Anuí LIII Blaj, la, 3 Aprilie 1948 Cenzurat

Numărul l á

jFHOPRIETAR-DIRECTOR,..

' AUGDSTIÎJ P O P A

R e d e e ţ i a $1 a d m i n i s t r a ţ i a B L A J , J U D . T Â R N A V A M I C Ă

I N S E R A T E i

Conform regulamen. de .«• jîHcaro a tarifului comer­

cial, categoria V.

,. REDACTOR

DUMITRU NEDA '

Foaie înscrisă In Registre! 'de PnbHcaţU alTrib.Tâmava-MIci

Bub Nr. 2—1938, ,

ABONAMENTE Pe un an . . . 300 Lei Pe 6 l u n i . 180 Lei Pentru s t răinătate OCOLe*

t p a r a în fg&sare Sâmbătă

Mirean ridicat la cinstea altarelor (-J-). Nu sunt puţini aceia cari apasă

mereu pe cuvântul că sfinţenia e pentru că­lugări şi călugăriţe, nu pentru omul ce trăieşte tnafară de ziduri de mănăstire, „luptând cu valurile vieţiia (ca şi când îndată ce treci

, pragul chinoviei ai scăpat de sub legile vre­melniciei şi nu te mai atinge nici un vânt al veacului). Drept temeiu — adevărat că tras de pâr —- nu odată se aduc vorbele cunos­cute, că adecă vlădtcia e starea desăvârşirii deja câştigate {status perfectionis acquisitae), iar monahismul a desăvârşirii pe cale de a fi câştigată (status perfectionis acauirendae). Prin urmare nevlădicii şi necălugării pot să se socoată oarecum dispensaţi de nevoinţe spre înălţimi ce nu-s pentru ei.

Foarte greşită părere. Cuvântul Mântui­torului: Fiţi desăvârşiţi! sună tuturor creşti­nilor, fără deosebire, dela fiecare aşteptându-se desăvârşirea potrivită stării sale. Şi de fapt găsim sfinţi aparţinând celor mai dife­rite pături sociale: sf. Chrisip e ciubotar, sf. Uomobono e croitor, sf. Izidor e plugar, sf. Toma Morus e bărbat de stat, sf. Sebastian e militar, şi alţii nenumăraţi s'au ridicat, tot din rânduri mireneşti ta culmile sfinţeniei. A-junge să spunem că majoritatea absolută a mucenicilor sunt laici, nu bisericani.

In vremile ^noastre, între alţii cari suni nădejdi întemeiate că vor fi canonizaţi, a fost beatificat, şi prin aceasta trecut la cinstea altarelor, Ven. Contardo Ferrini (f IS02J, pro fesor universitar italian, o nepieritoare glorie a ştiinţei dreptului roman-bizantin. Trecerea solemnă a Ven. Contardo Ferrini între Feri­ciţii Bisericii Iul Hrlstos s'a făcut, în cadre strălucite, din partea Vicarului Domnului, în în ziua de 3 Ianuarie c, dimpreună cu alor 26 mucenici (12 europeni şi 14 chinezi) ucişi in odium fidel în a. 1900, când cu răscoala boxerilor din China. Decretul S. Congregaţii o Riturilor, după ce preamăreşte în C. Ferrini pe savantul neîntrecut, zugrăveşte şl laturea de strălucire creştină a trăirii dânsului:

„(Ven. Contardo Ferrini) nu numai cu gura, ci şl cu lucrări de 'ştiinţa dreptului, scoase de sub tipar, a dovedit că vechiul drept era perfect şi sub raportul doctrinei evanghelice (Riv. Intern, di Sc. soc. Ag. 1894, pg. 581), şl prin scrierile sale particulare Şi-a destăinuit sufletul său cucernic aprins de dragostea celor cereşti, iar pe prietenii săi,

pe alţii pe cari viaţa i-a adus în legă­tură cu dânsul, i-a atras, cu nespusă deli­cateţă, spre iubirea de Dumnezeu şi de oa­meni, cari toţi îi erau dragi în Domnul. Mânat de zelul desăvârşirii creştine, a ţinut rându-îala tagmei Terţiarilor Franciscani. Şi pentru

să se poată dedica în întregime studiilor şt operelor de pietate, s'a legat cu votul ca­stităţii. Coantrdo, ca adevărat înţelept ce

o s t m t r ' a d e v á r m ă r e ţ

— Mici încrestărl în legătură cu Agrul şi bunii agrişti — de prof. EUGEN POPA

Ierarhia bisericească a fost întotdeauna ajutată dc laici. dacă. nu ia funcţiunile sale sace tdota ie , în misiunea sa de apostolat. Asta, chiar dela începutul Bisericii, nu numai în Apus, dar şi în Răsărit. (Aicj- vedem chiar un prea mare amestec a l f laicatului în func­ţiunile ierarhice, mai ales în ce priveşte or­ganizarea bisericească).

Dacă astăzi s'a dat acestui ajutor o formă mai precisă, o organizare oare cum mai oficială, şi o consideraţie mai deosebită, e semn că vremurile în care t răim na permit preotului să între în toate adâncimile lor pline de van i t ă ţ i ; de altă parte nici ierarhia singură nu mai ajunge- să pătrundă în toate cutele vieţii a tâ t de sbuciumale şi atât de var ia tă în manifestări, pentruca să o sfin­ţ ească .

Sfinţirea omului, înt inderea împărăţiei lui Hristos în suflete, şi prin ele în familii şi societate , ia tă misiunea apostolică â ierarhiei, iată şi scopul pe care t rebue să-1 atingă Ac ţiunea Catolică, în mod auxiliar şi subordonat clerului.

