GÂNDURI

ADOLESCENTINE

Liceul Teoretic „Anghel Saligny”

Cernavodă

Numărul 1, 2019.

Clasa a X-a B

CUPRINS:

1. În loc de motto…………………………………………….….....p.3

2. Desene – Andreea Cănciulescu………………………………….p.4

3. Interviu cu Nicoleta Martin, psiholog clinician specialis…… ....p.5

4. Capcanele adolescenţei................................................................p.7

5. Desene realizate de Florin Stoian…………………………….….p.9

6. Maxime, proverbe……………………………………………..…p.10

7. "Te iubesc" în 15 limbi diferite…………………………….……p.11

8. Ştiaţi că…………………………………………………………..p.11

9. Familia în Roma antică……………………………………….….p.12

10. Legenda neamului românesc………………………………….p.14

11. Ce-i ţine pe români uniţi?......................................................... p15

12. Prietenia, izvor al iubirii şi al înţelegerii……………………...p.16

13. Fotografii ………………………………………………….….p.17

14. Echipa de redacţie………………………………………….…..p.18

În loc de motto

Adolescenți pe mare

de Nichita Stănescu

Această mare e acoperită de adolescenți

care învaţă mersul pe valuri, în picioare,

mai sprijinindu-se cu brațul de curenți,

mai rezemându-se de-o rază țeapănă de soare.

Eu stau pe plaja-ntinsă, tăiată-n unghi perfect

şi îi contemplu ca la o debarcare.

O flotă infinită de yole. Şi-aştept

un pas greșit să văd sau o alunecare

măcar pân’ la genunchi în valul diafan

sunând sub lenta lor înaintare.

Dar ei sunt zvelţi şi calmi, şi simultan

au şi deprins să meargă pe valuri, în picioare.

Desene – Andreea Cănciulescu

Cu adolescenţa la psiholog

Interviu cu NICOLETA MARTIN,

PSIHOLOG CLINICIAN SPECIALIST – Spitalul Orăşenesc Cernavodă

Perioada actuală este marcată de o creștere a numărului de copii inteligenţi, datorită expunerii la foarte multe informații de foarte mici și datorită stimulării timpurii Își asumă tot mai greu și din ce în ce mai târziu roluri importante în viață, cum ar fi rolul de soție și mamă, respectiv soț și tată, prioritatea lui fiind astăzi cariera, nicidecum familia. 2 Cum aţi descrie adolescenţii de astazi?

Parerea mea este ca se simt tot mai neîmpliniți și nesatisfăcuți de ceea ce fac, se simt foarte usor eliminati din grupurile de prieteni. Acesta rejecţie socială ȋi fac foarte ușor să alunece către zona dependențelor. Se simt foarte trişti, anxioşi, ȋntâlnindu-se frecvent şi depresia. 3 Pe cine se pot baza atunci când au o problemă? Familia poate fi o plasă de salvare ȋn acesta etapă tumultoasă din viețile lor. Părinții pot fi o sursă sigură de sprijin emoţional, financiar și practic. Aceștia știu că vor fi acceptați, iubiți și protejați de familie, indiferent de situație. Părinții pot contribui la dezvoltarea încrederii de sine și la conturarea identității tânărului în formare. Comunicarea este extrem de importantă pentru a putea cunoaște gândurile și sentimentele adolescentului cu scopul de a-l înțelege mai bine. Cina ar putea fi un prilej în

care fiecare membru al familiei ar putea să povestească despre ce s-a întâmplat în timpul zilei, fără ca adolescentul să se simtă interogat. Planificarea timpului ȋmpreună, atât ȋn activităţi recreative, cât şi casnice, îl vor responsabiliza și pregăti pentru momentul în care se va muta la propria casă. Adolescenții ar putea ajuta la cumpărături, la curățenie sau la pregătirea cinei, sau la alte activităţi casnice. 4. Care sunt nevoile adolescenţilor?

