FRANCES LLOYD

Mireasa reg`sit`

Traducerea [i adaptarea \n limba român` de

CORNELIA ALEXOI-SHILI

ALCRIS

giannijollys

Capitolul 1

Cafeneaua, mic` dar foarte confortabil`, situat` la cap`tul str`ziiprincipale, devenise un adev`rat refugiu pentru cei afla]i \n vacan]`, \naceast` zi ploioas` de iulie.

Mul]i dintre ei intraser` acolo pentru o cafea sau dou`, \ns`ceruser` apoi [i sandvi[uri, z`bovind \ndelung la mesele acoperite cufe]e de un alb imaculat.

Cei trei barmani f`ceau cu greu fa]` cererilor, alergând far` nicioclip` de r`gaz de la o un client la altul. Erau \mbr`ca]i \n costume gri,ale c`ror revere erau brodate cu câte un pesc`ru[ minuscul. P`rul leera strâns \n benti]e, care fuseser` [i ele brodate cu pesc`ru[i. Pere]iierau, la rândul lor, decora]i cu pesc`ru[i, [i pe fiecare mas` trona câteun pesc`ru[ \n miniatur`, al`turi de câte un bol plin cu ap`, \n careerau r`sfirate câteva flori. |mpotriva acestei inven]ii, Janet Cook, ceamai tân`r` dintre chelneri]e, o dezaproba \ntotdeauna cu str`[nicie.

Pesc`ru[ii n-aveau nimic \n comun cu daliile sau cu crizantemele,care \mpodobeau de obicei mesele sus]inuse ea \ntotdeauna.

giannijollys

Patru din cele cinci mese care c`zuser` \n sarcina sa erau deja

ocupate, iar mesenii \nghi]eau, gr`bi]i, tot ceea ce le dusese ea mai

\nainte.

|ntorcându-se din nou lâng` peretele de unde trebuia s` observe

dac` cineva mai avea nevoie de ea, Janet \[i mi[c` \ncet degetele

obosite, \n pantofi.

Ar fi vrut s` poat` ie[i deja de aici, unde mirosul mânc`rurilor [i al

pielii \ncinse \ncepea s`-i fac` r`u.

Cele dou` ore de pauz`, erau o adev`rat` minune pentru Janet,

care iubea aerul proasp`t, mai mult decât orice altceva [i se sim]ea

liber` [i revigorat` afar`, indiferent de vreme.

Una dintre colegele ei se opri \ncet lâng` ea [i o trase u[or de bra].

– B`iatul de acolo se va \mboln`vi cu siguran]` spuse ea, f`când un

semn discret spre una din mesele vecine. A mâncat, deja, cinci

\nghe]ate de când a venit.

Janet se uit` zâmbind spre locul indicat de Betty, cealalt`

chelneri]`. |ntr-adev`r, b`iatul mânca \nghe]ata mare din fa]a lui cu

mult` poft` [i cu ochii \nchi[i, ca \ntr-un adev`rat extaz.

– A[ mânca [i eu o \nghe]at` acum, cu o pl`cere la fel de mare,

spuse Janet râzând \ncet.

– Da, dar pentru asta ar trebui s` fii \n vacan]` [i s` ai vârsta lui,

replic` Betty, \ntorcându-se spre oglinda din spatele lor [i

aranjându-[i cu grij` uniforma. Ce crezi c` mi-a spus tipul care fusese

la masa din col]? continu` ea, surâzând amuzat`.

– Nu pot s` [tiu exact, replic` Janet zâmbind u[or ironic, dar pot

s`-mi \nchipui.

|n acel moment, u[a de la intrare se deschise \ncet [i odat` cu aerul

6 FRANCES LLOYD

revigorant intr` un tân`r \nalt [i foarte atractiv.

– Mmm ... f`cu Betty. S-a-ntors. Uit`-te pu]in la el… Arat`

extraordinar de bine. Cred c` e australian.

B`rbatul privi o clip` \n jur, apoi se uit` lung la Janet [i se \ndrept`

spre una din mesele r`mase libere.

– Cred c` a pus ochii pe tine, coment` Betty, surâzând.

– Nu vorbi prostii, replic` Janet, strâmbând u[or unul din col]urile

gurii ei senzuale. A fost aici de câteva ori \n ultimele zile [i l-am servit

eu, de asta se uita acum la mine.

– Hei, f`cu Betty, b`ie]a[ul meu vrea din nou o \nghe]at`. Mama lui

chiar nu realizeaz` ce r`u \i face dac`-i permite s` m`nânce \nc` una?

Betty se \ndrept` spre masa la care micul ei client o a[tepta

lingându-[i pofticios buzele, iar Janet spre nou-venit.

Era pentru a cinea oar` c` tân`rul se \ntorsese ast`zi \n cafenea, se

gândi Janet, sim]ind \n acela[i timp un mare regret pentru el c` \[i

pierdea timpul \nchis aici.

Oprindu-se \n fa]a mesei, Janet a[tept` cu un zâmbet amabil.

Tân`rul \[i ridic` ochii spre ea [i o \ntreb` plictisit:

– A[a e mereu timpul aici mereu?

– Nu, r`spunse Janet surâzând. Din când \n când e [i timp frumos.

– Cred c` am avut ghinion. Am prins cea mai mizerabil` perioad`

de aici. M` gândesc la familiile care au venit \n vacan]` cu copiii [i nu

pot s`-i duc` la plaj`. Vreau ceea ce am luat [i pân` acum: sandvi[uri [i

cafea.

– Am \n]eles, zâmbi Janet [i se \ndep`rt`.

|n timp ce a[tepta ca sandvi[urile s` fie preg`tite, Janet \l analiz` pe

clientul ei prin oglinda de lâng` ea. Pielea lui era \nc` foarte bronzat`,

MIREASA REG~SIT~ 7

\n compara]ie cu a celorlal]i clien]i. Era foarte bine cl`dit, de[i nu chiar

foarte \nalt, iar ochii lui alba[tri te \nfiorau prin r`ceala pe care o

degajau. Fa]a sa p`tr`]oas` exprima o voin]` de fier [i \ntreaga sa alur`

era a unui om foarte mul]umit de via]a sa.

Janet se \ntoarse la masa lui cu cele comandate [i aranj` totul cu

mâini pricepute.

B`rbatul \i mul]umi, l`sând deoparte ziarul pe care tocmai \l citea

[i Janet \ncepu s` cure]e masa al`turat`.

La ora dou` [i jum`tate, Janet oft` adânc, uitându-se cu jind spre

fereastr`. La ora patru [i jum`tate, era liber`!

Porni \n jos pe str`du]a \ngust` [i se opri la marginea falezei,

inspirând cu nesa] aerul s`rat. Când \[i atinse buzele cu limba, putu

sim]i deja sarea depus`. Strângându-[i umerii sub jachet`, \ncepu s`

mearg` \ncet de-a lungul falezei, oprindu-se din când \n când s`

priveasc` valurile \nalte care se sp`rgeau cu zgomot de ]`rm.

Atunci \l v`zu stând pe marginea ]`rmului, de unul singur, cu

mâinile vârâte adânc \n buzunare, cu gluga canadienei de ploaie

ridicat` pân` deasupra urechilor [i cu o [apc` tras` pe ochi. Ar`ta

deprimat [i singur, dar imediat ce \[i ridic` privirile [i o recunoscu, fa]a

lui se lumin` \n \ntregime. |[i duse mâna la [apc` [i, schi]ând un salut

politicos, o \ntreb` cu amabilitate:

– Gata treaba pentru azi?

– Doar pentru dou` ore.

– Mergi acas`?

Nu am cas`, \[i spuse Janet \n gând. Nic`ieri, \n lumea asta, nu

exist` un loc pe care s`-l pot numi ,,acas`". C`m`ru]a \n care locuiesc,

cu patul ei inconfortabil, cu ferestrele care se deschid doar doi

8 FRANCES LLOYD

centimetri, acoperite cu draperii uzate, nu poate fi numit` ,,acas`".

– |ntotdeauna \mi place s` m` plimb pe plaj`, \n aceste dou` ore,

zâmbi ea. |mi place s` simt aerul proasp`t de la marginea m`rii, dup`

atât de multe ore petrecute \n cafenea.

B`rbatul d`du u[or din cap, \n sensul c` \n]elege.

– Dar locuie[ti \n aceast` localitate?

– Da, de vreo optsprezece luni.

– Atunci, \nseamn` c` [tii aproape totul, despre aceste locuri. Po]i

deci s`-mi spui unde a[ putea s` m` duc pentru câteva ore, \n afara

cafenelei, a cinematografului sau a muzeului?

– Nu, nu sunt foarte multe posibilit`]i pe o astfel de vreme, admise

Janet, \ncre]indu-[i nasul din cauza picurilor de ploaie care \i c`zur` pe

fa]`. Dac` ar fi fost timp frumos, ar fi fost foarte multe locuri de vizitat.

– Am v`zut, câte ceva, cât a mai fost timp frumos. Am fost la ruinele

castelului, am studiat monumentele antice [i am stat la terasele

renumite de aici. Acum, \ns`, m` \ntreb ce-a[ mai putea face, pentru c`

mi s-a spus c` vremea va fi la fel, pân` \n august. Dac` e a[a, atunci e

mai bine s` m` \ntorc acas`.

– Acas`? \ntreb` ea cu curiozitate, sperând c` va afla mai multe

despre el.

– Ar fi trebuit s` m` \ntorc acolo peste dou` s`pt`mâni.

– Oh, r`spunse ea, pe un ton neutru. De unde, mai exact, din

Australia?

– Western New South Wales. Am o proprietate acolo, spuse el,

realizând abia atunci cât de tare se \nte]ise ploaia. Ah, e[ti complet ud`,

continu` el, privind-o cu aten]ie.

– Nu face nimic, r`spunse Janet, surâzând. Sunt obi[nuit`, spuse ea

MIREASA REG~SIT~ 9

repede, mult mai interesat` de a afla mai multe despre el decât de a se

plimba, \n acele momente, de-a lungul plajei. Nu avea \n fiecare zi

[ansa de a vorbi cu cineva care locuia \n Australia.

– Vrei s` intr`m \ntr-o cafenea?… Dac` nu e[ti plictisit`, deja, de o

astfel de atmosfer`, desigur. Atunci, dac` nu te deranjeaz` ploaia, ne

plimb`m pu]in. E foarte pl`cut s` ai cu cine s` stai de vorb`.

Janet d`du u[or din cap, \n sensul c` era de acord, iar str`inul o

privi cu aten]ie.

Cu toate c` era destul de scund`, era foarte atractiv`, iar p`rul

blond-ro[cat, se armoniza foarte bine cu ochii de aceea[i culoare cu ai

lui. Paloarea fe]ei ei era desigur din cauza faptului c` st`tea toat` ziua

\nchis` \n cafenea, se gândi el, privind-o cu compasiune.

– Sunt de acord, spuse ea [i \ncepur` s` se plimbe, foarte aproape

unul de altul, \n timp ce el \[i scoase din buzunar pipa, tutunul [i

chibriturile.

Un timp, merser` \n t`cere, dup` care el se opri pentru a-[i putea

aprinde pipa, acoperind chibritul aprins cu cealalt` mân`, pentru a feri

flac`ra de b`taia vântului.

Dup` ce reu[i, \n sfâr[it, spuse cu satisfac]ie:

– A[a… Cred c` trebuie s` m` prezint singur, pentru c` n-are cine

s-o fac`, aici. M` numesc Neil Stonham [i locuiesc \n Grange.

– Eu sunt Janet Cook, spuse ea [i-l privi cu aten]ie [i curiozitate.

E[ti rud` cu cei din familia Curran?

– Ah, \i cuno[ti, deci.

– Nu-i cunosc personal, dar doamna Curran e destul de bine

cunoscut` \n acest ora[.

– Da, e adev`rat. E m`tu[a mea. Nu le-am v`zut, niciodat`, pân`

10 FRANCES LLOYD

acum, pe rudele mamei mele, a[a c` am venit aici pentru o perioad`.

– Ai sosit de mult timp?

– Cu dou` luni \n urm`.

– Cred c` totul ]i-a p`rut foarte diferit aici, fa]` de via]a din ]ara ta.

– Da, ai mare dreptate s` spui asta.

Dup` asta, t`cu. P`rea c` se pierduse \n gândurile lui, a[a c` Janet

nu mai spuse nici ea nimic, de[i era foarte curioas` de a afla mai multe

lucruri despre o ]ar` pe care, cu siguran]`, n-o va vedea niciodat`.

– Cum arat` locurile din care vii? \ntreb` Janet. Poate par prea

insistent`, dar e prima dat` când stau de vorb` cu un australian.

B`rbatul o privi, amuzat:

– Pot s`-]i spun c` ai pierdut foarte mult. Vrei s` [tii cum e casa \n

care locuiesc? zâmbi el, \ng`duitor. Ei bine, e lâng` mare, \ntr-un loc

foarte lini[tit. Despre slujba mea n-are rost s`-]i spun nimic, pentru c`

e foarte plicticoas`. Australienii, \n general, sunt cresc`tori de oi, dar

unii dintre ei se ocup` [i cu cre[terea caprelor. Nu [tiu \ns` s`-]i spun

foarte multe lucruri despre aceste \ndeletniciri… Ce \mi po]i spune

despre tine, acum? schimb` el brusc subiectul. Ai spus c` ai o cas` aici?

– Am spus c` locuiesc aici. Stau \n gazd`.

