modele de hotariri si decizii

Titlul I

D I S P O Z I Ţ I I G E N E R A L E

5

C u p r i n s

Titlul I

Dispoziţii generaleÎNCHEIERE privind examinarea pricinii în şedinţă secretă..........................ÎNCHEIERE privind strămutarea pricinii de la o instanţă de judecată la o altă instanţă de judecată......................................................................................ÎNCHEIERE, prin care instanţa s-a declarat necompetentă de a judeca pricina............................................................................................................ÎNCHEIERE privind soluţionarea conflictului de competenţă jurisdicţională................................................................................................ÎNCHEIERE privind strămutarea pricinii de la o instanţă de judecată la o altă instanţă de judecată.................................................................................ÎNCHEIERE privind respingerea propunerii de recuzare a judecătorului....ÎNCHEIERE privind admiterea propunerii de recuzare a judecătorului.......ÎNCHEIERE privind înlocuirea părţii care figurează greşit în proces..........ÎNCHEIERE privind coparticiparea procesuală obligătorie..........................ÎNCHEIERE privind coparticiparea facultativă.............................................

ÎNCHEIERE privind permiterea înlocuirii părţii cu succesorul ei în drepturi...................................................................................................ÎNCHEIERE privind scutirea de la plata taxei de stat...................................ÎNCHEIERE privind amînarea plaţii taxei de stat..........................................ÎNCHEIERE privind restituirea taxei de stat, depuse într-o sumă mai mare decât cea prevăzută de legislaţia în vigoare....................................................ÎNCHEIERE privind căutarea pârâtului.........................................................ÎNCHEIERE privind respingerea cererii de repunere în termen....................ÎNCHEIERE privind respingerea cererii de repunere în termen....................ÎNCHEIERE privind darea delegaţiei.............................................................ÎNCHEIERE privind asigurarea probelor.......................................................ÎNCHEIERE privind aducerea forţată.............................................................ÎNCHEIERE privind dispunerea efectuării expertizei grafologice.................ÎNCHEIERE privind dispunerea efectuării expertizei grafologice.................ÎNCHEIERE privind dispunerea efectuării expertizei grafologice.................ÎNCHEIERE privind dispunerea efectuării expertizei grafologice repetate...ÎNCHEIERE privind dispunerea efectuării expertizei psihiatrice...................ÎNCHEIEREprivind dispunerea efectuării expertizei psihiatrice.................... suplimentare.....................................................................................................ÎNCHIERE privind aplicarea amenzii judiciare...............................................ÎNCHEIERE privind reducerea amenzii judiciare...........................................ÎNCHEIERE privind amînarea executării încheierii cu privire la amendă......

6

Titlul II

Procedura înaintea primei instanţe

A. PROCEDUR A CONTENCIOASĂ----------------------------------------------------- ÎNCHEIEREA Preşedintelui instanţei de judecată privind repartizarea cererii de chemare în judecată judecătorului-------------------------------------------------ÎNCHEIERE privind primirea cererii de chemare în judecată şi pregătirea pricinii pentru dezbateri judiciare---------------------------------------------------ÎNCHEIERE privind stabilirea termenului pentru examinarea pricinii--------ÎNCHEIERE privind refuzul în primirea cererii de chemare în judecată, dacă cererea nu urmează a fi judecată în instanţă judecătorească în procedură civil.....................................................................................................................ÎNCHEIERE privind refuzul în primirea cererii de chemare în judecată, dacă există o hotărâre judecătorească irevocabilă cu privire la un litigiu între aceleaşi părţi, asupra aceluiaşi obiect şi avînd aceleaşi temeiuri sau o încheiere judecătorească prin care se admite încetarea procesului în legătură cu faptul că reclamantul a renunţat la acţiune sau că între părţi s-a încheiat o tranzacţie…………....................................................................…...................ÎNCHEIERE privind refuzul în primirea cererii de chemare în judecată, dacă aceasta este depusă de un organ, organizaţie sau o persoană în apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale unei alte persoane fără ca prezentul cod sau o altă lege să le delege dreptul adresării în judecată în acest scop……...........................................................................................................ÎNCHEIERE privind refuzul în primirea cererii de chemare în judecată, dacă există o hotărâre irevocabilă, obligatorie pentru părţi, a judecăţii arbitrale cu privire la litigiul dintre aceleaşi părţi, asupra aceluiaşi obiect şi avînd aceleaşi temeiuri, cu excepţia cazurilor când judecata a respins cererea de eliberare a titlului de executare silită a hotărârii judecăţii arbitrale sau a remis pricina spre reexaminare judecăţii arbitrale care a pronunţat hotărârea,însă judecarea pricinii în aceeaşi judecată arbitrală este imposibilă………….ÎNCHEIERE privind refuzul în primirea cererii de chemare în judecată, dacă acţiunea este intentată împotriva unui agent economic lichidat deja…...…......ÎNCHEIERE privind restituirea cererii de chemare în judecată, dacă reclamantul nu a respectat procedura de soluţionare prealabilă a pricinii pe calea extrajudiciară, prevăzută de lege pentru categoria respectivă de pricini sau de contractul părţilor....................................................................................ÎNCHEIERE privind restituirea cererii de chemare în judecată, dacă instanţa nu este competentă să judece pricina…………….....................……................ÎNCHEIERE privind restituirea cererii de chemare în judecată dacă cererea a fost depusă de o persoană incapabilă……………............................…….........

7

ÎNCHEIERE privind restituirea cererii de chemare în judecată, dacă soţul a înaintat acţiunea de desfacere a căsătoriei fără consimţămîntul soţiei, în timpul sarcinii sau în primul an de la naşterea copilului……......................…..ÎNCHEIERE privind restituirea cererii de chemare în judecată, dacă cererea nu este semnată ori este semnată de o persoană neîmputernicită de a o semna ori este semnată fără a se indica funcţia semnatarului……….....…….............. ÎNCHEIERE privind restituirea cererii de chemare în judecată, dacă cererea a fost depusă în numele persoanei interesate de către o persoană neîmputernicită de a porni şi a susţine procesul......................................……ÎNCHEIERE privind restituirea cererii de chemare în judecată, dacă la aceeaşi instanţă sau la o altă, se află în judecată un litigiu între aceleaşi părţi, asupra aceluiaşi obiect şi avînd aceleaşi temeiuri..............................................

ÎNCHEIERE privind restituirea cererii de chemare în judecată, dacă nu sînt prezentate probe ce ar confirma adresarea creditorului într-o instituţie financiară unde, conform legislaţiei, ar fi trebuit să primească datoria……...........................................................……......................................ÎNCHEIERE privind restituirea cererii de chemare în judecată dacă reclamantul îşi retrage cererea înainte de emiterea încheierii privind intentarea procesului..ÎNCHEIERE prin care nu se dă curs cererii…………………..........................

ÎNCHEIERE privind restituirea cererii de chemare în judecată, în legătură cu neîndeplinirea în termen a tuturor cerinţelor enumerate în încheierea judecătorului, prin care nu s-a dat curs cererii……….............................…......ÎNCHEIERE privind primirea acţiunii reconvenţionale…………….…..........ÎNCHEIERE privind refuzul în primirea acţiunii reconvenţionale…….…......ÎNCHEIERE privind asigurarea acţiunii………………………………….......ÎNCHEIERE privind substituirea unei forme de asigurare a acţiunii printr-o altă formă…......................................................................................................ÎNCHEIERE privind anularea măsurii de asigurare a acţiunii……………….ÎNCHEIERE privind anularea măsurii de asigurare a acţiunii ÎNCHEIERE privind conexarea pretenţiilor……………………………….....ÎNCHEIERE privind separarea pretenţiilor………………………………......ÎNCHEIERE privind conexarea mai multor revendicări, unele dintre care sunt de competenţa instanţei judecătoreşti de drept comun, iar altele de competenţa unei instanţe specializate…...........................................................ÎNCHEIERE privind conexarea mai multor pretenţii legate între ele, dacă sunt de competenţa unor instanţe de diferite grade…………………………....ÎNCHEIERE privind schimbarea termenului de judecată.................................ÎNCHEIERE privind reluarea examinării pricinii în fond………………….....HOTĂRÂRE privind admiterea acţiunii cu privire la desfacerea căsătoriei, partajarea bunurilor proprietate în devălmăşie a soţilor, determinarea domiciliului copilului minor şi încasarea pensiei pentru întreţinerea copilului minor……..........................................................................................................ÎNCHEIERE privind stabilirea termenului de împăcare soţilor………………ÎNCHEIERE privind modificarea termenului de împăcare stabilit soţilor……

8

HOTĂRÂRE privind admiterea acţiunii cu privire la restabilire la lucru, încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral............................................................................................ÎNCHEIERE privind corectarea greşelilor din hotărâre………….………......HOTĂRÂRE suplimentară………………...……………………………........ÎNCHEIERE privind respingerea cererii cu privire la emiterea unei hotărâri suplimentare......................................................................................................ÎNCHEIERE privind explicarea hotărârii judecătoreşti ………………….....ÎNCHEIERE privind amînarea executării hotărârii judecătoreşti …………...ÎNCHEIERE privind indexarea sumelor adjudecate……………………….....ÎNCHEIERE privind executarea imediată a hotărârii judecătoreşti………….ÎNCHEIERE privind suspendarea procesului în cazul decesului sau reorganizării părţii în proces, dacă raportul juridic litigios permite succesiunea în drepturi………….................…................................................ÎNCHEIERE privind suspendarea procesului în cazul pierderii capacităţii de exerciţiu a părţii în proces………………………………................................ÎNCHEIERE privind suspendarea procesului în cazul delegării către o instanţă judecătorească străină a efectuării actelor de procedur............…….ÎNCHEIERE privind suspendarea procesului, dacă pârâtul sau reclamantul se află într-o unitate activă a Forţelor Armate sau a altor trupe şi formaţiuni militare ale Republicii Moldova…………........................................................ÎNCHEIERE privind suspendarea procesului, dacă partea în proces se află într-o instituţie curativ-profilactică...................................................................ÎNCHEIERE privind suspendarea procesului în cazul în care pârâtul este căutat................................................................................................................

ÎNCHEIERE privind suspendarea procesului în cazul în care s-a dispus efectuarea unei expertize………..................................……………………....

ÎNCHEIERE privind suspendarea procesului în cazul în care s-a dat o delegaţie judiciară unei alte instanţe judecătoreşti din ţară…………..............ÎNCHEIERE privind suspendarea procesului în cazul în care s-a dispus organului de tutelă şi curatelă efectuarea unui control al condiţiilor de trai ale adoptatorilor în pricinile de adopţie şi în alte pricini în care pot fi lezate drepturile şi interesele copilului…................…................................................ÎNCHEIERE privind suspendarea procesului în cazul în care au încetat împuternicirile tutorelui sau curatorului……...........................……………....ÎNCHEIERE privind suspendarea procesului, dacă pricina nu poate fi judecată înainte de soluţionarea unei alte pricini conexe............................….ÎNCHEIERE privind respingerea cererii cu privire la repunere pe rol a pricinii...............................................................................................................ÎNCHEIERE privind reluarea procesului……………………………….........ÎNCHEIERE privind încetarea procesului în cazul în care pricina nu urmează a fi judecată în procedură civilă…….....................................................ÎNCHEIERE privind încetarea procesului în cazul în care într-un litigiu între aceleaşi părţi, cu privire la acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri s-a emis o hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă sau o încheiere de încetare a

9

procesului în legătură cu renunţarea reclamantului la acţiune sau cu confirmarea tranzacţiei dintre părţi…...............................................................ÎNCHEIERE privind încetarea procesului în cazul în care reclamantul a renunţat la acţiune, renunţul fiind admis de instanţă………………................ÎNCHEIERE privind încetarea procesului în cazul în care părţile au încheiat o tranzacţie, confirmată de instanţă…………......................................………ÎNCHEIERE privind încetarea procesului în cazul în care într-un litigiu între aceleaşi părţi,cu privire la acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri s-a emis o hotărâre judecătorească arbitrală care a devenit obligatorie pentru părţi, cu excepţia cazului când instanţa refuză eliberarea titlului executoriu şi restituie pricina spre o nouă examinare judecăţii arbitrale care a emis hotărârea, iar soluţionarea pricinii în aceeaşi judecată arbitrală s-a dovedit a fi imposibilă........................................................................................................ÎNCHEIERE privind încetarea procesului în cazul în care partea în proces persoană fizică decedează şi raportul juridic litigios nu admite succesiunea în drepturi………................................................................................................ÎNCHEIERE privind încetarea procesului în cazul în care partea în proces persoană juridică este lichidată……………………......................................ÎNCHEIERE privind scoaterea cererii de pe rol în cazul în care reclamantulnu a respectat procedura, prevăzută prin lege sau prin contractul părţilor,de soluţionare prealabilă a pricinii pe cale extrajudiciară………………ÎNCHEIERE privind scoaterea cererii de pe rol în cazul în care cererea a fost depusă de o persoană incapabilă…………………………………….....ÎNCHEIERE privind scoaterea cererii de pe rol în cazul în care cererea este semnată sau este depusă în judecată de o persoană neîmputernicită…………ÎNCHEIERE privind scoaterea cererii de pe rol în cazul în care litigiul dintre aceleaşi părţi, cu privire la acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri se află în curs de judecată la aceeaşi instanţă sau la o altă………………………............ÎNCHEIERE privind scoaterea cererii de pe rol în cazul în care părţile au încheiat un contract prin care litigiul urmează a fi soluţionat pe cale arbitrală, iar pînă la examinarea pricinii în fond, pârâtul a ridicat obiecţii împotirva soluţionării litigiului în judecată…………....….............................................ÎNCHEIERE privind scoaterea cererii de pe rol în cazul în care părţile citate legal nu s-au prezentat la şedinţa de judecată după a doua citare şi nici nu au solicitat examinarea pricinii în absenţa lor………………………………......ÎNCHEIERE privind scoaterea cererii de pe rol în cazul în care reclamantul citat legal nu s-a prezentat în şedinţă de judecată, nu a comunicat instanţei motivele neprezentării sau motivele sînt considerate de instanţă ca fiind neîntemeiate, sau nu a solicitat examinarea pricinii în absenţa sa, iar pârâtul nu solicită soluţionarea pricinii în fond……....................................................ÎNCHEIERE privind scoaterea cererii de pe rol în cazul în care soţul a înaintat acţiune de desfacere a căsătoriei fără consimţămîntul soţiei în timpul sarcinii ei sau în decursul unui an de la naşterea copilului, iar cererea nu a fost restituită reclamantului de către judecător………………………………………...............................................

10

ÎNCHEIERE privind scoaterea cererii de pe rol în cazul în care persoana în ale cărei interese este pornit procesul, în conformitate cu art. 7 alin.(2), art. 72 alin.(2) şi art. 73 alin.(3) CPC, nu susţine pretenţiile înaintate, nu solicită să intervină în procesîn calitate de reclamant…………………………...........ÎNCHEIERE privind scoaterea cererii de pe rol în cazul în care persoanele indicate la art. 72 şi 73 CPC au renunţat la acţiune, iar reclamantul care a preluat acţiunea nu a plătit taxă de stat în termenul stabilit de instanţă...........ÎNCHEIERE privind scoaterea cererii de pe rol în cazul în care instanţa a amânat sau a eşalonat plata taxei de stat, iar reclamantul nu a plătit-o în termenul stabilit de instanţă..............................................................................ÎNCHEIERE cu privire la anularea încheierii privind scoaterea cererii de pe rol, emise în temeiul lit.f) şi lit.g) art. 267 CPC……………………………......ÎNCHEIERE cu privire la respingerea cererii de anulare a încheierii privind scoaterea cererii de pe rol, emise în temeiul lit.f) şi lit.g) art. 267 CPC………ÎNCHEIERE interlocutorie…………………………………………..............ÎNCHEIERE interlocutorie………………………..........................................ÎNCHEIERE privind examinarea observaţiilor asupra procesului-verbal……........................................................................................................

B. PROCEDUR A CONTENCIOSULUI ADMINISTRATIV……. HOTĂRÂRE privind anularea actului administrativ…………………….....HOTĂRÂRE privind anularea actului administrativ……………………….

C. PROCEDURA SPECIALĂ……………….….……..…….………………… HOTĂRÂRE privind constatarea faptului raporturilor de rudenie…………….........................................................................................HOTĂRÂRE privind constatarea faptului înregistrării căsătoriei……………......................................................................................HOTĂRÂRE privind constatarea faptului acceptării unei succesiuni şi locul ei de deschidere..............................................................................................

ÎNCHEIERE privind scoaterea cererii de pe rol în cazul în care la depunerea cererii sau la examinarea pricinii în procedură specială se constată un litigiu de drept ce ţine de competenţa instanţelor judecătoreşti……….....................HOTĂRÂRE privind încuviinţarea dopţiei………………………………....HOTĂRÂRE privind declararea persoanei dispărută fără urmă………….… ÎNCHEIERE privind restituirea fără examinare a cererii cu privire la declararea persoanei dispărută fără urmă…………………………................HOTĂRÂRE privind declararea persoanei decedată………………………..HOTĂRÂRE privind anularea hotărârii judecătoreşti de declarare a persoanei decedată……………………………………………HOTĂRÂRE privind declararea incapacităţii persoanei…………………….ÎNCHEIERE, privind desemnarea din oficiu a reprezentantului.....................

11

ÎNCHEIERE privind publicarea în ziarul local a unei comunicări despre pornirea procesului............................................................................................ÎNCHEIERE privind încetarea procesului de reconstituire a procedurii judiciare pierdute…........................................................................................

HOTĂRÂRE privind reconstituirea procedurii judiciare pierdute…………..

D. PROCEDURA ÎN ORDONANŢĂ (Procedura simplificată) ….........… MODEL de blanchetă a ordonanţei judecătoreşti………………….….......... ORDONANŢA judecătorească în cazul în care pretenţia derivă dintr-un act juridic autentificat notarial…………...............................................................ORDONANŢA judecătorească în cazul în care pretenţia ţine de încasarea pensiei de întreţinere a copilului minor care nu necesită stabilirea paternităţii, contestarea paternităţii (maternităţii) sau atragerea în proces a unor alte persoane interesate...........................................................................................ORDONANŢA judecătorească în cazul în care pretenţia urmăreşte perceperea salariului sau unor altor drepturi calculate, dar neplătite salariatului……………....................................................................................ORDONANŢA judecătorească în cazul în care pretenţia este înaintată de organul de poliţie, de organul fiscal sau de organul de executare a actelor judecătoreşti privind încasarea cheltuielilor aferente căutării pârâtului sau debitorului ori bunurilor lui sau copilului luat de la debitor în temeiul unei hotărâri judecătoreşti, precum şi a cheltuielilor de păstrare a bunurilor sechestrate de la debitor şi a bunurilor debitorului evacuat din locuinţă............................................................................................................ORDONANŢA judecătorească în cazul în care pretenţia rezultă din procurarea în credita unor mărfuri…………...................................................ORDONANŢA judecătorească în cazul în care pretenţia rezultă din nerestituirea cărţilor împrumutate de la bibliotecă...........................................ORDONANŢA judecătorească în cazul în care pretenţia urmăreşte deposedarea şi vânzarea forţată a obiectului gajului (bun mobiliar sau imobiliar)……..................................................................................................ÎNCHEIERE privind refuzul în primirea cererii de eliberare a ordonanţei judecătoreşti, dacă pretenţia nu rezultă din art. 345 CPC.................................ÎNCHEIERE privind refuzul în primirea cererii de eliberare a ordonanţei judecătoreşti, dacă debitorul este în afara jurisdicţiei instanţelor judecătoreşti ale Republicii Moldova.....................................................................................ÎNCHEIERE privind refuzul în primirea cererii de eliberare a ordonanţei judecătoreşti, dacă nu sunt prezentate documentele care confirmă pretenţia creditorului......................................................................................................ÎNCHEIERE privind refuzul în primirea cererii de eliberare a ordonanţei judecătoreşti, dacă din cerere şi din alte documente prezentate se constată existenţa unui litigiu de drept care nu poate fi soluţionat în temeiul documentelor depuse……………………………….......................................

12

ÎNCHEIERE privind refuzul în primirea cererii de eliberare a ordonanţei judecătoreşti, dacă nu s-a respectat procedura prealabilă cerută de lege pentru sesizarea instanţei judecătoreşti.......................................................................ÎNCHEIERE prin care nu se dă curs cererii cu privire la eliberarea ordonanţei judecătoreşti, dacă cererea nu corespunde prevederilor art. 347 CPC ori nu s-a plătit taxa de stat...................................................................... ÎNCHEIERE privind restituirea cererii cu privire la eliberarea ordonanţei judecătoreşti, în legătură cu neîndeplinirea în termen de către creditor a tuturor cerinţelor enumerate în încheierea judecătorului, prin care nu s-a dat curs cererii........................................................................................................ÎNCHEIERE privind anularea ordonanţei udecătoreşti…………...................ÎNCHEIERE privind respingerea cererii cu privire la anularea ordonanţei judecătoreşti…..................................................................................................

Titlul III

C Ă I L E D E A T A C

A L E H O T Ă R Â R I L O R J U D E C Ă T O R E Ş T I

A P E L U L pagina 310

ÎNCHEIEREA Preşedintelui instanţei de apel privind repartizarea pricinii judecătorului raportor………………………………………….......................ÎNCHEIERE privind primirea pricinii spre examinarea apelului şi pregătirea către dezbateri judiciare………………………………………........................ÎNCHEIERE privind stabilirea termenului pentru examinarea pricinii în instanţa de apel..................................................................................................ÎNCHEIERE privind respingerea cererii cu privire la repunerea în termenul de apel……...............................................................................................ÎNCHEIERE privind repunerea în termenul de apel……………………ÎNCHEIERE, prin care nu se dă curs cererii de apel……………………ÎNCHEIERE privind restituirea cererii de apel, dacă apelantul nu a îndeplinit în termen indicaţiile instanţei de apel din încheierea emisă în conformitate cu art. 368 al.(1) CPC...…...................................................................................ÎNCHEIERE privind restituirea cererii de apel, dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen……………………...........................................................................ÎNCHEIERE privind restituirea cererii de apel, dacă apelantul a înaintat o nouă pretenţie, neexaminată în primă instanţă….........................................

13

ÎNCHEIERE privind restituirea cererii de apel, dacă cererea de apel a fost depusă de o persoană care nu este în drept să declare apel…………..........ÎNCHEIERE privind restituirea cererii de apel, dacă apelantul solicită restituirea apelului până la începerea dezbaterii pricinii în fond în instanţa de apel………..….............................................................................................ÎNCHEIERE privind restituirea cererii de apel, dacă în virtutea legii, hotărârea nu poate fi atacată în apel……………….....................................ÎNCHEIERE privind încetarea procedurii de apel dacă se admite retragerea apelului…….................................................................................................ÎNCHEIERE privind scoaterea apelului de pe rol…………………………………....…….................................................

DECIZIE privind respingerea apelului şi menţinerea hotărârii primei instanţe……....…….....................................................................................DECIZIE privind admiterea apelului şi modificarea hotărârii primei instanţe……..........…...................................................................................

DECIZIE privind admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri……………………..............................................DECIZIE privind admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanţe şi restituirea pricinii spre rejudecare în primă instanţă………….......................………….................................................... DECIZIE privind admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii primei instanţe şi dispunerea încetării procesului…………...................................... DECIZIE privind admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii primei instanţe şi dispunerea încetării procesului………………..............................DECIZIE privind admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii primei instanţe şi dispunerea scoaterii cererii de pe rol…………….........................DECIZIE privind examinarea cererii de apel depuse în termen, după examinarea pricinii în temeiul unor alte cereri apel……………………………………………….............…........................

R E C U R S U Lîmpotriva hotărârilor judecătoreşti pentru care nu este

prevăzută calea apelului

S E C Ţ I U N E A I pagina 366

ÎNCHEIEREA Preşedintelui instanţei de recurs privind repartizarea priciniijudecătorului raportor………………………...................……......................ÎNCHEIERE privind primirea pricinii spre examinarea recursului, pregătirea către dezbateri judiciare şi stabilirea termenului pentru examinarea pricinii în instanţa de recursÎNCHEIERE prin care nu se dă curs cererii de recurs……………………...

14

ÎNCHEIERE privind restituirea cererii de recurs, dacă recurentul nu a îndeplinit în termen indicaţiile instanţei de recurs din încheierea emisă în conformitate cu art. 408 al.(1) CPC…..................................................... 371ÎNCHEIERE privind restituirea cererii de recurs, dacă recursul nu este declarat în temeiurile consemnate la art. 400 CPC………………………...ÎNCHEIERE privind restituirea cererii de recurs, dacă cererea de recurs a fost depusă în afara termenului legal, iar recurentul nu solicită repunere în termen………..…..........................................................................................ÎNCHEIERE privind restituirea cererii de recurs, dacă cererea de recurs a fost depusă de o persoană, care nu este în drept să declare recurs……………………..............................................................................ÎNCHEIERE privind restituirea cererii de recurs, dacă recurentul solicită restituirea recursului până la dezbaterea pricinii în fond în instanţa de recurs…...........................................................................................................ÎNCHEIERE privind încetarea procedurii de recurs, dacă se admite retragerea recursului…....................................................................................ÎNCHEIERE privind amânarea şedinţei instanţei de recurs…….......……….DECIZIE privind respingerea recursului şi menţinerea hotărârii primei instanţe…..........................................................................................................DECIZIE privind admiterea recursului şi modificarea hotărârii primei instanţe..…........................................................................................................

DECIZIE privind admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri……............…………………….......................... DECIZIE privind admiterea recursului, casarea integrală a hotărârii primei instanţe şi restituirea pricinii spre rejudecare în primă instanţă…… 397.DECIZIE privind admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanţe şi luarea pricinii spre examinare în primă instanţă……….............……………DECIZIE privind admiterea recursului, casarea integrală a hotărârii primei instanţe şi dispunerea încetării procesului………………….........................DECIZIE privind admiterea recursului, casarea integrală a hotărârii primei instanţe şi dispunerea scoaterii cererii de pe rol…………………................DECIZIE privind examinarea recursului depus în termen sau depus după repunere în termen, după examinarea pricinii în temeiul unor alte recursuri……….........…….............................................................................

R E C U R S U Lîmpotriva încheierii primei instanţe

pagina 412DECIZIE privind respingerea recursului şi menţinerea încheierii…….......… DECIZIE privind admiterea recursului, casarea integrală a încheierii primei instanţe cu restituirea pricinii spre rejudecare în primă instanţă…….............DECIZIE privind admiterea recursului, casarea integrală a încheierii primei instanţe şi soluţionarea prin decizie a problemei în fond………….................

15

R E C U R S U Lîmpotriva deciziilor instanţei de apel

S E C Ţ I U N E A a II-a pagina 421

ÎNCHEIERE privind suspendarea executării hotărârii atacate cu recurs…….ÎNCHEIERE privind respingerea cererii cu privire la suspendarea executării hotărârii atacate cu recurs……………………...........………………..............ÎNCHEIERE privind suspendarea executării hotărârii atacate cu recurs……. DECIZIE privind inadmisibilitatea recursului în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 400 al.(2) şi (3) sau este vădit nefondat............................................................................................................ DECIZIE privind inadmisibilitatea recursului în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434.......................DECIZIE privind inadmisibilitatea recursului în cazul în care persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare ……….......................................DECIZIE privind inadmisibilitatea recursului în cazul în care recursul este depus repetat după examinarea lui..................................................................... ÎNCHEIEREA Colegiului lărgit al Curţii Supreme de Justiţie privind desesizarea în favoarea Plenului Curţii Supreme de Justiţie……………………......…......................................................................ÎNCHEIERE privind încetarea procedurii în recurs, dacă se admite retragerea recursului….......................................................................................

DECIZIE privind respingerea recursului ca fiind nefondat, menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, precum şi a încheierilor atacate cu recurs…............................................................................................DECIZIE privind admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri………….............................................................................. pag. 447DECIZIE privind admiterea recursului, casarea integrală sau parţială a deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe cu restituirea pricinii spre rejudecare în primă instanţă sau, după caz, în instanţa de apel, când eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.....................DECIZIE privind admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe şi dispunerea încetării procesului………........……..DECIZIE privind admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe şi dispunerea încetării procesului……………….....DECIZIE privind admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe şi dispunerea scoaterii cererii de pe rol…….............

R E V I Z U I R E A H O T Ă R Â R I L O R

16

Pagina 462ÎNCHEIERE privind respingerea cererii de revizuire (art. 449 lit.a) CPC)…..ÎNCHEIERE privind respingerea cererii de revizuire (art. 451 al.(4) CPC)…..ÎNCHEIERE privind admiterea cererii de revizuire şi casarea hotărârii supuse revizuirii (art. 449 lit.b) CPC)………....................................................ÎNCHEIERE privind admiterea cererii de revizuire şi casarea hotărârii supuse revizuirii (art. 449 lit.c) CPC)……… ……........…...............................ÎNCHEIERE privind admiterea cererii de revizuire şi casarea hotărârii supuse revizuirii (art. 449 lit.d) CPC)................................................................ÎNCHEIERE privind admiterea cererii de revizuire şi casarea hotărârii supuse revizuirii (art. 449 lit.e) CPC)……… ……….......................................ÎNCHEIERE privind admiterea cererii de revizuire şi casarea hotărârii supuse revizuirii (art. 449 lit.f) CPC)…… ………………............…................ÎNCHEIERE privind admiterea cererii de revizuire şi casarea hotărârii supuse revizuirii (art. 449 lit.g) CPC)…… ………………….......…................ÎNCHEIERE privind admiterea cererii de revizuire şi casarea hotărârii supuse revizuirii (art. 449 lit.h) CPC)……… ……………………..................ÎNCHEIERE privind admiterea cererii de revizuire şi casarea hotărârii supuse revizuirii (art. 449 lit.i) CPC)…… ………………....……...................ÎNCHEIERE privind admiterea cererii de revizuire şi casarea hotărârii supuse revizuirii (art. 449 lit.j) CPC)…… …………………….......….............ÎNCHEIERE privind admiterea cererii de revizuire şi casarea hotărârii supuse revizuirii (art. 449 lit.k) CPC)……… ……………….…......................ÎNCHEIERE privind suspendarea executării hotărârii a cărei revizuire se cere………...…................................................................................................ÎNCHEIERE privind respingerea cererii cu privire la suspendarea executării hotărârii a cărei revizuire se cere…………….………………………….........

Titlul IV

R E C U N O A Ş T E R E A ŞI E X E C U T A R E A

H O T Ă R Â R I L O R J U D E C Ă T O R E Ş T I

S T R Ă I N E

ÎNCHEIERE privind recunoaşterea şi încuviinţarea executării silite a hotărârilorjudecătoreşti străine………………………………………………............................ÎNCHEIERE privind refuzul recunoaşterii şi încuviinţării executării silite a hotărârilor judecătoreşti străine……………………...................................................

Încheiere privind examinarea pricinii în şedinţă secretă

17

Î N C H E I E R E

24 ianuarie 2005 mun. Chişinău

Judecătoria Ciocana mun. Chişinăuîn componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul E.G.grefier C.N.examinând în şedinţă publică pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui

C.A. împotriva lui V.M. cu privire la stabilirea paternităţii şi încasarea pensiei pentru întreţinerea copilului minor

c o n s t a t ă

C.A. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui V.M. cu privire la stabilirea paternităţii şi încasarea pensiei pentru întreţinerea copilului minor.

Pârâtul V.M., în şedinţa de judecată, a cerut dispunerea examinării pricinii în şedinţă secretă indicând că, pe parcursul examinării] pricinii vor fi puse în discuţie circumstanţe ce ţin de aspecte ale vieţii sale particulare.

Reclamanta C.A., în şedinţa de judecată a considerat necesar admiterea cererii.Audiind părţile, instanţa de judecată consideră necesar a admite cererea privind

dispunerea examinării pricinii în şedinţă secretă, din următoarele considerente.În conformitate cu art. 23 al. (3) CPC, instanţa de judecată poate dispune judecarea

pricinii în şedinţă secretă pentru a preveni divulgarea unor informaţii care se referă la aspecte intime ale vieţii, care lezează onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională, ori la alte circumstanţe care ar putea prejudicia interesele participanţilor la proces, ordinea publică sau moralitatea.

Astfel, din considerentele că, pe parcursul examinării pricinii vor fi puse în discuţie probleme ce ţin de viaţa particulară a părţilor, de moralitatea lor, comportamentul acestora în societate, ceea ce poate afecta prestigiul părţilor, instanţa de judecată, în conformitate cu art. 23 al. (3) CPC, consideră necesar a dispune examinarea pricinii în şedinţă secretă.

În conformitate cu art. 23 al. (5), art. art. 269-270, art. 359 al.(1) CPC, instanţa de judecată

d i s p u n e

Se admite cererea lui V.M. cu privire la dispunerea examinării pricinii în şedinţă secretă.

Pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui C.A. împotriva lui V.M. cu privire la stabilirea paternităţii şi încasarea pensiei pentru întreţinerea copilului minor se va examina în şedinţă secretă.

Încheierea separat nu se supune nici unei căi de atac, însă poate fi atacată o dată cu fondul hotărârii.

Preşedintele şedinţei, E.G.judecătorul

18

Încheiere privind strămutarea pricinii de la o instanţă de judecatăla o altă instanţă de judecată

Î N C H E I E R E

15 decembrie 2004 mun. Chişinău

Judecătoria Centru municipiul Chişinău în componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul S.M.grefier N.O.examinând în şedinţă publică pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui

V.T. împotriva lui C.M. cu privire la încasarea datoriei

c o n s t a t ă

V.T. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui C.M. cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii reclamantul V.T. a indicat că el, la 10 martie 2001, i-a dat cu împrumut lui C.M. 10 000 lei, pe care ultimul s-a obligat să-i restituie la 10 martie 2002. Până la momentul actual, pârâtul nu i-a restituit banii. În legătură cu acest fapt, reclamantul cere ca suma în cauză să fie încasată de la pârât în beneficiul lui.

Reclamantul V.T., în şedinţa de judecată, susţinând motivele invocate în cererea de chemare în judecată, a cerut admiterea acţiunii.

Pârâtul C.M., în şedinţa de judecată, nu a recunoscut acţiunea şi a cerut strămutarea pricinii spre judecare la Judecătoria Buiucani municipiul Chişinău, deoarece domiciliul lui este la adresa ap. nr. 19, pe str. Calea Ieşilor nr. 16, mun. Chişinău, care se află în raza de activitate a Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, instanţa de judecată consideră necesar de a strămuta pricina spre judecare la Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 43 al. (2) lit.b) CPC, instanţa strămută pricina la o altă instanţă dacă, pe parcursul judecării, s-a constatat că pricina a fost reţinută spre judecare cu încălcarea normelor de competenţă teritorială.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, domiciliul pârâtului C.M. este la apartamentul nr. 19 situat pe strada Calea Ieşilor nr. 16 mun. Chişinău, care se află în raza de activitate a Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău.

În conformitate cu art. 38 al. (1) CPC, acţiunea se intentează în instanţa de la domiciliul sau de la locul de aflare a pârâtului.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, deorece domiciliul pârâtului C.M. se află în raza de activitate a Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău, cererea de chemare în judecată în cauză urma să fie depusă şi examinată la Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău, deşi ea a fost reţinută spre examinare la Judecătoria Centru mun. Chişinău cu încălcarea normelor de competenţă jurisdicţională, instanţa de judecată ajunge la concluzia de a strămuta pricina civilă în cauză spre judecare la Judecătoria Buiucani mun. Chişinău.

În conformitate cu art. 43 al. (2) lit. b) şi al. (3), art. art. 269-270 CPC, instanţa de judecată

19

d i s p u n e

Pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui V.T. împotriva lui C.M. cu privire la încasarea datoriei se strămută spre judecare la Judecătoria Buiucani mun. Chişinău.

Încheierea poate fi atacată cu recurs la Curtea de Apel Chişinău în termen de 15 zile, prin intermediul Judecătoriei Centru mun.Chişinău.

Preşedintele şedinţei, S.M.judecătorul

20

Încheiere prin care instanţa s-a declarat necompetentă de a judeca pricina

Î N C H E I E R E


Judecătoria Buiucani mun. Chişinău în componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul M.V.grefier P.E.examinând în şedinţă publică pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui

V.T. împotriva lui C.M. cu privire la încasarea datoriei

c o n s t a t ă

La 28 noiembrie 2004, V.T. a depus cerere de chemare în judecată la Judecătoria Centru mun. Chişinău împotriva lui C.M. cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii reclamantul, V.T. a indicat că el, la 10 martie 2001, i-a dat cu împrumut lui C.M. 10 000 lei, pe care ultimul s-a obligat să-i restituie la 10 martie 2002. Până la momentul actual, pârâtul nu i-a restituit banii. În legătură cu acest fapt reclamatul cere, ca suma în cauză să fie încasată de la pârât în beneficiul lui.

La 15 decembrie 2004 pârâtul, C.M. a cerut strămutarea pricinii spre judecare la Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău, deoarece domiciliul lui, apartamentul nr. 19 str. Calea Ieşilor nr. 16, or. Chişinău, se află în raza de activitate a Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău

Prin încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 15 decembrie 2004, pricina a fost strămutată spre judecare după competenţă la Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău.

Reclamantul V.T., în şedinţa de judecată, a indicat că, în opinia sa, pricina urmează să fie judecată la Judecătoria Centru, mun. Chişinău, în raza de activitate a căreia el, reclamantul, îşi are domiciliul.

Pârâtul C.M., în şedinţa de judecată, a cerut judecarea pricinii la Judecătoria Buiucani mun. Chişinău, unde el, pârâtul, îşi are domiciliul.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, instanţa de judecată consideră necesar de a se declara necompetentă de a judeca pricina în cauză şi, suspendând procesul, de a înainta dosarul Curţii de Apel Chişinău pentru soluţionarea conflictului de competenţă jurisdicţională din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 43 al. (1) CPC, pricina pe care instanţa a reţinut-o spre judecare, cu respectarea normelor de competenţă se soluţionează de aceasta în fond, inclusiv în cazul devenirii ei ulterioare de competenţa unei alte instanţe.

În şedinţa de judecată s-a constatat că pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui V.T. împotriva lui C.M. cu privire la încasarea datoriei a fost primită spre judecare la Judecătoria Centru, mun. Chişinău, unde, consideră instanţa de judecată, şi ar fi trebuit să fie judecată.

În conformitate cu art. 44 al. (2) CPC, când două sau mai multe judecătorii din circumscripţia aceleiaşi curţi de apel se declară competente să judece aceeaşi pricină sau când, prin încheieri irevocabile, ele îşi declară incompetenţa de a judeca aceeaşi pricină, conflictul de competenţă se judecă de către curtea de apel comună.

21

Astfel, din considerentele menţionate, instanţa de judecată ajunge la concluzia de a se declara necompetentă să judece pricina în cauză cu suspendarea procesului şi înaintarea dosarului Curţii de Apel Chişinău pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

În conformitate cu art. 44 al. (1) art. art. 269-270 CPC, instanţa de judecată

d i s p u n e

Procesul în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui V.T. împotriva lui C.M. cu privire la încasarea datoriei se suspendă şi dosarul se înaintează Curţii de Apel Chişinău pentru soluţionarea conflictului de competenţă jurisdicţională.

Încheierea poate fi atacată cu recurs la Curtea de Apel Chişinău în termen de 15 zile, prin intermediul Judecătoriei Buiucani mun.Chişinău.

Preşedintele şedinţei, M.V.judecătorul

22

Încheiere privind soluţionarea conflictului de competenţă jurisdicţională

Î N C H E I E R E


Colegiul Civil al Curţii de Apel Chişinău în componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul C.N.Judecătorii P.A. şi C.I. examinând în şedinţă publică conflictul de competenţă jurisdicţională dintre

Judecătoria Centru mun. Chişinău şi Judecătoria Buiucani mun. Chişinău la judecarea pricinii civile la cererea de chemare în judecată a lui V.T. împotriva lui C.M. cu privire la încasarea datoriei

c o n s t a t ă

V.T. a depus cerere de chemare în judecată la Judecătoria Centru mun. Chişinău împotriva lui C.M. cu privire la încasarea datoriei.

Prin încheierea irevocabilă a Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 15 decembrie 2004, pricina civilă la cererea de chemare în judecată în cauză a fost strămutată spre judecare la Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău.

Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău, prin încheierea irevocabilă din 5 ianuarie 2005 s-a declarat necompetentă să judece pricina în cauză, considerând că aceasta ţine de competenţa judecătoriei Centru, mun. Chişinău.

Studiind materialele dosarului, Colegiul Civil consideră că competentă să judece pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui V.T. împotriva lui C.M. cu privire la încasarea datoriei este Judecătoria Buiucani mun. Chişinău, unde şi urmează a fi remisă pricina, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 43 al. (2) lit.b) CPC, instanţa strămută pricina la o altă instanţă dacă, pe parcursul judecării, s-a constatat că pricina a fost reţinută spre judecare cu încălcarea normelor de competenţă teritorială.

Din materialele dosarului urmează că domiciliul pârâtului C.M. a fost şi este la apartamentul nr. 19 situat pe str. Calea Ieşilor nr. 16, mun. Chişinău, care se află în raza de activitate a Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău, ceea ce se confirmă prin explicaţiile pârâtului C.M. cât şi copia buletinului de identitate a părâtului.

În conformitate cu art. 38 al. (1) CPC, acţiunea se intentează în instanţa de la domiciliul sau de la locul de aflare a pârâtului.

În astfel de circumstanţe, Colegiul Civil consideră că cererea de chemare în judecată a lui V.T. împotriva lui C.M. cu privire la încasarea datoriei a fost depusă şi reţinută spre judecare la Judecătoria Centru, mun. Chişinău, cu încălcarea normelor de competenţă teritorială, din care considerente Judecătoria Centru mun. Chişinău, a ajuns corect la concluzia despre necesitatea strămutării pricinii spre judecare la Judecătoria Buiucani mun. Chişinău.

Din considerentele menţionate nu pot fi reţinute argumentele invocate de către Judecătoria Buiucani mun. Chişinău, în încheierea din 5 ianuarie 2005, deoarece acestea contravin prevederilor art. 43 al. (1) CPC.

23

Astfel, s-a constatat că competentă să judece în fond pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui V.T. împotriva lui C.M. cu privire la încasarea datoriei este Judecătoria Buiucani mun.Chişinău, unde şi urmează să fie remisă spre judecare pricina civilă în cauză.

În conformitate cu art. 44 al. (2) şi al. (8), art. art. 269-270 CPC, instanţa de judecată

d i s p u n e

Se constată competenţa Judecătoriei Buiucani mun.Chişinău la judecarea în fond a pricinii civile la cererea de chemare în judecată a lui V.T. împotriva lui C.M. cu privire la încasarea datoriei.

Pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui V.T. împotriva lui C.M. cu privire la încasarea datoriei se remite spre judecare în fond Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.

Preşedintele şedinţei, C.N.judecătorul Judecătorii P.A. C.I.

24

Încheiere privind strămutarea pricinii de la o instanţă de judecată la o altă instanţă de judecată

Î N C H E I E R E

1 decembrie 2004 mun. Bender

Colegiul Civil al Curţii de Apel Benderîn componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul M.M.Judecătorii C.L. şi L.P.examinând în şedinţă publică cererile de abţinere de la judecată a judecătorilor

Judecătoriei Ştefan-Vodă, S.M. şi A.C.,

c o n s t a t ă

V.P. a depus cerere de chemare în judecată la Judecătoria Ştefan-Vodă împotriva întreprinderii „I” cu privire la restabilire la lucru şi încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru.

Judecătorii Judecătoriei Ştefan-Vodă S.M. şi A.C., au înaintat cereri de abţinere de la judecată invocând că, reclamantul V.P., pe parcursul anilor 1993-2003, a activat la Judecătoria Ştefan-Vodă în calitate de judecător şi preşedinte, împreună cu ei şi careva alţi judecători la această judecătorie nu sunt desemnaţi, din care motive consideră necesară strămutarea pricinii la o altă instanţă de judecată.

Studiind materialele dosarului, Colegiul Civil consideră necesar cererile de abţinere de la judecată a judecătorilor S.M. şi A.C. a le admite din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 52 al. (1) CPC, dacă există temeiurile specificate la art.50 şi 51, judecătorul, expertul, specialistul, interpretul, grefierul şi executorul judecătoresc sunt obligaţi să se abţină de la judecată. În aceleaşi temeiuri, recuzarea poate fi înaintată de participanţii la proces sau poate fi examinată din oficiu de către instanţă.

În conformitate cu art. 50 al. (1) lit.g) CPC, judecătorul care judecă pricina urmează a fi recuzat dacă are un interes personal, direct sau indirect, în soluţionarea pricinii ori există alte împrejurări care pun la îndoială obiectivitatea şi nepărtinirea lui.

În şedinţa de judecată s-a constatat că judecătorii Judecătoriei Ştefan-Vodă S.M. şi A.C. pe parcursul a mai multor ani au fost colegi de lucru cu reclamantul V.P., care a activat şi în calitate de preşedinte a acestei instanţe judecătoreşti, împrejurare, care ar putea pune la îndoială obiectivitatea şi nepărtinirea lor.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că substituirea judecătorilor S.M. şi A.C. este imposibilă din lipsă de alţi judecători la această instanţă de judecată, Colegiul Civil ajunge la concluzia de a admite cererile de abţinere de la judecată cu strămutarea pricinii spre judecare la Judecătoria Anenii-Noi, care este situată în nemijlocita apropiere a razei de activitate a Judecătoriei Ştefan-Vodă şi se află în circumscripţia Curţii de Apel Bender.

În conformitate cu art. 43 al. (2) lit.d), art. 50 al. (1) lit.g), art. 52 al. (1), art. art. 269-270 CPC, Colegiul Civil

d i s p u n e

25

Se admit cererile de abţinere de la judecată a judecătorilor Judecătoriei Ştefan-Vodă, S.M. şi A.C.

Pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui V.P. împotriva întreprinderii „I” cu privire la restabilire la lucru şi încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru se strămută spre judecare în fond la Judecătoria Anenii-Noi.

Încheierea este irevocabilă şi nu este susceptibilă de recurs.

Preşedintele şedinţei, M.M.judecătorulJudecătorii C.L. L.P.

26

Încheiere privind respingerea propunerii de recuzare a judecătorului.

Î N C H E I E R E


Judecătoria Ciocana, mun. Chişinăuîn componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul Iu.D.grefier S.E.examinând în şedinţă publică propunerea de recuzare a judecătorului C.I.

c o n s t a t ă

L.C. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui U.P. cu privire la înlăturarea obstacolelor în folosirea de sectorul de teren.

În şedinţa de judecată, pînă la începerea judecării pricinii în fond, reclamantul L.C., a înaintat propunere de recuzare a judecătorului C.I., indicând că anterior judecătorul C.I. a examinat un alt litigiu, cu privire la apărarea onoarei şi demnităţii între aceleaşi părţi, hotărârea instanţei în acea cauză nefiind în favoarea reclamantului.

Pârâtul U.P. în şedinţa de judecată a cerut respingerea propunerii de recuzare, ca fiind lipsită de temei.

Audiind părţile, instanţa de judecată consideră necesar de a respinge propunerea de recuzare a judecătorului C.I. din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 50 al. (1) CPC, judecătorul care judecă pricina urmează a fi recuzat dacă:

a) la judecarea anterioară a pricinii a participat în calitate de martor, expert, specialist, interpret, reprezentant, grefier sau executor judecătoresc;

b) se află în raporturi de rudenie pînă la al treilea grad inclusiv sau de afinitate pînă la al doilea grad inclusiv cu vreuna dintre părţi, cu alţi participanţi la proces sau cu reprezentanţii acestora;

c) judecătorul, soţul sau rudele lor de pînă la al treilea grad inclusiv au o pricină similară celei care se judecă ori au o judecată la instanţa în care una dintre părţi este judecător;

d) este tutore, curator sau adoptator al uneia dintre părţi;e) şi-a expus opinia asupra pricinii care se judecă;f) între el şi una din părţi a fost o judecată penală în timp de 5 ani de pînă la

recuzare;g) are un interes personal, direct sau indirect, în soluţionarea pricinii ori există alte

împrejurări care pun la îndoială obiectivitatea şi nepărtinirea lui.Instanţa de judecată consideră că motivele invocate de către L.C., cu privire la faptul

că, judecătorul C.I., anterior, a mai judecat o cauză între aceleaşi părţi, prin care lui L.C. nu i s-a dat câştig de cauză, nu cad sub incidenţa art. 50 CPC

Astfel, din considerentele menţionate, instanţa de judecată ajunge la concluzia de a respinge propunerea reclamantului L.C. cu privire la recuzarea judecătorului C.I.

În conformitate cu art. 53 al. (5), art. art. 269-270, art. 359 al. (1) CPC, instanţa de judecată

27

d i s p u n e

Se respinge propunerea reclamantului L.C. cu privire la recuzarea judecătorului C.I.Judecarea pricinii civile la cererea de chemare în judecată a lui L.C. împotriva lui

U.P. cu privire la înlăturarea obstacolelor în folosirea de sectorul de teren se continuă în aceeaşi componenţă.


Preşedintele şedinţei, Iu.D.judecătorul

28

Încheiere privind admiterea propunerii de recuzare a judecătorului

Î N C H E I E R E


Judecătoria Buiucani, mun. Chişinăuîn componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul D.I.grefier A.E.examinînd în şedinţă publică propunerea de recuzare a judecătorului C.L.

c o n s t a t ă

B.I. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui B.A. cu privire la încasarea datoriei.

Reclamanta B.I., în şedinţa de judecată, a înaintat propunere de recuzare a judecătorului C.L., indicând că pârâta, B.A., este fiica surorii soţiei judecătorului.

Pârâta B.A. în şedinţa de judecată a recunoscut că, ea într-adevăr este fiica surorii soţiei judecătorului, însă a cerut respingerea propunerii de recuzare.

Audiind părţile, instanţa de judecată consideră necesar a admite propunerea de recuzare a judecătorului C.L. din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 50 al.(1) lit.b) CPC, judecătorul care judecă pricina urmează a fi recuzat dacă se află în raporturi de rudenie până la al treilea grad inclusiv sau de afinitate până la al doilea grad inclusiv cu vreuna dintre părţi, cu alţi participanţi la proces sau cu reprezentanţii acestora.

În şedinţa de judecată s-a constatat că pârâta B.A. este fiica surorii soţiei judecătorului C.L., din care considerente instanţa de judecată ajunge la conluzia de a admite propunerea de recuzare a judecătorului, deoarece sunt prezente temeiurile indicate în art. 50 al.(1) lit.b) CPC.

În acelaşi timp, instanţa de judecată consideră necesar a menţine actele îndeplinite de judecătorul C.L. în ceea ce ţine de numirea expertizei grafologice, deoarece aceasta nu influenţează judecarea litigiului.

În conformitate cu art. 53 al. (5), art. 54 al. (4), art. art. 269-270, art. 359 al. (1) CPC, instanţa de judecată

d i s p u n e

Se admite propunerea reclamantei B.I. cu privire la recuzarea judecătorului C.L.Actele îndeplinite de către judecătorul C.L. cu privire la numirea expertizei

grafologice se menţin. Se amînă procesul pentru 3 februarie 2005 ora 10.00.Încheierea separat nu se supune nici unei căi de atac, însă poate fi atacată o dată cu

fondul hotărârii.

Preşedintele şedinţei, D.I.judecătorul

29

Încheiere privind înlocuirea părţii care figurează greşit în proces

Î N C H E I E R E


Judecătoria Ciocana mun. Chişinău în componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul E.M.grefier G.O.examinând în şedinţă publică pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui

G.D împotriva lui V.C. cu privire la repararea prejudiciului material

c o n s t a t ă

G.D. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui V.C. cu privire la repararea prejudiciului material în sumă de 13 181 lei 97 bani, cauzat în urma accidentului rutier.

În motivarea acţiunii, reclamantul G.D. a indicat că, la 12.10.02, a avut loc un accident rutier, în urma căruia automobilul lui de marca “VAZ-21012”, numărul de înmatriculare CBX-631 a fost deteriorat, iar reclamantului i-au fost cauzate leziuni corporale. Vinovat în comiterea accidentului rutier a fost recunoscut V.C., care conducea automobilul de marca “Peugeot-305”, numărul de înmatriculare CDM-836. În urma accidentului rutier, reclamantului i-a fost cauzată o pagubă materială în mărime de 13 181 lei 97 bani.

Reclamantul G.D., în şedinţa de judecată acţiunea a susţinut şi a cerut admiterea acesteia.

Pârâtul V.C., în şedinţa de judecată, nu a recunoscut acţiunea considerînd că el nu poate figura în proces în calitate de pârât pe motiv că el nu poate purta răspundere pentru prejudiciul cauzat în urma accidentului rutier comis în timpul îndeplinirii obligaţiunilor de serviciu, deoarece proprietar al automobilului de marca “Peugeot-305”, număr de înmatriculare CDM-836, pe care el îl conducea în ziua comiterii accidentului rutier, este întreprinderea „S”, unde el lucrează în calitate de şofer.

Reclamantul G.D. a menţionat că el nu este împotriva înlocuirii pârâtului.Audiind părţile, studiind materialele dosarului, instanţa de judecată consideră necesar

de a înlocui pârâtul nerespectiv, care figurează greşit în proces, cu pârâtul respectiv.Conform art. 1410 al. (2) Cod Civil, obligaţia de reparare a prejudiciului revine

persoanei care posedă izvorul de pericol sporit în baza dreptului de proprietate ori în alt temei legal sau persoanei care şi-a asumat paza izvorului de pericol sporit.

În conformitate cu art. 64 al. (1) CPC, dacă, în cadrul pregătirii pricinii către dezbateri judiciare sau în timpul examinării ei în şedinţă de judecată, se constată că acţiunea nu a fost intentată de persoana interesată sau că nu este îndreptată împotriva persoanei care trebuie să răspundă în acţiunea dată, instanţa, cu consimţămîntul reclamantului, poate dispune, fără a înceta procesul, înlocuirea reclamantului sau a pârâtului nerespectiv cu reclamantul sau pârâtul respectiv dacă prin înlocuirea uneia dintre părţi nu se schimbă competenţa în examinarea pricinii.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, automobilul de marca “Peugeot-305” număr de înmatriculare CDM-836, aparţine cu drept de proprietate întreprinderii „S”, unde V.C., care

31

conducea automobilul în cauză şi care a fost recunoscut de către organele de poliţie vinovat în comiterea accidentului rutier, lucrează în calitate de şofer.

În astfel de circumstanţe, instanţa de judecată consideră necesar de a înlocui pârâtul nerespectiv, V.C., cu pârâtul respectiv – întreprinderea „S”.

În acelaşi timp, instanţa de judecată consideră că V.C. în conformitate cu art. 67 al. (1) CPC, urmează a fi atras în proces în calitate de intervenient accesoriu, deoarece faptele şi raporturile juridice stabilite pe cauza dată prin hotărârea judecătorească irevocabilă pot avea efecte juridice la examinarea acţiunii de regres depuse împotriva intervenientului accesoriu.

În conformitate cu art. 64 al. (5), art. 67 al. (1), art. art. 269-270, art. 359 al. (1) CPC, instanţa de judecată

d i s p u n e

Se înlocuieşte pârâtul nerespectiv V.C., în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui G.D. împotriva lui V.C. cu privire la repararea prejudiciului material, cu pârâtul respectiv întreprinderea „S”.

Se atrage V.C. în proces în calitate de intervenient accesoriu.Se amînă procesul pentru 19 februarie 2005, ora 10.00.Se expediază întreprinderii „S” citaţia, copia cererii de chemare în judecată şi copia

încheierii.Încheierea separat nu se supune nici unei căi de atac, însă poate fi atacată o dată cu

fondul hotărârii.

Preşedintele şedinţei, E.M.judecătorul

32

Încheiere privind coparticiparea procesuală obligătorie

Î N C H E I E R E


Judecătoria Centru mun. Chişinău în componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul C.A.grefier O.M.examinând în şedinţă publică pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui

V.S. împotriva lui E.S. cu privire la încasarea datoriei

c o n s t a t ă

V.S. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui E.S. cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii reclamantul V.S. a indicat că, la 12.12.02 i-a dat cu împrumut lui E.S. 3 000 dolari americani pe un termen de un an cu o dobîndă anuală de 5%, pe care ultimul nu i-a restituit, în legătură cu care fapt cere încasarea a 3090 dolari americani.

La 27 ianuarie 2005, V.C. a depus cerere cu privire la admiterea ei în proces în calitate de coreclamantă, indicând că reclamantul, V.S. este fostul ei soţ, cu care are un copil minor – fiul I., născut la 22 ianuarie 1998. Consideră că ea, împreună cu copilul minor au dreptul la ½ din banii în litigiu.

V.C., în şedinţa de judecată, a susţinut cererea şi a cerut admiterea acesteia.Reclamantul V.S. în şedinţa de judecată, a cerut respingerea cererii lui V.C. cu privire

la admiterea ei în proces în calitate de coreclamantă, indicând că, banii în litigiu sunt proprietatea lui privată, deoarece prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău, din 12.09.02 a fost desfăcută căsătoria între el şi V.C. şi partajate bunurile proprietate comună în devălmăşie a soţilor, din care considerente fosta lui soţie V.C., împreună cu copilul minor, nu pot pretinde la proprietatea lui.

Pârâtul E.S. în şedinţa de judecată a cerut respingerea cererii lui V.C. cu privire la admiterea ei în proces în calitate de coreclamantă, deoarece el a primit cu împrumut bani anume de la V.S. şi nu şi de la V.C.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, instanţa de judecată consideră necesar de a respinge cererea lui V.C. cu privire la admiterea ei în proces în calitate de coreclamantă din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 62 al. (2) CPC, coparticiparea procesuală se admite dacă:a) obiectul litigiului îl constituie drepturile şi obligaţiile comune ale mai multor

reclamanţi sau pârâţi;b) drepturile şi obligaţiile reclamanţilor şi pârâţilor decurg din aceleaşi temeiuri de

fapt şi de drept;c) drepturile şi obligaţiile ce formează obiectul litigiului sînt de aceeaşi natură.Conform art. 39 al. (1) Codul Familiei, în cazul desfacerii căsătoriei la oficiul de stare

civilă, aceasta încetează din ziua înregistrării divorţului, iar în cazul desfacerii căsătoriei pe cale judecătorească – din ziua când hotărârea instanţei judecătoreşti a rămas definitivă.

Motivul invocat de către V.C. în cererea depusă, precum că ea, împreună cu copilul minor, ar avea dreptul la cotă-parte din suma de bani în litigiu, ce a fost dată cu împrumut de

33

către V.S. lui E.S. după desfacerea căsătoriei, în opinia instanţei de judecată, nu poate servi drept temei pentru admiterea ei în proces în calitate de coreclamantă, deoarece prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 12.09.02 a fost desfăcută căsătoria între părţi, care conform art. 39 al. (1) Codul Familiei, a încetat la 27.09.02, adică din ziua când hotărârea instanţei judecătoreşti a rămas definitivă.

Cu atît mai mult, prin aceeaşi hotărâre a instanţei de judecată au fost partajate bunurile proprietate comună în devălmăşie a soţilor, iar banii în litigiu, proprietate privată a lui V.S., au fost daţi cu împrumut de către ultimul lui E.S., mai târziu şi anume la 12.12.02.

Astfel, din considerentele menţionate, instanţa de judecată ajunge la concluzia de a respinge cererea lui V.C. cu privire la admiterea ei în proces în calitate de coreclamantă, deoarece cererea în cauză este în contradicţie cu prevederile art. 62 al.(2) CPC.

În conformitate cu art. 62 al. (4), art. art. 269-270 CPC, instanţa de judecată

d i s p u n e

Se respinge cererea lui V.C. cu privire la admiterea ei în calitate de coreclamantă în procesul civil la cererea de chemare în judecată a lui V.S. împotriva lui E.S. cu privire la încasarea datoriei.


Preşedintele şedinţei, C.A.judecătorul

34

Încheiere privind coparticiparea facultativă

Î N C H E I E R E


Judecătoria Ciocana mun. Chişinău în componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul S.L.grefier E.I.examinând în şedinţă publică pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui I.R.

şi P.N. împotriva întreprinderii „O” cu privire la încasarea salariului restant

c o n s t a t ă

I.R. şi P.N. au depus cerere de chemare în judecată împotriva întreprinderii „O” cu privire la încasarea salariului restant

În motivarea acţiunii reclamanţii, I.R. şi P.N, au indicat că, fiind angajaţi la întreprinderea „O” în calitate de şoferi, pe durata a mai mult de trei luni, din motive necunoscute, nu primesc salariu, ei cerând încasarea acestuia.

Reclamanţii I.R. şi P.N. în şedinţa de judecată, au susţinut acţiunea şi au cerut admiterea acesteia.

Reprezentantul pârâtului, – întreprinderea „O”, L.M., în şedinţa de judecată acţiunea nu a recunoscut, cerând respingerea acesteia.

La 27 ianuarie 2005, S.M. a depus cerere cu privire la admiterea lui în proces în calitate de coreclamant, invocând că el, ca şi reclamanţii I.R. şi P.N., este angajat al întreprinderii „O”, unde lucrează în calitate de şofer şi pe parcursul a mai mult de trei luni, din motive necunoscute, nu primeşte salariul. Doleanţa sa este de a-şi primi salariul restant de la pârât.

S.M., în şedinţa de judecată cererea a susţinut.Reclamanţii I.R. şi P.N., în şedinţa de judecată, au susţinut cererea lui S.M. şi au cerut

admiterea acesteia.Reprezentantul pârâtului – întreprinderea „O”, L.M. în şedinţa de judecată a cerut

respingerea cererii argumentînd că, admiterea acesteia va duce la tergiversarea examinării pricinii.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, instanţa de judecată consideră necesar a respinge cererea de admitere a lui S.M. în proces în calitate de coreclamant din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 63 al. (1) CPC, pentru judecarea rapidă şi justă a litigiilor, instanţa judecătorească este în drept să admită examinarea concomitentă a mai multor pretenţii înaintate de mai mulţi reclamanţi către acelaşi pârât ori de un reclamant către mai mulţi pârâţi, ori de mai mulţi reclamanţi împotriva mai multor pârâţi (inclusiv în cazul când fiecare pretenţie poate fi examinată şi executată de sine stătător), ori ele se află în conexiune prin raportul material juridic dintre coparticipanţi, prin pretenţiile înaintate sau probele comune şi când există posibilitatea examinării lor în aceeaşi procedură şi de aceeaşi instanţă.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, la momentul depunerii de către S.M. a cererii cu privire la admiterea lui în proces în calitate de coreclamant, instanţa de judecată deja a ajuns la finalizarea examinării pricinii în fond şi admiterea în acest caz a cererii depuse de

35

către S.M. nu va duce la examinarea mai rapidă şi mai justă a litigiului, ci la tergiversarea examinării acestuia, ceea ce este în contradicţie cu prevederile art. 63 al. (1) CPC.

Astfel, din considerentele menţionate, cererea depusă de către S.M. urmează a fi respinsă ca fiind neîntemeiată.

În conformitate cu art. 63 al. (2), art. art. 269-270, art. 359 al. (1) CPC, instanţa de judecată

d i s p u n e

Se respinge cererea lui S.M. cu privire la admiterea lui în calitate de coreclamant în procesul civil la cererea de chemare în judecată a lui I.R. şi P.N. împotriva întreprinderii „O” cu privire la încasarea salariului restant.


Preşedintele şedinţei, S.L.judecătorul

36

Încheiere privind permiterea înlocuirii părţii cu succesorul ei în drepturi

Î N C H E I E R E

2 februarie 2005 mun. Chişinău

Judecătoria Botanica mun. Chişinăuîn componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul U.G.grefier F.I.examinând în şedinţă publică pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui

O.P. împotriva lui D.S. cu privire la repararea prejudiciului material

c o n s t a t ă

O.P. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui D.S. cu privire la repararea prejudiciului material.

În motivarea acţiunii reclamantul O.P. a indicat că, în urma accidentului rutier, ce a avut loc la 12 iunie 2004, i s-a cauzat un prejudiciu material în mărime de 2 000 lei. În legătură cu faptul că, pârâtul a fost recunoscut vinovat în săvărşirea accidentului rutier, fiind tras la răspundere administrativă, reclamantul cere repararea prejudiciului material.

Reclamantul O.P., în şedinţa de judecată, a susţinut acţiunea şi a cerut admiterea acesteia. Suplimentar reclamantul O.P. a menţionat că, la 21 ianuarie 2005 pârâtul D.S. a decedat.

Audiind reclamantul, studiind materialele dosarului, instanţa de judecată consideră necesar de a permite înlocuirea pârâtului D.S., care a decedat, cu succesorul lui în drepturi şi a de suspenda procesul din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 70 al. (1) CPC, în cazul ieşirii uneia dintre părţi din raportul juridic litigios sau din raportul stabilit prin hotărâre judecătorească (deces, reorganizare, cesiune de creanţă, transfer de datorie şi alte cazuri de subrogare), instanţa permite înlocuirea părţii cu succesorul ei în drepturi. Succesiunea în drepturi este posibilă în orice fază a procesului.

În conformitate cu art.70 al. (2) CPC, actele săvârşite până la întrarea în proces a succesorului sunt obligatorii lui în măsura în care ar fi fost obligatorii persoanei pe care succesorul în drepturi a subrogat-o.

În conformitate cu art. 260 al. (1) lit.a) CPC, instanţa judecătorească este obligată să suspende procesul în cazul decesului sau reorganizării părţii în proces dacă raportul juridic litigios permite succesiunea în drepturi.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, pârâtul D.S. a avut în proprietate apartamentul nr. 4, situat pe str. Zelinski nr. 2/6, mun. Chişinău, compus din trei odăi, unde locuia împreună cu soţia lui, D.L., şi copilul minor – D.P.

Din copia certificatului de deces, eliberat de Oficiul de Stăre Civilă al sectorului Botanica mun. Chişinău, urmează că pârâtul D.S. a decedat la 21 ianuarie 2005.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vede faptul că, pârâtul D.S. a decedat, raportul juridic litigios este un raport patrimonial, care permite succesiunea în drepturi şi, conform art. 1444 Cod Civil, patrimoniul succesoral include atât drepturile patrimoniale (activul succesoral), cât şi obligaţiile patrimoniale (pasivul succesoral), pe care cel ce a lăsat moştenirea le avea la momentul decesului, iar conform art. 1540 Cod Civil,

37

moştenitorii care au acceptat succesiunea satisfac pretenţiile creditorilor celui ce a lăsat moştenirea proporţional cotei fiecăruia în activul succesoral, instanţa de judecată ajunge la concluzia de a permite înlocuirea pârâtului D.S., care a decedat, cu succesorul lui în drepturi şi de a suspenda procesul în pricina în cauză până la determinarea succesorului în drepturi al lui D.S.

În conformitate cu art. 260 al. (1) lit.a), art. 262 lit. a), art. 263, art. art. 269-270 CPC, instanţa de judecată

d i s p u n e

Se permite înlocuirea pârâtului D.S., care a decedat, cu succesorul lui în drepturi.Procesul în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui O.P. împotriva lui

D.S. cu privire la repararea prejudiciului material se suspendă până la determinarea succesorului în drepturi al lui D.S.

Încheierea poate fi atacată cu recurs la Curtea de Apel Chişinău în termen de 15 zile, prin intermediul Judecătoriei Botanica mun.Chişinău.

Preşedintele şedinţei, U.G.judecătorul

38

Încheiere privind scutirea de la plata taxei de stat

Î N C H E I E R E

27 ianuarie 2005 or. Ialoveni

Judecătorul Judecătoriei Ialoveni S.I., studiind cererea depusă de către P.M. cu privire la scutirea de la plata taxei de stat la depunerea cererii de chemare în judecată împotriva lui P.I. cu privire la declararea contractului de vînzare-cumpărare a unui imobil drept valabil

c o n s t a t ă

P.M. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui P.I. cu privire la declararea contractului de vînzare-cumpărare a unui imobil drept valabil.

În motivarea acţiunii reclamanta P.M. a indicat că, la 12 noiembrie 2004 ea a încheiat cu pârâtul un contract de vînzare-cumpărare a casei de locuit, situată în satul „C”, raionul Ialoveni, la preţul de 25 000 lei. Ea i-a transmis, în aceeaşi zi, pârâtului suma de bani conform contractului încheiat în formă scrisă, însă ultimul se eschivează de la autentificarea notarială a acestuia.

În legătură cu starea ei materială grea, este pensionară, primeşte o pensie mică de 220 lei, care nu-i permite a avea un trai decent, este invalid de gradul 1, careva alte venituri nu are, – cere scutirea de la plata taxei de stat.

Studiind cererea de chemare în judecată şi înscrisurile anexate, judecătorul consideră necesar, cererea depusă de către P.M. cu privire la scutirea de la plata taxei de stat, a admite din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 85 al. (4) CPC, în funcţie de situaţia materială, persoana fizică poate fi scutită de judecător (de instanţa judecătorească) de plata taxei de stat sau de plata unei părţi a ei.

Din înscrisurile anexate la cererea de chemare în judecată urmează că, reclamanta P.M. este pensionară, are o pensie de 220 lei, este invalid de gradul 1, careva alte venituri nu are, din care considerente este în imposibilitatea de a plăti taxa de stat în mărime de 750 lei la depunerea cererii de chemare în judecată.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere situaţia materială precară a reclamantei, ceea ce serveşte temei pentru admiterea cererii cu privire la scutirea acesteia de la plata taxei de stat la depunerea cererii de chemare în judecată, judecătorul ajunge la concluzia de a o scuti pe reclamanta P.M. de plata taxei de stat la depunerea cererii de chemare în judecată.

În conformitate cu art. 85 al. (4), art. art. 269-270 CPC, judecătorul

d i s p u n e

Se scuteşte reclamanta P.M. de plata taxei de stat în sumă de 750 (şapte sute cincizeci) lei la depunerea cererii de chemare în judecată împotriva lui P.I. cu privire la declararea contractului de vânzare-cumpărare a unui imobil drept valabil.

Încheierea poate fi atacată cu recurs la Curtea de Apel Chişinău în termen de 15 zile, prin intermediul Judecătoriei Ialoveni.

39

Judecătorul S.I.

40

Încheiere privind amînarea plăţii taxei de stat

Î N C H E I E R E


Judecătoria Ciocana mun. Chişinăuîn componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul A.I.grefier I.D.examinând în şedinţă publică cererea lui L.O. cu privire la amânarea plăţii taxei de

stat la depunerea cererii de chemare în judecată împotriva lui F.I. cu privire la încasarea datoriei

c o n s t a t ă

L.O. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui F.I. cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii reclamantul L.O. a indicat că, la 1 februarie 2001, i-a dat cu împrumut pârâtului F.I. 50 000 lei, pe care ultimul s-a obligat să-i restituie la 1 februarie 2003. În legătură cu faptul că, pînă la momentul actual, pârâtul nu i-a restituit banii, reclamantul cere admiterea acţiunii cu încasarea sumei de 50 000 lei.

Reclamantul L.O. în şedinţa de judecată, în cursul pregătirii pricinii pentru dezbateri judiciare, a cerut amânarea plăţii taxei de stat în mărime de 1500 lei pe un termen de o lună invocând că, pentru moment, el are mari cheltuieli legate de tratamentul soţiei sale L.F., care necesită intervenţii chirurgicale.

Pârâtul F.I. în şedinţa de judecată a cerut respingerea cererii cu privire la amânarea plăţii taxei de stat care, în opinia lui, este neîntemeiată.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, instanţa de judecată consideră necesar, cererea depusă de către L.O. cu privire la amânarea plăţii taxei de stat în mărime de 1500 lei, pe un termen de o lună, a admite din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 86 CPC, judecătorul sau instanţa judecătorească este în drept să decidă amînarea sau eşalonarea plăţii taxei de stat pentru una sau pentru ambele părţi, ţinînd cont de situaţia lor materială. Dacă reclamantul nu a plătit în termen taxa de stat, instanţa scoate cererea de pe rol.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, reclamantul L.O. a intentat împotriva pârâtului F.I. o acţiune patrimonială şi în legătură cu ce, conform art.3 al.(1) lit.a) a Legii taxei de stat, la depunerea cererii de chemare în judecată a trebuit să plătească o taxă de stat în mărime de 1500 lei, pe care nu a plătit-o şi amânarea plăţii căreia a cerut-o pe un termen de o lună.

Din certificatul eliberat de către Spitalul de Urgenţă din mun. Chişinău urmează că, soţia reclamantului L.O., L.F., se află la tratament în staţionar şi necesită intervenţii chirurgicale. Conform certificatului de la locul de lucru al reclamantului, salariul acestuia constituie 1100 lei. Conform certificatului de la locul de trai al reclamantului, ultimul are la întreţinere doi copii minori, fiii I. şi N. născuţi la 10 martie 1998.

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere dificultăţile materiale ale reclamantului pentru moment, instanţa de judecată consideră necesar de a amâna plata taxei de stat la depunerea cererii de chemare în judecată de către reclamant, în mărime de 1500 lei, până la 5 februarie 2005.

41

Este necesar a explica reclamantului L.O. că, în cazul neachitării taxei de stat în mărimea şi termenul stabilit, cererea de chemare în judecată va fi scoasă de pe rol.

În conformitate cu art. 86, art. art. 269-270, CPC, instanţa de judecată

d i s p u n e

Se amână plata taxei de stat în mărime de 1500 ( o mie cinci sute) lei de către reclamantul L.O. la depunerea cererii de chemare în judecată împotriva lui F.I. cu privire la încasarea datoriei, până la 5 februarie 2005.

Se explică reclamantului L.O. că, în cazul neachitării taxei de stat în mărimea şi termenul stabilit, cererea de chemare în judecată va fi scoasă de pe rol.

Încheierea poate fi atacată cu recurs la Curtea de Apel Chişinău în termen de 15 zile, prin intermediul Judecătoriei Ciocana mun.Chişinău.

Preşedintele şedinţei, A.I.judecătorul

42

Încheiere privind restituirea taxei de stat, depuse într-o sumă mai mare decât cea prevăzută de legislaţia în vigoare

Î N C H E I E R E

27 ianuarie 2005 or. Chişinău

Judecătorul Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău – Gh.M., studiind cererea lui M.M. cu privire la restituirea taxei de stat, depuse într-o sumă mai mare decât cea prevăzută de legislaţia în vigoare

c o n s t a t ă

M.M. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui M.S. cu privire la partajarea bunurilor proprietate în devălmăşie a soţilor.

În motivarea acţiunii, reclamantul M.M. a indicat că el, s-a aflat cu pârâta în căsătorie din anul 1995 pînă în anul 2003. Fiind căsătorţi, au cumpărat împreună un apartament la preţul de 300 000 lei. care şi a cerut să fie partajat în cote-părţi egale.

La depunerea cererii de chemare în judecată, el, M.M. a plătit o taxă de stat în mărime de 5000 lei.

Considerînd că, el a plătit o taxă de stat cu 500 lei mai mare decât era necesar, cere reclamantul restituirea a 500 lei.

Studiind cererea de chemare în judecată şi înscrisurile anexate, judecătorul consideră că cererea lui M.M. cu privire la restituirea taxei de stat depuse într-o sumă mai mare decît cea prevăzută de legislaţia în vigoare urmează a fi admisă din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 89 al. (1) lit. a) CPC, taxa de stat plătită se restituie, parţial sau integral, în cazul depunerii într-o sumă mai mare decât cea prevăzută de legislaţia în vigoare (se restituie suma plătită în plus).

Din copia contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului nr. 3, str. Petru Zadnipru 5, mun. Chişinău, din 11 ianuarie 2002, încheiat între M.M. şi C.L., urmează că preţul de cost al bunului ce se cere partajat este de 300 000 lei, iar cerinţele reclamantului ţin de ½ din valoarea acestui bun, adică 150000 lei.

În astfel de circumstanţe, reclamantul, M.M., conform art. 3 al.(1) lit.a) al Legii taxei de stat, trebuia să plătească o taxă de stat în mărime de 4500 lei, însă el a depus 5000 lei, ceea ce este cu 500 lei mai mult şi care urmează a fi restituită reclamantului de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chişinău, prin intermediul filialei nr. 1 a Băncii de Economii, unde a şi fost efectuată plata.

În conformitate cu art. 89 al. (1) lit. a) şi al. (3), art. art. 269-270, CPC, judecătorul

d i s p u n e

Se admite cererea lui M.M. cu privire la restituirea taxei de stat, depuse într-o sumă mai mare decât cea prevăzută de legislaţia în vigoare.

Se obligă Inspectoratul Fiscal de Stat pe municipiul Chişinău, prin intermediul filialei nr. 1 a Băncii de Economii, să-i restituie lui M.M., domiciliat în oraşul Chişinău, strada Alba-Iulia nr. 35 apartamentul nr. 30, suma excedentă din taxa de stat depusă de către el într-o sumă mai mare decît cea prevăzută de legislaţia în vigoare, conform bonului de plată nr. 1001035 din 3 ianuarie 2005, în mărime de 500 (cinci sute) lei.

43

Restituirea sumei de 500 (cinci sute) lei lui M.M. poate fi efectuată în termen de cel mult un an de la data emiterii încheierii în cauză.


Judecătorul Gh.M.

44

Încheiere privind căutarea pârâtului

Î N C H E I E R E


Judecătoria Centru, mun. Chişinăuîn componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul C.M.grefier S.L.examinând în şedinţă publică pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui

S.A. împotriva lui S.I. cu privire la încasarea pensiei pentru întreţinerea copilului minor

c o n s t a t ă

S.A. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui S.I. cu privire la încasarea pensiei pentru întreţinerea copilului minor.

În motivarea acţiunii reclamanta S.A. a indicat că, ea s-a aflat în căsătorie cu pârâtul din 13 mai 1997 pînă la 15 mai 2001.

Din căsătorie au un fiu minor – E., născut la 1 ianuarie 2000.După desfacerea căsătoriei pârâtul a plecat la un alt loc de trai, pe care ea nu-l

cunoaşte.Pârâtul nu acordă sub nici o formă ajutor material la întreţinerea copilului minor, în

legătură cu ce ea cere ca de la pârât să fie încasată în beneficiul ei pensie pentru întreţinerea copilului minor în mărime de ¼ din salariu şi din toate veniturile acestuia.

Audiind reclamanta, studiind materialele dosarului, instanţa de judecată consideră necesar a ordona căutarea pârâtului S.I., din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 109 al.(1) CPC dacă, în acţiunile intentate în interesul statului, în pricinile de plată a pensiilor de întreţinere, în pricinile de reparaţie a prejudiciului cauzat prin vătămare a integrităţii corporale, prin altă vătămare a sănătăţii ori prin deces, nu se cunoaşte locul de aflare a pârâtului, instanţa judecătorească este obligată să ordone căutarea lui.

În conformitate cu art. 261 lit. c) CPC, la cererea participanţilor la proces sau din oficiu, instanţa judecătorească poate suspenda procesul în cazul în care pârâtul este căutat.

Din certificatul eliberat de către Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ, nr. 3 din 5 ianuarie 2005, urmează că pârâtul S.I., la 20 mai 2004, şi-a retras viza de reşedinţă din apartamentul nr. 1, situat pe str. Gh. Asachi nr. 3 mun. Chişinău, unde a locuit împreună cu reclamanta S.A. şi copilul minor E., şi din acest moment nu mai locuieşte în acest apartament.

Conform certificatului eliberat de către administraţia întreprinderii „T”, la 20 ianuarie 2005, pârâtul S.I. a demisionat la 19 mai 2004. Date în dosarul personal al pârâtului cu privire la noul domiciliu al acestuia lipsesc.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, împotriva pârâtului S.I. este intentată o acţiune cu privire la încasarea pensiei pentru întreţinerea copilului minor, iar locul de aflare a acestuia nu se cunoaşte, instanţa de judecată ajunge la concluzia de a ordona căutarea lui şi de a suspenda procesul pînă la găsirea pârâtului ori încetarea căutării lui.

45

În conformitate cu art. 109 al. (1), art. 261 lit.c), art. 262 lit.d), art. 263, art. art. 269-270, CPC, instanţa de judecată

d i s p u n e

Se ordonă căutarea lui S.I., născut la 1 mai 1970, originar al mun. Chişinău, ultimul domiciliu mun. Chişinău, str. Gh. Asachi nr. 3 apartamentul nr. 1, ultimul loc de lucru întreprinderea „T”, mun. Chişinău, lăcătuş.

Copia încheierii se trimite spre executare Comisariatului de Poliţie al sectorului Centru, municipiul Chişinău.

La stabilirea domiciliului lui S.I., Comisariatul de Poliţie al sectorului Centru mun. Chişinău, va comunica Judecătoriei Centru mun. Chişinău şi lui S.A., la adresa mun. Chişinău str. Gh.Asachi nr. 3 apartamentul nr. 1.

Procesul în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui S.A. împotriva lui S.I. cu privire la încasarea pensiei pentru întreţinerea copilului minor se suspendă până la găsirea pârâtului S.I. ori încetarea căutării lui.

Încheierea, în partea suspendării procesului, poate fi atacată cu recurs la Curtea de Apel Chişinău în termen de 15 zile, prin intermediul Judecătoriei Centru mun.Chişinău.

Preşedintele şedinţei, C.M.judecătorul

46

Încheiere privind respingerea cererii de repunere în termen

Î N C H E I E R E


Judecătoria Centru mun. Chişinăuîn componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul B.I.grefier M.O.examinând în şedinţă publică cererea lui D.O. cu privire la repunerea în termen a

cererii de reexaminare a încheierii în vederea anulării amenzii

c o n s t a t ă

Prin încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău, din 15 decembrie 2004, lui D.O., intervenient accesoriu în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui B.N. împotriva întreprinderii „A” cu privire la restabilirea la lucru şi încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru, pentru refuzul de a prezenta în şedinţa de judecată cartea de ordine a întreprinderii, al cărei director general este, i-a fost aplicată o amendă judiciară în mărime de 10 unităţi convenţionale, ceea ce constituie 200 lei.

La 14 februarie 2005 D.O. a depus cerere cu privire la repunerea în termen a cererii de reexaminare a încheierii în vederea anulării amenzii.

În motivarea cererii, D.O. a indicat că, el a omis termenul de 15 zile pentru depunerea cererii de reexaminare a încheierii în vederea anulării amenzii, deoarece nu a luat imediat această decizie.

D.O. consideră că, el a omis termenul din motive întemeiate, cerând repunerea în termen.

D.O., fiind legal citat despre locul, data şi ora şedinţei de judecată, nu s-a prezentat.Studiind materialele dosarului, instanţa de judecată consideră necesar a respinge

cererea lui D.O. din următoarele considerente.În conformitate cu art. 164 al. (1) CPC, persoana sancţionată prin încheiere

judecătorească cu amendă sau despăgubire poate depune în aceeaşi instanţă cerere de reexaminare a încheierii în vederea anulării amenzii sau despăgubirii ori reducerii lor.

În conformitate cu art. 164 al. (2) CPC, cererea se depune în termen de 15 zile de la data emiterii încheierii de sancţionare sau de la data comunicării ei.

Din materialele dosarului urmează că, prin încheierea din 15 decembrie 2004 lui D.O., pentru neîndeplinirea cerinţelor instanţei de judecată cu privire la prezentarea cărţii de ordine a întreprinderii al cărei director general este, i-a fost aplicată o amendă judiciară.

Abia la 14 februarie 2005, D.O., cu depăşirea termenului de 15 zile stabilit de art. 164 al. (2) CPC, a depus cerere de reexaminare a încheierii în vederea anulării amenzii.

În conformitate cu art. 116 al. (3) CPC, la cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.).

D.O. n-a prezentat careva probe, ce ar confirma imposibilitatea depunerii în termen a cererii de reexaminare a încheierii menţionate. Argumentul lui D.O. cu privire la aceea că el, timp îndelungat, s-a gîndit asupra problemei de depunere a cererii de reexaminare a

47

încheierii în vederea anulării amenzii, nu constituie un motiv întemeiat pentru repunere în termen.

Mai mult decât atât, în şedinţa de judecată ce a avut loc la 15 decembrie 2004, lui D.O. i s-a explicat că, în termen de 15 zile de la data emiterii încheierii, el este în drept de a depune cerere cu privire la reexaminarea încheierii în vederea anulării amenzii.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, D.O. din motive neîntemeiate, a omis termenul de îndeplinire a actului de procedură, instanţa de judecată ajunge la concluzia că, cererea acestuia cu privire la repunerea în termenul de reexaminare a încheierii în vederea anulării amenzii, urmează a fi respinsă.


d i s p u n e

Se respinge cererea lui D.O. cu privire la repunerea în termen a cererii de reexaminare a încheierii Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 15 decembrie 2004 în vederea anulării amenzii.


Preşedintele şedinţei, B.I.judecătorul

48

Încheiere privind respingerea cererii de repunere în termen

Î N C H E I E R E

15 mai 2005 mun. Chişinău

Colegiul Civil al Curţii de Apel Chişinău în componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul P.K.Judecătorii V.M. şi P.P.grefier F.V.

examinând în şedinţă publică cererea lui C.P., cu privire la repunerea în termenul de apel, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui C.P. împotriva Primăriei oraşului Codru municipiul Chişinău cu privire la repararea prejudiciului material, împotriva hotărârii Judecătoriei Botanica municipiul Chişinău din 1 februarie 2004, prin care acţiunea a fost respinsă

c o n s t a t ă

C.P. a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei or. Codru mun. Chişinău, cu privire la repararea prejudiciului material.

În motivarea acţiunii reclamantul, P.T. a indicat, că la 1 decembrie 2003, automobilul marca VAZ-2106, cu număr de înmatriculare CMR-100, proprietate a pârâtului, condusă de angajatul acesteia, Z.R., a săvîrşit un accident rutier, în urma căruia a fost deteriorat gardul de pe lîngă casa nr. 5 situată pe str. Cucoarelor or. Codru, mun. Chişinău, ce-i aparţine lui cu drept de proprietate.

Reclamantul C.P. apreciază prejudiciul cauzat la suma de 500 lei, pe care şi o cere să fie încasată de la pârât.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 1 februarie 2004 acţiunea a fost respinsă.

La 28 aprilie 2005, C.P. a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe, cerând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii. Cere apelantul repunerea în termenul de apel, deoarece, cu toate că hotărârea motivată a primei instanţe i-a fost comunicată la 3 februarie 2004, el, din 5 februarie 2004 a fost trimis de la serviciu, în deplasare peste hotarele ţării şi nu a reuşit în termenul de 15 zile să declare apel împotriva hotărârii primei instanţe.

Apelantul, C.P., în şedinţa instanţei de apel, a susţinut cererea şi a cerut repunerea în termenul de apel.

Reprezentantul intimatului, Primăria or.Codru mun.Chişinău, P.O., în şedinţa instanţei de apel, a cerut respingerea cererii, deoarece de la momentul comunicării apelantului a hotărârii motivate a instanţei de judecată, a expirat termenul de un an.

Intimatul Z.R., în şedinţa instanţei de apel, a cerut respingerea cererii cu privire la repunerea în termenul de apel, deoarece, în opinia lui, apelantul a omis termenul de un an din momentul comunicării hotărârii motivate a instanţei de judecată.

49

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, Colegiul Civil consideră cererea cu privire la repunere în termenul de apel neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 362 al.(1) CPC, termenul de declarare a apelului este de 15 zile de la data comunicării hotărârii motivate dacă legea nu dispune altfel.

În conformitate cu art. 362 al.(4) CPC, repunerea în termenul de apel se face de către instanţa de apel în cazurile şi în ordinea pevăzută de art. 116 CPC.

În conformitate cu art.116 al. 4 CPC, la împlinirea unui an de la expirarea termenului de procedură, nu mai poate fi înaintată cerere de repunere în termen, dacă legea nu dispune altfel.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, la 1 februarie 2004, prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău, acţiunea lui C.P. împotriva Primăriei or. Codru mun. Chişinău cu privire la repararea prejudiciului material a fost respinsă.

Părţile, atât apelantul C.P., cât şi reprezentantul intimatului, Primăria or. Codru mun. Chişinău, P.O., şi intimatul Z.R., au fost prezenţi în şedinţa de judecată.

La 3 februarie 2004, părţilor le-a fost comunicată hotărârea motivată a instanţei de judecată, ceea ce se confirmă prin explicaţiile acestora în şedinţa instanţei de apel.

Colegiul Civil consideră că, nu poate fi reţinut drept temei pentru admiterea cererii cu privire la repunerea în termenul de apel, aflarea apelantului din 5 februarie 2004 până la 27 aprilie 2005, în deplasare peste hotarele ţării, deoarece de la comunicarea părţilor, inclusiv şi apelantului, a hotărârii motivate a instanţei de judecată, a expirat termenul de un an.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, de la comunicarea de către instanţa de judecată apelantului a hotărârii motivate a instanţei de judecată, s-a împlinit mai mult de un an, iar legea nu dispune altfel, Colegiul Civil ajunge la concluzia de a respinge cererea apelantului, C.P. cu privire la repunerea în termenul de apel.

În conformitate cu art. 116 al.(5), art. art. 269-270, art. 362 al.(4) CPC, Colegiul Civil

d i s p u n e

Se respinge cererea lui C.P. cu privire la repunerea în termenul de apel în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui C.P. împotriva Primăriei oraşului Codru municipiul Chişinău cu privire la repararea prejudiciului material, împotriva hotărârii Judecătoriei Botanica municipiul Chişinău, din 1 februarie 2004, prin care acţiunea a fost respinsă.

Încheierea poate fi atacată cu recurs la Curtea Supremă de Justiţie în termen de 15 zile, prin intermediul Curţii de Apel Chişinău.

Preşedintele şedinţei, P.K.judecătorul Judecătorii V.M.

P.P.

50

Încheiere privind darea delegaţiei

Î N C H E I E R E


Judecătoria Centru, mun. Chişinăuîn componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul V.T.grefier E.P.examinînd pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui G.N. împotriva lui

G.I. cu privire la recunoaşterea dreptului la spaţiul locativ pierdut

c o n s t a t ă

G.N. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui G.I. cu privire la recunoaşterea dreptului la spaţiul locativ pierdut.

În motivarea acţiunii reclamanta G.N. a indicat că, ea s-a aflat în căsătorie cu pârâtul până la 11 martie 1999 şi au locuit împreună în apartamentul nr. 1 situat pe str. Zelinschi nr. 13 mun. Chişinău.

Îndată după desfacerea căsătoriei pârâtul, a plecat la un alt loc de trai şi anume la apartamentul nr. 10, situat pe str. Bulgară 51, mun. Chişinău, care îi aparţine cu drept de proprietate, unde şi locuieşte pînă acum. Timp îndelungat pârâtul a locuit în apartamentul nr. 10, situat pe str. Bulgară nr. 51, mun. Chişinău împreună cu concubina sa, I.M., care actualmente domiciliază în mun. Cahul str. Ştefan cel Mare nr. 15.

Din motive necunoscute, pârâtul G.I. nu doreşte să-şi retragă benevol viza de reşedinţă din apartamentul în litigiu şi ea este nevoită să plătească chiria şi serviciile comunale şi pentru el, ceea ce îi crează cheltuieli suplimentare neîntemeiate.

Pentru confirmarea faptului că, pârâtul din 11 martie 2003 locuieşte în apartamentul nr. 10, situat pe str. Bulgară nr. 51, mun. Chişinău, reclamanta cere să fie audiată în calitate de martor I.M.

Reclamanta G.N., în şedinţa de judecată a susţinut acţiunea şi a cerut admiterea acesteia.

Pârâtul G.I., în şedinţa de judecată nu a recunoscut acţiunea şi a cerut respingerea acesteia indicând că, el nu a pierdut dreptul la spaţiu locativ în apartamentul nr. 1, str. Zelinschi nr. 13, mun. Chişinău.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, instanţa de judecată consideră necesar de a da delegaţie Judecătoriei Cahul pentru a audia în calitate de martor pe I.M., care domiciliază în mun.Cahul.

În conformitate cu art. 125 al. (1) CPC, în cazul necesităţii de a aduna probe ori de a înmâna acte judiciare într-un alt oraş, municipiu sau raion, instanţa care judecă pricina dă instanţei judecătoreşti respective, prin încheiere, o delegaţie pentru efectuarea unor anumite acte de procedură.

În conformitate cu art. 261 lit. e) CPC, la cererea participanţilor la proces sau din oficiu, instanţa judecătorească poate suspenda procesul în cazul în care a dat o delegaţie judiciară unei alte instanţe judecătoreşti din ţară.

În şedinţa de judecată s-a constatat că I.M. ar putea comunica instanţei de judecată fapte importante cu privire la locul de domiciliu al pârâtului G.I.

51

Astfel, din considerentele că, I.M. ar putea comunica fapte, care au importanţă pentru soluţionarea corectă a litigiului şi deoarece ea locuieşte la o mare depărtare de locul examinării cererii de chemare în judecată, instanţa de judecată ajunge la concluzia de a da delegaţie Judecătoriei Cahul cu privire la audierea în calitate de martor în această pricină.

În acelaşi timp, instanţa de judecată ajunge la concluzia despre necesitatea suspendării procesului până la prezentarea de către Judecătoria Cahul a delegaţiei judiciare.

În conformitate cu art. 125, art. 261 lit. e), art. 262 lit. d), art. 263, art. art. 269-270 CPC, instanţa de judecată

d i s p u n e

Se dă delegaţie Judecătoriei Cahul să efectueze următoarele acte de procedură:Să audieze în calitate de martor pe I.M., domiciliată în mun. Cahul, str. Ştefan cel

Mare nr. 15, asupra următoarelor întrebări:a) când a făcut cunoştinţă cu G.I.;b) de când şi pînă când au locuit împreună şi care a fost caracterul relaţiilor între ei;c) unde au locuit împreună.Încheierea în cauză este obligatorie pentru Judecătoria Cahul şi urmează să fie

îndeplinită în cel mult zece zile de la primirea delegaţiei.Procesul în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui G.N. împotriva lui

G.I. cu privire la recunoaşterea dreptului la spaţiul locativ pierdut se suspendă până la prezentarea de către Judecătoria Cahul a delegaţiei judiciare.


Preşedintele şedinţei, V.T.judecătorul

52

Încheiere privind asigurarea probelor

Î N C H E I E R E


Judecătorul Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău – R.T., studiind cererea depusă de către G.N. cu privire la asigurarea probelor în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui G.N. împotriva lui G.I. cu privire la partajarea bunurilor proprietate în devălmăşie a soţilor

c o n s t a t ă

G.N. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui G.I. cu privire la partajarea bunurilor proprietate în devălmăşie a soţilor.

În motivarea acţiunii reclamantul G.N. a indicat că, a fost căsătorit cu pârâta din anul 1991 pînă la 18 noiembrie 2003. După desfacerea căsătoriei, el împreună cu pârâta, au continuat, până la 29 septembrie 2004, să locuiească împreună şi să ducă gospodărie comună. În acest timp, la 20 iulie 2004, el împreună cu pârâta, au cumpărat apartamentul nr. 5, situat pe str. Vasile Lupu 14, mun. Chişinău, compus dintr-o odaie, estimată la preţul de 200000 lei, care cere să-i fie transmis lui în proprietate, iar pârâtei, el, este de acord să-i dea 100000 lei, ceea ce constituie ½ din valoaera apartamentului, deoarece ultima are în propietate privată apartamentul nr. 6, situat pe str. Cuza Vodă 29, mun. Chişinău, compus din 2 odăi.

La 27 ianuarie 2005 G.N. a depus cerere cu privire la asigurarea probelor, cerând audierea lui E.P. în calitate de martor până la examinarea pricinii în fond, care este numită pentru 24 februarie 2005, invocând că ultima, la 7 februarie 2005 va pleca la lucru în Italia şi nu v-a putea fi audiată, însă ea poate să comunice instanţei date esenţiale cu privire la vânzarea-cumpărarea apartamentului în litigiu de către el şi pârâtă.

Studiind materialele dosarului şi cererea înaintată, judecătorul consideră necesar a admite cererea depusă de către G.N. cu privire la asigurarea probelor din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 127 al. (1) CPC, participanţii la proces interesaţi să prevină dispăriţia ori imposibilitatea administrării în viitor a unei probe utile pentru dovedirea pretenţiilor pot cere instanţei judecătoreşti asigurarea probei. Asigurarea se face prin audierea martorului, efectuarea expertizei, cercetarea la faţa locului şi prin alte modalităţi.

Din copia contractului de muncă, în care parte este E.P., urmează că ultima, din 9 februarie 2005, pe termen de trei ani, va fi angajată la lucru la întreprinderea „V”, situată în oraşul Milan, Italia. Faptul plecării lui E.P. peste hotarele ţării se confirmă şi prin copia biletului de avion, eliberat pe numele lui E.P., la ruta Chişinău-Milan din 7 februarie 2005.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, audierea în calitate de martor a lui E.P., care poate comunica instanţei de judecată date importante despre subiectul acţiunii, ulterior va fi imposibilă, judecătorul ajunge la concluzia de a admite cererea depusă de către G.N. cu privire la audierea lui E.P. în calitate de martor pînă la examinarea pricinii în fond.

În conformitate cu art. 128 al. (2), art. art. 269-270, art. 359 al. (1) CPC, judecătorul

53

d i s p u n e

Se admite cererea depusă de către G.N. cu privire la asigurarea probelor în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui G.N. împotriva lui G.I. cu privire la partajarea bunurilor proprietate în devălmăşie a soţilor.

Se audiază E.P. în calitate de martor pînă la examinarea pricinii în fond.Se citează E.P. pentru data de 3 februarie 2005, ora 10.00, biroul nr. 14, str. Mihai

Viteazul 2, mun. Chişinău.Se înştiinţează pârâta G.I. despre audierea lui E.P., la 3 februarie 2005, ora 10.00,

biroul nr. 14 str. Mihai Viteazul 2, mun. Chişinău, în calitate de martor. Încheierea separat nu se supune nici unei căi de atac, însă poate fi atacată o dată cu

fondul hotărârii.

Judecătorul R.T.

54

Încheiere privind aducerea forţată

Î N C H E I E R E


Judecătoria Centru, mun. Chişinăuîn componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul C.P.grefier M.P.examinând în şedinţă publică pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui I.P.

împotriva lui M.C. cu privire la evacuare fără acordarea altui spaţiu locativ

c o n s t a t ă

I.P. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui M.C. cu privire la evacuare fără acordarea altui spaţiu locativ.

În motivarea acţiunii reclamantul I.P. a indicat că, lui, la 1 septembrie 2004 i-a fost eliberat ordinul de repartiţie nr. 098765 asupra apartamentului nr. 4 situat pe str. Armenească nr. 15, mun. Chişinău, compus dintr-o odaie.

În apartamentul litigios, fără careva temei juridic, s-a instalat cu traiul pârâtul, care refuză să elibereze benevol apartamentul.

Reclamantul, I.P. cere evacuarea pârâtului M.C. din apartamentul nr. 4, situat pe str. Armenească nr. 15, mun. Chişinău fără acordarea altui spaţiu locativ.

Reclamantul I.P., în şedinţa de judecată, acţiunea a susţinut şi a cerut admiterea acesteia. Consideră reclamantul că, este necesar dispunerea aducerii forţate a martorului L.C., şef al Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 4 mun. Chişinău, care a permis instalarea pârâtului în apartamentul în litigiu, cât şi aplicarea faţă de acesta a unei amenzi judiciare.

Pârâtul M.C., în şedinţa de judecată, a cerut respingerea acţiunii, considerând că el are dreptul la spaţiul locativ cu pricina, fapt care poate fi confirmat de martorul L.C.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, instanţa de judecată consideră necesar a dispune aducerea forţată în şedinţa de judecată a martorului L.C. şi aplicarea faţă de acesta a unei amenzi judiciare în mărime de 10 unităţi convenţionale, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 136 al. (3) CPC, martorului care nu se prezintă în şedinţa de judecată din motive pe care instanţa le consideră neîntemeiate i se aplică o amendă de până la 5 unităţi convenţionale. Dacă nu se prezintă nici după cea de-a doua citare, inatanţa are dreptul să dispună aducerea lui forţată în judecată şi aplicarea unei amenzi repetate de până la 10 unităţi convenţionale.

În conformitate cu art. 207 al.(3) CPC, în cazul neprezentării nemotivate a martorului după cea d-ea doua citare, instanţa judecătorească poate ordona aducerea lui forţată şi, la cererea părţii interesate, îl poate obliga la reparaţia prejudiciului cauzat prin amânarea şedinţei de judecată.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, martorul L.C., care deţine funcţia de şef al Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 4 mun. Chişinău, a fost invitat în şedinţa de judecată la demersul pârâtului I.P, care motivează instalarea sa în apartamentul în litigiu, cu permisiunea acestuia.

55

Martorul L.C., fiind citat legal în conformitate cu art. 102 CPC despre locul, data şi ora şedinţei de judecată, fapt confirmat prin cotorul citaţiei cu semnătura acestuia, a fost invitat în şedinţele instanţei de judecată din 3 mai 2005 şi 25 mai 2005, însă fără careva motive întemeiate nu s-a prezentat.

Pentru neprezentarea sa în şedinţa de judecată din 3 mai 2005 martorului L.C., prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 3 mai 2005, i-a fost aplicată o amendă judiciară în mărime de 5 unităţi convenţionale, ceea ce constituie 100 lei.

Din considerentele că, martorul L.C., la 25 mai 2005, repetat, fără careva motive întemeiate, nu s-a prezentat din nou în şedinţa de judecată, instanţa de judecată ajunge la concluzia cu privire la ordonarea aducerii forţate a acestuia şi aplicarea faţă de el a unei amenzi judiciare în mărime de 10 unităţi convenţionale, ceea ce constituie 200 lei.

În conformitate cu art. 136 al. (3), art. 161 al. (2), art. 207 al. (3), art. art. 269-270, art. 359 al. (1) CPC, instanţa de judecată

d i s p u n e

Se ordonă aducerea forţată a lui L.C., născut la 28 mai 1965, originar şi locuitor al municipiului Chişinău strada Armenească nr. 23, mun. Chişinău, în şedinţa de judecată a Judecătoriei Centru municipiul Chişinău (strada Bulgară 43 biroul 23) pentru data de 3 iunie 2005, ora 10.00.

Executarea încheierii în cauză se dispune Comisariatului de Poliţie al sectorului Centru municipiul Chişinău.

Se aplică faţă de L.C. o amendă judiciară în mărime de 10 (zece) unităţi convenţionale, ceea ce constituie 200 (două sute) lei.


Preşedintele şedinţei, C.P.judecătorul

56

Încheiere privind dispunerea efectuării expertizei grafologice

Î N C H E I E R E


Judecătorul Judecătoriei Centru mun. Chişinău P.T., studiind cererea de chemare în judecată a lui C.I. împotriva lui D.M. cu privire la încasarea datoriei,

c o n s t a t ă

C.I. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui D.M. cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii, reclamantul C.I. a indicat, că la 10 mai 2002 i-a dat cu împrumut pârâtului 5 000 lei pe termen de doi ani cu dobânda lunară de 5%.

Pârâtul refuză să-i restituie banii şi dobânda, invocând că el n-ar fi luat cu împrumut careva bani de la reclamant şi că, semnătura de pe recipisa de împrumut a banilor nu-i aparţine. Reclamantul cere admiterea acţiunii şi încasarea de la pârât în beneficiul lui a sumei de 11000 lei. Din considerentele că, pârâtul nu recunoaşte acţiunea, reclamantul cere dispunerea efectuării expertizei grafologice pentru stabilirea faptului semnării recipisei de către pârât.

Studiind materialele dosarului, judecătorul consideră necesar, în vederea pregătirii pricinii pentru dezbaterile judiciare, la cererea reclamantului, a dispune efectuarea expertizei grafologice, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 148 al. (1) CPC, pentru elucidarea unor aspecte din domeniul ştiinţei, artei, tehnicii, meşteşugurilor artizanale şi din alte domenii, apărute în proces, care cer cunoştinţe speciale, judecătorul sau instanţa dispune efectuarea unei expertize, la cererea părţii sau a unui alt participant la proces, iar în cazurile prevăzute de lege, din oficiu.

Din recipisa prezentată de către reclamantul C.I. urmează că, între el şi pârâtul D.M., la 10 mai 2002, a fost încheiat un contract de împrumut a 5000 lei pe termen de doi ani cu dobânda lunară de 5%.

Din considerentele că, după cum urmează din cererea de chemare în judecată, pârâtul D.M. neagă încheierea contractului menţionat, cât şi semnătura lui de pe acest contract, şi având în vedere că, pentru constatarea faptului dacă semnătura aplicată pe contract îi aparţine pârâtului sau nu, sunt necesare cunoştinţe speciale în domeniul grafologiei, judecătorul ajunge la concluzia despre necesitatea dispunerii efectuării expertizei grafologice.

Deoarece dispunerea efectuării expertizei grafologice este generată de cererea reclamantului C.I., judecătorul consideră necesar a pune în obligaţia acestuia plata cheltuielilor pentru efectuarea expertizei.

În conformitate cu art. 148, art. 153, art. 185 al. (1) lit.h), art. art. 269-270, art. 359 al. (1) CPC, judecătorul

d i s p u n e

Efectuarea expertizei grafologice, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui C.I. împotriva lui D.M. cu privire la încasarea datoriei, punând următoarea întrebare:

57

Semnătura de pe recipisa de împrumut din 10 mai 2002 a sumei de 5 000 lei cu dobânda lunară de 5% pe un termen de 2 ani, prezentată de către C.I., este efectuată de către D.M. sau de către o altă persoană ?

Se încredinţează efectuarea expertizei grafologice Institutului Republican de Expertiză Judiciară şi Criminalistică al Ministerului Justiţiei.

Se somează expertul de răspunderea penală conform art. 312 CP, în cazul prezentării cu bună ştiinţă a unui raport de expertiză fals.

Se prezintă expertului pentru efectuarea expertizei:1. materialele dosarului civil nr. 2-13-05 pe 10 file;2. modele de semnături experimentale şi libere ale lui D.M.Termenul pentru efectuarea expertizei şi prezentarea raportului de expertiză se stabileşte de o lună.Plata cheltuielilor pentru efectuarea expertizei se pune în obligaţia lui C.I.Încheierea separat nu se supune nici unei căi de atac, însă poate fi atacată o dată cu

fondul hotărârii.

Judecătorul P.T.

58


Î N C H E I E R E


Judecătoria Centru mun. Chişinăuîn componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul P.T.grefier C.P.examinând în şedinţă publică pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui C.I.

împotriva lui D.M. cu privire la încasarea datoriei

c o n s t a t ă


În motivarea acţiunii reclamantul C.I. a indicat că la 10 mai 2002 i-a dat cu împrumut pârâtului 5 000 lei pe termen de doi ani cu dobînda lunară de 5%.

Pârâtul nu i-a restituit banii împrumutaţi şi nici dobînda, în legătură cu ce cere încasarea sumei de 11000 lei.

Reclamantul C.I., în şedinţa de judecată, acţiunea a susţinut şi a cerut admiterea acesteia.

Pârâtul D.M., în şedinţa de judecată, acţiunea nu a recunoscut, cerând respingerea acesteia şi a indicat că, el n-a împrumutat careva bani de la reclamant şi pe recipisa prezentată de către reclamant nu este semnătura lui, dar a unei alte persoane. Pârâtul a cerut dispunerea efectuării expertizei grafologice.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, instanţa de judecată consideră necesar demersul cu privire la dispunerea efectuării expertizei grafologice a admite din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 148 al.(1) CPC, pentru elucidarea unor aspecte din domeniul ştiinţei, artei, tehnicii, meşteşugurilor artizanale şi din alte domenii, apărute în proces, care cer cunoştinţe speciale, judecătorul sau instanţa dispune efectuarea unei expertize, la cererea părţii sau a unui alt participant la proces, iar în cazurile prevăzute de lege, din oficiu.

Din recipisa prezentată de către reclamantul C.I. urmează că, între el şi pârâtul D.M., care neagă existenţa unui contract de împrumut, la 10 mai 2002, a fost încheiat un contract de împrumut a 5000 lei pe termen de doi ani cu dobânda lunară de 5%.

Din considerentele că, pârâtul D.M. neagă încheierea contractului menţionat, cât şi semnătura lui de pe acest contract şi având în vedere că, pentru constatarea faptului dacă semnătura aplicată pe contract îi aparţine pârâtului sau nu, sunt necesare cunoştinţe speciale în domeniul grafologiei, instanţa de judecată ajunge la concluzia cu privire la dispunerea efectuării expertizei grafologice.

Deoarece dispunerea efectuării experizei grafologice este generată de cererea pârâtului D.M., instanţa de judecată consideră necesar de a pune în obligaţia acestuia plata cheltuielilor pentru efectuarea expertizei.

În conformitate cu art. 148, art. 153, art. art. 269-270, art. 359 al.(1) CPC, instanţa de judecată

59

d i s p u n e


Semnătura, de pe recipisa de împrumut din 10 mai 2002 a sumei de 5 000 lei cu dobânda lunară de 5% pe un termen de 2 ani, prezentată de către C.I., este efectuată de către D.M. sau de către o altă persoană ?



Se prezintă expertului pentru efectuarea expertizei:1. materialele dosarului civil nr. 2-13-05 pe 10 file;2. modele de semnături experimentale şi libere ale lui D.M.Termenul pentru efectuarea expertizei şi prezentarea raportului de expertiză se stabileşte de o lună.Plata cheltuielilor pentru efectuarea expertizei se pune în obligaţia lui D.M.Încheierea separat nu se supune nici unei căi de atac, însă poate fi atacată o dată cu

fondul hotărârii.

Preşedintele şedinţei, P.T.judecătorul

60


Î N C H E I E R E




c o n s t a t ă


În motivarea acţiunii, reclamantul C.I. a indicat, că la 10 mai 2002 i-a dat cu împrumut pârâtului 5 000 lei pe termen de doi ani cu dobînda lunară de 5%.

