i l caragiale parodii in versuri si proza

I.L. CARAGIALE

PARODII çN VERSURI ßI PROZå

Coperta: Eugen MATZOTAçn imagine: I.L. Caragiale – Portret de Iosif IserRedactor: Florentin POPESCUCulegere text: Ioana CHICUßTehnoredactare: Ecaterina HRISTEA

Cartea a ap`rut cu sprijinulMinisterului Culturii [i Cultelor

© Editura Muzeul Literaturii Rom~nePentru prezenta edi]ie

ISBN 973-8031-29-X

DDeessccrriieerreeaa CCIIPP aa BBiibblliiootteecciiii NNaa]]iioonnaallee aa RRoomm~~nniieeiiCCAARRAAGGIIAALLEE,, IIOONN LLUUCCAA

PPaarrooddiiii \\nn vveerrssuurrii [[ii pprroozz`̀ / I.L. Caragiale ; ed.\ngrijit` de Florentin Popescu. - Bucure[ti ; EdituraMuzeul Literaturii Rom~ne, 2001

p, : cm. - (Biblioteca Manuscriptum)ISBN 973-8031-29-X

I. Popescu, Florentin (ed.)

821.135.1-7

I.L. CARAGIALE

PARODII çN VERSURI ßI PROZå

Antologie, note [i postfa]` de Florentin Popescu

Prefa]` de Alexandru Condeescu

Editura MUZEUL LITERATURII ROMÅNEBucure[ti, 2001

LUMEA CA PARODIE

To]i copiii intr` \n via]a aceasta a noastr` pl~ng~nd,numai Caragiale, de bun`seam`, a venit pe lume r~z~nd.Om sucit! O [tim chiar de la mama domniei sale, care, la28 aprilie 1852, \[i vestea so]ul, el \nsu[i demn reprezen-tant al unei vesele familii de actori cu voca]ia farsei [i ar~sului, despre harul neobi[nuit al \nt~iului lor nou-n`scut:,,...ne-a d`ruit Dumnezeu un copila[ blagoslovit; bun`ta-tea lui este nespus`, acuma s-a dedat \n ap`, nu i se audeguri]a p~n` \l scald, apoi r~de de tot, vesel, vesel, dinsomn s` d`[teapt` cu r~s [i cu g~ng~ituri“. (I.L. Caragiale,Scrisori [i acte).

Se vede c` i-a fost h`r`zit poporului nostru ca,,bun`tatea nespus`“ [i r~sul ,,de tot, vesel, vesel“ dinscrisoarea mamei s` i se recunoasc` drept pecete aspiritului, chiar la mare nenorocire ori triste]e. Poate deaceea, puterea r~sului, venit` din subcon[tientul na]iei(uneori [i din incon[tientul ei) menit` a re\nnoi resurselesuflete[ti ale unei vechi civiliza]ii confruntat` cu formelemodernit`]ii, poart` la noi [i numele de Caragiale. Nu estesingurul. Dinspre ]ar` [i sat se aud la fel de vesele \n

5

çn vremea caraghioaz` [i de ,,mare cump`n`“ prin care avem cinstea s` recem, ≤...≥ dece adic` s` nu ias` la lumin` CCllaappoonnuull,buletin hazliu al \nt~mpl`rilor Orientului?

I.L. Caragiale, Profesiunea de credin]`,

Claponul, 1876

vremea aceea hohotele s`n`toase ale lui Creang`petrec~nd \n lumea fabuloas` a basmelor lui populare.Dar \n zari[tea balcanic` a c~mpiei valahe ce \nconjoar`sudica noastr` capital`, a[ezat` \n mijlocul mahalalelortriviale [i duioase, oneste [i puritane, sceptice [ineru[inate, Caragiale a pictat nastratinesc chipul comic alfelului nostru de a fi \n lume. N`scut \ntr-o mahala aPloie[tiului, devenit la r~ndu-i tot mai mult o periferie aBucure[tilor, r~sul lui Nenea Iancu, c~nd bonom, c~ndtìos, va cuprinde \ntreaga societate rom~neasc`, dincolode mode [i timp.

R~sul caragialesc nu are valen]e negative (batjocurauscat`, disperarea contorsionat`, grotescul violent suntaporturi ale percep]iei vremurilor noastre); solar, elimplic` o filosofic` terapie social` aplicat` la ceea ce \nsens erasmian s-ar putea numi ,,prostia omeneasc`“.Triumf al spiritului critic, percep]ia caragialian` estefundamental comic`. Centrul ei de for]` este ironiabenign`, iar forma principal` de expresie, modalitateaparodic`. Opera lui Caragiale este \n esen]` un ,,elogiu alnebuniei“ societ`]ii rom~ne[ti de la sf~r[itul secolului alXIX-lea, iar \n scrisul sù se trateaz` prin r~s [i parodieat~t prostia uman`, \n general, de aici [i de preutindeni,de atunci [i dintotdeauna, de unde [i caracterul sùuniversal, c~t [i ,,prostia rom~neasc`“, \n special,surprins` \n coordonatele ei moftologico-na]ionaleatemporale, deci mereu actuale. çngro[~nd ridicolulexisten]ei concitadinilor sì de condi]ie, dac` nuinferioar`, oricum medie, ce trìesc prin imita]ie hilar` ovia]` cu preten]ii de highe-life metropolitan-occidental`,nimic din ce e parodie nu \i este strìn lui Caragiale. Totce pare lipsit de autenticitate [i de naturale]e, cópii de

6

comportament stilistic luat de aiurea f`r` nici undiscern`m~nt [i mimat proste[te p~n` c~nd maimu]`realadevine \ns`[i ,,natur`“ traiului zilnic, prostiile cupreten]ii, mofturile la mod` (literare ori sociale) cu unsucces efemer [i nemeritat, totul este demn de [arja maimult sau mai pu]in amical` a parodiei caragiale[ti.

Noua societate a ]`rilor rom~ne, burghez` [i citadin`,\n curs de formare dup` Constitu]ia de la 1866, a fostreceptat` de ,,trinitatea“ critic` a Junimii – Maiorescu,Eminescu, Caragiale – ca o pasti[` a civiliza]iei,,eminamente urban`“ a Occidentului. Inautenticitateaeste denun]at` de to]i trei drept p`catul capital al lumii cese n`[tea chiar atunci sub ochii lor. Maiorescu lanseaz`,prin celebrele sale polemici cu mentalitatea vremii, teoria,,formei f`r` fond“, iar Eminescu ofer` viitoruluicomediograf o prim` argumenta]ie a teoriei moftului casimbol al existen]ei inautentice (moft, \n turce[te – lucrude doi bani, ieftin, gratuit). Astfel, la nici doi ani dupàdoptarea noii Constitu]ii, poetul nota pe o fil` manuscrisùrm`toarea idee directoare; ,,Cea mai comic` no]iunerom~neasc` e moftul, antitez` ne\mp`cat` [i-n sine at~t deridicol` dintre aparen]a exterioar` [i fondul intern. Celmai autentic [i mai comic caracter e moftangiul“.

I-a fost dat lui Caragiale, cu gustul sù ereditar pentrubufonerie [i fars`, s` fie creatorul absolut al,,Moftologicei comedii“ a trecerii Rom~niei independentede la despotismul balcanic de sorginte oriental` lamonarhie parlamentar` de inspira]ie apusean`. Descen-dentului unei lungi dinastii de oameni de teatru,schimbarea aceasta la fa]` produs` nu printr-o evolu]ieprofund natural`, ci prin dorin]a de a imita un modelexterior, \i va sugera irepresibil o mascarad`. Caragiale nu

7

are con[tiin]a tragic` a momentelor de ,,mare cump`n`“ale istoriei na]ionale, precum Eminescu, care ucenicise lamarii cronicari; pentru el vremurile sunt ,,caraghioaze“ [ile va petrece cu un r~s pe potriva ironiei geniului sù. çnm`sura \n care Filimon picteaz` patetic dramele unei noisociet`]i de tranzi]ie, Caragiale creioneaz` \n tu[ecaricaturale epopeea eroi-comic` a unei lumi anton-panne[ti \n ve[nica ei trecere \ntre periferie [i centru.

çnc` din 1876, \n Profesiunea de credin]` a,,Claponului“, metoda comic` a lui Nenea Iancu s-acristalizat \n mecanismul dublei parodii aflat \n spateletuturor ,,caragialismelor“ [i al c`rei principiu de func]io-nare ar putea fi astfel formulat: esen]a ,,caraghioas`“ aunei vie]i contraf`cute, multiplicat` prin oglinda ,,hazlie“a ironiei autorului [i nuan]at` de umorul fatalismuluioriental. Extraordinara sa viziune comic` se ridic` peintui]ia fundamental` c` obiectul [arjei are el \nsu[icaracterul unei caricaturi. Oglinda deformeaz` o lumestr~mb`, genialul mim parodiaz` o pasti[` comic`, iaracest joc al parodiilor se petrece mereu sub zodiaburlescului senin.

Fa]` de seriozitatea demiurgic`, r~sul, ironia,parodia par mai degrab` inven]ii t~rzii, ,,demonice“,menite a contesta \n zeflemea perfec]iunea crea]ieiprimordiale. Comicul e oglinda iconoclast` a celor prea\nalte. El le aduce pe p`m~nt, le supune transform`rilorvesele ale fanteziei caricaturale, le \ngroa[` defectele, ledeformeaz` liniile, le \nt`re[te ticurile [i, l`s~ndu-ne f`rìluzii, ne \mpac` prin for]a stenic` a r~sului cu lucrurilea[a cum sunt. Oglinda hilar` a lui Caragiale m`re[teminusurile junelui sistem constitu]ional autohton, alec`rui binefaceri contemporanii sì tocmai le descopereau

8

cu entuziasm. Un demon personal al ironiei transform` \ncomedie tot ce se r`sfr~nge \n apele ei, ating~nd astfel,,onoarea de na]ionalist“ a publicului epocii, mult preanecopt pentru a-[i privi cu senin`tate propria caricatur`.Ea con]ine \ns` \n filigran [i istoria secret` a unei amaredeziluzii: liberalismul de tinere]e al autorului.

Ca \n schi]a Ion, parabol` a condi]iei scrisului sù,unde eroul, \n ciuda tuturor b`tìlor, nu accept` c` unm`gar poate c~nta din gur` \n concert Carnavalul deVenezia cu varia]iuni, nimeni nu i-a iertat autoruluiadev`rurile spuse cu for]a [i prea de timpuriu. I s-arepro[at \n numele normelor scriiturii realiste infidelitateareflect`rii, distorsiunea imaginilor, lipsa de dimensiune apersonajelor [i de resorturi interioare ale ac]iuniloracestora, inaderen]a la spiritul na]iei [i \nc` multe altele.Zarifopol a observat primul inadecvarea obiec]iilor,,realiste“ la caracterul excesiv al percep]iei (intui]iei lumii[i expresia ei, cum ar spune Croce) caragialiene, definindstructura geniului mai-marelui sù prieten ca pe o viziunecaricatural` a omului, confirmat` emblematic \n GrandHotel ,,Victoria rom~n`“: ,,Sim] enorm [i v`z monstruos“.

çntr-adev`r, lumea lui Caragiale nu este a[a cum acreat-o \n gravitatea-i responsabil` Demiurgul, ci o lumeparalel`. Ea este perceput` prin duhul buf al parodieivesele [i ireveren]ioase ca printr-un filtru al comiculuicare nu las` s` treac` dec~t imaginea burlesc` aconcitadinilor sì, deveni]i astfel popula]ia buimac` aT~mpitopolului (cetatea de scaun a umoristului). R~sulcreatorului lumii ,,caragiale[ti“ st`ruie ca un ecoudeasupra mul]imii vorb`re]e adunate \n agora \nsufle]it` aora[ului, unde se desf`[oar` public existen]a (p`l`vr`geala)fiin]elor caragialiene. Aici se aude totul [i se vorbe[te

9

totul. Nu exist` spa]iu interior, totul e \n afar`. Doar r~sul,,popular“ [i s`n`tos d` cu generozitate substan]` univer-sului acesta ,,unidimensional“. Cu c~t ruptura dintre,,aparen]a exterioar` [i fondul intern“, cum defineaEminescu esen]a comic` a moftului, este mai mare, cuat~t r~sul caragialesc r`sun` mai tare umpl~nd golul desubstan]` ce ,,formeaz`“ structura interioar` a acesteiplanete a moftului [i a locuitorilor ei.

Beneficiar, ca [i Rabelais ori Creang`, al unei arhaiceviziuni populare a r~sului s`n`tos [i regenerator, Caragialenu va obosi niciodat` s` fac` \n der~dere o extraordinar`,,laud` a prostiei“ lustruite autohtone, ca de pild`, \nFoloasele tiparului: ,,Iat` laude meritate, pe cari to]i \n]elep]iile aduc lui Gutenberg. Aceea ce au uitat ei \ns` este cìnven]iunea iscusitului industrial de la Maienza, pe l~ngàceste foloase a mai adus [i un altul. Unul dintre \n]elep]ia zis: Pro[tii mor, dar prostia este nemuritoare; [i inven]iu-nea tiparului este gata a documenta \ntr-un chip str`lucitaceast` cutez`toare propozi]iune. Iac` un folos pe care\n]elep]ii nu trebuiau s`-l treac` cu vederea; [i astfelputem zice nemuritorului Gutenberg pe l~ng` cele de maisus: tu fixezi multe prostii, care sunt a[a de nostime \nc~tmare p`cat ar fi s` pierzi! Spre lauda ta dar [i a autoriloracestor produc]iuni minunate, ne propunem a consemna\n foiletonul nostru unele din aceste documente“.

Parodia absolut` a vremii sale, \n viziunea lui NeneaIancu, este formula presei rom~ne[ti a epocii postrevolu-]ionare. Biblie a moftului la rom~ni, care nu pot trì f`rèa, presa este ,,marea gogoa[`“ cu care se hr`nesc zilnicmin]ile fragede ale contemporanilor autorului. Atuncic~nd nu par iremediabil prost scrise de pro[ti pentrupro[ti, dou` sunt golurile fundamentale pe care se ridic`

10

inconsisten]a zgomotoas` a limbii ziarelor: primul,minciuna gogonat` a elocven]ei parlamentare, care\nsufle]e[te demagogia discursurilor politice tip`rite \nfoile partizane, de partid, \n majoritate liberale [i aldoilea, incultura cras` (ori numai cuno[tin]ele supersuperficiale) de sub preten]ia de informare ,,enciclopedic`“din gazetele independente.

Golurile limbajului presei trec ca atare \n con[tiin]apublic` vid~nd de existen]` autentic`, de discern`m~nt [ide responsabilitate via]a semenilor s`i, \nlocuindu-le custereotipuri [i stupidit`]i, transform~ndu-i \n bietecaricaturi umane manipulate \n voie de bazaconiile ,,celeide-a patra puteri \n statul constitu]ional modern (sf~nteIgnate!)“, ca \n O cronic` de Cr`ciun. Parodia parodiei,,vie]ii prin ziar“ d` \n galeria eroilor caragiale[ti dou`personaje excep]ionale aflate, primul, la un cap`t alprocesului ,,transfigurator“ al presei, un creator de mofturiprin Vocea Patriotului Na]ionale – Ric` Venturiano, iar aldoilea– un produs finit al limbii de h~rtie, vechi cititorfanatic al ideilor de-a gata, abonat fervent al AuroreiDemocratice – Conu Leonida. Unul este parodia \ntruchi-pat` a stilului jurnalistic, oratoric [i a celui (sub)literar alfoiletoanelor gazetelor de atunci (telenovelele epocii),cel`lalt parodia consumatorului perfect de mofturi,devenit o fanto[` hr`nit` cu rubrici de ziar, care i-au\nlocuit vorbele [i g~ndurile proprii cu fraze prefabricate,cli[ee absurde [i stereotipii stupide, modific~ndu-lcomplet, ca \ntr-o ,,metamorfoz`“ subuman`.

çnfr`]it \n tinere]ea sa de copist \n can]ileriatribunalului din urbea podgorean` cu vajnicii republicaniploie[teni, Caragiale, ajuns, \n vremea r`zboiului ruso-turc de Independen]` a Rom~niei gazetar de aceea[i

11

formul` caracudian`, va fi sim]it acut asupra f`pturii salede o sensibilitate excesiv` puterea par[iv`, alienant` [ialterant` a vie]ii ca moft, ,,via]` prin ziar“ funciar falsifi-cat` \n raza iradia]iilor tembelizante ale discursuluipublic, generatoare de muta]ii la nivelul ,,omului depres`“, agent al Moftului. El \nsu[i un publicist pur-s~nge, adesea c~[tig\ndu-[i traiul din gazet`rie, Caragialenu a pierdut nici un prilej de a \mbog`]i parodica sa,,divin` comedie“ a presei, care-i structureaz` \n profun-zime opera. Aproape nu exist` scriere a sa \n care gazetas` nu-[i afle un loc, fie el c~t de mic, iar stilul ei un accentsatirico-parodic, fie el c~t de nevinovat. ßi aici, ca [i \nparodia politicii liberale, este \ncifrat` istoria unei mariiubiri [i a unei profunde deziluzii.

S` ascund` oare o motiva]ie de aceea[i natur`parodiile strict literare, \n versuri [i proz`, cuprinse \ncartea de fa]`? Greu de crezut, cele \n versuri lu~nd \n r~ssuccesele facile, la mod`, din publica]iile vremii,\ndeosebi emfatica manier` a poeziei simboliste curetorica u[uratecei ei belle époque de mahala [i ber`rii,rod al unei sensibilit`]i ,,fin de siècle“ de import \ntr-oRom~nie (,,eminamente agricol`“ High-life) aflat` la\nceputul erei moderne (industriale). C` parodistulCaragiale [i-a dorit \n tain` s` fie [i un poet serios, nu\ncape \ndoial`. M`rturie stau \ncerc`rile sale elegiace, nudeparte de ,,pesimismul“ amar din Scrisorile eminesciene.Hot`r~t lucru, \ns`, dramaturgului \i lipsea inefabilul fioral poeziei, starea ,,metafizic`“ a liricii capabil` s`-[iasume uneori sublimul ridicol al gesturilor ei donquijo-te[ti. De[i de o mare sensibilitate emo]ional` (pl~nsul s`ula concerte – [i nu numai – nu e paradoxal, cum nu estenici cel al t~n`rului Steinhardt la reprezenta]iile pieselor

12

lui), ,,Nenea Iancu“ este mult prea atent la ridicolulsentimentalit`]ii dec~t la viziunea afectivit`]ii ei. ßi totu[i,ce lacrim` duioas`, tandr`, ascunde \n proza sa, ca \ncomediile triste ale lui Charlot de mai t~rziu, imaginea luiC`nu]`, ,,omul sù sucit“, aflat mereu \n r`sp`r cu lumea.Ca poet, \ns`, cartezianul Caragiale nu ,,avea organ“pentru lirism. Acolo unde scrie versuri grave, devineprozaic. Infailibilul sù sim] critic l-a f`cut s` se opreasc`,\n genere la timp, \ncerc`rile lui poetice \ntorc~ndu-serepede spre parodie. Cu r~sul sù pe c~t de lucid pe at~tde subtil, e de mirare c` nu s-a autoparodiat. ßi-a rescris\ns` \n stil parodico-polemic la adresa ,,stilului frumos“plin de ornamente nefunc]ionale, at~t de apreciat \nepoc`, una din nuvelele sale, O f`clie de Pa[te, reu[ind \nPoveste [i acest tur de for]` nu la \ndem~na oric`ruiscriitor.

Latura comic` a manierismelor vremii, \n careprocedeele stilistice ajunse stereotipe [i previzibile, ]inlocul sensibilit`]ii autentice, func]ion~nd anapoda [i,,maimu]`rind“ modelele reale, este \n sine at~t deme[te[ugit surprins`, \nc~t pasti[ele produc [i acumhazul, chiar dac` obiectul lor a fost demult uitat degenera]iile de cititori. Cine-[i mai aminte[te ast`zilimbajele pseudo [tiin]ifice ale gazetelor timpului, culatinismele, normele [i italienismele ori fran]uzismele loraberante, sau formulele rizibile ale stilurilor administra-tive [i juridice at~t de uzitate \n epoc`; ori scrierilespiritiste ale lui Hasdeu sau alte articole din publica]iile,,parnormale“ oric~nd citite cu pasiune de publicul credul[i naiv din toate timpurile?

Studiile caragialiene au identificat cu exactitate„modelele“ parodiilor av~nd ca obiect operele unor

13

scriitori [i prieteni importan]i ca Delavrancea, Vlahu]` oriCo[buc. Mai mult dec~t o [arj` prieteneasc` la adresaunor autori apropia]i, ca \n Sm`r`ndi]a, Poetul Vlahu]`,ori Cum se \n]eleg ]`ranii, ironia lui Caragiale vizeaz`,\ns`, lipsa de adev`r artistic a unui stil ajuns „canon“tiranic al vremii: idilismul delirant al sem`n`torismuluiproduc`tor de false imagini pitore[ti despre realitateauniversului rural. Aici spiritul critic caragialesc func]io-neaz` impecabil. El surprinde dinl`untru ridicolul unorprocedee stilistice nelalocul lor \ntr-o proz` realist` [idevenite prin repeti]ie „du mécanique plaqué sur levivant“: abuzul de neao[isme, seriile interminabile deepitete, ca [i de diminutive din descrierile „poetice“, care\nfrumuse]eaz` artificial – ca \ntr-o ilustrat` kitsch –lumea ]`r`neasc`. çngro[~ndu-le defectele [i f`c~ndu-leparodic s` vorbeasc`, exagerat, desigur, cu propria lorvoce, Caragiale pune \n eviden]a glumei [i r~suluisl`biciunile [i ticurile operelor parodiate mai bine dec~torice critic` literar`, care (v. Marian Popa, Comicologia)este expozitiv` [i exterioar`. Nu este de mirare c`\mpuns`turile sale, chiar nevinovate, i-au adus fiesup`rarea unor vechi prieteni, precum Vlahu]`, fie ostili-tatea ne\mp`cat` a vanit`]ii unui poet ca Macedonski, oriura meschin` a at~tor autori de duzin`, „caricaturi[ti“ f`r`voie ai stihurilor [i ai genurilor \n care excelau f`r` talent.Ca o t~rzie satisfac]ie ironic` pentru autorul lor parodiileincriminate au supravie]uit obiectelor lor, peste mode [itimp, conferind [i obscurilor s`i „adversari“ literari cevadin gloria nepieritoare a geniului mereu actual al luiNenea Iancu.

Alexandru CONDEESCU

14

NOTå ASUPRA EDI¥IEI

Prezentul volum cuprinde o antologie liric` menit` –cel pu]in \n inten]ia celui care a alc`tuit-o – pe de o partes` ofere cititorului de azi o idee general` despre crea]ialiric` a marelui scriitor \n domeniul parodiilor [i, pe dealta s` ilustreze nesecatul umor, ironia [i zeflemeaua caredau not` distinctiv` crea]iei lui I.L. Caragiale. Geniul s`us-a manifestat din plin [i \n acest tip de crea]ie. Cu toatec` majoritatea au fost prilejuite de momente [i \nt~mpl`ritr`ite, versurile lui Caragiale transcend efemerul [itemporalul, \nscriindu-se, m`car prin unele dintre texte,\ntre lucr`rile exemplare pentru specia liric` \n care aufost g~ndite [i elaborate.

Edi]ia de fa]` reune[te, pentru prima oar` \ntr-oconcep]ie editorial` ce ne apar]ine ([i pentru \nt~ia dat`\ntr-un singur volum) cele mai reprezentative texte lirice[i parodii \n proz` ale scriitorului.

çn alc`tuirea antologiei am luat ca baz` volumele:I.L. Caragiale Versuri, (subintitulat Stan]e elegiaco-satirice,Gogo[i rimate, Parodii, Epigrame, Fabule, Ode umoris-tice), edi]ie de Barbu L`z`reanu, Ed. ,,Via]a Rom~neasc`“,Bucure[ti, 1922 [i I.L. Caragiale, Opere, vol. 2, 3, edi]iecritic` de Al. Rosetti, ßerban Cioculescu, Liviu C`lin,Editura pentru Literatur`, Bucure[ti, 1960, 1962.

15

Pentru p`strarea culorii [i atmosferei am respectat [ireprodus \ntocmai formele lexicale folosite de scriitor. çnfine, din anecdotica bogat` legat` de geneza unora dintretexte n-am re]inut dec~t \nt~mpl`rile referitoare lapoeziile Sf~nt-Ion [i Prea s`rac, care ni s-au p`rutsemnificative [i despre care am f`cut trimiterile derigoare \n subsolul paginilor \n care au fost reprodusetextele respective. Cititorilor curio[i s` afle [i alteam`nunte ce ]in de anecdotica crea]iei [i a biografiei luiI.L. Caragiale le suger`m s` consulte, \ntre altele, [iamintita edi]ie a lui Barbu L`z`reanu, precum [i lucrareanoastr` O istorie anecdotic` a literaturii rom~ne,volumele I [i II, Editurile Saeculum I.O. [i Vestala,Bucure[ti, 1999.

çn speran]a c` aceast` ,,fereastr`“ c`tre opera luiCaragiale este necesar` [i binevenit`, ne exprim`msperan]a c` edi]ia noastr` se va bucura de primireacuvenit`. din partea cititorilor.

2 sept. 2001

Florentin POPESCU

16

VERSURI ELEGIACE ßI SATIRICE(1874)

VERSURI

Amicului C.D.

Ce-mi spui de poezie, de-acea himer` trist`,C~nd lumea d-ast`zi, rece [i materialist`,ç[i r~de de himere [i de puterea lor?Credin]ele d-acuma condamn` poeziaCa r`t`cirea, crima, p`catul, ereziaCe merit` s` poarte dispre]ul tuturor.

Ascult`-m` [i crede: de vei sim]i vr-odat`C` pieptul t`u nutre[te sc~nteia cea sacrat`,S` [tii c` mizerabil vei trece pe p`m~nt;çn timpurile noastre, dec~t s` c~n]i, mai bineDe pietre sparge-]i lira [-apoi sufoc`-n tineFugoasa-]i inspira]ie [i-al t`u nebun av~nt.

De-acum, stai noaptea singur, cite[te, studiaz`.ßi de veghere palid, mereu, mereu vegheaz`,Plecat pe c`r]i b`tr~ne consum`-]i anii to]i,Sacrific`-]i vederea, c`t~nd f`r`-ncetareCa s` g`se[ti ideea funest` pentru careS-alerge-n valuri sute de mii de sacerdo]i:

Obiectul ei s` fie, desigur, omenirea,Iar scopul, abrutirea, mizeria, t~mpirea!– Acolo sacerdo]ii cu to]i vor a]inti – Ideea ta p`m~ntul \n lung [i-n lat s`-ncing`,

19

Prin vorb` sau prin spad`, cu-ncetul ca s-ating`ßi polul miaz`-noapte [i polul miaz`-zi.

Sau, nu! Munce[te-]i mintea, g~nde[te-te, combin`.Invent`-o monstruoas`, teribil` ma[in`,Concepere fatal`, ce, demn-a se chemaFlagelul omenirii, pornind \ntr-o clipire,Ca fulgerul, turbat` [i numai c-o lovireArmate formidabili s` poat` sf`r~ma.

Atunci tiranii lumii, v`z~nd a ta lucrare,Vor alerga cu to]ii s`-]i dea, prin admirare, Averi, m`riri [i nume, s-ajungi nemuritor:Iar bietele popoare, nenum`rabili brute,T~mpite de-o nedemn` [i lung` servitute,Te vor m`ri, fii sigur, ca [i tiranii lor.

Adesea m` concentru [i cuget, cum, odat`,çn Grecia, mul]imea de c~ntu-]i fermecat`,T`cut`, str~ns`-n juru-]i, Homere, te-asculta A[a, b`tr~n rapsod!… [i te numea Poetul,C`ci \ntre to]i mortalii tu posedai secretulCum se-nstruneaz` lira, cum trebuie-a c~nta.

Erai b`tr~n, dar m~ndru; pe fruntea ta senin`Lucea-n splendoarea toat` sc~nteia cea divin`Ce zeii, spre-a lor fal`, voiser` s`-]i dea.Umblai dup`-nt~mplare, [i numai a ta muz` ßi cultul ce-]i dau Grecii le-aveai drept c`l`uz`:Orb, tu nu vedeai lumea, dar lumea te vedea.

Rapsode, vino [i-ast`zi, [i, de mai po]i te-nspir`Te-ncearc` s` mai farmeci mul]imea cu-a ta lir`,

20

ßi cu sc~nteia sacr` ce-aveai pe fruntea ta!Dac-ai tr`i, desigur, ]i-ai renega [i muza,ßi geniul, [i lira, [i mut` ]i-ar fi buza,M~nia lui Achile m` jur de-ai mai c~nta.

C`ci de cumva, b`tr~ne, nevr~nd s` [tii de lume,C~nt~nd, ai vrea [i-acuma s` sapi frumosu-]i numePe-a timpilor etern` column` de granit,Amar ]i-ar fi pl`tit` sublima nebunie:Mul]imea, f`r` mil`, ]i-ar zice-n ironießi f`r` s` te-asculte: ,,S`rmanul e smintit“

ßi chiar dac` pe-alocuri, prin lung` c`utare,S-ar mai g`si fiin]e ce sacra ta c~ntareAr mai putea-n]elege [i-ar mai putea sim]i,Invidia nedemn`, barbar` [i perfid`,Ori ignoran]a crud`, profund` [i stupid`– Virtu]ile moderne – pe loc te-ar amu]i.

Ce-mi spui de poezie, de-acea himer` trist`,C~nd lumea de-ast`zi, rece [i materialist`,ç[i r~de de himere [i de puterea lor?Credin]ele de-acuma condamn` poeziaCa r`t`cirea, crima, p`catul, ereziaCe merit` s` poarte dispre]ul tuturor.

Revista Contemporan`, anul II, semestrul IINo. 10 (1874), pag. 288-291.

21

POHOD LA ßOSEA

De mult se vorbea,Se tot auzeaC` are s` fieMare b`t`ließi c`-n Bucure[ti,Au de g~nd s` vieO[tile ruse[ti,C`ci de-aici se poateLaolalt` toateLesne s` p`[easc`çn ]ara turceasc`.

Vreme a trecut,ßi nu s-a v`zutUn muscal m`car;

To]i \i a[teptauçns` \n zadar:Ru[ii nu soseau.Trecu ce trecußi cam \ncepuA se ar`taPe ici pe colea,C~te-un ofi]erSingur [i stingher –C~nd se pomeni

22

Lumea \ntr-o zi(Mai alalt`ieri)C` sosesc aciMii de ofi]eri:S` calci unde vreiTe-mpiedici de ei.Tot muscali de soiGata de r`zboi,Care to]i fire[teVorbesc musc`le[te,ßi care au vestitCum c` negre[itPeste prea pu]inTo]i muscalii vin.

Vestea zboar` iute,çn zece minuteS-a dat sfoar`-n ]ar`,C` va s` soseasc`La [osea afar`Oastea musc`leasc`…ßi iat`-n sf~r[itC` a [i sosit!

La zi-nt~i de MaiA pornit alai,Gloat` peste gloat`Merge lumea toat`,Claie pe gr`mad`,Pe muscali s` vad`.

Ast`zi, [tiu c` areTramvaiul c`tare.

23

Dinjos de TeatruUrc` [i coboar`,De par-c`-i la moar`,C~te trei [i patruBa [i cinci vagoanePline de cocoane,Umflate, g`titeßi sulemenite.Iar pe tramvai susGr`mad` s-au pusSum` de mon[eriAmploi]i, becheri,Tot galant g`ti]i,Dup` cum \i [ti]i.

Mahalale-ntregi– Zdraveni [i betegi –Tineri [i b`tr~ni,Calfe [i st`p~niCu-ai lor ucenici,Cu to]i mari [i mici;Slujnici, jup~neseßi negustorese;Apoi m`rgina[iißi meseria[ii,T~rgove]i mul]imeßi mitoc`nime– To]i din Capital`,Dau cu socoteal` –Cu-ale lor femeiçncet dup` ei,Au pornit cu to]i– S`-i numeri nu po]i –

24

Cu pr`sila lor:To]i s` vad` vorO[tile ruse[tiL~ng` Bucure[ti.

Sub cer c`ldurosMerg \ncet pe jos,De z`duf [i soareSunt plini de sudoare.Cam pe la n`miezOr s-ajung`, crez.To]i din mahalaleDuc \n m~ini basmaleCu fel de m~nc`ri,ßi pe urma lor,Urma tuturor,Pe dou` c`r`riVine-un pop` beat,Fr~nt [i asudatDe mult ce-a umblatßi pe g~t a dat...

Iar pe urma lui,Un copil mucos– Nu se [tie-al cui –Tare obositDe-ai lui r`t`cit,Pl~nge obidos,ßi pe nas, pe bot,E m~njit de tot.

To]i cu to]ii dar`,La [osea afar`,

25

S-au dus s` priveasc`Oastea musc`leasc`.C`]ei [i purceiMerser` [i ei,Dup` cum scris esteLa orice poveste.