– Singur`? o privi el cu interes.

– Da. P`rin]ii mei au murit \ntr-un accident. Eu am fost singurul lor

copil.

– Biata de tine, r`spunse el, privind-o cu sincer` compasiune.

– Sunt destul de bine, acum, replic` Janet. Am prieteni aici [i

Betty...

– Betty e fata care lucreaz` cu tine? Cea care le spune tuturor,

drag`?

MIREASA REG~SIT~ 11

– Da, dar nu mi-ar pl`cea s`-mi spun` toat` lumea, drag`, explic`

ea. Prefer s` mi se spun` pe nume.

B`rbatul se opri [i se uit` \n jur.

– Ne \ntoarcem?

– Da, e timpul s`-mi reiau lucrul. Mul]umesc pentru companie. Am

petrecut dou` ore foarte interesante. Sper c` vei avea un zbor pl`cut la

\ntoarcerea \n Australia.

R`mas singur, Neil Stonham, \[i privi cu aten]ie ceasul. Se uit` apoi

spre str`du]a \ngust` care cobora spre mare. Trebuia s` se \ntoarc`

acas`. Nu-i era de niciun folos s` stea aici, s` colinde str`zile. Trebuia

s` plece cât mai repede de aici. Nu mai avea niciun chef s-o suporte pe

m`tu[a sa, cu ve[nicele ei insinu`ri: ,,Vom avea musafiri, disear`, s` te

compor]i frumos cu ei. Au o fat` de m`ritat." Asta era tot ce o preocupa

\n leg`tur` cu el. To]i invita]ii ei aveau o fat` de m`ritat, iar pentru

m`tu[a lui fiecare dintre ele era o posibil` mireas` pentru el. Era, la

urma urmelor, un burlac foarte râvnit. Avea o cas` frumoas`, \ntr-un

loc extrem de pl`cut [i era plin de bani.

Grange, proprietatea rudelor sale, era o cas` mare, din piatr`, nu

departe de centrul ora[ului [i Neil Stonham se \ndrept` \ncet

\ntr-acolo, \ncetinind pa[ii tot mai mult, pe m`sur` ce se apropia, ca un

b`ie]el care [tia c` va fi pedepsit imediat ce va ajunge acas`, pentru c`

a stat prea mult pe-afar`.

Dup` câteva minute, \ns`, gr`bi din nou pasul. Nu era un b`ie]el [i

nu-l va pedepsi nimeni. Era un b`rbat \n toat` firea, de dou`zeci [i opt

de ani, propriul lui st`pân, se afla \n Anglia doar pentru o vacan]` [i \n

urm`toarele dou` s`pt`mâni nu-i va mai permite m`tu[ii sale [i

nim`nui altcuiva s`-i spun` ce are de f`cut cu via]a lui.

12 FRANCES LLOYD

Odat` ajuns pe sc`ri, \[i \ndrept` repede umerii, ceea ce-i d`du

imediat o alur` foarte impozant`, a[a cum \i st`tea bine cuiva care avea

o mare proprietate, chiar dac` aceasta se afla de partea cealalt` a

oceanului. Pân` acum suportase totul nu pentru c` era slab, ci pentru

c` nu dorise s`-[i ofenseze rudele.

– Ah, iat`-te, b`iat neascult`tor ce e[ti, \l \ntâmpin` imediat vocea

m`tu[ii sale, imediat ce \l v`zu intrând \n hol. Pe unde-ai umblat?

Vroiam s` merg la bibliotec`, dar, m` rog, nu mai are importan]` acum,

pentru c` Ben mi-a cump`rat o mul]ime de reviste, a[a c` voi avea ce

s` citesc pân` mâine. Unde spuneai c` ai fost?

– Nu-mi mai amintesc, r`spunse Neil, dezbr`cându-[i canadiana de

ploaie.

– Mi-am f`cut griji, pentru tine! Ar fi trebuit s` m` anun]i, când ai

ie[it. Oricum, sunt fericit` c` te-ai \ntors. Avem invita]i, disear`.

Domnul [i doamna Forsyth, \mpreun` cu fiica lor. Susan e atât de

dr`gu]` [i de educat`, mult deosebit` de toate celelalte pe care le-ai

cunoscut pân` acum.

– Da, celelalte aveau din]i de iepure [i erau sâsâite, nu-i a[a? spuse

el ironic.

– Ah, nu e[ti deloc amabil s`-mi r`spunzi astfel, protest` m`tu[a sa,

uitând c` f`cuse chiar ea remarce de acela[i gen cu privire la câteva

dintre fetele pe care i le prezentase. E[ti sigur c` te sim]i bine? E[ti ud

tot.|[i aduc ni[te [osete uscate. Vino sus, dragule.

– Pot s`-mi caut [i singur [osete de schimb, dac` am nevoie,

m`tu[`, spuse Neil, sim]ind c` \[i iese din s`rite.

R`m`sese, astfel, extrem de prost dispus, \ntreaga sear`.

Doamna Forsyth, o femeie \ngrozitor de slab`, cu ni[te ochi imen[i,

MIREASA REG~SIT~ 13

c`prui, care \i aminteau foarte mult de una din vacile sale din Australia,

nu p`rea s` se sinchiseasc` prea mult de faptul c` fiica sa se retr`sese

cu brunetul b`rbat de peste m`ri, creând ea \ns`[i, de fapt, cadrul

propice.

Vexate \ns` de povestirile spuse de Neil despre modul cum vine pe

lume un miel, doamnele d`dur` mai \ntâi semne c` se simt

stingherite, dup` care m`tu[a lui \ncepu s` \ncerce cu disperare s`-l

opreasc`. Cum Neil \[i continu` relat`rile cu tot mai mult entuziasm,

musafirii declarar` c` e timpul s` plece.

Dup` ce \i conduse, exprimându-[i mii de regrete, m`tu[a Phoebe

se \ntoarse \n sufragerie cu o falc`-n cer [i una-n p`mânt.

– Neil, cum ai putut s` faci o astfel de descriere \n prezen]a unei

domni[oare?

– O astfel de descriere? Nu \n]eleg. Ce anume n-a fost \n regul`,

m`tu[` Phoebe?

– {tii foarte bine la ce m` refer! S` fii atât de crud \n prezen]a

prietenilor mei [i a fiicei lor atât de inocent`, care nu [tie nimic despre

animale…

– Dar m-a \ntrebat despre oi [i despre modul lor de via]`. Am v`zut

c` atât ea cât [i p`rin]ii ei erau foarte interesa]i ca fiica lor s` se

c`s`toreasc` cu mine, a[a c` m-am sim]it obligat s` le expun câteva din

problemele vie]ii la ferm`. Nu mi-a[ fi iertat niciodat` dac` a[ fi

continuat [i eu s-o ]in \n ignoran]` pe biata f`ptur`.

– Dar depre lucrurile astea se vorbe[te abia dup` un timp… |n

plus, nu e un subiect pe care s`-l abordezi la cin`. Am \ncercat s`-]i fac

cât mai pl`cut` [ederea aici, am colindat cu tine toat` ]ara, pentru a-]i

ar`ta lucruri pe care [tiu c` mama ta ar fi vrut s` le vezi, am depus tot

14 FRANCES LLOYD

efortul posibil s`-]i petreci cât mai bine timpul. Rezultatul?… Mi-aiinsultat musafirii. Benjamin, \i spuse ea so]ului ei, ce p`rere ai desprecele \ntâmplate?

– Despre ce, draga mea? replic` el. Mie mi s-a p`rut c` cele relatatede Neil erau deosebit de interesante.

– Ah, tu n-ai avut niciodat`, prea mult` minte!… Vreau s`-]i spunc` sunt extrem de dezam`git`, Neil. Nu voi putea s`-]i g`sesc niciodat`o mireas`, dac` vei continua s` vorbe[ti la cin` numai despre oi [idespre modul lor de via]`. E o mare dezam`gire pentru mine!… Amfost atât de fericit` s`-]i pot prezenta o fat` dr`gu]` [i educat`!….

– Foarte bine, m`tu[`, r`spunse el cu o voce vibrant`, dac` dore[tiatât de mult s` m` vezi \nsurat \nainte de a pleca, atunci voi ie[i acumafar` [i-i voi cere primei fete pe care o voi \ntâlni s` se m`rite cu mine[i s` plec`m \mpreun` \n Australia, peste dou` s`pt`mâni. Atunci,probabil, te vei lini[ti \n sfâr[it [i vei \nceta s`-mi mai vâri pe gât feteleprietenilor t`i.

Dup` nici trei minute de când trânti u[a din fa]` cu toat` puterea,cei doi so]i, r`ma[i singuri \n sufragerie, \ncepur` s` se uite lung unulla cel`lalt. Apoi, un zâmbet sub]ire [i surprinz`tor pentru acelemomente, se \ntinse pe fa]a unchiului Benjamin, dup` care-[i lovigenunchii cu palmele:

– {i chiar o va face, a[a cum a f`cut-o [i George!

MIREASA REG~SIT~ 15

Capitolul 2

Când, \n sfâr[it, programul ei de lucru se termin`, Janet ie[i \n aerulde afar` cu o bucurie nespus`, mai ales c` ploaia \ncetase, iar mirosulproasp`t ce venea dinspre mare se sim]ea acum cu [i mai mult` putereca \n orele dup`-amiezii.

Imediat ce se angaj` pe str`du]a din fa]a cafenelei, sim]i un impulsputernic de a se \ntoarce acas` pe jos. Nu era foarte aproape, dar \nafara patului rece [i incomod, n-o mai a[tepta nimeni [i nimic, a[a \ncâtchiar n-avea de ce s` se gr`beasc`, \[i spuse ea.

Cum mergea a[a, agale, gândurile \i zburar` la Betty, care era atâtde bun` [i de generoas` cu ea. Dup` asta, se gândi la b`rbatul cu fa]aciocolatie, al`turi de care se plimbase ast`zi pe plaj` [i zâmbi u[orsarcastic, imaginându-[i-l acum \mpreun` cu unchiul [i cu m`tu[a lui,mo]`ind \ntr-un fotoliu din sufragerie.

|n momentul acela, cineva se apropie de ea \n fug`, cu canadianadeschis`, fluturându-i ca ni[te aripi. Janet se uit` \n jur. Nu era nimenialtcineva \n apropiere [i inima \ncepu s`-i bat` cu putere, când

giannijollys

b`rbatul se apropie [i o opri brusc, strigând-o.

– Domni[oar` Cook!…

Janet se relax` imediat, recunoscându-l pe str`inul cu care se

plimbase \n dup`-amiaza aceea.

– Ah, tu erai!… Ce s-a \ntâmplat? Pari foarte agitat.

– Nu s-a \ntâmplat nimic r`u, o asigur` el imediat. Am putea sta

undeva, de vorb`?

Janet \i arunc` o privire \nfrico[at`.

– Nu te \ngrijora, a[a, continu` el. Ne vom plimba undeva unde e

mai mult` lumin` [i mai sunt [i al]ii prin jur, dac` asta te lini[te[te. Dar

a[ prefera s` st`m undeva unde nu putem fi deranja]i.

Janet surâse, u[or amuzat`: ce \ntâmplare!… Se gândise la el [i \n

minutele imediat urm`toare \i ap`ruse \n fa]`. F`r` s` spun` niciun

cuvânt, \[i continu` drumul, iar el o urm`.

– S-a oprit ploaia, coment` el, ca [i cum ar fi fost dificil ca ea s` fi

observat asta pân` atunci.

– Da, r`spunse Janet, simplu.

– Afurisitul `sta de vânt, \ns`, nu vrea s` se opreasc`.

– E pl`cut. Astfel, se simte mult mai bine aerul proasp`t dinspre

mare, replic` ea.

B`rbatul \[i umfl` n`rile, tr`gând cu putere aer \n piept. Ajunser`

pe o strad` luminat` [i Janet \i putu vedea mai bine fa]a. Era \ngrozitor

de crispat. Plictiseal`? Nervozitate? Ar fi vrut foarte mult s` [tie.

– E[ti \n drum spre cas`? o \ntreb` el, brusc.

– Da, am terminat serviciul pentru azi, mul]umesc Cerului,

r`spunse ea repede, sperând c` el nu-[i va da seama c` preferase s`

mearg` pe jos, pentru c` nu se gr`bea s` ajung` acas`.

MIREASA REG~SIT~ 17

El \ns`, dup` ce-i arunc` o privire preocupat`, nu-i mai vorbi pân`

\n momentul \n care ajunser` lâng` un zid, unde puteau fi ap`ra]i de

vântul puternic.

Janet \l privi \ntreb`toare, \n timp ce el \i f`cu semn s` se a[eze pe

banca de lâng` ei.

– Da, spuse ea, repede.

– Ah, \mi pare r`u, dar, vezi…

|i arunc` din nou o privire rapid`, \n timp ce Janet se uit` lung spre

perechile \mbr`]i[ate, oprite ceva mai \ncolo, sub ochii cercet`tori ai

poli]istului care se plimba \n sus [i-n jos.

– A[ vrea s` te \ntreb ceva, \ncepu el. Mi-ai spus azi c` ]i-ai pierdut

p`rin]ii [i c` locuie[ti \ntr-o singur` camer`… Asta \nseamn` c` e[ti

foarte singur`, cred. Sau… e[ti logodit`?

– Nu.

– N-ai nicio leg`tur`? \n]elegi la ce m` refer.

