finante_publice

Pag. | 1

IOSIF MOLDOVAN

FINANłE PUBLICE

Curs universitar

pentru învăŃământ la distanŃă

Pag. | 2

SIBIU 2010

CUPRINS

Ghid de utilizare a cursului Pag. 3

Prezentarea cursului Pag. 5

CAPITOLUL 1 STIINłA FINANłELOR PUBLICE - CONCEPT ŞI FUNCłII Pag. 7

1.1. CONCEPTUL, OBIECTUL DE STUDIU ŞI ROLUL

FINANTELOR PUBLICE

Pag. 7

1.2. FUNCłIILE FINANłELOR PUBLICE Pag. 9

CAPITOLUL 2 SISTEMUL BUGETAR Pag. 14

2.1. COMPONENTELE BUGETULUI PUBLIC Pag. 15

2.2. PRINCIPIILE BUGETARE Pag. 16

2.3. METODE DE ESTIMARE A INDICATORILOR BUGETARI Pag. 23

2.4 PROCEDURA BUGETARĂ Pag. 26

CAPITOLUL 3 SISTEMUL CHELTUIELILOR PUBLICE Pag. 36

3.1. CLASIFICAREA CHELTUIELILOR PUBLICE Pag. 37

3.2. NIVELUL, STRUCTURA SI DINAMICA CHELTUIELILOR

PUBLICE

Pag. 38

3.3. FACTORII CARE INFLUENTEAZĂ NIVELUL CHELTUIELILOR

PUBLICE

Pag. 43

3.4. CHELTUIELI PUBLICE PENTRU ACTIUNI SOCIAL-

CULTURALE

Pag. 43

3.4.1. Cheltuielile publice pentru învătământ Pag. 45

3.4.2. Cheltuieli publice pentru cultură, culte si actiuni cu

activitatea sportivă si de tineret

Pag. 48

3.4.3. Cheltuielile publice pentru sănătate Pag. 50

3.4.4. Cheltuielile publice pentru securitate socială Pag. 54

3.4.5. Asigurările sociale Pag. 56

3.4.6. Cheltuielile publice pentru obiective şi acŃiuni economice Pag. 59

Pag. | 3

3.4.7. Cheltuielile pentru servicii publice generale, ordine publică,

siguranŃă naŃională şi apărare

Pag. 61

CAPITOLUL 4 SISTEMUL RESURSELOR FINANCIARE PUBLICE Pag. 72

4.1. RESURSELE FINANCIARE PUBLICE sI FACTORII CARE

INFLUENTEAZĂ NIVELUL ACESTORA

Pag. 73

4.2. STRUCTURA RESURSELOR FINANCIARE PUBLICE Pag. 76

4.3. IMPOZITELE – DEFINIRE ŞI CARACTERISTICI. FUNCłII Pag. 78

4.4 ELEMENTELE IMPOZITELOR Pag. 78

4.5. CLASIFICAREA IMPOZITELOR Pag. 80

4.6. PRINCIPII FISCALE, PRESIUNE FISCALĂ Pag. 81

4.7. CODUL FSCAL Pag. 81

4.8. IMPOZITELE DIRECTE Pag. 87

4.9. IMPOZITELE INDIRECTE Pag. 96

CAPITOLUL 5 EVAZIUNEA FISCALĂ Pag. 114

5.1. CONCEPTUL DE EVAZIUNE FISCALĂ, FUNCłIA EVAZIUNII

FISCALE

Pag. 115

5.2. PRACTICA FISCALĂ Pag. 119

5.3. DEFINIREA ŞI MODALITĂłI DE RECURGERE LA EVAZIUNE

FISCALĂ

Pag. 121

5.4. CAUZE, MANIFESTĂRI ŞI EFECTE ALE EVAZIUNII FISCALE Pag. 126

5.5. MODALITĂTI DE DIMENSIONARE A EVAZIUNII FISCALE Pag. 129

CAPITOLUL 6 ÎMPRUMUTURILE DE STAT. DATORIA PUBLICĂ.

DATORIA EXTERNĂ

Pag. 133

6.1. ELEMENTELE TEHNICE ALE ÎMPRUMUTURILOR PUBLICE Pag. 135

6.2. OPERATIUNILE AFERENTE ÎMPRUMUTURILOR PUBLICE Pag. 139

6.3. TIPOLOGIA ÎMPRUMUTURILOR PUBLICE Pag. 141

6.4. DESTINATIA ŞI ROLUL ÎMPRUMUTURILOR PUBLICE Pag. 142

6.5. DATORIA PUBLICĂ Pag. 145

CAPITOLUL 7 TREZORERIA FINANTELOR PUBLICE. ECHILIBRUL

FINANCIAR

Pag. 157

7.1. CONCEPTUL DE TREZORERIE A FINANTELOR PUBLICE Pag. 158

7.2. ÎNFIINłAREA TREZORERIEI STATULUI-NECESITATE ŞI IMPORTANłĂ

Pag. 161

7.3. IMPORTANłA ORGANIZĂRII TREZORERIEI STATULUI Pag. 163

7.4. FUNCTIILE DE BAZĂ ALE TREZORERIEI Pag. 164

7.5. FUNCłIILE ACTUALE ALE TREZORERIEI STATULUI Pag. 168

Pag. | 4

7.6. ORGANIZAREA ŞI FUNCłIILE TREZORERIEI ÎN PROFIL

TERITORIAL

Pag. 171

7.7. ECHILIBRUL FINANCIAR Pag. 171

7.8. PENTAGONUL MACROSTABILIZĂRII - INSTRUMENT DE

ANALIZĂ A ECHILIBRULUI FINANCIAR

Pag. 172

BIBLIOGRAFIE Pag. 180

GHID DE UTILIZARE A CURSULUI

ŞtiinŃa finanŃelor publice este chemată să ofere studentilor ca specialisti în devenire si specialistilor în general, celor din administraŃia publică în special, cunoştinte despre finanŃele publice ale României şi ale altor Ńări cu economie de piaŃă dezvoltată, în curs de dezvoltare sau în tranzitie.

Ne propunem să abordăm în acest curs, componentele ştiinŃei finanŃelor publice, probleme ale teoriei finanŃelor, mecanismul şi politicile financiare, structura şi nivelul cheltuielilor publice, posibilităŃile de acoperire ale acestora prin constituirea, alocarea şi controlul utilizării resurselor financiare publice, în cadrul unui proces bugetar complex care se derulează cu respectarea unor principii şi reguli bine definite şi reglementate prin acte normative.

Este importantă cunoasterea ştiinŃei finantelor publice, având în vedere că aceasta reprezintă componenta majoră a activităŃilor social-economice a oricărui nucleu funcŃional din structura instituŃional-administrativă a societătii româneşti. În fapt, cu ajutorul finanŃelor publice utilizând metode şi tehnici financiare specifice se constituie şi se alocă la dispoziŃia autorităŃilor publice centrale şi locale, a instituŃiilor publice, resurse financiare care pot ajunge până la 40% din volumul produsului intern brut al unui stat.

Impactul finanŃelor publice asupra economiei naŃionale sau locale este determinat de procesul redistribuirii produsului intern brut pe care-l generează şi îl controlează în derularea lui.

În statele mileniului trei, politicile fiscale, bugetare, monetare sau valutare adoptate de orice guvern produc efecte în primul rând în plan intern, naŃional, dar influenŃează şi asupra relaŃiilor cu celelalte state. Dacă sunt luate în considerare de exemplu numai politicile fiscale sub aspectul tratamentului fiscal al investitorilor străini în determinarea unui anumit comportament al acestora faŃă de economia naŃională, afirmaŃia de mai sus este pe deplin justificată.

ImportanŃa studierii finanŃelor publice ca ştiinŃă, rezidă şi din faptul că la nivelul comunităŃilor locale sau la nivel naŃional trebuie conştientizat faptul

Pag. | 5

că niciunde nu se poate consuma mai mult decât se produce, iar când acest lucru se întâmplă, progresul social-economic este periclitat, împovărarea şi sărăcia populatiei sunt consecinŃe inevitabile în condiŃiile în care nivelul datoriei publice nu este Ńinut sub control.

Cunoaşterea şi folosirea riguroasă a unor pârghii financiare corecte, a unei politici financiare sănătoase poate constitui garanŃia relansării creşterii economice, realizarea echilibrului economico-social în România, atât de mult dorit.

Cursul pe care-l prezentăm este o sinteză a cursului FinanŃe publice, comună învăŃământului la forma de zi şi la forma de învăŃământ la distanŃă şi este destinat studenŃilor de la forma de învăŃământ la distanŃă (ID), fiind necesar diseminării, însuşirii şi evaluării cunoştinŃelor acumulate. Este astfel realizat încît să răspundă unei structuri conforme cu standardele şi procedurile utilizate în învăŃământul naŃional şi internaŃional, adresîndu-se învăŃării individuale pe baze interactive. Parcurgerea cursului cu respectarea unor recomandări asigură reŃinerea informaŃiilor de bază, înŃelegerea proceselor economice prezentate şi aplicarea cunoştinŃelor dobândite în activitatea practică curentă. Cursul este structurat pe 7 capitole de studiu cu un număr delimitat de termeni de referinŃă (cuvinte-cheie) şi poate fi parcurs şi însuşit printr-un efort continuu de concentrare intelectuală care să nu depăşească 2-6 ore (intervalul se referă la conŃinutul de idei al modulului de studiu şi nu ia în calcul întrebările recapitulative, temele pentru acasă, testele de autoevaluare sau pe cele de evaluare). Procedura de învăŃare Utilizarea cursului reclamă respectarea unui program riguros de autoinstruire şi a unor reguli de bază dintre care menŃionăm :

1. Parcurgerea şi înŃelegerea în ordinea logică a temelor de studiu pe capitole .

2. Fiecare capitol conŃine teste de evaluare şi de autoevaluare pe care studenŃii trebuie să le rezolve, cu scopul evaluării nivelului de înŃelegere al fenomenelor şi proceselor bugetare şi financiar-fiscale prezentate.

3. Întrebările de autocontrol şi testele de evaluare nu sunt de perspicacitateşi de aceea nu trebuie rezolvate contra cronometru. Rezolvarea acestora depinde de rigurozitatea acumulării cunoştinŃelor.

