m. scott peck - drumul catre tine insuti si mai departe.pdf

8/20/2019 M. Scott Peck - Drumul catre tine insuti si mai departe.pdf
http://slidepdf.com/reader/full/m-scott-peck-drumul-catre-tine-insuti-si-mai-departepdf 1/312
i mai departe
Morgan Scott Peck (1936-2005) a fost un cunoscut i apreciat psihiatru i autor american.
A absolvit Friends Seminary în 1954, Harvard în 1958 i a obi
nut titlul de doctor în medicin în 1963, la Case Western ReserveUniversity. De-a lungul carierei sale de psihiatru, a ocupat diverse funcii administrative guvernamentale. A fost director la New Milford Hospital Mental Clinic i a practicat psihiatria în cadrul unui cabi net particular în New Milford, Connecticut.
Lucrrile lui Peck reprezint o sintez a experienei obinute din practica psihiatric i a unei puternice i distincte perspective religioase. Una dintre convingerile sale este c oamenii în care slluiete rul îi atac semenii în loc s se confrunte cu propri ile lor eecuri. Prerile sale religioase au fost criticate de anumii fundamentaliti cretini (de exemplu, Debbie Dewart).
în 1984, Peck a colaborat la înfiinarea Foundation for Com- munity Encouragement, o fundaie nonprofit de educaie public, a
crei misiune declarat a fost de „a înva indivizii i organizaiile principiile comunitii14. Fundaia i-a încetat funcionarea în 2002.
în 1994, Peck i soia sa, Lily Ho (de care s-a desprit în 2004) au primit Premiul Internaional pentru Pace al Comunitii lui Hristos.
Prima i cea mai cunoscut carte a lui M. Scott Peck este The Road Less Traveled (Drumul ctre tine însui), care s-a vândut în
peste apte milioane de exemplare. Alte lucrri cunoscute i apreciatesunt: The Diferent Drum, The Friendiy Snowflake, Meditations From the Road, In Search o f Stones.
Din opera lui M. Scott Peck, la editura Curtea Veche au mai aprut Drumul ctre tine însui (2001) i Psihologia minciunii (2004).
epoc a anxietii Traducere din limba englez de
ILEANA ACHIM
BUCURETI, 2007
Descrierea CIP a Bibliotecii Naionale a României
PECK, SCOTT M. Drumul ctre tine însui i mai departe/ M. Scott Peck ; trad.: Ileana Achim. - Bucureti: Curtea Veche Publishing, 2007
ISBN 978-973-669-214-7
Coperta coleciei: DINU DUMBR VICIAN
M. SCOTT PECK, M.D. The Road Less Traveled and Beyond: Spiritual Growth in an Age o f Anxiety
Copyright © 1997 by M Scott Peck AII rights reserved
© Curtea Veche Publishing, 2007, pentru prezenta versiune în limba român
ISBN 978-973-669-214-7
Semenilor mei pelerini
I N T R O D U C E R E
Am aizeci de ani. O vârst care înseamn lucruri diferite pentru oameni diferii. Pentru mine, deoarece nu am o snta te de fier i simt c am trit cât pentru trei viei, a avea aizeci de ani înseamn c e timpul s-mi pun ordine în treburi, cum se spune. Mi se pare potrivit ca la vârsta asta s m preocupe nuanarea unor idei mai vechi, atâta timp cât mai am puterea
s o fac. Cu acest gând scriu cartea de fa. Am scris Drumul ctre tine însui la vârsta de patruzeci de
ani, când m simeam în plin for. A fost ca i cum s-ar fi rupt zgazurile unui fluviu, pentru c alte cri i-au urmat de atunci far întrerupere: mai exact, nou, far s o numr pe aceasta. De fiecare dat, oamenii m-au întrebat ce sper s ob in printr-o anumit carte, ca i cum, în general, a fi avut în minte un plan mre. Adevrul este c le-am scris nu ca urma re a unei strategii, ci pur i simplu pentru c fiecare carte a venit de la sine. Oricât de greu ar fi de definit, muza exist i întotdeauna am lucrat numai sub îndrumarea ei.
La fel s-a întâmplat i în cazul acestei cri, dar cred c e nevoie de o explicaie mai complex. Una dintre lucrrile mele, o colecie a conferinelor inute de mine, se intituleaz
Din nou pe drumul ctre tine însui, ca în seria de casete audio din care s-a dezvoltat. Titlul crii de fa sun ceva de genul „Drumul ctre tine însui IIP6. M tem îns c titlul ar putea prea îneltor. Realitatea este c muza mea nu m-ar lsa s scriu aceeai carte la nesfârit, oricât de profitabil ar fi din punct de vedere financiar.
8 DRUM UL C TRE TINE ÎNSU I I MAI DEPARTE
Crile mele sunt destul de diferite între ele. îns nu total diferite. Odat cu vârsta am început s îneleg c, în felul lor, fiecare dintre ele a fost o încercare de abordare a aceluiai set
complex de teme. Privind în urm, mi-am dat seama recent c m-au frmântat aceste teme de când m tiu. La patruzeci de ani mi s-a prut c Drumul ctre tine însui s-a ivit din nimic. Acum realizez c începusem s lucrez la aceast carte i la altele cu mult înainte chiar de a intra în adolescen. Poate c
m-am nscut gândindu-m la aceste teme. Sau poate m-amnscut ca s gândesc la ele. Nu tiu. Ce tiu este c am început lucrul la acea carte cam cu
douzeci de ani înainte de publicarea ei propriu-zisâ. La sfâritul lui 1957 i începutul lui 1958, Ia vârsta de douzeci i unu de ani, am scris la facultate o dizertaie cu titlul pom pos „Anxietatea, tiina modern i problema epistemolo gic". Epistemologia este ramura filozofiei care se preocup de întrebarea: „Cum tim ceea ce credem c tim? Cum cunoatem ceva?" Problema epistemologic este c filozofii nu au reuit vreodat s rspund la aceast întrebare. în se
colul XIX muli au crezut c rspunsul se gsete în tiin.Am putea cunoate cu certitudine ceva prin intermediul meto dei tiinifice. Dar, aa cum arta dizertaia mea, poate c singu ra descoperire cu adevrat important a tiinei modeme a fost c cercetarea tiinific are limitele ei. Vehiculând câiva „dac", „i", „dar", tiina nu ofer mai mult certitudine decât teologia. i totui, incertitudinea nate anxietate. E înfricotor s tii c cele mai mari mini ale omenirii sunt cele care tiu cel mai bine c nu tiu. De aceea W. H. Auden s-a referit la secolul nostru ca la Epoca Anxietii — vremea în care Epoca Raiunii s-a dovedit la fel de nelinititoare ca
Epoca Credinei. Dizertaia mea din facultate nu oferea rspunsuri, ci doar
întrebri, i, într-un fel sau altul, aceleai întrebri se regs esc în fiecare dintre crile mele. în cutarea acestor rspun suri, am încercat s încurajez cele mai variate idei. Astfel, a treia seciune din cele patru ale Drumului ctre tine însui se
Introducere 9
încheie astfel: „Dar, aa cum este esenial ca vederea s nu ne fie stingherit de viziunea de tunel a tiinei, la fel de impor tant este ca facultile noastre critice i capacitatea noastr de
scepticism s nu fie orbite de frumuseea strlucitoare a lumii spirituale."
Odat ce am lsat în urm acea dizertaie din facultate (sau am crezut c o fac), am continuat s m preocup de treburile din viaa real: coala de medicin, cstoria, copiii, specia
lizarea în psihiatrie, serviciul în armat i în guvern i, în celedin urm, practica psihiatric privat. i totui, far s tiu c va urma vreo carte — cu atât mai puin mai multe — înce peam aproape incontient s-mi gsesc câteva rspunsuri timide, prudente la propriile întrebri. Când s-au acumulat su ficiente astfel de rspunsuri, douzeci de ani mai târziu, mi-a venit ideea de a scrie Drumul ctre tine însui. i pentru c rspunsurile continuau s se strâng, am continuat s scriu ceea ce am crezut c sunt lucrri foarte diferite.
Chiar sunt diferite. i totui, fie c sunt pentru aduli sau pentru copii, fie c se refer la societate sau la individ, fie c
sunt ficiune sau nu, toate pot fi parial privite ca elaborri aleunuia sau mai multor concepte cheie din Drumul ctre tine însui. Aceste elaborri duc mai departe conceptele respec tive; privesc în profunzime; trec dincolo. Aceast carte se numete Drumul ctre tine însui i mai departe pentru c adun la un loc multe dintre situaiile care m-au forat — adesea mult prea violent — s trec dincolo de prima carte, atât în lucrrile publicate, cât i în cltoria mea personal din ultimii douzeci de ani.
Unii ar putea considera aceast carte o compilaie, un compendiu sau un rezumat al întregii mele opere, dar ter
menii sunt nepotrivii. Scriind aceast carte, am descoperit c trebuie s fiu destul de selectiv. „Sintez" ar fi o denumire mult mai adecvat, dar tot nu reuete sa prind sensul de tre cere „dincolo" al crii. Pentru c, pe lâng nuanarea vechi lor idei, am vrut s aduc i lucruri noi. M-a ajutat extrem de mult un citat atribuit lui Oliver Wendell Holmes Jr., care a
10 DRUMU L C TRE TINE ÎNSU I I MAI DEPARTE
spus odat: „Nu dau doi bani pe simplitatea din aceast parte a complexitii, dar mi-a da viaa pentru simplitatea de din colo." 1Profunzimea sentimentului su m-a fcut s organi
zez cartea în trei seciuni. în partea întâi, „Cruciada împotriva simplismului",
deplâng gândirea simplist, primitiv i facil, care st la baza atâtor boli individuale i sociale.