Triumful împărăţiei lai Hristos în ,Ro-mânia, es te deci chiemarea Agrului. Instau­rarea vieţii de adevărat creştin este ţinta spre care preocupările şi t ruda agriştilor t rebue călăuzită. Cu un c u v â n t : acolo unde există Agrul, acolo, prin membrii săi, se va căuta ca ceeace preotul spune la biserică să se răspândească , ceeace es te obligaţie divină sau bisericească, să sejunplinească de cât mai mulţi. Agristul îşi va îndemna membrii fa­miliei sale, vecinii , 'prietenii , c amaraz i i ' d e arme, de sapă, de birou sau atelier, să lase înjurătura şi desmăţul, să observe, poruncile, să urmeze virtuţile, şi astfel viaţa harică să curgă tot mai mult în suflete, adăpându-le.

era, a strălucit prin smerenie deosebită, după cuvântul Pildelor lui Solomon: Gura smeriţi­lor cugetă înţelepciune (11, 1). Faţă de sf. Euharistie era stăpânit de cea mai gingaşe cucernicie, atât petrecând în faţa el ceasuri îndelungate, ca unul ce se ridicase deasupra simţurilor, cât şi apropiindu-se zilnic de Masa Sfântă cu mare pietate. Nu s'a lipsit nici de caznele pocăinţa. Ţinând porunca Domnului: Să nu ştie stânga ce face dreapta ta (Mt. 6, 3), a dăruit cu mână largă, dar pe ascuns, săracilor, mai ales tinerilor ce-şi închinaseră viaţa, cărţii". . - ,

Aşa o pildă face s'o avem mereu înain­tea ochilor.— Paresimile sunt îndeosebi po­trivite să medităm asupra ei.

Bunul exemplu, sfatul şi povaţa, car tea sau ziarul, mai ales rugăciunea şi fapta bună sunt armele Agristului. 4

Pentru a putea face însă aces t lucru» Agristül trebue să se ştie folosi de aceste arme, şi el însuşi să devină un potir plin de viaţă divină ce vrea să se reverse în jurul său. De aceea trebue format, şi şcoala lui o face cu multă trudă şi nu fără zăbavă, dar şi cu multă speranţă de un real şi neţărmurit sprijin, preotul.. Acesta va aprinde candela ce t rebue să răspândească lumina. ,

In faţa acestei sfinte misiuni, apare măreaţă şi contribuţia pe care Agrul e che­mat să o aducă cauzei păcii, în aceste mo­mente de profunde zguduiri. Timpurile pe care le trăim sunt timpuri fără de pace. Lu­mea o doreşte şi se sbate pentru a o câştiga. Din t ruda ei însă, pare că în loc de lumi­nişul dorit , , nu se ajunge decât , şi la mai mare nesiguranţă: se caută pacea acolo de unde nu poa te fi scoasă. Pacea fiind p r o d u s u l floarea ordinei morale, până când aces t trun-chiu rănit, brăzdat, tăiat de a t â t ea fărădelegi individuale şi sociale, nu ya fi restabilit, până atunci zadarnic aşteptăm să apară florile Iui de linişte şi siguranţă. — Agrul, prin silinţa sa de restabilire a ordinei morale , v a con­tribui, fără doar şi poate la înflorirea păcii.

Pe lângă aceasta însă, Iaicatul trebue să pună umărul la sprijinul Bisericii ce se găseş te lovită în principiile ei, în ierarhia ei, în tot ce are, de duşmani ce de multe ori nu cunosc nici omenia, nici bunul simţ, ne­cum drepta tea şi adevărul. Mai ales Biserica noastră are par te de mulţi, făţişi, 1 camuflaţi doritori - de a o vedea nimicită. Agristul va fi cel dintâi ca să o apere, respingând min­ciuna, combătând nedrepta tea , îmbărbă tând pe cei prigoniţi şi alungaţi, întărind pe cei slăbiţi de ademeniri. Dar pentru a ajunge aici, câ t ă convingere şi câ tă tăr ie nu t r ebue să fi câş t igat , agristul în şedinţele dese , unde şi-a spus greutatea, a a scu l t a t ' pe cea a prie­tenului' său, şi unde s u b ' căldura învăţăturii evangelice adusă de preot şi-a fixat conduita pentru împrejurările în care t r ă i e ş t e !

Un lucru e de remarcat însă.- Dacă A-grul, ca mandatar al ierarhiei, t rebue să răs­pândească viaţa catolică, el se ocupă de Românii Uniţi : vrea să re încreş t ineze+pe creştini, să facă creştini mai buni p e Uniţii care nu trăiesc viaţa harică. E clocotul Bi­sericii în sânul ei. In timp ce misiunile sunt . undele ce se revarsă pes te ţărmuri pentru a îmbrăţişa sufletele depar te dé B i s e r i c ă , Ac­ţiunea Catolică adapă sufletele creştine se-

Pa*. 2 ü N i R £ A

cate de har. De altă parte, dacă Agrul apără Biserica, el nu atacă nicicând, fiindcă ţelurile lui sunt cuprinse: intre limitele Bisericii. Nu e corect deci a afirma că .Asociaţia Gene­rală a Românilor Uniţi" „nu e străină de scopuri proselitiste şi de lupte intercqnfer sionale" (Dr. Dumitru Stăniloaie: „Catolicis­mul de după războiu", pag. 184). (De altfel, în treacăt fie zis, astfel de incorectitudini găsim foarte multe, vrute şi nevrute, la cejce in afara Bisericii noastre fiind, prezintăr Învă­ţătura pe care o ţinem, deşi linii sunt pro­fesori, sau chiar superiori de-ai acestora. Astfel, se mai menţine şi acuma prostia că infalibi-litatea ar însemna impecabilitate, sau că am adora Inima lui Isus separat de dumnezeirea Lui, e t c ) .

Iată! Când Agrul va sprijini cu tărie Biserica, când' ya răspândi credinţa în viaţa individuală, familiară şi socială, atunci el va trăi cu adevărat .pe culmile chieraării sale.

Eugen Popa

Misiunea filosofului. Printre confe­rinţele despre: Misiuni, aranjate de «Univer­sitatea liberă" în primăvara acestui an, cea dintâiu a fost a d. Ion Petrovici, ministrul culturii naţionale, care a vorbit despre „Mi­siunea filosofului a . I ) u p ă o serie de lămuriri ce a crezut câ sunt necesare spre a fi bine înţeles, distinsul cugetător român a mai pre­cizat între altele că : „Spiritul ştiinţific a tă­găduit uneori filososiei dreptul de a exista, reprbşându-i câ, deşi ar vrea să, folosească in^tode-şutaţifice, le jonglează aşa de mult, încât merge până la desfigurarea lor.

Distincţia între ştiinţa falsă şi cea ade­vărată o fade tocmai spiritul filosofic. Mi­siunea filosofului e să introducă armonia sufletească şi deci perfecţiunea. . ."