4. Ordinea logică de studiu este următoarea: • se citesc obiectivele şi competenŃele pe capitole • se citesc termenii de referinŃă (cuvintele cheie) • se parcurg ideile principale în rezumat • se parcurge conŃinutul dezvoltat de idei din capitol • se parcurge bibliografia recomandată

Pag. | 6

• se răspunde la întrebările recapitulative, revăzând, dacă este necesar, conŃinutul dezvoltat de idei din capitolul studiat

• se efectuează testul de autoevaluare şi se verifică, prin confruntare cu răspunsurile date, corectitudinea răspunsurilor

• se efectuează testul de evaluare şi/sau tema pentru acasă sau de control (după caz)

5. Nu este recomandabil să se parcurgă mai mult de un capitol pe zi, pentru a nu se îngreuna însuşirea temeinică şi structura logică a materiei. În funcŃie de programul de timp al studentului, studiul poate fi fracŃionat pe mai multe zile, dedicând cel puŃin două ore pe zi învăŃării efective.

PREZENTAREA CURSULUI Manualul de studiu ”FinanŃe publice” reprezintă o sinteză realizată în manieră interactivă a cursului corespondent utilizat la forma de învăŃământ de zi. I. Obiectul şi obiectivele cursului ”FinanŃe publice”: Obiectul cursului este dedicat diseminării în scopul cunoaşterii şi însuşirii metodelor, tehnicilor, procedurilor şi normelor juridice ce reglementeată relaŃiile economico-financiare de formare, alocare şi de utilizare a resurselor financiare publice. Obiective : Obiectivul propus, este cunoaşterea şi însuşirea de către studenŃi a modului de derulare a circulaŃiei fluxurilor financiare către şi de la bugetul general consolidat, în raport de intercondiŃionalitate cu plătitorii de obligaŃii bugetare şi cu utilizatorii direcŃi sau indirecŃi de credite bugetare . Obiective principale: a) ÎnŃelegerea mecanismelor, metodelor şi tehnicilor specifice, a

reglementărilor ce guvernează domeniul vast al finanŃelor publice. b) Abordarea sistemică a problematicii ce priveşte rolul finanŃeelor

publice, cheltuielile ce pot fi angajate de sectorul public, resursele financiare la care se poate apela, necesitatea şi condiŃiile în care se pot angaja împrumuturi de stat, abordări ce privesc evaziunea fiscală, cadrul instituŃional de derulare al procesului bugetar precum şi instituŃii cu atribuŃii în domeniul finanŃelor publice.

c) Educarea în scopul formării unei atitudini şi a unui limbaj specific finanŃelor în general, finanŃelor publice în special.

Pag. | 7

II. Descrierea structurii cursului: Cursul este structurat în conformitate cu rigorile studiului individual (autoinstruire) pe şapte capitole, construite într-o structură logică, uşor accesibilă. Structura fiecărui capitol este următoarea: I. Obiective (rezultatele aşteptate ale temei) II. CompetenŃele dobândite de student (utilitatea temei pentru student) III. Rezumatul ideilor principale IV. ConŃinutul temei de studiu V. Cuvinte cheie(termeni de referinŃă) VI. Întrebări recapitulative VII. Teste grilă de autoevaluare, VIII. Teste grilă de evaluare, IX. Teme de casă X. Bibliografia selectivă Problematica prezentată în curs constituie bibliografia generală minimă obligatorie pentru dobîndirea unor cunoştinŃe necesare în domeniul finanŃelor publice. Sunt diseminate informaŃiile necesare pentru înŃelegerea şi însuşirea noŃiunilor fundamentale ale disciplinei. III. Bibliografia generală este prezentată la sfîrşitul cursului IV. Pentru realizarea unor studii ştiinŃifice, a temelor pentru acasă, a temelor de control, a lucrării de licenŃă precum şi pentru aprofundarea disciplinei studentul se va adresa pentru bibliografie suplimentară tutorelui de disciplină. Propuneri de teme se vor face şi în cadrul cursurilor de sinteză. Se acceptă şi propuneri de teme sau studii din parea studenŃilor în relaŃie cu domeniile de activitate şi preocupările de studiu şi cercetare al acestora.

Pag. | 8

CAPITOLUL 1

ŞTIINłA FINANłELOR PUBLICE - CONCEPT ŞI FUNCłII

OBIECTIVE

Definirea conceptului de finanŃe publice; Prezentarea obiectului de studiu şi a funcŃiilor finanŃelor publice;

CompetenŃe

Identificarea deosebirilor dintre finanŃele publice si cele private. Cunoaşterea obiectului de studiu şi a rolului finanŃelor publice exercitat prin intermediul celor două funcŃii principale .

REZUMAT

FinanŃele publice constituie un sistem de relaŃii economice prin intermediul cărora se asigură formarea si repartizarea fondurilor de resurse financiare publice în scopul dezvoltării economice si sociale a statului, precum si al satisfacerii celorlalte nevoi sociale.

Misiunea socială a finanŃelor publice se înfăptuieşte prin funcŃiile pe care le exercită si anume: funcŃia de repartitie si funcŃia de control.

1.1. CONCEPTUL, OBIECTUL DE STUDIU ŞI ROLUL FINANłELOR PUBLICE

FinanŃele publice constituie o componentă importantă a vieŃii social-economice a fiecăruii stat. Impactul lor asupra economiei naŃionale se manifestă în procesul de redistribuire a Produsului Intren Brut, în modul concret de realizare a acestui proces. EvoluŃia proceselor economice la nivel

Pag. | 9

macro sau micro sunt influenŃate de mărimea prelevărilor obligatorii la bugetul general consolidat dimensionate ca procent din Produsul Intern Brut.

În sens larg, finanŃele publice cuprind relaŃii social-economice băneşti prin intermediul cărora instituŃiile publice îşi constituie şi utilizează fondurile de resurse financiare publice.

FinanŃele publice au apărut si evoluat în condiŃiile existenŃei omului, pe măsura angajării acestuia în sustinerea statului care la rândul lui îi apăra interesele.

FinaŃe publice, finanŃe private

Deşi în ambele cazuri se discută de fluxuri financiare derulate în cadrul unor circuite economice, există deosebir importantei între finanŃele publice si cele private, astfel:

• finanŃele publice sunt asociate cu resursele, cheltuielile, împrumuturile, datoria statului, a unitătilor administrativ-teritoriale, si ale altor institutii de drept public;

• finanŃele private cuprind resursele, cheltuielile, împrumuturile, creanŃele de încasat si obligaŃiile de plată ale agenŃilor economici, băncilor, societătilor de asigurare cu capital privat.

• finanŃele publice sunt destinate, în principal, satisfacerii unor nevoi de interes general, finanŃele private sunt destinate susŃinerii unor activităŃi economice private pentru realizarea de venituri ;

Obiectul de studiu al finanŃelor publice

Este important de cunoscut obiectul de studiu al finanŃelor publice deoarece acesta o individualizează în raport cu alte ştiinŃe economice. El este dat de:

• relaŃiile economice care se manifestă în procesul constituirii si repartizării fondurilor bugetare si extrabugetare ale autoritătilor si instituŃiilor publice;

• metodele de gestionare a resurselor financiare publice cu norme şi reguli specifice; • metodele de constatare, stabilire, urmărire si încasare a veniturilor fiscale şi nefiscale; • metodele de dimensionare şi repartizare a cheltuielilor publice;

modalitătile de utilizare a fondurilor bugetare si extrabugetare; • metode şi tehnici de organizare si exercitare a controlului financiar -

fiscal; • gestionarea datoriei publice; • programarea priorităŃilor bugetare; • analiza eficienŃei si eficacităŃii utilizării resurselor financiare publice. Sfera de cuprindere a finanŃelor publice este dată de relaŃiile băneşti care

Pag. | 10

presupun un transfer valoric de produs intern brut care are următoarele trăsături caracteristice :

- transferul de valoare se realizează sub formă bănească de la entităŃi fizice şi juridice (contribuabili, plătitori) către bugetul general consolidat pe de o parte, iar pe de altă parte de la acesta către beneficiari (utilizatori) directi si indirecŃi de credite bugetare;

- transferul de valoare nu presupune o contraprestaŃie directă, imediată sau individualizată din partea statului;

- transferul de valoare se realizează, de regulă, cu titlu nerambursabil.

Rolul finanŃelor publice este acela de a identifica metode, tehnici, soluŃii, care prin mecanisme financiare funcŃionale şi instituŃii abilitate să asigure statului resursele financiare publice necesare pentru susŃinerea activităŃilor de interes general, pentru îndeplinirea funcŃiilor şi atribuŃiilor conferite prin lege.

În evoluŃa lor istorică funcŃiile statului modern au crescut în complexitate producînd mutaŃii majore asupra concepŃiei clasice despre finanŃele publice, cu determinare asupra rolului intervenŃionist al statului în economie, în societate în general.

Pentru realizarea rolului finanŃelor publice, de importanŃă majoră pentru orice societate indiferent de gradul ei de dezvoltare, acestea îndeplinesc anumite functii care vizează procesul de colectare, alocare şi de control al utilizării resurselor financiare publice.

1.2. FUNCłIILE FINANłELOR PUBLICE

Misiunea economico-socială a finanŃelor publice se ealizează prin funcŃiile pe care acestea le exercită. Literatura de specialitate recunoaşte unanim finanŃelor publice două funcŃii de bază şi anume : funcŃia de repartiŃie si funcŃia de control.

I. FuncŃia de repartiŃie a finanŃelor publice

În exercitarea funcŃiei de repartitie, finanŃele publice parcurg două etape distincte etapa de constituire şi etapa de repartizare, prima influenŃînd-o direct pe a doua.

Constituirea resurselor financiare publice se realizează pe seama prelevărilor bugetare de la contribuabili, din mai multe surse: impozite, taxe, contribuŃii pentru asigurări sociale, contribuŃii pentru asigurări de sănătate, amenzi, dobînzi, penalităŃi, vărsăminte din profitul regiilor autonome, etc.

În acest proces, de constituire a fondurilor publice, participă toate entităŃile economice provenind din: sectorul public, privat, mixt, ONG-uri şi populaŃia,

Pag. | 11

în proporŃii diferite, în funcŃie de potenŃialul fiscal, de capacitatea contributivă.

Etapa de distribuire a fondurilor pe beneficiari (utilizatori) de credite bugetare, persoane fizice sau juridice, este precedată de inventarierea şi evaluarea, în expresie bănească, a nevoilor sociale din perioada de referinŃă. După inventariere şi evaluare, distribuirea efectivă implică alocarea cheltuielilor publice pe destinaŃii în funcŃie de priorităŃile bugetare prestabilite în programele de guvernare, pe domenii ca: învăŃământ, sănătate, cultură, apărare, asigurări sociale şi protectie socială, ordine publică, acŃiuni economice, etc.