Pârâtul nu i-a restituit banii împrumutaţi şi nici dobînda, în legătură cu ce cere încasarea sumei de 11000 lei.

Reclamantul C.I., în şedinţa de judecată, acţiunea a susţinut şi a cerut admiterea acesteia.

Pârâtul D.M., în şedinţa de judecată, acţiunea nu a recunoscut, cerând respingerea acesteia şi a indicat că, el n-a împrumutat careva bani de la reclamant şi pe recipisa prezentată de către reclamant nu este semnătura lui, dar a unei alte persoane. Pârâtul a cerut dispunerea efectuării expertizei grafologice.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, instanţa de judecată consideră necesar demersul cu privire la dispunerea efectuării expertizei grafologice a admite din următoarele considerente.


În conformitate cu art. 261 lit.d) CPC, la cererea participanţilor la proces sau din oficiu, instanţa judecătorescă poate suspenda procesul în cazul în care a dispus efectuarea unei expertize.

Din recipisa prezentată de către reclamantul C.I. urmează că, între el şi pârâtul D.M., care neagă existenţa căruiva contract de împrumut, la 10 mai 2002, a fost încheiat un contract de împrumut a 5000 lei pe termen de doi ani cu dobânda lunară de 5%.

Din considerentele că, pârâtul D.M. neagă încheierea contractului menţionat, cât şi semnătura lui de pe acest contract şi având în vedere că, pentru constatarea faptului dacă semnătura aplicată pe contract îi aparţine pârâtului sau nu, sunt necesare cunoştinţe speciale în domeniul grafologiei, instanţa de judecată ajunge la concluzia cu privire la dispunerea efectuării expertizei grafologice.

Deoarece dispunerea efectuării experizei grafologice este generată de cererea pârâtului D.M., instanţa de judecată consideră necesar a pune în obligaţia acestuia plata cheltuielilor pentru efectuarea expertizei.

61

Având în vedere faptul că, nu se cunoaşte termenul, care va fi necesar pentru efectuarea expertizei, instanţa de judecată ajunge la concluzia despre necesitatea suspendării procesului până la prezentarea în instanţă a raportului de expertiză grafologică.

În conformitate cu art. 148, art. 153, art. 261 lit.d), art. 262 lit.d), art. 263, art. art. 269-270 CPC, instanţa de judecată

d i s p u n e





Se prezintă expertului pentru efectuarea expertizei:1. materialele dosarului civil nr. 2-13-05 pe 10 file;2. modele de semnături experimentale şi libere ale lui D.M.Plata cheltuielilor pentru efectuarea expertizei se pune în obligaţia lui D.M.Procesul în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui C.I. împotriva lui D.M. cu privire la încasarea datoriei se suspendă până la prezentarea în instanţă a raportului de expertiză grafologică.Încheierea, în partea suspendării procesului, poate fi atacată cu recurs la Curtea de

Apel Chişinău în termen de 15 zile, prin intermediul Judecătoriei Centru mun.Chişinău.


62

Încheiere privind dispunerea efectuării expertizei grafologice repetate

Î N C H E I E R E




c o n s t a t ă

C.I. a depus cerere de chemare în instanţa de judecată împotriva lui D.M. cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii reclamantul C.I. a indicat că, la 10 mai 2002 i-a dat cu împrumut pârâtului 5 000 lei pe un termen de doi ani cu dobîndă lunară de 5%.

Pârâtul nu i-a restituit banii împrumutaţi şi nici dobînda, motiv din care reclamantul cere încasarea sumei de 11000 lei.

Reclamantul C.I., în şedinţa de judecată acţiunea a susţinut, cerând admiterea acesteia.

Pârâtul D.M., în şedinţa de judecată, nu a recunoscut acţiunea şi a cerut dispunerea efectuării expertizei grafologice repetate, la acelaşi Institut Republican de Expertiză Judiciară şi Criminalistică a Ministerului Justiţiei, indicând că expertul M.P., care a efectuat expertiza, a elaborat raportul din 31 ianuarie 2005, anterior a activat în calitate de lector la catedra de drept procesual penal şi criminalistică a Universităţii Libere Internaţionale din Moldova, unde în acelaşi timp, reclamantul C.I. a fost şef de catedră.

Reclamantul C.I a cerut respingerea demersului pârâtului cu privire la dispunerea efectuării expertizei grafologice repetate, deoarece experţii îşi satisfac obligaţiunile de serviciu cinstit şi motivul invocat nu poate, în opinia sa, servi drept temei pentru dispunerea efectuării expertizei grafologice repetate.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, instanţa de judecată consideră necesar de a admite demersul cu privire la dispunerea efectuării expertizei grafologice repetate din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 159 al. (2) CPC, în cazul în care nu este de acord cu raportul de expertiză din motivul neîntemeierii sau veridicităţii lui îndoielnice, când concluziile mai multor experţi sunt contradictorii ori când, la efectuarea expertizei, normele procedurale sunt încălcate, instanţa judecătorească poate dispune efectuarea unei expertize repetate.

În conformitate cu art. 261 lit.d) CPC, la cererea participanţilor la proces sau din oficiu, instanţa judecătorească poate suspenda procesul în cazul în care a dispus efectuarea unei expertize.

Din certificatul eliberat de către Universitatea Liberă Internaţională din Moldova, urmează că reclamantul C.I., în perioada anilor 1999-2000 a lucrat în calitate de şef de catedră drept procesual penal şi criminalistică, unde în calitate de lector în aceeaşi perioada a lucrat şi expertul M.P.

63

Astfel, din considerentele că expertul M.P. a lucrat în subordinea reclamantului C.I., fiind în dependenţă pe linie de serviciu, expertul în cauză, în conformitate cu art. 51 al. (2) lit.a) CPC, nu a fost în drept să efectueze expertiza grafologică, ceea ce constituie motiv de a considera încălcare a normelor procedurale la efectuarea expertizei grafologice de către expertul M.P., cu respingerea raportului de expertiză. Ca urmare, se impune dispunerea efectuării expertizei grafologice repetate.

Deoarece dispunerea efectuării expertizei grafologice repetate este generată de cererea pârâtului D.M., instanţa de judecată consideră necesar a pune în obligaţia acestuia plata cheltuielilor pentru efectuarea expertizei.

Având în vedere faptul că, nu cunoaşte termenul care va fi necesar pentru efectuarea expertizei grafologice repetate, instanţa de judecată ajunge la concluzia despre necesitatea suspendării procesului până la prezentarea în instanţă a raportului de expertiză grafologică repetată.

În conformitate cu art. 159 al. (2), art. 261 lit. d), art. 262 lit. d), art. 263, art. art. 269-270 CPC, instanţa de judecată

d i s p u n e

Respingerea raportului de expertiză grafologică elaborat la 31 ianuarie 2005. Efectuarea expertizei grafologice repetate, în pricina civilă la cererea de chemare în

judecată a lui C.I. împotriva lui D.M. cu privire la încasarea datoriei, punând următoarea întrebare:

Semnătura, de pe recipisa de împrumut a sumei de 5 000 lei cu dobânda lunară de 5% pe un termen de 2 ani, prezentată de către C.I., este efectuată de către D.M. sau de către o altă persoană ?

Se încredinţează efectuarea expertizei grafologice repetate unei comisii de experţi ai Institutului Republican de Expertiză Judiciară şi Criminalistică al Ministerului Justiţiei.

Se somează experţii de răspunderea penală conform art. 312 CP, în cazul prezentării cu bună ştiinţă a unui raport de expertiză fals.

Se prezintă comisiei de experţi pentru efectuarea expertizei:1. materialele dosarului civil nr. 2-13-05 pe 10 file;2. modele de semnături experimentale şi libere ale lui D.M.;3. raportul de expertiză grafologică elaborat la 31 ianuarie 2005.Se pune în obligaţia lui D.M. plata cheltuielilor pentru efectuarea expertizei grafologice repetate.Procesul în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui C.I. împotriva lui D.M. cu privire la încasarea datoriei se suspendă până la prezentarea în instanţă a raportului de expertiză grafologică repetată.Încheierea, în partea suspendării procesului, poate fi atacată cu recurs la Curtea de



64

Încheiere privind dispunerea efectuării expertizei psihiatrice

Î N C H E I E R E


Judecătoria Buiucani mun. Chişinăuîn componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul M.T.grefier P.L.examinând în şedinţă publică pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui

G.N. împotriva lui S.I. cu privire la declararea testamentului nul

c o n s t a t ă

G.N. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui S.I. cu privire la declararea testamentului nul.

În motivarea acţiunii reclamantul G.N. a indicat, că la 2 noiembrie 2004 a decedat tatăl lui, G.I. La 15 octombrie 2004 G.I. a alcătuit un testament prin care a testat apartamentul, ce-i aparţinea cu drept de proprietate, pârâtului.

Consideră reclamantul că, testamentul urmează să fie declarat nul, deoarece testatorul pe parcursul ultimilor 10 ani de viaţă a suferit de o boală mintală, se afla la evidenţă la medicul psihiatru şi a urmat tratamente în spitalul de psihiatrie.

Reclamantul G.N., în şedinţa de judecată, acţiunea a susţinut şi a cerut dispunerea efectuării expertizei psihiatrice în baza documentelor medicale, care ar confirma faptul incapacităţii testatorului G.I. la momentul testării bunului.

Pârâtul S.I., în şedinţa de judecată, acţiunea nu a recunoscut şi a cerut respingerea demersului cu privire la dispunerea efectuării expertizei psihiatrice, deoarece, în opinia sa, testatorul conştientiza acţiunile sale şi dirija cu ele.

Audiind părţile, martorii, studiind materialele dosarului, instanţa de judecată consideră necesar dispunerea efectuării expertizei psihiatrice din următoarele considerente.


În conformitate cu art. 305 al. (1) CPC, în cazul în care există date suficiente prin care se constată tuburări psihice (persoana este retardată, a suferit traumatisme care ar provoca tulburări psihice, se află în evidenţă la medicul psihiatru, a urmat tratamente în spitalul de psihiatrie, în privinţa ei a fost pronunţată o sentinţă de absolvire de răspundere penală şi de internare forţată în spitalul de psihiatrie, există alte date ce confirmă o conduită neadecvată), judecătorul, în pregătirea pricinii către dezbateri judiciare, ordonă efectuarea unei expertize psihiatrice.


66

Din cartela medicală a lui G.I. urmează că, el pe parcursul ultimilor 10 ani de viaţă a suferit de schizofrenie, care este o boală mintală, s-a aflat în evidenţă la medicul psihiatru şi a urmat tratamente în spitalul de psihiatrie.

În şedinţa de judecată, atît reclamantul G.N. cât şi martorii D.N. şi C.E. au indicat la conduita neadecvată a testatorului în ultimii ani de viaţă.

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, testatorul pe parcursul ultimilor 10 ani de viaţă a suferit de schizofrenie, care este o boală mintală, s-a aflat în evidenţă la medicul psihiatru şi a urmat tratamente în spitalul de psihiatrie, instanţa de judecată ajunge la concluzia că, pentru constatarea stării psihice a lui G.I. la momentul întocmirii testamentului, sunt necesare cunoştinţe speciale în domeniul psihiatriei şi din care considerente este necesar dispunerea efectuării pe dosarul în cauză a expertizei psihiatrice, în baza documentelor, după decesul persoanei.

Deoarece dispunerea efectuării expertizei psihiatrice este generată de cererea reclamantului G.N., instanţa de judecată consideră necesar a pune în obligaţia acestuia plata cheltuielilor pentru efectuarea expertizei.

Având în vedere faptul că, nu se cunoaşte termenul care va fi necesar pentru efectuarea expertizei psihiatrice, instanţa de judecată ajunge la concluzia despre necesitatea suspendării procesului până la prezentarea în instanţă a raportului de expertiză psihiatrică.


d i s p u n e

Efectuarea expertizei psihiatrice în baza documentelor, după decesul persoanei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui G.N. împotriva lui S.I. cu privire la declararea testamentului nul, punând următoarele întrebări:

1. A suferit sau nu, dacă a suferit atunci de care boală mintală, G.I., născut la 15 mai 1920, originar al mun., Chişinău, ultimul domiciliu mun. Chişinău, str. Zelinschi nr. 12 apartamentul nr. 7 ?

2. Conştientiza G.I. acţiunile sale sau nu, la 15 octombrie 2004, în timpul întocmirii şi autentificării testamentului ?

3. Dirija G.I. cu acţiunile sale sau nu, la 15 octombrie 2004, în timpul întocmirii şi autentificării testamentului ?

Se încredinţează efectuarea expertizei psihiatrice Spitalului Clinic Republican de Psihiatrie al Ministerului Sănătăţii.Se somează expertul de răspunderea penală conform art. 312 CP, în cazul

prezentării cu bună ştiinţă a unui raport de expertiză fals.Se prezintă expertului pentru efectuarea expertizei:1. materialele dosarului civil nr. 2-3-05 pe 10 file;2. cartela medicală a lui G.I. pe 30 file.Se pune în obligaţia lui G.N. plata cheltuielilor pentru efectuarea expertizei psihiatrice.Procesul în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui G.N.

împotriva lui S.I. cu privire la declararea testamentului nul se suspendă până la prezentarea în instanţă a raportului de expertiză psihiatrică.

Încheierea, în partea suspendării procesului, poate fi atacată cu recurs la Curtea de Apel Chişinău în termen de 15 zile, prin intermediul Judecătoriei Buiucani mun.Chişinău.

67

Preşedintele şedinţei, M.T.judecătorul

68

Încheiere privind dispunerea efectuării expertizei psihiatrice suplimentare

Î N C H E I E R E


Judecătoria Buiucani mun. Chişinăuîn componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul M.T.grefier P.L.examinând în şedinţă publică pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui

G.N. împotriva lui S.I. cu privire la declararea testamentului nul

c o n s t a t ă

G.N. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui S.I. cu privire la declararea testamentului nul.

În motivarea acţiunii reclamantul G.N. a indicat, că la 2 noiembrie 2004 a decedat tatăl lui, G.I. La 15 octombrie 2004 G.I. a alcătuit un testament prin care a testat apartamentul, ce-i aparţinea cu drept de proprietate, pârâtului.

Consideră reclamantul că, testamentul urmează să fie declarat nul, deoarece testatorul pe parcursul ultimilor 10 ani de viaţă a suferit de o boală mintală, se afla la evidenţă la medicul psihiatru şi a urmat tratamente în spitalul de psihiatrie.

Reclamantul G.N., în şedinţa de judecată, acţiunea a susţinut şi a cerut dispunerea efectuării expertizei psihiatrice suplimentare, după decesul lui G.I., în baza documentelor medicale, deoarece în raportul de expertiză psihiatrică din 27 decembrie 2004, lipseşte răspunsul expertului la una din întrebări şi anume, dacă G.I., dirija sau nu cu acţiunile sale, la 15 octombrie 2004, în timpul întocmirii şi autentificării testamentului.

Pârâtul S.I., în şedinţa de judecată, acţiunea nu a recunoscut şi a cerut respingerea demersului cu privire la dispunerea efectuării expertizei psihiatrice suplimentare, deoarece, în opinia sa, testatorul conştientiza acţiunile sale şi dirija cu ele.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, instanţa de judecată consideră necesar dispunerea efectuării expertizei psihiatrice suplimentare din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 159 al. (1) CPC, în cazul când raportul de expertiză nu este suficient de clar sau este incomplet ori când apar noi probleme referitor la circumstanţele examinate ulterior, instanţa judecătorească poate dispune efectuarea de către acelaşi expert sau de un altul a unei expertize suplimentare.


În şedinţa de judecată s-a constatat că, prin încheierea judecătoriei Buiucani mun.Chişinău din 1 decembrie 2004 a fost dispusă efectuarea unei expertize psihiatrice în baza documentelor, după decesul persoanei, la soluţionarea căreia au fost puse următoarele întrebări :

69

1. A suferit sau nu, dacă a suferit atunci de care boală mintală, G.I., născut la 15 mai 1920, originar al mun., Chişinău, ultimul domiciliu mun. Chişinău, str. Zelinschi nr. 12 apartamentul nr. 7 ?2. Conştientiza G.I. acţiunile sale sau nu, la 15 octombrie 2004, în timpul întocmirii şi autentificării testamentului ?3. Dirija G.I. cu acţiunile sale sau nu, la 15 octombrie 2004, în timpul întocmirii şi autentificării testamentului ?Din raportul de expertiză psihiatrică din 27 decembrie 2004, urmează că, expertul nu

s-a expus asupra întrebării puse de instanţa de judecată cu privire la aceea, dacă dirija G.I. cu acţiunile sale sau nu, la 15 octombrie 2004, în timpul întocmirii şi autentificării testamentului.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, raportul de expertiză psihiatrică din 27 decembrie 2004 este incomplet, instanţa de judecată ajunge la concluzia de a dispune efectuarea unei expertize psihiatrise suplimentare, la soluţionarea căreia a pune întrebarea cu privire la aceea, dacă dirija G.I. cu acţiunile sale sau nu, la 15 octombrie 2004, în timpul întocmirii şi autentificării testamentului.

Deoarece dispunerea efectuării expertizei psihiatrice suplimentare este generată de cererea reclamantului G.N., instanţa de judecată consideră necesar a pune în obligaţia acestuia plata cheltuielilor pentru efectuarea expertizei suplimentare.

Având în vedere faptul că, nu se cunoaşte termenul care va fi necesar pentru efectuarea expertizei psihiatrice suplimentare, instanţa de judecată ajunge la concluzia despre necesitatea suspendării procesului până la prezentarea în instanţă a raportului de expertiză psihiatrică suplimentară.

În conformitate cu art. 159 al. (1), art. 261 lit.d), art. 262 lit.d), art. 263, art. art. 269-270 CPC, instanţa de judecată

d i s p u n e

Efectuarea expertizei psihiatrice suplimentare în baza documentelor, după decesul persoanei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui G.N. împotriva lui S.I. cu privire la declararea testamentului nul, punând următoarea întrebare:

1. Dirija G.I. cu acţiunile sale sau nu, la 15 octombrie 2004, în timpul întocmirii şi autentificării testamentului ?Se încredinţează efectuarea expertizei psihiatrice suplimentare Spitalului Clinic Republican de Psihiatrie al Ministerului Sănătăţii.Se somează expertul de răspunderea penală conform art. 312 CP, în cazul

prezentării cu bună ştiinţă a unui raport de expertiză fals.Se prezintă expertului pentru efectuarea expertizei:1. materialele dosarului civil nr. 2-3-05 pe 10 file;2. cartela medicală a lui G.I. pe 30 file;3. raportul de expertiză psihiatrică elaborat la 27 decembrie 2004.Se pune în obligaţia lui G.N. plata cheltuielilor pentru efectuarea expertizei psihiatrice suplimentare.Procesul în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui G.N.

împotriva lui S.I. cu privire la declararea testamentului nul se suspendă până la prezentarea în instanţă a raportului de expertiză psihiatrică suplimentară.

Încheierea, în partea suspendării procesului, poate fi atacată cu recurs la Curtea de Apel Chişinău în termen de 15 zile, prin intermediul Judecătoriei Buiucani mun.Chişinău.

70

Preşedintele şedinţei, M.T.Judecătorul

71

Încheiere privind aplicarea amenzii judiciare

Î N C H E I E R E


Judecătoria Botanica, mun. Chişinăuîn componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul V.N.grefier C.L.examinând în şedinţă publică pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui

E.V. împotriva lui C.M. cu privire la repararea prejudiciului material

c o n s t a t ă

E.V. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui C.M. cu privire la repararea prejudiciului material.

În motivarea acţiunii, reclamantul E.V. a indicat că, la 10 decembrie 2003, el i-a permis lui C.M. să utilizeze calculatorul ce-i aparţine cu drept de proprietate. La sfîrşitul zilei de lucru el a stabilit că calculatorul este defectat.

C.M. a recunoscut că, este vinovat de defectarea calculatorului, însă a refuzat să-l repare, în legătură cu ce el, reclamantul, pentru reparaţia calculatorului, a suportat cheltuieli estimate la suma de 555 lei. Reclamant cere ca această sumă să fie încasată de la pârât.

Reclamantul E.V., în şedinţa de judecată, a susţinut acţiunea şi a cerut admiterea acesteia.

Pârâtul C.M., în şedinţa de judecată, a cerut respingerea acţiunii invocând că, cu toate că este vinovat de defectarea calculatorului reclamantului, în opinia sa, acesta cere de la el o sumă exagerat de mare.

În cadrul şedinţei de judecată pârâtul, C.M. a comis acţiuni, care au încălcat ordinea în şedinţa de judecată şi anume, de mai multe ori, în mod intenţionat şi fără careva motive întemeiate, nu s-a ridicat în picioare când judecătorul a intrat în sala de şedinţă.

Pârâtul C.M. a fost preîntîmpinat despre necesitatea încetării acţiunilor ce încalcă ordinea în şedinţa de judecată, însă ultimul a continuat acţiunile sale.

În conformitate cu art. 161 al.(1) CPC amenzile judiciare se aplică de către instanţa judecătorească, în cazurile şi în proporţiile stabilite de codul de procedură civilă, persoanelor care au săvârşit încălcări procedurale.

În conformitate cu art. 196 al.(3) CPC, instanţa este în drept, să aplice persoanelor vinovate de încălcarea ordinii în şedinţă de judecată o amendă de pînă la 10 unităţi convenţionale.

Din considerentele că, pârâtul C.M., de nenumărate ori a încălcat ordinea în şedinţa de judecată şi anume, contrar prevederilor art. 195 CPC, când judecătorul a intrat în sala de şedinţă, intenţionat şi fără careva motive întemeiate, nu s-a ridicat în picioare, instanţa de judecată consideră necesar a-i aplica lui C.M. o amendă judiciară în mărime de 10 unităţi convenţionale, ceea ce constituie, în conformitate cu art. 161 al.(2) CPC, suma de 200 lei.

Instanţa de judecată consideră necesar a-i explica lui C.M. că, în conformitate cu art. 164 CPC, el este în drept să depună în aceeaşi instanţă de judecată cerere despre reexaminarea încheierii, în vederea anulării amenzii ori reducerii ei, în curs de 15 zile de la data emiterii încheierii de sancţionare sau de la data comunicării ei.

72

Este necesar de menţionat şi faptul că, prin prisma art.5 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi anume hotărârea acesteia din 1 februarie 2005 în cauza Ziliberberg împotriva Republicii Moldova, art.359 al.(1) CPC, C.M. este în drept să atace încheierea în cauză în instanţa ierarhic superioară o dată cu fondul hotărârii.

În conformitate cu art. 163, art. 196 al.(3), art. art. 269-270, art. 359 al.(1) CPC, instanţa de judecată

d i s p u n e

Se aplică lui C.M., născut la 10 iunie 1974, originar al mun. Chişinău, domiciliat în mun. Chişinău bd. Traian nr. 15 apartamentul nr. 12, angajat al întreprinderii „F”, o amendă judiciară în mărime de 10 (zece) unităţi convenţionale, ceea ce constituie 200 (două sute) lei.

Copia încheierii se înmânează lui C.M.Se explică lui C.M. că, în curs de 15 zile de la data emiterii încheierii de sancţionare

sau de la data comunicării ei, el este în drept să depună în aceeaşi instanţă de judecată cerere de reexaminare a încheierii în vederea anulării amenzii ori reducerii ei.

Încheierea este executorie, separat nu se supune nici unei căi de atac, însă poate şi atacată o dată cu fondul hotărârii.

Preşedintele şedinţei, V.N.judecătorul

73

Încheiere privind reducerea amenzii judiciare

Î N C H E I E R E


Judecătoria Botanica mun. Chişinăuîn componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul V.N.grefier C.L.examinând în şedinţă publică cererea lui C.M. cu privire la reducerea amenzii

judiciare

c o n s t a t ă

Prin încheierea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău, din 3 februarie 2005, lui C.M., pârât în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui E.V. împotriva lui C.M. cu privire la repararea prejudiciului material, din motivul încălcării ordinii în şedinţa de judecată, i-a fost aplicată o amendă judiciară în mărime de 10 unităţi convenţionale, ceea ce constituie 200 lei.

La 5 februarie 2005, C.M. a depus cerere cu privire la reducerea amenzii judiciare.În motivarea cererii, pârâtul C.M. a indicat, că el are la întreţinere trei copii minori,

soţia lui nu este plasată în câmpul muncii, el are un salariu de 1200 lei. Amenda judiciară aplicată faţă de el se va răsfrînge negariv asupra bugetului familiei. El se consideră vinovat de comportamentul său incorect în cadrul şedinţelor de judecată anterioare, inclusiv din 3 februarie 2005 şi cere reducerea amenzii judiciare. Copia încheierii din 3 februarie 2005 a primit-o în aceeaşi zi.

Pârâtul C.M., în şedinţa de judecată, cererea a susţinut şi a cerut admiterea acesteia.Reclamantul E.V., în şedinţa de judecată, a considerat posibil de a admite cererea lui

C.M cu privire la reducerea amenzii judiciare.Audiind părţile, examinînd probele prezentate, instanţa de judecată ajunge la

concluzia despre necesitatea admiterii cererii lui C.M. cu privire la reducerea amenzii judiciare din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 164 al.(1) CPC, persoana sancţionată prin încheiere judecătorească cu amendă sau despăgubire poate depune în aceeaşi instanţă cerere de reexaminare a încheierii în vederea anulării amenzii sau despăgubirii ori reducerii lor.

Din certificatul eliberat de către întreprinderea „F” urmează că salariul pârâtului C.M. constituie 1200 lei.

Din certificatele de naştere ale copiilor, urmează că C.M. are la întreţinere trei copii minori: fiul I. născut la 13 martie 1995, fiul R. născut la 23 februarie 1997 şi fiica N. născută la 28 iunie 1999.

Din certificatul eliberat de către Biroul de plasare în cîmpul muncii a sectorului Botanica mun. Chişinău, urmează că soţia lui C.M. – C.S. este şomeră.

C.M. a depus cerere cu privire la reducerea amenzii judiciare în termen de cinci zile de la primirea copiei încheierii din 27 ianuarie 2005, respectînd prevederile art. 164 al.(2) CPC.

Astfel, din considerentele că, pârâtul C.M. s-a recunoscut vinovat de încălcarea ordinii în şedinţa de judecată şi şi-a schimbat comportamentul, are la întreţinere trei copii

74

minori, soţia lui nu este plasată în câmpul muncii, are un salariu numai de 1200 lei, instanţa de judecată ajunge la concluzia despre necesitatea reducerii amenzii judiciare aplicate lui C.M. prin încheierea judecătorească din 3 februarie 2005, de la 10 unităţi convenţionale, ceea ce constituie 200 lei, până la 2 unităţi convenţionale ceea ce constituie 40 lei.

În conformitate cu art. 164 al.(3), art. art. 269-270, art. 359 al.(1) CPC, instanţa de judecată

d i s p u n e

Se admite cererea lui C.M. cu privire la reducerea amenzii judiciare.Se reduce amenda judiciară aplicată lui C.M., la examinarea pricinii civile la cererea

de chemare în judecată a lui E.V. împotriva lui C.M cu privire la repararea prejudiciului material, prin încheierea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 3 februarie 2005, de la 10 (zece) unităţi convenţionale, ceea ce constituie 200 (două sute) lei, până la 2 (două) unitaţi convenţionale ceea ce constituie 40 (patruzeci) lei.



75

Încheiere privind amînarea executării încheierii cu privire la amendă

Î N C H E I E R E


Judecătoria Botanica mun. Chişinăuîn componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul V.N.grefier C.L.examinând în şedinţă publică cererea lui C.M cu privire la amînarea executării

încheierii cu privire la amendă

c o n s t a t ă

Prin încheierea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 3 februarie 2005 lui C.M., pârât în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui E.V. împotriva lui C.M. cu privire la repararea prejudiciului material, din motivul încălcarii ordinii în şedinţa de judecată, i-a fost aplicată o amendă judiciară în mărime de 10 unităţi convenţionale ceea ce constituie 200 lei.

La 10 februarie 2005 C.M. a depus cerere cu privire la amânarea executării încheierii cu privire la amendă.

În motivarea cererii, pârâtul C.M. a indicat, că el are la întreţinere trei copii minori, soţia lui nu este plasată în câmpul muncii, el are un salariu de 1200 lei. Amenda judiciară aplicată faţă de el, la moment, se va răsfrînge negativ asupra bugetului familiei. El se consideră vinovat de comportamentul său incorect în cadrul şedinţelor de judecată anterioare, inclusiv din 3 februarie 2005 şi cere amânarea executării încheierii cu privire la amendă pe termen de 2 luni.

Pârâtul C.M., în şedinţa de judecată, a susţinut cererea şi a cerut admiterea acesteia.Reclamantul E.V., în şedinţa de judecată a considerat posibil de a admite cererea lui

C.M cu privire la amânarea executării încheierii cu privire la amendă.Audiind părţile, examinînd probele prezentate, instanţa de judecată ajunge la

concluzia de a admite cererea lui C.M. cu privire la amînarea executării încheierii cu privire la amendă din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 165 CPC instanţa emitentă a încheierii cu privire la amendă sau despăgubire este în drept, la cererea persoanelor interesate, să amâne sau să eşaloneze executarea acestor sancţiuni pe termen de până la două luni.

Din certificatul eliberat de către întreprinderea „F”, urmează că salariul pârâtului C.M. constituie 1200 lei.

Din certificatele de naştere ale copiilor, urmează că C.M. are la întreţinere trei copii minori: fiul I., născut la 13 martie 1995, fiul R., născut la 23 februarie 1997, şi fiica N., născută la 28 iunie 1999.

Din certificatul eliberat de către Biroul de plasare în cîmpul muncii a sectorului Botanica, mun. Chişinău, urmează că soţia lui C.M. – C.S. este şomeră.

Astfel, din considerentele că, pârâtul C.M. s-a recunoscut vinovat de încălcarea ordinii în şedinţa de judecată şi şi-a schimbat comportamentul, are la întreţinere trei copii

76

minori, soţia lui nu este plasată în câmpul muncii, are un salariu numai de 1200 lei, instanţa de judecată ajunge la concluzia despre necesitatea amânării executării încheierii Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău, din 3 februarie 2005, prin care lui C.M. i-a fost aplicată amendă judiciară în mărime de 10 unităţi convenţionale, ceea ce constituie 200 lei, pe termen de două luni.

În conformitate cu art. 165, art. art. 269-270, art. 359 al.(1) CPC, instanţa de judecată

d i s p u n e

Se admite cererea lui C.M. cu privire la amânarea executării încheierii cu privire la amendă.

Se amână pe termen de 2 (două) luni executarea încheierii Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 3 februarie 2005, cu privire la aplicarea lui C.M. a amenzii judiciare în mărime de 10 (zece) unităţi convenţionale, ceea ce constituie 200 (două sute) lei, emisă la examinarea pricinii civile la cererea de chemare în judecată a lui E.V. împotriva lui C.M. cu privire la repararea prejudiciului material.



77

Titlul II

P R O C E D U R A

Î N A I N T E A P R I M E I I N S T A N Ţ E

A. P R O C E D U R A C O N T E N C I O A S Ă

78

Încheierea Preşedintelui instanţei de judecată privind repartizarea cererii de chemare în judecată judecătorului

Î N C H E I E R E


Preşedintele Judecătoriei Centru mun. Chişinău F.I.

d i s p u n e

Se repartizează judecătorului C.P. cererea de chemare în judecată a lui I.P. împotriva lui M.C. cu privire la declararea contractului de vânzare-cumpărare valabil pentru îndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 168 CPC.


Preşedintele F.I.Judecătoriei Centru mun. Chişinău

79

Încheiere privind primirea cererii de chemare în judecatăşi pregătirea pricinii pentru dezbateri judiciare

Î N C H E I E R E


Judecătorul Judecătoriei Centru mun. Chişinău, C.P., studiind cererea de chemare în judecată a lui I.P. împotriva lui M.C. cu privire la declararea contractului de vânzare-cumpărare valabil,

în conformitate cu art. 168 al. (4), art. art. 183-186, art. art. 269-270 CPC,

d i s p u n e

1. Se primeşte cererea de chemare în judecată a lui I.P. împotriva lui M.C. cu privire la declararea contractului de vânzare-cumpărare valabil;

2. Pentru asigurarea examinării juste şi prompte a pricinii se efectuează următoarele acţiuni :

a)------------------------------------------------------------------------------------------b)------------------------------------------------------------------------------------------c)------------------------------------------------------------------------------------------d)------------------------------------------------------------------------------------------e)------------------------------------------------------------------------------------------f)------------------------------------------------------------------------------------------


Judecătorul C.P.

80

Încheiere privind stabilirea termenului pentru examinarea pricinii

Î N C H E I E R E


Judecătorul Judecătoriei Centru mun. Chişinău C.P., studiind pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui I.P. împotriva lui M.C. cu privire la declararea contractului de vânzare-cumpărare valabil şi constatând că pricina este pregătită suficient pentru dezbateri judiciare,

în conformitate cu art. 190, 269-270 CPC,

d i s p u n e

1. Se stabileşte termenul pentru examinarea pricinii civile la cererea de chemare în judecată a lui I.P. împotriva lui M.C. cu privire la declararea contractului de vânzare-cumpărare valabil pentru 7 februarie 2005 ora 10.00 în incinta instanţei de judecată – mun. Chişinău str. Bulgară nr. 43 bir. 17.

2. Se notifică despre şedinţa de judecată:a) reclamantul – I.P.b) pârâtul – M.C.c) -----------------------------------------------------------------------------------d) -----------------------------------------------------------------------------------e) -----------------------------------------------------------------------------------f) -----------------------------------------------------------------------------------


Judecătorul C.P.

81

Încheiere privind refuzul în primirea cererii de chemare în judecată dacă, cererea nu urmează a fi judecată în instanţă judecătorească în procedură civilă

Î N C H E I E R E


Judecătorul Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău P.P., studiind cererea de chemare în judecată a lui C.P. împotriva Procuraturii sectorului Botanica mun. Chişinău cu privire la anularea ordonanţei privind încetarea urmăririi penale

c o n s t a t ă

C.P. a depus cerere de chemare în judecată împotriva Procuraturii sectorului Botanica, mun. Chişinău, cu privire la anularea ordonanţei privind încetarea urmăririi penale.

În motivarea acţiunii reclamantul C.P. a indicat, că la 15 iulie 2004, din curtea casei de locuit, situate pe str. Sarmisegetuza nr. 23 mun. Chişinău, lui i-a fost sustrasă bicicleta. Pârâtul la 8 august 2004 a emis ordonanţă privind încetarea urmăririi penale pe motiv că, persoana bănuită nu a atins vîrsta la care poate fi trasă la răspundere penală. Reclamantul consideră ordonanţa menţionată nelegitimă şi neîntemeiată, cerând anularea ei.

Studiind cererea de chemare în judecată şi înscrisurile anexate, judecătorul consideră că, este necesar de a refuza în primirea acesteia din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 169 al. (1) lit.a CPC, judecătorul refuză să primească cererea de chemare în judecată dacă cererea nu urmează a fi judecată în instanţa judecătorească în procedură civilă.

Din cererea de chemare în judecată şi înscrisurile anexate, urmează că C.P. contestează ordonanţa privind încetarea urmăririi penale, emisă de Procuratura sectorului Botanica, mun. Chişinău în conformitate cu art. 52 al.(1) Cod de procedură penală, care în conformitate cu art. 6 al.1 Cod de procedură penală constituie un document prin care se consemnează acţiunea de încetare a urmăririi penale.

În conformitate cu art. 300 al. (2), art. 313 al. (2) p. 2) şi al. (3) Cod de procedură penală, împotriva ordonanţei în cauză emisă în cadrul procedurii penale, reclamantul C.P. trebuie să depună o plângere, în termen de 10 zile, la judecătorul de instrucţie la locul aflării organului care a admis presupusa încălcare. Or, legislaţia procedurală civilă a Republicii Moldova, în conformitate cu art. 1 Cod de procedură civilă, reglementează raporturile sociale referitoare la raporturile procesuale civile şi nu la raporturile procesuale penale invocate în ordonanţa contestată privind încetarea urmării penale.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, cererea lui C.P. nu urmează a fi judecată în instanţa judecătorească în procedură civilă, judecătorul ajunge la concluzia de a refuza în primirea cererii de chemare în judecată depusă de C.P. împotriva Procuraturii sectorului Botanica, mun. Chişinău, cu privire la anularea ordonanţei privind încetarea urmăririi penale.

În conformitate cu art. 169 al.(1) lit.a), art. art. 269-270 CPC, judecătorul

d i s p u n e

82

Se refuză în primirea cererii de chemare în judecată a lui C.P. împotriva Procuraturii sectorului Botanica, mun. Chişinău, cu privire la anularea ordonanţei privind încetarea urmăririi penale.

Se remite lui C.P. încheierea în cauză şi cererea de chemare în judecată cu toate documentele anexate.

Se explică lui C.P. că, refuzul judecătorului de a primi cererea de chemare în judecată exclude posibilitatea adresării repetate în judecată a aceluiaşi reclamant, cu aceeaşi acţiune împotriva aceluiaşi pârât, cu acelaşi obiect şi aceleaşi temeiuri.


Judecătorul P.P.

83

Încheiere privind refuzul în primirea cererii de chemare în judecată, dacă există o hotărâre judecătorească irevocabilă cu privire la un litigiu între aceleaşi părţi, asupra aceluiaşi obiect şi avînd aceleaşi temeiuri sau o

încheiere judecătorească prin care se admite încetarea procesului în legătură cu faptul că reclamantul a renunţat la acţiune sau că între părţi s-a încheiat o tranzacţie

Î N C H E I E R E


Judecătorul Judecătoriei Centru, mun. Chişinău, D.I., studiind cererea de chemare în judecată a lui C.P. împotriva Primăriei or. Codru, mun. Chişinău cu privire la repararea prejudiciului material

c o n s t a t ă

La 7 ianuarie 2005 C.P. a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei or. Codru, mun. Chişinău, cu privire la repararea prejudiciului material.

În motivarea acţiunii reclamantul P.T. a indicat, că la 13 ianuarie 2004, automobilul de marca VAZ-2106, număr de înmatriculare CMR-100, proprietate a pârâtului, a săvîrşit accident rutier, în urma căruia a fost deteriorat gardul de pe lîngă casa nr. 5 situată pe str. Cucoarelor or. Codru mun. Chişinău, ce-i aparţine lui cu drept de proprietate.



În conformitate cu art. 169 al. (1) lit. b) CPC, judecătorul refuză să primească cererea de chemare în judecată dacă există o hotărâre judecătorească irevocabilă cu privire la un litigiu între aceleaşi părţi, asupra aceluiaşi obiect şi avînd aceleaşi temeiuri sau o încheiere judecătorească prin care se admite încetarea procesului în legătură cu faptul că reclamantul a renunţat la acţiune sau că între părţi s-a încheiat o tranzacţie.

Din cererea de chemare în judecată şi înscrisurile anexate urmează că, reclamantul C.P., la 3 martie 2004, a mai depus în instanţa de judecată o acţiune similară împotriva Primăriei or. Codru, mun. Chişinău, asupra aceluiaşi obiect şi avînd aceleaşi temeiuri, însă deoarece el, C.P., la 5 aprilie 2004 a renunţat la acţiune, în conformitate cu art. 265 lit.c CPC, renunţul a fost admis de instanţa de judecată şi a fost emisă o încheiere, prin care procesul a fost încetat.

Astfel, din considerentele menţionate, judecătorul ajunge la concluzia că, acţiunea depusă de C.P. împotriva Primăriei or. Codru, mun. Chişinău, cu privire la repararea prejudiciului material nu poate fi primită spre examinare şi urmează a refuza în primirea acesteia, deoarece există o încheiere judecătorească irevocabilă, prin care a fost admis renunţul reclamantului la acţiune cu privire la un litigiu între aceleaşi părţi, asupra aceluiaşi obiect şi avînd aceleaşi temeiuri.

În conformitate cu art. 169 al.(1) lit.b), art. art. 269-270 CPC, judecătorul

d i s p u n e

Se refuză în primirea cererii de chemare în judecată a lui C.P. împotriva Primăriei or. Codru, mun. Chişinău, cu privire la repararea prejudiciului material.

84


Se explică lui C.P. că, refuzul judecătorului de a primi cererea de chemare în judecată exclude posibilitatea adresării repetate în judecată a aceluiaşi reclamant, cu aceeaşi acţiune împotriva aceluiaşi pârât, cu acelaşi obiect şi aceleaşi temeiuri.


Judecătorul D.I.

85

Încheiere privind refuzul în primirea cererii de chemare în judecată, dacă aceasta este depusă de un organ, organizaţie sau o persoană în apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale unei alte persoane fără ca prezentul cod sau o altă lege să le delege dreptul adresării în judecată în acest scop

Î N C H E I E R E


Judecătorul Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău D.I., studiind cererea de chemare în judecată a procurorului sectorului Ciocana, mun. Chişinău în interesele lui G.V. împotriva lui V.V. cu privire la declararea contractului de vînzare-cumpărare nul

c o n s t a t ă

Procurorul sectorului Ciocana, mun. Chişinău, în interesele lui G.V., a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui V.V. cu privire la declararea contractului de vînzare-cumpărare a apartamentului nul.

În motivarea acţiunii procurorul a indicat că, reclamantul, G.V. la 13 septembrie 2004 a încheiat cu pârâtul, V.V., un contract de vînzare-cumpărare a apartamentului nr. 2 situat pe str. Cuza-Vodă nr. 3 mun. Chişinău, compus din două odăi.

Consideră procurorul acest contract nul, deoarece este o convenţie simulată, în realitate între părţi a fost încheiat un contract de împrumut a sumei de 20 000 lei, însă la insistenţa pârâtului, în asigurarea acestui contract a fost întocmit un contract de vînzare-cumpărare a apartamentului în litigiu.

Cere procurorul admiterea acţiunii şi declararea contractului de vînzare-cumpărare a apartamentului în litigiu nul.


În conformitate cu art. 169 al.(1) lit.c) CPC, judecătorul refuză să primească cererea de chemare în judecată, dacă aceasta este depusă de un organ, organizaţie sau o persoană în apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale unei alte persoane fără ca prezentul cod sau o altă lege să le delege dreptul adresării în judecată în acest scop.

În conformitate cu art. 71 al.(2) CPC, acţiunea în apărare a drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime poate fi intentată de către procuror numai la cererea scrisă a persoanei interesate dacă aceasta nu se poate adresa în judecată personal din cauză de sănătate, vîrstă înaintată, incapabilitate sau din alte motive întemeiate.

Din cererea de chemare în judecată şi înscrisurile anexate, urmează că G.V. este o persoană, care poate să se adreseze personal în instanţa de judecată, deoarece este sănătos, are vârsta de 30 de ani, are capacitate civilă, este director al întreprinderii „S” şi nu cade sub incidenţa persoanelor enumerate în art. 71 al.(2) CPC, în al căror interes procurorul ar putea înainta acţiune în apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime.

Cu atât mai mult, depunerea acţiunii în cauză din numele procurorului în interesele lui G.V. este în contradicţie şi cu art. 9 al Legii cu privire la procuratură, care stipulează că, în limitele competenţei sale stabilite de lege, când se impune apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor, persoanelor în vârstă, persoanelor cu handicap, apărarea intereselor generale ale societăţii, procurorul înaintează acţiune civilă în instanţa judecătorească.

Astfel, din considerentele menţionate, judecătorul ajunge la concluzia de a refuza în primirea cererii de chemare în judecată depusă de procurorul sectorului Ciocana, mun.

86

Chişinău, în interesele lui G.V. împotriva lui V.V. cu privire la declararea contractului de vânzare-cumpărare nul.

În conformitate cu art. 169 al.(1) lit.c), art. art. 269-270 CPC, judecătorul

d i s p u n e

Se refuză în primirea cererii de chemare în judecată a procurorului sectorului Ciocana, mun. Chişinău, în interesele lui G.V. împotriva lui V.V. cu privire la declararea contractului de vînzare-cumpărare nul.

Se remite procurorului sectorului Ciocana, mun. Chişinău, încheierea în cauză şi cererea de chemare în judecată cu toate documentele anexate.

Se explică procurorului sectorului Ciocana, mun. Chişinău, că refuzul judecătorului de a primi cererea de chemare în judecată exclude posibilitatea adresării repetate în judecată a aceluiaşi reclamant, cu aceeaşi acţiune împotriva aceluiaşi pârât, cu acelaşi obiect şi aceleaşi temeiuri.


Judecătorul D.I.

87

Încheiere privind refuzul în primirea cererii de chemare în judecată, dacă există o hotărâre irevocabilă, obligatorie pentru părţi, a judecăţii arbitrale cu privire la litigiul dintre aceleaşi părţi, asupra aceluiaşi obiect şi avînd aceleaşi temeiuri, cu excepţia cazurilor când judecata a respins cererea de eliberare a titlului de executare silită a hotărârii judecăţii arbitrale sau a remis pricina spre reexaminare judecăţii arbitrale care a pronunţat hotărârea, însă judecarea pricinii în aceeaşi judecată arbitrală este imposibilă

Î N C H E I E R E


Judecătorul Judecătoriei Centru, mun. Chişinău, D.I., studiind cererea de chemare în judecată a lui C.I. împotriva lui D.M. cu privire la încasarea datoriei,

c o n s t a t ă


În motivarea acţiunii reclamantul, C.I., a indicat că la 10 martie 2002 i-a dat cu împrumut pârâtului 5 000 lei pe un termen de doi ani cu dobînda lunară de 5%.

Pârâtul nu i-a restituit banii împrumutaţi şi nici dobînda, de aceea reclamantul cere încasarea sumei de 11000 lei de la pârât.


În conformitate cu art. 169 al.(1) lit.d) CPC, judecătorul refuză să primească cererea de chemare în judecată, dacă există o hotărâre irevocabilă, obligatorie pentru părţi, a judecăţii arbitrale cu privire la litigiul dintre aceleaşi părţi, asupra aceluiaşi obiect şi avînd aceleaşi temeiuri, cu excepţia cazurilor când judecata a respins cererea de eliberare a titlului de executare silită a hotărârii judecăţii arbitrale sau a remis pricina spre reexaminare judecăţii arbitrale care a pronunţat hotărârea, însă judecarea pricinii în aceeaşi judecată arbitrală este imposibilă.

Din cererea de chemare în judecată şi înscrisurile anexate urmează că, reclamantul C.I., la 15 mai 2004, s-a adresat pentru soluţionarea litigiului în cauză la judecata arbitrală şi prin hotărârea irevocabilă a acesteia din 20 iunie 2004, s-a dispus ca pârâtul D.M. să-i restituie reclamantului C.I. suma de 11000 lei. Cu atât mai mult, la 15 iulie 2004 instanţa de judecată a dispus eliberarea titlului de executare silită a hotărârii judecăţii arbitrale din 20 iunie 2004.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, există o hotărâre irevocabilă, obligatorie pentru părţi, a judecăţii arbitrale cu privire la litigiul dintre aceleaşi părţi, asupra aceluiaşi obiect şi având aceleaşi temeiuri, judecătorul ajunge la concluzia de a refuza în primirea cererii de chemare în judecată a lui C.I. împotriva lui D.M. cu privire la încasarea datoriei.

În conformitate cu art. 169 al.(1) lit.d), art. art. 269-270 CPC, judecătorul

d i s p u n e

Se refuză în primirea cererii de chemare în judecată a lui C.I. împotriva lui D.M. cu privire la încasarea datoriei.

Se remite lui C.I. încheierea în cauză şi cererea de chemare în judecată cu toate documentele anexate.

88

Se explică lui C.I. că, refuzul judecătorului de a primi cererea de chemare în judecată exclude posibilitatea adresării repetate în judecată a aceluiaşi reclamant, cu aceeaşi acţiune împotriva aceluiaşi pârât, cu acelaşi obiect şi aceleaşi temeiuri.


Judecătorul D.I.

89

Încheiere privind refuzul în primirea cererii de chemare în judecată, dacă acţiunea este intentată împotriva unui agent economic lichidat deja

Î N C H E I E R E


Judecătorul Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău, A.M., studiind cererea de chemare în judecată a lui G.T. împotriva întreprinderii „S” cu privire la obligarea respectării obligaţiunilor contractuale

c o n s t a t ă

G.T. a depus cerere de chemare în judecată împotriva întreprinderii „S” cu privire la obligarea respectării obligaţiunilor contractuale.

În motivarea acţiunii reclamantul G.T. a indicat că, la 2 ianuarie 2002 el a încheiat cu pârâtul un contract, conform căruia ultimul, la 10 mai 2002, trebuia să-i transmită contra plată 10 televizoare de marca „B”.

Pârâtul nu şi-a onorat obligaţiunile contractuale, de aceea reclamantul cere admiterea acţiunii.


În conformitate cu art. 169 al.(1) lit.e) CPC, judecătorul refuză să primească cererea de chemare în judecată, dacă acţiunea este intentată împotriva unui agent economic lichidat deja.

Din cererea de chemare în judecată şi înscrisurile anexate urmează că, întreprinderea „S” a fost lichidată şi la 15 ianuarie 2003 a fost radiată din Registrul de stat al întreprinderilor şi organizaţiilor.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, acţiunea este intentată împotriva unui agent economic lichidat deja, judecătorul ajunge la concluzia de a refuza în primirea cererii de chemare în judecată a lui G.T. împotriva întreprinderii „S” cu privire la obligarea respectării obligaţiunilor contractuale.

În conformitate cu art. 169 al.(1) lit.e), art. art. 269-270 CPC, judecătorul

d i s p u n e

Se refuză în primirea cererii de chemare în judecată a lui G.T. împotriva întreprinderii „S” cu privire la obligarea respectării obligaţiunilor contractuale.

Se remite lui G.T. încheierea în cauză şi cererea de chemare în judecată cu toate documentele anexate.

Se explică lui G.T. că, refuzul judecătorului de a primi cererea de chemare în judecată exclude posibilitatea adresării repetate în judecată a aceluiaşi reclamant, cu aceeaşi acţiune împotriva aceluiaşi pârât, cu acelaşi obiect şi aceleaşi temeiuri.


90

Judecătorul A.M.

91

Încheiere privind restituirea cererii de chemare în judecată, dacă reclamantul nu a respectat procedura de soluţionare prealabilă a pricinii pe calea extrajudiciară, prevăzută de lege pentru categoria respectivă de pricini sau de contractul părţilor

Î N C H E I E R E

5 ianuarie 2005 mun. Ungheni

Judecătorul Judecătoriei Ungheni, C.P., studiind cererea de chemare în judecată a lui P.I. împotriva Primăriei satului „B” raionul Ungheni cu privire la contestarea actului administrativ

c o n s t a t ă

P.I. a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei satului „B” raionul Ungheni cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamantul, P.I. a indicat, că lui îi aparţine cu drept de proprietate un sector de teren cu suprafaţa de un hectar.

Prin decizia Primăriei satului „B” raionul Ungheni nr. 10 din 20 decembrie 2004, 10 ari din sectorul de teren ce îi aparţine lui cu drept de proprietate au fost date în arendă întreprinderii “F”, pentru creşterea tutunului, pe un termen de 5 ani.

Consideră decizia nominalizată nelegitimă şi cere anularea ei.Studiind cererea de chemare în judecată şi înscrisurile anexate, judecătorul consideră

că, este necesară restituirea acesteia din următoarele considerente.În conformitate cu art. 170 al.(1) lit.a) CPC, judecătorul restituie cererea de chemare

în judecată dacă reclamantul nu a respectat procedura de soluţionare prealabilă a pricinii pe calea extrajudiciară, prevăzută de lege pentru categoria respectivă de pricini sau de contractul părţilor.

Conform art. 14 al.(1) al Legii contenciosului administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ va solicita, printr-o cerere prealabilă, autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, în cazul în care legea nu dispune altfel.

Conform art. 16 al.(1) al Legii contenciosului administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ şi nu este mulţumită de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut de lege este în drept să sesizeze instanţa de contencios administrativ competentă pentru anularea, în tot sau în parte, a actului respectiv şi repararea pagubei cauzate.

Din cererea de chemare în judecată şi înscrisurile anexate urmează că, reclamantul n-a solicitat printr-o cerere prealabilă, Primăriei satului „B”, raionul Ungheni, revocarea în tot sau în parte a deciziei nr. 10 din 20 decembrie 2004 „Cu privire la darea sectorului de teren în arendă întreprinderii „F”.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, reclamantul P.I. n-a respectat procedura de soluţionare prealabilă a litigiului în cauză, judecătorul ajunge la concluzia de a restitui cererea de chemare în judecată a lui P.I. împotriva Primăriei satului „B”, raionul Ungheni cu privire la contestarea actului administrativ.

92

Judecătorul consideră necesar de a explica lui P.I., că el trebuie să solicite Primăriei satului „B”, raionul Ungheni, printr-o cerere prealabilă, revocarea în tot sau în parte a deciziei nr. 10 din 20 decembrie 2004 şi dacă nu va fi mulţumit de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu va primi nici un răspuns, conform art. 17 al Legii contenciosului administrativ în termen de 30 de zile, va fi în drept să sesizeze instanţa de contencios administrativ competentă pentru anularea, în tot sau în parte, a deciziei contestate şi repararea pagubei cauzate.

În conformitate cu art. 170 al.(1) lit.a), art. art. 269-270 CPC, judecătorul

d i s p u n e

Se restituie cererea de chemare în judecată a lui P.I. împotriva Primăriei satului „B”, raionul Ungheni, cu privire la contestarea actului administrativ.

Se remite lui P.I. încheierea în cauză şi cererea de chemare în judecată cu toate documentele anexate.

Se explică lui P.I., că el trebuie să solicite Primăriei satului „B”, raionul Ungheni, printr-o cerere prealabilă, revocarea în tot sau în parte a deciziei nr. 10 din 20 decembrie 2004 şi dacă nu va fi mulţumit de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu va primi nici un răspuns, conform art. 17 al Legii contenciosului administrativ în termen de 30 de zile, va fi în drept să sesizeze instanţa de contencios administrativ competentă pentru anularea, în tot sau în parte, a deciziei contestate şi repararea pagubei cauzate.

Se explică lui P.I. că, restituirea cererii de chemare în judecată nu exclude posibilitatea adresării repetate în judecată a aceluiaşi reclamant, cu aceeaşi acţiune, împotriva aceluiaşi pârât, cu acelaşi obiect şi aceleaşi temeiuri dacă, reclamantul a lichidat încălcările.

Încheierea poate fi atacată cu recurs la Curtea de Apel Bălţi în termen de 15 zile, prin intermediul Judecătoriei Ungheni.

Judecătorul C.P.

93

Încheiere privind restituirea cererii de chemare în judecată, dacă instanţa nu este competentă să judece pricina

Î N C H E I E R E


Judecătorul Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău, I.U., studiind cererea de chemare în judecată a lui C.P. împotriva lui C.E. cu privire la desfacerea căsătoriei

c o n s t a t ă

C.P. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui C.E. cu privire la desfacerea căsătoriei.

În motivarea acţiunii reclamantul C.P. a indicat că, la 15 iulie 2001, la Oficiul de Stăre Civilă al sectorului Buiucani mun. Chişinău, a fost înregistrată căsătoria sa cu pârâta. Din căsătorie nu au copii minori şi nu au careva bunuri proprietate comună în devălmăşie. Au locuit împreună pînă în luna iulie 2003 în apartamentul nr. 13 situat pe str. V. Lupu nr. 15, mun. Chişinău, ce aparţine cu drept de proprietate părinţilor pârâtei. Din luna iulie 2003 el a creat o nouă familie şi locuieşte în apartamentul nr. 10, situat pe str. Independenţei nr. 10 mun. Chişinău. Pârâta continuă să locuiască împreună cu părinţii săi şi nu doreşte desfacerea căsătoriei.

Consideră reclamantul, că convieţuirea cu pârâta şi păstrarea familiei în continuare sunt imposibile, din care motive cere desfacerea căsătoriei.

Studiind cererea de chemare în judecată şi înscrisurile anexate, judecătorul consideră că, este necesară restituirea acesteia din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 170 al.(1) lit.b) CPC, judecătorul restituie cererea de chemare în judecată, dacă instanţa nu este competentă să judece pricina.

În conformitate cu art. 38 al.(1) CPC, acţiunea se intentează în instanţa de la domiciliul sau de la locul de aflare a pârâtului.

Din cererea de chemare în judecată şi înscrisurile anexate urmează că, pârâta locuieşte în apartamentul nr. 13 situat pe str. V.Lupu nr. 15 mun. Chişinău, care este situat în raza de activitate a Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, pârâta locuieşte în apartamentul nr. 13, situat pe str. V. Lupu nr. 15, mun. Chişinău, care este în raza de activitate a Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău, unde reclamantul trebuie să intenteze acţiunea în cauză, judecătorul ajunge la concluzia de a restitui cererea de chemare în judecată a lui C.P. împotriva lui C.E cu privire la desfacerea căsătoriei.

Judecătorul consideră necesar de a explica lui C.P. că, el trebuie să intenteze acţiunea în cauză la Judecătoria Buiucani mun. Chişinău.

În conformitate cu art. 170 al.(1) lit.b), art. art. 269-270 CPC, judecătorul

d i s p u n e

Se restituie cererea de chemare în judecată a lui C.P. împotriva lui C.E. cu privire la desfacerea căsătoriei.

94


Se explică lui C.P. că, el poate să intenteze acţiune împotriva lui C.E cu privire la desfacerea căsătoriei la Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău.

Se explică lui C.P. că, restituirea cererii de chemare în judecată nu exclude posibilitatea adresării repetate în judecată a aceluiaşi reclamant, cu aceeaşi acţiune, împotriva aceluiaşi pârât, cu acelaşi obiect şi aceleaşi temeiuri dacă reclamantul a lichidat încălcările.


Judecătorul I.U.

95

Încheiere privind restituirea cererii de chemare în judecată, dacă cererea a fost depusă de o persoană incapabilă

Î N C H E I E R E


Judecătorul Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău, L.C., studiind cererea de chemare în judecată a lui C.I. împotriva lui C.P. cu privire la încasarea datoriei

c o n s t a t ă

C.I. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui C.P. cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii reclamantul C.I. a indicat, că la 1 martie 2001 el i-a dat cu împrumut pârâtului 1 000 de lei pe un termen de un an. Pînă în prezent pârâtul nu i-a restituit banii, de aceea reclamantul cere admiterea acţiunii.


În conformitate cu art. 170 al.(1) lit.c) CPC, judecătorul restituie cererea de chemare în judecată, dacă cererea a fost depusă de o persoană incapabilă.

Din cererea de chemare în judecată şi înscrisurile anexate urmează că, prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 13 aprilie 2001, reclamantul C.I. a fost declarat incapabil şi prin decizia Preturii sectorului Centru mun. Chişinău din 30 aprilie 2001, tutore al lui a fost numit V.I.

Conform art. 33 al.(2) Cod Civil, tutorele este reprezentantul legal al persoanei care se află sub tutelă şi încheie fără mandat în numele şi în interesul ei actele juridice necesare.

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, reclamantul C.I. a fost declarat incapabil, iar în conformitate cu art. 58 al.(6) CPC, drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale adulţilor declaraţi incapabili în modul stabilit de lege sunt apărate în instanţă de reprezentanţii lor legali - tutori, judecătorul ajunge la concluzia de a restitui cererea de chemare în judecată a lui C.I. împotriva lui C.P. cu privire la încasarea datoriei.

Judecătorul consideră necesar de a explica lui C.I. că, cererea de chemare în judecată în cauză împotriva lui C.P. cu privire la încasarea datoriei poate fi depusă de tutorele lui, V.I.

În conformitate cu art. 170 al.(1) lit.c), art. art. 269-270 CPC, judecătorul

d i s p u n e

Se restituie cererea de chemare în judecată a lui C.I. împotriva lui C.P. cu privire la încasarea datoriei.

Se remite lui C.I. încheierea în cauză şi cererea de chemare în judecată cu toate documentele anexate.

Se explică lui C.I. că, cererea de chemare în judecată împotriva lui C.P. cu privire la încasarea datoriei poate fi depusă de tutorele lui, V.I.

Se explică lui C.I. că, restituirea cererii de chemare în judecată nu exclude posibilitatea adresării repetate în judecată a aceluiaşi reclamant, cu aceeaşi acţiune,

96

împotriva aceluiaşi pârât, cu acelaşi obiect şi aceleaşi temeiuri dacă reclamantul a lichidat încălcările.


Judecătorul L.C.

97

Încheiere privind restituirea cererii de chemare în judecată, dacă soţul a înaintat acţiunea de desfacere a căsătoriei fără consimţămîntul soţiei, în timpul sarcinii sau în primul an de la naşterea copilului

Î N C H E I E R E


Judecătorul Judecătoriei Centru, mun. Chişinău S.O., studiind cererea de chemare în judecată a lui P.T. împotriva lui P.E. cu privire la desfacerea căsătoriei

c o n s t a t ă

P.T. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui P.E. cu privire la desfacerea căsătoriei.

În motivarea acţiunii reclamantul, P.T. a indicat că, el a înregistrat căsătorie cu pârâta P.E. la Oficiul de Stăre Civilă al sectorului Centru mun. Chişinău la 15 decembrie 1998.

Din căsătorie au un fecior I., născut la 5 octombrie 2004.Deoarece, el, P.T. a creat o nouă familie consideră că, convieţuirea cu pârâta P.E., şi

păstrarea familiei în continuare este imposibilă şi cere desfacerea căsătoriei. Pârâta P.E. nu doreşte desfacerea căsătoriei.


În conformitate cu art. 170 al.(1) lit.d) CPC, judecătorul restituie cererea de chemare în judecată, dacă soţul a înaintat acţiunea de desfacere a căsătoriei fără consimţămîntul soţiei, în timpul sarcinii sau în primul an de la naşterea copilului.

Conform art. 34 Codul Familiei, în lipsa acordului soţiei, soţul nu poate cere desfacerea căsătoriei în timpul gravidităţii acesteia şi timp de un an după naşterea copilului, dacă acesta s-a născut viu şi trăieşte.

Din cererea de chemare în judecată şi înscrisurile anexate urmează că, feciorul părţilor I., născut la 5 octombrie 2004, are o vîrstă mai mică de un an, numai 3 luni, pârâta P.E. nu este de acord la desfacerea căsătoriei.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, părţile au un copil minor de vârstă mai mică de un an, pârâta P.E. este împotriva desfacerii căsătoriei, iar reclamantul P.T., în aceste circumstanţe nu poate cere desfacerea căsătoriei, judecătorul ajunge la concluzia de a restitui cererea de chemare în judecată a lui P.T. împotriva lui P.E. cu privire la desfacerea căsătoriei.

Judecătorul consideră necesar de a explica lui P.T. că, el va putea inainta acţiunea în cauză, fără consimţământul soţiei, numai după atingerea de către feciorul I. a vârstei de un an.

În conformitate cu art. 170 al.(1) lit.d), art. art. 269-270 CPC, judecătorul

d i s p u n e

Se restituie cererea de chemare în judecată a lui P.T. împotriva lui P.E. cu privire la desfacerea căsătoriei.

Se remite lui P.T. încheierea în cauză şi cererea de chemare în judecată cu toate documentele anexate.

98

Se explică lui P.T. că, el va putea inainta acţiune împotriva lui P.E. cu privire la desfacerea căsătoriei, fără consimţământul soţiei, numai după atingerea de către feciorul I. a vârstei de un an.

Se explică lui P.T că, restituirea cererii de chemare în judecată nu exclude posibilitatea adresării repetate în judecată a aceluiaşi reclamant, cu aceeaşi acţiune, împotriva aceluiaşi pârât, cu acelaşi obiect şi aceleaşi temeiuri dacă reclamantul a lichidat încălcările.


Judecătorul S.O.

99

Încheiere privind restituirea cererii de chemare în judecată, dacă cererea nu este semnată ori este semnată de o persoană neîmputernicită de a o semna ori este semnată fără a se indica funcţia semnatarului

Î N C H E I E R E


Judecătorul Judecătoriei Centru, mun. Chişinău, C.P., studiind cererea de chemare în judecată a lui P.T. împotriva lui P.E. cu privire la desfacerea căsătoriei,

c o n s t a t ă

P.T. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui P.E. cu privire la desfacerea căsătoriei.

În motivarea acţiunii reclamantul, P.T., a indicat că el a înregistrat căsătoria cu pârâta P.E. la Oficiul de Stăre Civilă al sectorului Centrul mun. Chişinăul la 15 decembrie 1998.

Din căsătorie au un fecior I. născut la 5 octombrie 2001.Deoarece, el, P.T. a creat o nouă familie, consideră că convieţuirea cu pârâta P.E., cît

şi păstrarea familiei în continuare sunt imposibile. P.E. nu este de acord cu desfacerea căsătoriei.


În conformitate cu art. 170 al.(1) lit.e) CPC, judecătorul restituie cererea de chemare în judecată, dacă cererea nu este semnată ori este semnată de o persoană neîmputernicită de a o semna ori este semnată fără a se indica funcţia semnatarului.

În conformitate cu art. 166 al.(5) CPC, cererea de chemare în judecată se semnează de reclamant sau de reprezentantul lui împuternicit în modul stabilit.

Din cererea de chemare în judecată urmează că, aceasta nu este semnată de reclamant şi nici de un careva reprezentant împuternicit al acestuia.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, cererea de chemare în judecată a lui P.T. împotriva lui P.E. cu privire la desfacerea căsătoriei nu este semnată de reclamant şi nici de un careva reprezentant împuternicit al acestuia, judecătorul ajunge la concluzia de a o restitui.

Judecătorul consideră necesar de a explica lui P.T. că, pentru intentarea acţiunii în cauză este necesară semnarea cererii de chemare în judecată de el personal sau de un reprezentant împuternicit.

În conformitate cu art. 170 al.(1) lit.e), art. art. 269-270 CPC, judecătorul

d i s p u n e

Se restituie cererea de chemare în judecată a lui P.T. împotriva lui P.E. cu privire la desfacerea căsătoriei.


Se explica lui P.T. că, pentru intentarea acţiunii împotriva lui P.E. cu privire la desfacerea căsătoriei este necesară semnarea cererii de chemare în judecată de reclamant sau de un reprezentant împuternicit al acestuia.

100

Se explică lui P.T că, restituirea cererii de chemare în judecată nu exclude posibilitatea adresării repetate în judecată a aceluiaşi reclamant, cu aceeaşi acţiune, împotriva aceluiaşi pârât, cu acelaşi obiect şi aceleaşi temeiuri dacă reclamantul a lichidat încălcările.


Judecătorul C.P.

101

Încheiere privind restituirea cererii de chemare în judecată, dacă cererea a fost depusă în numele persoanei interesate de către o persoană neîmputernicită de a porni şi a susţine procesul

Î N C H E I E R E


Judecătorul Judecătoriei Ialoveni V.V., studiind cererea de chemare în judecată a lui P.E. în interesele lui P.S. împotriva întreprinderii „G” cu privire la repararea prejudiciului material şi moral

c o n s t a t ă

P.E., în interesele lui P.S., a depus cerere de chemare în judecată împotriva întreprinderii „G” cu privire la repararea prejudiciului material şi moral.

În motivarea acţiunii P.E. a indicat că, prin obligaţiunea din 22 iunie 1994 încheiată cu întreprinderea „G”, feciorul lui, P.S., a plătit 20000 lei în calitate de cotă-parte pentru construcţia unui apartament cu două odăi, care urma să fie dat în exploatare la 1 ianuarie 1997.

Până la momentul actual pârâtul n-a construit casa în care urma să fie şi apartamentul lui P.S. şi refuză să-i restituie acestuia banii depuşi.

Cere P.E., încasarea de la pârât în beneficiul lui P.S. a sumei de 20000 lei în calitate de prejudiciu material şi a 40000 lei în calitate de prejudiciu moral.


În conformitate cu art. 170 al.(1) lit.f) CPC, judecătorul restituie cererea de chemare în judecată, dacă a fost depusă în numele persoanei interesate de către o persoană neîmputernicită de a porni şi a susţine procesul.

În conformitate cu art. 79 al.(1) CPC, drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale persoanelor care nu au capacitate deplină de exerciţiu şi ale celor limitate în capacitatea de exerciţiu sunt apărate în instanţă de către părinţi, înfietori, tutori sau curatori, de alte persoane cărora acest drept le este acordat prin lege.

Din cererea de chemare în judecată şi înscrisurile anexate urmează că, P.E. este tatăl reclamantului P.S., care, la 22 iunie 1994, fiind primit în calitate de membru a cooperativei de construcţie a locuinţelor fondată de întreprinderea „G”, a depus pe contul acesteia suma de 20000 lei, ceea ce constituia cota-parte în construcţia unui apartament de două odăi.

Atât la momentul primirii lui P.S. în calitate de membru al cooperativei de construcţie a locuinţelor, cât şi la plata sumei de 20000 lei, P.S., conform art. 20 Cod Civil, împlinind vârsta de 18 ani, avea şi are capacitatea deplină de exerciţiu, ceea ce, în conformitate cu art. 58 al.(1) CPC, dispune de posibilitatea de a-şi exercita în volum deplin, personal sau prin reprezentant, drepturile şi obligaţiile procedurale în judecată.

Faptul că P.S., de mai mult de cinci ani se află la lucru în Portugalia şi nu este în Republica Moldova nu constituie temei legal ca tatăl lui, P.E, fără careva împuterniciri, contrar prevederilor art. art. 80 şi 81 CPC, să pornească şi să susţină în interesele acestuia procesul în cauză.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că P.E., fără careva împuterniciri de la P.S. a pornit proces în interesul acestuia împotriva întreprinderii „G” cu

102

privire la repararea prejudiciului material şi moral, judecătorul ajunge la concluzia de a restitui cererea de chemare în judecată.

Judecătorul consideră necesar de a explica lui P.E. că, pentru pornirea şi susţinerea unui proces de către el în interesele lui P.S. împotriva întreprinderii „G” cu privire la repararea prejudiciului material şi moral, este necesar ca el, P.E. să fie împuternicit de către P.S. în conformitate cu prevederile art. art. 80 şi 81 CPC.

În conformitate cu art. 170 al.(1) lit.f), art. art. 269-270 CPC, judecătorul

d i s p u n e

Se restituie cererea de chemare în judecată a lui P.E. în interesele lui P.S. împotriva întreprinderii „G” cu privire la repararea prejudiciului material şi moral.

Se remite lui P.E. încheierea în cauză şi cererea de chemare în judecată cu toate documentele anexate.

Se explica lui P.E. că, pentru pornirea şi susţinerea unui proces în interesele lui P.S. împotriva întreprinderii „G” cu privire la repararea prejudiciului material şi moral este necesar ca el, P.E., să fie împuternicit de către P.S. în conformitate cu prevederile art. art. 80 şi 81 CPC.

Se explică lui P.E. că, restituirea cererii de chemare în judecată nu exclude posibilitatea adresării repetate în judecată a aceluiaşi reclamant, cu aceeaşi acţiune, împotriva aceluiaşi pârât, cu acelaşi obiect şi aceleaşi temeiuri dacă reclamantul a lichidat încălcările.


Judecătorul V.V.

103

Încheiere privind restituirea cererii de chemare în judecată, dacă la aceeaşi instanţă sau la o altă, se află în judecată un litigiu între aceleaşi părţi, asupra aceluiaşi obiect şi având aceleaşi temeiuri

Î N C H E I E R E


Judecătorul Judecătoriei Râşcani mun. Chişinău D.O., studiind cererea de chemare în judecată a lui P.T. împotriva lui V.V. cu privire la încasarea datoriei

c o n s t a t ă

La 4 ianuarie 2005 P.T. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui V.V. cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii reclamantul, P.T., a indicat că, la 11 noiembrie 2002 el i-a dat cu împrumut lui V.V. 7 000 lei pe un termen de 2 ani, însă pârâtul nu i-a restituit banii nici până la momentul actual. Din aceste considerente reclamantul cere încasarea sumei în cauză.

La 1 noiembrie 2004 el, P.T., a intentat o acţiune similară la Judecătoria Râşcani mun. Chişinău, care se află în procedură la judecătorul R.K., care actualmente este la cursuri de recalificare pe termen de trei săptămâni.

Din acest motiv, el, reclamantul, deoarece are o necesitate stringentă de banii împrumutaţi, depune cererea de chemare în judecată în cauză pentru a fi judecată sub preşedinţia unui alt judecător.


În conformitate cu art. 170 al.(1) lit.g) CPC, judecătorul restituie cererea de chemare în judecată, dacă la aceeaşi instanţă sau la o alta, se află în judecată un litigiu între aceleaşi părţi, asupra aceluiaşi obiect şi avînd aceleaşi temeiuri.

Din cererea de chemare în judecată şi înscrisurile anexate urmează că, în procedură la Judecătoria Râşcani mun. Chişinău, există deja o acţiune similară intentată de către P.T. împotriva lui V.V. cu privire la încasarea a 7 000 lei conform contractului din 11 noiembrie 2002, care nu este examinată.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, în procedura judecătoriei Râşcani mun. Chişinău se află deja un litigiu între aceleaşi părţi, asupra aceluiaşi obiect şi având aceleaşi temeiuri, judecătorul ajunge la concluzia de a restitui cererea de chemare în judecată a lui P.T. împotriva lui V.V. cu privire la încasarea datoriei.

Judecătorul consideră necesar de a explica lui P.T. că, pentru soluţionarea litigiului dintre el şi V.V. cu privire la încasarea sumei de 7000 lei, este necesar să fie examinată pricina civilă la acţiunea similară intentată de el la Judecătoria Râşcani mun. Chişinău, la 1 noiembrie 2004.

În conformitate cu art. 170 al.(1) lit.g), art. art. 269-270 CPC, judecătorul

d i s p u n e

Se restituie cererea de chemare în judecată depusă la 4 ianuarie 2005 de către P.T. împotriva lui V.V. cu privire la încasarea datoriei.

104


Se explica lui P.T. că, pentru soluţionarea litigiului dintre el şi V.V. cu privire la încasarea sumei datoriei de 7000 (şapte mii) lei, este necesar să fie examinată pricina civilă la acţiunea similară intentată de el la Judecătoria Râşcani, mun. Chişinău, la 1 noiembrie 2004.

Se explică lui P.T. că, restituirea cererii de chemare în judecată nu exclude posibilitatea adresării repetate în judecată a aceluiaşi reclamant, cu aceeaşi acţiune, împotriva aceluiaşi pârât, cu acelaşi obiect şi aceleaşi temeiuri dacă reclamantul a lichidat încălcările.

Încheierea poate fi atacată cu recurs la Curtea de Apel Chişinău în termen de 15 zile, prin intermediul Judecătoriei Râşcani mun.Chişinău.

Judecătorul D.O.

105

Încheiere privind restituirea cererii de chemare în judecată, dacă nu sînt prezentate probe ce ar confirma adresarea creditorului într-o instituţie financiară unde, conform legislaţiei, ar fi trebuit să primească datoria

Î N C H E I E R E


Judecătorul judecătoriei Râşcani mun. Chişinău S.R., studiind cererea de chemare în judecată a lui L.B. împotriva Băncii „E” cu privire la încasarea datoriei

c o n s t a t ă

La 5 ianuarie 2005 L.B. a depus cerere de chemare în judecată împotriva Băncii „E” cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii reclamantul L.B. a indicat că, el, la 9 octombrie 2004 a încheiat cu Banca „E” un contract de depozit bancar cu o dobândă anuală de 5%, însă pârâtul până la momentul actual nu i-a plătit nimic, din care considerente reclamantul cere încasarea sumei de 1500 lei.


În conformitate cu art. 170 al.1 lit.h CPC, judecătorul restituie cererea de chemare în judecată, dacă nu sînt prezentate probe ce ar confirma adresarea creditorului într-o instituţie financiară unde, conform legislaţiei, ar fi trebuit să primească datoria.

Din cererea de chemare în judecată şi înscrisurile anexate urmează că, la 9 octombrie 2004, între părţi, a fost încheiat un contract de depozit bancar cu o dobândă anuală de 5%, fără specificarea unui careva termen de plată a dobânzii.

În astfel de circumstanţe, din considerentele că, – conform art. 1225 al.(2) Cod Civil, dacă contractul de depozit bancar nu prevede altfel, dobânda pentru suma depozitului bancar se plăteşte deponentului, la cererea acestuia, la expirarea fiecărui trimestru, iar dobânzile neridicate în acest termen se adaugă la suma depozitului pentru care se calculează dobânda în continuare, reclamantul, până la data de 9 ianuarie 2005, este în drept să depună la pârât o cerere de plată a dobânzii trimestriale şi numai în caz de refuz va fi în drept de a înainta o acţiune în instanţa de judecată, – judecătorul ajunge la concluzia de a restitui cererea de chemare în judecată a lui L.B. împotriva Băncii „E” cu privire la încasarea datoriei.

Judecătorul consideră necesar de a explica lui L.B că, el, până la intentarea acţiunii în instanţa de judecată, trebuie să depună la pârât o cerere cu privire la plata dobânzii.

În conformitate cu art. 170 al.(1) lit.h), art. art. 269-270 CPC, judecătorul

d i s p u n e

Se restituie cererea de chemare în judecată a lui L.B. împotriva Băncii „E” cu privire la încasarea datoriei.

Se remite lui L.B. încheierea în cauză şi cererea de chemare în judecată cu toate documentele anexate.

Se explică lui L.B. că, până la întentarea acţiunii în instanţa de judecată, el trebuie să depună la Banca „E” o cerere cu privire la plata dobânzii.

106

Se explică lui L.B. că, restituirea cererii de chemare în judecată, nu exclude posibilitatea adresării repetate în judecată a aceluiaşi reclamant, cu aceeaşi acţiune, împotriva aceluiaşi pârât, cu acelaşi obiect şi aceleaşi temeiuri dacă reclamantul a lichidat încălcările.


Judecătorul S.R.

107

Încheiere privind restituirea cererii de chemare în judecată dacă, reclamantul îşi retrage cererea înainte de emiterea încheierii privind intentarea procesului

Î N C H E I E R E


Judecătorul Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău, S.I., studiind cererea lui C.I. privind retragerea cererii de chemare în judecată depusă de către el împotriva lui C.P. cu privire la încasarea datoriei

c o n s t a t ă

La 3 ianuarie 2005 C.I. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui C.P. cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii reclamantul C.I. a indicat că, la 1 martie 2001, el i-a dat cu împrumut pârâtului 1 000 de lei pe un termen de un an. Pînă în prezent pârâtul nu i-a restituit banii, din această cauză reclamantul cere admiterea acţiunii.

La 5 ianuarie 2005 reclamantul, C.I. a depus cerere privind retragerea cererii de chemare în judecată, invocând că pârâtul C.P., la 4 ianuarie 2005, i-a restituit datoria integral.


În conformitate cu art. 170 al.(1) lit.i) CPC, judecătorul restituie cererea de chemare în judecată, dacă reclamantul îşi retrage cererea înainte de emiterea încheierii privind intentarea procesului.

Reclamantul C.I., la 3 ianuarie 2005, a depus în instanţa de judecată cerere de chemare în judecată împotriva lui C.P. cu privire la încasarea datoriei, iar la 5 ianuarie 2005, până la emiterea de către instanţa de judecată a încheierii privind intentarea procesului civil, a depus o cerere privind retragerea cererii de chemare în judecată pe motiv că, pârâtul i-a restituit datoria.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, reclamantul C.I. a depus cerere privind retragerea cererii de chemare în judecată până la emiterea de către instanţa de judecată a încheierii privind intentarea procesului civil, judecătorul ajunge la concluzia de a restitui cererea de chemare în judecată depusă de către C.I. împotriva lui C.P. cu privire la încasarea datoriei.

În conformitate cu art. 170 al.(1) lit.i), art. art. 269-270 CPC, judecătorul

d i s p u n e

Se restituie cererea de chemare în judecată a lui C.I. împotriva lui C.P. cu privire la încasarea datoriei.

Se remite lui C.I. încheierea în cauză, cererea privind retragerea cererii de chemare în judecată şi cererea de chemare în judecată cu toate documentele anexate.

Se explică lui C.I. că, restituirea cererii de chemare în judecată nu exclude posibilitatea adresării repetate în judecată a aceluiaşi reclamant, cu aceeaşi acţiune, împotriva aceluiaşi pârât, cu acelaşi obiect şi aceleaşi temeiuri dacă reclamantul a lichidat încălcările.

108


Judecătorul S.I.

109

Încheiere, prin care nu se dă curs cererii

Î N C H E I E R E


Judecătorul Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău, C.P., studiind cererea de chemare în judecată a lui N.C. împotriva N.M. cu privire la desfacerea căsătoriei

c o n s t a t ă

La 3 ianuarie 2005 N.C. a depus cerere de chemare în judecată împotriva N.M. cu privire la desfacerea căsătoriei.

În motivarea acţiunii reclamantul, N.C., a indicat că el a înregistrat căsătoria cu pârâta N.N. la Oficiul de Stare Civilă al sectorului Buiucanil mun. Chişinăul la 1 martie 2000.

Din căsătorie au un fiu minor, Gh. născut la 15 mai 2001.De mai mult de doi ani N.C. şi-a creat o nouă familie, unde are un copil minor şi

doreşte să-şi oficializeze relaţiile în noua familie.Consideră că convieţuirea cu pârâta N.M., cît şi păstrarea familiei în continuare sunt

imposibile, din care cauză cere desfacerea căsătoriei. Studiind cererea de chemare în judecată şi înscrisurile anexate, judecătorul consideră

că, este necesar de a nu da curs acesteia din următoarele considerente.În conformitate cu art. 171 al.(1) CPC, după ce constată că cererea a fost depusă în

judecată fără a se respecta condiţiile art. 166 şi art. 167 al.(1) lit.a), b), c) şi e) CPC, judecătorul emite, în cel mult 7 zile de la depunerea cererii, o încheiere pentru a nu se da curs cererii, comunicând reclamantului faptul şi acordându-i un termen pentru lichidarea neajunsurilor.

Cererea de chemare în judecată de către N.C. este depusă fără respectarea condiţiilor art. 166 al.(5) şi art. 167 al.(1) lit.a) şi b) CPC, şi anume nu este semnată de reclamant, nu sunt anexate copia cererii de chemare în judecată şi dovada de plată a taxei de stat, din care considerente judecătorul ajunge la concluzia de a nu da curs cererii.

Judecătorul consideră necesar de a comunica reclamantului N.C. despre necesitatea semnării cererii de chemare în judecată, a prezentării unei copii a cererii de chemare în judecată, a prezentării dovezii de plată a taxei de stat, acordîndu-i pentru aceasta un termen de 7 zile din momentul primirii copiei de pe încheierea în cauză.

În conformitate cu art. 171 al.(1), art. art. 269-270 CPC, judecătorul

d i s p u n e

Nu se dă curs cererii lui N.C. împotriva N.M. cu privire la desfacerea căsătoriei.Se comunică lui N.C. despre necesitatea semnării cererii de chemare în judecată, a

prezentarii unei copii a cererii de chemare în judecată şi a dovezii de plată a taxei de stat, acordându-i pentru aceasta un termen de 7 zile din momentul primirii copiei de pe încheierea în cauză.

Se explică lui N.C. că, în caz dacă el nu va lichida neajunsurile menţionate, cererea de chemare în judecată nu va fi considerată depusă şi împreună cu actele anexate va fi restituită.

110


Judecătorul C.P.

111

Încheiere privind restituirea cererii de chemare în judecată, în legătură cu neîndeplinirea în termen a tuturor cerinţelor enumerate în încheierea judecătorului, prin care nu s-a dat curs cererii

Î N C H E I E R E


Judecătorul Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău, C.P., studiind cererea de chemare în judecată a lui N.C. împotriva N.M. cu privire la desfacerea căsătoriei

c o n s t a t ă

La 3 ianuarie 2005 N.C. a depus cerere de chemare în judecată împotriva N.M. cu privire la desfacerea căsătoriei.

În motivarea acţiunii reclamantul, N.C., a indicat că el a înregistrat căsătoria cu pârâta N.N. la Oficiul de Stare Civilă a sectorului Buiucani, mun. Chişinău, la 1 martie 2000.

Din căsătorie au un fiu, Gh. născut la 15 mai 2001.De mai mult de doi ani N.C. şi-a creat o nouă familie, unde are un copil minor şi

doreşte să-şi oficializeze relaţiile în noua familie.Consideră că convieţuirea cu pârâta N.M., cît şi păstrarea familiei în continuare sunt

imposibile, din care cauză cere desfacerea căsătoriei. Studiind cererea de chemare în judecată şi înscrisurile anexate, judecătorul consideră

că, este necesară restituirea acesteia din următoarele considerente.În conformitate cu art. 171 al.(2) CPC, dacă persoana care a depus cererea

îndeplineşte în termen toate cerinţele enumerate în incheierea judecătorului, cererea se consideră depusă la data prezentării iniţiale. În caz contrar, ea nu se consideră depusă şi, împreună cu actele anexate, se restituie reclamantului printr-o încheiere judecătorească ce poate fi atacată cu recurs.

Din încheierea judecătorului Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 5 ianuarie 2005, a cărei copie a fost înmânată reclamantului N.C. în aceeaşi zi urmează că, cererea de chemare în judecată în cauză a fost depusă de către N.C. fără respectarea condiţiilor art. 166 al.(5) şi art. 167 al.(1) lit.a) şi b) CPC, şi anume n-a fost semnată de reclamant, n-au fost anexate copia cererii de chemare în judecată şi dovada de plată a taxei de stat, din care considerente judecătorul n-a dat curs cererii, comunicând reclamantului despre necesitatea lichidării neajunsurilor în termen de 7 zile din momentul primirii copiei încheierii.

Judecătorul i-a explicat reclamantului N.C. că, în caz dacă el nu va lichida neajunsurile menţionate, cererea de chemare în judecată nu va fi considerată depusă şi, împreună cu actele anexate, va fi restituită.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, termenul de 7 zile acordat reclamantului N.C. pentru lichidarea neajunsurilor a expirat la 12 ianuarie 2005, iar acesta n-a îndeplinit nici una din cerinţele enumerate în încheierea judecătorului din 5 ianuarie 2005, judecătorul ajunge la concluzia de a restitui reclamantului cererea de chemare în judecată cu toate documentele anexate.

În conformitate cu art. 171 al.(2), art. 269-270 CPC, judecătorul

112

d i s p u n e

Se restituie cererea de chemare în judecată a lui N.C. împotriva lui N.M. cu privire la desfacerea căsătoriei.

Se remite lui N.C. încheierea în cauză şi cererea de chemare în judecată cu toate documentele anexate.

Se explică lui N.C. că, restituirea cererii de chemare în judecată nu exclude posibilitatea adresării repetate în judecată a aceluiaşi reclamant, cu aceeaşi acţiune, împotriva aceluiaşi pârât, cu acelaşi obiect şi aceleaşi temeiuri dacă reclamantul a lichidat încălcările.


Judecătorul C.P.

113

Încheiere privind primirea acţiunii reconvenţionale

Î N C H E I E R E


Judecătoria Buiucani, mun. Chişinăuîn componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul A.P.grefier C.S.examinând în şedinţă publică pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui

P.V. împotriva A.E. cu privire la recunoaşterea dreptului la spaţiu locativ pierdut

c o n s t a t ă

P.V. a depus cerere de chemare în judecată împotriva A.E. cu privire la recunoaşterea dreptului la spaţiu locativ pierdut.

În motivarea acţiunii reclamantul P.V. a indicat că, s-a aflat în căsătorie cu pârâta timp de un an şi au locuit împreună în apartamentul nr. 15 situat pe str. O.Ghibu nr. 13, mun. Chişinău. Din 10 mai 2003 pârâta a trecut cu traiul în apartamentul părinţilor săi – nr. 10, situat pe str. V.Lupu nr. 8 mun. Chişinău.

Cere reclamantul P.V., recunoaşterea pârâtei A.E. cu dreptul pierdut la spaţiu locativ în apartamentul nr. 15 str. O.Ghibu nr. 13 mun. Chişinău.

Reclamantul P.V., în şedinţa de judecată acţiunea a susţinut şi a cerut admiterea acesteia.

Pârâta A.E., în şedinţa de judecată, a cerut respingerea acţiunii şi primirea acţiunii reconvenţionale împotriva lui P.V. cu privire la instalarea ei în apartamentul nr. 15 situat pe str. O. Ghibu nr. 13, mun. Chişinău şi înlăturarea obstacolelor în folosirea de spaţiul locativ, invocând că, ea are dreptul la spaţiul locativ cu pricina, însă nu locueşte în acesta, din motivul că reclamantul P.V. îi crează obstacole în folosirea de spaţiu locativ.

Reclamantul P.V. a cerut ca instanţa de judecată să refuze în primirea acţiunii reconvenţionale, considerând că aceasta nu are nimic comun cu acţiunea iniţială.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, instanţa de judecată consideră necesar de a primi acţiunea reconvenţională înaintată de A.E. din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 173 al.(1) CPC, judecătorul primeşte acţiunea reconvenţională dacă:

a) aceasta urmăreşte satisfacerea pretenţiei iniţiale;b) admiterea ei exclude, total sau parţial, admiterea acţiunii iniţiale;c) ea şi acţiunea iniţială sînt în conexiune, iar judecarea lor simultană ar duce la

soluţionarea rapidă şi justă a litigiilor. În şedinţa de judecată s-a constatat că, P.V. cere recunoaşterea pârâtei cu dreptul la

spaţiu locativ pierdut în apartamentul nr. 15, str. O. Ghibu nr. 13, mun. Chişinău, iar A.E., prin acţiunea reconvenţională, cere să fie instalată în acelaşi apartament cât şi obligarea lui P.V. să nu-i creeze obstacole în folosirea de spaţiu locativ.

Forma şi conţinutul cererii de chemare în judecată depuse de A.E. corespund cerinţelor prevăzute de art. art. 166-167 CPC, este anexată copia cererii de chemare în judecată şi de pe înscrisuri, este anexată dovada de plată a taxei de stat.

114

Astfel, din considerentele că, în conformitate cu art. 172 CPC, acţiunea reconvenţională este intentată de pârâta A.E. împotriva reclamantului P.V. până la emiterea hotărârii în primă instanţă, iar în conformitate cu art. 173 al.(1) lit.b) CPC, admiterea acţiunii reconvenţionale ar exclude admiterea acţiunii iniţiale întentate de P.V. împotriva A.E, instanţa de judecată ajunge la concluzia despre necesitatea primirii acţiunii reconvenţionale.

În conformitate cu art. 168 al.(4), art. 172 al.(2), art. art. 269-270, art. 359 al.(1) CPC, instanţa de judecată

d i s p u n e

Se primeşte acţiunea reconvenţională intentată de A.E. împotriva lui P.V. cu privire la instalare în spaţiu locativ şi înlăturarea obstacolelor în folosirea de spaţiu locativ, pentru a fi judecată o dată cu cererea iniţială intentată de P.V. împotriva A.E. cu privire la recunoaşterea dreptului la spaţiu locativ pierdut.

Încheierea, separat, nu se supune nici unei căi de atac, însă poate fi atacată o dată cu fondul hotărârii.

Preşedintele şedinţei, A.P.judecătorul

115

Încheiere privind refuzul în primirea acţiunii reconvenţionale

Î N C H E I E R E


Judecătoria Buiucani, mun. Chişinăuîn componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul Iu.B.grefier V.Gh.examinând în şedinţă publică pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui

C.V. împotriva lui C.P. cu privire la înlăturarea obstacolelor în folosirea de sectorul de teren

c o n s t a t ă

C.V. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui C.P. cu privire la înlăturarea obstacolelor în folosirea de sectorul de teren.

În motivarea acţiunii reclamantul C.V. a indicat că, lui, în baza titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren îi aparţine cu drept de proprietate sectorul de teren, cu suprafaţa de 0.6 ha., aferent casei de locuit situată pe str. Calea Ieşilor 13 mun. Chişinău. La 5 decembrie 2004, pârâtul, fără un careva temei legal şi contrar voinţei reclamantului, a ocupat cu materiale de construcţie 0.2 ha din sectorul de teren în litigiu.

Reclamantul C.V cere obligarea pârâtului C.P. să-şi ridice materialele de construcţie amplasate pe terenul în litigiu.

Reclamantul C.V. în şedinţa de judecată a susţinut acţiunea şi a cerut admiterea acesteia.

Pârâtul C.P. în şedinţa de judecată a cerut respingerea acţiunii din motivul că, pentru moment, el nu are unde amplasa materialele de construcţie în cauză, care îi sunt necesare pentru contrucţia casei de locuit. În acelaşi timp, pârâtul C.P. a cerut primirea acţiunii reconvenţionale împotriva lui C.V. cu privire la apărarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale, invocând că reclamantul C.V., la 14 noiembrie 2004, în ziarul „T”, a publicat un articol despre liceul „P”, unde el, pârâtul lucrează în calitate de profesor. Prin articolul menţionat, consideră pârâtul, reclamantul C.V. a răspândit informaţie eronată cu privire la activitatea profesorilor.

Reclamantul C.V. a cerut ca, instanţa de judecată să refuze în primirea acţiunii reconvenţionale, considerând că, aceasta nu are nimic comun cu acţiunea iniţială.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, instanţa de judecată consideră necesar de a refuza pârâtului C.P. în primirea acţiunii reconvenţionale din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 173 al.(1) CPC, judecătorul primeşte acţiunea reconvenţională dacă:

d) aceasta urmăreşte satisfacerea pretenţiei iniţiale;e) admiterea ei exclude, total sau parţial, admiterea acţiunii iniţiale;f) ea şi acţiunea iniţială sînt în conexiune, iar judecarea lor simultană ar duce la

soluţionarea rapidă şi justă a litigiilor. În şedinţa de judecată s-a constatat că, C.V. a intentat împotriva lui C.P. o acţiune

negatorie, ce ţine de apărarea dreptului de proprietate asupra terenului aferent casei de locuit.

116

Acţiunea reconvenţională înaintată de către C.P. împotriva lui C.V. cu privire la apărarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale, ce ţine de apărarea unui drept personal nepatrimonial, nu urmăreşte satisfacerea pretenţiei iniţiale. Admiterea acţiunii reconvenţionale nu exclude, total sau parţial, admiterea acţiunii iniţiale. Cu atât mai mult, acţiunea reconvenţională şi cea iniţială nu sunt în conexiune şi judecarea lor simultană nu va duce la soluţionarea rapidă şi justă a litigiilor.

Astfel, din considerentele menţionate, instanţa de judecată ajunge la concluzia despre necesitatea de a refuza în primirea acţiunii reconvenţionale a lui C.P. împotriva lui C.V. cu privire la apărarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale.

Este necesar a explica lui C.P. că, el este în drept să întenteze acţiune împotriva lui C.V. cu privire la apărarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale cu respectarea prevederilor art. 38 CPC, pentru a fi examinată separat.

În conformitate cu art. art. 172-173, art. art. 269-270 CPC, instanţa de judecată

d i s p u n e

Se refuză în primirea acţiunii reconvenţionale a lui C.P. împotriva lui C.V. cu privire la apărarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale.


Se explică lui C.P. că, el este în drept să întenteze acţiune împotriva lui C.V. cu privire la apărarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale cu respectarea prevederilor art. 38 CPC, pentru a fi examinată separat.


Preşedintele şedinţei, Iu.B.judecătorul

117

Încheiere privind asigurarea acţiunii

Î N C H E I E R E


Judecătorul Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău, V.N., studiind cererea de chemare în judecată a lui E.V. împotriva lui C.M. cu privire la repararea prejudiciului material

c o n s t a t ă

La 5 ianuarie 2005 E.V. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui C.M. cu privire la repararea prejudiciului material.

În motivarea acţiunii reclamantul E.V. a indicat că, la 10 decembrie 2003, el, E.V., i-a permis lui C.M. să se folosească de computerul ce-i aparţine cu drept de proprietate privată. La sfîrşitul zilei de lucru el a constatat că, computerul este defectat.

C.M. a recunoscut vina sa în defectarea computerului, însă refuză să-i repare prejudiciul cauzat în mărime de 700 lei.

Reclamantul E.V. cere, în vederea asigurării acţiunii, punerea sechestrului pe computerul pârâtului, care alte bunuri nu are şi care, în opinia lui, poate să-l înstrăineze.

Studiind cererea de chemare în judecată şi înscrisurile anexate, judecătorul consideră că, este necesară punerea sechestrului pe computerul lui C.M. din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 174 CPC, la cererea participanţilor la proces, judecătorul sau instanţa poate lua măsuri de asigurare a acţiunii. Asigurarea se admite în orice fază a procesului, în cazul în care neaplicarea măsurilor de asigurare a acţiunii ar crea dificultăţi judecătoreşti sau ar face imposibilă executarea hotărârii judecătoreşti.

Din cererea de chemare în judecată şi înscrisurile anexate urmează că, E.V. a întentat împotriva lui C.M. o acţiune patrimonială de reparare a prejudiciului material în mărime de 700 lei. Pârâtul C.M. are în proprietate privată un computer, care se află la domiciliul acestuia, apartamentul nr. 15, situat pe str. Independenţei nr. 10, mun. Chişinău.

În conformitate cu art. 175 al.(1) lit.a) CPC, în vederea asigurării acţiunii, judecătorul sau instanţa este în drept să pună sechestru pe bunurile sau pe sumele de bani ale pârâtului, inclusiv pe cele care se află la alte persoane.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, neluarea măsurilor de asigurare a acţiunii ar crea dificultăţi judecătoreşti sau ar face imposibilă executarea hotărârii judecătoreşti, judecătorul ajunge la concluzia de a pune sechestru pe computerul de marca IBM G-54 nr. 112112, ce-i aparţine cu drept de proprietate privată pârâtului C.M. şi care se află la domiciliul acestuia în apartamentul nr. 15, situat pe strada Independenţei nr. 10 mun. Chişinău.

În conformitate cu art. art. 177-178, art. 181 al.(1), art. art. 269-270 CPC, judecătorul

d i s p u n e

Se pune sechestru pe computerul de marca IBM G54 nr. 112112, care îi aparţine cu drept de proprietate privată lui C.M. şi care se află în apartamentul nr. 15, situat pe str. Independenţei nr. 10, mun. Chişinău.

Încheierea se execută imediat, însă poate fi atacată cu recurs la Curtea de Apel Chişinău în termen de 15 zile, prin intermediul Judecătoriei Botanica mun.Chişinău.

118

Judecătorul V.N.

119

Încheiere privind substituirea unei forme de asigurare a acţiunii printr-o altă formă

Î N C H E I E R E


Judecătoria Botanica mun. Chişinăuîn componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul V.N.grefier C.L.examinând în şedinţă publică cererea lui C.M. cu privire la substituirea unei forme de

asigurare a acţiunii printr-o altă formă

c o n s t a t ă


În motivarea acţiunii, reclamantul E.V. a indicat că, la 10 decembrie 2003, el, E.V., i-a permis lui C.M. să se folosească de computerul ce-i aparţine cu drept de proprietate privată. La sfîrşitul zilei de lucru el a constatat că computerul este defectat.


Reclamantul E.V. a cerut, în vederea asigurării acţiunii, punerea sechestrului pe computerul pârâtului, care alte bunuri nu are şi care, în opinia lui, poate să-l înstrăineze.

Prin încheierea judecătorului Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 5 ianuarie 2005 a fost pus sechestru pe computerul de marca IBM G54 nr. 112112, ce-i aparţine cu drept de proprietate privată lui C.M. şi care se află în apartamentul nr. 15, situat pe str. Independenţei nr. 10, mun. Chişinău.

La 25 februarie 2005 pârâtul, C.M. a depus cerere cu privire la substituirea unei forme de asigurare a acţiunii printr-o altă formă, din considerentele că, el, pârâtul, a depus în vederea asigurării executării hotărârii judecătoreşti, suma de 700 lei pe contul de depozit al Judecătoriei Botanica mun. Chişinău.

Pârâtul C.M., în şedinţa de judecată, cererea cu privire la substituirea unei forme de asigurare a acţiunii printr-o altă formă a susţinut, cerând admiterea acesteia.

Reclamantul E.V., în şedinţa de judecată, a considerat posibil substituirea sechestrului pus pe computerul pârâtului, deoarece acesta a depus, în vederea asigurării executării hotărârii judecătoreşti suma de 700 lei pe contul de depozit al Judecătoriei Botanica mun. Chişinău.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, instanţa de judecată consideră necesar a substitui sechestrul pus pe computerul pârâtului, prin suma de 700 lei depusă de acesta pe contul de depozit al Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 179 al.(1) CPC, la cererea participanţilor la proces, se admite substituirea unei forme de asigurare a acţiunii printr-o altă formă.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, prin încheierea judecătorului Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău, din 5 ianuarie 2005, în vederea asigurării executării hotărârii judecătoreşti, în procesul civil intentat la acţiunea lui E.V. împotriva lui C.M. cu privire la

120

repararea prejudiciului material în mărime de 700 lei, a fost pus sechestru pe computerul IBM G54 nr. 112112, ce-i aparţine cu drept de proprietate privată pârâtului C.M.

La 24 ianuarie 2005, pârâtul C.M., în vederea asigurării executării hotărârii judecătoreşti, a depus la contul de depozit al Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău, suma de 700 lei, ceea ce se consfirmă prin chitanţa nr. 111222 din 24 ianuarie 2005.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, o dată cu depunerea de către pârât, în vederea asigurârii executării hotărârii judecătoreşti, a sumei de 700 lei pe contul de depozit al Judecătoriei Botanica mun. Chişinău, au dispărut circumstanţele, care ar fi putut crea dificultăţi judecătoreşti sau ar fi putut face imposibilă executarea hotărârii judecătoreşti, instanţa de judecată ajunge la concluzia de a substitui sechestrul pus pe computerul de marca IBM G54 nr. 112112, ce-i aparţine cu drept de proprietate pârâtului C.M., prin suma de 700 lei depusă la 24 ianuarie 2005 de acesta pe contul de depozit al Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău.

În conformitate cu art. 179, art. 181 al.(1), art. 269-270 CPC, instanţa de judecată

d i s p u n e

Se substituie sechestrul pus, prin încheierea judecătorului Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău, din 5 ianuarie 2005, pe computerul de marca IBM G54 nr. 112112, care se află în apartamentul nr. 15, str. Independenţei nr. 10, mun. Chişinău şi îi aparţine cu drept de proprietate privată lui C.M., prin suma de 700 lei depusă de acesta la 24 ianuarie 2005 pe contul de depozit al Judecătoriei Botanica mun. Chişinău.



121

Încheiere privind anularea măsurii de asigurare a acţiunii

Î N C H E I E R E


Judecătoria Botanica, mun. Chişinăuîn componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul V.N.grefier C.L.examinând în şedinţă publică cererea lui C.M. cu privire la anularea măsurii de

asigurare a acţiuniic o n s t a t ă


În motivarea acţiunii, reclamantul E.V. a indicat că, la 10 decembrie 2003, el, E.V., i-a permis lui C.M. să se folosească de computerul, ce-i aparţine cu drept de proprietate privată. La sfîrşitul zilei de lucru el a constatat că, computerul este defectat.


Reclamantul E.V. a cerut, în vederea asigurării acţiunii, punerea sechestrului pe computerul pârâtului, care alte bunuri nici nu are şi care, în opinia lui, poate să-l înstrăineze.

Prin încheierea judecătorului Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 5 ianuarie 2005 a fost pus sechestru pe computerul de marca IBM G54 nr. 112112, ce-i aparţine cu drept de proprietate privată lui C.M. şi care se află în apartamentul nr. 15 situat pe str. Independenţei nr. 10, mun. Chişinău.

La 25 februarie 2005 pârâtul, C.M. a depus cerere cu privire la anularea măsurii de asigurare a acţiunii, invocând că el i-a reparat reclamantului computerul.

Pârâtul C.M., în şedinţa de judecată, cererea cu privire la anularea măsurii de asigurare a acţiunii a susţinut, cerând admiterea acesteia.

Reclamantul E.V., în şedinţa de judecată, a considerat posibil anularea măsurii de asigurare a acţiunii, deoarece într-adevăr pârâtul la 24 februarie 2005 i-a reparat computerul defectat şi el nu mai are pretenţii faţă de acesta.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, instanţa de judecată consideră necesar de a anula sechestrul pus pe computerul pârâtului C.M. din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 180 al.(1) CPC, măsura anterioară de asigurare a acţiunii poate fi anulată din oficiu sau la cererea pârâtului de către judecătorul sau instanţa care a ordonat măsura de asigurare ori de judecatorul sau instanţa în a căror procedură se află pricina.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, prin încheierea judecătorului Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 5 ianuarie 2005, în vederea asigurării executării hotărârii judecătoreşti, intentate la acţiunea lui E.V. împotriva lui C.M. cu privire la repararea prejudiciului material în mărime de 700 lei, a fost pus sechestru pe computerul IBM G54 nr. 112112, ce-i aparţine cu drept de proprietate privată pârâtului C.M.

122

La 24 februarie 2005, pârâtul C.M. i-a reparat computerul lui E.V., circumstanţă confirmată de către E.V. în şedinţa de judecată şi în legătură cu ce ultimul nu mai are careva pretenţii faţă de C.M.

Astfel, din considerentele că, au decăzut circumstanţele care au servit drept temei pentru asigurarea acţiunii, instanţa de judecată ajunge la concluzia de a anula măsura de asigurare a acţiunii.

În conformitate cu art. 180 al.(1) şi al.(2), art. 181 al.(1), art. art. 269-270 CPC, instanţa de judecată

d i s p u n e

Se anulează sechestrul pus, prin încheierea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 5 ianuarie 2005, pe computerul de marca IBM G54 nr. 112112, care se află în apartamentul nr. 15, str. Independenţei nr. 10, mun. Chişinău şi îi aparţine cu drept de proprietate lui C.M.



123

Încheiere privind anularea măsurii de asigurare a acţiunii

Î N C H E I E R E


Judecătoria Botanica, mun. Chişinăuîn componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul V.N.grefier C.L.examinând în şedinţă publică cererea lui C.M. privind anularea măsurii de asigurare a

acţiunii

c o n s t a t ă

La 5 ianuarie 2005 E.V. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui C.M. şi C.C. cu privire la declararea contractului de vânzare-cumpărare nul.

În motivarea acţiunii, reclamanta E.V. a indicat că, la 10 decembrie 2004 fostul ei soţ, C.M., fără acordul ei, a încheiat cu C.C. un contract de vânzare-cumpărare a apartamentului nr. 3, bd. Dacia 12, mun. Chişinău, compus din două odăi şi care este proprietate în devălmăsie a ei împreună cu C.M., deoarece a fost cumpărat la 23 mai 2004, când ea cu C.M. se aflau în căsătorie.

Reclamanta E.V. a cerut, în vederea asigurării acţiunii, punerea sechestrului pe apartamentul în litigiu.

Prin încheierea judecătorului Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 5 ianuarie 2005 a fost pus sechestru pe apartamentul nr. 3 bd. Dacia 12 mun. Chişinău, fapt despre care a fost înştiinţat Organul Cadastral Teritorial Chişinău.

La 24 februarie 2005 pârâtul C.M. a depus cerere privind anularea măsurii de asigurare a acţiunii, invocând că el i-a dat reclamantei ½ din banii primiţi din vânzarea apartamentului în litigiu, ceea ce constituie 180000 lei şi ultima nu mai are careva pretenţii.

Pârâtul C.M., în şedinţa de judecată, cererea cu privire la anularea măsurii de asigurare a acţiunii a susţinut şi a cerut admiterea acesteia.

Pârâtul C.C., în şedinţa de judecată, cererea depusă de către C.M. cu privire la anularea măsurii de asigurare a acţiunii a susţinut şi a cerut admiterea acesteia.

Reclamanta E.V., în şedinţa de judecată, a considerat posibil anularea măsurii de asigurare a acţiunii, indicând că ea a primit de la pârâtul C.M. 180000 lei, ceea ce constituie ½ din preţul apartamentului în litigiu şi având un alt loc de trai, nu mai are careva pretenţii faţă de pârâţi.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, instanţa de judecată consideră necesar de a anula sechestrul pus pe apartamentul nr. 3, bd. Dacia 12, mun. Chişinău din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 180 al.(1) CPC, măsura anterioară de asigurare a acţiunii poate fi anulată din oficiu sau la cererea pârâtului de către judecătorul sau instanţa care a ordonat măsura de asigurare ori de judecatorul sau instanţa în a căror procedură se află pricina.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, prin încheierea judecătorului Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 5 ianuarie 2005, în vederea asigurării executării hotărârii judecătoreşti, în procesul civil intentat la cererea lui E.V. împotriva lui C.M. şi C.C. cu

124

privire la declararea contractului de vânzare-cumpărare nul, a fost pus sechestru pe apartamentul nr. 3 bd.Dacia 12 mun. Chişinău.

Pârâtul C.M. i-a transmis reclamantei E.V. 180000 lei, ceea ce constituie ½ din preţul apartamentului în litigiu şi ultima nu mai are careva pretenţii faţă de C.M. şi C.C., circumstanţă confirmată de părţi în şedinţa de judecată.

Astfel, din considerentele că au decăzut circumstanţele, care au servit drept temei pentru asigurarea acţiunii, instanţa de judecată ajunge la concluzia de a anula măsura de asigurare a acţiunii, înştiinţând despre aceasta Organul Cadastral Teritorial Chişinău.

În conformitate cu art. 180 al.(1) şi al.(2), art. 181 al.(1), art. 269-270 CPC, instanţa de judecată

d i s p u n e

Se anulează sechestrul pus, prin încheierea judecătorului Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 5 ianuarie 2005, pe apartamentul nr. 3 bd. Dacia 12 mun. Chişinău.

Încheierea în cauză se trimite pentru înştiinţare Organului Cadastral Teritorial Chişinău.



125

Încheiere privind conexarea pretenţiilor

Î N C H E I E R E


Judecătorul Judecătoriei Centru, mun. Chişinău C.I., studiind pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui B.A. împotriva întreprinderii „F” cu privire la încasarea salariului şi pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui A.V. împotriva întreprinderii „F” cu privire la încasarea salariului

c o n s t a t ă

B.A. şi A.V. au depus cereri de chemare în judecată împotriva întreprinderii „F” cu privire la încasarea salariului.

