D E C I Z I E22 septembrie 2010 mun. ChişinăuColegiul civil şi de contencios administrativ lărgital Curţii Supreme de Justiţieîn componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu,Judecătorii: Tamara Chişcă-Doneva, Ion Corolevschi, Sveatoslav Moldovan, Tatiana Vieru cu participarea: reprezentantului recurenţilor, Selezniov Roza şi Selezniov Serghei, Alexandru Luca, reprezentantul intimatei, Tudor Enachi,examinând în şedinţă publică recursul declarat de Serghei Selezniov şi Selezniov Roza, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Petraki Lilia, Selezniov Roza şi Selezniov Serghei împotriva Nadejdei Roşca şi Primăriei oraşului Durleşti cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate dobândit prin uzucapiune,înlăturarea obstacolelor în folosinţa imobilului şi contestarea actului administrativ,împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 ianuarie 2010, prin care a fost respinsă cererea de apel depusă de Selezniov Roza şi Selezniov Serghei, menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 15 iulie 2009 c o n s t a t ăLa 03 februarie 2006, Petraki Lilia, Selezniov Roza şi Selezniov Serghei au depus cerere de chemare în judecată împotriva Nadejdei Roşca cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate dobândit prin uzucapiune şi înlăturarea obstacolelor în folosinţa imobilului.În motivarea acţiunii reclamanţii, Petraki Lilia, Selezniov Roza şi Selezniov Serghei au indicat că familia lor, buneii, părinţii, fraţii şi surorile Ivancov Flor, Ivancova Maria, Fanina Alibina, Ivancov Anatolii şi Ivancov Liudmila s-au instalat, şi au domiciliat în casa nr. 24 din or. Durleşti din anul 1940, fiind trimişi la lucru în or.Durleşti. În această casă ei s-au născut şi locuiesc. Imobilul este înregistrat pe numele Alibinei Fanina, care a decedat la 28 septembrie 2002. Folosindu-se de lipsa lor temporară, Nadejda Roşca a rupt lăcăţele de la uşi, a scos bunurile lor din casă în beci, a luat toate documentele pe casă şi teren, le-a îngrădit accesul la imobil. Reclamanţii au menţionat că deoarece mai bine de 15 ani cu bună credinţă se folosesc de casă şi terenul aferent, în temeiul art. 332 Cod civil urmează a le fi recunoscut dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra acestui imobil.Pe parcursul dezbaterilor judiciare, reclamanţii au depus o cerere suplimentară împotriva Primăriei or. Durleşti prin care au solicitat anularea deciziilor nr. 17.17.2 din 15 octombrie 2004 şi nr.1.20 din 4 februarie 2005 emise de Primăria or. Durleşti despre restituirea Nadejdei Roşca a casei de locuit şi terenului de pe str. Damian 24, or.Durleşti.În motivarea cererii suplimentare s-a invocat că imobilul în litigiu a fost primit de bunicii şi părinţii lor ca spaţiu locativ, în 1940. Careva probe că anume această casă se afla în posesia părinţilor Nadejdei Roşca nu sunt. Părinţii Nadejdei Roşca au fost deportaţi în anul 1949 şi până în prezent nu au pretins la casa aflată în litigiu. Consideră reclamanţii că prin deciziile contestate le sunt lezate drepturile lor la casă şi teren, de care se folosesc din anul 1940, iar pârâta Nadejda Roşca a omis termenul de prescripţie pentru înaintarea pretenţiilor privind retrocedarea bunurilor.Cer, Petraki Lilia, Selezniov Roza şi Selezniov Serghei, recunoaşterea dreptului de proprietate în privinţa casei de locuit şi terenului din str. Damian 24, or.Durleşti dobândit prin uzucapiune, înlăturarea obstacolelor în folosinţa imobilului, anularea deciziilor nr.17.17.2 din 15 octombrie 2004 şi 1.20 din 4 februarie 2005 emise de Primăria or. Durleşti despre restituirea Nadejdei Roşca a casei de locuit şi terenului de pe str. Damian 24, or. Durleşti. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 15 iulie 2009 acţiunea a fost respinsă integral ca neîntemeiată.Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 ianuarie 2010 a fost respinsă cererea de apel depusă de Selezniov Roza şi Selezniov Serghei, menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 15 iulie 2009.La 19 martie 2010, Selezniov Roza şi Selezniov Serghei, prin intermediul reprezentantului său Alexandru Luca, au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acţiunii. Colegiul civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul depus în termen din motivul că despre redactarea deciziei instanţei de apel recurenţii au fost înştiinţat la 27 ianuarie 2010. (f.d. 239)Recurenţii, Selezniov Roza şi Selezniov Serghei, în motivarea recursului a indicat că instanţa de apel şi prima instanţă, la emiterea decizie greşit au apreciat circumstanţele pricinii şi probele administrate la dosar, au aplicat eronat normele de drept material. Reprezentantul recurenţilor, Selezniov Roza şi Selezniov Serghei, Alexandru Luca în şedinţa instanţei de recurs a susţinut recursul, cerând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acţiunii.Reprezentantul intimatei, Svetlana Roman, Tudor Enache, în şedinţa instanţei de

recurs a solicitat respingerea recursului şi menţinerea deciziei instanţei de apel pe care oconsideră întemeiată şi legală.Reprezentantul intimatului, Primăria oraşului Durleşti, în şedinţa instanţei de recurs nu s-a prezentat fiind citat legal despre locul, data şi ora şedinţei de judecată.Audiind participanţii la proces, studiind materialele dosarului, Colegiul civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe, şi restituirea pricinii la rejudecare în prima instanţă din următoarele considerente.În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. c) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, restituind pricina spre rejudecare în primă instanţă sau, după caz, în instanţă de apel, când eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.În şedinţa de judecată s-a constat că, examinând acţiunea înaintată de Petraki Lilia, Selezniov Roza şi Selezniov Serghei împotriva Nadejdei Roşca şi Primăriei oraşului Durleşti cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate dobândit prin uzucapiune, înlăturarea obstacolelor în folosinţa imobilului şi contestarea actului administrativ, prima instanţă a respins integral acţiunea ca neîntemeiată. În motivarea concluziilor formulate s-a reţinut că prin derogare de la dispoziţiile art. 118 CPC,reclamanţii nu au demonstrat că au locuit în imobilul litigios, au dus gospodărie, au achitat impozitele imobiliare şi funciare, condiţii prevăzute pentru recunoaşterea dreptului de proprietate prin uzucapiune. Concomitent instanţa a reţinut că actele cauzei atestă deţinerea de către reclamanţi a vizei de domiciliere permanentă în alte localităţi şi nu au fost administrate probe că aceştia au drept de folosinţă în privinţa imobilului din str. Damian 24, or. Durleşti.Prin hotărârea primei instanţe a fost confirmată legalitatea deciziilor nr.17.17.2 din 15 octombrie 2004 şi 1.20 din 4 februarie 2005 emise de Primăria or. Durleşti despre retrocedarea Nadejdei Roşca a casei de locuit şi terenului de pe str. Damian 24, or.Durleşti. Instanţa de judecată a menţionat că familia lui Fiodor Bostan, tatăl pârâtei, Nadejda Roşca a fost deportată, fiindu-le confiscată casa din str. Damian 24, or.Durleşti. Ulterior familia Bostan a fost reabilitată. La momentul depunerii cererii de restituire a averii unicul locuitor al imobilului a fost Alibina Fanina, care a decedat la 28 septembrie 2002, iar alte persoane nu dispun de viză de domiciliu în imobilul dat. Colegiul civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră concluziile instanţei de apel neîntemeiate, rezultate din examinarea insuficientă a circumstanţelor pricinii, fapt care în conformitate cu prevederile art. 400 CPC constituie temei de casare a hotărârii judecătoreşti pronunţate.Instanţa de recurs consideră premature concluziile instanţei de apel referitor la legalitatea deciziilor nr. 17.17.2 din 15 octombrie 2004 şi nr. 1.20 din 4 februarie 2005 emise de Primăria or. Durleşti despre restituirea Nadejdei Roşca a casei de locuit şi terenului de pe str. Damian 24, or.Durleşti.Conform art. 24 alin. (3) al Legii contenciosului administrativ, la examinarea în instanţa de contencios administrativ a cererii în anulare, sarcina probaţiunii este pusă pe seama pârâtului, iar