Modificari metabolice

Modificari metabolice

Metabolismul bazalcreste in sarcina cu 10-20% (mai ales in a doua jumatate a graviditatii). Aceasta crestere se datoreaza pe de o parte, nevoilor crescande de oxigen ale fatului, iar pe de alta parte, activitatii crescute a diferitelor organe.Valoarea calorica, la o gravida in repaus, este de 30 calorii in 24 ore/kg corp si de 60 calorii in 24 ore/kg corp, la o gravida care lucreaza 8 ore.

Metabolismul proteinelor. In sarcina, dupa luna a III-a, se produce o retentie de azot,ce poate oscila intre 1,8 si 3,46 g zilnic. Aceasta retentie creste progresiv cu sarcina. Ea se explica prin stocajul azotului de catre tesuturile materne ca material util in dezvoltarea masei uterine, a glandei mamare, precum si in dezvoltarea placentei si fatului.In consecinta, pentru a evita carenta proteica, alimentatia femeii gravide trebuie sa fie bogata in proteine (1,5 g proteine pe kg corp in 24 ore).

Metabolismul lipidelor. Dintre lipide, colesterolul, lecitina si acizii grasi cresc progresiv cu sarcina, in special in ultimele doua luni. Cresterea colesterolului se datoreaza unei activitati crescute a glandelor suprarenale. Lipemia (cantitatea de lipide din sange) creste continuu in timpul sarcinii.

Metabolismul glucidelor. Datorita consumului crescut al substantelor energetice apare o hiperglicemie usoara materna.

Metabolismul calciului. Eliminarile de calciu, mai reduse in ultimul trimestru de sarcina, explica retentia de calciuatat de necesara formarii si constructiei scheletului fetal. Un regim alimentar sarac in calciu, in fosfor, in vitamina D si vitamina C, in graviditate se manifesta prin decalcifieri ale sistemului osteoarticular matern si fetal (carii dentare, decalcifieri ale coloanei vertebrale, relaxari ale articulatiilor aparatului masticator matern). Uneori, in cadrul deficientei de calciu, pot aparea chiar crize de tetanie la gravida. Din partea fatului au loc aceleasi manifestari, dominate de rahitismul nou-nascutului.In prevenirea acestor tulburari se recomanda un regim bogat in lapte si branzeturi.

In primul si al doilea trimestru de sarcina, nivelul crescut de Ca poate provoca avorturi, iar in ultimul trimestru, nasteri premature, nasteri dificile si osificari exagerate ale craniului fetal.

Se admite ca nevoile de calciu ale organismului matern (zilnic) acopera necesarul de 100 mg Ca/zi ale fatului. In general, se admite ca rezervele de calciu ale, gravidei, apreciate la 1,2 kg (din scheletul ma-tern), pot acoperi necesitatile de calciu repartizate ale fatului, pe langa. O alimentatie corespunzatoare (1,5-2 g calciu/zi).

Metabolismul fosforului. Raportul calciu-fosfor creste in primele luni de sarcina si scade in ultimele saptamani. Gravidele care muncesc au nevoie de o cantitate de fosfor mai mare decat cele casnice. Fosforul este supus unor variatii nesemnificative in timpul sarcinii.

Metabolismul magneziului. Ionul magneziu, cu participarea sa in multiple mecanisme enzimo-metabolice, are important semnificativa in mentinerea sarcinii. Datorita raportului ce exista intre Ca si Mg, organismul femeii gravide poate apela la Mg in cazul unei carente de calciu. Carenta de magneziu poate constitui o cauza de avort sau nastere prematura. Cand nivelul de magneziu scade sub limita inferioara, este absolut necesar a se administra Mg fie sub forma de injectii (ca sulfat de magneziu), sau pe cale orala sub forma de gluconat de Mg.

Metabolismul fierului. Avand in vedere ca fatul isi procura fierul indispensabil din rezervele materne, necesitatile de Fe ale femeii gravide sunt cu 1-1,5 mg% mai mari in comparatie cu starea de negraviditate (1,5-2 mg%/zi). In cazul in care nu se realizeaza un aport suplimentar de Fe se ajunge la o limita inferioara peste care mama nu mai cedeaza fier fatului de unde rezulta carenta fetala in fier.