– Cred c` \n]eleg, r`spunse ea foarte rar, \ndreptându-[i repede

spatele, care deveni \ngrozitor de rigid. Nu, n-am nicio leg`tur`.

– Am v`zut, de asemenea, c` ai fost foarte interesat` s` [tii cât mai

multe lucruri despre Australia, când am vorbit azi, \n orele tale libere.

– Da, r`spunse ea, privindu-l \n ochi.

– Atunci, spuse el, tr`gând cu putere aer \n piept. }i-ar pl`cea s`

tr`ie[ti acolo? Vreau s` spun… Ai vrea s` plec`m acolo \mpreun`,

peste dou` s`pt`mâni?

Indignat`, Janet se ridic` imediat \n picioare:

– Domnule Stonham…

– Ah, nu privi totul ca pe o nebunie, exclam` el. Ascult`-m`, te rog,

[i las`-m` s` termin ce am de spus. M-am gândit s`-]i fac o propunere.

18 FRANCES LLOYD

Vrei s` te c`s`tore[ti cu mine?

– Ce… ce ai spus? \ntreb` ea, nevenindu-i s` cread`.

– Stai jos, comand` el [i ea se supuse, imediat. {ocul \n care o

aduseser` cele câteva cuvinte \i lu` brusc parc` toat` for]a din picioare.

Poli]istul se apropie imediat, dar trecu doar pe lâng` ei, cu foarte

mult` prestan]`, aruncându-le o privire cercet`toare.

– Sunt foarte serios, \n privin]a asta, continu` el.

– M` tem c` nu pot s` \n]eleg, r`spunse Janet. M-ai \ntâlnit doar cu

cinci zile \n urm`.

Nu [tiau nimic unul despre altul. |n afara celor câteva vorbe

schimbate la cafenea [i a celor de ast`zi, nu mai avuseser` niciun fel de

tangen]`.

– Nu, chiar nu \n]eleg nimic, relu` ea, cu fermitate. Mi se pare o

nebunie.

– }i-am vorbit azi despre proprietatea mea. Locuiesc cu fratele meu

mai mic, dar casa este foarte mare, a[a \ncât nu va fi nicio problem`

dac` vom locui acolo \mpreun`. Niciunul dintre noi nu ne pricepem

la gospod`rie [i lucrurile s-au deteriorat, de la moartea mamei mele,

dar \mpreun` vom putea s` facem \n a[a fel \ncât s` readucem totul la

nivelul la care a fost. Am sim]it \n vocea ta ceva foarte dureros când

mi-ai spus c` n-ai o cas` \n momentul de fa]`. Eu \]i pot oferi un c`min

[i siguran]`.

Astfel, Neil puse degetul exact pe rana din sufletul Janetei. |[i dorise

\ntotdeauna o cas` frumoas`, dar pân` acum nu reu[ise s-o aib`.

P`rin]ii ei preferaser` s` se mute \ntotdeauna, de colo-colo. Tat`l ei \[i

c`uta mereu alte slujbe, \n speran]a c` \ntr-o zi vor reu[i s-o duc` mai

bine, iar ea [i mama ei \l urmaser` peste tot, sus]inându-l. Se iubeau

MIREASA REG~SIT~ 19

foarte mult, dar Janet cunoscuse doar apartamente \n care locuiau

\ntotdeauna cu alte persoane. Avuseser` o via]` spartan`, cu ve[nica

grij` a zilei de mâine, astfel \ncât, \nc` din anii adolescen]ei, Janet

\ncepuse s` tânjeasc` dup` o cas` care s` fie a ei. Tr`ind o via]`

nomad`, nu reu[ise s` \nchege nici m`car o prietenie adev`rat`, ceea

ce o f`cuse s` se simt`, adeseori, foarte singur`. Dup` tragicul accident

al p`rin]ilor, r`m`sese \n camera \n care locuiser` \mpreun`, \nainte ca

ei s` se pr`p`deasc`. {i acum, dintr-o dat`, venea acest b`rbat, cu

propunerea lui.

– Dar de ce eu? \ntreb` ea, destul de patetic.

Neil o privi lung, ]inându-[i mâinile pe genunchi.

– Cred c` mi-a p`rut foarte r`u pentru tine c` ai o astfel de via]`,

murmur` el.

– Nu cred c` pot accepta, r`spunse Janet, foarte categoric. Nu ne

cunoa[tem destul de bine pentru a \ncepe…

– Asta n-are importan]`, \n situa]ia noastr`. Dac` cineva ]i-ar fi oferit

o slujb` de femeie \n cas` sau de doic` \n Burnettia, ai fi acceptat mai

u[or? Nici \n acest caz n-ai fi [tiut foarte multe despre familia \n casa

c`reia ]i s-a propus s` fii angajat`.

– Da, cred c` da, r`spunse ea, foarte \ncet.

– Doar pentru c` ]i-am oferit numele meu, nu po]i accepta?

– A fi angajat` \ntr-o cas` [i a fi so]ie sunt dou` lucruri total diferite,

replic` Janet.

– Alte femei n-ar fi spus asta. Vezi, sunt o serie \ntreag` de avantaje,

pentru tine, pe care \nc` n-am apucat s` ]i le expun: \n primul rând,

vei vedea locuri noi [i vei avea o cas`. Oare nu ]i se va p`rea foarte

diferit de ceea ce vezi aici, spuse el, ar`tând cu mâna \n jur, pentru c`

20 FRANCES LLOYD

eu stau la patruzeci de mile de ora[. Sunt sigur, \ns`, c` vei \ncepe s-o

iube[ti cu timpul [i, \n plus, nu te vei mai sim]i singur`. Sunt multe

lucruri de f`cut acolo, iar australienii sunt un popor foarte prietenos.

Vei avea bani destui, ca s` nu-]i mai faci probleme \n sensul `sta [i vei

avea toat` libertatea pe care ]i-o vei dori.

– {i ce trebuie s` dau \n schimb? r`spunse Janet pe un ton destul

de ironic.

– Doar s` ai grij` de mine [i de fratele meu mai mic.

– Nimic altceva? \l privi ea drept \n ochi.

– Nimic altceva, r`spunse el foarte hot`rât [i Janet nu putu s` nu-l

cread`.

Janet se ridic` [i \ncepu s`-[i reia \ncet drumul, gânditoare. Acum,

c` primul [oc trecuse, ideea i se p`rea foarte atractiv`. Nu c`s`toria cu

el, ci c`l`toria \n Australia [i posibilitatea de a avea o cas` acolo. Un nou

\nceput, \ntr-o lume nou`. Nu se putea \ns` c`s`tori cu acest b`rbat,

care \i era complet str`in.

– Nu m` pot angaja la o schimbare atât de radical` pentru tine,

dac` nu suntem c`s`tori]i, continu` Neil.

– Da, \n]eleg, spuse ea, aproape [optit. Trebuie s` m` gândesc mai

bine la toate astea. Nu [tiu nimic despre tine.

– Sunt sigur c` m`tu[a mea \]i va putea spune mai multe despre

mine. Trebuie \ns` s` te hot`r`[ti repede, pentru c` sunt foarte multe

lucruri de f`cut \n vederea plec`rii, iar timpul pe care-l avem la

dispozi]ie e destul de scurt. Pa[aportul, rezervarea biletelor de avion,

nunta…

Ce ciudat sunau aceste lucruri chiar \n propriile sale urechi, se

gândi el. Cu doar câteva ore \nainte, o c`s`torie p`rea atât de

MIREASA REG~SIT~ 21

improbabil` \n via]a lui actual`, ca o c`l`torie pe Jupiter.

– Trebuie s`-]i faci ni[te vaccinuri, s`-]i cumperi haine, de[i putem

s` facem toate astea [i când ajungem la Sydney, continu` el. Putem sta

câteva zile acolo, \nainte de a ne duce acas`.

Janet medit` cu seriozitate la toate cele spuse de el. Nu era atât de

proast`, \ncât s` nu se gândeasc` [i la dezavantajele legate de

propunerea lui. Tat`l ei era \ntotdeauna foarte entuziasmat \nainte de

a schimba un loc, iar când ajungeau acolo erau cu to]ii destul de

dezam`gi]i de ceea ce g`seau, \n compara]ie cu ideea pe care [i-o

f`cuser` despre locul cu pricina.

Neil se \ntoarse spre ea [i nu putu spune c` era tocmai mul]umit

de ceea ce v`zu pe fa]a ei de p`pu[`.

– }i-am expus cu toat` sinceritatea totul, explic` el. Cred c` e un

[oc pentru tine propunerea mea, dar a[ fi foarte fericit dac` ai spune

,,da". Te las s` te gânde[ti pân` mâine diminea]`. {tii c` e aproape

miezul nop]ii? spuse el zâmbind.

Str`zile deveniser`, \ntr-adev`r pustii, iar luminile caselor se

stingeau, pe rând, tot mai des. Janet gr`bi pasul. Gazda se va uita cu

siguran]` lung la ea, c` se \ntorcea atât de târziu, dac` va fi atât de

nenorocoas` s-o \ntâlneasc` \n momentul când va intra \n cas`. Dac`

se va c`s`tori cu acest b`rbat, va sc`pa [i de mirosul de varz` care

umplea toat` casa diminea]a, al`turi de izul de cafea. Ura mirosul de

varz`, mai mult decât orice altceva.

Neil \[i potrivi pa[ii dup` ai ei [i continuar` s` mearg`, um`r la

um`r, \n t`cere.

Janet era complet uluit`, \nc`. Aceast` propunere ciudat` de

c`s`torie parc` nu o implica pe ea. Era ca [i cum ar fi auzit o pies` de

22 FRANCES LLOYD

teatru la radio sau ar fi v`zut o scenet` la televizor.

Desigur, era pu]in probabil ca el s` fi \ncercat s-o atrag` \ntr-o

curs`. Nu putea fi c`s`torit, dac` \i propusese ei acest lucru, iar m`tu[a

[i unchiul s`u \i puteau dezv`lui mai multe despre inten]iile sale de

viitor. De[i ideea era atât de fantastic`, avea [i avantaje.

Janet \i privi profilul puternic.

Ce fel de om era? Se va purta frumos cu ea, dup` ce va fi str`b`tut,

al`turi de el, jum`tate din lume?

Oh, era o proast` dac` d`dea importan]` tuturor acestor lucruri.

– Ai un num`r de telefon, acolo unde locuie[ti? \ntreb` brusc Neil.

Janet \ncuviin]`.

– Ai putea s` mi-l dai? continu` el. Te voi suna mâine diminea]` la

opt. Nu mai târziu.

Se oprir` apoi \ntr-un loc mai luminat [i Neil scoase din buzunarul

pantalonilor o agend` mic`, \n care \[i not` cu mare grij`, num`rul. |[i

continuar` drumul, pân` când, \n sfâr[it, Janet deschise poarta unei

case vechi [i destul de d`r`p`nate.

– Nu-mi pot imagina cum poate cineva s` tr`iasc` \nt-un loc cum e

`sta, spuse Neil, extrem de mirat. E cineva care mi[un` pe-acolo,

continu` Neil, uitându-se lung spre intrare.

– Mai bine plec, acum, spuse Janet, [tiind cât de urâcioas` putea fi

uneori gazda ei.

– Vei spune, da, nu-i a[a? o \ntreb` el gr`bit. Te voi suna, cum

]i-am spus [i, te rog, nu m` dezam`gi.

– M` voi gândi, a[a dup` cum ]i-am promis. Dar trebuie s` admi]i

c` a fost cea mai ciudat` cerere \n c`s`torie pe care ar fi putut cineva

s-o fac`.

MIREASA REG~SIT~ 23

Perdelele unei ferestre se d`dur` \ntr-o parte cu violen]` [i Janet

intr` gr`bit` \n curte.

– Noapte bun`, domnule Stonham, spuse ea cu r`ceal`.

– Neil. Trebuie s` te obi[nuie[ti s`-mi spui a[a.

Fata zâmbi [i el o petrecu cu privirea pân` disp`ru \n \ntunericul

holului, dup` care se \ntoarse [i plec` \ngândurat spre Grange.

|mbr`cat` \ntr-o rochie gri, l`lâie, dar care nu-i ascundea totu[i

corpolen]a, [i cu p`rul \n dezordine, st`pâna casei o a[tepta pe Janet

\n cap`tul sc`rilor ce duceau la etaj.

– Aveai de gând s` stai acolo, \n \ntuneric, toat` noaptea, nu-i a[a?

se r`]oi ea. Le-am spus [i celorlalte fete c` nu sunt de acord cu o astfel

de atitudine, pentru c` eu sunt o femeie respectabil`. S` te \ntorci la o

or` atât de târzie, \nso]it` de un b`rbat. Nu m` a[teptam din partea ta,

domni[oar` Cook, s` te compor]i atât de \ndoielnic.

Fa]a tinerei se f`cu alb` ca varul [i când \ncepu s` vorbeasc`, ceea

ce spuse o [oc` atât pe gazda ei, cât [i pe ea \ns`[i:

– E \n regul`, doamn` Patrick. |ntâmpl`tor, domnul acesta e

logodnicul meu [i ne vom c`s`tori \n foarte scurt timp. Când se va

\ntoarce \n Australia, peste câteva zile, voi pleca \mpreun` cu el.

– Cum? Da' de unde a mai ap`rut [i logodnicul `sta?… Nu mi-ai

vorbit niciodat` de el. Cine e?

– Domnul Neil Stonham, nepotul domnului [i doamnei Curran, de

la Grange.

