec]ia donat\ Arhivelor de Gh. B\ileanu (DJANI, Colec]ia Stampe [iFotografii, nr. 1320/38).

12 Vezi scurta noastr\ prezentare a acestui drapel, în Colegiul Na]ional. Album aniversar (1828-2003), Ia[i, 2003, pp. 7-9.

Fig. 169



154 SORIN IFTIMI

La 20 februarie 1829 a avut loc primul examen anual sus]inut la Gim-naziul Vasilian, sub patronajul mitropolitului Veniamin Costachi. Mai înaintede începerea examenului, înaltul ierarh a f\cut „în vedere cu toat\ adu-narea o sfin]ire, în form\, a steagului [colii, cu inscrip]ia urm\toare: O Tu,

sfinte Adev\r, lumineaz\-ne din ceruri!”13. Astfel ar trebui t\lm\cit\ încuvinte emblema sigilar\. Este o deviz\ comparabil\ cu cea inclus\ înstema Universit\]ii Oxford, în care, pe filele unei c\r]i deschise, se pot citicuvintele: „DOMINVS ILLUMINATIO MEA”.

Toat\ aceast\ evolu]ie ini]ial\ a institu]iei întemeiate de Gheorghe

Asachi a avut loc într-una din perioadele în care Moldova se afla sub ad-ministra]ie ruseasc\; nici un domn nu î[i poate revendica patronajul înv\-]\turilor înalte în aceast\ etap\. Regulamentul Organic (1832) con]inea [iel prevederi referitoare la organizarea unei forme de înv\]\mânt superior în Moldova. Faptul c\ abia în domnia lui Mihail Sturdza au rodit condi-]iile pentru întemeierea Academiei este aproape o întâmplare. Patronulîncoronat al Academiei nu face decât s\ asigure cump\rarea unui local

propriu pentru noua institu]ie, unde aveau s\ se mute cursurile superioaredeja existente la Trei Ierarhi. De aceea vom întâlni o continuitate absolut\[i în simboluri. Sigiliul Academiei are o stem\ identic\ celei întâlnite la

Gimnaziul Vasilian

14

.În Regulamentul Academiei se arat\c\ aceasta va func]iona cu trei facult\]i:Filosofie, Drept [i Teologie. Ultimul arti-col (nr. 234) descria sigiliul [i drapelul in-stitu]iei: „pe cer albastru, un Luceaf\r deargint, având în mijloc pe Sf. Duh ca po-rumbel, iar pe margine cuvintele ACA-DEMIA MIH|ILEAN| 1834”15.

Matri]a de bronz a sigiliului Acade-miei (30x30 mm) se p\stra în colec]iile

13 Constantin I. Andreescu, op. cit., p. 30.14 O fotografie a acestui sigiliu la DJANI, Stampe [i fotografii, 1320/36; la cota 1320/

37 se p\streaz\ fotocopia [tampilei Bibliotecii Academiei Mih\ilene (în câmpul sigilar este înf\]i[at\ o carte dominat\ de o stea desenata în acela[i stil).

15 Constantin I. Andreescu, op. cit., p. 64 (sigiliul Academiei este reprodus pe copertaI a acestei lucr\ri).

Fig. 170




Muzeului Na]ional de Istorie din Bucure[ti16. Desenul emblemei sigilare estemai pu]in clar decât în cazul Gimnaziului, dar cvasiidentic cu acesta.Steaua are col]urile pu]in mai ascu]ite, iar cele dou\ ramuri ce încadreaz\emblema sunt acum amândou\ de laur (fig. 170). Se poate remarca faptulc\, fiind concepute pentru sigiliu [i drapel, f\r\ a fi a[ezate pe un scut,simbolurile Academiei nu sunt în raporturi foarte bune cu regulile heral-dice. Steaua alc\tuit\ din raze este dificil de descris în termeni heraldici(de „blazonat”); în manier\ heraldic\, Luceaf\rul este reprezentat ca o steacu doar patru raze, mult alungite. Porumbelul, care îl întruchipeaz\ pe

Sfântul Duh, ar fi trebuit reprezentat în „pogorâre”, cu capul în jos, fapt cear corespunde [i canoanelor picturii biserice[ti. Cel care a conceputaceast\ emblem\ este, f\r\ îndoial\, Gheorghe Asachi. El a avut, se [tie,

preocup\ri mai largi în domeniu, fiind socotit drept persoana cea maiavizat\ din Moldova în aceast\ chestiune17.

Ceremonia inaugur\rii oficiale a Academiei a avut loc pe 16 iunie1835; în sala unde s-au desf\[urat festivit\]ile erau expuse statuile ale-gorice ale Teologiei, Justi]iei, {tiin]elor, Artelor Frumoase, Industriei [iAgriculturii. În mijloc se afla o draperie împodobit\ cu stema principelui[i stema Academiei, având în fa]\ un basorelief de bronz în care zei]a

În]elepciunii (Athena-Minerva, n.ns.), conducea pe elevi c\tre TemplulVirtu]ilor. Mihail Sturdza [i-a citit discursul inaugural, „ia apoi hrisovulde întemeiere a Academiei [i Regulamentul {coalelor, ]inute pe o pern\ decatifea de un paj, [i le încredin]eaz\ mitropolitului Veniamin Costachi înuralele ascult\torilor”18. Momentul festiv a fost zugr\vit de pictorul Gheor-

16 Cf. Mihai Stan, Obiecte muzeistice privind înfiin]area Academiei Mih\ilene, în RM,X, 1973, nr. 2, p. 240; vezi [i Maria Dogaru, Sigiliile, m\rturii ale trecutului istoric(album sigilografic), Bucure[ti, 1976, p. 222, fig. 243. Autoarea descrie astfel piesa: „Încâmp sigilar, într-un triunghi plasat într-o stea cu [ase raze, un porumbel cu zborul în sus(sic!). Steaua este înconjurat\ de dou\ ramuri ce se încruci[eaz\ în partea inferioar\ acâmpului sigilar, formând o fund\. Legenda: cu litere chirilice ACADEMIA MIH|ILEAN|

1834”. Se cuvine amendat\ aici expresia „cu zborul în sus” care, în limbaj heraldic nuarat\ c\ porumbelul se înal]\ (în loc s\ fie în picaj), ci c\ ar avea vârfurile aripilor ridicatela nivelul capului; în cazul de fa]\, de[i aripile sunt desf\cute, vârfurile lor sunt îndreptateîn jos; potrivit limbajului conven]ional, avem de-a face cu un „zbor coborât”!

17 Pentru aceste preocup\ri, vezi Maria Dogaru, Contribu]ia lui Gheorghe Asachi ladezvoltarea heraldicii na]ionale, în MA, XIX, 1994, pp. 473-483; Mihai-R\zvan Ungu-reanu, Stemele districtuale în Moldova regulamentar\. Contribu]ia lui Gheorghe Asachi,în ArhGen, II (VII), 1995, 1-2, pp. 285-290. Se poate vedea [i articolul mai vechi al luiGh. Ungureanu, Sigiliul ora[ului Ia[i în secolul al XIX-lea , în RA, IX, 1966, 2, pp. 83-100.

18 Constantin I. Andreescu, op. cit., p. 66.



156 SORIN IFTIMI

ghe Popovici (1927), într-o compozi]ie monumental\ aflat\ în holul deonoare la Colegiului Na]ional din Ia[i (fig. 171).

Un fapt remarcabil este acela c\, de[i institu]ia s-a numit înc\ de laînceput „Academia Mih\ilean\”, ea avea o stem\ diferit\ de aceea a prin-cipelui fondator. Aceast\ realitate este surprinz\toare atunci când e vorba

de Mihail Sturdza, domnitorul care a impus tuturor institu]iilor statuluistema ]\rii, asociat\ cu armele familiei sale (leul cu sabia ridicat\). Faptuls-ar putea explica atât prin antecedentele ar\tate, cât [i prin raportare la

principiul clasic al „autonomiei universitare” fa]\ de puterea politic\,regul\ respectat\ cel pu]in în primii ani de func]ionare a Academiei.

II. A[ez\mântul lui Grigore Al. Ghica

O etap\ mai pu]in vizibil\ în evolu]ia institu]ional\ a înv\]\mântuluisuperior din Moldova este reprezentat\ de domnia lui Grigore Al. Ghica(1849-1853). La 1851 este întocmit un a[a-numit A[ez\mânt , act funda-

mental care a stat la baza func]ion\rii facult\]ilor de Drept, Filosofie [iTeologie din vechea capital\ a Moldovei. Roadele acestui act de reînte-meiere devin vizibile abia în a doua domnie a lui Grigore Al. Ghica(1854-1856). Momentul este fixat în diferite simboluri ale institu]iilor deînv\]\mânt superior (drapele, sigilii), p\strate pân\ ast\zi în muzeul Uni-versit\]ii ie[ene. Ne vom referi în continuare la acestea.

Fig. 171




Drapelele facult\]ilor ie[ene (1855)

a) Drapelul Facult\]ii de Drept: o flamur\ de m\tase grena, având peavers inscrip]ia „FACULTATEA DE DRITU DIN JASSI. 6 OCTOMVRIE1855”. Aceasta este încadrat\ de o coroan\ aurie din ramuri de laur, prinseîn partea inferioar\ de o e[arf\ legat\ în fund\. Aversul flamurii nu estevizibil ast\zi, dar este sigur c\ pe el este reprezentat\ stema de pe sigiliuldatat cu acela[i an (fig. 172).

b) Drapelul Facult\]ii de Filosofie: o flamur\ de m\tase, ast\zi foartedecolorat\ (sau poate de un alb îng\lbenit), având pe avers inscrip]ia„FACULTATEA DE FILOSOFIE DIN JASSI. 6 OCTOMVRIE 1855”, în-cadrat\ de o coroan\ aurie din ramuri de laur, prinse la partea inferioar\ deo e[arf\ legat\ în fund\. Prin m\tasea sub]ire transpare emblema de perevers19 (fig. 173). De[i actuala modalitate de expunere [i fragilitatea pieseinu permite fotografierea satisf\c\toare a reversului, s-a p\strat o imaginealb-negru a acestuia20. Geamul de protec]ie din spatele ramei drapelului

19 Vezi Istoria Universit\]ii din Ia[i, Ia[i, 1985, p. 238. O fotografie de calitate a aces-tei piese întâlnim între cele depuse de Gh. B\ileanu, la DJANI, Stampe [i fotografii,1324/22; autorul o publicase în lucrarea Istoricul Spitalului Or\[enesc Clinic de Adul]idin Ia[i, 1, Bucure[ti, 1956, p. 378, fig. 81. Autorul era convins c\ „La 1855 apar stin-dardele [i [tampilele celor patru facult\]i, inclusiv Facultatea medical\”, ceea ce esteinexact. Nu cunoa[tem s\ fi existat un drapel al Facult\]ii de Medicin\ comandat în acelan, iar cel al Facult\]ii de Teologie a fost confec]ionat cinci ani mai târziu (1860).

