glosar semiotic

8/6/2019 Glosar Semiotic

http://slidepdf.com/reader/full/glosar-semiotic 1/9

1

GLOSAR SEMIOTICSemiotica eun domeniu vast, integrator, interdisciplinar, sursele ei fiind multiple: filosofia,

logica, lingvistica, psihologia, antropologia .a. Pe de o parte, aceste surse alimenteaz în permanencercetrile semiotice, pe de alt parte, semiotica însi furnizeaz "materie prim" i metode de investigare

pentru alte ramuri ale tiinei.Ea include în corpusul su atât termeni semiotici "veritabili", dar i termeni"recrutai" de semiotic din alte domenii: lingvistica, tiina comunicrii, poetica, retorica, naratologia, tiinatextului.

AccepieVariant a semnificatului care reprezint restrângerea sensului în funcie de context. Accepiile

uzuale sînt incluse în dicionare i sînt marcate prin diferite semne grafice. Exist îns o multitudinede accepii ocazionale reprezentate de utilizarea specific a unui sens într-un context nou.

Act de limbaj (de vorbire)Act realizat prin utilizarea limbii în situaii de comunicare concrete. Teoria actelor de vorbire a

fost formulat de J. L. Austin i dezvoltat ulterior de J. R. Searle. Dup Austin, actele de vorbire seclasific în: acte locuionare, acte ilocuionare, acte perlocuionare. Actele locuionare sunt acte deemitere a unor enunuri cu o anumit structur fonetic, gramatical i semantic. Acteleilocuionare asociaz coninutului propoziional al unui enun o for convenional specific,determinat de inteniile comunicative ale emitorului. Astfel, promisiunile, aseriunile,mulumirile, scuzele, felicitrile etc. sunt acte ilocuionare. Actele perlocuionare se caracterizeaz

prin efectele pe care le produce asupra receptorului rostirea unor enunuri cu o anumit forilocuionar. La fel ca i actele ilocuionare, actele perlocuionare depind de contextul comunicrii.Efectele perlocuionare sunt determinate de mecanisme exterioare planului verbal.

Actant Termen utilizat în sintax, semantic, naratologie. în teoriile semantice moderne, actantul

desemneaz o persoan sau un lucru angajat în proces i care joac un "rol" în funcie de raportul fade proces i de ali actani. Actantul se definete i nu exist decât numai prin "rolul" semantic pe care îl

joac în procesul actanial. Cei mai vehiculai actani sunt: pacientul, agentul, beneficiarul, sursa,

locativul.

Actualizare Desemneaz utilizarea unei uniti a limbii în vorbire.În cazul actualizrii rolul contextului este foarte

important. Actualizarea se realizeaz de ctre emitor care d o reprezentare real unui sens într-uncontext lingvistic i extralingvistic.

Ambiguitate Proprietate a enunurilor de a prezenta simultan dou sau mai multe interpretri posibile.

Ambiguitatea apare drept o consecin a fenomenelor de omonimie i polisemie. Ambiguitatea poatefi lexical, morfologic, sintactic i pragmatic, în funcie de tipul de omonimie prezent în enun. Înstilistic, ambiguitatea reprezint un procedeu bazat pe echivocul lexical / gramatical rezultat din

posiblitatea de a interpreta diferit un cuvânt sau un enun, în funcie de context.Anafor În sintax anafora desemneaz reluarea unui termen exprimat anterior printr-un substitut. Termenul

exprimat anterior se numete antecedent. Relaia antecedent -substitut este valabil numai în cadrulcontextului, în afara contextului substitutul este lipsit de referin proprie. În stilistic, figur sintactic

realizat prin repetarea unui cuvânt sau a unui grup de cuvinte la începutul unor versuri sau frazesuccesive. Analiz Ansamblul de tehnici i procedee utilizate în investigarea lingvistic. Cercetarea lingvistic

recurge la mai multe tipuri de analiz: analiza în constitueni imediai, analiza contextual,

gramatical, fonetic, fonologic, morfemic, semic (componenial), stilistic, contrastiv,

analiza erorilor, analiza discursului, analiza conversaiei.