Doamna Patrick amu]ise, dându-se la o parte f`r` un cuvânt, \n

momentul \n care Janet o rug` s-o lase s` treac` [i r`mase mult` vreme

\n cap`tul sc`rilor, minute bune dup` ce fata \nchise u[a camerei ei,

\ncet [i gânditoare.

24 FRANCES LLOYD

Ajuns` \n \nc`perea care fusese casa ei atât de multe luni, Janet \[i

duse mâinile la frunte, \n timp ce lacrimile \ncepur` s`-i curg` [iroaie

pe obraji. Via]a decisese totul \n locul ei. Dac` doamna Patrick n-ar fi

a[teptat-o \n cap`tul sc`rilor cu insinu`rile ei oribile, probabil nu ar fi

spus niciodat` da. Acum, era \ns` prea târziu. Pomenise numele Neil

Stonham, a[a c` doamna Patrick va r`spândi cu siguran]` vestea peste

tot.

Ah, de ce nu avea, \n aceste momente, un um`r pe care s` plâng`?

se \ntreb` Janet [i lacrimile \i izbucnir` cu [i mai mult` putere.

Trecu foarte mult` vreme pân` când tân`ra reu[i s` adoarm`. Un

timp se gândi c` nu va putea accepta, totu[i, s` intre \n acest joc. |n

clipa urm`toare, \ns`, sim]i c` era tot ce-[i dorea. Dup` asta, \ns`,

adormi. Un somn adânc, f`r` vise.

Era deja ora [apte [i jum`tate, când u[a camerei ei se deschise \ncet

[i doamna Patrick \i spuse cu mult` amabilitate:

– Domni[oar` Cook! Te-ai trezit? \ntreb` ea, cu o voce cald`, pe

care n-o mai folosise niciodat`, \nainte, \n rela]ia cu ea. Domnul

Stonham a[teapt` la telefon. Vrea s` vorbeasc` cu tine. P`rea foarte

impacientat.

Domnul Stonham? \[i roti Janet ochii, \ncercând s`-[i aminteasc`

cine era persoana cu acest nume.

Domnul Stonham? se chinui ea s`-[i dea seama cine putea fi. Era pe

punctul s` spun` c` nu cuno[tea pe nimeni cu acest nume, când, \n

sfâr[it, \[i aminti.

Probabil s-a r`zgândit, \[i spuse ea, punându-[i halatul [i papucii de

cas`.

De ce se sim]ea atât de plictisit`? se \ntreb` ea, \n drum spre

MIREASA REG~SIT~ 25

telefon. Pentru c` o ceruse de nevast` [i-i oferea numele lui [i

siguran]`? Ar fi vrut s`-[i poat` r`spunde la aceste \ntreb`ri, dar nu

avusese destul timp de gândire.

Doamna Patrick se oprise \n hol [i a[tepta, curioas` s` aud`

conversa]ia.

– Alo, spuse Janet cu vocea tremurând.

– Bun` diminea]a, Janet. Sper c` nu te-am trezit. {tiu c` te-am

sunat pu]in mai devreme decât ]i-am spus, dar pur [i simplu n-am mai

putut a[tepta. Vreau s` [tiu ce ai hot`rât, spuse el, dar motivul real era,

de fapt, c` vroia s` vorbeasc` despre acest subiect \nainte de a cobor\

m`tu[a sa [i de a-l \ntreba de ce \ntârziase atât de mult ieri noapte. |n

mod sigur, \l auzise intrând.

– Da, m-am gândit, r`spunse Janet, ezitând.

– {i r`spunsul este… ?

Janet ezit` din nou. Se uit` o clip` spre doamna Patrick, care o

privea cu ochii cât cepele, apoi spre linoleumul deteriorat [i \mbâcsit,

spre pere]ii igrasio[i de lâng` telefon. Degetele ei strânser` receptorul

pân` se albir`, apoi spuse cu o voce pe care nu [i-o recunoscu nici

m`car ea \ns`[i:

– Da.

Un cuvânt care \i va schimba toat` via]a, se gândi ea [i care o va

purta spre locuri total necunoscute.

Conform promisiunii pe care i-o f`cuse la telefon, Neil intr` \n

cafenea la ora la care obi[nuise s` vin` acolo, \n fiecare diminea]`, de

când se afla \n Anglia.

Apari]ia lui o f`cu pe Betty s` murmure de surpriz`.

– Sunt sig`r` c` e \ndr`gostit de tine, drag`, spuse ea cu un zâmbet

26 FRANCES LLOYD

pozna[.

Obrajii palizi ai Janetei se \mbujorar` imediat, când \l v`zu venind

]int` spre ea.

P`rea foarte mul]umit de sine \ns`[i.

Janet n-avea cum s` b`nuiasc` faptul c` \n urechile lui mai persista

\nc` plânsul isteric al m`tu[ii sale, provocat de [ocul pe care i-l

provocase vestea lui. Era \ns` mult mai bine s` fii st`pân pe situa]ie \n

momentul schimb`rilor, se gândi el.

|n aceea[i dispozi]ie optimist` [i eficient`, Neil ceru s-o vad` pe

patroana cafenelei [i-i explic` \n termenii cei mai maniera]i cu putin]`

c` o va lua de acolo pe Janet, pentru c` se vor c`s`tori [i vor pleca din

aceast` ]ar` [i spera c` to]i \i vor ura mult noroc pentru noua ei via]`.

Urmar` o serie \ntreag` de exclama]ii de surpriz` [i de amuzament,

datorate faptului c` nimeni nu s-ar fi a[teptat ca tocmai Janet, cea mai

lini[tit` dintre toate fetele de acolo, s` inspire o dragoste atât de

fulger`toare.

Acesta a fost \nceputul celor mai ocupate dou` s`pt`mâni din via]a

sa.

Neil o purt` prin tot ora[ul pentru a vedea ce fel de inel i-ar pl`cea

pentru logodna lor, c`utând \n acela[i timp, \nc` de pe acum, [i

verighetele. Uimit de alegerea modest` pe care o f`cuse, Neil \i spuse,

ridicând din sprâncene:

– Ai ales un inel cu o piatr` mult prea mic`.

– Nu e nimic altceva potrivit pentru degetele mele, spuse ea [i Neil,

observând pentru prima oar` ce mâini mici avea, fu de acord.

– Ei bine, ad`ug` el dup` aceea, asta nu \nseamn` c` trebuie s`

facem rabat de la calitate.

MIREASA REG~SIT~ 27

Alesese, astfel, un inel deosebit de frumos, al c`rui pre] o f`cu \ns`

s` clipeasc` repede din ochi.

Avuseser` de f`cut o serie \ntreag` de documente, \n vederea

pa[aportului.

Cump`raser` o sumedenie de haine, pentru c` Janet trebuia s`

recunoasc`, nu avea nimic potrivit pentru o c`l`torie, mai ales pentru

o c`l`torie la asemenea distan]`.

Neil fusese tot timpul foarte generos. Singurul lucru pe care i-l

refuzase, pentru moment, fu o vizit` la Grange.

– Te vei \ntâlni cu m`tu[a [i cu unchiul meu mar]ea viitoare, spuse

el, când Janet \l \ntreb` dac` nu considera c` era nepoliticos din partea

ei s` nu-i viziteze rudele.

Dup` aceast` replic`, Janet nu mai insist`, iar Neil schimb`

subiectul.

Pentru tân`ra englezoaic`, tot ce tr`ia, p`rea absolut ireal.

|nc` nu-i venea s` cread` c` peste numai cinci zile se va c`s`tori,

urmând s` p`r`seasc` dup` aceea foarte curând Anglia [i tot ce ]inea

de via]a ei de aici.

Unchiul Benjamin [i m`tu[a Phoebe o salutar` cu mult` c`ldur`,

când \i \ntâlni \n u[a bisericii pe care Neil o alesese pentru ceremonia

de nunt`.

Ochii m`tu[ii lui Neil o analizar` pe Janet \n cele mai mici detalii,

dup` care sclipir` surâz`tori. S-ar fi putut [i mai r`u. Ceea ce o

preocup` \ns` [i mai mult fu \ntrebarea cu privire la modul \n care se

va adapta o fat` atât de mignon` [i de pl`pând` la via]a barbar` care o

a[tepta al`turi de Neil, printre toate oile, vacile, caprele [i caii `ia, la

trei sute de mile de Sydney. Continu` \ns` s` fie foarte cald` cu ea, iar

28 FRANCES LLOYD

mai târziu, \n timpul dineului pe care Neil \l d`du dup` ceremoniareligioas`, la care fu invitat` [i Betty, plus \nc` alte câteva persoane,m`tu[a Phobe deveni chiar periculoas`, prin dulceg`riile ei.

Neil, care o cuno[tea doar de dou` luni, nu se impacient` foartetare. Unchiul Benjamin, \ns`, care o cuno[tea de o via]`-ntreag`, [tiudinainte ce va urma [i se sim]i mizerabil, \n momentul \n care balonulexplod`, f`r` ca el s` reu[easc` s` fac` ceva pentru a opri dezastrul.Phoehe a sa nu putu s` lase s`-i scape ocazia de a spune tot ce gândea\n leg`tur` cu aceast` c`s`torie, f`cut` cu atâta grab`.

|n timpul discursului so]iei sale, unchiul lui Neil, care o simpatiza\n mod evident pe Janet, \i arunc` acesteia o serie \ntreag` de priviriprin care \[i exprima regretul pentru atitudinea jum`t`]ii sale.

– {tii de ce s-a c`s`torit cu tine? \ntreb` m`tu[a Phoebe, privind-ope Janet cu ochi aprin[i. Sper c` nu-]i \nchipui c` a f`cut-o din cine [tiece sentimente de dragoste fulger`toare fa]` de tine. A f`cut-o pentru c`s-a certat cu mine. Dup` asta, a ie[it din cas` ca vântul, spunându-mic` se va c`s`tori cu prima fat` care \i va ie[i \n cale. S-a \ntâmplat s` fiitu aceea.

MIREASA REG~SIT~ 29

Capitolul 3

Janet era extrem de tensionat` când ajunser`, \n sfâr[it, la Londra.Nu atât din cauza c`l`toriei lungi care o a[tepta, cât mai ales din pricinar`celii care se instal` \ntre ea [i Neil. M`tu[a Phoebe reu[ise s` distrug`toat` armonia care se instalase \ntre ei \n ultimele dou` s`pt`mâni.

|n momentul \n care trenul \n care se urcar` \n grab` din gara Yorkp`r`si sta]ia, Janet se \ntoarse spre proasp`tul ei so] [i-l \ntreb` pe unton glacial:

– A spus adev`rul, m`tu[a ta?– M` tem c` da, r`spunse el, pe acela[i ton.– Te enervezi foarte des, atât de tare?– Nu.Janet a[tept` ca el s` pun` valizele \n plasa de bagaje, dup` care

continu`:– Atunci, cum r`mâne?Neil \[i roti ochii \n jur, evitând s-o priveasc`.– Cum, cum r`mâne? Suntem c`s`tori]i [i vom lua la noapte

avionul spre Australia. Asta-i tot.

Dup` acest schimb rece de replici, \[i continuar` c`l`toria \n t`cere,

timp \n care Janet se strânse \n col]ul de lâng` fereastr`, urm`rind f`r`

s` vad` satele prin care treceau, \ncercând din r`sputeri s`-[i opreasc`

lacrimile.

A[adar, \i propuse s` se c`s`toreasc` cu el doar pentru c` se

enervase pe m`tu[a sa, nu pentru c` ar fi avut pentru ea vreun

sentiment de afec]iune, sau m`car de prietenie.

Ro]ile trenului p`reau s` \ngâne, \mpreun` cu sufletul ei: enervare,

enervare, enervare-enervare, pân` când Janet sim]i c`-i vine s` urle.

Cum se \ntâmplase ca din milioanele de fete din Londra, tocmai ea

s`-i ias` \n cale, \n acea sear`?

Nu mai avea rost s` se gândeasc` la toate acestea acum. |ntr-un fel,

reac]ionaser` \n acela[i mod, a[a c` n-avea de ce s`-l blameze. El \i

f`cuse propunerea de c`s`torie pentru c` se enervase pe m`tu[a sa, iar

ea acceptase pentru c` o iritaser` insinu`rile propriet`resei sale.

Acum, erau c`s`tori]i. Era doamna Stonham [i trebuia s` r`mân`

lâng` el, pentru simplul motiv c` nu avea alternativ`. |[i l`sase via]a \n

mâinile acestui om. Trebuia s` mearg` cu el.

Neil continu` s` stea cu privirile a]intite \nainte, f`r` s` spun`

nimic.

Nu vorbir` nici dup` ce coborâr` din tren, nici \n drumul spre

aeroport, nici \n timp ce a[teptau s` se \mbarce.

Doar \n momentul \n care fusese anun]at avionul care trebuia s`-i

poarte spre Australia, Neil spuse cu un sentiment de mul]umire pe

fa]`:

– E al nostru, s` mergem.

MIREASA REG~SIT~ 31

Janet nu auzise primul anun], dar imediat urm` altul, la care fu

deosebit de atent`.

– Singapore, Djakarta, Perth [i Sydney, spuse foarte clar vocea de

la microfon.

Se \ndreptar` apoi spre avion [i ocupar` scaunele indicate pe bilet.

|n momentul \n care avionul se \n`l]`, iar \n fa]a ei nu se mai vedea

nimic altceva pe fereastra \ngust`, \n afara constela]iei care-i p`ru

uimitor de aproape, Janet \[i ridic` ochii speria]i spre Neil.