Ambele etape ale funcŃiei de repartiŃie se realizează în procesul de distribuire şi redistribuire a avuŃiei nationale, care are loc între persoane fizice şi juridice, pe de o parte şi stat, pe de altă parte.

II. FuncŃia de control a finanŃelor publice

Resursele financiare publice reprezintă o parte însemnată din produsul intern brut ceea ce conduce la necesitatea existenŃei unui control riguros în procesul de constituire şi de distribuire al acestora.

FuncŃia de control a finanŃelor publice este strâns legată de funcŃia de repartiŃie, dar are o sferă de manifestare mai largă, deoarece în exercitarea acestei funcŃii, este controlat atât modul de constituire şi de repartizare a fondurilor publice, cât şi modul de utilizare a acestora in prcesul bugetar.

Necesitatea funcŃiei de control se justifică prin faptul că resursele financiare publice, colectate la buget şi aflate la dispoziŃia statului, aparŃin întregii societăŃi. Din această perspectivă, se recunoaşte că funcŃia de control are o sferă largă de manifestare, cuprinzând toate domeniile vieŃii economico-sociale care Ńin de sectorul public şi privat si anume: activitatea economică, educativă, cultură, ocrotirea sănătăŃii, protectie socială, mentinerea ordinii publice, apărare natională, promovarea relaŃiilor internaŃionale cu alte state sau cu diverse instituŃii şi organisme internaŃionale etc.

InstituŃiile de control ale statului urmăresc încasarea ritmică si în cuantumul prevăzut a veniturilor statului, instaurarea si menŃinerea disciplinei financiare, precum si controlul încadrării în limite rezonabile a evaziunii fiscale.

Obiectivele funcŃiei de control a finanŃelor publice, sunt:

- exprimarea în formă bănească a efortului financiar al statului, pentru îndeplinirea atribuŃiilor şi funcŃiilor sale;

- analiza eficacităŃii utilizării efortului financiar alocat.

- verificarea modului în care beneficiarii de credite bugetare utilizează sumele alocate de la buget si le consumă efectiv pentru obiectivele cărora le-au fost destinate în raport cu atribuŃiile conferite prin lege, în condiŃii de eficienŃă, eficacitate si performanŃă economică.

Pag. | 12

CUVINTE CHEIE

finante publice, resurse financiare publice, constituirea fondurilor, distribuirea fondurilor pe beneficiari, repartitie, bugetu general consolidat

INTREBĂRI RECAPITULATIVE

1. Ce sunt finanŃele publice?

2. În ce constă obiectul de studiu al finantelor publice?

3. Care este rolul şi atribuŃiile statului?

4. Care sunt funcŃiile finanŃelor publice?

5. Care sunt cele două faze de manifestare a functiei de repartitie a finantelor publice?

6. În ce constă funcŃia de control a finanŃelor publice?

TESTE GRILĂ DE AUTOEVALUARE

1) Finantele publice au apărut si au evoluat în conditiile:

a) diviziunii sociale a muncii si aparitia economiei de schimb;

b) existentei omului pe măsura angajării acestuia în sustinerea statului care la rândul lui îi apără interesele;

c) folosirea banilor în schimbul trocului.

2) Într-un cadru mai larg, finantele publice cuprind:

a) relatiile social-economice bănesti prin mijlocirea cărora institutiile publice îşi constituie si utilizează fondurile de resurse financiare publice;

b) operatiunile pe pietele valutare si de capital;

c) relatii economicossociale ce apar temporar datorită caracterului sezonier al activitătilor;

d) functiile si principiile de bază ale sectorului tertiar.

3) ŞtiinŃa finanŃelor publice se referă la următoarele categorii:

a) cheltuieli deductibile si autofinantare;

Pag. | 13

b) acreditive si cambii;

c) bugetul statului, securitate socială, apărare natională.

4) Obiectul de studiu al finantelor publice este dat de:

a) metodele de constatare, stabilire, urmărire si încasare a veniturilor financiare publice curente;

b) gestionarea datoriei publice;

c) analiza eficientei resurselor întreprinderii;

d) ansamblul metodelor si tehnicilor prin care firmele reuşesc să-şi maximizeze profiturile.

5) Transferul valoric de produs intern brut în cadrul sferei de cuprindere a finantelor publice se caracterizează prin:

a) relatiile sub formă bănească existente între persoane fizice sau juridice pe de o parte, si institutiile statului pe de altă parte;

b) obtinerea dividendelor ca urmare a detinerii unui pachet de actiuni la institutiile statului;

c) analiza în dinamică a cursului valutar.

6) Principalul rol al finantelor publice este:

a) de a încuraja munca în echipă;

b) de a asigura statului resursele financiare publice necesare pentru sustinerea activitătilor publice;

c) de a organiza si coordona activitatea întreprinderilor mici si mijlocii.

TESTE GRILĂ DE EVALUARE

1) FuncŃiile finanŃelor publice se referă la:

a) motivarea şi organizarea functionarilor publici; b) perfectionarea sistemului de economiei de piată; c) repartitia şi controlul colectării veniturilor şi al utilizării cheltuielilor publice alocate.

2) În prima fază a funcŃiei de repartiŃie, de constituire a resurselor financiare publice, participă:

Pag. | 14

a) agentii economici indiferent de forma de proprietate;

b) institutiile publice;

c) persoanele fizice;

d) asociatii profesionale sau nonguvernamentale.

3) Angrenarea contribuabililor în procesul constituirii resurselor financiare publice îmbracă diverse forme si anume:

a) impozite, taxe, contributii diverse;

b) regie si telecomunicatii;

c) cheltuieli profesionale.

4) Domeniile cărora le sunt destinate resursele financiare publice constituite la nivel national si local sunt următoarele:

a) agricultură;

b) industria constructoare de maşini;

c) gospodărire comunală si locuinte, actiuni sportive si de tineret;

d) apărare natională si ordine publică;

e) asigurări sociale si securitate socială.

5) Principalele obiective ale funcŃiei de control a finanŃelor publice sunt: a) determinarea cauzelor care au condus la creşterea ratei inflatiei; b) exprimarea în formă bănească a efortului financiar al statului, pentru îndeplinirea functiilor sale;

c) eficacitatea efortului financiar alocat pentru diverse domenii.

TEME DE CASĂ

-Rolul finanŃelor publice în îndeplinirea funcŃiilor statului ;

-InstituŃii cu atribuŃii în domeniul finanŃelor publice ;

-Rolul funcŃiei de repartiŃie în realizarea resurselor financiare publice ;

-Rolul funcŃiei de control în colectarea veniturilor bugetului general consolidat ;

-FuncŃia de control şi rolul acesteia în eficientizarea cheltuielilor publice ;

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

Moşteanu, T., Finante publice: note de curs seminar, Ed. Tribuna

Pag. | 15

Economică, Bucureşti, 2002 Mosteanu, T., Câmpeanu, Finante publice: teste grilă, Ed. E.M., Stoian, A., Tribuna Economică, Bucureşti, 2003

CAPITOLUL 2

SISTEMUL BUGETAR

OBIECTIVE

Definirea conceptului de buget general consolidat; Identificarea componentelor bugetului general consolidat; Cunoasterea principiilor bugetare; Analiza construcŃiilor bugetare; Cunoaşterea etapelor derulării procedurii bugetare.

COMPETENłE

Însuşirea cunoştinŃelor ce privesc componentele sistemului bugetar, a principiilor bugetare aplicabile în construcŃia bugetelor la nivelul administraŃiei publice centrale sau locale. Dobîndirea unor cunoştinŃe ce privesc etapele procesului bugetar, calendarul bugetar, metodele şi tehnicile de dimensionare a indicatorilor bugetari, relaŃiile interinstituŃionale funcŃionale in procesul bugetar.

REZUMAT

Procesul bugetar reprezintă ansamblul acŃiunilor şi măsurilor întreprinse de instituŃiile competente ale statului, în scopul concretizării politicii financiare aplicate de autoritatea guvernamentală.

Bugetul de stat poate fi definit sub două aspecte:

-sub aspect juridic, prevede si reglementează, în formă legislativă, cheltuielile si resursele statului;

-sub aspect economic, exprimă relatiile economice în formă bănească, ce iau nastere în procesul repartitiei produsului intern brut, în conformitate cu obiectivele de politică economică, socială si financiare ale fiecărei perioade.

Bugetul general consolidat cuprinde : bugetul de stat, bugetele comunităŃilor locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul fondurilor speciale,bugetul fondului pentru plata ajutorului de somaj, bugetul creditelor

Pag. | 16

interne si externe, bugetul Trezoreriei Statului.

Legea finantelor publice 500/2002 defineşte bugetul general consolidat ca fiind „ansamblul tuturor bugetelor componente ale sistemului bugetar, agregate si consolidate pentru a forma un întreg .

În derularea procesului bugetar este reglementată prin lege aplicarea unor principii bugetare ce priveşte constituirea şi alocarea resurselor financiare publice.

Conceptul de constructii bugetare moderne, presupune folosirea unor tehnici de previziune si a unor analize macroeconomice care să permită evidentierea impactului economic, social si politic al optiunilor care să asigure resursele financiare în volumul necesar acoperirii cheltuielilor publice.

Procedura bugetară reprezintă ansamblul actelor si operatiunilor privind întocmirea proiectului de buget, aprobarea lui, executarea bugetului, încheierea si aprobarea contului general de executie bugetară, precum si controlul executiei bugetare.

2.1. COMPONENTELE BUGETULUI GENERAL CONSOLIDAT

Bugetul general consolidat cuprinde totalitatea veniturilor şi cheltuielilor de natură publică ale unui stat.

Componentele bugetului general consolidat sunt autonome. Ele au venituri şi cheltuieli proprii, se elaborează si se aprobă distinct, iar din punct de vedere administrativ, titularii acestora au autonomie financiară. Aceste caracteristici sunt consfinŃite prin Constitutie.

In componenŃa bugetului general consolidat intră:

Bugetul de stat este documentul elaborat si administrat de Guvern si aprobat de Parlament, prin lege, cuprinzând veniturile si cheltuielile aprobate prin legea bugetară anuală.

Bugetul de stat cuprinde resursele financiare publice mobilizate la dispozitia statului si repartizarea acestora în vederea realizării obiectivelor de dezvoltare economică si socială a tării, precum si pentru functionarea autoritătii publice.

Bugetul asigurărilor sociale de stat este documentul ce se întocmeşte distinct de bugetul de stat si se aprobă de Parlament prin lege separată, fiind administrat si gestionat de Ministerul Muncii si Solidaritătii Sociale.