în materie de despăgubire, sarcina probaţiunii revine ambelor părţi.Norma citată, reglementează în mod expres necesitatea demonstrării legalităţii actului administrativ de către autoritatea emitentă, care urmează să prezinte probe necesare, pertinente şi suficiente pentru a demonstra atât respectarea procedurii la emiterea actului contestat cât şi aplicarea corectă a legii materiale.La acest capitol urmează a se reţine că la materialele cauzei nu au fost anexate actele pregătitoare care au stat la baza emiterii actului administrativ contestat. În lipsa actului pregătitor sau exercitării unor operaţiuni tehnico-materiale, actul administrativ nu poate fi adoptat sau emis, iar dacă ar fi emis sau adoptat, nu ar produce efecte juridice.În opinia instanţei de recurs, legalitatea deciziei de restituire a imobilului confiscat nu poate fi demonstrată doar prin cererea depusă de Nadejda Roşca în adresa Primăriei Durleşti şi certificatul Direcţiei Informaţii şi Evidenţă operativă a MAI (f.d. 96, 103). Din conţinutul înscrisurilor indicate nu rezultă cert că imobilul din str. Damian 24, or.Durleşti a aparţinut cu drept de proprietate familiei Bostan şi este anume casa confiscată. În plus, în cererea de chemare în judecată reclamanţii au indicat că familia lor a fost instalată cu traiul în oraşul Durleşti, în imobilul litigios în anul 1940, iar familia Bostan a fost deportată în anul 1949, fapt care probează că este vorba despre două imobile diferite.Colegiul civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţieconsideră că aceste necoincidenţe urmau a fi clarificate la examinarea pricinii în prima instanţă, pentru a exclude o eventuală lezare în drepturi a persoanelor interesate precum şi retrocedarea greşită a unui imobil ce nu s-a aflat în proprietatea familiei Bostan.În vederea emiterii unei hotărâri corecte şi legale instanţa de judecată urma să supună examinării atât actele care certifică dreptul de proprietate a lui Fiodor Bostan în privinţa imobilului litigios la momentul condamnării şi deportării sale, cât şi înscrisurile în baza cărora Fanina Alibina şi membrii familiei sale au fost instalaţi cu domiciliul în casa de locuit din str. Damian 24, or. Durleşti.Concomitent, în opinia instanţei de recurs, la judecarea pricinii urma a fi cercetată şi întrebarea dreptului de proprietate a Primăriei oraşului Durleşti în privinţa imobilului

litigios. În baza actelor de arhivă, trebuie stabilit la balanţa cui se afla casa de locuit din str. Damian 24, or. Durleşti începând cu anii 1940 şi până la decesul Alibinei Fanina, şi cine avea drept de dispoziţie în privinţa acestuia. Or, Primăria oraşului Durleşti putea dispune retrocedarea bunului confiscat doar în situaţia în care acest bun se afla în proprietatea autorităţii publice locale şi doar cu respectarea procedurii prevăzute de legea materială.În împrejurările relatate, instanţa de recurs consideră că hotărârile judecătoreşti emise pe marginea pricini examinate sunt neîntemeiate, iar instanţa de recurs poate menţine în vigoare doar o hotărârea care nu impune întrebări şi circumstanţe neclarificate, deoarece în conformitate cu art. 239 CPC, hotărârea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată.Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că s-a constatat examinarea insuficientă a circumstanţelor pricinii, şi deoarece eroarea judiciară în cauză nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, Colegiul civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a admite recursul, a casa integral decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, şi de a restitui pricina spre rejudecare în prima instanţă.La rejudecare, instanţa urmează să ţină cont de cele menţionate şi să emită o hotărâre legală şi întemeiată.În conformitate cu art. 445 al.(1) lit. c), art. 419 CPC, Colegiul civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţied e c i d e Se admite recursul declarat de Serghei Selezniov şi Roza Selezniov. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 ianuarie 2010 şi hotărârea Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 15 iulie 2009, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Petraki Lilia, Selezniov Roza şi Selezniov Serghei împotriva Nadejdei Roşca şi Primăriei oraşului Durleşti cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate dobândit prin uzucapiune, înlăturarea obstacolelor în folosinţa imobilului şi contestarea actului administrativ, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Judecătoria Buiucani municipiul Chişinău, în alt complet de judecată.Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

