Glandele endocrine

Glandele cu secretie interna sunt organe care secreta substante cu structura chimica caracteristica numite hormoni, pe care ii elimina direct in sange sau limfa, ele neavand canal excretor precum glandele exocrine.

Structural glandele endocrine se compun din :

parenchim secretor- reprezentat de celule epiteliale stroma – sau tesut de sustinere vascularizatie bogata inervatie vegetativa bogata

Functia endocrina nu este caracteristica numai glandelor endocrine propriu zise ci si altor structuri din organism.

1. Glandele endocrine compuse Sunt alcatuite din componente diferite ca origine embriologica, structura si functie.

Ex: glandele suprarenale, hipofiza

2. Glandele mixteSunt alcatuite din componente endocrine si exocrine

Ex: pancreas, ovare, testicule,

3. ParaganglioniiAu origine comuna cu S.N.V. Si au functii atat secretorii cat si receptorii.

4. Structuri secretorii din constitutia unor organe interneSecreta diferiti hormoni : secretina, pancreozimina.

5. Unele tesuturi produc cataboliti cu functii hormonaleEx: histamina

6. Se pot forma hormoni din alfa globulinele plasmaticeEx: bradichinina si angiotensine

7. Unele structuri nervoase secreta deasemenea hormoni functie numita neurosecretie

Functional

Prin hormonii pe care ii secreta glandele endocrine regleaza impreuna cu S.N. Activitatea tuturor organelor si tesuturilor din organism. Spre deosebire de S.N. Glandele endocrine au anumite particularitati.

1. Actioneaza la distanta datorita raspandirii hormonilor pe cale sangvina2. Au actiune lenta, dar de lunga durata3. Au actiune specifica si selectiva asupra altor glande sau asupra anumitor organe, in sens stimulator sau inhibitorIntre glandele endocrine si S.N. exista numeroase corelatii:

1. Functia glandelor endocrine este controlata de S.N. Pe cale umorala prin intermediul neuro-hormonilor2. Unele glande endocrine sunt foarte bogat inervate, realizandu-se controlul nervos direct asupra lor3. Glandele endocrine regleaza si ele activitatea S.N.4. Tiroida influenteaza excitabilitatea scoartei5. Neurosecretia este uneori asemanatoare cu secretia glandelor endocrine6. Ex: neuronii vegetativi simpatici secreta adrenalina si noradrenalina precum medulosuprarenalaActiunea glandelor endocrine incepe inca din viata intrauterina, diferentierea si dezvoltarea organelor realizandu-se sub influenta hormonilor. Dupa nastere hormonii intervin in cresterea si dezvoltarea organismului, in modificarile morfologice si functionale de la pubertate cu imprimarea caracterelor sexuale secundare.

Dereglarea glandelor endocrine prin hipo sau hiper functie atrage dupa sine grave dereglari si uneori chiar moartea.

D.p.d.v. Al structurii chimice hormonii sunt diferiti:

1. unii contin nucleu fenolic2. Ex: tiroxina, adrenalina3. nucleu sterolic4. Ex: hormonii corticosuprarenalieni, sexuali5. de natura proteica 6. Ex : hipofizari, pancreatici, paratiroidieni

In organismul uman exista urmatoarele glande si structuri endocrine:

Hipofiza, epifiza, tiroida, paratiroida, timus, suprarenale, pancreasul insular, componentele endocrine ale ovarelor si testiculelor, paraganglionii si celule endocrine diseminate.

HIPOFIZA(glanda pituitara)

Glanda complexa si foarte importanta este, legata pe de o parte de hipotalamus cu care formeaza sistemul hipotalamo-hipofizar, iar pe de alta parte are legaturi cu aproape toate glandele endocrine.

Este de marimea unui bob de fasole, asezata la baza creierului fiind legata de diencefal prin tija pituitara sau tulpina hipofizei . Este asezata in depresiunea osului sfenoid numita saua turceasca.

Ea este acoperita de diafragma seii, formatiune ce apartine durei mater si care prezinta un mic orificiu prin care trece tulpina hipofizei.

Forma

Hipofiza are forma elipsoidala cu axul mare transversal. Ea este formata din 2 lobi anterior si posterior cu origine, structura si functii diferite.