Analogie Se refer la obiectele ce prezint un anumit grad de asemnare (forme analoge, imagini analoge

etc). Analogia constituie un factor important al schimbrii lingvistice. Prin analogie se creeaz



2

forme noi. Unele dintre ele se impun în limb, altele sunt considerate greite. De asemenea, analogia joacun rol important în semiotic (mai ales în determinarea gradelor de iconicitate vis-a-vis de referentulreprezentat).

Arbitrar În teoria lui F. de Saussure arbitrarul vizeaz raportul nemotivat care exist între semnificat i

semnificant, adic între conceptul exprimat de un cuvânt i complexul sonor al acestuia.Articulaie dubl

P rima articulaie a limbajului o reprezint unitile dotate cu sens (morfemele gramaticale icuvintele). Aceste uniti au o dubl fa, pentru c posed atît planul expresiei, cît i planul coninutului.Ele se divizeaz în uniti mai mici lipsite de sens, în uniti monoplane. Aceste uniti se numesc

foneme (pentru manifestarea oral) sau grafeme (pentru manifestarea scris) i reprezint cea de-adoua articulaie. Dubla articulaie este caracteristic numai pentru limbile naturale, care se deosebescde alte sisteme de semne prin faptul c ofer posiblitatea de a construi un numr practic nelimitat deuniti semnificative, utilizînd un numr limitat de foneme i cuvinte.

Catafor Termenul catafor se afl în legtur cu anafora. Dac în cazul anaforei sursa (adic elementul care

procur referina) este anterioar, atunci în cazul cataforei se face aluzie la un segment textual ulterior.Sursa referenial care ocup o poziie posterioar fa de catafor se numete subsecvent.

Cod

Sistem de semne prin care se transmite informaia de la emitor la receptor sau se transmite oinformaie dintr-un sistem în altul. Exist o multitudine de coduri: limbile naturale, codul grafic, codulsonor, codul rutier,codul Morse, codul Braille etc. În semiotic, codul reprezint un ansamblu desemne i o combinaie a lor care permite producerea mesajelor. Codurile din semiotic difer în funcie dedomeniile concrete de manifestare (literatur, teatru, muzic, cinematografie, pictur etc.)

Codificare / Codaj În semiotic, operaie complex prin care anumite semne ale codului sunt selectate, combinate i

introduse în canal într-o anumit form codificat de ctre emitor. In teoria informaiei, ansambluloperaiilor de constituire a unui mesaj într-un cod dat.

Coeren Component definitorie a textului, ansamblu de entiti textuale care asigur unitatea logico-

semantic i structural a unui text, astfel încât acesta s formeze un tot întreg din punctul de vedere alsemnificaiei.

Coeziune Component esenial a textului, proprietate de natur sintactico-semantic care asigur

continuitatea sau progresia sensului prin aciunea "centripet" a diverselor sale forme de realizare,susinute de mijloace lingvistice de relaionare. Coeziunea textual subsumeaz mai multe procedee:recurena, paralelismul, proformele, elipsa si jonctivele prin care textul se constituie ca o construciedin secvene verbale legate.

Competen Introdus în uz de N. Chomsky, termenul dat desemneaz posibilitatea vorbitorilor unei limbi de

a înelege i a construi un numr infinit de fraze. Competena se definete în opoziie cu performanacare vizeaz actualizarea competenei prin uz lingvistic. Mai mult, competena este o aptitudine

lingvistic a vorbitorilor nativi, ce le permite acestora s disting pe cale intuitiv enunurile gramaticalede cele negramaticale. Afar de competena lingvistic definit de N. Chomsky, cercettorii mai disting io competen comunicativ. Acest concept se bazeaz pe ideea c actul comunicativnu se producenumai inându-se cont de sistemul de norme gramaticale ale limbii, ci i de un sistem de norme socio-culturale. Astfel, spre deosebire de competena lingvistic a vorbitorilor, cea comunicativ secaracterizeaz printr-o diversitate mult mai larg, dat fiind c subsumeaz i o component socio-cultural.

Conector În sintax, cuvânt sau grup locuional a crui funcie este de a realiza legturile logico-

sintactice i semantice dintre propoziii i fraze, marcându-le explicit (sin. "conjuncie"). în teoria



3

textului, cuvânt sau îmbinare de cuvinte (din clasa adverbului sau a conjunciei) a cror funcie este sasigure legtura logico-sintactic i semantic dintre prile unui discurs, contribuind, în felul acesta, larealizarea coeziunii textuale.