Metabolismul apei. In sarcina are loc o retentie de apa si cloruri. Absorbtia tisulara exagerata de apa se caracterizeaza prin cresterea ponderala si edeme; fenomenul sta sub dependenta estrogenilor si hormonilor corticosuprarenali si care apare, indeosebi, in ultimul trimestru de sarcina.Procesul de "imbibatie apoasa" a organismului matern este fiziologic. Depasirea barierii fiziologice in retentia de apa si cloruri marcheaza inceputul instalarii edemului, ce are o semnificatie patologica, si care apare, de obicei, in ultimul trimestru de sarcina.

Ovarele.Se hipertrofiaza (cresc in volum) prin dezvoltarea corpului galben de sarcina, ale carui celule sintetizeaza foliculina si progesteron. In raportul si proportia dintre foliculina si progesteron se constata o crestere progresiva in timpul sarcinii. O rupere a acestui echilibru poate ameninta sarcina cu avort sau nastere prematura. Activitatea corpului galben de sarcina (sinteza hormonilor sexuali) este mentinuta si amplificata pana in saptamana a 12-a de sarcina. Dupa saptamana a 12-a, placenta inlocuieste functiile cor-pului galben de sarcina, acesta din urma regresand.

Hipofizase hipertrofiaza, dublandu-si de obicei greutatea. Cresterea in greutate a glandei se face pe seama inmultirii si hipertrofiei unor celule la nivelul carora se secreta prolactina (hormon ce stimuleaza lactatia), a carei concentratie atinge nivelul maxim chiar inainte de nastere.

Tiroidasufera la fel modificari de hipertrofie, mai ales dupa luna a V-a de sarcina (cu 15-40 g in sarcina), modificari ce se crede ca sunt necesare asigurarii evolutiei sarcinii si pregatirii travaliului. In cursul sarcinii se atribuie glandei tiroide un rol deosebit in metabolismul bazal, metabolismul apei si cresterea nivelului de iod.

Glandele suprarenale. In timpul sarcinii are loc o hipertrofie a acestor glande, careia ii corespunde o crestere usoara a activitatii functionale.Insuficienta corticosuprarenala poate duce la stari de colaps in graviditate, ce se pot corecta dupa administrarea de corticoizi (1 ml cortizon in perfuzie de 2-3 ori pe saptamana).

Este stabilit ca pigmentarea de sarcina (masca gravidica, zona areolara mamara, linia alba), produsa de o depozitare in piele a melaninei lipsite de fier, este determinata, in cea mai mare parte, de activitatea sporita a glandelor suprarenale si hormonului melantrop. Aceste pigmentatii apar de obicei la inceputul celei de-a doua jumatati a sarcinii, in care alte fenomene de insuficienta suprarenala sunt mai putin evidente.

Paratiroidele, epifiza, pancreasul, timusul. O tulburare a glandelor paratiroide in sarcina are drept consecinta o modificare a metabolismului calciului. La nivelul pancreasului se constata o multiplicare a insulelor Langerhans (care secreta insulina). Timusul persistent se atrofiaza in sarcina, ca o con-secinta a hiperactivitatii glandelor suprarenale.

In concluzie, activitatea crescuta a glandelor cu secretie interna din graviditate tinde sa asigure evolutia unei sarcini la termen, prin producerea de hormoni gonadotropi (stimulatori ai glandelor sexuale), hormoni steroizi (estrogeni si progesteron), cetosteroizi si corticosteroizi.In centrul modificarilor endocrine din sarcina ramane placentade a carei functie de integrare depinde, in mare masura, evolutia normala a sarcinii.

Modificari ale sistemului nervos

In timpul graviditatii exista o reactivitate speciala a sistemului nervos. In trimestrul I de sarcina, apare oboseala si somnolenta cauzate probabil de nivelul crescut al progesteronului. Tot de origine nervoasa sunt si greturile si uneori varsaturile din aceasta perioada de sarcina conditionate de nivelul crescut al hormonilor estrogeni. In timpul trimestrului II de sarcina, se instaleaza o stare de buna dispozitie, euforie. In trimestrul III de sarcina apar unele manifestari depresive si o stare de oboseala cronica.