În motivarea acţiunilor reclamanţii B.A. şi A.V. au indicat că, ei sunt angajaţi a întreprinderii „F”, care pe parcursul ultimelor trei luni, fără careva motive întemeiate nu le plăteşte salariul şi din aceste considerente au cerut încasarea de la pârât în beneficiul fiecăruia a câte 7500 lei.

Reclamanţii B.A. şi A.V. a depus cereri, prin care au cerut ca pricinile civile în cauză să fie conexate într-un singur proces.

Cerere analogică de conexare a pricinilor civile în cauză într-un singur proces a fost depusă şi de către reprezentantul pârâtului „F”.

Studiind pricinile civile, cât şi cererile părţilor privind conexarea pricinilor într-un singur proces, judecătorul ajunge la concluzia că, este necesară conexarea pricinilor civile menţionate într-un singur proces din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 187 CPC, în cazul în care constată că în faţa aceleiaşi instanţe se află mai multe procese cu aceleaşi părţi sau mai multe procese intentate de un singur reclamant împotriva a cîţiva pârâţi, sau mai mulţi reclamanţi ai aceluiaşi pârât şi că aceste procese sînt conexe prin temeiurile de apariţie sau prin probe, judecătorul este în drept, cu consimţămîntul părţilor, să conexeze printr-o încheiere aceste pricini într-un singur proces dacă consideră că o astfel de conexare ar duce la soluţionarea rapidă şi justă a litigiilor şi dacă este posibilă aplicarea aceleiaşi proceduri de soluţionare a pricinilor.

Din pricinile civile care se află în faţa instanţei de judecată urmează că, reclamanţii B.A. şi A.V. au întentat acţiuni împotriva aceluiaşi pârât „F” şi ambii, fiind angajaţi ai întreprinderii „F”, cer încasarea salariului care nu le-a fost plătit pentru ultimele trei luni.

Atât reclamanţii cât şi pârâtul au depus cereri cu privire la conexarea pricinilor civile în cauză, care încă nu sunt examinate, într-un singur proces.

Astfel, din considerentele că, în faţa instanţei de judecată se află cererile reclamanţilor B.A. şi A.V. împotriva aceluiaşi pârât „F” şi avînd în vedere faptul că, procesele menţionate sunt conexe prin temeiurile de apariţie şi probele prezentate, procedura de soluţionare a litigiilor este una şi aceeaşi, ambele pricini nu sunt examinate, părţile cer conexarea pricinilor într-un singur proces, judecătorul ajunge la concluzia de a conexa pricinile civile la cererile de chemare în judecată a lui B.A. şi A.V. împotriva întreprinderii „F” cu privire la încasarea salariului într-un singur proces, ceea ce va duce la soluţionarea rapidă şi justă a litigiilor.

În conformitate cu art. 187, art. art. 269-270, art. 359 al.(1) CPC, judecătorul

126

d i s p u n e

Se conexează într-un singur proces pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui B.A împotriva întreprinderii „F” cu privire la încasarea salariului şi pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui A.V. împotriva întreprinderii „F” cu privire la încasarea salariului


Judecătorul C.I.

127

Încheiere privind separarea pretenţiilor

Î N C H E I E R E


Judecătorul Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău, O.S., studiind pricina civilă la cererea de chemare în judecată a F.E. împotriva lui F.I. cu privire la desfacerea căsătoriei, partajarea bunurilor proprietate în devălmăşie a soţilor şi încasarea pensiei pentru întreţinerea copilului minor

c o n s t a t ă

F.E. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui F.I. cu privire la desfacerea căsătoriei, partajarea bunurilor proprietate în devălmăşie a soţilor şi încasarea pensiei pentru întreţinerea copilului minor.

În motivarea acţiunii reclamanta F.E. a indicat că, la 7 iunie 1997 a înregistrat căsătoria cu pârâtul. Din căsătorie au o fiică D., născută la 25 august 2001. Consideră că convieţuirea împreună cu pârâtul şi păstrarea familiei sunt imposibile, deoarece ultimul face abuz de băuturi alcoolice, nu are un loc de lucru, lipseşte fără careva motive de acasă, nu participă la întreţinerea şi educaţia copilului.

Pe parcursul vieţii comune au dobîndit următoarele bunuri : apartamentul nr. 3, situat pe str. P. Zadnipru nr. 3/6, mun. Chişinău, compus din două odăi, cu preţul de 250000 lei, automobilul de marca “Volkwagen-Golf -2” cu preţul de 20000 lei, frigiderul “Nord” cu preţul de 2000 lei, centrul muzical “Panassonic” cu preţul de 3000 lei şi setul de mobilă de bucătărie cu preţul de 10000 lei. Cere ca ei să-i fie transmis în proprietate apartamentul, înregistrat pe numele părţinţilor pârâtului—D.T. şi D.P., iar celelalte bunuri pârâtului.

Studiind cererea de chemare în judecată şi înscrisurile anexate, judecătorul consideră că, este necesară separarea într-un proces aparte a pretenţiei ce ţine de partajarea bunurilor proprietate în devălmăşie a soţilor din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 188 CPC, după ce primeşte cererea, judecătorul este în drept să separe într-un proces aparte una sau mai multe din pretenţiile conexe ale unui reclamant sau ale mai multor reclamanţi dacă consideră raţională judecarea lor separată.

Din cererea de chemare în judecată şi înscrisurile anexate urmează că apartamentul nr. 3, situat în str. P. Zadnipru nr. 3/6, mun. Chişinău, în care locuiesc părţile este înregistrat pe numele părinţilor pârâtului F.I., D.T. şi D.P., care, în conformitate cu art. 66 CPC, pot declara pretenţii proprii asupra apartamentului în litigiu şi din care considerente aceştia urmează să fie înştiinţaţi despre procesul pornit de F.E.

Cu atît mai mult, conform art. 38 al.(4) Codul Familiei, dacă la împărţirea bunurilor proprietate în devălmăşie a soţilor, vor fi atinse interesele persoanelor terţe, instanţa de judecată va dispune examinarea cererii respective într-un proces aparte.

Astfel, din considerentele menţionate judecătorul ajunge la concluzia despre necesitatea separării într-un proces aparte a pretenţiei reclamantei în ceea ce ţine de partajarea bunurilor proprietate în devălmăşie a soţilor, deoarece judecarea acesteia separat este mai raţională.

În conformitate cu art. 188 al.(1), art. art. 269-270, art. 359 al.(1) CPC, judecătorul

128

d i s p u n e

Pretenţia lui F.E. împotriva lui F.I. cu privire la partajarea bunurilor proprietate în devălmăşie a soţilor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a F.E. împotriva lui F.I. cu privire la desfacerea căsătoriei, partajarea bunurilor proprietate în devălmăşie a soţilor şi încasarea pensiei pentru întreţinerea copilului minor, se separă într-un proces aparte.


Judecătorul O.S.

129

Încheiere privind conexarea mai multor revendicări, unele dintre care sunt de competenţa instanţei judecătoreşti de drept comun, iar altele de competenţa unei instanţe specializate

Î N C H E I E R E


Judecătoria Centru mun. Chişinăuîn componenţă:Preşedintele şedinţei judecătorul M.N.grefier D.S.examinând în şedinţă publică pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui

B.M. împotriva lui B.N. cu privire la partajarea patrimoniului succesoral

c o n s t a t ă

B.M. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui B.N. cu privire la partajarea patrimoniului succesoral

În motivarea acţiunii reclamantul B.M. a indicat că, el şi B.N. sunt fraţi, părinţi, ai căror, B.G. şi B.H. au decedat, respectiv la 20 martie 1999 şi la 1 noiembrie 2004.

După decesul părinţilor a rămas patrimoniul lor susccesoral, şi anume casa de locuit situată pe strada V.Alecsandri nr. 34 mun. Chişinău. Din considerentele, că el cu fratele său, pârâtul B.N. nu au ajuns la un numitor comun cu privire la partajul casei de locuit menţionate, reclamantul cere partajarea acesteia, transmiţându-i lui în proprietate 2/3 cote-părţi ideale din casă, iar pârâtului 1/3 cotă-parte ideală.

Reclamantul B.M., în şedinţa de judecată a menţionat că, la 15 mai 2005, B.N. a depus la Judecătoria Centru mun. Chişinău o cerere de chemare în judecată împotriva biroului notarial „W” cu privire la contestarea actului administrativ şi prin care a cerut obligarea biroului notarial „W” de a-i elibera certificat de moştenitor legal asupra întregului imobil situat pe strada V.Alecsandri 34, mun. Chişinău. Din considerentele că, revendicările înaintate atât de el, B.M., cît şi de către B.N. sunt conexe între ele, reclamantul cere conexarea lor şi examinarea împreună.

Pârâtul B.N., în şedinţa de judecată, a considerat conexarea pricinilor civile în cauză posibilă.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, instanţa de judecată consideră necesară conexarea pricinilor menţionate pentru a fi examinate într-o singură procedură din următoarele considerente.


În conformitate cu art. 31 al.(1) CPC, în cazul conexiunii mai multor revendicări, unele dintre care sunt de competenţa instanţei judecătoreşti de drept comun, iar altele de competenţa unei instanţe specializate, toate pretenţiile se examinează de către instanţa

130

judecătorească de drept comun, cu excepţia litigiilor privind legalitatea actelor administrative cu caracter normativ.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, în procedura Judecătoriei Centru mun. Chişinău sunt două pricini civile şi anume : una, la cererea de chemare în judecată a lui B.M. împotriva lui B.N cu privire la partajarea patrimoniului succesoral, ce ţine de procedura contencioasă şi urmează a fi examinată de către instanţa de drept comun şi alta, la cererea lui B.N. împotriva biroului notarial „W” cu privire la contestarea actului administrativ, ce ţine de procedura în contencios administrativ şi care urmează a fi examinată de către instanţa de contencios administrativ a Judecătoriei Centru mun. Chişinău.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, pricinile civile menţionate sunt conexe între ele prin temeiurile de apariţie ce ţine de dreptul părţilor la patrimoniul succesoral, prin probele prezentate, ambele pricini nu sunt examinate, părţile cer conexarea lor într-un singur proces, instanţa de judecată ajunge la concluzia de a conexa pricinile civile menţionate într-un singur proces pentru examinarea lor de către instanţa judecătorească de drept comun, ceea ce va duce la soluţionarea rapidă şi justă a litigiilor.

În conformitate cu art. 31, 187, 269-270, art. 359 al.(1) CPC, instanţa de judecată

d i s p u n e

Se conexează într-un singur proces, pentru examinare de către instanţa judecătorească de drept comun, pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui B.M. împotriva lui B.N. cu privire la partajarea patrimoniului succesoral şi pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui B.N. împotriva biroului notarial „W” cu privire la contestarea actului administrativ.


Preşedintele şedinţei, M.N.judecătorul

131

Încheiere privind conexarea mai multor pretenţii legate între ele, dacă sunt de competenţa unor instanţe de diferite grade

Î N C H E I E R E


Colegiul Civil al Curţii de Apel Chişinăuîn componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul L.O.grefier H.J.

examinând în şedinţă publică pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui V.B. împotriva Primăriei mun. Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ

c o n s t a t ă

V.B. a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei mun. Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamantul V.B. a indicat că, el cu acordul şefului Direcţiei de exploatare a spaţiului locativ a Primăriei mun. Chişinău, la 12 martie 2003, s-a instalat în apartamentul nr. 10, situat str. P. Zadnipru 13 mun. Chişinău, unde locueşte până la momentul actual.

La 15 martie 2005, în baza deciziei nr. 876, Primăria mun. Chişinău, a eliberat lui T.Z. ordinul de repartiţie nr. 12345 asupra apartamentului în cauză.

Consideră reclamantul V.B. decizia nominalizată a pârâtului cât şi ordinul de repartiţie eliberat pe numele lui T.Z. nelegitime şi care urmează a fi anulate.

Reclamantul V.B. în şedinţa de judecată cererea a susţinut şi a cerut conexarea pretenţiei înaintate de către el cu pretenţia înaintată de către T.Z. împotriva lui la 20 martie 2005 la Judecătoria Ciocana mun. Chişinău cu privire la evacuare fără acordarea altui spaţiu locativ.

Reprezentantul pârâtului, Primăria Chişinău, L.P., în şedinţa de judecată a considerat necesară conexarea pretenţiilor menţionate pentru a fi examinate într-un singur proces.

Intervenientul accesoriu T.Z. în şedinţa de judecată a considerat posibil conexarea pretenţiilor menţionate pentru a fi examinate într-un singur proces.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, Colegiul Civil consideră necesară conexarea pricinilor civile la cererea de chemare în judecată a lui V.B. împotriva Primăriei mun. Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ şi la cererea de chemare în judecată a lui T.Z. împotriva lui V.B. cu privire la evacuare fără acordarea altui spaţiu locativ, într-un singur proces, pentru a fi examinate în primă instanţă la Curtea de Apel Chişinău, ca instanţă judecătorească de drept comun, din următoarele considerente.


132

În conformitate cu art. 31 al.(1) CPC, în cazul conexiunii mai multor revendicări, unele dintre care sunt de competenţa instanţei judecătoreşti de drept comun, iar altele de competenţa unei instanţe specializate, toate pretenţiile se examinează de către instanţa judecătorească de drept comun, cu excepţia litigiilor privind legalitatea actelor administrative cu caracter normativ.

În conformitate cu art. 37 al.(1) CPC, în cazul în care mai multe pretenţii legate între ele sunt de competenţa mai multor instanţe de acelaşi grad, pretenţiile urmează a fi conexate şi examinate de instanţa sesizată mai întâi, iar dacă sunt de competenţa unor instanţe de diferite grade, pretenţiile urmează a fi conexate şi examinate de instanţa ierarhic superioară.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, la Curtea de Apel Chişinău, ca instanţă de contencios administrativ, pentru examinare în primă instanţă se află pe rol pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui V.B. împotriva Primăriei mun. Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ şi prin care se cere anularea deciziei pârâtului nr. 876 cât şi a ordinului de repartiţie nr. 12345, ambele din 15 martie 2005, prin care lui T.Z. i-a fost repartizat apartamentul nr. 10 situat pe str. P.Zadnipru nr. 13, mun. Chişinău.

La Judecătoria Ciocana mun. Chişinău, ca instanţă de drept comun, pentru examinare în primă instanţă se află pe rol pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui T.Z. împotriva lui V.B. cu privire la evacuare fără acordarea altui spaţiu locativ.

Pricinile civile în cauză, care nu sunt examinate, sunt conexe între ele prin temeiurile de apariţie, probele prezentate, părţile în proces, care cer conexarea acestora.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, pricinile civile menţionate sunt conexe între ele, iar una dintre aceste pricini este de competenţa Curţii de Apel Chişinău, Colegiul Civil, în conformitate cu art. art. 31, 37, 187 CPC, ajunge la concluzia de a le conexa într-un singur proces pentru examinarea lor de către Curtea de Apel Chişinău, în primă instanţă, ca instanţă judecătorească de drept comun, ceea ce va duce la soluţionarea rapidă şi justă a litigiilor.

În conformitate cu art. art. 31, 37, 187, 269-270, art. 359 al.(1) CPC, Colegiul Civild i s p u n e

Se conexează într-un singur proces, pentru examinare în primă instanţă la Curtea de Apel Chişinău, ca instanţă judecătorească de drept comun, pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui V.B. împotriva Primăriei mun. Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ şi pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui T.Z. împotriva lui V.B. cu privire la evacuare fără acordarea altui spaţiu locativ.


Preşedintele şedinţei, L.O.judecătorul

133

Încheiere privind schimbarea termenului de judecată

Î N C H E I E R E


Judecătoria Centru, mun. Chişinăuîn componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul C.P.grefier M.P.examinând în şedinţă publică pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui I.P.

împotriva lui M.C. cu privire la evacuare fără acordarea altui spaţiu locativc o n s t a t ă

I.P. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui M.C. cu privire la evacuare fără acordarea altui spaţiu locativ.

În motivarea acţiunii reclamantul I.P. a indicat că, la 1 septembrie 2004, el, a primit ordinul de repartiţie nr. 1212134 la apartamentul nr. 4, situat pe str. M.Viteazul nr. 15, mun. Chişinău, compus dintr-o odaie.

În apartamentul litigios, fără careva temei juridic s-a instalat cu traiul pârâtul, care refuză să elibereze benevol apartamentul.

Cere reclamantul, I.P. admiterea acţiunii şi evacuarea pârâtului M.C. din apartamentul nr. 4, situat pe str. M. Viteazul nr. 15, mun. Chişinău fără acordarea altui spaţiu locativ.

Reclamantul I.P., în şedinţa de judecată, acţiunea a susţinut şi a cerut admiterea acesteia.

Pârâtul M.C., în şedinţa de judecată, nu s-a prezentat, depunând o cerere cu privire la schimbarea termenului de judecată, în legătură cu faptul că, până la 2 februarie 2005 se va afla peste hotarele ţării.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, instanţa de judecată consideră necesar stabilirea unui alt termen pentru şedinţa de judecată şi anume pentru 3 februarie 2005, din următoarele considerente.

În conformitate cu art.191 al.(1) CPC, poate fi stabilit un alt termen pentru şedinţa de judecată, la cererea părţilor, din motive temeinice, cum ar fi :

a) imposibilitatea părţii de a se prezenta în şedinţa de judecată la data fixată din motive ce nu depind de voinţa sa;

b) cererea ambelor părţi de a amâna şedinţa de judecată pentru a decide asupra încheierii unei tranzacţii.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, pârâtul M.C., este în imposibilitatea de a se prezenta în şedinţa de judecată, deoarece, până la 2 februarie 2005, se va afla peste hotarele ţării.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, cerinţa pârâtului cu privire la schimbarea termenului de judecată este întemeiată, ţine de dreptul acestuia de a participa la şedinţa de judecată, instanţa de judecată ajunge la concluzia stabilirii unui alt termen a şedinţei de judecată, şi anume pentru 3 februarie 2005, ora 10.00.


d i s p u n e

134

Se stabileşte un alt termen de examinare a pricinii civile la cererea de chemare în judecată a lui I.P. împotriva lui M.C. cu privire la evacuare fără acordarea altui spaţiu locativ şi anume, pentru 3 februarie 2005, ora 10.00.



135

Încheiere privind reluarea examinării pricinii în fond

Î N C H E I E R E


Judecătoria Botanica mun. Chişinăuîn componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul B.I.grefier I.O.examinând în şedinţă publică pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui

L.V. împotriva lui O.P. cu privire la recunoaşterea dreptului la spaţiu locativ pierdut şi la acţiunea reconvenţională a O.P. împotriva lui L.V. cu privire la instalare în spaţiu locativ şi înlăturarea obstacolelor în folosirea de spaţiu locativ

c o n s t a t ă

L.V. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui O.P. cu privire la recunoaşterea dreptului la spaţiu locativ pierdut.

În motivarea acţiunii reclamantul L.V. a indicat că, pârâta este fosta lui soţie, cu care s-a aflat în căsătorie timp de cinci ani. Îndată după desfacerea căsătoriei la 10 mai 2004 pârâta, fără careva motive întemeiate, a plecat din apartamentul nr. 15 situat pe bd.Dacia nr. 3/5 mun. Chişinău unde ei au locuit împreună.

Cere reclamantul L.V. recunoaşterea că pârâta O.P. ar fi pierdut dreptul la spaţiu locativ în apartamentul nr. 15 bd.Dacia 3/5 mun. Chişinău.

Pârâta, O.P., a depus acţiune reconvenţională cu privire la instalarea ei în apartamentul nr. 15, situat pe bd.Dacia nr. 3/5 mun. Chişinău şi înlăturarea obstacolelor în folosirea de spaţiu locativ.

În motivarea acţiunii, pârâta O.P. a indicat că, reclamantul L.V. este fostul ei soţ, cu care a desfăcut căsătoria la 10 mai 2004. Consideră că ea are dreptul la spaţiu locativ în apartamentul în litigiu, deoarece spaţiul locativ în litigiu a fost repartizat şi pentru ea, însă deoarece după desfacerea căsătoriei reclamantul L.V. i-a creat condiţii insuportabile de trai, o maltrata, ea a fost nevoită să plece şi temporar să locuiască în altă parte, închiriind spaţiu locativ.

Pârâta O.P., în şedinţa de judecată, a cerut respingerea acţiunii iniţiale şi admiterea acţiunii reconvenţionale.

Reclamantul L.V., în şedinţa de judecată, a cerut admiterea acţiunii iniţiale şi respingerea acţiunii reconvenţionale, considerând că pârâta O.P. a pârâsit spaţiul locativ în litigiu fără vreun motiv întemeiat.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, instanţa de judecată ajunge la concluzia despre necesitatea reluării examinarii pricinii în fond din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 235 al.(2) CPC, în cazul în care, în timpul susţinerilor orale sau după încheierea lor, consideră că trebuie clarificate noi circumstanţe importante pentru soluţionarea pricinii sau cercetate noi probe, instanţa dispune, printr-o încheiere, reluarea examinării pricinii în fond, a susţinerilor orale, conform regulilor generale.

În timpul susţinerilor orale, pârâta-reclamanta O.P. a comunicat că, atât până la desfacerea căsătoriei, cât şi după aceasta, ea de mai multe ori s-a adresat la Comisariatul de

136

Poliţie al sectorului Botanica mun. Chişinău cu cereri scrise privind încălcarea de către reclamantul-pârât L.V. a normelor de convieţuire în apartamentul litigios, cât şi în legătură cu maltratarea ei de către acesta, deţinând probe scrise în acest sens.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, trebuie clarificate noi circumstanţe importante pentru soluţionarea pricinii şi cercetate noi probe legate de convieţuirea părţilor în apartamentul litigios, instanţa de judecată ajunge la concluzia despre necesitatea reluării examinării pricinii în fond.


d i s p u n e

Se reia examinarea în fond a pricinii civile la cererea de chemare în judecată a lui L.V. împotriva lui O.P. cu privire la recunoaşterea dreptului la spaţiu locativ pierdut şi la cererea reconvenţională a O.P. împotriva lui L.V. cu privire la instalare în spaţiu locativ şi înlăturarea obstacolelor în folosirea de spaţiu locativ.



137

Hotărâre privind admiterea acţiunii cu privire la desfacerea căsătoriei, partajarea bunurilor proprietate în devălmăşie a soţilor, determinarea domiciliului copilului minor şi încasarea pensiei pentru întreţinerea copilului

minor

H O T Ă R Î R EÎn numele Legii


Judecătoria Botanica, mun. Chişinăuîn componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul C.V.grefier Z.M.examinând în şedinţă publică pricina civilă la cererea de chemare în judecată a M.A.

împotriva lui I.A. cu privire la desfacerea căsătoriei, partajarea bunurilor proprietate în devălmăşie a soţilor, determinarea domiciliului copilului minor şi încasarea pensiei pentru întreţinerea copilului minor

c o n s t a t ă

M.A. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui I.A. cu privire la desfacerea căsătoriei, partajarea bunurilor proprietate în devălmăşie a soţilor, determinarea domiciliului copilului minor şi încasarea pensiei pentru întreţinerea copilului minor.

În motivarea acţiunii, reclamanta M.A. a indicat că, ea a înregistrat căsătoria cu pârâtul I.A. la 5 mai 2000 la Oficiul de Stăre Civilă a mun. Chişinău.

Din căsătorie au un fiu minor I., născut la 10 ianuarie 2001.În timpul căsătoriei au cumpărat împreună apartamentul nr. 5 situat pe bd. Dacia nr.

15 mun. Chişinău, compus din două odăi, pe care îl estimează la preţul de 300 000 lei, cît şi automobilul de marca BMW, număr de înmatriculare CPP-231, pe care îl estimează la preţul de 300 000 lei.

În ultimii trei ani relaţiile în familie s-au înrăutăţit, pârâtul face abuz de băuturi alcoolice, deseori timp de cîteva zile lipseşte fără motive de acasă, nu participă la întreţinerea şi educaţia copilului. Consideră că convieţuirea cu pârâtul şi păstrarea familiei sunt imposibile.

Reclamanta, M.A cere.:1. desfacerea căsătoriei;2. partajarea bunurilor dobîndite împreună cu pârâtul în timpul căsătoriei şi

transmiterea ei în proprietate a apartamentului nr .5 situat pe bd. Dacia nr. 15, mun. Chişinău, compus din două odăi, pe care îl estimează la preţul de 300 000 lei, iar pârâtului a automobilului marca BMW, număr de înmatriculare CPP-231, pe care îl estimează la preţul de 300 000 lei;

3. determinarea domiciliului fiului minor I., născut la 10 ianuarie 2001, cu ea;4. încasarea de la pârât în beneficiul ei a pensiei pentru întreţinerea copilului minor

în mărime de ¼ din toate veniturile pârâtului pînă la atingerea de către copil a majoratului.

Reclamanta M.A., în şedinţa de judecată, acţiunea a susţinut şi a indicat că, termenul de împăcare de 3 luni, care a fost stabilit de către instanţa de judecată n-a dat efecte pozitive şi n-a influenţat păstrarea familiei. În cadrul termenului de împăcare pârâtul a acordat ajutor

138

material pentru întreţinerea copilului, inclusiv şi pentru perioada pînă la intentarea acţiunii în instanţa de judecată, din care motive ea cere încasarea pensiei pentru întreţinerea copilului minor din momentul emiterii hotărârii judecătoreşti.

Pârâtul, I.A. în şedinţa de judecată, acţiunea a recunoscut, a cerut desfacerea căsătoriei, partajarea bunurilor dobîndite în timpil căsătoriei proprietate în devălmăşie conform variantei propuse de către reclamantă, cu preţul estimat, determinarea locului de trai a fiului minor cu reclamanta. Şi-a exprimat acordul la plata pensiei pentru întreţinerea copilului minor. Consideră că convieţuirea şi păstrarea familiei cu reclamanta sunt imposibile. Nu este de acord cu motivul invocat de către reclamantă, precum că el ar fi făcut abuz de băuturi alcoolice, deoarece aceasta nu corespunde realităţii. La momentul intentării acţiunii în instanţa de judecată el n-a fost de acord cu cererea depusă, deoarece a avut o altă opinie în privinţa determinării locului de trai al copilului, cît şi a partajării bunurilor proprietate în devălmăşie. Termenul de împăcare stabilit de instanţa de judecată n-a dat careva efecte pozitive şi consideră că acţiunea urmează a fi admisă.

Audiind părţile, martorii, studiind materialele dosarului, instanţa de judecată consideră necesar de a admite cererea de chemare în judecată din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 37 al.(3) Codul Familiei, instanţa judecătorească va desface căsătoria dacă va constata că convieţuirea soţilor şi păstrarea familiei în continuare sînt imposibile.

În şedinţa de judecată s-a constatat cu certitudine că, părţile nu locuiesc împreună aproape de 3 ani, nu doresc păstrarea familiei, pârâtul şi-a creat o nouă familie, cu care şi locuieşte.

Termenul de împăcare de 3 luni stabilit de instanţa de judecată n-a dat efecte pozitive şi n-a dus la păstrarea familiei părţilor.

Astfel, din considerentele menţionate instanţa de judecată ajunge la concluzia că convieţuirea soţilor şi păstrarea familiei în continuare sunt imposibile şi din care motiv căsătoria urmează a fi desfăcută.

Avînd în vedere faptul că, pârâtul s-a făcut vinovat de destrămarea familiei, până a desface căsătoria a creat o nouă familie, instanţa de judecată, conform art. 3 al.2 lit.b al Legii taxei de stat, consideră necesar: taxa de stat pentru înregistrarea desfacerii căsătoriei în mărime de 1000% din salariul minim stabilit în republică, a o încasa în întregime de la el, eliberând-o pe reclamantă de la plata taxei de stat.

Conform art. 19 al.(1) şi al.(2) Codul Familiei, bunurile dobîndite de către soţi în timpul căsătoriei sînt supuse regimului proprietăţii în devălmăşie. Regimul legal al bunurilor soţilor acţionează în măsura în care nu este modificat de contractul matrimonial.

Conform art. 20 al.(1) Codul Familiei, bunurile dobîndite de către soţi în timpul căsătoriei aparţin ambilor cu drept de proprietate în devălmăşie, conform legislaţiei.

Conform art. 38 al.(2) lit.a) Codul Familiei, la desfacerea căsătoriei în cazul lipsei unui acord între soţi privind împărţirea bunurilor lor proprietate în devălmăşie instanţa judecătorească este obligată să împartă, la cererea soţilor, a unuia dintre ei, bunurile lor proprietate în devălmăşie.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, în timpul căsătoriei părţile au dobîndit împreună apartamentul nr. 5, situat pe bd. Dacia nr. 15 mun. Chişinău, compus din două odăi, pe care îl estimează la preţul de 300 000 lei, cît şi automobilul de marca BMW, număr de înmatriculare CPP-231, pe care îl estimează la preţul de 300 000 lei. Acest fapt se confirmă prin contractul de vânzare-cumpărare al apartamentului în litigiu şi paşaportul tehnic al automobilului.

Avînd în vedere opinia părţilor cu privire la partajarea bunurilor, faptul că pârâtul este asigurat cu spaţiu locativ în noua familie, are permis de conducere a mijloacelor de

139

transport, faptul că el a îngrijit automobilul comun, cît şi că reclamanta nu are alt loc de trai, nu are permis de conducere a mijloacelor de transport, instanţa de judecată consideră necesar apartamentul părţilor a-l transmite în proprietate reclamantei, iar automobilul părţilor a-l transmite în proprietate pârâtului.

Conform art. 38 al.(1) lit.b) şi lit.d) Codul Familiei, la desfacerea căsătoriei, în cazul lipsei unui acord între soţi, instanţa judecătorească va determina care dintre părinţi va plăti pensia de întreţinere a copiilor minori şi mărimea acesteia şi va stabili cu cine dintre părinţi vor locui copii minori după divorţ.

Instanţa de judecată consideră necesar de a determina ca fiul minor al părţilor, I., născut la 10 ianuarie 2001, să locuiască împreună cu reclamanta, din următoarele considerente.

Din explicaţiile martorului, C.E., şefa grădiniţei de copii nr. 5, urmează că mama copilului are grijă de el, se interesează de educarea copilului, îl întreţine material. Tatăl copilului nu s-a interesat nici o dată de el, nu participă la educaţia copilului.

Atît reclamanta cît şi pârâtul au referinţe pozitive de la locul de trai şi de lucru.Din concluzia Direcţiei de Ocrotire a Drepturilor Copilului a sectorului Botanica mun.

Chişinău urmează că, ambii părinţi se caracterizează pozitiv, însă tatăl copilului nu locuieşte împreună cu copilul, nu participă la educaţia lui, rareori acordă ajutor material la întreţinerea acestuia, din aceste considerente locul de trai al copilului minor al părţilor trebuie stabilit cu reclamanta.

În şedinţa de judecată reprezentantul Direcţiei de Ocrotire a Drepturilor Copilului a sectorului Botanical mun. Chişinău, P.T., a susţinut concluzia dată şi a propus determinarea locului de trai al copilului minor al părţilor cu reclamanta.

Astfel, din considerentele menţionate, instanţa de judecată ajunge la concluzia de a determina locul de trai al fiului minor al părţilor, I., născut la 10 ianuarie 2001, cu reclamanta.

Conform art. 74 al.(1) Codul Familiei, părinţii sînt obligaţi să-şi întreţină copii minori şi copiii majori inapţi de muncă care necesită sprijin material.

Conform art. 75 al.(1) Codul Familiei, pensia de întreţinere pentru copilul minor se încasează din salariul şi/sau din alte venituri ale părinţilor în mărime de ¼ – pentru un copil, 1/3 - pentru 2 copii şi ½ – pentru 3 şi mai mulţi copii.

Din considerentele că instanţa de judecată a ajuns la concluzia despre necesitatea determinării locului de trai al copilului minor cu reclamanta, este necesar a încasa de la pârât în beneficiul reclamantei pensie pentru întreţinerea fiului minor în mărime de ¼ din salariu şi din alte venituri ale pârâtului.

În acelaşi timp, conform art. 98 Codul Familiei, deoarece în perioada stabilită soţilor pentru împăcare, pârâtul benevol a acordat ajutor material la întreţinerea copilului, inclusiv până la momentul actual, instanţa de judecată consideră necesar, pensia pentru întreţinerea copilului minor a încasa din momentul emiterii hotărârii judecătoreşti pînă la atingerea de către copil a majoratului.

În conformitate cu art. 83 al.(2) CPC, în acţiunile patrimoniale, taxa de stat se determină în funcţie de caracterul şi valoarea acţiunii, iar în acţiunile nepatrimoniale şi în alte cazuri prevăzute de lege, în proporţii fixe, conform Legii taxei de stat.

În conformitate cu art. 87 al.(1) lit.k) CPC, valoarea acţiunii se determină din valoarea fiecărei pretenţii aparte – în acţiunile care constau din mai multe pretenţii de sine stătătoare.

În conformitate cu art. 98 al.(1) CPC, cheltuielile aferente judecării pricinii, suportate de instanţa judecătorească, precum şi taxa de stat, de a căror plată reclamantul a fost scutit, se încasează la buget de la pârât proporţional părţii admise din acţiune.

140

Conform art. 3 al.(1) lit.a) şi lit.f) al Legii taxei de stat, instanţa de judecată consideră necesar a încasa de la I.A. în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 450 lei, ce constă din 90 lei (pentru pretenţia cu caracter nepatrimonial cu privire la determinarea locului de trai al copilului minor) + 360 lei (pentru pretenţia cu caracter patrimonial cu privire la încasarea pensiei pentru întreţinerea copilului minor, reieşind din salariul mediu lunar al lui I.A. de 1000 lei).

Instanţa de judecată, în conformitate cu art. 94 al.(1) CPC, consideră necesar a încasa de la pârâtul I.A. în beneficiul reclamantei M.A. cheltuielile judiciare suportate de ultima în mărime de 9036 lei, care constau din 36 lei plătiţi în calitate de taxă de stat în legătură cu pretenţia cu privire la desfacerea căsătoriei şi 9000 lei plătiţi în calitate de taxă de stat în legătură cu pretenţia cu privire la partajarea bunurilor proprietate în devălmăşie a soţilor.

În conformitate cu art. art. 238-241CPC, instanţa de judecată

h o t ă r ă ş t e

Căsătoria între I.A. şi M.A., înregistrată la 5 mai 2000, la Oficiul de Stăre Civilă al municipiului Chişinău, înscrierea nr. 131313, se desface.

Pentru înregistrarea desfacerii căsătoriei se încasează taxa de stat de la I.A. în beneficiul statului în mărime de 1 000% din salariul minim stabilit în republică, iar M.A. se scuteşte de la plata taxei de stat.

Se partajează bunurile proprietate în devălmăşie a soţilor şi se determină în proprietate :

- M.A., apartamentul nr. 5 situat pe bd. Dacia nr. 15 mun. Chişinău, compus din două odăi, cu preţul de 300 000 (trei sute mii) lei;

- I.A., automobilul de marca BMW, număr de înmatriculare CPP-231, anul producerii 2003, motor nr. 151318, caroserie nr. 101518, cu preţul de 300 000 (trei sute mii) lei.

Se determină locul de trai al fiului minor al părţilor, I., născut la 10 ianuarie 2001, cu reclamanta M.A.

Se încasează de la I.A., născut la 10 ianuarie 1960, originar al municipiului Chişinău, angajat al întreprinderii „R”, domiciliat în municipiul Chişinău, str. Independenţei nr. 2 ap.7 în beneficiul M.A., pensie pentru întreţinerea fiului minor, I., născut la 10 ianuarie 2001, în mărime de ¼ din salariu şi alte venituri, începînd cu 16 mai 2005 pînă la atingerea majoratului de către copil.

Se încasează de la I.A. în beneficiul lui M.A. cheltuielile de judecată în mărime de 9036 (nouă mii treizeci şi şase) lei.

Se încasează de la I.A. în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 450 (patru sute cincizeci) lei.

Copia hotărârii cu privire la desfacerea căsătoriei, în termen de 3 (trei) zile de la rămânerea definitivă, se trimite la Oficiul de Stăre Civilă al sectorului Botanica, municipiul Chişinău.

Hotărârea poate fi atacată cu apel la Curtea de Apel Chişinău în termen de 15 zile, prin intermediul Judecătoriei Botanica mun.Chişinău.

Preşedintele şedinţei, C.V.judecătorul

141

Încheiere privind stabilirea termenului de împăcare soţilor

Î N C H E I E R E


Judecătoria Botanica mun. Chişinăuîn componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul C.V.grefier Z.M.examinând în şedinţă publică pricina civilă la cererea de chemare în judecată a M.A.


c o n s t a t ă


În motivarea acţiunii, reclamanta M.A. a indicat că, ea a înregistrat căsătoria cu pârâtul I.A. la 5 mai 2000 la Oficiul de Stăre Civilă al mun. Chişinău.

Din căsătorie au un fiu minor, I., născut la 10 ianuarie 2001.În timpul căsătoriei au cumpărat împreună apartamentul nr. 5 situat pe bd. Dacia nr.

15 mun. Chişinău, compus din două odăi, pe care îl estimează la preţul de 300 000 lei, cît şi automobilul de marca BMW, cu număr de înmatriculare CPP-231, pe care îl estimează la preţul de 300 000 lei.


Reclamanta, M.A. cere:1 - desfacerea căsătoriei;2 - partajarea bunurilor, dobîndite împreună cu pârâtul în timpul căsătoriei şi transmiterea ei în proprietate a apartamentului nr. 5, situat pe bd. Dacia nr. 15 mun. Chişinău, compus din două odăi, pe care îl estimează la preţul de 300 000 lei, iar pârâtului a automobilului marca BMW, cu număr de înmatriculare CPP-231, pe care îl estimează la preţul de 300 000 lei;3 - determinarea domiciliului fiului minor I., născut la 10 ianuarie 2001, cu ea;4 - încasarea de la pârât în beneficiul ei a pensiei pentru întreţinerea copilului minor în mărime de ¼ din toate veniturile pârâtului pînă la atingerea de către copil a majoratului.Reclamanta M.A. în şedinţa de judecată acţiunea a susţinut şi a cerut admiterea

acesteia.Pârâtul I.A. în şedinţa de judecată a cerut respingerea acţiunii considerând că,

convieţuirea cu reclamanta cât şi păstrarea familiei sunt posibile.

143

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, instanţa de judecată consideră necesar a amâna examinarea cauzei, stabilind părţilor un termen de împăcare.

Conform art. 37 al.(4) Codul Familiei, dacă în procesul examinării cererii de desfacere a căsătoriei, unul dintre soţi nu-şi dă acordul la divorţ, instanţa judecătorească va amîna examinarea cauzei, stabilind un termen de împăcare de la o lună la şase luni.

În şedinţa de judecată s-a constatat, că părţile de mai mult timp nu locuesc împreună, reclamanta M.A. consideră că convieţuirea cu pârâtul şi păstrarea familiei sunt imposibile, pârâtul I.A. doreşte păstrarea familiei şi este împotriva desfacerii căsătoriei.

În astfel de circumstanţe, din considerentele că pârâtul doreşte să pâstreze familia, întreprinde măsuri în acest sens, şi în interesul major al părţilor şi copilului minor de a păstra familia, instanţa de judecată ajunge la concluzia despre necesitatea amânării examinării cauzei şi a stabilirii părţilor a unui termen de împăcare de 6 luni.


d i s p u n e

Se stabileşte soţilor M.A. şi I.A. un termen de împăcare de şase luni.Se amînă examinarea cauzei pentru orele 9.00, 8 august 2005.Încheierea separat nu se supune nici unei căi de atac, însă poate fi atacată o dată cu

fondul hotărârii.


144

Încheiere privind modificarea termenului de împăcare stabilit soţilor

Î N C H E I E R E


Judecătoria Botanica, mun. Chişinăuîn componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul C.V.grefier Z.M.examinînd în şedinţă publică cererile lui M.A. şi I.A. privind modificarea termenului

de împăcare stabilit soţilor

c o n s t a t ă


În motivarea acţiunii, reclamanta M.A. a indicat că, ea a înregistrat căsătoria cu pârâtul I.A. la 5 mai 2000 la Oficiul de Stăre Civilă al mun. Chişinău.

Din căsătorie au un fiu minor I., născut la 10 ianuarie 2001.În timpul căsătoriei au cumpărat împreună apartamentul nr. 5 situat pe bd. Dacia nr.

15 mun. Chişinău, compus din două odăi, pe care îl estimează la preţul de 300 000 lei, cît şi automobilul de marca BMW număr de înmatriculare CPP-231, pe care îl estimează la preţul de 300 000 lei.


Reclamanta, M.A. cere:1-desfacerea căsătoriei;2-partajarea bunurilor, dobîndite împreună cu pârâtul în timpul căsătoriei şi transmiterea ei în proprietate a apartamentului nr. 5 situat pe bd. Dacia nr. 15 mun. Chişinău, compus din două odăi, pe care îl estimează la preţul de 300 000 lei, iar pârâtului a automobilului marca BMW, număr de înmatriculare CPP-231, pe care îl estimează la preţul de 300 000 lei;3-determinarea domiciliului fiului minor I., născut la 10 ianuarie 2001, cu ea;4-încasarea de la pârât în beneficiul ei a pensiei pentru întreţinerea copilului minor în mărime de ¼ din toate veniturile pârâtului pînă la atingerea de către copil a majoratului.Prin încheierea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 8 februarie 2005 părţilor le-

a fost stabilit un termen de împăcare de şase luni.Atât M.A. cât şi I.A. s-au adresat instanţei de judecată cu cerere privind modificarea

termenului de împăcare de 6 luni stabilit soţilor, indicând că, pe perioada acestor trei luni ei nu au întreprins măsuri pentru împăcare, pârâtul I.A. a trecut cu traiul permanent în nouă familie, doreşte să-şi legitimeze relaţiile cu concubina.

Părţile, reclamanta M.A. şi pârâtul I.A. în şedinţa de judecată, cererile au susţinut şi au cerut examinarea pricinii în fond.

145

Conform art. 37 al.(5) Codul Familiei, dacă măsurile de împăcare nu au dat efecte şi soţii continuă să insiste asupra divorţului, instanţa judecătorească va satisface cererea respectivă.

Astfel, din considerentele că soţii M.A. şi I.A. insistă asupra divorţului, măsurile de împăcare nu au dat efecte şi, cu atât mai mult, pârâtul I.A. a trecut cu traiul permanent în noua familie cu care doreşte să-şi legitimeze relaţiile, instanţa de judecată ajunge la concluzia despre necesitatea modificării termenului de împăcare stabilit soţilor şi numirea pricinii spre examinare.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 359 al.(1) CPC, instanţa de judecată

d i s p u n e

Se modifică termenul de împăcare stabilit soţilor M.A. şi I.A.Pricina civilă la cererea de chemare în judecată a M.A. împotriva lui I.A. cu privire la

desfacerea căsătoriei, partajarea bunurilor proprietate în devălmăşie a soţilor, determinarea domiciliului copilului minor şi încasarea pensiei pentru întreţinerea copilului minor se numeşte spre examinare pentru orele 10.00, 16 mai 2005.



146

Hotărâre privind admiterea acţiunii cu privire la restabilire la lucru, încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral

H O T Ă R Â R EÎn numele Legii


Judecătoria Buiucani mun. Chişinăuîn componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul A.F.grefier F.A.

examinând în şedinţă publică pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui P.P. împotriva întreprinderii „W” cu privire la restabilire la lucru, încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral

c o n s t a t ă

P.P. a depus cerere de chemare în judecată împotriva întreprinderii „W” cu privire la restabilire la lucru, încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii, reclamantul P.P. a indicat că, el la 10 mai 1994 a fost angajat, pe un termen nedeterminat, la lucru în calitate de lăcătuş al secţiei nr. 1 a pârâtului.

Prin ordinul directorului întreprinderii din 14 ianuarie 2005, el a fost concediat de la lucru conform art. 86 al.(1) lit.h), absenţa fără motive întemeiate de la lucru mai mult de patru ore consecutive în timpul zilei de muncă la 13 ianuarie 2005.

Reclamantul consideră concidierea sa nelegitimă, deoarece la 13 ianuarie 2005 de la orele 13.00 până la orele 16 şi 30 minute, el, în legătură cu dureri stomacale, s-a aflat la medicul de serviciu al întreprinderii, unde a primit tratament, după ce a revenit la locul de lucru. Cu atât mai mult, la 14 ianuarie 2005, în ziua emiterii ordinului de concediere, el era bolnav şi se afla în concediu de boală, ceea ce se confirmă prin certificatul de boală. Fiind membru de sindicat, administraţia l-a concediat fără acordul preliminar al organului sindical al întreprinderii.

Reclamantul P.P. cere restabilirea sa la lucru în calitate de lăcătuş al secţiei nr. 1 al pârâtului, încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru în mărime de 4000 lei şi repararea prejudiciului moral în mărime de 100000 lei.

Reclamantul P.P. în şedinţa de judecată acţiunea a susţinut şi a cerut admiterea acesteia.

Reprezentantul pârâtului, întreprinderea „W”, N.M., în şedinţa de judecată a cerut respingerea acţiunii, considerând concedierea reclamantului întemeiată şi legală, deoarece, în opinia administraţiei, reclamantul, nici la 13, nici la 14 ianuarie 2005, n-a fost bolnav.

Audiind părţile, martorii, studiind materialele dosarului, instanţa de judecată consideră acţiunea întemeiată şi care urmează a fi admisă parţial din următoarele considerente.

Conform art. 89 al.(1) Codul Muncii, salariatul transferat nelegitim la o altă muncă sau eliberat nelegitim din serviciu poate fi restabilit la locul de muncă prin hotărârea instanţei de judecată.

147

În şedinţa de judecată s-a constatat că, reclamantul P.P. la 13 ianuarie 2005, având dureri stomacale, de la orele 13.00 până la orele 16 şi 30 minute s-a aflat la medicul întreprinderii „W”, unde a primit în legătură cu aceasta tratament. Circumstanţa în cauză se confirmă prin certificatul eliberat de medicul întreprinderii „W”, T.Z., de explicaţiile acestuia în şedinţa de judecată cât şi de explicaţiile martorilor H.F. şi F.D., colegi de lucru ai reclamantului, care l-au însoţit pe acesta la medicul întreprinderii la 13 ianuarie 2005.

Din considerentele că, reclamantul P.P., la 13 ianuarie 2005, de la orele 13.00 până la orele 16 şi 30 minute, din motive întemeiate, a lipsit de la lucru mai puţin de 4 ore consecutiv, concedierea reclamantului P.P. de la lucru conform prevederilor art. 86 al.(1) lit.h) Codul Muncii este nelegitimă.

Acţiunile administraţiei cu privire la concedierea de la lucru a reclamantului sunt contrare şi prevederilor art. 86 al.(2) şi 87 al.(1) Codul Muncii, deoarece ultimul a fost concediat de la lucru, fiind la 14 ianuarie 2005 în concediu de boală, ceea ce se confirmă prin certificatul de boală şi fiind membru de sindicat al întreprinderii, a fost concediat fără acordul preliminar al organului sindical din unitate, ceea ce conform art. 89 al.(2) Codul Muncii constituie temei pentru restabilirea lui la locul de muncă.

Astfel, din considerentele că, reclamantul P.P. a fost concediat nelegitim de la lucru, acesta urmează să fie restabilit în funcţie.

Conform art. 90 al.(1) Codul Muncii, în cazul restabilirii la locul de muncă a salariatului transferat sau eliberat nelegitim din serviciu, angajatorul este obligat să repare prejudiciul cauzat acestuia.

Conform art. 90 al.(2) lit.a) Codul Muncii, repararea de către angajator a prejudiciului cauzat salariatului constă în plata obligatorie a unei despăgubiri pentru întreaga perioadă de absenţă forţată de la muncă într-o mărime nu mai mică decât salariul mediu al salariatului pentru această perioadă.

Din certificatul prezentat de către reprezentantul pârâtului urmează că, salariul mediu al reclamantului P.P. este de 1000 lei, din care considerente, în beneficiul reclamantului, din 14 ianuarie 2005, ziua concedierii, până la 14 mai 2005, ziua emiterii hotărârii instanţei de judecată, urmează de încasat suma de 4000 lei.

Conform art. 90 al.(2) lit.c) Codul Muncii, repararea de către angajator a prejudiciului cauzat salariatului constă în compensarea prejudiciului moral cauzat salariatului.

Conform art. 90 al.(3) Codul Muncii, mărimea reparării prejudiciului moral se determină de către instanţa de judecată, ţinându-se cont de aprecierea dată acţiunilor angajatorului, dar nu poate fi mai mică decât un salariu mediu lunar al salariatului.

Din considerentele că, reclamantul P.P. a fost concediat de la lucru în perioada aflării sale în concediu de boală şi fără acordul preliminar al organului sindical, instanţa de judecată ajunge la concluzia de a admite pretenţia reclamantului în privinţa reparării prejudiciului moral parţial şi anume a încasa de la pârât în beneficiul reclamantului suma de 2000 lei, ceea ce corespunde suferinţelor morale suportate de ultimul.

În conformitate cu art. 83 al.(2), art. 85 al.(1) lit.a), art. 87 al.(1) lit.k), art. 98 al.(1) CPC, art. 3 al.(1) li.a) şi lit.f) al Legii taxei de stat, instanţa de judecată consideră necesar a încasa de la pârât în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 330 lei, care constă din 90 lei (pentru pretenţia cu caracter nepatrimonial cu privire la restabilire la locul de muncă), 150 lei (pentru pretenţia cu caracter patrimonial cu privire la încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru) şi 90 lei (pentru pretenţia cu carater nepatrimonial cu privire la repararea prejudiciului moral).

În conformitate cu art. art. 238-241, art. 256 al.(1) lit.d) şi al.(2) CPC, instanţa de judecată

148


Se restabileşte P.P. la lucru în calitate de lăcătuş al secţiei numărul 1 a întreprinderii „W”.

Se încasează de la întreprinderea „W” (cont de decontare numărul 123123123 în Banca Comercială Moldova Agroindbanc societate pe acţiuni) în beneficiul lui P.P. salariul mediu pentru absenţa forţată de la lucru în mărime de 4000 (patru mii) lei.

Pretenţia lui P.P. cu privire la repararea prejudiciului moral se admite parţial şi se încasează de la întreprinderea „W” în beneficiul lui P.P. suma de 2000 (două mii) lei.

Se încasează de la întreprinderea „W” în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 330 (trei sute treizeci) lei.

Hotărârea în privinţa restabilirii la lucru şi a încasării salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru urmează a fi executată imediat.

Hotărârea poate fi atacată cu apel la Curtea de Apel Chişinău în termen de 15 zile, prin intermediul Judecătoriei Buiucani mun.Chişinău.

Preşedintele şedinţei, A.F.judecătorul

149

Încheiere privind corectarea greşelilor din hotărâre

Î N C H E I E R E


Judecătoria Centru mun. Chişinăuîn componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul P.E.grefier D.L.examinînd în şedinţă publică cererea lui F.T. cu privire la corectarea greşelilor din

hotărâre

c o n s t a t ă

F.T. a depus cerere în instanţa de judecată cu privire la corectarea greşelilor din hotărâre.

În motivarea cererii reclamantul F.T. a indicat că, prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 4 februarie 2005 a fost admisă acţiunea intentată de el la cererea de chemare în judecată împotriva întreprinderii „T” cu privire la restabilire la lucru şi încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de la muncă.

Prin hotărârea instanţei de judecată de la pârât în beneficiul lui a fost încasat salariul mediu pentru absenţa forţată de la lucru pe timp de 8 luni în sumă de 3 850 lei. Consideră reclamantul că, în hotărârea instanţei de judecată s-a strecurat o eroare evidentă de calcul, deoarece reieşind din salariul lui mediu lunar de 550 lei, ar fi trebuit să fie încasat în beneficiul lui suma de 4 400 lei.

Reclamantul F.T., în şedinţa de judecată, a susţinut cererea cu privire la corectarea greşelilor din hotărâre şi a cerut admiterea acesteia.

Reprezentantul pârâtului, întreprinderea „T”, M.N., în şedinţa de judecată, a considerat cererea reclamantului întemeiată.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, instanţa de judecată consideră necesar: cererea lui F.T. cu privire la corectarea greşelilor din hotărâre a admite din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 249 al.(2) CPC, instanţa judecătorească poate, din oficiu sau la cererea participanţilor la proces, să corecteze greşelile sau omisiunile din hotărâre privitor la nume, calitate procesuală, orice alte erori materiale sau de calcul evidente.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, conform certificatului eliberat de întreprinderea „T”, salariul mediu lunar al reclamantului F.T. constituia 550 lei.

Deoarece reclamantul, F.T., a fost absent forţat de la lucru timp de 8 luni, în beneficiul lui trebuia să fie încasată de la pârât suma de 4 400 lei (8 x 550), însă pe motiv de eroare de calcul evidentă, prin hotărârea instanţei de judecată a fost încasată suma de 3 850 lei.

Din considerentele menţionate, instanţa de judecată ajunge la concluzia despre necesitatea admiterii cererii depuse de către F.T. şi corectărea erorii de calcul evidente din hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 4 februarie 2005 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui F.T. împotriva întreprinderii „T” cu privire la restabilire la lucru şi încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru, prin indicarea că, în

150

beneficiul lui F.T. de la întreprinderea „T”, pentru absenţa forţată de la muncă se încasează suma de 4 400 lei.

În conformitate cu art. 249, art. art. 269-270 CPC, instanţa de judecată

d i s p u n e

Se corectează eroarea evidentă de calcul din hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 4 februarie 2005, numărul 2-12-05, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui F.T. împotriva întreprinderii „T” cu privire la restabilire la lucru şi încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru, prin indicarea că, în beneficiul lui F.T., de la întreprinderea „T” se încasează salariul mediu pentru absenţa forţată de la lucru în mărime de 4 400 (patru mii patru sute) lei.

Încheierea poate fi atacată cu recurs la Curtea de Apel Chişinău în termen de

15 zile, prin intermediul Judecătoriei Centru mun.Chişinău.

Preşedintele şedinţei, P.E.judecătorul

151

Hotărâre suplimentară

H O T Ă R Î R E S U P L I M E N T A R ĂÎn numele Legii


Judecătoria Buiucani, mun. Chişinăuîn componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul I.U.grefier O.P.examinând în şedinţă publică cererea lui G.P. cu privire la emiterea unei hotărâri

suplimentare

c o n s t a t ă

G.P. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui S.G. cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii reclamantul G.P. a indicat că, el, la 23 februarie 2002, i-a dat cu împrumut lui S.G suma de 10000 lei pe termen de un an, cu o dobândă anuală de 10%, pe care ultimul nu a restituit-o. Din aceste considerente reclamatul a cerut încasarea acestora.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 4 ianuarie 2005 a fost admisă acţiunea lui G.P. împotriva lui S.G. şi în beneficiul lui G.P. a fost încasată suma de 11000 lei.

La 20 ianuarie 2005, G.P. a depus o cerere cu privire la emiterea unei hotărâri suplimentare, indicând că, instanţa de judecată, la emiterea hotărârii din 4 ianuarie 2005 n-a rezolvat problema încasării de la pârât în beneficiul reclamantului a cheltuielilor de judecată şi anume a taxei de stat în mărime de 330 lei plătită de ultimul la depunerea cererii de chemare în judecată.

Părţile, reclamantul G.P. şi pârâtul, S.G. în şedinţa de judecată nu s-au prezentat, despre locul, data şi ora şedinţei de judecată fiind înştiinţaţi în mod legal.

Studiind materialele dosarului, instanţa de judecată, ajunge la concluzia despre necesitatea emiterii unei hotărâri suplimentare din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 250 al.(1) lit.c) CPC, instanţa care a pronunţat hotărârea poate, din oficiu sau la cererea participanţilor la proces, să emită o hotărâre suplimentară dacă nu a rezolvat problema repartizării între părţi a cheltuielilor de judecată ori a omis să se pronunţe asupra cererilor martorilor, experţilor, specialiştilor, interpreţilor sau reprezentanţilor cu privire la cheltuielile de judecată a căror compensare li se cuvine.

Din materialele dosarului urmează că, la depunerea cereri de chemare în judecată, ceea ce se confirmă prin chitanţa anexată cu nr. 1098762 din 27 decembrie 2004, reclamantul G.P., în conformitate cu art. 84 CPC şi art. 3 al.(1) lit.a) al Legii taxei de stat, a plătit taxa de stat în mărime de 330 lei şi a cerut ca aceasta să fie încasată de la pârât.

Din considerentele că, instanţa de judecată la emiterea hotărârii din 4 ianuarie 2005, a admis în întregime pretenţiile reclamantului, în conformitate cu art. 94 al.(1), art. 240 al.(1) şi art. 241 al.(6) CPC, aceasta trebuia să încaseze de la pârât în beneficiul reclamantului suma de 330 lei, plătită de ultimul în calitate de taxă de stat la depunerea cererii de chemare în judecată, ceea ce n-a făcut, circumstanţă ce constituie temei pentru emiterea unei hotărâri

152

suplimentare cu privire la încasarea de la pârâtul S.G. în beneficiul reclamantului G.P. a sumei de 330 lei.

În conformitate cu art. art. 238-241, art. 250 al.(1) lit.c) CPC, instanţa de judecată


Se încasează de la S.G. în beneficiul lui G.P. suma de 330 (trei sute treizeci) lei.Hotărârea poate fi atacată cu apel la Curtea de Apel Chişinău în termen de 15 zile,

prin intermediul Judecătoriei Buiucani mun.Chişinău.

Preşedintele şedinţei, I.U.judecătorul

153

Încheiere privind respingerea cererii cu privire la emiterea unei hotărâri suplimentare

Î N C H E I E R E


Judecătoria Buiucani, mun. Chişinăuîn componenţă :Preşedintele şedinţei, judecătorul L.P.grefier D.A.examinînd în şedinţă publică cererea lui V.P. cu privire la emiterea unei hotărâri

suplimentare

c o n s t a t ă

V.P. a depus cerere de chemare în judecată împotriva întreprinderii „R” cu privire la restabilire la lucru, încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 7 februarie 2005 acţiunea a fost admisă.

La 9 februarie 2005 reclamantul, V.P. a depus cerere cu privire la emiterea unei hotărâri suplimentare cu privire la încasarea de la pârât a sumei de 15000 lei, pe care el ar fi plătit-o avocatului pentru asistenţă juridică.

Reclamantul V.P, în şedinţa de judecată, cererea cu privire la emiterea unei hotărâri suplimentare a susţinut şi a cerut admiterea acesteia.

Reprezentantul pârâtului, întreprinderea „R”, P.A., în şedinţa de judecată, a cerut respingerea cererii, indicând că reclamantul n-a prezentat înscrisuri ce ar certifica faptul suportării cheltuielilor invocate.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, instanţa de judecată consideră necesar de a respinge cererea cu privire la emiterea unei hotărâri suplimentare din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 96 CPC, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile ei de asistenţă juridică.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, atât la examinarea pricinii în fond, cât şi în şedinţa actuală, reclamantul V.P. n-a prezentat probe ce ar certifica faptul suportării de către el a unor cheltuieli de asistenţă juridică, din care considerente instanţa de judecată ajunge la concluzia că pârâtul, întreprinderea „R”, nu poate să compenseze reclamantului cheltuieli de asistenţă juridică, pe care ultimul nu le-a suportat.

Cu atât mai mult, faptul suportării de către reclamantul V.P. a cărorva cheltuieli pentru asistenţă juridică, n-a fost obiect al dezbaterilor judiciare.

Nu poate servi drept temei pentru admiterea cererii, argumentul reclamantului V.P. că, el i-ar fi plătit avocatului B.V. 15000 lei pentru asistenţă juridică, deoarece lipseşte un contract între ei în acest sens şi cu atât mai mult, lipseşte o careva chitanţă cu privire la încasarea de către avocat de la reclamant a sumei de bani invocate.

Astfel, din considerentele menţionate, cererea reclamantului V.P. cu privire la emiterea unei hotărâri suplimentare urmează a fi respinsă ca fiind neântemeiată.

În conformitate cu art. 250 al.(4), art. art. 269-270 CPC, instanţa de judecată

154

d i s p u n e

Se respinge cererea lui V.P. cu privire la emiterea unei hotărâri suplimentare.Încheierea poate fi atacată cu recurs la Curtea de Apel Chişinău în termen de 15 zile,

prin intermediul Judecătoriei Buiucani mun.Chişinău.

Preşedintele şedinţei, L.P.judecătorul

155

Încheiere privind explicarea hotărârii judecătoreşti

Î N C H E I E R E


Judecătoria Ciocana, mun. Chişinăuîn componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul C.T.grefier S.L.examinînd în şedinţă publică cererea lui S.P. cu privire la explicarea hotărârii

judecătoreşti

c o n s t a t ă

S.T. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui S.P. cu privire la partajarea bunurilor proprietate în devălmăşie a soţilor.

Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 3 ianuarie 2005 acţiunea a fost admisă.

La 3 februarie 2005, S.P. a depus în instanţa de judecată cerere cu privire la explicarea hotărârii Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 3 ianuarie 2005, invocând că, prin hotărârea judecătorească nominalizată, instanţa de judecată i-a transmis lui în proprietate unul din seturile de mobilă, fără a indica denumirea acestuia. Această circumstanţă a creat dificultăţi la executarea hotărârii judecătoreşti şi din aceste considerente S.P. cere ca instanţa de judecată să dea explicaţie hotărârii.

Pârâtul S.P., în şedinţa de judecată, cererea a susţinut şi a cerut admiterea acesteia.Reclamanta S.T., în şedinţa de judecată, a cerut admiterea cererii, indicând că

denumirea setului de mobilă transmis în proprietate lui S.P. este “C”, deoarece ei i-a fost transmis în proprietate al doilea set de mobilă, pe care l-au avut ambii în proprietate în devălmăşie şi anume “A”.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, instanţa de judecată consideră cererea întemeiată şi care urmează a fi admisă din următoarele considerente.

În conformitate art. 251 al.(1) CPC, dacă sînt necesare explicaţii referitor la sensul, extinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii sau dacă hotărârea cuprinde dispoziţii contradictorii, instanţa emitentă poate, la cererea participanţilor la proces sau a organului de executare a hotărârii, să dea explicaţii asupra dispozitivului ori să omită dispoziţiile contradictorii fără a modifica cuprinsul hotărârii.

În conformitate cu art. 251 al.(2) CPC, explicarea hotărârii este admisibilă dacă nu a fost executată şi dacă nu a expirat termenul de executare silită.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 3 ianuarie 2005, a fost admisă acţiunea întentată la cererea de chemare în judecată a S.T. împotriva lui S.P. cu privire la partajarea bunurilor proprietate în devălmăşie a soţilor şi prin care a fost transmis în proprietate reclamantei S.T. unul din seturile de mobilă al părţilor cu denumirea de „A”, iar celălalt set de mobilă cu denumirea „C”, fără ca să se indice în hotărâre denumirea lui, a fost transmis în proprietate pârâtului S.P.

Hotărârea judecătorească în cauză până la momentul actual n-a fost executată şi nu a expirat termenul de executare silită a acesteia.

156

Astfel, din considerente menţionate şi având în vedere faptul că, sunt necesare explicaţii referitor la aplicarea dispozitivului hotărârii Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 3 ianuarie 2005 în ceea ce ţine de setul de mobilă transmis în proprietate pârâtului S.P., instanţa de judecată ajunge la concluzia cu privire la explicarea hotărârii judecătoreşti nominalizate, indicând că denumirea setului de mobilă transmis în proprietate lui S.P. este „C”.


d i s p u n e

Se explică hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 3 ianuarie 2005 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a S.T. împotriva lui S.P. cu privire la partajarea bunurilor proprietate în devălmăşie a soţilor că, setul de mobilă transmis în proprietate pârâtului S.P. are denumirea “C”.

Încheierea poate fi atacată cu recurs la Curtea de Apel Chişinău în termen

de 15 zile, prin intermediul Judecătoriei Ciocana mun.Chişinău.

Preşedintele şedinţei, C.T.judecătorul

157

Încheiere privind amînarea executării hotărârii judecătoreşti

Î N C H E I E R E


Judecătoria Rîşcani mun. Chişinăuîn componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul C.C.grefier V.M.examinînd în şedinţă publică cererea lui P.M. şi P.E. cu privire la amînarea executării

hotărârii judecătoreşti

c o n s t a t ă

P.M. şi P.E. au depus în instanţa de judecată cerere cu privire la amînarea executării hotărârii judecătoreşti.

În motivarea cererii, P.M. şi P.E. au indicat că, prin hotărârea Judecătoriei Râşcani, mun. Chişinău din 11 ianuarie 2005, a fost admisă cererea de chemare în judecată intentată de Primăria municipiului Chişinău împotriva lui P.M. şi P.E. cu privire la evacuarea lor împreună cu trei copii minori fără acordarea altui spaţiu locativ din apartamentul nr. 14, situat pe str. Calea Orheiului nr. 28, mun. Chişinău.

P.M. şi P.E., după devenirea hotărârii judecătoreşti irevocabile şi până la trimiterea acesteia spre executare silită, cer amînarea executării hotărârii judecătoreşti din 11 ianuarie 2005, indicând că la momentul actual fiul lor minor A., născut la 14 ianuarie 2001, se află în stare gravă la tratament în staţionar.

Lui P.M., de la serviciu, î-a fost acordat spaţiu locativ în căminul din str. P.Zadnipru nr. 15 mun. Chişinău, care va fi disponibil din 11 martie 2005.

Cer P.M. şi P.E., amînarea executării hotărârii judecătoreşti pe un termen de o lună.P.M. şi P.E. în şedinţa de judecată, cererea au susţinut, cerând admiterea acesteia.Reprezentantul Primăriei municipiul Chişinău, V.P., în şedinţa de judecată a cerut

respingerea cererii, indicând că apartamentul nr. 14, din str. Calea Orheiului nr. 28, ocupat de P.M. şi P.E. împreună cu membrii familiei, trebuie eliberat, pentru a fi acordat altor persoane.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, instanţa de judecată consideră necesar de a admite cererea cu privire la aminârea executării hotărârii judecătoreşti din următoarele considerente.

În conformitate art. 252 al.(1) CPC, în funcţie de situaţia materială a părţilor sau de alte circumstanţe, instanţa emitentă poate, la cererea participanţilor la proces sau la propunerea organului de executare a hotărârii, să amîne ori să eşaloneze executarea ei, precum şi să schimbe modul sau ordinea de executare.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, prin hotărârea judecătoriei Râşcani mun. Chişinău din 11 ianuarie 2005 a fost admisă acţiunea Primăriei municipiului Chişinău împotriva lui P.M. şi P.E. cu privire la evacuarea lor împreună cu copii minori fără acordarea altui spaţiu locativ din apartamentul nr. 14, str. Calea Orheiului nr. 28, mun. Chişinău.

Familia P., nu dispune de un alt spaţiu locativ.

158

Din hotărârea administraţiei, de comun acord cu comitetul sindical a întreprinderii „O” din 15 ianuarie 2005, urmează că lui P.M., angajat al acestei întreprinderi, i-a fost repartizat spaţiu locativ şi anume odaia nr. 13 în căminul din str. P. Zadnipru 15, mun. Chişinău, care va fi liberă la 11 martie 2005.

Din certificatul eliberat de spitalul „Q” mun. Chişinău, urmează că, fiul minor al părţilor A., născut la 14 ianuarie 2001, fiind în stare gravă, se află la tratament în staţionar.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, executarea, la momentul actual, a hotărârii judecătoreşti irevocabile, care nu este trimisă spre executare silită, ar pune familia P. într-o stare gravă, instanţa de judecată ajunge la concluzia despre necesitatea admiterii cererii şi amânării executării hotărârii judecătoreşti din 11 ianuarie 2005 cu privire la evacuarea familiei P. împreună cu copii minori fără acordarea altui spaţiu locativ din apartamentul nr. 14 str. Calea Orheiului nr. 28 mun. Chişinău, până la 11 martie 2005.


d i s p u n e

Se amînă executarea hotărârii Judecătoriei Râşcani mun. Chişinău din 11 ianuarie 2005, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Primăriei municipiului Chişinău împotriva lui P.M. şi P.E. cu privire la evacuare împreună cu copii minori din apartamentul nr. 14 str. Calea Orheiului nr. 28 mun. Chişinău fără acordarea altui spaţiu locativ, până la 11 martie 2005.


Preşedintele şedinţei, C.C.judecătorul

159

Încheiere privind indexarea sumelor adjudecate

Î N C H E I E R E


Judecătoria Botanica mun. Chişinăuîn componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul I.C.grefier O.P.examinînd în şedinţă publică cererea lui E.G. cu privire la indexarea sumelor

adjudecate

c o n s t a t ă

E.G. a depus în instanţa de judecată cerere cu privire la indexarea sumelor adjudecate.În motivarea cererii, creditorul E.G. a indicat că, prin hotărârea Judecătoriei Botanica

mun. Chişinău din 11 ianuarie 2003, a fost admisă acţiunea intentată la cererea de chemare în judecată a lui E.G. împotriva lui C.G. cu privire la repararea prejudiciului material, şi de la ultimul în beneficiul lui E.G., pentru deteriorarea automobilului de marca „J”, număr de înmatriculare C TZ 354, a fost încasată suma de 10 000 lei.

Hotărârea în cauză a devenit irevocabilă la 26 ianuarie 2003 şi titlul executoriu a fost înaintat spre executare silită, însă până la momentul actual n-a fost executat.

În legătură cu faptul că, suma necesară pentru reparaţia automobilului deteriorat, la momentul actual, constituie 11000 lei, E.G. cere indexarea sumelor adjudecate prin hotărârea instanţei de judecată din 11 ianuarie 2003 până la 11000 lei.

Creditorul E.G., în şedinţa de judecată, a susţinut cererea şi a cerut admiterea acesteia.Debitorul C.G., în şedinţa de judecată, nu s-a prezentat, despre locul, data şi ora

şedinţei de judecată a fost înştiinţat în mod legal.Audiind creditorul E.G., studiind materialele dosarului, instanţa de judecată consideră

necesar de a admite cererea cu privire la indexarea sumelor adjudecate din următoarele considerente.

În conformitate art. 253 al.(1) CPC, la cererea creditorului sau debitorului, instanţa care a soluţionat pricina poate, printr-o încheiere, să efectueze, în funcţie de situaţia de la momentul executării hotărârii, indexarea sumelor adjudecate prin hotărârea pronunţată.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 11 ianuarie 2003, a fost admisă acţiunea intentată la cererea de chemare în judecată a lui E.G împotriva lui C.G. cu privire la repararea prejudiciului material şi prin care de la C.G. a fost încasată în beneficiul lui E.G., suma de bani de 10000 lei, necesară pentru reparaţia automobilului de marca „J” număr de înmatriculare C TZ 354.

Hotărârea judecătorească în cauză, până la momentul actual nu este executată.Din certificatul eliberat la 4 februarie 2005 de către întreprinderea „N-L”, specializată

în reparaţia automobilelor de marca „J”, căreia i-a fost încredinţată efectuarea expertizei, ce a stat la baza emiterii hotărârii judecătoreşti din 11 ianuarie 2003, urmează că în urma majorării coeficientului preţurilor de consum, suma necesară, la momentul actual, pentru reparaţia automobilului de marca „J” număr de înmatriculare C TZ 354, în legătură cu deteriorarea constatată prin hotărârea judecătorească din 11 ianuarie 2003, este de 11000 lei.

160

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, la momentul actual, când s-a început executarea hotărârii judecătoreşti din 11 ianuarie 2003 s-a constatat că, în urma majorării coeficientului preţurilor de consum, suma necesară pentru reparaţia automobilului în litigiu este de 11000 lei, instanţa de judecată ajunge la concluzia de a indexa suma de 10000 lei, adjudecată prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău, din 11 ianuarie 2003, până la 11000 lei.


d i s p u n e

Se indexează de la 10000 (zece mii) lei până la 11000 (unsprezece mii) lei, suma de bani încasată de la C.G. în beneficiul lui E.G. prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 11 ianuarie 2003 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui E.G. împotriva lui C.G. cu privire la repararea prejudiciului material.


Preşedintele şedinţei, I.C.judecătorul

161

Încheiere privind executarea imediată a hotărârii judecătoreşti

Î N C H E I E R E

20 iulie 2004 or. Criuleni

Judecătoria Criuleniîn componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul V.L.grefier E.M.examinînd în şedinţă publică cererea lui O.L. cu privire la executarea imediată a

hotărârii judecătoreşti

c o n s t a t ă

O.L. a depus în instanţa de judecată cerere cu privire la executarea imediată a hotărârii judecătoreşti.

În motivarea cererii, O.L. a indicat că, prin hotărârea Judecătoriei Criuleni din 15 iulie 2004, a fost admisă acţiunea intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către el împotriva lui I.U. cu privire la înlăturarea obstacolelor în folosirea de cota de teren echivalentă.

În legătură cu faptul că, cota de teren echivalentă, unde el reclamantul doreşte să semene grăunţoase şi care este ocupată de pârât, în conformitate cu normele în fitotehnie, urmează a fi prelucrată imediat pentru semănat, O.L. cere dispunerea executării imediate a hotărârii judecătoreşti.

Reclamantul O.L., în şedinţa de judecată, a susţinut cererea şi a cerut admiterea acesteia.

Pârâtul I.U., în şedinţa de judecată, a cerut respingerea cererii, considerând că motivul invocat de reclamant nu poate constitui temei pentru dispunerea executării imediate a hotărârii judecătoreşti.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, instanţa de judecată consideră necesar de a admite cererea şi de a dispune executarea imediată a hotărârii judecătoreşti din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 257 al.(1) CPC, la cererea reclamantului, instanţa judecătorească poate dispune executarea imediată (totală sau parţială) a hotărârii dacă, în circumstanţe excepţionale, tergiversarea executării hotărârii ar cauza un prejudiciu grav creditorului sau dacă executarea hotărârii ar putea deveni chiar imposibilă. Permiţînd executarea imediată a hotărârii, instanţa poate cere reclamantului asigurarea eventualelor prejudicii pe care le-ar cauza pârâtului prin restituţia executării hotărârii în cazul anulării ei.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, prin hotărârea Judecătoriei Criuleni din 15 iulie 2004, a fost admisă acţiunea intentată la cererea de chemare în judecată a lui O.L împotriva lui I.U. cu privire la înlăturarea obstacolelor în folosirea de cota de teren echivalentă.

Din cererea reclamantului O.L cu privire la executarea imediată a hotărârii judecătoreşti urmează că, ultimul doreşte să semene pe acest sector de teren grâu.

Din certificatul eliberat de Direcţia agricultură a raionului Criuleni la 17 iulie 2004 urmează că, lucrările necesare pentru pregătirea solului la însemânţare cu grâu trebuie să fie

162

începute imediat în perioada dată şi orice întârziere va duce la micşorarea esenţială a roadei anului viitor.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, tergiversarea executării hotărârii judecătoreşti ar cauza un prejudiciu grav lui O.L., instanţa de judecată ajunge la concluzia cu privire la dispunerea executării imediate a hotărârii Judecătoriei Criuleni din 15 iulie 2004.


d i s p u n e

Hotărârea Judecătoriei Criuleni din 15 iulie 2004, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui O.L. împotriva lui I.U cu privire la înlăturarea obstacolelor în folosirea de cota de teren echivalentă, urmează a fi executată imediat.

Încheierea poate fi atacată cu recurs la Curtea de Apel Chişinău în termen de 15 zile, prin intermediul Judecătoriei Criuleni.

Preşedintele şedinţei, V.L.judecătorul

163

Încheiere privind suspendarea procesului în cazul decesului sau reorganizării părţii în proces, dacă raportul juridic litigios permite succesiunea în drepturi

Î N C H E I E R E


Judecătoria Botanica mun. Chişinăuîn componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul U.G.grefier F.I.examinând în şedinţă publică pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui

O.P. împotriva lui D.S. cu privire la repararea prejudiciului material

c o n s t a t ă

O.P. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui D.S. cu privire la repararea prejudiciului material.

În motivarea acţiunii reclamantul O.P. a indicat că, în urma accidentului rutier, ce a avut loc la 12 iunie 2004, i s-a cauzat un prejudiciu material în mărime de 2 000 lei. În legătură cu faptul că, pârâtul a fost recunoscut vinovat în săvărşirea accidentului rutier, fiind tras la răspundere administrativă, reclamantul cere repararea prejudiciului material.

Reclamantul O.P., în şedinţa de judecată, a susţinut acţiunea şi a cerut admiterea acesteia. Suplimentar reclamantul O.P. a menţionat că, la 21 ianuarie 2005 pârâtul D.S. a decedat.

Audiind reclamantul, studiind materialele dosarului, instanţa de judecată consideră necesar de a suspenda procesul din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 260 al.(1) lit.a) CPC, instanţa judecătorească este obligată să suspende procesul în cazul decesului sau reorganizării părţii în proces dacă raportul juridic litigios permite succesiunea în drepturi.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, pârâtul D.S. a avut în proprietate apartamentul nr. 4, situat pe str. Zelinski nr. 2/6, mun. Chişinău, compus din trei odăi, unde locuia împreună cu soţia lui, D.L., şi copilul minor – D.P.

Din copia certificatului de deces, eliberat de Oficiul de Stăre Civilă al sectorului Botanica mun. Chişinău, urmează că pârâtul D.S. a decedat la 21 ianuarie 2005.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vede faptul că, pârâtul D.S. a decedat, raportul juridic litigios este un raport patrimonial, care permite succesiunea în drepturi şi, conform art. 1444 Cod Civil, patrimoniul succesoral include atât drepturile patrimoniale (activul succesoral), cât şi obligaţiile patrimoniale (pasivul succesoral), pe care cel ce a lăsat moştenirea le avea la momentul decesului, iar conform art. 1540 Cod Civil, moştenitorii care au acceptat succesiunea satisfac pretenţiile creditorilor celui ce a lăsat moştenirea proporţional cotei fiecăruia în activul succesoral, şi deoarece în conformitate cu art. 70 al.(1) CPC instanţa de judecată permite înlocuirea părţii cu succesorul ei în drepturi, instanţa de judecată ajunge la concluzia de a suspenda procesul în cauză până la determinarea succesorului în drepturi a lui D.S.

În conformitate cu art. 260 al.(1) lit.a), art. 262 lit.a), art. 263, art. art. 269-270 CPC, instanţa de judecată

164

d i s p u n e

Procesul în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui O.P. împotriva lui D.S. cu privire la repararea prejudiciului material se suspendă până la determinarea succesorului în drepturi al lui D.S.



165

Încheiere privind suspendarea procesului în cazul pierderii capacităţii de exerciţiu a părţii în proces

Î N C H E I E R E


Judecătoria Ciocana mun. Chişinăuîn componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul O.S.grefier A.P.examinând în şedinţă publică pricina civilă la cererea de chemare în judecată a K.O.

împotriva lui L.P. cu privire la partajarea bunurilor proprietate în devălmăşie a soţilor

c o n s t a t ă

K.O. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui L.P. cu privire la partajarea bunurilor proprietate în devălmăşie a soţilor.

În motivarea acţiunii reclamanta K.O. a indicat că, în anul 2003, a desfăcut căsătoria cu pârâtul. Din căsătorie au un copil minor – feciorul L. născut la 1 ianuarie 1993. Pe parcursul vieţii în comun cu pârâtul au dobîndit următoarele bunuri: apartamentul nr. 2, situat pe str. Maria Dragan nr. 3/1 mun. Chişinău, automobilul de marca “Volkswagen-golf-2”, frigiderul “Nord”, centrul muzical “Panassonic” şi un set de mobilă de bucătărie. Cere reclamanta partajarea bunurilor proprietate în devălmăşie a soţilor şi transmiterea în proprietate ei a apartamentului, frigiderului, centrului muzical şi setului de mobilă, iar în proprietatea pârâtului – a automobilului.

Reclamanta K.O., în şedinţa de judecată, a susţinut acţiunea, cerând admiterea acesteia. Reclamanta a mai menţionat că, prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 15 ianuarie 2005, pârâtul, L.P. a fost declarat incapabil.

Audiind reclamanta, studiind materialele dosarului, instanţa de judecată consideră necesar de a suspenda procesul din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 260 al.(1) lit.b) CPC, instanţa judecătorească este obligată să suspende procesul în cazul pierderii capacităţii de exerciţiu a părţii în proces.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 15 ianuarie 2005, pârâtul L.P. a fost declarat incapabil, însă până la momentul actual Pretura sectorului Ciocana, mun. Chişinău, n-a luat o decizie asupra instituirii tutelei în privinţa lui L.P.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, în conformitate cu art. 58 al. (6) CPC, drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale adulţilor declaraţi incapabili în modul stabilit de lege sunt apărate în instanţa de judecată de tutori, iar în privinţa pârâtului L.P., încă nu este instituită tutela, instanţa de judecată ajunge la concluzia de a suspenda procesul până la numirea lui L.P. a unui tutore.

În conformitate cu art. 260 al.(1) lit.b), art. 262 lit.a), art. 263, art. art. 269-270 CPC, instanţa de judecată

d i s p u n e

166

Procesul în pricina civilă la cererea de chemare a lui K.O. împotriva lui L.P. cu privire la partajarea bunurilor proprietate în devălmăşie a soţilor se suspendă până la numirea lui L.P. a unui tutore.


Preşedintele şedinţei, O.S.judecătorul

167

Încheiere privind suspendarea procesului în cazul delegării către o instanţă judecătorească străină a efectuării actelor de procedură

Î N C H E I E R E


Judecătoria Buiucani, mun. Chişinăuîn componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul S.I.grefier D.O.examinând în şedinţă publică pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui

Gh.B. împotriva Primăriei municipiului Chişinău cu privire la recunoaşterea în calitate de membru al familiei decedatului şi recunoaşterea dreptului la spaţiu locativ

c o n s t a t ă

Gh.B. a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei municipiului Chişinău cu privire la recunoaşterea în calitate de membru al familiei decedatului şi recunoaşterea dreptului la spaţiu locativ.

În motivarea acţiunii reclamantul Gh.B. a indicat că, în luna martie 1998 s-a instalat, cu acordul chiriaşei E.C., în apartamentul nr. 31 situat pe str. Minsk 28 mun. Chişinău, unde locuieşte pînă în prezent. Din momentul instalării a avut grijă de E.C., ei duceau gospodărie comună, achitau împreună serviciile comunale. La 25 decembrie 2004 E.C. a decedat şi, el, Gh.B. a suportat cheltuieli în legătură cu înmormântarea acesteia.

Reclamantul Gh.B., în şedinţa de judecată, a susţinut acţiunea şi a cerut darea unei delegaţii judecătoriei oraşului Ananiev regiunea Odesa, Ucraina, în vederea audierii în calitate de martor a I.S., care în anul 1998 locuia în apartamentul nr. 30 situat pe str. Minsk 28 mun. Chişinău, fiind vecină cu E.C. şi care în prezent locuieşte în casa nr. 23 situată pe str. Frunze or. Ananiev regiunea Odesa, Ucraina. Consideră reclamantul că, explicaţiile I.S. vor confirma faptul că, el, Gh.B. a fost membru al familiei E.C.

Reprezentantul pârâtului, Primăria mun. Chişinău, M.N., în şedinţa de judecată, a cerut respingerea demersului, considerând că explicaţiile I.S. nu au o careva importanţă pentru soluţionarea litigiului.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, instanţa de judecată consideră necesar de a admite demersul înaintat şi de a da delegaţie judecătoriei or. Ananiev regiunea Odesa, Ucraina cu privire la audierea în calitate de martor a I.S. şi de a suspenda procesul din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 125 al.(3) CPC, instanţele judecătoreşti ale Republicii Moldova pot da delegaţii instanţelor judiciare străine în vederea efectuării diferitelor acte de procedură în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova şi cu tratatele internaţionale la care aceasta este parte.

În conformitate cu art. 260 al.(1) lit.c) CPC, instanţa judecătorească este obligată să suspende procesul în cazul delegării către o instanţă judecătorească străină a efectuării actelor de procedură.

Republica Moldova şi Ucraina, la 13 decembrie 1993 au încheiat tratatul privind asistenţa juridică şi relaţiile juridice în materie civilă şi penală, în vigoare pentru Republica Moldova din 24 aprilie 1995.

168

Instanţa de judecată consideră că, I.S. poate comunica fapte, care au importanţă pentru soluţionarea corectă a litigiului şi deoarece ea locuieşte în altă ţară, la o mare depărtare de locul examinării cererii, este necesar de a da delegaţie judecătoriei or. Ananiev, regiunea Odesa, Ucraina de a o audia în calitate de martor pe marginea cererii depuse de Gh.B.

În legătură cu darea delegaţiei judiciare unei instanţe judecătoreşti străine, instanţa de judecată consideră necesar de a suspenda procesul pe cauza dată pînă la prezentarea de către instanţa străină a delegaţiei de acordare a asistenţei juridice.

În conformitate cu art. 125, art. 260 al.(1) lit.c), art. 262 lit.b), art. 263, art. art. 269-270 CPC, instanţa de judecată

d i s p u n e

Se dă delegaţie Judecătoriei oraşului Ananiev, regiunea Odesa, Ucraina să efectueze următoarele acte de procedură:

Să audieze în calitate de martor pe I.S., domiciliată în or. Ananiev, str. Frunze nr. 23 asupra următoarelor întrebări:

a) dacă i-a cunoascut sau nu pe Gh.B. şi E.C.;b) au locuit sau nu Gh.B. şi E.C împreună, dacă da, atunci de când, pînă când şi unde;c) au dus sau nu Gh.B. şi E.C. gospodărie comună; d) a suportat Gh.B. sau nu cheltuieli în legătură cu înmormântarea lui E.C.Procesul în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Gh.B împotriva

Primăriei municipiului Chişinău cu privire la recunoaşterea în calitate de membru al familiei decedatului şi recunoaşterea dreptului la spaţiu locativ se suspendă pînă la prezentarea de către Judecătoria oraşului Ananiev, regiunea Odesa, Ucraina a delegaţiei de acordare a asistenţei juridice.


Preşedintele şedinţei, S.I.judecătorul

169

Încheiere privind suspendarea procesului, dacă pârâtul sau reclamantul se află într-o unitate activă a Forţelor Armate sau a altor trupe şi formaţiuni militare ale Republicii Moldova

Î N C H E I E R E

1 februarie 2005 mun.Cahul

Judecătoria Cahulîn componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul U.G.grefier F.I.examinând în şedinţă publică pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui

G.A. împotriva lui I.S. cu privire la partajarea sectorului de teren aferent casei de locuit şi înlăturarea obstacolelor în folosirea de acest teren

c o n s t a t ă

G.A. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui I.S. cu privire la partajarea sectorului de teren aferent casei de locuit şi înlăturarea obstacolelor în folosirea de acest teren.

În motivarea acţiunii reclamantul G.A. a indicat că, în baza hotărârii Judecătoriei Cahul din 30.12.02 a devenit proprietar la ½ cotă-părte din casa de locuit situată pe str. Fântânilor nr. 8 or. Cahul. Cealaltă ½ cotă-parte din imobilul dat îi aparţine pârâtului, care îi creează lui, reclamantului, obstacole în folosirea de sectorul de teren aferent casei de locuit. Cere reclamantul partajarea sectorului de teren aferent casei de locuit şi înlăturarea obstacolelor în folosirea de acest teren.

Reclamantul G.A., în şedinţa de judecată nu s-a prezentat, însă a depus o cerere cu privire la suspendarea procesului indicând că, el până la 1 ianuarie 2005, se va afla într-o unitate activă a Forţelor Armate ale Republicii Moldova şi nu se va putea prezenta în şedinţa de judecată.

Pârâtul I.S., în şedinţa de judecată, a cerut suspendarea procesului, considerând cererea reclamantului întemeiată.

Audiind pârâtul, studiind materialele dosarului, instanţa de judecată consideră necesar de a suspenda procesul până la data eliberării reclamantului, G.A. din rândurile Forţelor Armate ale Republicii Moldova din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 261 lit.a) CPC, la cererea participanţilor la proces sau din oficiu, instanţa judecătorească poate suspenda procesul în cazul în care pârâtul sau reclamantul se află într-o unitate activă a Forţelor Armate sau a altor trupe şi formaţiuni militare ale Republicii Moldova.

Din certificatul eliberat la 25 ianuarie 2005 de Ministerul Apărării al Republicii Moldova urmează că, G.A. este incorporat într-o unitate activă a Forţelor Armate ale Republicii Moldova.

Astfel, din considerentele menţionate, instanţa de judecată ajunge la concluzia de a suspenda procesul în pricina în cauză pînă la data eliberării reclamantului G.A. din rândurile Forţelor Armate ale Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 261 lit.a), art. 262 lit.d), art. 263, art. art. 269-270 CPC, instanţa de judecată

170

d i s p u n e

Procesul în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui G.A. împotriva lui I.S. cu privire la partajarea sectorului de teren aferent casei de locuit şi înlăturarea obstacolelor în folosirea de acest teren se suspendă pînă la data eliberării reclamantului G.A. din rândurile Forţelor Armate ale Republicii Moldova.

Încheierea poate fi atacată cu recurs la Curtea de Apel Cahul în termen de 15 zile, prin intermediul Judecătoriei Cahul.


171

Încheiere privind suspendarea procesului, dacă parteaîn proces se află într-o instituţie curativ-profilactică

Î N C H E I E R E

15 decembrie 2004 mun. Chişinău

Judecătoria Buiucani mun. Chişinăuîn componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul G.P.grefier I.L.examinând în şedinţă publică pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui P.I.

împotriva P.N. cu privire la instalare şi înlăturarea obstacolelor în folosirea de spaţiu locativ

c o n s t a t ă

P.I. a depus cerere de chemare în judecată împotriva P.N. cu privire la instalare şi înlăturarea obstacolelor în folosirea de spaţiu locativ

În motivarea acţiunii reclamantul P.I. a indicat că, el s-a aflat în căsătorie cu pârâta din 1984 până în luna iulie 2000. Îndată după desfacerea căsătoriei el a plecat la un alt loc de trai, creând o nouă familie. Actualmente familia nou-creată s-a destrămat şi el doreşte să se intaleze cu traiul în apartamentul nr. 10 situat pe str. I.Creangă nr. 20, mun. Chişinău, care a fost repartizat în anul 1990, de către Primăria mun. Chişinău, lui împreună cu pârâta şi doi copii minori.

Reclamantul P.I,. în şedinţa de judecată, a susţinut acţiunea şi a cerut admiterea acesteia.

Pârâta P.N., în şedinţa de judecată, nu s-a prezentat, însă a trimis în adresa instanţei de judecată o cerere cu privire la suspendarea procesului indicând că, se află într-o instituţie curativ-profilactică şi nu poate să se prezinte în şedinţa de judecată.

Reclamantul, P.I. a cerut examinarea pricinii în fond indicând că, el nu are un alt loc de trai.

Audiind reclamantul, studiind materialele dosarului, instanţa de judecată consideră necesar de a suspenda procesul pînă la externarea pârâtei din instituţia curativ-profilactică din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 261 lit.b) CPC, la cererea participanţilor la proces sau din oficiu, instanţa judecătorească poate suspenda procesul în cazul în care partea în proces se află într-o instituţie curativ-profilactică, situaţie adeverită de instituţia respectivă.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, pârâta P.N., care suferă de o boală cronică, la momentul actual, este internată la tratament în staţionar pentru o intervenţie chirurgicală, circumstanţă confirmată prin certificatul eliberat de spitalul nr. 3 mun. Chişinău.

Astfel, din considerentele că, pârâta P.N. se află într-o instituţie curativ-profilactică, iar explicaţiile ei au o importanţă deosebită pentru soluţionarea corectă a litigiului, instanţa de judecată ajunge la concluzia de a suspenda procesul până la externarea acesteia din instituţia curativ-profilactică.

În conformitate cu art. 261 lit.b), art. 262 lit. d), art. 263, art. art. 269-270 CPC, instanţa de judecată

d i s p u n e

172

Procesul în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui P.I. împotriva P.N. cu privire la instalare şi înlăturarea obstacolelor în folosirea de spaţiu locativ se suspendă pînă la externarea pârâtei P.N. din instituţia curativ-profilactică.


Preşedintele şedinţei, G.P.judecătorul

173

Încheiere privind suspendarea procesului în cazul în care pârâtul este căutat

Î N C H E I E R E


Judecătoria Centru mun. Chişinăuîn componenţă:Preşedintele şedinţei judecătorul C.M.grefier S.L.examinând în şedinţă publică pricina civilă la cererea de chemare în judecată a S.A.

împotriva lui S.I. cu privire la încasarea pensiei pentru întreţinerea copilului minor

c o n s t a t ă

S.A. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui S.I. cu privire la încasarea pensiei pentru întreţinerea copilului minor.

În motivarea acţiunii reclamanta S.A. a indicat că, ea sa aflat în căsătorie cu pârâtul din 13 mai 1997 pînă la 15 mai 2001.

Din căsătorie au un fiu minor – E, născut la 1 ianuarie 2000.După desfacerea căsătoriei, pârâtul a plecat la un alt loc de trai, pe care ea nu-l

cunoaşte.Pârâtul nu acordă sub nici o formă ajutor material la întreţinerea copilului minor, de

aceea ea cere ca de la pârât să fie încasată în beneficiul ei pensie pentru întreţinerea copilului minor în mărime de ¼ din salariu şi din toate veniturile acestuia.

Audiind reclamanta, studiind materialele dosarului, instanţa de judecată consideră necesar de a ordona căutarea pârâtului S.I. şi de a suspenda procesul din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 109 al.(1) CPC, dacă în acţiunile intentate în interesul statului, în pricinile de plată a pensiilor de întreţinere, în pricinile de reparaţie a prejudiciului cauzat prin vătămare a integrităţii corporale, prin altă vătămare a sănătăţii ori prin deces, nu se cunoaşte locul de aflare a pârâtului, instanţa judecătorească este obligată să ordone căutarea lui.

În conformitate cu art. 261 lit.c) CPC, la cererea participanţilor la proces sau din oficiu, instanţa judecătorească poate suspenda procesul în cazul în care pârâtul este căutat.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, pârâtul S.I., la 20 mai 2004 şi-a retras viza de reşedinţă din apartamentul nr. 1, situat pe str. Gh.Asachi nr. 3 mun. Chişinău, unde a locuit împreună cu reclamanta S.A. şi copilul minor E., şi din acest moment nu mai locuieşte în acest apartament, circumstanţă confirmată prin certificatul eliberat la 5 ianuarie 2005 de întreprinderea municipală de gestionare a fondului locativ nr. 3 mun. Chişinău.

Conform certificatului eliberat de către administraţia întreprinderii „T”, la 20 ianuarie 2005 pârâtul S.I., s-a demisionat la 19 mai 2004. Careva date în dosarul personal al pârâtului cu privire la noul domiciliu al acestuia lipsesc.

Astfel, din considerentele că, împotriva pârâtului S.I. este intentată o acţiune cu privire la plata pensiei pentru întreţinerea copilului minor, iar locul de aflare al acestuia nu se cunoaşte, instanţa de judecată ajunge la concluzia de a ordona căutarea lui cu suspendarea procesului până la găsirea pârâtului ori încetarea căutării lui.

174

În conformitate cu art. 109 al.(1), art. 261 lit. c), art. 262 lit.d), art. 263, art. art. 269-270, CPC, instanţa de judecată

d i s p u n e

Se ordonă căutarea lui S.I., născut la 1 mai 1970, originar al mun. Chişinău, ultimul domiciliu: mun. Chişinău, str. Gh.Asachi nr. 3 apartamentul nr. 1, ultimul loc de lucru întreprinderea „T”, mun. Chişinău, lăcătuş.

Copia încheierii se trimite spre executare Comisariatului de Poliţie al sectorului Centru mun. Chişinău.

La stabilirea domiciliului lui S.I., Comisariatul de Poliţie al sectorului Centru mun. Chişinău va comunica Judecătoriei Centru mun. Chişinău şi lui S.A. la adresa mun. Chişinău str. Gh.Asachi nr. 3 apartamentul nr. 1.

Procesul în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui S.A. împotriva lui S.I. cu privire la încasarea pensiei pentru întreţinerea copilului minor se suspendă până la gasirea pârâtului S.I. ori încetarea cautării lui.


Preşedintele şedinţei, C.M.judecătorul

175

Încheiere privind suspendarea procesului în cazul în care s-a dispus efectuarea unei expertize

Î N C H E I E R E




c o n s t a t ă


În motivarea acţiunii reclamantul C.I. a indicat că, la 10 mai 2002 i-a dat cu împrumut pârâtului 5 000 lei pe termen de doi ani cu dobînda lunară de 5%.

Pârâtul nu i-a restituit banii împrumutaţi şi nici dobînda, din această cauză reclamantul cere încasarea sumei de 11000 lei.

Reclamantul C.I., în şedinţa de judecată, a susţinut acţiounea şi a cerut admiterea acesteia.

Pârâtul D.M., în şedinţa de judecată, acţiunea nu a recunoscut, cerând respingerea acesteia şi a indicat că, el n-a împrumutat careva bani de la reclamant, iar pe recipisa prezentată de către reclamant nu este semnătura lui, dar a unei alte persoane. A cerut dispunerea efectuării expertizei grafologice.

Reclamantul C.I. a considerat posibilă admiterea demersului înaintat de către pârât cu privire la dispunerea efectuării expertizei grafologice.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, instanţa de judecată consideră necesar de a admite demersul cu privire la dispunerea efectuării expertizei grafologice şi de a suspenda procesul din următoarele considerente.


În conformitate cu art. 261 lit.d) CPC, la cererea participanţilor la proces sau din oficiu, instanţa judecătorescă poate suspenda procesul în cazul în care a dispus efectuarea unei expertize.

Din recipisa prezentată de către reclamantul C.I. urmează că, între el şi pârâtul D.M., la 10 mai 2002, a fost încheiat un contract de împrumut a 5000 lei pe termen de doi ani cu dobânda lunară de 5%.

Din considerentele că, pârâtul D.M. neagă încheierea contractului menţionat, cât şi semnătura lui de pe acest contract şi având în vedere că, pentru constatarea faptului dacă semnătura aplicată pe contract îi aparţine pârâtului sau nu, sunt necesare cunoştinţe speciale în domeniul grafologiei, instanţa de judecată ajunge la concluzia de a dispune efectuarea expertizei grafologice.

176

Deoarece dispunerea efectuării experizei grafologice este generată de cererea pârâtului D.M., instanţa de judecată consideră necesar de a pune în obligaţia acestuia plata cheltuielilor pentru efectuarea expertizei.

Având în vedere faptul că, nu se cunoaşte termenul care va fi necesar pentru efectuarea expertizei, instanţa de judecată ajunge la concluzia despre necesitatea suspendării procesului până la prezentarea în instanţă a raportului de expertiză grafologică.


d i s p u n e

Efectuarea expertizei grafologice în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui C.I. împotriva lui D.M. cu privire la încasarea datoriei, punînd următoarea întrebare:


Se încredinţează efectuarea expertizei Institutului Republican de Expertiză Judiciară şi Criminalistică a Ministerului Justiţiei.


Se prezintă expertului pentru efectuarea expertizei:1. materialele dosarului civil nr. 2-13-05 pe 10 file;2. modele de semnături experimentale şi libere ale lui D.M.Plata cheltuielilor pentru efectuarea expertizei se pune în obligaţia lui D.M.Procesul în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui C.I. împotriva lui D.M. cu privire la încasarea datoriei se suspendă până la prezentarea în instanţă a raportului de expertiză grafologică.Încheierea, în partea suspendării procesului, poate fi atacată cu recurs la Curtea de



177

Încheiere privind suspendarea procesului în cazul în care s-a dat o delegaţie judiciară unei alte instanţe judecătoreşti din ţară

Î N C H E I E R E


Judecătoria Centru, mun. Chişinăuîn componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul V.T.grefier E.P.examinând în şedinţă publică pricina civilă la cererea de chemare în judecată a G.N.

împotriva lui G.I. cu privire la recunoaşterea dreptului la spaţiu locativ pierdut

c o n s t a t ă

G.N. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui G.I. cu privire la recunoaşterea dreptului la spaţiu locativ pierdut.

În motivarea acţiunii reclamanta G.N. a indicat că, ea s-a aflat în căsătorie cu pârâtul pînă la 11 martie 1999 şi au locuit împreună în apartamentul nr. 1, situat pe str. Zelinschi nr. 13 mun. Chişinău.

Îndată după desfacerea căsătoriei, pârâtul a plecat la un alt loc de trai şi anume la apartamentul nr. 10, situat pe str. Bulgară 51 mun. Chişinău, care îi aparţine lui cu drept de proprietate, unde şi locuieşte pînă acum. Timp îndelungat pârâtul a locuit în apartamentul nr. 10, situat pe str. Bulgară nr. 51 or. Chişinău, împreună cu concubina sa, I.M., care actualmente domiciliază în mun.Cahul, str. Ştefan cel Mare nr. 15.

Din motive necunoscute, pârâtul G.I. nu doreşte să-şi retragă benevol viza de reşedinţă din apartamentul în litigiu şi ea este nevoită să plătească chiria şi serviciile comunale şi pentru el, ceea ce îi crează cheltuieli suplimentare neîntemeiate.

Pentru confirmarea faptului că, pârâtul din 11 martie 2003 locuieşte în apartamentul nr. 10, situat pe str. Bulgară nr. 51, or. Chişinău, reclamanta cere ca I.M. să fie audiată în calitate de martor.

Reclamanta G.N., în şedinţa de judecată, a susţinut acţiunea şi a cerut admiterea acesteia.

Pârâtul G.I., în şedinţa de judecată, nu a recunoscut acţiunea şi a cerut respingerea ei, considerând că el nu a pierdut dreptul la spaţiu locativ în apartamentul nr. 1, str. Zelinschi nr. 13, mun. Chişinău.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, instanţa de judecată consideră necesar de a da delegaţie Judecătoriei Cahul pentru a o audia în calitate de martor pe I.M., care domiciliază în mun.Cahul, şi de a suspenda procesul din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 125 al.(1) CPC, în cazul necesităţii de a aduna probe ori de a înmîna acte judiciare într-un alt oraş, municipiu sau raion, instanţa care judecă pricina dă instanţei judecătoreşti respective, prin încheiere, o delegaţie pentru efectuarea unor anumite acte de procedură.

În conformitate cu art. 261 lit.e) CPC, la cererea participanţilor la proces sau din oficiu, instanţa judecătorească poate suspenda procesul în cazul în care a dat o delegaţie judiciară unei alte instanţe judecătoreşti din ţară.

178

Astfel, din considerentele că, I.M. ar putea comunica fapte, care au importanţă pentru soluţionarea corectă a litigiului şi deoarece ea locuieşte la o mare depărtare de locul examinării cererii de chemare în judecată, este necesar de a da delegaţie Judecătoriei Cahul de a o audia în calitate de martor pe marginea cererii depuse.

În acelaşi timp, instanţa de judecată ajunge la concluzia despre necesitatea suspendării procesului până la prezentarea de către Judecătoria Cahul a delegaţiei judiciare.

În conformitate cu art. 125, art. 261 lit.e), art. 262 lit.d), art. 263, art. art. 269-270 CPC, instanţa de judecată

d i s p u n e

Se dă delegaţie Judecătoriei Cahul să efectueze următoarele acte de procedură:Să audieze în calitate de martor pe I.M., domiciliată în or. Cahul, str. Ştefan cel Mare

nr. 15, asupra următoarelor întrebări:a) când a făcut cunoştinţă cu G.I.;b) de când şi pînă când au locuit împreună şi care a fost caracterul relaţiilor între ei;c) unde au locuit împreună.Încheierea în cauză este obligatorie pentru Judecătoria Cahul şi urmează să fie îndeplinită în cel mult zece zile de la primirea delegaţiei.Procesul în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a G.N. împotriva lui G.I. cu privire la recunoaşterea dreptului la spaţiu locativ pierdut se suspendă până la prezentarea de către Judecătoria Cahul a delegaţiei judiciare.Încheierea, în partea suspendării procesului, poate fi atacată cu recurs la Curtea de


Preşedintele şedinţei, V.T.judecătorul

179

Încheiere privind suspendarea procesului în cazul în care s-a dispus organului de tutelă şi curatelă efectuarea unui control al condiţiilor de trai ale adoptatorilor în pricinile de adopţie şi în alte pricini în care pot fi lezate

drepturile şi interesele copilului

Î N C H E I E R E


Judecătoria Botanica, mun. Chişinăuîn componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul C.V.grefier Z.M.examinând în şedinţă publică pricina civilă la cererea de chemare în judecată a M.A.


c o n s t a t ă


În motivarea acţiunii reclamanta M.A. a indicat că, ea a înregistrat căsătoria cu pârâtul I.A. la 5 mai 2000 la Oficiul de Stăre Civilă a mun. Chişinău.

Din căsătorie au un fiu minor, I., născut la 10 ianuarie 2001.În timpul căsătoriei au cumpărat împreună apartamentul nr. 5, situat pe bd. Dacia nr.

15 mun. Chişinău, compus din două odăi, pe care îl estimează la preţul de 300 000 lei, cît şi automobilul de marca BMW, cu număr de înmatriculare CPP-231, pe care îl estimează la preţul de 300 000 lei.


Reclamanta M.A. cere:1. desfacerea căsătoriei;2. partajarea bunurilor dobîndite împreună cu pârâtul în timpul căsătoriei şi transmiterea în proprietatea a apartamentului nr. 5 situat pe bd. Dacia nr. 15 mun. Chişinău, compus din două odăi, pe care îl estimează la preţul de 300 000 lei, iar în proprietatea pârâtului – a automobilului marca BMW, cu număr de înmatriculare CPP-231, pe care îl estimează la preţul de 300 000 lei;3. determinarea domiciliului fiului minor I., născut la 10 ianuarie 2001, cu ea;4. încasarea de la pârât în beneficiul ei a pensiei pentru întreţinerea copilului minor în mărime de ¼ din toate veniturile pârâtului pînă la atingerea de către copil a majoratului.Reclamanta M.A., în şedinţa de judecată, a susţinut acţiunea şi a cerut admiterea

acesteia.Pârâtul I.A., în şedinţa de judecată, a cerut desfacerea căsătoriei, partajarea bunurilor

proprietate în devălmăşie a soţilor, şi determinarea domiciliului copilului minor cu el

180

indicând că, în noua famile cu care el locuieşte în apartamentul nr. 3, compus din patru camere, şi situat pe str. Independenţei nr. 19, mun. Chişinău, are condiţii mai bune de trai şi educaţie a fiului minor I.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, instanţa de judecată consideră necesar de a dispune organului de tutelă şi curatelă efectuarea unui control al condiţiilor de trai a părţilor şi suspendarea procesului din următoarele considerente.

Conform art. 63 al.(3) Codul Familiei, la determinarea domiciliului copilului minor, instanţa judecătorească va cere şi avizul autorităţii tutelare în a cărei rază teritorială se află domiciliul fiecăruia dintre părinţi.

În conformitate cu art. 261 lit.f) CPC, la cererea participanţilor la proces sau din oficiu, instanţa judecătorească poate suspenda procesul în cazul în care a dispus organului de tutelă şi curatelă efectuarea unui control al condiţiilor de trai ale adoptatorilor în pricinile de adopţie şi în alte pricini în care pot fi lezate drepturile şi interesele copilului.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, părţile în proces au înregistrat căsătorie la 5 mai anul 2000 la Oficiul de Stare Civilă al mun. Chişinău. Din căsătorie au un fiu minor I., născut la 10 ianuarie 2001.

Astfel, din considerentele că, părţile locuesc separat şi cerând desfacerea căsătoriei n-au ajuns la o înţelegere cu privire la determinarea domiciliului copilului minor, instanţa de judecată ajunge la concluzia despre necesitatea de a dispune organului de tutelă şi curatelă, Direcţia de Ocrotire a Drepturilor Copilului a sectorului Botanica mun. Chişinău, efectuarea unui control al condiţiilor de trai ale părţilor.

În acelaşi timp, instanţa de judecată ajunge la concluzia despre necesitatea suspendării procesului până la prezentarea în instanţă a raportului Direcţiei de Ocrotire a Drepturilor Copilului a sectorului Botanica mun. Chişinău.

În conformitate cu art. 261 lit.f), art. 262 lit.d), art. 263, art. art. 269-270 CPC, instanţa de judecată

d i s p u n e

Se încredinţează Direcţiei de Ocrotire a Drepturilor Copilului a sectorului Botanica mun. Chişinău, să efectueze un control al condiţiilor de trai ale M.A., domiciliată în apartamentul nr. 5, bd.Dacia nr. 15 mun. Chişinău şi ale lui I.A., domiciliat în apartamentul nr. 3, str. Independenţei nr. 19, mun. Chişinău.

Procesul în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a M.A. împotriva lui I.A. cu privire la desfacerea căsătoriei, partajarea bunurilor proprietate în devălmăşie a soţilor, determinarea domiciului copilului minor şi încasarea pensiei pentru întreţinerea copilului minor se suspendă până la prezentarea în instanţă a raportului Direcţiei de Ocrotire a Drepturilor Copilului a sectorului Botanica mun. Chişinău..

Încheierea, în partea suspendării procesului, poate fi atacată cu recurs la Curtea de Apel Chişinău în termen de 15 zile, prin intermediul Judecătoriei Botanica mun.Chişinău.


181

Încheiere privind suspendarea procesului în cazul în care au încetat împuternicirile tutorelui sau curatorului

Î N C H E I E R E


Judecătoria Ciocana, mun. Chişinăuîn componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul L.C.grefier V.I.examinând în şedinţă publică pricina civilă la cererea de chemare a lui D.E. în

interesele lui O.P. împotriva lui O.N. cu privire la declararea contractului de donaţie nul

c o n s t a t ă

D.E., în interesele lui O.P., a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui O.N. cu privire la declararea contractului de donaţie nul.