Veniturile ce sunt cuprinse în acest buget nu pot fi utilizate pentru alte cheltuieli bugetare decât cele pentru care sunt repartizate prin prevederile bugetului respectiv. Totodată, revine o obligatie mai fermă pentru autoritătile asigurărilor sociale de stat de a urmări modul de stabilire si de încasare a veniturilor sale, pentru a se putea asigura plata pensiilor, ajutoarelor si a celorlalte cheltuieli prevăzute în bugetul asigurărilor sociale de stat.

Pag. | 17

Bugetele locale sunt bugetele unitătilor administrativ-teritoriale cu personalitate juridică, elaborate autonom, fapt ce stimulează initiativa locală în realizarea veniturilor si satisfacerea cerintelor sociale locale.

UnităŃile administrativ - teritoriale îşi dimensionează cheltuielile în raport cu nevoile proprii, în corelare strictă cu resursele pe care le pot mobiliza din impozite, taxe si celelalte venituri stabilite prin legea bugetară sau prin legi specifice, efectuând controlul asupra modului de utilizare a fondurilor alocate.

În cazul în care bugetele locale nu îşi pot acoperi cheltuielile din venituri proprii stabilite în conformitate cu legea, acestea pot beneficia de transferuri de fonduri băneşti de la bugetul de stat.

Bugetele fondurilor speciale se întocmesc în vederea finanŃării anumitor obiective si acŃiuni necesare în perioada considerată, pentru care se instituie prelevări obligatorii pe baza unor legi speciale.

Bugetul trezoreriei statului este documentul în care sunt înscrise veniturile si cheltuielile trezoreriei şi privesc activitatea desfăşurată de aceasta în scopul îndeplinirii funcŃiilor sale.

Bugetele institutiilor publice autonome include veniturile si cheltuielile institutiilor publice centrale, nesubordonate nici unei alte instituŃii de drept public.

Bugetele instituŃiilor publice finanŃate integral sau parŃial de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat si bugetele fondurilor speciale,includ veniturile si cheltuielile institutiilor publice centrale, care nu sunt subordonate nici unei alte institutii de drept public dar care primesc subventii de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat sau de la bugetele fondurilor speciale în completarea fondurilor proprii.

Bugetele institutiilor publice finanŃate integral din venituri proprii sunt documentele în care sunt prevăzute si aprobate anual veniturile si cheltuielile unor instituŃii publice centrale, care nu sunt subordonate nici unei alte institutii de drept public. Veniturile proprii provin din chirii, organizarea de manifestări culturale si sportive, concursuri artistice, publicatii, prestatii editoriale, studii, proiecte, valorificări de produse din activităti proprii sau anexe, prestări de servicii si altele asemenea.

Bugetul fondurilor provenite din credite externe este documentul în care sunt prevăzute si aprobate veniturile provenind din credite externe sau garantate de stat si a căror rambursare, dobânzi si alte costuri se asigură din fonduri publice.

Bugetul fondurilor externe nerambursabile este documentul în care sunt prevăzute şi aprobate veniturile provenind din credite externe sau garantate de stat care nu trebuie rambursate.

2.2. PRINCIPIILE BUGETARE

Pag. | 18

Principiile bugetare sunt prevăzute de Legea finantelor publice nr. 500 din 2002, care reglementează cadrul general al relaŃiilor juridice ce se realizează în domeniul finanŃelor publice.

În practica bugetară se impune respectarea următoarelor principii bugetare:

� principiul universalitătii;

� principiul unitătii;

� principiul neafectării veniturilor;

� principiul anualitătii bugetului public;

� principiul specializării bugetare;

� principiul unitătii monetare;

� principiul echilibrului bugetar;

� principiul publicitătii.

1. Principiul universalitătii

Acest principiu prevede ca:

- Veniturile si cheltuielile publice să fie înscrise în bugetul de stat cu sumele lor globale;

- Veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei cheltuieli bugetare anume, cu exceptia donatiilor si sponsorizărilor care au stabilite destinatii distincte;

- Veniturile si cheltuielile publice să se realizeze numai în cadrul bugetului public, prin componentele acestuia.

Avantajele respectării acestui principiu sunt :

- cunoaşterea cât mai exactă si reală a volumului total al veniturilor si cheltuielilor publice;

- cunoaşterea corelaŃiei care există între anumite venituri si cheltuieli care se află în conexiune directă;

- asigurarea posibilitătilor de control al Parlamentului asupra cuantumului total al veniturilor si cheltuielilor publice.

Aplicare strictă a principiului universalitătii conferă bugetului public caracterul de buget brut.

Bugetul brut evidentiază suma dimensiunilor globale reprezentând încasările de venituri publice sau acoperirea cheltuielilor publice.

Legătura dintre bugetul public si bugetul institutiei publice este dată de diferenta dintre cheltuielile (mai mari) si veniturile proprii (mai mici), respectiv soldul cheltuielilor. În aceste conditii, aplicarea principiului universalitătii bazat pe legăturile per sold conferă bugetului caracteristica de

Pag. | 19

buget net.

Bugetul public net evidentiază suma soldurilor reprezentând vărsăminte din venituri sau acoperirea cheltuielilor.

2. Principiul unităŃii

Acest principiu presupune ca veniturile si cheltuielile publice să fie înscrise într-un singur document, pentru a asigura utilizarea eficientă şi monitorizarea fondurilor publice. Astfel, bugetul public, prin unicitatea documentului, asigură a prezentare de ansamblu şi deci o cunoaştere clară a situaŃiei finantelor publice, adică a surselor de venituri şi a destinatiei cheltuielilor, precum si a formei echilibrate sau deficitare a bugetului.

În literatura de specialitate si în practica bugetară abaterile acceptate de la cerinta unitătii bugetare sunt denumite derogări.

Derogările de la principiul unitătii bugetare, ce facilitează debugetarea unor cheltuieli publice sunt:

Conturile speciale ale tezaurului public, care reprezintă operaŃiuni financiare ce constau în înregistrarea cheltuielilor sau încasărilor ce nu sunt definitive, întrucât angajamentul la care ele au dat naştere urmează să fie incluse în contul de execuŃie bugetară;

Bugetele extraordinare, bugete prin care se asigură finantarea unor cheltuieli exceptionale (militare, de apărare) în afara regulilor curente ale contabilitătii publice;

Bugetele anexe ca excepŃie formală de la regula unităŃii bugetare, în sensul că ele cuprind operatiunile financiare ale unor servicii ale statului cu caracter economic sau comercial necuprinse în bugetul general decât prin vărsământul soldului lor creditor;

Bugetele autonome care constituie o excepŃie reală de la regula unităŃii bugetare, deoarece ele sunt adoptate de Consiliile de administratie ale companiilor naŃionale sau ale instituŃiilor publice care beneficiază de autonomie financiară fără a fi supuse controlului Parlamentului;

Rectificarea legii bugetare anuale apare datorită imposibilităŃii estimării cu exactitate a nivelului cheltuielilor si al veniturilor în momentul aprobării legii bugetare anuale, ceea ce face necesară revenirea asupra nivelului indicatorilor macroeconomici şi implicit a celor bugetari în cursul exercitiului bugetar;

3. Principiul neafectării veniturilor

Acest principiu presupune depersonalizarea veniturilor bugetare care servesc la acoperirea cheltuielilor publice privite în ansamblul lor. Potrivit acestui principiu nu este permisă perceperea unui venit public pentru

Pag. | 20

finanŃarea unei anumite categorii de cheltuieli publice, a căror finanŃare se stabileşte pe baza prioritizărilor identificate, în funcŃie de utilitatea, de oportunitatea si de eficienŃa acestora.

ExistenŃa resurselor financiare este o condiŃie generală a acoperirii cheltuielilor publice pe ansamblu. Majorările de cheltuieli în cursul anului bugetar se poate efectua cu condiŃia ca iniŃiatorii să prevadă şi resursele necesare acoperirii acestora.

Repartizarea resurselor financiare pe destinaŃii (de cheltuieli) nu implică în nici un fel egalitatea dintre un anumit venit si o anumită cheltuială.

4. Principiul anualităŃii bugetului

Acest principiu se referă la durata de timp pentru care puterea legislativă (Parlamentul) autorizează Guvernul) să încaseze veniturile publice si să efectueze cheltuielile publice, fiind limitată, de obicei, la un an.

A doua semnificaŃie a anualităŃii bugetare este perioada de timp în care se execută bugetul public. Această perioadă poate fi egală sau nu cu cea pentru care s-a aprobat bugetul.

În functie de acestea, executia bugetului public, respectiv încasarea veniturilor si efectuarea cheltuielilor autorizate pentru fiecare an bugetar, poate fi organizată în două modalităti alternative:

-sistemul de exercitiu bugetar - presupune ca executia veniturilor si cheltuielilor să fie înregistrată în conturile deschise pentru fiecare an bugetar, executie ce functionează pe parcursul a 3 sau 6 luni sau 2 sau 3 ani bugetari, deci are loc o prelungire a perioadei de executie bugetară, timp în care se continuă încasarea veniturilor bugetare si efectuarea cheltuielilor bugetare.

-sistemul de gestiune bugetară - ce vizează ca în cursul anului să se înregistreze numai operatiile care se execută, în sensul că în conturile functionale din anul n se înregistrează veniturile si cheltuielile exigibile în acest an, unele putând să apartină bugetelor din n-1 sau n+1, conform prevederilor legilor bugetare anuale.

5. Principiul specializării bugetare

Acest principiu prevede ca veniturile bugetare să fie înscrise în buget si aprobate de Parlament pe surse de provenientă, iar cheltuielile publice ce urmează să se efectueze trebuie înscrise în buget pe categorii definite de destinatie si în functie de continutul lor economic.

Clasificatia bugetară trebuie să fie simplă si clară si să ofere o imagine privind: sursele de provenientă ale veniturilor; care sunt impozitele directe, care sunt impozitele indirect, ce loc ocupă fiecare impozit în ansamblul veniturilor fiscal, care sunt veniturile extraordinare; destinatiile cheltuielilor, în cadrul grupării economice (curente si de capital), în cadrul

Pag. | 21

grupării functionale (pe ramuri si domenii de activitate, către care sunt orientate resursele) si ale grupării administrative, pe institutii ai căror conducători sunt ordonatori de credite bugetare.

6. Principiul unităŃii monetare

Acest principiu prevede ca toate operaŃiunile bugetare să se exprime în moneda natională.