în partea a doua, „în lupt cu complexitatea vieii de zi cu
zi", descriu alegerile complexe pe care trebuie s le facemcontinuu dac vrem s trim bine. i în partea a treia, „De cealalt parte a complexitii",
art unde am putea ajunge dac am fi dispui s ne pltim toate datoriile intelectuale i emoionale.
Dei expresia „cealalt parte" are inflexiuni paradiziace,
nu sunt atât de curajos încât s sugerez c putem ajunge în ceruri de aceast parte a mormântului. Ceea ce sugerez, totui, este c putem într-adevr ajunge s existm într-o relaie mai strâns cu Sacrul. Iar de cealalt parte a complexi tii exist un fel de simplitate în care putem ti cu smerenie
c, în final, toate duc la Dumnezeu.
1Originea exact a citatului este necunoscut, dar îi sunt recunosctor lui Max DuPree pentru a-1 fi preluat în cartea sa The Art Leadership.
PREFAA EDITORULUI»
Pe M. Scott Peck l-am întâlnit pentru prima dat în vara anului 1995. îi scrisesem o scrisoare în care îi mulumeam
pentru cartea sa, In Search o f Stones {în cutarea pietrelor), i în care îi mrturiseam impactul profund pe care-1 avusese
asupra vieii mele. înainte îi mai citisem dou cri, Drumul ctre tine însui i Psihologia minciunii, care îmi deveniser, dup cum scriam, tovari - intelectuali i spirituali - în pro pria mea cltorie de evoluie spiritual.
Trei sptmâni mai târziu, primeam o scrisoare de la Dr. Peck, în care îmi spunea c se afl în cutarea unui editor
pentru noua sa carte i m întreba dac a vrea s iau în consi derare posibilitatea de a m ocupa de acest aspect. Am fost în acelai timp surprins i flatat. Am vorbit la telefon, apoi ne-am întâlnit i dup câteva conversaii îndelungate i isco ditoare, am început s lucrm împreun. Urmtoarele zece
luni au însemnat pentru mine o provocare i o experien entuziasmante i am luat parte la conceperea crii Drumul ctre tine însui i mai departe.
Muli dintre cititorii acestei cri sunt probabil familiarizai cu lucrrile anterioare ale Dr. Peck, dei nu e o condiie nece
sar pentru înelegerea deplin a crii Drumul ctre tine însui i mai departe. Ar putea fi totui util s menionm acele cri i s comentm pe scurt temele lor principale.
Drumul ctre tine însui (New York: Simon & Schuster, 1978) a fost prima carte scris de Dr. Peck. Deschiztoare de
drumuri - aa cum reieea din subtitlul „O nou psihologie a iubirii, valorilor tradiionale i evoluiei spirituale44- cartea era rezultatul muncii de psihoterapeut depuse de Dr. Peck împreu n cu pacienii care se luptau s evite sau s dobândeasc niveluri superioare de maturitate. Extrem de popular i influ ent, Drumul ctre tine însui a contribuit la apropierea psiho logiei de religie. Dr. Peck scria în carte c nu faeea distincie între minte i spirit, aadar nu era o diferen mare între proce
sul dobândirii maturitii emoionale i evoluia spiritual. în ediia italian, titlul Drumul ctre tine însui a fost tra
dus ca Volo din Bene, ceea ce înseamn „Calea cea bun44, deoarece în Italia exist comparaia tradiional dintre „calea cea bun44i „calea cea rea“. Nu a fost, aadar, nici o coinci
den c o carte despre calea cea bun a fost urmat de una despre calea cea rea. în People o f the Lie {Psihologia minciu
nii) (New York: Simon &Schuster, 1983), Dr. Peck a sondat în profunzime esena rului uman. Scriind ca oamenii care sunt ri se opun adevrului i le fac ru celorlali în loc s-i în
frunte propriile eecuri i limitri, autorul a demonstrat într-un mod impresionant cum acetia caut s fug de dificila sarcin a evoluiei personale. Iari, prezentând cazuri întâlnite în
practica sa psihiatric, autorul a descris plastic apariii ale ru lui în viaa de zi cu zi i ramificaiile lor i a oferit în acelai
timp posibile ci de vindecare a rului uman.Urmtoarea carte a Dr. Peck, What Return Can I Make? Dimensions o f the Christian Experience {Cum m pot întoar
ce? Dimensiuni ale experienei cretine) (New York: Simon & Schuster, 1985), a fost scris împreun cu Marilyn von
Waldner i Patricia Key. însoit de muzica spiritual a lui vonWaldner i de desenele abstracte ale lui Kay, cartea a fost dedi cat „gloriei lui Dumnezeu44. Aici, Dr Peck a reflectat asupra unor teme legate de propria sa cltorie spiritual spre creti nism. Dei este cartea sa cea mai evanghelic, nu îi exclude pe cei care nu se socotesc cretini. Este o carte despre descoperirea
Prefaa ed itoru lui 13
lui Dumnezeu i taina credinei. Fr partituri i desene, dar însoit de caseta audio cu cântecele lui von Waldner, cartea a fost republicat i reintitulat Gifts for the Journey: Treasures o f the Christian Life {Daruri pentru drum: comori ale vieii cretineti) (San Francisco: HarperSanFrancisco, 1995).
în 1984, Dr. Peck, soia sa, Lily, i alte nou persoane au înfiinat Fundaia pentru Promovarea Comunitii (FCE), o organizaie nonprofit pentru promovarea experienei comu
nitii ca mijloc de îmbuntire a relaiilor umane între indi vizi, grupuri restrânse i naiuni. Ca urmare direct a activi tii sale în FCE, Dr. Peck a scris The Different Drum {O alt muzic) (New York: Simon & Schuster, 1987), în care îi pro voca pe cititori s se aventureze într-o nou cltorie de des
coperire a sinelui i s dobândeasc un nou nivel de “conec tare” prin experiena creativ a comunitii.
Distanându-se de nonficiune, urmtoarea carte a Dr. Peck a fost un roman poliist psihologic, A Bed by the Window {Patul de lâng geam) (New York: Bantam Books, 1990), cu
subtitlul Un roman despre tain i mântuire. Ceea ce la o pri m vedere pare o poveste despre sex, iubire i moarte, care se desfoar într-un azil, cartea este, aa cum sugereaz subti tlul, mai mult decât o poveste cu suspans; este o explorare pe multiple niveluri a naturii tainei însei.
The Friendly Snowflake {Fulgul prietenos) (Atlanta: TumerPublishing, Inc., 1992), ilustrat de fiul lui Peck, Christopher Peck, a fost de asemenea o carte de ficiune, povestea clto riei unei tinere spre descoperirea sinelui. Temele principale ale crii sunt viaa, iubirea, credina i familia.
Urmtoarea carte a Dr. Peck, A World Waiting to be Born: Civility Rediscovered {Olume în ate
buna cretere) (New York: Bantam Books, 1993), a luat în discuie rolul bunei creteri i al politeii în relaiile personale i în societate în ansamblul ei. Provocându-ne s recunoatem consecinele culturale ale proastei creteri, Dr. Peck a descris
14 DRUMUL C TRE TINE ÎNSU I I MAI DEPARTE
multe tipare comportamentale distructive din punct de vedere moral, unele mai subtile, altele mai vizibile, care par înrd cinate în relaiile umane, i a propus schimbri care pot fi
puse în practic pentru a ajunge la o bunstare personal i social.
Further Along the RoadLess Traveled: the Unending Jour- ney Toward Spiritual Growth {Din nou pe drumul ctre tine însui: nesfârita cltorie de înaintare spiritual) (New York:
Simon & Schuster, 1993) a continuat analiza temelor i con ceptelor investigate pentru prima dat în Drumul ctre tine însui i a fost în acelai timp o colecie revizuit i modificat a conferinelor Dr. Peck.
Urmtoarea lucrare a Dr. Peck s-a intitulat In Search o f
Stones (New York: Hyperion Books, 1995), o integrare a te melor legate de istorie, cltorie i autobiografie. Având ca subtitlu Un pelerinaj de credin\ raiune i descoperire, car tea era povestea unei cltorii de trei sptmâni prin zonele rurale din ara Galilor, Anglia i Scoia, cltorie care devine
o aventur a spiritului i o explorare a complexitilor drumu lui nostru prin via.
Dr. Peck s-a întors la ficiune în In Heaven as on Earth {Precum în cer, aa i pe pmânt) (New York: Hyperion, 1996), povestea unor personaje care triesc în viaa de dinco
lo i sunt silite s confrunte i s încerce s rezolve conflictelei complexitile vieilor lor pmântene. în sfârit, Dr. Peck lucreaz acum la o nou carte intitulat
Denial o f the Soul: Spiritual and Medical Perspectives on Euthanasia {Negarea sufletului: perspective spirituale i
medicale asupra eutanasiei) (planificat s apar în 1997 laHarmony Books). Crile scrise de Dr. Peck au fcut dovada contiinei sale
mereu vii i a gândirii sale tot mai îndrznee. în fiecare din ele putem gsi ceva de folos, ceva care ne poate inspira în
propria noastr lupt de a ne modela o via spiritual. Cartea
Prefaa ed itoru lui 15
de fa, sunt convins, va aduce perspective noi i adânci, care s ne cluzeasc în aceast cltorie continu. în felul
ei unic - precum autorul i fiecare din crile sale i aceastcarte are un spirit propriu, inconfundabil.
Fannie LeFlore
Cruciada împotriva simplismului
C A P I T O L U L 1
Gândirea
în Irlanda, Orientul Mijlociu, Somalia, Sri Lanka i în alte nenumrate zone sfâiate de rzboaie din întreaga lume, pre
judecata, intolerana religioas, lcomia i frica s-au transfor
mat în violen i au dus la pierderea a milioane de viei. în America, rul fcut de rasismul instituionalizat este probabil mai subtil, dar nu mai puin devastator pentru raporturile so ciale. Bogaii împotriva sracilor, negrii împotriva albilor, adepii avortului împotriva opozanilor avortului, heterosexu-
alii împotriva homosexualilor — toate acestea nu simt decâtconflicte sociale, politice i economice ascunse sub stindar dul vreunei ideologii sau credine înflcrate. îns ceea ce las în urma lor nu e decât distrugere i divizare. Mai sunt deci raionale aceste ideologii i credine, sau mcar raiona lizri ale unor acte altfel nerezonabile? De fapt, cât de des ne
gândim cu adevrat la credinele noastre? Una dintre marile dileme cu care ne confruntm, atât ca indivizi, cât i ca socie tate, este gândirea simplist, — sau lipsa total a gândirii. Nu este doar o problem, ci problema însi.