În motivarea acţiunii D.E. a indicat că, reclamantul O.P., care la 15 decembrie 2004, prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău a fost declarat incapabil, la 1 decembrie 2004, a încheiat cu O.P. un contract de donaţie, prin care a dăruit apartamentul nr. 10 situat pe str. Cuza-Vodă nr. 45, mun. Chişinău, ce-i aparţine cu drept de proprietate. Consideră D.E., că O.P. la momentul încheierii contractului de donaţie nu conştientiza acţiunile sale şi nu dirija cu ele.

D.E. în şedinţa de judecată nu s-a prezentat.Pârâtul O.N., în şedinţa de judecată, a cerut respingerea acţiunii, considerând că O.P.

la momentul încheierii contractului de donaţie avea capacitate de exerciţiu.A mai indicat O.N. că, la 27 ianuarie 2005, tutorele lui O.P., D.E. a decedat.Audiind pârâtul, studiind materialele dosarului, instanţa de judecată consideră necesar

de a suspenda procesul până la numirea reclamantului O.P. a unui alt tutore din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 261 lit.g) CPC, la cererea participanţilor la proces sau din oficiu, instanţa judecătorească poate suspenda procesul în cazul în care au încetat împuternicirile tutorelui sau curatorului.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, prin decizia Preturii sectorului Ciocana mun. Chişinău din 4 ianuarie 2005, D.E. a fost numit tutore al lui O.P.

Din copia certificatului de deces, eliberat la 27 ianuarie 2005 de către Oficiul de Stare Civilă al sectorului Ciocana mun. Chişinău, urmează că D.E. a decedat la 27 ianuarie 2005.

Astfel, din considerentele că, reclamantul O.P. este incapabil, iar tutorele acestuia, D.E., care a intentat acţiunea în instanţa de judecată, a decedat, conform art. 47 Cod Civil, a încetat tutela instituită asupra lui O.P., instanţa de judecată ajunge la concluzia de a suspenda procesul în pricina în cauză până la numirea reclamantului O.P. a unui alt tutore, care în conformitate cu art. 58 al. 6 CPC il v-a reprezenta pe acesta în instanţa de judecată.

În conformitate cu art. 261 lit.g), art. 262 lit.d), art. 63, art. art. 269-270 CPC, instanţa de judecată

d i s p u n e

183

Procesul în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui D.E. în interesele lui O.P. împotriva lui O.N. cu privire la declararea contractului de donaţie nul se suspendă pînă la numirea a unui alt tutore reclamantului O.P..


Preşedintele şedinţei, L.C.judecătorul

184

Încheiere privind suspendarea procesului, dacă pricina nu poate fi judecată înainte de soluţionarea unei alte pricini conexe

Î N C H E I E R E


Judecătoria Râşcani, mun. Chişinăuîn componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul C.D.grefier M.E.examinând în şedinţă publică pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui

C.G. împotriva lui L.V. cu privire la evacuare fără acordarea altui spaţiu locativ

c o n s t a t ă

C.G. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui L.V. cu privire la evacuare fără acordarea altui spaţiu locativ.

În motivarea acţiunii reclamantul C.G. a indicat că, la 1 septembrie 2004, el a primit ordinul de repartiţie nr. 1212123 la apartamentul nr. 4, situat pe str. M.Viteazul nr. 15 mun. Chişinău, compus dintr-o camera.

În apartamentul în litigiu, fără un temei juridic, s-a instalat pârâtul, care refuză să elibereze benevol apartamentul.

Reclamantul C.G., cere admiterea acţiunii şi evacuarea pârâtului L.V. din apartamentul nr. 4 situat pe str. M.Viteazul nr. 15 mun. Chişinău fără acordarea altui spaţiu locativ.

Reclamantul C.G., în şedinţa de judecată, a susţinut acţiunea şi a cerut admiterea acesteia.

Pârâtul L.V., în şedinţa de judecată, a cerut respingerea acţiunii indicând că, el, la 15 iunie 2004 s-a instalat în apartamentul în litigiu cu permisiunea directorului Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 4, mun. Chişinău şi consideră că, el nu poate fi evacuat din apartamentul în litigiu fără acordarea altui spaţiu locativ, deoarece nu are un alt spaţiu locativ.

Pârâtul L.V. a cerut şi suspendarea procesului pînă la data când hotărârea Curţii de Apel Chişinău în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către el, la 10 august 2004, la Curtea de Apel Chişinău împotriva Primăriei municipiului Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, prin care a cerut anularea deciziei Primăriei mun. Chişinău cu privire la acordarea spaţiului locativ în litigiu lui C.G., cît şi declararea ordinului de repartiţie nr. 1212123 din 1 septembrie 2004, eliberat lui C.G. la apartamentul în litigiu, ca fiind nul, va rămîne irevocabilă.

Reclamantul C.G. a cerut respingerea cererii cu privire la suspendarea procesului indicând că, acţiunea depusă de către pârât la Curtea de Apel Chişinău cu privire la anularea deciziei Primăriei mun. Chişinău şi declararea ordinului de repartiţie la apartamentul în litigiu ca fiind nul nu are nici o legătură cu pricina în cauză.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, instanţa de judecată consideră necesar de a suspenda procesul în pricina civilă în cauză din următoarele considerente.

185

În conformitate cu art. 261 lit.h) CPC, la cererea participanţilor la proces sau din oficiu, instanţa judecătorească poate suspenda procesul în cazul în care pricina nu poate fi judecată înainte de soluţionarea unei alte pricini conexe.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, în procedura la Curtea de Apel Chişinău, se află pe rol pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui L.V. împotriva Primăriei municipiului Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ şi prin care s-a cerut anularea deciziei Primăriei mun. Chişinău cu privire la repartizarea apartamentului nr. 4 situat pe str. M.Viteazul nr. 15 mun. Chişinău, lui C.G. şi declararea ordinului de repartiţie nr. nr. 1212123 din 1 septembrie 2004 eliberat lui C.G. ca fiind nul.

Astfel, din considerentele că, pricina civilă în cauză este conexă cu pricina civilă care se află pe rol la Curtea de Apel Chişinău şi deoarece de rezultatul examinării acţiunii intentate la cererea de chemare în judecată a lui L.V. la Curtea de Apel Chişinău, depinde soluţionarea pricinii în cauză cu privire la evacuarea lui L.V. din apartamentul în litigiu fără acordarea altui spaţiu locativ, instanţa de judecată ajunge la concluzia de a suspenda procesul în cauză dată până când hotărârea Curţii de Apel Chişinău va rămâne irevocabilă.

În conformitate cu art. 261 lit.h), art. 262 lit.e), art. 263, art. art. 269-270 CPC, instanţa de judecată

d i s p u n e

Procesul în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui C.G. împotriva lui L.V. cu privire la evacuare fără acordarea altui spaţiu locativ se suspendă pînă la data rămânerii irevocabile a hotărârii Curţii de Apel Chişinău în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui L.V. împotriva Primăriei municipiului Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ


Preşedintele şedinţei, C.D.judecătorul

186

Încheiere privind respingerea cererii cu privire la repunere pe rol a pricinii

Î N C H E I E R E


Judecătoria Buiucani mun. Chişinăuîn componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul G.P.grefier I.L.examinînd cererea lui P.I. cu privire la repunerea pe rol a pricinii

c o n s t a t ă


În motivarea acţiunii reclamantul P.I. a indicat că, el s-a aflat în căsătorie cu pârâta din 1984 pînă în luna iulie 2000. Îndată după desfacerea căsătoriei el a plecat la un alt loc de trai, creând o nouă familie. Actualmente familia nou creată s-a destrămat şi el doreşte să se intaleze cu traiul în apartamentul nr. 10 situat pe str. I.Creangă nr. 20 mun. Chişinău, care a fost repartizat în anul 1990, de către Primăria mun. Chişinău, lui împreună cu pârâta şi doi copii minori.

Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 15 decembrie 2004, procesul în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui P.I. împotriva P.N. cu privire la instalare şi înlăturarea obstacolelor în folosirea de spaţiu locativ a fost suspendată până la externarea pârâtei P.N. din instituţia curativ-profilactică.

La 29 decembrie 2004, reclamantul P.I. a depus cerere cu privire la repunerea pe rol a pricinii invocând că, cu toate că pârâta se află încă la tratament în staţionar, ea a fost deja supusă intervenţiei chirurgicale şi, în opinia lui, ar putea să se prezinte în şedinţa de judecată.

Reclamantul P.I, în şedinţa de judecată, cererea cu privire la repunerea pe rol a pricinii a susţinut şi a cerut admiterea acesteia.

Pârâta P.N., în şedinţa de judecată, nu s-a prezentat, însă a trimis în adresa instanţei de judecată o cerere cu privire la respingerea cererii de repunere pe rol a pricinii, indicând că, ea se află la tratament în staţionar şi nu poate participa la şedinţa de judecată.

Audiind reclamantul, studiind materialele dosarului, instanţa de judecată consideră necesar de a respinge cererea cu privire la repunerea pe rol a pricinii din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 264 CPC, după decăderea circumstanţelor care au dus la suspendarea procesului, instanţa judecătorească dispune, la cererea participanţilor la proces sau din oficiu, reluarea procesului.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 15 decembrie 2004, procesul în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui P.I. împotriva P.N. cu privire la instalare şi înlăturarea obstacolelor în folosirea de spaţiu locativ a fost suspendat până la externarea pârâtei P.N. din instituţia curativ-profilactică.

Din certificatul eliberat de spitalul nr. 3, mun. Chişinău la 3 ianuarie 2005 urmează că pârâta P.N. a suportat intervenţie chirurgicală la 27 decembrie 2004, ceea ce nu-i permite să

187

se prezinte în şedinţa de judecată şi se va afla la tratament în staţionar timp de trei-patru săptămâni.

Astfel, din considerentele că, n-au decăzut circumstanţele cu privire la aflarea pârâtei P.N. la tratament în staţionar şi ale imposibilităţii prezentării acesteia în şedinţa de judecată, care au servit drept temei pentru suspendarea procesului, instanţa de judecată ajunge la concluzia de a respinge cererea lui P.I. cu privire la repunerea pe rol a pricinii.


d i s p u n e

Se respinge cererea lui P.I. cu privire la repunerea pe rol a pricinii civile la cererea de chemare în judecată a lui P.I. împotriva P.N. cu privire la instalare şi înlăturarea obstacolelor în folosirea de spaţiu locativ.



188

Încheiere privind reluarea procesului

Î N C H E I E R E


Judecătoria Buiucani, mun. Chişinăuîn componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul G.P.grefier I.L.examinînd cererea P.N. cu privire la reluarea procesului

c o n s t a t ă


În motivarea acţiunii reclamantul P.I. a indicat că, el s-a aflat în căsătorie cu pârâta din 1984 pînă în luna iulie 2000. Îndată după desfacerea căsătoriei el a plecat la un alt loc de trai, creînd o nouă familie. Actualmente familia nou creată s-a destrămat şi el doreşte să se instaleze cu traiul în apartamentul nr. 10 situat pe str. I.Creangă nr. 20, mun. Chişinău, care a fost repartizat în anul 1990, de către Primăria mun. Chişinău, lui împreună cu pârâta şi doi copii minori.

Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 15 decembrie 2004, procesul în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui P.I. împotriva P.N. cu privire la instalare şi înlăturarea obstacolelor în folosirea de spaţiu locativ a fost suspendată până la externarea pârâtei P.N. din instituţia curativ-profilactică.

La 22 ianuarie 2005, pârâta P.N. a depus cerere prin care a cerut reluarea procesului indicând că, ea este externată din instituţia curativ-profilactică şi poate să se prezinte la şedinţa de judecată.

Pârâta P.N., în şedinţa de judecată, cererea cu privire la reluarea procesului a susţinut şi a cerut admiterea acesteia.

Reclamantul P.I., în şedinţa de judecată, nu s-a prezentat, despre locul, data şi ora şedinţei de judecată a fost înştiinţat în mod legal.

Audiind pârâta, studiind materialele dosarului instanţa de judecată consideră necesar de a relua procesul din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 264 CPC, după decăderea circumstanţelor care au dus la suspendarea procesului, instanţa judecătorească dispune, la cererea participanţilor la proces sau din oficiu, reluarea procesului.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 15 decembrie 2004, procesul în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui P.I. împotriva P.N. cu privire la instalare şi înlăturarea obstacolelor în folosirea de spaţiu locativ a fost suspendat până la externarea pârâtei P.N. din instituţia curativ-profilactică.

Din explicaţiile pârâtei P.N. urmează că, ea este externată din instituţia curativ-profilactică şi poate să participe la şedinţa de judecată, fapt confirmat prin certificatul eliberat de spitalul nr. 3, mun. Chişinău.

189

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, pârâta P.N. este externată din instituţia curativ-profilactică şi ea poate să participe la şedinţa de judecată, prin ce au decăzut circumstanţele care au dus la suspendarea procesului, instanţa de judecată ajunge la concluzia de a relua procesul.


d i s p u n e

Procesul în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui P.I. împotriva P.N. cu privire la instalare şi înlăturarea obstacolelor în folosirea de spaţiu locativ se reia.

Se numeşte şedinţa de judecată pentru 23 februarie 2005, ora 10.00, mun. Chişinău, str. Mihai Viteazul 2, biroul nr. 505.



190

Încheiere privind încetarea procesului în cazul în care pricina nu urmează a fi judecată în procedură civilă

Î N C H E I E R E


Judecătoria Botanica mun. Chişinău în componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul P.P.grefier E.E.examinând în şedinţă publică pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui

C.P. împotriva Procuraturii sectorului Botanica mun. Chişinău cu privire la anularea ordonanţei privind încetarea urmăririi penale

c o n s t a t ă

C.P. a depus cerere de chemare în judecată împotriva Procuraturii sectorului Botanica mun. Chişinău cu privire la anularea ordonanţei privind încetarea urmăririi penale.

În motivarea acţiunii reclamantul C.P. a indicat că, la 15 iulie 2004, din curtea casei de locuit, situate pe str. Sarmisegetuza nr. 23 mun. Chişinău, lui i-a fost sustrasă bicicleta. Pârâtul la 8 august 2004 a emis ordonanţă privind încetarea urmăririi penale pe motiv că, bănuitul nu a atins vîrsta la care poate fi tras la răspundere penală. Consideră reclamantul ordonanţa menţionată nelegitimă şi neîntemeiată, cerând anularea ei.

Reclamantul C.P., în şedinţa de judecată, a susţinut acţiunea şi a cerut admiterea acesteia.

Reprezentantul pârâtului, Procuratura sectorului Botanica, mun. Chişinău, P.M. a cerut încetarea procesului, indicând că pricina nu urmează a judecată în procedură civilă.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, instanţa de judecată consideră că, procesul urmează a fi încetat din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 265 lit.a) CPC, instanţa judecătorească dispune încetarea procesului în cazul în care pricina nu urmează a fi judecată în procedură civilă.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, reclamantul C.P. contestă ordonanţa privind încetarea urmăririi penale emisă de Procuratura sectorului Botanica mun. Chişinău în conformitate cu art. 52 al.(1) Cod de procedură penală, care în conformitate cu art. 6 al.(1) Cod de procedură penală, constituie un document prin care se consemnează acţiunea de încetare a urmăririi penale.

În conformitate cu art. 300 al. (2), art. 313 al.(2) p. 2) şi al.(3) Cod de procedură penală, împotriva ordonanţei în cauză emisă în cadrul procedurii penale, reclamantul C.P. trebuie să depună o plângere, în termen de 10 zile, la judecătorul de instrucţie la locul aflării organului care a admis presupusa încălcare. Or, legislaţia procedurală civilă a Republicii Moldova, în conformitate cu art. 1 Cod de procedură civilă, reglementează raporturile sociale referitoare la raporturile procesuale civile şi nu la raporturile procesuale penale, invocate în ordonanţa contestată privind încetarea urmării penale.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, pricina nu urmează a fi judecată în procedură civilă, instanţa de judecată ajunge la concluzia de a înceta procesul în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui C.P. împotriva Procuraturii

191

sectorului Botanica, mun. Chişinău cu privire la anularea ordonanţei privind încetarea urmăririi penale.

În conformitate cu art. 265 lit. a), art. 266, art. art. 269-270 CPC, instanţa de judecată

d i s p u n e

Procesul în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui C.P. împotriva Procuraturii sectorului Botanica, mun. Chişinău cu privire la anularea ordonanţei privind încetarea urmăririi penale se încetează.

Se menţionează că, nu se admite o nouă adresare în judecată a lui C.P. cu privire la acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri.


Preşedintele şedinţei, P.P.judecătorul

192

Încheiere privind încetarea procesului în cazul în care într-un litigiu între aceleaşi părţi, cu privire la acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri s-a emis o hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă sau o încheiere de încetare a

procesului în legătură cu renunţarea reclamantului la acţiune sau cu confirmarea tranzacţiei dintre părţi

Î N C H E I E R E


Judecătoria Centru, mun. Chişinăuîn componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul D.I.grefier B.N.examinând în şedinţă publică pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui

C.P. împotriva Primăriei or. Codru, mun. Chişinău cu privire la repararea prejudiciului material

c o n s t a t ă

La 7 ianuarie 2005 C.P. a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei or. Codru, mun. Chişinău cu privire la repararea prejudiciului material.

În motivarea acţiunii reclamantul P.T. a indicat că, la 13 ianuarie 2004, automobilul de marca VAZ-2106, cu număr de înmatriculare CMR-100, proprietate a pârâtului, a săvîrşit accident rutier, ca rezultat al căruia a fost deteriorat gardul de pe lîngă casa nr. 5, situată pe str. Cucoarelor, or. Codru mun. Chişinău, ce-i aparţine lui cu drept de proprietate.


Reclamantul C.P., în şedinţa de judecată, a susţinut acţiunea şi a cerut admiterea acesteia.

Reprezentantul pârâtului, Primăria or. Codru, mun. Chişinău, P.K., a cerut încetarea procesului pe motiv că, reclamantul anterior a mai depus o acţiune similară în instanţa de judecată şi procesul a fost încetat din motivul renunţului reclamantului la acţiune.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, instanţa de judecată consideră necesar de a înceta procesul din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 265 lit.b) CPC, instanţa judecătorească dispune încetarea procesului în cazul în care într-un litigiu între aceleaşi părţi, cu privire la acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri s-a emis o hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă sau o încheiere de încetare a procesului în legătură cu renunţarea reclamantului la acţiune sau cu confirmarea tranzacţiei dintre părţi.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, reclamantul C.P., la 3 martie 2004 a mai depus în instanţa de judecată o acţiune similară împotriva Primăriei or. Codru, mun. Chişinău asupra aceluiaşi obiect şi avînd aceleaşi temeiuri, însă deoarece el, C.P. la 5 aprilie 2004, a renunţat la acţiune, în conformitate cu art. 265 lit.c) CPC, renunţul a fost admis de instanţa de judecată şi a fost emisă o încheiere, prin care procesul a fost încetat.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, într-un litigiu între aceleaşi părţi, cu privire la acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri s-a emis o încheiere de încetare a procesului în legătură cu renunţarea reclamantului la acţiune, instanţa de judecată ajunge la concluzia de a înceta procesul în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a

193

lui C.P. împotriva Primăriei or. Codru, mun. Chişinău cu privire la repararea prejudiciului material.

În conformitate cu art. 265 lit.b), art. 266, art. art. 269-270 CPC, instanţa de judecată

d i s p u n e

Procesul în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui C.P. împotriva Primăriei oraşului Codru mun. Chişinău cu privire la repararea prejudiciului material se încetează.

Se menţionează că, nu se admite o nouă adresare în judecată a lui C.P. cu privire la acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri.



194

Încheiere privind încetarea procesului în cazul în care reclamantul a renunţat la acţiune, renunţul fiind admis de instanţă

Î N C H E I E R E

4 octombrie 2004 mun. Chişinău

Judecătoria Centru mun. Chişinăuîn componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul B.I.grefier S.T.examinând în şedinţă publică pricina civilă la cererea de chemare în judecată a R.Z. împotriva lui B.N. cu privire la revendicarea bunurilor din posesie nelegitimă străină

c o n s t a t ă

R.Z. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui B.N. cu privire la revendicarea bunurilor din posesie nelegitimă străină.

În motivarea acţiunii reclamantul R.Z a indicat că, în perioada de timp din luna octombrie 2002 pînă la 1 iunie 2004, a dus o viaţă comună împreună cu pârâtul, locuind în apartamentul nr. 45 situat pe str. Bulgară nr. 50, mun. Chişinău. La 2 decembrie 2002 a fost încheiată căsătoria cu pârâtul, iar prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău, din 13 iulie 2004 aceasta a fost desfăcută. La momentul instalării cu traiul în apartamentul pârâtului, ea a adus unele obiecte proprietate privată, care au rămas în posesia acestuia şi anume: maşina de spălat de marca „Samsung” cu preţul de 3 000 lei şi televizorul de marca “Samsung” cu preţul de 3 500 lei. Din considerentele că, pârâtul deţine în posesia sa nelegitimă bunuri ce aparţin ei cu drept de proprietate privată şi refuză restituirea benevolă a acestora, reclamanta cere admiterea acţiunii.

Reclamanta R.Z., în şedinţa de judecată, a cerut încetarea procesului din motivul renunţului la acţiune, indicând că pârâtul, la 1 octombrie 2004, până la şedinţa de judecată, i-a restituit benevol bunurile în litigiu.

Pârâtul B.N., în şedinţa de judecată, nu s-a prezentat, despre locul, data şi ora şedinţei de judecată a fost înştiinţat în mod legal.

Audiind reclamanta, studiind materialele dosarului, instanţa de judecată consideră necesar de a admite renunţul reclamantei la acţiune şi de a înceta procesul din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 265 lit.c) CPC, instanţa judecătorească dispune încetarea procesului în cazul în care reclamantul a renunţat la acţiune, renunţul fiind admis de instanţă.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, pârâtul B.N. i-a restituit reclamantei R.Z. bunurile proprietate privată şi anume maşina de spălat de marca „Samsung” şi televizorul de marca „Samsung”, ceea ce se confirmă prin explicaţiile reclamantei R.Z.

Renunţarea reclamantei R.Z. la acţiune, în conformitate cu art. 212 al.(1) CPC, a fost consemnată în procesul verbal şi semnată de aceasta.

Instanţa de judecată, în conformitate cu art. 212 al.(4) CPC, i-a explicat reclamantei R.Z. efectele admiterii renunţului la acţiune şi încetării procesului stipulate în art. 266 al.(2)

195

CPC şi anume că, nu se admite o nouă adresare în judecată a aceleiaşi părţi cu privire la acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, în conformitate cu art. 60 al.(5) CPC, renunţul reclamantei la acţiune nu contravine legii şi nu încalcă drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale persoanei, interesele societăţii sau ale statului, instanţa de judecată ajunge la concluzia de a admite renunţul reclamantei la acţiune şi de a înceta procesul în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a R.Z. împotriva lui B.N. cu privire la revendicarea bunurilor din posesie nelegitimă străină.

În conformitate cu art. 265 lit.c), art. 266, art. art. 269-270 CPC, instanţa de judecată

d i s p u n e

Se admite renunţul reclamantei R.Z. la acţiune.Procesul în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a R.Z. împotriva lui B.N.

cu privire la revendicarea bunurilor din posesie nelegitimă străină se încetează.Se menţionează, că nu se admite o nouă adresare în judecată a R.Z. cu privire la

acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri.Încheierea poate fi atacată cu recurs la Curtea de Apel Chişinău în termen de 15 zile,

prin intermediul Judecătoriei Centru mun.Chişinău.


196

Încheiere privind încetarea procesului în cazul în care părţile au încheiat o tranzacţie, confirmată de instanţă

Î N C H E I E R E


Judecătoria Ialoveniîn componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul M.A.grefier T.A.examinând în şedinţă publică pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui

P.A. împotriva lui P.N. cu privire la partajarea patrimoniului succesoral

c o n s t a t ă

P.A. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui P.N. cu privire la partajarea patrimoniului succesoral.

În motivarea acţiunii, reclamantul P.A. a indicat că, pârâta este sora lui.Tatăl lor, P.I. a decedat la 12 mai 2000, iar mama lor, P.D. a decedat la 15 decembrie

2004.După moartea părinţilor, a rămas patrimoniul succesoral a acestora şi anume

apartamentul nr. 5, situat pe str. D.Sihastru nr. 23, or. Ialoveni, compus din două camere, cu preţul de 200 000 lei şi casa de locuit nr. 10, situată în satul „M”, raionul Ialoveni cu preţul de 190 000 lei.

Din considerentele că, n-au ajuns cu pârâta la o înţelegere cu privire la partajarea patrimoniului succesoral, reclamantul, P.A. cere partajarea patrimoniului succesoral în cauză şi transmiterea lui în proprietate a apartamentului nr. 5 situat pe str. D.Sihastru nr. 23, or. Ialoveni cu preţul de 200 000 lei, iar pârâtei P.N. casa de locuit situată în satul „M”, raionul Ialoveni cu preţul de 190 000 lei.

Reclamantul P.A., în şedinţa de judecată, i-a propus pârâtei P.N. încheierea unei tranzacţii, prin care lui să-i fie transmis în proprietate apartamentul nr. 5, situat pe str. D.Sihastru nr. 23, or. Ialoveni, iar ei casa de locuit situată în satul „M”, raionul Ialoveni. Suplimentar, el îi va plăti pârâtei 10000 lei, în legătură cu diferenţa de preţ a bunurilor menţionate.

Pârâta P.N., în şedinţa de judecată, şi-a exprimat acordul la încheierea tranzacţiei, conform condiţiilor expuse de reclamant.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, instanţa de judecată consideră necesar de a confirma tranzacţia între părţi şi de a înceta procesul din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 265 lit.d) CPC, instanţa judecătorească dispune încetarea procesului în cazul în care părţile au încheiat o tranzacţie, confirmată de instanţă.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, părţile în proces P.A. şi P.N. sunt unicii copii şi moştenitori al patrimoniului succesoral a lui P.I. şi P.D., decedaţi, respectiv, la 12 mai 2000 şi 15 decembrie 2004.

Patrimoniul succesoral a lui P.I. şi P.D. e constituit din apartamentul nr. 5 situat pe str. D.Sihastru nr. 23, or. Ialoveni cu preţul de 200000 lei, care părţile doresc să fie transmis în proprietate reclamantului şi casa de locuit situată în satul „M” raionul Ialoveni cu preţul de 190000 lei, care părţile doresc să fie transmis în proprietate pârâtei. Reclamantul P.A. s-a obligat să-i plătească pârâtei P.N. diferenţa de preţ a bunurilor menţionate de 10000 lei.

Condiţiile tranzacţiei între părţi, în conformitate cu art. 212 al.(1) CPC, au fost consemnate în procesul-verbal al şedinţei de judecată şi au fost semnate de ambele părţi.

197

Instanţa de judecată, în conformitate cu art. 212 al.(4) CPC, a explicat părţilor efectele confirmării tranzacţiei şi încetării procesului, stipulate în art. 266 al.(2) CPC şi anume că, nu se admite o nouă adresare în judecată a aceleaşi părţi cu privire la acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, în conformitate cu art. 60 al.(5) CPC, tranzacţia încheiată între P.A. şi P.N., prin care apartamentul nr. 5, str. D. Sihastru nr. 23, or. Ialoveni, cu preţul de 200000 lei se transmite în proprietate lui P.A., iar casa de locuit din satul „M”, raionul Ialoveni cu preţul de 190000 lei se transmite în proprietatea P.N., cât şi faptul că P.A. îi plăteşte P.N. diferenţa de preţ de 10000 lei, nu contravine legii şi nu încalcă drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale persoanei, interesele societăţii sau ale statului, instanţa de judecată ajunge la concluzia de a confirma tranzacţia între părţi şi a înceta procesul în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui P.A. împotriva P.N cu privire la partajarea patrimoniului succesoral.

În conformitate cu art. 265 lit.d), art. 266, art. art. 269-270 CPC, instanţa de judecată d i s p u n e

Se confirmă tranzacţia între P.A. şi P.N., conform căreia:1 - lui P.A. i se transmite în proprietate apartamentul numărul 5, situat pe strada

D.Sihastru nr. 23 oraşul Ialoveni cu preţul de 200 000 (două sute mii) lei;2 - P.N. i se transmite în proprietate casa de locuit situată în satul „M” raionul

Ialoveni, cu preţul de 190000 (o sută nouăzeci mii) lei;3 - P.A. se obligă să-i plătească P.N 10000 (zece mii) lei.Procesul în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui P.A. împotriva P.N.

cu privire la partajarea patrimoniului succesoral se încetează.Se menţionează că, nu se admite o nouă adresare în judecată a lui P.A. cu privire la

acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri.Încheierea poate fi atacată cu recurs la Curtea de Apel Chişinău în termen de 15 zile,

prin intermediul Judecătoriei Ialoveni.

Preşedintele şedinţei, M.A.judecătorul

198

Încheiere privind încetarea procesului în cazul în care într-un litigiu între aceleaşi părţi, cu privire la acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri s-a emis o hotărâre judecătorească arbitrală care a devenit obligatorie pentru părţi, cu excepţia cazului când instanţa refuză eliberarea titlului executoriu şi restituie pricina spre o nouă examinare

judecăţii arbitrale care a emis hotărârea, iar soluţionarea pricinii în aceeaşi judecată arbitrală s-a dovedit a fi imposibilă

Î N C H E I E R E


Judecătoria Centru, mun. Chişinăuîn componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul D.I.grefier E.P.examinând în şedinţă publică pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui C.I.


c o n s t a t ă


În motivarea acţiunii reclamantul C.I. a indicat că, la 10 martie 2002 i-a dat cu împrumut pârâtului 5 000 lei pe un termen de doi ani cu dobînda lunară de 5%.

Pârâtul nu a restituit banii împrumutaţi şi nici dobînda, în legătură cu care fapt reclamantul cere încasarea sumei de 11000 lei.

Reclamantul C.I., în şedinţa de judecată, a susţinut acţiunea şi a cerut admiterea acesteia.

Pârâtul D.M., în şedinţa de judecată, a cerut încetarea procesului, indicând că, acest litigiu a fost deja examinat de către judecata arbitrală şi prin hotărârea obligatorie a acesteia din 20 iunie 2004 s-a dispus ca el să-i plătească reclamantului suma de 10000 lei. Cu atât mai mult, în baza hotărârii judecăţii arbitrale menţionate, s-a eliberat titlu executoriu, însă el nu i-a plătit reclamantului banii, deoarece încă nu are această sumă.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, instanţa de judecată consideră necesar de a înceta procesul în pricina în cauză din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 265 lit.e) CPC, instanţa judecătorească dispune încetarea procesului în cazul în care într-un litigiu între aceleaşi părţi, cu privire la acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri s-a emis o hotărâre judecătorească arbitrală care a devenit obligatorie pentru părţi, cu excepţia cazului când instanţa refuză eliberarea titlului executoriu şi restituie pricina spre o nouă examinare judecăţii arbitrale care a emis hotărârea, iar soluţionarea pricinii în aceeaşi judecată arbitrală s-a dovedit a fi imposibilă.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, reclamantul C.I. la 15 mai 2004 s-a adresat pentru soluţionarea litigiului în cauză la judecăta arbitrală şi prin hotărârea obligatorie a acesteia din 20 iunie 2004 s-a dispus ca pârâtul D.M. să-i restituie reclamantului C.I. suma de 10000 lei. Cu atât mai mult, la 15 iulie 2004 instanţa de judecată a dispus eliberarea titlului de executare silită a hotărârii judecăţii arbitrale din 20 iunie 2004.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, într-un litigiu între aceleaşi părţi, cu privire la acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri s-a emis o hotărâre judecătorească arbitrală care a devenit obligatorie pentru părţi şi în baza căreia a fost eliberat

199

şi un titlu executoriu, instanţa de judecată ajunge la concluzia de a înceta procesul în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui C.I. împotriva lui D.M. cu privire la încasarea datoriei.

În conformitate cu art. 265 lit.e), art. 266, art. art. 269-270 CPC, instanţa de judecată

d i s p u n e

Procesul în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui C.I. împotriva lui D.M. cu privire la încasarea datoriei se încetează.

Se menţionează că, nu se admite o nouă adresare în judecată a lui C.I. cu privire la acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri.



200

Încheiere privind încetarea procesului în cazul în care partea în proces persoană fizică decedează şi raportul juridic litigios nu admite succesiunea în drepturi

Î N C H E I E R E


Judecătoria Centru, mun. Chişinăuîn componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul B.I.grefier M.O.examinând în şedinţă publică pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui

Ch.A. împotriva lui Ch.V. cu privire la încasarea pensiei de întreţinere

c o n s t a t ă

Ch.A. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Ch.V. cu privire la încasarea pensiei de întreţinere.

În motivarea acţiunii reclamantul Gh.A. a indicat că, el este pensionar la vîrsta de 72 ani, actualmente este bolnav, are o pensie mică, alte venituri nu are, ceea ce nu-i permite de a avea un trai decent.

Pârâtul Ch.V., este feciorul lui, care în comparaţie cu fiica Gh.M., este asigurat bine material, însă nu-i acordă reclamantului întreţinere şi îngrijire.

Reclamantul Gh.A., cere încasarea de la pârât în beneficiul lui a cîte 200 lei lunar.Reclamantul Gh.A., în şedinţa de judecată, nu s-a prezentat, despre data, ora şi locul

şedinţei de judecată a fost înştiinţat în mod legal.Pârâtul Ch.V., în şedinţa de judecată, a cerut încetarea procesului indicând că, tatăl

lui, reclamantul Ch.A. la 30 ianuarie 2005 a decedat.Audiind pârâtul, studiind materialele dosarului, instanţa de judecată consideră necesar

de a înceta procesul din următoarele considerente.În conformitate cu art. 265 lit.f) CPC, instanţa judecătorească dispune încetarea

procesului în cazul în care partea în proces persoană fizică decedează şi raportul juridic litigios nu admite succesiunea în drepturi.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, la 30 ianuarie 2005, reclamantul Gh.A. a decedat, fapt confirmat prin copia certificatului de deces din 30 ianuarie 2005, eliberat de Oficiul de Stare Civilă al sectorului Centru, mun. Chişinău.

Astfel, din considerentele că, dreptul reclamantului Gh.A., care a decedat, cu privire la primirea întreţinerii şi îngrijirii prevăzute de art. 80 Codul Familiei, de la fiul Gh.V., pârât în proces, poartă un caracter personal şi care, conform art. 1446 Cod Civil nu poate fi transmis prin moştenire, din care motiv nu poate fi admisă succesiunea în drepturi prevăzută de art. 70 CPC, instanţa de judecată ajunge la concluzia de a înceta procesul în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Gh.A. împotriva lui Gh.V. cu privire la încasarea pensiei de întreţinere, deoarece raportul juridic litigios nu admite succesiunea în drepturi.

În conformitate cu art. 265 lit.f), art. 266, art. art. 269-270 CPC, instanţa de judecată

d i s p u n e

201

Procesul în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ch.A. împotriva lui Ch.V. cu privire la încasarea pensiei de întreţinere se încetează.

Se menţionează că, nu se admite o nouă adresare în judecată a aceleaşi părţi cu privire la acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri.



202

Încheiere privind încetarea procesului în cazul în care partea în proces persoană juridică este lichidată

Î N C H E I E R E


Judecătoria Ciocana, mun. Chişinăuîn componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul S.O.grefier A.C.examinând în şedinţă publică pricina civilă la cererea de chemare în judecată a E.P.

împotriva întreprinderii „R” cu privire la repararea prejudiciului material şi moral

c o n s t a t ă

E.P. a depus cerere de chemare în judecată împotriva întreprinderii „R” cu privire la repararea prejudiciului material şi moral.

În motivarea acţiunii reclamanta E.P. a indicat că, la 5 septembrie 2004 a procurat din magazinul ce-i aparţine pârâtului, o braţară de aur la preţul de 900 lei. Peste o lună, din motivul confecţionării necalitative, braţara de aur în cauză s-a rupt.

Ea, reclamanta s-a adresat la pârât cu o cerere de înlocuire a braţarei, însă acesta a refuzat atât înlocuirea cât şi restituirea contravalorii.

Reclamanta E.P., cere repararea prejudiciului material în mărime de 900 lei cât şi a prejudiciului moral în mărime de 2 000 lei.

Reclamanta E.P., în şedinţa de judecată, a susţinut acţiunea şi a cerut admiterea acesteia.

Reprezentantul pârâtului, întreprinderea „R”, în şedinţa de judecată nu s-a prezentat, despre data, ora şi locul şedinţei de judecată a fost înştiinţat în mod legal.

Audiind reclamanta, studiind materialele dosarului, instanţa de judecată consideră necesar de a înceta procesul din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 265 lit.g) CPC, instanţa judecătorească dispune încetarea procesului în cazul în care partea în proces persoană juridică este lichidată.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, întreprinderea „R”, ca persoană juridică, a fost lichidată şi radiată din Registrul de Stat al întreprinderilor şi organizaţiilor, fapt confirmat prin publicaţia din „Monitorul Oficial al Republicii Moldova”, nr. 1 din 30 ianuarie 2005.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, la momentul actual, partea în proces, pârâtul – întreprinderea „R”, persoană juridică, este lichidată, instanţa de judecată ajunge la concluzia de a înceta procesul în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a E.P. împotriva întreprinderii „R” cu privire la repararea prejudiciului material şi moral.

În conformitate cu art. 265 lit.g), art. 266, art. art. 269-270 CPC, instanţa de judecată

d i s p u n e

203

Procesul în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a E.P. împotriva întreprinderii „R” cu privire la repararea prejudiciului material şi moral se încetează.

Se menţionează că, nu se admite o nouă adresare în judecată a E.P. cu privire la acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri.


Preşedintele şedinţei, S.O.judecătorul

204

Încheiere privind scoaterea cererii de pe rol în cazul în care reclamantul nu a respectat procedura, prevăzută prin lege sau prin contractul părţilor, de soluţionare prealabilă a pricinii pe cale extrajudiciară

Î N C H E I E R E

5 ianuarie 2005 mun.Ungheni

Judecătoria Ungheniîn componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul V.S.grefier S.K.examinând în şedinţă publică pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui P.I.

împotriva Primăriei satului „B” raionul Ungheni cu privire la contestarea actului administrativ

c o n s t a t ă

P.I. a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei satului „B” raionul Ungheni cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamantul P.I. a indicat, că lui îi aparţine cu drept de proprietate un sector de teren cu suprafaţa de un hectar.

Prin decizia Primăriei satului „B”, raionul Ungheni nr. 10 din 20 decembrie 2004, 10 ari din sectorul de teren ce îi aparţine lui cu drept de proprietate au fost daţi în arendă întreprinderii “F”, pentru creşterea tutunului, pe un termen de 5 ani.

Reclamantul consideră decizia nominalizată nelegitimă şi cere anularea ei.Reclamantul P.I., în şedinţa de judecată, a susţinut acţiunea şi a cerut admiterea

acesteia.Reprezentantul pârâtului, Primăria satului „B” raionul Ungheni, J.K., a cerut

scoaterea cererii de pe rol din motivul că, reclamantul n-a respectat procedura prevăzută prin lege de soluţionare prealabilă a pricinii pe cale extrajudiciară.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, instanţa de judecată consideră necesar de a scoate cererea de pe rol din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 267 lit.a) CPC, instanţa judecătorească scoate cererea de pe rol în cazul în care reclamantul nu a respectat procedura, prevăzută prin lege sau prin contractul părţilor, de soluţionare prealabilă a pricinii pe cale extrajudiciară.

În conformitate art. 14 al.(1) al Legii contenciosului administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ va solicita, printr-o cerere prealabilă, autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, în cazul în care legea nu dispune altfel.

În conformitate cu art. 16 al.(1) al Legii contenciosului administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ şi nu este mulţumită de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut de lege este în drept să sesizeze instanţa de contencios administrativ competentă pentru anularea, în tot sau în parte a actului respectiv şi repararea pagubei cauzate.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, reclamantul P.I. n-a solicitat printr-o cerere prealabilă, Primăriei satului „B” raionul Ungheni, revocarea în tot sau în parte a deciziei nr.

205

10 din 20 decembrie 2004 cu privire la darea în arendă întreprinderii „F” a sectorului de teren în litigiu.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, reclamantul P.I. n-a respectat procedura prevăzută prin lege, de soluţionare prealabilă a pricinii pe cale extrajudiciară, instanţa de judecată ajunge la concluzia de a scoate de pe rol cererea de chemare în judecată a lui P.I. împotriva Primăriei satului „B” raionul Ungheni cu privire la contestarea actului administrativ.

Instanţa de judecată consideră necesar de a explica lui P.I. că, el trebuie să solicite Primăriei satului „B”, raionul Ungheni, printr-o cerere prealabilă, revocarea în tot sau în parte a deciziei nr. 10 din 20 decembrie 2004 şi dacă nu va fi mulţumit de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu va primi nici un răspuns, conform art. 17 al Legii contenciosului administrativ în termen de 30 de zile, va fi în drept să sesizeze instanţa de contencios administrativ competentă pentru anularea, în tot sau în parte a deciziei contestate şi repararea pagubei cauzate.

În conformitate cu art. 267 lit.a), art. 268, art. art. 269-270 CPC, instanţa de judecată

d i s p u n e

Cererea de chemare în judecată a lui P.I. împotriva Primăriei satului „B” raionul Ungheni cu privire la contestarea actului administrativ se scoate de pe rol.

Se explică lui P.I. că, el trebuie să solicite Primăriei satului „B” raionul Ungheni, printr-o cerere prealabilă, revocarea în tot sau în parte a deciziei nr. 10 din 20 decembrie 2004 şi dacă nu va fi mulţumit de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu va primi nici un răspuns, conform art. 17 al Legii contenciosului administrativ, în termen de 30 de zile, va fi în drept să sesizeze instanţa de contencios administrativ competentă pentru anularea, în tot sau în parte, a deciziei contestate şi repararea pagubei cauzate.

Se explică lui P.I. că, după înlăturarea circumstanţelor care au dus la scoaterea cererii de pe rol, el poate adresa instanţei o nouă cerere, conform dispoziţiilor generale.

Încheierea poate fi atacată cu recurs la Curtea de Apel Bălţi în termen de 15 zile, prin intermediul Judecătoriei Ungheni.


206

Încheiere privind scoaterea cererii de pe rol în cazul în care cererea a fost depusă de o persoană incapabilă

Î N C H E I E R E


Judecătoria Ciocana mun. Chişinău în componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul L.C.grefier M.N.examinând în şedinţă publică pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui C.I.

împotriva lui C.P. cu privire la încasarea datoriei

c o n s t a t ă

C.I. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui C.P. cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii reclamantul C.I. a indicat că, la 1 martie 2001, el i-a dat cu împrumut pârâtului 1 000 de lei pe un termen de un an. Pînă în prezent pârâtul nu i-a restituit banii, în legătură cu ce reclamantul cere admiterea acţiunii.

Reclamantul C.I., în şedinţa de judecată, a susţinut acţiunea şi a cerut admiterea acesteia.

Pârâtul C.P., în şedinţa de judecată, a cerut scoaterea cererii de pe rol indicând că, cererea a fost depusă de o persoană incapabilă.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, instanţa de judecată consideră necesar de a scoate de pe rol cererea din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 267 lit.b) CPC, instanţa judecătorească scoate cererea de pe rol în cazul în care cererea a fost depusă de o persoană incapabilă.În şedinţa de judecată s-a constatat că, prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău, din 13 aprilie 2001, reclamantul C.I. a fost declarat incapabil şi prin decizia Preturii sectorului Centru mun. Chişinău din 30 aprilie 2001, tutore al lui a fost numit V.I.

Conform art. 33 al.(2) Cod Civil, tutorele este reprezentantul legal al persoanei care se află sub tutelă şi încheie fără mandat în numele şi în interesul ei actele juridice necesare.

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, reclamantul C.I. a fost declarat incapabil, iar în conformitate cu art. 58 al.(6) CPC, drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale adulţilor declaraţi incapabili în modul stabilit de lege, sunt apărate în instanţă de reprezentanţii lor legali-tutori, instanţa de judecată ajunge la concluzia de a scoate de pe rol cererea de chemare în judecată a lui C.I. împotriva lui C.P. cu privire la încasarea datoriei.

Instanţa de judecată consideră necesar de a explica lui C.I. că, cererea de chemare în judecată în cauză împotriva lui C.P. cu privire la încasarea datoriei poate fi depusă de tutorele lui, V.I.

În conformitate cu art. 267 lit.b), art. 268, art. art. 269-270 CPC, instanţa de judecată

d i s p u n e

207

Cererea de chemare în judecată a lui C.I. împotriva lui C.P. cu privire la încasarea datoriei se scoate de pe rol.

Se explică lui C.I. că, cererea de chemare în judecată împotriva lui C.P. cu privire la încasarea datoriei poate fi depusă de tutorele lui, V.I.

Se explică lui C.I. că, după înlăturarea circumstanţelor care au dus la scoaterea cererii de pe rol, poate fi adresată instanţei o nouă cerere, conform dispoziţiilor generale.


Preşedintele şedinţei, L.C.judecătorul

208

Încheiere privind scoaterea cererii de pe rol în cazul în care cererea este semnată sau este depusă în judecată de o persoană neîmputernicită

Î N C H E I E R E


Judecătoria Ialoveni,în componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul V.V.grefier A.P.examinând în şedinţă publică pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui

P.E. în interesele lui P.S. împotriva întreprinderii „G” cu privire la repararea prejudiciului material şi moral

c o n s t a t ă


În motivarea acţiunii P.E. a indicat că, prin obligaţiunea din 22 iunie 1994 încheiată cu întreprinderea „G”, feciorul lui, P.S. a plătit 20000 lei în calitate de cotă-parte pentru construcţia unui apartament cu două camere, care urma să fie dat în exploatare la 1 ianuarie 1997.


P.E., cere încasarea de la pârât în beneficiul lui P.S. a sumei de 20000 lei în calitate de prejudiciu material şi a 40000 lei în calitate de prejudiciu moral.

P.E., în şedinţa de judecată, a susţinut acţiunea şi a cerut admiterea acesteia.Reprezentantul pârâtului, întreprinderea „G”, K.K. a cerut scoaterea cererii de pe rol,

indicând că P.E. n-a fost împuternicit de P.S. de a semna şi de a depune în instanţa de judecată cererea de chemare în judecată în cauză.


În conformitate cu art. 267 lit.c) CPC, instanţa judecătorească scoate cererea de pe rol în cazul în care cererea este semnată sau este depusă în judecată de o persoană neîmputernicită.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, P.E. este tatăl reclamantului P.S., care la 22 iunie 1994, fiind primit în calitate de membru al cooperativei de construcţie a locuinţelor, fondată de întreprinderea „G”, a depus pe contul acesteia suma de 20000 lei, ceea ce constituia cota-parte în construcţia unui apartament de două camere.

Atât la momentul primirii lui P.S. în calitate de membru al cooperativei de construcţie a locuinţelor, cât şi la plata sumei de 20000 lei, P.S., conform art. 20 Cod Civil, împlinind vârsta de 18 ani avea şi are capacitatea deplină de exerciţiu, ceea ce în conformitate cu art. 58 al.(1) CPC dispune de posibilitatea de a-şi exercita în volum deplin, personal sau prin reprezentant drepturile şi obligaţiile procedurale în judecată.

Faptul că P.S., de mai mult de cinci ani se află la lucru în Portugalia şi nu este în Republica Moldova, nu constituie un temei legal ca tatăl lui, P.E, fără careva împuterniciri,

209

contrar prevederilor art. art. 80 şi 81 CPC, să semneze şi să depună în instanţă cererea de chemare în judecată în cauză.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, P.E., fără careva împuterniciri de la P.S. a semnat şi a depus în judecată cererea de chemare în cauză, instanţa de judecată ajunge la concluzia de a scoate de pe rol cererea de chemare în judecată a lui P.E. în interesele lui P.S. împotriva întreprinderii „G” cu privire la repararea prejudiciului material şi moral.

Instanţa de judecată consideră necesar de a explica lui P.E., că pentru semnarea şi depunerea de către el a unei cereri de chemare în judecată în interesele lui P.S. împotriva întreprinderii „G” cu privire la repararea prejudiciului material şi moral, este necesar ca el, P.E. să fie împuternicit de P.S. în conformitate cu prevederile art. art. 80 şi 81 CPC.

În conformitate cu art. 276 lit.c), art. 268, art. art. 269-270 CPC, instanţa de judecată

d i s p u n e

Cererea de chemare în judecată a lui P.E. în interesele lui P.S. împotriva întreprinderii „G” cu privire la repararea prejudiciului material şi moral se scoate de pe rol.

Se explica lui P.E. că, pentru semnarea şi depunerea de către el a unei cereri de chemare în judecată în interesele lui P.S. împotriva întreprinderii „G” cu privire la repararea prejudiciului material şi moral, este necesar ca el, P.E., să fie împuternicit de P.S. în conformitate cu prevederile art. art. 80 şi 81 CPC.

Se explică lui P.E. că, după înlăturarea circumstanţelor care au dus la scoaterea cererii de pe rol, el poate adresa instanţei o nouă cerere, conform dispoziţiilor generale.

Încheierea poate fi atacată cu recurs la Curtea de Apel Chişinău în termen de 15 zile., prin intermediul Judecătoriei Ialoveni.

Preşedintele şedinţei, V.V.judecătorul

210

Încheiere privind scoaterea cererii de pe rol în cazul în care litigiul dintre aceleaşi părţi, cu privire la acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri se află în curs de judecată la aceeaşi instanţă sau la o altă

Î N C H E I E R E


Judecătoria Rîşcani mun. Chişinăuîn componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul D.O.grefier A.S.examinând în şedinţă publică pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui

P.T. împotriva lui V.V. cu privire la încasarea datoriei

c o n s t a t ă

La 4 ianuarie 2005 P.T. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui V.V. cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii reclamantul P.T. a indicat că, la 11 noiembrie 2002 el i-a dat cu împrumut lui V.V. 7 000 lei pe un termen de 2 ani, însă pârâtul nu i-a restituit banii nici până la momentul actual şi din care considerente cere încasarea sumei în cauză.

La 1 noiembrie 2004 el, P.T., a depus o acţiune similară la Judecătoria Râşcani, mun. Chişinău, care se află în procedură la judecătorul R.K., însă care actualmente este la cursuri de recalificare pe termen de trei săptămâni.

Din acest motiv, el, reclamantul, deoarece are necesitate stringentă de banii împrumutaţi, depune cererea de chemare în judecată în cauză pentru a fi judecată sub preşedinţia unui alt judecător.

Reclamantul P.T., în şedinţa de judecată, a susţinut acţiunea şi a cerut admiterea acesteia.

Pârâtul V.V., în şedinţa de judecată, a cerut scoaterea cererii de pe rol, indicând că reclamantul la 1 noiembrie 2004 a intentat o acţiune similară, care se află în procedură la aceeaşi instanţă.


În conformitate cu art. 267 lit.d) CPC, instanţa judecătorească scoate cererea de pe rol în cazul în care litigiul dintre aceleaşi părţi, cu privire la acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri se află în curs de judecată la aceeaşi instanţă sau la o alta.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, în procedură la Judecătoria Râşcani, mun. Chişinău există deja o acţiune similară depusă de către P.T. împotriva lui V.V. cu privire la încasarea a 7 000 lei, conform contractului din 11 noiembrie 2002 şi care nu este examinată.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, la Judecătoria Râşcani, mun. Chişinău, se află în curs de judecată un litigiu dintre aceleaşi părţi, cu privire la acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri, instanţa de judecată ajunge la concluzia de a scoate de pe rol cererea de chemare în judecată a lui P.T., depusă la 4 ianuarie 2005 împotriva lui V.V. cu privire la încasarea datoriei.

Instanţa de judecată consideră necesar de a explica lui P.T. că, pentru soluţionarea litigiului dintre el şi V.V. cu privire la încasarea sumei de 7000 lei, este necesar să fie

211

examinată pricina civilă la acţiunea similară intentată de el la Judecătoria Râşcani mun. Chişinău la 1 noiembrie 2004.

În conformitate cu art. 267 lit.d), art. 268, art. art. 269-270 CPC, instanţa de judecată

d i s p u n e

Cererea de chemare în judecată a lui P.T., depusă la 4 ianuarie 2005, împotriva lui V.V. cu privire la încasarea datoriei se scoate de pe rol.

Se explica lui P.T. că, pentru soluţionarea litigiului dintre el şi V.V. cu privire la încasarea sumei datoriei de 7000 lei, este necesar să fie examinată pricina civilă la acţiunea similară intentată de el la Judecătoria Râşcani, mun. Chişinău la 1 noiembrie 2004.

Se explică lui P.T. că, după înlăturarea circumstanţelor care au dus la scoaterea cererii de pe rol, el poate adresa instanţei o nouă cerere, conform dispoziţiilor generale.


Preşedintele şedinţei, D.O.judecătorul

212

Încheiere privind scoaterea cererii de pe rol în cazul în care părţile au încheiat un contract prin care litigiul urmează a fi soluţionat pe cale arbitrală, iar pînă la examinarea pricinii în fond, pârâtul a ridicat obiecţii

împotirva soluţionării litigiului în judecată.

Î N C H E I E R E


Judecătoria Centru, mun. Chişinăuîn componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul U.I.grefier S.R.examinând în şedinţă publică pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui A.Ş. împotriva întreprinderii „T” cu privire la rezilierea contractului de investiţie

c o n s t a t ă

A.Ş. a depus cerere de chemare în judecată împotriva întreprinderii „T” cu privire la rezilierea contractului de investiţie.

În motivarea acţiunii reclamantul A.Ş. a indicat că, la 18 iunie 2003 între părţi a fost încheiat un contract de investiţie în construcţie, care urma să fie realizat până la 1 ianuarie 2005. În legătură cu faptul că, pârâtul până la momentul actual, n-a pregătit proiectul, n-a început lucrările de construcţie, a încălcat termenele de executare, reclamantul cere rezilierea contractului în cauză.

Reclamantul A.Ş., în şedinţa de judecată a susţinut acţiunea şi a cerut admiterea acesteia.

Reprezentantul pârâtului, întreprinderea „T”, M.L. în şedinţa de judecată, până la examinarea pricinii în fond, a cerut scoaterea cererii de pe rol indicând că, la 15 decembrie 2004 între părţi a fost încheiat un contract, conform căruia litigiul în cauză urmează a fi soluţionat pe cale arbitrală.


În conformitate cu art. 267 lit.e) CPC, instanţa judecătorească scoate cererea de pe rol în cazul în care părţile au încheiat un contract prin care litigiul urmează a fi soluţionat pe cale arbitrală, iar pînă la examinarea pricinii în fond, pârâtul a ridicat obiecţii împotriva soluţionării litigiului în judecată.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, între părţi, la 18 iunie 2003, a fost încheiat un contract de investiţie. Între aceleaşi părţi, reclamantul A.Ş. şi pârâtul, întreprinderea „T”, la 15 decembrie 2004, a fost încheiat un contract conform căruia litigiul în cauză urmează a fi soluţionat pe cale arbitrală.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, între părţi a fost încheiat un contract, conform căruia, litigiul urmează a fi soluţionat pe cale arbitrală şi până la examinarea pricinii în fond, pârâtul a ridicat obiecţii împotriva soluţionării litigiului în judecată, instanţa de judecată ajunge la concluzia de a scoate de pe rol cererea de chemare în judecată a lui A.Ş. împotriva întreprinderii „T” cu privire la rezilierea contractului de investiţie.

213

Instanţa de judecată consideră necesar de a explica lui A.Ş. că, litigiul între părţi urmează a fi soluţionat pe cale arbitrală.

În conformitate cu art. 267 lit.e), art. 268, art. art. 269-270 CPC, instanţa de judecată

d i s p u n e

Cererea de chemare în judecată a lui A.Ş. împotriva întreprinderii „T” cu privire la rezilierea contractului de investiţie se scoate de pe rol.

Se explică lui A.Ş. că, litigiul dintre el şi întreprinderea „T” cu privire la rezilierea contractului de investiţie urmează a fi soluţionat pe cale arbitrală.

Se explică lui A.Ş că, după înlăturarea circumstanţelor care au dus la scoaterea cererii de pe rol, el poate adresa instanţei o nouă cerere, conform dispoziţiilor generale.


Preşedintele şedinţei, U.I.judecătorul

214

Încheiere privind scoaterea cererii de pe rol în cazul în care părţile citate legal nu s-au prezentat la şedinţa de judecată după a doua citare

şi nici nu au solicitat examinarea pricinii în absenţa lor

Î N C H E I E R E


Judecătoria Botanica mun. Chişinăuîn componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul B.T.grefier C.A.examinând în şedinţă publică pricina civilă la cererea de chemare în judecată a

lui S.D. împotriva M.D. cu privire la partajarea bunurilor proprietate în devălmăşie a soţilor

c o n s t a t ă

S.D. a depus cerere de chemare în judecată împotriva M.D. cu privire la partajarea bunurilor proprietate în devălmăşie a soţilor.

În motivarea acţiunii reclamantul S.D. a indicat că, în anul 1999 a desfăcut căsătoria cu pârâta, însă continuă să locuiască împreună. Pe parcursul vieţii în comun au construit casa de locuit situată în or. Codru, mun. Chişinău, estimată la preţul de 59 041 lei. În legătură cu faptul că, între ei au apărut divergenţe cu privire la folosirea casei de locuit, reclamantul cere partajarea acesteia în două părţi egale.

Atât reclamantul cât şi pârâta, în şedinţa de judecată, fiind legal citaţi, nu s-au prezentat şi nu au solicitat examinarea pricinii în absenţa lor.

Studiind materialele dosarului, instanţa de judecată consideră necesar de a scoate de pe rol cererea din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 267 lit.f) CPC, instanţa judecătorească scoate cererea de pe rol în cazul în care părţile citate legal nu s-au prezentat la şedinţa de judecată după a doua citare şi nici nu au solicitat examinarea pricinii în absenţa lor.

Din materialele dosarului urmează că, şedinţa de judecată a fost numită pentru data de 13 ianuarie 2005, ora 10.00 şi pentru 28 ianuarie 2005, ora 10.00, însă părţile fiind legal citate despre locul, data şi ora şedinţei de judecată, ceea ce se confirmă prin cotoarele citaţiilor semnate de aceştia, nu s-au prezentat la şedinţa de judecată şi nu au solicitat examinarea pricinii în absenţa lor.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, părţile citate legal nu s-au prezentat la şedinţa de judecată după a doua citare şi nici nu au solicitat examinarea pricinii în absenţa lor, instanţa de judecată ajunge la concluzia de a scoate de pe rol cererea de chemare în judecată a lui S.D. împotriva M.D. cu privire la partajarea bunurilor proprietate în devălmăşie a soţilor.

Instanţa de judecată consideră necesar de a explica reclamantului S.D. că, el este în drept să adreseze instanţei o nouă cerere, conform dispoziţiilor generale.

În conformitate cu art. 267 lit.f), art. 268, art. art. 269-270 CPC, instanţa de judecată

d i s p u n e

215

Cererea de chemare în judecată a lui S.D. împotriva M.D. cu privire la partajarea bunurilor proprietate în devălmăşie a soţilor se scoate de pe rol.

Se explică lui S.D. că, el este în drept să adreseze instanţei o nouă cerere, conform dispoziţiilor generale.

Se explică părţilor că, ei sunt în drept să depună la judecătoria Botanica, mun. Chişinău o cerere cu privire la anularea încheierii privind scoaterea cererii de pe rol, prezentând probe care să confirme imposibilitatea prezentării lor în şedinţa de judecată şi a înştiinţării instanţei.


Preşedintele şedinţei, B.T.judecătorul

216

Încheiere privind scoaterea cererii de pe rol în cazul în care reclamantul citat legal nu s-a prezentat în şedinţă de judecată, nu a comunicat instanţei motivele neprezentării sau motivele sînt considerate de instanţă ca fiind

neîntemeiate, sau nu a solicitat examinarea pricinii în absenţa sa, iar pârâtul nu solicită soluţionarea pricinii în fond

Î N C H E I E R E


Judecătoria Botanica, mun. Chişinăuîn componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul B.T.grefier C.A.examinând în şedinţă publică pricina civilă la cererea de chemare în judecată a

lui T.I. împotriva T.V. cu privire la desfacerea căsătoriei

c o n s t a t ă

T.I. a depus cerere de chemare în judecată împotriva T.V. cu privire la desfacerea căsătoriei.

În motivarea acţiunii reclamantul T.I. a indicat că, a înregistrat căsătoria cu pârâta la 10 ianuarie 1995 la Oficiul de Stare Civilă al sectorului Botanica, mun. Chişinău. Din căsătorie au un fiu F., născut la 23 martie 1997. Consideră reclamantul că, convieţiurea împreună cu pârâta cât şi păstrarea familiei sunt imposibile, el doreşte să creeze o nouă familie, din care considerente cere desfacerea căsătoriei.

Reclamantul T.I., în şedinţa de judecată, nu s-a prezentat, despre locul, data şi ora şedinţei de judecată a fost înştiinţat în mod legal, nu a comunicat instanţei motivele neprezentării şi nu a solicitat examinarea pricinii în absenţa sa.

Pârâta T.V., în şedinţa de judecată, din motivul neprezentării reclamantului, nu a solicitat soluţionarea pricinii în fond.

Audiind pârâta, studiind materialele dosarului, instanţa de judecată consideră necesar de a scoate de pe rol cererea din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 267 lit.g) CPC, instanţa judecătorească scoate cererea de pe rol în cazul în care reclamantul citat legal nu s-a prezentat în şedinţă de judecată, nu a comunicat instanţei motivele neprezentării sau motivele sînt considerate de instanţă ca fiind neîntemeiate, sau nu a solicitat examinarea pricinii în absenţa sa, iar pârâtul nu solicită soluţionarea pricinii în fond.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, reclamantul T.I. a fost înştiinţat în mod legal despre locul, data şi ora şedinţei de judecată, ceea ce se confirmă prin cotorul citaţiei semnat de acesta. Reclamantul nu a comunicat instanţei motivele neprezentării, nu a solicitat examinarea pricinii în absenţa sa, iar pârâta nu solicită examinarea pricinii în fond.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, reclamantul T.I. citat legal nu s-a prezentat în şedinţa de judecată, nu a comunicat instanţei motivele neprezentării, nu a solicitat examinarea pricinii în absenţa sa, iar pârâta nu solicită examinarea pricinii în fond, instanţa de judecată ajunge la concluzia de a scoate de pe rol cererea de chemare în judecată a lui T.I. împotriva T.V. cu privire la desfacerea căsătoriei.

Instanţa de judecată consideră necesar a explica reclamantului T.I. că, el este în drept să adreseze instanţei o nouă cerere, conform dispoziţiilor generale.

217

În conformitate cu art. 267 lit.g), art. 268, art. art. 269-270 CPC, instanţa de judecată

d i s p u n e

Cererea de chemare în judecată a lui T.I. împotriva T.V. cu privire la desfacerea căsătoriei se scoate de pe rol.

Se explică lui T.I. că, el este în drept să adreseze instanţei o nouă cerere, conform dispoziţiilor generale.

Se explică lui T.I. că, el este în drept să depună la Judecătoria Botanica mun. Chişinău o cerere cu privire la anularea încheierii privind scoaterea cererii de pe rol, prezentând probe care să confirme imposibilitatea prezentării lui în şedinţa de judecată şi a înştiinţării instanţei.



218

Încheiere privind scoaterea cererii de pe rol în cazul în care soţul a înaintat acţiune de desfacere a căsătoriei fără consimţămîntul soţiei în timpul sarcinii ei sau în decursul unui an de la naşterea copilului, iar cererea nu a fost restituită reclamantului de către judecător

Î N C H E I E R E


Judecătoria Botanica mun. Chişinăuîn componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul A.D.grefier D.E.examinând în şedinţă publică pricina civilă la cererea de chemare în judecată a

lui P.T.. împotriva P.E. cu privire la desfacerea căsătoriei

c o n s t a t ă

P.T. a depus cerere de chemare în judecată împotriva P.E. cu privire la desfacerea căsătoriei.

În motivarea acţiunii reclamantul, P.T. a indicat, că el a înregistrat căsătorie cu pârâta P.E. la Oficiul de Stăre Civilă a sectorului Centru mun. Chişinău la 15 decembrie 1998.

Din căsătorie au un fecior I. născut la 5 octombrie 2004.Deoarece, el, P.T. a creat o nouă familie, consideră că convieţuirea cu pârâta P.E., cît

şi păstrarea familiei în continuare sunt imposibile şi cere desfacerea căsătoriei.Reclamantul P.T., în şedinţa de judecată, a susţinut acţiunea şi a cerut admiterea

acesteia.Pârâta P.E., în şedinţa de judecată, a cerut respingerea acţiunii considerând că familia

poate fi păstrată. Audiind părţile, studiind materialele dosarului, instanţa de judecată consideră necesar

de a scoate de pe rol cererea din următoarele considerente.În conformitate cu art. 267 lit.h) CPC, instanţa judecătorească scoate cererea de pe rol

în cazul în care soţul a înaintat acţiune de desfacere a căsătoriei fără consimţămîntul soţiei în timpul sarcinii ei sau în decursul unui an de la naşterea copilului, iar cererea nu a fost restituită reclamantului de către judecător.

Conform art. 34 Codul Familiei, în lipsa acordului soţiei, soţul nu poate cere desfacerea căsătoriei în timpul gravidităţii acesteia şi timp de un an după naşterea copilului, dacă acesta s-a născut viu şi trăieşte.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, feciorul părţilor, I., născut la 5 octombrie 2004, are o vîrstă mai mică de un an, numai 3 luni, iar pârâta P.E. este împotriva desfacerii căsătoriei.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, reclamantul P.T., fără consimţământul soţiei, a înaintat acţiune de desfacere a căsătoriei în decursul unui an de la naşterea copilului, iar judecătorul nu a restituit cererea reclamantului, instanţa de judecată ajunge la concluzia de a scoate de pe rol cererea de chemare în judecată a lui P.T. împotriva P.E. cu privire la desfacerea căsătoriei.

219

Instanţa de judecată consideră necesar a explica lui P.T. că, el va putea inainta acţiunea în cauză, fără consimţământul soţiei, numai după atingerea de către feciorul I. a vârstei de un an.

În conformitate cu art. 267 lit.h), art. 268, art. art. 269-270 CPC, instanţa de judecată

d i s p u n e

Cererea de chemare în judecată a lui P.T. împotriva P.E. cu privire la desfacerea căsătoriei se scoate de pe rol.

Se explică lui P.T. că, el va putea inainta acţiune împotriva P.E. cu privire la desfacerea căsătoriei, fără consimţământul soţiei, numai după atingerea de către feciorul I. a vârstei de un an.

Se explică lui P.T. că, după înlăturarea circumstanţelor care au dus la scoaterea cererii de pe rol, el poate adresa instanţei o nouă cerere, conform dispoziţiilor generale.


Preşedintele şedinţei, A.D.judecătorul

220

Încheiere privind scoaterea cererii de pe rol în cazul în care persoana în ale cărei interese este pornit procesul, în conformitate cu art. 7 alin.(2), art. 72 alin.(2) şi art. 73 alin.(3) CPC, nu susţine pretenţiile înaintate, nu solicită să

intervină în proces în calitate de reclamant

Î N C H E I E R E


Judecătoria Centru, mun. Chişinăuîn componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul V.I.grefier T.E.examinând în şedinţă publică pricina civilă la cererea de chemare în judecată a

Procurorului sectorului Centru, mun. Chişinău în interesele lui V.B. împotriva lui M.N. cu privire la declararea contractului de vânzare-cumpărare nul

c o n s t a t ă

Procurorul sectorului Centru, mun. Chişinău a depus cerere de chemare în judecată în interesele lui V.B. împotriva lui M.N. cu privire la declararea contractului de vânzare-cumpărare nul.

În motivarea acţiunii Procurorul sectorului Centru, mun. Chişinău a indicat că, reclamantul V.B., la 5 ianuarie 2004, a încheiat cu pârâtul M.N. un contract de vânzare-cumpărare a apartamentului nr. 3 situat pe str. Ştefan cel Mare nr. 15 mun. Chişinău, compus din trei camere şi estimat la preţul de 450000 lei, ce-i aparţine cu drept de proprietate, lipsindu-se astfel de unicul loc de trai. Consideră Procurorul sectorului Centru, mun. Chişinău că, încheierea contractului nominalizat a fost determinată de comportamentul dolosiv al pârâtului M.N. şi din care considerente contractul urmează să fie declarat nul.

Reprezentantul Procuraturii sectorului Centru mun. Chişinău, L.M. în şedinţa de judecată, a susţinut acţiunea şi a cerut admiterea acesteia.

V.B., în şedinţa de judecată, a menţionat că, el nu susţine pretenţiile înaintate de procuror şi nu solicită să intervină în proces în calitate de reclamant.

Pârâtul M.N., în şedinţa de judecată, a cerut respingerea acţiunii indicând că, la încheierea contractului contestat, de vânzare-cumpărare, el n-a avut un comportament dolosiv.


În conformitate cu art. 267 lit.i) CPC, instanţa judecătorească scoate cererea de pe rol în cazul în care persoana în ale cărei interese este pornit procesul, în conformitate cu art. 7 alin.(2), art. 72 alin.(2) şi art. 73 alin.(3) CPC, nu susţine pretenţiile înaintate, nu solicită să intervină în proces în calitate de reclamant.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, V.B., în ale cărui interese Procurorul sectorului Centru, mun. Chişinău, a pornit procesul, nu susţine pretenţiile înaintate de procuror cu privire la declararea contractului de vânzare-cumpărare nul şi nu solicită să intervină în proces în calitate de reclamant.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, V.B. nu susţine pretenţiile înaintate de procuror în interesele sale şi nu solicită să intervină în proces în

221

calitate de reclamant, instanţa de judecată ajunge la concluzia de a scoate de pe rol cererea de chemare în judecată a Procurorului sectorului Centru mun. Chişinău în interesele lui V.B. împotriva lui M.N. cu privire la declararea contractului de vânzare-cumpărare nul.

Instanţa de judecată consideră necesar de a explica Procurorului sectorului Centru mun. Chişinău că, pricina în cauză poate fi examinată în fond numai în cazul susţinerii de către V.B. a pretenţiilor înaintate şi a solicitării lui să intervină în proces în calitate de reclamant.

În confomritate cu art. 267 lit.i), art. 268, art. art. 269-270 CPC, instanţa de judecată

d i s p u n e

Cererea de chemare în judecată a Procurorului sectorului Centru mun. Chişinău în interesele lui V.B. împotriva lui M.N. cu privire la declararea contractului de vânzare-cumpărare nul se scoate de pe rol.

Se explică Procurorului sectorului Centru, mun. Chişinău că, pricina în cauză poate fi examinată în fond numai în cazul susţinerii de către V.B. a pretenţiilor înaintate şi a solicitării lui să intervină în proces în calitate de reclamant.

Se explică Procurorului sectorului Centru, mun. Chişinău că, după înlăturarea circumstanţelor care au dus la scoaterea cererii de pe rol, el poate adresa instanţei o nouă cerere, conform dispoziţiilor generale.


Preşedintele şedinţei, V.I.judecătorul

222

Încheiere privind scoaterea cererii de pe rol în cazul în care persoanele indicate la art. 72 şi 73 CPC au renunţat la acţiune, iar reclamantul care a preluat acţiunea

nu a plătit taxă de stat în termenul stabilit de instanţă

Î N C H E I E R E


Judecătoria Centru mun. Chişinăuîn componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul V.I.grefier T.E.examinând în şedinţă publică pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui

V.B. împotriva lui M.N. cu privire la declararea contractului de vânzare-cumpărare nul

c o n s t a t ă

Procurorul sectorului Centru mun. Chişinău a depus cerere de chemare în judecată în interesele lui V.B. împotriva lui M.N. cu privire la declararea contractului de vânzare-cumpărare nul.

În motivarea acţiunii Procurorul sectorului Centru, mun. Chişinău a indicat că, reclamantul V.B., la 5 ianuarie 2004, a încheiat cu pârâtul M.N. un contract de vânzare-cumpărare a apartamentului nr. 3 situat pe str. Ştefan cel Mare nr. 15 mun. Chişinău, compus din trei camere şi estimat la preţul de 450000 lei, ce-i aparţine cu drept de proprietate, lipsindu-se astfel de unicul loc de trai. Consideră Procurorul sectorului Centru, mun. Chişinău că, încheierea contractului nominalizat a fost determinată de comportamentul dolosiv al pârâtului M.N. şi din care considerente contractul urmează să fie declarat nul.

Prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 7 ianuarie 2005 a fost admis renunţul Procurorului sectorului Centru, mun. Chişinău la acţiunea înaintată în interesele lui V.B. împotriva lui M.N. cu privire la declararea contractului de vânzare-cumpărare nul şi a fost încetat procesul în această parte.

Reclamantul V.B., la 7 ianuarie 2005, a preluat acţiunea înaintată de Procurorul sectorului Centru, mun. Chişinău şi instanţa de judecată i-a stabilit termen până la 7 februarie 2005 pentru plata taxei de stat în mărime de 13500 lei.

Reclamantul V.B., în şedinţa de judecată, nu s-a prezentat şi nu a plătit, în termenul stabilit de instanţa de judecată, taxa de stat în mărime de 13500 lei.

Pârâtul M.N., în şedinţa de judecată, a cerut scoaterea cererii de pe rol, invocând că reclamantul nu a plătit taxa de stat în termenul stabilit de instanţă.

Audiind pârâtul, studiind materialele dosarului, instanţa de judecată consideră necesar de a scoate de pe rol cererea din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 267 lit.j) CPC, instanţa judecătorească scoate cererea de pe rol în cazul în care persoanele indicate la art. 72 şi 73 CPC au renunţat la acţiune, iar reclamantul care a preluat acţiunea nu a plătit taxă de stat în termenul stabilit de instanţă.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 7 ianuarie 2005 a fost admis renunţul Procurorului sectorului Centru, mun. Chişinău la acţiunea înaintată în interesele lui V.B. împotriva lui M.N. cu privire la declararea contractului de vânzare-cumpărare nul şi a fost încetat procesul în această parte.

223

Tot la 7 ianuarie 2005, reclamantului V.B., care a preluat acţiunea, i-a fost stabilit termen până la 7 februarie 2005 pentru plata taxei de stat în mărime de 13500 lei, pe care ultimul până la momentul actual nu a plătit-o.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, reclamantul V.B., care a preluat acţiunea înaintată de Procurorul sectorului Centru mun. Chişinău, în interesele lui, nu a plătit taxa de stat în mărime de 13500 lei în termenul stabilit de instanţă de până la 7 februarie 2005, instanţa de judecată ajunge la concluzia de a scoate de pe rol cererea de chemare în judecată a lui V.B. împotriva lui M.N. cu privire la declararea contractului de vânzare-cumpărare nul.

Instanţa de judecată consideră necesar de a explica lui V.B. că, pentru examinarea acţiunii la cererea lui de chemare în judecată împotriva lui M.N. cu privire la declararea contractului de vânzare-cumpărare nul, este necesar ca el să plătească taxa de stat în mărime de 13500 lei.

În confomitate cu art. 267 lit.j), art. 268, art. art. 269-270 CPC, instanţa de judecată

d i s p u n e

Cererea de chemare în judecată a lui V.B. împotriva lui M.N. cu privire la declararea contractului de vânzare-cumpărare nul se scoate de pe rol.

Se explică lui V.B. că, pentru examinarea acţiunii la cererea lui de chemare în judecată împotriva lui M.N. cu privire la declararea contractului de vânzare-cumpărare nul este necesar ca el să plătească taxa de stat în mărime de 13500 (treisprezece mii cinci sute) lei.

Se explică lui V.B. că, după înlăturarea circumstanţelor care au dus la scoaterea cererii de pe rol, el poate adresa instanţei o nouă cerere, conform dispoziţiilor generale.


Preşedintele şedinţei, V.I.judecătorul

224

Încheiere privind scoaterea cererii de pe rol în cazul în care instanţa a amînat sau a eşalonat plata taxei de stat, iar reclamantul nu a plătit-o în termenul stabilit de instanţă

Î N C H E I E R E

3 februarie 2005 mun.Soroca

Judecătoria Sorocaîn componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul A.I.grefier S.C.examinând în şedinţă publică pricina civilă la cererea de chemare în judecată a

lui L.O. împotriva lui F.I. cu privire la declararea contractului de vânzare-cumpărare valabil

c o n s t a t ă

L.O. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui F.I. cu privire la declararea contractului de vânzare-cumpărare valabil.

În motivarea acţiunii reclamantul L.O. a indicat că, la 13 martie 2004, a încheiat cu pârâtul, în formă simplă scrisă, un contract de vânzare-cumpărare a cotei de teren echivalentă cu preţul de 5000 lei. El i-a transmis pârâtului suma de bani contractuală, însă ultimul se eschivează de la autentificarea notarială a contractului menţionat.

Reclamantul L.O., în şedinţa de judecată, a susţinut acţiunea, cerând admiterea acesteia.

Pârâtul F.I., în şedinţa de judecată, a cerut scoaterea cererii de pe rol, indicând că reclamantul până la momentul actual nu a plătit taxa de stat la depunerea cererii de chemare în judecată în mărime de 150 lei.


În conformitate cu art. 267 lit.k) CPC, instanţa judecătorească scoate cererea de pe rol în cazul în care instanţa a amînat sau a eşalonat plata taxei de stat, iar reclamantul nu a plătit-o în termenul stabilit de instanţă.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, prin încheierea judecătoriei Soroca din 5 ianuarie 2005, la cererea reclamantului, a fost amânată plata taxei de stat în mărime de 150 lei, până la 3 februarie 2005, însă până la momentul actual reclamantul, fără motive întemeiate, taxa de stat menţionată nu a plătit-o.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, reclamantul L.O., căruia i-a fost amânată plata taxei de stat în mărime de 150 lei până la 3 februarie 2005, fără motive întemeiate, nu a plătit taxa de stat menţionată, instanţa de judecată ajunge la concluzia de a scoate de pe rol cererea de chemare în judecată a lui L.O. împotriva lui F.I. cu privire la declararea contractului de vânzare-cumpărare valabil.

Instanţa de judecată consideră necesar de a explica lui L.O. că, pentru examinarea acţiunii la cererea lui de chemare în judecată împotriva lui F.I. cu privire la declararea contractului de vânzare-cumpărare valabil, este necesar ca el să plătească taxa de stat în mărime de 150 lei.

În conformitate cu art. 267 lit.k), art. 268, art. art. 269-270 CPC, instanţa de judecată d i s p u n e

225

Cererea de chemare în judecată a lui L.O. împotriva lui F.I. cu privire la declararea contractului de vânzare-cumpărare valabil se scoate de pe rol.

Se explică lui L.O. că, pentru examinarea acţiunii la cererea lui de chemare în judecată împotriva lui F.I. cu privire la declararea contractului de vânzare-cumpărare valabil, este necesar ca el să plătească taxa de stat în mărime de 150 (o sută cincizeci) lei.

Se explică lui L.O. că, după înlăturarea circumstanţelor care au dus la scoaterea cererii de pe rol, el poate adresa instanţei o nouă cerere, conform dispoziţiilor generale.

Încheierea poate fi atacată cu recurs la Curtea de Apel Bălţi în termen de 15 zile, prin intermediul Judecătoriei Soroca.

Preşedintele şedinţei, A.I.judecătorul

226

Încheiere cu privire la anularea încheierii privind scoaterea cererii de pe rol, emise în temeiul lit.f) şi lit.g) art. 267 CPC.

Î N C H E I E R E


Judecătoria Botanica, mun. Chişinăuîn componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul B.T.grefier C.A.examinând în şedinţă publică cererea lui T.I. cu privire la anularea încheierii privind scoaterea cererii de pe rol

c o n s t a t ă


În motivarea acţiunii reclamantul T.I. a indicat că, a înregistrat căsătoria cu pârâta la 10 ianuarie 1995 la Oficiul de Stare Civilă a sectorului Botanica, mun. Chişinău. Din căsătorie au un fiu F., născut la 23 martie 1997. Consideră reclamantul că, convieţiurea împreună cu pârâta cît şi păstrarea familiei sunt imposibile, el doreşte să creeze o nouă familie, din care considerente cere desfacerea căsătoriei.

Prin încheierea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 28 ianuarie 2005, din motivul neprezentării reclamantului T.I., citat legal, în şedinţa de judecată, care nu a comunicat instanţei motivele neprezentării, nu a solicitat examinarea pricinii în lipsa sa, iar pârâta nu a solicitat examinarea pricinii în fond, cererea de chemare în judecată a lui T.I. împotriva T.V. cu privire la desfacerea căsătoriei a fost scoasă de pe rol.

Reclamantul T.I. a depus cerere cu privire la anularea încheierii privind scoaterea cererii de pe rol indicând că, la 28 ianuarie 2005 el, fiind bolnav în stare gravă, a fost internat în spitalul nr. 2 mun. Chişinău şi nu a putut să comunice instanţei motivele neprezentării.

Reclamantul T.I., în şedinţa de judecată, a susţinut cererea şi a cerut admiterea acesteia.

Pârâta T.V., în şedinţa de judecată, a cerut admiterea cererii, considerând motivul invocat de reclamant întemeiat.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, instanţa de judecată consideră cererea cu privire la anularea încheierii privind scoaterea cererii de pe rol întemeiată şi care urmează a fi admisă din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 268 al.4 CPC, la cererea reclamantului sau a pârâtului, instanţa poate anula încheierea privind scoaterea cererii de pe rol emise în temeiul art. 267 lit.f) şi g), dacă aceştia depun probe care să confirme imposibilitatea prezentării lor în şedinţa de judecată şi a înştiinţării instanţei.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, prin încheierea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 28 ianuarie 2005, din motivul neprezentării reclamantului T.I., citat legal, în şedinţa de judecată, care nu a comunicat intanţei motivele neprezentării, nu a solicitat examinarea pricinii în lipsa sa, iar pârâta nu a solicitat examinarea pricinii în fond, cererea

227

de chemare în judecată a lui T.I. împotriva T.V. cu privire la desfacerea căsătoriei a fost scoasă de pe rol.

Din certificatul eliberat de spitalul nr. 2 mun. Chişinău urmează că, la 28 ianuarie 2005, reclamantul T.I. a fost internat la tratament în staţionar, fiind în stare gravă.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, încheierea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 28 ianuarie 2005, a carei anulare se cere, a fost emisă în temeiul art. 267 lit.g) CPC, iar reclamantul T.I. a prezentat probe care confirmă imposibilitatea prezentării lui în şedinţa de judecată din 28 ianuarie 2005 şi înştiinţării instanţei, instanţa de judecată ajunge la concluzia de a anula încheierea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 28 ianuarie 2005 şi de a stabili termenului de examinare a pricinii pentru 10 martie 2005, ora 10.00, în incinta instanţei de judecată.


d i s p u n e

Se anulează încheierea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 28 ianuarie 2005, emisă în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui T.I. împotriva T.V. cu privire la desfacerea căsătoriei, prin care cererea de chemare în judecată a fost scoasă de pe rol.

Se stabileşte termenul de examinare a pricinii pentru 10 martie 2005, ora 10.00, str. Zelinschi 15, mun. Chişinău, biroul 23.



228

Încheiere cu privire la respingerea cererii de anulare a încheierii privind scoaterea cererii de pe rol,

emise în temeiul lit.f) şi lit.g) art. 267 CPC

Î N C H E I E R E


Judecătoria Botanica, mun. Chişinăuîn componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul B.T.grefier C.A.examinând în şedinţă publică cererea lui T.I. cu privire la anularea încheierii privind scoaterea cererii de pe rol

c o n s t a t ă


În motivarea acţiunii reclamantul T.I. a indicat, că a înregistrat căsătoria cu pârâta la 10 ianuarie 1995 la Oficiul de Stare Civilă a sectorului Botanica mun. Chişinău. Din căsătorie au un fiu F., născut la 23 martie 1997. Consideră reclamantul că, convieţiurea împreună cu pârâta cît şi păstrarea familiei sunt imposibile, el doreşte să creeze o nouă familie, din care considerente cere desfacerea căsătoriei.

Prin încheierea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 28 ianuarie 2005, din motivul neprezentării reclamantului T.I., citat legal, în şedinţa de judecată, care nu a comunicat instanţei motivele neprezentării, nu a solicitat examinarea pricinii în lipsa sa, iar pârâta nu a solicitat examinarea pricinii în fond, cererea de chemare în judecată a lui T.I. împotriva lui T.V. cu privire la desfacerea căsătoriei a fost scoasă de pe rol.

Reclamantul T.I. a depus cerere cu privire la anularea încheierii privind scoaterea cererii de pe rol, indicând că, la 28 ianuarie 2005 el a fost ocupat la serviciu.

Reclamantul T.I., în şedinţa de judecată, a susţinut cererea şi a cerut admiterea acesteia.

Pârâta T.V., în şedinţa de judecată, a cerut respingerea cererii, considerând motivul indicat de reclamant neîntemeiat.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, instanţa de judecată consideră cererea cu privire la anularea încheierii privind scoaterea cererii de pe rol neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 268 al.(4) CPC, la cererea reclamantului sau a pârâtului, instanţa poate anula încheierea privind scoaterea cererii de pe rol emise în temeiul art. 267 lit.f) şi g), dacă aceştia depun probe care să confirme imposibilitatea prezentării lor în şedinţa de judecată şi a înştiinţării instanţei.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, prin încheierea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 28 ianuarie 2005, din motivul neprezentării reclamantului T.I., citat legal, în şedinţa de judecată, care nu a comunicat intanţei motivele neprezentării, nu a solicitat examinarea pricinii în lipsa sa, iar pârâta nu a solicitat examinarea pricinii în fond, cererea de chemare în judecată a lui T.I. împotriva lui T.V. cu privire la desfacerea căsătoriei a fost scoasă de pe rol.

229

Din certificatul eliberat de întreprinderea „Z” urmează că, reclamantul T.I. la 28 ianuarie 2005 s-a aflat la locul de muncă.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, încheierea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 28 ianuarie 2005, a cărei anularea se cere, a fost emisă în temeiul art. 267 lit.g) CPC, iar reclamantul T.I., la 28 ianuarie 2005 s-a aflat locul de muncă şi nu a prezentat probe, care ar confirma imposibilitatea prezentării lui în şedinţa de judecată şi cu atât mai mult, a înştiinţării instanţei, instanţa de judecată ajunge la concluzia de a respinge cererea lui T.I. cu privire la anularea încheierii Judecătoriei Botanica mun. Chişinău privind scoaterea cererii de pe rol.

Nu poate servi drept temei pentru admiterea cererii reclamantului T.I. cu privire la anularea încheierii privind scoaterea cererii de pe rol motivul că, el la 28 ianuarie 2005 s-a aflat la locul de muncă, deoarece aflarea reclamantului la locul de muncă nu constituie imposibilitate în prezentarea în şedinţa de judecată şi a înştiinţării instanţei.

Cu atât mai mult, în conformitate cu art. 205 al.(1) CPC, participanţii la proces sunt obligaţi să comunice din timp instanţei judecătoreşti motivul imposibilităţii de a se prezenta în şedinţa de judecată şi să prezinte probele care dovedesc motivul, ceea ce reclamantul T.I. nu a făcut.


d i s p u n e

Se respinge cererea lui T.I. cu privire la anularea încheierii Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 28 ianuarie 2005, emisă în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui T.I. împotriva T.V. cu privire la desfacerea căsătoriei, prin care cererea de chemare în judecată a fost scoasă de pe rol.



Încheiere interlocutorie

Î N C H E I E R Ei n t e r l o c u t o r i e


Judecătoria Buiucani mun. Chişinăuîn componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul L.P.grefier D.A.examinând în şedinţă publică pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui

V.P. împotriva întreprinderii „U” cu privire la restabilire la lucru şi încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru

230

c o n s t a t ă

V.P. a depus cerere de chemare în judecată împotriva întreprinderii „U” cu privire la restabilire la lucru şi încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru.

În motivarea acţiunii reclamantul V.P. a indicat, că el la 11 martie 1995, a fost angajat la lucru în calitate de instructor. Prin ordinul directorului întreprinderii din 15 decembrie 2004, el a fost concediat de la lucru conform art. 86 al.(1) lit.c) Codul Muncii. Reclamantul consideră ordinul directorului nelegitim, deoarece la unitate nu a avut loc reducerea numărului sau a statelor de personal.

Reclamantul V.P., în şedinţa de judecată, a susţinut acţiunea şi a cerut admiterea acesteia indicând că, în realitate, a fost concediat de la lucru din cauză că la adunări critica administraţia, care îşi permitea nelegiuiri.

Reprezentantul pârâtului, întreprinderea „U”, P.A., în şedinţa de judecată, a cerut respingerea acţiunii, considerând concedierea reclamantului legitimă.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 7 februarie 2005, acţiunea lui V.P. a fost admisă.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, la întreprinderea „U”, subordonată Primăriei municipiului Chişinău, nu a avut loc reducerea numărului sau a statelor de personal, din care considerente concedierea reclamantului de la lucru a fost recunoscută nelegitimă.

Din explicaţiile martorilor P.E., C.M., A.P., s-a constatat că, într-adevăr la diferite adunări ale colectivului de muncă, reclamantul a criticat pe bună dreptate conducerea unităţii, în legătură cu ce directorul unităţii l-a ameninţat pe reclamant că îl va concedia de la lucru.

Astfel, din considerentele menţionate, instanţa de judecată ajunge la concluzia că, la întreprinderea „U”, au loc cazuri de concediere nelegitimă a lucrătorilor, persecuţie a lucrătorilor pentru critică în adresa administraţiei, fapte care urmează a fi aduse la cunoştinţă Primăriei municipiului Chişinău pentru luarea măsurilor prevăzute de legislaţie în vederea înlăturării încălcărilor menţionate.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 271 CPC instanţa de judecată

d i s p u n e

Se aduce la cunoştinţa Primăriei municipiului Chişinău despre încălcările legislaţiei la întreprinderea „U”.

Primăria municipiului Chişinău este obligată în termen de o lună din ziua primirii copiei de pe încheiere să comunice Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău despre măsurile adoptate pentru înlăturarea încălcărilor.

Încheierea interlocutorie separat poate fi atacată cu recurs la Curtea de Apel Chişinău în termen de 15 zile, prin intermediul Judecătoriei Buiucani mun.Chişinău sau o dată cu fondul hotărârii.

Preşedintele şedinţei, L.P.judecătorul

231

Î N C H E I E R Einterlocutorie


Colegiul civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie

în componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul V.P.Judecătorii D.V., G.S. I.P., S.O.cu participarea interpretului E.P.

examinând în şedinţă publică recursul declarat de P.E., în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a P.E. împotriva P.A. cu privire la partajarea patrimoniul succesoral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 februarie 2004 prin care a fost admis apelul declarat de către P.A., casate hotărârea şi încheierea Judecătoriei Botanica, m.Chişinău din 13 noiembrie 2003 şi 10 octombrie 2003 şi menţinută hotărârea Judecătoriei Botanica m.Chişinău din 12 septembrie 2003

c o n s t a t ă

P.E. a depus cerere de chemare în judecată împotriva P.A. cu privire la partajarea patrimoniului succesoral.

În motivarea acţiunii reclamanta P.E. a indicat că, după decesul fiului ei, P.O. la 9 septembrie 2002, s-a deschis succesiunea asupra bunurilor lui şi anume: apartamentul nr. 141, compus din patru camere situat în m.Chişinău str. Valea Crucii 22 cu preţul de 280000 lei; automobilul marca Mitsubishi Pajero număr de înmatriculare CJX-005 cu preţul de 471745 lei; televizor; frigider; magnetofon; 20000 dolari americani şi altele.

A cerut reclamanta P.E. a o recunoaşte pe ea proprietară a ½ cotă-parte a apartamentului în litigiu, a exclude din patrimoniul succesoral automobilul, considerându-l proprietatea ei privată şi trasmiterea în proprietatea pârâtei a celorlalte bunuri.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica m.Chişinău din 12 septembrie 2003 acţiunea a fost admisă parţial şi a fost recunoscut dreptul reclamantei la ¼ cotă-parte din apartament şi automobil, iar după pârâtă dreptul la ¾ cote-părţi din apartament şi automobil. În rest acţiunea a fost respinsă.

La 25 septembrie 2003 P.E. a depus cerere de revizuire împotriva hotărârii Judecătoriei Botanica, m.Chişinău din 12 septembrie 2003 şi prin care a cerut casarea hotărârii primei instanţe şi rejudecarea pricinii cu pronunţarea unei noi hotărâri prin care să fie recunoscut dreptul ei la ½ cotă parte din apartament şi automobil; să-i fie transmis ei în proprietate apartamentul, iar pârâtei P.A. automobilul, încasând în beneficiul ei – P.E., diferenţa de preţ de 191747 lei.

Drept temei pentru depunerea cererii de revizuire, de către P.E. a fost invocat că precum că, după decesul fiului ei, P.O., ea, P.E., la Banca „F” ar fi găsit un simplu înscris, prin care feciorul ei, P.O. i-ar fi testat toate bunurile sale.

Prin încheierea Judecătoriei Botanica m.Chişinău din 10 octombrie 2003 a fost admisă cererea de revizuire depusă de P.E., casată hotărârea Judecătoriei Botanica m.Chişinău din 12 septembrie 2003 şi pricina numită spre rejudecare.

233

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica m.Chişinău din 13 noiembrie 2003 a fost transmis în proprietatea P.E. apartamentul nr. 141 din str. Valea Crucii 22 m.Chişinău cu preţul de 280000 lei, iar în proprietatea P.A. automobilul marca Mitsubishi Pajero număr de înmatriculare CJX-005 cu preţul de 471745 lei. A fost încasat de la P.A. în beneficiul P.E. suma de 191747 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 februarie 2004 apelul declarat de P.A. a fost admis, casate hotărârea şi încheierea Judecătoriei Botanica m.Chişinău din 13 noiembrie 2003 şi 10 octombrie 2003 şi menţinută hotărârea Judecătoriei Botanica m.Chişinău din 12 septembrie 2003.

P.E. a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând casarea ultimei şi pronunţarea unei noi hotărâri cu privire la recunoaşterea după ea a dreptului de proprietate la ½ cotă-parte din patrimoniul succesoral şi transmiterea ei în proprietate a apartamentului, iar pârâtei P.A. a automobilului.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 26 mai 2004 a fost respins recursul declarat de P.E. ca fiind nefondat şi menţinută decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 februarie 2004 şi hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 12 septembrie 2003.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, P.O., decedat la 9 septembrie 2002, s-a aflat în căsătorie cu P.A. din 14 octombrie anul 2000 până la momentul decesului.

Aflându-se în căsătorie, P.O. şi P.A. au dobândit la 21 mai anul 2002 apartamentul nr. 141, situat pe str. Valea Crucii 22, Chişinău şi la 13 aprilie 2001 automobilul Mitsubishi Pajero număr de înmatriculare CJX-005 cât şi alte bunuri de uz casnic, care în lipsa contractului matrimonial, conform art. 19 al.(1) şi art. 20 al.(1) Codul Familiei sunt supuse regimului proprietăţii în devălmăşie şi aparţin ambilor soţi cu drept de proprietate în devălmăşie.

În astfel de circumstanţe, în lipsa testamentului, având în vedere faptul că, după decesul lui P.O. la 9 septembrie 2002, conform art. 566 al.(1) CC în redacţia Legii din 26 decembrie 1964, moştenitori legali în părţi egale sunt mama lui, P.E., şi soţia – P.A., prima instanţă, prin hotărârea din 12 septembrie 2003 a determinat corect dreptul de proprietate al P.E. la ¼ cotă-parte şi al P.A. la ¾ cote- părţi din apartamentul şi automobilul cu pricina.

În acelaşi timp, urmează de menţionat faptul că, prima instanţă, la 25 septembrie 2003, în cadrul termenului de 15 zile prevăzut de art. 362 al.(1) CPC pentru declararea apelului, contrar prevederilor art. 446 CPC, deoarece hotărârea judecătorească nu devenise irevocabilă, a admis spre examinare cererea de revizuire depusă de către P.E. şi nelegitim, prin încheierea din 10 octombrie 2003 a casat hotărârea judecătorească din 12 septembrie 2003, dispunând rejudecarea pricinii în fond.

Cu atât mai mult, prin hotărârea din 13 noiembrie 2003, prima instanţă, contrar prevederilor art. 6 al.(1) Cod Civil în redacţia Legii din 6 iunie 2002 şi Legii pentru punerea în aplicare a Codului Civil al Republicii Moldova, a aplicat faţă de relaţiile succesorale, ce ţin de data deschiderii succesiunii, apărute şi epuizate conform art. 562 Cod Civil în redacţia Legii din 26 decembrie 1964, la 9 septembrie 2002 când a decedat P.O., normele art. 1458 Cod Civil în redacţia Legii din 6 iunie 2002, recunoscând chiar şi contrar acestei norme de drept un simplu înscris, care era nedatat, în calitate de testament, ceea ce nu era prevăzut de art. 575 Cod Civil în redacţia Legii din 26 decembrie 1964.

Tuturor acestor circumstanţe instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, admiţând apelul declarat, casând hotărârea şi încheierea primei instanţe din 13 noiembrie 2003 şi 10 octombrie 2003 şi menţinând în vigoare hotărârea primei instanţe din 12 septembrie 2003.

Astfel, din considerentele menţionate, Colegiul civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar a atrage atenţia judecătorului Judecătoriei Botanica mun. Chişinău, C.P. la neadmiterea încălcărilor normelor procesuale

234

şi materiale la examinarea pricinilor civile şi a informa Consiliul Superior al Magistraturii despre încălcările legislaţiei comise la judecarea pricinii în cauză de preşedintele şedinţei, judecătorul C.P.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 271 al.(3) şi al.(5) CPC, Colegiul civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie

d i s p u n e

Se atrage atenţia judecătorului Judecătoriei Botanica mun. Chişinău, C.P. la neadmiterea încălcărilor normelor procesuale şi materiale la examinarea pricinilor civile.

Se informează Consiliul Superior al Magistraturii despre încălcările normelor procesuale şi materiale admise de preşedintele şedinţei, judecătorul C.P. la examinarea pricinii civile la cererea de chemare în judecată a P.E. împotriva P.A. cu privire la partajarea patrimoniului succesoral.

Încheierea interlocutorie nu se supune nici unei căi de atac.

Preşedintele şedinţei, V.P.judecătorulJudecătorii D.V. G.S. I.P. S.O.

235

Încheiere privind examinarea observaţiilor asupra procesului-verbal

Î N C H E I E R E


Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinăuîn componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul Z.D.grefier B.E.examinând în şedinţă publică observaţiile asupra procesului-verbal al şedinţei de

judecată

c o n s t a t ă

G.N. a depus cerere de chemare în judecată împotriva redacţiei ziarului „R” cu privire la apărarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale.

Prin hotărârea Judecătoriei Râşcani mun. Chişinău din 1 februarie 2005 acţiunea a fost admisă.

La 4 februarie 2005, pârâtul – redacţia ziarului „R”, a depus observaţii la procesul-verbal al şedinţei de judecată din 1 februarie 2005 indicând că, în procesul-verbal al şedinţei de judecată ar lipsi următoarele menţiuni :

1. demersul reprezentantului pârâtului cu privire la audierea în calitate de martor a lui T.V.;

2. opinia reclamantului, cât şi încheierea instanţei de judecată cu privire la admiterea demersului menţionat;

3. cu privire la examinarea certificatului eliberat de pârât la 5 ianuarie 2005.Reprezentantul pârâtului, redacţia ziarului „R”, P.P., în şedinţa de judecată, a cerut admiterea observaţiilor la procesul-verbal.Reclamantul G.N., în şedinţa de judecată, a considerat că, observaţiile expuse în p. 1

şi p. 2 sînt corecte şi urmează a fi admise, iar observaţiile expuse în p.3 urmează a fi respinse, deoarece instanţei de judecată nu i-a fost prezentat un careva certificat eliberat la 5 ianuarie 2005 de pârât.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, instanţa de judecată consideră necesar de a admite parţial observaţiile la procesul-verbal din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 276 CPC, în decursul a 5 zile de la prezentare, observaţiile asupra procesului-verbal se examinează de către judecătorul care l-a semnat şi care, dacă este de acord cu ele, le confirmă justeţea prin menţiunea „De acord” şi prin semnătură. În caz contrar, judecătorul pronunţă o încheiere motivată de respingere totală sau parţială. În toate cazurile observaţiile asupra procesului-verbal se anexează la dosar.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, observaţiile asupra procesului-verbal al şedinţei de judecată din 1 februarie 2005, indicate în p.1 şi p. 2, prezentate de pârât, redacţia ziarului „R”, sunt întemeiate, faptele expuse în aceste observaţii au avut loc în şedinţa de judecată din 1 februarie 2005, însă nu au fost incluse în procesul-verbal, din care considerente urmează a fi admise.

În acelaşi timp, instanţa de judecată consideră necesar de a respinge observaţiile incluse în punctul 3, deoarece instanţei de judecată nu i-a fost prezentat vre-un certificat

236

eliberat de pârât la 5 ianuarie 2005 şi în consecinţă nici nu a fost examinat în şedinţa de judecată.


d i s p u n e

Se admit parţial observaţiile asupra procesului-verbal al şedinţei de judecată din 1 februarie 2005, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui G.N. împotriva redacţiei ziarului „R” cu privire la apărarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale şi anume în privinţa demersului reprezentantului pârâtului cu privire la audierea în calitate de martor a lui T.V., expunerii opiniei reclamantului G.N. asupra acestui demers, cât şi încheierea instanţei de judecată cu privire la admiterea demersului menţionat.

Observaţiile la procesul-verbal al şedinţei de judecată din 1 februarie 2005 în ceea ce ţine de examinarea certificatului eliberat de pârât la 5 ianuarie 2005 se resping.


Preşedintele şedinţei, Z.D.judecătorul

237

B. P R O C E D U R A

C O N T E N C I O S U L U I A D M I N I S T R A T I V

238

Hotărâre privind anularea actului administrativ

H O T Â R Â R EÎn numele Legii

10 martie 2005 or. Floreştijudecătoria Floreşti în componenţă:Preşedintele şedinţei judecătorul C.V.grefier N.M.examinând în şedinţă publică pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui

C.P. împotriva Primăriei satului „R” raionul Floreşti cu privire la contestarea actului administrativ

c o n s t a t ă

C.P. a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei satului „R” raionul Floreşti cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamantul C.P. a indicat că, lui, în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 15 martie 2004 şi înregistrat la Oficiul Cadastral Teritorial Bălţi, îi aparţine cu drept de proprietate un sector de teren cu suprafaţa de un hectar.

Prin hotărârea Primăriei satului „R” raionul Floreşti nr. 12 din 10 ianuarie 2005 „Cu privire la darea în arendă întreprinderii „T” a unui teren”, 50 ari din sectorul de teren menţionat au fost transmişi în folosinţă pe un termen de 5 ani întreprinderii „T”.

La 12 ianuarie 2005, printr-o cerere prealabilă, el a cerut anularea hotărârii menţionate, însă pârâtul nu i-a dat nici un răspuns.

Reclamantul C.P. consideră hotărârea contestată nelegitimă şi cere anularea acesteia.Reclamantul C.P., în şedinţa de judecată, a susţinut acţiunea şi a cerut admiterea

acesteia.Reprezentantul pârâtului, Primăria satului „R”, raionul Floreşti, P.P., în şedinţa de

judecată, a cerut respingerea acţiunii, considerând hotărârea contestată legală şi întemeiată, deoarece, în opinia lui, pârâtul este în drept să dispună de terenurile aflate în raza teritorială a satului.

Reprezentantul intervenientului accesoriu întreprinderea „T”, B.N., în şedinţa de judecată, a cerut respingerea acţiunii, considerând hotărârea contestată legală şi întemeiată.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, instanţa de judecată consideră acţiunea întemeiată şi care urmează a fi admisă din următoarele considerente.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, reclamantul C.P. în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 15 martie 2004 şi înregistrat la Oficiul Cadastral Teritorial Bălţi este proprietar al sectorului de teren cu suprafaţa de un hectar.

Prin hotărârea Primăriei satului „R”, raionul Floreşti nr. 12 din 10 ianuarie 2005, „Cu privire la darea în arendă întreprinderii „T” a unui teren”, 50 ari din sectorul de teren menţionat, au fost transmişi în folosinţă pe un termen de 5 ani, pentru creşterea tutunului, întreprinderii „T”.

Instanţa de judecată consideră acţiunile pârâtului nelegitime, deoarece acesta contrar prevederilor art. 316 CC, art. 46 al Constituţiei Republicii Moldova, art.1 al Protocolului

239

Adiţional la Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale l-a expropriat pe reclamantul C.P. de 50 ari din sectorul de teren.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, reclamantul C.P., conform art. 14 al Legii contenciosului administrativ, a respectat procedura de soluţionare prealabilă a litigiului pe cale extrajudiciară, conform art. 25 al.(1) lit.b), art. 26 al.(1) lit.a) ale Legii contenciosului administrativ, instanţa de judecată ajunge la concluzia cu privire la admiterea acţiunii şi anularea hotărârii nr. 12 din 10 ianuarie 2005 a Primăriei satului „R”, raionul Floreşti „ Cu privire la darea în arendă întreprinderii „T” a unui teren”, deoarece aceasta este ilegală în fond ca fiind emisă contrar prevederilor legii.

Instanţa de judecată consideră că, nu pot fi reţinute argumentele invocate de pârât cu privire la legalitatea hotărârii contestate, deoarece reclamantul C.P., nelegitim, fără vreo cauză de utilitate publică şi fără o dreaptă şi prealabilă despăgubire, a fost expropriat de 50 ari din sectorul de teren transmişi întreprinderii „T” pentru satisfacerea scopurilor statutare.

Astfel, acţiunea reclamantului urmează a fi admisă cu anularea hotărârii contestate a pârâtului.

Conform art. 16 al.(3) al Legii contenciosului administrativ, în conformitate cu art. 85 al.(1) lit.a), art. 98 al.(1) CPC, instanţa de judecată consideră necesar a încasa de la pârât în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 18 lei.

În conformitate cu art. art. 238-241 CPC, conform art. art. 27 şi 30 ale Legii contenciosului administrativ, instanţa de judecată


Se anulează hotărârea Primăriei satului „R”, raionul Floreşti, nr. 12 din 10 ianuarie 2005 „ Cu privire la darea în arendă întreprinderii „T” a unui teren”.

Se încasează de la Primăria satului „R”, raionul Floreşti, în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 18 (optsprezece) lei.

Hotărărea este definitivă, însă poate fi atacată cu recurs la Curtea de Apel Bălţi în termen de 15 zile, prin intermediul Judecătoriei Floreşti.


240

Hotărâre privind anularea actului administrativ

H O T Ă R Â R E În numele Legii

13 ianuarie 2005 or. Orhei

Judecătoria Orhei în componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul E.P.grefier O.M.examinând în şedinţă publică pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui

N.S. împotriva Primăriei satului „E” raionul Orhei cu privire la contestarea actului administrativ

c o n s t a t ă

N.S. a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei satului ”E” raionul Orhei cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamantul N.S. a indicat că, el, la 13 ianuarie 2001, a fost angajat la Primăria satului „E”, raionul Orhei, în calitate de secretar al primăriei cu statut de funcţionar public.

Prin dispoziţia primarului satului „E” raionul Orhei nr. 123 din 13.07.04 el a fost concediat de la lucru, conform art. 86 al.1 lit.i Codul Muncii, pentru prezentarea la lucru în stare de ebrietate alcoolică la 12.07.04.

Reclamantul consideră că, el a fost concediat de la lucru nelegitim, deoarece la 12 iulie 2004 el nu era în stare de ebrietate alcoolică.

Reclamantul N.S., cere anularea dispoziţiei primarului satului „E” raionul Orhei nr. 123 din 13 iulie 2004, restabilirea lui la lucru în funcţia de secretar al Primăriei satului „E” raionul Orhei, încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru şi încasarea prejudiciului moral în mărime de 20000 lei.

Reclamantul N.S., în şedinţa de judecată, a susţinut acţiunea şi a cerut admiterea acesteia.

Reprezentantul pârâtului, Primăria satului „E”, raionul Orhei, C.C., în şedinţa de judecată, acţiunea nu a recunoscut, a cerut respingerea acesteia, invocând că reclamantul, la 12 iulie 2004, s-a aflat la locul de lucru în stare de ebrietate, ceea ce se confirmă prin actul întocmit de primar.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, instanţa de judecată consideră acţiunea întemeiată şi care urmează a fi admisă parţial din următoarele considerente.

Conform art. 89 al.(1) Codul Muncii, salariatul transferat nelegitim la o altă muncă sau eliberat nelegitim din serviciu poate fi restabilit la locul de muncă prin hotărâre a instanţei de judecată.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, reclamantul N.S., la 13 ianuarie 2001, a fost angajat la lucru la Primăria satului „E” raionul Orhei, în funcţia de secretar al primăriei şi avea statut de funcţionar public.

241

Prin dispoziţia primarului nr. 123 din 13 iulie 2004, reclamantul N.S., a fost concediat de la lucru conform art. 86 al.(1) lit.i) Codul Muncii şi anume pentru prezentarea la 12 iulie 2005 la lucru în stare de ebrietate alcoolică.

Starea de ebrietate alcoolică a reclamantului N.S., care neagă faptul menţionat, la 12 iulie 2004 a fost constatată prin actul alcătuit de primar.

Instanţa de judecată consideră dispoziţia pârâtului cu privire la concedierea reclamantului de la lucru, nelegitimă şi care urmează a fi anulată, deoarece în situaţia în care reclamantul neagă prezentarea sa la serviciu la 12 iulie 2004 în stare de ebrietate alcoolică, conform art. 76 lit.k) Codul Muncii, prezentarea reclamantului la locul de lucru în stare de ebrietate alcoolică trebuia să fie constatată printr-un certificat eliberat de instituţia medicală competentă sau prin actul unei comisii formate dintr-un număr egal de reprezentanţi ai angajatorului şi ai salariaţilor şi nu printr-un act întocmit unipersonal de primar.

