- Nu existi nici Riul, nici crima perfectd - spuse jude-

citoarea Mariana de Marco cu jumdtate de glas, in timp ce

inchidea dosarul pe care il avea pe masi. lqi scoasc ochelarii

;i ii ldsi s6 atAme de gdt p€ste jerseul siu de cagmir bleu,

Esendu-se pe spate; apoi igi indrepti privirea spre uga birou-lui. Aqtepta pe cineva gi zdmbi auzind o betaie insufleliti de

partea cealalti. Cdnd uga se intredeschise, se i{i int6i o feli-

5oard vioaie, care ficu un gest de recunoagt€re s,i rimase apoi

in a$teptare.

Carmen Femiindez fusese secretard a Judecitoriei din San

Pedro del Mar in csi doi ani lungi cdt Mariana fusese

judecdtoare la tribunalul de Primd Instanli si lnstmclie inacea localitate, iar ceea ce fusese o rela(ie profesionaliextrem de cordialS qi ehcienti se transformase intr-o priete-

nie putemicd !i trainici, degi acum se vedeau doar din cAnd

in cAnd, pentru ci Villamayor, noua destinafie ajudecdtoarei,degi se afla in aceeagi provincie, era la nu mai pulin de o oride mers cu magina, 9i amandoud aveau de lucru pand peste

cap. Pentru ele era normal si se intdlneasci o datd sau, in modexceplional, de doul ori pe lund, la sfi4it de siptdmAnd, in

8 J.M. Guelbenzu

casa ureia din ele. Tocmai din acest motiv, Mariana simticuriozitate in fala acestei aparilii insolite a lui Carmen la mij-locul sdptdmdnii. Seara, in agteptarea prietenei ei, profiti detimp pentru a examina s,i a revizui probleme pe ro1, nu IEr6 aavea cate un moment de neatentie, intrebandu-se care era sco-pul acestei intilniri anuntate pe nepusd mase.

- Mar? se auzi strigatd, gi capul lui Carmen se i1i prin usaintledeschisd.

- Te-ai tuns! exclami Mariana.

- Ce r.rei sd{i spun? un impuls de moment.Cu pirul scurt s,i piepgnat cu cdrare, Carmen nu-si ar6ta

cei treizeci gi ceva de ani. Noua tunsoare ii mirea ochii, iidezgolea pometii, ldsa la vedere nigte urechi mici si bine for-mate gi, in general, ii dddea un aer mai dezinvolt, mai vioiinci decit inaintej dar lovitura de gratie fatd de vechea eiinfla{ipare o dddea rosul aprins al vopselei de pdr. Marianaremase inmdmuritd, fEri a reusi sd emit6 weo p6rere.

,,in ochii ei se citea surpriza..." recitd Carmen, deschi-zdnd larg uga.

Era imbrdcati cu niste pantaloni la fel de rogii ca pdrul sio jachetd neagrd petrecuti. peste o cdmaqi albi cu fund5. Iarpantofii negri cu varf asculit ii ridicau trupul firav intr-unechilibru instabil pe niqte tocuri cui.

Mariana reusi se-si revine din uimire abia cdnd auzi usainchizdndu-se cu zgomot.

- Zi ceva, femeie, spuse Carmen dupe c€ usa se tlanti.- Dar ce !i-ai ficut, fiin1a lui Dumnezeu?

. in viala asta, Mar, trebuie si iei decizii drastice din c6ndin cdnd.

- Nu gtiu ce s6-fi spun... A/6f de drastice?

- Pei, ce-i mai rdu pentru tine o sd vin6 mai tirziu, cdndo si trebuiasci sd iegi cu mine pe stradd.

- Nu-ti face griji, ci nu o sA te abandonez nici din punctde vedere social, nici personal. Prietenele...

ku vine de depafie 9

Carmen se as,ezi pe un scaun la celdlalt capdt al mesei $i

dra ei se potrivi mai bine amintirii Marianei.

- Si ce vezi nu e tot, chiar daci t€ uimeqte. Nu pentru asta

D renit sd te v6d, spuse schimband brusc tonul.

- E mai mult de-atat?

Mult mai mult. iti aminteqti de nepoata mea Vanessa?

- Cum s6 nu-mi amintesc! O adeveratd bucdtici, cum se

$.m€a iDaintel o bomboand de fata.

- Da, cu lichior.Mariana s,ovii.

- Vrei s[ spui cd frecvente^zi barurile?