D E C I Z I E19 aprilie 2012 mun. ChişinăuColegiul civil, comercial şi de contencios administratival Curţii Supreme de Justiţieîn componenţa:Preşedintele completului, judecătorul Iulia SîrcuJudecătorii Eugenia FisticanTamara Chişca-Donevaexaminând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Boris Suvac, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Vioricăi Loghin împotriva lui Boris Suvac cu privire la înlăturarea impedimentelor în folosirea bunului imobil şi la cererea reconvenţională înaintată de Boris Suvac împotriva Vioricăi Logfhin şi Serghei Loghin cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate, radierea înscrisurilor din registrul bunurilor imobile şi revendicarea bunurilor din posesia nelegitimă,împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 octombrie 2011, prin care a fost respins apelul declarat de către Boris Suvac şi menţinută hotărârea Judecătoriei Orhei din 27 mai 2010, prin care acţiunea iniţială a fost admisă, iar acţiunea reconvenţională –respinsă ca neîntemeiată,c o n s t a t ă:La 19 mai 2005, Loghin Viorica a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Suvac Boris cu privire la înlăturarea impedimentelor în folosirea bunului imobil.În motivarea acţiunii a indicat că în baza contractului de vânzare-cumpărare a terenului din 13 octombrie 2004, autentificat de notarul privat T. Bejenari şi înregistrat la Oficiul Cadastral Teritorial Orhei sub nr. cadastral 6440307161, a procurat de la Primăria Ivancea un sector de teren, cu suprafaţa de 0,6423 ha. Susţine că pe terenul nominalizat GŢ „Loghin Viorica”, preşedintele căreia este dînsa, a construit o stână de ovine, fapt confirmat prin procesul-verbal de recepţie finală, înregistrat la Oficiul Cadastral Teritorial Orhei la 22 aprilie 2009. Menţionează că în ultimul timp, pârâtul Boris Suvac a început prin diferite metode să-i pună piedici în folosirea şi exploatarea stânei de ovine şi a sectorului de teren, reproşându-i, că stâna este a lui, că terenul este procurat de către el şi fără permisiunea ei aduce ovinele lui pe terenul său. Indică că la 06 ianuarie 2009 şi respectiv, la 14 ianuarie 2009, pârâtul intenţionat i-a deteriorat două lacăte, fapt confirmat prin înregistrarea video. Consideră, că pârâtul intenţionat î-i încalcă dreptul de proprietate şi doreşte prin diferite metode să-i acapareze proprietatea ei. Solicită, obligarea pârâtului de a nu-i pune piedici în folosirea şi exploatarea stânei de ovine şi a sectorului de teren, situate în s. Brăneşti, r-nul Orhei.În cadrul dezbaterilor judiciare, şi anume la, la 29 iunie 2009, Boris Suvac a depus acţiune reconvenţională împotriva Viorica Loghin şi Serghei Loghin, prin care solicită recunoaşterea dreptului de proprietate, radierea înscrierilor din registrul bunurilor imobile şi revendicarea bunurilor din posesia nelegitim.In motivarea cererii reconvenţionale a indicat, că pârâţii Viorica Loghin şi Serghei Loghin sunt finii săi de cununie, iar Serghei Loghin în rezultatul unui accident rutier a fost grav traumat şi ulterior, i-a fost stabilit gradul I de invaliditate. Ştiind, că nu are surse de existenţă şi situaţia materială este grea, 1-a ajutat să procure un lot de pământ în apropierea s. Ivancea, Orhei şi pe acest teren au hotărât să construiască împreună o stână de ovine pentru a-i crea posibilităţi de activitate şi întreţinere a familiei.Menţionează că în perioada anilor 2004-2006 cu forţele şi mijloacele sale proprii Suvac a construit stâna de ovine cu suprafaţa de 150 m.p., ferma de ovine cu suprafaţă131,3 m.p., secţia