Lobul anterior sau adenohipofiza are origine ectoblastica si structura glandulara. Reprezinta cea mai mare parte din glanda cca 2/3. Ea cuprinde in concavitatea sa orientata posterior lobul posterior al glandei.

Adenohipofiza este alcatuita la randul ei din 3 parti:

1. Partea distala este situata anterior, este cea mai voluminoasa2. Portiunea intermediara, inapoia precedentei, mai redusa de volum 3. Portiunea tuberala este o prelungire ascendenta ce se ataseaza infundibulului hipotalamicLobul posterior sau neurohipofiza are origine diencefalica si structura nervoasa. Este alcatuita din 2 parti:

1. infundibul de aspectul unei palnii care leaga glanda de hipotalamus2. lobul nervos propriu-zis

Aspect fizic

Lobul anterior este de culoare brun rosiatica si consistenta relativ ferma.

Lobul posterior are culoare cenusie si consistenta moale, friabila.

Hipofiza faringiana este o formatiune inconstanta, situata in grosimea mucoasei boltii faringiene, ea reprezinta un rest de tesut adenohipofizar.

Raporturi

Se realizeaza prin intermediul durei mater si a peretilor ososi ai fosei hipofizare.

In jos prin intermediul planseului fosei hipofizare are raporturi cu sinusurile sfenoidale si cavitatile nazale.

In sus prin diafragma seii are raporturi cu unele formatiuni hipotalamice, dar in principal cu chiasma optica.

Lateral se gasesc sinusurile cavernoase ale durei mater.

Inainte are raporturi cu cavitatile nazale, iar inapoi prin intermediul spatarului seii vine in contact cu bulbul rahidian si puntea.

1. Structura

Adenohipofiza

Este de natura epiteliala.

1. partea distala este invelita de o capsula fibroasa care trimite in interior septuri incomplete. Parenchimul este format din cordoane de celule epiteliale anastomozate intre ele; intre cordoane se gasesc foliculi plini cu material coloidiform, numeroase capilare sinusoidale si o retea fina de reticulina.2. ! Nu contine fibre nervoase, reglarea ei facandu-se pe cale umorala! 3. Portiunea intermediara este formata dintr-un strat subtire de celule secretoare si mici cavitati chistice ce contin coloid. 4. Portiunea tuberala are o stroma bogata si numeroase capilare.

Neurohipofiza

Este de natura nervoasa si este formata din fibre nervoase amielinice provenite din tractul hipotalamo-hipofizar, celule nevroglice diferentiate numite pituicite, vase sangvine si capilare bogat inervate.

Vascularizatie si inervatie

Arterele provin din cele 2 artere carotide interne si din cercul arterial al encefalului. Ele sunt:

-arterele hipofizare superioare, vascularizeaza lobul anterior si infundibulul

-artere hipofizare anterioare, vascularizeaza lobul posterior

Arterele care ajung la hipotalamus se capilarizeaza in jurul neuronilor tuberali, dupa care conflueaza in mici venule care la randul lor se capilarizeaza la nivelul adenohipofizei.

La nivelul hipofizei exista un sistem port hipotalamo-adenohipofizar( noile cercetari admit sensul dublu al circulatiei prin acest sistem port).

Venele sunt scurte si avalvulate. Ele se varsa in sinusurile cavernoase si sinusurile intercavernoase.

Nervii provin din SNVS si sunt reprezentati de fibre postganglionare din ganglionii cervicali superiori. Aceste fibre sunt vaso-motorii.

Functional

Hormonii hipofizari sunt:

adenohipofiza secreta: 1. hormonul somatotrop STH-stimuleaza cresterea organismului 2. hormonul adrenocorticotrop ACTH – activeaza secretia corticosuprarenalei 3. hormonul tireotrop TSH- stimuleaza secretia tiroidei 4. hormonul foliculo-stimulant FSH- la femei determina maturatia foliculului ovarian, iar la

barbati spermatogeneza 5.hormonul luteinizant LH- declanseaza ovulatia si formarea corpului galben 6.hormonul stimulant al celulelor interstitiale ICSH- activeaza la barbati glanda interstitiala a testiculelor 7. hormonul lactogen sau prolactina PRL- stimuleaza cresterea glandelor mamare in timpul nasterii, iar dupa nastere declanseaza secretia lactata 8. hormonul melanostimulator MSH- determina functia melanocitelor si pigmentarea pielii neurohipofiza nu secreta hormoni! Ea stocheaza si elibereaza neurohormonii hipotalamici.1.hormonul antidiuretic ADH sau vasopresina- regleaza reabsorbtia apei la nivelul tubilor urinari

2.oxitocina -determina contractia musculaturii netede in special a miometrului si a muschilor canalelor galactofore.