20 Ibidem, p. 241. Indica]ia ilustra]iei este inexact\: „Sigiliul de pe actul de înfiin]are aUniversit\]ii”.

Fig. 172



158 SORIN IFTIMI

fiind r\zuit par]ial, am putut ob]ine [i o fotografie color, destul de edifica-toare (fig. 174).

c) Drapelul Facult\]ii de Teologie: pe o flamur\ azurie, de form\ dreptung-hiular\ inscrip]ia „FACULTATEA DE

TEOLOGIE DIN JASSI. 26 OCTO-MVRI 1860” (fig. 175).

Primele dou\ drapele se afl\ ast\zi încolec]ia Muzeului Universit\]ii21, iar celde-al treilea este expus în biblioteca Fa-cult\]ii de Teologie. Reprezentarea celor trei drapele apare pe basorelieful statuiilui Kog\lniceanu, 1912, al\turi de vechiulsteag, în form\ de banier\, al ora[uluiIa[i22. De[i primele dou\ sunt creditate de obicei ca datând din anul înscris

pe flamur\ (1855), credem c\ acest fapt este pu]in probabil.Forma flamurilor acestor drapele este dificil de precizat f\r\ ca rama

lor de protec]ie s\ fie demontat\ pentru a se studia marginile, asupra

21 Pân\ în 1960, drapelul se mai p\stra în amfiteatrul Facult\]ii Juridice (cf. Con-tribu]ii la istoria dezvolt\rii Universit\]ii din Ia[i (1860-1960), I, Bucure[ti, 1960, p. 75,nota 125).

22 Cf. Sorin Iftimi, Un steag al ora[ului Ia[i din secolul XIX , în „Herb”. Revista Ro-mân\ de Heraldic\, I (VI), 1999, 1-2, pp. 149-156.

Fig. 173 Fig. 174

Fig. 175




c\rora s-ar fi putut interveni în momentul preg\tirilor pentru muzeu. Subaceast\ rezerv\, suntem tenta]i s\ spunem c\ pânza drapelelor de la Drept[i Filosofie era de form\ p\trat\ (sau aproape). Aceast\ caracteristic\ a fla-murilor reprezint\ un semn de vechime, f\când leg\tura cu drapelele Mol-dovei din prima jum\tate a secolului al XIX-lea (Mihail Sturdza, GrigoreAl. Ghica). Ast\zi aceast\ form\ a fost abandonat\ de majoritatea statelor,conservându-se doar în drapelele Elve]iei [i Vaticanului. Ideea de steagtricolor, aproape general\ în Europa modern\, a impus propor]ia de 2x3 adrapelelor. Drapelul Facult\]ii de Teologie, datat cu cinci ani mai târziu

(1860), pare a fi avut de la început form\ dreptunghiular\.Din punct de vedere cromatic, doar steagul Facult\]ii de Teologie con-serv\ azurul drapelului Academiei Mih\ilene (poate [i cel de la Filozofie,ce este foarte decolorat îns\, dup\ cum am ar\tat). Sub Grigore Al. Ghica,cel pu]in steagul Facult\]ii de Drept reprezint\ o alt\ op]iune: un vi[iniuamintind de purpura domneasc\.

Un aspect ce ar trebui s\ ne re]in\ aten]ia este faptul c\ inscrip]iiledrapelelor sunt în alfabet latin. La anul 1855, ar fi fost de a[teptat ca ele s\fie redactate în alfabetul chirilic (sau „de tranzi]ie”), uzual. Acest aparentanacronism ridic\ un semn de întrebare asupra datei la care au fost confec-]ionate drapelele. Sunt ele f\cute la 1860 [i antedatate la 1855, pe baza ac-

telor de întemeiere a facult\]ilor (eventual a sigiliilor)? Este posibil ca drapelele s\-[i devanseze pu]in epoca, poate sub influen]a profesorilor ardelenicare predau în facult\]ile din capitala Moldovei. Ace[tia ar fi putut avea ini-]iativa introducerii unor inscrip]ii în alfabet latin pe drapelele facult\]ilor.

Mai putem observa un fapt: starea de uzur\ avansat\ a drapelelor su-gereaz\ ideea c\ acestea nu au fost confec]ionate doar pentru a fi depuseîntr-un muzeu, ci c\ au fluturat o vreme în aer liber, fiind expuse degrad\rii.

III. Universitatea veche (1860)

Prima institu]ie româneasc\ de înv\]\mânt superior care s-a numit

Universitate este cea din vechea capital\ a Moldovei. Ea nu a avut unlocal construit special pentru aceast\ destina]ie, fiind cump\rat în acestscop palatul Cantacuzino23, cel care a jucat în mai multe rânduri [i rolul decurte domneasc\. În afara însemnelor care s\ reprezinte fundarea noii

23 Palatul, construit în a doua jum\tate a secolului al XVIII-lea de c\tre vistierniculMatei Cantacuzino, [i-a schimbat de mai multe ori proprietarul. El a fost cump\rat de statde la Ruxandra Rosetti-Roznovanu pentru a deveni local al primei Universit\]i române[ti.



160 SORIN IFTIMI

institu]ii, au fost comandate cu acel prilej [i însemne (sigilii, poate chiar [idrapelele analizate mai sus) care s\ reflecte situa]ia anterioar\ a facult\]ilor .Aceste simboluri au fost folosite în cadrul ceremoniei care a marcat„translarea” facult\]ilor din vechiul sediu al Academiei Mih\ilene în localulnoii Universit\]i. Cultivarea lor p\rea s\ reflecte p\strarea unui statut deautonomie a Facult\]ilor în cadrul Universit\]ii; este dificil de apreciatcât\ acoperire avea în realitate aceast\ prim\ impresie. Nu este exclus caaceste simboluri s\ fi ajuns, la foarte pu]in\ vreme de la confec]ionare(poate chiar imediat dup\ ceremonia transferului), în muzeul Universit\]ii.

Sigiliile Facult\]ilor. Muzeul Universit\]ii p\streaz\ [i matri]ele ve-

chilor sigilii ale facult\]ilor de Drept, Teologie, Medicin\, confec]ionatedin bronz. Pe cel al Facult\]ii de Filosofie nu l-am reg\sit, dar con]inutuls\u este cunoscut, probabil, din impresiuni de pe documente. Un scurtarticol dedicat acestor sigilii a fost publicat de N. Grigora[, în 197424.

Emblemele gravate în câmpul sigilar sunt absolut identice cu cele de pe dra-

pelele facult\]ilor descrise mai sus (deunde presupunerea c\ au fost coman-date concomitent). Atât anul gravat pe

ele, cât [i inscrip]ia „UNIVERSITATEADE JASSI” indic\ anul 1860 ca momental confec]ion\rii. Denumirea de „Uni-versitate”, care apare în inscrip]iile si-giliilor, nu mai fusese folosit\ anterior acestui an. Autorul citat sus]inea c\ în ca-zul Facult\]ii de Filosofie – a c\rei ma-tri]\ sigilar\ original\ nu s-a p\strat – era inscrip]ionat anul 1855, când s-a a-

probat func]ionarea cursurilor respective. Coroanele vegetale care leîncadreaz\ nu sunt din spice de grâu, cum scria N. Grigora[, ci din ramuri

de laur (dafin).

24 N. Grigora[, Primele sigilii ale facult\]ilor din Ia[i, în MI, 1974, 5, p. 22. Credemc\ autorul nu a avut îns\ la dispozi]ie matri]ele sigilare, ci doar imprimate ale lor, deoa-rece reproduce imaginea sigiliului Facult\]ii de Filosofie care, ast\zi cel pu]in, nu exist\în colec]iile Muzeului Universit\]ii, în schimb considera pierdut sigiliul Facult\]ii deMedicin\, care se p\streaz\ în bun\ stare.

Fig. 176




Sigiliul Facult\]ii de Drept are iar\[i o însemn\tate special\, deoarecenu se cunosc imagini în care s\ fie vizibil\ partea drapelului pe care esteînf\]i[at\ emblema acestei institu]ii. Putem vedea cele 12 table ale Legiilui Moise, dispuse în evantai (simbol preluat din Vechiul Testament) subcare se distinge, cu dificultate, o balan]\ cu bra]ele relaxate (fig. 176).

Sigiliul Facult\]ii de Teologieare drept emblem\ o reprezentareidentic\ cu cea de pe drapel (verso):un potir cu un nimb de raze, încon-

jurat de o coroan\ de lauri. În exerg\se cite[te legenda: „UNIVERSI-TATEA DE IASSI. FACULTATEATEOLOGIC| 1860” (fig. 177).

Sigiliul Facult\]ii de Filosofieare drept emblem\ o cucuvea, sim-

bol al în]elepciunii, pas\rea dedicat\zei]ei Atena-Minerva. Aceasta esteînso]it\ de o f\clie ale c\rei raze cu-

prind tot câmpul sigilar. Simboluleste întâlnit [i pe „catapeteasma”

laic\ din Aula veche a Universit\]ii din Copou (fig. 178). În anul 2005 a fostadoptat\ [i o inspirat\ mascot\ a Univer-sit\]ii: o bufni]\ (cucuvea)25 cu numele de

Alexia (dup\ numele patronului spiritual alUniversit\]ii ie[ene, Alexandru Ioan Cuza).Dup\ cum se vede, mascota vine pe liniatradi]iei simbolice a institu]iei.

Interesant este sigiliul Facult\]ii de Me-dicin\, pe care figureaz\ tot anul 1860, cadat\ a întemeierii (dovad\ c\ atunci a fostcomandat, împreun\ cu celelalte), de[i in-

stitu]ia [i-a început cu adev\rat activitateadup\ 19 ani, în 187926. De[i realizarea artistic\

25 Biologii au ]inut s\ sublinieze c\ exist\ o net\ diferen]\ între cele dou\ specii, mas-cota reprezentând o bufni]\, pe când pas\rea consacrat\ Atenei era o cucuvea. Ceilal]iuniversitari, profani în materie, au contopit de mult\ vreme, [i nu numai la noi, cele dou\specii.

26 Nu s-a p\strat [i un drapel al acestei facult\]i [i nici nu [tim dac\ a fost comandat.{tim îns\ exact cum ar fi ar\tat, prin analogie cu celelalte drapele.

Fig. 177

Fig. 178



162 SORIN IFTIMI

a gravurii este remarcabil\, concep]ianu este prea reu[it\. Este privilegiat sim-

bolul Farmaciei, cupa Higienei, în daunasimbolului Medicinii, toiagul lui Esculap-Asklepios, (tat\l Higienei) (fig. 179).Aceast\ form\ grafic\, acceptabil\ pen-tru un sigiliu, a fost reluat\ recent deUniversitatea de Medicin\, într-o stem\ce se vrea heraldic\. Urmând regulile[tiin]ei heraldice, se putea ajunge la so-

lu]ii grafice mult mai fericite pentru ostem\. Nu toate solu]iile grafice uzualeîn sigilografie sunt acceptabile [i pentruheraldic\.

Sigiliile Universit\]ii (1860)În muzeul institu]iei se p\streaz\ matri]ele de bronz ale sigiliilor Univer -

sit\]ii, atât pentru cear\ cât [i pentru hârtie. Între cele dou\ pot fi sesizatecâteva diferen]e de detaliu, care arat\ c\ nu au fost confec]ionate simultan.