Din cauza imperfeciunilor societii noastre i evidentei
decderi a valorilor spirituale i morale din ultimii ani, gândirea a devenit o problem grav. Este mult mai acut acum — probabil mai acut decât oricare alta — pentru c reprezint mecanismul prin care judecm, hotrâm i acionm asupra lumii din ce în ce mai complexe din jurul nostru. Dac nu
vom începe s gândim bine, cel mai probabil vom sfâri prin a ne distruge.
într-un fel sau altul, fiecare dintre crile mele a fost o cru
ciad simbolic i hotrât împotriva gândirii simpliste. Am început Drumul ctre tine însui cu afirmaia c „viaa este dificil11. în Din nou pe drumul ctre tine însui, am adugat c „viaa este complex11. în cartea de fa merg mai departe i, pot spune c „nu exist rspunsuri uoare11. i, dei cred c
drumul spre aflarea rspunsurilor const în primul rând într-omai bun gândire, nici mcar acest rspuns nu este atât de simplu pe cât ar prea.
Gândirea este dificil. Gândirea este complex. i gândi rea este — mai mult decât orice altceva — un proces care are un curs sau o direcie, o perioad de timp pe care se întinde i
o serie de etape care duc la un anume rezultat. Pân ajungi s te deprinzi s fii un „gânditor11, gândirea este o munc labo rioas i asidu. De vreme ce este un proces, cursul sau direcia acestuia pot s nu fie întotdeauna foarte limpezi. Nu toate etapele sunt liniare i nici nu urmeaz mereu în aceeai
ordine. Unele etape sunt circulare i se suprapun cu altele. Nutoi cei implicai încearc s obin acelai rezultat. Datorit tuturor acestor lucruri, dac vrem s gândim bine trebuie s ne pzim de gândirea simplist atunci când încercm s anali zm chestiuni cruciale i s gsim soluii la problemele vieii.
Dei oamenii sunt diferii, o greeal comun tuturor este c majoritatea înclin s cread c instinctiv tie cum s gân deasc i s comunice. în realitate, nu le fac pe nici una bine pentru c sunt fie prea mulumii de ei înii pentru a-i exa mina prerile despre gândire, fie prea preocupai de ei înii
pentru a investi timp i energie în aa ceva. Ca atare, este
imposibil de spus cum iau o hotrâre sau de ce gândesc aa cum o fac. i când sunt provocai, dovedesc c sunt foarte
puin contieni sau devin repede frustrai de dinamica pe care o presupune gândirea adevrat sau o bun comunicare.
De dou ori în timpul carierei mele de vorbitor public am inut câte un seminar de-o zi despre gândire. La începutul
Gândirea 21
fiecruia dintre ele am scos în eviden faptul c majoritatea oamenilor cred c tiu deja cum s gândeasc. La sfâritul fie crui seminar, în timpul sesiunii de feedback, se gsea cineva
care s îmi spun exasperat: „Subiectul este pur i simplu imens44. într-adevr, gândirea nu este un subiect pe care s-l
poi digera cum trebuie într-o singur edin. Se pot scrie (i s-au scris) cri întregi despre gândire. Nu e de mirare c muli oameni se opun eforturilor anevoioase pe care le pre
supune continua monitorizare i revizuire a gândirii. i nu e surprinztor faptul c, la sfâritul seminariilor, cei mai muli
participani se simeau atât de copleii de tot ceea ce înseam n gândirea, încât erau fie stupefiai, fie îngrozii. Nu e nevoie s mai spun c aceste seminarii nu erau dintre cele mai popu
lare aciuni ale mele. i totui, dac toat energia de care enevoie pentru a gândi pare obositoare, lipsa gândirii provoac mult mai multe necazuri i conflicte pentru noi, ca indivizi, i
pentru societatea în care trim. Faimoasa replic a lui Hamlet „a fi sau a nu fi?44este una
dintre întrebrile cheie ale existenei. O alt întrebare se refe r la felul cum interpretm aceast existen. L-a parafraza
pe Shakespeare i a întreba: „a gândi sau a nu gândi?44. Aceasta este întrebarea crucial pentru combaterea simplis mului. i în acest moment al evoluiei umane poate fi chiar echivalentul lui „a fi sau a nu fi?44.
în timpul anilor de practic psihiatric i, în general, din experiena i din observaiile mele, am devenit bun cunosc tor al greelilor care apar de obicei când nu gândeti bine. Una dintre aceste greeli este, desigur, lipsa total a gândirii. Alta este recurgerea la presupuneri în gândire, prin folosirea
logicii unilaterale, a stereotipiilor i a etichetrii. Alt problem este convingerea c gândirea i comunicarea nu necesit un efort deosebit. O alt greeal este c gândirea ar fi o pier dere de vreme; aceast greeal joac un rol important în furia tcut care ne cuprinde ori de câte ori nu putem rezolva o mulime de probleme sociale.
22 DRUMUL C TRE TINE ÎNSU I I MA I DEPARTE
Leonard Hudgson scria: „Nu greim din cauza încrederii noastre în raiune, ci din cauza pctoeniei noastre, care face ca raiunea s nu mai fie perfect raional. Remediul nu este
înlocuirea abordrii raionale cu o alt form de cunoatere, ci educarea raiunii pentru a fi ea însi.44 Dei cartea este veche de mai bine de cincizeci de ani i limbajul te induce în eroare, cuvintele lui Hodgson sunt semnificative pentru dile ma cu care ne confruntm astzi. A înlocui termenul „rai
une44cu cel de „gândire44i tot ceea ce implic aceasta. Prin „pctoenie44bnuiesc c Hodgson înelegea combinaia de
pcate „originare44reprezentate de lene, fric i mândrie, care ne limiteaz sau ne împiedic s ne împlinim potenialul uman. Referindu-se la „educarea raiunii pentru a fi ea în
si44, Hodgson sugereaz c trebuie s permitem eului nostruadevrat s se ridice la adevrata sa capacitate. Problema nu este c nu ar trebui s avem încredere în creierul nostru, în special în lobii frontali Problema este c nu îi folosim sufi cient. Din cauza pcatelor lenei, fricii i mândriei, nu ne folo sim creierul la capacitatea lui maxim. Suntem pui în situ aia de a ne educa pe noi înine pentru a fi deplin umani.
De ce avem creier
în mod evident, am fost înzestrai cu un creier mare ca s
putem gândi. Una dintre caracteristicile care-1 fac pe om diferit fa de alte fpturi este dimensiunea relativ mare a creierului comparat cu greutatea total a corpului. (Excepie fac balenele i delfinii. Proporional cu corpurile lor, creierele acestora sunt mai mari decât creierul uman; este i unul dintre
motivele pentru care susintorii drepturilor animalelor suntvehemeni în misiunea lor de a proteja aceste specii. Ei cred c balenele i delfinii pot fi, de fapt, mai inteligeni decât noi în anumite privine).
Atât la oameni, cât i la alte mamifere, creierul este format din trei pri — creierul vechi, creierul intermediar i creierul
Gândirea 23
nou. Fiecare dintre ele are funcii unice în ansamblul organelor care lucreaz împreun pentru a ne ine în via.
Creierul vechi — denumit i creierul reptilian — este
foarte puin diferit la oameni fa de viermi. La captul supe rior al coloanei vertebrale avem o umfltur alungit care se numete medulla oblongata. Rspândite în tot creierul se afl celule nervoase numite centri nervoi. în creierul vechi, aceti centri servesc la monitorizarea nevoilor noastre fiziologice,
cum ar fi controlul respiraiei, btile inimii, somnul, apetitul, precum i alte funcii de baz, dar primare. Zona cunoscut sub numele de creierul intermediar este mai mare i mai com
plex. Centrii nervoi de aici sunt implicai în controlul i producerea emoiilor, iar neurochirurgii au reuit s locali zeze aceti centri. Ei pot introduce în creierul unui om aflat
sub anestezie pe masa de operaie electrozi sau ace foarte fine, prin care trece un curent electric de câiva milivoli; acesta poate produce emoii specifice ca mânia, euforia i chiar depresia.
Creierul cel nou este format, în principal, din scoara cere
bral, care este i ea implicat în activiti primare ca instinctele i locomoia. Cea mai mare diferen dintre noi, oamenii, i celelalte mamifere este dimensiunea creierului nou, în special a acelei pri cunoscute sub numele de lobii frontali. Evoluia omului s-a produs în mod fundamental în direcia dezvoltrii lobilor frontali. Acetia sunt implicai în capacitatea noastr de a emite judeci, i tot aici are loc cea mai mare parte a procesrii informaiei — gândirea.
Aa cum capacitatea noastr de a înva depinde de gândire, tot astfel capacitatea noastr de a gândi bine depinde de învare. Deci, o alt diferen fundamental dintre oameni
i celelalte fpturi este legat de capacitatea noastr de a înva. Dei avem instincte precum celelalte animale, acestea nu ne guverneaz automat comportamentul într-o msur atât de mare. De aceea avem liberul arbitru. Am fost înzestrai cu aceast combinaie de lobi frontali i libertate, care ne per mite s învm pe parcursul întregii viei.