EPIFIZA

Glanda pineala sau corpul pineal, este situata in neurocraniu intre cei doi coliculi superiori ai tectumului mezencefalic, fiind legate de tavanul ventriculului 3.

Forma este conica sau piriforma cu varful orientat postero-inferior. Este gri-rosiatica, moale si friabila. Atinge evolutia maxima la varsta de 5 ani, dupa 7 ani involueaza dar persista tot restul vietii.

Mijloace de fixare

Baza corpului pineal este fixata prin pediculi la talamus , la comisura habenulelor si la comisura epitalamica superioara.

Cel mai important mijloc de fixare este piamater care inveleste corpul pineal.

Lateral, epifiza are raporturi cu cei 2 coliculi superiori ai mezencefalului.

Superior -spleniul corpului calos, inainte-talamusul si inferior ventriculul 3.

Structura

Are origine si structura nervoasa. La exterior este invelita de o capsula de origine piala, care trimite spre interior o serie de septuri conjuncctivo-vasculare ce delimiteaza lobulii.

Stroma este formata de o retea de fibre de reticulina si celule gliale.

Parenchimul contine pinealocite si celule gliale . Mai contine fibre nervoase simpatice si capilare sinusoide.

La batrani contine concretiuni calcare numite nisip cerebral sau acerculi.

Functional

Epifiza este antagonista adenohipofizei. Ea secreta :

1. serotonina- inhiba dezvoltarea gonadelor. Distrugerea epifizei determina precocitate sexuala.2. Melatonina -rol in depigmentarea pielii 3. pinealina- hormon asemanator insulinei cu rol hipoglicemiant.

TIROIDA

2 lobi drept si stang. Partea mijlocie care leaga cei 2 lobi este ingusta si asezata transversal si poarta denumirea de istm. In sectiune transversala tiroida are forma de potcoava cu concavitatea posterior cuprinzand in interiorul ei laringele, traheea si esofagul. De pe marginea superioara a istmului porneste o prelungire ascendenta numita lob piramidal, el este inconstant uneori in locul lui gasindu-se mai multe tiroide accesorii.

S-au mai pus in evidenta tiroide accesorii si retrotraheal sau supra-aortic, acestea fiind detasate din tesut tiroidian si migrate in regiunile respective.

Culoarea tiroidei este cenusie. In perioadele de activitate ea devine rosie, chiar albastruie datorita cresterii debitului sangvin.

Consistenta toroidei este moale.

Mijloace de fixare

1. Vasele tiroidiene2. Ligamentele tiroidiene- unu impar(ligamentul tiroidian median-leaga istmul de cartilajul tricoid) si 2 pare -laterale, leaga fata posterioara a lobilor de cartilajul cricoid si primele cartilaje traheale3. Muschiul ridicator al tiroidei- este slab dezvoltat, el fixeaza si ridica glanda in timpul deglutitiei

Configuratia exterioara si raporturi

Istmul

Este turtit antero-posterior, prezinta 2 fete si 2 margini. Fata anterioara este usor convexa, ea este acoperita din profunzime catre superficial de muschii subhioidieni, lama pretraheala, lama superficiala a fasciei cervicala, venele jugulare anterioare, platisma si pielea.

Fata posterioara este usor concava si raspunde cartilajelor 2 si 3 traheale.

Marginea superioara e usor concava si da nastere lobului piramidal.Are raporturi cu arterele tiroidiene superioare.

Marginea inferioara are raporturi cu venele tiroidiene inferioare.

Lobii

Au forma piramidala si prezinta 3 fete, o baza si un varf.

Fata antero-laterala are raport ca si istmul la acre se adauga muschiul sternocleidomastoidian situat sub platisma.

Fata mediala are raporturi cu traheea si laringele, nervul laringeu recurent si vasele tiroidiene inferioare.