Conotatie Orice sens afectiv, emotiv, evaluativ al unui cuvnt supraadugat sensului denotativ (prim) al

acestuia. Dac denotaia este una singur, conotaiile potfi foarte variate, având caracter individual,subiectiv, accidental, social etc. De regul, conotaiile sunt puse în legtur cu posibilitile

expresive ale vorbitorului care se manifest în cel mai înalt grad atunci când se identific cu figurile destil.Context În lingvistic, împrejurarea verbal a unitii de limb supuse analizei, care îi condiioneaz prezena,

forma i funcia, În pragmatic, orice informaie de baz care este împrtit de emitor i dereceptor, contribuind la interpretarea unui anumit mesaj de ctre receptor. În mod tradiional,cercettorii fac distincie între context lingvistic (verbal) i non-lingvistic (extralingvistic,extraverbal), ultimul cunoscând o varietate de tipuri: empiric, fizic, natural, practic, istoric,

cultural.

Coninut În lingvistic i în semiotic, latura cognitiv a semnului sau a mesajului lingvistic. La Hjelmslev,

se opune expresiei i corespunde parial cu semnificatul. Coninutul unui cuvânt reflect raportul dintre

nivelul mental i realitatea înconjurtoare.Convenie Deprindere stabilit prin tradiie într-o comunitatede oameni, care poate avea for de constrîngere i

poate influena adesea atât limbajul, cât i comportamentul social. Conveniile acioneaz la fel ca nitesemne înzestrate cu semnificaii stabile.

Decodare / Decodificare / Decodaj În procesul comunicrii, operaie efectuat de receptor cu scopul de a identifica apartenena unui

mesaj la un anumit cod i de a-i interpreta semnificaia. În lingvistica discursiv, decodarea înseamninterpretare.

Deducie Raionament având forma unui silogism (a = b; b=c; =>a=c), în care concluzia este rezultatul

punerii în relaie a premisei majore (adevrul general) cu premisa minor (situaia particular).Deixis Mod de organizare pragmatic a discursului în raport cu situaia de enunare. Deixis

desemneazlocalizarea i identificarea persoanelor, obiectelor, proceselor, evenimentelor,activitilor despre care se vorbete i la care se face referire în raport cu contextul spaio-temporalcreat de actul enunrii. Punctul zero spaio-temporal (aici-acum/hic-nunc) este determinat de

poziia locutorului în momentul enunrii. Tipurile principale de deixis sînt deixis personal (pron. personale eu/ tu etc), deixis spaial (adverbe de loc -aici / acolo, etc. pronumele demonstrative - acesta/ acela etc), deixis temporal (anumite adverbe i forme temporale ale verbului - acum/ atunci etc).

Denominaie Actul prin care se atribuie un nume unui denotat (referent). Denominaia presupune instituirea unei

relaii dintre un semn i un referent real prin conceptualizare.D

enotaie

În opoziie cu conotaia, denotaia reprezint sensul fundamental, invariant al unui cuvânt. Denotaiarealizeaz funcia referenial a limbajului. De asemenea, denotaia reprezint o codificare cultural,exprimând atitudinea colectiv a vorbitorilor fa de referent.

Dezambiguizare Termenul desemneaz tehnici i procedee pe care lingvistica le aplic pentru a explica fenomenul

de omonimie, precum i pentru a-1 soluiona.Diacronie Introdus de F. de Saussure în opoziie cu termenul sincronie.Dup eleste sincronic orice fapt de

limb care aparine strii dintr-o anumit perioad a unui sistem lingvistic i este diacronic tot ceea ce



4

înseamn evoluie de la o stare a sistemului la alta. Distincia sincronie / diacronie i-a permis luiSaussure formularea unei idei fundamentale potrivit creia limba poate fi studiat static (descriptiv) saudinamic (evolutiv).

Diagram Dup Peirce, diagrama este un semn iconic la care relaia de asemnare cu obiectul reprezentat nu

este de natur substanial, cum ar fi, de exemplu, în cazul fotografiei sau desenului, ci de natur pur relaional (grafic, hart, tablou, organigram etc).

