UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATE DE MATEMATICĂ ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII

SPECIALIZAREA: VALORIFICAREA ȘI PROTECȚIA RESURSELOR

DIN MEDIUL GEOGRAFIC

HAZARDE NATURALE ȘI TEHNOGENE

MASTERAND:

MĂGLAȘU MIHAI-NICU

ANUL UNIVERSITAR 2014-2015

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATE DE MATEMATICĂ ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII

SPECIALIZAREA: VALORIFICAREA ȘI PROTECȚIA RESURSELOR

DIN MEDIUL GEOGRAFIC

HAZARDE CLIMATICE ÎN MASIVUL PARÂNG

MASTERAND:

MĂGLAȘU MIHAI-NICU

ANUL UNIVERSITAR 2014-2015

HAZARDE CLIMATICE ÎN MASIVUL PARÂNG

CAPITOLUL I

CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND MASIVUL PARÂNG

1 Poziția geografică

Stația meteorologică de la Masivul Parâng așa cum se poate observa și în figura

numărul 1.1 este localizată în partea de sud-est a regiunii vestice a României, în sud-estul

județului Hunedoara, în estul orașului Petroșani și face parte dintr-o zonă montană respectiv

partea de vest a munţilor Parâng.

Stația meteorologică de la Masivul Parâng se găsește la o altitudine de 1548 m, la o

latitudine nordică de 45°23'14" și o longitudine estică de  23°27'46".

Fig. nr. 1.1 Localizarea stației meteorologice de la Parâng la nivelul României

Sursa: http://andreil.forumz.ro/t76-romania-harta-muta-judetele-tarii

1.1 Zona în literatura de specialitate

Stația meteorologică din Masivul Parâng este situată la o altitudine de 1548 m, și face

parte din munții Parâng, iar aceștia din Carpații Meridionali care constituie o latură importantă a

„Alpilor Transilvaniei”, geografia și cercetările sale au atribuit această denumire Carpaților

Meridionali și a fost generată încă de la începutul studiilor geografice din România (Bud, 2008,

p. 12).

Iată ce spun mai mulți geografi despre munții Parâng: Conform lui Simion Mehedinți:

„Culmile munţilor dintre Olt şi Jiu ... sunt uneori late ca nişte poduri. Pe alocuri poţi merge în

fuga calului, întocmai ca pe un şes. Turmele colindă în voie acele plaiuri înalte adăpându-se la

iezerele rămase în urma gheţarilor. Numai în apropierea văilor, când începi să cobori pe coastele

munţilor, vezi râpi povârnite şi prăpăstioase...” (Mehedinţi, Bucureşti, 1973, p. 146-147, apud

Bud, 2008, p. 10). S. Mehedinți împreună cu G. Vâlsan au cercetat cu precădere „Carpații

Românești”, în studiile lor geografice au ajuns la concluzia că în acești munți se menține încă o

viață păstorească de oieri neobișnuit de dezvoltată, și este posibil ca nici un lanț montan din

Europa să li se poată asemăna în această privință (Mehedinţi, Vâlsan, 1973, p. 348, apud Bud,

2008, p. 12).

CAPITOLUL II

TEMPERATURA AERULUI ȘI PRECIPITAȚIILE ATMOSFERICE,

EXTREMELE ABSOLUTE LUNARE ȘI ANUALE

2.1 Mediile lunare ale temperaturilor extreme zilnice

Cele mai mici valori ale mediei temperaturilor maxime zilnice la stația Parâng se

înregistrează în luna ianuarie 6,8˚C deoarece radiația solară directă are o intensitate mai redusă

decât în celelalte luni ale anului. Din luna februarie valorile temperaturilor medii maxime încep

să crească; de la 8,7˚C în februarie se ajunge la un maxim de 22,6˚C în luna iulie. Din luna iulie

pînă în decembrie temperaturile medii maxime descriu o curbă descendentă, de la 22,7˚C în iulie

se ajunge treptat, treptat la o temperatură medie maximă de 8,7˚C în decembrie. Între lunile de

primăvară și toamnă diferența termică a temperaturilor medii maxime este mai accentuată

aproximativ 3,7˚C comparativ cu lunile de vară și iarnă când diferența este în medie de 2˚C.

Diferența cea mai mare este între lunile octombrie și noiembrie de 4,7˚C, iar cea mai mică

diferență între iulie și august de 1˚C (Fig. nr. 2.1).