Conform art. 87 al.(1) Codul Muncii, concedierea salariaţilor membri de sindicat în cazurile stipulate la lit.c), d), e), g) şi h) al.(1) art. 86 Codul Muncii, poate avea loc doar cu acordul preliminar al organului (organizatorului) sindical din unitate. În celelalte cazuri, concedierea se admite cu consultarea prealabilă a organului (organizatorului) sindical din unitate.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, reclamantul N.S., este membru de sindicat, însă la concedierea lui, angajatorul, contrar prevederilor art. 87 al.(1) Codul Muncii, n-a consultat în prealabil organul sindical din primărie.

Astfel, din considerentele menţionate, instanţa de judecată ajunge la concluzia că, reclamantul N.S. a fost concediat de la lucru contrar prevederilor legislaţiei muncii şi conform art. 89 Codul Muncii urmează să fie restabilit la lucru în funcţia din care a fost concediat, secretar al primărei satului „E” raionul Orhei.


Conform art. 90 al.(2) lit.a Codul Muncii, repararea de către angajator a prejudiciului cauzat salariatului constă în plata obligatorie a unei despăgubiri pentru întreaga perioada de absenţă forţată de la muncă într-o mărime nu mai mică decît salariul mediu al salariatului pentru această perioadă.

Din certificatul eliberat de primăria satului „E” raionul Orhei, salariul mediu al reclamantului, N.S., constituie 1 000 lei.

Din considerentele că, reclamantul N.S. a fost absent forţat de la lucru din 13 iulie 2004 pînă la 13 ianuarie 2005, o perioadă de 6 luni, instanţa de judecată ajunge la concluzia de a încasa de la primăria satului „E” raionul Orhei, în beneficiul lui N.S., salariul în mărime de 6 000 lei.

Conform art. 90 al.(2) lit.c) Codul Muncii, repararea de către angajator a prejudiciului cauzat salariatului constă în compensarea prejudiciului moral.

Conform art. 90 al.(3) Codul Muncii, mărimea reparării prejudiciului moral se determină de către instanţa de judecată, ţinîndu-se cont de aprecierea dată acţiunilor angajatorului, dar nu poate fi mai mică decît un salariu mediu lunar al salariatului.

Având în vedere faptul că, reclamantul N.S. a fost concediat de la lucru contrar prevederilor art. 76 lit.k), art. 87 al.(1) Codul Muncii, instanţa de judecată consideră necesar a admite pretenţia reclamantului în privinţa reparării prejudiciului moral parţial şi anume, a încasa de la pârât în beneficiul reclamantului suma de 1000 lei, ceea ce corespunde suferinţelor morale suportatre de ultimul.

242

Conform art. 16 al.(3) al Legii contenciosului administrativ, în conformitate cu art. 85 al.(1) lit.a), art. 98 al.(1) CPC, instanţa de judecată consideră necesar a încasa de la pârât în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 18 lei.

În conformitate cu art. art. 238-241, art. 256 al.(1) lit.d) şi al.(2) CPC, conform art. art. 27 şi 30 ale Legii contenciosului administrativ, instanţa de judecată


Se anulează dispoziţia primarului satului „E” raionul Orhei nr. 123 din 13 iulie 2004 „Cu privire la concedierea lui N.S. de la lucru conform art. 86 al.(1) lit.i) Codul Muncii”

Se restabileşte N.S. la lucru în funcţia de secretar al primăriei satului „E” raionul Orhei.

Se încasează de la primăria satului „E” raionul Orhei, (cont de decontare numărul 1432154 în Banca Comercială Moldova Agroindbanc societate pe acţiuni) în beneficiul lui N.S. salariul mediu pentru absenţa forţată de la lucru în mărime de 6 000 (şase mii) lei.

Pretenţia lui N.S. cu privire la repararea prejudiciului moral se admite parţial şi se încasează de la primăria satului „E” raionul Orhei, în beneficiul lui N.S. suma de 1 000 (una mie) lei.

Se încasează de la primăria satului „E” raionul Orhei, în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 18 (optsprezece) lei.

Hotărârea în privinţa restabilirii la lucru şi încasării salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru urmează a fi executată imediat.

Hotărârea este definitivă, însă poate fi atacată cu recurs la Curtea de Apel Chişinău în termen de 15 zile, prin intermediul Judecătoriei Orhei.

Preşedintele şedinţei, E.P.judecătorul

243

C. P R O C E D U R A S P E C I A L Ă

244

Hotărâre privind constatarea faptului raporturilor de rudenie


16 februarie 2005 or. Anenii-Noi

Judecătoria Anenii-Noi în componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul G.F.grefier B.E.

examinând în şedinţă publică pricina civilă la cererea lui V.V. cu privire la constatarea faptului raporturilor de rudenie

c o n s t a t ă

V.V. a depus cerere în instanţa de judecată cu privire la constatarea faptului raporturilor de rudenie.

În motivarea cererii, petiţionarul, V.V., a indicat că, la 01.08.04 a început perfectarea documentelor necesare pentru acceptarea succesiunii, după decesul tatălui său V.F.

Primind extrasul de pe actul de naştere al tatălui său a observat că prenumele tatălui este indicat Onofrei şi nu Filip. Pe parcurs a aflat că, la naştere prenumele tatălui său a fost stabilit Filip, însă în certificatul de naştere a fost scris Onofrei. În actele de evidenţă a gospodăriilor din satul „M” raionul Anenii-Noi tatăl său a fost indicat cu prenumele Filip, după cum şi îl ştiau toţi sătenii.

În legătură cu faptul că, în documentele de identitate ale petiţionarului, figurează patronimicul “Filip” şi din necesitatea acceptării succesiunii după decesul tatălui său, solicită petiţionarul V.V., constatarea faptului că, V.Filip şi V.Onofrei, născut la 12 iulie 1914, originar şi locuitor al satului „M”, raionul Anenii-Noi, a fost una şi aceeaşi persoană şi care a fost tatăl petiţionarului V.V.

Petiţionarul V.V., în şedinţa de judecată, a susţinut cererea şi a cerut admiterea acesteia.

Reprezentantul persoanei interesate, Oficiul de Stare Civilă al raionului Anenii-Noi, L.P., în şedinţa de judecată, a cerut admiterea cererii, considerând cerinţele petiţionarului întemeiate şi legale.

Audiind petiţionarul, reprezentantul persoanei interesate, martorii, studiind materialele dosarului, instanţa de judecată consideră necesar cererea a admite din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 279 al.(1) lit.a) CPC, instanţa judecătorească examinează în procedură specială pricini cu privire la constatatea faptelor care au valoare juridică.

În conformitate cu art. 281 al.(2) lit.a) CPC, instanţa judecă pricinile în care i se cere să constate raporturile de rudenie.

Conform art. 45 al.(1) Codul Familiei, rudenia este legătura bazată pe descendenţa unei persoane dintr-o altă persoană sau pe faptul că mai multe persoane au un ascendent comun. În primul caz, rudenia este în linie dreaptă, iar în al doilea caz - în linie colaterală.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, V.Filip, născut la 12 iulie 1914 şi care a avut domiciliul permanent în casa nr. 3, str. I.Neaga, satul „M”, raionul Anenii-Noi, a decedat la 01.08.04, ceea ce se confirmă prin certificatul de deces.

245

Din certificatul de naştere al petiţionarului V.V. urmează că, prenumele tatălui său este indicat Filip.

Din extrasul din cartea gospodăriilor la primăria satului „M” raionul Anenii-Noi, urmează că la gospodăria nr. 245 situată în strada I.Neaga, nr. 3, drept cap al familiei a figurat V.Filip.

Din certificatele eliberate de arhiva de stat urmează că, originar şi locuitor al satului „M” raionul Anenii-Noi strada I.Neaga nr. 3 a fost V.Onofrei.

Din explicaţiile martorilor F.I., B.L., S.D. şi I.P. urmează că, pe tot parcursul vieţii pe tatăl petiţionarului l-au cunoscut sub prenumele de Filip.

Cu atât mai mult, martorul O.L., sora tatălui petiţionarului, V.V. a explicat că, la naştere, fratelui ei i s-a dat, de către părinţi, prenumele Filip, însă din greşeală, în actul de naştere a fost indicat prenumele Onofrei, prin ce şi se explică incertitudinile apărute după decesul acestuia.

Astfel, instanţa de judecată ajunge la concluzia despre necesitatea admiterii cererii, deoarece în şedinţa de judecată s-a constatat cu certitudine faptul că, V.Onofrei şi V.Filip, născut la 12 iulie 1914, originar şi locuitor al satului „M” raionul Anenii-Noi, strada I.Neaga nr. 3 a fost una şi aceeaşi persoană şi care a fost tatăl petiţionarului V.V., iar constatarea faptului menţionat are valoare juridică pentru petiţionar în legătură cu acceptarea succesiunii.

În conformitate cu art. art. 238-241, art. 281 al.(2) lit.a), art. 285 CPC, instanţa de judecată


Se constată faptul că, V.Onofrei şi V.Filip, născut la 12 iulie 1914, originar şi locuitor al satului „M” raionul Anenii-Noi strada I.Neaga numărul 3, decedat la 01.08.04, a fost una şi aceeaşi persoană şi a fost tatăl lui V.V.

Hotărârea poate fi atacată cu apel la Curtea de Apel Bender în termen de 15 zile, prin intermediul Judecătoriei Anenii-Noi.

Preşedintele şedinţei, G.F.judecătorul

246

Hotărâre privind constatarea faptului înregistrării căsătoriei


16 februarie 2005 mun.Chişinău

Judecătoria Centru mun.Chişinău în componenţăPreşedintele şedinţei judecătorul G.V.grefier A.M.

examinând în şedinţă publică pricina civilă la cererea Ţ.O. cu privire la constatarea faptului înregistrării căsătoriei

c o n s t a t ă

Ţ.O. a depus cerere în instanţa de judecată cu privire la constatarea faptului înregistrării căsătoriei.

În motivarea cererii petiţionara Ţ.O a indicat că, la 13 iunie anul 1939 la Oficiul de Stare Civilă a sectorului Centru mun.Chişinău, a înregistrat căsătorie cu Ţ.P., însă adeverinţa de căsătorie nu s-a păstrat.

Oficiul de Stare Civilă a sectorului Centru mun.Chişinău şi arhiva de stat, au refuzat în eliberarea duplicatului adeverinţei de căsătorie, invocând că, documentele de arhivă din anul 1939 nu s-au păstrat.

În legătură cu faptul că, ea nu are altă posibilitate pentru restabilirea adeverinţei de căsătorie, care este necesară pentru perfectarea documentelor ce ţin de succesiune după decesul soţului Ţ.P., solicită petiţionara constatarea faptului înregistrării căsătoriei cu Ţ.P. la 13 iunie anul 1939 la Oficiul de Stare Civilă a sectorului Centru mun.Chişinău.

Petiţionara Ţ.O., în şedinţa de judecată, a susţinut cererea şi a cerut admiterea acesteia.

Reprezentantul persoanei interesate, Oficiul de Stare Civilă al sectorului Centru mun.Chişinău, L.P. în şedinţa de judecată a cerut admiterea cererii, considerând cerinţele petiţionarei întemeiate şi legale.

Audiind petiţionara, reprezentantul persoanei interesate, martorii, studiind materialele dosarului, instanţa de judecată consideră necesar cererea a admite din următoarele considerente.

În conformitate cu art.279 al.(1) lit.a) CPC, instanţa judecătorească examinează în procedură specială pricini cu privire la constatatea faptelor care au valoare juridică.

În conformitate cu art.281 al.(2) lit.c) CPC, instanţa judecă pricinile în care i se cere să constate înregistrarea căsătoriei.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, petiţionara Ţ.O. s-a adresat la Oficiul de Stare Civilă al sectorului Centru mun.Chişinău şi la arhiva de stat privind primirea duplicatului adeverinţei de căsătorie, însă aceste instituţii i-au refuzat demersul, invocând motivul pierderii documentelor de arhivă a anului 1939, ce se confirmă prin avizul din 15 decembrie 2004 şi certificatul din 1 decembrie 2004.

247

Din adeverinţa de naştere a petiţionarei urmează că, numele ei de familie a fost P., iar în buletinul de identitate este indicat Ţ.

Din înştiinţarea comandamentului unităţii militare nr.1555 din 11 februarie 1943 adresată petiţionarei Ţ.O., urmează că soţul ei, Ţ.P., a decedat în luptele de lângă oraşul Volgograd, Rusia, la 1 februarie 1943.

Din explicaţiile martorilor V.H., C.R., J.L. şi O.R. urmează că, ei au participat la 13 iunie anul 1939 la Oficiul de Stare Civilă al sectorului Centru mun.Chişinău la înregistrarea căsătoriei dintre petiţionara Ţ.O. şi Ţ.P. cât şi la cununia acestora din aceeaşi zi la biserica Sfântul Apostol Nicolae, situată în str.Vadul lui Vodă nr.39 mun.Chişinău.

Din certificatul eliberat de biserica Sfântul Apostol Nicolae, mun.Chişinău urmează că, la 13 iunie anul 1939, Ţ.O., până la căsătorie P.O., a fost cununată cu Ţ.P.

Astfel, instanţa de judecată ajunge la concluzia despre necesitatea admiterii cererii, deoarece în şedinţa de judecată s-a constatat cu certitudine faptul că, la 13 iunie anul 1939, petiţionara Ţ.O. a înregistrat căsătorie la Oficiul de Stare Civilă al sectorului Centru mun.Chişinău cu Ţ.P., iar constatarea faptului menţionat are valoare juridică pentru petiţionară în legătură cu acceptarea succesiunii.

În conformitate cu art.art.238-241, art.281 al.(2) lit.c), art. 285 CPC, instanţa de judecată


Se constată faptul înregistrării căsătoriei la 13 iunie anul 1939 la Oficiul de Stare Civilă al sectorului Centru mun.Chişinău între Ţ.O., până la căsătorie P.O., şi Ţ.P.

Hotărârea poate fi atacată cu apel la Curtea de Apel Chişinău în termen de 15 zile, prin intermediul Judecătoriei Centru mun.Chişinău.

Preşedintele şedinţei, G.V.judecătorul

248

Hotărâre privind constatarea faptului acceptării unei succesiuni şi locul ei de deschidere



Judecătoria Centru mun. Chişinău în componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul C.I.grefier A.B.

examinând în şedinţă publică pricina civilă la cererea M.P. cu privire la constatarea faptului acceptării succesiunii şi locul ei de deschidere

c o n s t a t ă

M.P. a depus cerere în instanţa de judecată cu privire la constatarea faptului acceptării succesiunii şi locul ei de deschidere.

În motivarea cererii petiţionara M.P. a indicat că, la 03.03.04 a decedat mama ei, T.P., după decesul căreia a rămas patrimoniul succesoral al acesteia şi anume casa de locuit nr. 44 situată pe str. Sfînta Vinere, mun. Chişinău.

Ea, petiţionara M.P. s-a născut şi a locuit permanent împreună cu mama sa în casa nr. 44 situată pe str. Sfânta Vinere mun. Chişinău, însă din motivul că, a rămas fără loc de muncă, a fost nevoită după decesul mamei sale T.P. să plece la lucru peste hotarele ţării, în Portugalia, unde s-a aflat până în luna ianuarie 2005, motiv din care nu a depus la notar, în termen de 6 luni o declaraţie de acceptare a succesiunii.

Petiţionarea M.P., cere constatarea faptului acceptării de către ea a succesiunii după decesul mamei sale T.P. şi constatarea locului deschiderii acesteia : strada Sfânta Vinere nr. 44 mun. Chişinău.

Petiţionara M.P., în şedinţa de judecată, a susţinut cererea şi a cerut admiterea acesteia.

Persoana interesată K.P., în şedinţa de judecată, a cerut admiterea cererii, considerând cerinţele petiţionarei întemeiate şi legale, deoarece sora lui, petiţionara M.P., într-adevăr s-a născut şi a locuit permanent în casa nr. 44 situată pe str. Sfânta Vinere, mun. Chişinău, şi în perioada din luna martie anul 2004 până în luna ianuarie 2005 s-a aflat la lucru în Portugalia. El, K.P., nu pretinde la patrimoniul succesoral rămas după decesul mamei sale, T.P.

Audiind petiţionara, persoana interesată, martorii, studiind materialele dosarului, instanţa de judecată consideră necesar de a admite cererea din următoarele considerente.

249

În conformitate cu art. 279 al.(1) lit.a) CPC, instanţa judecătorească examinează în procedură specială pricini cu privire la constatatea faptelor care au valoare juridică.

În conformitate cu art. 281 al.(2) lit.f) CPC, instanţa judecă pricinile în care i se cere să constate acceptarea unei succesiuni şi locul ei de deschidere.

Conform art. 1516 CC, succesiunea se consideră acceptată când moştenitorul depune la notarul de la locul deschiderii succesiunii o declaraţie de acceptare a succesiunii sau intră în posesiunea patrimoniului succesoral.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, la 03.03.04 a decedat mama petiţionarei M.P., T.P. ceea, ce se confirmă prin certificatul de deces eliberat la 3 martie 2004 de Oficiul de Stare Civilă al sectorului Centru mun. Chişinău.

După decesul lui T.P., a rămas patrimoniul succesoral al acesteia şi anume casa de locuit nr. 44 situată pe str. Sfînta Vinere mun. Chişinău, ceea ce se confirmă prin contractul de vînzare-cumpărare din 03.04.49.

Din explicaţiile petiţionarei M.P., a persoanei interesate K.P. cât şi a martorilor O.P., F.D. şi L.P. urmează că, petiţionara s-a născut şi a locuit permanent în casa nr. 44 situată pe str. Sfânta Vinere mun. Chişinău, iar absenţa ei din luna martie anul 2004 până în luna ianuarie 2005, a fost legată de deplasarea acesteia în Portugalia la muncă.

Din cartea de imobil a casei de locuit nr. 44, situată pe strada Sfânta Vinere mun. Chişinău urmează că, locatar permanent este petiţionara M.P., şi până la 3 martie 2004, a fost şi decedata T.P.

Astfel, instanţa de judecată ajunge la concluzia despre necesitatea admiterii cererii, deoarece în şedinţa de judecată s-a constatat cu certitudine faptul că, după decesul lui T.P., proprietară a casei de locuit, nr. 44, situată pe strada Sfânta Vinere mun. Chişinău, petiţionara M.P., fiica decedatei T.P., locuind permanent în casa menţionată, a intrat în posesiunea patrimoniului succesoral al acesteia, iar constatarea faptului menţionat are valoare juridică pentru petiţionară în legătură cu acceptarea succesiunii.

În conformitate cu art. art. 238-241, art. 281 al.(2) lit.f), art. 285 CPC, instanţa de judecată


Se constată faptul acceptării succesiunii de către M.P., după decesul mamei sale, T.P.

Se constată locul deschiderii succesiunii după decesul lui T.P., strada Sfânta Vinere, numărul 44, mun. Chişinău.


Preşedintele şedinţei, C.I.judecătorul

250

Încheiere privind scoaterea cererii de pe rol în cazul în care la depunerea cererii sau la examinarea pricinii în procedură specială se constată un litigiu de drept ce ţine de

competenţa instanţelor judecătoreşti

Î N C H E I E R E


Judecătoria Centru mun. Chişinău în componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul C.I.grefier A.B.examinând în şedinţă publică pricina civilă la cererea M.P. cu privire la

constatarea faptului acceptării succesiunii şi locul ei de deschidere

c o n s t a t ă

M.P. a depus cerere în instanţa de judecată cu privire la constatarea faptului acceptării succesiunii şi locul ei de deschidere.

În motivarea cererii petiţionara M.P. a indicat că, la 03.03.04 a decedat mama ei, T.P., după decesul căreia a rămas patrimoniul succesoral al acesteia şi anume casa de locuit nr. 44, situată pe str. Sfînta Vinere, mun. Chişinău.

Ea, petiţionara M.P., s-a născut şi a locuit permanent împreună cu mama sa în casa nr. 44, situată pe str. Sfânta Vinere, mun. Chişinău, însă din motivul că, a rămas fără loc de muncă, a fost nevoită după decesul mamei sale T.P., să plece la muncă peste hotarele ţării în Portugalia, unde s-a aflat până în luna ianuarie 2005, motiv din care nu a depus la notar în termen de 6 luni o declaraţie de acceptare a succesiunii. Consideră petiţionara M.P. că, deoarece ea s-a născut şi a locuit permanent în casa menţionată, numai ea are dreptul de succesiune asupra acesteia, şi cu atât mai mult că, unicul ei frate K.P. este asigurat cu spaţiu locativ.

Petiţionarea M.P., cere constatarea faptului acceptării de către ea a succesiunii după decesul mamei sale T.P. şi constatarea locului deschiderii acesteia strada Sfânta Vinere nr. 44 mun. Chişinău.

Petiţionara M.P., în şedinţa de judecată, a susţinut cererea şi a cerut admiterea acesteia.

Persoana interesată K.P., în şedinţa de judecată, a cerut scoaterea cererii de pe rol, invocând că, între el şi petiţionara M.P., cu care este frate, există un litigiu de drept cu privire la cota-parte a fiecăruia în casa nr. 44, situată pe strada Sfânta Vinere mun. Chişinău, deoarece nu numai petiţionara, dar şi el este succesor legal după decesul mamei lor T.P. Cu atat mai mult, a menţionat K.P., el ştie că petiţionara nu s-a aflat la muncă peste hotarele ţării.

251

Audiind petiţionara, persoana interesată, studiind materialele dosarului, instanţa de judecată consideră necesar de a scoate de pe rol cererea din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 280 al.(3) CPC, dacă la depunerea cererii sau la examinarea pricinii în procedură specială, se constată un litigiu de drept ce ţine de competenţa instanţelor judecătoreşti, instanţa scoate cererea de pe rol printr-o încheiere şi explică petiţionarului şi persoanelor interesate dreptul lor de a soluţiona litigiul în procedură de acţiune civilă la instanţa competentă.

Din cererea depusă în instanţa de judecată şi înscrisurile anexate urmează că, petiţionara M.P., în conformitate cu art. 281 al.(2) lit.f), a depus cerere în procedura specială cu privire la constatarea faptului acceptării succesiunii şi locul ei de deschidere.

În şedinţa de judecată, atât petiţionara M.P. cât şi persoana interesată K.P., au invocat dreptul lor, unul la întregul imobil, iar celălalt la ½ cotă-parte asupra patrimoniului succesoral şi anume casa de locuit din strada Sfânta Vinere nr. 44 mun. Chişinău.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, la examinarea pricinii în procedură specială, la cererea M.P. cu privire la constatarea faptului acceptării succesiunii şi locul ei de deschidere, s-a constatat între petiţionara M.P. şi persoana interesată K.P. un litigiu de drept ce ţine de competenţa instanţelor judecătoreşti cu privire la partajarea patrimoniului succesoral, instanţa de judecată ajunge la concluzia de a scoate cererea de pe rol.

Instanţa de judecată consideră necesar a explica lui M.P. şi K.P. că, ei sunt în drept de a soluţiona litigiul apărut între ei cu privire la partajarea patrimoniului succesoral în procedură de acţiune civilă la instanţa competentă.

În conformitate cu art. 267, art. 268, art. art. 269-270, art. 280 al.(3) CPC, instanţa de judecată

d i s p u n e

Cererea M.P. cu privire la constatarea faptului acceptării succesiunii şi locul ei de deschidere se scoate de pe rol.

Se explică lui M.P. şi K.P. că, ei sunt în drept de a soluţiona litigiul apărut între ei cu privire la partajarea patrimoniului succesoral, în procedură de acţiune civilă la instanţa competentă.

Se explică M.P. că, după înlăturarea circumstanţelor care au dus la scoaterea cererii de pe rol, ea poate adresa instanţei o nouă cerere, conform dispoziţiilor generale.


Preşedintele şedinţei, C.I.judecătorul

252

Hotărâre privind încuviinţarea adopţiei



Colegiul Civil al Curţii de Apel Chişinău în componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul T.N.grefier A.P.cu participarea interpretului F.I.examinând în şedinţă secretă pricina civilă la cererea lui E. G. cu privire la

adopţie

c o n s t a t ă

E. G. a depus cerere în instanţa de judecată cu privire la adopţie.În motivarea cererii petiţionarul E.G. a indicat că, el, fiind cetăţean al

Republicii Italia, la 21.06.00, în or. Bologna, Republica Italia, a înregistrat căsătorie cu E.T., cetăţeancă a Republicii Moldova, care, fiind mamă solitară, are fiul I., născut la 04.01.97 în mun. Chişinău. Actualmente el doreşte să adopte pe fiul soţiei sale şi împreună să plece în Italia, unde el are loc de trai şi de muncă permanent. Cere ca el să fie înscris în actul de înregistrare a naşterii copilului în calitate de tată.

Petiţionarul E. G., în şedinţa de judecată, a susţinut cererea şi a cerut admiterea acesteia.

Persoana interesată E.T., în şedinţa de judecată, a cerut admiterea cererii, invocând că ea, fiind mamă solitară, din 21 iunie 2000 se află în căsătorie cu petiţionarul, care este cetăţean al Republicii Italia şi care locuieste în or. Bologna, unde are casă de locuit şi loc de muncă permanent în calitate de director al întreprinderii „W”. Petiţionarul E.G. şi fiul ei I. se cunosc, sunt în relaţii bune şi ultimul îl consideră pe petiţionar de tată.

Audiind petiţionarul, persoana interesată, reprezentanta Direcţiei Ocrotirii Drepturilor Copiilor a mun. Chişinău, studiind materialele dosarului, Colegiul Civil consideră necesar de a admite cererea din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 279 al.1) lit.b) CPC, instanţa judecătorească examinează în procedură specială pricini cu privire la încuviinţarea adopţiei.

În conformitate cu art. 291 CPC, cererea de adopţie se examinează în şedinţă secretă cu participarea obligatorie a adoptatorilor, a reprezentantului organului de tutelă şi curatelă şi a copilului dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani. În proces pot fi atrase, după caz, şi alte persoane interesate de actul adopţiei.

253

Conform art. 119 al.(1) Codul Familiei, încuviinţarea adopţiei copilului se face de către instanţa judecătorească la cererea persoanelor (persoanei) care solicită adopţia.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, petiţionarul, E. G., cetăţean al Republicii Italia şi locuitor al or. Bologna, Italia a înregistrat căsătorie cu E.T., care este mamă solitară, la 21.06.00.

E.T. este cetăţeancă a Republicii Moldova, cu loc de trai permanent în mun. Chişinău, str. Cuza-Vodă nr. 17, apartamentul nr. 37 şi are un copil minor, fiul I., născut la 4 ianuarie 1997 în mun. Chişinău.

Din certificatele prezentate, urmează că petiţionarul E.G., care are o vârstă de 40 ani, are capacitate de exerciţiu, în virtutea calităţilor morale şi a stării sănătăţii, este în stare să-şi îndeplinească drepturile şi obligaţiile părinteşti de întreţinere şi de educaţie a copilului, are casă de locuit cu statut de proprietate privată în or. Bologna, Republica Italia, are un salariu mediu lunar de 7000 euro, petiţionarul şi copilul minor se află în relaţii de tată-copil mai mult de patru ani, conform legislaţiei Italiei, petiţionarul este o persoană care poate să adopte un copil minor, nu are antecedente penale.

Atât Republica Moldova cât şi Republica Italia sunt membri ai Convenţiei “Cu privire la protecţia copilului şi colaborarea în materia de înfiere internaţională”.

Conform certificatelor eliberate de Republica Italia, copilul minor I., născut la 4 ianuarie 1997 în mun. Chişinău şi care este cetăţean al Republicii Moldova, are permisiunea de a intra şi a locui permanent în acest stat.

Mama copilului minor I., persoana interesată E.G., a depus o declaraţie scrisă, autentificată de notar cu privire la adopţia copilului de către petiţionarul E.G.

Conform certificatului medical eliberat de policlinica pentru copii nr. 1 mun. Chişinău, copilul minor I., născut la 4 ianuarie 1997 este sănătos, are o dezvoltare fizică şi mentală normală.

Conform avizului Direcţiei de Ocrotire a Drepturilor Copilului a mun. Chişinău, susţinut în şedinţa de judecată de reprezentantul acesteia, T.T., adopţia copilului minor I., născut la 4 ianuarie 1997 în mun. Chişinău, de către petiţionarul E.G., este raţională şi corespunde interesului copilului minor.

Astfel, din considerentele menţionate, Colegiul Civil ajunge la concluzia despre necesitatea admiterii cererii lui E.G. cu privire la adopţia copilului minor I., născut la 4 ianuarie 1997, cu înscrierea petiţionarului în actul de înregistrare a naşterii copilului în calitate de tată.

În conformitate cu art. art. 238-241, 292 CPC, Colegiul Civil


Se admite cererea lui E. G. cu privire la adopţie.Se încuviinţează adopţia copilului minor I., născut la 04.01.97 în municipiul

Chişinău, cetăţean al Republicii Moldova, de către E. G., născut la 24 ianuarie 1965, originar şi locuitor al oraşului Bologna Republica Italia, strada „T”, numărul 654, cetăţean al Republicii Italia, înscriindu-l pe ultimul în actul de înregistrare a naşterii copilului în calitate de tată.

254

Copia autentificată a hotărârii irevocabile a instanţei de judecată, în termen de 5 zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti privind adopţia, se trimite Direcţiei de Ocrotire a Drepturilor Copilului a municipiului Chişinău pentru a se efectua înregistrarea de stat a adopţiei.

Hotărârea poate fi atacată cu recurs la Curtea Supremă de Justiţie în termen de 15 zile, prin intermediul Curţii de Apel Chişinău.

Preşedintele şedinţei, T.N.judecătorul

255

Hotărâre privind declararea persoanei dispărută fără urmă



Judecătoria Centru mun. Chişinău în componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul D.C.grefier V.G.examinând în şedinţă publică pricina civilă la cererea O.M. cu privire la

declararea persoanei dispărută fără urmă

c o n s t a t ă

O.M., a depus cerere în instanţa de judecată cu privire la declararea persoanei dispărută fără urmă.

În motivarea cererii petiţionara O.M. a indicat că, ea s-a aflat în căsătorie cu L.M. din 17 mai 1995 până la 12 februarie 2003. Din căsătorie au un copil minor, fiul N., născut la 07.07.00, care se află în întreţinerea şi educaţia ei. L.M. a locuit împreună cu ea şi copilul minor în apartamentul nr. 29 str. Ştefan cel Mare nr. 24 mun. Chişinău.

După desfacerea căsătoriei fostul ei soţ, L.M., a plecat de la locul de domiciliu permanent şi ea nu mai are nici o ştire despre el. În legătură cu faptul că, copilul este grav bolnav şi necesită tratament peste hotarele ţării, iar pentru aceasta este necesar şi acordul tatălui, cere petiţionara declararea lui L.M., ca fiind dispărut fără urmă.

Petiţionara O.M., în şedinţa de judecată, a susţinut cererea şi a cerut admiterea acesteia.

Reprezentantul persoanei interesate, Direcţia de Ocrotire a Drepturilor Copilului a sectorului Centru, mun. Chişinău, Z.U., a cerut admiterea cererii, considerând cerinţele petiţionarei întemeiate şi legale.

Audiind petiţionara, reprezentantul persoanei interesate, martorii, studiind materialele dosarului, instanţa de judecată consideră necesar de a admite cererea din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 279 al.(1) lit.d) CPC, instanţa judecătorească examinează în procedură specială pricini cu privire la declararea persoanei dispărută fără urmă sau decedată.

Conform art. 49 al.1) CC, persoana fizică poate fi declarată dispărută fără veste dacă lipseşte de la domiciliu şi a trecut cel puţin un an din ziua primirii ultimelor ştiri despre locul aflării ei. Dispariţia se declară de instanţa de judecată la cererea persoanei interesate.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, petiţionara O.M. şi L.M. s-au aflat în căsătorie din 17 mai 1995 până la 12.02.03. Din căsătorie au fiul N., născut la 7 iulie 2000. Petiţionara O.M., cu fiul minor N. şi L.M., până la 12 februarie 2003, au locuit împreună în apartamentul nr. 29 str. Ştefan cel Mare nr. 27 mun. Chişinău, după ce L.M. a plecat de la domiciliu.

256

Din certificatul eliberat de întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 4, mun. Chişinău urmează că, din 12 februarie 2003, L.M. nu locuieşte în apartamentul nr. 29, str. Ştefan cel Mare nr. 27 mun. Chişinău şi locul lui de domiciliu nu este cunoscut.

Din certificatul eliberat de Comisariatul de Poliţie al sectorului Centru mun. Chişinău urmează că, la 15 mai 2003, petiţionara O.M. a depus la organele de poliţie o declaraţie cu privire la dispariţia lui L.M., în legătură cu ce s-a iniţiat căutarea lui, însă până la momentul actual lipsesc informaţii cu privire la locul de aflare a acestuia.

Din certificatul eliberat de întreprinderea „T” urmează că, L.M. a lucrat la întreprindere în calitate de inginer şi la 10 ianuarie 2003 a fost concediat în legătură cu reducerea numărului de personal.

Din explicaţiile martorilor T.U. şi N.I., locatari ai apartamentului nr. 28 str. Ştefan cel Mare nr. 27, mun. Chişinău urmează că, L.M. din 12 februarie 2003 nu mai locuieşte în apartamentul nr. 29 şi lor nu le este conoscut locul lui de domiciliu.

Martorii F.I şi F.M., părinţii lui L.M, au explicat că, fiul lor L.M., după desfacerea căsătoriei, le-a spus că va pleca în altă ţară la loc de trai permanent, însă unde el se află, ei nu cunosc şi nu deţin ştiri despre el.

Din certificatul eliberat de Policlinica de copii nr. 1 mun. Chişinău urmează că, copilul minor N. este grav bolnav şi necesită tratament în condiţii de staţionar peste hotarele ţării.

Astfel, instanţa de judecată ajunge la concluzia despre necesitatea admiterii cererii, deoarece în şedinţa de judecată s-a constatat cu certitudine faptul că, L.M. lipseşte de la domiciliu şi a trecut mai mult de un an de când nu se cunoaşte vre-o ştire despre locul aflării lui, iar constatarea faptului menţionat are valoare juridică pentru petiţionara L.M în legătură cu necesitatea plecării fiului ei N. la tratament peste hotarele ţării, fără acordul tatălui L.M.

În conformitate cu art. art. 238-241, art. 300 CPC, instanţa de judecată


Se declară L.M., născut la 31 august 1974, originar şi locuitor al municipiului Chişinău, apartamentul numărul 29, strada Ştefan cel Mare, numărul 27, ultimul loc de lucru întreprinderea „T”, municipiul Chişinău, dispărut fără urmă.


Preşedintele şedinţei, D.C.judecătorul

257

Încheiere privind restituirea fără examinare a cererii cu privire la declararea persoanei dispărută fără urmă

Î N C H E I E R E

15 martie 2005 mun. Chişinău

Judecătorul Judecătoriei Centru, mun. Chişinău, D.C., studiind cererea O.M. cu privire la declararea persoanei dispărută fără urmă,

c o n s t a t ă

O.M. a depus cerere în instanţa de judecată cu privire la declararea persoanei dispărută fără urmă.

În motivarea cererii petiţionara O.M. a indicat că, ea s-a aflat în căsătorie cu L.M. din 17 mai 1995 până la 12 decembrie 2004. Din căsătorie au un copil minor, fiul N., născut la 07.07.00, care se află în întreţinerea şi educaţia ei. L.M. a locuit împreună cu ea şi copilul minor în apartamentul nr. 29 str. Ştefan cel Mare nr. 24 mun. Chişinău.

După desfacerea căsătoriei fostul ei soţ, L.M. a plecat de la locul de domiciliu permanent şi ea nu mai are vre-o ştire despre el. În legătură cu faptul că, ea doreşte să perfecteze documentele de proprietate asupra apartamentului pe numele său, iar locul de domiciliu al lui L.M. nu este cunoscut, cere petiţionara declararea lui L.M. ca fiind dispărut fără urmă.

Studiind cererea şi înscrisurile anexate, judecătorul consideră că, este necesară restituirea acesteia din următoarele considerente.

Conform art. 49 al.(1) CC, persoana fizică poate fi declarată dispărută fără veste dacă lipseşte de la domiciliu şi a trecut cel puţin un an din ziua primirii ultimelor ştiri despre locul aflării ei. Dispariţia se declară de instanţa de judecată la cererea persoanei interesate.

În conformitate cu art. 297 al.(2) CPC, cererea privind declararea persoanei dispărută fără urmă sau decedată depusă până la expirarea termenului stabilit la art. 49 şi 52 Cod Civil se restituie petiţionarului fără examinare.

Din cererea petiţionarei O.M. şi înscrisurile anexate urmează că, ea cere ca L.M să fie declarat dispărut fără urmă.

Conform circumstanţelor indicate în cerere şi care rezultă din înscrisurile anexate, L.M. lipseşte de la domiciliu timp de 3 luni, din 12 decembrie 2004, care şi este ziua ultimelor ştiri despre locul aflării acestuia.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, petiţionara O.M. a depus cererea cu privire la declararea lui L.M. dispărut fără urmă, până la expirarea termenului de un an din ziua primirii ultimelor ştiri despre locul aflării acestuia, judecătorul ajunge la concluzia de a restitui cererea fără examinare.

258

Judecătorul consideră necesar de a explica O.M. că, pentru pornirea şi susţinerea unui proces cu privire la declararea lui L.M. dispărut fără urmă, este necesar ca din ziua primirii ultimelor ştiri despre locul aflării acestuia să treacă cel puţin un an.

În conformitate cu art. 170, art. art. 269-270, art. 297 al.(2) CPC, judecătorul

d i s p u n e

Se restituie fără examinare cererea O.M. cu privire la declararea persoanei dispărută fără urmă.

Se remite O.M. încheierea în cauză şi cererea cu toate documentele anexate.Se explică O.M. că, pentru pornirea şi susţinerea unui proces cu privire la

declararea lui L.M. dispărut fără urmă, este necesar ca din ziua primirii ultimelor ştiri despre locul aflării acestuia să treacă cel puţin un an.

Se explică O.M. că, restituirea cererii nu exclude posibilitatea adresării repetate în judecată a aceluiaşi petiţionar, cu aceeaşi cerere, cu acelaşi obiect şi aceleaşi temeiuri, dacă petiţionarul a lichidat încălcările.


Judecătorul D.C.

259

Hotărâre privind declararea persoanei decedată



Judecătoria Centru, mun. Chişinău în componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul D.C.grefier V.G.examinând în şedinţă publică pricina civilă la cererea O.M. cu privire la

declararea persoanei decedată

c o n s t a t ă

O.M., a depus cerere în instanţa de judecată cu privire la declararea persoanei decedată.

În motivarea cererii petiţionara O.M. a indicat că, ea este în căsătorie cu L.M. din 17 mai 1995. Din căsătorie au un copil minor, fiul N., născut la 07.07.99, care se află în întreţinerea şi educaţia ei. L.M. a locuit împreună cu ea şi copilul minor în apartamentul nr. 29 str. Ştefan cel Mare nr. 24 mun. Chişinău.

La 12 februarie 2000, soţul ei, L.M. a plecat de la locul de domiciliul permanent şi ea nu mai are vre-o ştire despre el. În legătură cu faptul că, ea din anul 2001 a creat o nouă familie cu P.O., cu care doreşte să se căsătorească, cere petiţionara declararea lui L.M. ca fiind persoană decedată.

Petiţionara O.M., în şedinţa de judecată, a susţinut cererea şi a cerut admiterea acesteia.

Reprezentantul persoanei interesate, Oficiul de Stare Civilă al sectorului Centru mun. Chişinău, P.P., în şedinţa de judecată, a cerut admiterea cererii, considerând cerinţele petiţionarei întemeiate şi legale.

Audiind petiţionara, reprezentantul persoanei interesate, martorii, studiind materialele dosarului, instanţa de judecată consideră necesar de a admite cererea din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 279 al.(1) lit.d) CPC, instanţa judecătorească examinează în procedură specială pricini cu privire la declararea persoanei dispărută fără urmă sau decedată.

Conform art. 52 al.(1) Codul Civil, persoana poate fi declarată decedată prin hotărâre a instanţei de judecată dacă timp de 3 ani la domiciliul său lipsesc ştiri despre locul unde se află sau după 6 luni dacă a dispărut în împrejurări ce prezentau o primejdie de moarte sau care dau temei a presupune că a decedat în urma unui anumit accident.

Conform art. 33 al.(1) Codul Familiei, căsătoria încetează în urma decesului sau a declarării pe cale judecătorească a decesului unuia dintre soţi.

260

În şedinţa de judecată s-a constatat că, petiţionara O.M. şi L.M. sunt în căsătorie din 17 mai 1995. Din căsătorie au fiul N., născut la 7 iulie 1999. Petiţionara O.M., cu fiul minor N. şi L.M., până la 12 februarie 2000, au locuit împreună în apartamentul nr. 29, str. Ştefan cel Mare nr. 27 mun. Chişinău, însă după această dată, L.M. a plecat de la domiciliu.

Din certificatul eliberat de Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 4 mun. Chişinău urmează că, din 12 februarie 2000, L.M. nu locuieşte în apartamentul nr. 29 str. Ştefan cel Mare nr. 27 mun. Chişinău şi locul lui de domiciliu nu este cunoscut.

Din certificatul eliberat de Comisariatul de Poliţie al sectorului Centru mun. Chişinău urmează că, la 15 februarie 2000, petiţionara O.M. a depus la organele de poliţie o declaraţie cu privire la dispariţia lui L.M., în legătură cu ce s-a iniţiat căutarea lui, însă până la momentul actual lipsesc informaţii cu privire la locul de aflare a acestuia.

Din certificatul eliberat de întreprinderea „T” urmează că, L.M. a lucrat la întreprindere în calitate de inginer şi la 10 ianuarie 2000 a fost concediat în legătură cu reducerea numărului de personal.

Din explicaţiile martorilor T.U. şi N.I., locatari ai apartamentului nr. 28 str. Ştefan cel Mare nr. 27 mun. Chişinău urmează că, L.M. din 12 februarie 2000 nu mai locuieşte în apartamentul nr. 29, şi lor nu le este cunoscut locul lui de domiciliu.

Martorii F.I şi F.M., părinţii lui L.M, au explicat că, fiul lor L.M., în luna ianuarie 2000 le-a spus că, va pleca în altă ţară la un alt loc de trai permanent, însă unde el se află, ei nu cunosc şi nu deţin ştiri despre el.

Astfel, instanţa de judecată ajunge la concluzia despre necesitatea admiterii cererii, deoarece în şedinţa de judecată s-a constatat cu certitudine faptul că, L.M. lipseşte de la domiciliu şi au trecut mai mult de trei ani de când nu se cunosc ştiri despre locul aflării lui, iar constatarea faptului menţionat are valoare juridică pentru petiţionara L.M în legătură cu necesitatea înregistrării căsătoriei cu P.O.



Se declară L.M., născut la 31 august 1974, originar şi locuitor al municipiului Chişinău apartamentul nr. 29, str. Ştefan cel Mare nr. 27, ultimul loc de lucru întreprinderea „T” municipiul Chişinău, decedat.

Se consideră ziua morţii lui L.M., ziua la care hotărârea judecatorească privind declararea decesului lui L.M. va rămâne definitivă.



261

Hotărâre privind anularea hotărârii judecătoreşti de declarare a persoanei decedată



Judecătoria Centru, mun. Chişinău în componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul D.C.grefier V.G.examinând în şedinţă publică pricina civilă la cererea lui L.M. cu privire la

anularea hotărârii judecătoreşti de declarare a persoanei decedată

c o n s t a t ă

La 2 februarie 2005, O.M. a depus cerere în instanţa de judecată cu privire la declararea persoanei decedată.

În motivarea cererii O.M. a indicat că, ea este în căsătorie cu L.M. din 17 mai 1995. Din căsătorie au un copil minor, fiul N., născut la 07.07.99, care se află la întreţinerea ei. L.M. a locuit împreună cu ea şi copilul minor în apartamentul nr. 29 str. Ştefan cel Mare nr. 24 mun. Chişinău.

La 12 februarie 2000 soţul ei, L.M. a plecat de la locul de domiciliul permanent şi ea nu mai are nici o ştire despre el. În legătură cu faptul că, ea din anul 2001 a creat o nouă familie cu P.O., cu care doreşte să înregistreze căsătorie, a cerut petiţionara declararea lui L.M. ca fiind persoană decedată.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 23 februarie 2005, L.M. a fost declarat decedat.

La 3 mai 2005, L.M. a depus cerere cu privire la anularea hotărârii Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 23 februarie 2005 prin care el a fost declarat decedat invocând că, din 12 februarie anul 2000 el, fără ca să înştiinţeze pe cineva, a plecat clandestin la lucru în or. Roma, Italia, unde s-a aflat până la 30 aprilie 2005.

Petiţionarul L.M., în şedinţa de judecată, a susţinut cererea şi a cerut admiterea acesteia.

Persoana interesată O.M., în şedinţa de judecată, a cerut admiterea cererii, considerând cerinţele petiţionarului întemeiate şi legale.

Reprezentantul persoanei interesate, Oficiul de Stare Civilă al sectorului Centru mun. Chişinău, P.P., în şedinţa de judecată, a cerut admiterea cererii, considerând cerinţele petiţionarului întemeiate şi legale.

Audiind petiţionarul, persoana interesată, reprezentantul persoanei interesate, studiind materialele dosarului, instanţa de judecată consideră necesar de a admite cererea din următoarele considerente.

262

Conform art. 53 al.(1) Cod Civil, în cazul apariţiei sau descoperirii locului de aflare a persoanei declarate decedată, instanţa de judecată anulează hotărârea privind declararea decesului ei.

În conformitate cu art. 301 al.(1) CPC, în cazul apariţiei persoanei declarate dispărută fără urmă sau decedată sau descoperirii locului ei de aflare, instanţa judecătorească anulează, printr-o hotărâre, hotărârea anterioară.

În conformitate cu art. 301 al.(4) CPC, hotărârea de anulare constituie temeiul anulării măsurilor de protecţie şi de administrare a bunurilor, precum şi al anulării înregistrării decesului în registrul de stare civilă.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, petiţionarul L.M, prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 23 februarie 2005 a fost declarat decedat.

La 30 aprilie 2005 L.M. a apărut şi la 3 mai anul 2005 a depus cerere cu privire la anularea hotărârii judecătoreşti de declarare a lui decedat, circumstanţă ce constituie temei pentru admiterea cererii depuse şi anularea hotărârii Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 23 februarie 2005 cu privire la declararea lui decedat.



Se anulează hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 23 februarie 2005 prin care L.M., născut la 31 august 1974, originar şi locuitor al municipiului Chişinău apartamentul nr. 29, str. Ştefan cel Mare nr. 27, ultimul loc de lucru întreprinderea „T” municipiul Chişinău, a fost declarat decedat.

Copia hotărârii se trimite Oficiului de Stare Civilă al sectorului Centru mun. Chişinău pentru anularea înregistrării decesului lui L.M. în registrul de stare civilă.



263

Hotărâre privind declararea incapacităţii persoanei



Judecătoria Centru mun. Chişinău în componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul V.V.grefier C.I.cu participarea avocatului P.O.examinând în şedinţă publică pricina civilă la cererea Spitalului Clinic de

Psihiatrie al Ministerului Sănătăţii cu privire la declararea incapacităţii persoanei

c o n s t a t ă

Spitalul Clinic de Psihiatrie al Ministerului Sănătăţii a depus cerere în instanţa de judecată cu privire la declararea incapacităţii persoanei.

În motivarea cererii petiţionarul, Spitalul Clinic de Psihiatrie al Ministerului Sănătăţii, a indicat că, B.L., de la naştere, suferă de o boală mintală incurabilă, anume schizofrenie, ceea ce nu-i permite să conştientizeze şi să dirijeze acţiunile sale.

De cîteva ori pe an, B.L. se află la tratament în condiţii de staţionar, însă însănătoşirea lui este imposibilă.

Spitalul Clinic de Psihiatrie al Ministerului Sănătăţii cere al declara pe B.L. incapabil.

Reprezentantul petiţionarului, Spitalul Clinic de Psihiatrie al Ministerului Sănătăţii, F.S., în şedinţa de judecată, a susţinut cererea şi a cerut admiterea acesteia.

Reprezentantul organului de tutelă şi curatelă, Pretura sectorului Centru mun. Chişinău, M.V., în şedinţa de judecată, a cerut admiterea cererii, considerând cerinţele petiţionarului întemeiate şi legale.

Avocatul P.O., reprezentantul legal al lui B.L., în şedinţa de judecată a cerut admiterea cererii, considerând cerinţele petiţionarului întemeiate şi legale, deoarece B.L., fiind bolnav de schizofrenie, nu poate conştientiza şi dirija acţiunile sale.

Audiind reprezentantul petiţionarului, reprezentantul Preturii sectorului Centru, mun. Chişinău, reprezentantul legal al lui B.L., martorii, studiind materialele dosarului, instanţa de judecată, consideră necesar de a admite cererea din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 24 al.(1) Cod Civil, persoana care, în urma unei tulburări psihice (boli mintale sau deficienţe mintale), nu poate conştientiza sau dirija acţiunile sale poate fi declarată de către instanţa de judecată ca incapabilă. Asupra ei se instituie tutela.

264

În conformitate cu art. 279 al.(1) lit.e) CPC, instanţa judecătorească examinează în procedură specială pricini cu privire la limitarea în capacitatea de exerciţiu sau declararea incapacităţii.

În conformitate cu art. 302 al.(2) CPC, procesul privind declararea incapacităţii persoanei din cauza unei tulburări psihice (boli mintale sau dificienţe mintale) poate fi pornit la cererea membrilor ei de familie, a rudelor apropiate (părinţi, copii, fraţi, surori, bunei), indiferent de faptul că domiciliază ori nu în comun cu aceasta, sau la solicitarea organului de tutelă şi curatelă, a instituţiei de psihiatrie (psihoneurologie), a procurorului.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, B.L., din copilărie, suferă de o boală mintală, schizofrenie, ce nu-i dă posibilitate să conştientizeze şi să dirijeze acţiunile sale, circumstanţă confirmată prin înscrierile din cartela medicală a lui B.L. şi raportul de expertiză medico-judiciară de psihiatrie din 5 februarie 2005.

Concluzia în cauză este confirmată şi prin explicaţiile martorilor B.I. şi B.M., părinţi ai lui B.L., din care urmează că, fiul lor, B.L. suferă din copilărie de schizofrenie, nu conştientizează şi nu dirijează acţiunile sale, în legătură cu ce deseori se află la tratament în Spitalul Clinic de Psihiatrie.

Astfel, instanţa de judecată ajunge la concluzia despre necesitatea admiterii cererii, deoarece în şedinţa de judecată s-a contatat cu certitudine că, B.L. din copilărie suferă de o tulburare psihică, el nu conştientizează acţiunile sale şi nu poate dirija cu ele.



Se declară B.L., născut la 1 ianuarie 1990, originar şi locuitor al mun. Chişinău, strada Mateevici nr. 14, apartamentul nr. 2, incapabil.

Copia hotărârii se trimite Preturii sectorului Centru municipiul Chişinău, pentru a-i numi lui B.L. un tutore.



265

Încheiere, privind desemnarea din oficiu a reprezentantului

Î N C H E I E R E


Judecătoria Centru mun. Chişinău în componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul V.V.grefier C.I.examinând în şedinţă publică pricina civilă la cererea Spitalului Clinic de

Psihiatrie al Ministerului Sănătăţii cu privire la declararea incapacităţii persoanei

c o n s t a t ă

Spitalul Clinic de Psihiatrie al Ministerului Sănătăţii a depus cerere în instanţa de judecată cu privire la declararea incapacităţii persoanei.

În motivarea cererii petiţionarul, Spitalul Clinic de Psihiatrie al Ministerului Sănătăţii, a indicat că, B.L., de la naştere, suferă de o boală mintală incurabilă, anume schizofrenie, ceea ce nu-i permite să conştientizeze şi să dirijeze acţiunile sale.

De cîteva ori pe an, B.L. se află la tratament în condiţii de staţionar, însă însănătoşirea lui este imposibilă.

Spitalul Clinic de Psihiatrie al Ministerului Sănătăţii cere al declara pe B.L. incapabil.

Reprezentantul petiţionarului, Spitalul Clinic de Psihiatrie al Ministerului Sănătăţii, F.S., în şedinţa de judecată, a susţinut cererea şi a cerut admiterea acesteia.

Reprezentantul organului de tutelă şi curatelă, Pretura sectorului Centru mun. Chişinău, M.V., în şedinţa de judecată, a cerut admiterea cererii, considerând cerinţele petiţionarului întemeiate şi legale.

Audiind reprezentantul petiţionarului, reprezentantul Preturii sectorului Centru mun. Chişinău, studiind materialele dosarului, instanţa de judecată consideră necesar de ai desemna, din oficiu, lui B.L., în calitate de reprezentant, pentru asistenţă juridiciară gratuită, un avocat, care care va dispune de împuternicirile unui reprezentant legal, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 77 CPC, instanţa judecătorească este în drept să numească din oficiu părţii sau intervenientului un reprezentant avocat :

a) în cazul în care partea sau intervenientul sunt lipsiţi sau limitaţi în capacitatea de exerciţiu şi nu au reprezentanţi legali;

b) dacă instanţa constată un conflict de interese între reprezentant şi reprezentatul lipsit ori limitat în capacitatea de exrciţiu;

c) în condiţiile art.304 şi 316 CPC;d) în alte cazuri prevăzute de lege.

266

În conformitate cu art.304 al. (1) CPC, dacă, după pornirea procesului privind limitarea persoanei în capacitatea de exerciţiu sau declararea incapacităţii ei, aceasta nu este asistată în judecată de avocat, pentru apărarea intereselor ei în proces, judecătorul numeşte din oficiu un avocat, care va dispune de împuternicirile unui reprezentant legal.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, petiţionarul, Spitalul Clinic se Psihiatrie al Ministerului Sănătăţii, a pornit un proces privind declararea incapacităţii lui B.L., care din copilărie, suferă de o boală mintală, schizofrenie, ce, în opinia petiţionarului, nu-i dă posibilitate să conştientizeze şi să dirijeze acţiunile sale.

B.L., nu este asistat în judecată de un avocat.Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, Spitalul

Clinic de Psihiatrie al Ministerului Sănătăţii, a pornit un proces cu privire la declararea incapacităţii lui B.L., iar acesta nu este asistat în judecată de avocat, instanţa de judecată ajunge la concluzia de ai desemna, din oficiu, lui B.L., în calitate de reprezentant, pentru asistenţă judiciară gratuită, avocatul P.O., care va dispune de împuternicirile unui reprezentant legal.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. art. 77 şi 304 CPC, instanţa de judecată

d i s p u n e

Se desemnează, din oficiu, pentru asistenţă judiciară gratuită, avocatul P.O. în calitate de reprezentant al lui B.L., care va dispune de împuternicirile unui reprezentant legal în pricina civilă la cererea Spitalului Clinic de Psihiatrie al Ministerului Sănătăţii cu privire la declararea incapacităţii lui B.L.



267

Încheiere privind publicarea în ziarul local a unei comunicări despre pornirea procesului

Î N C H E I E R E


Judecătorul Judecătoriei Centru mun. Chişinău, D.C., studiind cererea O.M. cu privire la declararea persoanei decedată

c o n s t a t ă

O.M. a depus cerere în instanţa de judecată cu privire la declararea persoanei decedată.

În motivarea cererii petiţionara O.M. a indicat că, ea este în căsătorie cu L.M. din 17 mai 1995. Din căsătorie au un copil minor, fiul N., născut la 07.07.99, care se află la întreţinerea ei. L.M. a locuit împreună cu ea şi copilul minor în apartamentul nr. 29 str. Ştefan cel Mare nr. 24 mun. Chişinău.

La 12 februarie 2000 soţul ei, L.M. a plecat de la locul de domiciliul permanent şi ea nu mai are nici o ştire despre el. În legătură cu faptul că, ea din anul 2001 a creat o nouă familie cu P.O., cu care doreşte să înregistreze căsătorie, cere petiţionara declararea lui L.M. ca fiind persoană decedată.

Studiind cererea şi înscrisurile anexate, judecătorul consideră că, este necesară publicarea în ziarul local, din contul petiţionarei, a unei comunicări despre pornirea procesului din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 299 al.(2) CPC, judecătorul este în drept să dispună, printr-o încheiere, publicarea în ziarul local, din contul petiţionarului, a unei comunicări despre pornirea procesului.

Din cererea depusă de O.M şi înscrisurile anexate urmează că, din 12 februarie 2000, soţul petiţionarei, L.M. a plecat de la domiciliu şi locul lui de aflare nu se cunoaşte. Măsurile întreprinse de ea cu privire la stabilirea locului aflării lui L.M. nu s-au încununat de succes, din care considerente a depus cererea în cauză.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, timp de mai mult de patru ani nu se cunoaşte locul aflării lui L.M., judecătorul ajunge la concluzia cu privire la necesitatea publicării în ziarul municipal „Ch”, din contul petiţionarei, a comunicării despre pornirea procesului la cererea O.M. cu privire la declararea lui M.P decedat.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 299 al.(2), art. 359 al.(1) CPC, judecătorul

d i s p u n e

268

Se publică în ziarul municipiului Chişinău „Ch”, din contul O.M., comunicarea despre pornirea la Judecătoria Centru municipiul Chişinău a procesului la cererea O.M, domiciliată în municiliul Chişinău, str. Ştefan cel Mare, nr. 24, apartamentul nr. 29, cu privire la declararea lui L.M., născut la 31 august 1974, originar şi locuitor al municipiului Chişinău str- Ştefan cel Mare, nr. 24 apartamentul nr. 29, ultimul loc de lucru întreprinderea „T” municipiul Chişinău, decedat.

Persoanele care deţin informaţii despre locul de aflare a lui L.M, le pot comunica Judecătoriei Centru municipiul Chişinău pe adresa municipiul Chişinău, strada Bulgară 43.


Judecătorul D.C.

269

Încheiere privind încetarea procesului de reconstituire a procedurii judiciare pierdute

Î N C H E I E R E


Judecătoria Botanica mun. Chişinăuîn componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul I.O.grefier I.R.examinând în şedinţă publică pricina civilă la cererea lui O.S. cu privire la

reconstituirea procedurii judiciare pierdute,

c o n s t a t ă

O.S. a depus cerere în instanţa de judecată cu privire la reconstituirea procedurii judiciare pierdute.

În motivarea cererii, petiţionarul O.S. a indicat că, în anul 1997 Judecătoria Botanica, mun. Chişinău a examinat pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui O.S. împotriva lui I.S. cu privire la declararea dreptului de proprietate la ½ cotă-parte ideală din casa de locuit nr. 13, situată pe str. Sarmisegetuza mun. Chişinău.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 06.07.97, acţiunea a fost admisă.

La 10 ianuarie 2005 el a depus instanţei de judecată o cerere prin care a cerut eliberarea unei copii a hotărârii judecătoreşti menţionate, însă acest demers i-a fost refuzat, invocându-se pierderea dosarului civil.

Petiţionarul O.S., cere reconstituirea hotărârii judiciare pierdute din 6 iulie 1997.

Petiţionarul O.S., în şedinţa de judecată, a susţinut cererea şi a cerut admiterea acesteia.

Persoana interesată I.S., în şedinţa de judecată, nu s-a prezentat, despre locul, data şi ora şedinţei de judecată a fost înştiinţat în mod legal.

Audiind petiţionarul, studiind materialele dosarului, instanţa de judecată consideră necesar procesul de reconstituire a procedurii judiciare pierdute a înceta din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 335 al.(1) CPC, reconstituirea procedurii judiciare în pricinile civile (reconstituirea actelor de procedură judiciară sau de executare a hotărârii) pierdute total sau parţial care s-a încheiat cu pronunţarea hotărârii ori cu încetarea procesului se efectuează de către instanţa judecătorească în modul stabilit în capitolul XXXIV CPC.

În conformitate cu art. 342 al.(1) CPC, dacă materialele adunate nu sînt suficiente pentru reconstituirea hotărârii procedurii judiciare pierdute, instanţa

270

judecătorească, printr-o încheiere, dispune încetarea procesului de reconstituire a procedurii judiciare pierdute şi lămureşte participanţilor la proces că au dreptul de a depune în judecată o nouă acţiune conform regulilor generale. Încheierea de încetare a procesului nu poate fi atacată cu recurs.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, petiţionarul O.S. cere reconstituirea hotărârii Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău, din 6 iulie 1997, prin care ar fi fost admisă acţiunea lui împotriva lui I.S. cu privire la declararea dreptului de proprietate la ½ cotă-parte ideală din casa de locuit situată pe str. Sarmisegetuza nr. 13 mun. Chişinău, însă petiţionarul O.S. nu a prezentat probe în acest sens.

Din certificatul eliberat de Judecătoria Botanica mun. Chişinău urmează că, într-adevăr la 6 iulie 1997 a fost emisă o hotărâre în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui O.S. împotriva lui I.S. cu privire la declararea dreptului de proprietate la ½ cotă-parte ideală din casa de locuit din strada Sarmisegetuza nr. 13 mun. Chişinău, însă atât dosarul civil cât şi hotărârea judecătorească în cauză au fost pierdute. Nu s-a păstrat nici registrul judecătorului L.K., care a fost preşedinte de şedinţă în pricina civilă în cauză.

Din certificatul eliberat de către Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 34, mun. Chişinău urmează că, I.S., domiciliat în casa din str. Sarmisegetuza nr. 13, mun. Chişinău, din 3 decembrie 2003 este plecat la domiciliu permanent peste hotarele ţării.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, materialele adunate nu sunt suficiente pentru reconstituirea hotărârii procedurii judiciare pierdute în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui O.S. împotriva lui I.S. cu privire la declararea dreptului de proprietate la ½ cotă-parte ideală din casa de locuit din strada Sarmisegetuza nr. 13, mun. Chişinău, instanţa de judecată ajunge la concluzia cu privire la necesitatea încetării procesului de reconstituire a procedurii judiciare pierdute.

Instanţa de judecată consideră necesar de a explica petiţionarului O.S. că, el este în drept de a depune în judecată o nouă acţiune conform regulilor generale.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 342 al.(1) CPC, instanţa de judecată

d i s p u n e

Procesul în pricina civilă la cererea lui O.S. cu privire la reconstituirea procedurii judiciare pierdute se încetează.

Se explică lui O.S. că, el este în drept de a depune în judecată o nouă acţiune conform regulilor generale.

Încheierea nu poate fi atacată cu recurs.

Preşedintele şedinţei, I.O.judecătorul

271

Hotărâre privind reconstituirea procedurii judiciare pierdute



Judecătoria Botanica, mun. Chişinăuîn componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul V.V.grefier I.R.

examinând în şedinţă publică pricina civilă la cererea lui O.S. cu privire la reconstituirea procedurii judiciare pierdute

c o n s t a t ă

O.S. a depus cerere în instanţa de judecată cu privire la reconstituirea procedurii judiciare pierdute.

În motivarea cererii, petiţionarul O.S. a indicat că, în anul 1997, Judecătoria Botanica mun. Chişinău a examinat pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui O.S. împotriva lui I.S. cu privire la declararea dreptului de proprietate la ½ cotă-parte ideală din casa de locuit nr. 13, situată pe str. Sarmisegetuza mun. Chişinău.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 06.07.97 acţiunea a fost admisă.

La 10 ianuarie 2005 el a depus instanţei de judecată o cerere prin care a cerut eliberarea unei copii a hotărârii judecătoreşti menţionate, însă acest demers i-a fost refuzat, invocându-se pierderea dosarului civil.

Petiţionarul O.S., cere reconstituirea hotărârii judiciare pierdute din 6 iulie 1997.

Petiţionarul O.S., în şedinţa de judecată, a susţinut cererea şi a cerut admiterea acesteia.

Persoana interesată I.S., în şedinţa de judecată, a cerut admiterea cererii, considerând cerinţele petiţionarului întemeiate şi legale şi a prezentat instanţei de judecată o copie autentificată a hotărârii instanţei de judecată, reconstituirea căreia se cere.

Audiind petiţionarul, persoana interesată, martorii, studiind materialele dosarului, instanţa de judecată consideră necesar de a admite cererea de reconstituire a procedurii judiciare pierdute din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 335 al.(1) CPC, reconstituirea procedurii judiciare în pricinile civile (reconstituirea actelor de procedură judiciară sau de executare a hotărârii) pierdute total sau parţial care s-a încheiat cu pronunţarea hotărârii ori cu

272

încetarea procesului se efectuează de către instanţa judecătorească în modul stabilit în capitolul XXXIV CPC.

Din certificatul eliberat de Judecătoria Botanica mun. Chişinău urmează că, la 6 iulie 1997 a fost pronunţată o hotărâre prin care a fost admisă acţiunea în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui O.S. împotriva lui I.S. cu privire la declararea dreptului de proprietate la ½ cotă-parte ideală din casa de locuit situată pe strada Sarmisegetuza nr. 13, mun. Chişinău, însă atât dosarul civil cât şi hotărârea judecătorească în cauză au fost pierdute.

În şedinţa de judecată s-a constatat cu certitudine că, în anul 1997, în procedura Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău, preşedinte de şedinţă, judecătorul L.K., s-a aflat pe rol pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui O.S. împotriva lui I.S. cu privire la declararea dreptului de proprietate la ½ cotă-parte ideală din casa de locuit situată pe str. Sarmisegetuza nr. 13, mun. Chişinău şi la 6 iulie 1997 a fost emisă o hotărâre prin care acţiunea a fost admisă.

Circumstanţa în cauză este confirmată în şedinţa de judecată prin explicaţiile petiţionarei O.S., ale persoanei interesate I.S şi a martorilor Z.U., U.O. şi L.P, care au dat explicaţii în procesul civil dintre părţi în anul 1997.

Cu atât mai mult, circumstanţa în cauză este confirmată şi prin extrasul din registrul judecătorului L.K din anul 1997, extrasul din cartela dosarului civil nr. 2 234 din anul 1997, cât şi copia autentificată a hotărârii instanţei de judecată, reconstituirea căreia se cere şi din care urmează că, în legătură cu faptul că, între S.O. şi S.I a fost încheiată o convenţie cu privire la construcţia în comun a unei case de locuit, a fost admisă acţiunea lui O.S. împotriva lui I.S. cu privire la declararea dreptului la ½ cotă-parte ideală la casa de locuit situată pe strada Sarmisegetuza, nr. 13, mun. Chişinău.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, au fost adunate suficiente materiale pentru reconstituirea hotărârii judiciare pierdute, instanţa de judecată ajunge la concluzia cu privire la constatarea cuprinsului hotărârii care se reconstituie şi necesitatea reconstituirii hotărârii Judecătoriei Botanica mun. Chişinău, din 6 iulie 1997, emisă în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui S.O. împotriva lui S.I cu privire la declararea dreptului de proprietate la ½ cotă-parte ideală din casa de locuit situată pe strada Sarmisegetuza nr. 13, mun. Chişinău, prin care acţiunea a fost admisă.

În conformitate cu art. 238-241, art. 343 CPC, instanţa de judecată


Se reconstituie hotărârea Judecătoriei Botanica municipiul Chişinău, emisă la 6 iulie 1997, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui S.O. împotriva lui S.I cu privire la declararea dreptului de proprietate la ½ cotă-parte ideală la casa de locuit situată pe strada Sarmisegetuza numărul 13, municipiul Chişinău, prin care acţiunea a fost admisă.

273

Hotărârea este definitivă, însă poate fi atacată cu recurs la Curtea de Apel Chişinău în termen de 15 zile, prin intermediul Judecătoriei Botanica mun.Chişinău.


274

D. P R O C E D U R A Î N O R D O N A N Ţ Ă(Procedura simplificată)

275

Model de blanchetă a ordonanţei judecătoreşti

____________numărul dosarului

O R D O N A N Ţ Ă

____ _______ _____data luna anul localitatea

Judecătorul _________________________________________________________ (de indicat instanţa de judecată, numele de familie şi prenumele judecătorului)examinând cererea creditorului__________________________________________(de indicat numele de familie şi prenumele creditorului sau denumirea creditorului, datele bancare)

___________________________________________________________________domiciliat (sediul) ___________________________________________________

(de indicat adresa de domiciliu sau de reşedinţă a creditorului)___________________________________________________________________

cu privire la ________________________________________________________ (de indicat esenţa pretenţiei specificate la art. 345 CPC)__________________________________________________________________

de la debitorul______________________________________________________(de indicat numele de familie şi prenumele debitorului sau denumirea debitorului,

datele bancare)__________________________________________________________________domiciliat (sediul) ___________________________________________________

(de indicat adresa de domiciliu sau de reşedinţă a debitorului)__________________________________________________________________

conform ___________________________________________________________ (de indicat legea în al cărei temei este admisă pretenţia creditorului; documentele ce ___________________________________________________________________confirmă temeinicia pretenţiei; suma ce urmează a fi încasată sau bunul ce urmează a fi

___________________________________________________________________revendicat, în temeiul legii sau al contractului, valoarea lui, despăgubirile şi

penalităţile;___________________________________________________________________

276

taxa de stat plătită de creditor în beneficiul statului la depunerea cererii)___________________________________________________________________

___________________________________________________________________

__________________________________________________________________

În conformitate cu art. 256 al.(1) lit_, art. 345 lit.__, art. art. 350-351 CPC, judecătorul

d i s p u n e

Se încasează de la debitorul ____________________________________________ (de indicat numele de familie şi prenumele debitorului sau denumirea debitorului)___________________________________________________________________

în beneficiul creditorului ______________________________________________ (de indicat numele de familie şi prenumele creditorului sau denumirea creditorului)___________________________________________________________________

(de indicat suma încasată cu cifre şi litere; moneda în care se încasează; bunul ce urmează

___________________________________________________________________a fi revendicat, valoarea lui; despăgubirile şi penalităţile încasate; taxa de stat

încasată de___________________________________________________________________

la debitor în beneficiul creditorului sau a statului).În decursul a 10 zile de la primirea copiei de pe ordonanţă, debitorul este în

drept să înainteze, în instanţa care a eliberat ordonanţa, obiecţiile sale motivate împotriva pretenţiilor admise.

Judecător (de indicat numele de familie şi prenumele)

Notă 1 - În ordonanţa de încasare a pensiei de întreţinere a copilului minor, în afară de datele menţionate la art. 351 al.(1) lit.a), b), c), d), e) şi h) CPC, se indică locul şi data naşterii debitorului, locul lui de muncă, domiciliul, numele şi data naşterii fiecărui copil pentru care se încasează pensie de întreţinere, sumele ce urmează a fi încasate lunar şi termenul lor de încasare.

2 - În conformitate cu art. 256 al.(1) CPC, urmează a fi executată imediat ordonanţa în care :

277

lit.a) pretenţia ţine de încasarea pensiei de întreţinere a copilului minor care nu necesită stabilirea paternităţii, contestarea paternităţii (maternităţii) sau atragerea în proces a unor alte persoane interesate (art. 345 lit.d) CPC)).

lit.b) pretenţia urmăreşte perceperea salariului sau unor alte drepturi calculate, dar neplătite salariatului (art. 345 lit.e) CPC)).

278

Ordonanţă judecătorească în cazul în care pretenţia derivă dintr-un act juridic autentificat notarial

2p/o-34-05O R D O N A N Ţ Ă


Judecătorul Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău O.S.__________________ examinând cererea creditorului I.U. privind eliberarea ordonanţei

judecătoreşti________________________________________________________

domiciliat (sediul) în municipiul Chişinău, strada Mateevici nr. 34____

cu privire la încasarea datoriei_____________________________________

de la debitorul I.L.______________________________________________ domiciliat (sediul) în municipiul Chişinău strada Cuza Vodă numărul 39

apartamentul numărul 43______________________________________________conform art. art. 619, 867-872 Cod Civil, art. 3 al.(1) lit.a) a Legii taxei de stat,

în conformitate cu art. art. 83-84, art. 94 al.(1), art. 346 al.(2) CPC, în baza contractului de împrumut nr. 356 încheiat între I.U. şi I.L. şi autentificat notarial la 20 ianuarie 2004, a chitanţei de plată a taxei de stat în mărime de 157 lei 50 bani, urmează de încasat de la debitorul I.L. în beneficiul creditorului I.U. suma datoriei în mărime de 10000 lei şi dobânda în baza legii în mărime de 500 lei cât şi taxa de stat plătită de creditor în beneficiul statului la depunerea cererii cu privire la eliberarea ordonanţei judecătoreşti în mărime de 157 lei 50 bani, iar în total suma de 10657 lei 50 bani.

În conformitate cu art. 345 lit.a), art. art. 350-351 CPC, judecătorul

d i s p u n e

Se încasează de la debitorul I.L.în beneficiul creditorului I.U. suma de 10657 (zece mii şase sute cincizeci şi

şapte) lei 50 bani.____________________________________________________În decursul a 10 zile de la primirea copiei de pe ordonanţă, debitorul este în drept să înainteze, în instanţa care a eliberat ordonanţa, obiecţiile sale motivate împotriva pretenţiilor admise.

Judecătorul O.S.

279

Ordonanţă judecătorească în cazul în care pretenţia ţine de încasarea pensiei de întreţinere a copilului minor care nu necesită stabilirea paternităţii, contestarea paternităţii (maternităţii) sau atragerea în proces a unor alte persoane interesate

2p/o-35-05

O R D O N A N Ţ Ă


Judecătorul Judecătoriei Centru, mun. Chişinău N.M.___________________

examinând cererea creditorului N.O. cu privire la eliberarea ordonanţei

judecătoreşti________________________________________________________

domiciliat (sediul) în municipiul Chişinău strada Sfatul Ţării numărul 13 bloc numărul 2 apartamentul numărul 19,

cu privire la încasarea pensiei de întreţinere a copilului minor

de la debitorul N.P.,

domiciliat (sediul) în municipiul Chişinău strada Sfatul Ţării numărul 13 bloc numărul 2 apartamentul numărul 19,

conform art. art. 74-75 Codul Familiei, art. 3 al.(1) lit.a) a Legii taxei de stat, în conformitate cu art. 83-85, art. 87 al.(1) lit.c), art. 98, art. 346 al.(2) CPC, în baza copiei certificatului de căsătorie dintre N.O. şi N.P., a copiei adeverinţei de naştere a fiului minor N. al părţilor, a certificatului cu privire la salariul mediu de 1000 lei al debitorului N.P., urmează de încasat de la debitorul N.P. în beneficiul creditorului N.O. pensie pentru întreţinerea fiului minor N., în mărime de ¼ din salariul şi din alte venituri ale lui N.P., începând cu 17 februarie 2005 până la atingerea de către copil a majoratului, cât şi taxa de stat în beneficiul statului în mărime de 180 lei.

În conformitate cu art. 256 al.(1) lit.a), art. 345 lit.d), art. art. 350-351 CPC, judecătorul

d i s p u n e

Se încasează de la debitorul N.P., născut la 11 martie 1970, originar şi locuitor al municipiului Chişinău strada Sfatul Ţării numărul 13, bloc numărul 2, apartamentul numărul 19, inginer la întreprinderea „T”, situată pe strada Vasile Alecsandri numărul 39, municipiul Chişinău, ______________________________

280

în beneficiul creditorului N.O., pensie pentru întreţinerea fiului minor N., născut la 3 ianuarie anul 2001, în mărime de ¼ din salariul şi din alte venituri ale lui N.P., începând cu 17 februarie 2005 până la atingerea de către copil a majoratului._________________________________________________________

Se încasează de la debitorul N.P. în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 180 (o sută optzeci) lei.____________________________________________

Ordonanţa în privinţa încasării pensiei de întreţinere a copilului minor urmează a fi executată imediat._________________________________________

În decursul a 10 zile de la primirea copiei de pe ordonanţă, debitorul este în drept să înainteze, în instanţa care a eliberat ordonanţa, obiecţiile sale motivate împotriva pretenţiilor admise.

Judecătorul N.M.

281

Ordonanţă judecătorească în cazul în care pretenţia urmăreşte perceperea salariului sau unor altor drepturi calculate, dar neplătite salariatului

2p/o-36-05

O R D O N A N Ţ Ă


Judecătorul Judecătoriei Centru mun. Chişinău L.P.____________________ examinând cererea creditorului I.U. cu privire la eliberarea ordonanţei

judecătoreşti________________________________________________________

domiciliat (sediul) în municipiul Chişinău strada Independenţei 35________

cu privire la perceperea salariului___________________________________

de la debitorul întreprinderea „Z” (cont de decontare nr. 1234567 în Banca de Economii societate pe acţiuni)________________________________________

domiciliat (sediul) în municipiul Chişinău, strada Ismail 29______________

conform art. 128, 141-142 Codul Muncii, art. 3 al.(1) lit.a) a Legii taxei de stat, în conformitate cu art. art. 83-85, art. 87 al.(1) lit.a), art. art. 98 al.(1), art. 346 al.(2) CPC, în baza ordinului întreprinderii „Z” din 20 februarie 2005 cu privire la salariul de 3000 lei calculat, dar neplătit creditorului I.U., urmează de încasat de la debitor în beneficiul creditorului suma de 3000 lei şi taxa de stat în beneficiul statului în mărime de 75 lei.

În conformitate cu art. 256 al.(1) lit.b), art. 345 lit.e), art. art. 350-351 CPC, judecătorul

d i s p u n e

Se încasează de la debitorul întreprinderea „Z” (cont de decontare nr. 1234567 în Banca de Economii societate pe acţiuni)______________________

în beneficiul creditorului I.U. suma de 3000 (trei mii) lei.________________

282

Se încasează de la debitorul întreprinderea „Z” (cont de decontare nr. 1234567 în Banca de Economii societate pe acţiuni) în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 75 (şaptezeci şi cinci) lei.____________________________

Ordonanţa în privinţa perceperii salariului urmează a fi executată imediat.În decursul a 10 zile de la primirea copiei de pe ordonanţă, debitorul este în drept să înainteze, în instanţa care a eliberat ordonanţa, obiecţiile sale motivate împotriva pretenţiilor admise.

Judecătorul L.P.

283

Ordonanţă judecătorească în cazul în care pretenţia este înaintată de organul de poliţie, de organul fiscal sau de organul de executare a actelor judecătoreşti privind

încasarea cheltuielilor aferente căutării pârâtului sau debitorului ori bunurilor lui sau copilului luat de la debitor în temeiul unei hotărâri judecătoreşti, precum şi a

cheltuielilor de păstrare a bunurilor sechestrate de la debitor şi a bunurilor debitorului evacuat din locuinţă

2p/o-37-05

O R D O N A N Ţ Ă


Judecătorul Judecătoriei Centru, mun. Chişinău N.M.__________________ examinând cererea creditorului Comisariatul de Poliţie al sectorului Centru

municipiul Chişinău, cu privire la eliberarea ordonanţei judecătoreşti____________

domiciliat (sediul) în municipiul Chişinău, strada Bulgară numărul 40______

cu privire la încasarea cheltuielilor aferente căutării pârâtului_____________

de la debitorul L.O._______________________________________________

domiciliat (sediul) în municipiul Chişinău, strada Mihai Eminescu numărul 87________________________________________________________________

conform art. 1398 Cod Civil, art. 3 al.(1) lit.a) a Legii taxei de stat, art. art. 83-85, art. 87 al.(1) lit.a), art. 98 al.(1), art. 109 al.(4), art. 346 al.(2) CPC, în baza încheierii Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 23 martie 2004, prin care s-a dispus căutarea lui L.O., a certificatului eliberat de către Comisariatul de Poliţie al sectorului Centru municipiul Chişinău, prin care se atestă că cheltuielile pentru căutarea lui L.O. au constituit suma de 1100 lei, urmează de încasat de la L.O. în beneficiul statului suma de 1100 lei, cheltuieli aferente căutării, cât şi taxa de stat în beneficiul statului în mărime de 135 lei, iar în total suma de 1235 lei.

În conformitate cu art. 345 lit.f), art. art. 350-351 CPC, judecătorul

d i s p u n e

Se încasează de la debitorul L.O.___________________________________

284

în beneficiul creditorului statul suma de 1100 (o mie o sută) lei.

Se încasează de la debitorul L.O. taxa de stat în beneficiul statului în mărime de 135 (o sută treizeci şi cinci) lei.______________________________________


Judecătorul N.M.

285

Ordonanţă judecătorească în cazul în care pretenţia rezultă din procurarea în credit a unor mărfuri

2p/o-38-05

O R D O N A N Ţ Ă


Judecătorul Judecătoriei Centru, mun. Chişinău, N.M.___________________ examinând cererea creditorului întreprinderea „E” (cont de decontare numărul

120987 în Banca de Economii societate pe acţiuni) cu privire la eliberarea ordonanţei judecătoreşti_______________________________________

domiciliat (sediul) în municipiul Chişinău strada A.Puşchin numărul 25

cu privire la încasarea sumei______________________________________

de la debitorul O.P.______________________________________________domiciliat (sediul) în municipiul Chişinău strada Vasile Alecsandri nr. 76

conform art. 753 Cod Civil, art. 3 al.(1) lit.a) a Legii taxei de stat, în conformitate cu art. art. 83-84, 87 al.(1) lit.a), art. 94 al.(1), art. 346 al.(2) CPC, în baza contractului de cumpărare în credit a mărfurilor, încheiat la 1 octombrie 2004 între creditor şi debitor, a certificatului eliberat de către creditor cu privire la suma restantă de plată de 3500 lei, a chitanţei de plată a taxei de stat în sumă de 135 lei, urmează de încasat de la debitor în beneficiul creditorului suma restantă din procurarea în credit a mărfurilor de 3500 lei, cât şi taxa de stat plătită de creditor la depunerea cererii cu privire la eliberarea ordonanţei judecătoreşti în mărime de 135 lei, iar în total suma de 3635 lei.

În conformitate cu art. 345 lit.g), art. art. 350-351 CPC, judecătorul

d i s p u n e

Se încasează de la debitorul O.P.___________________________________

286

în beneficiul creditorului întreprinderea „E” (cont de decontare numărul 120987 în Banca de Economii societate pe acţiuni) suma de 3635 (trei mii şase sute treizeci şi cinci) lei.______________________________________________


Judecătorul N.M.

287

Ordonanţă judecătorească în cazul în care pretenţia rezultă din nerestituirea cărţilor împrumutate de la bibliotecă

2p/o-39-05

O R D O N A N Ţ Ă


Judecătorul Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău P.L.__________________ examinând cererea creditorului Universitatea de Stat din Moldova (cont de

decontare numărul 109876 în Banca de Economii societate pe acţiuni) cu privire la eliberarea ordonanţei judecătoreşti______________________________________

domiciliat (sediul) în municipiul Chişinău strada Mateevici numărul 60

cu privire la încasarea sumei______________________________________

de la debitorul B.N.______________________________________________

domiciliat (sediul) în municipiul Chişinău strada Onisifor Ghibu 13 bloc 2 apartamentul 25

conform art. 871 Cod Civil, art. 3 al.(1) lit.a) a Legii taxei de stat, în conformitate cu art. 83-84, art. 94 al.(1), art. 346 al.(2) CPC, în baza certificatelor eliberate de creditor cu privire la împrumutul a trei cărţi cât şi preţul de cost al acestora de 250 lei, 657 lei şi 298 lei, a chitanţei de plată a taxei de stat în sumă de 135 lei, urmează de încasat de la debitor în beneficiul creditorului suma de 1205 lei, ceea ce constituie preţul de cost al cărţilor nerestituite cât şi taxa de stat plătită de creditor la depunerea cererii cu privire la eliberarea ordonanţei judecătoreşri în mărime de 135 lei, iar în total suma de 1340 lei.

În conformitate cu art. 345 lit.h), art. art. 350-351 CPC, judecătorul

d i s p u n e

Se încasează de la debitorul B.N.___________________________________în beneficiul creditorului Universitatea de Stat din Moldova (cont de decontare

numărul 109876 în Banca de Economii societate pe acţiuni) suma de 1340 (o mie trei sute patruzeci) lei.____________________________________


288

Judecătorul P.LOrdonanţă judecătorească în cazul în care pretenţia urmăreşte deposedarea şi

vânzarea forţată a obiectului gajului (bun mobiliar sau imobiliar)

2p/0-40-05

O R D O N A N Ţ Ă


Judecătorul Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău T.R.__________________examinând cererea creditorului Banca de Economii societate pe acţiuni (cont

de decontare numărul 0987654 în Banca Naţională a Moldovei) cu privire la eliberarea ordonanţei judecătoreşti

domiciliat (sediul) în municipiul Chişinău strada Columna numărul 29

cu privire la deposedarea şi vânzarea forţată a obiectului gajului

de la debitorul T.P.______________________________________________

domiciliat (sediul) în municipiul Chişinău bulevard Dacia 23 bloc 3 apartamentul 3,

conform art. 490 Cod Civil, art. 3 al.(1) lit.a) a Legii taxei de stat, în conformitate cu art. 83-84, art. 94 al.(1), art. 346 al.(2) CPC, în baza contractului de împrumut a sumei de 60000 lei din 3 martie 2003, a contractului de gaj a apartamentului nr. 3 bd.Dacia 23 bloc 3 mun. Chişinău din 3 martie 2003, apreciat la suma de 60000 lei, a chitanţei de plată a taxei de stat în sumă de 900 lei, urmează de transmis de la debitor în posesiunea creditorului apartamentul nr. 3 bd.Dacia 23 bloc 3 mun. Chişinău, estimat la suma de 60000 lei cât şi de încasat de la debitor în beneficiul creditorului suma de 900 lei plătită de ultimul în calitate de taxă de stat la depunerea cererii cu privire la eliberarea ordonanţei judecătoreşti.

În conformitate cu art. 345 lit.k), art. art. 350-351 CPC, judecătorul

d i s p u n e

Se transmite silit de la debitorul T.P.________________________________

în posesiune creditorului Banca de Economii societate pe acţiuni (cont de decontare numărul 0987654 în Banca Naţională a Moldovei) apartamentul numărul 3, situat pe bulevard Dacia numărul 23, bloc numărul 3 municipiul Chişinău, estimat la suma de 60000 (şaizeci mii) lei cu evacuarea debitorului T.P. şi a tuturor

289

persoanelor care locuiesc în acest apartament, a bunurilor lor, fără acordarea altui spaţiu locativ.___________________________________________

Se încasează de la debitorul T.P. în beneficiul creditorului Banca de Economii (cont de decontare numărul 0987654 în Banca Naţională a Moldovei) suma de 900 (nouă sute) lei.


Judecătorul T.R.

290

Încheierea privind refuzul în primirea cererii de eliberare a ordonanţei judecătoreşti, dacă pretenţia nu rezultă din art. 345 CPC.

Î N C H E I E R E


Judecătorul Judecătoriei Centru mun. Chişinău I.B., studiind cererea lui C.M. cu privire la eliberarea ordonanţei judecătoreşti

c o n s t a t ă

C.M. a depus cerere în instanţa de judecată cu privire la eliberarea ordonanţei judecătoreşti.

În motivarea cererii creditorul C.M. a indicat că, prin hotărârea judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 30.09.03, de la debitorul T.E. în beneficiul lui, a fost încasată suma de 8 000 lei. În legătură cu faptul că, pînă la momentul actual hotărârea instanţei de judecată nu este executată, prin indexarea sumei adjudecate, cere eliberarea unei ordonanţe judecătoreşti prin care să fie încasată în beneficiul lui suma de 2000 lei.

Studiind cererea cu privire la eliberarea ordonanţei judecătoreşti şi înscrisurile anexate, judecătorul consideră că, este necesar de a refuza în primirea acesteia din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 348 al.(2) lit.a) CPC, judecătorul refuză să primească cererea, dacă pretenţia nu rezultă din art. 345 CPC.

Din cererea cu privire la eliberarea ordonanţei judecătoreşti urmează că, creditorul C.M. cere indexarea sumei adjudecate de 8000 lei prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 30 septembrie 2003 şi încasarea de la debitorul T.E. în beneficiul lui a sumei de 2000 lei, pretenţie, care nu este prevăzută de art. 345 CPC şi în al cărei temei nu se emite ordonanţă judecătorească.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, pretenţia creditorului C.M. cu privire la indexarea sumei adjudecate, nu rezultă din art. 345 CPC, judecătorul ajunge la concluzia de a refuza în primirea cererii lui C.M. cu privire la eliberarea ordonanţei judecătoreşti.

Judecătorul consideră necesar de a explica lui C.M. că, în conformitate cu art. 348 al.(4) CPC, refuzul de a primi cererea de eliberare a ordonanţei judecătoreşti nu împiedică creditorul să înainteze pretenţiile sale în procedură de examinare a acţiunii civile în conformitate cu art. 253 CPC.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 348 al.(2) lit.a) şi al.(3) CPC, judecătorul

d i s p u n e

291

Se refuză în primirea cererii lui C.M. cu privire la eliberarea ordonanţei judecătoreşti.

Se remite lui C.M. încheierea în cauză şi cererea cu privire la eliberarea ordonanţei judecătoreşti cu toate documentele anexate.

Se explica lui C.M. că, el este în drept să înainteze pretenţiile sale în procedură de examinare a acţiunii civile în conformitate cu articolul 253 CPC.


Judecătorul I.B.

292

Încheiere privind refuzul în primirea cererii de eliberare a ordonanţei judecătoreşti, dacă debitorul este în afara jurisdicţiei instanţelor judecătoreşti ale Republicii

Moldova

Î N C H E I E R E


Judecătorul Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău, O.P., studiind cererea L.I. cu privire la eliberarea ordonanţei judecătoreşti,

c o n s t a t ă

L.I. a depus cerere în instanţa de judecată cu privire la eliberarea ordonanţei judecătoreşti.

În motivarea cererii creditorul L.I. a indicat că, ea se află în căsătorie cu L.P. din 14 martie 1995. Din căsătorie au un fiu minor T., născut la 23 ianuarie 2000. Din considerentele că, debitorul L.P., care a plecat la domiciliu permanent în mun.Bucureşti, România, de mai mult timp nu acordă ajutor material la întreţinerea copilului minor, cere creditorul încasarea de la debitor în beneficiul ei a pensiei pentru întreţinerea copilului minor.

Studiind cererea cu privire la eliberarea ordonanţei judecătoreşti şi înscrisurile anexate, judecătorul consideră că este necesar de a refuza în primirea acesteia din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 348 al.(2) lit.b) CPC, judecătorul refuză să primească cererea, dacă debitorul este în afara jurisdicţiei instanţelor judecătoreşti ale Republicii Moldova.

Din cererea cu privire la eliberarea ordonanţei judecătoreşti şi înscrisurile anexate urmează că, creditorul L.I. cere încasarea de la debitorul L.P. a pensiei pentru întreţinerea fiului minor T., născut la 23 ianuarie 2000, însă debitorul domicililiază permanent în mun.Bucureşti, România.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, debitorul L.P. este în afara jurisdicţiei instanţelor judecătoreşti ale Republicii Moldova, judecătorul ajunge la concluzia de a refuza în primirea cererii L.I. cu privire la eliberarea ordonanţei jduecătoreşti.

Judecătorul consideră necesar de a explica L.I. că, în conformitate cu art. 348 al.(4) CPC, refuzul de a primi cererea de eliberare a ordonanţei judecătoreşti nu împiedică creditorul să înainteze pretenţiile sale în procedură de examinare a acţiunii civile.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 348 al.(2) lit.b) şi al.(3) CPC, judecătorul

d i s p u n e

293

Se refuză în primirea cererii L.I. cu privire la eliberarea ordonanţei judecătoreşti.

Se remite L.I. încheierea în cauză şi cererea cu privire la eliberarea ordonanţei judecătoreşti cu toate documentele anexate.

Se explică L.I. că, ea este în drept să înainteze pretenţiile sale în procedură de examinare a acţiunii civile.


Judecătorul O.P.

294

Încheiere privind refuzul în primirea cererii de eliberare a ordonanţei judecătoreşti, dacă nu sunt prezentate documentele care confirmă pretenţia creditorului

Î N C H E I E R E


Judecătorul Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău, C.J., studiind cererea lui A.S. cu privire la eliberarea ordonanţei judecătoreşti

c o n s t a t ă

A.S. a depus cerere în instanţa de judecată cu privire la eliberarea ordonanţei judecătoreşti.

În motivarea cererii creditorul A.S. a indicat că, el este angajat al debitorului, întreprinderea „W”, care timp de patru luni nu-i plăteşte salariul mediu de 950 lei şi în legătură cu ce, cere încasarea de la debitor în beneficiul lui a sumei de 3800 lei.


În conformitate cu art. 348 al.(2) lit.c) CPC, judecătorul refuză să primească cererea, dacă nu sunt prezentate documentele care confirmă pretenţia creditorului.

Din cererea cu privire la eliberarea ordonanţei judecătoreşti şi înscrisurile anexate, urmează că creditorul A.S. cere de la debitorul întreprinderea „W” încasarea salariului neplătit timp de patru luni în mărime de 3800 lei, însă n-a prezentat instanţei judecătoreşti documente care ar confirma pretenţia înaintată.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, creditorul A.S. n-a prezentat careva documente ce ar confirma pretenţia înaintată şi anume că, în conformitate cu art. 345 lit.e) CPC, lui iar fi fost calculată suma de 3800 lei în calitate de salariu şi care nu ar fi fost plătită, judecătorul ajunge la concluzia de a refuza în primirea cererii lui A.S. cu privire la eliberarea ordonanţei judecătoreşti.

Judecătorul consideră necesar de a explica lui A.S. că, în conformitate cu art. 348 al.(4) CPC, refuzul de a primi cererea de eliberare a ordonanţei judecătoreşti nu împiedică creditorul să înainteze pretenţiile sale în procedură de examinare a acţiunii civile.

În conformitate cu art. art. 269-270 CPC, art. 348 al.(2) lit.c) şi al.(3) CPC, judecătorul

d i s p u n e

Se refuză în primirea cererii lui A.S. cu privire la eliberarea ordonanţei judecătoreşti.

Se remite lui A.S. încheierea în cauză şi cererea cu privire la eliberarea ordonanţei judecătoreşti cu toate documentele anexate.

295

Se explică lui A.S. că, el este în drept să înainteze pretenţiile sale în procedură de examinare a acţiunii civile.


Judecătorul C.J.

296

Încheiere privind refuzul în primirea cererii de eliberare a ordonanţei judecătoreşti, dacă din cerere şi din alte documente prezentate se constată existenţa unui litigiu de

drept care nu poate fi soluţionat în temeiul documentelor depuse

Î N C H E I E R E


Judecătorul Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău, T.R., studiind cererea lui E.R. cu privire la eliberarea ordonanţei judecătoreşti,

c o n s t a t ă

E.R. a depus cerere în instanţa de judecată cu privire la eliberarea ordonanţei judecătoreşti.

În motivarea cererii creditorul E.R. a indicat că, el este angajat al întreprinderii „T”, care nu i-a plătit salariul pentru luna ianuarie 2005 în mărime de 1500 lei, invocând ca motiv, precum că el, creditorul nu ar fi fost prezent la locul de lucru timp de patru zile consecutiv. Cere încasarea de la debitor în beneficiul lui a sumei de 1500 lei.

Studiind cererea cu privire la eliberarea ordonanţei judecătoreşti şi înscrisurile anexate, judecătorul consideră că este necesar de a refuza în primirea acesteia din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 348 al.(2) lit.d) CPC, judecătorul refuză să primească cererea, dacă din cerere şi din alte documente prezentate se constată existenţa unui litigiu de drept care nu poate fi soluţionat în temeiul documentelor depuse.

Din cererea cu privire la eliberarea ordonanţei judecătoreşti şi înscrisurile anexate urmează că, debitorul întreprinderea „T” nu-i plăteşte creditorului E.R. salariul în mărime de 1500 lei pentru luna ianurie 2005 din motivul, precum că ultimul nu ar fi fost prezent la lucru timp de patru zile consecutiv, ceea ce confirmă existenţa între părţi a unui litigiu de drept, care nu poate fi soluţionat în temeiul documentelor depuse.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, din cererea cu privire la elibererea ordonanţei judecătoreşti şi din documentele prezentate, se constată existenţa între părţi a unui litigiu de drept, care nu poate fi soluţionat în temeiul documentelor depuse, judecătorul ajunge la concluzia de a refuza în primirea cererii lui E.R. cu privire la eliberarea ordonanţei judecătoreşti.

Judecătorul consideră necesar de a explica lui E.R. că, în conformitate cu art. 348 al.(4) CPC, refuzul de a primi cererea de eliberare a ordonanţei judecătoreşti nu împiedică creditorul să înainteze pretenţiile sale în procedură de examinare a acţiunii civile.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 348 al.(2) lit.d) CPC, judecătorul

d i s p u n e

297

Se refuză în primirea cererii lui E.R. cu privire la eliberarea ordonanţei judecătoreşti.

Se remite lui E.R. încheierea în cauză şi cererea cu privire la eliberarea ordonanţei judecătoreşti cu toate documentele anexate.

Se explică lui E.R. că, el este în drept să înainteze pretenţiile sale în procedură de examinare a acţiunii civile.


Judecătorul T.R.

298

Încheiere privind refuzul în primirea cererii de eliberare a ordonanţei judecătoreşti, dacă nu s-a respectat procedura prealabilă cerută de lege pentru sesizarea instanţei

judecătoreşti

Î N C H E I E R E


Judecătorul judecătoriei economice de circumscripţie Chişinău F.D., studiind cererea Băncii „E” cu privire la eliberarea ordonanţei judecătoreşti

c o n s t a t ă

Banca „E” a depus cerere în instanţa de judecată cu privire la eliberarea ordonanţei judecătoreşti.

În motivarea cererii creditorul Banca „E” a indicat că, la 24 iunie 2004 a încheiat cu debitorul întreprinderea „A”, pe termen de un an, contract de împrumut a sumei de 400000 lei. În aceeaşi zi între părţi, în vederea asigurării obligaţiei de restituire a împrumutului menţionat, a fost încheiat un contract de gaj, prin care a fost gajat imobilul nr. 3, din str. Ismail 29, mun. Chişinău, estimat la suma de 400000 lei, proprietate a debitorului.

Din considerentele că, la expirarea termenului contractului de împrumut, debitorul nu şi-a onorat obligaţiunile de restituire a împrumutului, cere creditorul transmiterea în posesiune a imobilului în litigiu.


În conformitate cu art. 348 al.(2) lit.e) CPC, judecătorul refuză să primească cererea, dacă nu s-a respectat procedura prealabilă cerută de lege pentru sesizarea instanţei judecătoreşti.

Din cererea cu privire la eliberarea ordonanţei judecătoreşti şi înscrisurile anexate urmează că, la 24 iunie 2004 între creditor şi debitor au fost încheiate două contracte şi anume cu privire la împrumutul sumei de 400000 lei şi contractul de gaj, în vederea asigurării obligaţiei de restituire a împrumutului, prin care a fost gajat imobilul nr. 3, din str. Ismail 29 mun.Chişinău, estimat la suma de 400000 lei, proprietate a debitorului.

Creditorul, Banca „E”, cere eliberarea ordonanţei judecătoreşti prin care imobilul gajat să fie transmis de la debitor în posesiune creditorului, însă contrar prevederilor art. 488 Cod Civil, creditorul nu a întreprins măsuri prealabile exercitării dreptului de gaj cu privire la notificarea acestui lucru debitorului şi nu a depus la registrul bunurilor imobile al Organului Teritorial Cadastral Chişinău un preaviz, cu anexarea dovezii notificării debitorului gajist.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, creditorul nu a notificat debitorul gajist despre intenţia exercitării dreptului de gaj şi nu a depus la

299

registrul bunurilor imobile un preaviz, cu anexarea dovezii notificării debitorului gajist, ceea ce constituie, conform art. 488 Cod Civil, procedură prealabilă obligatorie exercitării dreptului de gaj, judecătorul ajunge la concluzia de a refuza în primirea cererii Băncii „E” cu privire la eliberarea ordonanţei judecătoreşti.

Judecătorul consideră necesar de a explica Băncii „E” că, în conformitate cu art. 348 al.(4) CPC, refuzul de a primi cererea de eliberare a ordonanţei judecătoreşti nu împiedică creditorul să înainteze pretenţiile sale în procedură de examinare a acţiunii civile.

În conformitate cu art. 269-270, art. 348 al.(2) lit.e) CPC, judecătorul

d i s p u n e

Se refuză în primirea cererii Băncii „E” cu privire la eliberarea ordonanţei judecătoreşti.

Se remite Băncii „E” încheierea în cauză şi cererea cu privire la eliberarea ordonanţei judecătoreşti cu toate documentele anexate.

Se explică Băncii „E” că, este în drept să înainteze pretenţiile sale în procedură de examinare a acţiunii civile.


Judecătorul F.D.

Încheiere, prin care nu se dă curs cererii cu privire la eliberarea ordonanţei judecătoreşti, dacă cererea nu corespunde prevederilor art. 347 CPC ori nu s-a plătit

taxa de stat

Î N C H E I E R E


Judecătorul Judecătoriei Botanica mun. Chişinău H.O., studiind cererea lui F.I. cu privire la eliberarea ordonanţei judecătoreşti

300

c o n s t a t ă

F.I. a depus cerere în instanţa de judecată cu privire la eliberarea ordonanţei judecătoreşti.

În motivarea cererii creditorul F.I. a indicat că, conform contractului de împrumut încheiat cu debitorul P.L. la 08.08.01 şi autentificat notarial, i-a dat cu împrumut ultimului suma de 230000 lei pe termen de un an cu dobânda anuală de trei procente, însă până la momentul actual debitorul nu i-a restituit suma împrumutului cât şi procentele, ceea ce constituie 236900 lei, care şi cere să fie încasată de la debitor.

Studiind cererea cu privire la eliberarea ordonanţei judecătoreşti şi înscrisurile anexate, judecătorul consideră că, este necesar de a nu-i da curs acesteia din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 349 al.(1) CPC, dacă cererea nu corespunde prevederilor art. 347 ori nu s-a plătit taxă de stat, judecătorul nu dă curs cererii şi, printr-o încheiere, stabileşte un termen de lichidare a neajunsurilor din cerere sau de plată a taxei de stat.

Din cererea cu privire la eliberarea ordonanţei judecătoreşti şi înscrisurile anexate urmează că, cererea, contrar prevederilor art. 347 al.(4) CPC nu este semnată de creditor sau de către un reprezentant al acestuia.

Cu atât mai mult, contrar prevederilor art. 3 al.(1) lit.a) a Legii taxei de stat, art. art. 83-84, art. 87 al.(1) lit.a), art. 346 al.(2) CPC, creditorul la depunerea cererii cu privire la eliberarea ordonanţei judecătoreşti nu a prezentat dovada de plată a taxei de stat în mărime de 3553 lei 50 bani.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, cererea cu privire la eliberarea ordonanţei judecătoreşti nu este semnată şi nu este prezentată dovada de plată a taxei de stat în mărime de 3553 lei 50 bani, judecătorul ajunge la concluzia de a nu da curs cererii şi de a stabili creditorului un termen de 10 zile, din momentul primirii copiei de pe încheierea în cauză pentru semnarea cererii şi prezentarea dovezii de plată a taxei de stat în mărime de 3553 lei 50 bani.

Judecătorul consideră necesar de a explica creditorului că, dacă el nu va lichida neajunsurile menţionate şi nu va plăti taxa de stat în termenul stabilit, cererea cu privire la eliberarea ordonanţei judecătoreşti nu va fi considerată depusă şi împreună cu actele anexate va fi restituită.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 349 al.(1) CPC, judecătorul

d i s p u n e

Nu se dă curs cererii lui F.I. cu privire la eliberarea ordonanţei judecătoreşti.Se comunică lui F.I. despre necesitatea semnării cererii cu privire la eliberarea

ordonanţei judecătoreşti şi prezentării dovezii de plătă a taxei de stat în mărime de 3553 (trei mii cinci sute cincizeci şi trei) lei 50 bani, stabilindu-i un termen de 10 zile din momentul primirii copiei de pe încheierea în cauză.

301

Se explică lui F.I. că, în caz dacă el nu va lichida neajunsurile menţionate şi nu va plăti taxa de stat, cererea cu privire la eliberarea ordonanţei judecătoreşti nu va fi considerată depusă şi împreună cu actele anexate v-a fi restituită.


Judecătorul H.O.

Încheiere privind restituirea cererii cu privire la eliberarea ordonanţei judecătoreşti, în legătură cu neîndeplinirea în termen de către creditor a tuturor cerinţelor enumerate în încheierea judecătorului, prin care nu s-a dat curs cererii

Î N C H E I E R E

5 martie 2005 mun..Chişinău

Judecătorul Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău, H.O., studiind cererea lui F.I. cu privire la eliberarea ordonanţei judecătoreşti

c o n s t a t ă

F.I. a depus cerere în instanţa de judecată cu privire la eliberarea ordonanţei judecătoreşti.

În motivarea cererii creditorul F.I. a indicat că, conform contractului de împrumut încheiat cu debitorul P.L. la 08.08.01 şi autentificat notarial, i-a dat cu împrumut ultimului suma de 230000 lei pe termen de un an cu dobânda anuală de trei procente, însă până la momentul actual debitorul nu i-a restituit suma împrumutului cât şi procentele, ceea ce constituie 236900 lei, care şi cere să fie încasată de la debitor.

302

Studiind cererea cu privire la eliberarea ordonanţei judecătoreşti şi înscrisurile anexate, judecătorul consideră că, este necesară restituirea acesteia din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 349 al.(2) CPC, dacă, în conformitate cu indicaţiile judecătorului şi în termenul stabilit, creditorul îndeplineşte cerinţele enumerate la art. 347 CPC şi plăteşte taxă de stat, cererea este considerată depusă în ziua prezentării iniţiale în judecată. În caz contrar, judecătorul emite o încheiere de restituire a cererii.

Din încheierea judecătorului Judecătoriei Botanica mun. Chişinău, din 22 februarie 2005, copia căreia a fost înmânată creditorului F.I. în aceeaşi zi, urmează că, cererea a fost depusă fără respectarea prevederilor art. 347 al.(4) CPC şi anume n-a fost semnată de creditor sau de un reprezentant al acestuia şi n-a fost anexată dovada de plată a taxei de stat în mărime de 3553 lei 50 bani, din care considerente judecătorul nu a dat curs cererii, comunicând reclamantului despre necesitatea lichidării neajunsurilor în termen de 10 zile din momentul primirii copiei încheierii.

Judecătorul a explicat creditorului F.I. că, în caz dacă el nu va lichida neajunsurile menţionate şi nu va prezenta dovadă de plată a taxei de stat, cererea nu va fi considerată depusă şi împreună cu actele anexate va fi restituită.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, termenul de 10 zile stabilit creditorului pentru lichidarea neajunsurilor menţionate şi prezentarea dovezii de plată a taxei de stat a expirat la 4 martie 2005, iar acesta n-a îndeplinit nici una din cerinţele indicate în încheierea judecătorului din 22 februarie 2005, judecătorul ajunge la concluzia de a restitui creditorului cererea cu actele anexate.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 349 al.(2) CPC, judecătorul

d i s p u n e

Se restituie lui F.I cererea cu privire la eliberarea ordonanţei judecătoreşti.Se remite lui F.I. încheierea în cauză şi cererea cu privire la eliberarea

ordonanţei judecătoreşti cu toate documentele anexate.Se explică lui F.I. că, restituirea cererii cu privire la eliberarea ordonanţei

judecătoreşti nu exclude posibilitatea adresării repetate în judecată a aceluiaşi creditor, cu aceeaşi cerere, împotriva aceluiaşi debitor, cu acelaşi obiect şi aceleaşi temeiuri, dacă creditorul a lichidat încălcările.


Judecătorul H.O.

303

Încheiere privind anularea ordonanţei judecătoreşti

Î N C H E I E R E


Judecătorul Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău T.R, examinând cererea debitorului T.P. cu privire la anularea ordonanţei judecătoreşti

c o n s t a t ă

T.P. a depus cerere în instanţa de judecată cu privire la anularea ordonanţei judecătoreşti.

În motivarea cererii debitorul T.P. a indicat că, la 3 martie 2003 el a încheiat cu creditorul Banca „E” un contract de împrumut a sumei de 60000 lei pe termen de un an cu dobânda anuală de 15%. În aceeaşi zi, în asigurarea executării obligaţiei de împrumut, între părţi a fost încheiat un contract de gaj al apartamentului nr. 3, bd.Dacia 23, bloc 3 mun. Chişinău, estimat la suma de 60000 lei, care îi aparţine lui cu drept de proprietate.

La 3 martie 2004, între părţi a fost încheiat un acord adiţional la contractul de împrumut menţionat, conform căruia termenul de rambursare a împrumutului a fost prelungit până la 3 martie 2005. Până la data de 3 martie 2005 el a rambursat creditorului suma de 60000 lei, cât şi dobânda pe doi ani în sumă de 18000 lei, însă creditorul, contrar circumstanţelor menţionate, la 17 februarie 2005 a depus cerere cu privire la eliberarea ordonanţei judecătoreşti şi prin ordonanţa judecătorului Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 22 februarie 2005, a cărei copie el a primit-o la 10 martie 2005, apartamentul nr. 3 bul Dacia 23 bloc 3 mun. Chişinău, ce-i aparţine lui cu drept de proprietate, a fost transmis creditorului în posesiune. Debitorul T.P., cere anularea ordonanţei judecătoreşti menţionate.

Studiind cererea cu privire la anularea ordonanţei judecătoreşti şi înscrisurile anexate, judecătorul consideră că este necesară admiterea acesteia din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 352 al.(2) CPC, în decursul a 10 zile de la primirea copiei de pe ordonanţă, debitorul este în drept să înainteze, prin intermediul oricăror mijloace de comunicare ce asigură veridicitatea obiecţiilor şi primirea lor la timp, în instanţa care a eliberat ordonanţa, obiecţiile sale motivate împotriva pretenţiilor admise.

În conformitate cu art. 353 al.(1) CPC, dacă în termenul stabilit la art. 352 CPC debitorul înaintează obiecţii motivate împotriva ordonanţei judecătoreşti, judecătorul o anulează printr-o încheiere care nu se supune nici unei căi de atac.