Discurs Preluat din retorica tradiional, termenul discursa ptruns i s-a impus în lingvistic pentru a

desemna o realitate verbal distinct în raport cu altele. Confonn opiniei lui E. Coeriu, discursuleste un act sau o serie de acte de vorbire coerente, realizate de un individ, într-o anumit situaie, pecînd textul este un produs al acestei activiti. în cercetrile mai recente se menioneaz c discursul,descriind o activitate social în baza unui sistem de aciuni, se caracterizeaz printr-un nivel motivaional,unul intenional i unul performativ, iar textul nu este altceva decît rezultatul activitii discursive,rezultat ce pretinde o descriere în termeni logico-semantici.

Enun Termenul desemneaz o structur lingvistic constituit din una sau din mai multe propoziii. El

are avantajul de a anihila distincia clasic "propoziie-fraz", înglobând ambele tipuri de structuri.Dintr-o alt perspectiv, enunul se opune enunrii drept produs al acesteia, ca rezultat al actului de

folosire concret a limbii.Enunare De la bun început enunarea a fost definit ca act individual de folosire a limbii, ca act de

manifestare a creativitii lingvistice a vorbitorilor unei limbi. In opoziie cu enunul, desemneaz actul propriu-zis al produceriivorbirii, ci nu rezultatul acestui act. în cercetrile din ultimul timp problematica enunrii s-a extins, incluzând aspecte cum ar fi: modalitatea, argumentarea, per-formativitatea, deixisul, implicaturile etc, aspecte care scot în lumin raportul dintre actulcomunicrii i contextul comunicativ.

Epistem Se refer la condiiile de posibilitate ale cunoaterii, adic la ceea ce este tiut / crezut în raport cu

prerile i cunotinele unei colectiviti într-o epoc dat. Prin urmare, epistema este, în maremsur, determinat istoric i socio-cultural.

Expresie

Dup Hjelmslev exist dou planuri: planul expresiei si planul coninutului.În msur mare planulexpresiei corespunde semnificantului saussurian, iar cel al coninutului - semnificatului. Astfel, planulexpresiei, fiind partea material a limbii, vizeaz înveliul sonor al fonemelor, morfemelor, cuvintelor,sintagmelor sau expresia lor grafic.

Extensiune

Este în opoziie cu intensiunea (sau comprehensiunea). Desemneaz o clas de obiecte reale sauideale crora li se aplic un element al cunoaterii. Dihotomia extensiune/ intensiune, în unele cazuri,

poate corespunde cuplului denotaie / conotatie.Feedback,Retroaciune, conexiune invers. Termen din domeniul ciberneticii aplicat în tiina comunicrii.

Feedback-ul aduce emitorului informaii despre mesaj, creându-i posibilitatea de a determina dacmesajul a fost recepionat i îneles corect. Feedback-ul este o form sui-generis de comportamentîn comunicare.

Focalizare În semiotica naraiunii, procedeu de construire a textului literar prin intermediul cruia autorul

propune o anumit perspectiv asupra povestirii. Termenul a fost introdus în uz de ctre G. Genette, pentru care focalizarea este o selecie a informaiei narative în raport cu informaia complet a autorului.

Focus Un segment al enunului care constituie, în cadrul discursului, centrul interesului comunicativ,

aducînd, înprocesul comunicrii, o doz nou de informaie. Orice discurs bine pus la punct



5

presupune existena unei secvene ce conine informaie veche i a unei secvenece conine informaienou. Distinciei informaie nou /informaie veche îi corespunde, din perspectiva interesului,distincia focus / fundal.

Form În concepia lui F. de Saussure limba este o form ce rezult din fuziunea a dou substane: fizic i

psihic. Prin urmare, în accepie saussurian, forma este un decupaj specific al realitii. DupHjelmslev, îns, exist forme pentru fiecare dintre cele dou substane: forma expresiei si forma

coninutului. De asemenea, în lingvistic forma mai este considerat drept echivalent al expresiei(semnificantului) ce se opune coninutului (semnificatului).Glosem

Întrodus de Hjelmslev care desemneaz oriicare unitate minimal distinctiv, invariant,ireductibil atât din planul expresiei, cît i din planul coninutului.