Mediile lunare ale temperaturilor minime zilnice după cum se poate observa și în figura

nr. 2.1, au o evoluție normală, descriind o curbă ascendentă în prima jumătate a anului, având un

maxim de 3,6˚C în luna iulie și un minim de -16,7˚C în luna ianuarie; din iulie curba descrie o

traiectorie descendentă coborând până la -14,9˚C în decembrie. Se poate observa că temperatura

medie minimă zilnică înregistrează doar 3 valori pozitive în lunile de vară, iar în restul lunilor

anului numai valori negative. Temperaturile medii minime zilnice înregistrează valori pozitive

doar vara datorită faptului că stația meteorologică Parâng este situată într-o zonă montană,

dovadă fiind și variația anuală a temperaturilor medii lunare și temparaturile medii anotimpuale,

care sunt mai mari vara și mai mici în restul anului. Iar iarna se înregistrează cele mai mici

temperaturi minime medii zilnice (Fig. nr. 2.1).

Fig. nr. 2.1 Mediile lunare ale temperaturilor extreme zilnice (1971-1990)

2.2 Extremele absolute

La stația meteorologică de la Masivul Parâng în perioada 1971-1990, s-a înregistrat o

temperatură maximă de 27,6˚C în luna iulie, anul 1988, iar minima absolută a fost de -23,6˚C

înregistrată în luna ianuarie, anul 1972. Amplitudinea termică extremă este de 51,2˚C, iar pentru

cele două luni: iulie, respectiv ianuarie amplitudinea termică absolută este de 26,2˚C pentru iulie

și 34,3˚C pentru ianuarie. Din aceste amplitudini termice rezultă că luna care prezintă cele mai

mari variații termice este luna rece a anului, nu cea calda (Tabelul nr. 2.1).

Tabelul nr. 2.1 Temperatura maximă şi minimă lunară în perioada 1971-1990LUNA MAXIMA ABSOLUTĂ MINIMA ABSOLUTĂIANUARIE 10,7 ˚C (1983) -23,6 ˚C (1972)FEBRUARIE 12,7 ˚C (1978) -23,5 ˚C (1985)MARTIE 17 ˚C (1977) -22,8 ˚C (1987)APRILIE 18,2 ˚C (1989) -9,7 ˚C (1988)MAI 21 ˚C (1973) -6,8 ˚C (1978)IUNIE 24,4 ˚C (1982) -1,2 ˚C (1977)IULIE 27,6 ˚C (1988) 1,4 ˚C (1984)AUGUST 25,2 ˚C (1981) -0,6 ˚C (1981)SEPTEMBRIE 24,6 ˚C (1987) -6,1 ˚C (1977)OCTOMBRIE 19,8 ˚C (1981) -11,5 ˚C (1979)NOIEMBRIE 15,8 ˚C (1976) -17 ˚C (1989)DECEMBRIE 14 ˚C (1975) -18,9 ˚C (1976)

2.3 Cantitățile extreme lunare de precipitații

La Parâng în perioada 1966-2001 după cum se observă și în tabelul nr. 2.2 cantitatea

-20-15-10-505

10152025

t ºC

t.m.min-16,7 -16.1 -14 -6.9 -2.2 1.4 3.6 3.3 -0.3 -6.5 -11.2 -14.9

t.m.max 6.8 8.7 10.8 13.7 17.7 20.1 22.6 21.6 19.6 16.5 11.8 8.7

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

maximă lunară de precipitații s-a înregistrat în luna iunie, anul 1969 și a fost de 305.1 mm, iar

cantitatea minimă a fost de 0,8 mm în februarie 1976. Cantitatea minimă de precipitații din luna

iunie este de 27,6 mm (2000), iar cea maximă de 305,1 mm, iar în februarie cantitatea maximă

este de 99 mm (1985), iar cea minimă de 0,8 mm și rezultă din datele analizate o variație

pluviometrică mai mare în perioada caldă a anului (vara) decât în perioada mai rece a anului

(iarna).