Cel mai vechi este sigiliul pentru cear\, pe care avem [i marcat anul1860, cel pe care profesorul Dimitrie Berlescu îl men]iona ca pierdut. Iat\

descrierea: scut francez modern, despicat; în prima parti]iune, pe câmpt\iat, ro[u [i azur (potrivit codului ha[urilor), bro[eaz\ capul de zimbruavând steaua cu cinci col]uri între coarne, stema Moldovei; în parti]iunease-cund\, pe câmp t\iat, azur [i aur, peste care bro[eaz\ acvila cruciat\ aMunteniei. Scutul, timbrat de o coroan\ de rang princiar, este sus]inut dedou\ vexillum romane, dispuse în s\ritoare, purtând datele alegerii lui Cuzaca domn la Ia[i [i Bucure[ti (V [i XXIV ianuarie 1859)27. Totul este a[ezat

pe un mantou c\ptu[it cu hermin\ [i încoronat cu o coroan\ corespunz\toare rangului de Principat al noului stat. Legenda circular\ a sigiliu-lui este: „PRINCIPATELE-UNITE ALE ROMÂNIEI. UNIVERSITATEADE JASSI. 1860”.

Al doilea sigiliu de bronz, conceput pentru a fi aplicat în tu[, pe hârtie,are în câmpul sigilar urm\toarea stem\: scut francez modern, despicat; în prima parti]iune, pe câmp t\iat, ro[u [i azur, bro[eaz\ capul de zimbru avândsteaua cu [ase col]uri între coarne, stema Moldovei; în parti]iunea secund\ ,

27 Aceste vexillum vor fi ulterior abandonate, fiind recuperate mai târziu doar în vari-anta scartelat\ a stemei domne[ti, variant\ oficioas\ folosit\ mai mult ca stem\ personal\a lui Cuza, dup\ 1864.

Fig. 179




pe câmp t\iat, azur [i aur, peste care bro[eaz\ acvila cruciat\ a Munteniei.Scutul este timbrat de o coroan\ de rang

princiar. Totul este a[ezat pe un mantouc\ptu[it cu hermin\ [i încoronat cu ocoroan\ regal\. Legenda circular\ a sigiliu-lui este: „PRINCIPATELE-UNITE ALEROMÂNIEI. UNIVERSITATEA DINJASSI” (fig. 180).

De[i nu are nici o precizare crono-logic\ în textul inscrip]iei, mai multeelemente contribuie la datarea acestuiaînainte de definitivarea institu]ional\ a Unirii (1862): denumirea oficial\ astatului, „Principatele Unite”; faptul c\ stema Moldovei ocup\ prima par-ti]iune, deci locul mai onorabil, iar acvila munteneasc\ este doar în par-ti]iunea secund\. Ulterior, dup\ o evaluare [i o reglementare mai strict\,acvila munteneasc\ a trecut definitiv pe primul loc. Coroana mare, ce tim-

breaz\ mantia stemei, este tot o ini]iativ\ moldoveneasc\, la care se varenun]a curând, pentru c\ dep\[ea realit\]ile prezente ale noului stat: în-

semnul era de rang regal [i anticipa preten]ia de ob]inere a independen-]ei28, ceea ce putea crea dificult\]i diplomatice.O alt\ pies\ este „sigiliul mic”, de

uz curent, al Rectoratului Universit\]iiie[ene, pe care îl putem numi a[a nu da-torit\ dimensiunilor mai reduse, ci [i

pentru c\ stema sa cuprinde doar scu-tul, f\r\ mantoul princiar încoronat(adic\ stema ]\rii în „varianta mic\”).De ast\ dat\ acvila trece în parti]iuneamai onorabil\, iar denumirea oficial\

consemnat\ aici este „ROMÂNIA. UNI-VERSITATEA DIN JASS[I]” (fig. 181).Pe baza acestor indicii, sigiliul mic poatef i datat pe la 1863. Dup\ starea sa avansat\

28 Nu aceasta era inten]ia moldovenilor ce au ]inut la prezen]a coroanei regale înstem\. Ei ]ineau doar s\ marcheze tradi]ia unei asemenea coroane care ar fi fost primit\de Alexandru cel Bun de la împ\ratul bizantin.

Fig. 180

Fig. 181



164 SORIN IFTIMI

de uzur\, se pare c\ acesta a fost cu adev\rat folosit, fiind aplicat pe toatedocumentele emise de Universitatea ie[ean\.

Sigiliul „mare” al Universit\]ii pare s\ fi fost destinat muzeului îndat\dup\ desf\[urarea festivit\]ii de inaugurare a institu]iei, ca [i sigiliile Fa-cult\]ilor, la care ne-am referit mai sus. Faptul este sugerat [i de o adres\ aRectorului Universit\]ii ie[ene c\tre Ministrul Cultelor [i Instruc]iuniiPublice, din 24 februarie 1863, prin care acesta adresa rug\mintea de aordona „domnului bibliotecar al Universit\]ii din Iassi de a elibera în

primirea Consiliului Academiei ( sic!), ce dumnealui le p\streaz\, în vir-tutea unui ordin anterior al Ministrului”29.

*O reprezentare necunoscut\ a

stemei apare pe o diplom\ emis\ deFacultatea de Drept a Universit\]ii dinIa[i, la 1861, aflat\ în colec]iile Mu-zeului Universit\]ii (fig. 182). Aceastaeste una din primele steme folosite deAlexandru Ioan Cuza, când ]ara senumea oficial Principatele Unite. Deaceea, stemele Moldovei [i Munteniei

nu sunt reprezentate în acela[i scut, ciîn dou\ scuturi acolate (de tip francezmodern). Primul scut este rezervatstemei Moldovei, ceea ce arat\ c\ modelul folosit dateaz\ din 1860,deoarece, în foarte scurt timp, acvilei muntene[ti i s-a recunoscut definitivîntâietatea. Ha[urile conven]ionale ne arat\ c\ ambele simboluri bro[eaz\

pe scuturi t\iate, ro[u [i albastru. Scuturile sunt timbrate de o coroan\ princiar\ clasic\, fiind sus]inute de doi delfini afronta]i, a[eza]i cu cozileîn sus, împrumuta]i din stema modern\ a Moldovei [i din cea a ora[uluiIa[i. Toate acestea sunt a[ezate pe o mantie timbrat\ de o coroan\ regal\.Mantia este înconjurat\ de trofee militare f oarte bogate, ceea ce este

neuzual, ele fiind prezente doar în stema personal\ a Domnului. Pe unfanion se poate distinge reprezentarea surprinz\toare a unui leu. Acestindiciu ne arat\ c\ modelul calchiat aici este acela al unei steme din timpullui Mihail Sturdza. În domnia acestuia, stema familiei Sturdza, un leu, afost introdus\ în stema de stat a Moldovei. Fanioanele ce decoreaz\ stema

29 DJANI, fond Universitatea „Al. I. Cuza”. Rectorat, dosar 26, fila 2.

Fig. 182




propriu-zis\ preiau elemente din interiorul scutului. În cazul nostru, chiar dac\ în scut s-au operat modific\rile cuvenite, un element din vecheastem\, folosit\ ca model, s-a strecurat în stema cea nou\, e drept, într-o

pozi]ie secundar\. Tipologic, aceast\ stem\ cu scuturi acolate pare a fianterioar\ stemelor prezente în sigiliile descrise mai sus.

Drapelul Universit\]ii (1860). Inaugurarea Universit\]ii din Ia[i aavut loc pe 26 octombrie 1860, dat\ ce figureaz\ [i pe actul de funda]ie alinstitu]iei (ordonan]a domneasc\ semnat\ de Alexandru Ioan Cuza). Cere-

monia desf\[urat\ în acea zi cuprindea [i cortegiul solemn prin care simbolurile facult\]ilor erau aduse de la cl\direa fostei Academii Mih\ilene înimobilul cump\rat special pentru a servi ca sediu primei universit\]iromâne[ti. Cortegiul se încheia cu „steagurile facult\]ilor, steagul [i insig-nele Universit\]ii, purtate de [efii de sec]iune din Minister, veneau apoi

profesorii universitari [i ministrul Instruc]iuni, Mihail Kog\lniceanu, îm- preun\ cu directorul [i personalul ministerului”. Ceremonia a continuat înaula de la etajul Universit\]ii vechi, unde steagurile au fost a[ezate în fa]aestradei special amenajate cu acest prilej.

Mihail Kog\lniceanu, a c\rui semn\tur\ figureaz\ [i pe actul de funda]ie,

a primit din mâinile lui Alexandru Ioan Cuza ordonan]a domneasc\ deîntemeiere a Universit\]ii, pentru a-i da citire în public. Aceasta este pos-tura în care a fost imortalizat Kog\lniceanu, pentru posteritate, în statuiaamplasat\ în fa]a Palatului Universit\]ii din Copou: ]inând în mâna întins\actul prin care oferea românilor prima Universitate na]ional\. Este ostatuie de ctitor 30.

Dup\ aceea, domnitorul a încredin]at profesorilor P. Suciu, I. Strat [iOctav Teodori documentul de fundare, sigiliul, steagul [i sceptrele noiiUniversit\]i, rostind cuvintele: „Ca s\ fie acestea semnele patriotismului,ale progresului [i ale pruden]ei”. Actul de fundare cu sigiliul domnesc, în

cear\ ro[ie, protejat de o capsul\ metalic\, se p\streaz\ [i ast\zi în muzeulUniversit\]ii. Sigiliul, considerat cândva pierdut31 , se afl\ în aceea[icolec]ie. Sceptrele reprezint\ un element inedit. Pe la 1930, un asemenea

30 Pentru statuia lui Kog\lniceanu, vezi Georgeta Podoleanu, Sculptorul Raffaello Romanelli [i ora[ul Ia[i, IN, I, 1995, pp. 97-102.

31 Contribu]ii la istoria dezvolt\rii Universit\]ii din Ia[i (1860-1960), I, Bucure[ti,1960, p. 114, nota 82. Matri]a sigilar\ poart\ [i ast\zi urme de cear\ ro[ie.



166 SORIN IFTIMI

sceptru se p\stra înc\, se pare, la descenden]ii profesorului I. Strat32, dar ast\zi nu se mai [tie nimic despre el.

Despre existen]a unui drapel al Universit\]ii,diferit de cele ale facult\]ilor, confec]ionat cu acest

prilej, nu se cunosc mai multe informa]ii. S-a p\stratîns\ o reproducere a sa pe o carte po[tal\ (în sepia),din 192733 (fig. 183). Pozi]ia steagului, doar par]ialdesf\[urat, nu permite îns\ prea multe observa]ii.Flamura dreptunghiular\, a c\rei culoare nu se

poate identifica, este deja uzat\ pe margini. Încâmpul ei putem distinge inscrip]ia „UNIVERSI-TATEA”, încadrat\ de o coroan\ din ramuri dem\slin (dafin). Nu se pot distinge alte detalii. O

presupunere se poate face, dac\ ne raport\m lasteagurile facult\]ilor, unde emblemele sunt iden-tice cu cele de pe sigiliile corespunz\toare. Proba-

bil c\ pe steag figura una din stemele de stat de pe sigiliile de la 1860,1862, descrise mai sus. Hampa se termin\ cu un vârf de lance metalic,decupat la interior. De el atârn\ dou\ [nururi, terminate cu doi ciucuri dinfir aurit.