Examinând apoi activitatea filosofică în raport cu v ia ţă practică, a continuat: «

„S'a zis că filosoful este acela care su­portă nenorocirile cu calm şi răbdare. Şi încă m graţie unei nepăsări temperamentale , ci dintr*o convingere raţională. S'a mai spus că filosof ia poa te îmblânzi relele viitoare, nu durerile prezente, dar dacă anticiparea vii­torului e tot b s tare prezentă când filosofia

are puterea de a îndulci relele viitorului, are putinţa de a îndulci şi o buna parte dm amărăciunile prezentului.

Filosoful armonizează gândirea cu acţiu­nea, care adeseori funcţionează separat. Filo­soful es te un îndrumător în linii mari, în viaţa socială. Ar trebui să-i comparăm cu steaua polară sau cu busola.

Nu toţi filosofii sunt capabili a da di­rective sociale, după cum nu orice om de gândire este şi om de acţiune. Dar nu ur­mează că oamenii de acţiune pot să nu gân­dească. In lipsă de orientare proprie, să ia directive delà filosofi".

D. ministru Petrovici a încheiat arătând că, în situaţia în care ne aflăm, ascultând glasul vremii şi indicaţia destinelor univer­sale, filosofia se va restrânge din ce în ce mal puţin la probleme descarnate şi se va aplica problemelor vitale care se pun po­poarelor ameninţate şl omenirii in suferinţă.

ţJoţles ne sunt visătorii ?! Trăim, aşa se zice, în seco lu l civili­

zaţiei, ţehnicei , producţiei, creaţiei şi... î n ţolul progresului uniyersal! C e v a mai mult cred că n ime nu doreşte. Dar nici nu se poate c o n c e p e !

A u z i m adesea, că ne trebue tehni­cieni versaţi , cari să ştie întrebuinţa în toate direcţiile forţele naturii. O m u l ? ! Cel mult, e Introdus în mânuirea acestor forţe inventate. S e afirmă chiar, că materia, pe urma frămânţăturilor omeneşt i , a devenit atât de maleabilă, cât prin combinări pe ca le chimică se poate produce orice lu­cru, de care omul are l ipsă. D e c i a v e m tot, c e ne trebue. Nu ne l ip se ş t e nimic. Sau ce l puţin putem trăi liniştiţi şi mul­ţumiţi deocamdată; cu a c e e a c e avem.

Prin urmare nu e n e v o e s ă mai re­curgem la cauze externe şi invizibile pen­tru expl icarea evenimentelor şi fenome­nelor, ce s e produc în lumea văzută ! Toate le ştim explica pe cale naturală şi le în ţe l egem pe deplin!

_ : - J f c j ^ In faţa aces tor c u r e n t e m a t e r i e i *

ce par a pune s tăpân ire pe ţoale cW i mile, n u mai are c e c ă u t a în lume Su P r ! 1

naturalul, Div inul ! Ori d a c ă le invoc^ '' şau întrebuinţăm c u v r e - o ocazie ţ? s e a m n ă , că e le contr ibuc numai i a ^ | l i tatea masselor: atât n e trebue! A ş a s

s p u n e . Nimic mai m u l t ! ' D e a c e e a , pe dreptul ne întrebăm,

u n d e ne sunt v i z i o n a r i i ? ! Bărbaţi S a u j t

mei , poeţi sau economişt i , pe cari să nu.| preocupe banul s a u mater ia , mărirea 4 cială ori plăcerea, ci b ine l e de obşte §i mărirea lui D u m n e z e u ?

Pe astfel de fiinţe nu- i poate încătuş, ego ismul , materia ori senzual ismul , mult s'au desfăcut din mrejile lor, m0>

desţia, sinceritatea, erudiţ ia, intransigent dărnic ia sunt caracter i s t ice le lor. Ei la$j c e l e pământeşti să -ş i d e p e n e mersul fa firesc. Pe ei î i p r e o c u p ă viitorul, eternul: Totul îac , dau ori' lasă , pentru alţii. Pe ţ. s e s o c o t e s c numai ins trumente nevrednjcţ, dar totuşi a lese , de-a contribui la lumina, rea, îndrumarea, u ş u r a r e a şi fericirea ii, tora. N u a lor proprie. Oameni de aceş­tia n u ţin s e a m ă de convenţ i i sociale , iţţ' s e frământă c u poziţi i le înal te a le alton n u r â v n e s c la aver i l e îngrămădi te lari nici u n scop, sau poate în dispreţul dea proapelu i l ipsit!

Şt iu un l u c r u : că mulţ imea are ne y o e ş i de medici sufleteşti , cari c u since ritate îi ascultă năcazur i l e , l e cuesc rane ie şi potolesc durerile trupeşti şi sullţ-teşti. Aceas ta o ş t iu ! A c e a s t a o fac cti orice risc.

Războaiele mondia le , parecă au în-gropat în noianul lor tot elanul , toată mili modes t ia , e v l a v i a şi'n genera l „omenia 5

U n d e sunt copiii s f i i c ioş l respectuos', cuminţi , de altădată, cari luptându-w cu greutăţi le vieţii, să facă diferite serMV gazdelor, spre a-şi câşt iga cu amar pfc nea c e a de toate z i l e l e ? ! A z i ? ! Copiii trec pes te vârsta tinereţii şi-ajung peste noapte bărbaţi! Tinerii îmbătrânesc fări de v e s t e ! Sunt desgustaţ i de viaţă, ci

Ealşificarea Primatului Papilor Altădată am dovedit cum a fost falsificat

primatul sfântului Petru In 1913 Qcţ. 1§ fpţ Euhologiu: din opt teste numai două. Pzftţe-^eul diţ falşifieare pentru textele privitoare la primatul primului papă, sfântul Petru, a fost şi eu pr imatu l altor Papi, cum se vede 4 in eete ce urmeaşă.

jteferlţor: la PapşLepii l (44Q-46t): — „Cp | ş vom numi pe ţine de Dumnezeu însufleţite ? Pap Bisericii lui Hristos ceii drepteredineioase; ochiul bunei credrote, care arătat vede cu inima f ugetarea cea dumnozeeascu, izvorAnd tuturor marginilor cuvântul vieţii ceii drepte» (t. Mineiul de Râmnic, 177Q, Februarie 18, la vecernie etiblra l-a). — Această stihiră se mai aJUă şi ţa Mtne.iul de Buda 1804-1805. Dar nu •f* m a » «Ha. In Mineliil de Mănăstirea Neamţ 1845-1846 ei Ir» Mineinl de Bucureşti, «ari *'au falsificat după Miooiul grecesc din Con-«tanlJnopol, 1843.