Tabelul nr. 2.2 Cantitatea maximă și minimă lunară de precipitații 1966-2001

LUNA CANTITATEA MAXIMĂ ABSOLUTĂ

CANTITATEA MINIMĂ ABSOLUTĂ

IANUARIE 154,4 mm (1976) 5,4 mm (1989)FEBRUARIE 99 mm (1985) 0,8 mm (1976)MARTIE 103,7 (1966) 9 mm (1972)APRILIE 147,5 (1975) 35 mm (1968)MAI 212,5 (1970) 39,5 mm (1990)IUNIE 305,1 mm (1969) 27,6 mm (2000)IULIE 301,8 mm (1972) 25,8 mm (1995)AUGUST 270,1 mm (1975) 16 mm (2000)SEPTEMBRIE 267,7 mm (1978) 4,9 mm (1970)OCTOMBRIE 245,2 mm (1974) 1,5 mm (2000)NOIEMBRIE 97 mm (2001) 5 mm (1986)DECEMBRIE 111,6 mm (1967) 1,2 mm (1972)

2.4 Impactul extremelor climatice asupra mediului înconjurător și

asupra omului

Tendința temperaturii medii anuale este de creștere și în consecință o temperatură mai

ridicată are și efecte asupra mediului înconjurător și asupra omului, la fel ca și cantitatea maximă

și minimă absolută de precipitații.

Un prim efect al unei temperaturi medii anuale mai ridicate îl constituie schimbarea

arealelor de vegetație, ar crește altitudinea unde se găsesc anumite specii de plante și arbori,

temperatura mai mare face același lucru și cu fauna, anumite animale ăși vor prelungi sau

restrânge arealul unde se găsesc, deci atât la vegetație cât și la faună schimbările au loc atât în

latitudine cât și în altitudine.

Temperaturile maxime și minime absolute fac parte din categoria hazardelor climatice

deoarece valurile de frig și de căldură afectează atât mediul înconjurător cât și oamenii, mai

precis starea de sănătate a oamenilor. Zona stației meteorologice de la Parâng fiind și o zonă

turistică de importanță națională, atăt vara cât și iarna este vizitată de foarte mulți turiști, iar

valurile de frig și de căldură îi poate afecta diferit atât pe oamenii prezenți deja aici cât și pe

turiști.

Valurile de căldură și de frig în acest context al temperaturilor maxime și minime lunare

absolute afectează în primul rând vârstnicii și copii deoarece atunci când apar valuri de căldură

sau valuri de frig ei sunt primii predispuși riscurilor. Atât valurile de căldură cât și cele de frig

pot duce la pierderi de vieți omenești. În condițiile unor temperaturi extreme pozitive crește

riscul apariției bolilor cardiace, iar la temperaturi pozitive absolute vârstnicilor cu probleme

cardiace și sau respiratorii li se poate înrăutăți starea de sănatate și pot chiar deceda, iar

temperaturile minime absolute afectează starea de sănătate a oamenilor în sensul că frigul duce la

coagularea sângelui și crește riscul producerii atacurilor de cord.

O temperatură mai ridicată afectează omul și prin faptul că crește frecvența producerii

diareei infecțioase.

Valurile de căldură pot crște riscul de apariție al bolilor zoonotice ca malaria, rabia,

taxoplasmoza boli care sunt cauzate de țânțari, căpușe și purici care și-au extins arealul, aceste

boli se transmit de la insecte și animale la om. Țânțarul-tigru care poate transmite mai multe boli

și-a extins considerabil teritoriul în Europa în ultimii 15 ani și este acum prezent în 12 țări,

inclusiv în România.

Într-un areal cu destul de mulți turiști cum este cel reprezentat de zona stației

meteorologice din Masivul Parâng, o consecință directă a valurilor de căldura( temperaturilor

extreme absolute) care afectează mediul înconjurător și starea de sănătate a oamenilor o

constituie facilitarea de către temperaturile mai ridicate a concentrării ozonului la nivelul

solului, crescând astfel poluarea aerului.

În ceea ce privește cantitatea maximă absolută de precipitații, și cea minima absolută, în

principal precipitațiile abundente duc la apariția unor boli la oameni precum: astm, alergii, și boli

respiratorii.

Temperaturile maxime absolute și minime absolute alături de cantitățile maxime

absolute duc la creșterea stresului oamenilor și la o scădere a capacității de concentrare.

CAPITOLUL III FENOMENE METEO DEOSEBITE

3.1 Ceața

Cel mai mare număr mediu lunar de zile cu ceață în perioada 1971-1990 îl are luna

decembrie 16,1 zile, urmată de ianuarie cu 14,4 zile, iar cel mai mic număr mediu lunar de zile

cu ceață îl are luna august 8,4 (Fig. nr. 3.1).

Anotimpual, iarna are cel mai mare număr mediu de zile cu ceață 44.3, iar cele mai

puție le are vara 29. Dintre anotimpurile de tranziție, primăvara are cel mai mare număr mediu

de zile cu ceață 38,9 zile, iar toamna are 36,5 zile.