* În colec]ia Muzeului Universit\]ii se p\streaz\ ordinul „Steaua României”, într-oform\ mai rar întâlnit\: înso]it\ de dou\lungi e[arfe (fig. 184). Aceasta este odecora]ie destinat\ unui drapel (asemeniunei „cravate” de steag) [i nu este o lent\a Ordinului care s\ se poarte individual,la uniforma de ceremonie. Constatareaeste înt\rit\ dac\ verific\m dimensiunile

piesei metalice; observ\m c\ ea are în

diametru 40 mm, corespunzând rangu-lui de Cavaler, prima treapt\ a ordinului,[i nu 50 mm, corespunzând rangurilor su-

perioare, de Comandor sau „Mare Cruce”.Doar examinând piesa [ i cunoscând

32 Ibidem.33 Cartea po[tal\ a fost tip\rit\ de Libr\ria F. {araga, din Ia[i.

Fig. 183

Fig. 184




istoricul acestui Ordin, putem f ace [i o precizare cronologic\: ea este ante-rioar\ anului 1932, când regele Carolal II-lea a introdus unele modific\ri îngrafica Ordinului34 (fig. 185). Deco-ra]ia a fost conferit\, foarte probabil,drapelului de mai sus, pe care nu îlcunoa[tem decât din modesta m\rtu-rie fotografic\.

Nu am g\sit, în colec]ia Muzeu-

lui, brevetul în baza c\ruia s-a acordataceast\ decora]ie. S-au p\strat îns\ câ-teva informa]ii scrise care ne permits\ putem spune mai multe despre ea.În Decretul regelui Carol al II-lea,

publicat de Ziua Na]ional\, la 10 mai1931, se ar\ta c\, „Spre a servi ca pild\ tineretului universitar de ast\zi [igenera]iilor de mâine, sacrificiile f\cute de predecesori pentru Patrie [iRege, conferim Ordinul «Steaua României» cu spade, în gradul de Ca-valer, pentru b\rb\]ia [i patriotismul de care au dat dovad\ profesorii [istuden]ii în timpul R\zboiului pentru întregirea Neamului”, drapelului

Universit\]ii din Ia[i35. O adres\ primit\ din partea Ministerului Armatei(nr. 27275, din 18 mai 1931) anun]a pe rectorul Universit\]ii urm\toarele:„Avem onoarea a v\ face cunoscut c\ Majestatea Sa Regele a binevoit aconferi Drapelului Universit\]ii Ordinul Steaua Românie, cu spade, îngradul de cavaler, prin înaltul decret nr. 1526, din 2 mai 1931. Al\turat setrimite brevetul nr. 4507 al decora]iei ar\tate mai sus...”36. Dac\ lu\m înconsiderare motiva]ia acord\rii acestui ordin, surprinde distan]a foartemare (mai bine de un deceniu) de la evenimentele invocate. Gestul pare aviza tân\ra genera]ie de studen]i, dovedindu-se a fi mai curând un act pro-

pagandistic din partea lui Carol al II-lea. Poate c\ regele urmarea [i s\epuizeze vechiul stoc de decora]ii înaintea emiterii noului tiraj, c\ruia el i-a

adus unele modific\ri.

34 Cf. Ion Safta, Rotaru Jipa, Tiberiu Velter, Floricel Marinescu, Decora]ii române[tide r\zboi (1860-1947), Bucure[ti, 1993, pp. 38-54.

35 MO, nr. 107 (duminic\, 10 mai 1931, partea I, p. 4331). Prin acela[i decret, eraudecorate [i drapelele altor institu]ii de înv\]\mânt superior din Bucure[ti: Drapelul {coliiPolitehnice, Drapelul Academiei de Înalte Studii Comerciale [i Industriale, DrapelulAcademiei de Înalte Studii Agronomice de la Her\str\u.

36 DJANI, Universitatea „Al. I. Cuza”. Rectoratul, dosar nr. 1354 din 1931, I, fila 258.

Fig. 185



168 SORIN IFTIMI

IV. Universitatea Mih\ilean\ (1933-1941)

Regele Carol I [i principele mo[tenitor Ferdinand au d\ruit ora[uluifrumosul Palat al Universit\]ii din Copou, construit la 1896. Mistria [i cio-canul de ctitori, confec]ionate din argint, purt\toare de inscrip]ii careevoc\ evenimentul, se p\streaz\ în Muzeul Universit\]ii. Cei doi suveraninu au avut preten]ia ca numele lor s\ fie preluat de Universitatea ie[ean\.

Nu avem cuno[tin]\ s\ se fi confec]ionat noi însemne ale Universit\]ii, cuacest prilej. Astfel, în planul simbolurilor avem o continuitate absoluta,neputând vorbi, pentru ace[ti ani, de o etap\ distinct\.

Lucrurile aveau s\ cunoasc\ modific\ri sub regele Carol al II-lea. Înanul 1934 se împlinea un secol de la întemeierea Academiei Mih\ilene.{tim c\ în 1885 s-a s\rb\torit, cu fast, o jum\tate de secol de la înte-meierea Academiei Mih\ilene, f\r\ a se pune problema ca Universitatea s\

preia acest nume (s-a confec]ionat chiar [i un sigiliu aniversar, p\strat înMuzeul Universit\]ii). Apropierea împlinirii centenarului de la întemeie-rea Academiei fondate sub Mihail vod\ Sturdza a prilejuit schimbarea dis-cursului asupra momentului inaugural al Universit\]ii ie[ene. Pentru amarca o anumit\ continuitate, în 1933 s-a g\sit potrivit ca Alma Mater Iassiensis

s\ primeasc\ numele de „Universitatea Mih\ilean\”37. Cu acest prilej, s-a

pus [i problema adecv\rii simbolurilor institu]iei cu noul statut.

Emblema de pe Anuarul Universit\]ii Mih\ilene (1935-1941)

Pe coperta publica]iei anuale a Universit\]ii ie[ene întâlnim, o dat\ cunoua denumire, o emblem\ sigilar\ în care este înf\]i[at patronul insti-

tu]iei, domnitorul Mihail Sturdza, în picioare, cu c\ciul\ cu pana[ [i man-tie lung\, de ceremonie, ce amintesc de gloriosul domn Mihai Viteazul.Paradoxal îns\, acestea sunt însemnele de învestitur\ care se primeau de laÎnalta Poart\ [i care arat\ rela]ia de supunere a domnilor români fa]\ desultan, ca în întreaga epoc\ fanariot\. Domnitorul este flancat de dou\

steme heraldice, în scuturi de form\ antic\: stema României, variantamic\, din 1921 [i stema ora[ului Ia[i din 1930, ambele elaborate de Comi-sia Consultativ\ de Heraldic\ din cadrul Ministerului de Interne de la

37 DJANI, Universitatea. Rectorat, dosar nr. 1436. Documenta]ie privitoare la schimbarea denumirii Universit\]ii ie[ene în „Universitatea Mih\ilean\”. Nu [tiu dac\ înaceast\ discu]ie s-a folosit [i argumentul potrivit c\ruia palatul Universit\]ii din Copoufusese construit pe locul Teatrului Mare de la Copou, ars la 1888, care func]ionase într-ocl\dire ce apar]inuse domnitorului Mihail Sturdza.




Bucure[ti (fig. 186). Imprimarea s-a f\cut cu cerneal\ aurie, pe coperta pânzat\, de culoare albastr\. Inscrip]ia din exerg\ este „UNIVERSITA-TEA MIH|ILEAN| DIN IA{I 1935”. De[i pentru imprimarea acesteia s-aconfec]ionat o matri]\ metalic\, nu [tim ca ea s\ fi fost folosit\ [i pe altedocumente, fiind lipsit\, probabil, de valoare juridic\.

Aceast\ construc]ie grafic\ este unahibrid\, combinând reprezentarea icono-grafic\ cu dou\ steme heraldice. Ea eramai potrivit\ pentru sigilii [i medalii decât

pentru o stem\. Pentru analogie, ea ar

putea fi comparat\ cu cea a Universit\]iidin Freiburg (înfr\]it\ cu Alma Mater

I assiensis). Aceast\ stem\ avea s\ fie men-]inut\ pe coperta amintitei publica]ii pân\în 1941, când Universitatea î[i va schimbaiar\[i „fondatorul”.

Stema heraldic\ a Universit\]ii(1935). În paralel, a fost utilizat\ [i o alt\stem\, cea mai interesant\ dintre toate,care reprezint\ cu adev\rat un experiment heraldic. Solicitarea fusese

f\cut\ de Ministerul Instruc]iunii Publice, c\tre Comisia Consultativ\ deHeraldic\, ce func]iona sub auspiciile Arhivelor Statului de la Bucure[ti.Astfel, la 31 ianuarie 1935, pre[edintele numitei Comisii, I.C. Filitti, adu-cea la cuno[tin]a rectorului Universit \]ii ie[ene acest fapt, cerând s\ i secomunice de urgen]\: a) Cine este considerat întemeietorul Universit\]iiie[ene; b) Care este patronul Universit\]ii38.

Rectoratul l-a consultat în aceast\ chestiune [i pe N.A. Bogdan, caref\cuse autoritate în istoria local\ cu monografia sa Ora[ul Ia[i (1913).Printr-o scrisoare din 8 februarie 1935, el r\spundea rectorului Univer-sit\]ii, oferind indica]ii asupra stemelor pe care le-au avut domnii MihailSturdza [i Alexandru Ioan Cuza. „În ce prive[te p\rerea mea asupra com-

punerii stemei actualei Universit\]i ie[ene, cred c\ ar fi absolut trebuitor ca ea s\ con]in\, în mijloc, capul de zimbru (nu de bou, c\ci Vasile Lupuvod\, în descrierea herbului lui îi zice hiar\ (fiar\), iar boul nu poate fitaxat de fiar\), cu cei doi delfini, ce se vede în nenum\rate alte steme ale

38 DJANI, fond Universitatea „Al. I. Cuza”. Rectorat, dosar nr. 1531, din 1935, vol. I,fila 248. O copie xerox a acestei adrese, intrat\ în arhiva Institutului „Sever Zotta” dinIa[i la 22 februarie 2002, mi-a fost pus\ la dispozi]ie de domnul {tefan S. Gorovei.

Fig. 186



170 SORIN IFTIMI

Moldovei, [i ceva din atributele lui Mihail Gr. Sturdza (poate chiar [i le-genda latin\ utroque clarescere pulchrum, dac\ n-ar înc\rca prea tare herbulce voi]i a întocmi)39. Spre final, autorul f\cea [i o recomandare: „Feri]i-v\,în tot cazul de a apela la serviciile unei anumite Comisiuni «heraldice»care, în ce prive[te mai ales marca ora[ului Ia[i, cât [i a altor mai multe dinm\rcile ]inuturilor române[ti, a dat dovad\ de o fantezie întru nimic justi-ficat\, întrucât Ia[ul, ca veche capital\ a principatului Moldovei, [i altelocalit\]i din ]ara noastr\, aveau de mult\ vreme stabilite anumite desenuricu atribute heraldice diferite, de care Comisiunea respectiv\ pare a nu fi

cunoscut (ori nu a voit s\ ]ie seama...)”. Nu cunoa[tem [i celelalte etape aleelabor\rii stemei, întrucât în arhivaUniversit\]ii ie[ene nu am g\sit [i altedocumente privitoare la acest su-

biect. Nici în arhiva Comisiei Consul-tative de Heraldic\ se pare c\ nu seafl\ vreo documenta]ie în acest sens,dar sunt indicii clare c\ stema a fostîntocmit\, în final, de aceast\ insti-tu]ie; în varianta oficial\, stema Uni-

versit\]ii ie[ene a fost realizat\ grafic probabil de Dionisie P\curariu, celcare, începând cu anul 1928, a fostdesenatorul Comisiei de Heraldic\40.