24 DR UM UL C TRE TINE ÎNSU I I MA I DEPARTE
Spre deosebire de celelalte mamifere, perioada din copil rie când suntem dependeni de alii este mult mai mare rapor tat la durata vieii. Datorit relativei noastre lipse de instinc te, avem nevoie de aceast perioad de dependen prelungit ca s învm înainte de ne putea descurca pe cont propriu, învarea este crucial pentru capacitatea noastr de a deveni mai contieni, de a gândi independent i de a stpâni cuno tinele necesare supravieuirii i realizrii în via.
Când suntem mici, dependena noastr de cei care ne crescne modeleaz gândirea i învarea. Datorit perioadei lungi de dependen, riscm s deprindem tipare de gândire care se
pot înrdcina, devenind chiar ireversibile. Dac în jurul nos tru se afl aduli care ne ajut s învm s gândim bine, avem o mulime de avantaje. Dac în jurul nostru se afl aduli a cror gândire este îndoielnic, dezordonat sau limi tat în vreun alt mod, gândirea noastr va fi afectat de ceea ce învm sau nu învm de la ei. Dar ar fi un nonsens s
presupunem c suntem complet determinai de cei din jur. Ca aduli, nu mai trebuie s depindem de alii pentru ca s ne
spun ce s gândim sau ce s facem.Aa cum exist o dependen sntoas, exist i una nesntoas. în Drumul ctre tine însui am scris c la adulii sntoi din punct de vedere fizic dependena este patologic
— e bolnvicioas, o manifestare a unei boli mintale sau a unui defect. Trebuie totui s o distingem de ceea ce numim,
de obicei, nevoi sau sentimente de dependen. Noi toi — chiar dac încercm s pretindem în faa altora sau în faa noastr înine c nu e adevrat — avem nevoi i sentimente de dependen. Dorine pe care le vrem protejate, îngrijite far efort din partea noastr, supravegheate de persoane care
sunt mai puternice decât noi i care pun interesele noastre mai presus de orice. Dar pentru cei mai muli dintre noi aceste dorine i sentimente nu ne conduc existena; nu sunt tema
predominant din viaa noastr. Când îns ele ne conduc viaa i ne dicteaz calitatea ei, atunci suferim de o boal psihic denumit tulburare a personalitii de tip dependent. O astfel
Gândirea 25
de dependen este la origine o tulburare legat de gândire — mai exact, este împotrivirea fa de o gândire independent. Din aceast împotrivire la gândire rezult o multitudine de tul
burri complexe, care intr în relaii la fel de complexe cu creierul nostru. Un domeniu de cercetare extrem de pasionant a fcut lumin în privina anumitor aspecte ale acestor relaii, în ultimii douzeci de ani s-a ajuns la o descoperire fundamen tal graie cercetrilor de tip split-brain, care au examinat în
profunzime faptul binecunoscut c noul creier se împarte îndou jumti, stâng i dreapt. Cele dou emisfere sunt legate printr-o materie alb, un corp de fibre numit corpus cal- losum. Se consider c emisfera stâng este creierul nostru deductiv, iar emisfera dreapt este implicat în primul rând în gândirea inductiv. Aceste tipare nu sunt absolute, dar ele indic anumite tendine mai mult sau mai puin pronunate.
Unele persoane suferind de epilepsie au fost tratate — i câteva, vindecate — prin secionarea acestei legturi dintre cele dou jumti ale creierului. Mai târziu, aceti pacieni cu „creier secionat" au fost studiai tiinific, i un studiu extrem
de spectaculos a artat c dac acoperi ochiul unei persoane alcrei creier a fost secionat, astfel încât informaia vizual s ajung doar la creierul stâng, i îi ari, de exemplu, un radia tor electric, descrierea pe care aceast persoan o face obiec tului va fi extrem de gritoare. Ar putea spune: „Pi, e o cutie care are un fir i filamente înclzite de curent electric." i va
continua s descrie diferitele pri ale obiectului cu o precizie uluitoare. Dar nu va fi capabil s denumeasc aparatul. Pe de alt parte, dac oferi informaie doar jumtii drepte a cre ierului, aceei persoan va fi capabil s denumeasc apara tul, dar nu va putea s explice ce este un radiator.
Cercetarea de tip split-brain a artat c partea stâng acreierului este analitic, având capacitatea de a separa între gul în pri, în timp ce partea dreapt a este intuitiv, având capacitatea de a uni prile separate într-un întreg. Ca fiine umane, avem capacitatea de a înva ambele tipuri fundamen tale de gândire: concret i abstract. Gândirea concret se
ocup de particular în forma lui material. Gândirea abstrac t se ocup de particular în termeni generali i teoretici.
Rezultatele cercetrii split-brain sunt unul dintre motivele
pentru care s-a sugerat c diferenele de gen înseamn mai mult decât simpla condiionare social. La femei pare s pre domine partea dreapt a creierului, pe când la brbai — partea stâng. De aceea, în probleme de sex i aventuri amoroase, br
baii par s fie mai interesai de detalii ca sâni, picioare i penis. Femeile par s fie mai interesate de întregul tablou, care ar putea include nu numai stimulii sexuali, ci i o cin romantic nocturn. Aadar, în btlia sexelor, femeilor le e greu s îneleag de ce brbaii sunt atât de preocupai de detalii fizice stupide, iar la rândul lor, brbailor le e greu s îneleag de ce femeile vor s piard timpul cu romantisme i
lumânri aprinse în loc s treac direct la „subiect". Cercetarea de tip split-brain reprezint, în opinia mea, cel
mai formidabil progres în domeniul epistemologiei, sugerând c avem cel puin dou feluri de cunoatere i c, evident, vom dobândi o mai bun cunoatere a lucrurilor dac ne fo losim ambele tipuri de gândire. Iat de ce sunt un mare susi
ntor al gândirii androgine. A fi androgin nu înseamn a fi asexuat. Brbaii nu-i pierd masculinitatea, iar femeile nu-i pierd feminitatea dac sunt androgini. Mai degrab manifest caracteristici ale ambelor genuri. în acest sens, gândirea pre supune folosirea ambelor jumti ale creierului pentru a inte
gra realiti concrete i abstracte.în The Friendly Snowflake, personaj întruchipeaz un androgin. Se folosete de ambele aspecte ale capacitilor sale de raionare, în timp ce se gândete la sem nificaia prezenei misterioase a unui fulg de nea în viaa ei. Pe de alt parte, fratele ei, Denis, este în mod tipic dominat
de partea stâng a creierului. Este foarte atras de fapte ana litice i concrete i nu prea gust misterul, ceea ce îi îngus teaz viziunea.
tiu c vechii sumerieni aveau o regul de aur care le ghida gândirea, nu foarte diferit de teoria split-brain. Trebuiau s se gândeasc literalmente de dou ori înainte de
Gândirea 27
a lua orice decizie important (de obicei, dac s duc sau nu rzboi cu babilonienii). Dac luau prima decizie la beie, aceasta trebuia revzut când se trezeau. Dac bei fiind
spuneau „haidei s-i prindem pe babilonieni44, mai târziu, la lumina zilei, decizia putea s nu par prea îneleapt. Invers, dac decideau la rece c ar fi o strategie îneleapt s se lupte cu babilonienii, se opreau i spuneau „Mai întâi s bem vin44. La beie puteau ajunge la concluzia c „nu e nevoie s pornim rzboi. De fapt, ne plac babilonienii.44
Dei le lipsea tehnologia modern, sumerienii abordau problema corect. i nu exist motiv pentru care noi s nu fim capabili s gândim rezonabil în ziua de azi. Cu excepia cazu rilor de leziuni cerebrale rezultate în urma unei tumori, a unei operaii chirurgicale sau a vreunei boli, avem la dispoziie
aceti minunai lobi frontali. Dar nu înseamn c oamenii chiar îi folosesc, cu atât mai puin c îi folosesc la capacitate maxim. De fapt, leziunea cerebral nu este singurul factor care contribuie la gândirea iraional, dimpotriv, este chiar cel mai neînsemnat dintre factori. Exist nenumrate moduri ascunse prin care societatea ne descurajeaz, în realitate, s ne folosim lobii frontali, promovând gândirea simplist, uni lateral, ca fiind calea normal de funcionare.,
Simplism i societate
Oriunde te-ai întoarce, dovezile sunt uluitoare. Gândireasimplist a devenit atât de rspândit în societate, încât este considerat standardul de înelepciune în anumite segmente ale populaiei. Exemple recente de simplism devastator au oferit comentariile a doi politicieni din Carolina de Nord. Reprezentantul inutului Pitt, Henry Aldridge, a fcut afirma
ia simplist c femeile care sunt violate nu rmân însrcinate deoarece „fluidele nu circul, iar organismul nu funcioneaz44 în timpul unui astfel de atac, ca i cum asta ar anula crima ori bil a violului. Senatorul Jesse Helmes, încercând s argu menteze de ce dorete reducerea fondurilor federale pentru cercetarea SIDA, a spus c nu vede nici un motiv pentru care
28 DRU MU L C TRE TINE ÎNSU I I MAI DEPARTE
trebuie alocate resurse financiare unei boli care este cauzat de „comportamentul deliberat, dezgusttor i revolttor" al homosexualilor. Adevrul este c pe lâng faptul c se trans
mite sexual — atât printre homosexuali, cât i printre hetero- sexuali — SIDA se transmite i prin intermediul transfuziilor de sânge, se transmite de la mame infectate la nou-nscui i apare la lucrtorii din domeniul sntii care se îneap din greeal cu ace sterilizate necorespunztor, folosite anterior la pacieni infectai. Aadar, comentariul lui Helmes miroase nu numai a bigotism, ci i a simplism.