Hermeneutic Disciplin filosofic care are drept obiect interpretarea semnelor, simbolurilor.Iconic Dup Peirce, semnul iconic trimite la obiectul su, tinde s reproduc referentul, sugereaz

imaginea lui. Cînd este vizual, semnul iconic copiaz obiectul (fotografia, pictura realist, harta,diagrama etc). Prin urmare, caracteristica esenial a semnului iconic este raportul lui de similaritate cuobiectul denotat.

Ideogram Semn grafic care exprim în mod direct idei (concepte). Pentru prima dat ideogramele apar în

China i în Egipt. In cazul ideogramelor, cuvîntul este denotat printr-o reprezentare legat prinasociere cu ceea ce denot cuvântul.

Idiolect Ansamblul competenelor lingvistice ale unui individ într-o anumit perioad a existenei lui.

Idiolectul este variabil i are un caracter pur individual.Idiom

Termenul desemneaz oriicare fel de varietate lingvistic, fr a concretiza dac aceastvarietate reprezint o limb, un dialect, un subdialect, un grai etc.

Indicial Semn care fixeaz, singularizeaz i ofer ateniei referentul. Caracteristic pentru semnul indicial este

raportul de contiguitate cu obiectul denotat (febra - simptom al bolii, urma animalelor pe zpad etc).Intensiune Concept logic, opus extensiunii, care desemneaz multitudinea caracteristicilor, proprietilor

eseniale, definitorii ale unei clase de obiecte.Intertextualitate Elaborat de naratologii francezi, în special de Julia Kristeva i R. Barthes, îi are de fapt

originea în concepiile depolifonie i dialogism ale formalistul rus M.Bahtin. Analizând specificulromanului lui Dostoievski,M. Bahtin a scos în eviden posibilitatea unui text de afi interpretat în maimulte moduri, în mai multe "chei".Noiunea de intertextualitate este definit de Kristevadrept ointeraciune de texte care se produce în interiorulunui singur text. În sens larg, prin intertextualitate seînelege preluarea, transformarea, absorbirea în interiorul unui text a altor tipuri de texte: texte concrete sau

secvene de texte. În sens restrîns, intertextualitatea rezid în preluarea direct într-un text a unuifragment ce aparine unui alt text.Isomorfîsm Isomorfismul presupune paralelismul total sau parial dintre dou structuri diferite. De ex.,

isomorfismul dintre limb i cultur (B.P. Whorf, E. Sapir) sau isomorfismul dintre planul expresiei icel al coninutului (L. Hjelmslev).

Isotopie

Termenul a fost preluat din fizic i introdus în semantic de A. J. Greimas pentru a desemna ototalitatede categorii semantice care creeaz posibilitateainterpretrii uniforme a textului. Isotopiaeste pus în legtur cu ambiguitatea, în sensul reducerii celei din urm, i crerii posibilitii unei



6

inelegeri unitare a discursului. Lexem Unitate de baz a lexicului, care ine de nivelul limbii în opoziie cu vocabularul care ine de

nivelul vorbirii. În semantica structural, lexemul se prezint ca o totalitate de seme (ori un semem)asociat cu un complex sonor. Prin urmare, lexemul este monosemantic, spre deosebire de cuvintecare pot fi i polisemantice.

Linearitate

Dup Saussure, este una dintre proprietile fundamentale ale semnului lingvistic. Linearitateasemnelor lingvistice rezid în faptul c acestea sunt dispuse într-o succesiune temporal pe axasintagmatic a limbii. Vorbind despre caracterul liniar al semnului lingvistic, F. de Saussure avea, firete,în vedere linearitatea semnificantului, întrucât semnificatul, cealalt faet a semnului, nu poate fi niciliniar, nici non-liniar.

Macrocontext În stilistic, suit de date contextuale prezente în mintea cititorului atunci când lectureaz un text;

asociaiilei analogiile care apar în procesul lecturii depind de nivelul cultural al lectorului.Macrostructur: Mod de structurare a schimburilor verbale care alctuiesc o conversaie.Mesaj Suit de semnale aparinând unui cod, organizat conform unui sistem de reguli, care este

transmis de emitor receptorului prin intermediul unui canal. Orice mesaj conine o anumit cantitate

de informaie.Metalimbaj Termenul a fost pus în uz de logicieni (R. Carnap i A. Tarski) i reprezint un limbaj al crui

obiect este alt limbaj. Metalimbajele sunt proprii, mai ales, disciplinelor tiinifice. În lingvistic,metalimbajul se refer la capacitatea limbii naturale de a se autodescrie. De aceea unii lingviticonsider metalimbajul drept o "limb" a gramaticii.