Glanda mamara

Dezvoltarea glandei mamare in sarcina sta sub dependenta a numerosi factori: nivel crescut de estrogeni si progesteron, nivel progresiv crescut de prolactina, nivel crescut de somatotropina corionica si nivel crescut de insulina. Toti acesti factori produc modificari care constau intr-un proces de hiperplazie (crestere) glandulara mai ales in prima parte a sarcinii, in ultima parte a sarcinii fiind preponderente procesele secretorii.

Desi exista toti factorii necesari pentru secretia lactata, aceasta este inhibata in timpul sarcinii, mai probabil prin actiunea directa a hormonilor estrogeni si progesteron asupra glandei ammare. Lactogeneza apare dupa nastere, stimulata de prolactina, care actioneaza asupra glandei mamare eliberata de efectul inhibitor al hormonilor estrogeni si progesteron. Secretia de prolactina este mentinuta prin stimularea mamelonului cu ocazia suptului. Inca din luna a III-a de sarcina, prin compresia glandei, poate aparea un lichid galben opac numit colostru.

Sistemul osteoarticular

Sub influenta hiperemiei (afluxului crescut de sange) si infiltratiei seroase are loc o ramolire a fibrocartilajelor articulare, a ligamentelor articulare, a ligamentelor articulatiilor bazinului de unde rezulta o relaxare a acestor articulatii.Pielea si tesutul subcutant

In timpul sarcinii exista o tendinta de pigmentare a unor regiuni ale pielii (fata, zona areolara mamara, linia alba, regiunea organelor genitale externe). Pigmentatia dispare treptat in lauzie (primele saptamani dupa nastere). In regiunea abdomenului apar cuvarsta sarcinii, uneori, o serie de dungi roze la primipare (la prima sarcina) si albe-sidefii la multipare, care sunt consecinta secretiei crescute a hipofizei si a glandelor suprarenale. Tesutul subcutanat apare mai infiltrat in sarcina din cauza retentiei de apa si cloruri. Glandele sudoripare, ca si cele sebacee, devin mai active in graviditate.

Aparatul cardiovascular

Modificarile aparatului cardiovascular intereseaza inima, vasele si sangele.

Inimacapata o pozitie orizontala, observata la examenul radiologic, cauzata mai ales de ridicarea diafragmului prin marirea uterului gravid. Cresterea volumului cardiac cu 10-12% se datoreaza cresterii volumului de umplere si hipertrofiei (dezvoltarea) muschilor cardiaci. Volumul sanguin pe bataie creste progresiv pana in saptamana a 19-a de sarcina, varsta de sarcina dupa care ramane constant pana la termen.Travaliul cardiac creste progresiv pana in saptamana a 30-a de sarcina, cand ajunge la 30% peste nivelul normal.

Modificarile vaselor. Se constata o crestere a permeabilitatii capilarelor atat pentru apa, cat si pentru alte elemente. Apar modificari in peretii vaselor caracterizate prin: laxitatea texturii si cresterea musculaturii netede. Exista o vasodilatatie periferica generalizata, ceea ce determina o crestere a circulatiei la acest nivel.Venele isi maresc calibrul, se dilata si pot duce la aparitia de varice mai ales la nivelul membrelor inferioare si hemoroizi. Pulsul este cu aproximativ 20% (15 batai/minut) mai frecvent spre sfarsitul trimestrului III de sarcina.

Modificarile tensiunii arterialesunt nesemnificative la persoanele normotensive.

Modificarile sangelui. Masa sangelui creste cu aproximativ 1-1,5 litri la sfarsitul sarcinii. Numarul hematiilor (globulelor rosii) ramane, in general, constant (5 000 000/mm3), uneori poate insa scadea pana la 3 500 000/mm3. Leucocitele cresc progresiv cu sarcina. Cresterea numarului de leucocite in sarcina poate ajunge pana la 10000/mm3 (5000-8000/mm3 normal). Se poate constata o scadere a hemoglobinei. Coagulabilitatea sangelui creste. Trombocitele cresc cu 1/3 fata de valorile normale. Acesti factori, pe langa staza (stagnarea sangelui) venoasa de la nivelul membrelor inferioare, favorizeaza tromboflebita si coagularea intravasculara diseminata.