Acesta \i zâmbi imediat, primul zâmbet care-i ap`ru pe buze, de la

cuvintele m`tu[ii lui.

– Va fi bine. Nu ]i se va \ntâmpla nimic.

A[a crede el, se gândi fata, apropiindu-se mai mult de fereastr` [i

privind cu curiozitate, totul din jurul ei. To]i ceilal]i pasageri st`teau

a[eza]i cu non[alan]` \n scaunele lor, a[a c` Janet \[i propuse s`-[i

imagineze c` era \ntr-un autobuz.

Stewardesa, \ns`, observ` imediat expresia ei panicat` [i se apropie

zâmbind cu amabilitate:

– E primul dumneavoastr` zbor?

Janet \ncuviin]`, stingherit`.

– Sunt sigu` c` v` ve]i sim]i foarte bine. E un zbor foarte frumos,

continu` ea, ve]i vedea multe locuri frumoase. Dup` asta, stewardesa

se \ndep`rt` zâmbind.

Janet \ncerc` s` suporte totul cu o atitudine cât mai normal` cu

putin]`, de[i gândul c` zbura spre noua ei cas`, o f`cea s` fie cuprins`

de disperare.

Neil se mi[c` pu]in \n scaunul lui [i o atinse cu um`rul. |n acel

moment, Janet se sim]i atât de singur`, \ncât se bucur` pân` [i de

32 FRANCES LLOYD

aceast` atingere accidental`.

– Oh, abia a[tept s` ajungem, oft` el.

– Se pare c` nu e[ti prea bucuros de voiajul t`u \n Anglia, spuse ea.

– Ah, nu e adev`rat. Mi-a pl`cut, Anglia. E o ]ar` frumoas`,

recunosc, acolo e istorie la fiecare pas, dar vreau s` m` \ntorc acas`!…

|n mai pu]in de dou` zile [i jum`tate, voi fi din nou \n c`minul meu.

– Dou` zile [i jum`tate, r`spunse Janet, nu e posibil.

– Depinde foarte mult [i de c`pitanul Cook, dac` va fi a[a, r`spunse

el zâmbind.

Era de altfel foarte greu s` p`streze sup`rare cu companionul t`u,

la un astfel de drum. Se \ntâmplau foarte multe lucruri, \n fiecare clip`,

astfel c` se ivea tot timpul un prilej \n care unul dintre ei se \ntorcea

brusc spre cel`lalt, \ntrebând entuziasmat: ,, Ai v`zut?", ,,Ai auzit?"…

Urm` o noapte de repaus, la Singapore [i când Janet fu repartizat`

\ntr-o camer` de o singur` persoan`, \[i d`du seama cât de bine

organizase Neil aceast` c`l`torie. Ea nici m`car nu se \ntrebase, dac`

vor zbura ne\ntrerupt pân` \n Australia sau nu, dar el cuno[tea acest

zbor [i aranjase totul, cu cea mai mare minu]iozitate, conform

acordului lor.

Urm`toarea oprire fu la Djakarta, pentru a se face plinul, dup` care

zburar` peste ocean, \ndreptându-se spre Perth.

Imediat ce puse piciorul pe p`mântul s`u natal, Neil uit` de

curtoazia cu care o \nconjurase de-a lungul zborului [i porni, cu pa[i

mari [i entuzia[ti, cu mult \naintea ei.

Dup` un timp, se \ntoarse spre ea cu ochii str`lucind [i Janet

\n]elese imediat cât de mult se bucura Neil c` se \ntorsese acas`.

St`tur` \ns` foarte pu]in acolo. Dup` ce trecur` prin controlul de

MIREASA REG~SIT~ 33

vam` [i \ndeplinir` toate celelalte formalit`]i necesare, luar` un alt

avion, dup` care c`l`toria lor ajungea, \n sfâr[it, la final.

Janet dormi pu]in, \n timpul acestui ultim zbor, pe care-l f`cur`

noaptea. Curând, \ns`, se sim]i \nfrigurat` [i se trezi. |n plus, era [i

emo]ia cauzat` de faptul c` erau atât de aproape de finalul c`l`toriei.

Mai era atât de pu]in pân` când ea [i acest b`rbat care st`tea mo]`ind

al`turi de ea vor \ncepe s` duc` o via]` domestic`.

Va regreta el, \n momentul \n care se va vedea acas` din nou, faptul

c` se enervase atât de mult \ncât luase o hot`râre atât de pripit`?

Va \ncepe oare s-o urasc`?

Poate era \ndr`gostit de o alt` persoan`, \[i spuse ea [i-[i ridic`

ochii spre el, care dormea acum foarte profund, cu capul pe perna pe

care i-o adusese stewardesa, mai \nainte.

|n lumina slab` din avion, Janet \l privi cu aten]ie, p`rându-i [i mai

str`in acum, \n timp ce dormea.

Ce [tia despre el, cu adev`rat? Sau – ce [tia despre fratele s`u mai

tân`r? Era [i el acest gen de b`rbat care lua hot`râri pripite, la nervi?

Ar fi trebuit s` se gândeasc` la asta mai devreme. Acum era prea

târziu.

Janet se l`s` mai mult pe spate, \ncercând s` se relaxeze.

Curând, va avea r`spun la multe dintre dubiile sale.

Neil \[i desf`cu centura de siguran]` [i, mai \nainte ca ea s`

realizeze c` aterizaser`, Neil \i spuse cu satisfac]ie:

– C`l`toria a luat sfâr[it, spuse el, p`rând s` vorbeasc` mai mult

pentru sine \nsu[i.

Janet ar fi vrut s` \i spun` c` acesta e doar un alt \nceput, dar Neil

nu p`rea atât de preocupat de ea \ncât s`-i r`spund`, astfel c` renun]`

34 FRANCES LLOYD

s` mai spun` ceva, un timp.

|n momentul \n care p`r`si avionul la Sydney, Janet se opri pu]in

[i atinse u[a cu mâna. Avionul acesta fusese ultima ei leg`tur` cu Anglia

[i sim]i \n acel moment o afec]iune deosebit` pentru pas`rea de fier

care o purtase pân` acolo.

|n dorin]a lui de a-i ar`ta cât mai multe lucruri, Neil o purt`, \n

urm`toarele dou` zile, dintr-un loc \ntr-altul, dar Janetei \i fu foarte

dificil s` absoarb` totul, astfel \ncât s`-[i poat` reaminti cu exactitate,

mai târziu, ceea ce v`zuse. Nu va uita \ns` niciodat` impresia pe care

i-o f`cuse aurul nisipului plajelor, verdele copacilor, chiar dac` acolo

era iarn` acum [i nici albastrul des`vâr[it al oceanului.

Tot ceea ce v`zu acolo era atât de deosebit [i atât de special pentru

ea, \ncât ar fi vrut foarte mult s` mai r`mân` \nc` vreo câteva zile, dar

Neil era deja impacientat, din cauz` c` se f`cuser` trei luni de când

plecase de acas` [i trebuia s` vad` ce se \ntâmplase la ferm` \n lipsa lui.

|n diminea]a urm`toare, zburar` \nc` nou`zeci de minute, pân` la

cel mai apropiat ora[ de lâng` localitatea unde tr`ia Neil.

Uitându-se \n jos, la priveli[tea peste care planau, Janet exclam`,

surprins`:

– Dar ce spa]iu vast… Cred c` sunt treizeci sau patruzeci de mile,

\ntre ora[ele de aici.

– Da, cam a[a, \i confirm` Neil.

– Cât de departe ai spus c` e casa ta de primul ora[?

– Doar paisprezece mile.

Janet \[i pocni degetele, cu nervozitate… Doar paisprezece mile, \l

\ngân` ea \n gând. Contrastul dintre via]a care o a[tepta aici [i cea

petrecut` \n Anglia era mult mai mare decât \[i imaginase. }ara era

MIREASA REG~SIT~ 35

foarte diferit` de ]ara ei, astfel c`, \n mod sigur, [i via]a de aici era mult

diferit`. Avea foarte multe de \nv`]at, desigur, [i cea mai mare parte a

acestor lucruri, dup` toate aparen]ele, trebuia s` le \nve]e de una

singur`.

Odat` ajun[i \n Burnettia, Janet fu foarte surprins` de num`rul

mare de persoane care-l oprir` pe Neil s`-[i exprime uimirea c` nu-l

v`zuser` de foarte mult timp.

O prezent`, astfel, tuturor celor cu care se oprise [i cei mai mul]i

dintre ei o privir` cu prietenie [i c`ldur` [i-i invitar` s`-i viziteze.

|ntr-un târziu, Neil se \ntoarse spre ea [i o inform` pe un ton

neutru:

– Se pare c` fratele meu nu e \n ora[ ast`zi, a[a c` vom lua un taxi

pân` acas`.

– Poate ne-a a[teptat la aeroport [i nu l-ai observat, spuse ea.

– Nu, nu [tia când m` \ntorc.

– Nu i-ai spus ora la care pleci din Anglia? \ntreb` ea, surprins`. Nu

i-ai spus c` vii cu mine?

– Oh, va fi totul \n regul`, replic` el

– Cred c` va avea un [oc, când te va vedea cu mine.

– Nu-]i face griji, spuse el, cu nep`sare.

Luar`, a[adar, un taxi [i se \ndreptar` spre cas`.

Janetei i se p`ru foarte lung drumul. Nu puteau fi doar paisprezece

mile, se gândi ea.

{oseaua era absolut liber`, a[a c` parcurser` distan]a destul de

u[or.

Janet admir` din tot sufletul pinii care m`rgineau drumul [i

exclam` de uimire când v`zu un copac \nflorit \n toat` splendoarea sa:

36 FRANCES LLOYD

– Mimoza, spuse ea, uimit`, lipindu-[i fruntea de fereastra ma[inii.

– Mimoza? râse Neil, amuzat. Florile alea galbene? Sunt salcâmi. E

floarea noastr` na]ional`.

{oferul taxiului interveni [i el, amuzat:

– Sunt o mul]ime de lucruri de \nv`]at aici, nu-i a[a?

– Da, r`spunse Neil. Dar sunt sigur c` va \nv`]a repede.

– Nu m` \ndoiesc, r`spunse taximetristul. E cea mai grozav` ]ar`

din lume, doamn` Stonham, continu` el.

Janet fu surprins` c` mergeau de atâta timp [i nu v`zuse nici m`car

o oaie. |n imagina]ia ei, v`zuse terenuri \ntinse, pe care sute de oi

p`[teau lini[tite, \n soarele blând.

|n afara taxiului, \ns`, nu era nicio alt` mi[care \n jur.

Peste câteva minute, Neil \i spuse cu o voce plin` de mândrie:

– Vezi poarta aceea [i g`rdule]ul? E hotarul propriet`]ii noastre.

Mai e pu]in [i suntem acas`.

Ma[ina se cl`tin` puternic la intrarea pe poart` [i Janet \ntreb`

speriat`:

– Ce a fost asta?

– Rampa de vite. Le opre[te s` ias` afar`, explic` Neil. Uite casa!

exclam` el, brusc. O vezi? Uit`-te acolo, vezi acoperi[ul `la ro[u?

Janet urm` cu privirea direc]ia degetului lui.

Acolo era casa ei! Prima ei cas` din lumea asta! Nu o putea vedea

foarte bine, pentru c` era acoperit` de copacii din fa]a ei, dar putu z`ri

o verand` imens`, \nconjurat` de o serie \ntreag` de plante de felurite

m`rimi [i culori [i acoperit` de vi]` de vie.

– Struguri? \ntreb` Janet, cu toat` mul]umirea citindu-i-se pe fa]`.

– Da, r`spunse el zâmbind, luând dou` dintre valize [i ducându-le

MIREASA REG~SIT~ 37

\mpreun` cu [oferul taxiului dincolo de u[`.

Janet se duse, pe verand`, dar impresia pe care o avu la intrare fu

c` totul \n jur era foarte rece [i deprimant. Din cauza vi]ei de vie nu

ajungea acolo soarele, iar umbra permanent` dusese la o r`coare prea

pu]in pl`cut`. Altfel, veranda era foarte spa]ioas` [i curat`.

Neil veni [i el, peste pu]in timp.

– E foarte \ntuneric aici, spuse Janet.

– M` tem c` da, r`spunse el. Toate storurile sunt l`sate. Cred c` Ray

nu [i-a prea b`tut capul cu ele, zâmbi el, ca pentru a se scuza. |mi pare

r`u, Janet, cred c` vei fi foarte surprins` de ceea ce vei vedea, pentru

c` fratele meu nu este deloc interesat s` cure]e casa dup` ce m`nânc`

aici cu prietenii.

Janet nu r`spunse. Intr` t`cut` \ntr-o sufragerie foarte spa]ioas`,

dar care era cu siguran]`, cea mai murdar` camer` pe care o v`zuse \n

via]a ei.

– Ah, \mi pare r`u, spuse Neil din nou. Nu m` gândeam c` e chiar

atât de r`u, altfel a[ fi anun]at pe cineva s` vin` s` cure]e. Crezi c` se

mai poate face ceva ca aceast` cas` s` arate iar decent? \ntreb` el.

– Da, bine\n]eles, spuse ea, gândindu-se \ns` cât efort va trebui s`

depun` ea, pân` când aceast` cas` s` poat` ar`ta decent. Pot s`

explorez [i restul casei?