Numa-ntr-o chilie,Singur`, pustie,O bab` r`mase, Care de ani [aseOlogit` staçn chilia sa.Numai ea r`mas`Singur` acas`ßi \n mahalaBiata se v`itaßi se t~nguia:– ,,Oameni buni! (striga)Mi-aduce]i [i miePoman` s` fie!M`car un cazac…Nu de altcevaCi numai de leac!“

Publicat` \n Claponul, foaie hazlie [i popular` (1877),Nr. 2 pag. 22-28, [i \n Almanahul Claponului

pe anul de la Mahomet 1295, de la Christos 1878.

26

DA… NEBUN!Parodii \n versuri

CAMELEON-FEMEIE– Sonet decadent, simbolist-vizual-colorist –

Icoan` str`vezie \n cadrul sumbru-al vie]ii,Cu p`rul ei sur-galben, cu ochi \nchis-alba[tri,Sclipi de-odat` clar`, vis roz al tinere]ii,Cum \n obscure-azururi apar pribegi blonzi a[tri.

O v`z fugind prin codrul cel verde de juga[tri –Era Erato alb` ilumin~nd poe]ii, –De-a ei priviri focoase ar fi ro[it siha[triP`li]i, chlorotici, vine]i de greul b`tr~ne]ii.

Purta bacanta-mi nuferi, bujori [i violeteçnvesm~ntat` magic \n daurite pleteßi-n varii, polichrome bibiluri [i alti]e…

çmi arunca pupila-i divine curcubee;Dar eu, nebun! zic: ,,Spectru! Cameleon-femeieFugi! sufletul ]i-e negru [i ma]ele pestri]e!“

Publicat` \n Moftul Rom~nesc nr. 17 (1893) retip`rit` de Caragiale, \n

Calendarul Moftului Rom~n pe 1902, pag. 35.

29

PLOAIE DE PRIMåVARå

I. PASTEL OPTIMIST

C~nd plou` lin \n prim`var`,To]i zic: ,,S` dea Domnul s` dea!“ßi de te culci pe prisp`-afar`,Mai vezi pe cer [i c~te-o stea…

E cald, [i ploaia r`coroas`Ozon \n aerul curatçn urm`-i las`; dr`g`stoas`Natura-i toat` un pupat.

Se pup` corbi, de bucurieC` au sc`pat de iarn` grea,Se pup-b`rba]i cu g`l`gie,ßi iat` [i o r~ndunea…

ßi-o barz`… calc` cu m`sur`Cu pasul grav, explorator,Se plimb` chiar prin b`t`tur`Cu aerul nep`s`tor.

C~nd plou` toate germineaz`,P`m~ntul liber de z`pezi,Sp`lat de ploi se decoreaz`Cu mii de mii de muguri verzi.

30

çn ]arini gr~ul \ncol]e[te,çn dealuri via o desgrop;De ploaie tot se-nvesele[tePe orice frunz` e un strop.

ßi soarele o cald` raz`Trimite pe furi[ prin nori;Iar flori [i pas`ri ca s`-l vaz`Se-nal]`, zboar` c`tre zori.

II. PASTEL PESIMIST

Tot plou`! A! ce prim`var`!Cum curge f`r` s` mai stea!Se-ntinde cea]a grea pe-afar`Pe cerul sumbru nici o stea.

E frig… [i apa mocirloas`Infect` aerul curat,La c~mp e balt` ml`[tinoas`ßi codrul doarme \ntristat.

Sunt tri[ti [i corbii-n deal la vie,Cobesc din nou a iarn` grea;Plouate vr`bii cad o mie,Nu vezi zbur~nd o r~ndunea.

O barz`, cu pas de m`sur`,Sose[te ca explorator…ßi plou`… plou`…-n b`t`tur`,Pustiu… Departe pleac`-n zbor.

31

Tot plou`, plou`, inundeaz`…Mai vin [i ape din z`pezi,Umflate apele spumeaz`,Torente curg din codri verzi.

çn ]arini gr~ul putreze[te,Sub piatr`-n deal vii se \ngrop;De ploi plugarul s`r`ce[te,M`lai, f`in`, nu e strop.

ßi soarele o slab` raz`C~nd o mai pierde printre nori,O trist` balt` lumineaz`F`r` apus [i f`r` zori.

(Moftul rom~n seria 1, retip`rit` [i \n seria II, nr. 2 de la 26 August 1902)

32

SUVERAN ßI CURTEZANSatir` democrat` –

Un \mp`rat odinioar` –ßi suveranii-s muritori! –Avea din fire sl`biciuneaC` str`nuta prea deseori.

Acest cusur, la urma urmiiD-ei c`uta, nu-i vr-un p`cat,Dar sunt cusururi populareCe nu merg la un \mp`rat.

Ce leacuri nu-ntrebuin]ase!Ce rug`ciuni la Dumnezeu,Protector tronurilor! – geaba:S`rmanul str`nuta mereu!

Un curtezan intim l-\ntreb`:– De ce e[ti tot posomor~tßi tot m~hnit, m`rite Doamne?– Nu [tii c~t sunt de am`r~t!

Str`nutul meu leac nu g`se[te,Vai! m` sfiesc, nu pot s` ies,La Camer`, Senat, parad`:Se simte c`… str`nut prea des.

33

Din pricina str`nut`turii,Eu sunt un prin] nenorocit!– De ce M`ria Ta? \ntreab`Curteanul s`u cel favorit.

– Cum nu-n]elegi? – Ba da; dar, Sire,Ori s` str`nu]i, ori ce s` faci,La to]i, M`ria Ta, ca mire,La to]i miroase-a odagaci!

Tip`rit` \n Moftul Rom~n anul 1 nr. 16 (1893), retip`rit` \n Calendarul Moftului

pe 1902 p. 46.

34

ION PROSTUL

Era pe vremea c~nd purtauCocoanele ni[te turnurißi-un malacof piramidalßi alte multe umpluturi…

Ion Ciornei, un ]op~rlan,Un rom~na[ de vi]` veche,Purt~nd suman, purt~nd i]arißi-o ]urc`neasc` pe ureche,

A fost luat la militari…Da-n loc s` dea de greu [i el,Ion ajunse vistavoi,Noroc! la domnul Colonel.

B`iat voinic, f`cea de toate:Era r~nda[, sp`l`toreas`,ßi vizitiu [i buc`tar,ßi sofragiu [i fat`-n cas`.

Ion putea fi ori[ice,M` rog, [i doic`-ar fi pututDar moa[a casii l-a g`sitC` are laptele b`tut.

35

A[a, Ion cu colonelulLucra-ntr-o sear` la gr`pat,C~nd iat` doamna \nfoiat`Sus \n balcon s-a ar`tat.

Ion numaidec~t se-ntoarseßi se opri pe g~nduri dus,Uit~ndu-se plin de mirareLa malacoful cel de sus.

Don’Colonelul \l \ntreb`:– Ce te-ai holbat a[a, ]igane?– M` mir, trì]i, don’Colonel,M` mir de ce v`z la cocoane;

Cu malacofu-a[a umflatCum po]i s-o pupi? c` nu se poateNici s` te-apropii. – Mì, ce prost¥igan! c~nd vreau s-o pup, [i-l scoate.

– ßi-l scoate! a r`spuns Ion– A[a ]i-e vorba? A-o-leu!– A[a, trì]i don-Colonel…A[a… o pup [i eu!

Publicat` \n Moftul Rom~n anul 1, nr. 12 (1893) reprodus` de Caragiale \n

Calendarul Moftului Rom~n pe 1902, pag. 51[i \n Moftul Rom~n seria II (4 Noiembre 1901)

sub titlul Vistavoiul [i cu isc`litura Ion.

36

DISCRE¥IE

Nu vreau s` [tii c` te iubesc;Voi suferi t`cut, discret –Cochetele dispre]uiesc

Pe-un franc poet!

Da-n veci \nchipuirea taDin sufletul meu n-o s` moar`,ßi nim`nui n-oi ar`ta

A mea comoar`…

C`ci te iubesc, de[i nu-]i spun;Nu! n-ai s-o afli niciodat`…ßi arz de dorul t`u nebun,

Mult adorat`;

Dar tac, nu-]i spun c` te iubesc:ßtiu bine c` pe-un franc poetCochetele-l dispre]uesc…

Tac – sunt discret!

Publicat` sub titlul: ,,T`cere – discre]ie simbolist`“– \n Moftul Rom~n an I nr. 33; reprodus` \n seria II a

Moftului, \n n-rul de la 18 Noiembre 1901, apoi \n Calendarul Moftului Rom~n pe anul 1902, pag. 23.

37

E R O S– Pastel simbolist-darwinist –

E prim`var`… Sus pe Atlas,\ntre p`m~nt [i luna plin`,Fug nouri str`vezii la valecern~nd u[or o bur` fin`…Un leopard adult sim]e[tede-odat`-n s~nu-i o v`paie!Din cre[tet p~n`-n v~rful cozii\n creier [i \n m`runtaie,çl furnic` un neast~mp`rnesuferit [i ne-n]eles…Din n`rile lui dilatate,sufl`ri ad~nci [i grele ies;Din ochii-i injecta]i de s~nge,\i pic` lacrime fierbin]i:El ghiarele-[i \nfige-n carne,scr~[ne[te crunt ie[it din min]i.Se sv~rcole[te-n salturi stranii…r`cne[te cov~r[it de chin –çi crap` pieptul sub lucrareanemilostivului venin…Ridic` botu-n sus, s` soarb`r`coarea nop]ii cu putereßi vede-n c`l`torii nouriun c~rd de tinere pantere.

38

** *

S-au dus [i nourii [i luna –pe Altas soarele e sus –Acu... bolnavul de az-noapte,l~ng-o panter` doarme dus.Da! da! in cauda venenum –ilustrul Darwin bine-a spus!

Tip`rit` \n seria 1 a Moftului Rom~n sub form` de distihuri. Reproduc~nd \n Calendarul Moftului Rom~n

pe 1902 (pag. 57-58) acest pastel, Caragiale a pref`cutdistihurile \n strofe a c~te patru versuri, – \n care,

bine\n]eles, numai versurile cu so] rimeaz` \ntre ele.

39

DA… N E B U N!– Simbolist-dantist –

çmi vin adeseoar` furii:voi s` sdrobesc aceast` harf`

ßi, din informele ei ]`nd`ri,un auto-da-fe s` fac!

Dec~t a fi prostituit`[i c~ntul meu a fi o marf`,

S` piar` coardele \n fl`c`ri!…de-acu pe veci eu voiu s` tac!

Despre]uiesc onori, avere;De slav` m-am hr`nit destul!Alt orizont privirea-mi cere:De-a[a nimicuri sunt s`tul!

S` nu-mi asv~rle-atotputin]iiNici o favoare… Nu! n-o vreu!Am o comoar`-n fundul min]ii:De-ajuns \mi sunt acuma eu!

Trec ast`zi ignorat prin lume,Dar, trainic, las \n viitorUn semn, o glorie, un numeAcestui imbecil popor!

40

S` lingu[esc telurici patemi?Reptil`, eu?… Prea m~ndru sunt!…Apollo calea demn`-arate-miPe-acest t~mpit, senil p`m~nt!

Mul]ime brut` [i ingrat`!Cu-a mea c~ntare nu putuiçn via]`-mi s` te mi[c odat`…ßi-odat`... o s`-mi ridici statui.

,,A! e[ti nebun!“ mi-au zis mi[eii,,,Da, sun nebun!“ r`spuns-am eu…Ca voi strigau [i fariseiiCrucific~nd un Dumnezeu!

Tenebre f`r` fund m`-nghit`,De-oi face din divina harf`O palid` prostituit`ßi din c~ntarea mea o marf`!

Pe coardele acestei lire,Voi intona un c~nt sublimPoet sunt! nu voi umilire…Poe]ii… nu ne umilim.

(Publicat` \n Moftul Rom~n din 1893), I.L. Caragialea republicat-o \n Calendarul Moftului Rom~n pe 1902

(p. 65), de ast`dat` f`r` cele dou` motto-uri.Caragiale a mai notat [i c~teva modific`ri.

Astfel \n ultimul vers al strofei a treia, cuv~ntul imbecil era \nlocuit prin epitetul r`t`cit, iar primul

vers al strofei finale se \nf`]i[a precum urmeaz`:,,Pe coardele divinei lire’’).

41

MOARTEA PROTESTANTULUI– Balad` medieval` –

Dedicat` Doamnei Sofia Luther

Cunigunda e geloas`:Eginhardt \nt~rziaz` –Iat`-a dimine]ii raz`…Ce senin` [i frumoas`!

Un cal roib \n vale pa[te,Este calul favorit,De[elat [i obosit –Ce idee neagr` na[te!?

Cunigunda e femeie –Ah! ce g~nd \ngrozitor!…Vr-un catolic?… Un omor?…Un duel?… A! ce idee!

Ea scoboar` trepte-trepte,Dus` de-un funebru g~ndßi pe Dumnezeu rug~nd:,,Doamne sfinte! Doamne drepte!“

Din donjon p~n`-n devaleE o cale-at~t de lung`!…C~nd, s`rmana! o s-ajung`¥inta pasurilor sale?

42

A sosit acum la poart`:,,Hai! deschide! nu m` ]~ne!“Poarta sc~r]~ie-n ]~]~ne –A ie[it... A! Crud` soart`!

Iat` calul“… Unde-i d~nsul?…E lungit mai la o parte:Moartea! moartea \i desparte…ßi, g~ndind, o umfl` pl~nsul,

,,Eginhardt al meu! viteze!Dac` tu e[ti mort, vorbe[te!Inima mi se tope[te…Poate-a ta s` m` tr`deze?…

Pl~nge Cunigunda va[nicßi-l m~ng~ie pe viteazßi-l s`rut` pe obraz,C~nd, deodat`, strig` stra[nic

Eginhardt cel elegant:,,Nach a’ Krug’l, repetir!Aber nicht von Bragadir!…Luther!!… Ich bin post-restant…“

(Ap`rut` \n nr. 30 de la 13 Mai 1893 a Moftului Rom~n, ea a fost retip`rit` \n pag. 74 a

Calendarului Moftului Rom~n pe 1902.çn noua edi]ie Caragiale a suprimat dedica]ia). (B.L.)

43

çN CURÅNDStrofe simboliste-profetiste

Terra! Terra!

Ca Phoenix, pas`rea m`iastr`,Tu din cenu[a-]i re-nviezi;Necontenit \n zare-albastr`,Tot mai str`lucitor te vezi!

O! Ideal! divin` tor]`!Tu ne-ai condus prin \ntuneric;Un pas s` facem n-aveam for]`F`r-de reflectul t`u feeric!

Pierdeam al min]ii echilibruPe m`rile f`r-de liman,Eu, iritabilul felibru,Profet al genului uman,

De n-ai fi fost tu, Tramontana,F`r, de sc`pare cunoscut…Vai! omenirea fu, s`rmana!Ca un cor`bier pierdut!

Pierdut, da! \ns` totdeauna.Lupt~nd cu-acela[i dor [i foc,Brav~nd cu pl~ns [i r~s furtunaCu-acelea[i g~nduri de noroc!

44

V`z~nd un val ce \l \nghiteUn orizont din nou deschis,Ce, clar [i sincer, \i promiteA-i isb~ndi eternul vis,

Sclipit-ai sf~nt` stea polar`,Cu raze de speran]` pline,Felibrilor ce te c~ntar`,Rapsozilor-profe]i… [i-n fine…

Dar pesimi[tii vin s`-mi zic`;,,çnchipuire or miraj!Noi nu mai credem \n nimic`,Noi, am pierdut orice curaj!Tu Tramontana-]i str`lucit`ßi-acel liman nu sunt, poete,Dec~t oaza-nchipuit`De ochii \mb`ta]i de sete.“

S` vie! Pe felibru-ntrebe-lC~nd vom sosi limanul?… C~nd?Felibrul, sigur ca [i Bebel,Le va r`spunde: ,,çn cur~nd!’’

Moftul Rom~n nr. 35 din 6 Iunie 1893.

45

M O A R T å !…Balad` fantastic`

Danga-langa, sun` clopot…O \ngroap` pe-o regin`Dintr-o nobil` tulpin`…Cine vine iute-n tropot?Danga-langa, sun` clopot.

La sicriu el se a[eaz`,,O! mai zi-mi o vorb` numa!…Ah! via]a e ca spumaCe o clip-abia dureaz`!…“La sicriu el se a[eaz`.

Ea… st`, mut`, nemi[cat`…El… o pl~nge scr~[nitor…E pierdut nebunu-amor!Ochii ei la el nu cat`…Ea st` mut` nemi[cat`.

çn castelul cel cernit,Pl~ng [i zidurile mute,Se bocesc pietre t`cute…E un pl~nset nesf~r[itçn castelul cel cernit.

Picur` din cear` picuri…Pl~ng [i jalnicele tor]e

46

El e istovit de for]e…Zile! nop]i! timp! ce nimicuri;Picur` din cear` picuri!

,,O! te-ndur`, Doamne sfinte!…Poate-n lume s` tr`iasc`Un viermu[ clocit \n iasc`…ßi ea nu?… Crude p`rinte!O! te-ndur`, Doamne sfinte!“

Un episcop psalmodieL~ng` capul junei feteAdornat \n blonde plete…Ah! ce crud` parodie!Un episcop psalmodie…

,,Ah! te blestem, Provedin]`!Doamne! crud \ngrozitor!…Mi-ai r`pit al meu amor…Mi-ai distrus a mea credin]`:Ah! te blestem, Provedin]`!

Stins`-i scumpa ei via]`ßi nimic n-o mai \nvie……Unde-i Dumnezeu?… S` vie!S`-l stupesc eu drept \n fa]`:Stins`-i scumpa ei via]`!“

– Vaiet, bocet… inutile!Ea e moart`… Lacrimi multeMoartea nu vrea s` le-asculte;Blestemi \n zadar, copile!Vaiet, bocet… inutile!“

47

** *

Au venit ca s-o ridice…,,Ah! mai sta]i! e prea de grab`!Unde-o duce]i?“ el \ntreab`.,,Locu-i nu mai e aice!“:Au venit ca s-o ridice!

– S-o ridice?… Nu se poate!(Strig` el, nebun, pierdut)Sunt aici!… Voi… n-a]i [tiut?Piar` lumea! piar` toate!…S-o ridice?… nu se poate!

çmi bat joc de Dumnezeußi nu-i las s` mi-o r`peasc`!D~nsa trebuie s` trìasc`!S` trìasc`! da! vreau eu!…çmi bat joc de Dumnezeu!“

– E nebun! (prelatul zice,Lu~nd ochii de pe carte)Da]i nebunul \ntr-o parte,Iar pe ea s` mi-o ridiceE nebun!“ prelatul zice.

ßi groparii o ridicÈl tot pl~nge, pl~nge, pl~nge,Buza-[i mu[c` p~n-la s~ngeUn cuv~nt f`r-s` mai zic`…ßi… groparii o ridic`.

48

** *

Dang-langa, langa-danga!…S-a sf~r[it! Convoiul pleac`,…O!… via]`!… lume!… Dac`…Dac`… dac`… Danga-langa:El \[i v~r`-n pieptu-i spanga!

à la CINCINAT Pavelescu

Pentru \nt~ia oar` \n Moftul Rom~n nr. 27,3 Mai 1893; reluat` \n Calendarul Moftului Rom~n

(1902), pag. 102.

49

AMIAZå MAURA– Simbolist`-oriental` –

çn aer e lene… Amiaz` de var`…E p~cl` greoaie de plin` Sahar`.Ca tigru-ntre dou` tigrese rivale,Ce scuip` de turb` [i s~nge [i bale,Ahmet st`-ntre dou` geloase neveste:Fatmè o minune, Biulbiul – o poveste!Biulbiul este blond`, Fatmè este brun`;O patim` oarb` [i alta nebun`.Ahmet simte bine c` fierbe \n eleO ur` cumplit`, o ur` de-acele Ce las` din treac`t \n neagra lor caleRuine [i s~nge [i moarte [i jale.Sunt dou` extreme, sunt dou`-antiteze…

Pornirea vr`jma[`, el vrea s-o calmeze:,,Pe Alah str`lucitul, pe sf~ntul Profet!Pe stele [i lun` (r`cne[te Ahmetß-apuc` hangerul) Fatmè! un ciubuc!Mergi!– Nu vreau!!

– Zic: du-te!– St`p~ne… m` duc!“

...Fatmè se supune [i pleac` fierb~nd,Cu z~mbet pe buze, cu blestem \n g~nd…Fatmè e departe… Emirul AhmetCu blonda Biulbiula vorbe[te-n secret!

50

** *

çn aer e lene... Amiaz` de var`…E p~cl` greoaie de plin` Sahar`.…Biulbiul doarme-acuma deplin lini[tit`,Fatmè se \ntoarce… Figura-i, p`lit`De focul ce-o arde, cu jale z~mbe[te,Ahmet ia ciubucul [i ]int`-o prive[te.,,…Nebuno, el zice, te apropie bine:C~t n-ai fost aicea vorbii tot de tine…“– ßtiu… Doarme acuma protivnica mea:St`p~ne, vorbe[te-mi [i mie de ea!Biulbiul doarme dus`… Emirul AhmetCu bruna Fatmèa vorbe[te-n secret…ßi bruna, la r~ndu-i, de vorb` s`tul`,Adoarme al`turi cu blonda Biulbiul`.…Emirul de vorb` [i d~nsu-i s`tul –De-o parte-i Fatmèa, de alta-i Biulbiul –Ca tigru-ntre dou` tigrese rivaleCe dorm obosite, zdrobite de [ale,Adoarme-ntre dou` domoale neveste:Fatmè – o minune, Biulbiul – o poveste……ßi-n aer e lene… Amiaz` de var`…E p~cl` greoae de plin` Sahar`!

Moftul Rom~n nr. 30, 13 Mai 1893). Retip`rit` \n Calendarul Moftului Rom~n

pe 1902, pag. 82-83).

51

EXCELSIORFragment dintr-o poem` apocaliptic`-

simbolist`-profetist`

........................................................................

Un cer de aur lichid pe-o mare de cerneal`:Jupiter? Capitalul… Ideea? socoteal`.Altarul? o tarab`… Credin]a? seac` firm` –B`tr~na omenire de bunul sim] infirm` –Amor, talent, virtute, av~nt [i ideal…Produse pestifere de-un mediu social,Iar artistismul, culmea obraznic-a cruzimii,Sfidare aruncat` \n zeflemea mul]imii!

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Un secol ce se stinge \n cor de lacrimi surde:Nebun` psalmodie, cu tact [i ton absurde,Absurde de durere, de chin de veci de veci…A! dar cur~nd vom scrie: sunt ast`zi dou`zeci,Da! dou`zeci de sute… Da! dou`zeci de suteDe c~nd piroane groase \n carne-au fost b`tute.Dar Mane, Thekel, Fares!… rezist` \n zadar!Va trebui s` caz` modernul Baltazar!Va trebui s` caz`! Da, Mane, Thekel, Fares!Arat`-te, profete, tu primus inter pares!

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

çn firmamentul negru o palid` sc~nteie...O flac`r`… Incendiu… Lumin`… O idee!

52

Popoare-ngenuchiate… Sclavie… Jugul trist;çn Betleem o prad` pentru Golgota – Christ!O Biblie \nchis` [i acum deschis` alta…Imperie?... puzderii sv~rlite toate-n baltaF`r` de fund a vremii… De necrezut! dar esteCum? Soarele – minciun`? Cum? Crucea – o poveste?

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

C~nd sufletul e-n fl`c`ri [i carnea de o]el,Eu merg, nebun felibru, d-a dreptul c`tr` ]el,Stindardul ro[u-n aer s` f~lf~ie seme]…Nu! f`r` idealuri via]a n-are pre]!Sus inimile voastre mai sus! [i tot mai sus!Nu v` uita]i \n urm` spre soarele apus:çn fa]a voastr` splendid un soare nou r`sare,Se oglinde[te m~ndru \ntr-o albastr` mareßi-nfl`c`reaz`-albastrul d-asupra lumii-ntregi…O, vin, popor-victim`, menirea-]i s`-n]elegi!

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . .

çn s~nu-astei planete, vuie[te foc [i lav`:S`tul`-i de icoane, de statue [i slav`,ßi, ca o piele-ntins` ce tremur` fire[teC~nd parazita-ascuns` o-n]eap` [i ciupe[te,A[a planeta-acuma \[i mi[c` scoar]a veche –E panica: burghejii par apuca]i de streche!

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Sub zidurile negre p`tate mult de s~nge,Pe care cucuvaia \n noaptea sumbr` pl~nge,Loca[ de vechi mizerii [i de cumplite vi]ii,Zac azi asupritorii uci[i de vremi: privi]i-i!

53

Erau odat` m~ndri, credeau c` sunt eterni…O, moarte! care-at~tea [-at~tea [tii s` cerni,I-ai secerat [i ast`zi, poporul se r`zbun` –Asupra lor c`zut-a m~nia lui nebun`!

Corabia s-afund` departe de la maluri;O-nghit nemilostive [i monstruoase valuri…At~t mai bine! mearg` \n fundul f`r` raz`…Se cuvenea domnia desfr~ului s` caz`…

Sus fruntea noi acuma! veni [i vremea noastr`ßi ian privi]i \ncolo, \n zarea ce albastr`,Sc~nteia triumfal` ce falnic s-a ivit!Ce splendid` speran]`! Ce splendid r`s`rit!

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Excelsior! Trompeta \n sus [i steagul ro[u:Tovar`[i, fi]i to]i gata c~nd va c~nta coco[u!Privind la vremea noastr`, la patimile sale,Eu, inspirat rapsode, iluminat profet,Iau pana mea de g~sc` [i-nchin acest sonetLa vremuri viitoare, sublime, idealeC~nd, to]i fiind o ap` \n lumea-armonie,R`i n-or s` se mai nasc`, nici pro[ti n-or s` mai fie.

54

F I N I SSonet simbolist decadent

Un meteor!… Bizar` auror` boreal`Din polul nord la polul d-amiaz`… Din ZenitP~n`-n Nadir cutremur… iar sfera sideral`C`min imens, chaotic, j`ratic infinit !

A! ce amenin]are meschin` [i banal` !Nu m`-ngroze[te! – zice poetul prigonit –Un fenomen ca altul!… Nuan]` infernal`,V`zduh aprins… Desigur, Iehova-a-nnebunit!

Ei, [i?… Balan]a-i str~mb` [i judecata nul` !Nici psalm, nici Laudamus1, dar nici accent de hul`,Din coardele-mi m`iestre d-acu n-or mai ie[i!

Se r`sucesc [i crap` ai lumii vechi pilastri:Catapeteasma cade!… Macabru dan] de astri!…çn loc de Tot, Nimica!… Ei, bravo, z`u!… Ei, [i…?

55

1 C~ntec bisericesc de laud` (lat.).

S O N E TFerici]i cei s`raci etc.

Infam, hidos spectacol [i-ngrozitor de trist,Cum vars` lacrimi fiii mul]imii proletare!Vai! glasul meu se pierde-n m`rea]a lor c~ntare:çn corul de revolt`, eu sunt un biet corist!

Dreptatea ne distruge cu dublele-i c~ntare:O lume-ntreag` geme sub jugul pesimist –Chem`m cu to]i profetul: mai vin-odat` Christ!…Poporul care pl~nge, de[i e gol, e tare!

Cu hidra-Capitalul peste putin]` pace!A! dac` el, profetul, un semn ceresc ar face,S~nge-a[ v`rsa eu pentru-nfr`]irea tuturor!

Infama burghezie nu mi-ar opri m~nia –Mi-a[ ar`ta prin crim` eu, slabul, omenia:Jos cruda plus-valut`! ,,Vorwaerts!“ Excelsior!

Moftul Rom~n nr. 31, 13 Mai 1893

56

CRITICILOR MEI– Sonet olimpian simbolist –

De critic` mi-e sc~rb`! Cunosc simbolul vorbii…Posteritatea dreapt` m` judece [i-acuze!Sur~sul s` se sting` pe ve[tedele buze:N-aud acorduri surzii, nu v`d sc~nteia orbii!

Eu singur!… [-apoi corul \ntreg de nou` muze!Cu glasul invidiei s` cronc`neasc` corbii,Eu am s` strig, felibru trufa[, urbi et orbi:A voastr` larm` poate d-abia s` m` amuze!

M` duc \n manta-mi larg` \nf`[urat ca Dante:C~nd tactul bate-Apollo, maestrul meu divin,Via]a-i simfonie, amorul – sf~nt andante…

Eu c~nt! Ce-mi pas` mie! Nu [tiu de unde vin,Nici unde merg: traduc doar-un c~ntec din seninçn rime simboliste [i abracadabrante!

Moftul Rom~n,13 Mai 1893

57

PRIMUL MåNUNCHI– Poezii de A. Museus –Cu o Noti]` de Caragiale

Am avut onoarea s` primesc zilele trecute vizitaunui t~n`r poet, care-n cur~nd va da la lumin`, \n volum,ni[te minunate versuri cu titlul ,,Primul m`nunchi“.

Modest, – poe]ii sunt todeauna mode[ti – el semneaz`deocamdat` cu un pseudonim, A. Museus, de[i nu se\ndoie[te de talentul sù – care poet se poate-ndoi detalentul sù? – dar, naiv – ca to]i poe]ii, – \[i \nchipuiec` talentul mai are nevoie de vre-o recomanda]ie strìn`,[i m` roag` s` scriu m`car c~teva cuvinte despre d~nsul,,,atr`g~nd cu dinadinsul aten]ia publicului asupraoriginalit`]ii [i variet`]ii produc]iilor lirei salemulticolore“.

– ,,T~n`rule, \i zic eu, talentul, mai ales c~nd eoriginal [i de un gen cu totul nou, cum e al d-tale, \[i facedrumul singur; biruie orice pedici i le-ar pune-mpotrivìndiferen]a sau invidia [i str`bate victorios p~n` la v~rfulmuntelui sacru, unde cre[te misticul stejar, din caresingur \[i va culege frunzele spre a-[i \mpleti cununanemuririi, menit` s` n-o poat` veacuri ve[teji, s` r`m~iepentru totdeauna frunz` verde [i iar verde!…“

V`z~nd c` poetului nu-i displac vorbele mele, i-amadùgat:

– ,,M` voi m`rgini dar, dac`-mi permi]i, s` reproduc\n foiletonul meu c~teva, pe alese, dintre «at~t de

58

variatele produc]ii ale lirei d-tale multicolore», numai cuo scurt` noti]` introductiv`… Asta cred eu c` va fi deajuns pentru ca «Primul M`nunchi» al d-tale s` str`bat`\n toate unghiurile lumii noastre, spre a o-nc~nta, dintemeliile ei p~n`-n culme, cu suavul lui parfum \n adev`rat~t de nou [i de original“.

Am c`p`tat permisiunea poetului [i iat`, m` execut,sper~nd c` fac pl`cere iubitorilor de poezie rom~n`…

59

CRUCEA ßI SEMILUNA

Luna str`luce[te ca o lamp` mare,Rev`rs~nd splendoarea-i p~n`-n dep`rtare.La osp`]ul falnic, str~ns`-i oaste mult`;To]i vorbesc \n parte, nimenea n-ascult`.Dar ca [i stejarul m~ndru de la munte,Mircea-[i neteze[te nobila sa frunte,ßi ca [i stejarul m~ndru c~nd \nfrunt`Crunta vijelie, Mircea se \ncrunt`.ßi, apoi, se scoal` deodat`-n picioareßi cu glas puternic le strig`: ,,T`cere!A]i uitat voi oare pe al vostru Domn,Ce-[i viseaz` ]ara chiar \n al s`u somn?Cum acele vremuri sfinte le uita]i,C~nd pe Mircea-Vod` voi \l respecta]i?Ce? sunt oare altul, sau voi sunte]i al]i?Sunt pitici acuma brazii cei \nal]i?S-a surpat Carpatul [i, din r`d`cin`,St~nca se preface \ntr-o moale tin`?Nu mai curge Istrul \n largul s`u pat,ßi patriotismul vostru v-a secat?M~ine este lupta, lupta cea de moarte,De la care-at~rn-a Rom~niei soarte!Glorie sau moarte vom \nt~mpina;çns` jur pe ceruri nu vom dezarma!C`ci ce este moartea dac` nu e via]`?