Aparatul respirator

La nivelul aparatului respirator nu au loc modificari apreciabile in sarcina. Capacitatea pulmonara ramane neschimbata. Circulatia aeriana si cea vasculara devin insa mai active, cu o crestere relativa a numarului de respiratii pe minut. Eliminarea de dioxid de carbon este marita. Cresterea tensiunii arteriale, in vasele pulmonare, are loc in cadrul unui proces de adaptare a acestui aparat fata de sarcina. Se admite o crestere a frecventei respiratorii ce se datoreaza deplasarii organelor si uterului gravid. Cresterea numarului de respiratii pe minut din timpul sarcinii duce la scaderea concentratiei de CO2 din sange.

Aparatul digestiv

Modificarile la nivelul aparatului digestiv in sarcina apar precoce si intereseaza toate segmentele.

In cavitatea bucala se observa hipertrofia (umflarea) gingiilor, uneori foarte pronuntata, cu hemoragii, hipertrofie cauzata de excesul de estrogeni.Relaxarea cardiei (sficter care face legatura dintre esofag si stomac) favorizeaza refluxul continutului gastric in treimea inferioara a esofagului cauzand esofagita, manifestata prin pirozis (senzatie de arsura). Exista o scadere a secretiei de acid clorhidric in stomac.

Vezica biliara. Apare sindromului de atonie (reducere a elasticitatii) veziculara si constipatie. Staza (stagnarea sangelui) veziculara favorizeaza calculoza (formarea de calculi) veziculara. Printre modificarile functionale ale tubului digestiv, ptialismul (salivatia exagerata) si uneori greata si varsaturile au instensitate variabila, in functie de tipul de sistem nervos si starea psihica a gravidei.Frecvent se intalneste un apetit exagerat si chiar bizar, cauzat de stimularea centrului foamei din sistemul nervos central.

Ficatul. Ca organ central al metabolismului este deosebit de solicitat in cursul sarcinii. Cu toate functiile ficatului raman, in general, in limite normale. Ficatul isi sporeste activitatea in cursul sarcinii la fel ca toate celelalte organe, in tendinta permanenta de adaptare a organismului femeii gravide. Solicitarea suplimentara hepatica din sarcina poate duce la o depasire a capacitatii sale functionale (mai ales in functia de secretie a bilei si glicogenica).

Aparatul excretor

Insarcina normala, rinichiul prezinta un tablou clinic normal. Rinichii au dimensiuni usor marite, datorita in primul rand, congestiei si, in al doilea rand, unei activitati crescute.Vezica este mai congestionata, iar uretra este mai alungita, fenomene ce pot duce la asa-zisa "incontinenta de urina", care are de fapt un caracter relativ in sarcina. Diureza (cantitatea de urina eliminate in 24 ore) este crescuta in graviditate (1500-1800 g/24 ore), iar densitatea scazuta

Aparatul genital

Cele mai importante modificari morfologice si functionale in cursul sarcinii au loc la nivelul aparatului genital.

Uterulisi modifica fundamental structura lui anatomica, histologica si capacitatile functionale. El se dezvolta rapid ca un organ de protectie si nutritie a produsului de conceptie. Aceste transformari duc la cresterea in volum a uterului, care are un caracter progresiv pana la sfarsitul sarcinii si care se face fara ca presiunea interioara sau cea a peretilor uterini sa sufere modificari.

Acest fenomen de crestere si adaptare la continutul de sarcina are loc simultan cu dezvoltarea tuturor elementelor din peretii sai ca: musculatura, vase sanguine, limfatice, tesut conjunctiv, si se realizeaza datorita structurii particulare a musculaturii uterului. Aceasta crestere in volum face ca, la sfarsitul sarcinii, uterul sa aiba urmatoarele dimensiuni: 32-34 cm inaltime; 24 cm diametru transversal si 20-22 cm diametru anteroposterior (la gravida la termen).

Capacitatea uterina creste de la 4-5 ml (capacitatea uterului in afara sarcinii), la 4-5 l sau chiar mai mult la sfarsitul sarcinii. De altfel, capacitatea uterina, in sarcina, depinde de continutul de lichid amniotic si de volumul fatului. Greutatea uterului creste, in sarcina, de la 50-55 g, cat cantareste in afara sarcinii, la 1000-1200 g la sfarsitul graviditatii.