Referitor la Papa Grigorie l (59000*): — .Bucură-te o ficlie a religiei, care prin * * # a Ş ţ r l , Ş cuyintelor* ţţW luminezi toţ uuf xeraid; fac care r eaduc j l a ţărmIpe cei \acun--oaţi de furtuna erorii şi-! rnântueştide moarte;

organ condus de suflările Spiritului» (vezi Miaeiuî, Martie 12, utrenie, cântarea Hl-ej.

— „Cea dintâi dintre biserici când te-a strâns la pieptul ei, adapă tot pământul care «ste sub eei de evlavioasă învăţătura, care curge din cele dumnezeesti' ' (vezî Mineiúl Martie 12 cântarea 4 a).

— «Urnaş îa scaunul principelui corului Ucenicilor, ele unde aducând' cuvinte ea strâ-lucifitei 0 Grigorie, ca cü o fâetie lumroessi pe cei er«dinéíósi'!(?. Mtneiul Martie 12 eon-dacul).

„PreasfMe Pastorale, tu te-ai făcut ur= maş în ssauuai şi zelul corifeului, curăţind popoarele gi aducâadu-le Ia Duamc-zeu* (vezi Mlneiul Martie 12 icos).

Aceste patru texte transcrisa din Mineiu, ae pot vedea în Eaciclica mitropolitului Mi-hail Levicky din Leopoli cu data de 10 Martie 1841 şl la N. Nilles în Calendarium Maaualo Utnusquo Ecclesiae orientali, et oupidentals Oeoiponţa, 1897, v o l . I. pag. ijjl .

Menţiune numai la s inaxw m află în Mineiul slavon do Buzău 1698 (B A R n 111). ta Mineiul slavon de R â « n n i c 1 7 7 8 ' î b '

mr «*L5' M i n e i u l g r e c e s a *« Vanei?, şl ţn Mineiul do Râmnic 1862

7 .De a c , e a „pi investiţi f i M " ^¡¡¡¡l ^au to r i t a t ea sfâutului P e t E l l , to"<¿5i?S2 b b 0 f m e d 9 Moaeova 1804 U rtie T k £ *

Acesta este un fragment din epistola Papii Grigorie ÌI către împăratul iconoclast Loon 11! Isaurul (717-741) In care îl combate pentr. lupta cpnţra icbanelpr.

— „Dumnezeu te-a chemat să fi Arhk; reul eel mai înalt al Bisericii sale §i urmii al sfântului petru, Verhovnicul Apostolilor1

(vezi Mineiul Moscova 1813 Martie 12, irmoi} — Acest irmos nu ae mai află în Mineiul <j! ţfosspya 1893 şl 1904 şi n'cf măcar in«nţiu«f la ş iuaxar.

- Referitor la Papa Leon 111 (79ii-8ÌSì ~ „Pa tine Pastorale cel mai mare ai Şis?' ricii de sub cer, te rugăm să no aperi l»_ primejdiile cele mai i le pe urmă, ţ ine iqş!1

lui hns Hfistos, î n t i n d e ţ i mâna apărătoaff ea să îatăpeşti biserica' din Consta ntinopş!; arată-te urmaş al celui dintâi Leon. El o s M erezia lui EuUchlo, tu zdrobeşte pe neeinstito/'i icoanelor, Yerhovnicule şi începător al ap® toliei, alesule de Dumnezeu, păstor al W f l celai euvântătoare, pleacă-ţi urechea la rugi cjunile noastre, căci tu eşti cu adevărat Petr^ fundeâ îi |ii Jocul ş - f a c i s ă e t f | i u c e a ? e | bsşuau l lui Petru. Ţ m ţ j . a ZV S Mântuitoro!1

ntareşta p B f f a ţ j | tăi. A venit timput şi *®< meu! a a ; | i exşrcttezi drepturi le ta!e .Aiuţâ'»t mm *m**m Ji-a dat puterea, p e ^ ^ e e a egtj Yefhoynieni nostru a! tatorf? «: (yezî Sborn ia Moscova 1804 Novembre % t e x t u l acesta este an f ragment d i r r e p ^

Í

f

Nr. 14 U N ! R E A Pag. 3

li'au pjitţit ajunge deodată milionari, ori şefi de cabinet, s a u directori general i i

Bărbaţii aht iază după pensi i grase , f i indcă'se t r e d obosiţi ş i . l i -e teamă s ă n u şe"̂ »Spare î n m o r r n ^ p t înainte de-a b e -p ^ i c i a de cotizaţiile, c u cari au conţrir boit la fondul pens i i lor!

jrerneia ?! V i s e a z ă indepedenţă, liber­tate, izvoare propti» de venit, participare chiar la P ° ^ ^ c a externă, lăsând copiii, soţul, familia î n g r i j a servitoarei ! ;

' Bătrânii ş e g â n d e s c cu durere la z i ­l e l e apuse §i c u groază la rece le mor-'saânt, ce-i a ş t eaptă ! — Toţi a leargă, ş« vaetâ, strigă, murmură* oftează! Şi nu ştiu pentru c e r ,

Unde ne sunt preoţii eYlavioşi, snte-'îi-iţi» zeloşi, candizi î n vorbe, şi'n viaţa fa-|aailiară, şi sârguitori în ale pastoraţiei va-p i a ţ e până la adânci bătrâneţe, pe care o Ssîârşeşc după vorbe l e scripturii: « L u p t a ^ u n ă ' m ' a m ' luptat.»?'! I 4 ş t ă z i ? ! Mulţi schimbă'n cont inuu la "parohii, r â v n e s c la demnităţi cât m a i feaaUe, fie şi numai onorifice, fără să-şi i W ă ş u r e puterile proprii ori să -ş i c â n t ă -js-iască singuri faptele, dacă î n v r e d n i c e s c te:cele măriri, cari or icum le-au câştigat, isumt totuşi trecătoare! î