Fata postero-laterala are raporturi cu artera carotida comuna si cu lantul simpatic cervical. Pe aceasta fata se gasesc glandele paratiroide.

Baza

Raspunde celui de-al 5-lea cartilaj traheal fiind situat la 1-2 cm deasupra manubriului sternal. Are raporturi cu vasele tiroidiene inferioare.

Varful raspunde cartilajului tiroid, are raporturi cu vasele tiroidiene superioare.

Structura

La exterior prezinta o capsula fibroasa dubla formata din :

1. capsula peritiroidiana la exterior2. capsula proprie la interioru

Stroma provine din capsula proprie si este reprezentata de septuri conjunctivo-vasculare.Ea se imparte in :

1. stroma perilobulara(interlobulara)- delimiteaza lobulii intre ei2. stroma intralobulara- umple spatiile interfoliculare3. stroma perifoliculara- inconjoara foliculii tiroidieni si este formata din retea fina de reticulina si capilare fenestrate.

Parenchimul

Este format din lobuli tiroidieni, iar acestia din foliculi. Foliculii tiroidieni+ stroma perifoliculara= unitatea functionala a tiroidei.

Foliculii tiroidieni sunt vezicule cu pereti epiteliali ce contin o substanta coloidala in care se acumuleaza iodul si hormonii tiroidieni.Celulele epiteliale secretorii sunt de 2 feluri:

1. celule foliculare (principale) secreta triiodotironina si tetraiodotironina(tiroxina)2. celule parafoliculare secreta calcitonina

Celulele foliculare sunt asezate pe o membrana bazala, ele au forme diferite dupa starea functionala. Sunt cubice in normofunctie, sunt cilindrice in hiperfunctie si turtite in hipofunctie. Celulele parafoliculare sunt mari, clare, asezate intre celulele foliculare si membrana bazala, dar mai ales in insule interfoliculare.

Foliculii in hiperactivitate au dimensiuni reduse cu coloid putin sau lipsa. Foliculii in hipoactivitate au dimensiuni mari cu coloid abundent.

Functional

T3si T4 stimuleaza procesele metabolice avand efect calorigen. De asemenea creste excitabilitatea nervoasa actionand in principal asupra SNVS.

Calcitonina este hormon ce influenteaza cresterea mentinand calciul in oase, ea fiind anatagonista parathormonului care mobilizeaza calciul din oase.

Vascularizatie si inervatie

Tiroida este cel mai vascularizat organ al corpului.

Arterele

glanda este vascularizata prin 2 artere pereche si o artera nepereche inconstanta.

1. arterele tiroidiene superioare- sunt ramuri din artera carotida externa2. arterele tiroidiene inferioare sunt ramuri din artera subclavie3. artera tiroidiana ima este inconstanta, este prezennta doar la 10 % din persoane, ea pleaca din trunchiul branhio cefalic sau mai rar direct din aorta.

Venele iau nastere din retelele perifoliculare si formeaza un plex la suprafata glandei intre capsula peritiroidiana si capsula proprie. Din acest plex se formeaza 3 grupuri venoase: tiroidiene superioare, mijlocii si inferioare.

1.Limfaticele ascendente ajung la nodurile jugulare profunde superioare si la nodurile prelaringiene,

2. limfaticele inferioare ajung la nodurile jugulare profunde inferioare si la nodurile pretraheale.Nervii

Cei mai multi sunt de natura simpatica si provin din simpaticul cervical si din ganglionii simpatici cervico-toracic. O mica parte sunt parasimpatice vagale

PARATIROIDELE

Sunt organe vitale, extirparea lor totala determinand moartea. Sunt glande foarte mici, de marimea unui bob de grau, sunt in nr de 4, dar pot fi si 2-3. Sunt alaturate glandei tiroide de care difera ca origine, structura si functie.Forma lor este ovalara sau lenticulara.

Culoarea este mai deschisa decat cea a tiroidei de la galbena-rosiatica la brun-rosiatica. La femei in timpul sarcinii sunt mai voluminoase si mai intens colorate.

Consistenta- sunt mai moi decat tiroida.

Glandele paratiroidiene superioare sunt situate aproximativ la mijlocul fetei postero-laterale a lobilor tiroidieni, la locul de anastomoza a arterei tiroidiene superioare cu artera tiroidiana inferioara.