de sacrificare a vitelor cu suprafaţa de 121,12 m.p., construcţii accesorii (casa paznicului) cu suprafaţa de 22,3 m.p. şi construcţie accesorie la beci cu suprafaţa de 9 m.p. Tot în această perioadă a adus ovine din sudul Republicii Moldova şi Serghei Loghin a început să activeze, administrând bunurile, care de fapt nu-i aparţin. Susţine că toate cheltuielile ulterioare de întreţinere şi administrare a bunurilor imobile până la începutul anului 2009 au fost suportate de către el. Au activat o perioadă împreună, iar peste un timp oarecare, Serghei Loghin, şi-a exprimat dorinţa de a activa de sine stătător, la care el nu avut nimic împotrivă şi la propunerea acestuia au separat în mod egal turma de oi şi încăperile de la stâna de ovine. Indică că la începutul anului 2009, în timpul când turma de oi se afla pe imaş, Viorica Loghin a instalat lacăte la încăperile care, conform înţelegerii, i-a revenit lui, lipsindu-1 de accesul la bunurile construite de el. Ulterior, fără acordul lui şi fără a-i aduce la cunoştinţă intenţiile lor, profitând de faptul că bunurile imobile au fost construite pe terenul care le aparţine lor cu proprietate privată, au iniţiat perfectarea documentelor privind recepţia finală a obiectelor construite, obţinând procesul - verbal de recepţie finală nr. 2, în baza căruia la 22 aprilie 2009 şi-au înregistrat dreptul de proprietate asupra bunurilor construite de el.

Consideră, că Serghei Loghin şi Viorica Loghin, în aşa mod, au dobândit dreptul de proprietate ilegal, acţionând cu rea credinţă.Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 27 mai 2010 acţiunea iniţială a fost admisă integral, prin care s-a obligat Boris Suvac să nu creeze obstacole în folosirea şi administrarea stânei de ovine şi a sectorului de teren, situate în s. Brăneşti r. Orhei, iar acţiunea reconvenţională a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 octombrie 2011 a fost respins apelul declarat de către Suvac Boris şi menţinută hotărârea primei instanţe.La 06 ianuarie 2012, Suvac Boris a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti cu restituirea pricinii spre rejudecare în prima instanţă.În motivarea recursului a invocat că la examinarea cauzei instanţa de apel nu a ţinut cont de toate circumstanţele cauzei şi de probele prezentate în susţinerea poziţiei sale, deoarece pe parcursul examinării cauzei a fost stabilit cu certitudine că în primăvara anului 2004 dînsul s-a adresat la Primăria satului Ivancea cu o cerere prin care a solicitat procurarea unui lot de teren la hotarul satelor Brăneşte şi Ivancea, însă fiindcă la moment avea statut de funcţionar public, care era incompatibilă cu practicarea activităţii de antreprenor, a convenit cu familia Loghin, cu care este în relaţii de rudenie, că aceştea din urmă să administreze afacerea pe care a iniţiat-o.Susţine că toate mijloacele financiare pentru procurarea materialelor de construcţie la ridicare fermei pe acest teren şi a grajdurilor a fost suportate de către el integral.De asemenea, indică că instanţele nu au ţinut cont de declaraţiile martorilor audiaţi în cadrul dezbaterilor judiciare.Consideră că concluziile instanţelor de judecată sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, şi circumstanţe, pe care instanţa de apel le consideră constatate nu au fost dovedite prin probe veridice şi suficiente de către Loghin Viorica.Totodată indică afirmă că instanţele au examinat cauza cu încălcarea normelor de drept procedural, fapt ce se confirmă prin nesemnarea încheierilor a primei instanţe din 21 aprilie 2010 şi din 24 martie 2010, cît şi procesul-verbal al şedinţei de judecată.Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 400 alin. (2) şi (3) CPC.Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 400 alin.(2) şi (3) CPC sau este vădit neîntemeiat.Prin noţiunea de vădit neîntemeiat se subînţelege, că hotărârea contestată a fost adoptată cu respectare legislaţiei procedurale şi aplicarea corectă a legii materiale. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Suvac Boris nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 400 alin.