Diferite instituii din societatea noastr, în neputina lor de a înva sau de a demonstra cum s gândeti bine, pregtesc oamenii pentru gândirea simplist. De obicei, aceast nepu tin se regsete la instituiile cele mai influente din soci
etate, mai ales în familie, biseric i mass-media. Dat fiind cele au cel mai mare impact asupra vieilor noastre, mesajele decepionante pe care ni le transmit despre ce este important în via nu trebuie s fie tratate cu uurin. Deoarece aceste instituii sunt liderii notri culturali în prezentarea anumitor moduri de gândire i de trai drept adevrate, ele au puterea s
ne înele i s ne manipuleze. Adesea promoveaz far s vrea jumti de adevruri — uneori chiar minciuni sfruntate
— sub masca unor idei culturale pe care le lum drept „nor male". Bazându-ne pe norme culturale, presupunem frecvent c dac toat lumea gândete aa sau face aa, trebuie s fie
normal i corect.Astfel de norme culturale includ nu numai idei despre cum arat o via bun sau ce ar trebui s fie acceptabil, dar i despre ce ar trebui s fie socotit ru sau nepotrivit. Desigur, exist norme pozitive, cum ar fi cele care promoveaz etica muncii i ne încurajeaz s fim civilizai unii cu alii. Dar nu
aceste norme pozitive sunt problema. Cele pe care trebuie s le regândim sunt normele care creeaz haos cultural. Le numesc norme negative, i acestea sunt frecvent cosmetizate i fcute s par atrgtoare. Dar când treci dincolo de suprafa, des coperi c sunt negative tocmai pentru c ne descurajeaz devoltarea. Se bazeaz pe jumti de adevruri i minciuni
frapante, care servesc la manipularea i inerea noastr în captivitate psihologic i spiritual.
în Psihologia minciunii2 am artat c minciunile creeaz
confuzie. Din cauza dificultilor cu care s-ar confrunta dac i-ar da girul unor minciuni sfruntate, instituiile manipuleaz de obicei oamenii prin promovarea unor jumti de ade vruri. Este o modalitate mai seductoare, îns o jumtate de adevr, care doar las impresia c este pe deplin adevrat,
poate produce i mai mult confuzie. Aa cum scria i poetulenglez Lord Alfred Tennyson, „O minciun doar pe jumtate adevrat este întotdeauna cea mai neagr dintre minciuni6?
Cea mai mare minciun promovat de diferite instituii sociale — care, într-un anumit fel, decurge din natura noastr uman înclinat spre pcatul lenei — este c trim ca s fim tot timpul fericii. Suntem bombardai de mass-media, de bi seric i de mediul de afaceri cu minciuna c trim ca s fim fericii, s ne simim confortabil i împlinii. De dragul profi tului, minciunile materialismului i publicitii ne sugereaz c dac nu suntem fericii, dac nu ne simim împlinii sau
confortabil, probabil c nu mâncm cerealele potrivite sau nu conducem maina potrivit sau nu stm prea bine cu credina. Ce imoral! Adevrul este c cele mai frumoase clipe le trim mai degrab în momentele când nu ne mai simim conforta
bil, când nu suntem fericii sau satisfcui, când ne luptm i
suntem în cutri. Bombardai de gândirea unilateral, aflm în mod clar dar
subtil ce se ateapt de la noi pentru a ne gsi locul în socie tate. Suntem descurajai s punem la îndoial minciunile ine rente materialismului, cu atât mai puin s ne împotrivim lor.
Dac vrem s fim considerai normali, se ateapt de la noi sîncuviinm toate acestea pentru a supravieui. Dar nu e nu mai o problem de excludere din societate. De obicei accep tm de bun voie minciunile. Lenea noastr — o idolatrie
2 Cartea a aprut la Editura Curtea Veche în 2004. (N.tr.)
înnscut a confortului i facilului — ne face prtai la con spiraia din mass-media.
Bineîneles c oamenii sunt diferii, dar ei îi formeaz
opiniile — chiar i despre chestiuni importante — pe baza a foarte puine informaii în afar de ceea ce societatea le spune c este „normal". Când pot alege, cei mai muli prefer s nu gândeasc lucrurile pân la capt. Aleg calea cea mai facil de a rezolva problema, i anume stereotipiile i supoziiile
simpliste. Cad prad manipulrilor i minciunilor mass-me-diei numai pentru a crede c nu sunt atât de diferii de vecinii lor sau pentru a simi c in pasul cu acetia. Se simt obligai s cumpere cerealele despre care aud în reclame c îi fac s arate bine i s fie sntoi, far s pun la îndoial validitatea unor astfel de afirmaii. Sentimentul valorii personale se ba
zeaz în primul rând pe achiziionarea de maini de lux sau alte bunuri pe care nu i le pot permite i pentru care ajung s fie datornici i strâmtorai fmaciar mult timp.
Muli accept normele negative, chiar dac au un senti ment difuz c ceva nu e în regul. Ca s folosim o metafor,
e ca i cum cercurile s-ar fora s intre în formele ptrate aletiparelor culturale. Aceste persoane refuz s înfrunte nor mele, în parte pentru a evita preul prea mare al nepopula- ritii, al statutului de paria, care într-un fel este unul anormal. De obicei, ajung s regrete acest lucru spre sfâritul vieii. Dup ce i-a construit o carier solid pân la vârsta de 35 de ani, Sally este totui necstorit i asupra ei se exercit o uria presiune social ca s se cstoreasc cu primul brbat pe care-1 va întâlni. Din cauza suspiciunilor i criticilor aduse de societate „fetelor btrâne", cedeaz far s se gândeasc mai profund la aceste probleme i far s aib preri proprii.
Dar peste ani Sally va ajunge poate s-i dea seama c trebuia s-i fi ascultat propriile presimiri legate de cstorie. Disponibilizat la 55 de ani, în urma unei reduceri de personal la o mare companie, Bill poate regreta cu amar c a pierdut ocazia de a urma o carier de asistent medical i a ales în schimb imaginea standard a omului de afaceri. Brbaii din
Gândirea 31
societatea noastr triesc sub presiunea de a-i dovedi mas culinitatea prin veniturile pe care le câtig. Dar Bill a pier dut pentru c nu a îndrznit s fie diferit.
Imaginile propuse de mass-media abund de concepte rigide despre umanitatea noastr. Femeia care se apropie de 50 de ani i care nu mai poate renuna la imaginea ei de venic tânr va îndura toate nefericirile pentru a rmâne ali-
i ata simplismului i a evita cu graie posibilitatea de a desco
peri binecuvântarea btrâneii. Dei putem dispreui aceast problem ca fiind doar a ei, e important s recunoatem c aceast femeie nu este singur. Norma negativ din publici tate sugereaz direct sau indirect c femeile sunt în primul rând obiecte sexuale, care-i pierd valoarea odat cu vârsta.
Brbatul pe care se pune pre în reclame este cel care câtig bine. în parte, din pricina gândirii simplismului specific gân dirii sexiste, muli brbai socotesc c munca pe care o fac ei în afara casei este infinit mai important decât activitile cas nice ale femeii, ceea ce le creeaz o imagine mai bun despre ei înii, în ciuda tensiunilor care apar din cauza acestor convingeri false. în loc s-i reconsidere viziunea, atât br
baii, cât i femeile gândesc simplist pentru a se conforma normelor negative.
Ne putem, într-un fel, simi ostatici, ai acestei situaii far ieire. Pe de o parte, suntem prini între cerinele conformi
tii, iar pe de alt parte, graie liberului nostru arbitru, putem decide c este în interesul nostru s Ine ridicm deasupra gândirii convenionale de grup. Suntem capabili s gândim independent despre chestiuni importante în loc s ne trim cea mai mare parte a vieii conform doctrinelor simpliste ale
societii. Cu siguran, e un efort s deosebeti ce ar trebui i ce nu ar trebui s crezi. Când ne refuzm autonomia, nu e de mirare c devenim confuzi i nu ne simim bine, dar când folosim formule simpliste bazate pe ceea ce este „normal" — sau la mod — nu obinem altceva decât haos înuntrul sau
în afara noastr.
32 DRUMUL C TRE TINE ÎNSU I I MAI DEPARTE
Ce este la mod nu ni se potrivete neaprat
Influena masiv a modei în cultura noastr duce adesea la
conformism din cauza gândirii simpliste. Suntem o culturobsedat de mod, fie c ea se refer Ia ce haine s îmbrcm, ce muzic s ascultm sau ce ideologie politic s urmm. Accentul incredibil pus pe mod descurajeaz oamenii s gândeasc independent i încurajeaz gândirea convenio nal, care se conformeaz prerilor i stereotipiilor general acceptate. O astfel de gândire poate ajunge la limita iraiona lului sau poate chiar trece dincolo, spre nebunie, aa cum s-a întâmplat cu naiunea american în Vietnam.
Avem obligaia s cerem socoteal gândirii noastre sim pliste în legtur cu ce ar trebui s însemne „normal66: avem
obligaia s ne folosim de gândirea critic. Gândii-v, de exemplu, Ia Constituia noastr. Timp de aproape un secol a socotit c un sclav înseamn trei cincimi dintr-o persoan. O nebunie. Nu exist a cincea parte dintr-o persoan. Ori eti o persoan, ori nu eti. Chiar dac a fost probabil ceva la mod
— un compromis politic i social care a funcionat la un moment dat — aceast anomalie nu a fost serios pus la îndoial timp de decenii.
A-i folosi gândirea critic nu înseamn c toat lumea tre buie s fie o enciclopedie ambulant. Nu înseamn c toi trebuie s tim totul despre cazul Dred Scott3, de exemplu. Dar avem obligaia s studiem, s învm i s ne gândim la lucrurile foarte importante. Una dintre calitile eseniale ale
3 în 1846, Dred Scott, un sclav de culoare în vârst de cincizeci de ani, împreun cu soia sa, Harriet, au pornit un proces la tribunalul din St. Louis
pentru câtigarea libertii. Acest proces a fost începutul unei btlii legalecare a durat unsprezece ani i care s-a încheiat la Curtea Suprem a Statelor Unite, unde s-a dat faimoasa sentin c Scott trebuie s rmân mai departe sclav, pentru c persoanele de culoare nu erau i nu vor deveni niciodat ceteni ai Statelor Unite. Aceast sentin a contribuit la escaladarea ten siunilor dintre statele libere i statele sclavagiste, chiar înainte de Rzboiul Civil american. (N. tn)
Gândirea 33
gândirii critice este aceea de a decide ce merit i ce nu me rit s învei sau s studiezi. i trebuie mai degrab s ne recunoatem lipsurile din cunoatere decât s ne simim for
ai s lsm mândria, frica i lenea s ne atrag în asumarea rolului de atottiutori.