Metasemiotic Termen generic care încorporeaz semioticile tiinifice, cum ar fi matematica, logica, lingvistica,

unde problemele sunt abordate prin intermediul metalimbajului. Microstructur: Mod de structurare a unitilor de rang inferior în cadrul conversaiei.Modalitate Categorie care privete tot ce este spus în enun, facînd parte din cadrul general al acestuia.

Logicienii i lingvitii disting, într-un act de enunare, între un coninut reprezentativ i o atitudine alocutorului fa de acest coninut. Anume implicarea vorbitorului în enun constituie modalitatea.

Monem

Termen introdus de A. Martinet care reprezint cea mai mic unitate lingvistic dotat cu sens.Prin urmare, coincide cu morfemul.

Motivat Caracteristic a unor semne lingvistice (puine la numr) în opoziie cu majoritatea absolut a

semnelor care au un caracter arbitrar, adic nemotivat din punctul de vedere al relaiei dintre semne irealitatea extraverbal.

Naratologie Termenul a fost propus de Tz. Todorov (1969) pentru a desemna disciplina care se ocup cu

studierea naraiei (povestirii). Iniial naratologia a adoptat tipul de cercetare structuralist. Actualmente,studiile de naratologie depesc textul narativ propriu-zis i se extind asupra tuturor formelor care presupun relatarea secvenial a unor evenimente (cinematografie, benzi desenate, scenarii de teatruetc).

Ocultare În opoziie cu focalizarea, ocultarea înseamn punerea între paranteze, implicarea unei secvene

narative, a unei opoziii (fie narativ, fie semiotic, fie lingvistic).Paradigm În mod tradiional prin paradigm se înelegetotalitatea formelor flexionare ale unui cuvânt

combinat cu desinenele sale cazuale sau verbale, în funcie de faptul dac acest cuvânt aparine clasei



7

numelui sau claseiverbului. Într-o accepie mai larg, paradigma poate fi orice clas de elementelingvistice, indiferent de principiulpe baza cruia au fost ele reunite. În lingvistica modern, paradigmaeste format din ansamblul termenilor care pot aprea în acelai context alternativ, deci care suntlegai printr-o relaie de substituie.

ParadigmaticÎn opoziie cu sintagmatic. Vorbirea se desfoarîn timp. In fiecare punct al lanului vorbirii

(care, în teoria structuralist, constituie axa sintagmatic) are loc o alegere între elementele unei

paradigme. Prin urmare, în teoria structuralist, relaiile paradigmatice sînt relaiile de tipul "sau / sau",adic relaiile dintre termenii alternativi care nu pot aprea concomitent într-un context dat. Totalitatearelaiilor paradigmatice dintr-o limb formeaz axa paradigmatic care este vertical i perpendicular

pe axa sintagmatic reprezentat schematic printr-o linie orizontal.Paralingvistic Element care apare numai în procesul comunicrii orale, nuanînd expresia, transmiind unele

semnificaii suplimentare enunului. Drept elemente paralingvistice se consider a fi: timbrul, volumul,inflexiunile vociiritmul, tonul, pauza, modul de articulare a sunetelor.

Performan În opoziie cu competen. Termenul a fost introdus de N. Chomsky pentru a desemna

manifestarea competenei vorbitorului în situaii concrete de vorbire. Conceptul de performan dingramatica generativ corespunde, în mare parte, conceptului de vorbire din lingvistica structural.

Pictogram Desen figurativ utilizat ca unitate de comunicare ce reproduce gîndirea sau vorbirea prin scene

figurative sau simbolice, avînd caracter de semn vizual. Pictogramîncearc s redea imagineaobiectului. In societile moderne pictogram este folosit mai ales în producie de firme i panouriinformative.

Pragmatic Termen introdus de Ch. Morris, pentru a desemna o disciplin al crei obiect de studiu îl constituie

relaiile dintre semne i cei care le utilizeaz i le interpreteaz, în prezent pragmatica este identificat prin câteva elemente: 1) distingerea permanent între procesele care se produc în cazul emiterii ireceptrii; 2) rolul fundamental care i se atribuie contextului în cristalizarea semnificaiilor discursive; 3) evidenierea naturii intenionale i raionale a comunicrii verbale prin referireala conceptulde strategie comunicativ.