- Ca toate celelalte.

- Nu, sigur e fatd bun6; chiar putin naivd; nu cred sd aibd

Fobleme din cauza chefurilor noctume de la sfarqit de

Qtimand, in afad de cele care sunt normale pentru varsta ei.

.q.cum asa sunt. Caf ani are, gaptesprezece sau chiar mai

mult, nu?

- Douizeci, Mar, doudzeci deja.

- O spui de parcd ar fi o nenorocire.

Pdi chiar esfe o nenorocire, Mar. Vrea si se cisdto-

reascd cu un bfubat mai mare ca ea cu douizeci qi ceva de ani,

Mariana rdmase cu grua cdscatd pentru a doua oar6.

- Nepoata ta Vanessa? intrebd pe un ton de o totald nein-

credere.

- $tiu cd pare telenovel5, dar las5-mi sd{i spun...

$i el? Cine-i el? De unde a apdrut?

Mariana uitase cu desdvar$ire uimirea pe care i-o provo-

case aspectul qocant al prietenei ei cind apdruse la uqa birou-lui.

- Ofl exclami Carmen. E un birbat de pe aici, cu o isto-

rie complicata. Stai se-,ti povestesc: a emigrat adipostit inburta mamei sale cand pirinlii lui au plecat s6-9i faci un rost

in Franta. Nu s-au mai intors niciodatd, nici mdcar in vacanld,

gi nici nu au pdstrat rela.tia cu fratele tatdlui, unchiul bdiatului.

10 J.M. Guelbenzu

Copilul, adici impricinatul, a crescut Si s-a format in Franfa

gi acolo qi-a continuat viata $i studiile, echivalentul bacalau-

reatului de aici. Pe urmd pirinlii lui au murit infi-un accident

de maqini 9i, din cite se pare, pi-a abandonat studiile gi a

inceput si munceascl. Acolo s-a dedicat cine qtie cfuor

lucruri ani ln qir, pentru ce nu s-a intors decat acum trei,

aproape patru. ani in casa unchiului siu, care, intr-adevir,

avea bani $i proprietili, pentru cI era un zgarcit sadea, Stii,

unul dintre aceia care trdiesc ca nigte sdrdntoci qi au dupd aia

milioane in cont; problema e cd s-a intors firi si fi fbcut

avere, cu c€ avea pe el gi ceva in plus. Din cite se pare, a

inceput sd corespondeze cu unchiul sdu din an in Pagte, pane

ce s-a hotirAt sd-i faci propunerea. Ca s-o scurtez: unchiul l-a

acceptat, degi nu frri condilii, ceci pani la urmi era singurul

lui nepot de s6nge. Unchiul, care era un burlac destul de difi-cil, a intrezdrit probabil ocazia de al face sd pldteascd pentru

dobdndirea mo$tenirii gi il trata ca pe un servitor. Dar a$a e

viala: unchiul moare in mai puJin de un an gi nepotul

mogteneqte. $i, deci ili imaginezi, la patruzeci de ani, cu dare

de mind, fustangiu gi dispus si se bucure de viali. Pentru c6,

dacd altceva nu qi-a adus din Franla, qi-a adus stil gi maniere.

ln aceqti ultimi trei ani qi-a ficut loc printre oameni instirili,pentru cd hebuie si recunoaqtem cd garmul ii prisosqte, ca

tuturor seducetorilor, Si uitel, un domniqor c5ruia p6nd la

urmd ii trece prin cap sE se uite la o copili mai simplS, fiu-moasi, naivi... O bucd(icd, ce mai.

- Revino-ti, Carmen, acum nu mai existi fete naive la

douizeci de ani.

- Naive in alt fel, da, dar tot naivd pAnA la ume; cu alte

cuvinte: are ceva experienli cu lupuqori, qi nici una cu lupi,

despre care vortesc eu.

Mariana ftcu o pauz5.

ha vine de departe 11

- Bine, spuse intr-un sfiir;it. Nu are de ce sd fie un dezas-

E, de$i nu pare cea mai indicati relalie. Dar si o ludm pei.i.d Mai intai: e hotiritd?

- E inve$unat?i.

- gi pdrinlii ei?

- Pii el mai cd pregitegte pugca, iar pe sor6-mea o doare

rdaul, i1i imaginezi.

- $i fata, atat de hotirati...

- Vai, Mar, pe cuvant, ce coqmar!