În primul rând, este dorinţa de a petrece mai mult timp cu colegii şi prietenii, întrucât creşte acum nevoia de apartenență la grup și de aici și adeziunea la diferite provocări și cerințe pe care anturajul le propune, uneori în defavoarea sănătății și siguranței fizice. Pe de altă parte, adolescenții au mare nevoie să audă de la părinții lor ca sunt iubiţi şi securizaţi emoţional, adică asigurați de iubire, sprijin, suport în luarea unor decizii, disponibilitate la dialog și împărtășirea experientelor. 5 Cum sunt prietenii ȋn adolescenţă? Au nevoie de un grup social restrâns sau extins?

Adolescenţii au foarte mulți ”prieteni” la nivel virtual datorită rețelelor de socializare și foarte puțini la modul real, iar relații sociale sunt superficiale. De

asemenea, recomand atenţie sporită ȋn cine se ȋncred, la modelele sociale promovate de cei cu care interacţionează şi să nu le fie teamă sau ruşine să spună “nu” persoanelor pe care le consideră nepotrivite. 6. E un mit sau adolescenții zilelor noastre chiar au nevoie de mai multă atenție?

Dacă luăm în considerare că numărul și agresivitatea provocărilor acestor vremuri a crescut, da, adolescenții zilelor noastre au nevoie de mai multă atenție. Presiunile sociale asupra adolescenților sunt, de asemenea, foarte mari, din toate perspectivele și consecințele sunt din ce în ce mai vizibile. Mulți dintre adolescenții zilelor noastre nu știu ce să mai facă, se plictisesc, pentru că nu găsesc un sens al vieții și pentru că nu au proiecte clare pentru viitorul apropiat sau cel mai îndepărtat. Acest lucru se întâmplă și pentru că nu au exersat relațiile sociale, comunicarea, implicarea în diferite contexte pentru a-și da seama de opțiunile pe care le au de a acționa în societate. 7. Care sunt problemele cu care se confrunta adolescenţii?

În adolescenţă, copiii se confruntă cu o mulţime de probleme care ȋi frământă şi le dau viaţa peste cap, se văd nevoiţi să se adapteze rapid şi să facă faţă unor situaţii noi şi dificile de viaţă ȋn faţa cărora sunt puşi. Cele mai frecvente probleme sunt presiunea anturajului, viciile, problemele şcolare, viaţa sentimentală, sexualitatea, stresul, problemele alimentare, emotivitate, divorţul sau separarea de părinţi, izolare sau retracţia socială, dificultăţi în alegerea viitoarelor studii sau a unei profesii, tensiune şi incapacitate de relaxare. Foarte greu şi ȋntotdeauna este necesar să fie ȋnsoţit de părinţi. O primă bariera pe care un psiholog trebuie să o spargă este gândul „nu ma duc la psiholog, doar nu sunt nebun”, concepţie care s-a ȋnrădăcinat ȋn trecut şi cu care ȋncă ne luptăm. O problemă care apare este referitoare la faptul că nu se face diferenţierea corectă ȋntre un psiholog şi un psihiatru, diferenţă care e vitală ȋn luarea deciziei de a consulta unul din cei doi. Dacă

psihiatrul este un medic care va face o consultaţie şi va prescrie medicamente, psihologul are ca armă principală conversaţia şi diverse tehnici care ţintesc emoţiile, gândurile, comportamentele şi simptomele fiziologice. Psihologul te poate ajuta să te ȋnţelegi şi te va aduce ȋn punctul ȋn care vei fi capabil să te ajuţi singur. 9.Care sunt avantajele unei vizite la psiholog ȋn această etapă?

În cadrul ședințelor, psihologul colaborează cu părinții și cu adolescenții, ajutându-i să se înțeleagă mai bine și să depășească diferite probleme emoționale, comportamentale, de adaptare la situații stresante, promovând totodată dezvoltarea personală a adolescentului, precum și îmbunătățirea relațiilor și a funcționării sociale. Pe parcursul procesului de intervenţie psihologică, adolescenţii pot ȋnvăţa: asumarea responsabilităţilor, relaţionarea interpersonală armonioasă, înţelegerea propriilor nevoi, comportamente care să-i conducă spre succes şi realizare personală, asumarea responsabilităţii propriului comportament şi a consecinţelor acestuia, autocunoaştere şi înţelegere de sine, strategii de rezolvare a problemelor optimizarea relaţiilor, depăşirea stărilor şi sentimentelor negative, exprimarea şi gestionarea emoţiilor: frică, frustrare, supărare.

