hidrotermoterapia
TRANSCRIPT
HIDROTERMOTERAPIA
Hidrotermoterapia este o procedura terapeutica
ce foloseste ca agent apa calda.
Se folosesc:
- apa simpla de retea;
- ape minerale cu diferite compozitii chimice;
- ape simple de retea imbogatite cu saruri, extracte de
plante, namoluri
Termoterapia (terapia prin caldura) este o
metoda terapeutica foarte valoroasa, cu efecte multiple
asupra organismului. In general caldura blanda este
sedativa, decontracturanta, relaxanta.
Daca la aceste efecte adaugam efectul apei
(miscarile mai usor de realizat, senzatia placuta din
vana sau bazin si uneori ale compozitiei chimice a apei)
obtinem adevarata valoare a hidrotermoterapiei.
Proprietatile apei:
participa la procesul de termoreglare a organismului;
conductibilitate calorica crescuta – capacitatea de a
transmite caldura
APELE TERMALE
- cele care au o temperatura >20 C, independent de continutul mineral;
- temperatura intre 20-31 C = hipotermale
- temperatura intre 32-38 C = termale- temperatura >38 = hipertermale.
Efectele caldurii: antialgic, decontracturant, vasodilatator.
Apele minerale folosite in terapia balneara
a reumatismului degenerativ sunt:
ape termale oligominerale;
ape sarate: concentrate, iodurate, sulfuroase;
ape sulfuroase termale.
Efectele caldurii:
antialgic;
decontracturant;
Vasodilatator
In bai scade contractura musculara la
temperaturi superioare zonei de indiferenta:
34-36°C pentru apa dulce
32-34°C pentru ape carbogazoase
38°C pentru namol
BAZELE FIZIOLOGICE ALE TERMOREGLARII
Hidrotermoterapia cuprinde o serie de proceduri care
folosesc apa calda sau rece, cu adaosuri de substante chimice
sau gaze, precum si aplicatii de cald sau rece prin diferite
mijloace: aburi, aer cald sau alte substante ca parafina,
namol, sau amestecul lor la care se pot adauga si factori
mecanici: frictiuni, kinetoterapie.
Din punct de vedere al reglarii termice, organismul uman cunoaste trei modalitati de adaptare:
- compartimentul termoreglator – imbracaminte, adapostirea;
- termoreglarea chimica – modificare schimburilor metabolice: termogeneza tremuranda si netremuranda si termoliza;
- termoreglarea fizica: impotriva recelui – cresterea capacitatii de izolare a partilor superficiale.
impotriva caldurii: cresterea transferului de caldura prin straturile superficiale ale corpului
Din punct de vedere al functiei de termoreglare a organismului au fost descoperite doua zone:
- o zona centrala – creier, cord, ficat, rinichi – rol in producerea caldurii
- o zona periferica – invelisul exterior al corpului, tesutul subcutanat si membrele.
Sunt 4 cai ce permit schimburile de caldura intre organism si mediu:
- conductie – transmitere de caldura prin contact direct;
- convectie – transmitere prin apa, aer;- iradiatie – cea mai mare pierdere de
caldura – la cheltuieli de energie 2600 Kcal/224 h se pierd prin iradiatie 1200 Kcal (imbracat) sau 1800 Kcal (dezbracat)
- evaporare – prin sudoratie, evaporare la nivel respirator.
TERMOGENEZA
Proces care are loc in toate celulele, caldura fiind forma de manifestare a energiei rezultate prin oxidarea glucidelor si lipidelor.
Cea mai intensa termogeneza – in ficat;In timpul efortului – caldura generata de
muschiul striat (prin contractie) – 75% din energie se transforma in caldura.
Daca temperatura corpului scade cu 0,6 C – apare frisonul. Ce este frisonul?
TERMOLIZA
Proces fiziologic prin care organismul
cedeaza mediului ambiant surplusul de caldura;
evaporarea transpiratiei la suprafata corpului
printr-o serie de procese fiziologice.
DE RETINUT:
in eforturi intense temperatura corpului creste cu 2-3° C.
¾ din caldura se pierde prin transpiratie ¼ prin radiatii si convectii Cresterea temperaturii corporale creste
performantele cu 5%.
SCHIMBURI DE CALDURA ORGANISM-MEDIU. RAPORTUL TERMIC INTRE ZON
ACENTRALA SI CEA PERIFERICA.
Din punct de vedere al termoreglarii, descriem doua
zone sau segmente:
zona centrala sau “nucleul” – care are temperatura aproape
constant 37°C
zona periferica sau “coaja" – a carui temperatura variaza
intre 34-35°C
Diferenta de temperatura intre zona centrala si zona
periferica se numeste gradient intern de caldura sau
gradient termic interior si este de aproximativ 2-3 grade.
Diferenta de temperatura intre zona periferica si
mediul ambiant se numeste gradient termic extern. In conditii
de confort termic, gradientul termic extern este de
aproximativ 9-11°C;
Datorita gradientului intern, caldura este transportata
spre zona periferica, unde, datorita gradientului termic extern,
este eliminata in mediul ambient.
Functiile zonei centrale
Determinarea temperaturii centrale se face cel
mai bine sublingual, avand valori normale de 37-
37,5°C. Zona centrala = producator de caldura.
Echilibrarea temperaturii intre organele producatoare se face prin:
conductie – contact direct;
convectie – circulatia sangelui unde temperatura nu se transmite transversal ci longiudinal, amestecandu-se in cordul drept si pulmon si abia in circulatia periferica se uniformizeaza.