7. Principiul echilibrului bugetar

Acest principiu prevede ca veniturile publice să acopere cheltuielile publice, ceea ce înseamnă că bugetul trebuie să fie echilibrat, respectiv balansat.

Echilibrul bugetului pe parcursul executiei se realizează atunci când lichiditătile băne ti provenite din încasarea veniturilor publice trebuie să acopere nevoile de plăti scadente.

Echilibrul bugetului anual presupune egalitatea dintre nivelul încasării veniturilor obligatorii ale statului (R) si nivelul cheltuielilor totale (C). În functie de relatia dintre R si C putem avea una din următoarele situaŃii:

R = C - echilibru bugetar anual;

R < C - deficit bugetar anual;

R > C - excedent bugetar anual.

În România, evoluŃia deficitului bugetar în perioada 2000-2008 este redată mai jos 1:

------------------------------------ • 2000 -3,5% • 2001 -3,3% • 2002 -2,7% • 2003 -2,3% • 2004 -1,1% • 2005 -0,8% • 2006 -1,7% • 2007 -2,4% • 2008 - 4.8 % -------------------------------------

8. Principiul publicitătii

Acest principiu presupune ca bugetul public să fie adus la cunostinta opiniei

1 Institutului NaŃional de Statistică ( INS).

Pag. | 22

publice prin mijloacele de publicitate. Bugetul statului este cunoscut prin masssmedia încă din faza de proiect si în timpul dezbaterilor parlamentare.

2.2.1 Principii, reguli si responsabilităŃi la nivelul finanŃelor publice locale

Principiile bugetare care trebuie respectate în construcŃia bugetelor la nivelul administraŃiei publice locale sunt reglementate prin Legea finanŃelor publice locale nr.273 din 2006. Sunt aplicabile şi la acest nivel principiile prezentate mai sus, inclusiv cel al neafectării, nereglementat în actul normativ citat,cu unele particularităŃi dar şi alte principii specifice. Principiile comune sunt: 1. Principiul universalitatii care presupune că veniturile si cheltuielile se includ in buget in totalitate, in sume brute iar veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei cheltuieli bugetare anume, cu exceptia donaŃiilor si sponsorizărilor, care au stabilite destinaŃii stabilite prin contractele încheiate . 2. Principiul transparenŃei si publicităŃii: Procesul bugetar trebuie să se deruleze într-un cadru transparent, acesta realizandu-se prin, publicarea in presa locală, pe pagina de internet a instituŃiei publice, sau afisarea la sediul autoritatii administratiei publice locale respective a proiectului de buget local si a contului anual de executie a acestuia, prin dezbaterea publică a proiectului de buget local, cu prilejul aprobarii acestuia şi prin prezentarea şi aprobarea contului anual de execuŃie a bugetului local in şedinŃă publică. 3. Principiul unităŃii, veniturile si cheltuielile bugetare se inscriu intr-un singur document, pentru a se asigura utilizarea eficientă si monitorizarea fondurilor publice locale şi prevede că se interzice retinerea si utilizarea de venituri in regim extrabugetar, precum si constituirea de fonduri publice locale in afara bugetelor locale, excepŃie cînd legea prevede altfel. 4. Principiul unitatii monetare 5. Principiul anualităŃii 6. Principiul specializarii bugetare 7. Principiul echilibrului care presupune că cheltuielile bugetului local se asigură integral din veniturile bugetului respectiv. Principiile specifice, aplicabile la nivelul finanŃelor publice locale sunt: 1. Principiul solidaritatii care reglementează faptul că, politicile bugetare locale pot fi duse pentru ajutorarea unităŃilor administrativ-teritoriale, precum si a persoanelor fizice aflate in situatie de extremă dificultate, prin alocarea de sume din fondul de rezervă bugetară constituit in bugetul local.

Pag. | 23

2. Principiul autonomiei locale financiare, este un principiu relativ nou în practica finanŃelor publice locale, concordant cu demersurile care se fac în efortul de descentralizare a unor competenŃe ale autorităŃilor publice centrale în favoarea celor locale cu scopul eficientizării acestora. În baza acestui principiu se reglementează faptul că:

- unităŃile administrativ-teritoriale au dreptul la resurse financiare suficiente, pe care le pot utiliza in exercitarea atributiilor lor.

- autoritatile administratiei publice locale au competenŃa stabilirii nivelurilor impozitelor si taxelor locale, in conditiile legii.

- alocarea resurselor financiare pentru echilibrarea bugetelor locale nu trebuie sa afecteze aplicarea politicilor bugetare ale autoritatilor administratiei publice locale in domeniul lor de competentă.

- sumele defalcate cu destinaŃie specială se utilizează de catre autoritatile administratiei publice locale in conformitate cu prevederile legale.

3. Principiul proportionalităŃii Resursele financiare ale unitatilor administrativ-teritoriale trebuie sa fie proportionale cu responsabilitatile autoritatilor administratiei publice locale stabilite prin lege. 4. Principiul consultării Autoritatile administraŃiei publice locale, prin structurile asociative ale acestora, trebuie sa fie consultate asupra procesului de alocare a resurselor financiare de la bugetul de stat catre bugetele locale. Reguli bugetare În procesul bugetar la nivelul finanŃelor publice locale sunt instituite şi se respectă sub rzerva sancŃionării următoarele reguli :

� Sunt interzise plăŃi direct din veniturile incasate, cu exceptia cazurilor in care legea prevede altfel.

� Cheltuielile bugetare au destinaŃie precisă şi limitată fiind determinate de autorizările conŃinute in legi speciale si in legile bugetare anuale.

� Cheltuielile nu pot fi prevăzute în buget si nici nu pot fi angajate si efectuate, dacă nu există baza legală pentru acestea.

� Nicio cheltuială din fonduri publice locale nu poate fi angajată, ordonantată si platită dacă nu este aprobată, potrivit legii, si daca nu are prevederi bugetare si surse de finantare.

Pentru fluidizarea şi eficientizarea procesului bugetar, după aprobarea bugetelor locale pot fi aprobate acte normative incidente asupra acestora ( hotărîri de consilii locale, dispoziŃii ale ordonatorilor de credite), dar numai cu precizarea surselor de acoperire a reducerii veniturilor sau a majorării cheltuielilor bugetare aferente exercitiului bugetar pentru care s-au aprobat bugetele locale respective. Competentele si responsabilitatile autoritatilor administratiei publice locale in procesul bugetar:

Pag. | 24

În derularea procesului bugetar la nivel local rolul principal îl deŃin autoritatile alese ale administraŃiei publice locale care au urmatoarele competenŃe si responsabilităŃi in ceea ce priveşte finanŃele publice locale:

a) elaborarea si aprobarea bugetelor locale, in conditii de echilibru bugetar, la termenele stabilite prin calendarul bugetar. b) stabilirea, constatarea, controlul, urmărirea si incasarea impozitelor si taxelor locale, precum si a oricaror alte venituri ale unitatilor administrativ-teritoriale, prin compartimente proprii de specialitate, in con) administrarea eficienta a bunurilor din proprietatea publica si privata a unitatilor administrativ-teritoriale; f) contractarea directă de imprumuturi interne si externe, pe termen scurt, mediu si lung, si urmărirea achitarii la scadenŃă a obligatiilor de plata rezultate din acestea; g) garantarea de imprumuturi interne si externe, pe termen scurt, mediu si lung, si urmarirea achitarii la scadenta a obligatiilor de plata rezultate din imprumuturile respective de catre beneficiarii din subordine; h) administrarea fondurilor publice locale pe parcursul executiei bugetare, in conditii de eficienta; i) stabilirea optiunilor si a prioritatilor in aprobarea si in efectuarea cheltuielilor publice locale; j) elaborarea, aprobarea, modificarea si urmarirea realizarii programelor de dezvoltare in perspectiva a unitatilor administrativ-teritoriale ca baza a gestionarii bugetelor locale anuale; k) indeplinirea si a altor atributii, competente si responsabilitati prevazute de dispozitile legale.

2.3. METODE DE ESTIMARE A INDICATORILOR BUGETARI

Conceptul de construcŃii bugetare moderne, presupune folosirea unor tehnici de previziune si a unor analize macroeconomice care să permită evidenŃierea impactului economic, social si politic al opŃiunilor care să asigure resursele financiare în volumul necesar acoperirii cheltuielilor publice.

Literatura de specialitate oferă practicii bugetare următoarele metode clasice de dimensionare a indicatorilor bugetari:

a) metoda automată

b) metoda majorării (diminuării)

c) metoda evaluării directe

Metoda automată presupune ca la întocmirea bugetului pe anul următor să se ia în calcul veniturile si cheltuielile penultimului an al cărui exercitiu bugetar a fost aprobat. Metoda este simplă, presupune un volum mic de lucrări, dar are ca principal dezavantaj faptul că nu prezintă un buget real. Numai pe cale de exceptie, în conditiile unei inflatii aproape de zero şi în

Pag. | 25

absenŃa distorsiunilor economice, metoda automată poate fi aplicată.

Metoda majorării sau diminuări ia în calcul rezultatele exercitiilor bugetare pe un interval de cinci sau mai multi ani consecutivi din perioada premergătoare anului pentru care se elaborează bugetul. Determinându-se ritmul mediu anual de cre tere sau descreştere al veniturilor si cheltuielilor bugetare se determină nivelul acestora pentru proiectul de buget pe anul următor.

Ambele metode prezentate nu răspund unor cerinte moderne ale constructiilor bugetare.

Metoda evaluării directe este folosită în conditiile în care sunt posibile calcule pentru a determina fiecare sursă de venit în parte şi fiecare capitol de cheltuieli. La estimarea veniturilor se tine seama de nivelul acestora pe anul în curs, urmând o ajustare a acestora în functie de modificările care vor interveni în legislatia fiscală, în anul următor. Se va lua în calcul influenta unor factori de natură economică, socială si politică, precum si conjunctura internatională, respectiv evolutia produsului intern brut, a inflatiei si nu în ultimul rând, evolutia cursului de schimb a monedei nationale.

O estimare a cheltuielilor publice nu trebuie să presupună o creştere automată a acestora, ci dimensionarea lor optimă, în aşa fel încât să fie posibil de sustinut şi de suportat sarcina fiscală de către plătitorii obligaŃiilor bugetere.

Principalele deficiente ale metodelor clasice de dimensionare a indicatorilor bugetari se regăsesc în volumul insuficient al informatiilor utilizate, în imposibilitatea previzionării unor factori cu influentă directă asupra economiei reale, si nu iau în calcul eficienta surselor financiare alocate şi cheltuite în anii anteriori.