- Oricum, asta e o dramd pdni n-o sd mai fie, duptr cum

*ii foarte bine. Pani la urmd el are bani gi, dupd cum se ziceh popor, cine nu-,si face de cap cdnd e burlac, igi face de cap

@6 insuitoare, iar ista e un punct in favoarea lui. Poate sA

6e un logodnic bun, trebuie doar si-i acorzi pulini incredere

5i sd vezi ce se inlimpld. Tu ttii cd timpul le ceme pe toate.

De ce nu o convingeli pe fat6 sd nu se mai gribeasci, penfumoment? Cu vorta buni" bineinleles, ci doar nu vreli sirlmini gravidi doar ca si vi facd in ciudi.

- Halal consolare!

- Asta e. Ce-o sn facn pnrinlii, zi-mi gi mie? Dacd ea se

ircnpi\Aneazi; ori o bagi in cugcd, ori il omori pe el. Eu ilii4eleg supdrarea, Cannen; dacd aq avea o fati, nu aE wea sd

fiu in situafia asta, numai ci vremurile s-au schimbat mult...Carmen oft6. Era atat d€ amdrati, ca tot glamour-ul ei

proaspit dobandit pirea sd fi dispirut ca o stea ctzitoare p€

firmament. Mariana ii infinse o ligad, pe care ea o acceptifiri chef. O vreme fumari in linigte.

- Ia spune, relui Mariana dintr-odat?i, de ce ai venit? Sd

md lagi cu gura ciscati cu noul tiiu look sau sd-mi dai vegti

despre nepoata ta? E at.tit de ciudat sd vii aqa deodatd in mij-locul sdpnminii...

Carmen tase din nou aer in piept gi ofti. Trase un fumdin ligara fumatn pe jumitate, sufli fumul fdrd siJ guste gi

strivi cu griji mucul in scrumierd.

J.M. Guelbenzu

Nu !i-am zis tot, spuse apoi.

- A, nu? Pdi, ce mai lipse$te? intrebd uqor intrigati Mariana.

- Faptul c5, in afard de asta, logodnicul e un asasin.

Toamn4 inserdrile heceau incet aproape in fiecare an.

Acel anotimp $i acele ore insemtaserd pentm Mariana, pe

&n'ata detaqirii in San Pedro del Mar gi la sfirgitul multora

dintre zilele ei de lucru, plirnbnri pe plajd in lumina aurie a

mwgului: ldrmul nisipos, mareele, munlii lndepirtafi, melan-

cotia linigtea sufleteasc6... Apoi, cu acest mdnunchi de

senzalii qi percepgii, se re$gea sd cineze gi si citeasci-mdregitele ei romane de secol XIX, in timp ce asculta muzica

lui Tom Jobiml sau a lui Johr Dowland2. Cand era cu Andyqfeierau provincia, dar acum Andy nu mai era qi plimbirile

ei au continuat si fie aceleaqi, iar uitarea nu era neplicutS,

t'ni cind qi-a schimbat domiciliul 9i singurdtatea s-a obiqnuit

cu noul ei cdmin. Acum citea Tess of the d'Urbewilles de

Thomas Hardy, insi locuia intr-o comuniiate de zece ori mai

mare decdt San Pedro del Mar, aflat5 in interior, iar cAnd se

plimba, o ficea printe cl5diri anoste care ficeau sd pileascipane gi ultima razi de soare, datoriti strdlucirii felinarelor

urbare. Toamna era totuqi caldi chiar 9i in vii gi din acest

motiv pirea sd se indrepte alene citre iamd. $i, profitand de

I Tom Jobim, piadst $i compozitor brazilian, esle numele cel mai reprezcntativ

penmr muzica braziliann din a doua jum.etate a s€mlului )O( (n.a-).2 John DowLnd (1561-1626), conpozitor $i cant.rct enelez (n.r.).

74 J.M. Guelbenzu

weme, Carmen qi Mariana aleseserd terasa solitari a rmei

cafenele, departe de trafic, pentru a vorbi in liniqte.