(2) şi (3) CPC şi este vădit neîntemeiat. Este de reţinut că atât hotărârea primei instanţe, cât şi decizia instanţei de apel au fost adoptate în limitele competenţei, reieşind din temeiurile şi obiectul acţiunii, cu aplicarea corectă a legii materiale care guvernează raportul juridic litigios, iar în cadrul judecării pricinii au fost create condiţii obiective participanţilor la proces, întru realizarea drepturilor sale procedurale. Instanţele de judecată stabilind circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii, având la bază cumulul de probe prezentate de părţi şi în corespundere cu prevederile art. 130 CPC, corect au ajuns la concluzia de a admite acţiunea iniţială şi de a respinge acţiunea reconvenţională.Astfel, materialele cauzei denotă cu certitudine faptul că, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.5193 din 13 octombrie 2004, înregistrat la Oficiul Cadastral Teritorial în Registrul bunurilor imobile cu nr. cadastral 6440307161 Viorica Loghin şi Serghei Loghin au devenit proprietari ai terenului cu suprafaţa de 6,6423 ha.Acest fapt se confirmă şi prin procesul-verbal de recepţie finală nr.2 din 16 aprilie 2009, potrivit cărui, a fost recepţionată stâna de ovine, construcţii accesorii, teren cadastral nr.6440307161 cu dimensiunile: stîna-131,3 m.p., construcţie accesorie 02-30 m.p., construcţie accesorie 03-22,3 m.p., situată în s. Brăneşti, r-nul Orhei, investitorul căruia a fost GŢ „Loghin Viorica Valerie”, condusă de către Viorica Loghin.Urmează de remarcat că, potrivit extrasului din Registrul bunurilor imobile, la 22 aprilie 2009 a fost înregistrat dreptul de proprietate a Vioricăi Loghin şi Serghei Loghin

asupra stânei de ovine cu suprafaţa de 131,3 m.p., construcţiilor accesorii cu suprafaţa de 30 m.p. şi suprafaţa de 22,3 m.p., amplasate pe terenul cu nr. cadastral 6440307161.De asemenea, a fost constatat şi faptul că recurentul creează proprietarilor Loghin diferite piedici în folosirea şi exploatarea stânei de ovine şi a sectorului de teren, iar la 06 ianuarie 2009, 14 ianuarie 2009, acesta intenţionat, fără permisiunea proprietarilor, a deteriorat lacătele de la intrarea în stână, iar limitarea dreptului de folosinţă a intimaţilor asupra bunului în cauză este inadmisibilă.În conformitate cu prevederile art. 315 alin. 1 CC R. Moldova, proprietarul are drept de posesiune, de folosinţă şi de dispoziţie asupra bunului.Conform prevederilor art. 316 alin. (1) CC R. Moldova, proprietatea este, în condiţiile legii, inviolabilă, iar alin. (2) aceleiaşi Legi, prevede, că dreptul de proprietate este garantat. Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică pentru o dreaptă şi prealabilă despăgubire. Exproprierea seefectuează în condiţiile legii, precum dispoziţiile art. 347 alin. (1) Cod civil, care direct stipulează că fiecare coproprietar are dreptul de a folosi bunul proprietate comună pe cote-părţi în măsura care nu schimbă destinaţia lui şi nu aduce atingere drepturilor celorlalţi coproprietari.În speţă prezintă relevanţă şi dispoziţiile art. 1 din Primul Protocol Adiţional la CEDO, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi silit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.Mai mult ca atât, în conformitate cu prevederile art. 46 alin. 2 din Constituţia Republicii Moldova, dreptul de proprietate este garantat. Nimeni nu poate fi silit de a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică pentru o dreaptă şi prealabilă despăgubire. Exproprierea se efectuează în condiţiile legii.Conform art. 376 alin. (1) Cod civil, dacă dreptul proprietarului este încălcat în alt mod decât prin uzurpare sau privare ilicită de posesiune, proprietarul poate cere autorului încetarea încălcării. Raportând prevederile normelor enunţate, se va reţine că atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel, prin aprecierea circumstanţelor cauzei şi reieşind din principiul obligaţiei probaţiunii în judecată, justificat au ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii iniţiale cu privire la obligarea recurentului de a nu crea impedimente intimaţilor în folosirea şi administrarea stânei de ovine şi a sectorului de teren, situate în s. Brăneşti r. Orhei.