Nu [tim s\ fi fost legalizat\ prin publicarea în „Monitorul Oficial”.

Imaginea ei s-a p\strat pe diplomele de doctor honoris causa confe-rite de Universitatea ie[ean\ dup\ 1935 (fig. 187). Prima diplom\ cecuprindea noua stem\ a fost destinat\ jurisconsultului George Sion, la 26martie 193541, ceea ce înseamn\ c\ lucrurile s-au mi[cat destul de repede.

39 DJANI, Universitatea. Rectoratul, dosar 1531/1935, vol. I, filele 285-286v.40 Cf. Maria Dogaru, Din Heraldica României, 1994, Bucure[ti, pp. 161-162 [i anexe,

Plan[a LXXXIX, fig. 366 (Universitatea din Bucure[ti), 377 (Universitatea din Cern\u]i).Pentru desenatorul oficial vezi p. 90.

41 Vezi „Anuarul Universit\]ii Mih\ilene”, 1935, passim. Alte dou\ titluri de doctor honoris causa au fost conferite în anul anterior, 1934, dar nu puteau avea pe frontispiciuaceast\ stem\, care nu era înc\ elaborat\.

Fig. 187




În muzeul institu]iei se mai p\streaz\ vreo [apte asemenea piese42, fiecaredin ele lucrate manual, scrise în latin\ [i purtând semn\tura „sen. fecit.Vlad Mironescu”.

S-a c\utat o solu]ie pentru a reprezenta în stem\ atât etapele de evolu-]ie a înv\]\mântului superior din Moldova, cât [i facult\]ile componente laacel moment istoric.

Forma scutului heraldic este una nou\, modelul fiind preluat dinstema de stat din 1921. Heraldistul Jean M\nescu aprecia în mod deosebitaceast\ form\ modern\, pe care o descria drept „scut rectangular cu vârf în

unghi obtuz (racordat la flancuri prin mici arcuri de cerc)”43

. În principiu,avem un scut împ\r]it în nou\ cartiere, în care îns\ cartierul din mijloc iaforma unui ecuson, în care recunoa[tem armele patronului institu]iei,Mihail vod\ Sturdza44.

Cartierele ce flancheaz\ ecusonul din inima scutului, la prima vedere, par a fi stema Moldovei [i tricolorul României. În fapt, ele se preteaz\ la odubl\ lectur\, f\când aluzie [i la ceilal]i doi fondatori din istoriaînv\]\mântului superior ie[ean. În cartierul median din dreapta heraldic\,

pe câmp ro[u, întâlnim capul de bour (aici de argint) din vechea stem\voievodal\, având între coarne o stea de aur cu cinci raze [i fiind flancatde o roz\ [i de o lun\ conturnat\, toate din acela[i metal. La partea supe-

rioar\ capul de bour este cantonat de dou\ ini]iale „V.V.”, de culoareneagr\. Ele trebuie citite „Vasile Voievod” [i sunt o referire clar\ la dom-nul Vasile Lupu. Cartierul median din stânga heraldic\ este fasciat în treismal]uri, reprezentând tricolorul românesc: albastru-aur-ro[u. De fapt,este [i o referire la stema fondatorului Universit\]ii ie[ene de la 1860,Alexandru Ioan Cuza, domnul Principatelor Unite. Nu se cunoa[te mainimic despre stema mai veche a familiei sale, dar se [tie c\ el a adoptat tri-colorul na]ional drept arme de familie, folosit astfel [i de urma[ii s\i45. Se

42 Un alt exemplar de acest tip, conferit lui George Sion, se p\streaz\ în colec]ia Uni-versit\]ii din Cluj, c\tre care acesta a f\cut o important\ dona]ie de c\r]i [i obiecte. Diploma a

fost reprodus\ de Gh. Ungureanu, în monografia dedicat\ acestei familii ( Familia Sion,Ia[i, 1936, plan[\, dup\ p. 216). Propunerea pentru a-i fi conferit titlul de doctor honoriscausa al Facult\]ii de Drept se reg\se[te la DJANI, Universitatea. Rectorat, dosar 1534.

43 Vezi Jean Nicolas M\nescu, Despre stema Moldovei, în „Pergament” Anuarul Arhi-velor Republicii Moldova, Chi[in\u, II, 1999, p. 320.

44 O inexactitate este aceea c\ leul ]ine în labe un baston [i nu o spad\ ridicat\, cum ar fi trebuit, în cazul stemei familiei Sturdza.

45 Cf. Sorin Iftimi, Reprezent\ri heraldice relative la Cuza Vod\ [i apropia]ii s\i aflateîn muzeele ie[ene, în volumul Unirea Principatelor. Momente, fapte, protagoni[ti, ed.Dumitru Iv\nescu, Ia[i, 2005, pp. 181-183.



172 SORIN IFTIMI

[tie c\ tricolorul folosit de Cuza avea culorile dispuse invers: ro[u-galben-albastru (precum sun\ [i cunoscutul vers din vechiul imn al ]\rii, Trico-lorul , de Ciprian Porumbescu). Exist\ îns\ [i o excep]ie, dar care se afl\foarte la îndemân\: la baza portretelor domnitorului [i al doamnei Elena,litografiate în 1863, care au cunoscut o larg\ circula]ie, exist\ o stem\ încare tricolorul este a[ezat cu albastrul în [ef, precum în stema Universi-t\]ii46. R\spunsul lui N.A. Bogdan privitor la stemele celor doi domnitorieste un argument în plus c\ tricolorul nu a fost folosit în stem\ doar ca unînsemn na]ional, ci [i ca stem\ a lui Alexandru Ioan Cuza.

Un aspect care ar mai putea fi luat în discu]ie este dac\ stemele celor trei fondatori sunt a[ezate la locul potrivit, suficient de onorabil, sau dac\nu cumva ele ar fi trebuit a[ezate în capul scutului, precum în stema con-temporan\ a Universit\]ii din Bucure[ti.

În [eful scutului se afl\ stemele celor mai vechi facult\]i. Primul car-tier con]ine stema Facult\]ii de Filosofie (din care s-au desprins ulterior Filologia, Istoria, Matematica): pe azur, dou\ tor]e aprinse, încruci[ate(dispuse „în s\ritoare”), de argint. În cartierul al doilea afl\m simbolulconven]ional, Facult\]ii de Teologie: pe ro[u, o cruce „greac\” având bra]eletreflate. Stema Facult\]ii de Drept se afl\ în al treilea cartier: pe câmp de

azur o balan]\ de argint, în echilibru, având ca bra] de sprijin o spad\ dinacela[i metal. În partea de jos a scutului sunt dispuse stemele altor trei fa-cult\]i, create ulterior. Medicina, care a fost proiectat\ înc\ de la început,odat\ cu cele de mai sus, este reprezentat\ prin simbolul antic al lui Esculap(Asklepios): un toiag (baston) de aur pe care este înf\[urat un [arpe47 deargint, pe câmp de azur. Pentru Politehnic\ s-a ales o carte de argint, pecâmp ro[u, având pe prima pagin\ un echer triunghiular, de aur, peste care

bro[eaz\ un compas de argint, r\sturnat (de remarcat c\ aceste mobile aso-ciate sugereaz\ destul de bine steaua-hexagram\ a Gimnaziului Vasilian [i

a Academiei Mih\ilene). Pe cealalt\ pagin\ figureaz\ un creuzet în care se produce o reac]ie chimic\. Ultimul cartier este rezervat Facult\]ii de Agro-nomie, simbolizat\ prin trei spice de aur, prinse în m\nunchi, dispuse în

bar\, a[ezate pe câmp de azur.

46 Cf. Dan Cernovodeanu, {tiin]a [i arta heraldic\ în România, Bucure[ti, 1977, p. 345,fig. 3.

47 {arpele Medicinei face pandant cu [arpele din stema Sturdza.




Observ\m c\, în alc\tuirea stemei de la 1935, nu au fost folosite simbo-lurile vechilor facult\]i, de la 1855. Pentru Filosofie s-a renun]at la sim-

bolurile inspirate din cultura antic\ (cucuveaua Atenei-Minerva), fiindcreat ad hoc un nou simbol, f\r\ istorie. În cazul Facult\]ii de {tiin]eJuridice în schimb, s-a renun]at la simbolul biblic, vetero-testamentar (Tablele Legii ale lui Moise), men]inându-se atributele antice al Justi]iei:

balan]a [i spada. Era [i o aluzie la Dreptul roman, care st\ la baza sistemu-lui juridic european modern. Pentru Facultatea de Teologie s-a renun]at lavechiul potir de aur, nimbat, în favoarea unei cruci conven]ionale. Nici

cromatic câmpurile heraldice nu au vreo leg\tur\ cu vechile drapele alefacult\]ilor ie[ene.

Toate acestea nu reflect\ un efort de a realiza un proiect heraldic maivaloros, ci o experien]\ redus\ în heraldica universitar\, o documentaresuperficial\ [i o solu]ie facil\. Pentru sus]inerea acestor aser]iuni este sufi-cient s\ compar\m stema Universit\]ii ie[ene cu aceea a Universit\]ii dinCern\u]i, conceput\ pe la 1930, p\strat\ în arhiva Comisiei Consultativede Heraldic\ Bucure[ti48. Vom constata c\ stemele din [eful scutului (Filo-sofie, Teologie, Drept) sunt reprezentate absolut identic49, iar restul stemei

prezint\ mari asem\n\ri. În ecusonul central sunt reprezentate stemele

patronilor celor dou\ institu]ii: Mihail Sturdza [i, respectiv, Carol al II-lea.În cartierul median drept avem determin\rile geografice: stema Moldovei,care face pandant în partea stâng\ a scutului cu tricolorul României, încazul Ia[ilor [i cu stema ora[ului Cern\u]i (întocmit\ recent, de aceea[iComisie), în cel de-al doilea caz. Cartea deschis\, de la baza scutului, este

prezent\ în ambele construc]ii heraldice. Concluzia este clar\: stema Uni-versit\]ii din Ia[i a fost calchiat\ dup\ aceea a Universit\]ii din Cern\u]i.De unde se vede c\ N.A. Bogdan avusese dreptate...

c) Sigiliul Rectoratului. În practic\, în to]i ace[ti ani s-a folosit sigiliulRectoratului, având în mijloc stema de stat, în varianta mic\ (f\r\ mantie[i leii rampan]i) (fig. 188). Acesta a r\mas singurul cu valoare juridic\.