În aceste conditii, în practica financiară a statelor s-au structurat două categorii principale de metode moderne de dimensionare a indicatorilor bugetari, si anume:

-metode de tip american: sistem bugetizare prin planificare si programare „Planned Programmed Budgediny System” (P.P.B.S.), Management prin obiective „Management by objectives” (M.B.O.) si Bugetizare bază zero „Zero Base Budgeding” (Z.B.B.)

-metode de inspiratie franceză: Rationalizarea alegerilor bugetare „La Rationalization des Choix Budgetaires”

Metode moderne de dimensionare a indicatorilor bugetari

Aceste metode se bazează pe analiza cost - avantaje sau cost eficacitate.

Metoda sistem bugetizare prin planificare si programare (P.P.B.S.) prezintă bugetele ministerelor nu într-o simplă numerotare pe capitole si subcapitole a creditelor bugetare, ci ele sunt formulate pe programe într-o succesiune logică. În acest mod gestiunea procesului bugetar este concepută ca un sistem de subpolitici optimale.

Pag. | 26

Etapele acestei metode sunt:

� PLANIFICARE

� PROGRAMARE

� BUGETARE

Metoda managementul prin obiective (M.B.O.) care, în esenŃă pune accentul pe identificarea finalitătilor pe orizontală, pentru fiecare domeniu de activitate. Este indicată această metodă pentru o planificare pe termen mai mare de 5 ani, putându-se realiza o coordonare a obiectivelor structurilor programate.

Metoda bugetizare bază zero (Z.B.B.) este practicată în SUA, după 1980, în scopul preîntâmpinării creşterii excesive a cheltuielilor bugetare în fiecare an bugetar.

Ea presupune alegerea unor combinatii de programe care să minimizeze costurile determinate de realizarea unui anumit obiectiv, în condiŃiile impuse de nivelul limitat al resurselor.

În acest caz, programarea bugetară are puncte comune cu planul de afaceri al unei întreprinderi private care-şi propune construcŃia unor scenarii, a unor output-uri date cu costuri minime, în condiŃiile maximizării profitului.

Constructia bugetară după această metodă, presupune construcŃia unor programe alternative bazate pe costuri diferite, inclusiv cu bază zero sau costuri cât mai scăzute care pot asigura realizarea obiectivului propus.

Metoda bugetului construit pe bază de programe si performanŃe.

Dupa definiŃia dată de biroul buget al Trezoreriei Statelor Unite ale Americii, un buget al performanŃei este acel buget care: “ prezintă scopurile si obiectivele pentru care sunt necesare fondurile, costurile programelor propuse pentru indeplinirea acestor obiective şi datele cantitative care măsoară indeplinirile si performanŃele fiecarui program.

Utilizarea acestei metode in practica bugetară presupune parcurgerea unor paşi, după cum urmează:

1. Identificarea programelor si a subprogramelor, cu costurile aferente,

2. Identificare unor indicatori de evaluare pe activitatile din program : ore/ munca, km. drum (autostrada ) asfaltat, costuri lunare intretinere pe persoana cu handicap in sistem rezidential, etc.,

3. Intocmirea si aprobarea programului de realizat,

4. Alocarea fondurilor bugetare necesare.

5. Raportarea performanŃelor atinse in raport cu cele proiectate in programul aprobat,

6. Intocmirea rapoartelor trimestriale de performanŃe.

Pag. | 27

7. Analiza finală care trebuie sa raspundă la intrebarea care sunt costurile de realizat pentru atingerea obiectivelor de performanŃa din program.

Acest tip de dimensionare a indicatorilor bugetari este utilizat la nivelul Uniunii Europene pentru finanŃarea din bugetul acesteia a programelor de preaderare şi a celor postaderare.

2.4. PROCEDURA BUGETARĂ

Procedura bugetară reprezintă ansamblul actelor si operatiunilor care privesc întocmirea proiectului de buget, aprobarea lui, executia bugetului, încheierea si aprobarea contului general de executie bugetară precum si controlul executiei bugetare.

În conformitate cu dispozitiile normative cuprinse în Legea finantelor publice, activitatea bugetară presupune parcurgerea mai multor etape sau faze, respectiv: elaborarea proiectului bugetului de stat; aprobarea lui; executarea bugetului si încheierea exercitiului bugetar; controlul executiei bugetare.

1. Elaborarea proiectului bugetului de stat cuprinde activitatea de determinare a veniturilor si cheltuielilor bugetului public national si începe în anul premergător celui pentru care se întocmeste şi se realizează, în sistem piramidal.

2. Aprobarea bugetului de stat presupune dezbaterea proiectului în Parlament si votarea legii bugetare anuale. Această etapă se parcurge, de obicei, tot în anul premergător celui pentru care s-a întocmit proiectul de buget, dar din anumite motive, se poate întâmpla ca dezbaterea si aprobarea bugetului să se facă în prima parte a anului pentru care el s-a elaborat.

3. Executia bugetului (sau executia bugetară) constă în realizarea veniturilor la termenele si în cuantumurile prevăzute, precum şi în efectuarea cheltuielilor potrivit destinatiilor stabilite. Dacă realizarea veniturilor bugetare reprezintă obligatii minime, efectuarea cheltuielilor reprezintă obligatii maxime, care nu pot fi depăşite.

4. Încheierea exercitiului bugetar presupune realizarea şi supunerea spre aprobare, pe baza datelor furnizate de evidenŃa executiei bugetare, a unei dări de seamă ce cuprinde contul de execuŃie bugetară, cu privire la modul de realizare a veniturilor si la efectuarea cheltuielilor pentru anul bugetar expirat.

I. Elaborarea proiectului bugetului de stat

Prima etapă din procedura bugetară a statului este elaborarea proiectului bugetului de stat proces care este în sarcina Guvernului prin Ministerul FinanŃelor Publice şi prin ministerele de resort. Potrivit reglementărilor

Pag. | 28

actuale, Guvernul răspunde de elaborarea proiectul bugetului de stat, al bugetului asigurărilor sociale de stat, a fondurilor speciale, precum si al contului general anual de executie albugetului.

Elaborarea proiectului bugetului anual al statului presupune:

- îndrumări metodologice de specialitate financiară;

- operaŃiuni de estimare si calcul a veniturilor si cheltuielilor bugetare de către instituŃiile de stat abilitate, care au relaŃii cu bugetul de stat (Comisia NaŃională de Prognoză, Institutul NaŃional de Statistică, etc.);

- stabilirea categoriilor principale de venituri si cheltuieli bugetare anuale de stat sau cu caracter general.

Îndrumarea metodologică a operaŃiunilor de elaborare a proiectului bugetului de stat revine Ministerului FinanŃelor Publice, care este abilitat să elaboreze norme metodologice obligatorii pentru toŃi agenŃii economici, instituŃii publice de stat care întocmesc bugete proprii.

Din punct de vedere metodologic, pentru estimarea sau evaluarea cheltuielilor şi veniturilor bugetare, în statele moderne se utilizează modalităti diferite.

În tara noastră, evaluarea veniturilor si cheltuielilor bugetare se face conform unei metode combinate, mixte, adică ea presupune - din punct de vedere metodologic - o evaluare directă care se aplică prin compararea cifrelor de venituri si cheltuieli ce se propun -cu cele din anul precedent. Astfel, cifrele de venituri si cheltuieli rezultate din evaluarea directă se prevăd în proiectele de bugete alăturat si comparativ cu cele din anul si exercitiul bugetar precedent.

Pentru înscrierea în proiectul anual al bugetului de stat a veniturilor si cheltuielilor bugetare Legea finantelor publice stabileste că acestea se vor grupa în “venituri ordinare si extraordinare”, cheltuielile se vor împărti în “cheltuieli curente si de capital”, toate acestea desfăşurate pe baza clasificatiei bugetare tip elaborată de Ministerul Finantelor Publice.

În desfăşurarea procedurii de elaborare a proiectului bugetului de stat, locul cel mai important îl ocupă elaborarea proiectelor de bugete ale ministerelor si celorlalte instituŃii publice centrale şi locale.

Proiectele de bugete anuale ale ministerelor si celorlalte organe centrale de stat elaborate conform dispozitiilor legale se depun la Ministerul Finantelor Publice, însotite de documentatia necesară pentru investitii şi de expuneri de motive, atât pentru venituri, cât si pentru cheltuieli, până la 1 august a fiecărui an.

Pe baza proiectelor de bugete definitivate ale ministerelor si celorlalte instituŃii de stat, Ministerul Finantelor Publice întocmeşte proiectul bugetului de stat şi proiectul legii bugetare privind acest buget, până la 25 septembrie, pe care le supune Guvernului spre „însuşire”.

Însuşirea proiectului de buget de către Guvern comportă o ultimă verificare a veniturilor şi cheltuielilor şi aprobarea acestora de către toŃi membrii

Pag. | 29

guvernului în vederea înaintării acestuia la Parlament.

II. Aprobarea bugetului şi adoptarea Legii bugetare anuale

În conformitate cu dispozitiile Legii finanŃelor publice aprobarea bugetului de stat este de competenŃa exclusivă a Parlamentului.

În funcŃie de conjunctura social-economică, internă şi internaŃională, Parlamentul este dator să ia în considerare următoarele elemente:

> programul cu privire la evoluŃia indicatorilor macroeconomici ai economiei nationale care se regăsesc în Scrisoarea.cadru privind contextul macroeconomic, metodologia de elaborare a proiectelor de buget pe anul următor şi estimări pentru următorii trei ani şi limita sumelor din taxa pe valoarea adăugată pentru echilibrarea bugetelor locale elaborată de Ministerul FinanŃelor Publice.

� asigurare drepturilor cetăteneşti conferite prin lege cu privire la învăŃământ, sănătate, cultură, artă, ocrotire socială, ordine publică, protecŃia mediului înconjurător, etc.;

� stimularea prin politici fiscale a activitătii operatorilor economici care manifestă spirit întreprinzător, concomitent cu retragerea subvenŃiilor acordate pentru unele activităti economice ineficiente;

� asigurarea resurselor financiare necesare susŃinerii unor politici ce privesc securitatea şi siguranŃa naŃională;

� cerinŃa ca bugetul de stat dincolo de disputele politice, să reprezinte un factor stabilizator în economia naŃională, capabil să asigure corelarea necesităŃilor interne cu resursele disponibile ;

Bugetul de stat se aprobă de Parlament - până cel mai târziu cu trei zile înainte de expirarea exercitiului bugetar curent - pe ansamblu, pe capitole, articole si pe ministere si celelalte instituŃii centrale şi locale de stat.