Din cererea cu privire la anularea ordonanţei judecătoreşti şi înscrisurile anexate urmează că, la 3 martie 2003, între părţi, T.P. şi Banca „E”, a fost încheiat un contract de împrumut a sumei de 60000 lei, pe teremen de un an, cu o dobândă anuală de 15%. În vederea garantării obligaţiei în cauză, în aceeaşi zi între părţi a

305

fost încheiat un contract de gaj al apartamentului nr. 3 bd.Dacia 23 bloc 3 mun. Chişinău, estimat la suma de 60000 lei, care îi aparţine cu drept de proprietate debitorului.

Cu toate că, termenul de rambursare a împrumutului, prin acordul adiţional între părţi din 3 martie 2004 a fost prelungit până la 3 martie 2005, la 17 februarie 2005, creditorul, Banca „E” a depus în instanţa de judecată cerere cu privire la eliberarea ordonanţei judecătoreşti şi în legătură cu ce, la 22 februarie 2005, de către judecătorul Judecătoriei Botanica mun. Chişinău a fost emisă ordonanţă judecătorească, prin care apartamentul debitorului a fost transmis în posesiune creditorului.

Cu atât mai mult, din certificatul eliberat de creditor urmează că, debitorul la data de 3 martie 2005 rambursase în întregime suma de împrumut, cât şi dobânda pe termen de doi ani.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, debitorul T.P., în termen de 10 zile de la primirea copiei de pe ordonanţă, a înaintat în instanţa care a eliberat ordonanţa, obiecţii motivate împotriva pretenţiilor admise şi anume că, în termenul stabilit prin contract şi contractul adiţional a rambursat suma de împrumut şi dobânda contractuală, judecătorul ajunge la concluzia de a anula ordonanţa judecătorească din 22 februarie 2005.

Judecătorul consideră necesar, în conformitate cu art. 353 al.(2) CPC, de a explica creditorului că, pretenţia în cauză poate fi înaintată debitorului în procedură de examinare a acţiunii civile.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 353 CPC, judecătorul

d i s p u n e

Se anulează ordonanţa judecătorului Judecătoriei Botanica municipiul Chişinău din 22 februarie 2005.

Se explică creditorului Banca „E”, că pretenţia poate fi înaintată debitorului T.P. în procedură de examinare a acţiunii civile.


Judecătorul T.R.

306

Încheiere privind respingerea cererii cu privire la anularea ordonanţei judecătoreşti

Î N C H E I E R E


Judecătorul Judecătoriei Botanica mun. Chişinău T.R., studiind cererea lui T.P. cu privire la anularea ordonanţei judecătoreşti

c o n s t a t ă

T.P. a depus cerere în instanţa de judecată cu privire la anularea ordonanţei judecătoreşti.

În motivarea cererii debitorul T.P. a indicat că, la 3 martie 2003 el a încheiat cu creditorul Banca „E” un contract de împrumut a sumei de 60000 lei pe termen de un an cu dobânda anuală de 15%. În aceeaşi zi, în asigurarea executării obligaţiei de împrumut, între părţi a fost încheiat contract de gaj al apartamentului nr. 3 bd.Dacia 23, bloc 3, mun. Chişinău, estimat la suma de 60000 lei, care îi aparţine lui cu drept de proprietate.

Prin încheierea judecătorului Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 22 februarie 2005, apartamentul menţionat a fost transmis în posesiune creditorului.

Din considerentele că, banii în sumă de 60000 lei, primiţi de la creditor au fost utilizaţi de către el într-o afacere, care a eşuat şi el, debitorul, nu poate restitui suma împrumutată, iar un alt loc de trai nu are, debitorul cere anularea ordonanţei judecătoreşti.

Stuiind cererea cu privire la anularea ordonanţei judecătoreşti şi înscrisurile anexate, judecătorul consideră că este necesară respingerea acesteia din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 352 al.(2) CPC, în decursul a 10 zile de la primirea copiei de pe ordonanţă, debitorul este în drept să înainteze, prin intermediul oricăror mijloace de comunicare ce asigură veridicitatea obiecţiilor şi primirea lor la timp, în instanţa care a eliberat ordonanţa, obiecţiile sale motivate împotriva pretenţiilor admise.

În conformitate cu art. 353 al.(1) CPC, dacă în termenul stabilit la art. 352 CPC, debitorul înaintează obiecţii motivate împotriva ordonanţei judecătoreşti, judecătorul o anulează printr-o încheiere, care nu se supune nici unei căi de atac.

Din cererea cu privire la anularea ordonanţei judecătoreşti şi înscrisurile anexate urmează că, la 3 martie 2003, între părţi a fost încheiat un contract de umprumut a sumei de 60000 lei. În asigurarea executării obligaţiei cu privire la restituirea împrumutului, în aceeaşi zi, între părţi a fost încheiat un contract de gaj al apartamentului nr. 3, bd. Dacia 23, bloc 3 mun. Chişinău, estimat la suma de 60000 lei, care îi aparţine cu drept de proprietate debitorului T.P.

307

Până la momentul actual, debitorul T.P. nu şi-a onorat obligaţiunile contractuale şi nu a restituit creditorului suma împrumutului de 60000 lei şi dobânda de 9000 lei.

Prin încheierea judecătorului Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 22 februarie 2005, a cărei copie a fost înmânată debitorului T.P. la 6 martie 2005, apartamentul menţionat, proprietate a debitorului, a fost transmis creditorului Banca „E”, în posesiune.

Judecătorul consideră că, nu pot fi reţinute obiecţiile debitorului T.P. cu privire la aceea că, afacerea iniţiată de către el ar fi eşuat şi că, el nu are un alt loc de trai, deoarece acestea nu constituie obiecţii motivate şi care nu pot fi puse la baza admiterii cererii cu privire la anularea ordonanţei judecătoreşti.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, debitorul T.P. în termen de 10 zile de la primirea copiei ordonanţei judecătoreşti, a depus obiecţii nemotivate împotriva acesteia, judecătorul ajunge la concluzia de a respinge cererea lui T.P. cu privire la anularea ordonanţei judecătoreşti din 22 februarie 2005.

În conformitate cu art. art. 269-270 CPC, judecătorul

d i s p u n e

Se respinge cererea debitorului T.P. cu privire la anularea ordonanţei judecătorului Judecătoriei Botanica municipiul Chişinău din 22 februarie 2005.


Judecătorul T.R.

Titlul III

C Ă I L E D E A T A CA L E H O T Ă R Â R I L O R J U D E C Ă T O R E Ş T I

308

A P E L U L

310

Încheierea Preşedintelui instanţei de apel privind repartizarea pricinii judecătorului raportor

Î N C H E I E R E


Preşedintele Curţii de Apel Chişinău, F.I.

d i s p u n e

Se repartizează judecătorului C.P. pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui I.P. împotriva lui M.C. cu privire la declararea contractului de vânzare-cumpărare valabil pentru îndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 370 CPC.


Preşedintele F.I.Curţii de Apel Chişinău

311

Încheiere privind primirea pricinii spre examinarea apelului şi pregătirea către dezbateri judiciare

Î N C H E I E R E


Judecătorul Curţii de Apel Chişinău, C.P., studiind pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui I.P. împotriva lui M.C. cu privire la declararea contractului de vânzare-cumpărare valabil,

în conformitate cu art. 370 CPC,

d i s p u n e

1. Se primeşte spre examinare în instanţa de apel pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui I.P. împotriva lui M.C. cu privire la declararea contractului de vânzare-cumpărare valabil;

2. Pentru asigurarea examinării juste şi prompte a pricinii se efectuează următoarele acţiuni :

a)------------------------------------------------------------------------------------------b)------------------------------------------------------------------------------------------c)------------------------------------------------------------------------------------------d)------------------------------------------------------------------------------------------e)------------------------------------------------------------------------------------------f)------------------------------------------------------------------------------------------


Judecătorul C.P.

312

Încheiere privind stabilirea termenului pentru examinarea pricinii în instanţa de apel

Î N C H E I E R E


Judecătorul Curţii de Apel Chişinău C.P., studiind pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui I.P. împotriva lui M.C. cu privire la declararea contractului de vânzare-cumpărare valabil şi constatând că, pricina este pregătită suficient pentru dezbateri judiciare


d i s p u n e

Se stabileşte termenul pentru examinare în instanţa de apel a pricinii civile la cererea lui I.P. împotriva lui M.C. cu privire la declararea contractului de vânzare-cumpărare valabil pentru 25 ianuarie 2005, ora 10.00, în incinta Curţii de Apel Chişinău, strada Teilor 4.

Se notifică despre şedinţa de judecată:g) apelantul – I.P.h) intimatul – M.C.i) -----------------------------------------------------------------------------------j) -----------------------------------------------------------------------------------k) -----------------------------------------------------------------------------------l) -----------------------------------------------------------------------------------


Judecătorul C.P.

313

Încheiere privind respingerea cererii cu privire la repunerea în termenul de apel

Î N C H E I E R E



examinând în şedinţă publică cererea Primăriei oraşului Codru municipiul Chişinău, cu privire la repunerea în termenul de apel, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui C.P. împotriva Primăriei oraşului Codru municipiul Chişinău cu privire la repararea prejudiciului material, împotriva hotărârii Judecătoriei Botanica municipiul Chişinău din 1 februarie 2005, prin care acţiunea a fost admisă

c o n s t a t ă

C.P. a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei or. Codru mun. Chişinău, cu privire la repararea prejudiciului material.

În motivarea acţiunii reclamantul, P.T. a indicat, că la 13 ianuarie 2004, automobilul marca VAZ-2106, cu număr de înmatriculare CMR-100, proprietate a pârâtului, condusă de angajatul acesteia, Z.R., a săvîrşit un accident rutier, în urma căruia a fost deteriorat gardul de pe lîngă casa nr. 5 situată pe str. Cucoarelor or. Codru, mun. Chişinău, ce-i aparţine lui cu drept de proprietate.


Prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 1 februarie 2005 acţiunea a fost admisă.

La 28 februarie 2005, Primăria or. Codru, mun. Chişinău a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe, cerând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii. Cere apelantul repunerea în termenul de apel, deoarece, cu toate că hotărârea motivată a primei instanţe i-a fost comunicată la 3 februarie 2005, lucrătorii apelantului în perioda de timp de la 10 până la 20 februarie 2005, au fost ocupaţi în diferite activităţi şi nu au reuşit în termenul de 15 zile să declare apel împotriva hotărârii primei instanţe.

Reprezentantul apelantului, Primăria or. Codru mun. Chişinău, P.O. în şedinţa instanţei de apel, a susţinut cererea şi a cerut repunerea în termenul de apel.

314

Intimatul Z.R., în şedinţa instanţei de apel, a cerut admiterea cererii şi repunerea apelantului în termenul de apel.

Intimatul C.P., în şedinţa instanţei de apel, a cerut respingerea cererii cu privire la repunerea în termenul de apel, deoarece, în opinia lui, apelantul a omis termenul de apel din motive neîntemeiate.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, Colegiul Civil consideră cererea cu privire la repunere în termenul de apel neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă din următoarele considerente.


În conformitate cu art. 362 al.(4) CPC, repunerea în termenul de apel se face de către instanţa de apel în cazurile şi în ordinea pevăzută de art. 116 CPC.

În conformitate cu art. 116 al.(1) CPC, persoanele, care din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, la 1 februarie 2005, prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău, acţiunea lui C.P. împotriva Primăriei or. Codru mun. Chişinău cu privire la repararea prejudiciului material a fost admisă.

Părţile, atât intimaţii C.P. şi Z.R., cât şi reprezentantul apelantului, Primăria or. Codru mun. Chişinău, P.O., au fost prezenţi în şedinţa de judecată.


Colegiul Civil consideră că, nu poate fi reţinut ca întemeiat motivul invocat de apelant cu privire la aceea că, lucrătorii primăriei ar fi fost ocupaţi în perioada de la 10 până la 20 februarie 2005, deoarece motivul în cauză, în opinia instanţei de apel, este neîntemeiat şi nu poate servi drept temei pentru admiterea cererii.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, apelantul a omis termenul de apel din motive neîntemeiate, Colegiul Civil ajunge la concluzia de a respinge cererea apelantului, Primăria or. Codru mun. Chişinău cu privire la repunerea în termenul de apel.

În conformitate cu art. 116 al.(5), art. art. 269-270, art. 362 al.(4) CPC, Colegiul Civil

d i s p u n e

Se respinge cererea Primăriei oraşului Codru municipiul Chişinău cu privire la repunerea în termenul de apel în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui C.P. împotriva Primăriei oraşului Codru municipiul Chişinău cu privire la repararea prejudiciului material, împotriva hotărârii Judecătoriei Botanica municipiul Chişinău, din 1 februarie 2005, prin care acţiunea a fost admisă.


315


P.P.

316

Încheiere privind repunerea în termenul de apel

Î N C H E I E R E



examinând în şedinţă publică cererea lui C.P. cu privire la repunerea în termenul de apel în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui C.P. împotriva Primăriei oraşului Codru municipiul Chişinău cu privire la repararea prejudiciului material, împotriva hotărârii Judecătoriei Botanica municipiul Chişinău din 1 februarie 2005, prin care acţiunea a fost admisă parţial

c o n s t a t ă

C.P. a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei or. Codru, mun. Chişinău cu privire la repararea prejudiciului material.

În motivarea acţiunii reclamantul P.T. a indicat, că la 13 ianuarie 2004, automobilul marca VAZ-2106, cu număr de înmatriculare CMR-100, proprietate a pârâtului, condusă de angajatul acesteia Z.R., a săvîrşit accident rutier, în rezultatul căruia a fost deteriorat gardul de pe lîngă casa nr. 5, situată pe str. Cucoarelor or. Codru mun. Chişinău, ce-i aparţine lui cu drept de proprietate.

Reclamantul, C.P. apreciază prejudiciul cauzat la suma de 1000 lei, pe care şi o cere să fie încasată de la pârât.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 1 februarie 2005 acţiunea a fost admisă parţial şi în beneficiul lui C.P. a fost încasată suma de 570 lei.

La 28 februarie 2005, C.P. a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe, cerând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea integrală a acţiunii. Cere apelantul repunerea în termenul de apel, deoarece, cu toate că hotărârea motivată a primei instanţe i-a fost comunicată la 5 februarie 2005, el, în legătură cu faptul că, din 6 februarie 2005 până la 27 februarie 2005, s-a aflat la tratament în staţionar, nu a reuşit în termenul de 15 zile să declare apel împotriva hotărârii primei instanţe.

Apelantul C.P., în şedinţa instanţei de apel, a susţinut cererea şi a cerut repunerea în termenul de apel.

317

Reprezentantul intimatului, Primăria or. Codru mun. Chişinău, P.O., în şedinţa instanţei de apel, a cerut respingerea cererii cu privire la repunerea în termenul de apel, considerând motivul invocat de apelant neîntemeiat.

Intimatul Z.R., în şedinţa instanţei de apel, a cerut respingerea cererii cu privire la repunerea în termenul de apel, considerând motivul invocat de apelant neîntemeiat.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, Colegiul Civil consideră cererea cu privire la repunere în termenul de apel întemeiată şi care urmează a fi admisă din următoarele considerente.


În conformitate cu art. 362 al.(4) CPC, repunerea în termenul de apel se face de către instanţa de apel în cazurile şi în ordinea prevăzută de art. 116 CPC.

În conformitate cu art. 116 al.(1) CPC, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, la 1 februarie 2005, prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău, acţiunea lui C.P. împotriva Primăriei or. Codru mun. Chişinău cu privire la repararea prejudiciului material a fost admisă parţial şi în beneficiul lui C.P. a fost încasată suma de 570 lei.

Părţile, atât apelantul C.P. cât şi reprezentantul intimatului, Primăria or. Codru mun. Chişinău, P.O. şi intimatul Z.R. au fost prezenţi în şedinţa de judecată.


Colegiul Civil consideră motivul invocat de către apelant, în vederea repunererii în termenul de apel întemeiat, deoarece apelantul din 6 februarie 2005 până la 27 februarie 2005, s-a aflat la tratament în staţionar, ceea ce se confirmă prin certificatul eliberat de Spitalul Clinic Republican, circumstanţă ce nu i-a dat posibilitate să declare apelul în termenul stipulat la art. 362 CPC.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, apelantul a omis termenul de apel din motive întemeiate, Colegiul Civil ajunge la concluzia de a admite cererea apelantului C.P. cu privire la repunerea în termenul de apel.

În conformitate cu art. 116 al.(5), art. art. 269-270, art. 359 al.(1), art. 362 al.(4) CPC, Colegiul Civil

d i s p u n e

Se repune C.P. în termenul de apel în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui C.P. împotriva Primăriei oraşului Codru municipiul Chişinău, cu privire la repararea prejudiciului material, împotriva hotărârii Judecătoriei Botanica municipiul Chişinău din 1 februarie 2005, prin care acţiunea a fost admisă parţial.


318


P.P.

319

Încheiere, prin care nu se dă curs cererii de apel

Î N C H E I E R E


Judecătorul Curţii de Apel Chişinău, B.V., studiind cererea de apel depusă de către L.U. în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a L.O. împotriva lui L.U. cu privire la partajarea bunurilor proprietate în devălmăşie a soţilor, împotriva hotărârii Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 1 februarie 2005, prin care acţiunea a fost admisă

c o n s t a t ă

L.O. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui L.U. cu privire la partajarea bunurilor proprietate în devălmăşie a soţilor.

În motivarea acţiunii reclamanta, L.O., a indicat că în anul 2003 a desfăcut căsătoria cu pârâtul. Pe parcursul vieţii comune au cumpărat apartamentul nr. 12 situat pe str. P.Zadnipru nr. 2/1 mun. Chişinău, compus din trei odăi. În legătură cu faptul că, ei nu pot ajunge la o înţelegere amiabilă privind partajarea apartamentului menţionat şi având în vedere faptul că, pârâtul are în proprietate un alt apartament şi anume nr. 23, situat pe str. Munceşti nr. 3/4 mun. Chişinău, cere transmiterea ei în proprietate a apartamentului şi încasarea în beneficiul pârâtului a 130000 lei, ceea ce constituie ½ cotă-parte din costul acestuia.

Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 1 februarie 2005 acţiunea a fost admisă şi apartamentul nr. 12, situat pe str. P.Zadnipru nr. 2 bloc 1 mun. Chişinău a fost transmis în proprietatea L.O., iar de la ultima au fost încasat în beneficiul lui L.U. 130000 lei, ceea ce constituie ½ cotă-parte din costul acestuia.

La 14 februarie 2005 L.U. a depus cerere de apel împotriva hotărârii primei instanţe, cerând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanţe şi restituirea pricinii spre rejudecare în primă instanţă.

Studiind cererea de apel şi înscrisurile anexate, judecătorul consideră că, este necesar de a nu da curs acesteia din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 368 al.(1) CPC, dacă cererea de apel nu întruneşte condiţiile prevăzute la art. 364 şi 365 şi dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat, judecătorul instanţei de apel dispune printr-o încheiere să nu se dea curs cererii, acordînd apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor.

Din cererea de apel şi înscrisurile anexate urmează că cererea, contrar prevederilor art. 365 al.(3) CPC, nu este semnată de apelant sau de reprezentantul său.

Cu atât mai mult, contrar prevederilor art. 3 al.(1) lit.k) a Legii taxei de stat, art. art. 83-84, art. 87 al.(1) lit.a), art. 365 al.(4) CPC, apelantul L.U. la cererea de apel nu a anexat dovada de plată a taxei de stat în mărime de 2925 lei.

320

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, cererea de apel nu este semnată şi la cererea de apel nu este anexată dovada de plată a taxei de stat în mărime de 2925 lei, judecătorul ajunge la concluzia de a nu da curs cererii de apel şi de a stabili apelantului L.U. un termen de 10 zile, din momentul primirii copiei de pe încheierea în cauză, pentru semnarea cererii de apel şi anexarea dovezii de plată a taxei de stat în mărime de 2925 lei.

Judecătorul consideră necesar de a explica apelantului L.U. că, dacă el nu va lichida neajunsurile menţionate şi nu va prezenta dovada de plată a taxei de stat în termenul stabilit, cererea de apel nu va fi considerată depusă şi împreună cu toate documentele anexate va fi restituită.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 368 CPC, judecătorul

d i s p u n e

Nu se dă curs cererii de apel a lui L.U. în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a L.O. împotriva lui L.U. cu privire la partajarea bunurilor proprietate în devălmăşie a soţilor, împotriva hotărârii Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 1 februarie 2005, prin care acţiunea a fost admisă.

Se comunică lui L.U. despre necesitatea semnării cererii de apel şi prezentării dovezii de plată a taxei de stat în mărime de 2925 (două mii nouă sute douăzeci şi cinci) lei, stabilindu-i un termen de 10 zile din momentul primirii copiei de pe încheierea în cauză.

Se explică lui L.U. că, în caz dacă el nu va lichida neajunsurile menţionate şi nu v-a prezenta dovada de plată a taxei de stat, cererea de apel nu va fi considerată depusă şi împreună cu toate documentele anexate va fi restituită.


Judecătorul B.V.

321

Încheierea privind restituirea cererii de apel, dacă apelantul nu a îndeplinit în termen indicaţiile instanţei de apel din încheierea emisă în conformitate cu art. 368 al.(1)

CPC

Î N C H E I E R E


Colegiul Civil al Curţii de Apel Chişinăuîn componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul P.L.Judecătorii O.P. şi M.N.grefier C.V.examinând în şedinţă publică apelul declarat de către L.U., în pricina civilă la

cererea de chemare în judecată a L.O. împotriva lui L.U. cu privire la partajarea bunurilor proprietate în devălmăşie a soţilor, împotriva hotărârii Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 1 februarie 2005, prin care acţiunea a fost admisă

c o n s t a t ă


În motivarea acţiunii reclamanta, L.O., a indicat, că în anul 2003 a desfăcut căsătoria cu pârâtul. Pe parcursul vieţii comune au cumpărat apartamentul nr. 12 situat pe str. P.Zadnipru nr. 2, bloc 1, mun. Chişinău, compus din trei odăi. În legătură cu faptul că, ei nu pot ajunge la o înţelegere amiabilă privind partajarea apartamentului menţionat, şi având în vedere faptul că, pârâtul are în proprietate un alt apartament şi anume nr. 23 situat pe str. de Munceşti nr. 3, bloc 4, mun. Chişinău, cere transmiterea ei în proprietate a apartamentului şi încasarea în beneficiul pârâtului a 130000 lei, ceea ce constituie ½ cotă-parte din costul acestuia.

Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 1 februarie 2005 acţiunea a fost admisă şi apartamentul nr. 12, situat pe str. P.Zadnipru nr. 2 bloc 1 mun. Chişinău a fost transmis în proprietate lui L.O., iar de la ultima a fost încasat în beneficiul lui L.U. 130000 lei, ceea ce constituie ½ cotă-parte din costul acestuia.

L.U. a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe, cerând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanţe şi restituirea pricinii spre rejudecare în primă instanţă.

Apelantul L.U., în motivarea apelului a indicat că, el doreşte ca să fie numită o altă expertiză privind aprecierea valorii apartamentului în litigiu, deoarece după emiterea hotărârii de către prima instanţă, preţul apartamentului s-a majorat.

Apelantul L.U., în şedinţa instanţei de apel, apelul declarat a susţinut şi a cerut admiterea acestuia cu casarea hotărârii primei instanţe şi restituirea pricinii spre rejudecare în primă instanţă. Până la momentul actual, el nu a semnat cererea de apel

322

şi nu a plătit taxa de stat în mărime de 2925 lei la depunerea cererii de apel, din lipsă de timp.

Intimata L.O., în şedinţa instanţei de apel, a cerut restituirea cererii de apel invocând că apelantul, fără motive întemeiate, în termenul stabilit, n-a semnat cererea de apel şi nu a prezentat dovada de plată a taxei de stat în mărime de 2925 lei.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, Colegiul Civil consideră necesar de a restitui cererea de apel din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 369 al.(1) lit.a) CPC, instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelantul nu a îndeplinit în termen indicaţiile instanţei de apel din încheierea emisă în conformitate cu art. 368 al.(1) CPC.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, la 14 februarie 2005, apelantul L.U. a depus cerere de apel împotriva hotărârii Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău.

În legătură cu faptul că, cererea de apel în cauză n-a fost semnată de apelant sau de reprezentantul său şi că apelantul n-a prezentat dovada de plată a taxei de stat în mărime de 2925 lei, prin încheierea judecătorului Curţii de Apel Chişinău din 1 martie 2005, a cărei copie a fost înmânată lui L.U. în aceeaşi zi, lui L.U. i-a fost stabilit un termen de 10 zile pentru semnarea cererii de apel şi prezentarea dovezii de plată a taxei de stat, însă L.U., fără motive întemeiate, în termenul stabilit, nu a semnat cererea de apel şi nu a prezentat dovada de plată a taxei de stat.

Colegiul Civil consideră că, nu pot fi reţinute ca întemeiate argumentele invocate de către apelantul L.U. cu privire la aceea că, el n-ar fi îndeplinit în termen indicaţiile instanţei de apel în legătură cu lipsa de timp, deoarece circumstanţa în cauză nu poate fi considerată ca motiv întemeiat.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, apelantul, fără motive întemeiate, în termenul stabilit de instanţa de apel, nu a lichidat neajunsurile menţionate în încheierea judecătorului Curţii de Apel Chişinău din 5 martie 2005 şi nu a prezentat dovada de plată a taxei de stat, Colegiul Civil ajunge la concluzia de a restitui apelantului L.U. cererea de apel cu toate documentele anexate.

Colegiul Civil consideră necesar de a explica lui L.U. că, restituirea cererii de apel nu exclude posibilitatea adresării repetate în judecată a aceluiaşi apelant, cu aceeaşi cerere de apel, împotriva aceleaşi hotărâri, cu acelaşi obiect şi aceleaşi temeiuri, dacă apelantul a lichidat neajunsurile.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 369 al.(1) lit.a) CPC, Colegiul Civil

d i s p u n e

Se restituie lui L.U. cererea de apel.Se remite lui L.U. cererea de apel cu toate documentele anexate.Se explică lui L.U că restituirea cererii de apel nu exclude posibilitatea

adresării repetate în judecată a aceluiaşi apelant, cu aceeaşi cerere de apel, împotriva aceleaşi hotărâri, cu acelaşi obiect şi aceleaşi temeiuri, dacă apelantul a lichidat neajunsurile

323


Preşedintele şedinţei, P.L.judecătorul Judecătorii O.P. M.N.

324

Încheiere privind restituirea cererii de apel, dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen

sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen

Î N C H E I E R E

23 aprilie 2005 mun. Chişinău

Colegiul Civil al Curţii de Apel Chişinăuîn componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul P.L.Judecătorii O.P. şi M.N.grefier C.V.

examinând în şedinţă publică apelul declarat de către L.U., în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a L.O. împotriva lui L.U. cu privire la partajarea bunurilor proprietate în devălmăşie a soţilor, împotriva hotărârii Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 1 februarie 2005, prin care acţiunea a fost admisă

c o n s t a t ă


În motivarea acţiunii reclamanta, L.O., a indicats că în anul 2003 a desfăcut căsătoria cu pârâtul. Pe parcursul vieţii comune au cumpărat apartamentul nr. 12 situat pe str. P.Zadnipru nr. 2, bloc 1 mun. Chişinău, compus din trei odăi. În legătură cu faptul că, ei nu pot ajunge la o înţelegere amiabilă privind partajarea apartamentului menţionat, şi având în vedere faptul că, pârâtul are în proprietate un alt apartament şi anume nr. 23 situat pe str. Munceşti nr. 3 bloc 4 mun. Chişinău, cere transmiterea ei în proprietate a apartamentului şi încasarea în beneficiul pârâtului a 130000 lei, ceea ce constituie ½ cotă-parte din costul acestuia.

Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 1 februarie 2005 acţiunea a fost admisă şi apartamentul nr. 12, situat pe str. P.Zadnipru nr. 2 bloc 1 mun. Chişinău a fost transmis în proprietate lui L.O., iar de la ultima a fost încasat în beneficiul lui L.U. 130000 lei, ceea ce constituie ½ cotă-parte din costul acestuia.

La 28 martie 2005 L.U. a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe, cerând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanţe şi restituirea pricinii spre rejudecare în primă instanţă.


Apelantul L.U., în şedinţa instanţei de apel, apelul declarat a susţinut şi a cerut admiterea acestuia cu casarea hotărârii primei instanţe şi restituirea pricinii spre rejudecare în primă instanţă. El a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe cu

325

depăşirea termenului de 15 zile, deoarece n-a dispus de timp liber pentru a întocmi cererea de apel în termen.

Intimata L.O., în şedinţa instanţei de apel, a cerut restituirea cererii de apel indicând că, apelantul, fără vreun motiv întemeiat, a declarat apel cu depăşirea termenului de 15 zile.


În conformitate cu art. 369 al.(1) lit.b) CPC, instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, apelantul L.U. a depus cerere de apel împotriva hotărârii Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 1 februarie 2005 la 28 martie 2005.

Din materialele dosarului urmează că, apelantului L.U., hotărârea motivată a instanţei de judecată i-a fost comunicată la 10 februarie 2005, însă el fără motive întemeiate, contrar prevederilor art. 362 al.(1) CPC, a declarat apel cu depăşirea termenului de 15 zile.

Colegiul Civil consideră că, nu pot fi reţinute ca întemeiate argumentele învocate de către apelantul L.U. cu privire la aceea că, el nu a declarat apelul în termenul de 15 zile de la data comunicării hotărârii motivate, în legătură cu lipsa de timp liber pentru întocmirea cererii de apel, deoarece circumstanţa în cauză nu poate fi considerată ca motiv întemeiat.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, apelantul, fără vreun motive întemeiat a declarat apel cu depăşirea termenului de 15 zile de la data comunicării hotărârii motivate şi nu solicită repunerea în termen, Colegiul Civil ajunge la concluzia de a restitui apelantului L.U. cererea de apel cu toate documentele anexate.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 369 al.(1) lit.b) CPC, Colegiul Civil

d i s p u n e

Se restituie lui L.U. cererea de apel.Se remite lui L.U. cererea de apel cu toate documentele anexate.Încheierea poate fi atacată cu recurs la Curtea Supremă de Justiţie în termen de

15 zile, prin intermediul Curţii de Apel Chişinău.


326

Încheiere privind restituirea cererii de apel, dacă apelantul a înaintat o nouă pretenţie, neexaminată în primă instanţă

Î N C H E I E R E



examinând în şedinţă publică apelul declarat de către L.O., în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a L.O. împotriva lui L.U. cu privire la partajarea bunurilor proprietate în devălmăşie a soţilor, împotriva hotărârii Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 1 februarie 2005, prin care acţiunea a fost admisă

c o n s t a t ă


În motivarea acţiunii reclamanta, L.O. a indicat, că în anul 2003 a desfăcut căsătoria cu pârâtul. Pe parcursul vieţii comune au cumpărat apartamentul nr. 12 situat pe str. P.Zadnipru nr. 2 bloc 1 mun. Chişinău, compus din trei odăi. În legătură cu faptul că, ei nu pot ajunge la o înţelegere amiabilă privind partajarea apartamentului menţionat, şi având în vedere faptul că, pârâtul are în proprietate un alt apartament şi anume nr. 23 situat pe str. Munceşti nr. 3 bloc 4 mun. Chişinău, cere transmiterea ei în proprietate a apartamentului şi încasarea în beneficiul pârâtului a 130000 lei, ceea ce constituie ½ cotă-parte din costul acestuia.

Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 1 februarie 2005 acţiunea a fost admisă şi apartamentul nr. 12 situat pe str. P.Zadnipru nr. 2 bloc 1 mun. Chişinău a fost transmis în proprietate lui L.O., iar de la ultima a fost încasat în beneficiul lui L.U. 130000 lei, ceea ce constituie ½ cotă-parte din costul acestuia.

L.O. a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe, cerând admiterea apelului şi încasarea de la intimat în beneficiul ei a pensiei pentru întreţinerea fiului minor T., născut la 3 ianuarie 1998.

Apelanta L.O., în motivarea apelului a indicat că, intimatul nu acordă ajutor material la întreţinerea copilului minor şi cere şi încasarea de la intimat în beneficiul ei a pensiei pentru întreţinerea fiului minor.

Apelanta L.O., în şedinţa instanţei de apel, apelul declarat a susţinut şi a cerut admiterea acestuia.

327

Intimatul L.U., în şedinţa instanţei de apel, a cerut restituirea cererii de apel indicând că, apelanta L.O., prin cererea de apel, a înaintat o nouă pretenţie, care nu a fost examinată în primă instanţă.


În conformitate cu art. 369 al.(1) lit.c) CPC, instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelantul a înaintat o nouă pretenţie, neexaminată în primă instanţă.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, apelanta L.O. a depus la Judecătoria Ciocana mun. Chişinău cerere de chemare în judecată împotriva lui L.U. cu privire la partajarea bunurilor proprietate în devălmăşie a soţilor şi prin care a cerut transmiterea ei în proprietate a apartamentului nr. 12 situat pe str. P.Zadnipru nr. 2 bloc 1, mun. Chişinău cu încasarea de la ea în beneficiul lui L.U. a 130000 lei, ceea ce constituie ½ cotă-parte din apartamentul în litigiu.

Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 1 februarie 2005 acţiunea a fost admisă şi apartamentul nr. 12, situat pe str. P.Zadnipru nr. 2 bloc 1 mun. Chişinău au fost transmis în proprietate lui L.O., iar de la ultima a fost încasaţi în beneficiul lui L.U. 130000 lei, ceea ce constituie ½ cotă-parte din costul acestuia.

Alte pretenţii, inclusiv şi de încasare a pensiei pentru întreţinerea copilului minor, apelanta L.O., în primă instanţă nu a înaintat şi o astfel de pretenţie nu a fost examinată.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, apelanta L.O., în cererea de apel a înaintat o nouă pretenţie, neexaminată în primă instanţă, Colegiul Civil ajunge la concluzia de a restitui apelantei L.O cererea de apel cu toate documentele anexate.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 369 al.(1) lit.c) CPC, Colegiul Civil

d i s p u n e

Se restituie lui L.O. cererea de apel.Se remite lui L.O. cererea de apel cu toate documentele anexate.Încheierea poate fi atacată cu recurs la Curtea Supremă de Justiţie în termen de



328

Încheiere privind restituirea cererii de apel, dacă cererea de apela fost depusă de o persoană care nu este în drept să declare apel

Î N C H E I E R E


Colegiul Civil al Curţii de Apel Chişinăuîn componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul P.L.Judecătorii O.P. şi M.N.grefier C.V.examinând în şedinţă publică apelul declarat de către L.P., în pricina civilă la

cererea de chemare în judecată a L.O. împotriva lui L.U. cu privire la partajarea bunurilor proprietate în devălmăşie a soţilor, împotriva hotărârii Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 1 februarie 2005, prin care acţiunea a fost admisă

c o n s t a t ă


În motivarea acţiunii reclamanta, L.O. a indicat, că în anul 2003 a desfăcut căsătoria cu pârâtul. Pe parcursul vieţii comune au cumpărat apartamentul nr. 12, situat pe str. P.Zadnipru nr. 2, bloc 1, mun. Chişinău, compus din trei camere. În legătură cu faptul că, ei nu pot ajunge la o înţelegere amiabilă privind partajarea apartamentului menţionat, şi având în vedere faptul că, pârâtul are în proprietate un alt apartament şi anume nr. 23 situat pe str. Munceşti nr. 3, bloc 4, mun. Chişinău, cere transmiterea ei în proprietate a apartamentului şi încasarea în beneficiul pârâtului a 130000 lei, ceea ce constituie ½ cotă-parte din costul acestuia.

Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 1 februarie 2005 acţiunea a fost admisă şi apartamentul nr. 12, situat pe str. P.Zadnipru, nr. 2, bloc 1 mun. Chişinău a fost transmis în proprietate lui L.O., iar de la ultima au fost încasaţi în beneficiul lui L.U. 130000 lei, ceea ce constituie ½ cotă-parte din costul acestuia.

L.P. a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe, cerând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanţe şi pronunţarea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii.

Apelanta L.P., în motivarea apelului a indicat că, ea este mama intimatului L.U., care, prin hotărârea primei instanţe, a fost lezat în drepturile sale de proprietar al apartamentului în litigiu.

Apelanta L.P., în şedinţa instanţei de apel, apelul declarat a susţinut şi a cerut admiterea acestuia cu casarea hotărârii primei instanţe şi pronunţarea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii.

329

Intimatul L.U., în şedinţa instanţei de apel, a cerut respingerea apelului cu menţinerea hotărârii primei instanţe, pe care o consideră legală şi întemeiată.

Intimata L.O., în şedinţa instanţei de apel, a cerut restituirea cererii de apel indicând că, cererea de apel a fost depusă de o persoană care nu este în drept să declare apel.


În conformitate cu art. 369 al.(1) lit.d) CPC, instanţa de apel, restituie, printr-o încheiere, cererea dacă cererea de apel a fost depusă de o persoană care nu este în drept să declare apel.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, L.O. a depus la Judecătoria Ciocana mun. Chişinău cerere de chemare în judecată împotriva lui L.U. cu privire la partajarea bunurilor proprietate în devălmăşie a soţilor şi prin care a cerut transmiterea ei în proprietate a apartamentului nr. 12 situat pe str. P.Zadnipru nr. 2 bloc 1 mun. Chişinău cu încasarea de la ea în beneficiul lui L.U. a 130000 lei, ceea ce constituie ½ cotă-parte din apartamentul în litigiu.

Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 1 februarie 2005 acţiunea a fost admisă şi apartamentul nr. 12, situat pe str. P.Zadnipru nr. 2 bloc 1 mun. Chişinău a fost transmis în proprietate lui L.O., iar de la ultima au fost încasaţi în beneficiul lui L.U. 130000 lei, ceea ce constituie ½ cotă-parte din costul acestuia.

Părţi în litigiul în cauză sunt numai L.O. şi L.U., iar L.P., mama intimatului L.U., nu este nici parte, nici participant la procesul în cauză. Cu atât mai mult, apartamentul în litigiu este proprietate în devălmăşie a soţilor L.O. şi L.U., şi prin hotărârea judecătorească emisă nu au fost lezate careva drepturi ale L.P.

Este necesar de menţionat şi faptul că, intimatul L.U. are o vârstă mai mare de 18 ani şi în conformitate cu art. 58 al.(1) CPC, este în drept de a-şi exercita în volum deplin, personal drepturile şi obligaţiile procedurale în judecată.

L.U. nu i-a delegat mamei sale L.P., careva drepturi şi obligaţii procedurale în conformitate cu art. 81 CPC.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, cererea de apel a fost depusă de către L.P., persoană care nu este în drept să declare apel, Colegiul Civil ajunge la concluzia de a restitui apelantei L.P. cererea de apel cu toate documentele anexate.

Colegiul Civil consideră necesar de a explica lui L.P. că, restituirea cererii de apel nu exclude posibilitatea adresării repetate în judecată a aceluiaşi apelant, cu aceeaşi cerere de apel, împotriva aceleiaşi hotărâri, cu acelaşi obiect şi aceleaşi temeiuri, dacă apelantul a lichidat neajunsurile.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 369 al.(1) lit.d) CPC, Colegiul Civil

d i s p u n e

Se restituie L.P. cererea de apel.Se remite L.P. cererea de apel cu toate documentele anexate.

330

Se explică L.P. că, restituirea cererii de apel nu exclude posibilitatea adresării repetate în judecată a aceluiaşi apelant, cu aceeaşi cerere de apel, împotriva aceleiaşi hotărâri, cu acelaşi obiect şi aceleaşi temeiuri, dacă apelantul a lichidat neajunsurile



331

Încheiere privind restituirea cererii de apel, dacă apelantul solicită restituirea apelului până la începerea dezbaterii pricinii în fond în instanţa de apel

Î N C H E I E R E



examinând în şedinţă publică apelul declarat de către L.U., în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a L.O. împotriva lui L.U. cu privire la partajarea bunurilor proprietate în devălmăşie a soţilor, împotriva hotărârii Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 1 februarie 2005, prin care acţiunea a fost admisă

c o n s t a t ă


În motivarea acţiunii reclamanta, L.O., a indicat, că în anul 2003 a desfăcut căsătoria cu pârâtul. Pe parcursul vieţii comune au cumpărat apartamentul nr. 12 situat pe str. P.Zadnipru nr. 2, bloc 1, mun. Chişinău, compus din trei camere. În legătură cu faptul că ei nu pot ajunge la o înţelegere amiabilă privind partajarea apartamentului menţionat şi având în vedere faptul că, pârâtul are în proprietate un alt apartament şi anume nr. 23, situat pe str. Munceşti nr. 3, bloc 4, mun. Chişinău, cere transmiterea ei în proprietate a apartamentului şi încasarea în beneficiul pârâtului a 130000 lei, ceea ce constituie ½ cotă-parte din costul acestuia.

Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 1 februarie 2005 acţiunea a fost admisă şi apartamentul nr. 12, situat pe str. P.Zadnipru nr. 2 bloc 1 mun. Chişinău a fost transmis în proprietate lui L.O., iar de la ultima au fost încasaţi în beneficiul lui L.U. 130000 lei, ceea ce constituie ½ cotă-parte din costul acestuia.



Apelantul L.U., în şedinţa instanţei de apel, până la începerea dezbaterii pricinii în fond, a cerut restituirea apelului.

332

Intimata L.O., în şedinţa instanţei de apel, a cerut restituirea cererii de apel indicând că, apelantul, a solicitat restituirea apelului până la începerea dezbaterii pricinii în fond.


În conformitate cu art. 369 al.(1) lit.e) CPC, instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelantul solicită restituirea apelului până la începerea dezbaterii pricinii în fond în instanţa de apel.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, L.O. a depus la Judecătoria Ciocana mun. Chişinău, cerere de chemare în judecată împotriva lui L.U. cu privire la partajarea bunurilor proprietate în devălmăşie a soţilor şi prin care a cerut transmiterea ei în proprietate a apartamentului nr. 12 situat pe str. P.Zadnipru nr. 2 bloc 1, mun. Chişinău, cu încasarea de la ea în beneficiul lui L.U. a 130000 lei, ceea ce constituie ½ cotă-parte din apartamentul în litigiu.

Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău, din 1 februarie 2005 acţiunea a fost admisă şi apartamentul nr. 12, situat pe str. P.Zadnipru nr. 2 bloc 1 mun. Chişinău, a fost transmis în proprietate lui L.O., iar de la ultima au fost încasaţi în beneficiul lui L.U. 130000 lei, ceea ce constituie ½ cotă-parte din costul acestuia.

Apelantul L.U. a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe şi prin care a cerut admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanţe şi restituirea pricinii spre rejudecare în primă instanţă, însă, în şedinţa instanţei de apel, până la începerea dezbaterii pricinii în fond, apelantul L.U. a cerut restituirea apelului.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, până la începerea dezbaterii pricinii în fond în instanţa de apel, apelantul L.U. a cerut restituirea apelului, Colegiul Civil ajunge la concluzia de a restitui apelantului L.U. cererea de apel cu toate documentele anexate.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 369 al.(1) lit.e) CPC, Colegiul Civil

d i s p u n e

Se restituie lui L.U. cererea de apel.Se remite lui L.U. cererea de apel cu toate documentele anexate.Încheierea poate fi atacată cu recurs la Curtea Supremă de Justiţie în termen de



333

Încheiere privind restituirea cererii de apel, dacă în virtutea legii, hotărârea nu poate fi atacată în apel

Î N C H E I E R E

23 aprilie 2005 mun.Bălţi

Colegiul Civil al Curţii de Apel Bălţiîn componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul P.L.Judecătorii O.P. şi M.N.grefier C.V.examinând în şedinţă publică apelurile declarate de către Primăria satului „R”

raionul Floreşti şi întreprinderea „T” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui C.P. împotriva Primăriei satului „R” raionul Floreşti cu privire la contestarea actului administrativ, prin care acţiunea a fost admisă

c o n s t a t ă


În motivarea acţiunii reclamantul C.P. a indicat că, lui, în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 15 martie 2004 şi înregistrat la Oficiul Cadastral Teritorial Bălţi, îi aparţine cu drept de proprietate un teren cu suprafaţa de un hectar.

Prin hotărârea Primăriei satului „R” raionul Floreşti nr. 12 din 10 ianuarie 2005 „Cu privire la darea în arendă întreprinderii „T” a unui teren”, 50 ari din terenul menţionat au fost transmişi pe un termen de 5 ani întreprinderii „T”.


Reclamantul C.P. consideră hotărârea contestată nelegitimă şi cere anularea acesteia.

Prin hotărârea judecătoriei Floreşti, din 20 martie 2005 în calitate de instanţă de contencios administrativ, acţiunea a fost admisă şi a fost anulată hotărârea Primăriei satului „R”, raionul Floreşti, nr. 12 din 10 ianuarie 2005 „Cu privire la darea în arendă întreprinderii „T” a unui teren”.

Primăria satului „R”, raionul Floreşti, şi întreprinderea „T” au declarat apeluri împotriva hotărârii primei instanţe, cerând admiterea apelurilor, casarea hotărârii primei instanţe şi pronunţarea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii.

În motivarea apelurilor, apelanţii Primăria satului „R”, raionul Floreşti, şi întreprinderea „T”, au indicat că, este necesară în instanţa de apel audierea explicaţiilor martorilor T.R., P.O. şi T.M., care ar putea confirma legalitatea hotărârii contestate de către intimat, cât şi numirea unei expertize tehnice pentru determinarea hotarelor terenului intimatului.

334

Reprezentanţii apelanţilor, Primăria satului „R”, raionul Floreşti, P.P., şi întreprinderea „T”, M.N., în şedinţa instanţei de apel, au susţinut apelurile declarate şi au cerut admiterea acestora cu casarea hotărârii primei instanţe şi pronunţarea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii.

Intimatul C.P., în şedinţa instanţei de apel, a cerut restituirea cererii de apel indicând că, în virtutea legii, hotărârea primei instanţe nu poate fi atacată în apel.


În conformitate cu art. 369 al.(1) lit.f) CPC, instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă, în virtutea legii, hotărârea nu poate fi atacată în apel.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, intimatul C.P. a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei satului „R”, raionul Floreşti şi prin care, conform art. 3 al Legii contenciosului administrativ, a cerut anularea unui act administrativ emis de pârât în calitate de autoritate publică.

Judecătoria Floreşti, în calitate de instanţă de contencios administrativ, conform art. 25 al.(1) lit.b), art. 26 al.(1) lit.a) ale Legii contenciosului administrativ a anulat hotărârea Primăriei satului „R” raionul Floreşti nr. 12 din 10 ianuarie 2005 „Cu privire la darea în arendă întreprinderii „T” a unui teren”.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, între părţi C.P. şi Primăria satului „R” raionul Floreşti, în legătură cu contestarea hotărârii ultimei, sunt raporturi juridice de contencios administrativ şi deoarece, conform art. 30 al Legii contenciosului administrativ, hotărârea instanţei de contencios administrativ asupra acţiunii judecate în fond poate fi atacată cu recurs, deci în virtutea legii, nu poate fi atacată în apel, Colegiul Civil ajunge la concluzia de a restitui apelanţilor – Primăria satului „R” raionul Floreşti şi întreprinderea „T” cererile de apel cu toate documentele anexate.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 369 al.(1) lit.f) CPC, Colegiul Civil

d i s p u n e

Se restituie Primăriei satului „R”, raionul Floreşti, şi întreprinderii „T” cererile de apel.

Se remite Primăriei satului „R”, raionul Floreşti, şi întreprinderii „T” cererile de apel cu toate documentele anexate.

Încheierea poate fi atacată cu recurs la Curtea Supremă de Justiţie în termen de 15 zile, prin intermediul Curţii de Apel Bălţi.


335

Încheiere privind încetarea procedurii de apel, dacă se admite retragerea apelului

Î N C H E I E R E



examinând în şedinţă publică apelul declarat de către L.U., în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a L.O. împotriva lui L.U. cu privire la partajarea bunurilor proprietate în devălmăşie a soţilor, împotriva hotărârii Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 1 februarie 2005, prin care acţiunea a fost admisă

c o n s t a t ă


În motivarea acţiunii reclamanta, L.O. a indicat că, în anul 2003, a desfăcut căsătoria cu pârâtul. Pe parcursul vieţii comune au cumpărat apartamentul nr. 12, situat pe str. P.Zadnipru nr. 2, bloc 1, mun. Chişinău, compus din trei camere. În legătură cu faptul că ei nu pot ajunge la o înţelegere amiabilă privind partajarea apartamentului menţionat şi având în vedere faptul că, pârâtul are în proprietate un alt apartament, şi anume nr. 23 situat pe str. Munceşti nr. 3 bloc 4 mun. Chişinău, cere transmiterea ei în proprietate a apartamentului şi încasarea în beneficiul pârâtului a 130000 lei, ceea ce constituie ½ cotă-parte din costul acestuia.

Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău, din 1 februarie 2005 acţiunea a fost admisă şi apartamentul nr. 12, situat pe str. P.Zadnipru nr. 2 bloc 1 mun. Chişinău, a fost transmis în proprietate lui L.O., iar de la ultima au fost încasaţi în beneficiul lui L.U. 130000 lei, ceea ce constituie ½ cotă-parte din costul acestuia.


În motivarea apelului apelantul L.U. a indicat că, el doreşte să fie numită o altă expertiză privind aprecierea valorii apartamentului în litigiu, deoarece, după emiterea hotărârii de către prima instanţă, preţul apartamentului s-a majorat.

Apelantul L.U., în şedinţa instanţei de apel, până la începerea dezbaterii pricinii în fond, a retras apelul.

Intimata L.O., în şedinţa instanţei de apel, a cerut încetarea procedurii de apel indicând că, apelantul a retras apelul până la începerea dezbaterii pricinii în fond.

336

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, Colegiul Civil consideră necesar de a admite retragerea de către L.U. a apelului şi de a înceta procedura de apel din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 374 al.(1) CPC, apelantul şi reprezentantul lui pot retrage apelul până la dezbaterea pricinii în fond în instanţa de apel. Retragerea se face în scris sau oral, în ultimul caz cu consemnare în proces verbal.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, L.O. a depus la Judecătoria Ciocana mun. Chişinău cerere de chemare în judecată împotriva lui L.U. cu privire la partajarea bunurilor proprietate în devălmăşie a soţilor şi prin care a cerut transmiterea ei în proprietate a apartamentului nr. 12 situat pe str. P.Zadnipru nr. 2 bloc 1, mun. Chişinău, cu încasarea de la ea în beneficiul lui L.U. a 130000 lei, ceea ce constituie ½ cotă-parte din apartamentul în litigiu.

Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 1 februarie 2005 acţiunea a fost admisă şi apartamentul nr. 12 situat pe str. P.Zadnipru nr. 2 bloc 1 mun. Chişinău a fost transmis în proprietate lui L.O., iar de la ultima au fost încasaţi în beneficiul lui L.U. 130000 lei, ceea ce constituie ½ cotă-parte din costul acestuia.

Apelantul L.U. a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe şi prin care a cerut admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanţe şi restituirea pricinii spre rejudecare în primă instanţă, însă, în şedinţa instanţei de apel, până la începerea dezbaterii pricinii în fond, apelantul L.U., oral, şi-a retras apelul, ceea ce în conformitate cu art. 212 al.(1) şi art. 374 al.(1) CPC a fost consemnat în procesul-verbal şi semnat de acesta.

Colegiul Civil, în conformitate cu art. 212 al.(4) CPC, a explicat apelantului L.U. efectele admiterii retragerii apelului şi ale încetării procedurii de apel stipulate în art. 266 al.(2) şi 374 al.(3) CPC şi anume că, nu se admite o nouă adresare în judecată a aceluiaşi apelant cu privire la acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, în conformitate cu art. 60 al.(5) CPC, retragerea apelului de către apelant nu contravine legii şi nu încalcă drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale persoanei, interesele societăţii sau ale statului, Colegiul Civil ajunge la concluzia de a admite retragerea apelului şi de a înceta procedura de apel.

În conformitate cu art. 60 al.(5), art. 212 al.(4), art. 266, art. art. 269-270, art. 374 CPC, Colegiul Civil

d i s p u n e

Se admite retragerea apelului de către L.U.Procedura de apel în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a L.O.

împotriva lui L.U. cu privire la partajarea bunurilor proprietate în devălmăşie a soţilor se încetează.

Se menţionează că nu se admite o nouă adresare în judecată a aceluiaşi apelant cu privire la acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri.


337

Preşedintele şedinţei, P.L.judecătorulJudecătorii O.P.

M.N.

338

Încheiere privind scoaterea apelului de pe rol

Î N C H E I E R E



examinând în şedinţă publică apelul declarat de către L.U., în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a L.O. împotriva lui L.U. cu privire la partajarea bunurilor proprietate în devălmăşie a soţilor, împotriva hotărârii Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 1 februarie 2005, prin care acţiunea a fost admisă

c o n s t a t ă


În motivarea acţiunii reclamanta, L.O., a indicat că, în anul 2003, a desfăcut căsătoria cu pârâtul. Pe parcursul vieţii comune au cumpărat apartamentul nr. 12, situat pe str. P.Zadnipru nr. 2, bloc 1, mun. Chişinău, compus din trei odăi. În legătură cu faptul că, ei nu pot ajunge la o înţelegere amiabilă privind partajarea apartamentului menţionat, şi având în vedere faptul că, pârâtul are în proprietate un alt apartament şi anume nr. 23 situat pe str. Munceşti nr. 3 bloc 4 mun. Chişinău, cere transmiterea ei în proprietate a apartamentului şi încasarea în beneficiul pârâtului a 130000 lei, ceea ce constituie ½ cotă-parte din costul acestuia.

Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău, din 1 februarie 2005 acţiunea a fost admisă şi apartamentul nr. 12, situat pe str. P.Zadnipru, nr. 2 bloc 1 mun. Chişinău a fost transmis în proprietate lui L.O., iar de la ultima au fost încasat în beneficiul lui L.U. 130000 lei, ceea ce constituie ½ cotă-parte din costul acestuia.


Apelantul L.U., în motivarea apelului a invocat că, el doreşte să fie numită o altă expertiză privind aprecierea valorii apartamentului în litigiu, deoarece, după emiterea hotărârii de către prima instanţă, preţul apartamentului s-a majorat.

Apelantul L.U., în şedinţa instanţei de apel, nu s-a prezentat, despre locul, data şi ora şedinţei instanţei de apel a fost înştiinţat în mod legal.

Intimata L.O., în şedinţa instanţei de apel, a cerut scoaterea apelului de pe rol indicând că, apelantul nu mai locuieşte pe adresa indicată în cererea de apel şi locul lui de domiciliu nu este cunoscut.

339

Audiind intimata, studiind materialele dosarului, Colegiul Civil consideră necesar de a scoate apelul de pe rol din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 379 al.(2) CPC, neprezentarea în şedinţa de judecată a apelantului căruia nu i s-a înmânat citaţia din cauza absenţei la adresa indicată în cererea de apel are ca efect scoaterea apelului de pe rol.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, L.O. a depus la Judecătoria Ciocana mun. Chişinău cerere de chemare în judecată împotriva lui L.U. cu privire la partajarea bunurilor proprietate în devălmăşie a soţilor şi prin care a cerut transmiterea ei în proprietate a apartamentului nr. 12 situat pe str. P.Zadnipru nr. 2 bloc 1, mun. Chişinău cu încasarea de la ea în beneficiul lui L.U. a 130000 lei, ceea ce constituie ½ cotă-parte din apartamentul în litigiu.

Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 1 februarie 2005 acţiunea a fost admisă şi apartamentul nr. 12 situat pe str. P.Zadnipru nr. 2 bloc 1 mun. Chişinău, a fost transmis în proprietate lui L.O., iar de la ultima au fost încasaţi în beneficiul lui L.U. 130000 lei, ceea ce constituie ½ cotă-parte din costul acestuia.

Apelantul L.U. a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe şi prin care a cerut admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanţe şi restituirea pricinii spre rejudecare în primă instanţă, însă, nu s-a prezentat la şedinţa instanţei de apel.

Neprezentarea apelantului L.U. în şedinţa instanţei de apel este legată de faptul că, lui nu i s-a înmânat citaţia din cauza absenţei la adresa indicată în cererea de apel şi anume apartamentul nr. 23, str. Munceşti nr. 3, bloc 4 mun. Chişinău.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, apelantul L.U. nu s-a prezentat în şedinţa de judecată din cauza neînmânării citaţiei, circumstanţă legată de absenţa lui la adresa indicată în cererea de apel, Colegiul Civil ajunge la concluzia de a scoate apelul de pe rol.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 379 al.(2) CPC, Colegiul Civil

d i s p u n e

Apelul declarat de către L.U., în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a L.O. împotriva lui L.U. cu privire la partajarea bunurilor proprietate în devălmăşie a soţilor, împotriva hotărârii Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 1 februarie 2005, prin care acţiunea a fost admisă, se scoate de pe rol.


Preşedintele şedinţei, P.L.judecătorulJudecătorii O.P.

M.N.

340

Decizie privind respingerea apelului şi menţinerea hotărârii primei instanţe

D E C I Z I E



examinând în şedinţă publică apelul declarat de către întreprinderea „W”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui P.P. împotriva întreprinderii „W” cu privire la restabilire la lucru, încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral, împotriva hotărârii Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 2 februarie 2005, prin care acţiunea a fost admisă parţial

c o n s t a t ă


În motivarea acţiunii reclamantul P.P. a indicat că, el la 10 mai 1994 a fost angajat, pe un termen nedeterminat, la lucru în calitate de lăcătuş al secţiei nr. 1 a pârâtului.

Prin ordinul directorului întreprinderii din 2 decembrie 2004, el a fost concediat de la lucru conform art. 86 al.(1) lit.h), absenţa fără motive întemeiate de la lucru mai mult de patru ore consecutive în timpul zilei de muncă la 1 decembrie 2004.

Consideră P.P. eliberarea sa de la lucru nelegitimă, deoarece la 1 decembrie 2004 de la orele 13.00 până la orele 16 şi 30 minute, el, în legătură cu dureri stomacale, s-a aflat la cabinetul medicului al întreprinderii, unde a primit tratament, după ce a revenit la locul de muncă. Cu atât mai mult, la 2 decembrie 2004, în ziua emiterii ordinului de concediat, el era bolnav şi se afla în concediu de boală, ceea ce se confirmă prin certificatul medical. Fiind membru de sindicat, administraţia l-a eliberat din funcţie fără acordul preliminar al organului sindical al întreprinderii.

Cere P.P. restabilirea sa la lucru în calitate de lăcătuş al secţiei nr. 1 a pârâtului, încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru în mărime de 2000 lei cât şi repararea prejudiciului moral în mărime de 10000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 2 februarie 2005 acţiunea lui P.P. a fost admisă parţial. P.P. a fost restabilit la lucru în calitate de lăcătuş al secţiei nr. 1 a întreprinderii „W” şi a fost încasat în beneficiul lui salariul mediu pentru absenţa forţată de la lucru în mărime de 2000 lei. Pretenţia lui P.P. în

341

privinţa reparării prejudiciului moral a fost admisă parţial şi a fost încasat în beneficiul lui suma de 1000 lei.

Întreprinderea „W” a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe, cerând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii.

Apelantul întreprinderea „W”, în motivarea apelului a indicat că, consideră că intimatul P.P., atât la 1 decembrie 2004 cât şi în ziua concedierii lui de la lucru la 2 decembrie 2004, a insinuat starea lui bolnavă, dar în realitate n-a fost bolnav, după cum nu a fost bolnav nici până la 1 decembrie 2004, nici o dată.

Reprezentantul apelantului întreprinderea „W”, P.X. în şedinţa instanţei de apel, apelul a susţinut, cerând admiterea acestuia cu casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii.

Intimatul P.P., în şedinţa instanţei de apel, a cerut respingerea apelului şi menţinerea hotărârii primei instanţe, care este întemeiată şi legală indicând că, motivele invocate de către apelant nu corespund realităţii, dar invers atât la 1 decembrie 2004 cât şi la 2 decembrie 2004 el a fost bolnav, fapt confirmat în şedinţa de judecată în primă instanţă.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, Colegiul Civil consideră apelul neîntemeiat şi care urmează de a fi respins cu menţinerea hotărârii primei instanţe din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 385 al.(1) lit.a) CPC, instanţa de apel, după ce judecă apelul, este în drept să respingă apelul şi să menţină hotărârea primei instanţe.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, intimatul P.P. la 1 decembrie 2004, având dureri stomacale, de la orele 13.00 până la orele 16 şi 30 minute s-a aflat la medicul întreprinderii „W”, unde a primit tratament. Circumstanţa în cauză se confirmă prin certificatul eliberat de medicul întreprinderii „W”, T.Z., de explicaţiile acestuia în şedinţa de judecată cât şi de explicaţiile martorilor H.F. şi F.D., colegi de lucru ai reclamantului, care l-au însoţit pe acesta la medicul întreprinderii la 1 decembrie 2004.

Din considerentele că, intimatul P.P. la 1 decembrie 2004 de la orele 13.00 până la orele 16 şi 30 minute, din motive întemeiate, a lipsit de la locul de muncă mai puţin de 4 ore consecutiv, concedierea lui de la lucru conform prevederilor art. 86 al.(1) lit.h) Codul Muncii este nelegitimă.

Acţiunile apelantului cu privire la concedierea intimatului sunt contrare şi prevederilor art. 86 al.(2) şi 87 al.(1) Codul Muncii, deoarece ultimul a fost concediat, fiind, la 2 decembrie 2004 în concediu de boală, ceea ce se confirmă prin certificatul de boală şi fiind membru de sindicat al întreprinderii, a fost concediat fără acordul preliminar al organului sindical din unitate, ceea ce conform art. 89 al.(2) Codul Muncii constituie temei pentru restabilirea lui la locul de muncă.

Astfel, din considerentele că, intimatul P.P. a fost concediat nelegitim, prima instanţă, întemeiat l-a restabilit pe acesta la lucru.


342


Din certificatul prezentat de către apelant urmează că, salariul mediu al intimatului P.P. este de 1000 lei, din care considerente, prima instanţă, a încasat corect în beneficiul acestuia, suma de 2000 lei pentru absenţa forţată de la muncă din 2 decembrie 2004 până la 2 februarie 2005.



Din considerentele că, intimatul P.P. a fost concediat în perioada aflării sale în concediu de boală şi fără acordul preliminar al organului sindical, prima instanţă corect a ajuns la concluzia cu privire la admiterea parţială a pretenţiei ce ţine de repararea prejudiciului moral, încasând suma de 1000 lei, ceea ce corespunde suferinţelor morale suportate de ultimul.

În conformitate cu art. 83 al.(2), art. 85 al.(1) lit.a), art. 87 al.(1) lit.k), art. 98 al.(1) CPC, art. 3 al.(1) li.a) şi lit.f) al Legii taxei de stat, prima instanţa a încasat corect de la apelant în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 330 lei, care constă din 90 lei (pentru pretenţia cu caracter nepatrimonial cu privire la restabilire la lucru), 150 lei (pentru pretenţia cu caracter patrimonial cu privire la încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru) şi 90 lei (pentru pretenţia cu carater nepatrimonial cu privire la repararea prejudiciului moral).

Colegiul Civil consideră că, nu pot fi reţinute argumentele invocate de apelant cu privire la aceea că, intimatul ar fi insinuat starea sa bolnavă la 1 şi 2 decembrie 2004, deoarece starea bolnavă a intimatului a fost confirmată în şedinţa de judecată prin documentele prezentate şi explicaţiile martorilor.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, hotărârea primei instanţe este întemeiată şi legală, iar motivele invocate de către apelant sunt neîntemeiate, Colegiul Civil ajunge la concluzia de a respinge apelul declarat şi de a menţine hotărârea primei instanţe.

În conformitate cu art. 385 al.(1) lit.a), art. 390 CPC, Colegiul Civil

d e c i d e

Se respinge apelul declarat de către întreprinderea „W”.Se menţine hotărârea Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 2

februarie 2005 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui P.P. împotriva întreprinderii „W” cu privire la restabilire la lucru, încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral.

Decizia este definitivă, însă poate fi atacată cu recurs la Curtea Supremă de Justiţie în termen de 15 zile, prin intermediul Curţii Supreme de Justiţie.

343

Preşedintele şedinţei, P.K. judecătorul

Judecătorii V.M. P.P.

344

Decizie privind admiterea apelului şi modificarea hotărârii primei instanţe

D E C I Z I E



examinând în şedinţă publică apelul declarat de către întreprinderea „W”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui P.P. împotriva întreprinderii „W” cu privire la restabilire la lucru, încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral, împotriva hotărârii Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 2 februarie 2005, prin care acţiunea a fost admisă

c o n s t a t ă


În motivarea acţiunii reclamantul P.P. a indicat că, el la 10 mai 1994, a fost angajat, pe un termen nedeterminat, în calitate de lăcătuş al secţiei nr. 1 a pârâtului.

Prin ordinul directorului întreprinderii din 2 decembrie 2004, el a fost concediat conform art. 86 al.(1) lit.h), absenţa fără motive întemeiate de la lucru mai mult de patru ore consecutive în timpul zilei de muncă la 1 decembrie 2004.

P.P. consideră eliberarea sa de la lucru nelegitimă, deoarece la 1 decembrie 2004, de la orele 13.00 până la orele 16 şi 30 minute, el, în legătură cu dureri stomacale, s-a aflat la cabinetul medicului întreprinderii, unde a primit tratament, după ce a revenit la locul de muncă. Cu atât mai mult, la 2 decembrie 2004, în ziua emiterii ordinului de eliberare de la lucru, el era bolnav şi se afla în concediu de boală, ceea ce se confirmă prin certificatul medical. Fiind membru de sindicat, administraţia la concediat de la lucru fără acordul preliminar al organului sindical al întreprinderii.

P.P. cere restabilirea sa la lucru în calitate de lăcătuş al secţiei nr. 1 a pârâtului, încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru în mărime de 2000 lei, cât şi repararea prejudiciului moral în mărime de 10000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 2 februarie 2005 acţiunea lui P.P. a fost admisă. P.P. a fost restabilit la lucru în calitate de lăcătuş al secţiei nr. 1 a întreprinderii „W” şi a fost încasat în beneficiul lui salariul mediu

345

pentru absenţa forţată de la lucru în mărime de 2000 lei, cât şi prejudiciul moral în mărime de 10000 lei.

Întreprinderea „W” a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe, cerând admiterea apelului casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii.

Apelantul întreprinderea „W”, în motivarea apelului a indicat că, el consideră că, intimatul P.P., atât la 1 decembrie 2004 cât şi în ziua concedierii la 2 decembrie 2004, a simulat o infecţie, dar în realitate n-a fost bolnav, după cum nu a fost bolnav nici până la 1 decembrie 2004 nici o dată. Cu atât mai mult, prima instanţă a încasat în beneficiul intimatului, în vederea reparării prejudiciului moral, o sumă exagerat de mare.

Reprezentantul apelantului întreprinderea „W”, P.X. în şedinţa instanţei de apel, apelul a susţinut, cerând admiterea acestuia cu casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii.

Intimatul P.P., în şedinţa instanţei de apel, a cerut respingerea apelului şi menţinerea hotărârii primei instanţe, care o consideră întemeiată şi legală indicând că, motivele invocate de către apelant nu corespund realităţii, deorece atât la 1 decembrie 2004, cât şi la 2 decembrie 2004, el a fost bolnav, fapt confirmat în şedinţa de judecată în primă instanţă. Consideră că suma de 10000 lei, încasată de prima instanţă în beneficiul lui în vederea reparării prejudiciului moral, corespunde suferinţelor morale suportate de către el în legătură cu eliberarea sa de la lucru.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, Colegiul Civil consideră apelul întemeiat şi care urmează a fi admis cu modificarea hotărârii primei instanţe din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 385 al.(1) lit.b) CPC, instanţa de apel, după ce judecă apelul, este în drept să admită apelul şi să modifice hotărârea primei instanţe.

În conformitate cu art. 386 al.(1) lit.d) CPC, hotărârea primei instanţe se casează sau se modifică de instanţa de apel dacă normele de drept material sau normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, intimatul P.P. la 1 decembrie 2004, având dureri stomacale, de la orele 13.00 până la orele 16 şi 30 minute s-a aflat la medicul întreprinderii „W”, unde a primit în legătură cu aceasta tratament. Circumstanţa în cauză se confirmă prin certificatul eliberat de medicul întreprinderii „W”, T.Z., de explicaţiile acestuia în şedinţa de judecată cât şi de explicaţiile martorilor H.F. şi F.D., colegi de lucru ai reclamantului, care l-au însoţit pe acesta la medicul întreprinderii la 1 decembrie 2004.

Din considerentele că, intimatul P.P., la 1 decembrie 2004, de la orele 13.00 până la orele 16 şi 30 minute, din motive întemeiate a lipsit de la locul de muncă mai puţin de 4 ore consecutiv, concedierea lui, conform prevederilor art. 86 al.(1) lit.h) Codul Muncii, este nelegitimă.

Acţiunile apelantului cu privire la concedierea intimatului sunt contrare şi prevederilor art. 86 al.(2) şi 87 al.(1) Codul Muncii, deoarece ultimul a fost concediat, fiind la 2 decembrie 2004 în concediu de boală, ceea ce se confirmă prin certificatul medical şi fiind membru al sendicatului întreprinderii, a fost concediat

346

fără acordul preliminar al organului sindical din unitate, ceea ce conform art. 89 al.(2) Codul Muncii, constituie temei pentru restabilirea lui la lucru.

Astfel, din considerentele că, intimatul P.P. nelegitim a fost concediat de la lucru, prima instanţă întemeiat l-a restabilit pe acesta la lucru.


Conform art. 90 al.(2) lit.a) Codul Muncii, repararea de către angajator a prejudiciului cauzat salariatului, constă în plata obligatorie a unei despăgubiri pentru întreaga perioadă de absenţă forţată de la muncă într-o mărime nu mai mică decât salariul mediu al salariatului pentru această perioadă.

Din certificatul prezentat de către apelant urmează că, salariul mediu al intimatului P.P. este de 1000 lei, din care considerente prima instanţă a încasat corect în beneficiul acestuia suma de 2000 lei pentru absenţa forţată de la lucru din 2 decembrie 2004 până la 2 februarie 2005.



Din considerentele că, intimatul P.P. a fost concediat în perioada aflării sale în concediu de boală şi fără acordul preliminar al organului sindical, prima instanţă întemeiat a ajuns la concluzia cu privire la admiterea pretenţiei ce ţine de repararea prejudiciului moral, însă în opinia instanţei de apel, suma încasată de 10000 lei este exagerat de mare şi urmează a fi micşorată până la 1000 lei, ceea ce corespunde suferinţelor morale suportate de ultimul.

În conformitate cu art. 83 al.(2), art. 85 al.(1) lit.a), art. 87 al.(1) lit.k), art. 98 al.(1) CPC, art. 3 al.(1) lit.a) şi lit.f) al Legii taxei de stat, prima instanţa corect a încasat de la apelant în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 330 lei, care constă din 90 lei (pentru pretenţia cu caracter nepatrimonial cu privire la restabilire la lucru), 150 lei (pentru pretenţia cu caracter patrimonial cu privire la încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru) şi 90 lei (pentru pretenţia cu carater nepatrimonial cu privire la repararea prejudiciului moral).

Colegiul Civil consideră că, nu pot fi reţinute argumentele invocate de apelant cu privire la aceea că, intimatul ar fi simulat o afecţiune la 1 şi 2 decembrie 2004, deoarece starea bolnavă a intimatului a fost confirmată în şedinţa de judecată prin înscrisurile prezentate şi explicaţiile martorilor.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, prima instanţă, adoptând o hotărâre întemeiată şi legală în privinţa pretenţiilor ce ţin de restabilirea intimatului la lucru şi încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru, în acelaşi timp a încasat în beneficiul intimatului, în vederea reparării prejudiciului moral o sumă exagerat de mare, aplicând eronat norma de drept material, Colegiul Civil ajunge la concluzia de a admite apelul declarat şi a modifica hotărârea primei instanţe prin micşorarea sumei încasate în vederea reparării

347

prejudiciului moral. În rest hotărârea primei instanţe fiind întemeiată şi legală, urmează a fi menţinută.

În conformitate cu art. 385 al.(1) lit.b), art. 390 CPC, Colegiul Civil

d e c i d e

Se admite apelul declarat de către întreprinderea „W”.Se modifică hotărârea Judecătoriei Buiucani, municipiul Chişinău din 2

februarie 2005”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui P.P. împotriva întreprinderii „W” cu privire la restabilire la lucru, încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral, după cum urmează :

Se micşorează suma prejudiciului moral încasată de la întreprinderea „W” (cont de decontare numărul 123123123 în Banca „R”) în beneficiul lui P.P. de la 10000 (zece mii) lei până la 1000 (o mie) lei.

În rest hotărârea Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 2 februarie 2005 se menţine.

Decizia este definitivă, însă poate fi atacată cu recurs la Curtea Supremă de Justiţie în termen de 15 zile, prin intemediul Curţii Supreme de Justiţie.



348

Decizie privind admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri

D E C I Z I E


Colegiul Civil al Curţii de Apel Chişinău în componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătoru P.K.Judecătorii V.M. şi P.P.grefier F.V.

examinând în şedinţă publică apelul declarat de către G.I., în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui G.N. împotriva lui G.I. cu privire la recunoaşterea dreptului la spaţiu locativ pierdut, împotriva hotărârii Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 2 februarie 2005, prin care acţiunea a fost admisă

c o n s t a t ă


În motivarea acţiunii reclamanta G.N. a indicat că, ea s-a aflat în căsătorie cu pârâtul pînă la 11 martie 2003 şi au locuit împreună în apartamentul nr. 1 situat pe str. Zelinschi nr. 13, mun. Chişinău, pe care l-au cumpărat în timpul căsătoriei.

Îndată după desfacerea căsătoriei pârâtul a plecat la un alt loc de trai şi anume la apartamentul nr. 10 situat pe str. Bulgară 51 mun. Chişinău, care î-i aparţine lui cu drept de proprietate, unde şi locuieşte pînă acum.

G.N. cere recunoaşterea lui G.I. ca fiind pierdut dreptul la spaţiu locativ în apartamentul nr. 1 situat pe strada Zelinschi nr. 13 mun. Chişinău.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 2 februarie 2005 acţiunea lui G.N. a fost admisă şi G.I. a fost recunoscut ca fiind pierdut dreptul la spaţiu locativ în apartamentul nr. 1, situat pe str. Zelinschi nr. 13 mun. Chişinău.

G.I. a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe, cerând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii.

Apelantul G.I., în motivarea apelului a indicat că, apartamentul nr. 1, situat pe str. Zelinschi nr. 13, mun. Chişinău, a fost cumpărat în timpul căsătoriei cu G.N. şi constituie proprietatea lor în devălmăşie, din care considerente el, ca proprietar a ½ cotă-parte din apartamentul în litigiu, nu poate fi lipsit de proprietatea sa.

Apelantul G.I., în şedinţa instanţei de apel, apelul a susţinut, cerând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii.

349

Intimata G.N., în şedinţa instanţei de apel, a cerut respingerea apelului şi menţinerea hotărârii primei instanţe, pe care o consideră întemeiată şi legală indicând că, apelantul G.I., fără motive întemeiate nu locuieşte în apartamentul în litigiu şi cu atât mai mult, are în proprietate un alt spaţiu locativ.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, Colegiul Civil consideră apelul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 385 al.(1) lit.c) CPC, instanţa de apel, după ce judecă apelul, este în drept să admită apelul şi să caseze hotărârea primei instanţe, emiţând o nouă hotărâre.

În conformitate cu art. 386 al.(1) lit.d) CPC, hotărârea primei instanţe se casează sau se modifică de instanţa de apel, dacă normele de drept material sau normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, părţile, apelantul G.I. şi intimata G.N. s-au aflat în căsătorie din 12 ianuarie 1997 până la 11 martie 2003. Din căsătorie au un fiu F., născut la 23 iunie 1998.

La 15 august 1999, fiind în căsătorie, G.N. şi G.I. au cumpărat apartamentul nr. 1, situat pe str. Zelinschi nr. 13 mun. Chişinău, compus din două odăi şi care conform art. 20 Codul Familiei, aparţine cu drept de proprietate în devălmăşie ambelor părţi în litigiu.

Din 11 martie 2003, apelantul G.N., locuieşte în apartamentul nr. 10, situat pe str. Bulgară nr. 51, mun. Chişinău, compus din două odăi, al cărui proprietar este din 25 aprilie 2003, ceea ce se confirmă prin contractul de vânzare-cumpărare înregistrat la Organul Cadastral Teritorial Chişinău.

Astfel, consideră Colegiul Civil, prima instanţă a constatat corect circumstanţa că, apelantul G.I., din 11 martie 2003 până la momentul actual, fără motive întemeiate, nu locuieşte în apartamentul nr. 1 situat pe str. Zelinschi nr. 13 mun. Chişinău, fapt confirmat prin explicaţiile părţilor şi ale martorilor G.F., H.Z. şi U.N., însă a aplicat incorect legea materială, art. art. 63 şi 92 Codul cu privire la locuinţe, ceea ce a dus la emiterea unei hotărâri nelegitime şi neîntemeiate.

Or, conform art. art. 63 şi 92 Codul cu privire la locuinţe, pot fi recunscuţi ca persoane care ar fi pierdut dreptul la spaţiu locativ, chiriaşii şi membrii familiilor şi nu proprietarii, după cum este apelantul G.I.

Este necesar de menţionat că, conform art. 315 Cod Civil, dreptul lui G.I. de folosinţă de apartamentul în litigiu include şi libetatea lui de a nu folosi acest bun.

Cu atât mai mult, prin recunoaşterea apelantului G.I. ca fiind pierdut dreptul la spaţiu locativ în apartamentului nr. 1, situat pe str. Zelinschi nr. 13 mun. Chişinău asupra căruia el are drept de proprietate în devălmăşie, prima instanţă, l-a lipsit pe G.I. de proprietatea în cauză, ceea ce este în contradicţie cu art. 316 Cod Civil, art. art. 9 şi 46 ale Constituţiei Republicii Moldova, art. 1 Protocol adiţional la Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, potrivit cărora nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică, în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional, cu dreaptă şi pealabilă despăgubire.

350

În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul Civil invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepurilor Omului din 28 octombrie 1999 în cazul Brumărescu împotriva României, prin care a fost recunoscută încălcarea art. 1 Protocol adiţional la Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, circumstanţele pricinii au fost stabilite de către prima instanţă, însă normele de drept material au fost aplicate eronat şi nu este necesară verificarea suplimentară a cărorva dovezi, Colegiul Civil ajunge la concluzia de a admite apelul, a casa hotărârea primei instanţe şi a emite o nouă hotărâre, prin care acţiunea lui G.N. împotriva lui G.I cu privire la recunoaşterea dreptului la spaţiu locativ pierdut de respins.

În conformitate cu art. 385 al.(1) lit.c), art. 390 CPC, Colegiul Civil

d e c i d e

Se admite apelul declarat de către G.I.Se casează hotărârea Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 2 februarie

2005 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui G.N. împotriva lui G.I. cu privire la recunoaşterea dreptului la spaţiu locativ pierdut şi se emite o nouă hotărâre prin care :

Se respinge acţiunea lui G.N. împotriva lui G.I cu privire la recunoaşterea dreptului la spaţiu locativ pierdut.




351

Decizie privind admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanţe şi restituirea pricinii spre rejudecare în primă instanţă

D E C I Z I E



examinând în şedinţă publică apelul declarat de către V.C., în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui G.D. împotriva întreprinderii „S” cu privire la repararea prejudiciului material, împotriva hotărârii Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 5 februarie 2005, prin care acţiunea a fost admisă

c o n s t a t ă

G.D. a depus cerere de chemare în judecată împotriva întreprinderii „S” cu privire la repararea prejudiciului material în sumă de 13 181 lei 97 bani, cauzat în urma unui accident rutier.

În motivarea acţiunii reclamantul G.D. a indicat că, la 12.10.04 a avut loc un accident rutier, în urma căruia automobilul lui de marca “VAZ-21012”, cu număr de înmatriculare CBX-631 a fost deteriorat, iar lui i-au fost cauzate leziuni corporale. Vinovat în comiterea accidentului rutier a fost recunoscut V.C., angajat al întreprinderii „S”, care, în timpul orelor de serviciu, conducea automobilul de marca “Peugeot-305” număr de înmatriculare CDM-836. În urma accidentului rutier lui, reclamantului i-a fost cauzată o pagubă materială în mărime de 13 181 lei 97 bani.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău, din 5 februarie 2005 acţiunea a fost admisă şi de la întreprinderea „S” a fost încasată în beneficiul lui G.D. în vederea reparării prejudiciului material suma de 13181 lei 97 bani.

V.C. a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe, cerând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanţe şi restituirea pricinii spre rejudecare în primă instanţă.

Apelantul V.C., în motivarea apelului a indicat că, el nu a fost atras în proces în calitate de participant, prin aceasta i-au fost încălcate drepturile lui procedurale, deoarece el nu este de acord cu suma prejudiciului încasată în beneficiul intimatului G.D. şi ulterior, după ce hotărârea în cauză a primei instanţe va rămâne irevocabilă, întreprinderea va inainta împotriva lui o cerere de chemare în judecată în regres, iar el va fi nevoit să restituie întreprinderii o sumă exagerat de mare.

352

Apelantul V.C. în şedinţa instanţei de apel, apelul a susţinut cerând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanţe şi restituirea pricinii spre rejudecare în primă instanţă.

Intimatul G.D., în şedinţa instanţei de apel, a cerut respingerea apelului şi menţinerea hotărârii primei instanţe, pe care o consideră întemeiată şi legală indicând că, în opinia sa, hotărârea primei instanţe nu lezează careva drepturi şi interese legitime ale apelantului.

Reprezentantul intimatului, întreprinderea „S”, B.V., în şedinţa instanţei de apel, a cerut respingerea apelului şi menţinerea hotărârii primei instanţe, pe care o consideră întemeiată şi legală.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, Colegiul Civil consideră apelul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea hotărârii primei instanţe şi restituirea pricinii spre rejudecare în primă instanţă din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 385 al.(1) lit.d) CPC, instanţa de apel, după ce judecă apelul, este în drept să admită apelul şi să caseze hotărârea primei instanţe, restituind pricina spre rejudecare în primă instanţă dacă a constatat încălcarea sau aplicarea eronată a normelor de drept procedural specificate la art. 388 CPC.

În conformitate cu art. 386 al.(1) lit.d) CPC, hotărârea primei instanţe se casează sau se modifică de instanţa de apel dacă normele de drept material sau normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat.

În conformitate cu art. 388 al.(1) lit.d) CPC, hotărârea primei instanţe urmează a fi casată, independent de argumentele cererii de apel, dacă instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane neantrenate în proces.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, apelantul V.C., din 4 aprilie 2000 şi până la momentul actual, este angajat, în calitate de şofer la întreprinderea „S”.

La 12 octombrie 2004, pe la orele 16.00, când a avut loc accidentul rutier cu participarea automobilelor conduse de către intimatul G.D. şi apelantul V.C., ultimul se afla la serviciu şi, conducând automobilul întreprinderii îşi îndeplinea obligaţiunile de serviciu.

Prin decizia şefului Poliţiei Rutiere a mun. Chişinău din 13 octombrie 2004, vinovat în comiterea accidentului rutier a fost recunoscut V.C., căruia i s-a aplicat amendă. Decizia în cauză nu a fost contestată de către V.C.

Conform art. 1410 al.(2) Cod Civil, obligaţia de reparare a prejudiciului revine persoanei care posedă izvorul de pericol sporit în baza dreptului de proprietate ori în alt temei legal sau persoanei care şi-a asumat paza izvorului de pericol sporit.

Din paşaportul tehnic al automobilului marca “Peugeot-305” vu număr de înmatriculare CDM-836, şi din certificatul eliberat de întreprinderea „S” urmează că ultima este proprietara automobilului în cauză şi, implicit este pârât în pricina în cauză.

În acelaşi timp, în opinia Colegiului civil, instanţa de judecată în conformitate cu art. 67 CPC, urma să soluţioneze întrebarea cu privire la întroducerea apelantului V.C. în proces în calitate de intervenient accesoriu, deoarece hotărârea judecătorească contestată, conform art. 1415 Cod Civil, ar putea influenţa drepturile şi obligaţiile apelantului V.C. faţă de întreprinderea „S”.

353

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, s-a constatat încălcarea normelor de drept proceduaral şi anume că, instanţa a soluţionat problema drepturilor apelantului V.C., acesta nefiind antrenat în proces, Colegiul Civil ajunge la concluzia de a admite apelul, a casa hotărârea primei instanţe şi de a restitui pricina, spre rejudecare în primă instanţă.

La rejudecarea pricinii, prima instanţă urmează să ţină cont de cele menţionate, să soluţioneze întrebarea cu privire la întroducerea în proces a apelantului V.C. şi reexaminând pricina să emită o hotărâre legală şi întemeiată.

În conformitate cu art. 385 al.(1) lit.d), art. 390 CPC, Colegiul Civil

d e c i d e

Se admite apelul declarat de către V.C.Se casează hotărârea Judecătoriei Botanica municipiul Chişinău din 5 februarie

2005, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui G.D. împotriva întreprinderii „S” cu privire la repararea prejudiciului material, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Judecătoria Botanica municipiul Chişinău în alt complet de judecători.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.



354

Decizie privind admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii primei instanţe şi dispunerea încetării procesului

D E C I Z I E



examinând în şedinţă publică apelul declarat de către Gh.V., în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Gh.A. împotriva lui Gh.V. cu privire la încasarea pensiei de întreţinere, împotriva hotărârii Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 2 februarie 2005, prin care acţiunea a fost admisă

c o n s t a t ă


În motivarea acţiunii reclamantul Gh.A. a indicat că, el este pensionar cu vîrsta de 72 ani, actualmente este bolnav, are o pensie mică, alte venituri nu are, ceea ce nu-i permite de a avea un trai decent.

Pârâtul Ch.V. este feciorul lui, care în comparaţie cu fiica Gh.M., este asigurat material, însă nu-i acordă reclamantului întreţinere şi îngrijire.

Reclamantul Gh.A., cere încasarea de la pârât în beneficiul lui a cîte 200 lei lunar.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău, din 2 februarie 2005 acţiunea a fost admisă.

Gh.V. a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe, cerând admiterea apelului şi modificarea hotărârii primei instanţe.

Apelantul Gh.V., în motivarea apelului, a indicat că, el nu refuză să acorde intimatului, tatălui său, Gh.A., întreţinere şi îngrijire, dar consideră că suma de 200 lei încasată de la el lunar, este exagerat de mare şi cere să fie micşorată până la 100 lei.

Apelantul Gh.V., în şedinţa instanţei de apel, a cerut admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii primei instanţe şi dispunerea încetării procesului din considerentele că, intimatul, tatăl său, Gh.A., după emiterea hotărârii primei instanţe, la 20 februarie 2005, a decedat.

Audiind apelantul Gh.V., studiind materialele dosarului, Colegiul Civil consideră apelul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea integrală a hotărârii primei instanţe şi dispunerea încetării procesului din următoarele considerente.

355

În conformitate cu art. 385 al.(1) lit.e) CPC, instanţa de apel, după ce judecă apelul, este în drept să admită apelul şi să caseze integral sau parţial hotărârea primei instanţe, dispunând încetarea procesului ori scoaterea cererii de pe rol.

În conformitate cu art. 265 lit.f) CPC, instanţa judecătorească dispune încetarea procesului în cazul în care partea în proces persoană fizică decedează şi raportul juridic litigios nu admite succesiunea în drepturi.

În şedinţa de judecată s-a contatat că, Gh.A., care era tatăl apelantului Gh.V., a depus cerere de chemare în judecată împotriva ultimului şi a cerut încasarea în beneficiul său a sumei de 200 lei lunar.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 2 februarie 2005 acţiunea a fost admisă.

Din certificatul de deces, eliberat de Oficiul de Stare Civilă a sectorului Centru mun. Chişinău urmează că, Gh.A., intimatul în pricina în cauză, la 20 februarie 2005, a decedat.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, dreptul intimatului Gh.A. care a decedat, cu privire la primirea întreţinerii şi îngrijirii prevăzute de art. 80 Codul Familiei, de la fiul Gh.V., apelant în proces, poartă un caracter personal şi care conform art. 1446 Cod Civil nu poate fi transmis prin moştenire, din care motiv nu poate fi admisă succesiunea în drepturi prevăzută de art. 70 CPC, Colegiul Civil ajunge la concluzia de a admite apelul declarat de către Gh.V., de a casa hotărârea primei instanţe şi de a dispune încetarea procesului în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Gh.A. împotriva lui Gh.V. cu privire la încasarea pensiei de întreţinere, deoarece raportul juridic litigios nu admite succesiunea în drepturi.

În conformitate cu art. 385 al.(1) lit.e), art. 390, art. 393 CPC, Colegiul Civil

d e c i d e

Se admite apelul declarat de către Gh.V.Se casează integral hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 2

februarie 2005 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Gh.A împotriva lui Gh.V. cu privire la încasarea pensiei de întreţinere şi se emite o încheiere prin care se dispune încetarea procesului.

Decizia este definitivă, însă poate fi atacată cu recurs la Curtea Supremă de Justiţie în termen de 15 zile, prin intermediul Curţii de Apel Chişinău.



356

Decizie privind admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii primei instanţe şi dispunerea încetării procesului

D E C I Z I E



examinând în şedinţă publică apelul declarat de către F.T., în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a F.V. împotriva lui F.T. cu privire la desfacerea căsătoriei, împotriva hotărârii Judecătoriei Botanica, municipiul Chişinău din 3 februarie 2005, prin care acţiunea a fost admisă

c o n s t a t ă

F.V. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui F.T. cu privire la desfacerea căsătoriei.

În motivarea acţiunii reclamanta F.V. a indicat că, a încheiat căsătorie cu F.T. la 11 mai 2003 la Oficiul de Stare Civilă a sectorului Botanica mun. Chişinău. Din căsătorie copii nu au.

Timp de mai mult de şase luni, pârâtul F.T. nu lucrează, face abuz de băuturi alcoolice, deseori îşi permite să vină târziu acasă. Consideră reclamanta că, convieţuirea împreună cu pârâtul cât şi păstrarea familiei sunt imposibile, din care considerente cere desfacerea căsătoriei.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău, din 3 februarie 2005 acţiunea a fost admisă.

F.T. a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe, cerând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii.

Apelantul F.T., în motivarea apelului a indicat că, el consideră că convieţuirea cu pârâta şi păstrarea familiei sunt posibile, iar circumstanţele invocate de către ea în cererea de chemare în judecată sunt exagerate.

Apelantul F.T., în şedinţa instanţei de apel, a susţinut apelul, cerând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii.

Intimata F.V., în şedinţa instanţei de apel, a depus cerere scrisă, prin care a cerut admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanţe şi dispunerea încetării

357

procesului, în legătură cu renunţul ei de la acţiune, deoarece ea s-a împăcat cu apelantul şi doreşte păstrarea familiei.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, Colegiul Civil consideră apelul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea hotărârii primei instanţe şi dispunerea încetării procesului din următoarele considerente.



În şedinţa de judecată s-a constatat că, F.V. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui F.T. cu privire la desfacerea căsătoriei indicând că, convieţuirea cu F.T. şi păstrarea familiei ar fi imposibile.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 3 februarie 2005 acţiunea a fost admisă.

În şedinţa instanţei de apel, intimata-reclamantă F.V. a renunţat la acţiune, considerând convieţuirea cu apelantul şi păstrarea familiei posibile.

Renunţarea intimatei-reclamante F.V. la acţiune, în conformitate cu art. 212 al.(1) CPC, a fost consemnată în procesul verbal şi semnată de aceasta.

Colegiul Civil, în conformitate cu art. 212 al.(4) CPC, i-a explicat intimatei-reclamante F.V. efectele admiterii renunţului la acţiune şi ale încetării procesului stipulate în art. 266 al.(2) CPC şi anume că, nu se admite o nouă adresare în judecată a aceleaşi părţi cu privire la acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, în conformitate cu art. 60 al.(5) CPC, renunţul intimatei-reclamante la acţiune nu contravine legii şi nu încalcă drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale persoanei, interesele societăţii sau ale statului, Colegiul Civil ajunge la concluzia de a admite apelul declarat, a casa integral hotărârea primei instanţe, a admite renunţul intimatei-reclamante la acţiune şi a dispune încetarea procesului în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a F.V. împotriva lui F.T cu privire la desfacerea căsătoriei.

În conformitate cu art. 375, art. 385 al.(1) lit.e), art. 390, art. 393 CPC, Colegiul Civil

d e c i d e

Se admite apelul declarat de către F.T.Se casează integral hotărârea Judecătoriei Botanica municipiul Chişinău din 3

februarie 2005 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a F.V. împotriva lui F.T cu privire la desfacerea căsătoriei şi se emite o încheiere prin care se admite renunţul F.V. la acţiune şi se dispune încetarea procesului.


358



359

Decizie privind admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii primei instanţe şi dispunerea scoaterii cererii de pe rol

D E C I Z I E



examinând în şedinţă publică apelul declarat de către întreprinderea „G”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui P.E. în interesele lui P.S. împotriva întreprinderii „G” cu privire la repararea prejudiciului material şi moral, împotriva hotărârii judecătoriei Râşcani, municipiul Chişinău din 7 februarie 2005, prin care acţiunea a fost admisă

c o n s t a t ă

P.E. în interesele lui P.S. a depus cerere de chemare în judecată împotriva întreprinderii „G” cu privire la repararea prejudiciului material şi moral.

În motivarea acţiunii P.E. a indicat că, prin obligaţiunea din 22 iunie 1994 încheiată cu întreprinderea „G”, feciorul lui, P.S. a plătit 20000 lei în calitate de cotă-parte pentru construcţia unui apartament cu două camere, care urma să fie dat în exploatare la 1 ianuarie 1997.



Prin hotărârea judecătoriei Râşcani mun. Chişinău din 7 februarie 2005 acţiunea a fost admisă.

Întreprinderea „G” a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe, cerând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanţe şi dispunerea scoaterii cererii de pe rol.

Apelantul întreprinderea „G”, în motivarea apelului a indicat că, P.E. a depus cererea de chemare în judecată în cauză în interesele feciorului său, P.S., care a atins majoratul, fără a avea împuternicire de la acesta.

Reprezentantul apelantului întreprinderea „G”, K.K., în şedinţa instanţei de apel, a susţinut apelul, cerând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanţe şi dispunerea scoaterii cererii de pe rol

360

Intimatul P.E., în şedinţa instanţei de apel, a cerut respingerea apelului şi menţinerea hotărârii primei instanţe, pe care o consideră întemeiată şi legală.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, Colegiul Civil consideră apelul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea hotărârii primei instanţe şi dispunerea scoaterii cererii de pe rol din următoarele considerente.



În şedinţa de judecată s-a constatat că, intimatul P.E. este tatăl reclamantului P.S., care ,la 22 iunie 1994, fiind primit în calitate de membru a cooperativei de construcţie a locuinţelor, fondată de întreprinderea „G”, a depus pe contul acesteia suma de 20000 lei, ceea ce constituia cota-parte în construcţia unui apartament de două camere.

Atât la momentul primirii lui P.S. în calitate de membru al cooperativei de construcţie a locuinţelor, cât şi la plata sumei de 20000 lei, P.S., conform art. 20 Cod Civil, împlinind vârsta de 18 ani, avea şi are capacitatea deplină de exerciţiu, ceea ce, în conformitate cu art. 58 al.(1) CPC dispune de posibilitatea de a-şi exercita în volum deplin, personal sau prin reprezentant drepturile şi obligaţiile procedurale în judecată.

Faptul că P.S., de mai mult de cinci ani se află la lucru în Portugalia şi nu este în Republica Moldova nu constituie temei legal ca tatăl lui, P.E, fără careva împuterniciri, contrar prevederilor art. art. 80 şi 81 CPC, să semneze şi să depună în instanţă cererea de chemare în judecată în cauză.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, intimatul P.E., fără împuternicire de la P.S. a semnat şi a depus în instanţa de judecată cererea în cauză, Colegiul Civil ajunge la concluzia de a admite apelul, a casa integral hotărârea primei instanţe şi a dispune scoaterea de pe rol a cererii de chemare în judecată a lui P.E. în interesele lui P.S. împotriva întreprinderii „G” cu privire la repararea prejudiciului material şi moral.

Colegiul Civil consideră necesar de a explica lui P.E. că, pentru semnarea şi depunerea de către el a unei cereri de chemare în judecată în interesele lui P.S. împotriva întreprinderii „G” cu privire la repararea prejudiciului material şi moral, este necesar ca el, P.E., să fie împuternicit de P.S. în conformitate cu prevederile art. art. 80 şi 81 CPC.

În conformitate cu art. 385 al.(1) lit.e), art. 390, art. 393 CPC, Colegiul Civil

d e c i d e

Se admite apelul declarat de către întreprinderea „G”.Se casează integral hotărârea judecătoriei Râşcani municipiul Chişinău din 7

februarie 2005 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui P.E. în interesele lui P.S. împotriva întreprinderii „G” cu privire la repararea prejudiciului

361

material şi moral şi se emite o încheiere prin care se dispune scoaterea cererii de pe rol.






362

Decizie privind examinarea cererii de apel depusă în termen, după examinarea pricinii în temeiul unor alte cereri de apel

D E C I Z I E



examinând în şedinţă publică apelul declarat de către P.S., în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui P.E. în interesele lui P.S. împotriva întreprinderii „G” cu privire la repararea prejudiciului material şi moral, împotriva hotărârii judecătoriei Râşcani, minicipiul Chişinău din 7 februarie 2005, prin care acţiunea a fost admisă parţial

c o n s t a t ă





Prin hotărârea judecătoriei Râşcani, mun. Chişinău din 7 februarie 2005 acţiunea a fost admisă parţial şi în beneficiul lui P.S. a fost încasat prejudiciul material în sumă de 20000 lei şi prejudiciul moral în sumă de 10000 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 4 martie 2005, apelul declarat de către întreprinderea „G” a fost admis, hotărârea primei instanţe a fost casată şi dispusă scoaterea cererii de pe rol.

La 25 aprilie 2005 P.S. a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe, cerând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea integrală a acţiunii.

Apelantul P.S., în motivarea apelului a menţionat că, el n-a fost prezent la examinarea pricinii în primă instanţă şi hotărârea motivată a acesteia i-a fost comunicată la 20 aprilie 2005. Consideră că prima instanţă corect a încasat

363

prejudiciul material, însă reparaţiile pentru prejudiciul moral trebuie să fie încasate în beneficiul lui în mărime de 40000 lei şi nu de 10000 lei, deoarece anume această sumă de bani îi va compensa suferinţele lui morale.

Apelantul P.S., în şedinţa instanţei de apel, a susţinut apelul şi a cerut admiterea acestuia cu casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea integrală a acţiunii.

Intimatul P.E., în şedinţa instanţei de apel, a susţinut apelul şi a cerut admiterea acestuia.

Reprezentantul intimatului, întreprinderea „G”, K.K. în şedinţa instanţei de apel, a cerut respingerea apelului ca fiind neîntemeiat.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, Colegiul Civil consideră apelul neîntemeiat şi care urmează a fi respins din următoarele considerente.

În conformitate cu art.395 al.(1) CPC, în cazul în care cererea de apel depusă în termen sau depusă după repunere în termen este primită de instanţa de apel după judecarea pricinii în temeiul unor alte cereri de apel, instanţa este obligată să primească un astfel de apel şi să îl examineze conform regulilor stabilite de prezentul capitol.

În conformitate cu art. 385 al.(1) lit.a) CPC, instanţa de apel, după ce judecă apelul, este în drept să respingă apelul şi să menţină hotărârea primei instanţe.



În şedinţa de judecată s-a constatat că, intimatul P.E. este tatăl reclamantului P.S., care, la 22 iunie 1994, fiind primit în calitate de membru a cooperativei de construcţie a locuinţelor fondată de întreprinderea „G”, a depus pe contul acesteia suma de 20000 lei, ceea ce constituia cota-parte în construcţia unui apartament de două odăi.

Atât la momentul primirii lui P.S. în calitate de membru al cooperativei de construcţie a locuinţelor, cât şi la plata sumei de 20000 lei, P.S., conform art. 20 Cod Civil, împlinind vârsta de 18 ani, avea şi are capacitatea deplină de exerciţiu, ceea ce în conformitate cu art. 58 al.1) CPC, dispune de posibilitatea de a-şi exercita în volum deplin, personal sau prin reprezentant drepturile şi obligaţiile procedurale în judecată.

Faptul că P.S., de mai mult de cinci ani s-a aflat la lucru în Portugalia şi nu a fost în Republica Moldova, nu constituie temei legal ca tatăl lui, P.E, fără careva împuternicire, contrar prevederilor art. art. 80 şi 81 CPC, să semneze şi să depună în instanţă cererea de chemare în judecată în cauză.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, intimatul P.E., fără împuternicire de la apelantul P.S. a semnat şi a depus în instanţa de judecată cererea în cauză, Colegiul Civil, prin decizia din 4 martie 2005, a ajuns întemeiat la concluzia de a admite apelul, a casa integral hotărârea primei instanţe şi a dispune scoaterea de pe rol a cererii de chemare în judecată a lui P.E. în interesele

364

lui P.S. împotriva întreprinderii „G” cu privire la repararea prejudiciului material şi moral.

În astfel de circumstanţe, consideră Colegiul Civil, apelul declarat de către P.S. este neîntemeiat şi urmează a fi respins.

În conformitate cu art. 385 al.(1) lit.a), art. 390, art. 395 CPC, Colegiul Civil

d e c i d e

Se respinge apelul declarat de către P.S., în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui P.E. în interesele lui P.S. împotriva întreprinderii „G” cu privire la repararea prejudiciului material şi moral, împotriva hotărârii Judecătoriei Râşcani municipiul Chişinău din 7 februarie 2005.




365

R E C U R S U L împotriva hotărârilor judecătoreşti pentru care nu este

prevăzută calea apelului

S E C Ţ I U N E A 1

366

Încheierea preşedintelui instanţei de recurs privind repartizarea pricinii judecătorului raportor

Î N C H E I E R E


Preşedintele Curţii de Apel Chişinău, F.I.

d i s p u n e

Se repartizează judecătorului C.P. pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui I.P. împotriva Consiliului sătesc „W”, raionul Criuleni, cu privire la contestarea actului administrativ pentru îndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 407 CPC.


Preşedintele F.I.Curţii de Apel Chişinău

367

Încheiere privind primirea pricinii spre examinarea recursului, pregătirea către dezbateri judiciare şi stabilirea termenului pentru examinarea pricinii în instanţa de

recurs

Î N C H E I E R E


Judecătorul Curţii de Apel Chişinău, C.P., studiind pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui I.P. împotriva Consiliului sătesc „W” raionul Criuleni cu privire la contestarea actului administrativ,


d i s p u n e

1. Se primeşte spre examinare în instanţa de recurs pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui I.P. împotriva Consiliului sătesc „W” raionul Criuleni despre contestarea actului administrativ.

2.Se stabileşte termenul pentru examinare în instanţa de recurs a pricinii civile la cererea de chemare în judecată a lui I.P. împotriva Consiliului sătesc „W”, raionul Criuleni cu privire la contestarea actului administrativ pentru 25 ianuarie 2005, ora 10.00 în incinta Curţii de Apel Chişinău strada Teilor 4.

3.Se notifică despre şedinţa de judecată :a) recurentul-Consiliul sătesc „W” raionul Criulenib) intimatul-I.P.c)----------------------------------------------------------------------------------d)----------------------------------------------------------------------------------e)----------------------------------------------------------------------------------4.Pentru asigurarea examinării juste şi prompte a pricinii se efectuează

următoarele acţiuni :a)----------------------------------------------------------------------------------b)----------------------------------------------------------------------------------c)----------------------------------------------------------------------------------d)----------------------------------------------------------------------------------e)----------------------------------------------------------------------------------f)-----------------------------------------------------------------------------------


Judecătorul C.P.

368

Încheiere prin care nu se dă curs cererii de recurs

Î N C H E I E R E


Colegiul Civil al Curţii de Apel Chişinău în componenţă:Preşedintele completului, judecătorul O.L.Judecătorii K.M. şi N.B.studiind cererea de recurs depusă de către Consiliul sătesc „W”, raionul

Criuleni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui I.P. împotriva Consiliului sătesc „W”, raionul Criuleni, cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva hotărârii Judecătoriei Criuleni din 10 februarie 2005, prin care acţiunea a fost admisă

c o n s t a t ă

I.P. a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului sătesc „W” raionul Criuleni cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamantul I.P. a indicat că, el deţine în proprietate privată casa de locuit nr. 5 din str. Mihai Eminescu, satul „W”, care nu are teren aferent şi în legătură cu ce a cerut, conform art. 11 al.(1) Cod Funciar transmiterea lui în proprietate a sectorului de teren aferent de locuit.

Prin decizia Consiliului sătesc „W”, raionul Criuleni, reclamantului i-a fost refuzat demersul în transmiterea sectorului de teren aferent carsei de locuit în proprietate privată.

Cere reclamantul anularea deciziei pârâtului şi obligarea acestuia de a transmite lui în proprietate sectorul de teren aferent de locuit.

Prin hotărârea Judecătoriei Criuleni din 10 februarie 2005 acţiunea a fost admisă şi pârâtul a fost obligat să transmită reclamantului în proprietate sectorul de teren aferent casei de locuit.

Consiliul sătesc „W”, raionul Criuleni, a depus cerere de recurs împotriva hotărârii primei instanţe, cerând admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanţe şi restituirea pricinii spre rejudecare în primă instanţă.

Studiind cererea de recurs şi documentele anexate, Colegiul Civil consideră că este necesar de a nu da curs acesteia din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 408 al.(1) CPC, dacă cererea de recurs nu întruneşte condiţiile prevăzute la art. 405 şi dacă recursul este depus fără plata taxei de stat, instanţa de recurs, dispune printr-o încheiere, să nu se dea curs cererii, acordînd recurentului un termen pentru lichidarea neajunsurilor.

Din cererea de recurs şi înscrisurile anexate urmează că cererea, contrar prevederilor art. 405 al.(1) lit.g) şi al.(3) CPC, nu este semnată de recurent sau de reprezentantul său.

369

Cu atât mai mult, contrar prevederilor art. 3 al.(1) lit.l) a Legii taxei de stat, art. 16 al.(3) al Legii contenciosului administrativ, art. art. 83-84, art. 405 al.(2) CPC, recurentul, Consiliul sătesc „W” raionul Criuleni la cererea de recurs nu a anexat dovada de plată a taxei de stat în mărime de 9 lei.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, cererea de recurs nu este semnată şi la cererea de recurs nu este anexată dovada de plată a taxei de stat în mărime de 9 lei, Colegiul Civil ajunge la concluzia de a nu da curs cererii de recurs şi de a stabili recurentului un termen de 10 zile, din momentul primirii copiei de pe încheierea în cauză, pentru semnarea cererii de recurs şi anexarea dovezii de plată a taxei de stat în mărime de 9 lei.

Colegiul Civil consideră necesar de a explica recurentului Consiliul sătesc „W”, raionul Criuleni, că, dacă nu va lichida neajunsurile menţionate şi nu va prezenta dovada de plată a taxei de stat în termenul stabilit, cererea de recurs nu va fi considerată depusă şi împreună cu toate documentele anexate va fi restituită.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 408 CPC, Colegiul Civil

d i s p u n e

Nu se dă curs cererii de recurs a Consiliului sătesc „W” raionul Criuleni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui I.P. împotriva Consiliului sătesc „W” raionul Criuleni cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva hotărârii Judecătoriei Criuleni din 10 februarie 2005.

Se comunică Consiliului sătesc „W” raionul Criuleni, despre necesitatea semnării cererii de recurs şi prezentarea dovezii de plată a taxei de stat în mărime de 9 (nouă) lei, stabilindu-i un termen de 10 zile din momentul primirii copiei de pe încheierea în cauză.

Se explică Consiliului sătesc „W” raionul Criuleni că, în caz dacă nu va lichida neajunsurile menţionate şi nu va prezenta dovada de plată a taxei de stat, cererea de recurs nu va fi considerată depusă şi, împreună cu toate documentele anexate, va fi restituită.


Preşedintele completului, O.L.judecătorulJudecătorii K.M. N.B.

370

Încheiere privind restituirea cererii de recurs, dacă recurentul nu a îndeplinit în termen indicaţiile instanţei de recurs din încheierea emisă în conformitate cu art. 408

al.(1) CPC

Î N C H E I E R E


Colegiul Civil al Curţii de Apel Chişinău în componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul O.L.Judecătorii K.M. şi N.B.examinând în şedinţă publică recursul declarat de către Consiliul sătesc „W”,

raionul Criuleni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui I.P. împotriva Consiliului sătesc „W” raionul Criuleni cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva hotărârii Judecătoriei Criuleni, din 10 februarie 2005, prin care acţiunea a fost admisă

c o n s t a t ă

I.P. a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului sătesc „W” raionul Criuleni cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamantul I.P. a indicat că, el deţine în proprietate privată casa de locuit nr. 5, din str. Mihai Eminescu satul „W”, care nu are teren aferent şi în legătură cu ce a cerut, conform art. 11 al.(1) Cod Funciar transmiterea lui în proprietate a sectorului de teren aferent casei de locuit.

Prin decizia Consiliului sătesc „W”, raionul Criuleni, lui i-a fost refuzat demersul în transmiterea sectorului de teren aferent casei de locuit în propriertate privată.

Cere reclamantul anularea deciziei pârâtului şi obligarea acestuia de a transmite lui în proprietate a sectorului de teren aferent casei de locuit.