Neil p`ru pl`cut surprins de interesul ei [i se \ntoarse \n hol.

Deschise o alt` u[` [i Janet fu izbit` de un miros greu \nc` din

primul moment. Era o camer` [i mai spa]ioas` decât cea pe care o

v`zuse \nainte, dar, \n acela[i timp, praful era a[ezat \n straturi [i mai

groase, iar pânzele de p`ianjen erau [i mai abundente.

– N-am mai folosit niciodat` camera aceasta de la moartea mamei.

38 FRANCES LLOYD

Aici obi[nuia s` joace c`r]i la ceaiul de dup`-amiaz`, \mpreun` cu

diferi]i prieteni. Dincolo e sufrageria, iar pu]in mai \ncolo buc`t`ria.

Janet sim]i c` i se opre[te inima, \n momentul \n care Neil deschise

buc`t`ria.

Un cuptor cât toate zilele domina \nc`perea, pere]ii erau c`ptu[i]i

cu o serie \ntreag` de dulapuri de diferite dimensiuni, iar sub fereastr`

se g`sea o chiuvet` dubl`, dar nu era pic de confort sau de lumin` \n

toat` buc`t`ria.

|n cap`tul buc`t`riei era un fel de frigider uria[ [i Janet deschise,

curioas`, u[a. |n`untru erau a[ezate unele peste altele o sumedenie de

vase cu lapte prins, iar cantitatea de carne era mai mare decât v`zuse

pân` atunci \n oricare dintre m`cel`riile \n care intrase \n via]a ei.

– Au t`iat ieri ni[te vite, explic` Neil. Hai s`-]i ar`t baia, spuse el,

\ntorcându-se din nou \n hol. Avem un \nc`lzitor special pentru ap`

cald`, a[a c` nu sunt probleme \n sensul `sta. Mai avem patru

dormitoare [i biroul meu. Aceasta e partea cea mai nou` a casei. Acum,

s`-]i ar`t camera la care m-am gândit pentru tine.

Neil d`du de perete u[a unei camere [i Janet se ridic` pe vârfuri, \n

spatele lui, pentru a o vedea cât mai repede. Era foarte frumoas`, cu

tavan \nalt, [i câteva corni[e moderne. Fereastra era foarte larg` [i

d`dea spre gr`din`. |n plus, de acolo se vedeau foarte bine dealurile

din apropiere.

– Camera mea e cu o u[` mai \ncolo, spuse Neil. Ray obi[nuie[te

s` doarm` mai mult pe verand`, dar camera lui e cea din cap`tul

holului. M` \ntreb pe unde-o umbla.

– V`d c` nu este nimeni pe-aici pentru a-]i ura bun venit, spuse

Janet.

MIREASA REG~SIT~ 39

– Faptul c` m` aflu din nou aici e cea mai bun` urare, coment` el.

Dar, ascult`…

Lâng` intrarea din fa]` se auzir` voci [i Neil se \ndrept` repede

\ntr-acolo, urmat de Janet, care \ns` nu se gr`bi deloc.

Pe verand` se opri \n umbr`, a[teptând ca felicit`rile [i ur`rile de

bun venit adresate lui Neil s` se \ncheie.

Erau doi oameni str`ini. Nu-i fu foarte greu s`-[i dea seama care

dintre ei era fratele lui, pentru c` erau destul de asem`n`tori. Cel`lalt

b`rbat era ceva mai \n vârst`.

Dup` un timp, Neil \[i aduse \n sfâr[it aminte de ea [i spuse:

– Oh, Ray, Luke… E aici o persoan` pe care vreau s` v-o prezint:

so]ia mea.

– Ce? f`cu Ray, lovindu-[i cu putere fratele peste um`r, dup` care

se uit` lung la Janet, care a[tepta cu un zâmbet tremur`tor pe buze s`

fie observat`.

– So]ia mea, r`spunse Neil. Janet, acesta e fratele meu, Ray [i, de

acum \ncolo, [i cumnatul t`u.

Ray o privi [ocat pe femeia care se apropie pentru a-i strânge mâna,

dup` care \ntoarse capul spre fratele s`u, privindu-l cu ochi \ntreb`tori.

– Când s-a \ntâmplat asta? vru el s` [tie. Nu mi-ai spus nimic. N-ai

adus niciodat` vorba despre nicio fat`, \n sensul `sta.

– Da, \mi pare r`u. {tiu c` ar fi trebuit s`-]i spun, dar totul s-a

\ntâmplat atât de repede.

– Când? insist` Ray.

– |n ziua \n care am plecat din Anglia, de fapt.

– Te-ai c`s`torit? \ntreb` Ray, nevenindu-i s` cread`. Oh, Neil,

c`s`toria asta n-a fost din nou rezultatul vreunei noi crize

40 FRANCES LLOYD

temperamentale?

– B`iat impulsiv ce e[ti, murmur` cealalt` voce, din spatele lui Neil,

ridicând mâna [i prinzând degetele inerte ale Janetei. Eu sunt Luke

Stonham. Veri[orul acestor doi copii. Bine ai venit la Burnettia, Jane.

B`rbatul era mult mai \n vârst` decât cei doi fra]i [i Janet se uit` la

el, u[or patetic \n lumina s`rac` a holului, sim]ind c` g`sise, \n sfâr[it,

prietenul de care avea atâta nevoie. Strângerea lui de mân` fu ferm`,

dar foarte cald`.

– I-am spus lui Neil c` prezen]a mea aici va fi un [oc pentru toat`

lumea, spuse Janet, \n mare m`sur` ca aluzie la atitudinea lui Ray care

\nc` se mai uita la ea cu ochii ie[i]i din orbite.

– E un [oc pl`cut, \ns`, murmur` Luke [i Neil \i mul]umi din priviri.

|]i doresc toat` fericirea din lume, spuse el, zâmbind larg. {i ]ie, Neil,

felicit`ri din toat` inima mea.

F`cur` cu to]ii o pauz` [i-l privir` pe Ray, care st`tea inert \n fa]a

lor, incapabil s` scoat` vreun cuvânt. Nu era binevenit`, se gândi Janet.

– Ne ve]i povesti totul la o cea[c` de ceai, spuse Luke. |]i place

ceaiul, Janet?

– Da, spuse Janet, cu un zâmbet, dup` care \[i privi so]ul,

\ntreb`toare.

Ray ar fi vrut s` se retrag`, \n mod evident, dar cum era sigur c`

fratele lui nu i-ar fi iertat niciodat` aceast` atitudine, se for]` s`-i

\ntoarc` Janetei un zâmbet [i-i urm` t`cut \n buc`t`rie.

Erau foarte multe de spus.

|n primul rând, Neil se interes` ce se \ntâmplase la proprietate \n

lipsa lui. Apoi, \ncepu s` vorbeasc` despre subiectul care o [ocase atât

de mult pe fiica doamnei Forsyth [i-[i privi cu coada ochiului nevasta.

MIREASA REG~SIT~ 41

Aceasta \ns` st`tea relaxat` \n scaun [i asculta cu mult interes.

Neil se a[ez` mai bine \n scaun, foarte mul]umit de reac]iile Janetei.

Dup` asta, Neil le vorbi fugar despre vizita lui \n Anglia, trecând cu

rapiditate peste episodul c`s`toriei sale.

Luke \l privi cu curiozitate [i \ntreb`:

– {i m`tu[a Phoebe? Cum ]i-a pl`cut?

– Din primele tale scrisori, reie[ea c` mergea]i \mpreun` peste tot,

interveni [i Ray.

– Nu pentru c` a[a a[ fi dorit eu, r`spunse Neil. Nu se putea discuta

cu ea era o…

Nu reu[i s` mai spun` nimic, pentru c` Luke \i acoperi repede gura

cu mâna.

– N-am dreptate? se \ntoarse Neil spre Janet.

– Da, ai dreptate, \n mod sigur, r`spunse Janet, amintindu-[i

modul cum \i vorbise m`tu[a lui Neil, la doar o or` dup` \ncheierea

c`s`toriei cu nepotul s`u.

– Nu pari a fi fost foarte \ncântat de rudele mamei tale, remarc`

Luke.

– Nici n-am fost. Unchiul Benjamin nu e un om r`u, dar e total sub

papucul nevestei sale. Nu-mi vine s` cred c` el [i mama au fost fra]i.

N-au avut nimic \n comun.

– De ce nu o duci pe Janet s`-i ar`]i pu]in \mprejurimile, pân` voi

cur`]a eu pu]in, pe-aici? interveni Ray. Oricum, pentru disear` am o

idee extraordinar`. Voi g`ti ceva foarte special. Vei vedea ce carne

grozav` am, aici.

Neil surâse cu toat` fa]a la remarca fratelui lui.

– {i vom vedea ce gospodar extraordinar ai fost \n lipsa noastr`,

42 FRANCES LLOYD

chicoti el.

Gr`dina ar`ta dezastruos [i Janet arunc` o privire pe toat`

suprafa]a, \ntrebându-se de unde va trebui s` \nceap` cur`]irea acelui

loc. Chiar [i Neil se uit` cu dezgust \n jur, dup` care spuse nemul]umit:

– Nu s-a mai f`cut nimic pe-aici, de la plecarea mea.

Ray, care se apropiase \ncet \ntre timp, r`spunse:

– Ai concediat gr`dinarul \nainte de a pleca, \]i aminte[ti?

|[i continuar` apoi drumul to]i trei [i cei doi fra]i tres`rir` de uimire

când Janet se opri, exclamând cu surpriz`:

– Narcise!

Erau sute, acolo, toate \nflorite! |[i i]iser` mândre capetele pe

deasupra ierbii crescute atât de mult, \ncât aproape le acoperea, [i se

leg`nau triumf`toare \n adierea vântului prim`v`ratic.

– Acest col] al gr`dinii a fost \ntotdeauna locul preferat al mamei,

spuse Neil, bucuros c`-i pl`cea atât de mult [i ei, pentru c` n-o

a[teptase nicio alt` bucurie la sosirea aici. Noi numeam acest loc al ei

,, gr`dina englezeasc`".

– Nu [tiam c` acest tip de narcise cresc aici, credeam c` e prea cald.

Mai sunt [i alte flori aici?

– Da, ni[te flori albastre… Vor \nflori mai târziu.

– Anemome? \ncerc` ea s` ghiceasc`.

– Da, cred c` a[a se numesc. Nu m` pricep foarte mult la flori, dar

când tr`ia mama era foarte frumos, aici. Acum, sunt toate ale tale.

– Mul]umesc, spuse Janet [i se uit` cu coada ochiului la Ray, care

\[i sub]ie buzele \ntr-o expresie de nemul]umire.

Acum florile, se gândi el, pe urm`, \n calitate de so]ie a fratelui mai

mare, va avea [i bijuteriile pe care le l`sase mama lor. Spera c` nu va

MIREASA REG~SIT~ 43

\mbr`ca [i hainele r`mase de la ea.

– Voi fi foarte fericit` s` am grij` de aceast` gr`din`, murmur`

Janet.

Dup` asta \[i continuar` drumul \ncet, urma]i \ndeaproape de Ray.

Janet se opri \n fa]a unui portocal, uimindu-se de frumuse]ea lui.

Nu v`zuse niciodat` un portocal, \n realitate. Neil rupse cu grij` un

fruct [i i-l oferi. Chiar [i Ray a[tept` plin de curiozitate reac]ia ei:

– Foarte delicios, spuse Janet, zâmbind cu satisfac]ie.

– Pu]in mai \ncolo avem [i l`mâi, spuse Neil cu mândrie,

amintindu-[i c` \i l`udase proprietatea, \n noaptea când \i propusese

s`-i fie so]ie.

Ceva din tonul lui \l f`cu pe Ray s` se \ntoarc` brusc, dup` ce-l privi

o clip`, cu nervozitate, \nainte de a se \ndep`rta.

De pe terasa casei, Luke privise, cu luare-aminte, toat` scena. Bietul

copil, se gândi el. De ce nu le spusese Neil nimic despre c`s`toria lui?

Dac` ar fi f`cut-o, el [i cu Ray ar fi cur`]at pu]in casa, pentru a n-o primi

pe Janet \ntr-o atmosfer` atât de jalnic`. |i era ru[ine pentru v`rul lui,

[i-i p`rea r`u pentru tân`ra englezoaic`.

Telefonul sun` deodat` \n hol [i Luke ridic` receptorul.

– Alo, Burnettia? \ntreb` vocea de la cel`lalt cap`t al firului.

– Oh, e[ti tu, Louise?

– Luke? E[ti acolo, din nou!… Da, sunt eu.

Vocea femeii se auzi, din nou, plin` de emo]ie:

– E adev`rat c` s-a-ntors Neil? Jack mi-a spus c` l-a \ntâlnit \n ora[

[i c` era cu so]ia lui.

– Da, [i sunt convins c` aceast` veste te-a surprins, remarc` el.

– Bine\n]eles c` m-a surprins. E adev`rat? Credeam c` Jack m`

44 FRANCES LLOYD

tachineaz`. E adev`rat c` s-a \ntors cu o so]ie englezoaic`?

– Da. Tocmai \i arat` \mprejurimile casei, \n acest moment.

– Ah, nu-mi vine s` cred c` Neil s-a c`s`torit.

– Acesta e adev`rul gol-golu]: s-a c`s`torit. {i noua doamn`

Stonham e o persoan` foarte dr`gu]`. E foarte tân`r` [i foarte fin`.