Presupuneri, stereotipii i etichetri
A presupune c tim totul, i în special ceva ce nu tim defapt, înseamn s ne facem de râs. Simplismul presupune rilor reprezint un mod de via pentru unii. Sunt oameni care presupun c modul lor de gândire — fie c se refer la drep tul femeii de a avorta, fie la rugciunea din coli — trebuie s fie „întotdeauna corect", în ciuda oricrei dovezi contrare.
Când la mijloc se afl i nevoia precar de a-i pstra falsul sim al demnitii i integritii proprii, imaginea lor despre sine recurge brusc la virtute, pe care i-o aroga nestingherii i care devine astfel presupunerea fundamental. Nu pot — nu vor — s ia în considerare alternativele. Probabil ar fi un
fel de moarte renunarea la simplism.Cele mai întâlnite i, adesea, distructive presupuneri se bazeaz pe stereotipii despre noi înine i despre ceilali. Stereotipiile implic de multe ori etichetarea i categorisirea oamenilor i lucrurilor într-o manier simplist, apoi emiterea de judeci pe baza presupunerilor pe care Ie facem în funcie de aceste categorisiri. Astfel de presupuneri se dovedesc ade sea îneltoare. Eroul romanului meu In Heaven as on Earth
pornete cu ideea c cerul nu are nici un mister; totul este insipid, plicticos i limpede ca lumina zilei. Spre surprinderea lui, el descoper c cerul, ca i pmântul, nu este atât o utopie
simplist, cât mai degrab un labirint complicat de surprize i situaii neateptate.
Muli îi judec pe alii pe baza etichetelor — spre exem plu, asociem liberalii cu sufletele mari i conservatorii cu corectitudinea rigid. Etichetele rasiale i etnice abund de supoziii adesea îneltoare despre caracterul indivizilor care
aparin acestor grupuri. Tendinele politice ale unui evreu pot fi percepute incorect de unii pe baza categorisirilor care împart evreii în tabra ortodox, conservatoare i reformist.
Comercianii de maini de mâna a doua sunt judecai de unii ca fiind mecheri sau lipsii de scrupule, subminând astfel reputaia .multor comerciani contiincioi i muncitori, al cror caracter este mai presus de orice îndoial. i mai este supoziia des întâlnit c oricine se declar pe fa cretin tre
buie s fie fundamentalist, iar oricine se declar agnostic nu poate fi matur spiritual.
Dei unele stereotipii pot conine un dram de adevr, ele sunt, de obicei, prea simpliste pentru a prinde diferenele i asemnrile subtile dintre oameni atunci când sunt folosite în
comparaii i judeci. Când sunt extreme, pot sta la bazaunor presupuneri care permit declanarea sau justificarea unor aciuni potenial distructive.
Una dintre povetile principale ale romanului meu poliist A Bed by the Window este generat de gândirea stereotip a unui tânr detectiv. Bazându-se pe supoziii, locotenentul Petri face o mulime de greeli de gândire i judecat, care îl duc periculos de aproape de arestarea persoanei nepotrivite. Prima presupunere îl face s-i restrâng investigaia la o asis tent medical doar datorit faptului c a avut relaii sexuale cu victima. A doua presupunere este convingerea lui c femeia
nu ar fi putut s iubeasc victima, deoarece aceasta era diform fizic, dei, de fapt, femeia inea foarte mult la el. i pentru c muriser mai multe persoane în timpul în care asistenta îi facea tura, locotenentul Petri presupune c aceasta este o crimi nal în serie, care îi omoar pacienii din compasiune.
Una dintre cele mai cinice supoziii susinute de locotenentul Petri se dovedete a fi, de asemenea, cea mai oarb. El crede c persoanele senile aflate în azil nu gândesc niciodat. Ca atare, trece cu vederea piste subtile, dispreuiete indicii semnificative i neglijeaz în timpul investigaiilor aspecte importante ale experienelor sale legate de ceilali.
Gândirea 35
în ceea ce privete stereotipiile generale despre persoanele aflate în azile, personajul m are pe mine drept model. La începutul carierei mele profesionale, când am lucrat cu pa
cienii aflai în azile, eram legat la ochi. Credeam c azilele erau doar gropi de gunoi pentru morii înc vii. în timp, am descoperit îns un mediu divers, populat cu oameni intere sani, plini de umor, iubitori i având toate calitile obinuite ale unei fpturi umane. Aa cum mi s-a întâmplat i mie în
realitate, locotenentul Petri înva în cele din urm s priveasc dincolo de suprafa. Treptat, îi d seama c gândirea simplist sfârete adesea în fundturi.
într-adevr, sfârim în fundturi când ne bazm strict pe supoziii, etichete i stereotipii i îi judecm pe oameni într-o manier simplist. A presupune c nu am defecte omeneti
deoarece scriu despre spiritualitate ar fi o concluzie simplist. A spune c cineva care se consider cretin trebuie s fie automat mai sfânt decât toi ceilali ar fi o alt presupunere simplist. în special, în cazul religiei, exist tendina de a folosi etichete i presupuneri pentru a ne justifica propria
spiritualitate. Dup unii, confesiunea creia îi aparin este singura cale de a ajunge la Dumnezeu. E o greeal. Lui Dum nezeu nu îi pas atât de mult de etichete i form, cât îi pas de fond.
Etichetarea oamenilor i lucrurilor ascunde întotdeauna neajunsuri. în primul rând, diminueaz i degradeaz ade vrul. Dup prerea mea, presupunerea c un om frumos este mai bun i mai inteligent decât unul cu diformiti fizice nu este decît atît: o supoziie, nu un adevr. i totui, nenumrate studii fcute pe aceast tem arat c cei mai muli îi favo rizeaz pe oamenii considerai atractivi i cel mai adesea le
atribuie caliti pozitive. Multe dintre presupunerile pe care le facem în urma
etichetrii celor din jur ne fac s trim superficial. Uitm s ne punem la îndoial concluziile. Cu toate acestea, ar fi la fel de simplist s spui c nu exist niciodat un motiv întemeiat de a eticheta. Oamenii de tiin trebuie s împart lucrurile
în categorii pentru a-i verifica teoriile i a reproduce rezul tatele. Profesorii trebuie s fie de acord c nu orice absolvent de clasa a opta poate deveni un mare scriitor. Prinii trebuie
s disting între gusturile personale i temperamentele copiilor lor dac vor s fie suficient de deschii la nevoile specifice ale fiecrui copil. Aadar, etichetarea îi are scopul ei — dar un scop limitat. Când este constructiv, ne ajut s lum deci zii rapide, adesea salvatoare. Dac te afli noaptea pe strad i
de tine se apropie un strin înarmat, ar fi o prostie s spui:„Hm, hai s analizez situaia înainte s fug.“ Avem nevoie de etichete ca s evalum anumite lucruri.
Sunt momente când trebuie s lum decizii temporare înainte de a avea mai multe informaii sau experien în legtur cu o situaie sau o persoan. Dar în cele mai multe cazuri, încli
nm s punem etichete din motive greite. Când punem eti chete pentru a face presupuneri i a-i discrimina nejustifîcat pe alii — sau pentru a ne gsi nou înine scuze — deducem existena unor caliti generale ale unei persoane sau situaii far s avem informaia necesar care s ne justifice conclu ziile. Uneori, consecinele unor astfel de judeci pot fi dis tructive nu numai pentru alii, ci i pentru noi înine.
Gândirea infracional comun Dac am fi cinstii cu noi înine, cei mai muli ar trebui s
recunoatem c au existat momente când am fost atrai de ogândire infracional, care este numai una dintre ipostazele dereglrii mintale. Cea mai mare partea a teoriei critice des
pre gândirea infracional s-a bazat în principal pe cercetarea persoanelor încarcerate sau a delincvenilor de diferite tipuri. Dar, de obicei, grania dintre infractorii aflai dup gratii i
noi, ceilali, este foarte subire. Cercetarea gândirii infrac ionale scoate în eviden cele mai comune tipare de gândire iraional care conduc la decizii anormale. Cele mai multe tipare de gândire infracional nu sunt în primul rând întor tocheate, ci simpliste i unilaterale. Apoi, exist la unii ten dina de a se considera întotdeauna victime. Cei care gândesc
36 DRU MU L C TRE TINE ÎNSU I I MA I DEPARTE _______
Gândirea 37
aa nu îi asum responsabilitatea pentru propriile alegeri. Altora le lipsete perspectiva asupra timpului, ceea ce îi face s triasc în principal în prezent, far s investigheze viitorul
sau s ia în considerare consecinele propriilor aciuni. Exist un aspect al gândirii infracionale care iese în evi
den mai mult decât altele datorit prezenei sale constante printre segmentele neinfracionale ale populaiei. Este o atitu dine de stpân, sau ceea ce putem numi sentimentul îndrep
tirii. Specific acestei atitudini este o siguran de sine carese învecineaz cu narcisismul cel mai pur. Cei care au un sen timent exacerbat de îndreptire sunt în stare s justifice agre sarea altor persoane sau a proprietilor acestora far s le
pese de drepturile celor agresai. Dac gândirea lor pornete dintr-un „complex de inferioritate44, cei care se simt îndrep
tii se consider neajutorai i adesea victime. Se plâng i protesteaz împotriva neanselor avute în via din cauza etniei, situaiei economice sau familiale. îi minimalizeaz rolul jucat de ei înii în eecul de a-i îmbunti viaa. Unii
prefer s fure, s manipuleze sau s ia într-un fel sau altul de
la ceilali, din cauza convingerii lor c lumea le este datoare. Nu reuesc s sesizeze c ei sunt vinovai de a fi neglijat ci alternative de gândire i via.