Consiliul sătesc „W” raionul Criuleni, a depus cerere de recurs împotriva hotărârii primei instanţe, cerând admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanţe şi restituirea pricinii spre rejudecare în primă instanţă.

Recurentu Consiliul sătesc „W” raionul Criuleni, în motivarea recursului a invocat că, în opinia recurentului, intimatul este în drept să primească sectorul de teren aferent de locuit în folosinţă şi nu în proprietate.

Reprezentantul recurentului Consiliul sătesc „W”, raionul Criuleni, U.O., în şedinţa instanţei de recurs, a susţinut recursul şi a cerut admiterea acestuia cu casarea hotărârii primei instanţe şi restituirea pricinii spre rejudecare în primă instanţă.

371

Cererea de recurs nu a semnat-o până acum din lipsă de timp, iar taxa de stat consideră că nu trebuie să o plătească, deoarece Consiliul sătesc „W” reprezintă interesele locuitorilor satului.

Intimatul I.P., în şedinţa instanţei de recurs, a cerut restituirea cererii de recurs indicând că, recurentul, fără motive întemeiate, în termenul stabilit, n-a semnat cererea de recurs şi nu a prezentat dovada de plată a taxei de stat în mărime de 9 lei.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, Colegiul Civil consideră necesar de a restitui cererea de recurs din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 408 al.(2) CPC, dacă recurentul îndeplineşte în termen indicaţiile din încheierea judecătorească, recursul se consideră depus la data prezentării sale iniţiale. În caz contrar, cererea de recurs se restituie recurentului.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, la 14 februarie 2005, recurentul, Consiliul sătesc „W” raionul Criuleni a depus cerere de recurs împotriva hotărârii Judecătoriei Criuleni din 10 februarie 2005.

În legătură cu faptul că, cererea de recurs în cauză n-a fost semnată de recurent sau de reprezentantul său şi că recurentul n-a prezentat dovada de plată a taxei de stat în mărime de 9 lei, prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 1 martie 2005, a cărei copie a fost înmânată reprezentantului recurentului în aceeaşi zi, recurentului i-a fost stabilit un termen de 10 zile pentru semnarea cererii de recurs şi prezentarea dovezii de plată a taxei de stat, însă recurentul, fără motive întemeiate, în termenul stabilit, nu a semnat cererea de recurs şi nu a prezentat dovada de plată a taxei de stat.

Colegiul Civil consideră că, nu pot fi reţinute ca întemeiate argumentele invocate de către reprezentantul recurentului cu privire la aceea că, el n-ar fi îndeplinit în termen indicaţiile instanţei de recurs în legătură cu lipsa de timp, deoarece circumstanţa în cauză nu poate fi considerată ca motiv întemeiat.

Cu atât mai mult, nu poate fi reţinut nici argumentul cu privire la aceea că, recurentul-pârât nu ar trebui să plătească taxa de stat la depunerea cererii de recurs, deoarece aceasta contravine prevederilor art. 16 al.(3) al Legii contenciosului administrativ, art. 3 al.(1) lit.l) al Legii taxei de stat, art. art. 83-84, art. 405 al.(2) CPC.

Or, în conformitate cu art. 85 al.(1) lit.a) CPC, de taxa de stat pentru judecarea pricinilor civile se scutesc reclamanţii în acţiunile născute din raporturi de contencios administrativ şi nu recurenţii-pârâţi.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, recurentul, fără motive întemeiate, în termenul stabilit de instanţa de recurs nu a lichidat neajunsurile menţionate în încheierea Curţii de Apel Chişinău din 1 martie 2005 şi nu a prezentat dovada de plată a taxei de stat, Colegiul Civil ajunge la concluzia de a restitui recurentului, Consiliul sătesc „W” raionul Criuleni cererea de recurs cu toate documentele anexate.

Colegiul Civil consideră necesar de a explica recurentului că, restituirea cererii de recurs nu exclude posibilitatea adresării repetate în judecată a aceluiaşi recurent, cu aceeaşi cerere de recurs, împotriva aceleaşi hotărâri, cu acelaşi obiect şi aceleaşi temeiuri dacă recurentul a lichidat neajunsurile.


372

d i s p u n e

Se restituie Consiliului sătesc „W” raionul Criuleni cererea de recurs.Se remite Consiliului sătesc „W” raionul Criuleni cererea de recurs cu toate

documentele anexate.Se explică Consiliului sătesc „W” raionul Criuleni că, restituirea cererii de

recurs nu exclude posibilitatea adresării repetate în judecată a aceluiaşi recurent, cu aceeaşi cerere de recurs, împotriva aceleaşi hotărâri, cu acelaşi obiect şi aceleaşi temeiuri dacă recurentul a lichidat neajunsurile.


Preşedintele şedinţei, O.L.judecătorulJudecătorii K.M. N.B.

373

Încheiere privind restituirea cererii de recurs, dacă recursul nu este declarat în temeiurile consemnate la art. 400 CPC

Î N C H E I E R E


Colegiul Civil al Curţii de Apel Chişinău în componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul O.L.Judecătorii K.M. şi N.B.

examinând în şedinţă publică recursul declarat de către Consiliul sătesc „W” raionul Criuleni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui I.P. împotriva Consiliului sătesc „W”, raionul Criuleni, cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva hotărârii Judecătoriei Criuleni din 10 februarie 2005, prin care acţiunea a fost admisă

c o n s t a t ă

I.P. a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului sătesc „W”, raionul Criuleni, cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamantul I.P. a indicat că, el deţine în proprietate privată casa de locuit nr.5, din str. Mihai Eminescu, satul „W”, care nu are teren aferent şi în legătură cu ce a cerut, conform art. 11 al.(1) Cod Funciar, transmiterea lui în proprietate a sectorului de teren aferent casei de locuit.


Cere reclamantul anularea deciziei pârâtului şi obligarea acestuia de a transmite lui în proprietate sectorul de teren aferent casei de locuit.


Consiliul sătesc „W”, raionul Criuleni, a depus cerere de recurs împotriva hotărârii primei instanţe, cerând admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii.

Recurentul Consiliul sătesc „W” raionul Criuleni, în motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu hotărârea primei instanţe, din considerentele că, norma de drept invocată de către prima instanţă, şi anume art. 11 al.(1) Cod Funciar, în opinia recurentului, este în contradicţie cu interesele locuitorilor satului.

Reprezentantul recurentului Consiliul sătesc „W,” raionul Criuleni, U.O., în şedinţa instanţei de recurs, a susţinut recursul şi a cerut admiterea acestuia cu casarea

374

hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii.

Intimatul I.P., în şedinţa instanţei de recurs, a cerut restituirea cererii de recurs invocând că recursul nu este declarat în temeiurile consemnate la art. 400 CPC..


În conformitate cu art. 409 al.(1) lit.a) CPC, cererea de recurs se restituie dacă recursul nu este declarat în temeiurile consemnate la art. 400 CPC.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, recurentul Consiliul sătesc „W”, raionul Criuleni, şi-a întemeiat recursul pe motivul că, art.11 al.(1) Cod Funciar, pe care este întemeiată hotărârea primei instanţe, în opinia recurentului, ar fi în contradicţie cu interesele locuitorilor satului, temei care nu este consemnat la art. 400 CPC.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, recursul declarat de către Consiliul sătesc „W”, raionul Criuleni, nu este întemeiat pe temeiurile consemnate la art. 400 CPC, Colegiul Civil ajunge la concluzia de a restitui recurentului cererea de recurs cu toate documentele anexate.

Colegiul Civil consideră necesar de a explica recurentului că, restituirea cererii de recurs nu împiedică depunerea repetată a recursului în interiorul termenului prevăzut de lege după lichidarea neajunsurilor şi respectarea celorlalte reguli stabilite de lege pentru declararea recursului.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 409 al.(1) lit.a) şi al.(2) CPC, Colegiul Civil

d i s p u n e

Se restituie Consiliului sătesc „W”, raionul Criuleni, cererea de recurs.Se remite Consiliului sătesc „W”, raionul Criuleni, cererea de recurs cu toate

documentele anexate.Se explică Consiliului sătesc „W”, raionul Criuleni, că restituirea cererii de

recurs nu împiedică depunerea repetată a recursului în interiorul termenului prevăzut de lege după lichidarea neajunsurilor şi respectarea celorlalte reguli stabilite de lege pentru declararea recursului.



375

Încheiere privind restituirea cererii de recurs, dacă cererea de recurs a fost depusă în afara termenului legal, iar recurentul nu solicită repunere în termen

Î N C H E I E R E



examinând în şedinţă publică recursul declarat de către Consiliul sătesc „W”, raionul Criuleni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui I.P. împotriva Consiliului sătesc „W”, raionul Criuleni, cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva hotărârii Judecătoriei Criuleni din 1 februarie 2005, prin care acţiunea a fost admisă

c o n s t a t ă


În motivarea acţiunii reclamantul I.P. a indicat că el deţine în proprietate privată casa de locuit nr.5, din str. Mihai Eminescu satul „W”, care nu are teren aferent şi în legătură cu ce a cerut, conform art. 11 al.(1) Cod Funciar, transmiterea lui în proprietate a sectorului de teren aferent casei de locuit.




La 25 februarie 2005 Consiliul sătesc „W”, raionul Criuleni, a depus cerere de recurs împotriva hotărârii primei instanţe, cerând admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii.

Recurentul, Consiliul sătesc „W”, raionul Criuleni, în motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu hotărârea primei instanţe din considerentele că aceasta ar fi dat o interpretare eronată art. 11 al.(1) Cod Funciar.

Reprezentantul recurentului, Consiliul sătesc „W”, raionul Criuleni, U.O., în şedinţa instanţei de recurs, a susţinut recursul şi a cerut admiterea acestuia cu casarea

376

hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii.

Intimatul I.P., în şedinţa instanţei de recurs, a cerut restituirea cererii de recurs invocând că cererea de recurs a fost depusă în afara termenului legal, iar recurentul nu solicită repunere în termen.


În conformitate cu art. 409 al.(1) lit.b) CPC, cererea de recurs se restituie dacă a fost depusă în afara termenului legal, iar recurentul nu solicită repunere în termen.

În conformitate cu art. 402 al.(1) CPC, recursul se declară, în condiţiile prezentului capitol, în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii sau deciziei motivate, dacă legea nu prevede altfel.

Conform art. 30 al.(1) al Legii contenciosului administrativ, hotărârea instanţei de contencios administrativ asupra acţiunii judecate în fond poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la data pronunţării sau de la data comunicării hotărârii integrale, în cazul în care acţiunea este judecată în lipsa părţii, dacă legea nu dispune altfel.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, recurentului, Consiliul sătesc „W”, raionul Criuleni, la 5 februarie 2005, i-a fost comunicată hotărârea motivată a Judecătoriei Criuleni din 1 februarie 2005.

În acelaşi timp, recurentul, contrar prevederilor art. 402 al.(1) CPC, art. 30 al.(1) al Legii contenciosului administrativ, fără vre-un motiv întemeiat, a depus cererea de recurs în afara termenului legal şi nu solicită repunere în termen.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, recurentul, fără motive întemeiate, a depus cererea de recurs în afara termenului legal şi nu solicită repunere în termen, Colegiul Civil ajunge la concluzia de a restitui recurentului, Consiliul sătesc „W”, raionul Criuleni, cererea de recurs cu toate documentele anexate.

În conformitate cu art. art. 269-270 CPC, art. 409 al.(1) lit.b) CPC, Colegiul Civil

d i s p u n e


documentele anexate.Încheierea poate fi atacată cu recurs la Curtea Supremă de Justiţie în termen de



377

Încheiere privind restituirea cererii de recurs, dacă cererea de recurs a fost depusă de o persoană care nu este în drept să declare recurs

Î N C H E I E R E


Colegiul Civil al Curţii de Apel Chişinău în componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătoru O.L.Judecătorii K.M. şi N.B.

examinând în şedinţă publică recursul declarat de către reprezentantul Consiliului sătesc „W”, raionul Criuleni, avocatul U.O., în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui I.P. împotriva Consiliului sătesc „W”, raionul Criuleni cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva hotărârii Judecătoriei Criuleni din 10 februarie 2005, prin care acţiunea a fost admisă

c o n s t a t ă

378

I.P. a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului sătesc „W”, raionul Criuleni cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamantul I.P. a indicat că, el deţine în proprietate privată casa de locuit nr.5, din str. Mihai Eminescu, satul „W”, care nu are teren aferent şi în legătură cu ce a cerut, conform art. 11 al.(1) Cod Funciar transmiterea lui în proprietate a sectorului de teren aferent casei de locuit.


Cere reclamantul anularea deciziei pârâtului şi obligarea acestuia de a transmite lui în proprietate sectorul de teren aferent casei de locuit.


Reprezentantul Consiliului sătesc „W”, raionul Criuleni, avocatul U.O., a depus cerere de recurs împotriva hotărârii primei instanţe, cerând admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii.

Reprezentantul recurentului, Consiliul sătesc „W” raionul Criuleni, avocatul U.O., în motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu hotărârea primei instanţe, din considerentele că aceasta ar fi dat o interpretare eronată art. 11 al.(1) Cod Funciar.

Reprezentantul recurentului, Consiliul sătesc „W”, raionul Criuleni, avocatul U.O., în şedinţa instanţei de recurs, recursul a susţinut şi a cerut admiterea acestuia cu casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii.

Intimatul I.P., în şedinţa instanţei de recurs, a cerut restituirea cererii de recurs indicând că cererea de recurs a fost depusă de o persoană, care nu este în drept să declare recurs, deoarece avocatul U.O., care reprezintă în şedinţa de judecată recurentul, în baza ordinului scris eliberat de Baroul de Avocaţi, şi care a depus şi a însemnat recursul în numele Consiliului sătesc „W”, raionul Criuleni, nu are împuternicire de la acesta privind atacarea hotărârii judecătoreşti.


În conformitate cu art. 409 al.(1) lit.c) CPC, cererea de recurs se restituie dacă a fost depusă de o persoană care nu este în drept să declare recurs.

În conformitate cu art. 80 al.(6) CPC, împuternicirile date avocatului se atestă printr-un ordin scris eliberat de Baroul de Avocaţi sau prin alt act prevăzut de lege.

În conformitate cu art. 81 CPC, dreptul reprezentantului de a ataca hotărârea judecătorească trebuie menţionat expres, sub sancţiunea nulităţii, în procura eliberată de reprezentant.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, avocatul U.O. este reprezentant al recurentului în şedinţa de judecată, în baza ordinului scris eliberat de Baroul de Avocaţi.

379

Consiliul sătesc „W”, raionul Criuleni, nu i-a eliberat avocatului U.O. o procură prin care i-ar fi delegat dreptul de a ataca hotărârea judecătorească.

Cu atât mai mult, nici Codul de procedură civilă, nici Legea cu privire la avocatură şi nici Legea contenciosului administrativ, nu investesc avocatul, în baza ordinului scris eliberat de Baroul de Avocaţi, cu dreptul de a ataca, în lipsa împuternicirilor stipulate la art. 81 CPC, hotărârea judecătorească.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, avocatul U.O. a depus şi a semnat cererea de recurs din numele Consiliului sătesc „W”, raionul Criuleni, fără a fi împuternicit să declare recurs, Colegiul Civil ajunge la concluzia de a restitui reprezentantului recurentului Consiliul sătesc „W”, raionul Criuleni, avocatului U.O., cererea de recurs cu toate documentele anexate.

Colegiul Civil consideră necesar de a explica reprezentantului recurentului că, restituirea cererii de recurs nu împiedică depunerea repetată a recursului în interiorul termenului prevăzut de lege, după lichidarea neajunsurilor şi respectarea celorlalte reguli stabilite de lege pentru declararea recursului.

În conformitate cu art. art. 269-270 CPC, art. 409 al.(1) lit.c) CPC, Colegiul Civil

d i s p u n e

Se restituie reprezentantului Consiliului sătesc „W”, raionul Criuleni, avocatului U.O., cererea de recurs.

Se remite reprezentantului Consiliului sătesc „W”, raionul Criuleni, avocatului U.O. cererea de recurs cu toate documentele anexate.

Se explică reprezentantului recurentului, Consiliul sătesc „W”, raionul Criuleni, avocatului U.O., că restituirea cererii de recurs nu împiedică depunerea repetată a recursului în interiorul termenului prevăzut de lege după lichidarea neajunsurilor şi respectarea celorlalte reguli stabilite de lege pentru declararea recursului.



380

Încheiere privind restituirea cererii de recurs, dacă recurentul solicită restituirea recursului până la dezbaterea pricinii în fond în instanţa de recurs

Î N C H E I E R E




c o n s t a t ă


În motivarea acţiunii reclamantul I.P. a indicat că el deţine în proprietate privată casa de locuit nr.5, din str. Mihai Eminescu, satul „W”, care nu are teren aferent şi în legătură cu ce a cerut, conform art. 11 al.(1) Cod Funciar, transmiterea lui în proprietate a sectorului de teren aferent casei de locuit.


Reclamantul cere anularea deciziei pârâtului şi obligarea acestuia de a transmite lui în proprietate sectorul de teren aferent casei de locuit.



Recurentul, Consiliul sătesc „W”, raionul Criuleni, în motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu hotărârea primei instanţe, din considerentele că aceasta ar fi dat o interpretare eronată art. 11 al.(1) Cod Funciar.

Reprezentantul recurentului, Consiliul sătesc „W”, raionul Criuleni, U.O., în şedinţa instanţei de recurs, până la dezbaterea pricinii în fond, a solicitat restituirea recursului.

381

Intimatul I.P., în şedinţa instanţei de recurs, a cerut restituirea cererii de recurs indicând că reprezentantul recurentului a solicitat restituirea acestuia, până la dezbaterea pricinii în fond în instanţa de recurs.


În conformitate cu art. 409 al.(1) lit.d) CPC, cererea de recurs se restituie, dacă recurentul solicită restituirea recursului până la dezbaterea pricinii în fond în instanţa de recurs.

În şedinţa instanţei de recurs, până la dezbaterea pricinii în fond în instanţa de recurs, reprezentantul recurentului, Consiliul sătesc „W”, raionul Criuleni, U.O., fiind împuternicit prin procură cu toate drepturile stipulate în art. 81 CPC, a solicitat restituirea recursului.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, reprezentantul recurentului, Consiliul sătesc „W”, raionul Criuleni, U.O., până la dezbaterea pricinii în fond în instanţa de recurs, a solicitat restituirea recursului, Colegiul Civil ajunge la concluzia de a restitui recurentului, Consiliul sătesc „W”, raionul Criuleni, cererea de recurs cu toate documentele anexate.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 409 al.(1) lit.d) CPC, Colegiul Civil

d i s p u n e


documentele anexate.Încheierea poate fi atacată cu recurs la Curtea Supremă de Justiţie în termen de



382

Încheiere privind încetarea procedurii de recurs, dacă se admite retragerea recursului

Î N C H E I E R E




c o n s t a t ă




Reclamantul cere anularea deciziei pârâtului şi obligarea acestuia de a transmite lui în proprietate a sectorului de teren aferent casei de locuit.



Recurentul, Consiliul sătesc „W”, raionul Criuleni, în motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu hotărârea primei instanţe, din considerentele că aceasta ar fi dat o interpretare eronată art. 11 al.(1) Cod Funciar.

Reprezentantul recurentului, Consiliul sătesc „W”, raionul Criuleni, U.O., în şedinţa instanţei de recurs, până la începerea dezbaterii recursului în fond, a retras recursul.

383

Intimatul I.P., în şedinţa instanţei de recurs, a cerut încetarea procedurii de recurs invocând că reprezentantul recurentului, până la începerea dezbaterii recursului în fond, a retras recursul.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, Colegiul Civil consideră necesar de a admite retragerea recursului de către Consiliul sătesc „W”, raionul Criuleni, şi a înceta procedura de recurs din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 411 CPC, recurentul şi reprezentantul său pot retrage recursul până la începerea dezbaterii recursului în fond. Retragerea se face prin depunerea unei cereri scrise.

Recursul se retrage în condiţiile art. 374 CPC, care se aplică în mod corespunzător.

În conformitate cu art. 374 al.(1) CPC, apelantul şi reprezentantul lui pot retrage apelul până la dezbaterea pricinii în fond în instanţa de apel. Retragerea se face în scris sau oral, în ultimul caz cu consemnare în proces verbal.

În şedinţa instanţei de recurs, printr-o cerere scrisă, până la începerea dezbaterii recursului în fond, reprezentantul recurentului, Consiliul sătesc „W”, raionul Criuleni, U.O., fiind împuternicit prin procură cu toate drepturile stipulate în art. 81 CPC, a retras recursul.

Colegiul Civil, în conformitate cu art. 212 al.(4) CPC, a explicat reprezentantului recurentului, Consiliul sătesc „W”, raionul Criuleni, U.O., efectele admiterii retragerii recursului şi încetării procedurii de recurs stipulate în art. 266 al.(2) şi 374 al.(3) CPC, şi anume că nu se admite o nouă adresare în judecată a aceluiaşi recurent cu privire la acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, în conformitate cu art. 60 al.(5) CPC, retragerea recursului de către recurent nu contravine legii şi nu încalcă drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale persoanei, interesele societăţii sau ale statului, Colegiul Civil ajunge la concluzia de a admite retragerea recursului şi de a înceta procedura de recurs.

În conformitate cu art. 60 al.(5), art. 212 al.(4), art. 266, art. art. 269-270, art. 374 art. 411 CPC, Colegiul Civil

d i s p u n e

Se admite retragerea recursului de către reprezentantul recurentului, Consiliul sătesc „W”, raionul Criuleni.

Procedura de recurs în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui I.P. împotriva Consiliului sătesc „W” raionul Criuleni cu privire la contestarea actului administrativ se încetează.

Se menţionează că, nu se admite o nouă adresare în judecată a aceluiaşi recurent cu privire la acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri.


384


385

Încheiere privind amânarea şedinţei instanţei de recurs

Î N C H E I E R E



examinând în şedinţă publică recursul declarat de către Consiliul sătesc „W”, raionul Criuleni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui I.P. împotriva Consiliului sătesc „W” raionul Criuleni cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva hotărârii Judecătoriei Criuleni din 1 februarie 2005, prin care acţiunea a fost admisă

c o n s t a t ă







Recurentul, Consiliul sătesc „W”, raionul Criuleni, în motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu hotărârea primei instanţe din considerentele că aceasta ar fi dat o interpretare eronată art. 11 al.(1) Cod Funciar.

Reprezentantul recurentului, Consiliul sătesc „W”, raionul Criuleni, U.O., în şedinţa instanţei de recurs, recursul a susţinut şi a cerut admiterea acestuia cu casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii.

386

Intimatul I.P., în şedinţa instanţei de recurs, nu s-a prezentat, dar a depus cerere scrisă, prin care a cerut amânarea şedinţei instanţei de recurs, indicând că lui nu i-a fost expediată copia de pe recurs şi de pe noile înscrisuri.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, Colegiul Civil consideră necesar de a amâna şedinţa instanţei de recurs din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 414 al.(2) CPC, în cazul neprezentării în şedinţa de judecată a participantului la proces căruia nu i s-a comunicat în mod legal locul, data şi ora şedinţei sau căruia nu i s-a expediat copia de pe recurs sau de pe noile înscrisuri, instanţa este în drept să amâne şedinţa.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, intimatului I.P., contrar prevederilor art. 407 al.(2) lit.b) CPC, nu i s-a expediat copia de pe recurs şi de pe noile înscrisuri, prin ce au fost încălcate drepturile procedurale ale acestuia stipulate la art. art. 56 şi 60 CPC, ceea ce constituie temei pentru amânarea şedinţei instanţei de recurs.


d i s p u n e

Se amână şedinţa instanţei de recurs în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui I.P. împotriva Consiliului sătesc „W”, raionul Criuleni, cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva hotărârii Judecătoriei Criuleni din 1 februarie 2005 prin care acţiunea a fost admisă, pentru 1 aprilie 2005 ora 10.00.



387

Decizie privind respingerea recursului şi menţinerea hotărârii primei instanţe

D E C I Z I E



examinând în şedinţă publică recursul declarat de către Consiliul sătesc „W” raionul Criuleni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui I.P. împotriva Consiliului sătesc „W” raionul Criuleni cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva hotărârii Judecătoriei Criuleni din 10 martie 2005, prin care acţiunea a fost admisă

c o n s t a t ă


În motivarea acţiunii reclamantul I.P. a indicat că el deţine în proprietate privată casa de locuit nr.5 din str. Mihai Eminescu, satul „W”, fără teren aferent, şi în legătură cu ce a cerut, conform art. 11 al.(1) Cod Funciar, transmiterea lui în proprietate a sectorului de teren aferent casei de locuit.

Prin decizia Consiliului sătesc „W”, raionul Criuleni, nr. 35 din 1 februarie 2005, sectorul de teren aferent casei de locuit, i-a fost transmis reclamantului în folosinţă provizorie.

La 20 februarie 2005, pârâtul i-a respins cererea prealabilă, considerând decizia contestată legală şi întemeiată.

Reclamantul I.P., cere anularea deciziei pârâtului şi obligarea acestuia de a transmite lui în proprietate sectorul de teren aferent casei de locuit.

Prin hotărârea Judecătoriei Criuleni din 10 martie 2005 acţiunea a fost admisă, a fost anulată decizia pârâtului nr. 35 din 1 februarie 2005 şi a fost obligat pârâtul să transmită reclamantului în proprietate sectorul de teren aferent casei de locuit.


Recurentul, Consiliul sătesc „W”, raionul Criuleni, în motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu hotărârea primei instanţe din considerentele că, conform planului general de dezvoltare al satului, pe sectorul de teren în litigiu este prevăzută construcţia unui drum de însemnătate locală.

388

Reprezentantul recurentului, Consiliul sătesc „W”, raionul Criuleni, U.O., în şedinţa instanţei de recurs, recursul a susţinut şi a cerut admiterea acestuia cu casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii.

Intimatul I.P., în şedinţa instanţei de recurs, a cerut respingerea recursului şi menţinerea hotărârii primei instanţe, pe care o consideră întemeiată şi legală.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, Colegiul Civil consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea hotărârii primei instanţe din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 417 al.(1) lit.a) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină hotărârea primei instanţe.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, intimatul I.P., conform contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 11 mai 2003 şi înregistrat la Oficiul Cadastral Teritorial Criuleni, este proprietar al casei de locuit situată pe str. Mihai Eminescu nr.5, satul „W”, raionul Criuleni.

Prin decizia recurentului nr. 35 din 1 februarie 2005, sectorul de teren aferent casei de locuit în litigiu a intimatului i-a fost transmis ultimului în folosinţă provizorie.

Prin scrisoarea din 20 februarie 2005, recurentul a respins cererea prealabilă a intimatului cu privire la anularea deciziei contestate şi transmiterea lui în proprietate a sectorului de teren aferent casei de locuit care îi aparţine cu drept de proprietate.

Colegiul Civil consideră că, prima instanţă a ajuns la o concluzie corectă cu privire la admiterea acţiunii, deoarece, conform art. 11 al.(1) Cod Funciar, autorităţile administraţiei publice locale atribuie cetăţenilor terenuri fără plată, eliberându-le titluri de proprietate, şi anume trec în proprietatea cetăţenilor sectoarele de teren ocupate de case, anexe gospodăreşti şi grădini, care li se atribuie în conformitate cu legislaţia.

Astfel, sectorul de teren aferent casei de locuit a intimatului urma să fie trecut în proprietatea intimatului şi nu în folosinţa provizorie a acestuia. Or, raporturile juridice în cauză ţin de proprietatea privată a intimatului asupra casei de locuit şi nu de arendă a acesteia.

Cu atât mai mult, conform art. 11 al.(1) Cod Funciar, trecerea sectoarelor de teren ocupate de case de locuit în proprietatea cetăţenilor nu este condiţionată de anumite circumstanţe, cum ar fi şi planul general de dezvoltare a localităţii, din care considerente nu pot fi reţinute argumentele invocate de către recurent în acest sens.

Urmează de menţionat şi faptul că, acţiunile contestate ale recurentului sunt contrare şi prevederilor art. 316 Cod Civil, art. art. 9 şi 46 ale Constituţiei Republicii Moldova, art. 1 Protocol Adiţional la Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, deoarece refuzul recurentului de a trece în proprietatea intimatului a sectorului de teren în litigiu îi încalcă şi drepturile acestuia asupra casei de locuit proprietate privată.

În susţinerea opiniei enunţare, Colegiul Civil invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 28 octombrie 1999 în cauza Brumărescu împotriva României.

389

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, hotărârea primei instanţe este întemeiată şi legală, iar temeiurile invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul Civil ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine hotărârea primei instanţe.

În conformitate cu art. 417 al.(1) lit.a), art. 419 CPC, Colegiul Civil

d e c i d e

Se respinge recursul declarat de către Consiliul sătesc „W” raionul Criuleni.Se menţine hotărârea Judecătoriei Criuleni din 10 martie 2005 în pricina civilă

la cererea de chemare în judecată a lui I.P. împotriva Consiliului sătesc „W” raionul Criuleni cu privire la contestarea actului administrativ.

Decizia este irevocabilă de la pronunţare.


390

Decizie privind admiterea recursului şi modificarea hotărârii primei instanţe

D E C I Z I E



examinând în şedinţă publică recursul declarat de către Consiliul sătesc „W”, raionul Criuleni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui I.P. împotriva Consiliului sătesc „W” raionul Criuleni cu privire la contestarea actului administrativ şi repararea prejudiciului moral, împotriva hotărârii Judecătoriei Criuleni din 10 martie 2005, prin care acţiunea a fost admisă

c o n s t a t ă

I.P. a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului sătesc „W”, raionul Criuleni, cu privire la contestarea actului administrativ şi la repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamantul I.P. a indicat că el deţine în proprietate privată casa de locuit nr.5 din str. Mihai Eminescu, satul „W”, fără teren aferent şi în legătură cu ce a cerut, conform art. 11 al.(1) Cod Funciar, transmiterea lui în proprietate a sectorului de teren aferent casei de locuit.

Prin decizia Consiliului sătesc „W”, raionul Criuleni, nr. 35 din 1 februarie 2005, sectorul de teren aferent casei de locuit a fost transmis reclamantului în folosinţă provizorie.


Cere reclamantul I.P. anularea deciziei pârâtului, obligarea acestuia de a-i transmite lui în proprietate sectorul de teren aferent casei de locuit şi încasarea prejudiciului moral în mărime de 20000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Criuleni din 10 martie 2005 acţiunea a fost admisă, a fost anulată decizia pârâtului nr. 35 din 1 februarie 2005, a fost obligat pârâtul să transmită reclamantului în proprietate sectorul de teren aferent casei de locuit şi a fost încasat de la pârât în beneficiul reclamantului în vederea reparării prejudiciului moral suma de 20000 lei.

Consiliul sătesc „W”, raionul Criuleni, a depus cerere de recurs împotriva hotărârii primei instanţe cerând admiterea recursului şi modificarea hotărârii primei instanţe, prin micşorarea prejudiciului moral până la suma de 1000 lei.

391

Recurentul, Consiliul sătesc „W”, raionul Criuleni, în motivarea recursului a indicat că prima instanţă, în opinia recurentului, a încasat în beneficiul intimatului în vederea reparării prejudicului moral o sumă exagerat de mare, care nu corespunde suferinţelor morale suportate de acesta.

Reprezentantul recurentului, Consiliul sătesc „W”, raionul Criuleni, U.O., în şedinţa instanţei de recurs, recursul a susţinut şi a cerut admiterea acestuia cu modificarea hotărârii primei instanţe.

Intimatul I.P., în şedinţa instanţei de recurs, a cerut respingerea recursului şi menţinerea hotărârii primei instanţe, pe care o consideră întemeiată şi legală.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, Colegiul Civil consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu modificarea hotărârii primei instanţe din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 417 al.(1) lit.b) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să modifice hotărârea primei instanţe.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, intimatul I.P., conform contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 11 mai 2003 şi înregistrat la Oficiul Cadastral Teritorial Criuleni, este proprietar al casei de locuit situată pe str. Mihai Eminescu nr.5, satul „W”, raionul Criuleni.

Prin decizia recurentului nr. 35 din 1 februarie 2005, sectorul de teren aferent casei de locuit, i-a fost transmis ultimului în folosinţă provizorie.

Prin scrisoarea din 20 februarie 2005, recurentul a respins cererea prealabilă a intimatului cu privire la anularea deciziei contestate şi transmiterea lui în proprietate a sectorului de teren aferent casei de locuit care îi aparţine cu drept de proprietate.

Colegiul Civil consideră că, prima instanţă, a ajuns întemeiat la concluzia cu privire la admiterea acţiunii, deoarece, conform art. 11 al.(1) Cod Funciar, autorităţile administraţiei publice locale atribuie cetăţenilor terenuri fără plată, eliberându-le titluri de proprietate, şi anume trec în proprietatea cetăţenilor sectoarele de teren ocupate de case, anexe gospodăreşti şi grădini, care li se atribuie în conformitate cu legislaţia.

Astfel, sectorul de teren aferent casei de locuit a intimatului urma să fie trecut în proprietatea intimatului şi nu în folosinţa provizorie a acestuia. Or, raporturile juridice în cauză ţin de proprietatea privată a intimatului asupra casei de locuit şi nu de arendă a acesteia.

Cu atât mai mult, conform art. 11 al.(1) Cod Funciar, trecerea sectoarelor de teren ocupate de case de locuit în proprietatea cetăţenilor nu este condiţionată de anumite circumstanţe, cum ar fi planul general de dezvoltare a localităţii, din care considerente nu pot fi reţinute argumentele invocate de către recurent în acest sens.

Urmează de menţionat şi faptul că acţiunile contestate ale recurentului sunt contrare şi prevederilor art. 316 Cod Civil, art. art. 9 şi 46 ale Constituţiei Republicii Moldova, art. 1 Protocol Adiţional la Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, deoarece refuzul recurentului de a trece în proprietatea intimatului a sectorului de teren în litigiu îi încalcă şi drepturile acestuia asupra casei de locuit proprietate privată.

392

În susţinerea opiniei enunţare, Colegiul Civil invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 28 octombrie 1999 în cauza Brumărescu împotriva României.

Colegiul Civil consideră că, prima instanţă, aplicând prevederile art. 25 al Legii contenciosului administrativ, a ajuns corect la concluzia cu privire la repararea prejudiciului moral, însă, în opinia instanţei de recurs, suma de 20000 lei, încasată de la recurent în beneficiul intimatului, este exagerat de mare şi nu este în corespundere cu caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice suportate de intimat, din care considerente suma în cauză urmează a fi micşorată de la 20000 lei până la 2000 lei.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, prima instanţă, adoptând o hotărâre întemeiată şi legală în privinţa pretenţiilor ce ţin de anularea actului administrativ şi obligarea emiterii actului administrativ, în acelaşi timp a încasat în beneficiul intimatului, în vederea reparării prejudiciului moral, o sumă exagerat de mare, aplicând eronat norma de drept material, Colegiul Civil ajunge la concluzia de a admite recursul declarat şi a modifica hotărârea primei instanţe prin micşorarea sumei încasate în vederea reparării prejudiciului moral. În rest, hotărârea primei instanţe, fiind întemeiată şi legală, urmează a fi menţinută.

În conformitate cu art. 417 al.(1) lit.b), art. 419 CPC, Colegiul Civil

d e c i d e

Se admite recursul declarat de către Consiliul sătesc „W”, raionul Criuleni. Se modifică hotărârea Judecătoriei Criuleni din 10 martie 2005 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui I.P. împotriva Consiliului sătesc „W” raionul Criuleni cu privire la contestarea actului administrativ după cum urmează : Se micşorează suma prejudiciului moral încasată de la Consiliul sătesc „W”, raionul Criuleni (cont de decontare numărul 123123123 în Banca „R”), în beneficiul lui I.P. de la 20000 (douăzeci mii) lei până la 2000 (două mii) lei. În rest, hotărârea Judecătoriei Criuleni din 10 martie 2005 se menţine.



393

Decizie privind admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri

D E C I Z I E


Colegiul Civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie

în componenţă:

Preşedintele şedinţei, judecătorul G.P.judecătorii T.R. şi P.L.

examinând în şedinţă publică recursul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui L.A. împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 19 decembrie 2003 prin care acţiunea a fost admisă

c o n s t a t ă

L.A. a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamantul L.A. a indicat că, el n-a comis încălcări disciplinare şi din care considerente faţă de el a fost aplicată incorect o sancţiune disciplinară în formă de mustrare aspră.

Reclamantul L.A., cere anularea ordinului Ministrului Afacerilor Interne al Republicii Moldova nr. 249 ef. din 7 iulie 2003, prin care lui i-a fost aplicată sancţiune disciplinară în formă de mustrare aspră.

Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 19 decembrie 2003 acţiunea a fost admisă şi a fost anulat ordinul Ministrului Afacerilor Interne al Republicii Moldova nr. 249 ef. din 7 iulie 2003 cu privire la aplicarea sancţiunii disciplinare faţă de reclamant.

Ministerul Afacerilor Interne a Republicii Moldova a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanţe, cerând admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii.

Recurentul, Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova, în motivarea recursului, a indicat că intimatului i-a fost aplicată în mod justificat o sancţiune disciplinară, deoarece ultimul, dând dovadă de lipsă de responsabilitate faţă de obligaţiunile de serviciu, a tergiversat urmărirea penală în cadrul dosarului penal încredinţat.

394

Reprezentantul recurentului, Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova, P.V., în şedinţa instanţei de recurs, recursul declarat a susţinut, cerând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii.

Intimatul L.A., în şedinţa instanţei de recurs, a cerut respingerea recursului şi menţinerea hotărârii primei instanţe, pe care o consideră întemeiată şi legală.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, Colegiul Civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 417 al.(1) lit.c) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să dea o nouă hotărâre fără a restitui pricina spre rejudecare, anulând hotărârea primei instanţe dacă nu este necesar să verifice suplimentar dovezile prezentate în instanţa de recurs şi dacă circumstanţele pricinii au fost stabilite de prima instanţă, însă normele de drept material au fost aplicate eronat.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, lui L.A., care activa în calitate de ofiţer de urmărire penală al Comisariatului de Poliţie al sectorului Centru mun. Chişinău, la 20 aprilie 2003, i-a fost încredinţată urmărirea penală pe dosarul nr. 2003000607 intentat la 19 aprilie 2003 conform art. 120 al.(2) Cod Penal în redacţia Legii din 24 martie 1961, de către ofiţerul de urmărire penală L.P., în baza cererii lui P.L., care la 16 aprilie 2003 a fost atacat de către I.T. şi alte persoane, victima suportînd leziuni corporale şi prejudiciu material estimat la suma de 2100 lei.

Cu toate că, la momentul primirii în procedură a dosarului penal menţionat, intimatul L.A. cunoştea deja numele de familie al complicilor lui I.T., stabiliţi de către ofiţerul de urmărire penală L.P., intimatul tocmai la 11 iunie 2003, l-a interogat numai pe I.T. în calitate de bănuit.

Or, dacă ar fi dorit să-i interogheze şi pe complici, intimatul, ar fi putut, fără vre-un impediment, să facă acest lucru care a rămas nerealizat, ceea ce demostrează atitudinea neconştiincioasă a lui L.A. faţă de obligaţiunile de serviciu, fapt ce s-a soldat cu tergiversarea urmăririi penale şi eschivarea de la răspunderea penală a lui I.V., care a plecat peste hotarele ţării.

În astfel de circumstanţe, instanţa de recurs, consideră corectă decizia Ministrului Afacerilor Interne, privind aplicarea faţă de intimat a mustrării aspre, deoarece acţiunile acestuia sunt contrare prevederilor art. art. 14 şi 38 Cod de procedură penală şi din care considerente a fost aplicat corect p.2 al Statutului disciplinar al OAI şi art. 51 al Regulamentului cu privire la serviciul în OAI.

Nu pot fi reţinute argumentele invocate de către prima instanţă cu privire la aceea că, dacă n-au fost pretenţii din partea procurorului, care conducea urmărirea penală, intimatul nu ar fi trebuit tras la răspundere disciplinară, deoarece o astfel de concluzie nu reiese din nici o lege sau act normativ şi, cu atât mai mult, lipsa controlului efectiv din partea procurorului la efectuarea urmăririi penale nu constituie un temei de neaplicare faţă de ofiţerul de urmărire penală a sancţiunilor disciplinare.

395

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, circumstanţele pricinii au fost stabilite de către prima instanţă, însă normele de drept material au fost aplicate eronat şi nu este necesară verificarea suplimentară a cărorva dovezi, Colegiul Civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa hotărârea primei instanţe şi de a emite o nouă hotărâre, prin care acţiunea lui L.A. împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ de respins.

În conformitate cu art. 417 al.(1) lit.c), art. 419 CPC, Colegiul Civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie

d e c i d e

Se admite recursul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova.

Se casează hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 19 decembrie 2003 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui L.A. împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ şi se emite o nouă hotărâre prin care :

Se respinge acţiunea lui L.A. împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ.


Preşedintele şedinţei, G.P.judecătorulJudecătorii T.R. P.L.

396

Decizie privind admiterea recursului, casarea integrală a hotărârii primei instanţe şi restituirea pricinii spre rejudecare în primă instanţă

D E C I Z I E

13 aprilie 2005 mun. Bălţi

Colegiul Civil al Curţii de Apel Bălţi în componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul O.L.Judecătorii K.M. şi N.B.

examinând în şedinţă publică recursul declarat de către Primăria satului „R”, raionul Floreşti, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui C.P. împotriva Primăriei satului „R” raionul Floreşti cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva hotărârii Judecătoriei Floreşti din 10 martie 2005, prin care acţiunea a fost admisă

c o n s t a t ă


În motivarea acţiunii reclamantul C.P. a indicat că, lui, în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 15 martie 2004 şi înregistrat la Oficiul Cadastral Teritorial Bălţi, îi aparţine cu drept de proprietate un teren cu suprafaţa de un hectar.

Prin hotărârea Primăriei satului „R”, raionul Floreşti, nr. 12 din 10 ianuarie 2005 „Cu privire la darea în arendă întreprinderii „T” a unui teren”, 50 ari din sectorul de teren menţionat au fost transmişi pe un termen de 5 ani întreprinderii „T”.


Reclamantul C.P., consideră hotărârea contestată nelegitimă şi cere anularea acesteia.

Prin hotărârea Judecătoriei Floreşti din 10 martie 2005 acţiunea a fost admisă şi a fost anulată hotărârea Primăriei satului „R” raionul Floreşti nr. 12 din 10 ianuarie 2005 „Cu privire la darea în arendă întreprinderii „T” a unui teren”.

Primăria satului „R”, raionul Floreşti, a depus cerere de recurs împotriva hotărârii primei instanţe, cerând admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanţe şi restituirea pricinii spre rejudecarea recursului în primă instanţă.

Recurentul, Primăria satului „R raionul Floreşti, în motivarea recursului a indicat că, întreprinderea „T” nu a fost atrasă în proces în calitate de participant, prin ce i-au fost încălcate drepturile procedurale.

397

Reprezentantul recurentului, Primăria satului „R” raionul Floreşti, P.C. în şedinţa instanţei de recurs, recursul a susţinut, cerând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanţe şi restituirea pricinii spre rejudecare în primă instanţă.

Intimatul C.P., în şedinţa instanţei de recurs, a cerut respingerea recursului şi menţinerea hotărârii primei instanţe, pe care o consideră întemeiată şi legală indicând că, în opinia sa, hotărârea primei instanţe nu lezează careva drepturi şi interese legitime ale întreprinderii „T”.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, Colegiul Civil consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea integrală a hotărârii primei instanţe şi restituirea pricinii spre rejudecare în primă instanţă din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 417 al.(1) lit.d) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial hotărârea primei instanţe, restituind pricina spre rejudecare în primă instanţă în cazul în care eroarea judiciară a primei instanţe nu poate fi corectată de instanţa de recurs.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, intimatul C.P. în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 15 martie 2004 şi înregistrat la Oficiul Cadastral Teritorial Bălţi, este proprietar al sectorului de teren cu supragaţa de un hectar.

Prin hotărârea Primăriei satului „R” raionul Floreşti nr. 12 din 10 ianuarie 2005, „Cu privire la darea în arendă întreprinderii „T” a unui teren”, 50 ari din sectorul de teren menţionat au fost transmişi pe un termen de 5 ani în folosinţă, pentru creşterea tutunului, întreprinderii „T”.

În astfel de circumstanţe, consideră Colegiul Civil, examinând legalitatea hotărârii Primăriei satului „R” raionul Floreşti nr. 12 din 10 ianuarie 2005 „Cu privire la darea în arendă întreprinderii „T” a unui teren”, prima instanţă, în conformitate cu art. 67 CPC, trebuia să soluţioneze întrebarea cu privire la întroducerea întreprinderii „T” în proces în calitate de intervenient accesoriu, deoarece, prin hotărârea judecătorească în cauză, prima instanţă a soluţionat problema drepturilor întreprinderii „T” asupra sectorului de teren în litigiu, fără a o antrena pe ultima în proces.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, s-a constatat încălcarea normelor de drept procedural, şi anume că prima instanţă a soluţionat problema drepturilor întreprinderii „T”, care nu a fost antrenată în proces, Colegiul Civil ajunge la concluzia de a admite recursul, a casa integral hotărârea primei instanţe şi a restitui pricina spre rejudecare în primă instanţă.

La rejudecarea pricinii prima instanţă urmează să ţină cont de cele menţionate, să soluţioneze întrebarea cu privire la întroducerea în proces a întreprinderii „T” şi rejudecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată şi legală.

În conformitate cu art. 417 al.(1) lit.d), art. 419 CPC, Colegiul Civil

d e c i d e

Se admite recursul declarat de către Primăria satului „R” raionul Floreşti.Se casează integral hotărârea Judecătoriei Floreşti din 10 martie 2005 în

pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui C.P. împotriva Primăriei satului

398

„R” raionul Floreşti cu privire la contestarea actului administrativ, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Judecătoria Floreşti în alt complet de judecători.



399

Decizie privind admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanţe şi luarea pricinii spre examinare în primă instanţă

D E C I Z I E


Colegiul Civil al Curţii de Apel Chişinăuîn componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul J.H.Judecătorii G.F. şi H.G.

examinând în şedinţă publică recursul declarat de către întreprinderea cu capital străin Reţelele Electrice Chişinău societate pe acţiuni în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a C.S. împotriva întreprinderii cu capital străin Reţelele Electrice Chişinău societate pe acţiuni cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva hotărârii Judecătoriei Ciocana municipiul Chişinău din 15 ianuarie 2005, prin care acţiunea a fost admisă

c o n s t a t ă

C.S. a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎCS RE Chişinău SA cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamanta C.S. a indicat că, pârâtul, la 4 decembrie 2004 pe la orele 19 şi 30 minute, a efectuat controlul contorului electric de la apartamentul nr. 12 situat pe str. P.Zadnipru 34, mun. Chişinău, care îi aparţine ei cu drept de proprietate, în urma căruia a alcătuit procesul-verbal nr. 0007811 cu privire la consum fraudulos de energie electrică şi la 20 decembrie 2004, i-a trimis factura nr. 0007811 prin care i-a fost impusă spre plată suma de 5487 lei.

Reclamanta C.S., consideră acţiunile pârâtului nelegitime, deoarece necătând la faptul că ea, la momentul efectuării controlului şi întocmirii procesului verbal era acasă, unde avea o ceremonie, reprezentanţii pârâtului n-au invitat-o şi nu i-au cerut explicaţii.

Pârâtul, prin scrisoarea din 25 decembrie 2005 i-a respins cererea prealabilă.Ea, reclamanta C.S. n-a comis nici o dată consum fraudulos de energie

electrică şi din care considerente cere anularea procesului-verbal şi a facturii de plată menţionate.

Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 15 ianuarie 2005 acţiunea a fost admisă şi au fost anulate procesul-verbal nr. 0007811 din 4 decembrie 2004 şi factura de consum fraudulos de energie electrică nr. 0007811 din 20 decembrie 2004.

ÎCS RE Chişinău SA a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanţe, cerând admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanţe şi luarea pricinii spre

400

examinare în primă instanţă la instanţa de contencios administrativ a Curţii de Apel Chişinău.

Recurentul ÎCS RE Chişinău SA, în motivarea recursului a indicat că, examinarea pricinii în cauză ţine de competenţa instanţei de contencios administrativ a Curţii de Apel Chişinău şi nu de cea a Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău.

Reprezentantul recurentului, ÎCS RE Chişinău SA, T.Z., în şedinţa instanţei de recurs, recursul a susţinut şi a cerut admiterea acestuia cu casarea hotărârii primei instanţe şi luarea pricinii spre examinare în primă instanţă la instanţa de contencios administrativ a Curţii de Apel Chişinău.

Intimata C.S., în şedinţa instanţei de recurs, a cerut respingerea recursului şi menţinerea hotărârii primei instanţe, pe care o consideră întemeiată şi legală.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, Colegiul Civil consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea hotărârii primei instanţe şi luarea pricinii spre examinare în primă instanţă la instanţa de contencios administrativ a Curţii de Apel Chişinău din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 417 al.(1) lit.e) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze hotărârea primei instanţe, luând spre examinare pricina dacă constată că este competenţa sa să soluţioneze pricina în primă instanţă sau în recurs.

În conformitate cu art. 33 al.(2) CPC, conform art. 8 al.(1) al Legii contenciosului administrativ, ca instanţe de contencios administrativ, curţile de apel judecă litigiile privind nesoluţionarea în termen legal a unei cereri şi legalitatea actelor administrative emise de autorităţile administraţiei publice din municipii, de consiliile raionale, de consiliul şi primăria municipiului Chişinău, de funcţionarii publici din cadrul acestora, precum şi de persoanele de drept privat de nivelul respectiv, asimilate autorităţilor publice, prin care persoana fizică sau persoana juridică este vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, în afara celor exceptate prin lege.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, recurentul, întreprinderea cu capital străin Reţelele Electrice Chişinău societate pe acţiuni, este o întreprindere de drept privat, care prestează servicii de interes public cu privire la furnizarea şi utilizarea energiei electrice persoanelor fizice şi juridice din teritoriul municipiului Chişinău, din care considerente contestarea actelor emise de către pârât, în legătură cu furnizarea şi utilizarea energiei electrice, în conformitate cu art. 33 al.(2) CPC şi conform art. 8 al.(1), art. 11 ale Legii contenciosului administrativ, ţine de competenţa Curţii de Apel Chişinău şi nu de competenţa Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, prima instanţă a soluţionat pricina în cauză, care nu ţine de competenţa sa, dar de competenţa instanţei de contencios administrativ a Curţii de Apel Chişinău, Colegiul Civil ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa hotărârea primei instanţe şi de a lua pricina spre examinare în primă instanţă la instanţa de contencios administrativ a Curţii de Apel Chişinău.

În conformitate cu art. 417 al.(1) lit.e), art. 419 CPC, Colegiul Civil

401

d e c i d e

Se admite recursul declarat de către întreprinderea cu capital străin Reţelele Electrice Chişinău societate pe acţiuni.

Se casează hotărârea Judecătoriei Ciocana municipiul Chişinău din 15 ianuarie 2005 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a C.S. împotriva întreprinderii cu capital străin Reţelele Electrice Chişinău societate pe acţiuni cu privire la contestarea actului administrativ şi pricina se ia spre examinare în primă instanţă la instanţa de contencios administrativ a Curţii de Apel Chişinău.


Preşedintele şedinţei, J.H.judecătorulJudecătorii G.F. H.G.

402

Decizie privind admiterea recursului, casarea integrală a hotărârii primei instanţe şi dispunerea încetării procesului

D E C I Z I E



în componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul J.H.Judecătorii G.F. şi H.G.examinând în şedinţă publică recursul declarat de către întreprinderea cu

capital străin Reţelele Electrice Chişinău societate pe acţiuni în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a C.S. împotriva întreprinderii cu capital străin Reţelele Electrice Chişinău societate pe acţiuni cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 15 ianuarie 2005, prin care acţiunea a fost admisă

c o n s t a t ă


În motivarea acţiunii reclamanta C.S. a indicat că, pârâtul, la 4 decembrie 2004 pe la orele 19 şi 30 minute, a efectuat controlul contorului electric de la apartamentul nr. 12 situat pe str. P.Zadnipru 34 mun. Chişinău, care îi aparţine ei cu drept de proprietate, în urma căruia a alcătuit procesul-verbal nr. 0007811 cu privire la consum fraudulos de energie electrică şi la 20 decembrie 2004 i-a trimis factura nr. 0007811 prin care i-a fost impusă spre plată suma de 5487 lei.

Reclamanta C.S., consideră acţiunile pârâtului nelegitime, deoarece ea n-a comis nici o dată consum fraudulos de energie electrică şi din care considerente cere anularea procesului-verbal şi a facturii de plată menţionate.

Pârâtul, prin scrisoarea din 25 decembrie 2005, i-a respins cererea prealabilă.Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 15 ianuarie 2005 acţiunea a fost

admisă şi au fost anulate procesul-verbal nr. 0007811 din 4 decembrie 2004 şi factura de consum fraudulos de energie electrică nr. 0007811 din 20 decembrie 2004.

ÎCS RE Chişinău SA a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanţe, cerând admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii.

Recurentul ÎCS RE Chişinău SA, în motivarea recursului a indicat că, intimata a comis consum fraudulos de energie electrică, ceea ce se confirmă prin procesul-

403

verbal alcătuit de reprezentanţii recurentului, concluzia expertizei şi explicaţiile martorilor vecini ai intimatei.

Reprezentantul recurentului, ÎCS RE Chişinău SA, T.Z. în şedinţa instanţei de recurs, recursul a susţinut şi a cerut admiterea acestuia cu casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii.

Intimata C.S., în şedinţa instanţei de recurs, a depus cerere scrisă prin care a cerut admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanţe şi încetarea procesului, în legătură cu renunţul ei de la acţiuine, deoarece ea recunoaşte că a comis consum fraudulos de energie electrică.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, Colegiul Civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea integrală a hotărârii primei instanţe şi dispunerea încetării procesului din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 417 al.(1) lit.f) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial hotărârea primei instanţe, dispunând încetarea procesului ori scoaterea cererii de pe rol dacă există temeiurile prevăzute la art. art. 265 şi 267 CPC.


În şedinţa de judecată s-a constatat că, intimata C.S. a contestat procesul-verbal nr. 0007811 din 4 decembrie 2004 şi factura de consum fraudulos de energie electrică nr. 0007811 din 20 decembrie 2004, prin care intimatei i-a fost impusă spre plată suma de 5487 lei.

Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 15 ianuarie 2005 acţiunea a fost admisă.

În şedinţa instanţei de recurs, intimata a depus o cerere scrisă, prin care a renunţat la acţiune şi a cerut încetarea procesului, indicând că, ea a comis consum fraudulos de energie electrică, constatat de recurent.

Colegiul Civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în conformitate cu art. 212 al.(4) CPC, i-a explicat intimatei-reclamante C.S. efectele admiterii renunţului la acţiune şi încetării procesului stipulate în art. 266 al.(2) CPC şi anume că, nu se admite o nouă adresare în judecată a aceleiaşi părţi cu privire la acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, în conformitate cu art. 60 al.(5) CPC, renunţul intimatei-reclamante la acţiune nu contravine legii şi nu încalcă drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale persoanei, interesele societăţii sau ale statului, instanţa de recurs ajunge la concluzia de a admite recursul declarat, de a casa integral hotărârea primei instanţe, de a admite renunţul intimatei-reclamante C.S. la acţiune şi de a dispune încetarea procesului în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui C.S. împotriva ÎCS RE Chişinău SA cu privire la contestarea actului administrativ.

În conformitate cu art. 412, art. 417 al.(1) lit.f), art. 419 CPC, Colegiul Civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie

404

d e c i d e

Se admite recursul declarat de către întreprinderea cu capital străin Reţelele Electrice Chişinău.

Se casează integral hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 15 ianuarie 2005 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui C.S. împotriva întreprinderii cu capital străin Reţelele Electrice Chişinău societate pe acţiuni cu privire la contestarea actului administrativ şi se emite o încheiere prin care se admite renunţul lui C.S. la acţiune şi se dispune încetarea procesului.



405

Decizie privind admiterea recursului, casarea integrală a hotărârii primei instanţe şi dispunerea scoaterii cererii de pe rol

D E C I Z I E


11 mai 2005 mun. Chişinăuîn componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul J.H.Judecătorii G.F. şi H.G.examinând în şedinţă publică recursul declarat de către întreprinderea cu

capital străin Reţelele Electrice Chişinău societate pe acţiuni în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui C.S. împotriva întreprinderii cu capital străin Reţelele Electrice Chişinău societate pe acţiuni cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 15 ianuarie 2005, prin care acţiunea a fost admisă

c o n s t a t ă


În motivarea acţiunii reclamanta C.S. a indicat că, pârâtul la 4 decembrie 2004 pe la orele 19 şi 30 minute a efectuat controlul contorului electric de la apartamentul nr. 12 situat pe str. P.Zadnipru 34, mun. Chişinău, care îi aparţine ei cu drept de proprietate, în urma căruia a alcătuit procesul-verbal nr. 0007811 cu privire la consum fraudulos de energie electrică şi la 20 decembrie 2004 i-a trimis factura nr. 0007811, prin care i-a fost impusă spre plată suma de 5487 lei.

Reclamanta C.S., consideră acţiunile pârâtului nelegitime, deoarece ea n-a comis nici o dată consum fraudulos de energie electrică şi din care considerente cere anularea procesului-verbal şi a facturii de plată menţionate.

Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 15 ianuarie 2005 acţiunea a fost admisă şi au fost anulate procesul-verbal nr. 0007811 din 4 decembrie 2004 şi factura de consum fraudulos de energie electrică nr. 0007811 din 20 decembrie 2004.

ÎCS RE Chişinău SA a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanţe, cerând admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanţe şi dispunerea scoaterii cererii de pe rol.

Recurentul ÎCS RE Chişinău SA, în motivarea recursului a indicat că, intimata nu a respectat procedura de soluţionare prealabilă a pricinii pe cale extrajudiciară.

406

Reprezentantul recurentului, ÎCS RE Chişinău SA, T.Z. în şedinţa instanţei de recurs, susţinut recursul şi a cerut admiterea acestuia cu casarea hotărârii primei instanţe şi dispunerea scoaterii cererii de pe rol.

Intimata C.S., în şedinţa instanţei de recurs, a cerut respingerea recursului şi menţinerea hotărârii primei instanţe, pe care o consideră întemeiată şi legală.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, Colegiul Civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea integrală a hotărârii primei instanţe şi dispunerea scoaterii cererii de pe rol din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 417 al.(1) lit.f) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial hotărârea primei instanţe, dispunând încetarea procesului oriscoaterea cererii de pe rol dacă există temeiurile prevăzute la art. art. 265 şi 267 CPC.


În şedinţa de judecată s-a constatat că, intimata C.S., contrar prevederilor art. 14 al Legii contenciosului administrativ, a contestat procesul-verbal nr. 0007811 din 4 decembrie 2004 şi factura de consum fraudulos de energie electrică nr. 0007811 din 20 decembrie 2004, prin care i-a fost impusă spre plată suma de 5487 lei, direct în instanţa de judecată, fără a respecta procedura de soluţionare a pricinii pe cale extrajudiciară.

Faptul că, intimata nu a solicitat recurentului printr-o cerere prealabilă revocarea în tot sau în parte a actelor contestate s-a confirmat în şedinţa instanţei de recurs, atât prin explicaţiile reprezentantului recurentului cât şi a intimatei.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că, intimata C.S. nu a respectat procedura de soluţionare prealabilă a pricinii în cauză pe cale extrajudiciară, procedură obligatorie stipulată la art. 14 al Legii contenciosului administrativ, instanţa de recurs ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa integral hotărârea primei instanţe şi de a dispune scoaterea de pe rol a cererii lui C.S. împotriva ÎCS RE Chişinău SA cu privire la contestarea actului administrativ.

Instanţa de recurs consideră necesar a explica lui C.S. că, ea trebuie să solicite ÎCS RE Chişinău SA, printr-o cerere prealabilă, revocarea în tot sau în parte a actelor contestate şi dacă nu va fi mulţumită de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu va primi nici un răspuns, conform art. 17 al Legii contenciosului administrativ în termen de 30 de zile, va fi în drept să sesizeze instanţa de contencios administrativ competentă pentru anularea, în tot sau în parte a acestora şi repararea pagubei cauzate.

În conformitate cu art. 417 al.(1) lit.f), art. 419 CPC, Colegiul Civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie

d e c i d e

407

Se admite recursul declarat de către întreprinderea cu capital străin Reţelele Electrice Chişinău societate pe acţiuni.

Se casează integral hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 15 ianuarie 2005 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui C.S. împotriva întreprinderii cu capital străin Reţelele Electrice Chişinău societate pe acţiuni cu privire la contestarea actului administrativ şi se emite o încheiere prin care se dispune scoaterea cererii de pe rol.

Se explică lui C.S. că, ea trebuie să solicite întreprinderii cu capital străin Reţelele Electrice Chişinău societate pe acţiuni, printr-o cerere prealabilă, revocarea, în tot sau în parte, a actelor contestate şi dacă nu va fi mulţumită de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu va primi nici un răspuns, conform art. 17 al Legii contenciosului administrativ în termen de 30 de zile, va fi în drept să sesizeze instanţa de contencios administrativ competentă pentru anularea, în tot sau în parte, a acestora şi repararea pagubei cauzate.



408

Decizie privind examinarea recursului depus în termen sau depus după repunere în termen, după

examinarea pricinii în temeiul unor alte recursuri

D E C I Z I E


Colegiul Civil al Curţii de Apel Chişinău în componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul O.L.Judecătorii K.M. şi N.B.examinând în şedinţă publică recursul declarat de către I.P., în pricina civilă la

cererea de chemare în judecată a lui I.P. împotriva Consiliului sătesc „W” raionul Criuleni cu privire la contestarea actului administrativ şi repararea prejudiciului moral, împotriva hotărârii Judecătoriei Criuleni din 10 martie 2005, prin care acţiunea a fost admisă parţial

c o n s t a t ă

I.P. a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului sătesc „W” raionul Criuleni cu privire la contestarea actului administrativ şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamantul I.P. a indicat că, el deţine în proprietate privată casa de locuit nr. 5 din str. Mihai Eminescu satul „W”, fără teren aferent şi în legătură cu ce a cerut, conform art. 11 al.1 Cod Funciar transmiterea lui în proprietate a sectorului de teren aferent casei de locuit.

Prin decizia Consiliului sătesc „W” raionul Criuleni nr. 35 din 1 februarie 2005, sectorul de teren aferent casei de locuit a fost transmis reclamantului în folosinţă provizorie.


Reclamantul I.P., cere anularea deciziei pârâtului, obligarea acestuia de a transmite lui în proprietate sectorul de teren aferent casei de locuit şi încasarea prejudiciului moral în mărime de 20000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Criuleni din 10 martie 2005 acţiunea a fost admisă parţial, a fost anulată decizia pârâtului nr. 35 din 1 februarie 2005, a fost obligat pârâtul să transmită reclamantului în proprietate sectorul de teren aferent casei de locuit şi a fost încasată de la pârât în beneficiul reclamantului, în vederea reparării prejudiciului moral, suma de 10000 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 aprilie 2005 a fost admis recursul declarat de către Consiliul sătesc „W” raionul Criuleni şi modificată hotărârea primei instanţe prin micşorarea sumei prejudiciului moral încasate în beneficiul lui I.P. de la 10000 lei până la 2000 lei. În rest hotărârea primei instanţe a fost menţinută.

409

La 20 martie 2005 I.P. a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanţe, cerând admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea integrală a acţiunii.

Recurentul I.P., în motivarea recursului a indicat că, consideră că prejudiciul moral care i-a fost cauzat lui în legătură cu actul administrativ contestat urmează a fi estimat la suma de 20000 lei şi nu de 10000 lei cum a procedat prima instanţă.

Recurentul I.P., în şedinţa instanţei de recurs, a susţinut recursul şi a cerut admiterea acestuia cu casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea integrală a acţiunii.

Reprezentantul intimatului, Consiliul sătesc „W” raionul Criuleni, în şedinţa instanţei de recurs, a cerut respingerea recursului, considerând cerinţele recurentului neîntemeiate.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, Colegiul Civil consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 422 al.(1) CPC în cazul în care recursul depus în termen sau depus după repunere în termen este primit de instanţa de recurs după judecarea pricinii în temeiul unor alte recursuri, instanţa de recurs este obligată să primească un astfel de recurs şi să îl examineze conform regulilor stabilite de Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 417 al.(1) lit.a) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină hotărârea primei instanţe.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, recurentul I.P., conform contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 11 mai 2003 şi înregistrat la Oficiul Cadastral Teritorial Criuleni, este proprietar al casei de locuit situată pe str. Mihai Eminescu nr. 5, satul „W”, raionul Criuleni.

Prin decizia intimatului nr. 35 din 1 februarie 2005, sectorul de teren aferent casei de locuit, i-a fost transmis ultimului în folosinţă provizorie.

Prin scrisoarea din 20 februarie 2005, intimatul a respins cererea prealabilă a recurentului cu privire la anularea deciziei contestate şi transmiterea lui în proprietate a sectorului de teren aferent casei de locuit, care îi aparţine cu drept de proprietate.

Colegiul Civil consideră că, prima instanţă a ajuns corect la concluzia cu privire la admiterea acţiunii, deoarece, conform art. 11 al.(1) Cod Funciar, autorităţile administraţiei publice locale atribuie cetăţenilor terenuri fără plată, eliberându-le titluri de proprietate şi anume trec în proprietatea cetăţenilor sectoarele de teren ocupate de case, anexe gospodăreşti şi grădini, care li se atribuie în conformitate cu legislaţia.

Astfel, sectorul de teren aferent casei de locuit a recurentului urma să fie trecut în proprietatea recurentului şi nu în folosinţa provizorie a acestuia. Or, raporturile juridice în cauză, ţin de proprietatea privată a recurentului asupra casei de locuit şi nu de arendă a acesteia.

Cu atât mai mult, conform art. 11 al.(1) Cod Funciar, trecerea sectoarelor de teren ocupate de case de locuit în proprietatea cetăţenilor nu este condiţionată de anumite circumstanţe, cum ar fi şi planul general de dezvoltare a localităţii.

410

Urmează de menţionat şi faptul că, acţiunile contestate ale intimatului sunt contrare şi prevederilor art. 316 Cod Civil, art. art. 9 şi 46 ale Constituţiei Republicii Moldova, art. 1 Protocol Adiţional la Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, deoarece refuzul intimatului de a trece în proprietatea recurentului a sectorului de teren în litigiu îi încalcă şi drepturile acestuia asupra casei de locuit proprietate privată.

În susţinerea opiniei enunţare, Colegiul Civil, prin decizia din 13 aprilie 2005 a invocat şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 28 octombrie 1999 în cauza Brumărescu împotriva României.

Colegiul Civil consideră că, prima instanţă, aplicând prevederile art. 25 al Legii contenciosului administrativ, a ajuns în mod corect la concluzia cu privire la repararea prejudiciului moral, însă, în opinia instanţei de recurs, corect a procedat instanţa de recurs prin decizia din 13 aprilie 2005, micşorând suma de 10000 lei încasată în beneficiul recurentului până la 2000 lei, deoarece aceasta este în corespundere cu caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice suportate de recurent.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, suma prejudiciului moral de 2000 lei, determinată prin decizia instanţei de recurs din 13 aprilie 2005, este în corespundere cu caracterul şi gravitatea suferinţelor morale suportate de recurent, Colegiul Civil ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de către I.P.

În conformitate cu art. 417 al.(1) lit.a), art. 419, art. 422 al.(1) CPC, Colegiul Civil

d e c i d e

Se respinge recursul declarat de către I.P. în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui I.P. împotriva Consiliului sătesc „W” raionul Criuleni cu privire la contestarea actului administrativ şi repararea prejudiciului moral, împotriva hotărârii Judecătoriei Criuleni din 10 martie 2005



411

R E C U R S U Lîmpotriva încheierii primei instanţe

412

Decizie privind respingerea recursului şi menţinerea încheierii

D E C I Z I E


Colegiul Civil al Curţii de Apel Chişinăuîn componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul R.E.Judecătorii X.C. şi V.B.examinând în şedinţă publică recursul declarat de către T.I., în pricina

civilă la cererea de chemare în judecată a lui T.I. împotriva T.V.. cu privire la desfacerea căsătoriei, împotriva încheierii Judecătoriei Botanica municipiul Chişinău din 12 februarie 2005, prin care cererea a fost scoasă de pe rol

c o n s t a t ă

T.I. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui T.V. cu privire la desfacerea căsătoriei.

În motivarea acţiunii reclamantul T.I. a indicat, că a înregistrat căsătoria cu pârâta la 10 ianuarie 1995 la Oficiul de Stare Civilă a sectorului Botanica mun. Chişinău. Din căsătorie au fiul F., născut la 23 martie 1997.

Consideră reclamantul că, convieţiurea împreună cu pârâta cît şi păstrarea familiei sunt imposibile, el doreşte să creeze o nouă familie, din care considerente cere desfacerea căsătoriei.

Prin încheierea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 12 februarie 2005 cererea a fost scoasă de pe rol.

T.I. a declarat recurs împotriva încheierii primei instanţe, cerând admiterea recursului, casarea încheierii primei instanţe şi restituirea pricinii spre rejudecare în primă instanţă.

Recurentul T.I., în motivarea recursului a indicat că, el nu s-a prezentat la şedinţa de judecată din 12 februarie 2005, deoarece a uitat despre şedinţa în cauză.

Recurentul T.I., în şedinţa instanţei de recurs, recursul a susţinut şi a cerut admiterea acestuia cu casarea încheierii primei instanţe şi restituirea pricinii spre rejudecare în primă instanţă.

Intimata T.V., în şedinţa instanţei de recurs, a cerut respingerea recursului şi menţinerea încheierii primei instanţe, pe care o consideră întemeiată şi legală.

Audiind părţile, studiind materialele dosatului, Colegiul Civil consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii primei instanţe din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 427 lit.a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea.

413

În conformitate cu art. 267 lit.g) CPC, instanţa judecătorească scoate cererea de pe rol în cazul în care reclamantul citat legal nu s-a prezentat în şedinţă de judecată, nu a comunicat instanţei motivele neprezentării sau motivele sînt considerate de instanţă ca fiind neîntemeiate, sau nu a solicitat examinarea pricinii în absenţa sa, iar pârâtul nu solicită soluţionarea pricinii în fond.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, recurentul-reclamant T.I., în conformitate cu art. 102 CPC, a fost înştiinţat în mod legal despre locul, data şi ora şedinţei de judecată în primă instanţă din 12 februarie 2005, ceea ce se confirmă prin cotorul semnat de acesta. Recurentul nu a comunicat instanţei motivele neprezentării, nu a solicitat examinarea pricinii în absenţa sa, iar intimata nu a solicitat examinarea pricinii în fond.

Colegiul Civil consideră că, nu pot fi reţinute ca întemeiate argumentele invocate de către recurent cu privire la aceea că el ar fi uitat de necesitatea prezentării în şedinţa de judecată în primă instanţă din 12 februarie 2005, deoarece acestea nu poate fi considerate ca motiv întemeiat în vederea admiterii recursului.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, recurentul T.I. citat legal nu s-a prezentat în şedinţa de judecată în primă instanţă fără motive întemeiate, nu a comunicat instanţei motivele neprezentării, nu a solicitat examinarea pricinii în absenţa sa, iar intimata nu a solicitat examinarea pricinii în fond, Colegiul Civil ajunge la concluzia că prima instanţă a scos în mod justificat de pe rol cererea de chemare în judecată a lui T.I. împotriva lui T.V. cu privire la desfacerea căsătoriei.

În conformitate cu art. 419, art. 427 lit.a) CPC, Colegiul Civil

d e c i d e

Se respinge recursul declarat de către T.I.Se menţine încheierea Judecătoriei Botanica municipiul Chişinău din 12

februarie 2005 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui T.I. împotriva lui T.V. cu privire la desfacerea căsătoriei.


Preşedintele şedinţei, R.E.judecătorulJudecătorii X.C. V.B.

414

Decizie privind admiterea recursului, casarea integrală a încheierii primei instanţe cu restituirea pricinii spre rejudecare în primă instanţă

D E C I Z I E

24 mai 2005 mun.Bălţi

Colegiul Civil al Curţii de Apel Bălţiîn componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul R.E.Judecătorii X.C. şi V.B.examinând în şedinţă publică recursul declarat de către P.I. în pricina civilă la

cererea de chemare în judecată a lui P.I. împotriva Primăriei satului „B” raionul Ungheni cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva încheierii Judecătoriei Ungheni din 13 martie 2005, prin care cererea a fost scoasă de pe rol

c o n s t a t ă

P.I. a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei satului”B” raionul Ungheni cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamantul, P.I. a indicat, că el deţine cu drept de proprietate un sector de teren cu suprafaţa de un hectar.

Prin hotărârea pârâtului nr. 10 din 20 decembrie 2004, 10 ari din sectorul de teren ce îi aparţine reclamantului cu drept de proprietate au fost date în arendă întreprinderii “F”, pentru creşterea tutunului, pe un termen de 5 ani.

Cererea prealabilă depusă de către el la 15 ianuarie 2005 a fost respinsă de către pârât prin scrisoarea din 14 februarie 2005.

Consideră reclamantul hotărârea nominalizată nelegitimă şi cere anularea ei.Prin încheierea Judecătoriei Ungheni din 13 martie 2005 cererea a fost scoasă

de pe rol.P.I. a declarat recurs împotriva încheierii primei instanţe, cerând admiterea

recursului, casarea integrală a încheierii primei instanţe şi restituirea pricinii spre rejudecare în primă instanţă.

Recurentul P.I., în motivarea recursului a indicat că, el a respectat procedura de soluţionare prealabilă a pricinii pe cale extrajudiciară şi din care considerente prima instanţă a scos incorect cererea de pe rol, indicând că el, nu ar fi respectat procedura de soluţionare prealabilă a pricinii pe cale extrajudiciară.

Recurentul P.I., în şedinţa instanţei de recurs, a susţinut recursul şi a cerut admiterea acestuia cu casarea integrală a încheierii primei instanţe şi restituirea pricinii spre rejudecare în primă instanţă.

Reprezentantul intimatului, Primăria satului „B” raionul Ungheni, T.Z., în şedinţa instanţei de recurs, a cerut respingerea recursului şi menţinerea încheierii primei instanţe, pe care o consideră întemeiată şi legală.

415

Reprezentantul intimatului întreprinderea „F”,Y.X. în şedinţa instanţei de recurs, a cerut respingerea recursului şi menţinerea încheierii primei instanţe, pe care o consideră întemeiată şi legală.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, Colegiul Civil consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea integrală a încheierii primei instanţe şi restituirea pricinii spre rejudecare în primă instanţă din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 427 lit.b) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial încheierea, restituind pricina spre rejudecare în primă instanţă.

Conform art. 14 al.(1) al Legii contenciosului administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ va solicita, printr-o cerere prealabilă, autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, în cazul în care legea nu dispune altfel.

Conform art. 16 al.(1) a Legii contenciosului administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ şi nu este mulţumită de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut de lege este în drept să sesizeze instanţa de contencios administrativ competentă pentru anularea, în tot sau în parte a actului respectiv şi repararea pagubei cauzate.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, recurentul P.I. a depus cerere de chemare în judecată împotriva intimatului cu privire la contestarea actului administrativ şi prin care a cerut anularea hotărârii acestuia nr. 10 din 20 decembrie 2004.

Recurentul P.I. a prezentat instanţei de recurs scrisoarea intimatului din 14 februarie 2005, prin care acesta a respins pretenţiile lui din cererea prealabilă din 15 ianuarie 2005 cu privire la anularea hotărârii nr. 10 din 20 decembrie 2005.

În astfel de circumstanţe, consideră Colegiul Civil, nu pot fi reţinute argumentele invocate de către intimaţi şi expuse în încheierea primei instanţe cu privire la nerespectarea de către recurentul-reclamant a procedurii de soluţionare prealabilă a pricinii pe cale extrajudiciară, deoarece acesta a respectat procedura în cauză, circumstanţă confirmată în şedinţa instanţei de recurs prin răspunsul intimatului la cererea prealabilă a recurentului-reclamant.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, recurentul-reclamant a respectat procedura de soluţionare prealabilă a pricinii în cauză pe cale extrajudiciară, iar concluziile primei instanţe, expuse în încheiere, sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, Colegiul Civil ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa integral încheierea primei instanţe şi de a restitui pricina spre rejudecare în primă instanţă.

În conformitate cu art. 419, art. 427 lit.b) CPC, Colegiul Civil

d e c i d e

Se admite recursul declarat de către P.I.

416

Se casează integral încheierea Judecătoriei Ungheni din 13 martie 2005 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui P.I. împotriva Primăriei satului „B” raionul Ungheni cu privire la contestarea actului administrativ cu restituirea pricinii spre rejudecare la Judecătoria Ungheni.



417

Decizie privind admiterea recursului, casarea integrală a încheierii primei instanţe şi soluţionarea prin decizie a problemei în fond

D E C I Z I E

24 mai 2005 mun.Bălţi

Colegiul Civil al Curţii de Apel Bălţiîn componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul R.E.Judecătorii X.C. şi V.B.

examinând în şedinţă publică recursul declarat de către P.I. în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui P.I. împotriva Primăriei satului „B” raionul Ungheni cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva încheierii Judecătoriei Ungheni din 13 martie 2005, prin care procesul a fost încetat

c o n s t a t ă

P.I. a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei satului”B” raionul Ungheni cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamantul, P.I., a indicat, că el deţine cu drept de proprietate un sector de teren cu suprafaţa de un hectar.

Prin hotărârea pârâtului nr. 10 din 20 decembrie 2004, 10 ari din sectorul de teren ce aparţine reclamantului cu drept de proprietate au fost date în arendă întreprinderii “F”, pentru creşterea tutunului, pe un termen de 5 ani.

Consideră reclamantul hotărârea nominalizată nelegitimă şi cere anularea ei.Prin încheierea Judecătoriei Ungheni din 13 martie 2005 procesul a fost

încetat.P.I. a declarat recurs împotriva încheierii primei instanţe, cerând admiterea

recursului, casarea integrală a încheierii primei instanţe şi emiterea unei noi încheieri prin care cererea să fie scoasă de pe rol.

Recurentul P.I., în motivarea recursului a indicat că, el nu a respectat procedura de soluţionare prealabilă a pricinii pe cale extrajudiciară, ceea ce constituie temei pentru scoaterea cererii de pe rol şi nu de încetare a procesului. Cu atât mai mult, încheierea în cauză îi îngrădeşte accesul la justiţie, deoarece după respectarea procedurii de soluţionare prealabilă a pricinii, el nu va mai putea depune o nouă cerere de contestare a actului administrativ al intimatului.

Recurentul P.I., în şedinţa instanţei de recurs, a susţinut recursul şi a cerut admiterea acestuia cu casarea integrală a încheierii primei instanţe şi emiterea unei noi încheieri cu privire la scoaterea cererii de pe rol.

Reprezentantul intimatului, Primăria satului „B” raionul Ungheni, T.Z., în şedinţa instanţei de recurs, a cerut respingerea recursului şi menţinerea încheierii primei instanţe, pe care o consideră întemeiată şi legală.

418

Reprezentantul intimatului întreprinderea „F”,Y.X. în şedinţa instanţei de recurs, a cerut respingerea recursului şi menţinerea încheierii primei instanţe, pe care o consideră întemeiată şi legală.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, Colegiul Civil consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea integrală a încheierii primei instanţe şi emiterea unei noi încheieri cu privire la scoaterea cererii de pe rol din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 427 lit.c) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial încheierea, soluţionând prin decizie problema în fond.


Conform art. 14 al.(1) al Legii contenciosului administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ va solicita printr-o cerere prealabilă, autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, în cazul în care legea nu dispune altfel.

Conform art. 16 al.(1) al Legii contenciosului administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ şi nu este mulţumită de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut de lege este în drept să sesizeze instanţa de contencios administrativ competentă pentru anularea, în tot sau în parte, a actului respectiv şi repararea pagubei cauzate.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, recurentul P.I. a depus cerere de chemare în judecată împotriva intimatului cu privire la contestarea actului administrativ şi prin care a cerut anularea hotărârii acestuia nr. 10 din 20 decembrie 2004.

Atât din explicaţiile recurentului, cât şi din explicaţiile reprezentanţilor intimaţilor urmează că, recurentul nu a respectat procedura prealabilă, prevăzută de art. 14 al Legii contenciosului administrativ, de soluţionare a pricinii în cauză pe cale extrajudiciară, ceea ce în conformitate cu art. 267 lit.a) CPC, constituie un temei de scoatere a cererii de pe rol şi nu de încetare a procesului, după cum a procedat prima instanţă.

Cu atât mai mult, încheierea contestată a primei instanţe, fiind în contradicţie cu prevederile art.5 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, art. 20 al Constituţiei Republicii Moldova, art. 5 CPC, încălcă dreptul recurentului la accesul la justiţie, deoarece în cazul în care prima instanţă, în conformitate cu art. 267 lit.a) CPC, ar fi scos cererea de pe rol, recurentul, în conformitate cu art. 268 al.(3) CPC, după depunerea cererii prealabile, ar putea adresa instanţei o nouă cerere, conform dispoziţiilor generale.

Or, în conformitate cu art. 266 al.(2) CPC, în situaţia în care procesul în pricina în cauză a fost încetat, recurentul, nu mai poate adresa în judecată o nouă cerere împotriva intimatului cu privire la acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri.

419

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, circumstanţele pricinii au fost stabilite de către prima instanţă, însă normele de drept procedural au fost aplicate eronat şi nu este necesară verificarea suplimentară a careva dovezi, Colegiul Civil ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa încheierea primei instanţe şi de a emite o nouă încheiere, prin care cererea de chemare în judecată a lui P.I. împotriva Primăriei satului „B” raionul Ungheni cu privire la contestarea actului administrativ a scoate de pe rol.

În conformitate cu art. 419, art. 427 lit.c) CPC, Colegiul Civil

d e c i d e

Se admite recursul declarat de către P.I.Se casează încheierea Judecătoriei Ungheni din 13 martie 2005 în pricina

civilă la cererea de chemare în judecată a lui P.I. împotriva Primăriei satului „B” raionul Ungheni cu privire la contestarea actului administrativ şi se emite o nouă încheiere prin care cererea se scoate de pe rol.



420

R E C U R S U Lîmpotriva deciziilor instanţei de apel

S E C Ţ I U N E A a II-a

421

Încheiere privind suspendarea executării hotărârii atacate cu recurs

Î N C H E I E R E


Colegiul Civil şi de contencios administratival Curţii Supreme de Justiţie

în componenţă:Preşedintele completului, judecătorul M.N.Judecătorii N.B. şi V.B.studiind cererea lui I.P. cu privire la suspendarea executării hotărârii atacate cu

recurs

c o n s t a t ă

Recurentul I.P. a depus cerere cu privire la suspendarea executării hotărârii atacate cu recurs.

În motivarea cererii recurentul I.P. a indicat că, prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 5 noiembrie 2004 a fost admisă acţiunea lui O.P. împotriva lui cu privire la revendicarea bunului din posesie nelegitimă străină şi el a fost obligat să restituie intimatului automobilul de marca „Volga”, cu număr de înmatriculare C DF 123, estimat la suma de 15000 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2004 apelul declarat de către el a fost respins şi menţinută hotărârea primei instanţe.

La 20 decembrie 2005 el, I.P., a declarat recurs împotriva hotărârilor judecătoreşti, prin care a cerut admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătoreşti şi restituirea pricinii spre rejudecare în primă instanţă, din considerentele că el nu a fost invitat la şedinţele de judecată şi nu a fost în stare să prezinte probe în confirmarea netemeiniciei acţiunii înaintate de către O.P.

La 21 decembrie 2004 el a depus, la Departamentul de executare a hotărârilor judecătoreşti din cadrul Ministerului Justiţiei, cauţiune în sumă de 15000 lei.

Recurentul I.P., cere suspendarea executării hotărârii Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 5 noiembrie 2004.

Studiind cererea cu privire la suspendarea executării hotărârii atacate cu recurs, recursul declarat de către I.P., completul Colegiului Civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea întemeiată şi care urmează a fi admisă din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 435 al.(2) CPC, la cererea recurentului, instanţa investită cu judecarea recursului este în drept să dispună suspendarea executării hotărârii atacate cu recurs dacă recurentul a depus cauţiune.

În conformitate cu art. 435 al.(3) CPC cauţiunea se depune în pricinile patrimoniale în care hotărârile nu au fost executate, în mărimea valorii acţiunii admise prin hotărârea contestată.

422

Din cererea cu privire la suspendarea executării hotărârii atacate cu recurs şi recursul declarat de către I.P. urmează că, pricina examinată de către instanţele de judecată la cererea lui O.P. împotriva lui I.P. cu privire la revendicarea bunului din posesie nelegitimă străină are un caracter patrimonial.

Recurentul I.P. a depus cauţiune în sumă de 15000 lei, ceea ce constituie valoarea acţiunii admise prin hotărârea contestată şi a prezentat instanţei de judecată certificat eliberat de Departamentul de executare a hotărârilor judecătoreşti din cadrul Ministerului Justiţiei.

Hotărârea contestată a Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 5 noiembrie 2004, menţinută prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2004, nu a fost executată.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, litigiul dintre părţi are un caracter patrimonial, hotărârea contestată nu a fost executată şi este depusă cauţiune în mărimea valorii acţiunii admise prin hotărârea contestată, completul Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a suspenda, până la examinarea recursului declarat de către I.P., executarea hotărârii Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui O.P. împotriva lui I.P. cu privire la revendicarea bunului din posesie nelegitimă străină.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 435 al.(2) CPC, completul Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie

d i s p u n e

Se suspendă, până la examinarea recursului declarat de către I.P., executarea hotărârii Judecătoriei Ciocana, municipiul Chişinău din 5 noiembrie 2004 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui O.P. împotriva lui I.P. cu privire la revendicarea bunului din posesie nelegitimă străină.


Preşedintele completului, M.N.judecătorulJudecătorii N.B.

V.B.

423

Încheiere privind respingerea cererii cu privire la suspendarea executării hotărârii atacate cu recurs

Î N C H E I E R E




recurs

c o n s t a t ă


În motivarea cererii recurentul I.P. a indicat că, prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 5 noiembrie 2004, a fost admisă acţiunea lui O.P. împotriva sa cu privire la revendicarea bunului din posesie nelegitimă străină şi el a fost obligat să restituie intimatului automobilul de marca „Volga”, număr de înmatriculare C DF 123, estimat la suma de 15000 lei.


La 20 decembrie 2005 el, I.P. a declarat recurs împotriva hotărârilor judecătoreşti, prin care a cerut admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătoreşti şi restituirea pricinii spre rejudecare în primă instanţă, din considerentele că el nu a fost invitat la şedinţele de judecată şi nu a fost în stare să prezinte probe în confirmarea netemeiniciei acţiunii înaintate de către O.P.

El, recurentul I.P., nu dispune de bani pentru a depune cauţiune la Departamentul de executare a hotărârilor judecătoreşti din cadrul Ministerului Justiţiei, însă, considerând hotărârile judecătoreşti neîntemeiate şi ilegale, cere suspendarea executării hotărârii Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 5 noiembrie 2004, până la judecarea recursului.

Studiind cererea cu privire la suspendarea executării hotărârii atacate cu recurs, recursul declarat de către I.P., completul Colegiului Civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă din următoarele considerente.


424

În conformitate cu art. 435 al.(3) CPC cauţiunea se depune în pricinile patrimoniale în care hotărârile nu au fost executate, în mărimea valorii acţiunii admise prin hotărârea contestată.

Din cererea cu privire la suspendarea executării hotărârii atacate cu recurs şi recursul declarat de către I.P. urmează că, pricina examinată de către instanţele de judecată la cererea lui O.P. împotriva lui I.P. cu privire la revendicarea bunului din posesie nelegitimă străină are un caracter patrimonial.

Hotărârea contestată a Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 5 noiembrie 2004, menţinută prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2004 nu a fost executată.

Recurentul I.P., nu a depus cauţiune în sumă de 15000 lei, ceea ce constituie valoarea acţiunii admise prin hotărârea contestată şi nu a prezentat instanţei de judecată certificat eliberat de Departamentul de executare a hotărârilor judecătoreşti din cadrul Ministerului Justiţiei.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, litigiul dintre părţi are un caracter patrimonial, hotărârea contestată nu a fost executată, însă deoarece nu este depusă cauţiune în mărimea valorii acţiunii admise prin hotărârea contestată, completul Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea lui I.P. cu privire la suspendarea executării hotărârii Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 5 noiembrie 2004 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui O.P. împotriva lui I.P. cu privire la revendicarea bunului din posesie nelegitimă străină.


d i s p u n e

Se respinge cererea lui I.P. cu privire la suspendarea executării hotărârii Judecătoriei Ciocana municipiul Chişinău din 5 noiembrie 2004 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui O.P. împotriva lui I.P. cu privire la revendicarea bunului din posesie nelegitimă străină.


Preşedintele completului, M.N.judecătorul

Judecătorii N.B. V.B.

425

Încheiere privind suspendarea executării hotărârii atacate cu recurs

Î N C H E I E R E




recurs

c o n s t a t ă


În motivarea cererii recurentul I.P. a indicat că, prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 5 noiembrie 2004, a fost admisă acţiunea lui O.P. împotriva sa cu privire la evacuare fără acordarea altui spaţiu locativ din apartamentul nr. 65 situat pe str. Cuza Vodă 12, mun. Chişinău.


La 20 decembrie 2005 el, I.P. a declarat recurs împotriva hotărârilor judecătoreşti, prin care a cerut admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătoreşti şi restituirea pricinii spre rejudecare la prima instanţă, din considerentele că el nu a fost invitat la şedinţele de judecată şi nu a fost în posibilitate de a prezinta probe în confirmarea netemeiniciei acţiunii înaintate de către O.P.

Recurentul I.P., cere suspendarea executării hotărârii Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 5 noiembrie 2004.

Studiind cererea cu privire la suspendarea executării hotărârii atacate cu recurs, recursul declarat de către I.P., completul Colegiului Civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea întemeiată şi care urmează a fi admisă din următoarele considerente.


În conformitate cu art. 435 al.(3) CPC, cauţiunea se depune în pricinile patrimoniale în care hotărârile nu au fost executate, în mărimea valorii acţiunii admise prin hotărârea contestată.

Din cererea cu privire la suspendarea executării hotărârii atacate cu recurs şi recursul declarat de către I.P. urmează că, pricina examinată de către instanţele de judecată la cererea lui O.P. împotriva lui I.P. cu privire la evacuare fără acordarea

426

altui spaţiu locativ nu are un caracter patrimonial şi din care considerente, la depunerea cererii cu privire la suspendarea executării hotărârii atacate cu recurs, depunerea unei cauţiuni nu este necesară.

Hotărârea contestată a Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 5 noiembrie 2004, menţinută prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2004 nu a fost executată.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, hotărârea contestată nu a fost executată, iar prin executarea hotărârii atacate cu recurs, până la examinarea recursului, ar putea fi încălcat dreptul recurentului la spaţiu locativ, completul Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a suspenda, până la examinarea recursului declarat de către I.P., executarea hotărârii Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui O.P. împotriva lui I.P. cu privire la evacuare fără acordarea altui spaţiu locativ.


d i s p u n e

Se suspendă, până la examinarea recursului declarat de către I.P., executarea hotărârii Judecătoriei Ciocana, municipiul Chişinău din 5 noiembrie 2004 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui O.P. împotriva lui I.P. cu privire la evacuare fără acordarea altui spaţiu locativ.


Preşedintele completului, M.N.judecătorul

Judecătorii N.B. V.B.

427

Decizie privind inadmisibilitatea recursului în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 400 al.(2) şi (3) sau este vădit nefondat

D E C I Z I E



în componenţă:Preşedinte completului, judecătorul H.P.Judecătorii F.G. şi T.H. examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către C.R.,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui C.R. împotriva lui T.L. cu privire la revendicarea bunului din posesie nelegitimă străină, declararea adeverinţei de înregistrare în drept de proprietate nulă şi evacuare fără acordarea altui spaţiu locativ şi la acţiunea reconvenţională a lui T.L. împotriva lui C.R. cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 9 martie 2005, prin care a fost respins apelul declarat de către C.R. şi menţinută hotărârea Judecătoriei Botanica municipiul Chişinău din 8 decembrie 2004

c o n s t a t ă

C.R. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui T.L. cu privire la revendicarea bunului din posesie nelegitimă străină, declararea adeverinţei de înregistrare în drept de proprietate nulă şi evacuare fără acordarea altui spaţiu locativ.

În motivarea acţiunii reclamantul C.R. a indicat că, la 12 august 1997, în incinta Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău, s-a petrecut o licitaţie, prin care apartamentul nr. 23 situat pe str. N.Titulescu nr. 34 mun. Chişinău, a fost realizat pârâtei.

Prin încheierea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 12 noiembrie 1997 licitaţia a fost anulată. În legătură cu faptul că, pârâta refuză să elibereze benevol apartamentul în litigiu, cere revendicarea bunului din posesie nelegitimă străină şi evacuarea pârâtei fără acordarea altui spaţiu locativ.

Ulterior, reclamantul a depus cerere suplimentară prin care a cerut şi recunoaşterea adeverinţei de înregistrare în drept de proprietate nulă.

T.L. a depus acţiune reconvenţională împotriva lui C.R. cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate.

În motivarea acţiunii T.L. a indicat că, în urma licitaţiei petrecute ea a cumpărat apartamentul în litigiu la preţul de 9 500 dolari americani, care îi aparţine cu drept de proprietate, ce se confirmă prin înregistrarea pe numele ei la Oficiul

428

Cadastral Teritorial Chişinău, precum şi prin faptul că locuieşte în el în decurs de 7 ani, suportând cheltuieli pentru reparaţiile efectuate.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 8 decembrie 2004 acţiunea iniţială a fost respinsă ca tardivă şi neîntemeiată, iar acţiunea reconvenţională a fost admisă. Prima instanţă a aplicat prevederile art. art. 74, 149 al.(2) Cod Civil, în redacţia Legii din 26.12.1964, invocând că proprietarul nu este în drept să revendice bunul, care a fost vândut după procedura stabilită pentru executarea hotărârilor judecătoreşti, precum şi că C.R. a omis termenul de prescripţie de trei ani.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 9 martie 2005 a fost respins apelul declarat de către C.R. şi menţinută hotărârea primei instanţe.

La 23 martie 2005 C.R. a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătoreşti cu pronunţarea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii iniţiale şi respingerea acţiunii reconvenţionale indicând, că el urmează a fi recunoscut proprietar al apartamentului în litigiu.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 400 alin.(2) şi (3).

În conformitate cu art. 433 lit.a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 400 alin.(2) şi (3) sau este vădit nefondat.

Completul Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către C.R. nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 400 al.(2) şi al.(3) CPC şi este vădit nefondat.

Argumentul recurentului C.R. precum că, el urmează a fi repus în termenul de prescripţie nu poate servi drept temei pentru admiterea recursului, deoarece recurentul n-a prezentat nici un motiv întemeiat pentru a fi repus în termen.

Nu poate fi reţinut nici argumentul recurentului C.R că, din motivul anulării licitaţiei ultimul urmează a fi recunoscut proprietar al apartamentului litigios, deoarece atât conform art. 149 al.(2) Cod Civil în redacţia Legii din 26 decembrie 1964, cât şi conform art. 375 al.(3) CC în redacţia Legii din 6 iunie 2002, bunurile dobândite la licitaţie nu pot fi revendicate de la un dobânditor de bună credinţă, cum este intimata T.L., care a dobândit bunul la licitaţie, a achitat costul bunului, a înregistrat dreptul său asupra bunului la Organul Cadastral Teritorial, s-a instalat în apartamentul în litigiu.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, atît prima instanţă, cît şi cea de apel au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar în esenţa lor, argumentele recursului sunt similare argumentelor invocate în prima instanţă şi în instanţa de apel, carora le-a fost dată o apreciere corectă, completul Colegiului civil şi de contencios

429

administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul lui C.R. ca inadmisibil.

În conformitate cu art 431 al.(2), art. 433 lit.a), art. 440 CPC completul Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie,

d e c i d e

Recursul lui C.R. se consideră inadmisibil.Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Preşedintele completului, H.P. judecătorul

Judecătorii F.G. T.H.

Decizie privind inadmisibilitatea recursului în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434

D E C I Z I E



în componenţă Preşedintele completului, judecătorul V.V.Judecătorii B.N. şi M.N.

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către întreprinderea „W”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui P.P. împotriva întreprinderii „W” cu privire la restabilire la lucru, încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral, împotriva

430

deciziei Curţii de Apel Chişinău din 4 decembrie 2004, prin care a fost respins apelul declarat de către întreprinderea „W” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 2 noiembrie 2004

c o n s t a t ă


În motivarea acţiunii, reclamantul P.P. a indicat că, el la 10 mai 1994 a fost angajat, pe un termen nedeterminat, la muncă în calitate de lăcătuş în secţiei nr. 1 a pârâtului.

Prin ordinul directorului întreprinderii din 2 octombrie 2004, el a fost concediat conform art. 86 al.1 lit.h, absenţa fără motive întemeiate de la muncă mai mult de patru ore consecutive în timpul zilei de muncă la 1 octombrie 2004.

Consideră P.P. concedierea sa de la lucru nelegitimă, deoarece la 1 octombrie 2004, de la orele 13.00 până la orele 16 şi 30 minute, el, în legătură cu dureri stomacale, s-a aflat la medicul de serviciu al întreprinderii, unde a primit tratament, după ce a revenit la locul de muncă. Cu atât mai mult, la 2 octombrie 2004, în ziua emiterii ordinului de concediere, el era bolnav şi se afla în concediu de boală, ceea ce se confirmă prin certificatul medical. Fiind membru de sindicat, administraţia la eliberat de la lucru fără acordul preliminar al organului sindical al întreprinderii.

Cere P.P. restabilirea sa la lucru în calitate de lăcătuş al secţiei nr. 1 a pârâtului, încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru în mărime de 2000 lei şi repararea prejudiciului moral în mărime de 10000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 2 noiembrie 2004 acţiunea lui P.P. a fost admisă parţial. P.P. a fost restabilit la lucru în calitate de lăcătuş în secţia nr. 1 a întreprinderii „W” şi a fost încasat în beneficiul lui salariul mediu pentru absenţa forţată de la lucru în mărime de 2000 lei. Pretenţia lui P.P. în privinţa reparării prejudiciului moral a fost admisă parţial şi a fost încasat în beneficiul lui suma de 1000 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 4 decembrie 2004 apelul declarat de către întreprinderea „W” a fost respins şi menţinută hotărârea primei instanţe.

La 10 aprilie 2005 întreprinderea „W” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătoreşti şi pronunţarea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii.

Recurentul, întreprinderea „W”, în motivarea recursului a indicat că, intimatul P.P., atât la 1 octombrie 2004 cât şi în ziua concedierii lui de la lucru la 2 octombrie 2004 a simulat o afecţiune, dar în realitate n-a fost bolnav, după cum nu a fost bolnav nici până la 1 octombrie 2004 nici o dată.


431

În conformitate cu art. 433 lit.b) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434.

În conformitate cu art. 434 al.(1) CPC, recursul se declară în termen de 15 zile de la data pronunţării deciziei, iar în cazul redactării acesteia, de la data înştiinţării scrise a părţilor despre semnarea hotărârii redactate. Recursul declarat în termen de 2 luni de la data pronunţării sau înştiinţării se consideră depus în termen.

În conformitate cu art. 434 al.(2) CPC, termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit.

Din materialele dosarului şi din cererea de recurs urmează că, decizia instanţei de apel a fost emisă la 4 decembrie 2005.

La 10 decembrie 2005, părţile care au fost prezente la şedinţa instanţei de apel, au fost înştiinţate în formă scrisă, de către instanţa de apel, despre semnarea deciziei redactate, fapt confirmat prin certificatul anexat la materialele dosarului, însă recurentul, întreprinderea „W”, contrar prevederilor art. 434 CPC, a depus cererea de recurs cu depăşirea termenului de 2 luni, şi anume peste 4 luni, ceea ce constituie temei în conformitate cu art. 433 lit.b CPC de a considera recursul inadmisibil.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, întreprinderea „W” a depus cererea de recurs cu depăşirea termenului de 2 luni de la data înştiinţării scrise despre semnarea deciziei redactate a instanţei de apel, completul Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul întreprinderii „W” ca indmisibil.

În conformitate cu art. 431 al.(2), art. 433 lit.b), art. 440 CPC, completul Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie

d e c i d e

Recursul întreprinderii „W” se consideră inadmisibil.Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Preşedintele completului, V.V. judecătorul Judecătorii B.N. M.N.

432

Decizie privind inadmisibilitatea recursuluiîn cazul în care persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare

D E C I Z I E



în componenţă Preşedintele completului, judecătorul V.V.Judecătorii B.N. şi M.N.

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către şeful secţiei numărul 1 a întreprinderii „W”, G.F. în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui P.P. împotriva întreprinderii „W” cu privire la restabilire la lucru, încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 4 decembrie 2004, prin care a fost respins apelul declarat de către întreprinderea „W” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 2 noiembrie 2004

c o n s t a t ă


În motivarea acţiunii, reclamantul P.P. a indicat că el, la 10 mai 1994 a fost angajat, pe un termen nedeterminat, la lucru în calitate de lăcătuş în secţia nr. 1 a pârâtului.

Prin ordinul directorului întreprinderii din 2 octombrie 2004, el a fost concediat conform art. 86 al.1 lit.h, absenţa fără motive întemeiate de la lucru mai mult de patru ore consecutive în timpul zilei de muncă la 1 octombrie 2004.

Consideră P.P. eliberarea sa de la lucru nelegitimă, deoarece la 1 octombrie 2004 de la orele 13.00 până la orele 16 şi 30 minute, el, în legătură cu dureri stomacale, s-a aflat la medicul de serviciu al întreprinderii, unde a primit tratament, după ce a revenit la locul de muncă. Cu atât mai mult, la 2 octombrie 2004, în ziua emiterii ordinului de concediere de la lucru, el era bolnav şi se afla în concediu de boală, ceea ce se confirmă prin certificatul medical. Fiind membru de sindicat, administraţia l-a concediat fără acordul preliminar al organului sindical al întreprinderii.

Cere P.P. restabilirea sa la lucru în calitate de lăcătuş al secţiei nr. 1 a pârâtului, încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru în mărime de 2000 lei cât şi repararea prejudiciului moral în mărime de 10000 lei.

433

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 2 noiembrie 2004 acţiunea lui P.P. a fost admisă parţial. P.P. a fost restabilit la lucru în calitate de lăcătuş în secţia nr. 1 a întreprinderii „W” şi a fost încasat în beneficiul lui salariul mediu pentru absenţa forţată de la lucru în mărime de 2000 lei. Pretenţia lui P.P. în privinţa reparării prejudiciului moral a fost admisă parţial şi a fost încasată în beneficiul lui suma de 1000 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 4 decembrie 2004 apelul declarat de către întreprinderea „W” a fost respins şi menţinută hotărârea primei instanţe.

Şeful secţiei nr. 1 a întreprinderii „W”, G.F. a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătoreşti şi pronunţarea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii.

În motivarea recursului recurentul, şeful secţiei nr. 1 a întreprinderii „W”, G.F., a indicat că, el consideră că intimatul P.P., atât la 1 octombrie 2004 cât şi în ziua concedierii sale 2 octombrie 2004, a simulat starea lui bolnavă, dar în realitate n-a fost bolnav, după cum nu a fost bolnav nici până la 1 octombrie 2004 nici o dată.


În conformitate cu art. 433 lit.c) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare.

În conformitate cu art. 430 CPC, sunt în drept să declare recurs :a) părţile şi alţi participanţi la proces;b) martorul, expertul, specialistul, interpretul şi reprezentantul, cu privire la

compensarea cheltuielilor de judecată ce li se cuvine.În conformitate cu art. 75 al.(2) CPC, procesele persoanelor juridice se susţin

în instanţă de judecată de către organele lor de administrare, care acţionează în limitele împuternicirilor atribuite prin lege, prin alte acte normative sau prin actele lor de constituire, precum şi de către reprezentanţii lor.

Din materialele dosarului urmează că, părţi la procesul în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui P.P. împotriva întreprinderii „W” cu privire la restabilire la lucru, încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral sunt P.P. şi întreprinderea „W”.

Şeful secţiei nr. 1 a întreprinderii „W”, G.F., nu este parte şi nici participant la proces.

Cu atât mai mult, G.F., în calitate de şef secţie nr. 1 a întreprinderii „W”, nu este organ de administrare a întreprinderii, nu este conducătorul acesteia şi nici nu este împuternicit în conformitate cu prevederile art. 81 CPC să declare recurs.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, şeful secţiei nr. 1 a întreprinderii „W”, G.F., care a declarat recursul, nu este în drept să-l declare, completul Colegiului Civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul menţionat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 al.(2), art. 433 lit.c), art. 440 CPC, completul Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie

434

d e c i d e

Recursul şefului secţiei numărul 1 a întreprinderii „W” se consideră inadmisil.Decizia nu se supune nici unei căi de atac.


435

Decizie privind inadmisibilitatea recursului în cazul în care recursul este depus repetat după examinarea lui

D E C I Z I E



în componenţă Preşedintele completului, judecătorul V.V.Judecătorii .N. şi M.N.examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către P.I.,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui P.M. împotriva lui P.I cu privire la declararea contractului de vânzare-cumpărare a casei de locuit valabil, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2004, prin care a fost respins apelul declarat de către P.I. şi menţinută hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 3 noiembrie 2004

c o n s t a t ă

P.M. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui P.I. cu privire la declararea contractului de vînzare-cumpărare a casei de locuit valabil.

În motivarea acţiunii reclamanta P.M. a indicat că, la 12 noiembrie 2004, ea a încheiat cu pârâtul un contract de vînzare-cumpărare a casei de locuit, situată în satul „C”, raionul Ialoveni, la preţul de 25 000 lei. Ea i-a transmis, în aceeaşi zi, pârâtului suma de bani conform contractului încheiat în formă scrisă, însă ultimul se eschivează de la autentificarea notarială a acestuia.

Cere reclamanta P.M. declararea contractului de vânzare-cumpărare nominalizat valabil.

Prin hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 3 noiembrie 2004, cu referire la art. 213 al.(2) CC, acţiunea a fost admisă şi a fost declarat valabil contractul de vânzare-cumpărare încheiat între părţi.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2004 apelul declarat de către P.I. a fost respins şi menţinută hotărârea primei instanţe.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 2 februarie 2005 recursul declarat de către P.I. a fost respins ca fiind nefondat cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe.

La 10 martie 2005, P.I., a declarat în mod repetat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2004, cerând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe cu restituirea pricinii spre rejudecare la prima instanţă.

436

Recurentul P.I., în motivarea recursului a indicat că, el declară în mod repetat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, deoarece în opinia lui nu au fost elucidate pe deplin toate circumstanţele pricinii.


În conformitate cu art. 433 lit.d) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este abuziv sau este depus repetat după examinarea lui.

Din materialele dosarului şi din cererea de recurs a lui P.I. din 10 martie 2005 urmează că, prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 2 februarie 2005, a fost examinat recursul declarat de către el în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui P.M. împotriva lui P.I cu privire la declararea contractului de vânzare-cumpărare a casei de locuit valabil şi recursul declarat a fost respins ca fiind nefondat cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, recurentul P.I., a depus în mod repetat recurs după examinarea lui, completul Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul lui P.I. ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 al.(2), art. 433 lit.d), art. 440 CPC, completul Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie

d e c i d e

Recursul lui P.I. se consideră inadmisibil.Decizia nu se supune nici unei căi de atac.


437

Încheierea Colegiului lărgit al Curţii Supreme de Justiţie privind desesizarea în favoarea Plenului Curţii Supreme de Justiţie

Î N C H E I E R E


Colegiul Civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie

în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul V.V.Judecătorii B.N., M.N., L.K., J.L.

examinând în şedinţă publică recursul declarat de către P.P. în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a întreprinderii „W” împotriva lui P.P. cu privire la rezilierea contractului de asigurare cu pensie suplimentară, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 2 decembrie 2004, prin care a fost respins apelul declarat de către P.P. şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 3 octombrie 2004

c o n s t a t ă

Întreprinderea „W” a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui P.P. cu privire la rezilierea contractului de asigurare cu pensie suplimentară.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 12 martie 1999 a încheiat cu pârâtul un contract de asigurare cu pensie suplimentară, conform căruia pârâtul a depus la întreprindere suma de 500 lei, iar reclamantul s-a obligat ca la atingerea de către pârât a vâstei de pensionare, să-i plătească o pensie suplimentară în mărime de 200 lei.

Actualmente, din considerentele că, situaţia economică a întreprinderii este precară şi întreprinderea are foarte multe contracte de acest fel încheiate cu persoane în vârstă, fiind în imposibilitatea executării obligaţiunilor contractuale, reclamantul cere rezilierea contractului menţionat.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 3 octombrie 2004 acţiunea a fost admisă.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 2 decembrie 2004 apelul declarat de către P.P. a fost respins şi menţinută hotărârea primei instanţe.

P.P. a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii.

Recurentul P.P., în motivarea recursului a indicat că, instanţele de judecată au dat o interpretare eronată normelor de drept material şi cu atât mai mult, intimatul

438

urmează să-şi execute obligaţiunile contractuale, indiferent de situaţia economico-financiară a întreprinderii.

Recurentul P.P., în şedinţa instanţei de recurs, recursul a susţinut şi a cerut admiterea acestuia cu casarea hotărârilor judecătoreşti şi pronunţarea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii.