60

Dac` n-o prive[te un rom~n \n fa]`?Nu m` tem de moarte, sunt osta[ de seam`;Chiar de ve[nicia-i nu vreau s` am team`!Vrea ca s` ne-ncalce m~ndru Baiazid;Va vedea c` Mircea nu-i un invalid!Ce e drept, m` cheam` Mircea-cel-B`tr~n,Dar am suflet t~n`r, c` m` [tiu rom~n.Vrea ca s` ne-ncalce cruntul Baiazet,Flutur~nd [alvarul marelui profet;Vrea ca s` ne-ncalce, socotind barbarul C-are s` ne-nsufle fric` cu [alvarul…Ei bine! atuncea, noi s`-l \nc`l]`m!ßi al Rom~niei nume s`-n`l]`m!El insult` crucea; nu-nsult semiluna;Sincera credin]` respect totdeauna;çns` vai d-acela ce p-a mea love[te!Chiar ca d-un perete capul \[i isbe[te!M~ine-n dou` ceasuri voi ca s` sf~r[im,S` zdrobim odat` pe-acest Ilderim!Da! s` [tie bine cruntul ienicerC-aici se-nt~lne[te cu un zid de fier,Zid compus din piepturi brave o]elite,çn a ]`ri[oarei dragoste c`lite!Poate-avea el oaste c~t frunz` [i iarb`,Eu ridic din umeri [i \mi r~z \n barb`;C`ci, nu numai ]ara mi-ap`r p~n` mor,ßi-al cre[tin`t`]ei sunt ap`r`tor;De-a mea misiune sacr`-s con[tient:A Europei straj` sunt \n orient.Deci, n`fram` alb` \ntr-un b`] s` pune]ißi la turc s` merge]i \ndat`, s`-i spune]i,C` capitula]i bucuros semnez;

61

Altfel, nici o vorb`! nu voi s` tratez!Merge]i dar cu to]ii, bravii mei osta[i!Sigur sunt c` m~ine unul n-o fi la[!Fi]i \ndat` gata at~t v` mai zic:Fi]i la \n`l]ime! [i mai mult – nimic!“ßi zic~nd acestea, cupa lui ridic`;Din ochi, dou` lacrimi \n cupa lui pic`,Lacrimi de iubire pentru ]ara sa,Ce numai eroul [tie a v`rsa.Oastea e-n picioare; arme z`ng`nesc,ßi de lupt` bravii to]i se preg`tesc.Dup` ce se face sf~nta rug`ciune,De Mitropolitul, pentru na]iune,Se \nchin vitejii; caii lor nechez;Cu arme sfin]ite to]i se \ntrarmez.Chiar \n zori de ziu` lupta s-a \ncins:Ilderim trufa[ul se declar`-nvins;Vede c` nu merge nazuri a mai face,Armele depune, solicit` pace,ßi semneaz-acele vechi capitula]ii,Drepturile sacre-ale acestei na]ii…Crucea-nving`toare pe cer str`luce[te,Iar` semiluna de groaz` p`le[te!Istrul [i Carpatul, \ntr-un sf~nt av~nt,Gloria rom~n` \mpreun-o c~nt!

62

GRA¥IA DOMNI¥EI

T~n`ra Domni]` a \nc`lecat:Pentru prima oar` merge la v~nat,Cu-al ei mire june, tocmai sus \n munte,S` v~neze ciute, cerbi cu coarne-n frunte.Tinerime-aleas` to]i voinici b`ie]i,Intrarma]i cu palo[, suli]i [i s`ge]i,çi urmeaz` veseli. Zgomotul e mare;Cornul sufl`-ntr-una la patru hotare.Se \ncepe goana. T~n`ra copil`Tremur` de spaim`, tremur` de mil`,V`z~nd c`-mprejuru-i acea tinerimeFace-at~tea jertfe cu a[a cruzime.Totdeun-un suflet c-al ei delicatCu cruzimi de-acestea greu va fi-mp`cat!Pe c~nd l`crimeaz`, iat` c` de-odat`,Din desi[, \n fa]`-i un cerb se arat`,Cu bogate coarne, cu pasul u[or,Asudat de goan`, cu ochi rug`tor,Vine [i-ngenuchie l-ale ei picioareGra]ie implor`, ca s` nu-l omoare.Dar [i al ei mire, iat`-l c` sose[te,Arma-n sus ridic` [i ochind ]inte[te,Ca un vultur aprig, cu suli]a-i lung`,Pe cerb, drept \n coaste, vrea ca s`-l str`pung`.,,Nu! strig` Domni]a! Nu da, dragul meu!

63

Pe-acest cerb, s`rmanul, vreau s`-l m~ntui eu;C`ci mie-n genuche, el s-a prosternat,Convins c` de mine poate fi salvat!Mie \n genuche a venit s` cear`Gra]ie… Eu nu pot ca s`-l las s` piar`!“ßi zic~nd acestea ea a dezsarmatBra]ul ce-al s`u mire ]ine ridicat.Mirele-i se las`-ndat`-nduio[i,C`tre cerb se-ntoarce cu bl~nde]e, [i,C~nd vin to]i curtenii cu armele-ardicate,Junele \i zice: ,,Mergi \n libertate!“Mult poate femeiea!… cu gra]ia sa.Orice r`utate ea va dezarma!

64

çN GONDOLå

La San Marco \n pia]`,Dulce curge-n carnaval,Ca un vis, a noastr` via]`:Lin [opte[te-al m`rii val.

– Vino, vino, gondoliere,Ia-ne, du-ne-ncet-\ncet,Sub a lunii sc~teiere...C~nt`, scumpul meu poet!

Doarme-albastr-Adriatic`;Dorul t`u \mi vei c~nta...Nu te teme de nimic`...E[ti al meu [i sunt a ta!

Doarme-acum [i crudu-mi g~deçn palatu-i aurit;De gelosul meu po]i r~de,De demult l-am adormit,

– Pentr-un z~mbet, o privireDe la tine, scump odor,Partea-mi dau de nemurire,Dau chiar patrie, onor!

65

Vezi tu luna de pe ceruriCum str`luce m~ng~ios,çnvelind tot \n misteruri?Pentru mine-i de prisos.

Tu e[ti singura-mi lumin`,Luna mea d-acum tu e[ti.Dogaresa mea divin`!Spune-mi, spune: m` iube[ti?

– Te iubesc ca o nebun`;F` cu mine orice vrei;Dac`-s pentru tine lun`,Tu e[ti soare-n ochii mei!

D`-mi c`ldura ta suav`,De-al ei foc s` m` topesc...Sunt a ta fidel` sclav`;Te iubesc! da, te iubesc!

çnainte, gondoliere:Du-ne, du-ne-ncet-\ncet!Sub a lunii sc~nteiere,C~nt`, scumpul meu poet!

– çn Vene]ia duioas`,Dulce-i via]a-n carnaval!Pentr-o inim-amoroas`,C~nt`, r~de-al m`rii val!

66

S T E A U A

Cu m~ini sub]iri [i reci,Mi-ai dat fior fierbinte:S` treac` veci de veci,Eu tot l-oi ]ine minte.

Credeam c` s-a opritçn cale mersul lumii,C` tot a-ncremenitCa trupul unei mumii.

Odat` m-ai atinsß-apoi te-ai dus departe;O stea pe cer s-a stins…P`reri au fost de[arte.

Oriunde-acum sclipe[tiçn dep`rt`ri albastre.Tu nu e[ti unde e[ti,Perdut` printre astre.

Te ]ine-aci mereuA mea \nchipuire:Tu vei muri, ci eu¥i-oi da o nemurire.

67

I D I L å

Ia vezi toanta de M`rie,Ce g`tit`! cum [i-a datPe obraz cu rumenießi pe cap cu alifie:S` se mire to]i \n sat.

Ia te uit` [i Ilie,Ce fl`c`u bun de pe]it!Cu i]ari noi de dimießi cu flori la p`l`rie,ßi cu cisme s-a-nnoit.

– F` M`rie, nu dai laba?– Nu ]i-o dau, m`car s` mori!– F`, te rog! – M` rogi degeaba…– Apoi dac-a[a ]i-e treaba,Te iau altfel, [i… ori, ori.

– M`! se vede nu ]i-e bine…Fii de treab` nu fii prost:Intri-n iad, s`rac de tine!Ai uitat, nu ]i-e ru[ineC` acum suntem \n post!

– Dac`-i post, de ce la Nic`Ochii toat` ziua-]i ca[ti?

68

– Meri te plimb`! Ce-i adic`.Numai ochii? Tu… n-ai fric`!Tu a[teapt` p~n-la Pa[ti…

ßi-a plecat p`truns Ilie…Ce m~ndre]e de fl`cù!Cu i]ari noi de dimießi cu flori la p`l`rie.ßi \l str~nge-o cism` rù.

Desigur, cititorii vor zice, ca [i mine, c` orice comentariicritice sunt de prisos [i c`, \n adev`r, talentul original seimpune; el n-are nevoie de sprijin strìn ca s`-[i urmeze drept\nainte cariera…

Un singur lucru numai: prea sunt din cale-afar` originalipoe]ii `[tia moderni!

Caragiale

69

AMICULUI MEU GION

Marea cu talazurile La mer avec ses vaguesLumea cu necazurile! sau Le monde avec ses blagues!

Ei, da, Gion!… Academiaeste oarb` ca to]i orbii…

Declar`mu-ne-mpotriv`-i[i strig`m urbi et orbi,

C` ctitoriceasca ]~fn`\i d` br~nci p-un pov~rni[,

Care-o duce drept la baie…E un fel de va t’ fair’ fiche,

Ce se face cu-at~t brio,cu-acel sans-gên’, ma parole:

Cum un Kubelik ar face-opizzic~nd coarda de sol,

Cum pe piano mica Cionca,acest genial copil,

Cu dr`gu]ele-i m~nu]e,ar ob]ine-un triplu tril…

Dar, pe sf~nta pomenire-areposatului blajin!

Pe-a lui clasic`-adiat`de blagocestiv cre[tin!

– çn]elege fiecinecum e Take-Anastasiu

Ot Tecuciu! – nimeni nu vedecum-c` niente non va piu!

70

Cum ritos s-ar zice-n limba lui Alighieri Dante?

çnceta]i nebunul scherzo!trece]i \ntr-un demn andante,

Sau lasciam’ ogni speranzatocm-acuma-n toiul verii,

Cum s-ar zice-n bella linguaa lui Dante-Alighieri!

Ctitorice[te mendrepot \n fine s` dea gre[,

Ctitorul chiar dac`-i omula-[i ciopli de tout bois flèche

Sau ca Bosco, de celebr`,european` amintire,

S-aib` mii de buzunare[i -pe plac -c-un sul sub]ire –

S`-]i slujeasc` la comand`– scamatoricesc tertip –

Peste Milcov cum s-ar spune,din acela[i singur [ip –

Orice fin` b`utur`:bere, vin, rachiu sau brag`…

Dar, per Bacco! spune-mi oareunde suntem, frate drag`?

Ce comedie-i aceasta?Bine! [tiu o-academie

E sufficietemanterim` la scamatorie

ßi-a[a dar [i prin urmare,pe Minerva [i Apollo!

Ctitorul Miti]` Bosco-lvom numi de-acuma-ncolo,

71

ßi turba]i aplauda-vomtrucurile-i fel de fel:

Bravo! secretar perpetuu,eternel! sempiternel!

ßi promit c-o s` petrecembine… A, dar sapristi:

Domnii mei, nu cumva oarev-a]i jurat a m` prosti?

Auzi hal de ctitorie?– ctitorie-bosc`rie,

Alandala coconara!halima, nu istorie!

Bietul Dun` r`posatul,mare-al vremii caraghios,

Dac-ar mai tr`i, Miti]`Bosco l-ar l`sa pe jos!

Auzi, xenamoraseal`!Auzi lume! mais pour sûr,

Nu mai e ramolisire– c’est du crétinisme pur!

A! dar imortalii no[trisunt copil`ri]i cu totul!

De s-o apuca Miti]`s` le c~nte cu fagotul,

M~ni, le vine fantezias` porneasc` chi lo sa?

O chindie, un macabruterza-perza hopsasa!

A! mi-ar trebui-n]eposulstylum al lui Juvenal,

Nu peni]a mea cea boant`[i condeiul meu banal,

72

Sau m`car, dac` n-am stylum,de-a[ fi-avut m`car noroc

S` posed [i eu ca LicaBr~ndu[el ac de cojoc,

ßi s` mursic [i s` usturimortalele mumii,

Ce cu schepsis [i cu tropospap` sutele de mii,

Pe c~nd pentr-un biet teatru– ierte-l Domnul pe-Aristia

Fondatorul! sau mai bine,nou`, ierte-ne prostia! –

Pe c~nd, zic, pentru teatru,pr`p`dit ca vai de el,

Cum am spune vechi-grece[te:hlemande marel to del

Nu putu g`si ministrulsupereminent Haret,

Nici m`car lescaie fr~nt`\n mirificu-i buget,

ß-asta, c~nd? c~nd, Melpomeno?c~nd, o Thalie rom~n`?

çn momentul c~nd Teatrulse g`se[te-n fine-n v~n`,

ßi c~nd soarta, dup-at~teatribula]ii \n zadar,

Dup` un ursuz, se-ndur`s`-i trimit` un veinard,

Pe amicul meu Sihleanu,pe veselnicul Potan

Noul gheneral dirèctor…Ma parol’ c’est épatant!

73

A! dar nu sunt prepuelnic,nici hapsan ma]epestri]e!

Hipersensibilitatearamolitei jup~ni]e

Ce se cheam`-Academia,n-a[i voi s-o iritez

Cercetez f`r` de-a crede[i crez f`r-s` cercetez…

Mai la urm`: ,,frunzuli]`lobod`…“ ce-mi pas` mie

De teatru-comedie,bosc`rie-academie?

Ce sunt eu, s` lupt cu ghiujii?un gagà ca Galilei,

S` caz jertf` la prigoan`ad majorem gloriam Dei

Ca s` strig e pur [i muove!?Nu c` nu pot je n’veux pas!

Am copii, nevast`, soacr`,sluji [i griji Kai ta lipà;

Sunt micu] [i slab, n-am slujbe!struggle for life, amicul meu!

Num`rul stultorum nu vois`-l mai augmentez [i eu;

S` pornesc campanii straniicu armure rococo,

Stranii pe c~t de bizare– deci r`m~n tot statu-quo:

Nu sunt eu nebun, \n versurilungi de [aisprece silabe

S` contrariez acumapasiunea unei babe;

74

C`-l iube[te pe Miti]`Academia b`tr~n`,

Las` s`-l iubeasc`, dac-aapucat-o el la m~n`!

Astfel dar, s` nu te superic` gr`besc a \ncheia;

E [i vreme; vorba lung`prea mult spa]iu v`d c`-mi ia…

ßi-apoi, mi-a fugit [i Muza– pèrfida [i insipida –

Scuz`-mi, Gion, acest pripelnicindigest olla podrida!

(Moftul Rom~n, 13 Mai 1901)

75

AB IRATO– Sonet parnasian –

Nu-mi m`sur bine versul? Ce? Cum? Auzi acolo!Dar ritmu-mi curge-n vine! [i rima? je m’en moqueNici pot g~ndi aminteri! Mi-e tat` bun Apolo!Vrei str`lucit` prob`? Iat-un sonet ad-hoc.

Nu sunt corist! Sunt maistru-n recitativ [i solo !B`cane, r~zi ca prostul [i nu m-ascul]i de loc…Ei da! nu-mi plac nici mie m`slinile de Volo!Ironic sunt – am ace pentr-ori-[i-ce cojoc.

B`can stupid! Te fulger!… Inspir`-m`, Erato,D`-mi aspr` vin` pentru sonetu-mi ab-irato –S`-l sfar`m cu prestigiul divinei poezii:

Tu? imbecil nemernic! Tu s` m` iei la vale?La sc~rnava-]i tarab` zic un aeternum vale…Eu? Eu am rima just` –tu? False terezii!

Tip`rit` \n Moftul Rom~n,28 Octombrie 1901, – retip`rit` \n

Calendarul Moftul Rom~n 1902 pag. 42

76

MAUVAISE HUMEUR

Madam Beer casieri]aLa cantor st` sup`rat`…C`]elu[a-i favorit`,Mufi, e cam constipat`.

Un client \i spune nu [tiuCe cuv~nt galant, ce moft;Madam Beer r`spunde trist`:,,Las-mi-n ba[-! agu n-am boft!“

(Moftul Rom~n, 18 Mai 1901)

77

ERATO, SCAPå-Må!Terzine acrobatiste-simboliste

Icoan` din ram`, C~nd glasu-mi te cheam`,Tu vino [i ia-m`.

Ah! [i bine mi-i!C`ci la tine mi-i Dorul inemii…

G~ndurile-o dorDe scumpu-i odor:Mai las-o! o, dor!

Ca pe calde azimi,Vino s` te razimi,Mintea lumineaz`-mi.

Dorurilor zi-le:Sunte]i ni[te-azileUnor sfinte zile!

Vino, adorato,Fericirea arat-o…Scap`-m`, Erato!

78

O, NIRVANA!Apocaliptic`, \n stil de axion

O, bucur`-te, nefiin]`,C` slava-mp`r`]iei tale,Din biruin]`-n biruin]`,Vestit-a vecinica ta cale,ßi pururea ai z`mislitUn dor de duc` nesf~r[it!

Din firea lucrurilor toateAi izvor~t \n ochii min]iißi-ai dat noroadelor cercateAtotputerea n`zuin]ii,De-]i c~nt` azi ca nim`nuia:,,M~ntuitoare! Aliluia!“

Purcede slava de la tine,Izb`vitoareo nen]eleas`Din lumile a[a senine,Tu vecinica Mor]ii cr`ias`!ßi ]ie uneia, smeritNe prosl`vim des`v~r[it!

79

DIN CARNETUL UNUI POET SIMBOLISTFragmente selecte

O, rim`, Muza mea! O, rim`!A! Pentru-o rim`-a[ face-o crim`:

De fac crima,Eu fac rima!

*

De ce m` tragi tu de p`r, tat`,C~nd mama, vai! e dep`rtat`?

*

O! Lina mea-i s`rac`,Pribeag` Messalina!…

…Ei [i?… ce-mi pas` dac`M` bag` mesa Lina!

*

A! De n-a[ fi fost un la[,M` jur pe lira mea c` l-a[…O! Dar niciodat` n-a[…Nu c-a[ fi la[!… sunt fin, mi-e na[!Cu lumea trebui a fi fin:Nu mi-ar fi na[ – nu i-a[ fi fin!

80

FILOZOFUL BLAGOMIREA

Filozoful Blagomirea ]ine-n m~n` adev`rul,ßi de-aceea se munce[te a seca tot c`lim`rulßi-a schimba cerneala neagr` \ntr-un foc aprins de fraze,Care-n veci de veci s` deie \ntunericului razeßi s` lumineze mintea robilor [i celor [chiopi,Os~ndi]i s` r`t`ceasc` sau mereu s` dea \n gropi.

C~t mult bine poate face cu-un nimica Blagomirea!Dac-ar [ti ce o a[teapt`, negre[it c` omenireaAr veni la Blagomirea implor~ndu-l s` consume,çn h~rtie [i cerneal`, c~t de mult, oric~te sume.Numai s`-i arate-ntregul adev`r adev`rat,Dup` care p~n-acuma ea-n de[ert a alergat.

F`r-aceast` rug`minte, Blagomirea-ntr-una scrise,P~n` c~nd – vai, ]`rii noastre! – ochii-i pe vecie-nchise…Multe-s operele sale, cam vreo sut` de volumeDespre legile eterne [i st`p~ne peste lume,Dar cuprinsul lor e simplu: Blagomirea s-a muncitCa s` spuie ,,Tot e totul“ [i s`rmanul a murit…

81

82

SONET BRUTALSimbolist-instrumentalist1

Zenitul policrom se irizeaz`-n spasm,ßi lungi [i partice cobor din el s`ge]i;Iar eu, citind ad~nc pe frescuri din pere]i,V`d contur~ndu-se din alte vremi un basm.

Da! Homo…fui!2 da, via]a mi-e sarcasm!Sunt toate vechi, nimic nou nu mai po]i s`-nve]i!C~nd toate intr`-n ea ca lichidu-n bure]i,De Calipige3 n-am de loc entusiasm!

Luceasc` ochii ei \n focuri de smarald,Pembèle varii dungi a[tearn`-[i \n bibiluri,çi curg` lacrime \n van de s~nge cald!

…A! prea burtal`-a fost c~nd m-a metodoxit4!…M` tachineaz`-n van cu amplele-i profiluri:Vai! Faunul, r`pus de Eros, a murit!

1 Din ciclul pasti[elor de [coal` macedonskian`, \n care sepracticau, dup` simbolistul francez René Ghil, ini]iatorulpoeziei ,,instrumentaliste“, a[a-zisele ,,armonii imitative“.2 Am fost om! (lat.).3 Venera vulgar`.4 Ini]iat la metodele ei.

SMåRåNDI¥A

– PARODII çN PROZå –

SMåRåNDI¥ARoman moden

≤I≥

Fata mamii Ilinchii era b`lan`, pl`vi]`, cu p`rulgalben-auriu ca spicul gr~ului copt, r`scopt, tocmai cume bun de secerat, cum e p~inea a bun` de m~ncat [i-iplace puiului gola[ de pitpalac s`-l ciuguleasc` [i s`-l\nghi]` pe nemestecate \n gu[a lui \mbr`cat` \n pufbogat, moale [i dulce.

Sm`r`ndi]a mamii Ilinchii era t~n`r` ca o diminea]`de prim`var` cald`, bl~nd`, senin`, m~noas` [i \ncropit`,c~nd cioc~rlia se av~nt` [i-[i d` drumul, nebun`, s`lt`-toare, zglobie, pe aripele v~ntului u[uratic [i zburdalnic,spre a arunca, c`tre albastru [i limpede, ca peruzeaua ceamai nestimat`, ciripiturile ei argintii [i c`lduroase, aprinse,fierbin]i.

Copila avea ochii negri, negri ca mura de p`dure coap-t`, r`scoapt`, cum e c~nd e bun` de m~ncare, dulce [i acr`;dulce, nu s` te le[ine pe inim`; acr`, nu s` strepezeasc`din]ii, ci dulce [i acr`, acri[oar` [i dulceag` cum \i place [iursului, c~t e el de ursuz [i de nemul]umitor, s-o guste.

Sub]iric` de se-ncovoia ca o nuia de corn verde,c~nd o fluieri \n v~nt cu putere, [i r`s`rit` ca o ramur` degaroaf` b`tut`, c`reia st` s` i se deschiz`-n v~rf bobocelulascuns, care de-abia a[teapt` s`-i plesneasc` gogoa[a cas` te \mbete cu mirosul s`u din destul, ar`t~ndu-[i vesel

85

frunzuli]ele catifelate [i cre]e ca o horbo]ic` de borangicsub]ire de po]i s`-l spargi cu limba.

A[a era copila Ilinchii, a Ilinchii, o gospodin`b`tr~n`, cinstit`, harnic`, vioaie, cuminte, neobosit` [ineodihnit`, care \ncepea munca de cu nopticica, p~n` s`nu \nceap` coco[ul cel berc, fala satului \ntreg, s` c~ntela c~nt`tori cucurigu gagu, de cotcodoceau toate puicile[i g`inele, ba [i clo[tile pe cuibarele lor.

ßi muncea [i f`cea p~nz` \n patru i]e, fote [i catrin]eb`tute [i marame de borangic [i velin]e [i scoar]e \n zecefe]e [i chilimuri pestri]e [i plocate flocoase [i alti]e cucoco[ei [i p`s`rele [i flori \n fel de fel de ape, [i toate lef`cea.

Iar Sm`r`ndi]a mamii Ilinchii mergea cu Murgana laap`, s-o adape, [i c~nta un c~ntec duios, pl~ng`tor, odoin` jalnic`, molatic`, domoal`, p`trunz`toare, der`suna peste toat` valea-nverzit`, \nflorit` [i sm`ltat` cubrebenei, viorele, didi]ei [i mic[unele, galbene, ro[ii,albastre, pestri]e de toate neamurile [i de toate fe]ele.

Mama ei muncea toat` ziulica, c~t e ziulica de mare,de m~ndr`, de alb`, luminoas` [i lung` [i blagoslovit` deDumnezeu, muncea [i lucra [i-[i b`tea capul [i mintea [ig~ndul [i zicea \n sufletul ei:

,,Helbet! Dumnezeu o fi bun [i cu noi!“ßi Sm`r`ndi]a c~nta [i m~na pe Murgana la izvor, la

[ipot s`-i dea ap` proasp`t`, rece [i curat` din inimap`m~ntului, [i Murgana f`cea: Muu ! muu ! dup` ce bea;[i Sm`r`ndi]a, nebun`, zglobie, ca un fluture \mpistruiatpe aripe cu toate fe]ele c~mpului [i stelele cerului,r`spundea m~ng~ind-o pe Murgana:

– Helbet! Murgano, las` c` o fi bun Dumnezeu [i cunoi!

86

Dar pe urm`, se g~ndea ce se g~ndea [i o podideapl~nsul, [i pl~ngi [i pl~ngi [i pl~ngi, de curgea din ochiiei mai bogat, mai limpede, mai cald dec~t din [ipotulrece, \n care Murgana se juca cu botul ei dulce, moale [icare mirosea a lapte muls numai de-atunci.

Murgana, dup` ce se mai odihnea, iar bea, [i bea [ibea, [i apoi se uita la st`p~na ei [i iar bea. ßi Sm`r`ndi]azicea oft~nd:

– Aide, Murgano, sora mea; aide acas`: ne a[teapt`mama… Mama?… Nu!… ne a[teapt` b`tr~na!… B`tr~na?Nu!… Ne a[teapt`… Doamne! Doamne!… ne a[teapt`nenorocita!

ßi Murgana p`rea c` \n]elege, p`rea c` pricepe, p`reac` p`trunde [i-[i t`lm`ce[te limpede [i pe de rost dorulfetei… ßi nu mai vrea s` bea [i pleca, [i Sm`r`ndi]a dup`ea.

ßi [ipotul rece \n urma lor sta pe loc [i [l~ngeamereu…

De ce pl~ngea Sm`r`ndin]a?… De durere!De ce o durea pe Sm`r`ndi]a?… O durea c` se

g~ndea…La ce se g~ndea Sm`r`ndi]a?…La ce?…

II

Sus pe dealul \nalt, \ntre salc~mii care arunc`departe-departe talazuri-talazuri de un miros \mb`t`tor,adormitor, omor~tor de dulce, ame]itor, din ploaia alb`ce cerne din cr`cile lor verzi, pe o paji[te \mpodobit` cumii [i milioane de pestri]`turi de flori, care mai de care

87

\ntrec~ndu-se \n m~ndre]e, \n str`lucire, \n fe]e [i \nmiresme, stau casele proprietarului, albe, drepte, \nalte,mari, bogate [i fudule, cu pridvorul lor cu st~lpi sub]iri[i \nc~rlion]a]i, cu g~rliciul beciului r`coros [i tainic, plincu butii de pe vremuri, cu alb, ro[u, negru, profir, de-]iaprinde s~ngele \n vine s` fii m`car b`tr~n dintre olteniilui Tudor Vladimirescu.

ßi g~rliciul este \nchis cu dou` u[i cu gùri lucrate-n strunc`rie, de vine fiecare dou` gùri una \n c~te optcol]uri [i alta \n c~te dou`sprezece, [i \ncuiate cu un lac`tmare [i gros c~t o plosc` de nu-l po]i sparge s` se puiecinci voinici cu topoarele pe el.

Str`luce[te [i bate la ochi de departe, hi! hi! tocmaide un sfert de po[te boiereasc`, tocmai de pe dealul dedincolo de moara lui mo[ T`nase C~rnul, b`tr~nul careare nasul tìat de c~nd veneau turcii puhoi peste biata]ar`, c` [i spune b`tr~nul:

– Hei! hei! Ce era pe vremea mea, voi n-a]i apucat!S` fi v`zut voi, dragii mo[ului!

– Da, ce era, mo[icule? \ntreab` copiii [i femeile,b`rba]ii [i fetele.

– Era nevoie mare, le r`spunde mo[ T`nase.C~nd r`s`rea soarele de prim`var`, m~ndru, mare,

aprins, rotund, [i b`tea drept \n curtea din deal, sclipeautoate zidurile albe, de ]i se p`rea c` e o h~rtie sclivistòri o batist` sp`lat` [i-n`lbit` \n dou` sute de ape.

ßi care c`l`tor trecea pe acolo, ori pe jos, ori c`lare,ori \n c`ru]`, cu un cal, cu doi, cu trei, ori cu oric~]i s` fifost, c` era drum umblat [i b`tut, nu se putea opri s` zic`:

– Doamne! Doamne! Ce m~ndre]e de case, de parcè un palat din poveste \n mijlocul raiului!… Dar ale cuior fi, mo[icule?

88

– Ale cui s` fie? zicea T`nase, mo[ul b`tr~n, cuminte,lini[tit, \n]elept, domol. Ale cui?… Ale proprietarului.

ßi oamenii ziceau \ncet:– A! Ale proprietarului!Erau b`tr~ne casele proprietarului, dar proprietarul

era t~n`r. T~n`r de v~rst` era el, dar b`tr~n de suflet [icasele erau b`tr~ne de v~rst`, dar trainice [i tinere-nziduri. ßi se vedeau… se vedeau bine ori de unde din sat.

Dac` ie[eai diminea]a \n zori, c~nd mugesc vitele sprep`[une, ori la n`miez c~nd e soarele-n puterea lui, de fugevaca de musc` [i st` la ad`post de umbr`, [i rumeg`,ostenit`, g~f~ind de z`duf, r`sufl~nd tacticoas` [i ap`r~n-du-se alene cu coada, c~nd la dreapta, c~nd la st~nga, c~nd\n sus, c~nd \n jos, tot de ele dai cu ochii; tot pe ele le vezifudulindu-se tot acolo \n v~rful dealului [i seara dup` soare-apune, c~nd se potole[te lumea [i se joac` to]i copila[ii [ivin s` cear` la mama, din g`leat`, lapte muls cald, fiecarecu cov`]ica lui [i cu buc`]ica lui de m`m`lig`, [i zice:

– Mam`, d`-mi [i mie, m`muc`, c` [i eu am fostcuminte…

ßi m`muca \i zice:– Iac` nu ]i-oi mai da [i ]ie, c` destul lapte ai supt

c~t erai mititel; s` mai d`m [i vi]elu[ului, s`racul! c` ele de ]~]`… Dar tu e[ti fl`c`u mare… m~ine-poim~ine teia la oaste… parc` te v`z cogeamite ofi]er!

Dar copilul, jum`tate m~ndru de vorbele m`mu-lichii, jum`tate sup`rat c` nu vrea s`-i dea lapte, zice:

– Ba, eu voi lapte.ßi mama \l pup` [i-i d` lapte \n cov`]ica lui; iar

copilul zglobiu r~de [i bea laptele, [i mama iar \l pup`. Din tot satul ca din tot satul, dar de nic`ieri nu se

v`d mai bine casele proprietarului dec~t din b`t`tura

89

curat`, m`turat`, dichisit` [i \ngrijit` de parc` e lins`, amamii Ilinchii v`duva, mama Sm`r`ndi]ii.

III

Murgana vine acas` mugind cu botul \ntins \n aerulr`coros [i mirositor al serii [i pare c` cere cop`i]a ei cutainul de m`lai m`cinat de-adineaori, cald ca laptele, [igalben ca aurul, [i m`runt de juri c`-i dat prin sit` dem`tase, m`cinat boiere[te, cum numai la moara lui mo[T`nase se poate m`cina.

C` are patru pietre [i te \ntreab`, c~nd vii cu sacul\nc`rcat cu porumb de plesne[te:

– Cum vrei s` ]i-l macin? moc`ne[te, ]`r`ne[te,negustore[te ori boiere[te?

ßi dac` zici boiere[te, apoi las`-l pe mo[ T`nase:odat` str~nge [urubul uns cu s`pun, [i [terge [i ungefusul cu seu de capr`, [i scutur` bine piatra, [i potrive[teapa mai domoal` ori mai iute, cum e tocmai potrivit`, lascocul al doilea, [i numai \ncepe s` curg` bog`]ia pejghiabul de sc~ndur` lustruit` \n g`leata p~ntecoas`, de]i-e mai mare dragul s` vezi [i s` miro[i [i-]i vine s` zici:

– Bogat` [i m~ndr` ]ar`!Murgana a sosit [i st` la poart` mugind pl~ng`tor,

prelung, lene[, ca copilul somnoros c~nd vrea s` zic`:– Mam`, m`muc`, mi-e foame!Sm`r`ndi]a vine \ncet [terg~ndu-[i ochii negri cu [or-

]ul alb, cusut cu flori m`run]ele de jur \mprejur peste tot.Mama Ilinca sare s` deschid` porti]a [i Murgana d`

n`val` la copaia gata cu at~ta g`lbenet \n`untru, [iSmaranda intr` [i ea [i zice:

90

– Mam`, b`tr~nico! ]i-era dor de mine? [i o umfl`pl~nsul cu hohot.

– Ce e, mam`? Vai de mine! Ce pl~ngi?– Nu pl~ng, mam`… ¥i s-a p`rut, m`muco drag`…

Iac` vezi, acuma r~z… Am fost o nebun`… M-am g~ndit…m-am g~ndit… la tata,

ßi Sm`r`ndi]a se porni pe r~s ca copilul nebun, vesel[i fericit, care nu [tie \nc` s`-[i posomorasc` frunteacurat` [i senin`, s`-[i \ncrunte spr~ncenele b`lane [i s`-[i mu[te buzele trandafirii, f`cute toate \ntr-adins parc`spre a r~de [i a \nveseli pe mama b`tr~n`, cum \nvese-le[te raza cald` a soarelui c~mpia roditoare. Sm`r`ndi]ar~dea acuma, dar mama ei Ilinca nu r~dea; ea \[i \ntor-sese privirile de la copila ei; ea nu vrea s` se mai uite, s`priveasc`, s` vaz` pe copila ei. çi era team`, \i era fric`,\i era mil` [i o durea v`z~nd pe aceast` copil` drag` c`pl~nge, c` sufer`, pe aceast` copil`, care era singura eimul]umire, singura ei fericire, singurul ei noroc pe acestp`m~nt, dup` nenorocirile prin care trecuse, dup` at~tea[i-at~tea suferin]e mari, groaznice, dup` at~ta nefericire\nfior`toare, \nfrico[at`, care o lovise f`r` cru]are.