Glandele paratiroidiene inferioare sunt situate la baza lobilor tiroidieni pe fata lor postero-laterala in apropierea arterei tiroidiene inferioare ele sunt mai superficiale decat cele superioare fiind extracapsulare.

Structura

Fiecare glanda paratiroida are o capsula conjunctiva din care pleaca septe ce divizeaza glanda in lobuli.

Parenchimul

Este format din celule dispuse in cordoane anastomozate intre ele. Acestea sunt de 2 feluri:

1. celule principale, mai numeroase, secreta parathormon2. celule oxifile, rolul lor este necunoscut

Intre celulele parenchimului se gasesc tesut adipos, vase si nervi.

Functional

Glandele paratiroidiene secreta parathormonul, hormon ce controleaza metabolismul calciului si fosforului. El are actiune hiperglicemianta stimuland activitatea osteoclastelor.

Vascularizatie si inervatie

Arterele provin din arterele tiroidiene superioare si inferioare.

Venele sunt unice pt fiecare paratiroida, ele sunt tributare venelor tiroidiane.

Limfaticele sunt numeroase si insotesc limfaticele tiroidei si timusului si se varsa in ganglionii jugulari laterali.

Nervii

Provin din simpaticul cervical si sunt vaso-motori. Se pare ca paratiroida nu are inervatie secretorie. Activitatea acestora fiind reglata de nivelul calcemiei.

In cazul extirparii accidentale a paratiroidelor are loc prabusirea brusca a calcemiei urmata de spasme musculare si moartea prin asfixie. In cazul adenoamelor tiroidiene se poate produce o hiperfunctie a paratiroidelor cu cresterea mobilizarii calciului din oase, boala numita osteita fibrochistica.

TIMUSUL

Functia endocrina a timusului este insuficient elucidata. El se studiaza cu glandele endocrine datorita originii comune pe care o are cu tiroida.

Structural este un organ limfoepitelial de tranzitie cu rol limfopoetic si de aparare. Se dezvolta pana la pubertate, dupa care incepe sa involueze fiind inlocuit cu tesut fibros si adipos. LA adultii tineri si uneori chiar la batrani se mai pastreaza insule de parenchim timic activ . El este situat in cea mai mare

parte in mediastinul superior, dar poate ajunge in perioadele de maxima dezvoltare, in jos pana in mediastinul anterior, iar in sus pana la tiroida.

Are forma variabila fiind constituit din 2 lobi: drept si stang. Lobii sunt inegali si alungiti in sens vertical. Ei sunt uniti in partea de mijloc, luand forma literei H.

Suprafata timusului are aspect lobulat.

Culoare

Este rosiatic la nou-nascut, galbui la copil si cenusiu pe masura ce involueaza.

Consistenta

Este moale si se muleaza pe organele vecine.Timusul este legat de organele vecine prin :

1. capsula care il inveleste2. vasele sangvine3. ligamentele timotiroidiene leaga extremitatile superioare de cartilajul tiroid . De-a lungul acestor ligamente se gasesc uneori noduli timici accesorii.

Raporturile

Partea mediastinala ocupa triunghiul interpleural superior numit triunghiul timic si are raporturi cu :

-anterior: sternul, primele 4-5 cartilaje costale si cu vasele toracice interne.

-posterior are raporturi de jos in sus cu pericardul si inima, nervii cardiaci, trunchiul pulmonar, aorta ascendenta si arcul aortic si mai sus vena cava superioara si venele brahiocefalice.

-lateral are raporturi cu pleurele mediastinale, nervii frenici si vasele frenice superioare

Partea cervicala:

-anterior are raporturi cu muschii subhioidieni, lama pretraheala a fasciei cervicale

-posterior cu traheea si venele tiroidiene inferioare

-lateral cu arterele carotide comune, venele jugulare interne si nervii vagi.