Unde ne sunt loviţii, cari, implorând n genunchi ajutorul divin, ş i -au schiţat î n

m o d vizibil programul de activitate sufle-e a s c ă şi preoţească de-a nu ceda n imic

ttin sfânta curăţenie şi de a lucra fără compromis în sufletul propriu ş i -apoi a transmite credincioş i lor a c e e a ş însufleţire ca ldă pentru cauza Iui Hr i s tos? ! t Ce v e d e m a z i ? ! Destul de mulţi n e -

deciş i a porni pe cariera pentru care s 'au pregătit! Par nemulţumiţi cu poziţia s o ­cială, ce şi-au ales . Râvnesc Ia un traiu

- lomod. Vreau, prin, căsătorie s a u căuta­rea de parohii bune să-ş i as igure un traiu pământesc cât se poate fără griji, c u be l ­şug în toate, comunicaţ ie bună în v e d e ­rea unei vieţi soc ia le cât mai atrăgătoare, conveniri soc ia le cât mai dese cu per* ş a a a e cari dispun de a \er i , maşini , po-

D a ! S'au d u s în puterea vrâste i eru­diţi ca Bunea, Bogrea . Iorga , m e c e n a t i ca „Moldovănuţ", metropolitul Suciu, Badea Cţheorghe *Pqp de Bâseşţi , cari din priso­sul averii , lor strânsă prin cruţări forţate de ei înşişi , a u contribuit la alinarea su ­ferinţelor materiale a multor bărbaţi dis­tinşi ele az i ! Poate unii dintre intelectualii noştri fără ajutorul „stipendiilor" s a u al „ţipăilor* n'ar îi putut ajunge nici când parlamentari, prefecţi, directori..! S'au dus preutese credincioase şi pline de ev lav ie ca fosta soţie a protopopului Genţ dela Oradea Mare, care'n cuvinte calde îmbăr­băta pe refugiaţii români din 1916, cău­tând adăpost ori constrânşi, să trăiască în surghiun la Oradea s a u Beiuş. S'au dus m a m e devotate cum a fost soţia preo­tului Suciu, zis „Gutenberg" dela Tipogra­fia din Blaj...! — „S'au dus toţi şi s'au dus toate, pe o ca le ne'nturnată", cum zice

2iţii sociale înalte , etc....!

flşa credem şi noi, că vor trebui sa ne răsară şi azi din pătura dela ţară sau oraşe v lăstare v iguroase ca preoţi zeloşi, Cărturari distinşi, ţineri leviţi Universitari, dela Roma, femei devotate , cari aprinşi de flacăra credinţei şi mistuiţi de focul dra­gostei de n e a m şi lege să nădăjduiască fără a se clătina, în ajutorul şi puterea Celui de ş u ş şi ş a încerce a atrage pe cât mai mulţi î n jurul lor spre a Harăta calea sigură, c e duce la fericirea cea adevărată !

Leonte Opriş

„Civi l izaţ ia romană în Dacia". Hcea -şta a fost tema une i interesante conferinţe, pe care a deşypî tat -o , la ^Institutul Regal de Studii Romanice* din Roma, d. prof. Sqarlat Lambrino, directorul academie i Ro­mâne din Catatea Eternă. — „împăratul ŢTraian -— a s p u s oratorul, şl r e z u m ă O-sseruaţqre Romanq* ăin 16-3-43 — a cucerit Dacia Carpatică la începutul sec . 11. al erei creştine, aducând sub stăpânire ro­mană centrul de rezistenţă al v igurosului popor dac. D a r mai 'nainte î n c â c u cel

puţin două seco le , Dacii erau în contact' c u Romani i ; le cunoşteau va loarea , limba, cul tura; a ş a că strânsa organizaré dată. de Traian şi succesori i săi nouei provinci i a v u drept rezultat o rapidă şi profundă romanizare a ţeriţorului. Descoperir i le arheologice mărţurişesc existenţa multor cetăţi din a c e a s t ă epocă, toate c u edificii şi monumente ridicate de colonişti i civili şi militari romani , ca şi de populaţ ia băş ­t inaşe care adoptase l imba, religia şi felul de viaţă al slapâniţor ţării. Pierzându-se provincia, Ia 271, cultura romană s'a m e n ­ţinut în c iuda tuturor adversităţ i lor inva-siunilor barbare. — Poporul r o m â n e s c de astăzi păstrează, în l imba sa de origine latină, în religia sa creşt ină de origine primitivă romană, e lemente le esenţ iale ale patrimoniului primit moştenire dala Romani*.

C o l ţ u l A G R U - l u i

Timişoara. In colaborare cu „Reuniunea de ie» mei" şi cu secţia timişoreană a .„ftstru-lui, „Agruf or­ganizează un ciclu de conferinţe, cu tema centralii: credinţa. Conferinţele se ţin Dumineca d. m. Ia orele 6. Pană acum au vorbit dnii prof. Augustin Cosma, de»-pre „Credinţă şi viaţă1!,- Păr. Vicar Dr. luliu Raţia despre „Credinţa s> moartea'; iar Dumineca trecută, în 28 Martie, prpf. Augustin Popa, directorul nostru, des­pre: „Credinţă şi societate".

Conferinţele se bucură de un succes desăvârşit, marea sala festivă a liceului comercial de băeţi dove-dindu-se de fiecare dată neîncăpătoare pentru mulţimea dornică a asculta singurul mesaj liniştitor în vălmăşa­gul evenimentelor de astăzi: solia credinţit.

Sibiu. In sala mare a Prefecturii şe ţine, In pa­tru Joi ale Ppşţuluî mare, la orele 16, câte o conferinţa religioasă:. Seria a fneeput-o Păr. Ion Agârbiceaitiţf

vorbind dejpre „Optimismul creştin'*, cu deosebită pr|-. vire la necazul zilelor noastre. A urmat Păr. prpf. Dr. Alexandru Filipaşcu, care a arătat; Rolul naţional al bisericii unite, după mărturii ortodoxe. Joia aceasta, la 1 Aprilie, a conferenţiat prof. Augustin Papa, d'irecr, toml nostru, care a eypcat figura marelui Mitropolit Vancea, luptător pentru biserică şi neam.