În această ordine de idei se constată temeinicia concluziilor instanţelor ierarhic inferioare cu privire la respingerea cererii reconvenţionale ca fiind neîntemeiată, juistificat reţinînd în acest sens prevederile art. 321 Cod civil, care direct indică că în cazul bunurilor imobile, dreptul de proprietate se dobândeşte la dat înscrierii în registrul bunurilor imobile, cu excepţiile prevăzute de lege.În conformitate cu prevederile art. 320 alin. (2) şi (3) Cod civil, dreptul de proprietate se poate dobândi, în condiţiile legii, prin ocupaţiune, act juridic, succesiune, accesiune, uzucapiune, precum şi prin hotărâre judecătorească, atunci când aceasta este translativă de proprietate, în cazurile prevăzute de lege, proprietatea se poate dobândi prin efectul unui act administrativ.Art. 499 alin. (1) Cod civil, prevede, că drepturile reale asupra imobilelor supuse înscrierii potrivit legii se vor dobândi atât între părţi, cât şi faţă de terţi numai prin înscriere în registrul bunurilor imobile a constituirii sau a strămutării lor în temeiul acordului de voinţă între părţi.Cu referire la dispoziţiile citate, Urmează de remarcat că recurentul Suvac Boris nu a prezentat instanţelor de judecată probe pertinente şi incontestabile în confirmarea condiţiilor legale de dobândire a dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, iar argumentele acestuia precum, că a contribuit la construcţia stânei şi a construcţiilor accesorii nu constituie temei de recunoaştere a dreptului de proprietate asupra imobilului.De altfel, la caz nu au relevanţă nici afirmaţiile recurentului precum că terenul a fost procurat de el, însă deţinînd funcţia publica, a fost înregistrat pe numele GŢ „Loghin Viorica”, deoarece odată cu intrarea în vigoare a Codului funciar (2001) orice persoană fizică, cetăţean al Republicii Moldova, indiferent de funcţia deţinută, are dreptul să deţină în proprietate atât loturi de teren cât şi alte imobile.În acest contest justificat au reţinut instanţele de judecată că, în cazul în care Boris Suvac a suportat careva cheltuieli, el este îndreptăţit, în condiţiile legii, să solicite aceste sume investite în construcţia stânei de ovine în litigiu, însă o asemenea acţiune în instanţa de judecată nu a fost înaintată.

Or, potrivit art. 329 alin. (4) Cod civil , în cazul în care construcţiile sânt făcute de un terţ de bună-credinţă, pe terenul altui proprietar, proprietarul de teren nu poate cere ridicarea lor, dar este obligat să plătească, la alegere, valoarea materialelor şi costul muncii sau o sumă de bani echivalentă creşterii valorii terenului.Este de menţionat că Suvac Boris nu a prezentat instanţelor de judecată probe incontestabile şi veridice, în sensul art. 118 CCP, care ar demonstra netemeinicia acţiunii iniţiale şi faptul că Viorica Loghin nu deţine dreptul de proprietate asupra stânei de ovine şi a sectorului de teren, situate în s. Brăneşti r. Orhei, iar ca urmare decade şi temeiul privind radierea înscrierilor din registrul bunurilor imobile şi revendicarea bunurilor din posesia nelegitimă.Nu pot constitui temei de admitere a recursului nici afirmaţia invocată în recurs precum că de către prima instanţă au fost încălcate normele de drept procedural, şi anume nu a fost semnat procesul-verbal de audierea participanţilor la proces, deoarece careva observaţii asupra procesul-verbal al şedinţei primei instanţe, unde este reflectatăaceastă menţiune, în conformitate cu art. 275 CPC, de către Suvac Boris n-au fost prezentate.Şi alte argumente invocate în recurs la fel nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia ei în fapt.Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 400 alin. (2) şi (3) CPC, fără a se examina temeinicia lor.Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Suvac Boric ca inadmisibil. În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţied e c i d eRecursul declarat de Suvac Boris se consideră inadmisibil.Decizia este irevocabilă.