A! Ea \[i aducea aminte acum iar prin c~te trecuse,prin ce dureri scr~[nitoare, [i parc` voia s` goneasc`departe-departe g~ndurile negre [i-ntunecate ca beznaad~nc` a unei nop]i f`r` nici o raz` de lumin`;ea vreaparc` s` sting` de tot-de tot amintirea trecutului ei, ca s`nu-[i mai tulbure fericirea bl~nd` care-i alinase sufletulei chinuit, m~hnit, zdrobit. Sm`r`ndi]a, fiica Ilinchii, astaera totul \n lume pentru Ilinca, mama Sm`r`ndi]ii.

Se g~ndea c` aceast` copil`, buc`]ic` rupt` din soare,care diminea]a se de[teapt` c~nt~nd cu glasul ei de z~n`\i st` \mprejur [i-i lumineaz` zilele ei ve[tejite [i ofilite,

91

care seara adoarme ca un copil de ]~]` pe prispa dep`m~nt \n poala m`muchii sub m~ng~ierile m~inilor eib`tr~ne, f`r` s` poat` afla vreodat` cum s-a ispr`vitbasmul ce-i poveste[te m`muca – cine a biruit: F`t-Frumosori Zmeul? [i a putut F`t-frumos s` deschiz` lac`tul deaur [i de diamant al palatului de cle[tar cu iarba fiarelor,pe care i-a dat-o Z~na-zorilor a bun` [i miloas`, [i s`scape pe fata \mp`ratului?… [i a g`sit floarea care, p~n`s` clipe[ti o dat`, mugure[te, \mboboce[te, \nflore[te [i sescutur`, ca s-o de[tepte pe fat`?… [i a descoperit izvorulcu ap` vie de soare nev`zut, de jivine neatins, de sufletmuritor negustat, cu care s`-[i vindece setea pe care i-aturnat-o \n inim` s`geata otr`vit` cu bale necurate aleZmeului, p~n` s` se apuce la tr~nt` dreapt` voinice[te? Seg~ndea c` aceast` copil` este copila ei [i a lui Mitran…Mitran! Doamne! doamne! ßi cum se g~ndea la el, \[i\ntoarse f`r` s` vrea privirile c`tre Sm`r`ndi]a, care-nadev`r acuma r~dea din toat` inima.

– Vezi, m`muc` bun`, vezi? iac`t`, r~z; iac`t`, numai pl~ng.

– S` nu mai pl~ngi, mam`, zise Ilinca m~ng~ind-ofrumos [i domol [i pe obrajii ei rumeni, [i pe ochii einegri, [i pe p`rul ei pl`vi]. Vino de stai colea s`-]i spuiemama un basm, un basm m~ndru.

– Tot cu F`t-Frumos [i Ileana, m`muc`?– Nu, mam` drag`; am s`-]i spui ast`-sear` un basm

care n-o s` te lase s-adormi; n-a[ fi vrut s` ]i-l spui, cas` nu-]i \ntristez [i s`-]i posomor`sc sufle]elul t`u tinerel,dar m-am g~ndit c` de! sunt b`tr~n`, [i n-ai auzit [i tu labiseric` pe mo[ popa cum cite[te la carte c` omu-i caiarba, zilele lui ca iarba c~mpului! poate m~ine-poim~ines` mor…

– M`muc`! Nu vreau! Nu vreau eu s` mori.

92

– Ei! mam`, tu e[ti t~n`r`, tu nu [tii: fiecare trebuies`-[i fac` r~ndul.

– M`mulic` drag`…– ßi de-aia, m-am hot`r~t c` trebuie s`-]i spui odat`

ce m` arde pe suflet, trebuie s` [tii [i tu. Nu se poate s`m` duc l~ng` tat`l tù f`r` s` [tii [i tu basmul meu.

– Spune, mam` drag`, te ascult, [i-]i f`g`duiesc càst`-sear` n-am s` mai adorm, m`car s` [tiu de bine c`m-apuc` sf~ntul soare aici pe prisp` cu capul \n poala ta.

Sm`r`ndi]a aduse din odì]a lor de culcare o pern`[i o rogojin`, o a[ez` pe prisp`, pe dasupra rogojinii puseun plocat, peste plocat o scoar]`, pe urm` o velin]`, [i pedasupra un chilim, chilimul cel frumos [i m~ndru, pecare au vrut s`-l cumpere at~]ia boieri mari, dar mamaIlinca n-a vrut:

– Chilimul `sta nu-l avem de v~nzare, boierule; l-amf`cut de zestre fetii.

ßi dup` ce a a[ternut bine Sm`r`ndi]a, un a[ternutmoale ca \ntr-un cuib cald, zice:

– M`muco, aide [i spune, nu mai pot de ner`bdares` te ascult.

– Aide, mam` drag`, s`-ncep s`-]i spui.Ilinca se a[ez` pe a[ternut [i copila se culc` cu capul

\n poala mamii ei iubite.Se \nnoptase d-a binelea [i printre v~rfurile salc~mi-

lor de pe dealul din fa]` se vedea luna plin`, care seridica \ncet-\ncet arunc~nd o lumin` de parc` erau valuride diamant topit. Noaptea era senin`, dulce, bl~nd` [iplin` de \mb`t`torul miros al salc~milor pe care-l purtaun v~nti[or lini[tit pe aripele lui str`vezii din v~rfuldealului peste toat` valea adormit`, cufundat` \n somnlini[tit, ad~nc, binef`c`tor.

93

IV

C~nd luna m`rea]` [i plin`, f`r` m`car cea mai mic`[tirbitur`, f`r` nici cea mai mic` urm` de dinte a v~rco-lacului, se ridic` str`lucitoare dasupra v~rfurilor pomilormirositori de departe, tot v`zduhul f`r` margini \nchipuiteal lui Dumnezeu, albastru [i str`veziu de parc`-i cle[tarulmai curat ca apa limpede, [i valea \ntreag` ad~ncit` \ntr-ot`cere vr`jit` [i prispa pe care [edeau mama Ilinca cucopila ei Sm`r`ndi]a, se umplur` de o lumin` vie [i b`laiede sem`na c` ]i s-ar fi deschis fundul sufletului ca s`prinz` tainele firii, din ad~ncul c`reia se vars` \n g~ndurilenoastre cr~mpeie-cr~mpeie de dest`inuiri care de care maiame]itoare [i mai pline de slava lui Dumnezeu.

– Ascul]i tu, mam`? \ntreb` mama Ilinca, m~ng~indpe fiica ei, Sm`r`ndi]a.

– Cum s` n-ascult, m`muco bun`? r`spunseSm`r`ndi]a m~ng~ind pe mama ei, Ilinca.

ßi b`tr~na \ncepu basmul f`g`duit. Glasul ei, la \nce-put dulce, domol, tr`g`nat [i duios, p`trundea ca ni[teboabe scumpe de m`rg`ritar nestemat, vorb` cu vorb`, \nsufletul copilii, ce asculta cu sete arz`toare acel basmn`zdr`van, pe care mama ei nu vrea s` moar` p~n` nu il-o povesti din fir p~n`-n a]`. Glasul b`tr~nii se aprindeapovestind [i din dulce se f`cea puternic, din domolb`rb`tos, din t`r`g`nat [i suios se f`cea furtunos [izdrobitor.

– Ascult`, mam` drag`, [i nu dormi.– Ascult, zise Sm`r`ndi]a potrivindu-[i capul mai

bine.– A fost odat` ca niciodat` c` de n-ar fi nu s-ar

povesti; a fost odat` un om frumos [i cuminte [i bogat.

94

Era frumos [i voinic [i m~ndru de nu se puteaasem`na cu el nimenea cu numai din satul lui, dar [i dintoate t~rgurile mari; nu era om, nu era femeie, nu eracopil s`-l vaz` [i s` nu stea pe loc s` zic`:

– Fie c` frumos [i voinic [i m~ndru om! S` trìasc`[i s` aib` noroc!

Era cuminte cum nu mai era altul de cuminte, [icine-l cuno[tea, b`rba]i, femei, copii, zicea:

– Fie c` cuminte om! S` trìasc` s` se bucure devia]`!

Era bogat, c` avea cuprinsul lui, tocmai de colo, vezitu? Unde e moara lui mo[ T`nase [i p~n`-n aria a veche[i p~n`-n dealul de dincolo de dealul `sta al ciocoiului;[i avea slugi dou`zeci [i patru, [i dou`sprezece plugurio]elite [i [apte vaci, Lunaia, M`rtica, Miercana, Joiana,Vinerica, S~mbotina [i Dumana, [i paisprezece boi, c`nu-i mai ]iu minte pe nume, [i patru mii de capete de oi[i capre [i porci, [i po[talion cu [ase cai, [i un buiestra[care zbura ca r~ndunica, de puteai face cinci po[tii cu elf`r` s`-l ad`pi, [i s` fi ]inut paharul ras \n palm`, nu sev`rsa m`car o pic`tur`, at~t de lin zbura c~nd se a[terneala drum ca [i iarba c~mpului la suflarea v~ntului; [i a[acine-i cuno[tea bog`]iile lui zicea:

– Fie c` frumos [i cuminte [i bogat om! S`-i ajuteDumnezeu s` se bucure s`n`tos de bog`]iile lui!

– ßi cum \l chema, m`muc`? \ntreb` Sm`r`ndi]a pemama ei, Ileana.

– O s` vezi tu pe urm`, r`spunse Ileana Sm`r`ndi]ii.ß-a[a, mam` drag`, omul trìa pe mo[iile lui fericit, [iera ferice de to]i c~]i s-apropiau de el; c` nu venea s`racori neputincios ori nevolnic la casa lui s` nu plece miluit[i ajutat; unuia \i piereau vitele, altuia \i ardea casa, altuia

95

\i pr`p`dea voia lui Dumnezeu ogoarele, unuia \i mureaucopiii – pe to]i, pe to]i \i ajuta s` puie la loc paguba.Omul lui Dumnezeu, suflet cre[tinesc [i pace bun`!

C~nd veneau seara oamnii de la c~mp [i vitele de lap`[une, se umpleau patru cur]i, [i fierbeau opt c`ld`rimari cu m`m`lig` de m`lai m`cinat boiere[te la moaralui mo[ T`nase, [i se umpleau dou`sprezece putinele, dec~te cinci g`le]i una, de lapte pentru saramur`; [i dup` cese ispr`vea treaba toat` [i se d`deau vi]eii la vaci, mieiila oi, m~njii la iepe [i iezii la capre, [i m~ncau oameniibine [i se s`turau [i se-nchinau, numai veneau femeile deridicau mesele [i f`ceau curat \n b`t`tur` cu t~rnurile denuiele de richit` verde, [i Radu cimpoierul \[i umflacimpoiul [i-ncepeau s`-i trag` o hor` rom~neasc` penemiluite fete [i fl`c`i, [i dup` ce jucau ei c~t jucau, eldin pridvor numa le zicea:

– Ei! acu, copii, m~ncar`]i, v` s`turar`]i, c~ntar`]i,jucar`]i, acu-i vremea de odihn`. M~ine p~n`-n ziu` iarla treab`, c-a[a e dat de la Dumnezeu omului: c~t e ziuas` munceasc`, noaptea s` se odihneasc`. Merge]i fiecarepe la patul cui v` are; noapte bun` [i m~ine cu bine [i iarcu to]ii, cinsti]i, s`n`to[i [i veseli!

Iar oamenii r`spundeau:– Noapte bun`, st`p~ne, [i m~ine cu bine [i cu to]ii

veseli, s`n`to[i [i cinsti]i!– Hei, Hei! Ce vremuri bune, doamne-doamne!

urm` Ilinca… cu glasul \necat de un oftat prelung [iad~nc. Cine ar mai fi crezut?

ßi fata sim]i pe fruntea ei b`lan` o ploaie fierbintede lacrimi.

– Mam` – zise ea ridic~nd capul plouat – acuma tupl~ngi… Spune-mi, te rog, m`muco bun`; spune-mi, dac`

96

iube[ti tu pe Sm`r`ndi]a, care te iube[te a[a de mult petine; spune-mi dac` ai iubit tu pe tata; spune-mi, te rog,m`mulico dulce [i sf~nt`, cine era acel om? Cum \lchema? Pentru ce pl~ngi tu c~nd vorbe[ti despre el? Tude c~te ori mi-ai spus basme frumoase, tu vorbeai de\mp`ra]i mari, [i de fe]i-frumo[i m~ndri, [i de zmeiturba]i, [i de z~ne minunate, [i de cos~nzene b`laie, [i dep`s`ri m`iestre, [i de flori c~nt`re]e; dar tu n-ai pl~nsniciodat`; niciodat` n-a plouat din ochii t`i bl~nzi oploaie ca aceasta care m` arde p~n`-n suflet [i-mi sf~[ieinima de mila ta; spune-mi; te rog, te rog, te rog!

– Ai s` vezi tu, a[teapt`, zise mama. Iac`t` nu maipl~ng: s`-]i povestesc mai departe.

– Bine, m`muco, zise Sm`r`ndi]a. Ea lu` col]ulm`r`mii de borangic a b`tr~nii, \i [terse ochii mamii, \[i[terse fruntea ei [i-[i culc` iar capul pe genunchii Ileanii,care urm` cu glasul potolit:

– Omul acela, c~nd \i veni vremea s` se \nsoare,trimise pe]itori la fata cea mai frumoas` din sat, o fat`rupt` din stele, [i m~ndr` ca o z~n`, [i cuminte ca osf~nt`, [i harnic` [i sprinten` ca o furnic` [-o albin`, [ibun` ca o azim` cald`, [i dulce ca fagurul de miere. Eraupotrivi]i unul cu altul, parc` Dumnezeu \i f`cuse \ntr-adins unul pentru altul, pe el pentru ea, pe ea pentru el.

– ßi s-au c`s`torit am~ndoi, mam`? \ntreb`Sm`r`ndi]a.

– Da, s-au c`s`torit, mam` drag`.– ßi au avut copii?– Numai una.– O fat`, desigur?– Da, o fat`.– ßi cum o chema, mam`, pe fat`? \ntreb` Sm`r`ndi]a.

97

– Ai s` vezi tu, draga mamii, r`spunse Ilinca.– Bine, zise Sm`r`ndi]a.– Ascult`, urm` Ilinca.S-a f`cut nunta – nunt` mare, bogat`, str`lucitoare,

vesel`, rom~neasc`, [tii, cum ]i-am povestit eu de at~teaori ]ie c` se fac nun]ile mari, bogate, str`lucitoare, vesele,rom~ne[ti, ca \n toate basmele frumoase pe care ]i le spui\n toate serile ca s` te adorm ca pe un copila[ ginga[,mititel, bun, bl~nd [i iubitor, cum adoarme clo[capui[orul ei auriu [i micu] c~t o g~g~lice sub aripile eic`lduroase, [i-i gungune[te din cioc, [i el, somnoros,chior]`ie m`run]el din gu[uli]` tot \ncet [i iar \ncet [i mai\ncet, domol de tot, p~n` c~nd \[i face bine loc \n pufulmoale de la pieptul fierbinte al mamii, [i pleoapelegola[e i se-nchid bini[or [i dulce, [i g~g~licea de pui[oradoarme [i doarme, doarme f`r` nici un vis de grij`, oride necaz, ori de m~hnire care s`-i tulbure odihna,lini[tea, mul]umirea, fericirea…

Nunt` mare – c` s-au adunat de pe [apte hotaredep`rtate, din patru col]uri de zare luminoas`, nunta[i [inunta[e, c`l`ri, \n c`ru]e, \n chirvane [i pe jos, [i cuplutele au venit din v~rf de munte pe apa mare, care trecepe dincolo de iazul lui mo[ T`nase C~rnul, c` \nc` zicea[i b`tr~nul, dar p-atunci tot nu era a[a b`tr~n ca acuma,acu vreo dou`zeci de ani…

– Dou`zeci de ani! zise Sm`r`ndi]a.– Da, dou`zeci de ani, mam` drag`.– Dar eu de c~]i ani sunt, mam`? \ntreb` Sm`r`ndi]a.– Tu?… Las`, ai s` vezi asta mai t~rziu; \]i spui eu

]ie, mam` drag`, r`spunse Ilinca. ß-a[a zicea bietul mo[T`nase C~rnul: ,,Doamne, doamne! Ce m~ndre]e ! A[anunt` mare cu at~]ia col`ceri [i nunta[i n-am v`zut eu de

98

c~nd sunt, [i nici nu mai crez s` am eu at~tea zile s` maiv`z a[a de mare!“

Nunt` bogat` – c` s-au tìat atuncea peste o sut` decapete de vite, boi, porci, miei, berbeci, [i p`s`ri o groaz`,curcani, ra]`, gìni, g~[te, pui, boboci, [i erau toate grase,dolofane [i frumoase s` le m`n~nci cu ochii, ca la curteaunui om bogat unde [i-a pus Dumnezeu m~na lui bun`ca s` fac` s` curg` bel[ug din destul [i cu prisosin]`, [is-au destupat [i s-au secat de istov treizeci de buria[eburtoase pline cu rachiuri bune de cas`, [i mai tari [i maipotrivite, [i mai dulci, \ncropite cu miere alb` ca laptele,[i zece boloboace p~ntecoase [i trei bu]i ca ni[te namilecu alb, negru, ro[u, profir, vechi ros, b`tr~n de c~nd eramo[ T`nase copil, de zicea, dup` ce l-a-n]`rcat:

,,Mam`! d`-mi ]~]`, mam`! c` te bat!“ c` mo[ T`nasea fost \ntors la ]~]` [i a supt p~n` i-a crescut to]i din]ii;dar nu [tiu la alde m`-sa r`posata, Dumnezeu s-o ierte [is-o odihneasc`, cum o fi supt, dar la nunt` [tiu c-a supt,[i era mucalit [i glume] nevoie mare, c` zicea mereu, ]iuminte ca acuma, c~nd venea la cep unde-mp`r]eauv`t`[eii vinul:

– Mam`! d`-mi ]~]`, mam`, c` te bat! [i r~dealumea de se pr`p`dea de r~s.

Nunt` str`lucitoare, vesel` [i rom~neasc`, c` s-a arspatru butoaie cu p`cur` [i dou` sute de brazi, de luminautoate dealurile c` parc` era ziu` cu m~ndrul soare pe cer,[i p~lp~ia flac`ra [i trosneau cr`cile [i frunzele brazilor,[i \n cinci b`t`turi c~te cinci cimpoieri au c~ntat zece zile[i zece nop]i de-a r~ndul de auiau vìle [i mu[celele, [ichiuiau fl`cìi [i fetele [i nevestele [i b`rba]ii [i v`danele[i copiii, [i o r~p~iau [i o b`teau \n loc c~nd la dreapta,c~nd la st~nga, d`-i a[a [-a[a, [-a[a; [i numai dup` ce

99

ostenea un r~nd, haid! altul la loc! [i trage-i rom~ne[tecu inima vesel`, [i a ]inut cheful dintr-o duminec` p~n`-njoia ailalt`, de g~ndesc c` cine a fost la nunta aia mare,bogat`, str`lucitoare, vesel`, rom~neasc`, [i la mor]i orpomeni a[a osp`tare, a[a petrecere p-a[a m~ndre]e.

Ileana se opri s`-[i trag` sufletul.– Dormi, mam`? \ntreb` ea pe Sm`r`ndi]a.– Nu, mam` bun`; cum s` dorm, c~nd \mi poveste[ti

tu a[a minuni?– Ad`-mi, draga mamii, o b`rdac` de ap` proasp`t`,

c` tu e[ti t~n`r` [i eu b`tr~n`, [-a[a e dat de la Dumnezeuc` omul t~n`r s` nu lase pe `l b`tr~n.

– Numaidec~t, mam` drag`, zise Sm`r`ndi]a. Ea sescul` sprinten` \n picioare [i c~nd dete cu fa]a drept \nb`taia lunii [i se uit` ea la lun` [i luna la ea,parc` eraumai frumoase, mai b`lane, mai pl`vi]e, mai m~ndre [imai str`lucitoare [i una [i alta.

Sm`r`ndi]a \[i lu` cofi]a, b`rd`cu]a [i [tergarul [imerse la [ipotul care [optea cu susurul lui tainic sub maluldin fa]a c`scioarelor lor. Aci \[i umplu pumnii ei mici [idr`g`la[i cu ap` rece [i se sp`l` pe ochii ei negri [i se[terse cu [tergarul alb. Apoi sp`l` cofi]a [i b`rd`cu]asm`l]uit` cu smal] verde, pe care o c`p`tase de lapomana mamii Catrinii, n`[ica ei a bun`, de-o iube[te cape copilul ei, de c~nd i-a murit bietii b`tr~ne fata ei,Florica. Sm`r`ndi]a cl`ti bine cofi]a [i o umplu cu apa luiDumnezeu a s`n`toas` de-]i d` via]` c~nd o bei [i-]ir`core[te sufletul \nsetat, [i se-ntoarse-n fuga mare, [i lu`o b`rd`cu]` [i zise:

– ¥ine, m`muc` drag`, c-a[a e dat de la Dumnezeu:b`tr~nul s` se odihneasc` [i t~n`rul s`-l slujeasc`.

Ilinca b`u trei b`rdace pe ner`suflate.

100

– Bogdaproste! s` fie mor]ilor p`rin]ilor! zise b`tr~na,[i tu s` cre[ti mare, cu minte [i cu noroc! S`-]i deaDumnezeu tot bine [i tot ce dore[ti, dup` inima ta a bun`,miloas` [i darnic`. ßezi colea la locul tù [i s`-]ipovestesc mai departe.

Sm`r`ndi]a s`rut` pe mama ei pe fruntea ei \ncre]it`,pe obrajii ei ve[tezi, pe ochii ei bl~nzi [i lini[ti]i, \n carestr`lucea mult` bun`tate amestecat` cu mult` m~hnire [idin care se vedea mult` suferin]`, mult` dragoste, multìubire [i mult` nenorocire. Apoi fata se a[ez` iar frumosla locul ei \n poala mamii, [i Ilinca urm` basmul \nainte:

– S-a ispr`vit nunta. S-au dus nunta[ii [i nunta[ele\napoi pe la casele [i pe la treburile lor care-i doreaudup` at~ta petrecere, fiecare dup` cum veniser`, carec`lare, care \n c`ru]`, care-n chirvan, care pe jos; numaiì de veniser` cu plutele nu s-au mai putut \ntoarce acas`tot cu plutele, c` plutele nu pot s` suie pe ap` la deal; [-a[as-a dus fiecare dup` cum a putut.

Acuma a-nceput via]a bun` [i sf~nt` pentru \nsur`-]eii tineri: el o iubea pe ea ca pe ochii din cap, ea \l iubeape el ca luminile ochilor. Era o via]` fericit` [i le mer-geau toate \n bine, parc` Dumnezeu le da \n fiecare zi dediminea]` blagoslovenia lui din toat` inima. Curgeabel[ugul mai mult ca apa la moara lui mo[ T`nase, c` [izicea bìtul b`tr~n:

– S` am eu at~ta ap` s` poci m`cina c~te grùn]eave]i voi… hei! hei!

– Dar n-ai destul` ap` de la Dumnezeu, mo[T`nase? \l \ntrebau \nsur`]eii.

– A[! Nici pe a mia parte c~te grùn]e ave]i voi!Da las’ c`-i bine: sunte]i oamenii lui Dumnezeu; n-ave]inumai pentru voi, ave]i [i pentru al]ii; s` v` ajute

101

domnul Christos s` st`p~ni]i s`n`to[i [i Maica Precistas` vi le-nsuteasc` [i \nmiiasc`.

La anul Dumnezeu milostivul a pus v~rf bun`t`]ilorlui, c` le-a d`ruit o copili]` ca o minune. Mare bucurie afost la casa oamenilor, [i b`rbatul a zis:

– Nevast`, copila asta este norocul nostru `l mare…S-o botez`m.

– Cum a botezat-o, m`muc` drag`? \ntreb` Sm`r`n-di]a.

– Las`, c-o s` vezi tu, mam`, \]i spun eu, zise Ileana,m~ng~ind-o u[or, bl~nd, duios, dulce, milos pe p`r [i pefrunte, ca [i cum \i era fric` s` nu strice cu m~inile eiosoase, ve[tede, b`tr~ne, frumuse]ea, fr`gezimea, tinere]eaacelui obraz str`lucitor, acelui chip de z~n` b`lan` desoare neatins`, de voinic nev`zut`, de ochi omenescnedeochiat`, din pove[ti.

– Bine, mam` drag`, zise Sm`r`ndi]a; spune maideparte.

– S-o botez`m, zise nevasta…ßi s-a f`cut botezul. Un botez tot a[a de bogat, de

str`lucitor [i de vesel ca [i nunta. ßi s-a-mp`r]it la fl`c`io sut` de perechi de bete, b`tute cu m`rgele de toatefe]ele [i cu fir alb [i galben, cu br~iele lor, cu chimire decurea galben`, b`tute-n ]inte de alam` cu floare-n m`ciulie[i-n nasturi de sidef cu fel de fel de ape cum e curcubeulde pe cer; [i la fete s-a-mp`r]it p~nz` alb` de t~rg lat` deun cot [i trei rupi≤i≥, peste o mie de digrimele, [i totat~tea testemele [i catrin]e la neveste; [i la b`rba]i [i lacopii fiecare pe potriva lui c~te ceva, ba un bici de optcai, ba un cojocel, ba o pereche de cizme ori de iminei,ba o iconi]`, ba la c`rturari Visul Maichii Precistii [iAlix`ndria ori Avesti]a aripa Satanii [i Halimaua [i c~te

102

toate, aduse \n dou` c`ru]e pline, \nc`rcate, ticsite,tocmai de la t~rg de la Dr`gaica; [i popii o sfit` nou`, [ila biseric` dou` icoane \mp`r`te[ti [i zece oca delum~n`ri de cear` alb` [i cinci oca de t`m~ie [i unburdu[el de untdelemn grecesc.

– Toate astea c~te le-am cheltuit, Ileano, sunt \ncinstea ta [i pentru norocul Sm`r`ndi]ii, copila noastr`…

Sm`r`ndi]a se ridic` \n picioare deodat`, d~nd un]ip`t prelung, pl~ng`tor, dureros, sf~[ietor.

– A! Mam` bun`! M`muco drag`! Ce-ai zis? Ce-aispus? Ce-ai grìt? Ce-am auzit?

Ileana \[i acoperise fa]a [i tremura; ochii ei seumplur` de lacrimi. Zisese, spusese, grìse acele cuvinte,acele nume f`r` s` vrea, biruit` de [uvoiul puternic alamintirilor ce curgeau, se rostogoleau, se av~ntau \n \nchi-puirea ei, \n g~ndul [i sufletul ei, care putuse s` le ascunz`p~n` acuma, dar ele, nemaiput~nd suferi tìnuirea,izbucniser` ca o ap` de munte pe care \n zadar un z`gazslab, cl`tinat, zguduit [i dezr`d`cinat de vremuri se-ncearc` s-o mai opreasc` ori s-o abat` din calea ei, unde em~nat` cu o putere biruitoare, cov~r[itoare, ne\nfr~nt`.

– A! strig` Sm`r`ndi]a, scutur~ndu-[i p`rul pl`vi] cafuiorul de borangic netopit \n razele b`lane ale lunii, ceparc` privea cu dragoste [i mil` cald` la mam` [i lacopil` [i le-arunca razele m~ng~ioase spre a le alina,domoli [i potoli r`scoala sufletului lor zbuciumat p~n` \nad~ncul lui, ca un lac asupra c`ruia s-a ab`tut viforul\ngrozitor ca s`-l mi[te [i s`-l zbat` p~n` \n fundulfundului.

– A!… Sm`r`ndi]a! Ileana! Mitran!… Eu? Tu?…El?… Noi!… Care va s` zic` tu \mi spui suferin]elevie]ii tale, vrei s`-mi ar`]i istoria lui bietu tata?…

103

– Da.– A! zise Sm`r`ndi]a… Voi s` [tiu de ce a murit el?

Spune… spune! spune!– N-a murit.– Tr`ie[te?– Nu!– A fost omor~t?– Da!– De cine? Spune…

V

Pe c~nd jos, \n valea sc`ldat`-n lumina bl~nd`,molatic` [i domoal` a lunii pline, pe prispa s`rac`,umilit` [i neb`t`toare de departe la ochi, stau o mam` [io copil`, una povestind [i alta ascult~nd, o poveste trist`,neagr`, \nfior`toare, grozav`, care le chinuie, lestrive[te, le sf`ram` inima storc~nd dintr-\nsa valuri-valuri de lacrime de \nduio[are, de mil`, de sfinteamintiri neuitate – ce se petrece sus \n deal? Ce sepetrece \n casele m~ndre, care se ridic` albe, sclipitoare,bogate [i fudule, \nconjurate de p`duri[tea de salc~mi\nflori]i, din frunzetul c`rora v~ntul se \ncarc` la fiecareb`taie cu miresme \mb`t`toare, pe care, ca o c`delni]`uria[`, le \mpr`[tie \n mi[c`ri regulate p~n toat` valea ca\ntr-o sf~nt` biseric` larg`, al c`rei tavan albastru-argintiu e luminat cu at~tea mii de policandre ale luiDumnezeu [i cu o candel` mare-mare, aprins` parc` dechiar m~na lui domnul Christos pentru pomenireamamei lui fecioare?

çn casele de sus e petrecere stra[nic`.

104

çn salonul cel mare, care d` cu patru ferestre largi [io u[` la mijloc pe pridvorul din fa]`, este o adunarevesel`, zgomotoas`, t~n`r`, nebun`.

Salonul, ca [i \nc`perile celelalte, sufragerie, od`iturce[ti, salona[e mai mici, iatacuri pentru st`p~ni [ipentru musafiri, este o minun`]ie de frumuse]e, m~ndre]e[i bog`]ie. Tot ce poate s`-[i \nchipuiasc` mintea ome-neasc` mai str`lucitor, mai m~ndru [i mai bogat estegr`m`dit \n aceast` \nc`pere; este un cuib de z~n`, unpalat vr`jit din pove[ti.

Un cuib de z~n`, \n adev`r, pentru c` st`p~na deodinioar` a acestor minun`]ii fusese marea logofeteas`Marghioli]a Sorescu, so]ia marelui logof`t IordacheSorescu [i fiica marelui ban Ien`chi]` Grozeanu. Marealogofeteas` Maria Sorescu fusese una din acele femeif`cute parc` \nadins ca s` arate c` una din cele mai mariputeri pe p`m~nt este frumuse]ea, [i pentru a face bine [ipentru a face r`u. Copil` a unui om m~ndru, bogat [iputernic – pe acele vremuri c~nd na[terea deosebea peoameni, f`c~nd \nc` din leag`n pe unii robi nenoroci]i,umili]i, os~ndi]i [i blestema]i pentru vecii-vecilor la chin,ru[ine [i suferin]`, pe al]ii st`p~ni, ferici]i, m~ndri, cruzi,ursi]i pentru vecii-vecilor s` st`p~neasc`, s` robeasc`, s`zdrobeasc` pe semenii lor – Marghioli]a era de ofrumuse]e rar`, o icoan` de sf~nt`, rupt` din peretelebisericii [i aruncat` plin` de via]` \n lume, pentru catoat` lumea s`-i caz` \n genunchi [i s` i se-nchine.Crescuse de mic` \n alint`ri [i m~ng~ieri [i \ngrijiri; tat`lei, marele ban, nebun de dragostea p`rinteasc`, m~ndrude numele lui, pierduse pe mama ei [i pentru copii \nvremea ciumii [i r`m`sese numai cu aceast` copil`, lacare se uita ca zg~rcitul la o comoar` nestimat`, care

105

dac` ar fi atins`, el ar muri, c`ci n-ar mai \n]elege pre]ulvie]ii, n-ar mai pricepe pentru ce mai lumineaz` soareleacest p`m~nt tic`los, trist, nenorocit [i pustiu.

Marghioli]a era de [aisprezece ani c~nd marelelogof`t Iordache Sorescu veni s` o cear` \n c`s`toriemarelui ban. Era o pereche potrivit`. Marele logof`t eraun t~n`r frumos, \nalt, chipe[, nobil, copil al unei familiimari, dintre cari at~]ia se ar`taser` vrednici rom~ni pevremuri \ntru ap`rarea mo[iei str`mo[e[ti \n luptele cupuhoaiele de vr`jma[i de toate neamurile [i limbile, cen`v`leau mereu asupra acestei mult-\ncercate ]`riblagoslovite de Dumnezeu.

