caragiale parodii versuri - · pdf filecoperta: eugen matzota “n imagine: i.l. caragiale...

Download Caragiale Parodii versuri - · PDF fileCoperta: Eugen MATZOTA “n imagine: I.L. Caragiale — Portret de Iosif Iser Redactor: Florentin POPESCU Culegere text: Ioana CHICU§ Tehnoredactare

If you can't read please download the document

Upload: dangkhuong

Post on 06-Feb-2018

236 views

Category:

Documents


7 download

TRANSCRIPT

  • I.L. CARAGIALE

    PARODII N VERSURI I PROZ

  • Coperta: Eugen MATZOTAn imagine: I.L. Caragiale Portret de Iosif IserRedactor: Florentin POPESCUCulegere text: Ioana CHICUTehnoredactare: Ecaterina HRISTEA

    Cartea a ap`rut cu sprijinulMinisterului Culturii [i Cultelor

    Editura Muzeul Literaturii Rom~nePentru prezenta edi]ie

    ISBN 973-8031-29-X

    DDeessccrriieerreeaa CCIIPP aa BBiibblliiootteecciiii NNaa]]iioonnaallee aa RRoomm~~nniieeiiCCAARRAAGGIIAALLEE,, IIOONN LLUUCCAA

    PPaarrooddiiii \\nn vveerrssuurrii [[ii pprroozz` / I.L. Caragiale ; ed.\ngrijit` de Florentin Popescu. - Bucure[ti ; EdituraMuzeul Literaturii Rom~ne, 2001

    p, : cm. - (Biblioteca Manuscriptum)ISBN 973-8031-29-X

    I. Popescu, Florentin (ed.)

    821.135.1-7

  • I.L. CARAGIALE

    PARODII N VERSURI I PROZ

    Antologie, note [i postfa]` de Florentin Popescu

    Prefa]` de Alexandru Condeescu

    Editura MUZEUL LITERATURII ROMNEBucure[ti, 2001

  • LUMEA CA PARODIE

    To]i copiii intr` \n via]a aceasta a noastr` pl~ng~nd,numai Caragiale, de bun`seam`, a venit pe lume r~z~nd.Om sucit! O [tim chiar de la mama domniei sale, care, la28 aprilie 1852, \[i vestea so]ul, el \nsu[i demn reprezen-tant al unei vesele familii de actori cu voca]ia farsei [i ar~sului, despre harul neobi[nuit al \nt~iului lor nou-n`scut:,,...ne-a d`ruit Dumnezeu un copila[ blagoslovit; bun`ta-tea lui este nespus`, acuma s-a dedat \n ap`, nu i se audeguri]a p~n` \l scald, apoi r~de de tot, vesel, vesel, dinsomn s` d`[teapt` cu r~s [i cu g~ng~ituri. (I.L. Caragiale,Scrisori [i acte).

    Se vede c` i-a fost h`r`zit poporului nostru ca,,bun`tatea nespus` [i r~sul ,,de tot, vesel, vesel dinscrisoarea mamei s` i se recunoasc` drept pecete aspiritului, chiar la mare nenorocire ori triste]e. Poate deaceea, puterea r~sului, venit` din subcon[tientul na]iei(uneori [i din incon[tientul ei) menit` a re\nnoi resurselesuflete[ti ale unei vechi civiliza]ii confruntat` cu formelemodernit`]ii, poart` la noi [i numele de Caragiale. Nu estesingurul. Dinspre ]ar` [i sat se aud la fel de vesele \n

    5

    n vremea caraghioaz` [i de ,,mare cump`n` prin care avem cinstea s` recem, ... dece adic` s` nu ias` la lumin` CCllaappoonnuull,buletin hazliu al \nt~mpl`rilor Orientului?

    I.L. Caragiale, Profesiunea de credin]`,

    Claponul, 1876

  • vremea aceea hohotele s`n`toase ale lui Creang`petrec~nd \n lumea fabuloas` a basmelor lui populare.Dar \n zari[tea balcanic` a c~mpiei valahe ce \nconjoar`sudica noastr` capital`, a[ezat` \n mijlocul mahalalelortriviale [i duioase, oneste [i puritane, sceptice [ineru[inate, Caragiale a pictat nastratinesc chipul comic alfelului nostru de a fi \n lume. N`scut \ntr-o mahala aPloie[tiului, devenit la r~ndu-i tot mai mult o periferie aBucure[tilor, r~sul lui Nenea Iancu, c~nd bonom, c~ndt`ios, va cuprinde \ntreaga societate rom~neasc`, dincolode mode [i timp.

