Gândăcelul

- De ce m-ai prins în pumnul tau,

Copil frumos, tu nu stii oare

Ca-s mic si eu si ca mă doare

De ce mă strangi asa de rău?

Copil ca tine sunt si eu,

Si-mi place să mă joc si mie,

Si mila trebuie să-ti fie

De spaima si de plansul meu!

De ce să vrei să mă omori?

Ca am si eu părinti ca tine,

Si-ar plange mama dupa mine,

Si-ar plange bietele surori,

Si-ar plange tata mult de tot

Căci am trait abia trei zile,

Indura-te de ei, copile,

Si lasa-mă, ca nu mai pot!...

Asa plangea un gandacel

In pumnul ce-l strangea să-l rupa

Si l-a deschis copilul dupa

Ce n-a mai fost nimic din el!

A incercat să-l mai invie

Suflandu-i aripile-n vant,

Dar a cazut în tarna frant

Si-ntepenit pentru vecie!...

Scarbit de fapta ta cea rea

Degeaba plangi, acum, copile,

Ci du-te-n casa-acum si zi-le

Parintilor isprava ta.

Si zi-le ca de-acum ai vrea

Să ocrotesti cu bunatate,

In cale-ti, orice vietate,

Oricat de far-de-nsemnatate

Si-oricat de mica ar fi ea!

Întrucât am observat de-a lungul timpului o oarecare cruzime în rândul copiilor în ceea ce

privește animalele, mi se pare necesară – pe parcursul învățământului preprimar - abordarea unei

teme precum cea din poezia Elenei Farago, Gândăcelul. Consider că e important ca cei mici să

fie sensibilizați de timpuriu cu privire la ocrotirea tuturor viețuitoarelor, indiferent de regnul lor

de proveniență, de însemnătatea lor pentru om sau de mărime.

Pentru ca ei să ințeleagă într-o oarecare măsură semnificația vieții unei creaturi e nevoie

de o mică de-abstractizare, e nevoie să aducem la nivelul lor de înțelegere însemnătatea unei

vieți, fie ea cât de mică, iar gândăcelul din poezie o face în cel mai potrivit mod prin paralela pe

care o face cu viața unui copil și asemnănarea sa cu acesta: Copil ca tine sunt si eu,/Si-mi place

să mă joc si mie.. Prin faptul că “vorbește” pe înțelesul celor mici și ia înfățișarea unui mic

gândăcel-copil emoționează și reușește să trezească sentimente de empatie chiar și în cei mici.

Consider că e foarte important să ne educăm copiii în spiritului respectului față de orice

ce altă ființă, să îi învățăm pe cei mici să prețuiască tot ce e în jurul lor, iar datorită puterii de

extindere către orice altă viețuitoare (extindere pe care copiii o vor face ulterior - văzând în orice

mic gândăcel, cățel, melc sau floare un mic copil care simte frică, durere, care își iubește părinții

și care se joacă) poezia Elenei Farago este una specială, care fără doar și poate merită să fie

inclusă în programa învățământului primar și preprimar.