Structura

La exterior se afla capsula fibroasa formata din fibre colagene si elastice. Ea trimite septuri ce impart lobii in lobuli. Lobulii sunt formati din 2 zone: medulara in centru si corticala la periferie de culoare mai inchisa. Ambele zone contin stroma formata din celule reticuloepiteliale. In ochiurile ei se gaseste parenchimul format in principal din limfocite T sau timocite. Acestea isi au originea in maduva osoasa de unde migreaza in timus unde se diferentiaza limfocitele T. Aici ele migreaza dinspre corticala spre medulara doar 10 % ajungand in medulara, restul fiind distruse.

In corticala ochiurile retelei sunt mari si contin mai multe timocite ; in medulara ochiurile retelei dunt mici cu mai putine timocite, de aici diferenta de culoare dintre cele 2 zone.

In medulara se mai gasesc si corpusculii Hassal care sunt cuibuiri de celule reticulo epiteliale turtite si asezate concentric ca foile de ceapa. Numarul lor variaza cu varsta, cu gradul de evolutie al glandei si cu perioadele de activitate. Ei sunt intr-o permanenta evolutie. Unii se formeaza , altii se necrozeaza iar altii se resorb. Semnificatia lor functionala nu este inca cunoscuta.

Involutia timusului

Fenomenele involutive debuteaza in jurul varstei de 18 ani. Hormonii sexuali activeaza procesul de involutie. Corticala sufera procese involutive mai evidente. In afara de involutia legata de varsta, timusul mai poate suferi si o involutie accidentala, determinata de infectii, toxine, radiatii sau tulburari de nutritie.

Vascularizatie si inervatie

Arterele

Sunt arterele timice care provin din artera tiroidiana inferioara, trunchiul brahiocefalic, si subclavia stanga.

Venele au traiect invers si se varsa in venele omonime arterelor.

Limfaticele sunt superficiale si sunt tributare ganglionilor mediastinali superiori, parasternali si jugulari inferiori.

Nervii

Timusul are o inervatie bogata , nervii provenind din nervul vag, din simpaticul cervico-toracic si din nervul frenic.

Functional

1. timusul are rol de aparare prin lifocitele T pe care le produce2. cel mai important rol este acela de control al limfopoiezei. Aceasta se produce prin timo-poietina care stimuleaza dezvoltarea tesutului limfoid si maturarea limfocitelor3. Stimuleaza cresterea organismului prin depunerea calciului in oase4. Participa la metabolismul apei, P, Ca5. Are relatii intime cu glandele sexuale. Involutia timica corespunde maturatiei sexuale6. controleaza transmiterea influxului nervos la nivelul placii neuromusculare.

GLANDELE SUPRARENALE

Sunt doua organe situate retro-peritoneal in loja renala, avand raporturi intime cu rinichii.

Se pot intalnii glande renale accesorii pe glandele genitale, pe ficat, pe pancreas, pe mezenter sau in vecniatatea plexului celiac.

Forma lor este variabila. In general, cea dreapta seamana cu o creasta de cocos iar cea stanga cu o semiluna.

Diviziunea. Fiecare glanda suprarenala are doua comp endocrine, corticosuprarenala si medulasuprarenala, diferite ca origine, structura si functie. Medulara este situata central iar corticala o inconjoara la periferie.

Culoare. Corticala este brun-glabuie dat continutului de lipoizi iar medulara este alb-glabuie.

Consistenta. Corticala este ferma iar medulara este moale. Glanda este friabila si poate fi lezata de cea mai usoara compresiune sau tractiune. Medulara se topeste dupa moarte, proces denumit autoliza medularei.

Mijloace de fixare:

1. pediculi vasculo-nervosi2. ligamentele peri-vasculare3. fascia renala4. peritoneu parietal5. presiunea abdominala

Raporturi.

Fata anterioara. Raporturile acestei fete sunt diferite la dreapta fata de stanga. La dreapta are raporturi cu vena cava inferioara, flexura duodenala superioara si aria nuda a ficatului. La stanga are raporturi cu stomacul, cu coada pancreasului si cu vasele splenice.

Fata posterioara. Raspunde la ambele glande, diafragmului, si prin intermediului acestuia, recesului costodiafragmatic

Fata inferioara (renala). Este situata pe polul superior al rinichiului si uneori coboara pe marginea mediala a rinichiului, pana aproape de hil.

Structura.