10.Trăim ȋntr-o lume foarte stresantă, având crize de timp, dar si lipsuri. Un sfat pentru ca adolecenţii să-şi menţină calmul şi să găsească o cale de relaxare.

Pentru a ne menţine calmul, chiar şi atunci când lucrurile din jurul nostru nu sunt atât de placute pe cât ne-am dori, este să avem o gândire flexibilă care poate face faţă oricărei provocări. Este important, de asemenea, să avem permanent proiecte personale, să ştim de fiecare dată pentru ce luptăm şi ce ne dorim ȋn domeniile importante pentru noi. Este la fel de important să ne dozăm timpul pentru lucrurile care ne plac. Astfel, vom avea parte şi de realizări şi de relaxare, adică vom avea echilibru, care este vital ȋntr-o viaţă ȋmplinită.

Interviu realizat de Martin Bogdan

Capcanele adolescenţei

Adolescenţa este perioada de vârstă

cuprinsă între 14-18 ani. Ea este un

moment critic din dezvoltarea individului

deoarece el se raporteze permanent, la

ceilalţi, ca o persoană autonomă, cu

conştiinţa propriei identităţii.

Fizic, insul cunoaşte la această vârstă o

dezvoltare accelerată, psihologic,

adolescentul se caracterizează printr-o

bogată imaginaţie, el „visează cu ochii

deschişi“,dar şi prin creşterea puterii de

judecată. În schimb, memoria este

deficitară. În acest interval de timp individul

dezvoltă interese şi abilităţi speciale fără

însă a avea tenacitatea şi capacitatea de a

finaliza o acţiune. De aici multiple crize

existentiale, asa zise “depresii” si

nemultumiri.

Emoţional, adolescenţii sunt foarte

sensibili şi de aceea se pot simţi foarte

uşor lezaţi, când se manifestă atitudini

ostile faţă de ei Social, adolescenţii se

caracterizează prin autodefinirea sinelui în

relaţie cu societatea în totalitatea ei, iar

identitatea apare ca o poziţie a lor faţă de

lumea în care trăiesc. Din acest status

apar probleme specifice adolescenţei:

tensiunea dintre el şi societate, câştigarea

independenţei faţă de părinţi, alegerea

carierei şi a stilului de viaţă, viaţa sexuala,

apar sentimente de trufie, invidie, gelozie.

Un aspect deosebit de important îl

constituie tendinţa spre exprimarea într-un

limbaj propriu vârstei. Jargonul şi argoul

sunt forme tipice de comunicare ale

adolescenţilor. Limbajele grupurilor de

adolescenţi se disting de limba standard a

societăţii. Sunt adoptate gesturi, moduri şi

maniere de vorbire neîntâlnite la alte

grupuri de vârstă.

Adolescenţa este vârsta marilor

experienţe şi experimente cruciale, iniţiate

şi trăite de adolescent pentru prima oară în

viaţă, trecand prin reale crize existenţiale

şi de identitate, fiind o condiţie obligatorie

în pregătirea lui de asumarea de roluri şi

statusuri ca viitor adult. Vrea si el sa

stabileasca mediul său de viaţă, sa decida

cum acţionează, cu cine se întâlneşte şi în

ce locuri, fără însă a ţine seama de

consecinţele şi riscurile unora dintre

experienţele sale.