În cazul de excepŃie în care bugetul de stat nu se aprobă la termenul precizat mai sus, este reglementată posibilitate alocării şi utilizării resurselor financiare publice în limita nivelului creditelor bugetare alocate în anul anterior.

În ceea ce priveşte conŃinutul legii de aprobare a bugetului de stat anual, potrivit dispozitiilor Legii finantelor publice, aceasta trebuie să specifice si să prevadă:

� aprobarea şi precizarea nivelului total al veniturilor si cheltuielilor bugetului de stat pe exercitiul următor;

� specificarea nivelului veniturilor bugetelor: Adunării Deputatilor, a Senatului, a PreşedinŃiei statului, a Guvernului, a ministerelor si altor institutii centrale de stat;

� lista în anexă a impozitelor si veniturilor care urmează a se realiza;

Pag. | 30

creditele bugetare care se aprobă pe categorii de cheltuieli;

� dispozitii de autorizare a emisiunilorde bonurilor de tezaur şi a împrumuturilor de la Banca Natională destinate acoperirii cheltuielilor bugetare anuale;

� aprobarea contului general de executie a bugetului statului pe exercitiul financiar anterior.

III. Executia bugetară

Executia bugetară constă în realizarea veniturilor şi efectuarea cheltuielilor bugetare, cuprinzând ansamblul actelor şi operaŃiunilor destinate să conducă la realizarea veniturilor şi efectuarea cheltuielilor prevăzute în legea bugetară anuală.

Procedura executiei bugetare comportă următoarele faze: . repartizare pe trimestre a veniturilor si cheltuielilor bugetare; . executia de casă a bugetului sau operatiunile de trezorerie;

• realizarea veniturilor bugetare;

• efectuarea cheltuielilor bugetare.

În realizarea veniturilor bugetare sunt aplicabile următoarele reguli:

� nici un impozit, taxă sau alte obligatii de natura acestora nu pot fi încasate dacă nu au fost stabilite prin lege;

� lista tuturor impozitelor si taxelor, precum si a cotelor acestora trebuie să fie aprobate prin legea bugetară anuală;

� inadmisibilitatea perceperii sub orice titlu sau sub orice denumire de contribuŃii directe sau indirecte, în afara celor stabilite prin lege.

Efectuarea cheltuielilor aprobate prin legea bugetară anuală, în vederea îndeplinirii acŃiunilor şi obiectivelor social-economice, presupune un ansamblu de acte si operatiuni care cuprind :

� solicitarea si punerea la dispozitia ordonatorilor de credite a fondurilor bugetare;

� repartizarea fondurilor bugetare regiilor autonome, societătilor comerciale cu capital de stat si institutiilor publice;

� transferuri pentru unitătile administrativ teritoriale, în cazurile în care acestea nu îşi pot acoperi integral cheltuielile din veniturile proprii, stabilite în conditiile legii;

� utilizarea efectivă a fondurilor bănesti de către beneficiarii creditelor bugetare.

Creditele bugetare sau alocaŃiile bugetare reprezintă sume de bani puse la dispoziŃia beneficiarilor de credite bugetare şi limita pînă la care se poate aproba efectuarea de cheltuieli pe seama resurselor provenite de la bugetul

Pag. | 31

de stat.

FinanŃarea de la bugetul de stat prezintă următoarele trăsături caracteristice:

• beneficiarii de credite bugetare şi scopul pentru care sunt alocate fondurile bugetare trebuie să fie precizat prin lege;

• fondurile bugetare se acordă beneficiarilor,de regulă, cu titlu gratuit (fără echivalent direct);

• creditele acordate de la bugetul de stat nu se rambursează (beneficiarii nu sunt obligati să le restituie) cu anumite excepŃii.

Creditele bugetare se primesc de către beneficiari în cadrul unei proceduri speciale care implică deschiderea, repartizarea si utilizarea, pe baza documentelor intocmite de către ordonatorii de credite bugetare.

Ordonatorii de credite bugetare sunt acele persoane fizice investite cu dreptul de a dispune asupra creditelor bugetare în virtutea funcŃiei pe care o deŃin în conducerea unei institutii publice.

Procedura utilizării creditelor bugetare presupune mai întâi deschiderea acestor credite. Deschiderea creditelor bugetare oferă posibilitatea ordonatorilor de credite de a utiliza sumele de bani alocate prin aceste credite, cu alte cuvinte, se poate trece la efectuarea cheltuielilor pentru care sau primit creditele bugetare.

În procedura utilizării creditelor bugetare se derulează operatiuni specifice care privesc: angajarea cheltuielilor bugetare, constatarea lichiditătii lor, ordonanŃarea si plata creditelor bugetare(ALOP).

Angajarea presupune că din buget se pot face cheltuieli numai în limita creditelor bugetare aprobate.

Lichiditatea este operaŃiunea care constă în verificarea cuantumurilor bănesti ale fiecărei cheltuieli bugetare, spre a se stabili cu certitudine dacă acestea sunt reale, certe şi exigibile.

Ordonantarea cheltuielilor bugetare reprezintă actul administrativ-financiar prin care se dispune plata efectivă a sumelor de bani către persoane fizice sau juridice care au furnizat produse, au prestat servicii sau au executat lucrări în favoarea unui beneficiar de credit bugetar.

Plata constă în virarea sumelor de bani în folosul beneficiarului legal al creditului bugetar. Ea reprezintă modalitatea de stingere a obligatiei în raport cu subiectul de drept titular al creditului bugetar.

IV. Încheierea exercitiului bugetar

Încheierea exercitiului bugetar anual constă în elaborarea si aprobarea contului general anual de execuŃie bugetară. Contul general anual de execuŃie a bugetului de stat este elaborat de către Ministerul Finantelor

Pag. | 32

Publice pe baza dărilor de seamă contabile prezentate de ordonatorii principali de credite bugetare, a conturilor privind executia de casă a bugetului de stat, precum si în urma verificărilor şi analizelor pe care acest minister este dator să le efectueze.

CUVINTE CHEIE

proces bugetar, buget de stat, buget general consolidat, principii bugetare, echilibrul bugetar, procedură bugetară


1. Ce este bugetul general consolidat?

2. Care sunt componentele bugetului public?

3. La ce se referă constructiile bugetare?

4. Care sunt principiile bugetare?

5. Ce este procedura bugetară?

6. Detaliati etapele procedurii bugetare.


1. Procesul bugetar reprezintă, sub aspectul continutului său:

a) ansamblul de activităti întreprinse în scopul finalizării obiectivelor;

b) ansamblul actiunilor si măsurilor întreprinse de institutiile competente ale statului, în scopul concretizării politicii financiare aplicate de autoritatea guvernamentală; c) ansamblul metodelor, tehnicilor si procedeelor prin care se previzionează profiturile:

2. Bugetul de stat se defineste, după cum urmează:

a) sub aspect juridic, prevede si reglementează, în formă legislativă, cheltuielile si resursele statului;

b) sub aspect economic, exprimă relatiile economice în formă bănească, ce iau na5tere în procesul repartitiei produsului intern brut, în conformitate cu obiectivele de politică economică, socială si financiare ale fiecărei perioade; c) ansamblul bugetelor, componente ale sistemului bugetar, agregate si consolidate pentru a forma un întreg.

3. Modul de înscriere si detaliere a indicatorilor bugetari pentru analiza si cunoasterea în structură a finantelor publice reprezintă;

Pag. | 33

a) executia bugetară;

b)bugetul general consolidat;

c) specializarea bugetară.

4. Suma aprobată prin buget, reprezentând limita maximă admisă până la care se pot ordonanta si efectua plăti în cursul anului bugetar pentru angajamente contractate în cursul exercitiului bugetar sau din exercitii anterioare multianuale, defineste:

a) creditul bugetar;

b) deschiderea de credite bugetare;

c) plata cheltuielilor.

5. Elaborarea si executia bugetului de stat se face cu respectarea anumitor principii, printre care:

a) anualitate, universalitate, unitate, specializare, neafectare a veniturilor bugetare;

b) echilibrul bugetar; c) publicitatea bugetului.

6. Principiul neafectării veniturilor bugetare, ca principiu bugetar, se referă la:

a) aprobarea veniturilor bugetare de forul legislativ; b) depersonalizarea veniturilor încasate la buget utilizate pentru acoperirea cheltuielilor bugetare;

c) înscrierea veniturilor si cheltuielilor publice într-un singur document.


1. Metodele clasice de dimensionare a indicatorilor bugetari sunt:

a) metoda bugetizare zero;

b) metoda evaluării directe;

c) metoda rationalizării alegerilor bugetare.

2. Din categoria metodelor moderne de dimensionare a indicatorilor bugetari fac parte:

a) metoda automată;

Pag. | 34

b) metoda diminuării (majorării);

c) metoda sistem bugetizare prin planificare si programare.

3. Metoda majorării, ca metodă de dimensionare a indicatorilor bugetari, presupune:

a) calcule pentru a determina fiecare sursă de venit în parte si fiecare capitol de cheltuieli;

b) determinarea bugetului anului pentru care se elaborează pe baza rezultatelor exercitiilor bugetare pe un interval de cinci sau mai multi ani premergători anului analizat;

c) întocmirea bugetului pe anul următor pe baza veniturilor si cheltuielilor penultimului an al cărui exercitiu bugetar a fost aprobat.

4. Metoda bugetizare bază zero, se fundamentează pe: a) alegerea unor combinatii de programe care să minimizeze costurile determinate de realizarea unui anumit obiectiv, în conditiile impuse de nivelul resurselor;

b) rationalizarea alegerilor bugetare;

c) identificarea finalitătilor pe orizontală, pentru fiecare domeniu de activitate

5. Din punct de vedere al structurii bugetului, partea de venituri bugetare cuprinde:

a) venituri curente, venituri din capital;

6. Etapele procesului bugetar se referă la:

a) elaborarea proiectului de buget, aprobarea bugetului, executia bugetului;

b) încheierea executiei bugetare, controlul executiei bugetare, aprobarea executiei bugetare;

c) toate cele de mai sus.

APLICATIE PRACTICĂ

1. Pe baza datelor din tabelul de mai jos, să se determine;

a) soldul curent;

b) soldul de capital;

c) soldul total.