La \nceput, marele ban nu voise s`-[i dea copila \nc`s`torie, zic~nd c` el nu se poate desp`r]i de ea, pentruc` n-are \ncredere c` copila lui, Marghioli]a, are s` fiefericit`, nu are \ncredere \n nimeni c` va [ti s` pre]uiasc`acest t~n`r odor \mp`r`tesc [i s` o fac` fericit` pe potrivafrumuse]ii [i m~ndre]ii ei. Dar marele logof`t, IordacheSorescu, nebun [i dezn`d`jduit de acest r`spuns, care i seda regulat la toate f`g`duielile lui c`lduroase, la toatejur`mintele lui de credin]` [i de dragoste, a alergat lapicioarele lui vod`, i-a spus cum merge pricina [i a pl~ns[i a s`rutat t`lpile m`riei-sale [i a strigat:

– La mila m`riei-tale alergat-am s` nu te-nduri, dac`mai vrei s` p`strezi slujbele plecatei [i credincioasei taleslugi. O porunc` a m`riei-tale [i robul m`riei-tale, marelem`riei-tale logof`t va fi fericit; iar dac` nu, hangerul `stava intra \n fundul inimii mele p~n`-n pr`sele.

ßi a [i scos \naintea m`riei-sale hangerul, pe care i-ld`ruise m`ria-sa pentru slujbele ce i le f`cuse t~n`rullogof`t. Era un hanger de Damasc cu pr`sele de sideflegat \n aur [i-n pietre nestimate, pe care-l purtase odat`

106

107

viteazul Soliman, [i pe care m`ria-sa \l avusese trimis \ndar de la vizirul.

Atunci vod` a strigat r~z~nd, cum era bun [i glume]:– Stai, nebunule, c`-]i rup urechile! S` nu-mi faci

piaz` rea \n cas` s~mb`ta diminea]a pe nem~ncate!…Astea sunt parapone trec`toare de dragoste. Cine n-atrecut p~n’ ele? Nu te apelpisi, arhonda-mu 1, c` toate aus`-]i ias` cu plin!

ßi numaidec~t a b`tut vod` de trei ori \n palme [i avenit un cavaz2 [i l-a trimes vod` s-aduc` techer-mecherpe marele ban Ien`chi]` Grozeanu, [i c~nd a venitb`tr~nul, m`ria-sa zice:

– Ei! ce am auzit? Dai marelui logof`t IordacheSorescu pe fiic`-ta Marghioli]a? Bine faci, arhonda-mu !Tocmai vream s`-]i spui c` [i eu pusesem, \n mila meapentru neamul [i casa voastr`, ochii pe t~n`rul `sta. S`-[itr`iasc` [i s`-i vezi ani \ndelunga]i ferici]i… Eu le sunt na[!

Pas de r`spunde, mare bane, ceva \mpotriva vorbelorm`riei-sale!

ßi astfel, a doua zi chiar, duminic`, cu blagosloveniamitropolitului, fiind nuni mari vod` [i doamna, fiica mareluiban Ien`chi]` Grozeanu, Marghioli]a, a fost cocoana marelogofeteas` a marelui logof`t Iordache3 Sorescu.

S-a pr`p`dit lumea aceea parc` n-a mai fost de c~ndlumea!

A[a trec oamenii no[tri valuri-valuri \n clipe scurte[i repezi pe acest p`m~nt, \n aceast` via]` \n care toatesunt z`d`rnicii, afar` de fapta bun` ce trebuie s` sesocoteasc` odat` [i-odat`, fiindc` oamenii pier, sunt

1 Boierul meu (gr.)2 Slujba[.3 çn original: ,,Ien`chi]`“

108

trec`tori [i muritori, dar omenirea nu piere, e statornic`[i nemuritoare, [i ea socote[te [i p`streaz` amintireafaptelor noastre, pe cele rele le uit` c~teodat`, le iart`totdeauna, dar pe cele bune nu le uit` niciodat` [i totdea-una le pomene[te [i le binecuv~nteaz`.

Din c`s`toria marelui logof`t cu fiica marelui ban, ac`p`tat via]` Mi[u Sorescu1.

De mic pierz~nd pe mam`-sa [i pe tat`l sù, el a fostcrescut de rude. Trimis de mic la Paris, a [ezut acolopeste dou`zeci de ani [i acolo a cheltuit, \n desfr~n`riru[inoase [i \n tic`lo[ii nesocotite cu strìnii [i strìnele,jum`tate din averea lui uria[`. Purt~nd un nume mare, afost chemat de prieteni [i rude \n ]ar`, atunci c~nd,averea fiindu-i \ncurcat`, nu mai putea s` mai duc` luxul\n care era obi[nuit s` trìasc` la Babilonul modern;aceasta la \ncemnat, fiind [i s`tul de at~ta zgomot, deat~ta via]` destr`b`lat`, care-i ruinase pe jum`tate averea[i aproape de tot s`n`tatea, s` vie \napoi \n patrie, unde,fiind la putere guvernul reac]ionar, fu numit numaidec~t\ntr-un fotoliu de deputat – ales de colegiul pe atunci alpatrulea, ast`zi al treilea, de colegiul ]`r`nimii rom~ne[ti,\n momentul c~nd el nu intrase \nc` \n ]ar`, c~nd era \nc`pe drum, fiindc`, din cauza \ntreruperii circula]iei prininunda]ii, fusese silit a se opri dou` zile la Viena. Depe[ade felicitare a partizanilor noului deputat l-a g`sit tocmaila Grand Hotel, unde f`cea un chiolhan stra[nic cu ni[tebaletiste de la Oper`. El a desf`cut depe[a care-i anun]aalegerea sa [i a strigat, beat de [ampanie [i de lichioruri,lu~nd \n bra]e [i s`rut~nd o baletist`:

– Vive la Roumanie !

1 çn original: ,,Soreanu“.

Iar acele femei pierdute au repetat \n cor, cu accentullor vienez, f`c~nd un zgomot infernal:

– Fif la TTummanie!Acuma d. Mi[u Soresco de Grozény – c`ci acest

nume, combinat din al tat`lui [i din al bunicului, \l purta\nc` de la Paris – se afla la mo[ia Grozenii, veche cliro-nomie r`mas` de la bunicu-s`u, marele ban Ien`chi]`Grozeanu. D. deputat al ]`ranilor, care de-abia [tia rom~-ne[te, osp`ta la Grozeni pe mai mul]i prieteni, dintre carepe un june pictor francez de mare talent, Victor Bonnet,o cuno[tin]` de la Paris, care c`l`torea de pl`cere prinOrient.

ßampania \nghe]at` curgea \n valuri, fumul de tutunse ridica \n tavan [i pornea pe ferestre ca ni[te norifantastici b`tu]i de v~nturi, r~setele, glumele, jocurile decuvinte nu mai conteneau.

– T`cere! strig` un [trengar b`tr~n, c`nit [i sclivisit,care avea obicei s` fac` mici servicii galante tinerilor s`iprieteni. Dac` m` iubi]i voi pe mine, t`ce]i s` ne spun`Mi[u o nou` aventur` a lui.

– Iar amorezat, mon cher? strig` t~n`rul Costic`Melinescu.

– ßi \nc` a[a cum n-am fost niciodat`, ma paroled’honneur! zise Mi[u; o adev`rat` pasiune! Un…

– E turbat! e nebun! \ntrerupse F`nic`.– E o femeie du monde? \ntreb` Iorgu Doroneanu,

care zicea c` alte femei nu exist` pe lume, afar` ,,poate“de artiste.

F`nic`, ve[inicul confident, \ncepu s` r~d` cu hohotde \ntrebarea lui Iorgu, pe c~nd Mi[u t`cea [i-[i mu[cabuzele.

– E o artist`?

109

– E o…– O ce?– O ]`ranc`, zise serios Mi[u, \ncrunt~ndu-[i sprin-

cenele-i negre cu un z~mbet trist.– A! strig` Costic`. Avem dar o idil`! ßi cum se

nume[te juna p`stori]`, domnule F`nic`? S` vedem dac`d-ta, care le [tii toate, o [tii [i p-asta?

– S` spun, Mi[ule?– De unde [tii? \ntreb` Mi[u [i mai \ncruntat.– Ce-]i pas`?– M` prinz c` nu po]i s` [tii.– Dac` m` nec`je[ti, o spui.– Dac` o [tii, spune.– Ei bine, dac` vre]i s` [ti]i cum o cheam` pe fericita

care st`p~ne[te ast`zi inima t~n`rului nostru amic Mi[u,asculta]i... E o minune de ]`r`ncu]`, ce-i drept, [i doar m`pricep [i eu la asta, [i o cheam`...

– O cheam`?…– Sm`-r`n-di-]a!

110

Då-DåMULT… MAI Då-DåMULT

D`-d`mult, mai d`-d`mult st`p~nea o \mp`r`]ie f`r`margini Barlaboi-\mp`rat, ce-i mai zicea [i Ciungu-mp`rat…

– D` ce-i mai zicea [i Ciungu-mp`rat?…– Iac-a[a! çi mai zicea de pe c~nd era tinerel [i

Ciungu-mp`rat, fiindc` mai t~rziu era s`-[i piarz` om~n`… \n r`zboi…

– Bietul \mp`rat Barlaboi!…ßi era [i \nsurat Barlaboi-mp`rat. Avea nevast`, [i cu

ea o fat`. Altceva niciodat`. N-avea noroc… b`iat… de loc.…Lucrau femeile toat` ziulica, toat` nopticica: ]eseau,

\mbl`teau, \n`lbeau, dep`nau, torceau, dregeau, c~rpeau,\ns`ilau, coseau, tigheleau, tot a[a [i iar a[a, [-una [-altazor zoreau: ba din ac, ba din undrea, mama-mpungea,fata tr`gea.

çmp`r`teasa, p`rul ca cerneala… Fata, ca c~nepa.

*

…La f`r` cinsprece zile al cinsprecelea an, la acela[iceas taman-taman, Ciungu-mp`rat cu am~ndou` m~inilea plecat.

A plecat Barlaboi, la r`zboi, s` se bat`-n duel cuStacojiu-voievod, ce-i mai zicea [i Sontic-vod` p~n` nu-lf`cuse m`-sa.

111

– De ce-i mai zicea [i Sont~c-vod` p~n` nu-l f`cusem`-sa?

– Iac-a[a!… çi mai zicea Sont~c-vod` p~n` s` nu ficunoscut tat-so pe m`-sa, pentru c` atunci c~nd o fiStacojiu om d` peste cinzeci de ani o s` se provoace laduel [i adversarul o s`-i taie piciorul de la genuchi maisus…

– çn duel?… Vai de el!

*

…Femeile…– A plecat, mam`?– A plecat, mam`.– De ce, m`muc`?– De! De ce m`muc`.– Bine, maic`!– Bine, maic`.Iar zoreau.– ßi r`zboiul c~t ]ine?– C~t o ]ine.– ßi-mp`ratul c~nd vine?– C~nd vine!– C~nd vine!– Biine…– Biine.ßi iar zoreau…

*

– Hai [i noi, mam`, zicea \mp`r`teasa.– Unde, mam`? \ntreba fata \mp`r`tesei.

112

– La r`zboi.– Cum, mam`?– Cum a mers [i tat-to, mam`.– C`lare?– Nu, mam`, pe jos. Numa b`rba]ii merg c`lare; hei!

Altfel sunt ei; noi suntem femei.– Ce s` facem acolo, mam`?– Ce-om putea, mam`.– Bine, mam`, tata, Barlaboi, ca Barlaboi; dar [i noi?– ßi noi.– S` ne batem [i noi, mam`, la r`zboi?– Nu, mam`: la r`zboi, ]esem noi!

*

Sf~r! suveica, sf~r! sf~r! sf~r!ßi c`]elul, fidelul, m~r [i m~r.– De ce m~r~ie L`bu[, mam`?– C` nu s-ajunge, mam`.– Cu ce s` s-ajung`?– Cu laba.– ßi cu mai ce?– Cu botul.– Unde s` s-ajung`, mam`?– Unde s-a ascuns purecele, mam`.– Unde s-a ascuns?– Unde nu-l ajunge.– De ce s`-l ajung`?– Ca s` se scarpine.– De ce s` se scarpine?– C`-l m`n~nc`.– Adic` cum?

113

– Asta nu trebuie s` [tie copiii p~n` nu i-o m~nca [ipe ei.

– Atunci, o s` se scarpine [i ei, mam`?– ßi ei, mam`.– Da dac` nu-l ajunge, maic`?– Rabd`, maic`.– Sup`r`, m`muc`?– Hehehei!ßi pe urm`, mama o lua \n bra]e, o s`ruta [i o str~ngea

tare, mai tare, foarte tare, mai tare dec~t putea.

*

…Cald. C`ldur` mare. Cuptor. Z`bu[eal`, n`du[eal`,toropeal`, topeal`.

…Dr`gan!… un g~ligan de ]igan! Un balaur c~t untaur… ßi purcar [i murdar!… lene[, puturos… M`gar!G`se[te un baboi \n noroi.

– S`-l duc la halde mama… Ce mai ciorb`, iu, iu, iuu!Dar ce se pomene[te? Acel pe[te, dup` ce zv~cne[te,

[i vorbe[te:– Dragane, g~ligane, ]igane, nu m` face ciorb`.– Hatunci, rasol.– Nici rasol.– Hatunci, humplut.– Nici umplut.– Hatunci, iachnie!– Nici iachnie.– Hatunci, plachie.– Nici plachie.– La cuptor.– Nu.

114

– La tigaie.– Nici.– P` spuza, m`!– Nici p` spuza, m`!– Hatunci, cum, m`?– S`-mi dai drumul, balaure!– Haoleu! p`i cum r`m~n eu?– Eu sunt norocul t`u… D`-mi drumu-n iazu-mp`r`-

tesc, [i nu voi fi ingrat cu tine.– Hatunci dac` nu vei hi hingrat, hai s` te emancipez!L-a emancipat… I-a redat-o… – libertatea.

*

…Cald. C`ldur`. Cuptor. Z`bu[eal`. N`du[eal`.Piroteal`. Toropeal`. Topeal`. T~mpeal`.

…Femeile… iar ele! Tot ele!… Femeile…– Vreau s` m` scald, mam`.– Scald`-te, mam`.La iaz. B~ld~b~c! O dat` la fund. Iar dasupra. Iar

b~ld~b~c! Iar dasupra… Iar b~ld~b~c! iar dasupra. Iarb~ld~b~c… La fund… Deasupra.

– Mam`! am \nghi]it ceva, mam`!– Ai \nghi]it ap`, mam`.– Nu! Apa e mai sub]ire, mam`.– Atunci, ce, mam`?– Altceva, mam`.– Ce, mam`?– Nu [tiu; unsuros, mam`.– Unsuros?– Unsuros [-alunecos… ßi-a sc`pat pe g~t \n jos! S`

[tii, mam`, c-a fost vreun baboi.

115

– Da, mam`!– Vai de noi!– Haide de te hodine[te, puiul mamei!– Haide s` m` hodinesc, mama puiului!

*

…O lun`…– Mi-e grea]`, mam`.– Baboiul, mam`.…trei luni…– Cre[te, m`muc`.– Baboiul, m`muc`.Cinci– Mi[c`, mami]o.– Baboiul, mami]o.Nou`…– Aoleu, doare, mami]ico.Baboiul, mami]ico!

*

S-a f`cut baboiul broasc`.La trei luni vorbea trei limbi.La un an [i jum`tate, broasca din baboi c~nta din

cimpoi.

*

Vine! vine! vine!Cine vine?

çmp`ratul vine! Barlaboi vine.

116

Vine Barlaboi. D` la r`zboi.

çn sf~r[it, s-a ispr`vit. Adversarul l-a ciuntit; dar [iel, la duel, l-a betegit; m~na i-a luat-o, laba i-a luat-o, cupalo[ul din d` sus d` genunchi i-a retezat-o.

Oaste. Oaste. Oaste – nebiruit`, nepilduit`, nemiluit`.Piot`, liot`, pedestrime, c`l`rime, arca[i, tr~mbi]a[i, buciu-ma[i, tobo[ari, stegari… Din pricina tunului, care peatunci nu se [tia, artilerie de loc nu era.

*

A desc`lecat Barlaboi-\mp`rat, pe \mp`r`teasa as`rutat:

– Unde-i copila tatei?– Cam boln`viaor`.– Ce are?– Din m~ncare!– Ce-a m~ncat? \ntreab` Barlaboi.– Mai nimic: un broscoi.– S-o v`z!– Nu se poate.– Voi.Un picior \n u[`.U[a de perete.Mititelul c~nt` duios din cimpoi.– De unde acest broscoi? strig` Barlaboi.– Dintr-un baboi.– Al cui acest broscoi de baboi?– A nost.– Anost.– Cu ce rost? Aici alt` dr`cie a fost.

117

Coiful str`lucios [i oglindos [i-a scos [i f`r` cap,m~nios l-a tr~ntit jos.

ßi ciunta-n sus a ridicat, grozav a amenin]at [i foartetulburat a zbierat:

– Bine! bine! Nu zic: se-nt~mpl` uneori copil dinflori! Dar din pe[te, doamne fere[te! nu se pomene[te.

çmp`r`teasa a le[inat. Barlaboi, f`c~nd spume lagur` de-i curgeau pe barb`, a ordonat:

– S` vie H~rca roaba, baragladina, harapoaica,vr`jitoarea, la palat!

*

Vine roaba-ndat!– Cu ghiocul ori cu bobii s`-mi dai, s`-mi ghice[ti,

c` te tai! a urlat Barlaboi. Al cui? Al cui? Al cui a fostacel baboi, din care a ie[it acest anost broscoi, carecuteaz` c~nd venim noi, noi Barlaboi, triumf`tor de lar`zboi, s` fac` aicea t`r`boi, c~nt~nd ca un iaurgiupavlichean de la Cioplea, din cimpoi?

– Hapoi…– Hapoi! nici un hapoi.– S` l`s`m p` m~ine joi.– Nu! Acuma, miercuri, voi.

*

D` baba-n bobi. ßi d` [i d`, [i-i \nv~rte[te, [opte[te,d`sc`le[te, \i desc~nt`, \i vr`je[te.

– Patruzeci de bobi, bine [ti]i, bine-mi ghici]i; de-ohi de deochi, din uit`tur`, ori din apuc`tur`, pe [tiute, orine[tiute, pa v`zute, ori nev`zute! de-o hi alb, de-o hi

118

negru, ori pistri], de-o hi balaoache[, de-o hi oache[ oripl`vi], de-o hi mare, de-o hi mic, de-o hi uria[, de-o hipitic, de-o hi sub]ire ori frumos, de-o hi gros, ur~t [iburtos! de-o hi n`rod, de-o hi cu cap, ori n`tot, ori harap!ori cuminte, ori buimac, hie turc, hie turleac, ori lunatic,palavatic [i z`natic! de-o hi a[a! aminterea e]eterà!…

Pe urm`, pune fruntea la dou` de[te [i zice:– M`ria-ta, s` aduc` un h~rd`u, nou, da s` nu hia de

dogar, s` hia de alt me[te[ugar, m`car de croitor hor decismar, ca tot me[te[ugul \[i are [i hicle[ugul [ibete[ugul, un h~rl`u d` doaga d` stejar hor d` ar]ar, hord` paltin, hor d` pluta, plin cu hapa nenceputa, d` soarenev`zuta, nici hierbinte nici rece, c~nd o bei d` dor \]itrece, \ncropita, potrivita, numa buna d` luat, cu sapun de\mprumut, [i un cheptene des, [i unul mijlociu, [i unulrar d` corn d` caprioar` d` munte, care n-a cunoscut lasufletul ei caprior – [i copilul h`sta din pe[te sa lepazeasc` trebuie[te, [i sa horrdoni sa vie haicea to]i cuto]ii [i tineri [i batr~ni, [i ur~]i [i frumo[i [i cura]i [iputuro[i [i sa treaca pa dinaintea lui, [i la care i le-o dabroscoiul, sa [tii ca tot a h`luia a fost [i baboiul.

*

çmp`r`teasa iar a le[inat.

*

Barlaboi-\mp`rat a ordonat [i toate s-au executat.çntocmai s-a f`cut: to]i cu to]ii au trecut; au defilat

[i s-au \nchinat dinaintea copilului nevinovat; iar copilulnevinovat nim`nui nimica nu i-a dat.

119

La urm`, iac` [i Dr`gan, janghinos, urduros, p`du-chios, de la nas p~n`-n gur` cu muci, la labe jeg, f`r`papuci.

Cum l-a v`zut cimpoierul mititel, cu dragoste-a sur~sla el; pe urm` a luat \ntr-o m~n` h~rd`ul, \ntr-alta s`punul,\ntr-alta un pieptene, \ntr-alta altul, \n ailalt` p-`l`lalt, [i,sun~nd frumos din cimpoi, i le-a dat…

I le-a dat. Lu Dr`gan.Lu Dr`gan i le-a dat.

*

çmp`r`teasa iar a le[inat.

*

Barlaboi, turbat, a urlat:– Care nu e dogar dintre voi s` fac` din p`dure un

butoi, s` b`g`m \n el pe fii-mea, pe ]igan [i pe broscoi,[i s` le dea drumul pe ape, nici unul s` nu scape!

ßi care nu era dogar a dat s` plece la p`dure.Dar Barlaboi a strigat:– Nu! sta]i. Mai bine lua]i pe Dr`gan, pe acest ]igan…

Du-te, balaure, [i m~rturise[te-le, unde ai ascuns pe[tele.

*

L-au luat. B`tut. Torturat.Bietul Dr`gan! Bietul ]igan! \ntr-una zicea:– Uite, m`! ce facui eu, m`i neiculi]`, s`rac de

maica mea! Tortur`!

120

– Uite, m`! ce facui eu, neiculi]`?Tortur`!Barlaboi vine [i zice:– A m`rturisit?– Nu vrea, m`ria-ta.– Cum, nu vrea?– Iac-a[a!– Ce facui eu, m`i neiculi]`, s`rac de maica mea!?– D`-i mereu!– Aoleu!– D`-i de tot.– E netot.– Ce facui eu, m`i neiculi]`? m` mir.– D`-i la mir.

*

çn sf~r[it, a m`rturisit. A spus unde fusese ascunsbaboiul.

çmp`ratul cu m~na care nu era ciunt` a apucatbaboiul [i l-a str~ns s`-i ias` sufletul.

– S` spinteca]i baboiul `sta [i s`-l facem ciorb`! S`-ld`m diavoli]ei s`-l m`n~nce!

Dar ce se pomene[te? Acest pe[te, nu numaizv~cne[te, [i vorbe[te…

– Nu m` face, \mp`rate, ciorb`.– Atunci, rasol.– Nici rasol.– Atunci, umplut.– Nici umplut.– Atunci, iachnie.– Nici iachnie.

121

– Atunci, plachie.– Nici plachie.– La cuptor.– Nu.– La tigaie.– Nici.– Pe spuz`.– Nici pe spuz`.– Atunci cum?– D`-mi drumul.– Atunci cum r`m~ne cu r`zbunarea mea?– D`-mi drumul! Eu sunt norocul \mp`r`]iei tale.– Cum?– Cum? Iaca cum. Uit`-te la ]igan! prive[te pe

Dr`gan!

*

C~nd a privit \mp`ratul, tat`l, desperatul, n-a maiv`zut pe Dr`gan, pe ]igan, pe acel murdar nerod, a v`zutun viteaz voivod, parc` rupt din soare din cap p~n`-npicioare.

ßi de bucurie a ridicat ciunta lui [i cu ea pe moalelecapului l-a m~ng~iat pe voivodul \ncoifat, \narmat, \nz`lat,\mpl`to[at, \mpintenat.

*

çmp`r`teasa, care dormea \n alt` parte a palatuluif`r` a [ti nimica de toate astea, v`z~nd cum se bucur`so]ul ei, Barlaboi-\mp`rat, de bucuria lui iar a le[inat.

122

*

ßi a[a, toate cu bine s-au terminat.ßi s-a f`cut nunt` mare, cum nu s-a pomenit dacin-

dea…, vorb` veche [i frumoas`, de noi `[tia de-acumane-n]eleas`, c` unii zic dacindea, al]ii dac~nde`, carecum \i place, c-a[a la orice nunt` mare se face – s` fienuma s`n`tate [i pace.

*

Iar \mp`ratul, de vesel ce era, nu mai [tia ce f`cea:barba v~lvoi la cap \[i aducea, [i pletele ciuf \n b`rbi` [istriga [i r~dea hahaha! ßi st~nd pe tron, l-a pupat [i a zisc`tre nepo]el:

– M`i, broscoi! Dumnezeu te-a trimis \ntre noi! c~nt`ceva frumos lui bunic\-tu-n cimpoi.

ßi-a umflat bucile broscoiul, [i le-a umflat [i busum-falt, [i a umplut cimpoiul ]ipl`, c~t a r`bdat, doar n-acr`pat, [i a c~ntat:

,,La moar` la Ciorog~rla,Hop, z~rna-z~rna!

S-a-necat o fat`-n g~rl`,Hop, z~rna-z~rna!

C-un baboi de pe[te-n gur`.Hop, z~rna-z~rna!“ [cl.

*

S-a sculat \nc~ntat \mp`ratul de pe tronu-i [i l-apupat, [i a b`tut cu ciunta \n palma ailalt` [i a zis:

– Bravos! bis!

123

*

ßi eu \nc`lecai pe [ea, de trei ori m-am pus [-a[a [-a[a,[i am c`zut de pe ea; [i-n sf~r[it, m-am pus pe ailalt`, s`v` spun ce-a fost p`]it o fat` de-mp`rat \n balt`.

124

FABULELE MARELUI ANONIM

ßI

STROFELE LUI PICOLINO

D U E L

Naivul plug odat` (probabil, ofensat)La un duel de moarte pe tun l-a provocat.Dar adversarul ]an]o[ r`cni cavalere[te:,,Mi[elule-n genunche!“ ßi-n frunte l-a scuipat…ßi pe teren, naivul a fost silit fire[teMult umilite scuze s` cear` de la tun.

MORALA

Doamne! Fere[tePe mojicul prost de boier nebun!

127

BIETUL ION

A tot r`bdat Ion, r`bdat,P~n` c~nd foc s-a sup`rat,– C` prea-[i b`tea joc to]i de el,Ba c`-i nerod, ba c` mi[el,ßi c~te alte, fel de fel! –A scos un par din gard, [i – feri!De-or hi mojici, de-or hi boieri;C` a pornit ca un netot, ßi d`-i la cap [i stric` tot!O zi \ntreag` a sbieratßi val-v~rtej a alergatPe to]i \n spaime i-a b`gat…C~nd tocmai seara-ntr-un t~rziu,Hop! Iat` dete de zapciu,ßi aoleu! ßi vai! ßi chiu!C` ]i l-a-ntins zapciul jos,L-a leg`nat foarte frumosßi-l adormi \ntors pe dos…S-a sc`rpinat a doua ziBietul Ion c~nd se treziSe duse drept acas` – [i,

MORALA

De necazul satului,Rupse furca patului.

(Convorbiri critice, an I, nr. 14-17, din Iulie-Sept. 1907)

128

TEMELIA

At~ta munc` f`r` preget!çncet-\ncet, de-at~]ia ani,

De jos, din temelia st~ncii,casmaua smulge bolovani,

ßi macaraua suie-n muche,[i dalta-n feluri \i ciople[te,

La r~nd ciocanul \i a[eaz`,frumos mistria-i rostuie[te;

ßi – lucru vrednic de miraredin r`s`rit p~n`-n apus! –

Un grandios castel, d-asupra,spre nori se-nal]` [i tot cre[te:

Pe c~t jos se scobe[te st~nca,pe-at~t se-mpodobe[te sus…

…Mai trebuie frontonul splendid,alegoria triumfal`,

ßi-i opera des`v~r[it` –e gat-a unui secol fal`!…

Un ultim bloc enorm, acuma,trosnind, e smuls din grop-ad~nc`

ßi ridicat din greu pe scripet…Dar blocul ultim nu-i sus \nc`,

ßi, din afund, din m`runtaie,r`cne[te st~nca: ,,Nu mai pot“

,,Proptele iute! Merg de r~p`!m` surp cu fala-v` cu tot!“

129

MORALA

Ades, vis~nd prea vesel,ai de[teptare trist`…

,,S` nu te rezemi, Doamne,dec~t pe ce rezist`!“

(Convorbiri Critice, anul I, nr. 14-77, din Iulie-Septembrie 1907)

130

T A L M U D

,,Tu, ßmul, e[ti lene[, zice ßtrul,Tu nu vrei s` lucrezi destul,ßi d-aia nu c~[tigi nimic`!Tu de vr-un an tot mig`le[tiO iconi]` mititic`:O tot suce[ti [i-o \nv~rte[tißi v`d c` n-o mai ispr`ve[ti…Eu \ntr-o var-am ispr`vit O m~n`stire [i un schit.Cu \nvelit [i cu vopsit’’Iar ßmul r`spunde trist: ,,Hei! ßtiu…Dar… tu – tu e[ti tinichigiu,ßi eu – eu sunt giuvaergiu“…

MORALå

Una-i ßtrulßi alta ßmul.

(Convorbiri Critice,nr 18, an I, 15 Sept. 1907)

131

MIC ßI MARE

Trece un pr`p`d pe lume…Dinspre larg de ocean,

Cu ce neagr` turb` bine,vine vajnic uragan!

E o spaim`-n toat` firea...P`s`ri albe fug, s-ascund;

Pinii seculari se-ndoaie;pe[ti, jivine merg la fund.

Url` ape biciuite,dau nebune c`tre mal;

Calc` unul peste altul[i se-nghite val pe val.

Geme farul... Un gr`untede nisip, nep`s`tor,

R~de de urgia oarb`[i de groaza tuturor;

,,R~zi? Nu vezi?“ l-\ntreb` farul.,,Ba v`d bine“ zice el;

,,ß-apoi, dac` vine, – vin`!Sunt at~t de m`run]el!

,,R`d`cini eu n-am, s`-mi pese!nu m` simt deloc legat –

,,Ori \n ad~ncimea m`rii,ori la soare pe uscat –

132

,,S` m` spulbere de-aicea,cu tot eu am s` r`m~n:

,,Mie, unuia, oriunde,singur cerul mi-e st`p~n!“

(Convorbiri critice, anul I, nr. 19, 1 Octombrie 1907)

133

MÅNGÅIERE

O bab` chioar`-a[eaz` tingirea cu p`satPe-o pirostie [chioap`… Hiertura-n foc a dat…ßi scuip` biata bab`, [i blestem`, se-nchin`:,,Spurcatu!… Necuratu…“ (Iel singur ie de vin`!)

MORALA

Spre m~ng~iere – adeseoriNe trebuiesc… instigatori.

(Convorbiri Critice nr. 22, 15 Noiembrie 1907. Reprodus` \n Viitorul Social

seria 1, nr. 4, Noiembrie 1907)

134

BOUL ßI VI¥ELUL

Un bou, ca to]i boii pu]in la sim]ire,çn zilele noastre de soart-ajutat…çnva]` la [coal` cartea de cetireßi ajunse boul un bou \nv`]at.

Mare lucru-n lume e [i-nv`]`tura!¥ine loc de multe, chiar [i de talent…Printr-o bun` [coal`, rafinezi natura:Din vi]el po]i scoate un bou eminent.

Nu \ncape vorb`, \ntre animale,Un a[a specimen greu s` mai g`se[tiS` citeasc` zilnic feluri de jurnale,Rumeg~nd at~tea [tiri politice[ti.

Astfel, eminentul, \n curent cu toate,Iat`, pe nepotu-i t~n`r l-a-nt~lnit:,,Unchiule, cum mergem?“ – ,,Excelent, nepoate!A mai grea problem` s-a [i resolvit“.

,,Unchiule, iar glume!“ – ,,Ba deloc, b`iete!Sunt de-acord cu to]ii, foarte sigur [tiu…ßi m-asculta]i pe mine, eu citesc gazete:Tu nu [tii nimica, e[ti un agiamiu.

135

M`-ndoiam eu \nsumi: m-am convins \n fine,C-am sc`pat de-acuma de orice nevoi:Ni sunt deopotriv` voitori de bineßi au mult` mil` cei mai mari de noi.

N-au pierit zadarnic, ast` prim`var`,Dintre noi at~]ia ca la zalhanà!Drepturile noastre sfinte triumfar`:O s-avem islazuri, dac` ni le-or da…“

A r`mas vi]elul ca un gur`-casc`,Fericit c`-n fine sacra spe]-a luiO avea de-acuma din bel[ug s` pasc`ß-o purta mai lesne greul jugului.

(Convorbiri Critice an I,nr. 1, 1 Ianuarie 1908)

136

S A V A N T

Toate c`r]ile din lume, de c~nd lumea, c~te-au fost,Minunatul meu prieten le cunoa[te pe de rost;Tot ce mintea omeneasc` p~n` ast`zi a [tiut,çn savantu-i cap de dasc`l, s-a-ndesat [i… a-nc`put:Bibliotec` vestit`! a[a plin`, c`-n zadarAm dori s` mai \ncap` [i un bibliotecar.