Din pacata părinţii nu mai sunt modele,

dimpotrivă, ei devin obiectul unor critici

severe. În general adulţii, caută să-l

socializeze pe adolescent orientându-l

spre ceea ce va face în viitor, spre viaţa de

adult, insa adolescentul trăieşte puternic

tot ce se întâmplă cu el în prezent fiindcă

el se confruntă cu aspecte concrete ale

propriei vieţi, pentru el importante sau

chiar “grave” . Adolecentul este preocupat,

înainte de toate, de rezolvarea asa ziselor

problem personale, fiind mai puţin

interesat de pregătirea pentru ceea ce va

face în viitor. Când adulţii au o atitudine de

cooperare, adolescentul vede în aceştia un

partener de dialog, el simte că este

considerat un egal şi are încredere în

adulţi. Dacă adultul refuză cooperarea cu

adolescentul, atunci el manifestă

rezistenţă, sub diferite forme, faţă de

tendinţa acestuia de a-i îngrădi

personalitatea, de a-i orienta modul de a

gândi şi de a acţiona. Raporturile dintre

adulţi şi adolescenţi pot deveni

conflictuale, cu deosebire când atitudinea

adultului rămâne neschimbată.

Tendinţa către autonomie poate conduce

la nerespectarea normelor sau la

încălcarea oricărui principiu cunoscut în

cadrul familiei sau al şcolii.

Bogdan Martin

Desene realizate de FLORIN STOIAN

Proverbe, maxime …..

Bine faci, bine găseşti.

Dar din dar se face Rai.

Fereşte-te de proşti, că au mintea odihnită.

Fiecare greşeşte, dar numai prostul repetă

greşeala.

Graba strică treaba.

Lauda de sine nu miroase-a bine!

Lucrul, odată început, e pe jumătate făcut.

Mai bine mai târziu decât niciodată.

Minciuna are picioare scurte.

Omul sfinţeşte locul, nu locul pe om.

Qui sème le vent récolte la tempête.

(Cine seamănă vânt culege furtună.)

La nuit porte conseil. (Noapte este un sfetnic

bun.)

L’amour est aveugle. (Dragostea e oarbă.)

Tout est bien qui finit bien. (Totul este bine,

când se termină cu bine.)

L’argent ne fait pas la bonheur. (Banii nu pot

cumpăra fericirea.)

Aussitôt dit aussitôt fait. (Zis şi făcut.)

Personne n’est partfait. (Nimeni nu-I perfect.)

Bonne renommée vaut mieux que ceinture

dorée. (Un bun renume face mai mult decât

aurul.)

Chi mangia solo crepa solo. (Cine

mănâncă singur moare singur.)

Chi frequenta lo zoppo , impara a zoppicare.

(Cu şchiopii la un loc de şezi, te înveţi să

şchiopătezi.)

Prima cerca il compagno e poi la strada. (Mai

întâi caută însoţitorul, apoi drumul.)

Chi cerca trova. (Cine caută, găseşte.)

O tempora, o mores! (Cicero, Ce

timpuri, ce moravuri!)

Carpe diem! (Horatius, Trăieşte clipa!)

Est modus in rebus. (Horatius, Există o măsură

în lucruri.)

Nosce te ipsum! Cunoaste-te pe tine însuţi!

Divide et impera!- Filip al II-lea, rege al

Macedoniei

Adunate de Luminiţa Şerban

"Te iubesc" în 15 limbi diferite

Toţi cunoaştem faimoasa variantă

din limba engleză "I love you", dar v-aţi

întrebat vreodată cum se zice "te iubesc"

în alte limbi? În franceză de exemplu e "je

t'aime", în germană zicem "ich liebe dich".

În spaniolă zicem "te quiero", în italiană se

scrie "ti amo", în olandeză se zice "ik hou

van je", în daneză e "jeg elsken dig", în

portugheză e "te amo", aproape la fel ca în

limba italiană, cu diferenţa de o literă.

Ca la limbile portugheză şi italiană,

formularea din limba norvegiană este

aproape identică cu cea din limba daneză,

cu diferenţa de o literă şi se spune "jeg

elsker deg". În albaneză ne exprimăm

sentimentele adresându-ne cu cuvintele

"unï të dua".

Spunem "minä rakastan sinua" în

limba finlandeză, în islandeză ne adresăm

cu "ég elska pig", în croată este "volim te",

în suedeză se spune "jag älskar dig", iar în

estonă spunem "ma armastan sind".

Dar...cel mai frumos se scrie şi se zice în

limba româna: TE IUBESC.