Succesul a întrecut speranţele. Interesul pentru conferinţe şe arată mşi maţe decât «e credea, Sala este plină de fiecare dată, participând in număr însemnat personalităţile ceie mai alese ale Sibiului Cultural.—

| | 2 a sfântului Teodor Sttiditul eăire Papa ţ-eon III. Testul acesta nu se mai aflu în jţrineibi de Moscova 1813, 1893 ei 1910. In lîmeiul din Buzău 1698 (B. A. R. n. 111.) şi In ţel de Râmnic 1778 (B. A. R. n 415) fi în

Ift] de Râmnic 1862 la 11 Nov. se face men­ţine numai ia sinaxar de Papa Leon UI.

Cărţile veebi, deci, ne documentează nu t umnî droaptn credinţă păstrata multe veacuri <i«pii schismă, ci ne rămân ca ua confront ai credinţi! noui falsificată faţă de cea veche dropterodineioasâ, şt păstrează memoria celor |'e au falsificat credinţa în cursul vremii In mod Ilicit abătftndu-se dela adevăr, străini de Şilot Românul, care serie:

„Istoric sunt, n'arn frate, N'etm rudi, n'arn veein; Stăpân am pe adevărul, lui cată ai mă tnchin*.

î>r. loaa S t a n e l u — Craîova

c onvorbiri pedagogice n!8furarea i n t e i e c l u a l i s m u i u i catehefic

I Qu: Aţi cetit, mtr'un recent număr al 'ţ'JMrli, eţtvintele graveTaie părintelui Stanîsla*

!

«espre ca teheza? ' ' * " " ' " : " * *' "'. *" " Catehetul: Cuvinte, -mai mult şau maţ

*ut»Q grave, s'au scris destule, însă armări practice nu se văd.

| Eu : Ia timp ce eateheza ar tcepi» şâ fie substanţială hrană sufletească, părintele Stanislav arată, că ea continuă să fie nici mai mult nici mai puţin decât „ciasuri de chinuitoare plictiseală, bruţali&ând gingaşele suflete de copii*.

Io cazul acesta, nu credeţi, că ae impune o soluţie de moment?..

Nu vedeţi posibilă nici-o ameliorare ? Catehetul: Ameliorarea ţrebne sâ vie

dela Academia teologică. Părintele Rector să convoace pe eateheţi, ca împreuna să caute îndreptare.

Eu: Credeţi, că prima îndreptară ar fi Înlăturarea intelectualismului din cateheză?

Catehetul: Da, peptroca sentimentul re­ligios să-şi ia partea ce-i aparţine.

Eu : Şi mai eredeţi, că a doua îndrep­tare e apelul la cereetarea proprie a copi­lului?

Catehetul: Asta nu, deoarece copilul, lăsat la eercetarea lui proprie, ar putea ei omită uşor acele adevăruri religioase cn care trebue înzestrat.

Eu: Deci, tot memorizarea rămâne cea mai bună metodă. Şi tot brutalizarea, cu un anumit răspuns la b anumită întrebare, ră­mâne coşmarul catehezei. Şi tot ceeea, te e mai important, se pierde: emoţia religioasă.

Catehetul: Emoţia religioasa en o des-volt astfel că-i vorbese copilului dela suflet

Ia suflet, înţr'o form,! aţţăgâtpare, carie priţţdf interesul lui şi-i deşteaptă plăcerea de a m4 asculta. întrebările atereotipe, eu demnlt le-am eliminat din cateheza. Dar să-1 las pe copil la propria lai alegerf, nu Inţelefţ 4̂ ee? Şi, niai ales, hindcâ niţ am siguranţa, c| el va putea parcurge ţot materialul prescris, nu ppţ să :l |as şă lucreze singur.

Eu: Prevăd, că într'un timp, mai apro­piat sau mai depărtat, depinde de răabuf nirea acestei lumi, vor ţi chemaţi sa activeze ne teren toţi aceia, care cred ca şi DV.NÎrţ lumea noua, şi de pe acum ar trebal şă se. unţaBeă r

ca să şa prezinte cel puţin doctrinar într'o unitate de vederi.

Să numim pe copil aubieeţul cate­hezei, iar materialul prescris, obiectul cate-hozei. Pentru c*re anume, din doi, aţi aban­donat întrebările şi răspunsurile din catehism-şi pentru care anume, din doi, aţi îmbrăţişat forma atrăgătoare?

Catehetul: Pentrn copil, ca să nu-1 bru­talizez.

Eu: Prin urmare, atenţie la copil, i a r " nu la materie. Căci ce folos, câ el va $ti spune cu glasul cel mai frumos din lume: ce e jurământul, ce e votul, dacă respunde-meeaaic. Materialismul poate fi satisfăcut, dar cateheza, nu. Este bine dovedit, cn sentimen­tul religios nu stă in raport direct eu mate­rialul parcurs. Dimpotrivă, materialul tmulţit-

P a s ? . 4

U N I R E A

Conducerea Agru-lui şi .Reuniunii de feméis trebue •felicitate pentru frumoasa reuşită a cetei dinţai serii de conlerinţe de acest fel organizată la Sibiu. — E bine .să notăm, de altfel, că Sibiul, cu cele peste 14.000 su­flete unite ale sale. este una din cele mai puternice parohii ale Arhidiecesei. -

; Mociar (Bihor). .Cercul Agrist: din -Holod şi •jür"¿ a aranjat ó frumoasă serbare a credinţii în frun­taşa parohie Mociar, cu participarea ţuturpr intelec-

, tualilor fruntaşi din jur. S'au ţinut cuvântări însufle­ţite şi instructive de către dnii: Traian Spârlea, pre-şed. Agrului din Tinca, d. Al. Văcărescu, preşed. cer­cului agrist din „Holod şi jur", Păr; Eugen Potoran, din Tinca (despre: iubire, răbdare, bunătate), d. Toma Pantea, dir.-înv. în Vintiri (despre răsboiul nostru cu Rusia), păr. protop. Cornel Marian, din Rogoz, tuturor mulţumindu-le de încheere Păr. Eugen Pintea din loc. Un frumos program de coruri, poezii, monoloage^ şi piesa de teatru; .Familia şi Ţara", a întregit seria cu­vântărilor, graţie strădaniilor d. director local Petru Bordaş şi a d-nei înv María Bordaş.

