FORFECAREA VÎNTULUIConspect şi redactare

(Bibliografie: C.I.P.A – Meteorologie aeronautică pentru personalul navigant – instructor Hritinia Ionescu - 1980 )

Definiţie:

Clasificare: A. Forfecare la vînt de faţă care scade din intensitate pe pantă.B. Forfecare la vînt de faţă care creşte din intensitate pe pantă.C. Forfecare la vînt lateral.

Cazul A. Vînt de faţă care scade din intensitate pe pantă.

Fz – forţa portantăFx – forţa de rezistenţăG – greutatea avionuluiT – tracţiunea necesarăVA – viteza masei „A”VB – viteza masei „B” ∆V – diferenţa dintre „A” şi „B”N – punctul normal de contactL – punctul de contact la aterizare lungăGS – viteza faţă de solG/S – panta de coborîre (glide slope)F – puctul unde apare forfecareaP – puctul de contact cînd a intervenit pilotul incorectW – rata de coborîre+ ∆ T – excedent de tracţiune- ∆T – deficit de tracţiune

In punctul A pilotul a stabilit avionul pe panta de coborîre „G/S” menţinînd:- Tracţiunea constantă- Viteza avionului constantă- Rata de coborîre constantă- (bara G/S de la ILS la centru, pentru avioanele care au navigaţie ILS ).

În punctul F:- 1. Portanţa scade, pentru că scade viteza masei de aer Fz(F) < FZ(A).- 2. Rata de coborîre creşte şi avionul coboară sub pantă W(F) > W(A)

- 3. Forţa de rezistenţă la înaintare scade o dată cu scăderea portanţei, iar avionul are tendinţa să coboare botul (picaj). FX(F) < Fx(A).

- 4.- 5.- 6.

- 7.

Erorile pe care le poate face pilotul:- 1.- 2.- 3.- 4.- 5.

Cazul B. Vînt de faţă care creşte din intensitate pe pantă.

Fz – forţa portantăFx – forţa de rezistenţăG – greutatea avionuluiT – tracţiunea necesarăVA – viteza masei „A”VB – viteza masei „B” ∆V – diferenţa dintre „A” şi „B”N – punctul normal de contactL – punctul de contact la aterizare lungăGS – viteza faţă de solG/S – panta de coborîre (glide slope)F – puctul unde apare forfecareaP – puctul de contact cînd a intervenit pilotul incorectW – rata de coborîre+ ∆ T – excedent de tracţiune- ∆T – deficit de tracţiune

Cazul C. Vînt lateral