ştiinţa le dă dreptate adolescenţilor:

cursurile ar trebui să înceapă după

ora 9.30? Un studiu efectuat la o

univrsitate din S.U.A. sugerează că

adolescenţii a căror zi începe înainte

de 9.30 prezintă mai multe riscuri de

a dezvolta simptone de anxietate

sau chiar depresie. Studiul a fost

realizat urmărind obiceiurile de somn

ale unui număr de 197 de

adolescenţi.

6 din 10 adolescenţi cred în

astrologie?

pentru atenţia cordată jocurilor video

se consumă tot atâtea calorii cât

pentru mersul pe jos cu 3,2 km./h?

detectorul de minciuni a fost inventat

de John Augustus Larson, în 1921?

varza conţine 91% apă?

este imposibil să strănuţi cu ochii

deschişi?

handbalul a apărut în 1915, în

Germania?

pentru a înghiţi sunt necesari 25 de

muşchi?

un om clipeşte de aproximativ

25.000 de ori pe zi?

inima unui arici bate de aproximativ

300 de ori pe minut?

inima unei balene albastre bate de

adoar 9 ori pe minut?

cea mai întrebuinţată legumă este

ceapa?

Mel Blanc, “vocea” lui Bugs Bunny,

era alergic la morcovi?

Pagină realizată de Gabriela Ailoaie

Familia în Roma antică

pater, mater, pueri et servi=Romana familia

În familia romană autoritatea tatălui era – cel puţin în perioada Republicii (509-27 a. Chr.)–

nelimitată şi absolută. Tatăl avea drept de viaţă şi de moarte (ius vitae necisque) asupra

soţiei şi copiilor săi, pe care îi putea maltrata, ucide sau vinde ca sclavi.Treptat-treptat, aceste

drepturi tiranice au dispărut; dar, până în secolul I d. Hr., soţul mai avea încă dreptul, în

anumite cazuri, să-şi ucidă soţia; iar până în preajma anului 400 d. Hr. putea să-şi repudieze

copiii nou-născuţi.

Abia în secolul I î. Hr., soţia romană a ajuns să fie respectată mai mult decât era femeia în

societatea greacă.

În Roma antică în şcolile elementare fetele

învăţau alături de băieţi; mai târziu, fetele

din familiile bogate învăţau cu un preceptor

literatura latină şi greacă, studiau muzica

şi dansul.

La opt sau nouă zile de la naşterea

copilului, după ce tatăl îl recunoscuse ca

fiul său, avea loc ceremonia purificării.

Copilului i se dădea un nume şi i se atârna

de gât o amuletă spre a-l păzi de puterile

răului, – şi pe care băieţii o purtau până la

vârsta de 17 ani (iar fetele, până când se

căsătoreau).

Când împlinea şapte ani băiatul îşi urma

tatăl (iar fetele, mama) în activităţile zilnice

ale casei. Ajuns la vârsta de 17 ani, în

cadrul unei ceremonii, tânărul era dus în

For şi înscris în listele cetăţenilor; îmbrăca

acum „toga virilă”, semn că devenise un

cetăţean roman, şi i se da numele complet;

de acum avea drept de vot şi era apt

pentru serviciul militar.

Căsătoria – şi alegerea viitoarei soţii,

respectiv alegerea viitorului soţ – o hotărau

părinţii. Între cele două familii se încheia şi

un contract, prin care era prevăzută data

căsătoriei, de obicei cu o îndelungată

anticipaţie; dar data căsătoriei avea loc nu

înainte ca tânărul să fi împlinit 17 ani, deci

să fi devenit cetăţean roman.

Divorţurile (înainte, numai soţul îşi putea

repudia oricând soţia, după bunul său

plac) au devenit mai frecvente începând cu

secolul I î.Hr. când şi soţiile îşi puteau

repudia soţii. Bineînţeles că divorţurile

aveau loc aproape exclusiv în familiile

celor bogaţi şi ale celor aparţinând clasei

conducătoare.

\

Veşmântul oficial al romanilor era Toga, o

bucată de stofă groasă de lână albă, tăiată

în formă de elipsă sau de semicerc cu un

diametru de peste doi metri.