Povestea pe care o sprmea Carmen pirea un gir incredibilde coincidenle. Unchiul lui Rafael Castro - aqa il chema pe

pretendentul Vanessei - locuia cu nepotul sdu intr-o casd cu

trei etaje: parterul dinspre stradd era ocupat exclusiv de

magazin gi un spaliu minuscul dedicat depozitului, in spatele

cdruia se afla bucitiria; primul etaj era destinat dormitoarelorqi micii suffagerii cu televizor a bdtr6nului; qi la cel de-al doi-

lea etaj era podul, unde erau azv6rlite toate cele, numai ca sinu se anmce. Casa frcea parte dintr-un rdnd de noui clddiripe acelaqi trotuar fi in spate dispunea de o curte aliniati cu

cele invecinate. Odati cu venirea lui Rafael, bdtrdnul il con-

cediase pe singurul angajat, lisdnd toati treaba pe umeriiacestuia, pentru masd, casi qi o remrmer4ie neinsemnati, el

reanmAndu-se la a se ingriji de casi qi la a deschide qi a inchi-de magazinul. Astfel, Rafael trebuia sd- i pldteascd viciile cu

putinii bani pe care ii adusese din Franta, de$i bdtr"anul era

suspicios gi nu mincau de sead penl nu ficea calculele.

,,Dar, m6i ornule, ii spuneau, de ce te lipseqti de bucurii, dacd

de ceea ce strangi se vor bucura moqtenitorii?"; la care el

rispundea, malilios: ,,Nu se vot bucura ei cheltuind, pe cdt

md bucur eu strangand."

- La naiba! comenti Mariana.

lntr-o dimineali, nepotul deschise ugile gi ferestrele ingro-

zit qi un miros de gaz€ se rdspdndi pentru o clipd pe stradd,

inainte de a se imprS;tia in aer. lnt6i incepu sd aeriseascd in

casi, apoi igi tiri unchiul qi, cu ajutorul rmui vecin care trec€a

pe acolo, reuqi sd il scoati afar6, dar era deja mort. Se pare c6

nepotul simlise mirosul de gaz cdnd ajunsese la etajul lui, pro-

babil ci prin cripdturile din duqumea, deoarece camera lui eta

deasupra bucdtdriei. ln acea dirninealS, bdtrdnul probabil ci se

Ezise mai devreme ca de obicei. La inceput s-a speculat pe

narginea ideii cA amelise undeva intre momentul in care

llmrEa vine de departe 15

&chisese robinehrl de gaz qi pen6 sd declanqeze aprinzltorul,patru cd acolo il gasise cdzut nepotul. Mai tirziu, avea sd se

Gcopere ci acel loc era una dinhe ascunzitorile banilol fapt

p€ntru care toatd lumea a aflat ci avea mult mai mult dec6t

d4inea la bancd qi in proprietili. Dar cdnd Garda Civili a

bc€put sd caute informalii, judecitorului i-a incolft in minte

o intrebare: accident sau sinucidere?

- $i ziu a;a, Mar, ce sinucidere, nici vorbi de sinucidere.

\ici de accident. Sunt mulli ani de cAnd tot vid lucruri injursi la tribunal ca sd inghit povestea asta. $i nu numai eu, aga

umbld vorba printre oarneni, vox populi; aqa se spune. Rafael

5i-a omor6t unchiul qi a rimas in mod legal cu banii. $i mai e

ceva: au apdrut chiar niqte rude apropiate, care au adulmecat

mogtenirea !i au fost vizute prin sat, care nu e atet de depar-

te de aceastd zond, pdnd cAnd au dispdrut ln urma unei

disculii pe care.se spune ci ar fi awt-o cu Rafael. Eu Stiu ce

inseamnd disputele inhe mostenitori pe aici $i te asigur cd tre-

buie sd se fi int6mplat ceva foarte grav ca sd dispari ca prinfarmec. Despre ce au vorbit? Nu se qtie. Dar...

Md uimeqti, Carmen. i1i dai seama ci vorbegti ca o laldbarfitoare?

- Nu e bdrfE, Mar. Bdtrenul era dintre cei care mai

degrab6 s-ar impupca, dec6t si se sinucidd.

Mariana rise, nu atit datoritd paradoxului, cat din pricinatonului de o indignati convingere cu care se exprimase prie-

tena ei. Carmen, dupi ce se gindi pu,tin, r6se gi ea.

- Serios, Mar. Vreau sd redeschizi cazul.

- Ce?

- Sd il redeschizi. Cazul este clasat. Poli sd il redeschizi.

- Numai dacd apar probe noi, dovezi noi..., dupd cum

bine !tii. Ai toate astea? Egti siguri?

- Am dreptate. Un ralionament bine argunentat este sufi-cient pentru a stami indoieli. M-am gdndit mult 9i nu e greu.