Colul uterului.Modificari substantiale au loc sila nivelul colului uterin, care isi schimba forma si situatia in raport cu evolutia sarcinii. O caracteristica a modificarilor colului uterin in sarcina este aceea a schimbarii consistentei sale, care constituie un criteriu de apreciere a existentei unei sarcini chiar incipiente.

Vaginul. La nivelul vaginului are loc, de asemenea, un proces de hipertrofie (dezvoltare) a stratului musculare si de inbibatie foarte pronuntata.

Diagnosticul sarcinii

Diagnosticul sarcinii se bazeaza pe semne clinice (generale si locale), pe semne radiologice, ecografice si pe teste de laborator. Starea de gestatie produce in organismul matern importante modificari morfofunctionale, care se manifesta variat si in mod succesiv la diferite varste ale sarcinii.

Semnele clinice de sarcina variaza in functie de varsta sarcinii. Daca in prima jumatatea sarcinii se constata simptome incerte, nesigure sau probabile de sarcina ce se manifesta exclusiv la mama, in jumatatea a doua a sarcinii intalnim semne sigure de sarcina sau semne fetale, fapt care da certitudine diagnosticului de sarcina.

Semnele din prima jumatate a sarciniiIn primele patru luni semnele sarcinii au o valoare de incertitudine,ele sunt materne - de ordin subiectiv si obiectiv-permitand un diagnostic pozitiv, numai prin confirmarea altor simptome.

Semne materne subiective incerte de sarcina:

Oprirea menstruatiei - amenoreea fiziologica - care trebuie s-o deosebim de amenoreele patologice, ce apar in cazurile de anomalii anatomice ale tractului genital, dezechilibre hormonale (hipofizo-ovariene), chist ovarian, tuberculoza, depresiunii psihice, debilitate, convalescente dupa boli grave infecto-contagioase, intoxicatii, false sarcini de natura psihogene etc.

Tulburarile digestive: lipsa apetitului, sialoree (secretie exagerata de saliva), piroza (senzatie de arsura in piept si in gat), greata, varsaturi matinale (care apar fara efort cu posibilitatea alimentarii imediate), constipatie, meteorism. Aceste semne pot sa aparea si in stari patologice, date de suferinte hepato-biliare, de apendicita, gastrita, colita, ulcer etc.

Tulburari nervoase:labilitate afectiva, indiferenta, astenie, adinamie (oboseala fizica), somnolenta.

Tulburari vezicale: polakiurie (nevoia de a urina frecvent) etc.

Semne la nivelul mameloanelor: dureri, intepaturi, senzatie de greutate si tensiune.

Gravida creste in greutate: cresterea poate sa fie absoluta sau relativa. Absoluta,pentru ca, conform legii "profitul matern in sarcina", gravida castiga efectiv in greutate, iar crestere relativa,pentru ca femeia retine apa, este asa-numita "imbibitie gravidica". Cresterea, insa, nu trebuie sa depaseasca anumite limite, concret nu mai mult de 10 kg pe sarcina, repartizate astfel: lunar in trimestrul I 0,5 kg, in trimestrul II 1 kg, iar in trimestrul III 1,5 kg.

Semne materne obiective incerte de sarcina Cloasma gravidica sau masca de sarcina:pigmentarea (colorarea) specifica a fetei.

Hiperpigmentarea areolei mamare,care devine bruna, mai proeminenta.

Mamelonul devine mai voluminos, umflat, intens colorat si sensibil la atingere.

Reteaua venoasa Haller este evidenta, aparand sub piele ca un desen albastrui. Are valoare prognostica: cu cat reteaua lui Haller este mai bogata (mai ramificata si cu vasele mai groase) cu atat femeia va avea o lactatie mai abundenta, deoarece vasele arata o irigatie bogata a sanului.

Vergeturile sau striurile gravidice apar de obicei pe partile laterale ale abdomenului si radacina coapselor. Ele sunt albastre-violacee la primipare (prima sarcina), roz-sidefii la multipare. Mecanismul lor de formare nu reprezinta altceva decat destinderea pielii.