Elena Buzulică

Legenda neamului românesc/

Legend Romanian people

Odinioară, trăia pe aceste meleaguri o mamă, care avea mai multe fiice. Le pusese nume frumoase, după chipul naturii şi frumuseţilor ei, al pădurilor, munţilor şi apelor :Transilvania, Moldova, Bucovina, Crişana, Muntenia, Oltenia, Dobrogea. Avea şi doi flăcăi pe cinste. Pe unul îl chema Maramureş şi pe celălalt Banat. Dar, iată că la răstimpuri se abătea pas străin prin aceste ţinuturi şi-i răpea câte o fiică. Mama se întrista nespus după fiecare, deoarece ţinea la ele ca la trupul şi inima sa. Sângera şi se îndurera. Dar, de plâns nu a plâns niciodată şi nici nu s-a plecat. Era falnică precum un stejar sau ca Munţii Carpaţi ce-i străjuiau în preajmă, ori ca Dunărea ce o încingea ca o salbă. Avea strămoşi destoinici şi neînfricaţi – pe dacii nemuritori şi pe romanii cutezători. De aceea, nici ea nu se temea şi nu da înapoi. Lupta vitejeşte pentru a-şi regăsi fiicele şi a le readuce acasă, în sânul familiei: şi Transilvania cea măreaţă, şi Bucovina fagilor fremătători, şi Dobrogea cea aproape de

Formerly lived on these lands a mother who had several daughters. We had beautiful name, image and beauty of nature, forests, mountains and waters Transylvania, Moldavia, Bukovina, Cris, Muntenia, Oltenia, Dobrogea. He and two lads hell. On one of his name and the other Banat Maramures. But, behold, from time to time shunned foreign step through these lands and abducting him one daughter. My mother was very sad after each because he loved them as his body and his heart. Bleed and grieve. But not crying crying and never bowed. It was like a towering oak that lined the Carpathians what around, or as a heating up the Danube as a necklace. He was industrious and fearless ancestors - the immortal Dacians and Romans bold. Therefore, no she was not afraid and do not give back. Fight valiantly to regain daughters and return them home to their families: and the great Transylvania and Bucovina phage mound suddenly rising near the sea and the Dobrogea, Oltenia the playful times Crişana

mare,Oltenia cea şăgalnică ori Crişana cea mlădioasă. Se mângâia la gândul că avea alături pe Moldova şi Muntenia, ori pe feciorii cei semeţi şi voinici. Şi, uite aşa, luptând neobosit, a reuşit să-şi aducă din nou toate fiicele acasă, unindu-le în jurul ei ca un copac maiestuos, cu ramuri bogate. Şi, în clipa când le-a simţit pe toate lângă ea, a fost fericită şi a întinerit dintr-o dată. Pentru că unirea îi dădea putere, iar setea de dreptate şi libertate a făcut-o nemuritoare.

the lithe. It comforted by the thought that he had with the Moldavia and Wallachia, or the sons of the lofty and mighty. And just like that, fighting tirelessly managed to bring back all daughters home, uniting them around her like a majestic tree, with branches high. And at the moment when he felt all beside her, was happy and rejuvenated at once. Because the union gave him power and thirst for justice and freedom made it immortal

Prof. Rodica Plugaru

Ce-i ţine pe români uniţi?

La întrebarea “Ce-i ţine pe români uniţi?” pot spune că familia, religia, prietenii, graiul străbunilor şi spiritualitatea românească. Ştim că românii reprezintă singurul popor crescut şi educat în graniţele sale, fiind singurul popor european care trăieşte acolo unde s-a născut.

Pe români îi leagă trecutul, ei sunt rezultatul acţiunilor moşilor şi strămoşilor lor, dar îi leagă şi viitorul, deoarece copiii şi nepoţii vor primi moştenirea lăsată de părinţi şi bunici.