Partea a doua a serbării a constituit-o o înălţă­toare slujbă de rugăciune şi binecuvântare euharistică în biserică, unde a predicat Păr. Liota Mosa; iar cân­tările bisericeşti executate artistic (de păr. Iosif Blaş, Dna şi Dl înv. Bordaş, dş. Sucigan) au înălţat sufle­tele spre Domnul, — care fie lăudat pentru toate.

Zlatna. In recenta sa adunare generală, .REU­NIUNEA MARIANA" a FEMEILOR a primit în cadrele sale şi pe Doamnele refugiate la Zlatna, S'a ales co­mitetul următor: Preş. dna Elena Albini; v.-preş. Vic­toria Bogdan; secretar Iuliu V, Albini iunior; casieră Olimpia David; conrroloră Măria Iancu. — Membre în comitet doamnele: Eugenia Irimieş, Gabriel Oghină Aurelia Aron, Ana Albini, Tomólas Măria, Măria Stoica! şi dnii: Iuliu V. Albini senior, Iuliu V. Albini iunior, Traian Popa, Miron Gheorghe, Traian , Şancu, şi Dr. Emil Frâncu

D-na v.-preş. Victoria Bogdan a schiţat noul program de activitate, îndemnând membrele la muncă şi jertfă neprecupeţită.

Jntr'o şedinţă de constituire prezidată dé Păr, protop. Iosif Bogdan, s'a reconstituit CERCUL AGRU-lui din din Zlatn.i, alegându-se în comitet domnii, Preş.-activ Nicolae Dragoş; v.-preş. Traian Popa; secr" Gheorghe Stoica şi Nic. Florea; casier Gh.Tătar. Mem­brii în comitet dnii: Iuliu V. Albini iunior, Victor Sa-cotă, Dr. Emil Frâncu, loan Mureşan, Gh. Miron, Nic. Iancu, Luca Pop şi Bazil Ţif.

r Comitetul, în prima s-a şedinţă, a fixat, la pro­punerea d. preşed. N. Dragoş, un frumos program de activitate/din care reţinem: o serié de conferinţe re­ligioase în postul mare, cu spovedlrea şi împărtăşirea tuturor membrilor; fiecare membru al Agrului şi Reu-niunei va da săptămânal o masă unei familii sărace. —t Prima conferinţă a ţinut-o, Duminecă 21 Martie, d. preşed. N. Dragoş, despre: „Chemările Golgotei", care a arătat cazele crizei tragice în care se găseşte cultura şi societatea umană de astăzi: abaterea ei deia'evan-ghelie; răul nu se poate îndrepta decât ascultând che­mările Golgotei, şi luptând pentru o sinceră recreşti-nare a vieţii private şi publice.

Stiri M Ă R U N T E

Personale. Ven. Ordinariat al Maramureşului a făcut mai nou următoarele schimbări ta sânul clerului eparhial: Vasile Trifu din Călineşti, a fost. numit la Odeşti; Ioan Drăguş din Cayn.culjie jos la Călineşti•; Victor. Mesaroşu din Poptelec la Mânau, Valeriu Ciurdăreanu din Mânau la Poptelec; nou-hirotoniţii: Gavril Dunca, Ion Mădărasu şi Nicolae Pintea au fost rânduiţi la parohiile: Bocicoel, Bu-teasa şi Dumbrava.

Prasnic sufletesc. Bunii noştri credincioşi din Turda Veche, păstoriţi de păr. Dr. Coriolan Sa-bău, au trăit ceasuri de reculegere şi întrămare duhovnicească în zilele de 25-28 Martie c , când au avut loc aci sî. misiuni poporale. Vestitor al cu­vântului a fost păr. Duniitru Afecte, canonic mitro­politan. Roadele au fost diutre cele mai îmbucură­toare. La ascultarea foarte numeroaselor spoveda­nii au dat ajutor parohului local fraţii în Hristos: păr. Gavril Pop, protopop pensionar; Dr. V. Cer-ghizanu, profesor, Ej Ramonţanu, profesor, Alex. Pop, Gavril Pop, preot-învăţător pensionar, E. Ignat (care, dimpreună cu păr. Sabău, s'a îngrijit ca şi deţinuţii din arestul preventiv să audă în capela lor cuvântul misionarului, după cum elevii din clasele primare, sub conducerea păr. Alex. Pop, ascultaseră şi ei o cuvântare anume pentru ei» rostită de acelaş membru al Reun. Arhidiecezane de misiuni, în capela proprie a micuţilor şcolari). — Preamărit fîe Domnul pentru toate!

Lucruri bune Ia Beiuş. Adunarea Reuniunii femeilor române unite din Beiuş şi-a ţinut, de praz­nicul Buneivestiri, în sala de gimnaâtică a liceului de băieţi „S. Vulcan", şedinţa plenară anuală, cu toată demnitatea. Membrele toate, în frunte cu Doamna Bozac, au asistat la Sf. liturghie din bise­rică şi s'au împărtăşit in corpore. După aceea, a avut Ioc şedinţa, sub presidiul păr. Dr. V. Hetco, care a deschis-o cu o cuvântare despre rostul reu­niunii. A urmat raportul Doamnei Fântânaru des­pre activitatea bogată ce s'a desfăşurat în toate ramurile, biserică, cimitir, spital etc. Dl Ardelean ceteşte darea de seamă asupra cassei, cu un rezul­tat prea îmbucurător. Doamna Eliza Dr. Pavel ce­teşte apelul Preşedintei Doamna Boila, după care şedinţa e închisă în cântecul dulce la adresa Mamei Domnului „Cuvine-se cu adevărat". — Exerciţii spirituale. Elevii dela liceul S. Vulcan au avut parte de primenire sufletească în zilele de 26-28 Martie, după care s'a continuat acelaş lucru din 28-30 Martie şi la elevele dela liceul nostru. Le-a condus cu multă inimă şi suflet păr. Sim. Crişanu dela Blaj. Pentru toate, lăudat să fie Domnul. (iV. Cristea)

Locale. Dumineca viitoare, a V-a din Pare-simi, va predica în catedrală păr. Vasile Popp, pro­fesor, tratând problemele: Pregătirea de mărturi­sirea de Paşti prin exerciţii spirituale, şi indul­genţele.. • . . • /

excesiv, cùm e cazul, trimite pe copil în ghia-rele indiferentismului religios, după care ur­inează duşmănia religioasă.