(Convorbiri Critice, an I, nr. 15 Ianuarie 1908)

137

O D å– copilului –

Umbli hoin`rind p-\n lumeca un orb, la ochi legat,

ßi de c~t` vreme-acumape la mine n-ai mai dat!

Pr`p`de[ti tu de poman`pre]ioasele s`ge]i,

S` te-alegi cu hul` numade l-at~]i ingra]i poe]i…

Te-am vorbit rù eu vreodat`?vinovat cu ce ]i-am fost,

De m` horopse[ti uit`rii,tu, copil frumos [i prost?

A! De-ai [ti cum m~ng~iu \ncùrmele unde-ai r`nit!

Cu ce dor mi-aduc amintec~t atunci am p`timit!

Vino, crudule, cu pieptulgata desvelit te-a[tept;

Nu cu una, d` cu dou`!s`geteaz` drept \n piept!

ßi pe maic`-ta zei]a,jur c` n-am s` te hulesc:

Mai omoar`-m` o dat`,s` mai simt c` iar trìesc!

(Convorbiri Critice,nr. 14-17, an 1, Iulie-Sept. 1907)

138

DE CE?Scherzo –

De ce, c~nd o furtun`S-abate pe p`m~ntCu furie nebun`…

C~nt?

De ce, c~nd luna plin`Revars` peste cr~ngDivina ei lumin`…

Pl~ng?

De ce, c~nd treci semea]`ßi nu-mi zici un cuv~nt,Nici nu-mi prive[ti \n fa]`…

C~nt?

De ce, c~nd bra]e goaleLa piept cu dor m` str~ng…In de matase poale

Pl~ng?

De ce? C` [tiu: p`rereE tot p~n’la morm~nt!Pl`cere – pl~ng… Durere…

C~nt.

Piccolino (Convorbiri Critice, an II, nr.8, 13 Aprilie 1908)

139

E P I G R A M E

UNUI CLUBMAN

La c`r]i, c-un as e[ti asasin,Cu spada-n lupt`, spadasin;Dar f`r` spad`, f`r` as,Tu singur spune: ce-ai r`mas?

(Moftul Rom~n, 24 Iunie 1901)

143

POLEMICA çN EPIGRAMECU DIMITRIE TELEOR

CAZU CUZA

I

Am publicat \n num`rul trecut o epigram` inedit` apopularului Teleor, c`ruia, precum se [tie \n cercurile literarede la Ber`ria Cooperativ`, i se zice de c`tre amicii invidio[i¥a]a pentru limba lui prea \n]ep`toare. Eprigrama ]a]ei eraadresat` unui burghez parvenit, care cu c~t se \nal]`, cu at~tpare poetului mai mic: foarte ingenioas` epigrama ]a]ei!

Ce se \nt~mpl` \ns`, spre marea noastr` mirare?Un confrate din Ia[i, ,,Evenimentul“, vine [i ne spune c`

un oarecare domn Cuza, scrisese mai demult, \n epigramele sale,una aproape la fel cu a ]a]ei [i o citeaz` \ntreag`:

Iat`-le am~ndou` aceste epigrame:

TELEOR ¥A¥A

E lucrul natural,Iubitul meu amic:Cu c~t te \nal]i mai sus,Cu at~t te v`z mai mic.

144

DOMNUL CUZA

Te-ai \n`l]at at~t de sus,Iubitul meu amic;çn c~t s` nu te miri de-mi pari,De jos, at~t de mic.

Am r`mas tr`zni]i de nedumerire, sdrobi]i de ru[inea c`fuseser`m at~t de ignoran]i \n istoria politic` [i literar` apatriei: s` nu [tim c` r`posatul domnu Cuza pe l~ng` unireaPrincipatelor, \mpropriet`rirea ]`ranilor [i secularizaream~n`stirilor \nchinate, mai f`cuse [i epigrame.

– Nu se poate! am zis; desigur ,,Evenimentul“ a fostindus \n eroare.

Dar iat` c` din toate p`r]ile ]`rii ne sosesc telegrame,scrisori [i c`r]i po[tale, prin care ni se confirm` aser]iuneaziarului ie[ean.

Toat` aceast` monstruoas` coresponden]` este \n versuri maimult sau mai pu]in rùt`cioase la adresa ]a]ei.

Ca s` se \n]eleag` mai bine aceste rùt`]i, trebuie s`spunem c` ]a]a, vechi impiegat la Ministerul Instruc]ieiPublice, prin bugetul cel nou al acestui departament, a fostfavorizat, adic` n-a fost suprimat, ci numai retrogradat din [efde mas`, copist.

Iat` acuma c~teva mostre din acele rùt`]i la adresa ]a]ei:

Precum sc~nteia lic`re[teDe sg~nd`re[ti o leac` spuza,Orcine-ar sg~nd`ri g`se[teSub Teleor pe A.C. Cuza

145

*

E natura: c` te-a redusLa gradul de copist,C~nd copiezi a[a exactFerventule Cuzist.

*

Ajunul Pa[telui!… redus !!Lui Teleor \i crap` buza !!!Atunci !!! E-ngrozitor de spus !!!F`cu apel la A.C. Cuza !!!!!

Teleor, drag` ]`]ic`,Te prinsei, m~nca-]i-ai muza,ßi nu cu ocaua mic`,Ci cu ocaua lui Cuza.

Dispera]i, am alergat la Teleor.– Ce ne-ai f`cut, ]a]o? ßi i-am spus totul. –¥a]a, cu mult s~nge rece, ne-a r`spuns c` este

dinastic [i nici n-a fost cuzist, c` nici nu vrea s` [tie c`a existat vreodat` un domn Cuza.

– Bine, toate astea sunt frumoase, cum le spui D-ta,dar ori[icum pentru cititorii no[tri, ar trebui s` avem oscuz`.

– Cine se sCuz` se A.C. Cuz`! r`spunse ]a]a imper-turbabil.

Moftul Rom~n nr.2, Duminic` 8 Aprilie 1902

146

II

Cititorii no[tri [tiu ce nenorocire literar` ni s-a\nt~mplat din cauza ignoran]ei mele \n materie de istorieliterar`: Am primit de bun` credin]` de la amicul meuTeleor, ca a d-sale proprie, original` [i inedit` o epigram`,pe care d-l Cuza o publicase demult [i care se g`se[te \ntoate antologiile didactice.

Dar asta n-a fost destul; se vede \n adev`r c` onenorocire nu vine niciodat` singur`; c`ci iat` c` totamicul meu Teleor s-a sup`rat de asta. çn dou` numereconsecutive ale ,,Secolului XX“ se leag` de mine.

EPIGRAMålui I.L. Caragiale

ßi dup` ce pe la RegieFuse[i at~ta timp mai mare,Este p`cat s`-]i zic` lumea,C` n-ai [i tu ni]ic` sare –

P-cest ,,Moft Rom~n“ ce-odat`F`cea onoare astei na]ii,A \nceput de la o vreme,S`-l redacteze abona]ii.

ßi a doua zi, alta [i mai r`ut`cioas`:

Tot lui I.L. Caragiale

Ai fost func]ionar cinstitTu, la Regie, c~t \mi pare

147

C`ci v`d c` nu ai profitatNici de tutun [i nici de sare.

Cu toat` m~hnirea ce simt c` amicul meu d. Teleornu-mi g`se[te nici un pic de sare, tot am o m~ng~ierev`z~ndu-l cum recunoa[te c` am fost cinstit [i n-amprofitat de sare str`in`.

Ca semn de recuno[tin]`, dar, m` simt dator a-i dedicaaceste:

EPIGRAMELui Teleor

C` n-am destul` sare-a mea,Te rog, amice-a m` s’Cuza;Dar c-a[ fura-o altuia,Nu cred s` po]i a m-A-Cuza.

Aceluia[i Teleor

Nu zic,„Poate c` n-am haz,Dar, te rog, admite-mi scuza,Scumpe-amice: -n orice caz,Eu sunt eu, [i – nu sunt Cuza.

Caragiale.

Moftul Rom~n seria II, nr. 3 din 15 Aprilie 1901

148

III

Cititorii no[tri au urm`rit, desigur, procesul literar,pe care l-am consemnat \n dou` numere subt acest titlu:Cazu-Cuza.

Se p`rea c` \n acest proces domnul Cuza avea toat`dreptatea [i c` amicul Teleor era amenin]at s` fie os~nditde Tribunalul republicii literelor.

Dar iat` un avocat nou se prezint` s` apere peamicul Teleor; el face apel la opinia public` [i a[terne omagistral` pledoarie prin ,,Evenimentul“ din Ia[i \nfavoarea amicului nostru.

Iat` \n rezumat modul ingenios de ap`rare al acestuieminent avocat.

,,Teleor nu poate fi nici acuzat, necum os~ndit, c` arfi r`pit bunul d-lui Cuza. Pentru ce? Pentru cuv~ntulsimplu c` acel bun nu era al d-lui Cuza. Poate cineva r`pide la cineva ceea ce acest cineva nu are? Sau dac` acestcineva are acel ceva f`r` s` fie al lui, atunci opiniapublic` trebuie s` os~ndeasc` mai \nt~i pe acel cinevacare a r`pit acel ceva dela altcineva... Prin urmare, s`l`s`m deocamdat`, onor. Curte, pe Teleor, [i s` regul`mpe Domnul Cuza“.

ßi dup` aceast` pledoarie de \nalt` [tiin]`, avocatulproduce \n fa]a Onor, Cur]ii, urm`toarele documente:

NEAM¥UL(Fliegende Blaetter, de acum 16)

Manch Kleiner um sich gross zu zeigenHat versuchi, empor zu steigen

149

Auf ein Gerüst.Ach! Wenn er doch wüsst,Dass man in der Höh’ noch kleiner ist.

urmeaz` epigramele: A.C. Cuza (1886), Teleor (1901).

ßi \n fine avocatul lui Teleor, ca s` dispun` [i maibine pe Onor. Curte \n favoarea clientului s`u, ilustreaz`ap`rarea cu un truc ingenios…

A[eaz` cele trei epigrame la r~nd, pe a lui Cuza\nt~i, apoi pe cea nem]easc` [i la fine pe a lui Teleor,apoi \[i \ncheie pledoaria:

,,Putem zice, Onor. Curte, pun~nd pe Cuza de o parte[i pe Teleor de alta, iar pe neam]ul la mijloc, c` bietulneam] [eade r`stignit ca Domnul Christos \ntre doi –epigrami[ti rom~ni“.

Moftul Rom~n, nr. 4, 1902

150

V A R I A

O ßEDIN¥å LA „JUNIMEA“çN AJUNUL ANULUI NOU

Berbantul Ghermani, cel dint~i sosit, se plimb` agitatprin salon [i \nv~rtind bastonul c~nt`:

Fiin]a-mi jun` duios te cere,Sco]~nd suspinuri ne\ncetat,Iar tu, iubito, vreo m~ng~iereNu-i dai s` fie mai u[urat.

Jak Negruzzi, intr~nd, cu vocea stins`1:

La jocuri cu Lucsi]a ades m` \nt~lneam,C~nd ea era copil` [i eu copil eram,Aveam \n tot momentul cert`ri [i \mp`care,Eu m` certam prin semne [i ea cu vorb` tare.

Menelaos, dup` ce a ascultat uimit, dus, transportatcu g~ndul \n C~mpina-Wagon:

Aferim, bre, Jak,Ce craidon, ce drac,Mare [arlatan,çh! Aman, Aman!

Jak Negruzzi:

Un fruct este puterea, ce-n[eal` la privit,Frumoas`-i este coaja, dar miezu-i putrezit2.

153

1. ßi leb`da, se zice, la moarte gl`suie[te,Mirare deci nu fie c` Iacob chiar vorbe[te (n.a.)2. Vezi Opere complecte de Jak Negruzzi, \n pod la

libr`ria Socec (n.a.).

154

Menelaos, exclam~nd cu regret:

Putere!... oh! puterea,Ioc, puterin]a mea.

Marghiloman, copilul Eyolf al lui Titu, intr` c`larepe b`]:

Frunz` verde de susai,Oh! vai!Ca m~ni vine luna maißi-alerg`rile de cai,Hi, hai!

Tache Laurian apare c~nt~nd:

Nevast`, b`rbatul t`uPr`p`di-l-ar Dumnezeu,C`ci p-acas` nu-l mai ]ii,ßi se ]ine de prostii.No, frache, No!

ßtefan Mih`ilescu:

S-au dus Tachii am~ndoi,Vai de noi!çn comisii n-om mai fi,Candida]i n-om mai tr~nti,ßi nici n-om mai \nt~lni,Candidate durdulii,Cu ochi negri, ochi c`prii.... . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Orologiul cu cuc, h`r`zit clubului de conu Lascar,c~nt` 12 ore.

155

Carp proorocul intr` ca un duh [i v`z~nd fa]ajunimei, o infiereaz` cu cuvintele poetului:

Du-te, du-te, du-te de unde-ai ie[it,Pas`re de prad`, ziua a sosit.

Titus Livius Barbi[onus, care se oprise-n prag, cum~na st~ng` sprijinit` de bra]ul drept, iar cu f`c`toareade cruci ]in~ndu-[i elegantul [i elocventul sù barbi[on,\ncrunt~nd schopenhauerica sa frunte, adaug` cu voceacavernoas` a unui alt pater al lui Hamlet:

,,Alles bis hier,Alles ist hin1“.

çn vremea asta cineva de afar` se aude fluier~nd oarie din Rotarul de Pascaly, care se sf~r[e[te a[a:

S-a dus, m`re, dura, dura,Peste m`ri [i peste vì,S-a dus, m`re, dura, dura,Ciocoimea de lingì.A sc`pat iar biata ]ar`,ßi-`l s`rac, [i-`l impilat…

çn sal`… o t`cere Negruzziasc`!

1 Totul p~n` aici, Totul s-a dus (germ.).

SFÅNT-ION1

Balad` haiduceasc`

Frunzuli]` chimionu,Chimionu, anasonu,Mai d`, doamne,-un Sf~nt-Ionu,S` pr`znuim patraonuCu Jenic` Arionu!

156

1 ,,Sf~nt Ion, subintitulat` Balad` haiduceasc` este o crea]iepe care Caragiale a publicat-o \n doar o sut` de exemplare,distribuite prietenilor [i cunoscu]ilor, la \nt~mplare, dup` cum senimerea s`-i \nt~lneasc`. Bro[ura a ap`rut la 27 februarie 1897\n atelierele tipografiei ,,Epoca“. Faptul absolut real care a statla baza Baladei a fost povestit de Ion Suchianu \ntr-un articoldin Universul din 1935 (Un Sft. Ion cu c~ntec). Autorul artico-lului, [i Jenic` Arion, s`rb`torindu-[i \mpreun` ziua onomastic`,se hot`r`sc, spre sear`, s` mearg` la Teatrul Na]ional pentru avedea opereta Voievodrul ]iganilor. Aici, \n antract, la bufet, totfelicit~ndu-se reciproc, ciocnesc c~teva p`h`rele de coniac [i \ntimpul reprezenta]iei devin turbulen]i – ceea ce le atrage evacuareadin sal`, f`cut` cu ajutorul prefectului de poli]ie al Capitalei, unanume colonel Algiu (foarte vestit \n epoc`) [i, \n plus, arestulla sec]ia de poli]ie din strada Academiei… Norocul celor aresta]ia fost c` pe unul dintre ei \l cuno[tea foarte bine Scarlat Or`scu,directorul Poli]iei, astfel c` zurbagii Ioni au fost elibera]i. Dar\nt~mpl`rii i s-a dus duhul repede \n Bucure[ti, fiindc` ve[tilese r`sp~ndeau pe atunci mult mai repede dec~t azi, chit c` nuexistau aparate de radio [i nici televizoare“ (Florentin Popescu,O istorie anecdotic` a literaturii rom~ne, ed. II-a, vol.II,Editurile Saeculum [i Vestala, Bucure[ti, 1999, pag. 27-28).

S` mai mergem la fiatruS` v`z doi jandari c~t patru!C` era mare-mbulzeal`De-mi venise ame]eal`;C` Jenic` Arionu,Pas`mite-i farmazonu,A tras la loja de susßi drept \n fa]` ne-am pus,La loj` de beletaj,Unde-i mai mare blamaj!

C-apoi stam [i petreceamßi \n loj` chef f`ceam,La poli]ie nici g~ndeam,La poli]ie, bat-o vina!C` ea e toat` pricina,Ea cu colonel Algiu,Ursuzu [i belaliu,Nu i-a[ mai vedea chipiu!

C` toamna c~nd petreceamß-`l mai mare chef f`ceam,Iac`-i domnu colonelNe pofte[te frumu[elS` mergem la ceai cu el,ßi la ceai [i la cafea,La soarea cu refenea, ßi ne-nc~nt`, ne desc~nt`, Bat`-l m`iculi]a sf~nt`!El tot haide! noi tot ba!Ne-a-nte]it cu dragostea;Noi tr`geam, el ne-mpingea,

157

Tot a[a [i iar a[aP~n-am ajuns \n antrea.Aici, hop! [i comisari,Ipista]i, sergen]i, jandariCu ni[te chivere mari,M`iculi]`, ce vl`jari!Nal]i d-un st~njen fi[tecare,De jurai c` sunt c`lare.Noi nu vream de loc, ei: ,,Hai!Hai la domnu poli]ai,S` v` trateze cu ceai,ßi cu ceai, [i cu cafea,La soarea cu refenea!“ßi ne-a dus, m`re, ne-a dusC~nd pe jos [i c~nd pe sus,ßi la sec]ie ne-a pusPe saltea [i pern` moale, De le sim] [-acu la [ale,ßi de-acolea mai la vale,Unde, ce s` v` mai spui?Unde-i pas` omului,Unde-i greu voinicului,La-nnodatul bumbului!Dac` v`zui [i v`zuiC-am c`zut pe m~na cui?Pe m~na Algiului,Ce m-apucai de f`cui?Sai din loc [i poc! [i paf!Am f`cut o lamp` praf!ßi pe urm` ce f`ceam?Ca un leu m` repezeamßi cu pumnii dam \n geam,

158

159

ßi tr`geam [i iar tr`geamP~n` c~nd mi ]i-l sp`rgeam.Atuncea Algiu numaV`zu c` s-a-ngro[at gluma,ßi cum este el [iret,A recurs la marafetßi ne-a turnat la secretCam pe l~ng` cabinet;ßi pe loc a poruncit,C` zicea c` am r`cit,S` ne trag` de n`jitCum se tr`gea mai-nainte,Cu curea [i spirt fierbinte,C~t lumea s-o ]inem minte:Nu-l mai ]ine, doamne sfinte!ßi cum stam noi la secretCam pe l~ng` cabinet,Pas`mite c` de jos Ne venea \n sus miros;C` unde-ncep s` str`nut,ßi cu Jean s` m` s`rutßi s`-i urez la mul]i ani,S`n`tate, chef [i bani,ßi fiatru permanentLa loj` cu-abonament,La loj` de beletaj,Unde-i mai mare blamaj.Da’ pesemne-amoniacuF`cu efect, lua-l-ar dracu!C` ne trecu uluialaß-am r`mas doar cu z`preala.ßi c~nd ne-am fost luminat,Iac`-i vine [i Scarlat:

,,Ce-a]i f`cut?“ ne-a \ntrebat.,,Ce s` facem! am zis noi;Eram Ioni am~ndoi:Am cinstit, m`re, cinstit,Patraonu-am pr`znuit,La fiatru c-am venit,Loj` bun` c-am g`sit. S` vedem [i noi Voivodu1,Cum l-a v`zut tot norodu,Da’ poli]aiu, nerodu,Pas`mite era beat!D~nsul de bucluc ne-a dat.Da’ acu d`-ne tu drumul,C` ni s-a risipit fumul,ßi fiatru s-a \nchis,Nu mai ai nimic de zis!“ßi atunci bietul Scarlat,Pe loc drumul ne-a [i dat.Da’ Or`scu ca Or`scu:Ce te faci cu mai – Or`scu2?Cu H`[d`u [i Odobescußi cu Anghel Demetrescu?

D-apoi las`-te pe mine,C-am s`-i regulez eu bine.C` din sec]ie ie[ind,Am fost doi tot la un g~nd,Cum avem [i-un patraon,

160

1 Voievodul ]iganilor, operet`.2 Titu Maiorescu, atunci ministru al Instruc]iunii Publice

[i al Cultelor.

161

ßi eu [i el tot Ion.Sache [i cu Arion!ßi-am strigat [i eu [i el:,,Hai degrab` la Purcel!“ß-aci, tot la un g~nd iar,Am cerut c~te-un pahar,Un pahar de turburiuS` ne treac` de Algiu,Ursuzu [i belaliu,Nu i-a[ mai vedea chipiu!S` ne dregem la stomac,Arz`-l focu-amoniac!

ßi nu [tiu ce-mi vine mie:,,Ad-o coal` de h~rtieß-un condei frumos!“ [i scrie!

Scriu [i scriu [i la minutUn raport am a[ternutContra colonelului,Contra poli]aiului;ß-am s` merg la ministerCu raportul meu, s` cerS`-l scoa]` din prefectur`C` s-a dat la b`utur`ßi prea face tevatur`.

162

PREA SåRAC*)

Pauvertè, pauverté, c’est toi la courtisane1...(MUSSET)

Am zis iubitei mele: ,,VinoLa c~mp, s-auzi un pitpalac“.Ea: ,,Da, \mi place pitpalacul…Dar nu merg: tu… e[ti prea s`rac“.

* Ca mai toate scrierile \n versuri semnate de Caragiale [icea de fa]` a fost inspirat` de o \nt~mplare real` (av~ndu-i capersonaje pe marele dramaturg [i pe unul dintre prietenii lui).Nu este, de aceea, lipsit de interes s` reproducem mai jos unfragment din textul cu care Dimitrie Teleor \nso]ea poezia cupricina atunci c~nd o publica \n bro[ur` sub titlul ,,O poezie laun chef…“, la Tipografia Comtuar Popular, \n 1914: ,,çndecembrie 1895, afl~ndu-m` cu maestrul \n b`c`nia Grancea,de peste drum de Palatul Regal, dup` oarecari gust`ri de icrenegre, pateuri, [i alte delicatese, dup` oarecare Dr`g`[ani decel mai bun, ne-a venit o inspira]ie grozav` [i am improvizatpoezia sau poema ce urmeaz`. Am improvizat-o compun~nd\nt~i nenea Iancu o strof` [i apoi eu alta.

Strofele au fost scrise la r~nd de Caragiale care zicea:,,M`, sunt reu[ite [i e p`cat s` le uit`m“. Manuscrisul s-a f`cut,contrar obiceiului maestrului, pe h~rtie proast`, de \nf`[uratm`sline [i la urm` mi-a pus \nt~i numele meu [i apoi pe al s`u.La toate protest`rile mele, el a r`mas inflexibil, arunc~ndu-michiar ni[te calificative cum [tia el. Cine se \ndoie[te de cele cescriu aici, n-are dec~t s` vin` la mine [i-i voi satisfacecuriozitatea.

Plimb~ndu-m`-n singur`tate,O od` gloriei eu fac:Dar gloria se dep`rteaz`,,De ce fugi?“ zic. – ,,E[ti prea s`rac!“

M` duc atunci la masa verde,S`-ncerc norocul – poate facO lovitur`... Dar norocul,,Pleac`, \mi zice; e[ti s`rac!“

M` duc acas` melancolic.Stau trist, vis~nd \ntr-un ceardac,ßi pi]igoiul din gr`din`çmi fluier`: ,,E[ti prea s`rac!“

M` duc la editor c-o carte.E iarn`, frig – voi s` m`-mbrac;Dar editorul m` respinge:,,Nu te-editez; e[ti prea s`rac!“

Atunci, voii de disperareS` m` at~rn de un copac,

163

Dup` at~]ia ani m-am g~ndit c` n-ar fi r`u s` cunoasc` [ialt` lume aceast` vesel` satir`, f`r` multe preten]ii, scris` demarele dramaturg \ntr-un moment de extrem` veselie, \mpreun`cu subsemnatul care, pe c~t \mi aduc aminte, nu eram tocmaitrist [i nicidecum indispus.

Ca s` se [tie [i mai bine ordinea \n care am colaborat, potspune c` cea dint~i strof` e de Caragiale, a doua de mine, atreia de el, [i a[a mai departe.

D. Teleor1 S`r`cie, s`r`cie, tu e[ti stric`ciunea… (fr.)

164

Dar craca fuse prea sub]ire,Mi-a zis trosnind: ,,E[ti prea s`rac!“

A! s`r`cie! Monstru palid,C~nd oare am s`-]i viu de hac?ßi s`r`cia \mi r~nje[teSardonic`: ,,E[ti prea s`rac!“

çmi place c`tre prim`var`S` m`n~nc ochiuri cu spanac.– ßi nici spanac, nici ochiuri simpleNu pot s` gust… sunt prea s`rac!

çn post sim]esc, pe la Teatru,Dureri de inim`. Ce fac?Nu pot s` intru und-se iese,Ro[ind \mi zic: ,,Sunt prea s`rac!“

Atunci – o constipa]iune:Ah! doftore, ce s` m` fac?,,Siminichie“.,,Nu se poate.,,De ce?“,,De ce? Sunt prea s`rac“.

M` duc la revolu]iuneßi caut leac, [i poc! [i pac!,,Ce ca]i aci?“ strig` bandi]ii.,,Sunt dizident!“,,E[ti prea s`rac!“

Am vrut s`-mi fac [i eu poman`C-un cer[etor, c-un biet ciuntac,

Dar el, r~z~nd, mi-a zis: ,,Te lauzi!S-o v`z, n-o crez… E[ti prea s`rac!“

Adesea o revolt`-mi vineC` nu sunt nici turc, nici turlac1,A[ vrea s` stric, s` sparg la geamuri,Dar m` opresc… Sunt prea s`rac.

Nu! Or[ice s` fac, v`z bineC` pentru mine-i tot un drac!çn mediul social de ast`ziSunt prea p~rlit, sunt prea s`rac.

Ori\ncotro d-acu m-oi duce,Nu pot cu soarta s` m`-mpac;Mi-e ve[inic` du[man` – ve[inicçmi spune: ,,Piei! E[ti prea s`rac!“

S`rac! Da! Nu e loc \n lumePentru-un s`rac! dar... ce s` fac?S` mor!… Dar un revolver cost`…Chiar pentru moarte, prea s`rac…

Dar mor \n fine [i groparulçmi ia cadavrul [i, posac.ßopte[te \ntre din]i \n sil`:,,Dup` ce-i greu… e [i s`rac!“

Am renviat apoi, [i iar`[iCa mai-nainte strofe fac…

165

1 Ame]it de b`utur`, cherchelit; z`p`cit, n`uc.

Un critic f`r` mil`-mi spune:,,Ai \nceput iar prea s`rac!“

ßi nu [tiu cum s` aflu-acumaL-aceste strofe un capac…A[ vrea o inspira]iune,Nu pot sf~r[i… sunt prea s`rac!

Alerg atunce pentru rim`La Dic]ionarul lui Cihac…Vai! Nici acolo nu se afl`,ßi bietul Cihac e s`rac!

De ce nu vrei tu, soart` sumbr`,Z~mbind, s` nu mai fiu s`rac?Cum a[ dormi acum la umbr`Cu burta-n sus \ntr-un hamac!

Grancea, 8 dec.

166

TEMå ßI VARIA¥IUNI

TEMA

Asear`, pe la 6 ore, un foc a izbucnit la o cas` pestedrum de cazarma Cuza \n Dealul Spirii. Mul]umit`activit`]ii pompierilor [i solda]ilor, focul, de[i b`tea unv~nt puternic, a fost n`bu[it \n c~teva minute. Pagubelenu prea sunt \nsemnate.

(Universul)

VARIA¥IUNI

1

De patru ani \mplini]i aproape de c~nd reac]iunea ]ine\n gheare Belgia Orientului, care din lips` de energie \nevolu]iunea ei c`tr` progres, un progres bine definit deaminteri prin spiritul tradi]ional [i istoric, [i ocazionat\ntruc~tva, de[i jenat oarecum, de evenimentele economicedin urm`, \n care duplicitatea reac]iunii a \ntrecut toatemarginile [i a atins limita tutulor speran]elor de \ndreptare,speran]e ce nu pot fi intemeiate pe c~t` vreme reac]iuneacu oamenii ei fatali, cari nu se tem nici de lege, nici deDumnezeu, nici de judecata, nep`rtinitoare dar aspr`, aIstoriei, au avut cinismul prototipic [i revolt`tor s-o declare,cu cea mai enorm` dezinvoltur` [i exuberan]` \ntr-omemorabil` [edin]` a parlamentului, care a avut impru-den]a, sau, mai bine zis, impuden]a de a-[i pune botul pe

169

labe [i, strig~nd ca mamelucii mea culpa1, au trecut laordinea zilei, ordine de zi pe care Istoria unei ]`ri, ce se maibucur` de cea din urm` doz` de respect de sine, trebuies-o \nregistreze cu dezgust [i ru[ine, deoarece c~nd sicvolo, sic jubeo2 domne[te \ntr-o ]ar` ca maxim` de \nalt`politic` [i c~nd, ca ra]iune de stat, se constituie bunul placal unor reac]ionari fiefa]i, nu ne putem a[tepta, dec~t laat~tea [i at~tea infamii de tot soiul [i altele \nc`, dar \ns`nu credeam pentru ca s` ajungem aici, nu credeam, om`rturisim coram populo3, oric~t am fi crezut de infam`reac]iunea concentrat` [i atotputernic`, s` ajungem [i laincendii ca acela ce s-a petrecut \n Dealul Spirii peste drumde cazarma Cuza, care trebuie s` serve cet`]enilor de\nv`]`tur` [i s` r`m~ie o pat` ne[tears` [i indelebil` asupraacestui negru regim, pretins alb4, regim al incendiului, c`cidaca pompierii, opera venerabilului [i b`tr~nului generalFlorescu, nu stingeau focul, cine [tie c~t mai ardea !!!

(Un ziar opozant f`r` program`, nuan]` liberal`-conservatoare)

2

Asear` iust5 la orele c~nd puneam ziarul edi]ia acincea supt pres`, \n Dealul Spirei vis-à-vis de casarmaCuza, un incendiu a sbucnit.

170

1 Sunt vinovat (lat.), m`rturia gre[elilor.2 A[a vreau, a[a fac (lat.), expresia bunului plac.3 Public, \n fa]a tuturor (lat.).4 Albi: denumire dat` conservatorilor; ro[ii: denumire

dat` liberalilor.5 Acest cuv~nt [i multe altele urm`toare, latinisme proprii

ortografiei ziarului lui C. A. Rosetti, Rom~nul.

Din causa v~ntului violinte, care sufla puternic de laoccidinte spre oriinte, incendiul a produs o mare panic`printre cet`]iani [i cet`]iane.

Pompierii cu c~]iva sergin]i [i oficiari – generareleera absinte – au mers la localitate, unde cu greu au sbutits` n`bu[easc` sinistrul, care ap`ruse deja la steriorelecasii atinse.

Cu aceast` ocaziune vom repe]i dechiara]iunile f`cute\n organul nostru de at~tea ori, privitoare la institu]iuneapompiarilor.

Am zis, zicem [i de datoria noastr` este s` o repe]immereu protivnicilor no[tri de la guvern:

Speriin]a ne-a probat p~n` la evidin]` c`:p~n` c~nd nu vom avea pompiari-cet`]iani,p~n` c~nd nu vom avea cet`]iani-pompiarinu vom sbuti s` ridic`m aceast` institu]iune la

treapta la care ea \n Occidinte s-a ridicat. S` avem patriotismul a l`sa deoparte spiritul de

partit` [i s` ne \ntreb`m:P~n` c~nd cu spediinte?Este cineva pompier? – trebuie s` fie [i cet`]ian;Este cineva cet`]ian? – trebuie s` fie [i pompiar.Aceasta este eficace,este ecitabile,speditiv,iust.Speriin]a din Dealul Spirii p~n` la stremitate ne-a

probat c` sperietura cet`]ianilor [i cet`]ianelor nesperiin]iadesea causa l`]irii straordinare a sinistrelor este.

S` c`ut`m deci:a avea pompiari-cet`]iani,a avea cet`]iani-pompiari.

171

Numai cu condi]iune d-a fi [i cet`]ian cineva un bunpompiar este, [i viceversa.

ßi se-n]elege c` aceea ce zicem \n cet`]i desprecet`]iani, vom zice la sate despre s`tiani:

pompiari-s`tiani,s`tiani-pompiari.Dar ne vor \ntreba protivnicii no[tri:Cine va comanda pe pompiarii-cet`]iani? pe pompiarii-

s`tiani?R`spundem:Ingeniarii,Ingeniarii competin]i, inteligin]i, prudin]i, indipendin]i,

speriin]i.Numai astfel institu]iunea pompiarilor, puteric`, va

da roade scelin]i.