Fig. nr. 3.1 Numărul mediu lunar de zile cu ceață în perioada 1971-1990

3.2 Chiciura

0

5

10

15

20

25

Nr. total zile 16 7 2 1 0 0 0 0 0 2 6 20

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

Fig. nr. 3.2 Numărul total lunar de zile cu chiciură în perioada 1971-1990

zile

0

5

10

15

20

Nr. mediu zile 14,4 13,8 14,1 13,3 11,5 11,2 9,4 8,4 9,9 13 13,6 16,1

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

Întrucât chiciura este un fenomen hidrometeorologic ce se formează la temperaturi

negative ale aerului și este însoțită de vânt și timp cețos, se poate observa că aceasta are cel mai

mare număr de zile în lunile cu temperaturi negative, cel mai mare număr în decembrie 20,

ianuarie 16, februarie 7, iar cel mai mic din mai până în septembrie 0 zile. Numărul total lunar de

zile cu chiciură descrie o curbă inversă față de cea a temperaturii medii lunare, din ianuarie până

în mai-septembrie descrie o curbă descendentă, iar din septembrie numărul total de zile cu

chiciură curba descrie o traiectorie accendentă, când temperatura este mai mică numărul de zile

cu chiciură crește. Alt factor ar fi ceața care are cel mai mare număr de zile iarna (Fig. nr. 3.2).

După viteza de declanșare hazardele climatice reprezentate de ceață și chiciură fac

parte din grupa fenomenelor atmosferice de risc cu viteză intermediară de apariție (Ciulache,

Ionac, 1995).

Ceața micșorează pericolul de îngheț în anotimpurile de primăvară, vară și toamnă

deoarece aceasta are o importanță meteorologică, importanță ce rezultă din faptul că ceața

micșorează insolația, reduce evapotranspirația, diminuează radiația efectivă și deci duce la o

răcire exagerată a solului și a plantelor.

Deoarece ceața învăluie porțiuni mai mari sau mai mici ale suprafeței terestre, ea duce

uneori la scăderea vizibilității orizontale până la câțiva metri chiar creeând astfel dificultăți

considerabile pentru navigația aeriană, pentru transporturile feroviare, rutiere și electrice și de

aceea ceața este un fenomen atmosferic deosebit de periculos. Ceața afectează și zonele turistice,

cum este zona stației meteorologice din Masivul Parâng în sensul că poate crea dificultăți pentru

transporturile rutiere și electrice, dar afectează și circulația turiștilor pe pârtiile special amenajate

pentru distracția lor, o ceață care este prezentă o perioadă mai lungă de timp poate duce și la

scăderea numărului de turiști în zonă.

În astfel de condiții ca cele de mai sus ceața duce lac o creștere vertiginoasă a

accidentelor de circulații ceea ce atrage după sine sporirea corespunzătoare a pierderilor de vieți

omenești și de bunuri materiale și încasări din turism în mod indirect, deoarece în accidente de

circulație rutieră și și, sau feroviară pot fi implicați turiști sau oameni care lucrează în zona

turistică reprezentată de Masivul Parâng unde se gasește și stația meteorologică de la Masivul

Parâng.

Fiind o depunere de gheață chiciura reprezintă un fenomen climatic de risc cu impact negativ

asupra anumitor sectoare economice. Chiciura afectează atât mediul înconjurător cât și oamenii, mai ales

în cazul depunerilor masive care pot ajunge până la 3-5 kg pe metrul liniar, în acest caz chiciura

încarcă mult crengile copacilor şi conductorii cu greutăţi care pot determina uneori

ruperea acestora. Deci afectează atât mediul înconjurător cât și activitățile oamenilor,

afectează și alimentarea cu electricitate a populației deoarece liniile de tensiune se pot

rupe în condițiile depunerilor masive de chiciură, sau a depunerilor de chiciură tare.

BIBLIOGRAFIE

Bud, Maria (2008), Ecoturismul în grupa montană Parâng, teză de doctorat, București,

p. 12;

Mehedinţi, S. (1973), Pământ românesc, Editura Albatros, Bucureşti

Mehedinţi S., Vâlsan G. (1973), Lecturi geografice, Editura Albatros, Bucureşti

Văduva, Iulica (2008), Clima României, Editura Fundației România de Mâine,

București;

http://www.andreil.forumz.ro/t76-romania-harta-muta-judetele-tarii, 29 ianuarie 2015.

https://www.scribd.com/doc/53009211/Hazarduri-Naturale, 30 ianuarie 2015.