1. la suprafata, glanda este invelita de o capsula conjuntiva care trimite in parenchim o serie de septuri fine

2. stroma este formata dintr-o retea fina de reticulina si capilare sangvine3. parenchimul. Corticala este de importanta viatala si reprezinta 80-90% din glanda. Ea are

origine epiteliala. Este formata din celule epiteliale dispuse in cordoane si capilare sinusoide. Cordoanele de celule epiteliale sunt grupate in trei zone:a. zone glomerulara. Aici celulele se grupeaza sub forma de cuibuir sferoidaleb. zona fasciculata. Este cea mai groasa, iar celulele sunt disupse sub forma de coloane paralelec. zona reticulara. Aici celulele sunt asezate neregeulat, in reteaMedulara este formata din doua categorii de celulea. celulele cromafineb. celule ganglionare simpatice.alaturi de ele se mai gasesc capilare sinusoide, neuroni vegetativi multipolari si fibre nervoase, vegetative, preganglionare.

Vascularizatie si inervatie. Este foarte bogata, desi au oirgini diferite, corticala si medulara au vascularizatie unitara.

Arterele nu patrund prin hil. Ele formeaza trei grupe pentru fiecare glanda.

1. arterele suprarenaliene superioare. Numar de 2-3, provin din artera frenica inferioara.2. arterele suprarenaliene medii (mijlocii). Provin direct din aorta abdominala3. arterele suprarenaliene inferioare. Provin din artera renala.

Venele se formeaza in medulara si se colecteaza intr-un trunchi unic, numit vena centrala, care paraseste glanda prin hil( se afla pe partea anterioara). La dreapta, vena centrala se varsa in vena cava inferioara , iar la stanga, vena centrala se varsa in vena renala

Limfaticele se grupeaza in vase paralele cu arterele. Ele parasesc glanda impreuna cu vena centrala si se varsa in nodurile limfatice lombare, latero-aortice.

Nervii. Medulosuprarenala, are inervatie bogata. Corticala mai saraca. Fibrele nervoase sunt din plexul celiac si nervii splanhnici toracici.

Functional. Suprarenalele + hipotalamusul + adenohipofiza = sistemul de adaptare al organismului.

Glandele suprarenale actioneaza morfologic si functional la stres, adica la starile de tensiune create de factorii de mediu (toxiinfectii, durere, frica, furie, etc.)

Corticala. Reglata de adenohipofiza, secreta peste 30 de hormoni, grupati in 3 grupe:

1. mineralo-corticoizii. Principalul hormon este aldo-steronul. Este secretat in zona glomerulara. Ei intervin in metabolismul electrolitic, activand reabsortia sodiului si eliminarea potasiului la nivelul tubilor renali

2. glico-corticoizii. Sunt secretati in zona fasciculata. Hormonul principal este cortizolul. Ei intervin in:a. metabolismul glucidic, activand glicogeno-geneza la nivelul ficatuluib. metabolismul proteic, scade sinteza de proteine intracelularec. metabolismul lipidic, favorizeaza depozitarea grasimii

3. androgeni. Sunt secretati in zona reticulara. Inconditii normale sunt inactivi. In cazuri patologice produc dereglari in zona genitala.

Medulara. Secreta si depoziteaza catecol-amine (adrenalina 80-90% si noradrenalina 10-20%). Acestea intervin in reactiile de alarma ale organismului, ele actionand asupra sistemului vascular si metabolismului glucidic.

Adrenalina actioneaza predominant in metabolismul glucidic si mai putin asupra sistemului vascular. Mobilizeaza glicogenul hepatic si muscular.

Noradrenalina. Produce predominant vasoconstrictie generala, mai putin pe arterele coronare, determinand HTA si actioneaza mai putin asupra metabolismului glucidic.

In cazurile de corticosuprarenaliana cronica numita boala Addison, datorata distrugerii totale sau partiale a glandelor, de cele mai multe ori fiind cauzate de TBC. Hiperfunctia corticosuprarenaliana, datorata unor tumori sau hiperplazie determina hiperaldosteronismul sau sindromul Cushing

PANCREASUL ENDOCRIN

Este o glanda mixta, partea sa endocrina este reprezentata de insulele Langerhans, raspandite intre celulele exocrine. Insulele sunt formate din cordoane separate de capilare. Produce 2 hormoni, insulina si glucagonul(hormoni ce intervin in metabolismul glucidic).