(Un ziar opozant cu c~teva programe, nuan]`trandafirie)

3

Décidément Ma\tre Printemps n’est pas gai cetteannée-ci: du vent, de la pluie, de la pluie, du vent. Nosmondaines perdent leurs heures à regarder le baromètre,qui, insensible comme cette vieille Mère Nature, baisse,baisse toujours, ou dirait les actions du Panama. Le DieuPlaisir et la Fée Bamboche s’entètent à tenir fermés leurstemples, en dépit des voeux de leurs fervents fidèles;partant, plus d’encens sur leurs autels jadis si chargés defleurs. C’est insensé comme on ne s’amuse plus en cettemalheureuse fin de siècle, qui n’en finit plus avec sessurprises ravacholiennes.

Hier un grand incendie a eu lieu dans le Dealul Spirii.Faute d’amusement, une émotion vaut toujours mieux que

172

l’ennui. Le coup d’oeil était vraiment assez pittoresque.Beaucoup de monde à l’incendie. Notons en passant M-meChose, une brune descendue d’un cadre de Murillo, en robede chambre, superbe dans son négligé transparent; M-meMachin, un Rubens, non moins élégante, toute rouged’émotion; la toute jeune M-me Bigoudiano, un rêvebrillant de Watteau, ravissante avec sa chevelure blonde orqui frise naturellement sans aucun artifice, un bouton derose sur le point de s’épanouir aux rayons de Phoebus,harmonisant très-heureusement avec le ton rougeâtre desflammes légèrement estompé par le voile de la fumée. J’enpasse et des meilleurs, dont le nom m’échappe. Puis unessaim de jeunes filles, fra\ches comme des violettes qu’onvient de cueillir au bord du ruisseau limpide, les unes pluscharmantes que les autres, et que l’incendie avec sesflammes, qui rappelaient les contes fantastiquesd’Hoffmann, et les braves et infatigables pompiers avecleurs manoeuvres paraissaient beaucoup amuser.

Après l’incendie, chambrée des plus select chez lerôtisseur du coin.

(Un journal chic)1

173

1 Hot`r~t, doamna Prim`var` nu e vesel` anul acesta: v~nt,ploaie, ploaie, v~nt. Mondenii no[tri \[i pierd vremea privindbarometrul, care, nesim]itor ca [i aceast` b`tr~n` Mam`-Natur`,coboar`, coboar` mereu, ca [i ac]iunile Panama. Zeul Pl`cere [iz~na Petrecere se \nc`p`]~neaz` s` ]in` \nchise templele lor, \nciuda dorin]elor pasiona]ilor lor credincio[i; de aceea nu se maig`se[te t`m~ie pe altarele lor, alt`dat` at~t de \nc`rcate de flori.Foarte pu]in se mai poate petrece \n acest nenorocit sf~r[it desecol, care nu a sf~r[it surprizele sale r`scolitoare.

Ieri a avut loc \n Dealul Spirii un mare incendiu. çn lips`de petreceri, o emo]ie e totdeauna mai de pre] dec~t plictiseala.

4

Mai multe ziare ale opozi]iei vorbesc cu un zgomotasurzitor despre un incendiu ce ar fi avut loc \n DealulSpirii peste drum de cazarma Cuza. Cu aceast` ocazie\ncalec` iar pe faimosul dumnealor Dada2, arunc~nd \nspinarea reac]iunii (sic) r`spunderea pentru acestsinistru. çntruc~t trebuie s` pun` publicul temei pespusele acestor foi, ce nu mai au c~tu[i de pu]in respectde adev`r, iat`:

Din sorginte oficial` afl`m c` nu a fost nici unincendiu ieri \n Dealul Spirii. Sinistrul cel grozav este opur` inven]iune ie[it` din fantezia nesecat` [i din bogatularsenal de calomnii al adversarilor no[tri.

(Un ziar oficios)

174

Priveli[tea era cu adev`rat pitoreasc`. Mult` lume la incendiu.Re]inem \n treac`t pe doamna Cutare, o brun` cobor~t` dintr-untablou de Murillo, \n capot, superb` \n neglijeul s`u transparent;doamna Cutare, rubensian`, nu mai pu]in elegant`, \mbujorat`de emo]ie; foarte t~n`ra doamn` Bigoudiano, un vis str`lucitorde-al lui Watteau, r`pitoare cu p`ru-i blond-auriu care sebucleaz` natural, f`r` nici un artificiu, un boboc de trandafir gatas` se desfac` la razele lui Phoebus, armoniz~ndu-se pl`cut cutonul ro[iatic al fl`c`rilor u[or estompate de v`lul de fum. Trecpeste multe alte frumuse]i al c`ror nume \mi scap`. Apoi unbuchet de tinere fete, proaspete ca violetele culese chiar acumpe malul unui r~u limpede, unele mai fermec`toare dec~t altele,[i pe care incendiul cu fl`c`rile sale, care aminteau depovestirile fantastice ale lui Hoffmann, [i bravii [i neobosi]iipompieri cu mi[c`rile lor p`rea s` le amuze din plin.

Dup` incendiu, o gustare dintre cele mai selecte labirta[ul din col].

(Un ziar distins) (fr.)2 Cal de b`taie.

PROCES-VERBAL

Ast`zi Miercuri 27 Oct. anul una mie nou` sute orele1 p.m.

Noi comisarul sec]iei 55 dup` reclama]ia p`r]ilor [ianume domni[oara Matilda Popescu de profesiuneparticular` menajer` \mpreun` cu mama sa d-na GhioalaPopescu idem, domni[oara Lucre]ia Ionescu de profe-siune rentier` \mpreun` cu m`tu[a sa d-na Anica Ionescude profesiune v`duv` pensionar` viager` [i d. StavracheStavrescu de profesiune propietar, dup` ce l-am eliberatadi diminea]` de la sec]ie, deoarece la prima cercetare ceam f`cut-o asear` la fa]a locului pentru scandalulprovenit, s-a pronun]at cu vocifer`ri la adresa guvernului,care este un obiceiu al s`u cunoscut de to]i concet`]eniidin aceast` suburbie [i \n contra noastr` chiar \n eserci-ciul fonc]iunii, transport~ndu-ne \n strada Gra]iilor No.13 bis unde se afl` imobilul \n cestiune al susmencio-natului propietar Stavrache Stavrescu, \nchiriat domni-[oarii Matilda Popescu cu mama sa pe [ase luni, de la sf.Dumitru corent p~n` la sf. Gheorghe urm`tor [i pe carenu-i permite a intra \n posesiune numai cu arvuna f`r` acomplecta chiria, iar domni[oara Lucre]ia Ionescu cum`tu[a sa trebuie s` se mute [i pretinde c` nu vrea, de[ipropietarul sus]ine c` i-a r`mas pe trecut datoare 22 delei, l`s~nd [i soba stricat`, care d-sa contestead` [i nulas` nici o mobil` amanet, constat~nd urm`toarele:

Av~nd \n vedere c` d. Stavrache Stavrescu,propietarul imobilului din strada Gra]iilor No. 13 bis,

175

lipit \n dreapta cu imobilul aceluia[i propietar cu No. 13simplu, iar \n st~nga un loc viran tot al aceluia[i propietarnengr`dit depun~ndu-se fel de fel de murdal~curi dec`tre vecini cum [i de trec`tori, pentru care i s-a f`cut \nmai multe r~nduri proces de contraven]iune asuprasalubrit`]ii publice, iar imobilul respectiv cu No. 13 bisfiind compus dintr-o camer`, o s`li]` [i o buc`t`rie, toatede c`r`mid` [i o magadie de sc~nduri de lemne de foc,pe care l-a \nchiriat cu contract \n regul` \nc` de la sf.Gheorghe trecut domni[oarii Lucre]ia Ionescu pe un an,iar acum sub felurite pretexte refud`, nevoind s`considere absolut nimic.

Consider~nd c` domni[oara Lucre]ia Ionescu pretindec` este \n dreptul s`u deoarece \n virtutea contractului cutimbru \n regul`, c~nd se [tia c` are domiciliu, nea[tep-t~ndu-se nicidecum, c`ci nu a avut m`car cea mai mic`soma]iune iar biletul de \nchiriat a fost pus ilegal [i deaceea nu i-a dat nici o importan]`, cred~nd c` este numaio glum` fiindc` datoria de 22 de franci nu intr` \nsocoteala chiriei pentru c` este bani \mprumuta]i dinm~n`, fiind prin urmare alt` chestiune, [i soba nu se puteastrica, fiindc` a fost var`, [i astfel nu voie[te a evacua,de[i sus disul propietar i-a dat mobilele afar` oprindu-iamanet un [ifonel cu oglind` [lifuit` \n valoare de unasut` dou`deci de lei [i o lamp` sistem cu dou` fitiluri depor]olan cu abajur pentru suma de 18 lei, contest~nd patrucare pretinde propietarul iar d~nsul sus]ine.

Av~nd \n vedere c` d-[oara Matilda Popescureclam` s` intre imediat \n cas` neput~nd sta cu mobilad-sale expus` la intemperii, deoarece vremea amenin]` ase strica [i \ncep~nd s` pice poate s` i-o ude, [i sep`tead` fiind plu[ de coloare delicat`, [i deoarece a

176

p`r`sit orice alt domiciliu [tiind c` a dat arvun` decincideci de lei [i c` poate conta cu siguran]` iarpropietarul a \ncuiat imobilul [i a luat cheia, prin urmarenu cedead` s` lase a intra m`car un lucru c~t de mic p~n`ce nu i se achit` tot restul chiriei \n valoare de al]i 50 delei \n plus peste arvun`, ca s` nu mai pa]` [i cudomni[oara Matilda Popescu, c`ci s-a s`turat, iar aceastapromite pe onoare cel mult peste cinci dile, adic` la 1Noiembre.

Consider~nd c` din cercetarea ce am f`cut-o asear`,c~nd am fi putut pentru ca s` facem proces-verbal deultragiu adus guvernului [i nou` ca agen]i ai for]ei publicede c`tre sus-numitul propietar, dar am credut de cuviin]`a nu mai continua nici un scandal, deoarece ne-am m`rgi-nit a duce la sec]ie pe provocator p~n` i va trece momentelede prim` furie fiindc` pretindea c` p~n` la sosireanoastr` ambele chiria[e \mpreun` cu mama [i m`tu[a lorl-ar fi insultat [i chiar l-ar fi lovit, \nc~t de-abia a sc`patspre a veni s` reclame, care noi n-am constatat fiind dusla o alt` chestiune de aceea[i natur` \n strada Pacien]ii.

Av~nd \n vedere c` dup` cum redult` din declara]iilep`r]ilor, asear` ar fi venit domni[oara Matilda Popescu \nbirj` singur` f`r` mobil` numai cu mama sa d-na GhioalaPopescu ca s` vad` c~nd \ncepe s` se mute domni[oaraLucre]ia Ionescu1 [i cu m`tu[a sa d-na Anica Ionescu, iaracestea au \nceput s` r~d` spun~nd c` parol, dumnea-voastr` a]i luat casa! iar la \ntrebarea domni[oarii MatildiiPopescu c` de ce r~de, vechile chiria[e au r`spuns c`d~nsele o au casa p~n` la sf. Gheorghe, atunci a \nceputnouele chiria[e s` r~d`, iar la \ntrebarea d-[oarii Lucre]ii

177

1 çn original: ,,Popescu“.

Ionescu c` de ce r~de nouile chiria[e au r`spuns c`d~nsele au dat arvun` \n regul`, [i atunci au \nceput s`caute pe propietar c`ci era ascuns \n casa sa de al`turi.

Consider~nd c` la preten]iunile chiria[elor sus-numitul propietar a amenin]at cu dare afar` din cas` ped-[oara Lucre]ia Ionescu [i pe m`tu[a sa d-na AnicaIonescu, c`ci nu le mai d` casa, nepl`tind regulat chiria[i av~nd chiar pe trecut o datorie de 22 de lei [i sobastricat`, d-na Anica Ionescu exesperat` a strigat s`-icrape ochii cui minte, dac` datoria e de la chirie [i sobanu era a[a, pe c~t` vreme d-[oara Matilda Popescu a disc` dac` se [tie cu casa \ncurcat` pentru ce faceescrocherie [i o mai d` [i la al]ii! iar propietarul i-ar`spuns c` cu dumneata nici nu vorbesc p~n` nu v`ztoat` chiria c` n-am poft` [i de alt bucluc, [i atuncipretinde d~nsul c` toate chiria[ele au s`rit asupr`-icaud~ndu-i lediuni.

Av~nd \n vedere c` dup` interven]ia noastr` pentrua \mp`ca pe p`r]i, am luat \n cercetare [i acteleconstat~nd c` \n chitan]a dat` de sus-numitul propietar cà primit arvuna de 50 de lei pentru imobilul pe care l-a\nchiriat domni[oarii Matilda Popescu nu se specific`num`rul 13 bis ci dice numai 13 simplu iar am~ndouìmobilele sunt la fel identice cu deosebire c` am~ndouàu fa]a pus` altfel c`tr` r`s`rit [i c`tr` apus lipite spate-nspate, pentru ocadie ca s` poat` sparge didul de la mijloc[i s` fac` un singur corp dac` s-ar ivi un amator cufamelie pentru o \nc`pere mai mare.

Consider~nd c` toate chiria[ele promit ca \n cel maiscurt termen s` achite resturile de datorii, iar chiria[elevechi s` pl`teasc` [i chiria pe semestrul urm`tor, carepropietarul se-nvoie[te, iar d-[oara Matilda dice c`

178

sametegal1 ori la No. 13 bis, ori la 13 simplu, c`ci a luatcasa providoriu p~n` la sf. Gheorghe, iar propietarul caree becher poate s` se mute \n alt imobil mai mic pe care-lare \n aceea[i strad` la No. 12 vidavi, unde a r`masnenchiriat pretind~nd amatorii c` strada de cur~ndconstruit` nu are canal [i tramvaiu.

Av~nd \n vedere c` \n fine s-a convins propietarul c`e mai bine cu o bun` maner` pentru ca s` r`m~ie prinurmare domni[oara Lucre]ia Ionescu cu m`tu[a sa d-naAneta Ionescu la No. 13 bis, iar d-ra Matilda Popescu cumama sa d-na Ghioala Popescu s` se stabilede la No. 13simplu, [i nu r`~ne nici cu imobilul de la No.12nenchiriat nemaiav~nd speran]` dup` sf. Dumitru,deoarece fiind pe sedon de iarn` lumea s-a gr`bit [i ar`mas foarte multe imobile goale, care se vede \n fiecarestrad` chiar mai la centru peste tot de \nchiriat.

Drept aceea am \ncheiat predentul proces-verbalspre a servi la trebuin]` p`r]ilor.

Comisar sec]iei 55Mitic` Pi[culescu

179

1 Ça m’est égal (fr.) – mi-e totuna.

O CRONICå DE CRåCIUN…

çntr-o ur~t` diminea]`, pe la sf~r[itul lui noiemvrie –ploaie, ninsoare, vifor, s` nu sco]i un c~ne afar` dinbordei – chem pe cel mai \ncercat colaborator al Revolteina]ionale [i-i zic:

– Stimate domnule Caracudi, dumneata, care deat~ta timp ne-ai dat ca reporter dovezi de str`lucit`imagina]ie, e[ti designat s` faci ziarului nostru unimportant serviciu.

– Care, domnule director?– Scoatem de Cr`ciun un num`r ,,literar, [tiin]ific [i

artistic“. Avem \n sertare destul` materie; vom face ofrumoas` selec]iune. Ne lipse[te numai cronica special`pentru s`rb`toarea na[terii… Ce zici?

– Cu pl`cere…– Cr`ciunul cade luni; trebuie s` ap`rem cel mai

t~rziu joi la 21 de diminea]`… Un num`r de lux, \ngrijit,nu rasolit ca numerele cotidiane; bine aranjat, tip`ritfrumos [i nu ciuruit de gre[eli…

– Binen]eles;… dar…– Dar ce?…– …Ia privi]i afar`, ce vreme!çn adev`r, e un vifor strajnic.– Ce are-a face vremea – zic eu – cu cronica

noastr`?– Nu prea are; dar… m` cheam` p`rintele la mas`;

mereu \mi face semne; i-e foame – s-a sculat de diminea]`.

180

P`rintele este socrul confratelui. Domiciliaz`\mpreun`, tocma peste drum de redac]ia noastr`, \ncurtea bisericii Sf. Ion. De pe prispa caselor se vede drept\n redac]ia noastr`, [i viceversa, fire[te. Vara, c~nd ]inemferestrele deschise, \l cheam` reverendul pe ginere-s`udin gur`: ,,Ignate, gata!“ Iarna, \i face semne. De aceea,Caracudi lucreaz` totdeauna la masa de la fereastr`.

– Prin urmare – zic – nu te mai ]iu… ne-am \n]eles:o cronic` de Cr`ciun – ,,Betleemul, staulul, ieslea,steaua, magii [. cl.“ – nici mai lung` de trei, nici maiscurt` ca dou` coloane... Mi-ai luat m`sura, ca un bunciubotar ce e[ti, calapodul mi-l cuno[ti… çncal]`-m`,iubite confrate, \ncal]`-m` frumos!

Drept orce r`spuns, iubitul confrate deschide fereastra,pe unde d` n`val`-n`untru ca un vr`jma[ viforul d-afar`,[i strig` tare peste drum:

– La moment! s` puie ciorba !Apoi m` salut` [i iese.De prisos s` fac istoricul c`sniciei excelentului

nostru colaborator. M` m`rginesc a reproduce c~tevadocumente, dup` Revolta na]ional`, \n ordinea lor crono-logic`; sunt ie[ite toate din pana interesatului, prinurmare mai presus de orice b`nuial` de par]ialitate:

,,Afl`m cu deosebit` pl`cere c` asear`, 11 ianuarie,s-a celebrat, \n biserica Sf. Ion, c`s`toria valorosuluinostru colaborator Ig. Caracudi cu gentila domni[oare`Florica, eminenta profesoar` de istorie, fiica sf.-salep`rintelui stavroforul Pantelie B\rzescu.

Nuni au fost simpaticul [i iubitul nostru maestru,directorul Revoltei na]ionale, cu gra]ioasa sa consoart`.

Felicit`rile noastre cele mai c`lduroase.“C`tr` finele aceluia[i an, la 21 dechemvrie, a doua

zi de sf. Ignat, Revolta insereaz` \n fruntea informa]iilor:

181

,,Afl`m cu deosebit` pl`cere c` gentila doamn`Florica Ig. Caracudi, eminenta profesoar` de istorie, a datasear` na[tere unui dr`g`la[ b`ie]el Traian.

Fericit` coinciden]`! çn aceea[i zi, norocosul tat`,valorosul nostru colaborator, d. Ig. Caracudi, a \mplinit35 de ani.

Felicit`rile noastre cele mai c`lduroase.“Peste un an [i dou` luni, iar ,,afl`m cu deosebit`

pl`cere“, minus ,,fericita coinciden]`“, [i-n loc de Traian,Decebal.

Dup` un an [i o lun`, \ntocmai; dar, \n loc deDecebal, Aurelian.

La anul \n cap, asemenea; \ns`, \n loc de Aurelian,Mircea.

Nu trec bine unsprezece luni, [i iar ,,afl`m“; numai,\n loc de Mircea, Dan.

Pe to]i, de la Traian p~n` la Dan inclusiv, eu i-ambotezat. Care va s` zic`, vine c` suntem rude prin alian]`cu familia Caracudi [i cu p`rintele stavroforul; de aceea,sf.-sa \mi zice: ,,n’ne Iancule!“

*

Dup` plecarea valorosului, caut s`-mi aranjezmateriile din sertare pentru num`rul de lux… Ia s` vedemce putem stoarce cu foarfeca, aceast` pres` idraulic` aredac]iei.

Art` f`r` tendin]` [i tendin]` cu art`, sau Art` cutendin]` [i tendin]` f`r` art` – 65 de file, cu va urma –studiu estetic de palpitant` actualitate !

Rolul presei ca a patra putere \n statul constitu]ionalmodern (sfinte Ignate!) – 77 de file, [i fire[te cu va…

182

çn pustiul lumii mari, novel` – o sut` de file, formatministerial, foarte m`runt [i clar scrise, f`r` cea mai mic`[ters`tur` sau \ndreptare… Asta nu poate fi supus` preseiidraulice: totul, silab` dup` silab`, trebuie[te cuscump`tate respectat… Vom da numai \nceputul \nnum`rul special, [i va urma \n numerele cotidiane, vreotreizeci de foiletoane duble – un noroc pentru Revolta!…Admirabil` povestire!

çn pustiul lumii mari este istoria unui b`iat de la ]ar`,care, dup` ce face studii \nalte, la noi [i-n Europa, ajungeprofesor \n mare vaz` la Bucure[ti. Suflet curat, plin deav~nt, de iluziuni [i de ideal, ca orice copil s`n`tos dinpopor, caut` \n lumea mare, unde este introdus de uncoleg sceptic – lume putred` de corup]ie – un suflet, s`-l\n]eleag`… çn zadar!… M`[ti pe obrazuri; \n inimi,perfidie! fard [i minciun`! chloroz` [i parfum! putrigai\n poleial`!

Dezgustat de acest ,,pustiu“, se duce-n vacan]a mareacas`, la ]ar`, de unde a plecat a[a de demult. Acolo, i serede[teapt` toate amintirile sfintei copil`rii: i lepovestesc cu drag [i pe r~nd, fiecare cu glasu-i particular,c`su]a p`rinteasc`, hanul, aria, p`tulul, moara, p~r~ia[ul,clopotele de la biseric` [i de la g~tul vitelor ce se-ntorcseara-n sat; apoi, potecu]ele, p`duricea, dealul, valea,soarele, luna, stelele, c~ntecul pas`rilor s`lbatice [idomestice; \n fine, pic`turile de ploaie, adiarea v~ntului,miresmele f~ne]elor [. cl.

çnc~ntat de at~tea tainice povestiri, el se-nt~lne[te lahor`, \ntr-o duminic`, cu Neac[a, fat` v~njoas`, ro[ie ca unbujor [i ,,nefardat`“, care nu [tie fran]uze[te, nici nudanseaz` bostonul [i cake-walk; dar care vorbe[te o

183

rom~neasc` pur`, plin` de farmecul originalit`]ii folclorice,[i joac` hora [i b`tuta, br~ul [i chindia, de d~rd~iep`m~ntul, p~n` d` de mal pe to]i fl`c`ii satului, ba [i peal]ii, veni]i de prin satele vecine de dor s` joace cu d~nsa…

El, transportat, supun~ndu-se unei mi[c`ri ,,l`untrice“,\i face un compliment – ea, asudat`, \i arde o palm`; else v~r` s-o ia-n bra]e – ea \i trage un pumn \n falc`; else-ndeas` mereu s-o s`rute – ea \i zice: ,,O! c`lca-te-ar!“[i-i d` un br~nci de-l arunc` gr`mad` \n [an]uldrumului… El se scoal` d-acolo zdruncinat, ofteaz` dinad~nc, se scutur` frumos, merge drept la tat`l Neac[ei –mo[ Oancea Tureatc`, un b`tr~n rom~n neao[, cuminte [ivesel, vestit pentru p`c`liturile [i glumele lui, [apte po[tiide jur \mprejur – [i... cere m~na bujorului de fat`.

E estetic, fiind natural [i logic... Ceea ce se nume[tele coup de foudre (dragoste ca tr`snetul) se explic` maimult dec~t la ora[e la ]ar`, unde nu se pomene[te \nc` deparatonere... M~na cerut` este, dup` nazurile de rigoareale copilei, acordat`... Nunt` mare cu descrip]iaam`nun]it` a tutulor str`vechilor datine rom~ne, at~t deoriginale [i de pitore[ti... ßi eroul e fericit.

,,Uf ! am sc`pat de pustiul lumii!“Zic~nd acestea, d` s`-[i \mbr`]i[eze nevasta, de fa]`

cu at~]ia veseli nunta[i.,,Ast~mp`r’te, m`! loi-te-ar!…“ zice pudic` Neac[a,

ferindu-se de indiscreta pornire a legitimului [irepezindu-l c~t colo…

To]i nunta[ii fac mare haz, iar \n]eleptul b`tr~n, mo[Oancea Tureatc`, un fel de ,,povestea vorbei“ \n carne [i-noase, z~mbind cu ad~nc \n]eles, [opte[te:

,,Vezi ce face pustia de dragoste, vere?… Aolic`,ce-am ajuns, s` iubim pe subt ascuns!“

184

ßi a[a se sf~r[e[te frumoasa povestire la fila o sut`– prea degrab`!… p`cat!

Desigur nu sunt un om mul]umit de sine \nsu[i…çn]eleg destul de bine cu c~t de nesuficiente mijloace m-au\nzestrat z~nele ursindu-m` carierii pline de-nalter`spunderi, nobilei misiuni de publicist rom~n. Cu toateastea, niciodat` n-am sim]it sub coastele din st~ngadureroasa (dup` c~t v`d la al]ii) roz`tur` a viermeluiinvidiei. Slav` ]ie, doamne! \n inima mea destule rele auputut \nc`pea; dar n-a fost loc[or \ntr-\nsa [i pentrugroaznicul parazit verde!… ßi totu[i, simt nespus`m~hnire la vederea unui pachet de at~tea file formatministerial, curat [i m`runt, scrise… A! de ce nu poate[i pana mea, alerg~nd f`r-a se poticni, str`bate \ntinselealbe c~mpii?… Cum nu [tiu [i eu birui pe ner`suflatecandoarea c~torva testele de h~rtie?… Pentru ce, crudeursitoare, nu e-n stare [i m~na mea seac` s` toarne at~teageneroase torente [i cascade de proz`?

Pe c~nd fac tristele mele reflexiuni, intr`, plouat caun c`]elu[ l`]os, t~n`rul [i simpaticul nostru colaboratorliterar, pseudonimul Piccolino – un copil care a primit demic o distins` educa]ie literar` francez` \n casa p`rin-teasc`; la anul, termin` liceul; e \nc` minor; dar ce talent!cu ce facilitate [i personal` apuc`tur` \]i arunc` rima!

L-am \ntrebat, c~nd, sfios, mi-a adus \nt~ia oar`c~teva poezioare, ni[te adev`rate perle: ,,Enseigne-moi,jeune homme, où trouves-tu la rime“?…1 El mi-ar`spuns \ndat`, modest, dar sigur: ,,La rime, cher patron,est mon souci minime“2.

185

1 çnva]`-m`, tinere, unde g`se[ti rima?… (fr.).2 Rima, drag` patroane, e grija mea cea mai ne\nsemnat` (fr.).

– Piccolino dr`gu]`, tocmai la dumneata m`g~ndeam... Un num`r special de Cr`ciun numai cu proz`e ca un cozonac f`r` stafide. Po]i, te rog, s`-mi daicur~nd dou`-trei poezioare?

– Vi le aranjez \ndat`, maestre; le am aproape gata.ßi mititelul bard, dup` ce-[i at~rn` p`l`ria [i

paltona[ul, \[i sufl` \n degetele-i delicate, se ghemuie[tela un col] de mas` cu spatele spre sob` [i-ncepe s`lucreze… I-auz pana sc~r]~ind ca un [oricel care ron]`iepripit \n tain`.

çn mai pu]in de o jum`tate de ceas, minorul \miprezint` trei pumni de stafide [coal`-modern`, pline desavoare.

– Bravo, tinere favorit al gra]ioasei Erato ! Versuriledumitale sunt delicioase. Sper s` scoatem un cozonachors concours.1

186

1 Pu]ini desigur dintre cititorii acestor r~nduri vor fiapucat pe vremuri Revolta na]ional`, de mult acuma disp`rut`.De aceea, nu credem nepotrivit a da aici o prob` de talentulprecocelui nostru colaborator literar:

A b i s

Da, m` iube[ti; dar simt prea bine,Cu c~t te str~ng la pieptul meu,C`-i un abis p~n` la tine...Eu nu sunt tu – tu nu e[ti eu.

ßi dragostea ce am sim]it-oS` umple-abisul nu putu...De te-a[ iubi oric~t, iubito,Tu nu e[ti eu – eu nu sunt tu.

P i c c o l i n o (n.a.)

*

Au trecut peste dou` s`pt`m~ni de la acestea: vineCr`ciunul. çn fiecare zi, \l \ntreb pe amicul Caracudi:

– Dar cronica?– E ca [i gata.– C~nd mi-o aduci?– M~ine.Tot a[a de azi pe m~ine, am ajuns mar]i \n ajunul lui

Ignat: poim~ine diminea]a trebuie s` apar` num`rul…Materia cealalt` e gata.

A[tept toat` ziua – degeaba.çi trimit vorb` acas` peste drum – \mi d` r`spuns s`

n-am grije.Deschid fereastra; \l strig – nimic.Se-nsereaz` bine... Un g~nd nepl`cut \mi flutur` prin

cap la amintirea proastei glume ce i-am f`cut-o; s` [tii c`am r`mas f`r` cronic` de Cr`ciun – m-a-nc`l]at!…C~rpaciul tot c~rpaci !

D-abia a zburat g~ndul meu, [i iat` d. Caracudi…Cum \l v`d:

– Cronica! unde e cronica, nene?– E dat` la tipografie.– Adev`rat?– Pe onoarea mea!…ßi zic~nd acestea, m` prive[te cu acel z~mbet [i acea

clipire din ochi caracteristice, cari, de c~te ori le\nt~mpini, te fac s` g~nde[ti: dac` `sta nu este imbecil,atunci m` crede pe mine c` sunt.

De vreo c~teva zile se-ndreptase vremea; se zbicisebine; speram, dup` semne, s-avem zile frumoase de

187

s`rb`tori – c~nd colo, peste noapte spre Ignat, se schimb`deodat` v~ntul, [i ]in’te iar!!… Plou`, ninge, \nghea]`,se tope[te; vifor orb; o vreme – s` nu sco]i un reporterafar` din redac]ie.

M` scol dis-de-diminea]` cu grije. Cum m` de[tept,\mi d` servitoarea o scrisoare; e de la d. Costic`,paginatorul ziarului:

,,Domnule Iancule, cronica dat` de d. Caracudi amoprit s-o culeag`; acuma nu merge; trebuie am~nat` p~n’la prim`var`. St`m pe loc cu num`rul. Ce e de f`cut? V`rug`m, veni]i c~t se poate mai cur~nd.…

Nu \n]eleg… Ce s` fie?Iute, m` sui \ntr-o birje… Ce vreme, Dumnezeule!…

Am ajuns.– Ce e, domnule Costic`?– Uite, domnule Iancule.Citesc, ca dus de pe lume:,,Christos a-nviat!!De la un cap`t al globului la cellalt, din r`s`rit p~n`-

n apus, de la miaz`-noapte p~n’ la miaz`zi, pe c~ndnatura se-mpodobe[te \n str`lucitele vestminte aleprim`verii, \n sunetele triumfale a mii [i milioane declopote de la m~ndrele catedrale ale celor mai splendidecapitale de imperie, p~n` la umilele bisericu]e din celemai s`rmane c`tune, popoarele cre[tine se salut` veselecu magicele cuvinte: Cristos a-nviat!“

– A! infamul! asasinul! strig eu. M-a omor~tCaracudi, frate Costic`!… ce e de f`cut?

– Face]i dv. ceva la iu]eal`.Fuga, la redac]ie… Nu voi nici s`-mi arunc ochii

peste drum… Scriu [i [terg, [i iar \ncep [i iar [terg…tremur [i m-apuc` un c~rcel la deget… nu mai pot ]inea

188

condeiul… ßi ceasurile sunt aproape zece!… [i iar \miblestem ursitoarele!… c~nd – apare pe u[e, cine!…cine? asasinul! D-abia pot ridica privirea [i, cu glasulle[inat ca de lehuz` dup` grea facere, \i zic:

– Mersi, nene Caracudi!… Bine ]i-ai b`tut joc demine, dr`gu]ele!

– Cum joc, domnule director?– Poftim.ßi-i \ntind filele mototolite. Le prive[te [i-ncepe s` r~z`.– Scuza]i; a fost o mic` eroare… Eu le am cronicele

astea gata… Dar, prin ce am trecut de ieri p~n` adineaori– dac-a]i [ti! am gre[it; n-am luat seama c~nd am scos-o din sertar… ([i c~t \mi vorbe[te foarte volubil, mereuse uit` pe fereastr`). Merg s` v-aduc una de Cr`ciun…[tiu sigur c` am [i una de Cr`ciun… trebuie s` am [i unade Cr`ciun… Numa s-o g`sesc… fiindc` acuma e underanj la noi… Nu v-am spus… A n`scut Florica…

Eu, din ce \n ce mai le[inat: – C~nd?– Adineaori, pe la [apte diminea]a…– …Cum?– E fat`… dar are \nc` dureri.– Atunci, nu mai trebuie s` te duci, frate Caracudi.

Tot ce te rog e s` iei un condei, c` eu nu pot scrie, amun c~rcel la degete…

Scot din raft tomul 11 din Larousse, \l deschid [i zicbl~nd valorosului tat`:

– Scrie, te rog.El s-a[eaz` la locu-i l~ng` fereastr`, pe care o [terge

bine de abureal` cu c`ciula. Eu dictez:,,S`rb`toarea Cr`ciunului este una dintre cele mai

vechi ale cre[tinit`]ii. Ca s` ajungem la epoca instituirii

189

ei, trebuie s` suim p~n` aproape de leag`nul bisericii.Dup` unii autori, aceast` s`rb`toare a fost statornicit`, laanul 138 al erei noastre, de c`tre episcopul Telesfor…“

V`d pe Caracudi scriind cu ochii pe fereastr`, f`r` s`se uite la condei.