48 Cf. Maria Dogaru, loc. cit.49 Universitatea din Cern\u]i avea acelea[i facult\]i de baz\ ca [i cea de la Ia[i:

Filosofie, Drept [i Teologie. Ea a primit denumirea de „Regele Ferdinand” în 1920, dup\Marea Unire, iar din 1933 s-a numit „Carol I”. Astfel se explic\ prezen]a ecusonuluiheraldic al familiei Hohenzollern (tabla de [ah) în stema Universit\]ii din Cern\u]i.



174 SORIN IFTIMI

VI. Universitatea „Al. I. Cuza” (1960)

Ini]iativa schimb\rii numelui Universit\]ii ie[ene a apar]inut lui A.C.Cuza, personaj proeminent în via]a public\ a ]\rii, receptat unilateral pân\

ast\zi, datorit\ ideilor sale politice. El a insistat asupra faptului c\ institu]ia„înv\]\turilor înalte” de la Ia[i [i-a dobândit denumirea de „Univer sitate” în1860, sub patronajul lui Alexandru Ioan Cuza50. Ini]iatorul era descendentcolateral al domnitorului, astfel încât demersul din 1942, ca Universitateas\ fie numit\ „Cuza Vod\”, era f\cut [i în aceast\ calitate. În planul simbo-lurilor nu se petrec schimb\ri notabile. Anul 1942 nu avea o semnifica]iespecial\. Jubileul din 1911 a fost un asemenea prilej, de a conferi înalteiinstitu]ii numele fondatorului de la 1860, dar s-a trecut pe lâng\ aceasta.În planul simbolurilor, nu se petrece nici o modificare notabil\, din cauzacontextului istoric.

Cel de al doilea „centenar” al Universit\]ii ie[ene a fost celebrat în 1960,

înainte ca institu]ia sa împlineasc\ dou\ secole, prin schimbarea perspecti-vei asupra anului întemeierii. Festivit\]ile s-au bucurat de o însemnat\

participare interna]ional\. Cu acest prilej a fost conceput\ o nou\ emblem\a Universit\]ii, în care elementul heraldic are o prezen]\ formal\. S-a optat

pentru o emblem\ în care elementul principal este reprezentat de cl\direaUniversit\]ii; aceasta este înscris\ într-un cerc având în partea superioar\

50 DJANI, Universitatea. Rectorat, nr. 2169.

Fig. 188




inscrip]ia UNIVERSITATEA„AL. I. CUZA” IA{I, iar în

partea inferioar\ dou\ ramuride m\slin, pe care bro[eaz\ unmic ecuson cu trei câmpuri „în

bar\” (fig. 189). Inten]ia grafi-cianului a fost aceea de a a[ezaîn scut tricolorul ro[u-galben-albastru, însu[it de patronul in-stitu]iei, Alexandru Ioan Cuza,ca stem\ personal\. Forma [i

parti]iunile scutului sunt îns\fanteziste, iar ha[urile nu co-respund codului heraldic aflatîn uz înc\ din secolul al XVII-lea.

Întreaga construc]ie emblematic\ reflect\ o perioad\ de regres a heraldiciiromâne[ti.

Cu prilejul aceleia[i anivers\ri, a fost confec]ionat [i un drapel al Univer-sit\]ii, aflat ast\zi în muzeul institu]iei. Este vorba despre un steag tricolor,cu flamur\ de atlas, de form\ dreptunghiular\ clasic\ (format 2x3). Peste

cele trei câmpuri se desf\[oar\ inscrip]ia: „UNIVERSITATEA DIN IA{I1860”, la care se adaug\ deviza în limba latin\ „PATRIA, LABOR,FIDES”. Flamura este conturat\ de un filet din fir metalic, auriu, care setransform\ în franjuri pe latura îngust\.

Din p\cate, acest drapel nu conserv\ nimic din steagurile universitarede la 1860 (momentul aniversat!), nici m\car culori. Folosirea tricoloruluina]ional ca drapel pentru institu]ii reprezint\ un alt pas înapoi în privin]auzan]elor vexilologice. Acest obicei a dus la demonetizarea tricolorului [inu î[i atinge scopul identific\rii simbolice a institu]iilor. Inten]ia a fost,

probabil, aceea de a sublinia c\ Universitatea este o institu]ie de stat, saude rang na]ional.

VI. Stema, sigiliul [i drapelul Universit\]ii (2000)

În luna octombrie a anului 2000, când se aniversau 140 de ani de laîntemeierea celei dintâi Universit\]i române[ti, rectorul acesteia, domnulDumitru Oprea, a constatat faptul c\ venerabilul a[ez\mânt nu dispune desimbolurile cuvenite pentru reprezentarea Almei Mater Iassiensis. Pentrua rezolva aceast\ problem\ s-a adresat Institutului Român de Genealogie

Fig. 189



176 SORIN IFTIMI

[i Heraldic\ „Sever Zotta” din Ia[i, condus de istoricul {tefan S. Gorovei.Detaliile elabor\rii acestor însemne au fost consemnate într-un mic arti-col, ap\rut sub semn\tura celui din urm\51.

Proiectele însemnelor amintite, ini]iate de {tefan S. Gorovei, au fostfinalizate într-un timp foarte scurt, prin cooptarea a doi speciali[ti demarc\ în domeniile heraldicii [i vexilologiei, membri [i ei ai Institutului:domnul Constantin E. {tef\nescu (Râmnicu S\rat) [i Tudor-Radu Tiron52

(Bucure[ti), care s-au deplasat la Ia[i în acest scop.

Stema. Scutul heraldic ales a fost cel numit „spaniol”, cu partea de jos rotunjit\ în semicerc. Prin conven]ie, s-a stabilit ca, dac\ scutul de tip„antic” a fost ales pentru stemele de localit\]i [i jude]e, iar cel cunoscut ca„francez modern” (cu baza „în acolad\”) a fost preferat pentru heraldicafamilial\, scutul spaniol sa fie rezervat institu]iilor (fig. 190).

Un principiu de baz\ a fost subli-nierea ideii c\ „Universitatea de azieste rezultatul a trei ini]iative, care ofac mo[tenitoarea unei mai vechitradi]ii de înv\]\mânt superior la Ia[i:institu]ia întemeiat\ de Alexandru

Ioan Cuza la 1860 a fost precedat\ deAcademia Mih\ilean\, întemeiat\ deMihail vod\ Sturdza la 1834 [i, mai învechime, de Colegiul de la Trei Ie-rarhi, întemeiat de Vasile vod\ Lupula 1640”53. Aceste trei ini]iative dom-ne[ti au fost ilustrate printr-o „furc\”de hermin\. Numit\ în heraldicafrancez\ „pairle”, furca este o pies\onorabil\ de prim rang. Având formaliterei „Y”, aceasta este foarte potrivit\ pentru a simboliza cele treiini]iative, iar alegerea herminei, blana alb\ cu codi]e negre, ce împodobea

51 {tefan S. Gorovei, Stema, pecetea [i drapelul Universit\]ii „Al. I. Cuza”, în „Bulet-inul Institutului Român de Genealogie [i Heraldic\ „Sever Zotta”, II, 10-12, Ia[i, 25 XII2000, pp. 6-8.

52 Tân\rul nostru coleg, discipol al regretatului heraldist Jean Nicolas M\nescu, adevenit între timp consilier la Cancelaria de Ordine [i Medalii de la Cotroceni.

53 {tefan S. Gorovei, op. cit. p. 6.

Fig. 190




mantia domneasc\, eviden]iaz\ faptul c\ cele trei ini]iative au apar]inut puterii suverane, adic\ principilor din vremurile respective. În acela[itimp, forma literei „Y” aminte[te [i de o alt\ pies\ heraldic\; este vorba deomoforul episcopal54, care poate sugera rolul jucat de mitropolitul KievuluiPetru Movil\ (fiul lui Moise vod\ Movil\), în ini]iativele culturale dindomnia lui Vasile Lupu. Colegiul întemeiat de el la Kiev, din care s-a dez-voltat apoi Academia Movilean\, a fost modelul dup\ care s-a organizat [iColegiul Vasi-lian din capitala Moldovei. Mai mult, [coala ie[ean\ a fostservit\, în primii s\i ani, de profesori care au fost discipoli ai eruditului ierarh

kievean.„Furca” de hermin\ putând fi privit\ ca o mobil\ heraldic\ de argint ,câmpul scutului a fost determinat ca albastru (azur)55. În felul acesta, culo-rile dominante ale stemei coincid cu cele atribuite familiei ctitorului(Cuze[tii purtau ca stem\, din ceea ce s-a putut deduce pân\ acum, un scut

bandat, de argint [i azur).Elementul central al stemei este „Cartea c\r]ilor”, Biblia, simbolul cel

mai frecvent în stemele vechilor universit\]i occidentale. Culoarea purpu-rie a coperte, care are [i privilegiul de a putea fi suprapus\ peste orice altsmal] heraldic (culoare, metal sau blan\), este specific\ acesteia. A fostrespectat\ [i pozi]ia arhaic\ în care este reprezentat\ Biblia, atât în vechile

picturi biserice[ti, cât [i în arta heraldic\, adic\ având coperta a patra spre privitor. În stemele universitare, Biblia nu mai are sensul exclusiv reli-gios, ci semnific\ în]elepciunea absolut\. În universit\]ile medievale, stu-diile teologice erau de departe cele mai vaste [i mai complexe, întinzându-se pe durata a 16-17 ani [i fiind o încoronare a tuturor celorlalte cursuri;era deci de a[teptat ca Teologia s\ furnizeze simbolul specific institu]iilor universitare.

Cele trei stele de aur cu [ase col]uri, a[ezate pe câmpul de azur ilus-treaz\ faptul c\, la înfiin]are, în 1860, Universitatea ie[ean\ avea trei facult\]i:Drept, Filosofie [i Teologie56. Steaua cu [ase col]uri a f\cut tradi]ie în sim-

54 Vezi Arthur Charles Fox-Davies, The Wordsworth Complete Guide to Heraldry, ed.1996, London, p. 127, fig. 154.

55 Dup\ cum câmpul ro[u al scutului cere, de obicei, mobile sau piese heraldice de aur.56 Ini]ial, a fost luat\ în calcul [i posibilitatea de a reprezenta cele trei facult\]i prin

simboluri specifice (balan]a Justi]iei, cucuveaua Atenei [.a.), dar s-a renun]at repede laaceast\ variant\, din dorin]a de a evita înc\rcarea excesiv\ a scutului heraldic, efectnepl\cut ce a fost pus în eviden]\ de stemele universitare interbelice. Aceste simboluri aufost l\sate în rezerv\, spre a putea fi folosite în stemele facult\]ilor respective.



178 SORIN IFTIMI

bolistica institu]iilor de înv\]\mânt din Moldova secolului al XIX-lea. Esteîntâlnit\ în pecetea din 1828 a Gimnaziei Vasiliene, în sigiliul din 1834 aAcademiei Mih\ilene, precum [i în sigiliul din 1848 al DepartamentuluiCultelor [i Instruc]iunii Publice din Moldova57. Pentru a simboliza dezvol-tarea ulterioar\ a Universit\]ii, prin sporirea num\rului facult\]ilor, s-aadoptat sugestia ca stelele s\ fie „str\lucitoare” (având raze intermediare,de m\rimi diferite). Stelele – „lumin\tori” pot fi interpretate [i ca cei TreiIerarhi: Sf. Ioan Gur\ de Aur, Grigorie de Nazianz („Teologul”) [i Vasilecel Mare, înv\]\torii [i lumin\torii Ortodoxiei, patronii sub protec]iac\rora a fost pus Gimnaziul întemeiat de Vasile Lupu, la 1640.