– Nu, nu pot s` cred, repet` Louise. Sunt foarte \ndr`gosti]i?

Luke \ndep`rt` receptorul de ureche [i \ntreb` dezaprobator:

– Cum po]i s` \ntrebi lucruri atât de intime, Louise?

Prin u[a \ntredeschis` a buc`t`riei, Luke privi toate vasele r`mase

nesp`late [i se gândi la ora cinei. Biata Janet, s` trebuiasc` s` g`teasc`

\nc` din prima zi când a ajuns aici, se gândi el.

– |mi pare foarte r`u de ea, continu` el, cu voce tare.

– De ce?

– Pentru c` aici n-a [tiut nimeni c` va sosi. N-am preg`tit nimic [i

tot ce se g`se[te \n cas` e carnea pe care o avem de la t`ierea

animalelor de ieri. Nici pâinea n-a venit azi.

– Oh, da, n-ave]i prea multe de mâncare acolo. Uite, \ncerc eu s`

rezolv problema asta, te voi suna din nou, pu]in mai târziu.

– Ah, Louise, \]i voi da un s`rut \n prima clip` când te voi \ntâlni

singur` acas`. {tiu c` Jack e gelos.

– O s`-l trimit de-acas`, pentru asta, spuse ea râzând [i \nchise

telefonul.

Luke zâmbi [i el [i puse receptorul la loc, satisf`cut.

O cuno[tea foarte bine pe Louise. Acum urma s`-[i sune to]i

prietenii, care \[i vor controla frigiderele [i vor face cu siguran]` un co[

foarte \ndestulat, a[a \ncât o va putea surprinde foarte pl`cut pe Janet.

Nu va lipsi mult, se gândi el, [i se va \mprieteni cu toat` lumea de aici.

MIREASA REG~SIT~ 45

Acesta e doar \nceputul.

|n tot acest timp, Neil o ini]ie pe Janet \n problemele propriet`]ii.

Era atât de \nsufle]itt \ncât pentru ea era foarte evident c` din

momentul \n care ajuseser` acolo, ea nu mai exista pentru el. Tot ce-l

interesa era Burnettia.

Era foarte adev`rat, \ns`, c` era un loc extrem de pl`cut [i [tia c`,

\n timp, [i ea va putea ajunge s` iubeasc` acest domeniu cu o pasiune

la fel de mare ca a lui. Nici nu va fi foarte greu, pentru c` ora[ul cu

magazinele [i cu distrac]iile lui era la mai bine de paisprezece mile

distan]`.

Modul \n care se uit` Ray la ea, \n ultimele minute, o f`cu pe Janet

s` se gândeasc` s`-i p`r`seasc` pe cei doi fra]i. Poate Ray vroia s`-i

spun` lui Neil ni[te lucruri pe care ea nu trebuia s` le aud`. Oricum,

erau foarte multe de f`cut \n cas`, a[a c`-i anun]` c` va merge s`-[i

desfac` valizele.

– D`-mi [i cheile tale, Neil.

– Dar pot s`-mi desfac [i singur, valizele, spuse el, dar ad`ug`

imediat: ah, bine. |nc` nu m-am obi[nuit cu faptul c` am o so]ie care

face aceste lucruri pentru mine.

Dup` ce Janet se \ndep`rt`, Ray \i ceru fratelui lui s`-i spun` mai

multe despre c`s`toria pe care o f`cuse atât de nea[teptat, dar, spre

surprinderea lui, Neil nu se ar`t` prea entuziasmat de acest subiect. La

insisten]ele lui Ray, \ns`, accept` s`-i r`spund` la câteva \ntreb`ri.

Da se c`s`torise pentru c` se enervase pe m`tu[a sa. Nu, n-o

cuno[tea pe Janet de prea mult timp. Nu, Janet nu avea familie. Da, \i

p`rea foarte r`u c` nu-l anun]ase, dar el de ce nu-l anun]ase de inten]ia

sa de a vinde oile pe care le vânduse?

46 FRANCES LLOYD

Când intr` \n buc`t`rie, Janet \l v`zu pe Luke f`când ni[te

sandvi[uri.

– Tocmai a sosit, spuse el, ar`tând bucuros spre pâinea proasp`t`.

Po[ta[ul vine aici de trei ori pe s`pt`mân`, a[a c` aduce [i pâinea. Sper

c` nu-]i faci probleme c` m`nânci sandvi[uri la prânz. Pentru cin` e

totul aranjat, a[a c` nu trebuie s`-]i faci niciun fel de probleme. Nu-]i

voi spune ce vom avea, pentru c` vreau s` fie o surpriz`. E destul s` [tii

c` nu trebuie s` te gânde[ti tu la asta. N-am vrut s` te ocupi tu de ast-

fel de probleme din prima zi \n care ai ajuns aici. Acum stai jos, vreau

s` vorbim pu]in. Vreau s`-mi spui cum a fost zborul de la Londra pân`

aici. Mi-am dorit \ntotdeauna s` fac o c`l`torie lung` cu avionul, dar

pân` acum n-am reu[it.

– Stai aproape? \ntreb` Janet, ajutându-l s` ung` pâinea cu unt.

– Da. Dup` col], zâmbi el. Am propria mea proprietate, la patru

mile de aici. Thataway, ad`ug` el, fluturând cu]itul spre fereastr`, astfel

c` Janet putu deduce c` era vorba de un loc \nspre dealuri.

– Asta \nseamn` dup` col]? exclam` Janet, râzând cu poft`.

– E foarte diferit totul aici, nu-i a[a? \ntreb` el [i ea \ncuviin]`,

fericit` c` \n sfâr[it cineva \[i d`dea seama cât de str`in` se sim]ea \n

aceste locuri. Dac` vreodat` vei avea nevoie de vreun sfat, draga mea

veri[oar` – ce ciudat m` simt c` am o veri[oar` nou`! – doar

spune-mi [i voi \ncerca s` te ajut cu tot ce pot.

– Mul]umesc, Luke, r`spunse ea, realizând cu satisfac]ie c`, de[i

tonul lui fusese destul de jpozna[, cuvintele fuseser` rostite din toat`

inima [i cu toat` seriozitatea.

Nu era doar diferit, se gândi ea. Era [i extrem de dificil. Nu putea

g`si un prosop curat, nu g`sea o cuvertur` pentru patul ei, nu g`sea

MIREASA REG~SIT~ 47

p`turi, nu era nimic preg`tit pentru a locui o femeie acolo. Nu realiza,

\nc` faptul c` aceasta era casa ei, astfel c` nici nu \ndr`znea s`

scotoceasc` prin dulapuri sau prin sertare.

Luke plec` s` vad` ce se \ntâmpl` cu merindele pentru prânz [i

cin`, iar Neil [i Ray erau pe afar`, cu treburile legate de ferm`. Era, deci,

st`pâna casei \n acele momente, dar se uita cu uimire \n jur,

ne\ndr`znind s` ating` nimic.

Neil se \ntoarse singur dup` un timp [i-i s`ri \n ajutor, chemând-o

\ntr-unul dintre dormitoare [i ar`tându-i un dulap pe care ea nu-l

observase, unde erau puse, alandala, o mul]ime de p`turi, pilote,

perne [i cear[afuri.

– Sunt \nc` o mul]ime de astfel de lucruri \n camera mamei – \n

camera ta, se corect` el.

– Nu-mi place s` cotrob`i prin lucrurile altora, se confes` Janet.

– Dar acum e totul al t`u. }i-am promis, nu-i a[a? Tot ce e aici e [i

al t`u, de acum \ncolo. Po]i s` mergi unde vrei, s` faci tot ce vrei. Doar

\n biroul meu e interzis` intrarea. Nu numai pentru tine. Nu-mi place

s` intre nimeni acolo. |mi place ca acolo lucrurile s` fie l`sate exact a[a

cum le pun eu, pentru a le g`si cu u[urin]`. Am impresia c` Ray n-a

]inut cont de aceast` dorin]` a mea \n perioada \n care am fost plecat,

pentru c` a deranjat totul,acolo, a[a cum face peste tot pe unde intr`.

Janet \[i d`du atunci seama c` Neil nu era chiar a[a de indulgent pe

cât p`rea [i se \ntreb` cât \i permitea lui Ray s` se ocupe de proprietate.

– Unde e Luke? A plecat acas`? continu` el.

– A plecat s` aduc` ceva. A promis c` va fi aici \nainte de cin`. Mi-a

ordonat s` nu fac nimic de mâncare, clipi ea, enigmatic.

– Probabil doamna Wilde, menajera lui, a preg`tit ceva. |mi pare

48 FRANCES LLOYD

foarte r`u pentru situa]ia asta. Abia acum \mi dau seama c` ar fi trebuits` le telefonez, s`-i anun] c` venim.

– Da, fu ea de acord. Nu doar pentru c` nu e nimic de mâncare [ipaturile nu sunt preg`tite, dar poate dac` Ray ar fi [tiut dinainte desprec`s`toria noastr`. n-ar mai fi fost acum atât de [ocat.

MIREASA REG~SIT~ 49

Capitolul 4

Cina o surprinsese, \ntr-adev`r, pe Janet. Imaginea mesei pe careLuke a[ez` o fa]` de mas` elegant`, o serie \ntreag` de bun`t`]uriprintre care pres`r` lumân`rele ro[ii, o impresion` \nc` de cum p`[ipragul buc`t`riei, la chemarea v`rului so]ului ei.

{unca, puii pr`ji]i, salatele frumos ornamentate, pâinea cald` [ifructele asezonate cu dichis, plus pr`jiturile de cas` care completauaranjamentul, totul te \mbia s` te a[ezi repede la mas` [i s` te \nfrup]idup` pofta inimii.

– De unde Dumnezeu au ap`rut toate astea? spuse Neil \n culmeasurprizei, ap`rând , brusc, \n spatele ei.

– De la prietenii vo[tri.– Dar eu nu cunosc pe nimeni aici, [opti Janet, uimit`.– |i vei cunoa[te foarte curând, surâse Luke. Toat` lumea de pe-aici

a auzit de sosirea ta [i, presupunând c` \n cas` nu se afla nimic \n afar`de carnea de vac`, bine\n]eles, s-au gândit s`-]i fac` o surpriz` de bunvenit.

– Cred c` [tiu cine, replic` Neil. Louise, Mary… |i pot ghici pe to]i.

Janet era foarte bucuroas`. N-avea habar cine trimisese aceste

minun`]ii, dar \i blagoslovea din toat` inima. Gestul lor era foarte

frumos [i promitea o rela]ie de prietenie sincer` pe viitor, spre

deosebire de atitudinea lui Ray, care nu-i vorbise deloc de când sosise

[i o f`cuse s` se simt` nedorit` acolo.

– Au telefon, aceste persoane atât de amabile? \ntreb` Janet,

a[ezându-se la mas`.

– Da, r`spunse Luke imediat.

– |i voi suna pe to]i, s` le mul]umesc, spuse Janet, dar trebuie mai

\ntâi s`-mi dai numele [i num`rul lor de telefon, desigur, zâmbi ea.

– Nici nu trebuie s` spui nimic, surâse Neil. Doar sun` de trei ori

pentru Mary, o dat` lung [i \nc` o dat` foarte scurt pentru Louise [i

totul va fi \n deplin` regul`. Vor veni imediat.

– A, codul `sta a fost inventat pentru a nu spune la telefon lucruri

pe care nu trebuie s` le [tie [i al]ii. Am \n]eles. De acum \nainte, dac`

ai s`-mi spui ceva important, te rog s` vii personal, surâse Luke.

***

Diminea]a urm`toare, de[i cu o zi \nainte \[i propusese s` spele [i

s` aranjeze casa, Janet o petrecu mai mult la telefon.

{i-a \nceput ziua devreme, pentru c` Neil, intrase \n camera ei la o

or` foarte matinal`, anun]ând-o c` era timpul s` se trezeasc`.

Janet \ntredeschise ochii, nevenindu-i s` cread` când v`zu ceasul

MIREASA REG~SIT~ 51

de lâng` ea, c` nu-l auzise. Se f`cuse deja ora [apte f`r` zece minute,

dar era frig [i \ntuneric.

|n buc`t`rie, totu[i, ardea focul \n cuptor, iar apa de cafea fierbea

\n ibric, semn c` ziua \ncepuse, deja.

Neil st`tea la mas`, \mbr`cat \n haine de lucru [i o a[tepta. |n locul

cravatei [i a costumului elegant, cu care fusese obi[nuit` pân` atunci

s`-l vad`, Neil \mbr`case o c`ma[` decolorat`, pe care o l`sase deschis`

la piept [i o pereche de pantaloni kaki, extrem de [ifona]i. Lucrul care

o enerv` \ns` pe Janet fu faptul c` se prezentase la micul dejun

neb`rbierit. Putea scuza hainele ponosite, dar barba neglijent`, etalat`

dis-dediminea]`, \i f`cea r`u.

– N-ai g`sit aparatul de ras? \ntreb` ea, cu inocen]`. Sunt sigur` c`

l-am despachetat.

– Da, l-am v`zut, spuse el, pip`indu-[i barba cu degetele. M` voi

b`rbieri pentru prânz.

Janet se ridic` [i deschise u[i]a cuptorului.

– |mi pare foarte r`u, dar nu sunt \nc` obi[nuit` cu toate acestea [i

am \ntârziat, ast`zi. Am auzit acum câteva momente c` Ray a ie[it din

baie, a[a c`, dac` vrei s` intri tu, \]i voi face un semn \n u[`, \n

momentul \n care va fi totul pe mas`.