Presupoziie Ansamblul condiiilor care trebuie îndeplinite pentru ca un enun s fie raional, logic. Se disting

presupoziii semantice care in de coninutul propoziional i presupoziii pragmatice care au învedere situaia sau cadrul discursiv în care sînt utilizate enunurile. Presupoziiile sînt, de fapt, niteindicaii furnizate în planul secund, de parc ar ine de enunuri care sînt în acelai timp anterioareenunrii actuale i care îi servesc ca baz, de unde i numele lor ipre -"înainte" i sup - "sub").

Proxemic Studiu tiinific al relaiilor spaiale ca mod de comunicare. Fondator al proxemicii este

considerat antropologul american E.T. Hali.Psiholingvistic Studiu tiinific al crui obiect îl constituie relaia dintre structura mesajelor i procesele psihice

proprii indivizilor care le produc i le tlmcesc într-o anumit situaie de comunicare. Psiholingvisticavizeaz nu numai modul de utilizare a codului verbal, ci i al celui non-verbal în actele decomunicare uman.

Psihosemiotic Studiu interdisciplinar care se întemeiaz pe integrarea parial sau total a unor domenii

înrudite i care se ocup de analiza universului individual în opoziie cu universul colectiv.Recuren: Repetiie sistematic i previzibil a unui fenomen sau element.Referent O biectul extralingvistic pe care cuvîntul îl desemneaz, la care se refer. Acest termen constituie

al treilea element în triunghiul semiotic compus din semnificant, semnificat i referent. Referentul poate fi atît un obiect real, cît i unul ireal.



8

Representamen Dup Peirce ± aspectul material, perceptibil al semnului. Corespunde deci semnificantului

saussurian.Retoric Art i teorie a construciei discursului. Retorica vizeaz, în temei, comunicarea persuasiv.

Este considerat de unii autori drept o parte a semioticii generale. Retorica include cincicompartimente: invenia (inventio), dispoziia (dispositio), elocuia (elocutio), aciunea (actio) i

memoria (memoria).Scriitur Termenul a fost pus în uz de R. Barthes pentru a desemna o particularitate specific textului literar

situat la horatul dintre limb i stil. În viziunea lui R. Barthes scriitura ar fi raportul dintre creaie isocietate. Dac limba i stilul sunt obiecte, atunci scriitura este o funcie, în unele lucrri de teorieliterar îns conceptul de scriitur coincide cu conceptul de idiostil al autorului.

Sem Trstur semantic distinctiv care face parte din componena sensului lexical al cuvântului.

S emul esteunitatea minimal de semnificaie i servete drept element constituent al sememului(sensul lexical al unui cuvânt). Prin urmare, sememul poate fi imaginat ca o totalitate de seme.

Semantic S emantica lingvistic are drept obiect de studiu sensurile, semnificaiile cuvântului, tipurile i

cauzele schimbrilor de sens.S emantica logic studiaz sensul cu ajutorul logiciimatematice.Alturi de sintax si pragmatic, semantica reprezint cel de-al treilea pilon al semioticii.

Semiologie Aa cum a fost definit iniial de F. de Saussure, semiologia reprezint "studiul semnelor în cadrul

vieii sociale", lingvistica fiind o ramur a ei. Astfel, obiectul de studiu al semiologiei se apropie multde cel al semioticii. Termenul semiologie este utilizat cu preponderen în Frana.

Semiotic Studiul general al sistemelor de semne, al modului lor de funcionare i al proceselor interpretative.

Se face distincie între semiotica general i semioticile regionale. Semiotica general reprezintteoria global a sistemelor de semne bazat pe limbajul uman ca instrument de modelare, pe cândsemioticile regionale adapteaz teoria semnelor la un domeniu anumit. De asemenea, se facedistincie între semiotica teoretic i aplicat, între semiotica descriptiv, experimentalicomparat.