Componenta endocrina a glandelor sexuale.

Celulele sexuale(ovar + testic.) produc : celule sexuale ( ovule + spermatozoizi) si hormoni.

Glandele sexuale

1. influenteaza dezvoltarea caracterelor sexuale secundare2. erotizeaza sistemul nervos3. dezvolta organele genitale4. la femei intervin si in controlul ciclului menstrual

Glanda endocrina a testicolului este formata din celule interstitiale Leydig. Acestea sunt asezate fie izolate, fie in grupe in tesuturi conjunctive dintre tubii seminiferi contorti. Ele secreta testosteronul.

Ovarul secreta hormon in doua etape

1. celulele tecii interne a folicolului ovarian secreta estrogenii 2. dupa ovulatie , corpul galben, care ia locul folicolului ovarian, secreta progesteron.

PARAGANGLIONII

Sunt formatiuni glandulare mici, care iau nastere din crestele ganglionare impreuna cu ganglionii vegetativi.

Paraganglionii se impart in doua grupe

1. cromafini2. necromafini

1 Paraganglionii cromafini

Au origine comuna cu sistemul nervos vegetativ simpatic si medulosuprarenalele. Secreta adrenalina si noradrenalina, spre deosebire de sistemul nervos vegetativ simpatic, care elibereaza adrenalina si noradrenalina in fanta sinaptica, paraganglionii cromatofini isi eliberreaza hormonii direct in sange.

Ei involueaza in cursul vietii, cu exceptia medulosuprarenalei.

Paraganglionii paraaortici Zuckerkandl

Sunt doi ganglioni de 1-2 cm de culoare bruna, situati retroperitoneal, de-o parte si de alta a aortei, langa orificiul arterei mezenterice superioare, uneori sunt uniti printr-o brida care trece inaintea aortei. Ei se dezvolta pana la varsta de 2-3 ani, apoi involueaza si dispar pana la varsta de 14 ani. Ei secreta noradrenalina.

Alte formatiuni cromatofine se dezvolta la fat de-a lungul plexurilor simpatice din ??? si pelvis. Rolul lor nu este cunoscut.

2 Paraganglioni necromatofini

Au origine comuna cu sistemul nervos vegetativ parasimpatic. Au vascularizatie si inervatie bogata, persista toata viata, au rol secretor si de chemoreceptori.

Glomul carotidian este o formatie inclusa in peretele posterior al sinusului carotidian, este anexat ramurii sinusului carotidian a nervului glosofaringe. El este un chemoreceptor care inregistreaza concentratia de oxigen si dioxid de carbon din sange intervenind in reflexele de stimulare a respiratiei. Fucntia secretorie a lui nu este cunoscuta. Pot exista tumori ale glomului .

Glomul timpanic este o formatiune situata in canalul timpanic din stanca temporalului . este anexat ramurii timpanice a nervului glosofaringian. Tumorile glomului timpanic determina leziuni nervoase si acustice.

Alti paraganglioni necromafini mai sunt:

Glomii nuleclaviculari situati la orificiul arterei subclaviculare

Glomii aortico-pulmonari atasati arcului aortic

Glomii vagali situati in ganglionul inferior al nervului X

Glomul (corpul) coccigian = glanda lui Lushka, este situata in varful coccisului, la terminatia arterei sacrate mediane care il iriga. Contine celule epiteliale si este bogat vascularizat. Nu este certa incadrarea lui la paraganglionii cromatofini sau necromatofini si nici rolul sau.

CELULELE ENDOCRINE DISEMINATE

In afara glandelor endocrine, se gasesc si celule endocrine individuale, solitare, raspandite in tesuturile epiteliale ale unor organe.

S-au descris astfel de celule in: pancreas, tract gastro-intestianal, cai biliare, mucoasa nazala, bronhii, tract uro-genital, piele, glanda mamara, etc. Ele formeaza sistemul neuroendocrin difuz (DNES). Ele au fost incadrate intr-un sistem mai larg de celule, numit sistemul APUD. El cuprinde circa 40 de diferite celule endocrine, raspandite in diferite organe. Ele produc :

1. peptide cu calitati hormonale

2. tuonoamine (catecolamine, histomina, serotonina)

Sau le sintetizeaza din substante precursoare exogene.