    R~sul caragialesc nu are valen]e negative (batjocurauscat`, disperarea contorsionat`, grotescul violent suntaporturi ale percep]iei vremurilor noastre); solar, elimplic` o filosofic` terapie social` aplicat` la ceea ce \nsens erasmian s-ar putea numi ,,prostia omeneasc`.Triumf al spiritului critic, percep]ia caragialian` estefundamental comic`. Centrul ei de for]` este ironiabenign`, iar forma principal` de expresie, modalitateaparodic`. Opera lui Caragiale este \n esen]` un ,,elogiu alnebuniei societ`]ii rom~ne[ti de la sf~r[itul secolului alXIX-lea, iar \n scrisul s`u se trateaz` prin r~s [i parodieat~t prostia uman`, \n general, de aici [i de preutindeni,de atunci [i dintotdeauna, de unde [i caracterul s`uuniversal, c~t [i ,,prostia rom~neasc`, \n special,surprins` \n coordonatele ei moftologico-na]ionaleatemporale, deci mereu actuale. ngro[~nd ridicolulexisten]ei concitadinilor s`i de condi]ie, dac` nuinferioar`, oricum medie, ce tr`iesc prin imita]ie hilar` ovia]` cu preten]ii de highe-life metropolitan-occidental`,nimic din ce e parodie nu \i este str`in lui Caragiale. Totce pare lipsit de autenticitate [i de naturale]e, cpii de

    6

  • comportament stilistic luat de aiurea f`r` nici undiscern`m~nt [i mimat proste[te p~n` c~nd maimu]`realadevine \ns`[i ,,natur` traiului zilnic, prostiile cupreten]ii, mofturile la mod` (literare ori sociale) cu unsucces efemer [i nemeritat, totul este demn de [arja maimult sau mai pu]in amical` a parodiei caragiale[ti.

    Noua societate a ]`rilor rom~ne, burghez` [i citadin`,\n curs de formare dup` Constitu]ia de la 1866, a fostreceptat` de ,,trinitatea critic` a Junimii Maiorescu,Eminescu, Caragiale ca o pasti[` a civiliza]iei,,eminamente urban` a Occidentului. Inautenticitateaeste denun]at` de to]i trei drept p`catul capital al lumii cese n`[tea chiar atunci sub ochii lor. Maiorescu lanseaz`,prin celebrele sale polemici cu mentalitatea vremii, teoria,,formei f`r` fond, iar Eminescu ofer` viitoruluicomediograf o prim` argumenta]ie a teoriei moftului casimbol al existen]ei inautentice (moft, \n turce[te lucrude doi bani, ieftin, gratuit). Astfel, la nici doi ani dup`adoptarea noii Constitu]ii, poetul nota pe o fil` manuscris`urm`toarea idee directoare; ,,Cea mai comic` no]iunerom~neasc` e moftul, antitez` ne\mp`cat` [i-n sine at~t deridicol` dintre aparen]a exterioar` [i fondul intern. Celmai autentic [i mai comic caracter e moftangiul.

    I-a fost dat lui Caragiale, cu gustul s`u ereditar pentrubufonerie [i fars`, s` fie creatorul absolut al,,Moftologicei comedii a trecerii Rom~niei independentede la despotismul balcanic de sorginte oriental` lamonarhie parlamentar` de inspira]ie apusean`. Descen-dentului unei lungi dinastii de oameni de teatru,schimbarea aceasta la fa]` produs` nu printr-o evolu]ieprofund natural`, ci prin dorin]a de a imita un modelexterior, \i va sugera irepresibil o mascarad`. Caragiale nu

    7

  • are con[tiin]a tragic` a momentelor de ,,mare cump`n`ale istoriei na]ionale, precum Eminescu, care ucenicise lamarii cronicari; pentru el vremurile sunt ,,caraghioaze [ile va petrece cu un r~s pe potriva ironiei geniului s`u. nm`sura \n care Filimon picteaz` patetic dramele unei noisociet`]i de tranzi]ie, Caragiale creioneaz` \n tu[ecaricaturale epopeea eroi-comic` a unei lumi anton-panne[ti \n ve[nica ei trecere \ntre periferie [i centru.