Semioz Termenul a fost introdus de C.S. Peirce pentru a desemna o aciune sau o influen rezultat din

relaia dinamic între trei factori: semn, obiect i interpretant.Semn În sens larg, prin semn se înelege orice obiect material sau abstract care aduce o informaie

despre ceva ce nu este el însui. De regul, semnul este un element perceptibil a crui funcie este dea fi reprezentantul unui alt obiect non-perceptibil.

S emnul lingvistic a fost definit de F. de Saussure ca o entitate constituit din reuniuneasemnificantului i semnificatului.

Semnal

Aplicat în semiotic, termenul de semnal capt valori diferite. În general semnalul este opussemnului. Pentru Adam Schaff, semnalul este un semn care provoac, modific sau face s înceteze oactivitate. In concepia lui L. Prieto, semnalul aparine categoriei indicilor, adic este un fapt imediat

perceptibil care neinformeaz despre ceva în legtur cu alte fapte care nu sunt perceptibile (cum ar fisemnalele rutiere).Semnificant

Concept introdus de F. de Saussure. Semnificantul este latura material a semnului lingvistic,imaginea lui acustic.

Semnificat

Concept introdus de F. de Saussure. Semnificatul este latura ideal a semnului lingvistic, indisolubillegat de semnificant.



9

Semnificaie Noiune cvasisinonim cu sensul lexical al cuvântului. În funcie de autori, termenul

semnificaie capt mai multe accepiuni.Sens

O biect de studiu al semanticii, sensul reprezint o grupare ordonat de uniti semnificative. Sensulcoincide, într-o msur mare, cu semnificatul i este cvasisinonim cu termenii semnificaie, accepie,

îneles.

Simbol Concept utilizat cu valori diferite în semiotic, lingvistic, poetic, psihologie, fîlosofie i în alte

domenii tiinifice.În concepia lui Ch. Peirce simbolul este un semn bazat pe o convenie social, spredeosebire de semnele iconice i cele indiciale. În teoria lui F. de Saussure termenul simbol

reprezint legtur natural între semnificat i semnificant.Înpsihoanaliz, simbolul este considerat un produs al incontientului.

Sincronie În opoziie cu diacronie. S incronic este orice fapt de limb care aparine strii dintr-un anumit

moment sau dintr-o anumit perioad a unui sistem lingvistic. S incronia vizeaz, prin urmare, unanumit studiu al limbii la o anumit treapt de evoluie a ei.

Sintagm In opoziie cu paradigm. Sintagma este considerat drept o asociere de elemente lingvistice care

formeaz o unitate într-o organizare ierarhizat.Sintagmatic Relaie sintagmatic - tip de relaie a unitilor lingvistice în lanul vorbirii. Axa sintagmatic -

ansamblu de relaii sintagmatice posibil de actualizat într-o limb dat.Sintax În lingvistic, sintaxa este o parte a gramaticii, alturi de morfologie, care studiaz regulile de

combinare a cuvintelor pentru constituirea unor uniti superioare, cum ar fi propoziiile i frazele.Însemiotic, sintaxa este conceput ca relaie între semne.

Sistem

În lingvistic, termenul sistem desemneaz totalitatea de elemente combinate între ele prin relaiistrict condiionate. Sistemul limbii se prezint ca o reea de relaii difereniale i opozitive.

Sociosemiotic

Disciplin tiinific aflat la hotarul dintre semiotic i sociolingvistic, având drept obiect de studiudomeniul conotaiilor sociale, implicit al limbajelor sociale.

Text Macrosemn, secven lingvistic scris sau vorbit care formeaz o unitate comunicaional

complex. Elementele difinitorii ale conceptului de text sunt coeziunea i coerena.Coeziunea vizeaz procedeele care permit elementelor din structura sintactic de suprafa s apar progresiv i asigurîntre ele o consecutivitate secvenional. Coerena vizeaz procedurile care permitmeninereaconectivitii conceptuale, realizînd unitatea textului la nivel semantic.

Textualitate Ansamblu de caracteristici sintactice, semantice i pragmatice care fac ca o suit de uniti

lingvistice s constituie un text.

Transcodaj Set de operaii prin care un ansamblu de uniti semnificative sunt transpuse dintr-un cod în alt cod,dintr-un limbaj în alt limbaj.

Zoosemiotic: Domeniu al semioticii care are drept obiect de studiu limbajele animale.

glosar semiotic

Documents