La alii, sentimentul de îndreptire pleac dintr-un „com plex de superioritate44. Acetia pot crede c lor li se cuvine totul, iari datorit etniei, situaiei economice sau familiale.
Cred c cei asemenea lor sunt, de asemenea, superiori, deci li se cuvine orice îi doresc, chiar dac, pentru a-i împlini dorinele, trebuie s ia de la alii. Se simt îndreptii s
primeasc cea mai bun educaie sau slujb i sunt ofensai dac alii îi doresc acelai lucru. Problema nu este c vor ce
e mai bun în via. Aceast gândire devine problematic doaratunci când oamenii sunt gata s-i nedrepteasc pe alii, discriminându-i, exploatându-i, oprimându-i, negându-le ace leai drepturi, anse i acces la lucrurile de valoare.
Desigur, toate acestea sunt doar exemple de gândire sim plist. Este la fel de prezent la cei considerai inteligeni i
38 DRUMU L C TRE TINE ÎNSU I I MA I DEPARTE
de succes, absolveni de coli cu pretenii i directori de mari companii, ca i la cei needucai, lipsii de privilegii, infractori sau bolnavi mintal. Numitorul comun este tendina noastr omeneasc de a evita s gândim bine.
Dac gândeti prea puin este problema ta
Unul dintre pacienii pe care i-am consultat cu muli aii în
urm este un exemplu pentru problemele care apar ca urmarea neputinei de a gândi bine. Caracteristica sa cea mai preg nant i, în acelai timp, defectul specific al gândirii sale, era opunerea la schimbare. Trim într-o lume a schimbrii, deci a gândi c nu e posibil s te schimbi sau a evita pur i simplu schimbarea este o idee aflat undeva între iluzie i amgire. Omul venea dintr-un ora de provincie care era la 20 de minu te de mers cu maina de biroul meu. Timp de patru ani m-a vizitat de dou ori pe sptmân i a cheltuit mare parte din economiile de-o via pentru aceste edine. O astfel de inves tiie de timp i bani ar prea s reflecte interesul pentru schim
bare i dezvoltare spiritual. Dup cum am ajuns s descopr, nu era cazul.
Când am început edinele, i-am dat o hart cu o scurttur pe care putea s-o foloseasc i s economiseasc astfel timp i bani. Dup ase luni de terapie, mi s-a plâns într-o zi cât de
mult îi ia s ajung la edine. Aa c i-am spus: „Pi, John, încearc scurttura." Mi-a rspuns: „îmi pare ru, am pierdut harta." I-am mai dat una.
Dup înc ase luni de la aceast discuie, mi s-a plâns din nou pe aceeai tem. L-am întrebat: „O iei pe scurttur?"
Mi-a spus: „Nu, e iarn i n-am vrut s risc s conduc pe drumuri lturalnice îngheate." L-am întrebat dac a pierdut din nou harta i pân la urm i-am mai dat una. în sfârit, dup un an i ceva — i dup doi ani de terapie — a început s se
plâng iar, i iar l-am întrebat: „John, ai încercat scurttura?". Mi-a spus: „A, da. Am încercat, dar nu câtigam timp." Aa
Gândirea 39
c i-am zis — i asta nu e tipic pentru un analist comporta mental — „John, d-te jos de pe canapea. Jos. O s facem un experiment."
L-am lsat s aleag între a fi observator sau ofer. A vrut s fie observator. Ne-am urcat în maina mea i am mers pe drumul pe care-1 folosea el de obicei, apoi ne-am întors la biroul meu pe scurttur. în ultimul caz, câtiga cinci minute la ducere i înc cinci la întoarcere. „John, i-am spus, a vrea
s-i atrag atenia asupra unui lucru. Ai pierdut zece minute la fiecare drum fcut pân la mine. Ai evitat scurttura în ultimii doi ani, adic douzeci de mii de secunde, ceea ce înseamn trei zile. i-ai pierdut trei zile din via. i nu numai atât, am adugat, ai condus în total nousprezece mii de kilometri în
plus ca s evii scurttura. i dac asta nu e de ajuns, ai minitca s-i protejezi nevroza." La un an — în total, dup trei ani de terapie — John mi-a
spus în cele din urm: „Cred... presupun c motivaia domi nant a vieii mele este fuga de schimbare." De aceea nu vroia s mearg pe scurttur. Ar fi însemnat s gândeasc i s fac ceva diferit fa de lucrurile cu care era obinuit. La fel se întâmpla i în cadrul edinelor. Dar faptul c a spus „cred" i „presupun" a artat limpede c John nu vroia înc s accepte necesitatea unei schimbri. Nevroza poate avea o putere formidabil. Fr s devin un caz de succes, pân la
sfâritul edinelor el a continuat s mearg pe ideea de eec, încercând s evite riscurile pe care le presupune schimbarea. La fel ca John, muli oameni fug de schimbarea necesar dez voltrii. Nu vor s-i reformuleze anumite presupuneri i iluzii pe care le-au acceptat drept adevrate.
Pe vremea când lucram ca psihiatru, schizofrenia eraetichetat drept o tulburare de gândire sau o tulburare a gân durilor. De atunci, am ajuns s cred c toate tulburrile legate de boli psihice sunt tulburri de gândire. Indivizii aflai în situaia extrem de a suferi de o boal mintal, ca anumite forme de schizofrenie, sunt în mod evident victimele gândirii
40 DRUM UL C TRE TINE ÎNSU I I MA I DEPARTE
confuze i pot fi atât de rupi de realitate, încât s nu poat îndeplini cum trebuie activiti zilnice obinuite. i totui, toi am întâlnit în societate sau la locul de munc persoane care
sufer de narcisism, tulburri obsesiv-compulsive i tulburri de tip dependent. Au, poate, o sntate mintal fragil, dar reuesc s par „normali" i s duc o via decent. Realita tea este, totui, c i ei au o gândire confuz. Narcisitii nu se pot gândi la ceilali. Obsedaii nu vd imaginea de ansamblu.
Dependenii nu pot gândi singuri.Toate afeciunile psihice cu care am avut contact de-a lun gul anilor presupuneau o form de tulburare a gândirii. Cei mai muli oameni care urmeaz o terapie sufer fie de nevro z, fie de o tulburare de personalitate. Printre ceilali, care nu merg niciodat la psihoterapeut, aceste afeciuni sunt la fel de proeminente i reprezint, rezultatul unei gândiri confuze. La origine, ele sunt iluzii de responsabilitate i, ca atare, reflect stiiuri opuse de a gândi lumea i problemele vieii.
Nevroticul triete cu iluzia c este responsabil pentru toi i toate i, drept urmare, îi asum deseori responsabiliti
prea mari. Când se afl în conflict cu lumea, înclin s creadc automat ei sunt de vin. Persoana care sufer de o tulburare de personalitate e
dominat de iluzia c n-ar trebui s fie responsabil pentru nimeni i nimic. Astfel, adesea nu-i asum suficient respon sabilitate. Când se afl în conflict cu lumea, crede c lumea este de vin.
Trebuie s spun c noi toi suntem nevoii s trim cu anu mite iluzii. Sunt ceea ce psihologii numesc iluzii sntoase, care ne ajut în perioadele de tranziie ale vieii i ne întrein sperana. S ne gândim la iluzia iubirii romantice. Oamenii
nu s-ar cstori în lipsa ei. Iluzia c a crete copii este mai degrab distractiv decât greu este i ea sntoas. Altfel nu am avea copii. Am crezut îmi va fi mai uor cu propriii mei copii când vor începe s mearg, apoi am crezut c va fi mai uor când vor începe coala. Pe urm am crezut c va fi mai uor când îi vor lua carnetul de ofer. Pe urm când vor
Gândirea 41
merge la facultate. Pe urm când se vor cstori. Acum tr iesc cu iluzia c îmi va fi mai uor cu ei când vor ajunge pe la patruzeci de ani. Astfel de iluzii ne in în via i ne încu
rajeaz s mergem mai departe. Aadar, iluziile nu sunt complet duntoare, cu excepia
cazului când ne agm de ele pentru prea mult timp i far nici un folos. Problema apare când iluziile ne afecteaz per manent dezvoltarea. De exemplu, tânra de aisprezece ani
care devine obsedat de cum arat i ce mnânc poate scread c niciodat nu e de-ajuns de slab sau de bun ca s se compare cu celelalte fete din coal. Ducând aceast iluzie la extrem, fata poate ajunge s se înfometeze i s devin anorexica. Sau poate s-i depeasc dilema nevrotic în
jurul vârstei de douzeci de ani, când capt mai mult încredere în sine. Tânrul care nu are performane sportive deosebite îi poate descoperi caliti intelectuale care com penseaz lipsa de talent sportiv. Dac îi apreciaz inteligen a, are mai multe anse s treac peste complexul nevrotic de inferioritate pe care-1 resimte când se compar cu bieii de la
coal. Aadar, o nevroz uoara sau o tulburare uoar de personalitate nu trebuie privite ca o predispoziie de-o via. Pe de alt parte, nevrozele i tulburrile de personalitate per sistente ne mutileaz dac nu le tratm. Pot crete pân la a deveni piedici care s ne blocheze definitiv.
Cari Jung scria: „Nevroza este întotdeauna un substitut al suferinei le g itim eD ar substitutul poate deveni mai dureros decât suferina legitim pe care inteniona s-o evite. Nevroza însi devine în cele din urm cea mai mare problem. Aa cum scriam în Drumul ctre tine însui, „credincioi formei, muli vor încerca apoi s evite durerea i problemele, adugând în
schimb noi motive de nevroz. Din fericire, unii au curajul s-i înfrunte nevroza i încep — de obicei, cu ajutorul psihoterapiei — s învee cum s triasc suferina legitim. în orice caz, când evitm suferina legitim rezultat în urma problemelor pe care le avem, evitm i maturizarea pe care problemele o cer de la noi. Este motivul pentru care în bolile mintale încetm
s ne maturizm, ne blocm. i far maturizare, far vindecare, spiritul uman începe s se vetejeasc."