Reprezentantul recurentului, întreprinderea „W”, M.N., în şedinţa instanţei de recurs, a cerut respingerea recursului şi menţinerea hotărârilor judecătoreşti.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, Colegiul Civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, în conformitate cu art. 442 al.(3) CPC, consideră necesar de a desesiză în favoarea Plenului Curţii Supreme de Justiţie, examinarea recursului lui P.P., în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a întreprinderii „W” împotriva lui P.P. cu privire la rezilierea contractului de asigurare cu pensie suplimentară.

În conformitate cu art. 442 al.(4) CPC, Colegiul Civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie

d i s p u n e

Se desesizează în favoarea Plenului Curţii Supreme de Justiţie, examinarea recursului lui P.P., în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a întreprinderii „W” împotriva lui P.P. cu privire la rezilierea contractului de asigurare cu pensie suplimentară.


Preşedintele şedinţei, V.V.judecătorulJudecătorii B.N. M.N. L.K. J.L.

439

Încheiere privind încetarea procedurii în recurs, dacă se admite retragerea recursului

Î N C H E I E R E




examinând în şedinţă publică recursul declarat de către L.U., în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a L.O. împotriva lui L.U. cu privire la partajarea bunurilor proprietate în devălmăşie a soţilor, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 aprilie 2005, prin care a fost respins apelul declarat de către L.U. şi menţinută hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 1 februarie 2005

c o n s t a t ă


În motivarea acţiunii reclamanta L.O. a indicat, că în anul 2003 a desfăcut căsătoria cu pârâtul. Pe parcursul vieţii comune au cumpărat apartamentul nr. 12 situat pe str. P.Zadnipru nr. 2, bloc 1 mun. Chişinău, compus din trei odăi. În legătură cu faptul că, ei nu pot ajunge la o înţelegere amiabilă privind partajarea apartamentului menţionat, şi având în vedere faptul că pârâtul are în proprietate un alt apartament şi anume nr. 23 situat pe str. Munceşti nr. 3, bloc 4 mun. Chişinău, cere transmiterea ei în proprietate a apartamentului şi încasarea în beneficiul pârâtului a 130000 lei, ceea ce constituie ½ cotă-parte din costul acestuia.

Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 1 februarie 2005 acţiunea a fost admisă şi apartamentul nr. 12 situat pe str. P.Zadnipru nr. 2 bloc 1 mun. Chişinău a fost transmis în proprietate lui L.O., iar de la ultima au fost încasaţi în beneficiul lui L.U. 130000 lei, ceea ce constituie ½ cotă-parte din costul acestuia.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 aprilie 2005 apelul declarat de către L.U. a fost respins şi menţinută hotărârea primei instanţe.

L.U. a declarat recurs împotriva hotărârilor judecătoreşti, cerând admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătoreşti şi restituirea pricinii spre rejudecare în primă instanţă.

Recurentul L.U., în motivarea recursului a indicat că, el doreşte ca să fie numită o altă expertiză privind aprecierea valorii apartamentului în litigiu, deoarece după emiterea hotărârii de către prima instanţă, preţul apartamentului s-a majorat.

440

Recurentul L.U., în şedinţa instanţei de recurs, a retras recursul până la retragerea completului de judecată în camera de deliberare.

Intimata L.O., în şedinţa instanţei de recurs, a cerut încetarea procedurii de recurs indicând că, recurentul, până la retragerea completului în camera de deliberare, a retras recursul.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, Colegiul Civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar a admite retragerea de către L.U. a recursului şi a înceta procedura în recurs din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 443 CPC, până la retragerea completului de judecată în camera de deliberare, recursul poate fi retras de persoana care l-a declarat. Retragerea poate fi făcută de parte sau printr-un mandatar special. Declaraţia de retragere a recursului se face în instanţa care s-a investit cu judecarea recursului.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, L.O. a depus la Judecătoria Ciocana mun. Chişinău cerere de chemare în judecată împotriva lui L.U. cu privire la partajarea bunurilor proprietate în devălmăşie a soţilor şi prin care a cerut transmiterea ei în proprietate a apartamentului nr. 12 situat pe str. P.Zadnipru nr. 2 bloc 1, mun. Chişinău, cu încasarea de la ea în beneficiul lui L.U. a 130000 lei, ceea ce constituie ½ cotă-parte din apartamentul în litigiu.

Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 1 februarie 2005 acţiunea a fost admisă şi apartamentul nr. 12 situat pe str. P.Zadnipru nr. 2 bloc 1 mun. Chişinău a fost transmis în proprietatea L.O., iar de la ultima au fost încasat în beneficiul lui L.U. 130000 lei, ceea ce constituie ½ cotă-parte din costul acestuia.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 aprilie 2005 apelul declarat de către L.U. a fost respins şi menţinută hotărârea primei instanţe.

Recurentul L.U. a declarat recurs împotriva hotărârilor judecătoreşti şi prin care a cerut admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătoreşti şi restituirea pricinii spre rejudecare în primă instanţă, însă, în şedinţa instanţei de recurs, până la retragerea completului de judecată în camera de deliberare, L.U., a depus cerere scrisă prin care a retras recursul.

Colegiul Civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, în conformitate cu art. 212 al.(4) CPC, a explicat recurentului L.U. efectele admiterii retragerii recursului şi ale încetării procedurii de recurs stipulate în art. 266 al.(2) CPC, anume că nu se admite o nouă adresare în judecată a aceluiaşi recurent cu privire la acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, în conformitate cu art. 60 al.(5) CPC, retragerea recursului de către recurent nu contravine legii şi nu încalcă drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale persoanei, interesele societăţii sau ale statului, Colegiul Civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite retragerea recursului şi de a înceta procedura de recurs.

În conformitate cu art. 269-270, art. 443 CPC, Colegiul Civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie

d i s p u n e

441

Se admite retragerea recursului de către L.U.Procedura în recurs în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a L.O.

împotriva lui L.U. cu privire la partajarea bunurilor proprietate în devălmăşie a soţilor se încetează.

Se menţionează că, nu se admite o nouă adresare în judecată a aceluiaşi recurent cu privire la acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiri.

Încheierea este irevocabilă la de pronunţare.


442

Decizie privind respingerea recursului ca fiind nefondat, menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, precum şi a încheierilor atacate cu

recurs

D E C I Z I E




examinând în şedinţă publică recursul declarat de către întreprinderea „W”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui P.P. împotriva întreprinderii „W” cu privire la restabilire la lucru, încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 4 martie 2005, prin care a fost respins apelul declarat de către întreprinderea „W” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 2 februarie 2005

c o n s t a t ă


În motivarea acţiunii reclamantul P.P. a indicat că, el la 10 mai 1994, a fost angajat, pe un termen nedeterminat, la lucru în calitate de lăcătuş în secţia nr. 1 a pârâtului.

Prin ordinul directorului întreprinderii din 2 decembrie 2004, el a fost concediat conform art. 86 al.1 lit.h, absenţa fără motive întemeiate de la lucru mai mult de patru ore consecutive în timpul zilei de muncă la 1 decembrie 2004.

Consideră P.P. eliberarea sa de la lucru nelegitimă, deoarece la 1 decembrie 2004 de la orele 13.00 până la orele 16 şi 30 minute, el, în legătură cu dureri stomacale, s-a aflat la medicul de serviciu al întreprinderii, unde a primit tratament, după ce a revenit la locul de muncă. Cu atât mai mult, la 2 decembrie 2004, în ziua emiterii ordinului de concediere, el era bolnav şi se afla în concediu de boală, ceea ce se confirmă prin certificatul medical. Fiind membru de sindicat, administraţia l-a concediat de la lucru fără acordul preliminar al organului sindical al întreprinderii.

Cere P.P. restabilirea sa la lucru în calitate de lăcătuş în secţia nr. 1 a pârâtului, încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru în mărime de 2000 lei şi repararea prejudiciului moral în mărime de 10000 lei.

443

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 2 februarie 2005 acţiunea lui P.P. a fost admisă parţial. P.P. a fost restabilit la lucru în calitate de lăcătuş în secţia nr. 1 a întreprinderii „W” şi a fost încasat în beneficiul lui salariul mediu pentru absenţa forţată de la lucru în mărime de 2000 lei. Pretenţia lui P.P. în privinţa reparării prejudiciului moral a fost admisă parţial şi a fost încasată în beneficiul lui suma de 1000 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 4 martie 2005 apelul declarat de către întreprinderea „W” a fost respins şi menţinută hotărârea primei instanţe.

Întreprinderea „W” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii.

Recurentul, întreprinderea „W”, în motivarea recursului a indicat că, intimatul P.P., atât la 1 decembrie 2004 cât şi în ziua concedierii lui 2 decembrie 2004, a simulat starea lui bolnavă, dar în realitate n-a fost bolnav, după cum nu a fost bolnav nici până la 1 decembrie 2004 nici o dată.

Reprezentantul recurentului, întreprinderea „W”, P.X. în şedinţa instanţei de recurs, a susţinut recursul, cerând admiterea acestuia cu casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii.

Intimatul P.P., în şedinţa instanţei de recurs, a cerut respingerea recursului şi menţinerea hotărârilor judecătoreşti, care sunt întemeiate şi legale indicând că, motivele invocate de către recurent nu corespund realităţii. Faptul că el a fost bolnav atât la 1 decembrie 2004, cât şi la 2 decembrie 2004, a fost confirmat în şedinţele de judecată în primă instanţă şi în instanţa de apel.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, Colegiul Civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins ca fiind nefondat cu menţinerea hotărârilor judecătoreşti din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 al.(1) lit.a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul ca fiind nefondat şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, intimatul P.P., la 1 decembrie 2004, având dureri stomacale, de la orele 13.00, până la orele 16 şi 30 minute s-a aflat la medicul întreprinderii „W”, unde a primit în legătură cu aceasta tratament. Circumstanţa în cauză se confirmă prin certificatul eliberat de medicul întreprinderii „W”, T.Z., de explicaţiile acestuia în şedinţa de judecată cât şi de explicaţiile martorilor H.F. şi F.D., colegi de lucru ai reclamantului, care l-au însoţit pe acesta la medicul întreprinderii la 1 decembrie 2004.

Din considerentele că, intimatul P.P. la 1 decembrie 2004 de la orele 13.00 până la orele 16 şi 30 minute, din motive întemeiate a lipsit de la serviciu mai puţin de 4 ore consecutiv, concedierea lui conform prevederilor art. 86 al.(1) lit.h) Codul Muncii, corect a fost recunoscută de instanţele de judecată, ca fiind nelegitimă.

Acţiunile recurentului cu privire la concedierea de la lucru a intimatului sunt contrare şi prevederilor art. 86 al.(2) şi 87 al.(1) Codul Muncii, deoarece ultimul a fost concediat de la lucru, fiind la 2 decembrie 2004 în concediu de boală, ceea ce se confirmă prin certificatul medical şi fiind membru de sindicat al întreprinderii, a fost

444

concediat fără acordul preliminar al organului sindical din unitate, ceea ce conform art. 89 al.(2) Codul Muncii constituie temei pentru restabilirea lui la lucru.

Astfel, din considerentele că intimatul P.P. nelegitim a fost concediat de la lucru, prima instanţă, întemeiat l-a restabilit pe acesta la lucru.



Din certificatul prezentat de către recurent urmează că, salariul mediu al intimatului P.P. este de 1000 lei, din care considerente prima instanţă corect a încasat în beneficiul acestuia suma de 2000 lei, pentru absenţa forţată de la lucru din 2 decembrie 2004 până la 2 februarie 2005.



Din considerentele că, intimatul P.P. a fost concediat în perioada aflării sale în concediu de boală şi fără acordul preliminar al organului sindical, prima instanţă corect a ajuns la concluzia cu privire la admiterea parţială a pretenţiei ce ţine de repararea prejudiciului moral, încasând suma de 1000 lei, ceea ce corespunde suferinţelor morale suportate de ultimul.

În conformitate cu art. 83 al.(2), art. 85 al.(1) lit.a), art. 87 al.(1) lit.k), art. 98 al.(1) CPC, art. 3 al.(1) lit.a) şi lit.f) al Legii taxei de stat, prima instanţa corect a încasat de la recurent în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 330 lei, care constă din 90 lei (pentru pretenţia cu caracter nepatrimonial cu privire la restabilire la lucru), 150 lei (pentru pretenţia cu caracter patrimonial cu privire la încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru) şi 90 lei (pentru pretenţia cu carater nepatrimonial cu privire la repararea prejudiciului moral).

Colegiul Civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, nu pot fi reţinute argumentele invocate de recurent cu privire la aceea că, intimatul ar fi simulat starea sa bolnavă la 1 şi 2 decembrie 2004, deoarece starea bolnavă a intimatului a fost confirmată în şedinţa de judecată prin documentele prezentate şi explicaţiile martorilor.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, hotărârea primei instanţe şi decizia instanţei de apel sunt întemeiate şi legale, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul Civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul ca fiind nefondat şi de a menţine decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe.

445

În conformitate cu art. 419, art. 445 al.(1) lit.a) CPC, Colegiul Civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie

d e c i d e

Se respinge recursul declarat de către întreprinderea „W” ca fiind nefondat.Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 4 martie 2005 şi hotărârea

Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 2 februarie 2005 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui P.P. împotriva întreprinderii „W” cu privire la restabilire la lucru, încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral.



446

Decizie privind admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri

D E C I Z I E




examinând în şedinţă publică recursul declarat de către G.I., în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a G.N. împotriva lui G.I. cu privire la recunoaşterea dreptului la spaţiu locativ pierdut, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 4 martie 2005, prin care a fost respins apelul declarat de către G.I. şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 2 februarie 2005

c o n s t a t ă



Îndată după desfacerea căsătoriei pârâtul, a plecat la alt loc de trai şi anume la apartamentul nr. 10 situat pe str. Bulgară 51, mun. Chişinău, care îi aparţine lui cu drept de proprietate, unde şi locuieşte pînă acum.

Cere G.N. recunoaşterea lui G.I. ca fiind pierdut dreptul la spaţiu locativ în apartamentul nr. 1, situat pe strada Zelinschi nr. 13, mun. Chişinău.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 2 februarie 2005 acţiunea G.N. a fost admisă şi G.I. a fost recunoscut ca fiind pierdut dreptul la spaţiu locativ în apartamentul nr. 1, situat pe str. Zelinschi, nr. 13, mun. Chişinău.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 4 martie 2005 apelul declarat de către G.I. a fost respins şi menţinută hotărârea primei instanţe.

G.I. a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea recursului, casarea integrală a hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii.

Recurentul G.I., în motivarea recursului a indicat că, apartamentul nr. 1, situat pe str. Zelinschi nr. 13, mun. Chişinău a fost cumpărat în timpul căsătoriei cu G.N. şi

447

constituie proprietatea lor în devălmăşie, din care considerente el, ca proprietar a ½ cotă-parte din apartamentul în litigiu, nu poate fi lipsit de proprietatea sa.

Recurentul G.I., în şedinţa instanţei de recurs, a susţinut recursul, cerând admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii.

Intimata G.N., în şedinţa instanţei de recurs, a cerut respingerea recursului şi menţinerea hotărârilor judecătoreşti, pe care le consideră întemeiate şi legale indicând că, recurentul G.I., fără careva motive întemeiate nu locuieşte în apartamentul în litigiu şi, cu atât mai mult, are în proprietate un alt spaţiu locativ.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, Colegiul Civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea integrală a hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 al.(1) lit.b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, părţile, recurentul G.I. şi intimata G.N. s-au aflat în căsătorie din 12 ianuarie 1997 până la 11 martie 2003. Din căsătorie au un fiu-F., născut la 23 iunie 1998.

La 15 august 1999, fiind în căsătorie, G.N. şi G.I. au cumpărat apartamentul nr. 1 situat pe str. Zelinschi nr. 13 mun. Chişinău, compus din două odăi şi care conform art. 20 Codul Familiei, aparţine cu drept de proprietate în devălmăşie ambelor părţi în litigiu.

Din 11 martie 2003, recurentul G.N., locuieşte în apartamentul nr. 10 situat pe str. Bulgară nr. 51 mun. Chişinău, compus din două odăi, a cărui proprietar este din 25 aprilie 2003, ceea ce se confirmă prin contractul de vânzare-cumpărare înregistrat la Organul Cadastral Teritorial Chişinău.

Astfel, consideră Colegiul Civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, prima instanţă a constatat corect circumstanţa că, recurentul G.I. din 11 martie 2003 până la momentul actual, fără motive întemeiate, nu locuieşte în apartamentul nr. 1, situat pe str. Zelinschi nr. 13, mun. Chişinău, fapt confirmat prin explicaţiile părţilor şi martorilor G.F., H.Z. şi U.N., însă a aplicat eronat legea materială, art. art. 63 şi 92 Codul cu privire la locuinţe, ceea ce a dus la pronunţarea unei hotărâri nelegitime şi neîntemeiate.

Or, conform art. art. 63 şi 92 Codul cu privire la locuinţe, pot fi recunoscuţi ca persoane care ar fi pierdut dreptul la spaţiu locativ, chiriaşii şi membrii familiilor şi nu proprietarii, după cum este recurentul G.I.

Este necesar de menţionat că, conform art. 315 Cod Civil, dreptul de folosinţă al lui G.I. de apartamentul în litigiu include şi liberatea lui de a nu folosi acest bun.

Cu atât mai mult, prin recunoaşterea recurentului G.I. ca fiind pierdut dreptul la spaţiu locativ în apartamentul nr. 1, situat pe str. Zelinschi nr. 13, mun. Chişinău asupra căruia el are drept de proprietate în devălmăşie, prima instanţă l-a lipsit pe G.I. de proprietatea în cauză, ceea ce este în contradicţie cu art. 316 Cod Civil, art. art. 9 şi 46 ale Constituţiei Republicii Moldova, art. 1 Protocol Adiţional la Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor

448

Fundamentale, potrivit cărora nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică, în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul Civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 28 octombrie 1999 în cazul Brumărescu împotriva României, prin care a fost recunoscută încălcarea art. 1 Protocol Adiţional la Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, circumstanţele pricinii au fost constatate de prima instanţă şi de instanţa de apel, însă normele de drept material au fost aplicate eronat şi nu este necesară verificarea suplimentară de dovezi, Colegiul Civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa integral hotărârea primei instanţe şi decizia instanţei de apel şi de a emite o nouă hotărâre, prin care acţiunea lui G.N. împotriva lui G.I cu privire la recunoaşterea dreptului la spaţiu locativ pierdut de respins.

În conformitate cu art. 419, art. 445 al.(1) lit.b) CPC, Colegiul Civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie

d e c i d e

Se admite recursul declarat de către G.I.Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 4 martie 2005 şi

hotărârea Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 2 februarie 2005, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a G.N. împotriva lui G.I. cu privire la recunoaşterea dreptului la spaţiu locativ pierdut şi se emite o nouă hotărâre prin care :

Se respinge acţiunea G.N. împotriva lui G.I cu privire la recunoaşterea dreptului la spaţiu locativ pierdut.



449

Decizie privind admiterea recursului, casarea integrală sau parţială a deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe cu restituirea pricinii spre rejudecare în primă instanţă sau, după caz, în instanţa de apel, când eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanţa de recurs

D E C I Z I E




examinând în şedinţă publică recursul declarat de către întreprinderea „S”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui G.D. împotriva întreprinderii „S” cu privire la repararea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 4 martie 2005, prin care a fost respins apelul declarat de către întreprinderea „S” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 5 februarie 2005

c o n s t a t ă


În motivarea acţiunii, reclamantul G.D. a indicat că, la 12.10.04, a avut loc un accident rutier, în urma căruia automobilul lui de marca “VAZ-21012”, cu număr de înmatriculare CBX-631, a fost deteriorat, iar lui i-au fost cauzate leziuni corporale. Vinovat în comiterea accidentului rutier a fost recunoscut V.C., angajat al întreprinderii „S”, care, îndeplinindu-şi obligaţiile de serviciu, conducea automobilul de marca “Peugeot-305” număr de înmatriculare CDM-836. În urma accidentului rutier, reclamantului i-a fost cauzată o pagubă materială în mărime de 13 181 lei 97 bani.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 5 februarie 2005 acţiunea a fost admisă, şi de la întreprinderea „S” a fost încasată în beneficiul lui G.D., în vederea reparării prejudiciului material, suma de 13181 lei 97 bani.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 4 martie 2005 apelul declarat de către întreprinderea „S” a fost respins şi menţinută hotărârea primei instanţe.

450

Întreprinderea „S” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea recursului, casarea integrală a hotărârilor judecătoreşti şi restituirea pricinii spre rejudecare în primă instanţă.

Recurentul, întreprinderea „S”, în motivarea recursului a indicat că, V.C., şoferul angajat al întreprinderii, nu a fost atras în proces în calitate de participant, prin care fapt i-au fost încălcate drepturile procedurale ale acestuia, deoarece hotărârile judecătoreşti pot influenţa drepturile lui V.C. la depunerea de către întreprindere a cererii de regres.

Reprezentantul recurentul întreprinderea „S”, G.F., în şedinţa instanţei de recurs, a susţinut recursul, cerând admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârilor judecătoreşti şi restituirea pricinii spre rejudecare în primă instanţă.

Intimatul G.D., în şedinţa instanţei de recurs, a cerut respingerea recursului şi menţinerea hotărârilor judecătoreşti, pe care le consideră întemeiate şi legale indicând că, în opinia sa, hotările judecătoreşti nu lezează drepturile şi interesele legitime ale recurentului.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, Colegiul Civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea integrală a hotărârilor judecătoreşti şi restituirea pricinii spre rejudecare în primă instanţă din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 al.(1) lit.c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, restituind pricina spre rejudecare în primă instanţă sau, după caz, în instanţa de apel, când eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, V.C., din 4 aprilie 2000 şi până la momentul actual, este angajat în calitate de şofer la întreprinderea „S”.

La 12 octombrie 2004, pe la orele 16.00, când a avut loc accidentul rutier cu participarea automobilelor conduse de către intimatul G.D. şi V.C., ultimul, conducând automobilul întreprinderii, îşi îndeplinea obligaţiunile de serviciu.

Prin decizia şefului Poliţiei Rutiere a mun. Chişinău din 13 octombrie 2004, drept vinovat în săvârşirea accidentului rutier a fost recunoscut V.C., căruia i s-a aplicat o amendă. Decizia în cauză nu a fost contestată de către V.C.

Conform art. 1410 al.(2) Cod Civil, obligaţia de reparare a prejudiciului revine persoanei care posedă izvorul de pericol sporit în baza dreptului de proprietate ori în alt temei legal sau persoanei care şi-a asumat paza izvorului de pericol sporit.

Din paşaportul tehnic al automobilului marca “Peugeot-305”, cu număr de înmatriculare CDM-836, şi din certificatul eliberat de întreprinderea „S” urmează că, ultima este proprietara automobilului în cauză şi, implicit este pârât în pricina în cauză.

În acelaşi timp, în opinia Colegiului civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, instanţa de judecată în conformitate cu art. 67 CPC, urma să soluţioneze întrebarea cu privire la întroducerea lui V.C. în proces în calitate de intervenient accesoriu, deoarece hotărârea judecătorească contestată, conform art. 1415 Cod Civil, poate influenţa drepturile şi obligaţiile acestuia faţă de întreprinderea „S”, la depunerea cererii de regres.

451

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, s-a constatat încălcarea normelor de drept procedural, anume că instanţa a soluţionat problema drepturilor lui V.C., fără ca el să fi fost antrenat în proces, şi deoarece eroarea judiciară în cauză nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, Colegiul Civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa integral decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe şi de a restitui pricina spre rejudecare în primă instanţă.

La rejudecarea pricinii, prima instanţă urmează să ţină cont de cele menţionate, să soluţioneze întrebarea cu privire la întroducerea în proces a lui V.C. şi reexaminând pricina să emită o hotărâre legală şi întemeiată.

În conformitate cu art. 419, art. 445 al.(1) lit.c) CPC, Colegiul Civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie

d e c i d e

Se admite recursul declarat de către întreprinderea „S”.Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 4 martie 2005 şi

hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 5 februarie 2005, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui G.D. împotriva întreprinderii „S” cu privire la repararea prejudiciului material, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Judecătoria Botanica mun. Chişinău, în alt complet de judecători.



452

Decizie privind admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe şi dispunerea încetării procesului

D E C I Z I E



în componenţă Preşedintele şedinţei, judecătorul V.V.Judecătorii B.N., M.N., L.K., J.L.

examinând în şedinţă publică recursul declarat de către Gh.V., în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Gh.A. împotriva lui Gh.V. cu privire la încasarea pensiei de întreţinere, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 4 martie 2005, prin care a fost respins apelul declarat de către Gh.V. şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 2 februarie 2005

c o n s t a t ă


În motivarea acţiunii reclamantul Gh.A. a indicat că el este pensionar cu vîrsta de 72 ani, actualmente este bolnav, are o pensie mică, alte venituri nu are, ceea ce nu-i permite de a avea un trai decent.

Pârâtul Ch.V. este feciorul lui, care, în comparaţie cu fiica Gh.M., este bine asigurat material, însă nu-i acordă reclamantului întreţinere şi îngrijire.

Cere reclamantul Gh.A. încasarea de la pârât în beneficiul lui a cîte 200 lei lunar.


Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 4 martie 2005 apelul declarat de către Gh.V a fost respins şi menţinută hotărârea primei instanţe.

Gh.V. a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătoreşti şi dispunerea încetării procesului.

Recurentul Gh.V., în motivarea recursului a indicat că, după emiterea deciziei de către instanţa de apel, la 10 aprilie 2005, tatăl lui, intimatul Gh.A., a decedat.

Recurentul Gh.V., în şedinţa instanţei de recurs, recursul declarat a susţinut, cerând admiterea acestuia cu casarea hotărârilor judecătoreşti şi dispunerea însetării procesului.

453

Audiind recurentul Gh.V., studiind materialele dosarului, Colegiul Civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea hotărârilor judecătoreşti şi dispunerea încetării procesului din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 al.(1) lit.d) CPC, instanţa, după se judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, dispunând încetarea procesului ori scoaterea cererii de pe rol dacă există temeiuri prevăzute la art. art. 265 şi 267 CPC.

În conformitate cu art. 265 lit.f) CPC, instanţa judecătorească dispune încetarea procesului în cazul în care partea în proces persoană fizică decedează şi raportul juridic litigios nu admite succesiunea în drepturi.

În şedinţa de judecată s-a contatat că, Gh.A., care era tatăl recurentului Gh.V., a depus cerere de chemare în judecată împotriva ultimului şi a cerut încasarea în beneficiul său a sumei de 200 lei lunar.


Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 4 martie 2005 apelul declarat de către Gh.V. a fost respins şi menţinută hotărârea primei instanţe.

Din certificatul de deces eliberat de Oficiul de Stare Civilă al sectorului Centru mun. Chişinău, urmează că Gh.A., intimatul în pricina civilă în cauză, la 10 aprilie 2005, a decedat.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, dreptul intimatului Gh.A., care a decedat, cu privire la primirea întreţinerii şi a îngrijirii prevăzute de art. 80 Codul Familiei, de la fiul Gh.V., recurent în proces, poartă un caracter personal şi care conform art. 1446 Cod Civil nu poate fi transmis prin moştenire, din care motiv nu poate fi admisă succesiunea în drepturi prevăzută de art. 70 CPC, Colegiul Civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de către Gh.V., de a casa decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe şi de a dispune încetarea procesului în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Gh.A. împotriva lui Gh.V. cu privire la încasarea pensiei de întreţinere, deoarece raportul juridic litigios nu admite succesiunea în drepturi.

În conformitate cu art. 419, art. 445 al.(1) lit.d) CPC, Colegiul Civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie

d e c i d e

Se admite recursul declarat de către Gh.V.Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 4 martie 2005 şi hotărârea

Judecătoriei Centru mun. Chişinău, din 2 februarie 2005 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Gh.A împotriva lui Gh.V. cu privire la încasarea pensiei de întreţinere şi se emite o încheiere prin care se dispune încetarea procesului.

454



455

Decizie privind admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe şi dispunerea încetării procesului

D E C I Z I E




examinând în şedinţă publică recursul declarat de către F.T., în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a F.V. împotriva lui F.T. cu privire la desfacerea căsătoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 4 martie 2005, prin care a fost respins apelul declarat de către F.T. şi menţinută hotărârea Judecătoriei Botanica municipiul Chişinău, din 3 februarie 2005

c o n s t a t ă

F.V. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui F.T. cu privire la desfacerea căsătoriei.

În motivarea acţiunii reclamanta F.V. a indicat că, ea a încheiat căsătorie cu F.T. la 11 mai 2003 la Oficiul de Stare Civilă a sectorului Botanica mun. Chişinău. Din căsătorie copii nu au.

Timp de mai mult de şase luni, pârâtul F.T. nu lucrează, face abuz de băuturi alcoolice, deseori îşi permite să vină târziu acasă. Consideră reclamanta că, convieţuirea cu pârâtul cât şi păstrarea familiei sunt imposibile, din care considerente cere desfacerea căsătoriei.


Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 4 martie 2005 apelul declarat de către F.T. a fost respins şi menţinută hotărârea primei instanţe.

F.T. a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii.

Recurentul F.T., în motivarea recursului a indicat că, el consideră că convieţuirea cu intimata şi păstrarea familiei sunt posibile, iar circumstanţele invocate de către ea în cererea de chemare în judecată sunt exagerate.

456

Recurentul F.T., în şedinţa instanţei de recurs, recursul a susţinut, cerând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii.

Intimata F.V., în şedinţa instanţei de recurs, a depus cerere scrisă prin care a cerut admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătoreşti şi dispunerea încetării procesului în legătură cu renunţul ei de la acţiune, deoarece ea s-a împăcat cu recurentul şi doreşte păstrarea familiei.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, Colegiul Civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea hotărârilor judecătoreşti şi dispunerea încetării procesului din următoarele considerente.



În şedinţa de judecată s-a constatat că, F.V. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui F.T. cu privire la desfacerea căsătoriei, invocând că convieţuirea cu F.T. şi păstrarea familiei ar fi imposibile.


Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 4 martie 2004 apelul declarat de către F.T. a fost respins şi menţinută hotărârea primei instanţe.

În şedinţa instanţei de recurs, intimata F.V. a renunţat la acţiune, considerând convieţuirea cu recurentul şi păstrarea familiei posibile.

Colegiul Civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, în conformitate cu art. 212 al.(4) CPC, i-a explicat intimatei-reclamante F.V. efectele admiterii renunţului la acţiune şi ale încetării procesului stipulate în art. 266 al.(2) CPC, anume că nu se admite o nouă adresare în judecată a aceleiaşi părţi cu privire la acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, în conformitate cu art. 60 al.(5) CPC, renunţul intimatei-reclamante la acţiune nu contravine legii şi nu încalcă drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale persoanei, interesele societăţii sau ale statului, Colegiul Civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat, de a casa decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, de a admite renunţul intimatei-reclamante la acţiune şi de a dispune încetarea procesului în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a F.V. împotriva lui F.T cu privire la desfacerea căsătoriei.


d e c i d e

457

Se admite recursul declarat de către F.T.Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 4 martie 2005 şi hotărârea

Judecătoriei Botanica municipiul Chişinău din 3 februarie 2005 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a F.V. împotriva lui F.T cu privire la desfacerea căsătoriei şi se emite o încheiere prin care se admite renunţul F.V. la acţiune şi se dispune încetarea procesului.



458

Decizie privind admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe şi dispunerea scoaterii cererii de pe rol

D E C I Z I E




examinând în şedinţă publică recursul declarat de către întreprinderea „G”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui P.E. în interesele lui P.S. împotriva întreprinderii „G” cu privire la repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 4 martie 2005, prin care a fost respins apelul declarat de către întreprinderea „G” şi menţinută hotărârea judecătoriei Râşcani minicipiul Chişinău din 7 februarie 2005

c o n s t a t ă




Cere P.E. încasarea de la pârât în beneficiul lui P.S. a sumei de 20000 lei în calitate de prejudiciu material şi a 40000 lei în calitate de prejudiciu moral.

Prin hotărârea judecătoriei Râşcani mun. Chişinău din 7 februarie 2005 acţiunea a fost admisă.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 4 martie 2005 apelul declarat de către întreprinderea „G” a fost respins şi menţinută hotărârea primei instanţe.

Întreprinderea „G” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătoreşti şi dispunerea scoaterii cererii de pe rol.

Recurentul întreprinderea „G”, în motivarea recursului a indicat că, P.E. a depus cererea de chemare în judecată în cauză în interesele feciorului său P.S., care a atins majoratul, fără a avea împuternicire de la acesta.

459

Reprezentantul recurentului, întreprinderea „G”, K.K., în şedinţa instanţei de recurs, a susţinut recursul, cerând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi dispunerea scoaterii cererii de pe rol

Intimatul P.E., în şedinţa instanţei de recurs, a cerut respingerea recursului şi menţinerea hotărârilor judecătoreşti, pe care le consideră întemeiate şi legale.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, Colegiul Civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea hotărârilor judecătoreşti şi dispunerea scoaterii cererii de pe rol din următoarele considerente.



În şedinţa de judecată s-a constatat că, intimatul P.E. este tatăl reclamantului P.S., care la 22 iunie 1994, fiind primit în calitate de membru al cooperativei de construcţie a locuinţelor fondată de întreprinderea „G”, a depus pe contul acesteia suma de 20000 lei, ceea ce constituia cota-parte în construcţia unui apartament de două odăi.

Atât la momentul primirii lui P.S. în calitate de membru al cooperativei de construcţie a locuinţelor, cât şi la plata sumei de 20000 lei, P.S., conform art. 20 Cod Civil, împlinind vârsta de 18 ani, avea şi are capacitatea deplină de exerciţiu, ceea ce, în conformitate cu art. 58 al.(1) CPC, dispune de posibilitatea de a-şi exercita în volum deplin, personal sau prin reprezentant drepturile şi obligaţiile procedurale în judecată.

Faptul că P.S., de mai mult de cinci ani se află la lucru în Portugalia şi nu este în Republica Moldova, nu constituie temei legal ca tatăl lui, P.E, fără împuternicire, contrar prevederilor art. art. 80 şi 81 CPC, să semneze şi să depună în instanţă cererea de chemare în judecată în cauză.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, intimatul P.E., fără împuternicire de la P.S., a semnat şi a depus în instanţa de judecată cererea de chemare în judecată în cauză, Colegiul Civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe şi de a dispune scoaterea de pe rol a cererii de chemare în judecată a lui P.E. în interesele lui P.S. împotriva întreprinderii „G” cu privire la repararea prejudiciului material şi moral.

Colegiul Civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a explica lui P.E. că, pentru semnarea şi depunerea de către el a unei cereri de chemare în judecată în interesele lui P.S. împotriva întreprinderii „G” cu privire la repararea prejudiciului material şi moral, este necesar ca el, P.E., să fie împuternicit de P.S. în conformitate cu prevederile art. art. 80 şi 81 CPC.

460


d e c i d e

Se admite recursul declarat de către întreprinderea „G”.Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 4 martie 2005 şi hotărârea

judecătoriei Râşcani municipiul Chişinău din 7 februarie 2005 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui P.E. în interesele lui P.S. împotriva întreprinderii „G” cu privire la repararea prejudiciului material şi moral şi se emite o încheiere prin care se dispune scoaterea cererii de pe rol.





461

R E V I Z U I R E A H O T Ă R Â R I L O R

462

Încheiere privind respingerea cererii de revizuire(art. 449 lit.a) CPC)

Î N C H E I E R E



în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul V.V.Judecătorii B.N., M.N., L.K., J.L.examinând în şedinţă publică cererea de revizuire depusă de către G.N., în

pricina civilă la cererea de chemare în judecată a G.N. împotriva lui G.I. cu privire la recunoaşterea dreptului la spaţiu locativ pierdut, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 24 aprilie 2005, prin care a fost admis recursul declarat de către G.I., casate decizia Curţii de Apel Chişinău din 4 martie 2005 şi hotărârea Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 2 februarie 2005 cu emiterea unei noi hotărâri, prin care acţiunea a fost respinsă

c o n s t a t ă


În motivarea acţiunii reclamanta G.N. a indicat că, ea s-a aflat în căsătorie cu pârâtul pînă la 11 martie 2003 şi au locuit împreună în apartamentul nr. 1, situat pe str. Zelinschi nr. 13, mun. Chişinău, pe care l-au cumpărat în timpul căsătoriei.

Îndată după desfacerea căsătoriei pârâtul, a plecat la un alt loc de trai, anume apartamentul nr. 10, situat pe str. Bulgară 51 mun. Chişinău, care îi aparţine lui cu drept de proprietate, unde şi locuieşte pînă acum.

Cere G.N. recunoaşterea lui G.I. ca fiind pierdut dreptul la spaţiu locativ în apartamentul nr. 1, situat pe strada Zelinschi nr. 13, mun. Chişinău.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 2 februarie 2005 acţiunea lui G.N. a fost admisă şi G.I. a fost recunoscut ca fiind pierdut dreptul la spaţiu locativ în apartamentul nr. 1, situat pe str. Zelinschi nr. 13, mun. Chişinău.


Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 24 aprilie 2005 recursul declarat de către G.I. a fost admis, casate decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost respinsă.

463

La 3 mai 2005 G.N. a depus cerere de revizuire împotriva deciziei instanţei de recurs, cerând admiterea cererii, casarea deciziei instanţei de recurs şi menţinerea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe.

Revizuenta G.N., în motivarea cererii de revizuire a indicat că, instanţa de recurs, la emiterea deciziei, a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti şi a interpretat eronat legea materială şi probele prezentate de părţi.

Revizuenta G.N., în şedinţa de judecată, a susţinut cererea de revizuire, cerând admiterea acesteia cu casarea deciziei instanţei de recurs şi menţinerea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe.

Intimatul G.I., în şedinţa de judecată, a cerut respingerea cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă, indicând că temeiurile invocate de către revizuentă nu sunt prevăzute de art. 449 CPC.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, Colegiul Civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 449 lit.a) CPC, revizuirea se declară în cazul în care instanţa judecătorească a depăşit, la pronunţarea hotărârii, atribuţiile puterii judecătoreşti.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, instanţa de recurs, Colegiul Civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, la 24 aprilie 2005, a examinat recursul declarat de către G.I. în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a G.N. împotriva lui G.I. cu privire la recunoaşterea dreptului la spaţiu locativ pierdut, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 4 martie 2005 şi, în conformitate cu art. 445 al.(1) lit.b) CPC, a admis recursul declarat, a casat integral decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe şi a emis o nouă hotărâre, prin care acţiunea G.N. împotriva lui G.I. cu privire la recunoaşterea dreptului la spaţiu locativ pierdut a fost respinsă.

În astfel de circumstanţe, consideră Colegiul Civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, deoarece acţiunile instanţei de recurs sunt în conformitate cu prevederile art. art. 429-445 CPC, ultima nu şi-a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, din care considerente nu poate fi reţinut argumentul revizuentei în acest sens.

Nu poate servi drept temei pentru admiterea cererii de revizuire nici argumentul invocat de către revizuentă cu privire la aceea că, instanţa de recurs ar fi dat o interpretare eronată normelor de drept material şi probelor prezentate de către părţi, deoarece un astfel de temei nu este prevăzut de art. 449 CPC.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, unele din temeiurile invocate în cererea de revizuire sunt în contradicţie cu prevederile art. 449 lit.a) CPC, iar altele nu sunt prevăzute de art. 449 CPC, Colegiul Civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 al.(1) lit.a) CPC, Colegiul Civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie

464

d i s p u n e

Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către G.N. împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 24 aprilie 2005 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a G.N. împotriva lui G.I. cu privire la recunoaşterea dreptului la spaţiu locativ pierdut.



465

Încheiere privind respingerea cererii de revizuire(art. 451 al.(4) CPC)

Î N C H E I E R E

25 iunie 2005 mun. Chişinău

Colegiul Civil şi de contencios administrativ lărgital Curţii Supreme de Justiţie

în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul V.V.Judecătorii B.N., M.N., L.K., J.L.examinând în şedinţă publică cererea de revizuire depusă de către G.N., în

pricina civilă la cererea de chemare în judecată a G.N. împotriva lui G.I. cu privire la recunoaşterea dreptului la spaţiu locativ pierdut, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 24 aprilie 2005, prin care a fost admis recursul declarat de către G.I., casate decizia Curţii de Apel Chişinău din 4 martie 2005 şi hotărârea Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 2 februarie 2005, cu emiterea unei noi hotărâri, prin care acţiunea a fost respinsă

c o n s t a t ă



Îndată după desfacerea căsătoriei pârâtul a plecat la un alt loc de trai, anume apartamentul nr. 10, situat pe str. Bulgară 51, mun. Chişinău, care îi aparţine lui cu drept de proprietate, unde şi locuieşte pînă acum.

Cere G.N. recunoaşterea lui G.I. ca fiind pierdut dreptul la spaţiu locativ în apartamentul nr. 1, situat pe str. Zelinschi nr. 13, mun. Chişinău.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 2 februarie 2005 acţiunea G.N. a fost admisă şi G.I. a fost recunoscut ca fiind pierdut dreptul la spaţiu locativ în apartamentul nr. 1, situat pe str. Zelinschi nr. 13, mun. Chişinău.


Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 24 aprilie 2005 recursul declarat de către G.I. a fost admis, casate decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost respinsă.

Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 30 mai 2005 cererea de revizuire depusă de către G.N. a fost respinsă ca fiind inadmisibilă.

466

La 7 iunie 2005 G.N., în mod repetat, a depus cerere de revizuire împotriva deciziei instanţei de recurs, cerând admiterea cererii, casarea deciziei instanţei de recurs şi menţinerea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe.

Revizuenta G.N., în motivarea cererii de revizuire a indicat, în mod repetat, că instanţa de recurs, la emiterea deciziei, a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti şi a interpretat eronat legea materială şi probele prezentate de părţi.

Revizuenta G.N., în şedinţa de judecată, a susţinut cererea de revizuire, cerând admiterea acesteia cu casarea deciziei instanţei de recurs şi menţinerea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe.

Intimatul G.I., în şedinţa de judecată, a cerut respingerea cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă, deoarece este depusă repetat, invocându-se aceleaşi temeiuri ca şi în cererea de revizuire din 3 mai 2005, ceea ce este în contradicţie cu prevederile art. 451 al.(4) CPC.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, Colegiul Civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 451 al.(4) CPC nu se admite depunerea repetată a cererii de revizuire.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, revizuenta G.N. a depus la Curtea Supremă de Justiţie la 3 mai 2005 cerere de revizuire împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 24 aprilie 2005, invocând depăşirea de către instanţa de recurs a atribuţiilor puterii judecătoreşti şi interpretarea eronată a legii materiale şi probelelor prezentate de părţi.

Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 30 mai 2005 cererea de revizuire depusă de către G.N a fost respinsă ca fiind inadmisibilă.

La 7 iunie 2005, revizuenta G.N., contrar prevederilor art. 451 al.(4) CPC, în mod repetat, în baza aceloraşi temeiuri, a depus cerere de revizuire.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, nu se admite depunerea repetată, în baza aceloraşi temeiuri, a cererii de revizuire, Colegiul Civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire depusă de către G.N. ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 al.(1) lit. a) CPC, Colegiul Civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie

d i s p u n e

Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către G.N. împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 24 aprilie 2005 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a G.N. împotriva lui G.I. cu privire la recunoaşterea dreptului la spaţiu locativ pierdut.


467


468

Încheiere privind admiterea cererii de revizuire şi casarea hotărârii supuse revizuirii(art. 449 lit.b) CPC)

Î N C H E I E R E


Judecătoria Centru mun. Chişinăuîn componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul J.I.grefier R.V.examinând în şedinţă publică cererea de revizuire depusă de către B.T., în

pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui P.L. împotriva lui B.T. cu privire la revendicarea bunului din posesie nelegitimă străină, împotriva hotărârii Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 11 aprilie 2004, prin care acţiunea a fost admisă

c o n s t a t ă

P.L. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui B.T. cu privire la revendicarea bunului din posesie nelegitimă străină.

În motivarea acţiunii reclamantul P.L. a indicat că, el deţine cu drept de proprietate automobilul de marca „Audi-100”, cu număr de înmatriculare C FD 543, pe care pârâtul îl deţine nelegitim în posesie şi refuză să-l restituie, din care considerente cere obligarea pârâtului de a-i transmite automobilul în litigiu.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 11 aprilie 2004 acţiunea a fost admisă.

La 10 aprilie 2004, B.T. a depus cerere de revizuire împotriva hotărârii Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 11 aprilie 2004 şi prin care a cerut admiterea cererii de revizuire, casarea hotărârii judecătoreşti şi dispunerea rejudecării pricinii.

Revizuentul B.T., în motivarea cererii de revizuire a indicat că, prin sentinţa Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 25 martie 2005, P.L. a fost recunoscut culpabil în săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 332 al.1 Cod Penal cu aplicarea unei pedepse în formă de amendă în mărime de 500 unităţi convenţionale cu privarea dreptului de a ocupa funcţii în domeniul înregistrării transportului pe un termen de 5 ani. Prin sentinţa în cauză s-a constatat că, intimatul P.L., prin falsificarea paşaportului tehnic al automobilului în litigiu, a devenit proprietar al acestuia.

Revizuentul B.T., în şedinţa de judecată, a susţinut cererea de revizuire şi a cerut admiterea acesteia cu casarea hotărârii judecătoreşti şi dispunerea rejudecării pricinii.

Intimatul P.L., în şedinţa de judecată, nu s-a prezentat, despre locul, data şi ora şedinţei de judecată a fost înştiinţat în mod legal.

469

Audiind revizuentul, studiind materialele dosarului, instanţa de judecată consideră cererea de revizuire întemeiată şi care urmează a fi admisă din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 449 lit.b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care s-a constatat, prin sentinţă penală irevocabilă, că unul dintre participanţii la proces sau unul dintre judecători a comis o infracţiune în legătură cu judecarea pricinii.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, intimatul P.L., reclamant în acţiunea la cererea sa de chemare în judecată împotriva lui B.T. cu privire la revendicarea din posesie nelegitimă străină a automobilului de marca „Audi-100”, cu număr de înmatriculare C FD 543, prin sentinţa irevocabilă a Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 25 martie 2005, a fost recunoscut culpabil în falsificarea paşaportului tehnic al automobilului în cauză, indicându-se ca proprietar, paşaport tehnic care a stat la baza emiterii de către Judecătoria Centru mun. Chişinău, la 11 aprilie 2004 a hotărârii de admitere a acţiunii cu privire la revendicarea automobilului din posesia revizuentului.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, s-a constatat, prin sentinţă penală irevocabilă, că intimatul P.L. a comis o infracţiune în legătură cu judecarea pricinii, instanţa de judecată ajunge la concluzia de a admite cererea de revizuire, de a casa hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău, din 11 aprilie 2004 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui P.L. împotriva lui B.T. cu privire la revendicarea bunului din posesie nelegitimă străină şi de a dispune rejudecarea pricinii.

În conformitate cu art. art. 269-270 CPC, art. 453 al.(1) lit.b) CPC, instanţa de judecată

d i s p u n e

Se admite cererea de revizuire depusă de către B.T.Se casează hotărârea Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 11 aprilie

2005 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui P.L. împotriva lui B.T. cu privire la revendicarea bunului din posesie nelegitimă străină şi se dispune rejudecarea pricinii pentru 12 iunie 2005 ora 10.00.


Preşedintele şedinţei, J.I.judecătorul

470

Încheiere privind admiterea cererii de revizuire şi casarea hotărârii supuse revizuirii(art. 449 lit.c) CPC)

Î N C H E I E R E



în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul V.V.Judecătorii B.N., M.N., L.K., J.L.examinând în şedinţă publică cererea de revizuire depusă de către B.N., în

pricina civilă la cererea de chemare în judecată a M.N. împotriva B.N. cu privire la determinarea modului de folosire a sectorului de teren, împotriva decizei Curţii Supreme de Justiţie din 13 aprilie 2005, prin care a fost respins ca fiind nefondat recursul declarat de către B.N. şi menţinută decizia Curţii de Apel Chişinău din 5 martie 2005 şi hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 1 februarie 2005

c o n s t a t ă

M.N. a depus cerere de chemare în judecată împotriva B.N. cu privire la determinarea modului de folosire a sectorului de teren.

În motivarea acţiunii reclamanta M.N. a indicat că, ea şi pârâta deţin câte ½ cotă-parte din casa de locuit nr. 13, situată pe strada Mateevici mun. Chişinău.

Din considerente că între părţi deseori apar conflicte cu privire la folosirea sectorului de teren aferent casei de locuit, cere reclamanta determinarea modului de folosire a sectorului de teren aferent casei de locuit în litigiu.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 1 februarie 2005 acţiunea a fost admisă şi a fost determinat modul de folosire a sectorului de teren în litigiu conform variantei propuse de către reclamantă.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 5 martie 2005 apelul declarat de către B.N. a fost respins şi menţinută hotărârea primei instanţe.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 13 aprilie 2005 recursul declarat de către B.N. a fost respins ca fiind nefondat şi menţinute decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe.

La 29 aprilie 2005 B.N. a depus cerere de revizuire împotriva deciziei instanţei de recurs, cerând admiterea cererii, casarea deciziilor instanţelor de recurs şi apel şi trimiterea pricinii spre rejudecare la instanţa de apel.

Revizuenta B.N., în motivarea cererii de revizuire a indicat că, la 20 aprilie 2005, ea a aflat de la executorul judecătoresc al Direcţiei de executare a hotărârilor judecătoreşti Centru mun. Chişinău că, la 20 mai 2000, Judecătoria Centru mun. Chişinău a emis deja o hotărâre prin care a determinat modul de folosire a sectorului

471

de teren în litigiu între foştii proprietari ai casei de locuit nr. 13, situată pe str. Mateevici, mun. Chişinău. Cu atât mai mult, prin hotărârea nominalizată din 20 mai 2000 a fost determinat un alt mod de folosire a sectorului de teren în litigiu, pe care ea îl consideră corect.

Revizuenta B.N., în şedinţa de judecată, cererea a susţinut şi a cerut admiterea acesteia cu casarea decizilor instanţelor de recurs şi apel şi trimiterea pricinii spre rejudecare la instanţa de apel.

Intimata M.N., în şedinţa de judecată, a cerut respingerea cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă, deoarece consideră decizia contestată a instanţei de recurs întemeiată şi legală.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, Colegiul Civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire întemeiată şi care urmează a fi admisă cu casarea deciziilor instanţelor de recurs şi apel şi trimiterea pricinii spre rejudecare la instanţa de apel din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 449 lit.c) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute petiţionarului anterior.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, revizuenta B.N. a devenit proprietară a ½ cotă-parte din casa de locuit nr. 13, situată pe str. Mateevici, mun. Chişinău la 1 iunie anul 2001, iar intimata M.N. a celeilalte cote-părţi la 13 octombrie 2001.

Atât revizuenta B.N. cât şi intimata M.N. nu au ştiut şi, din circumstanţele pricinii, urmează că nu au putut şti despre faptul că, anterior, foştilor proprietari ai casei de locuit în litigiu, K.L. şi O.L., prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 20 mai 2000, le-a fost determinat modul de folosire a sectorului de teren menţionat, fapt despre care revizuenta a aflat la 20 aprilie 2005, prezentând instanţei de judecată copia hotărârii menţionate.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, revizuentei B.N. i-au devenit cunoscute unele circumstanţe esenţiale ale pricinii, după cum este hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 20 mai 2000 cu privire la determinarea modului de folosire a sectorului de teren în litigiu, fapt despre care revizuenta nu a ştiut şi nici nu a putut şti, Colegiul Civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite cererea de revizuire, de a casa deciziile instanţelor de recurs şi apel şi de a trimite pricina spre rejudecare la instanţa de apel.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 al.(1) lit.b) CPC, Colegiul Civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie

d i s p u n e

Se admite cererea de revizuire depusă de către B.N.Se casează decizia Curţii Supreme de Justiţie din 13 aprilie 2005 şi decizia

Curţii de Apel Chişinău din 5 martie 2005 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a M.N. împotriva B.N. cu privire la determinarea modului de folosire a

472

sectorului de teren cu trimiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău în alt complet de judecători.



473

Încheiere privind admiterea cererii de revizuire şi casarea hotărârii supuse revizuirii(art. 449 lit.d) CPC)

Î N C H E I E R E




examinând în şedinţă publică cererea de revizuire depusă de către M.C., în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui M.C. împotriva lui N.J. cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 5 martie 2005, prin care a fost respins recursul declarat de către M.C. ca fiind nefondat şi menţinută decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 noiembrie 2004 şi hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 3 septembrie 2004

c o n s t a t ă

M.C. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui N.J. cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii reclamantul M.C. a indicat că, la 23 decembrie 2002, i-a dat cu împrumut pârâtului N.J. 10000 lei pe un termen de un an cu o dobândă anuală de 3%.

La expirarea termenului rambursării datoriei pârâtul a refuzat restituirea datoriei, menţionând că el nu ar fi luat cu împrumut bani.

Reclamantul M.C. cere încasarea de la pârât a sumei de 10300 lei.Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 3 septembrie 2004

acţiunea a fost respinsă.Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 noiembrie 2004 apelul declarat de

către M.C. a fost respins şi menţinută hotărârea primei instanţe.Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 5 martie 2005 recursul declarat de

către M.C. a fost respins ca fiind nefondat şi menţinute decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe.

La 20 aprilie 2005 M.C. a depus cerere de revizuire împotriva deciziei instanţei de recurs, cerând admiterea cererii, casarea deciziilor instanţelor de recurs şi apel şi trimiterea pricinii spre rejudecare la instanţa de apel.

Revizuentul M.C., în motivarea cererii de revizuire a indicat că, el nu a prezentat instanţelor judecătoreşti recipisa scrisă şi semnată de intimatul N.J., din 23

474

decembrie 2002, în confirmarea faptului că i-a dat cu împrumut ultimului suma de 10000 lei, ceea ce a şi constituit temei pentru respingerea acţiunii, deoarece recipisa în cauză s-a aflat la păstrare la mama lui, L.K., care, din ianuarie 2003 până la 15 aprilie 2005, s-a aflat la lucru peste hotarele ţării. Actualmente, el deţine recipisa în cauză, care constituie un înscris probator şi pe care el nu a putut să-l prezinte instanţei într-o împrejurare ce nu a depins de voinţa lui.

Revizuentul M.C., în şedinţa de judecată, a susţinut cererea de revizuire, cerând admiterea acesteia, casarea deciziilor instanţelor de recurs şi apel şi trimiterea pricinii spre rejudecare la instanţa de apel.

Intimatul N.J., în şedinţa de judecată, a cerut respingerea cererii de revizuire ca fiind indamisibilă.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, Colegiul Civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire întemeiată şi care urmează a fi admisă cu casarea deciziilor instanţelor de recurs şi apel şi trimiterea pricinii spre rejudecare la instanţa de apel din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 449 lit.d) CPC, revizuirea se declară în cazul în care după emiterea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri probatoare, care au fost reţinute de un participant la proces sau care nu au putut fi prezentate instanţei într-o împrejurare ce nu depinde de voinţa participantului la proces.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, revizuentul M.C., o dată cu depunerea cererii de revizuire, a prezentat instanţei de judecată recipisa de împrumut din 23 decembrie 2002, prin care intimatul N.J. a luat cu împrumut de la revizuent suma de 10000 lei cu o dobândă anuală de 3% şi care s-a aflat până la 15 aprilie 2005 la mama revizuentului, L.K. Ultima, din luna ianuarie 2003 până la 15 aprilie 2005, s-a aflat peste hotarele ţării, fapt confirmat prin înscrierile din paşaportul acesteia, din care considerente recipisa nu a putut fi prezentată de către revizuent instanţei.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, după emiterea hotărârii, s-a descoperit un înscris probator, anume recipsa de împrumut din 23 decembrie 2002, care nu a putut fi prezentat instanţei într-o împrejurare ce nu a depins de voinţa participantului la proces, revizuentul M.C, Colegiul Civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite cererea de revizuire, de a casa deciziile instanţelor de recurs şi apel şi de a trimite pricina spre rejudecare la instanţa de apel.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 al.(1) lit.b) CPC, Colegiul Civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie

d i s p u n e

Se admite cererea de revizuire depusă de către M.C.Se casează decizia Curţii Supreme de Justiţie din 5 martie 2005 şi decizia

Curţii de Apel Chişinău din 14 noiembrie 2004 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui M.C. împotriva lui N.J. cu privire la încasarea datoriei cu trimiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău în alt complet de judecători.

475



476

Încheiere privind admiterea cererii de revizuire şi casarea hotărârii supuse revizuirii(art. 449 lit.e) CPC)

Î N C H E I E R E


Colegiul Civil al Curţii de Apel Chişinăuîn componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul V.V.Judecătorii B.N. şi M.N.grefier N.B.examinând în şedinţă publică cererea de revizuire depusă de către

înteprinderea „S”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui G.D. împotriva întreprinderii „S” cu privire la repararea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 martie 2004, prin care a fost respins apelul declarat de către întreprinderea „S” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 5 februarie 2004

c o n s t a t ă


În motivarea acţiunii, reclamantul G.D. a indicat că, la 12.10.03 a avut loc un accident rutier, în urma căruia automobilul lui de marca “VAZ-21012”, număr de înmatriculare CBX-631 a fost deteriorat, iar însuşi lui i-au fost cauzate leziuni corporale. Vinovat în comiterea accidentului rutier a fost recunoscut V.C., angajat al întreprinderii „S”, care, în timpul orelor de lucru, conducea automobilul de marca “Peugeot-305” număr de înmatriculare CDM-836. În urma accidentului rutier lui, reclamantului i-a fost cauzat un prejudiciu material în mărime de 13 181 lei 97 bani. Reclamantul cere ca această sumă să fie încasată de la pârât în beneficiul lui. Mărimea prejudiciului material cauzat se consfirmă prin raportul de expertiză nr. 12098 din 15 octombrie 2003.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 5 februarie 2004 acţiunea a fost admisă şi de la întreprinderea „S” a fost încasată în beneficiul lui G.D., în vederea reparării prejudiciului material, suma de 13181 lei 97 bani.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 martie 2004 apelul declarat de către întreprinderea „S” a fost respins şi menţinută hotărârea primei instanţe.

La 5 mai 2005, întreprinderea „S” a depus cerere de revizire împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea cererii, casarea deciziei instanţei de apel şi rejudecarea pricinii la instanţa de apel.

477

Recizuentul, întreprinderea „S”, în motivarea cereri de revizuire a indicat că, prin senţinţa penală irevocabilă a Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 20 martie 2005, raportul de expertiză nr. 12098 din 15 octombrie 2003, prin care a fost constatată mărimea prejudiciului material cauzat intimatului G.D., a fost declarat fals şi din care considerente, în opinia revizuentului, urmează a fi casată şi decizia contestată a instanţei de apel, emisă în baza acestui raport de expertiză.

Reprezentantul revizuentului, întreprinderea „S”, B.V., în şedinţa de judecată, a susţinut cererea de revizuire, cerând admiterea acesteia cu casarea deciziei instanţei de apel şi rejudecarea pricinii la instanţa de apel.

Intimatul V.C., angajatul în calitate de şofer a revizuentului, în şedinţa de judecată, a cerut admiterea cererii de revizuire cu casarea deciziei instanţei de apel şi rejudecarea pricinii la instanţa de apel.

Intimatul G.D., în şedinţa instanţei de apel, a cerut respingerea cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, Colegiul Civil consideră cererea de revizuire întemeiată şi care urmează a fi admisă cu casarea deciziei instanţei de apel şi rejudecarea pricinii la instanţa de apel.

În conformitate cu art. 449 lit.e) CPC, revizuirea se declară în cazul în care prin sentinţa penală irevocabilă, au fost declarate minciunoase depoziţiile martorului, fals raportul de expertiză, incorectă traducerea, fals înscrisul ori falsă proba materială în al căror temei s-a emis hotărârea.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, prin sentinţa penală irevocabilă a Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 20 martie 2005 a fost declarat fals raportul de expertiză nr. 12098 din 15 octombrie 2003, prin care a fost determinată mărimea prejudiciului material, cauzat intimatului G.D.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, prin sentinţă penală irevocabilă a fost declarat fals raportul de expertiză, în a cărui temei s-a emis hotărârea, Colegiul Civil ajunge la concluzia de a admite cererea de revizuire, a casa decizia instanţei de apel şi a rejudeca pricina la instanţa de apel.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 al.(1) li.b) CPC, Colegiul Civil

d e c i d e

Se admite cererea de revizuire depusă de către întreprinderea „S”.Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 martie 2004 în pricina civilă

la cererea de chemare în judecată a lui G.D. împotriva întreprinderii „S” cu privire la repararea prejudiciului material şi se dispune rejudecarea pricinii la Curtea de Apel Chişinău în alt complet de judecatori pentru 7 iunie 2005 ora 10.00.


Preşedintele şedinţei, V.V.

478

JudecătorulJudecătorii B.N. M.N.

479

Încheiere privind admiterea cererii de revizuire şi casarea hotărârii supuse revizuirii(art. 449 lit.f) CPC)

Î N C H E I E R E


Judecătoria Centru mun. Chişinăuîn componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul T.Z.grefier G.H.examinând în şedinţă publică cererea de revizuire depusă de către B.N., în

pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui J.H. împotriva B.N. cu privire la evacuare fără acordarea altui spaţiu locativ, împotriva hotărârii Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 12 martie 2004, prin care cererea a fost admisă

c o n s t a t ă

J.H. a depus cerere de chemare în judecată împotriva B.N. cu privire la evacuare fără acordarea altui spaţiu locativ.

În motivarea acţiunii reclamantul J.H. a indicat că, pârâta B.N. este fosta lui soţie cu care el s-a aflat în căsătorie din 12 martie 1999 până la 10 mai 2003. Împreună cu pârâta el a locuit şi locueşte în apartamentul nr. 12 situat pe str. Armenească nr. 13 mun. Chişinău, care este proprietatea lui privată şi din care considerente cere ca pârâta să fie evacuată fără acordarea altui spaţiu locativ.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 12 martie 2004 acţiunea a fost admisă.

La 10 aprilie 2005, B.N. a depus cerere de revizuire împotriva hotărârii Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 12 martie 2004 şi prin care a cerut admiterea cererii, casarea hotărârii şi dispunerea rejudecării pricinii.

Revizuenta B.N., în motivarea cererii de revizuire a indicat că, prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 13 martie 2005 a fost respins ca fiind nefondat recursul declarat de către J.H. şi menţinute decizia Curţii de Apel Chişinău din 1 februarie 2005 şi hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 20 decembrie 2004 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către ea împotriva lui J.H cu privire la declararea nulă a contractului de vânzare-cumpărare, transmitere-primire în proprietatea lui J.H. a apartamentului nr. 12 situat pe str. Armenească nr. 13 mun. Chişinău. Prin hotărârile judecătoreşti în cauză a fost constatat că, ea ca locatar, al apartamentului în litigiu, urma să participe la privatizarea acestuia, însă J.H., fără ştirea ei, a privatizat apartamentul de unul singur şi în legătură cu ce la 12 martie 2004 ea a fost evacuată fără acordarea altui spaţiu locativ.

480

Revizuenta B.N., în şedinţa de judecată, a susţinut cererea de revizuire şi a cerut admiterea acesteia cu casarea hotărârii judecătoreşti şi dispunerea rejudecării pricinii.

Intimatul J.H., în şedinţa de judecată, nu s-a prezentat, despre locul, data şi ora şedinţei de judecată a fost înştiinţat în mod legal.

Audiind revizuenta, studiind materialele dosarului, instanţa de judecată consideră cererea de revizuire întemeiată şi care urmează a fi admisă cu casarea hotărârii judecătoreşti şi dispunerea rejudecării pricinii în fond din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 449 lit.f) CPC, revizuirea se declară în cazul în care s-a anulat ori s-a modificat hotărârea, sentinţa sau decizia instanţei judecătoreşti sau hotărârea ori decizia unui alt organ care au servit drept temei pentru emiterea hotărârii sau deciziei a căror revizuire se cere.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, drept temei pentru emiterea hotărârii Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 12 martie 2004 a servit contractul nr. 543 de vânzare-cumpărare, transmitere-primire în proprietate privată a apartamentului nr. 12 situat pe str. Armenească nr. 13 mun. Chişinău, încheiat la 11 iunie 2002 între intimat şi Departamentul Privatizării, conform căruia, proprietar unic al apartamentului în litigiu era numai intimatul.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 13 martie 2005 a fost respins ca fiind nefondat recursul declarat de către J.H. şi menţinute decizia Curţii de Apel Chişinău din 1 februarie 2005 şi hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 20 decembrie 2004 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a B.N. împotriva lui J.H cu privire la declararea nulă a contractului de vânzare-cumpărare, transmitere-primire în proprietate privată lui J.H. a apartamentului nr. 12 situat pe str. Armenească nr. 13 mun. Chişinău.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, a fost declarat nul contractul nr. 543 din 11 iunie 2002 de vânzare-cumpărare, transmitere-primire în proprietatea privată a lui J.H. a apartamentului nr. 12 situat pe str. Armenească nr. 13 mun. Chişinău, contract, care a servit drept temei pentru emiterea hotărârii Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 12 martie 2004 cu privire la evacuarea revizuentei din apartamentul în litigiu, instanţa de judecată ajunge la concluzia de a admite cererea de revizuire, a casa hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 12 martie 2004 şi a dispune rejudecarea pricinii.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 al.(1) lit.b) CPC, instanţa de judecată

d i s p u n e

Se admite cererea de revizuire depusă de către B.N.Se casează hotărârea Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 12 martie

2004 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui J.H. împotriva B.N. cu privire la evacuare fără acordarea altui spaţiu locativ şi se dispune rejudecarea pricinii pentru 5 iunie 2005 ora 10.00.

481


Preşedintele şedinţei, T.Z. Judecătorul

482

Încheiere privind admiterea cererii de revizuire şi casarea hotărârii supuse revizuirii(art. 449 lit.g) CPC)

Î N C H E I E R E

13 aprilie 2005 mun.Bălţi

Colegiul Civil a Curţii de Apel Bălţi în componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul O.L.Judecătorii K.M. şi N.B.examinând în şedinţă publică cererea de revizuire depusă de către

întreprinderea „T”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui C.P. împotriva Primăriei satului „R” raionul Floreşti cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 10 aprilie 2004, prin care a fost respins recursul declarat de către Primăria satului „T” raionul Floreşti şi menţinută hotărârea judecătoriei Floreşti din 10 martie 2004

c o n s t a t ă


În motivarea acţiunii reclamantul C.P. a indicat că, lui, în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 15 martie 2003 şi înregistrat la Oficiul Cadastral Teritorial Bălţi, îi aparţine cu drept de proprietate un sector de teren cu suprafaţa de un hectar.

Prin hotărârea Primăriei satului „R” raionul Floreşti nr. 12 din 10 ianuarie 2004 „Cu privire la darea în arendă întreprinderii „T” a unui teren”, 50 ari din sectorul de teren menţionat au fost transmişi pe un termen de 5 ani întreprinderii „T”.


Consideră reclamantul C.P. hotărârea contestată nelegitimă şi cere anularea acesteia.

Prin hotărârea judecătoriei Floreşti din 10 martie 2004 acţiunea a fost admisă şi a fost anulată hotărârea Primăriei satului „R” raionul Floreşti nr. 12 din 10 ianuarie 2004 „Cu privire la darea în arendă întreprinderii „T” a unui teren”.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 10 aprilie 2004 recursul declarat de către Primăria satului „R” raionul Floreşti a fost respins şi menţinută hotărârea primei instanţe.

La 5 septembrie 2004, întreprinderea „T” a depus cerere de revizuire împotriva deciziei instanţei de recurs, cerând admiterea cererii, casarea deciziei instanţei de

483

recurs şi hotărârii primei instanţe şi trimiterea pricinii spre rejudecare la prima instanţă.

Revizuentul, întreprinderea „T”, în motivarea cererii de revizuire a indicat că, întreprinderea nu a fost atrasă în proces în calitate de participant, prin ce i-au fost lezate drepturile procedurale.

Reprezentantul revizuentului întreprinderea „T”, B.N. în şedinţa de judecată, a susţinut cererea de revizuire, cerând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de recurs şi a hotărârii primei instanţe şi trimiterea pricinii spre rejudecare la prima instanţă.

Reprezentantul intimatului Primăria satului „R” raionul Floreşti, P.C. în şedinţa de judecată, cererea a susţinut, cerând admiterea acesteia cu casarea deciziei instanţei de recurs şi a hotărârii primei instanţe şi trimiterea pricinii spre rejudecare la prima instanţă.

Intimatul C.P., în şedinţa de judecată, a cerut respingerea cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă, deoarece revizuentul a depus cererea de revizuire cu depăşirea termenului de 3 luni.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, Colegiul Civil consideră cererea de revizuire întemeiată şi care urmează a fi admisă cu casarea deciziei instanţei de recurs şi a hotărârii primei instanţe şi trimiterea pricinii spre rejudecare la prima instanţă din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 449 lit.g) CPC, revizuirea se declară în cazul în care instanţa a emis o hotărâre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost atrase în proces.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, intimatul C.P. în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 15 martie 2003 şi înregistrat la Oficiul Cadastral Teritorial Bălţi este proprietar al sectorului de teren cu supragaţa de un hectar.

Prin hotărârea Primăriei satului „R” raionul Floreşti nr. 12 din 10 ianuarie 2004, „Cu privire la darea în arendă întreprinderii „T” a unui teren”, 50 ari din sectorul de teren menţionat au fost transmişi pe un termen de 5 ani în folosinţă, pentru creşterea tutunului, întreprinderii „T”.

În astfel de circumstanţe, consideră Colegiul Civil, examinând legalitatea hotărârii Primăriei satului „R” raionul Floreşti nr. 12 din 10 ianuarie 2004 „Cu privire la darea în arendă întreprinderii „T” a unui teren”, instanţa de judecată, în conformitate cu art. 67 CPC, trebuia să soluţioneze întrebarea cu privire la întroducerea revizuentului, întreprinderea „T” în proces în calitate de intervenient accesoriu, deoarece, prin hotărârea judecătorească în cauză, instanţa de judecată a soluţionat problema drepturilor întreprinderii „T” asupra sectorului de teren în litigiu, fără a o antrena pe ultima în proces.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, s-a constatat încălcarea normelor de drept procedural şi anume că, instanţa de judecată, a soluţionat problema drepturilor întreprinderii „T”, care nu a fost atrasă în proces, Colegiul Civil ajunge la concluzia de a admite cererea de revizuire, a casa decizia instanţei de recurs şi hotărârea primei instanţe şi a trimite pricina spre rejudecare la prima instanţă.

484

Colegiul Civil consideră că, nu pot fi reţinute argumentele invocate de intimatul C.P. cu privire la omiterea termenului de depunere a cererii de revizuire, doarece după cum s-a constatat în şedinţa de judecată, revizuentul a aflat despre hotărârile judecătoreşti contestate numai la 28 august 2004 şi prin depunerea cererii de revizuire la 5 septembrie 2004, ultimul s-a conformat prevederilor art. 450 lit.a) CPC.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 al.(1) lit.b) CPC, Colegiul Civil

d i s p u n e

Se admite cererea de revizuire depusă de către întreprinderea „T”.Se casează decizia Curţii de Apel Bălţi din 10 aprilie 2004 şi hotărârea

judecătoriei Floreşti din 10 martie 2004 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui C.P. împotriva Primăriei satului „R” raionul Floreşti cu privire la contestarea actului administrativ cu trimiterea pricinii spre rejudecare la judecătoria Floreşti în alt complet de judecători.



485

Încheiere privind admiterea cererii de revizuire şi casarea hotărârii supuse revizuirii(art. 449 lit.h) CPC)

Î N C H E I E R E



în componenţă Preşedintele şedinţei, judecătorul V.V.Judecătorii B.N., M.N., L.K., J.L.examinând în şedinţă publică cererea de revizuire depusă de către M.N., în

pricina civilă la cererea de chemare în judecată a N.B. împotriva M.N. cu privirea la încasarea dobânzii, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 11 februarie 2005, prin care a fost respins recursul declarat de către M.N. ca fiind nefondat şi menţinute decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 decembrie 2004 şi hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 15 noiembrie 2004

c o n s t a t ă

N.B. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui M.N. cu privire la încasarea dobânzii.

În motivarea cererii reclamanta N.B. a indicat că, la 10 martie 2002 i-a dat cu împrumut pârâtei M.N. suma de 100000 lei cu o dobândă anuală de 3% pe un termen de 2 ani.

În legătură cu faptul că, la expirarea termenului contractului, pârâta nu i-a restituit suma împrumutului şi nici dobânda, prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 14 iunie 2004, de la pârâtă în beneficiul ei a fost încasată suma datoriei de 100000 lei.

Deoarece la examinarea cererii privind restituirea sumei contractuale, ea, reclamanta N.B. nu a cerut şi restituirea dobânzii, cere încasarea de la pârâtă în beneficiul ei a sumei dobânzii, ceea ce constituie 6000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 15 noiembrie 2004 acţiunea a fost admisă.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 decembrie 2004, apelul declarat de către M.N. a fost respins şi menţinută hotărârea primei instanţe.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 11 februarie 2005 recursul declarat de către M.N. a fost respins ca fiind nefondat şi menţinută decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe.

486

La 29 aprilie 2005, M.N. a depus cerere de revizuire împotriva deciziei instanţei de recurs, cerând admiterea cererii, casarea deciziilor instanţelor de recurs şi apel şi trimiterea pricinii spre rejudecare la instanţa de apel.

În motivarea cererii revizuenta M.N. a indicat că, prin încheierea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 25 aprilie 2005 a fost admisă cererea de revizuire depusă de către ea împotriva hotărârii Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 14 iunie 2004, casată hotărârea în cauză şi dispusă rejudecarea pricinii. Temei pentru admiterea cererii de revizuire şi casare a hotărârii judecătoreşti menţionate a servit expertiza grafologică, prin care a fost constatat că ea, revizuenta nu a semnat o careva recipisă de împrumut şi respectiv nici nu a luat cu împrumut careva bani. Din considerentele că, atât la emiterea hotărârilor judecătoreşti contestate cât şi la emiterea hotărârii Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 14 iunie 2004, care a fost casată, a stat una şi aceeaşi recipisă, iar hotărârile judecătoreşti contestate împiedică adoptarea unei hotărâri legale, cere revizuenta admiterea cererii.

Revizuenta M.N., în şedinţa de judecată, a susţinut cererea de revizuire şi a cerut admiterea acesteia cu casarea deciziilor instanţelor de recurs şi apel şi trimiterea pricinii spre rejudecare la instanţa de apel.

Intimata B.N., în şedinţa de judecată, nu s-a prezentat, despre locul, data şi ora şedinţei de judecată a fost înştiinţată în mod legal.

Audiind revizuenta, studiind materialele dosarului, Colegiul Civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire întemeiată şi care urmează a fi admisă cu casarea deciziilor instanţelor de recurs şi apel şi trimiterea pricinii spre rejudecare la instanţa de apel din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 449 lit.h) CPC, revizuirea se declară în cazul în care hotărârea pronunţată împiedică adoptarea unei hotărâri legale într-o altă cauză.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, la baza emiterii atât a hotărârilor judecătoreşti contestate prin care s-a încasat dobânda în mărime de 6000 lei cât şi la baza emiterii hotărârii Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 14 iunie 2004 prin care de la revizuentă s-a încasat suma datoriei de 100000 lei, a stat recipisa, care a fost recunoscută de către expertiza grafologică ca fiind falsă şi din care considerente prin încheierea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 25 aprilie 2005 a fost admisă cererea de revizuire depusă de către M.N., casată hotărârea judecătoarească menţionată şi dispusă rejudecarea pricinii.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, hotărârile judecătoreşti contestate cu cerere de revizuire, împiedică adoptarea unei hotărâri legale în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a B.N. împotriva M.N cu privire la încasarea sumei datoriei de 100000 lei, Colegiul Civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite cererea de revizuire, de a casa deciziile instanţelor de recurs şi apel şi de a trimite pricina spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău.

În conformitate cu art. art. 269-270 CPC, art. 453 al.(1) lit.b) Colegiul Civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie

d i s p u n e

487

Se admite cererea de revizuire depusă de către M.N.Se casează decizia Curţii Supreme de Justiţie din 11 februarie 2005 şi decizia

Curţii de Apel Chişinău din 29 decembrie 2004 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a B.N. împotriva M.N. cu privire la încasarea dobânzii cu trimiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău în alt complet de judecatori.



488

Încheiere privind admiterea cererii de revizuire şi casarea hotărârii supuse revizuirii(art. 449 lit.i) CPC)

Î N C H E I E R E

13 ianuarie 1998 or. TeleneştiJudecătoria Teleneştiîn componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul J.L.grefier P.L.examinând în şedinţă publică cererea de revizuire depusă de către H.Z., în

pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui H.Z. împotriva Comisiei funciare a Primăriei satului „W”, raionul Teleneşti cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva hotărârii Judecătoriei Teleneşti, din 29 octombrie 1997 prin care acţiunea a fost respinsă

c o n s t a t ă

H.Z. a depus cerere de chemare în judecată împotriva Comisiei funciare a Primăriei satului „W” raionul Teleneşti cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamantul H.Z. a indicat că, el este locuitor al mun.Bălţi. În anul 1949, el fiind locuitor al satului „W” raionul Teleneşti a adus în colhozul din acest sat 10 hectare de pământ, din care considerente, a cerut ca lui să-i fie stabilită în proprietate privată o cotă echivalentă.

Prin hotărârea pârâtului nr. 12 din 13 septembrie 1997 cererea lui a fost respinsă, invocându-se că el actualmente nu este locuitor al satului în cauză şi nu doreşte să se stabilească cu domiciliul în acest sat.

Prin scrisoarea din 17 septembrie 1997 cererea lui prealabilă a fost respinsă.Reclamantul H.Z., cere obligarea pârâtului de a-i repartiza lui în proprietate

privată o cotă echivalentă.Prin hotărârea Judecătoriei Teleneşti din 29 octombrie 1997 acţiunea a fost

respinsă.La 30 noiembrie 1997 H.Z. a depus cerere de revizuire împotriva hotărârii

primei instanţe, cerând admiterea cererii, casarea hotărârii judecătoreşti şi rejudecarea pricinii.

Revizuentul H.Z., în motivarea cererii de revizuire a indicat că, la 25 noiembrie 1997, el a aflat că, prin hotărârea nr. 29 a Curţii Constituţionale din 27 octombrie 1997, sintagma, „cu condiţia că se vor stabili în localitatea respectivă”, din art. 12 al.4 subal. 9 din Codul Funciar a fost declarată neconstituţională.

Revizuentul H.Z., în şedinţa de judecată, a susţinut cererea de revizuire şi a cerut admiterea acesteia cu casarea hotărârii judecătoreşti şi rejudecarea pricinii.

489

Reprezentantul intimatului, Comisia Funciară a Primăriei satului „W” raionul Teleneşti, în şedinţa de judecată, a cerut admiterea cererii de revizuire ca fiind întemeiată.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, instanţa de judecată consideră necesar cererea de revizuire a admite, a casa hotărârea judecătorească şi a dispune rejudecarea pricinii din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 449 lit.i) CPC, revizuirea se declară în cazul în care a fost aplicată o lege declarată neconstituţională de către Curtea Constituţională.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, temei pentru emiterea hotărârii Judecătoriei Teleneşti din 29 octombrie 1997, prin care a fost respinsă cererea de chemare în judecată a revizuentului cu privire la stabilirea cotei de teren echivalent, a servit sintagma art. 12 al.(4) subal.(9) Cod funciar, conform căreia, pentru a primi cotă de teren echivalent în satul „W” raionul Teleneşti, unde el a adus pământ în colhoz, el, revizuentul ar fi trebuit să se stabiliească cu traiul în acest sat, ceea ce el nu a dorit să accepte.

Din hotărârea Curţii Constituţionale nr. 29 din 27 octombrie 1997 urmează că, sintagma „cu condiţia că se vor stabili în localitatea respectivă”, a fost declarată neconstituţională.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, la emiterea hotărârii din 29 octombrie 1997, prin care a fost respinsă acţiunea lui H.Z., Judecătoria Teleneşti a aplicat o lege declarată neconstituţională de către Curtea Constituţională, instanţa de judecată ajunge la concluzia de a admite cererea de revizuire, de a casa hotărârea Judecătoriei Teleneşti din 29 octombrie 1997 şi de a dispune rejudecarea pricinii.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 al.(1) lit.b) CPC, instanţa de judecată

d i s p u n e

Se admite cererea de revizuire depusă de către H.Z.Se casează hotărârea Judecătoriei Teleneşti din 29 octombrie 1997 în pricina

civilă la cererea de chemare în judecată a lui H.Z. împotriva Comisiei funciare a Primăriei satului „W” raionul Teleneşti cu privire la contestarea actului administrativ şi se dispune rejudecarea pricinii pentru 12 februarie 1998 ora 10.00.


Preşedintele şedinţei, J.L.judecătorul

490

Încheiere privind admiterea cererii de revizuire şi casarea hotărârii supuse revizuirii(art. 449 lit.j) CPC)

Î N C H E I E R E



în componenţă Preşedintele şedinţei, judecătorul V.V.Judecătorii B.N., M.N.examinând în şedinţă publică cererea de revizuire depusă de către Procurorul

General al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui B.N. împotriva Băncii „W” cu privire la încasarea dividentelor, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 1aprilie 2003, prin care a fost admis recursul în anulare declarat de către Procurorul General al Republicii Moldova, casate deciziile Curţii de Apel a Republicii Moldova din 15 februarie 2003, a Tribunalului Chişinău din 5 ianuarie 2003 şi hotărârea Judecătoriei Râşcani mun. Chişinău din 5 decembrie 2002 cu emiterea unei noi hotărâri, prin care acţiunea a fost respinsă

c o n s t a t ă

Procurorul General al Republicii Moldova a depus în instanţa de judecată cerere de revizuire împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 1aprilie 2003, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui B.N. împotriva Băncii „W” cu privire la încasarea dividentelor, prin care a fost admis recursul în anulare declarat de către Procurorul General al Republicii Moldova, casate deciziile Curţii de Apel a Republicii Moldova din 15 februarie 2003, a Tribunalului Chişinău din 5 ianuarie 2003 şi hotărârea Judecătoriei Râşcani mun. Chişinău din 5 decembrie 2002 cu emiterea unei noi hotărâri, prin care acţiunea a fost respinsă.

În motivarea cererii de revizuire Procurorul General al Republicii Moldova a indicat că, după emiterea de către Curtea Supremă de Justiţie a deciziei din 1 aprilie 2003, B.N. a depus la Curtea Europeană a Drepturilor Omului cerere împotriva Guvernului Republicii Moldova şi prin care a invocat încălcarea prevederilor Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, şi anume art. 6 al.1, dreptul la un proces echitabil şi art. 1 Protocol Adiţional la Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

Din considerentele că, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a declarat cererea lui B.N. admisibilă şi în conformitate cu art. 38 al Convenţiei Europene

491

pentru Apărarea Drepurilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, art. 62 prim a Regulamentului CEDO, a propus părţilor rezolvarea cererii prin bună înţelegere, iar Agentul Guvernamental al Republicii Moldova a propus lui B.N., încheierea, cu respectarea drepturilor omului stipulate în Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, a unei tranzacţii, şi având în vedere că decizia contestată a Curţii Supreme de Justiţie a fost emisă, în baza recursului în anulare a Procurorului General al Republicii Moldova, contrar prevederilor art. 6 al.(1) al Convenţiei, cere Procurorul General al Republicii Moldova admiterea cererii de revizuire, casarea deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 1 aprilie 2003 şi încetarea procedurii de recurs în anulare.

Reprezentantul Procuraturii Generale a Republicii Moldova, M.K., în şedinţa de judecată, a susţinut cererea de revizuire, cerând admiterea acesteia cu casarea deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 1 aprilie 2003 şi încetarea procedurii de recurs în anulare.

Intimatul B.N., în şedinţa de judecată, a cerut admiterea cererii de revizuire cu casarea deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 1 aprilie 2003 şi încetarea procedurii în recurs în anulare.

Reprezentantul intimatului Banca „W”, V.B., în şedinţa de judecată, a cerut respingerea cererii de revizuire, considerând decizia Curţii Supreme de Justiţie din 1 aprilie 2003 întemeiată şi legală.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, Colegiul Civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire întemeiată şi care urmează a fi admisă cu casarea deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 1 aprilie 2003 şi încetarea procedurii în recurs în anulare din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 449 lit.j) CPC, revizuirea se declară în cazul în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a derulat o procedură amiabilă într-o cauză unde figurează ca parte în proces Guvernul Republicii Moldova, care consideră că prin hotărârea instanţei s-a încălcat grav un drept prevăzut de Constituţia Republicii Moldova sau de Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

În conformitate cu art. 265 lit.a) CPC, instanţa judecătorească dispune încetarea procesului în cazul în care pricina nu urmează a fi judecată în procedură civilă.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, B.N. a depus la Curtea Europeană a Drepturilor Omului cerere, declarată admisibilă de aceasta, împotriva Guvernului Republicii Moldova, prin care a cerut recunoaşterea încălcării dreptului la un proces echitabil cât şi încălcarea art. 1 Protocol Adiţional la Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

Cerinţele lui B.N. rezultă din dezacordul acestuia cu decizia Curţii Supreme de Justiţie din 1 aprilie 2003, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către el împotriva Băncii „W” cu privire la încasarea dividentelor, prin care a fost admis recursul în anulare declarat de către Procurorul General al Republicii Moldova, casate deciziile Curţii de Apel a Republicii Moldova din 15 februarie 2003, a Tribunalului Chişinău din 5 ianuarie 2003 şi hotărârea Judecătoriei Râşcani

492

mun. Chişinău din 5 decembrie 2002 cu emiterea unei noi hotărâri, prin care acţiunea a fost respinsă.

Conform art. 38 al Convenţiei şi art. 62 prim al Regulamentului Curţii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a propus părţilor rezolvarea cererii prin bună înţelegere, circumstanţă ce a determinat Agentul Guvernamental al Republicii Moldova să solicite de la Procurorul General al Republicii Moldova, depunerea cererii de revizuire în cauză.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a derulat o procedură amiabilă într-o cauză unde figurează ca parte în proces Guvernul Republicii Moldova, care consideră că prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 1 aprilie 2002, s-au încălcat grav drepturile lui B.N., prevăzute de art. 6 al.(1) al Convenţiei şi art. 1 Protocol Adiţional la Convenţie, cât şi circumstanţa că Codul de procedură civilă nu prevede o astfel de cale de atac ca recurs în anulare, Colegiul Civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite cererea de revizuire, de a casa decizia Curţii Supreme de Justiţie din 1 aprilie 2003 şi de a înceta procedura în recurs în anulare.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 al.(1) lit.b) CPC, Colegiul Civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie

d i s p u n e

Se admite cererea de revizuire depusă de către Procurorul General al Republicii Moldova.

Se casează decizia Curţii Supreme de Justiţie din 1aprilie 2003, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui B.N. împotriva Băncii „W” cu privire la încasarea dividendelor cu dispunerea încetării procedurii în recurs în anulare.


Preşedintele şedinţei, V.V.judecătorulJudecătorii B.N. M.N.

493

Încheiere privind admiterea cererii de revizuire şi casarea hotărârii supuse revizuirii(art. 449 lit.k) CPC)

Î N C H E I E R E



în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul V.V.Judecătorii B.N., M.N.examinând în şedinţă publică cererea de revizuire depusă de către N.M., în

pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui T.R împotriva redacţiei ziarului „E” şi N.M. cu privire la apărarea onoarei şi demnităţii, împotriva deciziei Curţii de Apel a Republicii Moldova din 12 februarie 2002, prin care a fost admis recursul declarat de către T.R., casată decizia Tribunalului Chişinău din 3 ianuarie 2002 şi menţinută hotărârea Judecătoriei Râşcani mun. Chişinău din 2 decembrie 2001

c o n s t a t ă

T.R. a depus cerere de chemare în judecată împotriva redacţiei ziarului „E” şi N.M. cu privire la apărarea onoarei şi demnităţii.

În motivarea acţiunii reclamantul T.R. a indicat că, prin articolul întitulat „Viaţa nouă”, publicat la pagina 9 a ziarului „E” din 3 septembrie 2001, semnat de ziaristul N.M., despre el, reclamantul, a fost răspândită o informaţie cu privire la activitatea lui ca funcţionar în cadrul Primăriei mun. Chişinău. Informaţia în cauză, în opinia reclamantului, nu corespunde realităţii şi i-a ponegrit onoarea şi demnitatea.

Prin hotărârea Judecătoriei Râşcani mun. Chişinău din 2 decembrie 2001 acţiunea a fost admisă.

Prin decizia Tribunalului Chişinău din 3 ianuarie 2002 apelul declarat de către N.M. a fost admis, a fost casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel a Republicii Moldova din 12 februarie 2002 recursul declarat de către T.R. a fost admis, a fost casată decizia instanţei de apel şi menţinută hotărârea primei instanţe.

N.M. a depus cerere de revizuire împotriva deciziei Curţii de Apel a Republicii Moldova, cerând admiterea acesteia, casarea deciziei instanţei de recurs şi menţinerea deciziei instanţei de apel.

494

Revizuentul N.M., în motivarea cererii de revizuire a indicat că, după emiterea de către Curtea de Apel a Republicii Moldova a deciziei din 12 februarie 2002, el a depus cerere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în care a invocat încălcarea de către instanţa de recurs a art. 10 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, care stipulează libertatea de exprimare.

Prin hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 30 martie 2005 a fost constatată încălcarea de către Curtea de Apel a Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui T.R. împotriva redacţiei ziarului „E” şi N.M. cu privire la apărarea onoarei şi demnităţii, a art. 10 al Convenţiei.

Revizuentul N.M., în şedinţa de judecată, a susţinut cererea de revizuire şi a cerut admiterea acesteia cu casarea deciziei Curţii de Apel a Republicii Moldova din 12 februarie 2002 şi menţinerea deciziei Tribunalului Chişinău din 3 ianuarie 2002.

Reprezentantul intimatului, redacţia ziarului „E”, R.T., a susţinut cererea de revizuire şi a cerut admiterea acesteia cu casarea deciziei instanţei de recurs şi menţinerea deciziei instanţei de apel.

Intimatul T.R., în şedinţa de judecată, a cerut respingerea cererii de revizuire indicând că, consideră decizia instanţei de recurs întemeiată şi legală.

Audiind părţile, studiind materialele dosarului, Colegiul Civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire întemeiată şi care urmează a fi admisă cu casarea deciziei instanţei de recurs şi menţinerea deciziei instanţei de apel din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 449 lit.k) CPC, revizuirea se declară în cazul în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau a libertăţilor fundamentale, precum şi faptul că persoana interesată poate obţine, potrivit legii naţionale, o despăgubire, cel puţin parţială, prin anularea hotărârii pronunţate de o judecată din ţară.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, prin decizia Curţii de Apel a Republicii Moldova din 12 februarie 2002, a fost admis recursul declarat de către T.R., casată decizia Tribunalului Chişinău din 3 ianuarie 2002 şi menţinută hotărârea Judecătoriei Râşcani mun. Chişinău din 2 decembrie 2001, prin care a fost admisă acţiunea lui T.R. împotriva redacţiei ziarului „E” şi N.M.; a fost recunoscut că nu corepunde realităţii informaţia prezentată în articolul „Viaţa nouă”; au fost obligaţi redacţia ziarului „E” şi N.M. să publice dezminţire a informaţiei menţionate şi au fost încasate în beneficiul lui T.R. de la redacţia ziarului „E” reparaţii ale prejudiciului moral în mărime de 3600 lei, iar de la N.M. în mărime de 1800 lei.

Prin hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 30 martie 2005, la cererea depusă de către N.M. a fost recunoscută violarea, de către instanţa de recurs naţională, a art. 10 al Convenţiei.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea de către instanţa de recurs naţională a dreptului lui N.M. la libera exprimare, Colegiul Civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite cererea de revizuire, a casa decizia Curţii de Apel a Republicii Moldova din 12 februarie 2002 şi a menţine decizia Tribunalului Chişinău din 3 ianuarie 2002.

495

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 al.(1) lit.b) CPC, Colegiul Civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie

d i s p u n e

Se admite cererea de revizuire depusă de către N.M.Se casează decizia Curţii de Apel a Republicii Moldova din 12 februarie 2002

şi se menţine decizia Tribunalului Chişinău din 3 ianuarie 2002 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui T.R. împotriva redacţiei ziarului „E” şi N.M. cu privire la apărarea onoarei şi demnităţii.


Preşedintele şedinţei, V.V.judecătorulJudecătorii B.N. M.N.

496

Încheiere privind suspendarea executării hotărârii a cărei revizuire se cere

Î N C H E I E R E



în componenţă:Preşedintele completului, judecătorul M.N.Judecătorii N.B. şi V.B.studiind cererea lui I.P. cu privire la suspendarea executării hotărârii a cărei

revizuire se cere

c o n s t a t ă

Revizuentul I.P. a depus cerere cu privire la suspendarea executării hotărârii a cărei revizuire se cere.

În motivarea cererii revizuentul I.P. a indicat că, prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 5 noiembrie 2004, a fost admisă acţiunea lui O.P. împotriva lui cu privire la revendicarea bunului din posesie nelegitimă străină şi el a fost obligat să restituie intimatului automobilul de marca „Volga”, cu număr de înmatriculare C DF 123, estimat la suma de 15000 lei.


Prin decizia Colegiului civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 28 ianuarie 2005, recursul declarat de către el a fost respins ca fiind nefondat cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe.

La 20 aprilie 2005 el, I.P. a depus cerere de revizuire împotriva deciziei instanţei de recurs, prin care a cerut admiterea cererii de revizuire, casarea deciziilor instanţelor de recurs şi apel şi restituirea pricinii spre rejudecare la instanţa de apel, din considerentele că el nu a fost invitat la şedinţele de judecată şi nu a avut posibilitate să prezinte probe în confirmarea netemeiniciei acţiunii înaintate de către O.P.

La 18 aprilie 2005 el, I.P. a depus, la Departamentul de executare a hotărârilor judecătoreşti din cadrul Ministerului Justiţiei, o cauţiune în sumă de 15000 lei.

Revizuentul I.P., cere suspendarea executării hotărârii Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 5 noiembrie 2004.

Studiind cererea cu privire la suspendarea executării hotărârii a cărei revizuire se cere, cererea de revizuire depusă de către I.P., completul Colegiului Civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire întemeiată şi care urmează a fi admisă din următoarele considerente.

497

În conformitate cu art. 451 al.(5) CPC, instanţa de revizuire este în drept să suspende executarea hotărârii a cărei revizuire se cere dacă se depune o cauţiune în condiţiile art. 435 CPC.


Din cererea cu privire la suspendarea executării hotărârii a cărei revizuire se cere şi cererea de revizuire depusă de către I.P. urmează că, pricina examinată de către instanţele de judecată la cererea lui O.P. împotriva lui I.P. cu privire la revendicarea bunului din posesie nelegitimă străină are un caracter patrimonial.

Revizuentul I.P. a depus cauţiune în sumă de 15000 lei, ceea ce constituie valoarea acţiunii admise prin hotărârea contestată şi a prezentat instanţei de judecată un certificat eliberat de Departamentul de executare a hotărârilor judecătoreşti din cadrul Ministerului Justiţiei.

Hotărârea contestată a Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 5 noiembrie 2004, menţinută prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2004 şi decizia Curţii Supreme de Justiţie din 28 ianuarie 2005 nu a fost executată.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, litigiul dintre părţi are un caracter patrimonial, hotărârea contestată nu a fost executată şi este depusă cauţiune în mărimea valorii acţiunii admise prin hotărârea contestată, completul Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a suspenda, până la examinarea cererii de revizuire depuse de către I.P., executarea hotărârii Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui O.P. împotriva lui I.P. cu privire la revendicarea bunului din posesie nelegitimă străină.


d i s p u n e

Se suspendă, până la examinarea cererii de revizuire depuse de către I.P., executarea hotărârii Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 5 noiembrie 2004 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui O.P. împotriva lui I.P. cu privire la revendicarea bunului din posesie nelegitimă străină.


Preşedintele completului, M.N.judecătorulJudecătorii N.B. V.B.

498

Încheiere privind respingerea cererii cu privire la suspendarea executării hotărârii a cărei revizuire se cere

Î N C H E I E R E



în componenţă:Preşedintele completului, judecătorul M.N.Judecătorii N.B. şi V.B.studiind cererea lui I.P. cu privire la suspendarea executării hotărârii a cărei

revizuire se cere

c o n s t a t ă

Revizuentul I.P. a depus cerere cu privire la suspendarea executării hotărârii a cărei revizuire se cere.

În motivarea cererii revizuentul I.P. a indicat că, prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău, din 5 noiembrie 2004, a fost admisă acţiunea lui O.P. împotriva lui cu privire la revendicarea bunului din posesie nelegitimă străină şi el a fost obligat să restituie intimatului automobilul de marca „Volga” cu număr de înmatriculare C DF 123, estimat la suma de 15000 lei.


Prin decizia Colegiului civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 28 ianuarie 2005, recursul declarat de către el a fost respins ca fiind nefondat cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe.

La 20 aprilie 2005 el, I.P. a depus cerere de revizuire împotriva deciziei instanţei de recurs, prin care a cerut admiterea cererii de revizuire, casarea deciziilor instanţelor de recurs şi apel şi restituirea pricinii spre rejudecare la instanţa de apel, din considerentele că el nu a fost invitat la şedinţele de judecată şi nu a avut posibilitate să prezinte probe în confirmarea netemeiniciei acţiunii înaintate de către O.P.

El, revizuentul I.P., nu dispune de bani pentru a depune cauţiune la Departamentul de executare a hotărârilor judecătoreşti din cadrul Ministerului Justiţiei, însă considerând hotărârile judecătoreşti neîntemeiate şi ilegale, cere suspendarea executării hotărârii Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 5 noiembrie 2004, până la examinarea cererii de revizuire.

Studiind cererea cu privire la suspendarea executării hotărârii a cărei revizuire se cere, cererea de revizuire depusă de către I.P., completul Colegiului Civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă din următoarele considerente.

499

În conformitate cu art. 451 al.(5) CPC, instanţa de revizuire este în drept să suspende executarea hotărârii a cărei revizuire se cere dacă se depune o cauţiune în condiţiile art. 435 CPC.


Din cererea cu privire la suspendarea executării hotărârii a cărei revizuire se cere, cererea de revizuire depusă de către I.P., urmează că, pricina examinată de către instanţele de judecată la cererea lui O.P. împotriva lui I.P. cu privire la revendicarea bunului din posesie nelegitimă străină are un caracter patrimonial.

Hotărârea contestată a Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 5 noiembrie 2004, menţinută prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2004 şi decizia Curţii Supreme de Justiţie din 28 ianuarie 2005, nu a fost executată.

Revizuentul I.P. nu a depus cauţiune în sumă de 15000 lei, ceea ce constituie valoarea acţiunii admise prin hotărârea contestată, şi nu a prezentat instanţei de judecată certificat eliberat de Departamentul de executare a hotărârilor judecătoreşti din cadrul Ministerului Justiţiei.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că litigiul dintre părţi are un caracter patrimonial, hotărârea contestată nu a fost executată, însă deoarece nu este depusă cauţiunea în mărimea valorii acţiunii admise prin hotărârea contestată, completul Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea lui I.P. cu privire la suspendarea executării hotărârii Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 5 noiembrie 2004 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui O.P. împotriva lui I.P. cu privire la revendicarea bunului din posesie nelegitimă străină.


d i s p u n e

Se respinge cererea lui I.P. cu privire la suspendarea executării hotărârii Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 5 noiembrie 2004 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui O.P. împotriva lui I.P. cu privire la revendicarea bunului din posesie nelegitimă străină.


Preşedintele completului, M.N.judecătorulJudecătorii N.B. V.B.

500

Titlul IV

R E C U N O A Ş T E R E A ŞI E X E C U T A R E A

501

H O T Ă R Â R I L O R J U D E C Ă T O R E Ş T I

S T R Ă I N E

502

Încheiere privind recunoaşterea şi încuviinţarea executării silite a hotărârilor judecătoreşti străine

Î N C H E I E R E


Colegiul Civil al Curţii de Apel Chişinău în componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul D.I.grefier I.P.

examinând în şedinţă publică cererea S.O. cu privire la recunoaşterea şi încuviinţarea executării silite a hotărârii judecătoreşti străine

c o n s t a t ă

S.O. a depus cerere în instanţa de judecată cu privire la recunoaşterea şi încuviinţarea executării silite a hotărârii judecătoreşti străine.

În motivarea cererii creditorul S.O. a indicat că, ea s-a aflat în căsătorie cu debitorul I.O. din 11 ianuarie 1997 până la 13 martie 2004. Din căsătorie au o fiică A, născută la 8 martie 2000.

După desfacerea căsătoriei în or. Permi, regiunea Permi, Federaţia Rusă, debitorul I.O. a plecat la domiciliu permanent în mun. Chişinău str. Cuza-Vodă nr. 12 apartamentul nr. 34 şi nu acordă ajutor material la întreţinerea copilului minor.

Prin hotărârea judecătoriei or. Permi, regiunea Permi, Federaţia Rusă, din 1 septembrie 2004, care creditorul S.O. cere să fie recunoscută şi executată în Republica Moldova, a fost încasată de la debitorul I.O. în beneficiul ei, pensie pentru întreţinerea fiicei minore A., născută la 8 martie 2000, în mărime de ¼ din salariu şi alte venituri, pînă la atingerea de către copil a majoratului.

Creditorul S.O., fiind înştiinţată în mod legal despre locul, data şi ora şedinţei de judecată, în şedinţa de judecată, nu s-a prezentat, cerând examinarea cererii în lipsa sa.

Debitorul I.O., în şedinţa de judecată, a cerut admiterea cererii indicând că, el nu este împotrivă să acorde ajutor material la întreţinerea fiicei minore A.

Audiind debitorul, studiind materialele dosarului, Colegiul Civil consideră necesar cererea cu privire la recunoaşterea şi încuviinţarea executării silite a hotărârii judecătoreşti străine a admite din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 467 al.(1) CPC, hotărârile judecătoreşti străine, inclusiv tranzacţiile, sunt recunoscute şi se execută de plin drept în Republica Moldova fie dacă astfel se prevede în tratatul internaţional la care Republica Moldova este parte, fie pe principiul reciprocităţii în ceea ce priveşte efectele hotărârilor judecătoreşti străine.

503

Conform art. 50 al.(1) al Tratatului încheiat între Republica Moldova şi Federaţia Rusă cu privire la asistenţa juridică şi raporturile juridice în materie civilă, familială şi penală din 25 februarie 1993, intrat în vigoare pentru Republica Moldova de la 26 ianuarie 1995, părţile contractante recunosc şi execută reciproc pe teritoriul lor hotărârile definitive ale instituţiilor judiciare, pronunţate în cauzele civile şi familiale, precum şi sentinţele de reparare a prejudiciului cauzat de infracţiune.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, prin hotărârea irevocabilă şi executorie a judecătoriei or. Permi, regiunea Permi, Federaţia Rusă din 1 septembrie 2004 a fost încasată de la debitorul I.O. în beneficiul creditorului S.O., pensie pentru întreţinerea copilului minor, fiica A, născută la 8 martie 2000, în mărime de ¼ din salariu şi alte venituri, până la atingerea de către copil a majoratului.

Debitorul I.O. a fost înştiinţat în mod legal despre locul, data şi ora şedinţei de judecată din or. Permi, regiunea Permi, Federaţia Rusă, unde nu a fost prezent din motive întemeiate, dar recunoaşte legalitatea hotărârii judecătoreşti a cărei recunoaştere şi încuviinţare a executării silite în Republica Moldova se cere.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, cererea depusă de către creditorul S.O. este întemeiată şi că lipsesc motive de refuz a încuviinţării executării silite a hotărârii judecătoreşti străine, Colegiul Civil ajunge la concluzia de a admite cererea depusă de către S.O. şi a recunoaşte şi a încuviinţa executarea silită în Republica Moldova a hotărârii judecătoriei or. Permi, regiunea Permi, Federaţia Rusă din 1 septembrie 2004 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a S.O împotriva lui I.O cu privire la încasarea pensiei de întreţinere.

În conformitate cu art. 269-270, art. 470 al.(3) CPC, Colegiul Civil

d i s p u n e

Se recunoaşre şi se încuviinţează executarea silită în Republica Moldova a hotărârii judecătoriei oraşului Permi, regiunea Permi, Federaţia Rusă din 1 septembrie 2004 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a S.O. împotriva lui I.O. cu privire la încasarea pensiei de întreţinere, prin care de la I.O. a fost încasată în beneficiul S.O. pensie pentru întreţinerea copilului minor A., născut la 8 martie 2000, în mărime de ¼ din salariu şi alte venituri, până la atingerea de către copil a majoratului.



504

Încheiere privind refuzul recunoaşterii şi încuviinţării executării silite a hotărârilor judecătoreşti străine

Î N C H E I E R E


Colegiul Civil al Curţii de Apel Chişinău în componenţă:Preşedintele şedinţei, judecătorul D.I.grefier I.P.

examinând în şedinţă publică cererea S.O. cu privire la recunoaşterea şi încuviinţarea executării silite a hotărârii judecătoreşti străine

c o n s t a t ă

S.O. a depus cerere în instanţa de judecată cu privire la recunoaşterea şi încuviinţarea executării silite a hotărârii judecătoreşti străine.

În motivarea cererii creditorul S.O. a indicat că, ea s-a aflat în căsătorie cu debitorul I.O. din 11 ianuarie 1997 până la 13 martie 2004. Din căsătorie au o fiică A, născută la 8 martie 2000.

După desfacerea căsătoriei în or. Permi, regiunea Permi, Federaţia Rusă, debitorul I.O. a plecat la domiciliu permanent în mun. Chişinău str. Cuza-Vodă nr. 12 apartamentul nr. 34, şi nu acordă ajutor material la întreţinerea copilului minor.

Creditorul S.O. cere ca hotărârea judecătoriei or. Permi, regiunea Permi, Federaţia Rusă, din 1 septembrie 2004, să fie recunoscută şi executată în Republica Moldova. Prin aceasta a fost încasat de la debitorul I.O. în beneficiul ei, pensie pentru întreţinerea fiicei minore A., născută la 8 martie 2000, în mărime de ¼ din salariu şi alte venituri, pînă la atingerea de către copil a majoratului.

Creditorul S.O., fiind înştiinţată în mod legal despre locul, data şi ora şedinţei de judecată, în şedinţa de judecată, nu s-a prezentat, cerând examinarea cererii în lipsa sa.

Debitorul I.O., în şedinţa de judecată, a cerut respingerea cererii, deoarece el nu a fost înştiinţat legal despre locul, data şi ora şedinţei de judecată din or. Permi, regiunea Permi, Federaţia Rusă şi, cu atât mai mult, la 20 iulie 2004, el a depus la judecătoria or. Permi, regiunea Permi, Federaţia Rusă, o cerere prin care el a contestat paternitatea sa în privinţa copilului minor A., născut la 8 martie 2000, şi care până la momentul actual nu este examinată.

Audiind debitorul, studiind materialele dosarului, Colegiul Civil consideră necesar de a refuza în recunoaşterea şi încuviinţarea executării silite a hotărârii judecătoreşti străine din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 471 al.(1) lit.b) CPC, refuzul de a încuviinţa executarea silită a hotărârii judecătoreşti străine se admite în cazul în care partea împotriva

505

căreia este emisă hotărârea a fost lipsită de posibilitatea prezentării la proces, nefiind înştiinţată legal despre locul, data şi ora examinării pricinii.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, prin hotărârea irevocabilă şi executorie a judecătoriei or. Permi, regiunea Permi, Federaţia Rusă din 1 septembrie 2004 a fost încasată de la debitorul I.O. în beneficiul creditorului S.O., pensie pentru întreţinerea copilului minor, A, născută la 8 martie 2000, în mărime de ¼ din salariu şi alte venituri, până la atingerea de către copil a majoratului.

Debitorul I.O. nu a fost înştiinţat în mod legal despre locul, data şi ora şedinţei de judecată din or. Permi, regiunea Permi, Federaţia Rusă.

Cu atât mai mult, în şedinţa de judecată s-a constatat că, debitorul I.O., până la emiterea hotărârii judecătoreşti a cărei executare silită se cere, a depus în aceeaşi instanţă judecătorească o cerere, neexaminată până la momentul actual, cu privire la contestarea paternităţii în privinţa copilului minor A., născut la 8 martie 2005.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, debitorul I.O. a fost lipsit de posibilitatea prezentării la proces, nefiind înştiinţat în mod legal despre locul, data şi ora examinării pricinii, în care a fost emisă hotărârea judecătorească a cărei executare silită se cere, Colegiul Civil ajunge la concluzia de a refuza recunoaşterea şi încuviinţarea executării silite în Republica Moldova a hotărârii judecătoriei or. Permi, regiunea Permi, Federaţia Rusă din 1 septembrie 2004 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a S.O împotriva lui I.O cu privire la încasarea pensiei de întreţinere.

În conformitate cu art. 269-270, art. 470 al.(3) CPC, Colegiul Civil

d i s p u n e

Se refuză în recunoaşterea şi încuviinţarea executării silite în Republica Moldova a hotărârii judecătoriei oraşului Permi, regiunea Permi, Federaţia Rusă, din 1 septembrie 2004 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a S.O. împotriva lui I.O. cu privire la încasarea pensiei de întreţinere, prin care de la I.O. a fost încasat în beneficiul S.O. pensie pentru întreţinerea copilului minor A., născut la 8 martie 2000, în mărime de ¼ din salariu şi alte venituri, până la atingerea de către copil a majoratului.



506

modele de hotariri si decizii

Documents