Ceea ce a rezultat a fost o stem\ deosebit de echilibrat\, armonioas\ [iaerisit\. A fost chiar remarcat\ alura sa „britanic\”. Într-adev\r, f\r\ s\ sefi urm\rit un model, stema Universit\]ii ie[ene aminte[te, ca stil, de vechiul

blazon al Universit\]ii Cambridge.

Drapelul. Potrivit Vexilologiei, [tiin]a care reglementeaz\ întocmireadrapelelor, existau mai multe variante posibile de configurare a steaguluiUniversit\]ii ie[ene, fiecare oferind diverse avantaje [i dezavantaje58.

a) Simpla desfacere a câmpului heraldic în câmp vexilologic, cu a[e-zarea pe orizontal\ a mobilelor heraldice, modificând doar pozi]ia c\r]ii

(ce trebuia s\ r\mân\ vertical\); b) Câmpul steagului t\iat: sus, pe albastru, cele trei stele; jos, pe her-

min\, cartea;c) Câmpul steagului împ\r]it în patru (sfertuit): în cartierele 1 [i 4 –

cartea, pe hermin\; în cartierele 2 [i 3 – stelele pe albastru;d) Câmpul steagului alb, cu stema în mijloc, a[ezat\ în scut (în\l]imea

acestuia fiind jum\tate din latura mic\ a flamurii); flamura steagului are o bordur\ „bandat\” în culorile dominante ale stemei (argint [i azur).

Dup\ analizarea tuturor variantelor prezentate, a fost aleas\ ultima dintrevariantele prezentate (fig. 191).

De[i elaborate într-un timp record, de un grup de speciali[ti de maxim\competen]\, însemnele nu au putut fi adoptate în mod oficial pân\ pe 26octombrie 2000, când se aniversau 140 de ani de la întemeierea Univer-

57 {tefan S. Gorovei, op. cit., p. 7. La documentarea acestui fapt au fost folosite piesedin colec]ia Dan Cernovodeanu, puse la dispozi]ie de Tudor Radu Tiron, precum [i din

patrimoniul Muzeului Na]ional de Istorie din Bucure[ti, comunicate de doamna C\t\linaOpaschi.

58 {tefan S. Gorovei, op. cit., p. 7.




sit\]ii ie[ene, din cauza unor discu]iiivite în interiorul Colegiului Academical insti-tu]iei. Unii dintre membri, ono-rabilului Colegiu, speciali[ti în cu totulalte discipline, au ]inut s\ se pronun]e [iîn materie de heraldic\, f\r\ s\ sesizezec\ p\[eau pe un teren str\in, cu leginecunoscute lor. La festivit\]ile desf\[u-rate cu acel prilej, aceste simboluri nuau putut fi arborate. Ulterior îns\, lucru-rile au urmat f\ga[ul normal [i stemaUniversit\]ii a fost adoptat\. Ast\zi, atuncicând o întâlnim pe un document oficialsau arborat\ pe diverse cl\diri ale Uni-versit\]ii, o privim ca pe un lucru dejafamiliar, cu care ne identific\m.

*

VII. Mascota Universit\]ii

Dintre simbolurile Universit\]ii face parte [i mascota. Pentru ca alegerea s\ fieuna reu[it\, a fost organizat un concurs,la sfâr[itul anului 2004, premiul pus în

joc fiind o sum\ însemnat\, 2000 RON.Una din condi]iile de concurs a fost caviitoarea mascot\ s\ foloseasc\ prepon-derent culoarea albastr\ (azur), aceastafiind asociat\ imaginii Universit\]ii „Al. I.Cuza”, prin folosirea ei la stem\ [i drapel.Au fost înregistrate 35 de proiecte. Con-

cursul a fost câ[tigat de Gabriel OvidiuSârghie, pe atunci student în anul V laFacultatea de Construc]ii din cadrul Politehnicii „Gh. Asachi”. Acesta a

propus ca mascot\ o bufni]\ numit\ „Alexa”, dup\ prenumele fondatoruluiUniversit\]ii, domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Mascota este îmbr\cat\într-o rob\ universitar\ [i are pe cap o beret\, ambele de culoare azurie; ea

poart\ ochelari [i o carte de culoare purpurie sub bra], ceea ce îi confer\ unaer studios; pe lavaliera alb\ de pe piept are imprimat\ stema Universit\]ii

Fig. 192

Fig. 191



180 SORIN IFTIMI

(fig. 192). Mascota este marc\ înregistrat\ la OSIM, de]inând recordul dea fi primul însemn de acest fel înscris oficial de universit\]ile române[ti.

Alegerea a fost fundamen-tat\ pe faptul c\ bufni]a (de fapt,cucuveaua) era pas\rea asociat\Athenei, zei]a în]elepciunii lagrecii antici. Universitatea dinAthena folose[te [i ea acestsimbol. Stâlpii de iluminat dinfa]a Universit\]ii din capitalaGreciei al\tur\ efigiei zei]ei [ireprezent\ri ale acestei p\s\ri(fig. 193). La Ia[i, în Aula Vechea Universit\]ii din Copou, ocu-

pat\ de câteva decenii de Poli-tehnic\, cucuveaua este repre-zentat\ chiar deasupra mesei de

prezidiu, semnalând faptul c\ neafl\m într-un altar al Cunoa[-terii. Se poate spune c\ masco-

ta exista deja, ea fiind doar re-inventat\ acum. S-a confec]ionat [i un costum al mascotei, comandat înChina. Cu totul, mascota este foarte impozant\, având 2,30 m în\l]ime.

*

VIII. Stema Universit\]ii Tehnice „Gh. Asachi” Ia[i

Cu prilejul anivers\rilor recente, Politehnica ie[ean\ [i-a manifestatinteresul pentru însemnele institu]iei. În anul 2007 s-au s\rb\torit 70 deani de la înfiin]area {colii Politehnice „Gh. Asachi” (1937). Din 1948, afost adoptat\ denumirea de Institutul Politehnic din Ia[i, iar din anul 1993

se nume[te Universitatea Tehnic\ „Gh. Asachi”.Momentul fondator al institu]iei este considerat îns\ data de 15 no-

iembrie 1813, când Gheorghe Asachi a înfiin]at primul „clas de inginerie[i hot\rnicie”, cea dintâi înf\ptuire pentru înv\]\mântul superior în limbaromân\59. Domnul prorector Mihail Voicu a adresat Institutului Român de

59 Vezi „Monitorul Universit\]ii Tehnice «Gheorghe Asachi»”, nr. 10, din iunie 2007(Num\r special, ce cuprinde Carta Universit\]ii), pp. 7-8.

Fig. 193




Genealogie [i Heraldic\ „Sever Zotta” (repre-zentat de istoricul {tefan S. Gorovei) solicitareade a întocmi o stem\ a Universit\]ii Tehnice. Înasemenea ocazii, se apeleaz\, în primul rând, laînsemnele personajului fondator sau ale celuidintâi protector. O stem\, un sigiliu heraldic al luiGheorghe Asachi nu era cunoscut pân\ acum.Am avut îns\ [ansa de a g\si un asemenea sigi-liu în colec]iile Arhivelor ie[ene60 (fig. 194).

Sigiliul con]ine un scut heraldic de tip

francez modern. Scutul este t\iat, având parti]iunea superioar\ despicat\ în dou\ cartiere. Dimensiunile reduse(12x10 mm) fac dificil\ identificarea detaliilor. În primul cartier se poatedistinge o lir\ înso]it\ de dou\ stele61, iar în cel de-al doilea un obiectrotund. Parti]iunea inferioar\ este rezervat\ unui leu, trecând spre dextra,]inând în laba superioar\ dreapt\ trei obiecte: o sabie, o cruce [i o ramur\de palmier (sau o pan\, spic). Sub scut, pe o e[arf\, se poate descifraînceputul unei devize, scrise în limba latin\. Un scris de mân\, apar]inând

probabil doamnei Virginia Isac, a ad\ugat pe document, sub sigiliu (încreion) ceea ce a putut descifra la o prim\ lectur\: „Salus in...”. Restulinscrip]iei a fost deteriorat la ruperea sigiliului.

Lira din primul cartier poate c\p\ta unele explica]ii. Ea poate simboliza, la modul generic, preocup\rile artistice ale posesorului (poet, dra-maturg, pictor, arhitect). Însemnul amintit ar putea fi îns\ [i altceva. Avândîn vedere faptul c\ tat\l lui Gheorghe Asachi venea din Gali]ia, nu este exclusca el s\ fi folosit ca stem\ o potcoav\ înso]it\ de dou\ stele, figur\ atât despecific\ vechii heraldici poloneze (sugestie f\cut\ de Tudor Tiron). Doar originea obscur\ a familiei men]ine o rezerv\ în calea acestei ipoteze.

Obiectul rotund din cartierul al doilea este dificil de identificat, [i dincauza dimensiunilor. Editorii scrisorii, în descrierea arheografic\, au v\zutîn aceast\ pies\ heraldic\ trei cercuri concentrice62. O asemenea reprezen-tare este destul de frecvent\ în heraldic\63.

60 Arhivele Na]ionale Ia[i, Colec]iei Documente, 551/63.61 Cele dou\ stele, poate mai pu]in vizibile ast\zi, au fost observate de editorii scrisorii

( Documente, Gh. Ungureanu [.a., p. 69).62 Documente, Gh. Ungureanu [.a., p. 69.63 Cf. Abrégé méthodique de la science des armoirie, par Maighe, presentation de Pierre

Girard-Augry, Pardès – Puiseaux, 1991, p. 154. O stem\ identic\ este atribuit\ în aceast\lucrare localit\]ii Virieu (Dauphiné): în câmp ro[u, trei cercuri concentrice de argint .

Fig. 194



182 SORIN IFTIMI

Ini]ial am presupus ca ar putea fi ceva legat de familia so]iei lui Asachi,de[i aceasta nu era de neam nobil [i, probabil, nici purt\toare de blazon. Otranspunere heraldic\ ad-hoc a numelui so]iei, Tauber, ar fi trebuit saaduc\ în stem\ un „porumbel”, deoarece acesta este în]elesul cuvântului,în limba german\64. Se vede îns\ c\ nu la o stem\ de alian]\ matrimonial\s-a gândit Asachi.

Colegul Tudor Tiron, pe care l-am consultat cu acest prilej, presupunec\ ar putea fi vorba despre un glob p\mântesc, simbol al preocup\rilor luiAsachi în domeniul [tiin]elor exacte. Este posibil. În fond, inginerii hotar-

nici ie[i]i din [coala tehnic\ a lui Asachi erau ni[te „geometri”, în sensuletimologic al termenului, acela de... „m\sur\tori ai p\mântului”.Leul din parti]iunea inferioar\ a scutului suport\ mai multe considera]ii.

