Francisco Jos de Goya y Lucientes s-a nascut la data de 30 martie 1746, in Aragon n nordul Spaniei si a fost pictor i grafician spaniol

Helen Adams KellerHelen Adams Keller s-a nascut in Alabama (S.U.A.), in 1880. Cand era foarte mica, a facut febra mare. A supravietuit, dar a ramas surda si oarba. Urmatorii cinci ani au fost traiti in izolare intr-o lume intunecata. Incapabila sa vada si sa auda, Helen a devenit muta.

Fiind un copil inteligent, suferea ca nu poate sa comunice cu oamenii din jurul ei si era foarte agitata. Isi crease singura un limbaj al semnelor care era insa limitat la situatiile de viata din familie. Nu erau sperante ca ar putea sa capete o educatie, pentru ca nu vedea si nu auzea.

La varsta de 6 ani, Helen a fost incredintata lui Anne Sullivan, o profesoara specializata in surdocecitate. Era greu sa lucrezi cu Helen. Nu intelegea mare lucru si nu era prea cooperanta.

Intr-o zi, d-na Sullivan a avut o idee. Stand langa o pompa, a scris in mana ei literele cuvantului apa. Apoi, a orientat mana fetei spre pompa, astfel incat aceasta sa simta apa rece. Hellen a inteles ce a facut Anne. Schimbarea s-a produs fulgerator. Brusc, a devenit nerabdatoare sa cunoasca denumirea tuturor lucrurilor, dorea chiar sa stie cum se scrie cuvantul profesoara.

La varsta de 10 ani, Keller s-a hotarat sa invete sa vorbeasca si s-a inscris la o scoala speciala pentru surzi. Si-a continuat pregatirea si, la 20 de ani, a fost admisa la Colegiul Radcliffe, unul dintre cele mai prestigioase la acea vreme.

Annie Sullivan a insotit-o permanent la cursuri, reproducandu-i in palma cu rabdare literele prelegerilor. Urma apoi lectura cursului in Braille (alfabetul orbilor). In anul 1904, a absolvit colegiul cu onoruri deosebite.

Ca tanara femeie, a fost hotarata sa invete despre lume si sa imbunatateasca viata altora. Cu intuitie, energie si adanca daruire fata de oameni, s-a adresat Congresului American si a scris mii de scrisori catre donatori pentru a imbunatati viata orbilor. I-a invatat pe orbi sa fie curajosi si sa-si imbogateasca existenta, facand-o productiva si frumoasa pentru ceilalti si pentru ei insisi.

Strangand bani pentru orbi si surzi, Keller si Sullivan au ajutat la stoparea practicii de a plasa copiii cu dizabilitati in institutii. Ca un exemplu viu, Keller a fost capabila sa convinga guvernul si publicul de importanta si valoarea educatiei adecvate pentru copiii cu dizabilitati. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, Keller a fost o sustinatoare ardenta a cauzei veteranilor care orbisera in batalie.

Impreuna cu Sullivan, Keller a calatorit si sustinut conferinte de-a lungul Statelor Unite si peste hotare, expunandu-si opiniile despre o varietate de aspecte politice si umanitare; a fost o personalitate progresista, unul dintre cei mai proeminenti activisti si comentatori politici ai vremii.

Ea este autoarea mai multor carti, dintre care: Jurnalul lui Helen Keller, Optimism (un eseu), Viata mea din urma, Religia mea, Lumea in care traiesc si Povestea vietii mele.

S-au scris numeroase biografii, piese de teatru si scenarii de film despre Helen Keller. O piesa de teatru celebra, ecranizata mai tarziu, este The Miracle Worker a lui William Gibson, despre munca de profesoara a lui Annie Sullivan cu Helen Keller.

Realizarile lui Keller in invatarea comunicarii, in achizitia unei educatii si in simplul fapt de a se bucura de fiecare placere a vietii, au facut ca ea sa fie recunoscuta la nivel national inca de copil, si la nivel international, ca adult.

Prin eforturile profesoarei sale, Keller a putut sa-si depaseasca conditia de surda-oarba, sa invete sa citeasca si sa converseze in cateva limbi, sa faca studii superioare, sa scrie carti, sa aibe o viata sociala si politica activa si sa cunoasca si sa se imprieteneasca cu unii dintre cei mai celebri oameni ai timpului sau.

Cand Keller a murit, in 1968, numele sau a devenit un simbol international a ceea ce poate realiza spiritul uman, in ciuda unor limitari fizice severe.