– Ce-am zis? \l \ntreb.– ,,…anul 1883 al erei noastre de c`tre episcopul

Telefon...’’ßi p~n` s`-i strig eu ,,ie[i afar`!“ tr~nte[te condeiul,

pune m~na pe c`ciul` [i iese ca din tun, bufnind u[a.Peste un moment, Piccolino… çi dictez articolul.

Dup-amiazi tirajul a patru pagini e aproape gata…ßi iat` iar d. Caracudi – foarte radios.– Domnule director, am o informa]iune care trebuie

s` treac` neap`rat \n num`rul de lux. ßtiu c` o s` v` fac`pl`cere…

ßi-mi cite[te:,,Afl`m cu deosebit` pl`cere c` gentila doamn`

Florica Ig. Caracudi, eminenta profesoar` de istorie, a datazi-diminea]`, 20 decembrie, na[tere la dou` feti]e,Despina [i Kiajna.

Fericit` coinciden]`! çn aceea[i zi, norocosul tat`,valorosul nostru colaborator, d. Ig. Caracudi, a \mplinit40 de ani.

Felicit`rile noastre cele mai c`lduroase.“Num`rul nostru a ie[it tare frumos. Au f`cut mult

efect [i articolele [tiin]ifice [i poeziile [i \nceputulnuvelei; dar mai ales au impus un v`dit respect confra]ilorinforma]ia cu ,,fericita coinciden]`“ [i savantul meuarticol despre institu]ia sf~ntului episcop Telefon.

Duminic`, \n ajunul Cr`ciunului, primim la redac]ievizita p`rintelui stavroforul Pantelie B~rzescu, care vine

190

s` ne heretiseasc` cu na[terea, \nso]it de valorosul nostrucolaborator – stra[nic de veseli am~ndoi

– Na[terea ta, Christoase dumnezeul nostru, r`s`rit-a lumii lumina cuno[tin]ei… ;.cl.

ßi dup` ce ispr`ve[te c~ntarea:– La mul]i ani, n’ne Iancule!Eu m` \nchin smerit, s`rut icoana [i, arunc~nd

ginerelui o privire dulceag`, r`spund socrului:– Adev`rat a-nviat, taic` p`rinte !ß-afar`-i grozav… [i plou` [i ninge, [i pic` [i-

nghea]`… o zloat` cumplit`… un vifor nebun… ovreme, pr`p`d! s` nu ias` un pop` afar` din cas`.

191

CORESPONDEN¥A SENTIMENTALå

çnt~mplarea, indiscreta \nt~mplare ne-a f`cut s` d`mpeste scrisoarea de mai la vale, c`reia e de prisos a-i maiface comentarie. P`str`m cu cea mai mare scump`tateortografia [i punctua]ia originalului acestei scrisori.

Autorul, care e Cunoscutul domni[oarei Mari, afl`mc` este amploiat superior \n biuroul desp`r]irii VI acomisiei poli]iene[ti din coloarea de xxx.

Juna Mari, cu domiciliul \n mahalaua acelei desp`r-]iri, se afirm` c` ziua tr`ie[te cu acul, iar seara se plimb`pe bulivar.

Despre cum merge toat` [iretenia Cunoscutului cudomni[oara Mari, citi]i [i v` p`trunde]i:

Bucure[ti 2/14 apriliu

Domni[oar`!!Satisfac]ia ce v-a]i f`cut pentru mine instigatoriulu,

nu era]i \n drept a lovi \n mine, ci \n rivali care poate apronun]at nisce espresii sup`r`toare pentru D-ta. – Nucredeam c` D-ta s` fii astfel dup` cum am avut ocasiune,cu cele \nt~mplate prin remiterea epistolelor – resbunareacare voiai a-mi impune, putea]i foarte facile ca s` decide]iu` or` in care determinam bine frasa]i sup`r`toare care m-a indus \ntr-o mare confusiune, [i atunci tot ce puteai a-mi impune eram gata a fi ascultat [i m` supuneamordinelor: a[a zicu (ce se facu, je vous aime, mon ange,

192

ma aimée 1, despre]uiescu pe toate, [i voiu despre]ui, ins`pe tine nu potu, sum nebunu, anii tineri mi se ducu [i odat` cu ei duce [i ai t`i [i atunci va fi t`rziu, c`ci o s`-]isuveniezi c` a fost o fiin]` care, te-a iubit, [i chiar atunciblastfemu meu-]i va c`dea asupr`]i – c`ci cu multu sedeosibesce c~nd cineva se afl` tèt a tèt 2, [i cu at`t maimult c`nd o fars` se face prin cunosciin]a altor persoane.

Mari! (’mi iau curagiulu a v` esclama astfel fiind c`tona]iunea de Mari ‘mi d` o vie speran]`, inchipuesci]i ince stare deplorabil` se afl` acela c~nd iubesce [i nu eiubitu) u` dat` dupe cum te cunosc erai naiv`, bl`nd`, [icu-n caracter foarte frumosu vis-a-vis de mine, ast`-zi aperit acea modestie c` m` vezi depas`ndu strada [i staifoarte integr` in ocupa]ia ce o ai la fereastr`.

Ast`-zi Mari ceea ce doream, am ree[itu, dupe cumodinioar` u` spuneam au grandde Mama3.

Sunt adesea trei s`pt`m`ni de c`nd se ]ine de capumeu s` m` insinuese u` familie, insa amorul de carepoate cineva muri nu m` las`, mi se pare c` inainteaochiloru este u` n`luc` c`nd ’mi pomenesce ’mi spunede u` alt` fiin]`. – Nu vezi Mari, nu observi, c` teiubescu, ah dumnezeulu meu, aibi indurare, [i f` ca aceafiin]` pe care u` am, s` cad` astfel cum sum, g`nde[teteMari c` poate s` moru [i atunci, atunci c`nd poate cellude susu’]i va reaminti suvenirea o s` fugi de vederea ori[i c`rei fiin]e, care]i va descria soarta sa ca [i mine, \nfine g`nde[tete iubit`, angelul meu, g`nde[tete [i aibiindurare de cella ce te iubesce.

193

1 Corect: mon aimée. Te iubesc, \ngerul meu, iubita mea (fr.).2 Corect: téte à téte – fa]`-n fa]` (fr.).3 Corect: à grand maman – bunicii (fr.).

Dear` ce se zicu, o nu, nu voi s` cad p`n` acolo, vois` viu in sim]iri [i s` revinu de unde am plecatu.

Alaltìeri m-am int`lnitu cu servanta D-tale,comunic`ndu-mi c` eu s` iubescu o alt` fiin]` (peEleonora), multu v-a]i in[elatu, c` s`rmana fat` nici n-adepasatu cu mine in tr`sur` cu muma sa pe strada D-tale,dupe cum mi-a declaratu servanta D-tale, c`ci de [i amu` mic` cunoscin]`, [i aceasta f`cut` cu ocasiunea pec`nd fratele sù domicilia \n familie, ins` nu e bineMari! ca s` blami u` fiin]` asemenat` ]ie, [i mai alesu c`mai toate sunte]i feble.

Mari sum in nisce momente, a[a de intunecoase, inc`tu par-c` sunt aruncat in abisu.

F` ca tu s` fii acea lumin` prin care s`-mi arateaccellu drumu ca sa-mi potu veni ear`-[i cum eram c`ndf`cur`m prima cunosciin]`.

Dear` ce se zicu, poate se crezi c` m-am sup`ratu,da, eu nu, sum mai vesel c` mi s-a int`mplatu aceast`fars`, care mi ai f`cutu, c`ci atunci c`nd voiu fi so]ul tù‘mi voiu suvena c` ai fostu demn` de iubitu, [i c` e[ti.

Adu]i aminte Mari, c` dupe cum credu, ai f`cutulectur` Romantic`, [i ai avut destul` prob` cumresping`torul cade, iubesce, [i aceasta o face t`rziu c`ndprimul respinsu e rece, nu se mai g`nde[te la trecutu.

Acum’]i spun nu f`cea ca prin mine se facisubiectulu unei conjura]iuni contra mea. – Am gre[ituceva spunemu, ca s` potu curege gre[eala, ca s` nu telasu in a[a opiniune dupe cum crezi.

A[teptu [i de ast` dat` unu respunsu, c`ci sumpalidu, f`r` curagiu [i chiar f`r` speran]` de a te maivedea vr’o dat`, c`ci deac` [i acum voiu fi respinsu dea-mi trimite respunsulu satisf`c`toru nu voiu mai repassa

194

strada unde domicilia]i, – poate cu ocasiune [i cu mult`afacere se facu acestu gravu pasu.

A[teptu un respunsu agravantu

C u n o s c u t u l

195

CUM Så çN¥ELEG ¥åRANII

Straja satului vine la casa unui ]`ran [i-i bate \ngeam. Se \ncinge o conversa]ie: – Hei, m` din cas`! –Cine? – Tu! – Eu? – Pì cine! – Ce-i? – Cum ce-i? –Pì ce-i? – Ai o scrisoare! – Cine, m`? – Tu. – Eu? –Pì cine. – Ad-o-ncoa! – Ce, m`? – Scrisoarea. – Cescrisoare? – ßtiu eu ce scrisoare? – Trebuie s` pl`te[ti!– Ce, m`? – Cum ce? – Ce s` pl`tesc? – Porto. – Cine?– Tu. – Eu? – Pì tu. – Ce porto, m`? – Iaca, porto. –Cum a[a? – Pì, [tiu! – Nu-i pl`tit`? – Ce? – Scrisoarea.– Ehei! – Cum ehei? – Ai s` dai, mì! – Ce? – Bani. –Ce bani? – Porto. – C~t, m`? – Ce c~t? – C~]i bani, m`?– 15. – Cum 15? – Pì! – Dar de ce, m`? – Nu [tiu. –Iaca 15. – A[a. – Ei, d`-mi-o! – Ce, m`? – Scrisoarea. –Ce scrisoare? – Care ai adus-o. – Eu, m`? – Pì cine? –N-am adus-o. – Pì cum? – Nu-i la mine. – Asta-i! –Cum asta-i? – Unde-i, m`? – Cine? – Scrisoarea. – Laprim`rie. – Ba la dracul! – Ba, a[a. – Pì, cum? – S` teduci s` ]i-o iei.

196

IMAGINA¥IE, STIL ßI CLISTIR

D. dr. Petrini-Galatz, lu~nd \n st`p~nire postul dedirector general al serviciului sanitar, a \naintat o,,Circular` – c`tre domnii medici primari de jude]e,medici de ora[e, medici de spitale, medici de pl`[i [ic`tre to]i veterinarii oficiali“, pe care n-o putem \ndestulrecomanda [i profanilor iubitori de lecturi interesante.

Din aceast` admirabil` circular` rezult` adev`rurinou`, necunoscute p~n` ast`zi; astfel, rezult` c`:

,,…preocuparea principal` a serviciului sanitar a fost\ntotdeauna sc`derea morbidit`]ii [i mortalit`]ii…“

Prin ce \ns` s-ar putea sc`dea morbiditatea [i morta-litatea? Nimini n-a [tiut-o p~n` acuma, nici chiar medicii,nici chiar veterinarii. Ast`zi to]i o putem [ti, to]i, chiarmedicii, chiar veterinarii.

Iat` prin ce:,,…prin \mbun`t`]irile zilnice \n exigen]ele igienii…“Care va s` zic` \mbun`t`]indu-i exigen]ele, igiena

devine mai u[oar` de \n]eles de oameni [i de vite, [i prinurmare mai lesne de practicat.

Circulara apoi con]ine maxime [i aforisme filozoficede o profunditate \n adev`rat clisteric`. De exemplu:

,,…Spre a ajunge s` fim utili ]`rii [i familiei, trebuies` muncim cu r~vn` [i cu inteligen]`.’’

,,…C~nd principiile [i cuno[tin]ele igienice vor ficunoscute [i apreciate de toat` popora]iunea noastr`,rolul medicului va deveni mai eficace…“

197

,,Apostolul [tiin]ei umanitare trebuie s` sedeosibeasc` de ceilal]i func]ionari.“

– Prin ce? \ntreb eu.D. director general al serviciului sanitar r`spunde

\ndat`:,,…prin \ndeplinirea exact` [i con[tiincioas` a

func]iunii ce-i este \ncredin]at` [i printr-o conduit`exemplar`.“

A! care va s` zic` ceilal]i func]ionari…,,Vede]i dar, domnule medic – adaog` \ndat`

circulara – c` nu v` cer lucruri imposibile.…Dar de[i le cere la to]i aceste lucruri nu imposibile,

directorul general se gr`be[te a ad`oga:,,…sunt sigur c` mul]i dintre dv. ]ine]i ca [i mine, ca

medicul s` fie apreciat la justa lui valoare.“ßi acum o anecdot` pentru a termina.La r`sp~ntia bulevardului, o teribil` mi[care de tr`suri,

tramcare, tramvaie electrice, automobile, biciclete. Prin\nv`lm`[eal`, o bab` surd` beat` fr~nt` trece d-acurmezi[ul, cop`cel-cop`cel, ca pe c~mpul larg de laObile[ti. Birjarii, vizitii de la tramcar \i strig` – degeaba;un automobil era c~t p-aci s-o calce, dou` biciclete auocolit-o ca ni[te r~ndunici; dar iat`! o clip`, [i baba ares` dispar` sub roatele tramvaiului electric, care trece capra[tia. Un sergent de strad` vede; sare degrab`, o\n[fac` pe bab` de ceaf` [i-o smulge de la atingereamor]ii grozave. Tramvaiul a trecut f`r` s-o ating`. Babasmucit` scap` o leg`tur` care o purta \n m~n`; dinleg`tur` sar c~t colo ni[te ou`, cari se fac terci, [i o sticl`cu rachiu de drojdii, praf. Baba se-ntoarce indignat` [ioc`r`[te pe omul autorit`]ii. Maica ta, Cristoase! çnezerci]iul fonc]iunii? ceara [i anafura! ßi omul autorit`]ii

198

\i arde babii surde dou` palme de-o face s` auz` lamoment din dou` p`r]i clopotul de la Mitropolie. Baba,auzind dup` at~]ia ani, cade de bucurie pe [ezute lamarginea trotoarului [i-ncepe s` pl~ng` f`c~ndu-[i cruce.

Minunea minunilor!Salvat`!Ei? Ce fel de om este acest brav sergent?– Un brutal! zici d-ta.– Un f`c`tor de minuni! zice un altul.– Un salvator! zice un al treilea.– Nu, domnilor, zic eu. R`spunsul cel mai nemerit la

\ntrebarea mea, \l g`sesc tot \n circulara d-lui directorgeneral al serviciului sanitar:

,,C~nd cineva-[i alege mediul \n care tr`ie[te, c~nd\[i \ndepline[te datoria cu abnega]iune [i caut` a darepede ajutorul s`u celor suferinzi, contribuie la \n`l]areaprestigiului medical…“

– Aceasta a f`cut-o dar sergentul meu, a contribuitla \n`l]area prestigiului medical… [i astfel:

,,…merit` stima tutulor!“ adaog` minunata circular`.

199

çNFIORåTOAREA ßI çNGROZITOAREA ßIORIBILA DRAMå DIN STRADA URANUS

Nu [tim dac` Moftul rom~n are vreo trecere \n fa]acititorilor, dar suntem convin[i c` e bun la Dumnezeu. çnnum`rul din urm`, am fost f`cut apel la sf. Karkaleki,patronul gazetarilor rom~ni, s` pun` o vorb` bun` pel~ng` atot]iitorul, rug~ndu-l a ne trimite \n aceast` mortesaison1, dac` nu vreo duzin` de mici scandaluri, m`carc~teva cazuri de cium`, m`car o calamitate public` sauun cataclism, un mare scandal cosmic, f`r` de cari presarom~n` r`m~ne le[inat` de tot.

E drept c` bunul creator n-a ascultat \n \ntregimerug`ciunea lui sf. Karkaleki; ciuma n-a venit, calamitatepublic` sau vreun cataclism nu s-au ar`tat; dar tot nu neputem pl~nge c` puterea dumnezeiasc` n-a ]inut de locseam` de exigen]ele presei rom~ne.

C`ci, iat` c`, \ndat` dup` apelul ce l-am f`cut c`tresf. nostru patron [i dup` interven]ia acestuia \n favoareanostr`, Dumnezeu ne trimise oribila dram` din stradaUranus, dram` menit` s` r`m~n` \n analele criminologieiuniversale, dup` ce va fi \nviorat le[inata pres` rom~n`,m`car pentru o lun` de zile.

O lun`! o lun` \ntreag` salvat`!Asculta]i ]ig`nu[ii pe strad`:,,Drama din strada Uranus!Noi dest`inuiri asupra dramei din strada Uranus!

200

1 Anotimp f`r` evenimente, vara (fr.).

Adev`rul asupra dramei din strada Uranus!Portretele eroilor dramei din strada Uranus!Epilogul dramei din strada Uranus!Mama dramei din strada Uranus!Fratele dramei din strada Uranus!Fidan]atul dramei din strada Uranus!Justi]ia \n fa]a dramei din strada Uranus!Societatea \n fa]a dramei din strada Uranus!Adev`rul adev`rat \n privin]a dramei din strada

Uranus!“Sfinte Karkaleki! patron al presei rom~ne, roag`-te

la bunul creator s` ne trimit` cur~nd altceva, ca s`ispr`vim odat` cu:

Toate mofturile \n privin]a \nfior`toarei [i \ngrozi-toarei [i oribilei drame din strada Uranus!

ULTIMA ORå

çn momentul de a pune sub pres`, reporterul nostruspecial afl` chiar de la nenorocita victim` a \ngrozitoareidrame din strada Uranus c` ea nu s-ar fi sinucis debun`voie, ci c` o m~n` criminal`, al c`rui ≤sic≥ nume nescap` \nc`, dar care, desigur, gra]ie neobositului [i inteli-gentului jude de instruc]ie J. Th. Florescu, va sf~r[i prina fi descoperit, i-a pus pumnalul \n m~n`, oblig~nd-o s`-[itrag` \n inim` o lovitur` de revolver.

Nu ne-ndoim un moment de impar]ialitatea [i zeluljusti]iei noastre [i sper`m c` ea va descoperi lucruri cudeosebire senza]ionale privitoare la aceast` groaznic`,fioroas` [i oribil` dram` din strada Uranus, care aemo]ionat at~t pe acei care citesc Moftul rom~n c~t [i peacei cari nu-l citesc.

201

UN FRIZER-POET ßI O DAMå CARETREBUIE Så SE SCARPINE-N CAP…

Se [tie c`-n genere frizerii sunt, ca to]i arti[tii, foartepasiona]i [i foarte credincio[i aman]i ai fiicelorMelpomenei… çn momentele sale pierdute, \ntrecur`]itul pieptenilor [i ascu]itul bricelor, orice frizerortodox care se respect` trebuie s` se dedea cultuluim`car a unei muze profane… Unii c~nt` cu flautul ori cughitara; al]ii zugr`vesc sau compun tablouri, \n fel de felde nuan]e, cu firele de p`r m`turate din pr`v`lie; al]iisculpteaz` \n miez de p~ne ori \n s`pun-rachiu; al]ii facversuri care de care mai nepieptenate, [i al]ii scriu poeme\n proz`, care de care mai despletite.

Unul dintre ace[tia din urm`, d. C. A. Ionescu, unlirico-decadento-simbolisto-mistico-capilare-secesionist,turbat de impresia stupeficant` ce i-a produs-o capelurad-auro-blondo-irizo-bronzat` a aceleia care etc., ne trimite,cu rug`mintea de a o publica, urm`toarea capodoper` \ngenul ei, pe care o dedic` p`rului aceleia care etc.

S` ascult`m [i s` admir`m pe acest eminent raseur:

CAPUL EI!… PåRUL ACELEIA CARE…

…ßi e o \ntreag` lume, lume plin` de farmec [i delumin`.

O lume plin` de soare, o lume plin` de miresmedulci e \n p`rul ei m`t`sos, [i \n flac`ra adormit` a

202

p`rului ei resfirat, plute[te o \ntreag` patim`, patimasufletului meu bolnav.

…ßi profundul ei p`r de bronz, profundul [i frumo-sul ei p`r, cuprinde farmecul lumelor astrale, cuprindemireasma dr`g`la[` [i \mb`t`toare a unei lumi-poeme.

ßi cum a[ dori s`-mi pierd fruntea \n p`rul ei de foc,nimb sacru, aureol` divin`, cast` ca [i casta fecioar` ce-lpoart`.

ßi a[ vrea, a[ vrea \n p`rul ei sublim, \n p`rul eim`t`sos s`-mi ascund ochii, ochii mei uimi]i de frumu-se]ea ei divin`.

…ßi e o \ntreag` lume, o lume, plin` de lumin`, olume plin` de soare, p`rul ei bronzat.

Farmecul dulce al apusului de soare, aurul aprins alamurgului de zi [i poezia suav` a danganului ce pl~ngetrist peste holdele aurite, poezia astral` a unei lumidivine se afl` cuprins` \n p`rul ei \nfl`c`rat, nimb sacru,nimb sf~nt [i dr`g`la[.

ßi \n profunzimea \nfl`c`ratului ei p`r, \n bronzuldivin [i m`t`sos, mi se pierde sufletul meu, r`t`ce[temintea mea ame]it` de mireasma p`rului ei superb.

ßi superbul nimb de foc, superbul p`r, cuprinde cevadin poezia aspr` a lumilor slave, din poezia unui neam cemoare, cuprinde farmecul lui, al na]iilor ce se sting peslabe coarde de ghitar`.

ßi sublimul p`r al iubitei mele cuprinde foculdragostelor aprinse, cuprinde suavul subtil al unei lumivirginale [i demne.

ßi cum a[ dori s` m` sting ame]it de mireasmafascinatoare a p`rului ei bronzat, s` m` sting subparfumul delicat al visului cast, al fecioarei ideale, s`adorm surprins de bl~nd [i sf~nt extaz.

203

…ßi eram beat, eream beat de p`rul ei, de mireasmanimbului ei sf~nt, [i eram fascinat de razele astrale, deflac`ra suav` a profundului ei p`r.

ßi beat de lumina p`rului ei, visam vise dr`gu]e,visam vis bronzat de nou`sprezece ani.

ßi-a[ vrea s` m` sting sub mireasma crepuscular` ap`rului ei, s` m` sting de dragoste, luminat de luminasf~ntului ei nimb.

…ßi e o \ntreag` lume, o lume plin` de farmec \np`rul ei sublim, haos profund…

C. A. I o n e s c ufriseur-poet-critic-raseur etc. rom~n

Toate bune, turbatul meu friseur-raseur! dar, deat~ta lume \n capul dumneei, tare trebuie s` se scarpineiubita dumitale, c~t` vreme \i scrii d-ta a[a minuni!

De ce nu-i dai mai bine [i ni]ic` alifie calmant`, pel~ng` at~ta iritant` proz`?

204

POSTFA¥å

Al`turi de toate argumentele care pledeaz` pentruvaloarea [i perenitatea operei lui Caragiale se impune,cred, din capul locului \nc` unul, incontestabil: actuali-tatea acesteia. C`ci oric~t s-ar scrie [i oricum s-ar judecaaceast` oper`, ea r`m~ne, de departe, de o actualitate carenici nu mai are nevoie s` fie demonstrat`. çn adev`ratelearhetipuri de personaje pe care le-a creat autorul Scrisoriipierdute [i al Nop]ii furtunoase genera]ii dup` genera]iide cititori [i-au reg`sit ori recunoscut contemporanii cuviciile, cu ,,mofturile“ [i ,,ambi]urile“ lor.

Pornind de la acest adev`r de domeniul eviden]eichiar [i pentru cel mai pu]in ini]iat cititor al opereimarelui scriitor, critici [i istorici literari, regizori de filmsau de teatru, oameni de televiziune au propus [i propunnoi [i noi unghiuri ori grile de lectur` pentru opera luiCaragiale. Meritorii ori mai pu]in meritorii, demersurilelor demonstreaz` c` textele caragialiene au fost, sunt [ivor fi \ntotdeauna un fel de moned` forte ce asigur`succesul la public [i – uneori! – chiar [i celebritatea.

ßi dac` \n ultimul deceniu, deceniul ,,postrevolu-]ionar“, s-au auzit voci [i au scr~[nit condeie care i-aucontestat pe mai mul]i dintre titanii literaturii noastre –de la Eminescu [i p~n` la Sadoveanu – de Caragiale nus-a ,,atins“ nimeni, postumitatea oferindu-i un fel de

205

revan[` pentru toate nedrept`]ile [i infamiile suferite \ntimpul vie]ii. çn alt plan acest fapt este gr`itor: a-l contestape Caragiale ar \nsemna, de fapt, s` conte[ti scriitorulcare a surprins cel mai bine [i mai exact mentalit`]ilerom~nilor – a[a cum au fost, cum sunt [i vor mai fi ele\nc` mult` vreme.

C~nd am purces la alc`tuirea prezentei antologii mi-ampus, fire[te, \ntrebarea: çn ce m`sur` o serie de texte(precum parodiile, satirele, fabulele [i chiar apigramele)din opera lui Caragiale \l mai pot interesa pe cititorul deazi, [tiut fiind c` la noi se cite[te din ce \n ce mai pu]in`literatur`, iar autorul cu pricina nu [i-a atras gloria prinele, ci prin teatrul lui [i prin momentele [i schi]ele arhi-cunoscute?

Desigur, oper~nd cu prejudec`]i, unii critici [i istoriciliterari consider` parodia [i epigrama genuri dac` numinore \n orice caz aflate undeva la periferia literaturii [i,deci, a operei unui scriitor. A[ijderea satira [i fabula,alt`dat` (cu vreun secol [i jum`tate \n urm`) la mod` para fi, at~t pentru speciali[ti c~t [i pentru cititorii neaviza]i,specii lirice ce ]in numai de trecut [i neav~nd nici un viitor.

S` se datoreze aceasta doar speciilor \n cauz` (cuposibilit`]i fatalmente reduse) sau lipsei unor autori demare for]`, care s` le revigoreze [i s` le confere virtu]iprin care ele s`-[i dovedeasc` perenitatea?

Greu de dat un r`spuns [i poate [i mai greu de\ntrev`zut ce ne va rezerva viitorul. P~n` atunci, \ns`, secuvine s` recitim cu aten]ie ceea ce ne-a rezervat mo[te-nirea literar` \n domeniu.

ßi oric~t ar p`rea de ciudat, respectiva mo[tenire nunumai c` nu este mic`, ci con]ine [i opere remarcabile,apte s` ne re]in` aten]ia, s` ne st~rneasc` interesul [i

curiozitatea chiar [i \n condi]iile \n care suntem asalta]i [i,,cople[i]i“ de audio-vizual prin televiziune [i prin Internet.

çn contextul amintitei mo[teniri literare Caragialeocup`, cum era [i de a[teptat, un loc special.

Dac` \n piesele de teatru, \n momente [i schi]e eleste cel pe care propria-i literatur` l-a consacrat(satiricul, ironicul, neiert`torul critic al ,,tarelor“ sociale[i individuale, umoristul care nu iart` nimic nim`nui), \nschimb \n versuri, \n parodii [i epigrame Caragiale sedovede[te a fi nu at~t un altul c~t un ins contradictoriu(cel pu]in \n viziune). ßi iat` de ce. Pe de o parte elironizeaz` crea]ia unor \nainta[i sau contemporaniprecum Bolintineanu, Alecsandri, Co[buc, Eminescu [ial]ii ale c`ror forme de expresie i se par dac` nu vetuste[i anchilozate cel pu]in dep`[ite de spiritul vremii, iar pede alta ia peste picior simboli[tii (cel dint~i vizat fiindMacedonski), adic` tocmai pe aceia care aduceau un aer\nnoitor \n lirica de la noi [i de aiurea.

S-a spus c` nenea Iancu nu i-ar fi \n]eles pe simbo-li[ti, el \nsu[i neav~nd antene at~t de fine \nc~t s` prind`spiritul modern c`tre care tindea lirica atunci. E posibil,\ns`, ca aceast` afirma]ie a unora s` nu corespund` dec~tpar]ial realit`]ii, iar adev`rul s` se afle, ca \ntotdeauna,undeva la mijloc.

Cred mai degrab` c` parodiindu-l pe Macedonski,Caragiale nu lua \n der~dere curentul simbolist ca atare, cimai degrab` exager`rile unora dintre poe]ii care conside-r`m c` i se circumscriu ca viziune [i ca expresie. ßi,desigur, autorul Rondelurilor [i al Nop]ii de mai \i oferealui Caragiale suficiente prilejuri ([i texte!) pentru parodii.

Mijlocul principal de realizare a unei parodii este\nainte de toate, demitizarea dac`-i putem zice a[a, altfel

207

spus r`sturnarea de situa]ii: ceea ce apare ca fiind grav [isolemn, sobru [i profund la un autor devine, de cele maimulte ori, minuscul, banal [i comic p~n` la ridicol \n textulparodiatorului. De aici [i comicul, umorul, zeflemeaua decare sunt pline parodiile lui Caragiale. Implicit, autorulN`pastei propune cititorului o cu totul alt` gril` de lectur`dec~t aceea sugerat` de autorul unei poezii sau proze.

¥intind un autor sau un stil, Caragiale sugereaz`,subtextual, nevoia cititorului de o literatur` adev`rat`,lipsit` de zorzoane stilistice, de \nflorituri ori c`ut`risterile \n abstractul unor expresii sau imagini poetice.

F`r` a fi ,,nominalizate“, operele ce i-au sugeratautorului parodiile se cam cunosc. Dar parodiile se potciti [i ca ni[te crea]ii independente, valoroase din punctde vedere literar [i – \n felul lor – veritabile capodoperede umor. Dincolo de textul propriu-zis cititorul poaterecunoa[te cu u[urin]` maniera scriitorilor parodia]i,amuz~ndu-se totodat`, \mpreun` cu autorul de noileunghiuri din care pot fi citite unele crea]ii literare.

De undeva, din col]ul paginii nenea Iancu pare az~mbi cu non[alan]` [i pu]in [iret c`tre cititor. ,,Iat`, c`le-am f`cut-o!“ pare a spune el \n vreme ce lectorulg`se[te c` – iat` ! – chiar [i dup` o sut` [i mai bine deani Caragiale continu` s` ne amuze, s` ne st~rneasc`r~sul [i z~mbetul.

O dovad` \n plus c` oriunde [i oricum ne-am afla,orice pagin` a lui ne place [i ne intereseaz`.

Caragiale a fost, este [i va r`m~ne \ntotdeauna cu noi.

Florentin Popescu

208

C U P R I N S

Prefa]`: Lumea ca parodie (Alexandru Condeescu) / 5Not` asupra edi]iei / 15Versuri elegiaco-satirice (1874)Versuri / 19Pohod la [osea / 22Da… Nebun! (Parodii \n versuri)Cameleon femeie / 29Ploaie de prim`var` / 30

I. Pastel optimist / 30II. Pastel pesimist / 31

Suveran [i curtezan / 33Ion Prostul / 35Discre]ie / 37Eros / 38Da… Nebun! / 40Moartea protestantului / 42çn cur~nd / 44Moart`!… / 46Amiaz` maur`… / 50Excelsior / 52Finis / 55Sonet / 56Criticilor mei / 57Primul m`nunchi / 58Crucea [i semiluna / 60Gra]ia domni]ei / 63çn gondol` / 65

Steaua / 67Idila / 68Amicului meu Gion / 70Ab irato / 76Mauvaise Humeur / 77Erato, scap`-m`! / 78O, Nirvana! / 79Din carnetul unui poet simbolist / 80Filozoful Blagomirea / 81Sonet brutal / 82Sm`r`ndi]a (Parodii \n proz`)Sm`r`ndi]a / 85D`-d`mult… Mai d`-d`mult / 111Fabulele marelui anonim [i Strofele lui PicolinoDuel / 127Bietul Ion / 128Temelia / 129Talmud / 131Mic [i mare / 132M~ng~iere / 134Boul [i vi]elul / 135Savant / 137Od` / 138De ce? / 139EpigrameUnui clubman / 143Polemica \n epigrame cu Dimitrie Teleor / 144VariaO [edin]` la ,,Junimea“ \n ajunul Anului Nou / 153Sf~nt Ion / 156Prea s`rac / 162

Tem` [i varia]iuniTem` / 169Varia]iuni / 169Proces verbal / 175O cronic` de Cr`ciun / 180Coresponden]` sentimental` / 192Cum se \n]eleg ]`ranii / 196Imagina]ie, stil [i clistir / 197çnfior`toarea [i \ngrozitoarea [i oribila dram` din strada Uranus / 200Un frizer-poet [i o dram` care trebuie s` se scarpine-n cap / 202Postfa]`. / 202

i l caragiale parodii in versuri si proza

Documents