Acesta poate fi inspirat de leul purt\tor de spad\ din stema domnitoruluiMihail Sturdza, al c\rui slujitor apropiat [i devotat a fost Gheorghe Asachi65.O alt\ sugestie ar fi c\ leul este o transpunere a numelui luat de tat\l c\rtu-rarului, Laz\r Asachi, dup\ c\lug\rirea sa, în urma decesului so]iei: Leon.Exist\ [i aici o rezerv\, în sensul c\ tat\l lui Gheorghe Asachi s-a c\lug\ritîn 1820 [i a murit în 1825; el a purtat deci numele de „Leon” doar cinciani, spre sfâr[itul vie]ii sale66. Fiul se obi[nuise oare suficient de bine cunoul prenume încât sa îl transpun\ într-o stem\?

Pe de alt\ parte, însemnele pe care leul le poart\ în laba dreapt\ (sabia,crucea [i ramura de palmier) sunt armele familiei Costachi67, cu trimitere lamitropolitul Veniamin, protectorul lui Laz\r Asachi [i al fiului s\u, Gheor-ghe (pe care l-a [i trimis la studii în str\in\tate, cu o burs\). Într-adev\r,

64 Gheorghe Asachi s-a c\s\torit la Ia[i, în 1817, cu Elena Teuber, guvernanta copiilor vornicului Mihai Sturdza, o bun\ muzicant\ (pianist\), iar nu nem]oaica „sp\l\tori]\”,cum o încondeiaz\ paharnicul Costandin Sion în cunoscuta sa Arhondologie. Cu toateacestea, în 1826, mitropolitul Veniamin Costachi emitea, la cererea lui Asachi, un certifi-cat vizat de Agen]ia KK, prin care se adeverea c\ solicitantul era holtei (G. C\linescu,op. cit., p. 97).

65 C\rturarul a [i f\cut parte din comisia care a redactat Genealogia familiei Sturdza(1842), ie[it\ de sub teascurile tipografiei sale. Stema sturdzeasc\ de pe copert\, precum[i descrierile acesteia din cuprinsul textului par sa îi apar]in\ lui Gheorghe Asachi.

66 Antonie Pl\m\deal\, Laz\r Leon Asachi în cultura român\ , Sibiu, 1985, p. 8.67 Heraldistul Tudor Tiron ne-a semnalat un sigiliu al mitropolitului Veniamin Costa-

chi, în care figureaz\ un bra] care ]ine înm\nuncheate cele trei simboluri: sabia, crucea [iramura de palmier. Dedesubt, în loc de deviz\, exist\ o explicare versificat\ a stemei:„ Bra]ul înarmat supt cruce unui osta[ credincios/ mântuie[te pre cetate, nal]\-altarul

surpat gios”.




Laz\r Asachi era cunoscut drept secretarul [i „omul de tain\” al mitropoli-tului Veniamin Costachi68.

Am ar\tat c\ sub scut se afl\ o e[arf\, pe care se poate descifra începutulunei devize, scrise în limba latin\: „Salus in ...”, restul fiind deteriorat. Învolumul editat, la descrierea arheografic\, deviza apare ceva mai complet\:Salus in virtute...”69. Întâmplarea a f\cut s\ g\sim în monumentala Istoriea literaturii române, a lui George C\linescu, textul integral al devizei, f\r\a putea cunoa[te sursa din care a preluat-o. Aceasta sun\ astfel: Salus invirtute decus! (= Mântuirea e în virtute, demnitate [i onoare!)70. O alt\deviz\ folosit\ de Gheorghe Asachi, pe care a arborat-o chiar [i pe frontis-

piciul casei sale din Copou, este: „Munca [i al meu repaos”.Aceast\ cercetare nu a dus la selectarea unui element specific din bla-

zonul fondatorului care s\ poat\ fi utilizat în alc\tuirea noii steme a Uni-versit\]ii Tehnice. Nici stema de familie a domnitorului Scarlat Callimachi(un arc încordat pe a c\rui s\geat\ este încol\cit un [arpe) nu a fost consi-derat\ potrivit\ pentru a fi inclus\ în amintita stem\.

*Pentru întocmirea actualei steme

a Universit\]ii Tehnice au fost prefe-rate însemnele prezente în stema din

1935 a Universit\]ii. Astfel s-a ajunsla un scut spaniol având, în câmp deazur, un compas de argint cu bra]eledesf\cute, bro[ând peste un echer dinacela[i metal, a[ezat cu vârful în jos.{eful de hermin\, înc\rcat cu o cartede purpur\ ferecat\ cu aur. Sub scut,

pe o e[arf\ de argint, deviza inscrip-]ionat\ cu litere negre majuscule:IPSA SCIENTIA POTESTAS EST(fig. 195). Deviza, care poate fi tra-

dus\ prin „{tiin]a îns\[i este putere”,a fost preluat\ din Fr. Bacon, Medi-

68 Ibidem, p. 12. Prin Laz\r Asachi, mitropolitul Veniamin î[i ]inea coresponden]a curu[ii. Se [tie c\ Gheorghe Asachi a fost implicat, dup\ 1842, în redactarea [i tip\rirea ge-nealogiei protectorului s\u, mitropolitul Veniamin Costachi.

69 Documente, Gh. Ungureanu [.a., p. 69.70 G. C\linescu, op. cit., p. 97.

Fig. 195



184 SORIN IFTIMI

tationes sacrae. De Haeresibus, 159771. Forma final\ a stemei, precum [irealizarea grafic\ a acesteia sunt datorate colegului C\t\lin Hriban.

Scutul spaniol (cu vârful semicircular) a fost adoptat, prin conven]ie, pentru stemele universitare. Compasul [i echerul, bro[ând peste o cartedeschis\, erau însemnele prin care Politehnica era reprezentat\ în stemaUniversit\]ii din Ia[i din 1935. Compasul face trimitere direct\ spre {coalade Ingineri Hotarnici întemeiat\ de Gheorghe Asachi, moment care a mar-cat începuturile înv\]\mântului politehnic din Moldova. {eful de hermin\arat\ c\ aceast\ [coal\ tehnic\ superioar\ s-a întemeiat sub înaltul patronaj

domnesc al lui Scarlat Callimachi vod\. Cartea, simbolul universal al cu-noa[terii, prezent în majoritatea stemelor universitare, este Biblia, identi-ficat\ ca atare prin culoarea purpurie.

Pe baza stemei a fost conceput [i drapelul Universit\]ii Tehnice „Gheor-ghe Asachi”. Acesta are o flamur\ dreptunghiular\, propor]ia laturilor fiind2/3. Scutul heraldic a fost desf\cut în câmp vexilologic, astfel încât parti-]iunea de hermin\ este a[ezat\ lâng\ hamp\. Doar cartea de purpur\ numai ocup\ o pozi]ie central\ în cadrul amintitei parti]iuni, ci este a[ezat\ încantonul superior drept al flamurii (fig. 196).

Fig. 196

Universitatea Tehnic\ a dorit s\ foloseasc\, pe lâng\ stem\, [i o emblem\ cu efigia fondatorului, Gheorghe Asachi. Aceast\ emblem\ a fost

71 „Monitorul Universit\]ii Tehnice «Gheorghe Asachi»”, nr. 10, din iunie 2007, p. 24.




realizat\, atât compozi]ional, cât [i carealizare grafic\, de Adriana Mincu, dela Facultatea de Arhitectur\ din cadrulUniversit\]ii Tehnice (fig. 197). Imagi-nea folosit\ este aceea a statuii de mar-mur\ a lui Gheorghe Asachi, realizat\la 1890, de sculptorul Ion Georgescu.Aceasta este prima statuie rondebossedin Moldova ([i a doua din vechiulRegat), fiind considerat\ o realizare ar-tistic\ de mare valoare. Aceea[i em-

blem\ a fost reprodus\ pe o medaliemetalic\, emailat\ cu albastru, emis\cu prilejul s\rb\toririi a 70 de ani de lafundarea {colii Politehnice de la Ia[i.Pe avers, efigia lui Asachi este înconju-

rat\ de inscrip]ia: UNIVERSITATEA TEHNIC| „GHEOR GHE ASACHI”.1813. IA{I. Pe revers se poate citi: MEDALIE JUBILIAR|. 1813 – {coalaSuperioar\ de inginerie în limba român\, 1937 – {coala Politehnic\ ie[ean\.IASI (fig. 198).

Fig. 197

Fig. 198



186 SORIN IFTIMI

Abrevieri

AARMSI

AIIAIAIIXAPArhGenAUBBIBSNR CDM

CIBAR BMI

BOR DIR DANICDJANIINMAMIMNMORARMSCNSC{SCIASTTCTV

# „Analele Academiei Române”. Memoriile Sec]iunii Istorice, Bucure[ti

# „Anuarul Institutului de Istorie [i Arheologie «A.D. Xenopol»”, Ia[i# „Anuarul Institutului de Istorie «A.D. Xenopol»”, Ia[i# „Analele Putnei”, Sfânta M\n\stire Putna# „Arhiva Genealogic\”, Ia[i (ambele serii)# „Analele Universit\]ii Bucure[ti”, Seria Istorie, Bucure[ti# „Buletin Istoric”, Episcopia Romano-Catolic\ Ia[i# „Buletinul Societ\]ii Numismatice Române”, Bucure[ti# Catalogul Documentelor Moldovene[ti din Arhivele Istorice Centrale, Bu-

cure[ti, vol. I-V.# „Cercet\ri istorice”, Ia[i (ambele serii)# Biblioteca Academiei Române, Bucure[ti# „Buletinul Monumentelor Istorice”, Bucure[ti

# „Biserica Ortodox\ Român\”, Bucure[ti# Documente privitoare la istoria României, A, Moldova# Direc]ia Arhivelor Na]ionale Istorice Centrale, Bucure[ti# Direc]ia Jude]ean\ Ia[i a Arhivelor Na]ionale# „Ioan Neculce”, Ia[i (ambele serii)# „Memoria Antiquitatis”, Piatra Neam]# „Magazin istoric”, Bucure[ti# „Muzeul Na]ional”, Bucure[ti# „Monitorul Oficial”, Bucure[ti# „Revista Arhivelor”, Bucure[ti# „Revista Muzeelor”, Bucure[ti# „Studii [i cercet\ri de numismatic\”, Bucure[ti#„Studii [i cercet\ri [tiin]ifice”, Ia[i# „Studii [i cercet\ri de istoria artei”, Bucure[ti# „Studii Teologice”# „Teodor Codrescu”, Ia[i-Bârlad# „Teologie [i Via]\”, Ia[i




Not\ final\:

Lucrarea Ia[ii – simbolurile unui ora[ simbol cuprinde nou\ articole

de heraldic\ ie[ean\. Ele au fost prezentate, de-a lungul anilor, în cadrul[edin]elor Institutului Român de Genealogie [i Heraldic\ „Sever Zotta” [i publicate în diverse volume, dup\ cum vom ar\ta mai jos. Textele au fostrev\zute [i ad\ugite, volumul de fa]\ cuprinzând versiunea lor final\.

iasi_-_simbolurile_unui_oras_simbol.pdf

Documents