    nc` din 1876, \n Profesiunea de credin]` a,,Claponului, metoda comic` a lui Nenea Iancu s-acristalizat \n mecanismul dublei parodii aflat \n spateletuturor ,,caragialismelor [i al c`rei principiu de func]io-nare ar putea fi astfel formulat: esen]a ,,caraghioas` aunei vie]i contraf`cute, multiplicat` prin oglinda ,,hazliea ironiei autorului [i nuan]at` de umorul fatalismuluioriental. Extraordinara sa viziune comic` se ridic` peintui]ia fundamental` c` obiectul [arjei are el \nsu[icaracterul unei caricaturi. Oglinda deformeaz` o lumestr~mb`, genialul mim parodiaz` o pasti[` comic`, iaracest joc al parodiilor se petrece mereu sub zodiaburlescului senin.

    Fa]` de seriozitatea demiurgic`, r~sul, ironia,parodia par mai degrab` inven]ii t~rzii, ,,demonice,menite a contesta \n zeflemea perfec]iunea crea]ieiprimordiale. Comicul e oglinda iconoclast` a celor prea\nalte. El le aduce pe p`m~nt, le supune transform`rilorvesele ale fanteziei caricaturale, le \ngroa[` defectele, ledeformeaz` liniile, le \nt`re[te ticurile [i, l`s~ndu-ne f`r`iluzii, ne \mpac` prin for]a stenic` a r~sului cu lucrurilea[a cum sunt. Oglinda hilar` a lui Caragiale m`re[teminusurile junelui sistem constitu]ional autohton, alec`rui binefaceri contemporanii s`i tocmai le descopereau

    8

  • cu entuziasm. Un demon personal al ironiei transform` \ncomedie tot ce se r`sfr~nge \n apele ei, ating~nd astfel,,onoarea de na]ionalist a publicului epocii, mult preanecopt pentru a-[i privi cu senin`tate propria caricatur`.Ea con]ine \ns` \n filigran [i istoria secret` a unei amaredeziluzii: liberalismul de tinere]e al autorului.

    Ca \n schi]a Ion, parabol` a condi]iei scrisului s`u,unde eroul, \n ciuda tuturor b`t`ilor, nu accept` c` unm`gar poate c~nta din gur` \n concert Carnavalul deVenezia cu varia]iuni, nimeni nu i-a iertat autoruluiadev`rurile spuse cu for]a [i prea de timpuriu. I s-arepro[at \n numele normelor scriiturii realiste infidelitateareflect`rii, distorsiunea imaginilor, lipsa de dimensiune apersonajelor [i de resorturi interioare ale ac]iuniloracestora, inaderen]a la spiritul na]iei [i \nc` multe altele.Zarifopol a observat primul inadecvarea obiec]iilor,,realiste la caracterul excesiv al percep]iei (intui]iei lumii[i expresia ei, cum ar spune Croce) caragialiene, definindstructura geniului mai-marelui s`u prieten ca pe o viziunecaricatural` a omului, confirmat` emblematic \n GrandHotel ,,Victoria rom~n`: ,,Sim] enorm [i v`z monstruos.

    ntr-adev`r, lumea lui Caragiale nu este a[a cum acreat-o \n gravitatea-i responsabil` Demiurgul, ci o lumeparalel`. Ea este perceput` prin duhul buf al parodieivesele [i ireveren]ioase ca printr-un filtru al comiculuicare nu las` s` treac` dec~t imaginea burlesc` aconcitadinilor s`i, deveni]i astfel popula]ia buimac` aT~mpitopolului (cetatea de scaun a umoristului). R~sulcreatorului lumii ,,caragiale[ti st`ruie ca un ecoudeasupra mul]imii vorb`re]e adunate \n agora \nsufle]it` aora[ului, unde se desf`[oar` public existen]a (p`l`vr`geala)fiin]elor caragialiene. Aici se aude totul [i se vorbe[te

    9

  • totul. Nu exist` spa]iu interior, totul e \n afar`. Doar r~sul,,popular [i s`n`tos d` cu generozitate substan]` univer-sului acesta ,,unidimensional. Cu c~t ruptura dintre,,aparen]a exterioar` [i fondul intern, cum defineaEminescu esen]a comic` a moftului, este mai mare, cuat~t r~sul caragialesc r`sun` mai tare umpl~nd golul desubstan]` ce ,,formeaz` structura interioar` a acesteiplanete a moftului [i a locuitorilor ei.

    Beneficiar, ca [i Rabelais ori Creang`, al unei arhaiceviziuni pop