Pigmentarea liniei albe subombilical este pronuntata.

Colorapia inchisa (violacee) a vulvei si a vaginului, cu imbibitia seroasa suculenta a mucoaselor - dau senzatia "pufoasa" a elementelor.

Congestia pelviana de sarcina. Prin modificarea calibrului si a permeabilitatii vaselor de sange, apar varicele, mai cu seama ale membrelor inferioare.

Constipatia se gaseate foarte frecvent la gravide.

Aceste semne din prima jumatate a sarcinii, considerate izolat, nu pot sta la baza unui diagnostic precis de sarcina: sunt semne incerte sau nesigure. Dar, un "buchet simptomatic" da o siguranta mult mai mare. Daca, spre exemplu, femeia are: amenoree, tulburari digestive, tulburari vezicale, tulburari nervoase, modificari tipice ale colului uterin, diagnosticul este mai bine conturat, desi simptomele de mai sus, pot sa apara si in afara sarcinii, ca o consecinta a diverselor stari potologice.

Tuseul vaginal evidentiaza importante modificari, interesand vaginul, colul, uterul, in special din punct de vedere al consistentei, volumului si a formei uterului:

a) Colul uterin este ramolit, catifelat si usor edematiat.b) Istmul uterin se ramoleste, de asemenea.c) Corpul uterin prezinta urmatoarele modificari:- Semnul Holzapfel: consistenta uterului datorita imbibitiei gravidice - este moale si pastoasa. Uterul negravid are o consistenta ferma, la tuseul vaginal "fuge" de sub degete ca un sambure de cireasa.- Semnul Noble-Budin: forma uterului in primele 3 luni de sarcina este globuloasa, datorita maririi tuturor diametrelor.- Semnul Bonnaire: uterul fiind pastos, permite infundarea degetelor "ca intr-o bucata de unt".- Semnul Piscacek: uneori datorita implantarii oului in apropierea coarnelor uterine, apare o asimetrie a corpului uterin.Astfel, la tuseul vaginal vom gasi aceasta zona mai bombata, fata de restul corpului uterin care este rotund si globulos.- Forma uterului este ovoidalasi devine din organ pelvian, organ abdominal.- Volumul uterului creste in raport cu varsta sarcinii: in luna I are marimea unei mandarine, la sfarsitul lunii a II-a - marimea unui ou de gasca, la sfarsitul lunii a III-a se poate palpa fundul uterului deasupra simfizei pubiene, la sfarsitul lunii a IV-a devine organ abdominal si depaseste marginea simfizei pubiene cu 2-3 degete.

Teste biologice:- Proba cu progesteron: se administreaza intramuscular 100 mg progesteron, la o femeie normal menstruata anterior si in caz ca nu apare menstruatia in timp de 10 zile, putem afirma ca femeia este gravida.- Proba Reeb: administrarea i.v. a 2 U de ocitocina produce contractia uterina numai in caz de graviditate.

Semnele din a doua jumatate a sarcinii (semnele sigure de sarcina)In a doua jumatate a sarcinii, semnele materne subiective se atenueaza si se accentueaza cresterea volumului uterin. Apar semnele fetale care stau la baza diagnosticului de sarcina, fiind semne clinice sigure (certe). Acestea se manifesta prin:

Miscarile fetale sunt percepute de primipare (prima sarcina) la 4 luni jumatate si de multipare la 4 luni, exceptional la 3 luni jumatate. La inceput ele apar sub forma de frecaturi fine, care apar brusc, se repeta neregulat, sunt nedureroase si exceptional de rar suparatoare. Miscarile fetale sunt active (executate de fat) si pasive (balotare fetala - prin plutirea fatului in lichidul ainniotic). Se percep prin palpare si auscultatie.

Palparea partilor fetale: spate, sezut, cap (parti mari) si, uneori, parti mici (membre). Odata cu perceperea miscarilor active, ele se palpeaza - din ce in ce mai bine - incepand cu luna a V-a.