Neil o privi o clip` nemul]umit, pe urm` \ns` \i zâmbi imediat [i se

\ndrept` \ncet spre baie, amintindu-[i insisten]ele mamei lor de a se

rade cu to]ii \nainte de micul dejun [i nu la alt` or`.

Englezoaicele astea, par s` fie toate la fel, \[i spuse Neil. De ce Jack

Payne putea s` stea [i trei, patru zile f`r` s` se b`rbiereasc`? se \ntreb`,

el, cu n`duf. Louise nu e interesat` de acest aspect, niciodat`. El nu era

\nsurat cu Louise, ci cu Janet, \l avertiz` o voce interioar`. Astfel, \n

52 FRANCES LLOYD

timp ce deschidea nemul]umit u[a de la baie, Neil sim]i c` cel pu]in

câteva lucruri se vor schimba radical \n via]a sa viitoare, din aceast`

cauz`.

Ray fusese foarte t`cut la micul dejun [i ie[i imediat dup` aceea.

Janet arunc` o privire focului din vatr`, pentru a-l ]ine viu \n

vederea treburilor pe care le avea de f`cut \n acea diminea]`, dup` care

se \ndrept` spre telefon.

|n momentul \n care primul dintre cei chema]i pân` atunci

r`spunse, Janet trase aer \n piept, \nainte de a spune cu fermitate:

,,Janet Stonham, la telefon".

Vocea cald` [i prietenoas` a Louisei, \i pl`cu foarte mult, a[a c`

discutar` câteva minute bune, timp \n care afl` c` tân`ra avea dou`zeci

[i opt de ani, era c`s`torit` [i avea deja trei copii. Louise \ns` p`rea

mult mai interesat` s` afle un sac de lucruri despre ea [i Neil. Unde

s-au \ntâlnit, de cât timp se cuno[teau, dac` s-au iubit de la \nceput…

Janet recunoscu faptul c`-l cunoscuse pe Neil doar cu trei

s`pt`mâni \naintea nun]ii, iar Louise râse entuziasmat` de

romantismul situa]iei. Dup` aceea \i propuse Janetei s`-i viziteze

duminica urm`toare, \mpreun` cu Neil.

Aceea[i curioas` atitudine de prietenie cald` se sim]i [i \n vocea

celeilalte tinere cu care vorbi Janet \n diminea]a aceea, care \i spuse c`

e logodit` de doi ani, dar nu e \nc` niciun semn c` se va c`s`tori.

Puteau s` se \ntâlneasc` \n zilele urm`toare?

Dup` câteva minute, alte dou` persoane \i r`spunser` la telefon

[i-i vorbir` cu aceea[i c`ldur`. |ntreb`rile fuseser` acelea[i.

Când Janet puse \n sfâr[it receptorul la loc, realiz` c` se afla \n

Burnettia doar de dou`zeci [i patru de ore, dar deja to]i vecinii \i erau

MIREASA REG~SIT~ 53

prieteni [i o invitaser` la mas`, iar ea acceptase.

Se schimbase \n atât de pu]in timp, molipsindu-se de atitudinea

atât de special` a australienilor. Nu-i venea s` cread` c`, dup`

dezam`girea de ieri, din momentul \n care ajunsese aici, ast`zi putea fi

atât de vesel` [i de optimist`.

Ca orice femeie, se gândi cu ce se va \mbr`ca pentru aceste vizite.

Cele dou` valize cu care venise nu con]ineau prea multe obiecte de

vestimenta]ie, dar toate erau scumpe [i de o calitate foarte bun`. Putea

\mbr`ca oricare dintre rochiile pe care le avea, f`r` nicio problem`.

Oricum, atâta timp cât nu [tia \nc` ce venituri are Neil, nu putea s`-i

cear` s`-i cumpere nimic [i, mai ales, haine.

Ray plecase \n ora[ [i Janet lu` prânzul singur` cu Neil. |i povesti

despre convorbirile telefonice avute [i despre invita]iile pe care le

acceptase cu pl`cere, pentru amândoi.

Neil fu foarte bucuros la rândul lui c` vor \ncepe s`-[i viziteze

prietenii. |i lipsiser` foarte mult \n Anglia serile petrecute \mpreun` cu

ei.

|l \ntrista doar faptul c` Ray dezaproba atât de mult c`s`toria lui, se

gândi Neil, a[ezându-se, ca de obicei dup`-mas`, \ntr-un fotoliu din

sufragerie [i aprinzându-[i pipa. |i surprinsese, de altfel, privirea

suspicioas` \n momentul \n care o v`zuse diminea]` pe Janet ie[ind

dintr-o camer`, iar el dintr-alta.

Neil se concentr` apoi asupra spiralelor mari de fum, care ie[eau

din pipa sa, dup` care gândurile \i zburar` mai departe. Dac` vor

merge \n vizit`, Janet va trebui s` se \mbrace cu ceva foarte special?

Nucump`raser` foarte multe lucruri, \nainte de plecarea din Anglia.

– Vom merge \n ora[, mâine, o anun]` el foarte decis. Trebuie s`

54 FRANCES LLOYD

cump`r`m ni[te lucruri. Luke a spus c` ieri n-am avut nimic de

mâncare \n cas` \n afar` de carne, a[a c` va trebui s` faci o list` cu ceea

ce crezi c` e necesar. Voi deschide [i un cont pe numele t`u la banc`,

a[a \ncât s` po]i cump`ra tot ce vrei, f`r` s` m` mai implici pe mine.

– E foarte dr`gu] din partea ta, Neil.

– E doar parte din planul nostru comun. Nu se poate s`-mi ceri

bani tot timpul, a[a c` e mai bine a[a. Pe urm`, nu po]i s` te \mbraci

cu acelea[i haine mereu. Lumea va \ncepe s` se \ntrebe de ce te tratez

astfel.

Janet \i arunc` o privire fulger`toare, dup` care \[i plec` ochii spre

cele dou` inele costisitoare, de la mâna sa. Fu momentul \n care

descoperi o latur` foarte important` a caracterului so]ului ei: \i pl`cea

s` impresioneze. |ntorcându-se cu gândul \n timp, Janet \[i d`du

seama c` fiecare lucru pe care i-l cump`rase fusese de foarte bun`

calitate, astfel ca pentru oricine s` fie foarte evident cât de scump era

acel obiect.

– N-am nevoie de prea multe lucruri pentru mine, acum, spuse

Janet, punându-[i coatele pe mas` [i rezemându-[i b`rbia \n mâini. |n

schimb, sunt foarte multe lucruri de cump`rat pentru cas`. Imediat ce

m` voi obi[nui pu]in cu tradi]iile de aici, voi \ncepe s` le cump`r.

– |]i faci planuri deja \n leg`tur` cu asta, nu-i a[a? spuse el, zâmbind

cu entuziasm.

– Da, nu prea multe, pentru c` n-am avut \nc` timp. Ah, nu-mi vine

s` cred c` sunt aici doar de ieri.

– Eu pot s`-]i spun c` m` simt de parc` nici n-a[ fi fost plecat, se

confes` el. Ah, mai e ceva. Trebuie s` \nve]i s` conduci, pentru c` va fi

foarte dificil pentru mine s` te \nso]esc ori de câte ori vei avea nevoie

MIREASA REG~SIT~ 55

s` faci cump`r`turi sau s` mergi \n vizit`. |i voi cere lui Ray sau lui Luke

s` te \nve]e.

Vorbe[te ca [i cum rela]ia noastr` va dura o ve[nicie, se gândi Janet.

– De ce nu m` \nve]i tu? \ntreb` Jane, [tergându-[i fruntea cu dosul

mâinii.

– Eu n-am timp.

– Dar…

Ar fi vrut s`-i spun` c` i-ar fi pl`cut s-o \nve]e so]ul ei toate aceste

lucruri, \ns` expresia care \ncepu s` se \ntip`reasc` pe fa]a lui o opri

brusc.

– Oh, nu \ncepe, deja, Janet… Dintre noi to]i, Luke e cel mai

indicat s` te \nve]e, pentru c` e cel mai calm. |i voi spune.

Cu asta, \ncheie acest subiect [i atitudinea lui o descuraj` pe Janet

s` mai pun` [i alte \ntreb`ri, \n leg`tur` cu aceast` problem`.

Dup` câteva minute, Neil plec`, iar tân`ra r`mase cu capul plecat,

amestecând \ndelung zah`rul din cafea. Poate era o prostie, \[i spuse

ea, dar se sim]ea ca [i cum un nor imens \i \ntunecase orizontul.

***

Mul]i dintre cunoscu]ii lui Neil fur` atât de curio[i s` o vad` pe

Janet, \ncât nici nu mai a[teptar` s` fie invita]i la Burnettia, ci veneau

singuri, sub diferite pretexte. Odat` veni]i, vroiau s` aud` cât mai

multe lucruri despre c`l`toria lui Neil \n Anglia [i s`-[i fac` fiecare

propriile impresii despre tân`ra englezoaic`, despre care auziser` c` se

56 FRANCES LLOYD

c`s`torise cu concet`]eanul lor \n mare grab` [i \ntr-o manier` atât de

romantic`.

Toate aceste vizite, \ns`, cereau foarte mult timp [i Janet regret` c`

nu reu[ise s` aranjeze pu]in mai mult casa, \nainte de toate acestea.

Spera \ns` c`, \n timp, \[i vor da cu to]ii seama ce gospodin` bun`

era.

|n urm`toarele zile, Neil o prezent` muncitorilor de la ferm`. Erau

to]i foarte vânjo[i [i bronza]i, \ns` unul dintre ei era destul de b`trân,

cu o barb` alb`, foarte lung`.

Ce Mo[ Cr`ciun des`vâr[it, se gândi Janet, \n timp ce Neil f`cu

prezent`rile.

– El e Casey. Lucreaz` pentru Luke. E ziua ta liber`, azi? \ntreb`

Neil.

– Da [i am venit s-o v`d pe doamna ta. Luke ne-a vorbit asear`

despre ea [i a zis c` e foarte dr`gu]` [i mul]umit` de situa]ia ei de

acum. Cred c` [i tu e[ti, spuse b`trânul, privindu-i lung.

Janet râse \ncet [i se \ndep`rt`, l`sându-i s` discute, mai departe.

Intrase \ntr-un tip de via]` foarte straniu pentru ea [i-i va lua ceva timp

s` se obi[nuiasc`, \[i spuse ea.

A doua zi diminea]` plecar` \n ora[ [i tân`ra se \ntreb` cât timp va

mai trece pân` când aceste paisprezece mile pe care trebuiau s` le

str`bat` pân` acolo i se vor p`rea o nimica toat`.

O dat` ajun[i, Neil o prezent` altor [i altor persoane pe care le

\ntâlnir` \n drumurile lor.

|n timp ce Neil intr` la banc`, Janet cutreier` magazinele din jur,

pentru a se edifica asupra lucrurilor pe care le va putea cump`ra

pentru cas`.

MIREASA REG~SIT~ 57

Intr`, astfel, \ntr-o dughean` plin` cu draperii de diverse m`rimi [i

culori.

– V` pot ajuta cu ceva? \ntreb` imediat vânz`torul.

– Nu, mul]umesc. Deocamdat` doar m` uit.

B`rbatul râse blajin [i r`spunse:

– Dup` accentul pe care-l ave]i, cred c` a]i lipsit foarte mult de prin

p`r]ile astea.

– Trei zile, surâse Janet.

– Ah, sunte]i, cumva, doamna Stonham? So]ia lui Neil?

Dup` ce Janet d`du u[or din cap afirmativ, vânz`torul \i prinse

mâna [i i-o scutur` cu putere.

– Am auzit cu to]ii despre dumneavoastr`. Sunt sigur c` o s` v`

plac` \n Australia.

– Ah, da, \mi place deja foarte mult, r`spunse Janet, entuziasmat`.

Sunt \ndr`gostit` de soarele de aici.

– Vre]i s` cump`ra]i ni[te draperii?

– Da, dar a[ vrea ceva \n verdele m`rii sau un albastru foarte \nchis.

– Ah, toat` lumea folose[te culorile astea. V` recomand ceva mai

deosebit. Acest gri-pal cu desene \n albastru. Un contrast foarte

frumos, nu crede]i?

– Da, mai ales c` a[ vrea s` zugr`vim casa \ntr-un roz-pal.

– A]i observat ce culori variate au casele aici? Veni]i pu]in, spuse el

[i o invit` foarte politicos s` ias` \mpreun`. Cl`direa po[tei e \n

galben-pal. Cea a b`ncii e zugr`vit` \n verde foarte deschis. Sunt foarte

atr`g`toare, nu-i a[a?

Janet \ncuviin]`, zâmbind. Nu observase acest detaliu \nainte.

Fiecare cl`dire din jur era original`. |n plus, toate erau foarte \ngrijite.

58 FRANCES LLOYD

Janet privi materialele pe care le ]inea \n mâini. Una dintre culori o

f`cu s` se gândeasc` la Burnettia [i la cât de frumoas` ar fi casa de acolo

\ntr-o astfel de culoare, cu to]i copacii care o \nconjurau.

|n drumul spre cas`, \i spuse lui Neil la ce se gândise.

– Liliachiu? \ntreb` Neil surprins, \ncercând s`-[i imagineze casa sa

\n culoarea pe care mama ei o iubea atât de mult. Oh, nu [tiu…