Catehetul: Dar ce are activitatea proprie cu indiferentismul?

Eù: Prin forţa împrejurărilor, unde e activitate proprie, nu e indiferentism.

Numai activitatea proprie e împreunată cu lucrări consimţite, chiar şi dacă conţin în ele amărăciune. Religia n u î toată duioasă, nu-i toată plăcută, activitatea proprie pune frână plăcerii ce o dă instinctul de a lovi, de a minţi, de a fura, ca să riumâi amintim de instinctul sexual. '

Prin activitate proprie, copilul însuşi îşi pune o frână religioasă eredităţii Iui. Indife­rent de ce ştie el reproduce din memorie, dacă, prin activitate proprie, prin propria lui putere, s'a învins pe sine, cateheza şi a atins scopul. Mântuitorul, dacă ar coborî pe pământ, l-ar lua in braţe şi ar depune pe fruntea lui dumnezeescul sărut.

Catehetul ; Copilul .lăsat la libera lui ali­gere, niciodată nu va cerceta d. ex. legea religioasă a sexualităţii.

Eu: Sub regimul activităţii proprii, co­pilul după ce-şi alege o problemă religioasă, o însoţeşte de observările proprii şi de expe­rienţele sale, apoi o expune, ei, înaintea co­legilor Iui, desvoltând problema conform cu puterile de care dispune.

Fiindcă toate problemele religioase se întrepătrund, catehetul are zilnic oeaziuni de a intercala legea religioasă a sexualităţii. Dacă încearcă catehetul să convingă numai prin frumseţea adevărului, cu ori eâtă atracţie ar fi expus, nu câştigă sufletele ca atunci când face apel Ia activitatea proprie, c a s ă eâşbge elevul o învingere împotriva unui duşman, care e în chiar corpul Iui. Şi cate­hetul dă ajutor din răsputeri fratelui cel mic sa câştige biruinţa, care numai e o renunţare religioasa, ei o victorie religioasă MNIT w trainică decâ t renunţarea. ' U Î t m a i

Copilul nu mai sre faţă de păcat atitu­dinea Plangăreaţă a unui neputincios, ci a r e

Toma Cocişiu

N r .

- - • — Comemorarea Unirii Basarabiei > ' cu toată pietatea. I. P. S. Valeriu Traian% de preoţi, a slujit cu acest prilej U n ^ a Si Catedrală, în prezenţa autorităţilor ] 0 J % ceşti, şcolare, administrative şi mi l i t a r e )S şurile liturgice le-a dat corul AcademietT • sub conducerea prof. I. Florea. « Fiecare ^ prăznuit apoi separat înălţăloarea c l i P a

? C t ;

Basarabiei. !jf

Modificarea leg i i timbrului. j u ^ finanţe aduce la cunştlnţa generală câ, modificărilor aduse legii timbrului, i* ^ Aprilie 1943, taxele de timbru fix, dela ari ^ la 12 inclusiv, s'au dublat, cu excepţia cel văzute la paragrafele 15, 16, 17 al. 1, 21, 50, 51 şi 52, dela art. 4 şi art. 1, al. 1 şi 4*dci'a

De exemplu, cererile adresate autorităţilor«!' de orice fel se vor timbra cu timbrul de 201 certificatele, în loc de 20 lei, cât au fpst p|! prezent, se vor timbra cu timbru de 40 l ej, , !

Guyana Franceză de partea disident După cum ştie agenţia „Rador", în ziua de ij| tie c. ministerul coloniilor franceze din Vid primit ştirea că Guyana Franceză a fost si| 17 Martie să treacă în tabăra disidenţilor. D cum a subliniat secretariatul coloniilor, aC(

trecere a fost făcută numai In urma unei maţi siuni externe.

Din prăzile războiului. Una din ce!, frumoase biserici catolice din veacul al XVII! Biserica Sf. Hedviga din Berlin, a fost distra bombardamentele engleze în luna trecuta, ft de câţiva ani această biserică a fost complect taurată cu concursul statului. Ea era biseric. plomaţilor catolici din capitala Reichului.

Telefonul „Unii

Lct. Onoriu Suciu Oficiul poştal milita! Vă mulţumim din toată inima pentru suma de lei ce ne-aţi trimis în contul susţinerii gazetei nts Cuvintele de Încurajare ce ne adresaţi ne produci bucurie. Pe front trimitem pflnă acum şase exem; la diverşi abonaţi.

Dna Angela Rusenescu Craiova. Arap: 750 lei, în contul abonamentului pe 1942 şi 1941 mulţumim pentru suprasolvire. Adresa am schiul

Dum. Todoran Tarnăveni. Am primii lei, în contul abonamentului pe 1943. Vă muljiii din toată mima pentru frumoasa suprasohk ce« aţi făcut.

M. Măcelar Arad. Vă mulţumim pentru st de 500 lei ce ne-aţi trimis în contul abonament pe 1943.

- Mănăstirea Toteşt i . Am primit 300 lei, cari 200 s'au contat pe 1941, iar 100 pe 1942.

Am primit abonamentul pe 1943: P. Mr Bucureşti, Călugăru Bucureşti, Scurtu Braşov,1

rele Ioaniş; Gocan Timişoara, Miclea Sibiu, Chira 1 Dr. Ciungan Sibiu. Suma de 500 lei ce t

predat personal s'a contat în abonamentul pe şi 1943.

FREDERIC HONK ARAD STRADA BAR1ŢIU 1 0 - 2

F o n d a t ă l a a n u l 1840

Cea mai veche şi mai mare tur­nătorie de c'opote din România.

La comandă f i -brică clopote de orice mărime din cel m a i c u r a t b*onz pentru clo­p o t e l e lângă ga­rantă mare şi cu prefixarea precisă a tonurilor. Inven­ţie proprie licenţie Rechizite şi sca­une de fier pentru clopote. Motoare M> tnce pentru dopotit. — Telefon 376,