Perceperea batailor cordului fetal constituie un semn sigur de sarcina. Se percep auscultatoric cu stetoscopul obstetrical mai bine din luna V-a, aplicandu-l pe linia mediana subombilical. Se compara cu tic-tacul unui ceasornic invelit intr-o panza. Ele sunt deci ritmice si au o frecventa de 120-140 batai pe minut. Zgomotele cordului fetal la inceput sunt surde si indepartate, apoi devin mai intense pe masura ce sarcina avanseaza.

Evidentierea radiologica a scheletului fetal este un alt semn sigur de sarcina. Avand in vedere nocivitatea iradierii la mama, si la fat (in special a organelor genitale) acest examen, pe cat posibil, trebuie evitat. Este total interzis pana in a V-a luna de sarcina. Cat priveste dupa luna a VI-a, se apeleaza la acest mijloc de investigatie numai in cazuri cu totul exceptionale, cand salvarea mamei o cere. Este un mijloc sigur de diagnostic.

Examenul ecograficin caz de sarcina in evolutie arata impulsuri ale cordului, ecouri placentare si embrionare. Este unul din semnele sigure de sarcina incepand cu luna a II-a.

Notiuni privind anatomia bazinului osos si partilor moiFiliera pelvi-genitala este reprezentata de ansamblul elementelor materne, strabatute de fat in timpul nasterii. Este alcatuita din parii osoase (bazinul osos) si parti moi (bazin moale). Bazinul osos este format prin unirea celor doua oase coxale (ilion, ischion si pubis) cu sacrul si coccisul.Solidarizarea acestora se face prin doua articulatii sacro-iliace, sinfiza pubiana si ligamente sacro-sciatice (sacro-spinos si sacro-tuberal).Bazinul ososeste format din bazinul mare si bazinul mic.Bazinul osos - bazinul mare este delimitat de fata interna a aripilor osoase ilace, care formeaza fosele iliace. Sustine organele abdominale si dirijeaza fatul spre bazinul mic. Are o importanta mai redusa din punct de vedere obstetrical.Bazinul mic se mai numeste si bazin obstetrical. Are o poarta de intrare - stramtoarea superioara - o poarta de iesire - stramtoarea inferioara - intre ele existand excavatia si stramtoarea mijlocie.Stramtoarea superioara este un contur osos delimitat de: promontoriu, marginile si fata anterioara a aripioarelor sacrului, linia denumita, eminenta iliopectinee, marginea superioara a ramurii orizontale a pubeului si simfiza pubiana. Din cauza proeminentei pe care o face promontoriul, stramtoarea superioara are forma unei 'inimi de carte de joc', dar aceasta forma poate varia.Pentru a aprecia dimensiunile stramtorilor se masoara distantele dintre anumite proeminente osoase, numite repere. Aceste distante se numesc diametre. Cele mai tari diametre ale stramtorii superioare sunt cele transversale si cele oblice, in care sunt orientate, in timpul coborarii, diametrele mari ale craniului fetal.Stramtoarea inferioara este iesirea din excavatie sau din bazinul osos.Bazinul moale.Bazinul osos este acoperit pe suprafata sa interna de o serie de muschi, dintre care cei mai importanti in timpul nasterii sunt muschii ridicatori anali. Ei formeaza un fel de palnie cu cavitatea in sus. Se insera pe partea mijlocie a excavatiei pelviene si prezinta o despicatura mediana, transversata de uretra, vagin si portiunea terminala a intestinului gros. Acesti muschi inchid in jos bazinul osos, constituind partea cea mai profunda a bazinului moale, numita planseul pelvian.Planul superficial al bazinului moale, este numit si planseul perineal si este format dintr-o serie de muschi mici, acoperiti de teci aponevrotice de tesut grasos si piele.Bazinul moale este continuarea bazinului osos, formand impreuna cu el un canal osteo-fibros in partea superioara si musculo-aponevrotic in partea inferioara. Bazinul moale se lasa destins in timpul nasterii permitand trecerea fatului catre orificiul vulvar, care este partea terminala a canalului pelvigenital.Fiziologia bazinului obstetrical

Articulatiile bazinului ramolindu-se in timpul sarcinii, permit miscari ale oaselor, care duc la marirea diferitelor diametre ale bazinului.Prin diverse pozitii in care este pusa gravida, se obtin mariri ale diametrelor straqmtorii superioare sau a celei inferioare.