Dac gândeti prea mult este problema celuilalt
Dei adesea ne facem ru singuri gândind simplist, sunt momente când ceilali încearc s ne fac ru pentru c îndrznim s gândim bine. Dac gândim mult, iar celorlai nu
le prea place asta, este problema lor, nu a noastr. Dac îifoloseti creierul, în mod sigur le faci probleme celorlai dac acetia caut s te controleze, s se foloseasc sau s abuzeze de tine, sau s te fac dependent i temtor de ei. Motivul ascuns pentru care fac astfel de lucruri poate fi acela c vor s te descurajeze s îi dai seama de puterea per
sonal, care este direct legat de abilitatea de a exercita o gândire bun, independent.
Se investete mult pentru ca noi s credem tot ce scrie în ziare i tot ce ne spune guvernul. La urma urmei, dac nu gândim singuri, suntem inte uoare ale controlului i mani
pulrii. Pentru a ne menine dependeni, suntem învai c nue necesar s gândim mult. Prinii mei îmi spuneau frecvent: „Scotty, gândeti prea mult." Câi prini sau profesori n-au spus acelai lucru copiilor: „Gândeti prea mult." Ce lucru groaznic s spui cuiva asta. Motivul pentru care ni s-a dat un creier este s gândim. Dar trim într-o cultur care pune puin pre pe intelect, pe abilitatea de a gândi bine, deoarece este considerat ceva diferit — i posibil periculos. Pentru oricine deine poziii de putere — prini, patroni sau guvern — cineva care gândete independent poate fi o ameninare.
Cea mai obinuit reacie la toate scrierile mele nu este c
am spus ceva care s fie nou. Ci c scriu despre genul de lucruri la care se gândete toat lumea, dar despre care îi e team s vorbeasc. Cititorii mei au descoperit c nu sunt singuri — nici nebuni —, i acest lucru le aduce o mare mângâiere într-o cultur care descurajeaz gândirea i, adesea, sinceritatea, într-adevr, e nevoie de curaj pentru a fi diferit, pentru a
Gândirea 43
îndrzni s fii tu însui. Dac îndrznim s gândim singuri, trebuie s fim pregtii pentru reacii adverse. Riscm s fim considerai excentrici sau rzvrtii. Putem fi bnuii c ne
aflm la marginea societii, putem fi privii ca anormali i diferii în sensul cel mai ru al cuvântului. Dar dac îndrz nim s cutm dezvoltarea, trebuie s îndrznim s gândim.
Unora le poate lua o via întreag s accepte c au liber tatea de a gândi singuri. Dar acest drum spre libertate este
obstrucionat de mituri ale societii, dintre care unul vrea sne fac s credem c, odat ieii din adolescen, nu ne mai putem schimba prea mult. în realitate, suntem capabili s ne schimbm i s evolum pe tot parcursul vieii — chiar în cele mai subtile moduri. Dar este o alegere. Adesea se întâm pl ca abia când izbucnesc crizele vârstei mijlocii s începem s gândim în direcii noi i independente. Iar pentru unii, gândirea independent se dezvolt numai când sunt aproape de moarte. Din pcate, la alii nu se întâmpl niciodat.
Cel bun, cel ru i cel de la mijloc
Se spune, pe bun dreptate, c eti ceea ce gândeti. Eti lucrurile la care te gândeti cel mai mult. Eti lucrurile la care nu te gândeti. Aadar, cele bune, cele rele i tot ceea ce se afl între acestea i la care ne gândim sau nu spun multe despre cine suntem. Când gândim simplist, ne pregtim s
ateptm întotdeauna soluii simple, rspunsuri evidente i rezultate clare chiar i în situaii complexe. Trebuie s ne obinuim cu faptul c multe situaii — cum ar fi cu cine s te cstoreti, ce carier s alegi, când s cumperi o cas — sunt o loterie. Trebuie s învm s trim în acea zon aflat
„undeva la mijloc", care aparine nesiguranei. Tolerana la nesiguran, aa cum subliniam în Drumul
ctre tine însui, este crucial când ne punem la îndoial pre supunerile. i în A Bed by the Window, detectivul se grbete s ia decizii pripite i s fac judeci facile din pricina faptu lui c nu e dispus s atepte i s traverseze o perioad de
nesiguran. Dar, de vreme ce nu putem fi niciodat siguri c am luat în considerare toate aspectele unei situaii, dorina de a gândi profund duce adesea la o stare de indecizie. Exist întotdeauna posibilitatea s ne scape ceva i trebuie s supor tm chinul de a fi indecii. Chiar i pui în faa unei astfel de nesigurane trebuie, totui, s fim în stare ca la un moment dat s acionm i s lum decizii. Reflectând asupra gândurilor i sentimentelor noastre, ceea ce conteaz cel mai mult este s
vrem s ne luptm cu ideea c nu le tim pe toate. Aceastaînseamn nu numai s fii introspectiv, ci i s trieti în îndoial. Cred c îndoiala este, de multe ori, începutul înelepciunii.
în practica mea de psihoterapeut am descoperit c muli oameni ineau cu dinii de certitudinea convingerilor din copilrie, ca i cum n-ar fi putut funciona ca aduli far s se simt protejai de aceast certitudine. Doar când ea disprea i în jurul lor se csca neantul, apreau îndoiala i nesigu rana, iar acestea deveneau har salvator pe timp de criz.
Se întâmpla frecvent ca, dup un an sau doi de terapie, aceti pacieni s devin cu mult mai deprimai decât la
începutul edinelor. Am numit acest fenomen depresia tera peutic. Era o cotitur în care pacienii îi ddeau seama c vechiul lor mod de a gândi nu mai mergea. Ajungeau s-i considere unele tipare de gândire stupide i inflexibile. în acelai timp, alte moduri de gândire preau infficotor de riscante i dificile. Nu puteau s mearg nici înainte, nici înapoi, i aceast poziie de mijloc îi deprima. în astfel de momente, întrebau: „De ce s fac ceva? De ce s m cznesc atât de mult? De ce s risc s-mi schimb convingerile? De ce s nu renuni s m sinucid? De ce s-mi bat capul? Care e ideea, pân la urm?“
Nu se gsesc niciodat rspunsuri uoare pentru astfel de întrebri. Nu exist rspunsuri în manualele medicale sau în crile de psihiatrie, deoarece aceste întrebri sunt fundamen tal existeniale i spirituale. Sunt întrebri despre sensul vieii. i, dei era greu de dus la bun sfârit, am numit terapeutic
aceast perioad de depresie tocmai pentru c o astfel de
Gândirea 45
încletare spiritual avea, în cele din urm, ca rezultat ame liorarea pacienilor care urmau o terapie de lung durat.
în introducerea la Drumul ctre tine însui, scriam c nu
fac o diferen foarte mare între gândire i spirit, deci nici între dezvoltarea spiritual i dezvoltarea mental. Nu poi separa gândirea — intelectul — de dezvoltarea psihologic i spiri tual. Când fceam practic de rezident, era la mod defi marea introspeciei intelectuale. Singurul lucru considerat
important era introspecia emoional, ca i cum înelegereaintelectual nu avea nici o valoare. Era o gândire simplist. Dei sunt de acord c, în final, trebuie s existe introspecie emoional, de cele mai multe ori nu poi nici mcar s începi s înelegi aspectele emoionale ale unui caz individual pân nu ai atins introspecia intelectual.
S lum complexul lui Oedip. Un adult care sufer de complexul lui Oedip nu poate fi vindecat pân nu înelege, la nivel intelectual, ce înseamn complexul lui Oedip — în cazul în care poate fi vindecat în vreun fel.
Pentru a deveni aduli sntoi, trebuie s ne rezolvm mai
întâi dilema oedipian a renunrii la sentimentele sexualefa de prinii notri. în cazul unui biat, tatl este vzut ca un competitor pentru atenia mamei. în cazul unei fete, dorin a pentru tat ca obiect sexual sau obiect al iubirii înseamn intrarea în competiie cu mama. Pentru prima oar în via, copiii experimenteaz tensiunea pierderii. Sunt obligai s renune la ceva important pe care nu-1 pot avea. Din expe riena mea, oamenilor care nu reuesc s-i rezolve corespun ztor complexul lui Oedip le va fi mai târziu îngrozitor de greu, chiar peste puterile lor, s renune la ceva, tocmai pen tru c nu au dus niciodat la capt prima renunare. Aa c
este vital s accepte c nu au fost capabili s-i posede prin tele în felul închipuit de ei.
Am întâlnit un astfel de caz în persoana unei femei care s-a mutat din Florida în Connecticut pentru a urma edine de terapie cu mine. Era unul dintre primii fani ai crii Drumul ctre tine însui i avea suficieni bani pentru o astfel de
46 DRU M UL C TRE TINE ÎNSU I I MAI DEPARTE
schimbare de. domiciliu. Privind în urm, cred c ar fi trebuit s-o descurajez s se mute atât de departe, pentru c se gsesc întotdeauna terapeui locali disponibili. A fost una dintre cele
câteva greeli pe care le-am fcut în acest caz, i vindecarea ei nu a fost complet. Pe parcursul terapiei am întâmpinat multe dificulti. Dar, pe msur ce înaintam mai mult în des cifrarea problemei reale, a venit i ziua când a pronunat pen tru prima oar motivele ascunse care o aduceau Ia terapie. La
sfâritul unei edine, a intrat în ma

m. scott peck - drumul catre tine insuti si mai departe.pdf

Documents