Chiar dacă mulţi plecă din ţară ca să muncească, sau îşi vând inteligenţa pentru că ţara lor nu mai are nevoie de ei, românii rămân conectaţi prin limbă şi simţire. E ca un fir, prea subţire uneori, care-i leagă oriunde ar fi. Vedem in mass-

media că artişti români sunt invitaţi să performeze în străinătate, în comunităţile de români, ca să-şi mai astâmpere dorul de românii de acasă. Ei sunt românii care nu încetează să creadă în “noi”. Alături de ei suntem şi noi, cei care am rămas în locurile acestea binecuvântate de Dumnezeu.

Există pericolul deznaţionalizării. Valorile care ar trebui să ne ţină uniţi se estompează cu trecerea timpului. Tocmai de aceea, românii trebuie să fie uniţi.

Ne ţine uniţi Nadia, Simona Halep, Hagi, Mircea Eliade, Mihai Eminescu, eroiemul şi jertfa celor care au făcut posibilă Marea Unire. Ne ţine uniţi Alba Iulia şi Iaşi.

Ne ţine uniţi hora din bătrâni, strigăturile, muzica populară care ne face să ne ridicăm de pe scaune atunci când o auzim.Ne ţin uniţi sărbătorile, Crăciunul şi Paştele, pe care le sărbătorim cu întreaga familie. Ne ţine uniţi mâncarea, cozonacul, plăcinta “poale-n brâu”, alba ca zăpada etc.

Deşi sunt diferiţi în cuget şi simţiri, uneori, în ani şi vârste, suntem uniţi pentru că suntem ROMÂNI.

Felix Marghita

Prietenia, izvor al iubirii şi al înţelegerii

M-am gândit mult la ce să scriu despre

prietenie, despre prietenii mei. Viaţa ne

pune deseori în situaţii destul de dificile, iar

atunci realizăm că nu doar familia, ci şi

prietenii au un rol important când vine

vorba de sprijin.

Avem fiecare, desigur, libertatea de a ne

alege priorităţile. Nimeni nu ne obligă să

ne facem prieteni, nimeni nu ne obligă să

respectăm prietenia. Pentru mine, prieteni

îmi sunt cei cărora chiar le pasă de mine,

cei care nu vor să ma schimbe doar pentru

folosul lor, ci pentru că greşesc. Pentru că

uneori facem lucruri pe care nu le

realizăm, acţionăm ca nişte roboţi care

primesc ordine, ordine care habar n-avem

de unde vin…şi atunci avem nevoie de

iubire, de înţelegere, de sfaturi şi de sprijin,

mai ales moral. Avem nevoie de prieteni

care să ne trezească la realitate, care să

ne facă să vedem lucrurile pe care nu

suntem în stare să le vedem de unii

singuri, prieteni care să nu ne părăsească

la prima ceartă şi cărora putem să le

spunem tot ce gândim şi simţim, fără

reţineri, fără teama că am putea fi judecaţi.

Cicero spunea: “A avea un prieten este a

avea un alt eu. A trăi şi a iubi este acelaşi

lucru.” Dacă analizăm cuvintele sale, ne

dăm seama că are dreptate, mai ales că,

în întreaga viaţă, majoritatea oamenilor

caută iubirea, căci fără ea toate lucrurile

sunt în zadar. Prietenii ne sunt aproape şi

la bine, şi la rău, atunci când ne dăm

seama dacă sunt adevăraţi sau nu.

Prietenia adevarată există, o întâlnim

poate mai tarziu din cauza că nu ştim ce

reprezintă ea, însă, la un moment dat,

apare în viaţa noastră, ajutându-ne să

trecem mai uşor prin orice greutate sau

obstacol, dându-ne bucuria de a împărţi

fericirile şi împlinirile cu cineva.

Fotografii realizate de Anamaria Ivan

CASETA REDACŢIONALĂ

Profesor coordonator: Rodica PLUGARU

Redactor şef: Bogdan-Andrei MARTIN

Redactor şef-adjunct: Elena-Alexandra BUZULICĂ

Redactori: Dana-Andreea CĂNCIULESCU,

Florin-Marian STOIAN,

Anamaria IVAN, Felix-Ionuţ MARGHITA

Tehnoredactare computerizată: Bogdan-Andrei MARTIN