Pag. | 35

-Miliarde lei-

VENITURI – an N

Venituri fiscale 326698,7

Venituri nefiscale 24409,3

Venituri din capital 386,6

Donatii si sponsorizări 246,4

CHELTUIELI – an N

Cheltuieli de personal 58174,1

Cheltuieli materiale si servicii 81119,0

Subventii, prime, transferuri 167891

Cheltuieli de capital 36548,5

Dobânzi aferente datoriei publice 44609,9

Împrumuturi acordate 978,1

Soldul curent = Venituri curente - Cheltuieli curente

Veniturile curente sunt formate din veniturile fiscale si veniturile nefiscale.

Cheltuielile curente se compun din cheltuieli cu personalul, cheltuielile cu materialele si serviciile, subventii, prime si transferuri.

Soldul curent = (326698,7 mld. lei + 24409,3 mld. lei) - (58174,1 mld. lei + 81119 mld lei + 167891 mld. lei) = 351108 mld. lei - 307184,1 mld. lei = 43923,9 mld lei

Soldul de capital = Venituri din capital - Cheltuieli de capital = 386,6 mld. lei s 36548,5 mld. lei = - 36161,9 mld. lei

Soldul total = Venituri totale - Cheltuieli totale = 351741 mld. lei - 389320,6 mld. lei = - 37579,6 mld. lei

APLICATIE PROPUSĂ PENTRU REZOLVARE

1. Pe baza datelor din tabelul de mai jos, să se determine;

a) soldul curent;

b) soldul de capital;

c) soldul total.

Pag. | 36

-Miliarde lei-

VENITURI – an N

Venituri fiscale 400000

Venituri nefiscale 26400

Venituri din capital 392

Donatii si sponsorizări 412

CHELTUIELI – an N

Cheltuieli de personal 292000

Cheltuieli materiale si servicii 194000

Subventii, prime, transferuri 26900

Cheltuieli de capital 6970

Dobânzi aferente datoriei publice 3600

Împrumuturi acordate 26300

Sursa: Raport privind proiectul bugetului de stat pe anul 2003, Ministerul Finantelor Publice

TEME DE CASĂ

- Rolul şi importanŃa bugetelor fondurilor speciale; - ImportanŃa respectării principiilor bugetare; - InstituŃii implicate in elaborarea bugetului; - Calendarul bugetar; - ConstrucŃii bugetare pe bază de programe; - CompetenŃe de aprobare a bugetelor. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

Manolescu, Ghe., Buget: abordare economică şi financiară, Ed. Economică, 1997

Moldovan I - FinanŃe Publice şi Autonomie Locală, Ed. Continent Sibiu 2002 Moşteanu, T., Buget şi trezorerie publică, Ed. DU, Style, BucureŞ ti, 2000

Legislatie incidenta

Pag. | 37

CAPITOLUL 3

SISTEMUL CHELTUIELILOR PUBLICE

OBIECTIVE

Definirea conceptului de cheltuieli publice;

Cunoasterea criteriilor de clasificare ale cheltuielilor publice; Identificarea nivelului, structurii si dinamicii cheltuielilor publice; Analiza factorilor care influentează cresterea cheltuielilor publice;

Analiza principalelor categorii de cheltuieli publice, după clasificatia functională.

COMPETENłE

Cunoaşterea domeniilor , activităŃilor, acŃiunilor care se pot finanŃa în sistemul cheltuielilor publice, factorii specifici care influenŃează nivelul acestora şi sursele de finanŃare cu particularităŃile pe domenii, în funcŃie de politicile promovate. Însuşirea şi creerea aptitudinilor necesare pentru recurgerea la utilizarea indicatorilor de analiză a evoluŃiei nivelului cheltuielilor publice pe domenii de alocare.

REZUMAT

Cheltuielile publice exprimă relatii economico-sociale în formă bănească manifestate între stat pe de o parte si persoane fizice sau juridice, pe de altă parte, in procesul repartizării si utilizării resurselor financiare publice în scopul îndeplinirii functiilor statului.

Cheltuielile publice se realizează prin plăti efectuate de catre institutii ale statului, pe baza unor reguli stabilite prin lege, pentru îndeplinirea diferitelor obiective ale politicii statului.

Aceste obiective pot fi legate de: servicii publice generale, actiuni social-culturale, aparare, ordine publică, actiuni economice, etc.

Cheltuielile publice se materializează în utilităti (bunuri) publice, semipublice, precum si a altor sectoare si domenii de activitate strâns legate de interesele generale ale membrilor societătii.

În acest cadru, din punctul de vedere al modului de acoperire cu resurse financiare publice, bunurile se împart în:

Bunuri publice al căror consum individual nu generează, de regulă, sustragerea de la consumul lor a altor indivizi (pacea, securitatea

Pag. | 38

comunitătilor, iluminatul public), iar consumul lor este neconcurential;

Bunuri mixte (semipublice) ce au pronuntat caracter privat, dar implică o alocare de resurse publice, care schimbă de fapt conditiile de competitie de pe piată (servicii de transport, servicii medicale - cu excludere, parcuri publice, săli publice de sport - fără excludere);

Cheltuielile publice se clasifică după mai multe criterii, dintre care cele mai importante sunt: cel administrativ, economic, functional, financiar, după rolul cheltuielilor publice în procesul reproductiei sociale, criteriul ONU de clasificare.

Nivelul, structura si dinamica cheltuielilor publice se estimează prin intermediul indicatorilor specifici, pe care îi vom detalia în cuprinsul acestui capitol.

3.1. CLASIFICAREA CHELTUIELILOR PUBLICE

Clasificarea generală a cheltuielilor publice cuprinde:

1. Cheltuieli publice pentru acŃiuni social - culturale

• Cheltuieli publice pentru învătământ

• Cheltuieli publice pentru cultură, culte si actiuni cu activitatea sportivă si de tineret

• Cheltuieli publice pentru sănătate

• Cheltuieli publice pentru securitate natională

2. Asigurări sociale

3. Asigurările sociale pentru sănătate

4. Cheltuielile publice pentru obiective si actiuni economice, pentru protectia mediului si pentru cercetare-dezvoltare

5. Cheltuieli pentru servicii publice generale, ordine publică, sigurantă natională si apărare

In functie de anumite criterii de grupare a cheltuielilor publice distingem mai multe clasificatii dupa cum urmeaza:

a. Clasificatia administrativă - foloseste drept criteriu institutiile prin intermediul cărora se realizează cheltuielile publice.

b. Clasificatia economică

1. cheltuieli curente (de functionare), cheltuieli ale serviciilor publice sau administrative şi cheltuieli de transfer (de redistribuire)

2. cheltuieli de capital (cu caracter de investitii)

Pag. | 39

c. Clasificatia functională foloseste drept criteriu domeniile, sectoarele de activitate, spre care sunt dirijate resursele financiare publice

� în domeniul social (învătământ, sănătate, ocrotiri sociale, cultură, artă, tineret)

� sustinerea unor programe prioritare de cercetare în domeniul economic (investitii)

� asigurarea cerintelor de apărare a tării, ordinii publice si siguranta natională

� finantarea administratiei publice centrale si locale si a cheltuielilor prevăzute de lege

� dobânzile aferente datoriei publice si cheltuielile determinate de emisiunea si plasarea valorilor mobiliare necesare finantării acestei datorii

d. Clasificatia financiară

� în functie de momentul în care se efectuează si de modul în care afectează resursele financiare publice, cheltuielile publice se grupează în:

� cheltuieli definitive

� cheltuieli temporare

� cheltuieli virtuale sau posibile

� după forma de manifestare, cheltuielile publice pot fi:

� cheltuieli cu sau fără contraprestatie

� cheltuieli definitive si provizorii si

� cheltuieli speciale si globale

e. Clasificatia după rolul cheltuielilor publice în procesul reproductiei sociale:

cheltuieli reale (negative)

cheltuieli economice (pozitive)

f. Clasificatia folosită de O.N.U.:

clasificatia functională O.N.U.;

clasificatia economic

3.2. NIVELUL, STRUCTURA SI DINAMICA CHELTUIELILOR PUBLICE

a) Nivelul cheltuielilor publice

Pag. | 40

Nivelul cheltuielilor publice totale şi al diferitelor categorii de cheltuieli se analizează atât static cât şi in dinamică, pe baza următorilor indicatori:

1. Volumul cheltuielilor publice, în expresie nominală si reală

2. Ponderea cheltuielilor publice în PIB

3. Volumul cheltuielilor publice ce revine în medie pe un locuitor

1. Volumul cheltuielilor publice, în expresie nominală si reală. Acest indicator exprimă volumul cheltuielilor publice în expresie nominală (în preturile curente ale anului considerat, în moneda natională) si îl notăm Cnp. Deoarece preturile sunt influentate de inflatie, cheltuielile publice se recalculează în preturi constante, care exprimă volumul cheltuielilor publice în expresie reală, pe care îl notăm cu Crp. Această transformare se face cu ajutorul indicelui PIB deflator, calculat conform relatiei:

Ip0/cst = PIB0 / PIBcst x 100 Ip1/cst = PIB1 / PIBcst x 100 unde,

Ip0/cst - indicele preturilor anului 0 fată de anul considerat Ip1/cst - indicele preturilor anului 1 fată de anul considerat

Formula de calcul a cheltuielilor reale sunt:

Crp 0 = Cnp 0 / Ip0/cst

Crp 1 = Cnp 1 / Ip1/cst

2. Indicatorul care poate exprima o caracterizare a nivelului cheltuielilor publice este ponderea cheltuielilor publice în PIB.

Cp/PIB = Cnp / PIBn x 100

unde,

Cp/PIB - ponderea cheltuielilor publice în PIB

Cnp - cheltuieli publice în expresie nominală (în preturi curente) PIBn - PIB în expresie nominală (în preturi curente)

3. Cheltuieli publice medii pe un locuitor în USD Cp/loc = Cnp în USD/N = USD/loc

Cp/loc = cheltuieli publice medii pe lociutor

Cnp în USD - cheltuieli publice, exprimate în preturi curente ale anului, recalculate în USD, pe baza cursului de schimb

N - numărul de locuitori ai anului pentru care se efectuează calculul

b) Structura cheltuielilor publice

Pag. | 41

Analiza cheltuielilor publice ale unui stat poate fi efectuată şi din punctul de vedere al structurii lor pe diferite categorii potrivit unui anumit criteriu de clasificare. Cele mai importante grupări sunt: clasificatia economică si cea functională. În acest scop, este necesară stabilirea ponderii (greutătii specifice - gs) a fiecărei categorii de cheltuieli publice în totalul acestora, pe baza relatiei:

Cpi = Cpi / Cpt x 100 în care,

Cpi - cheltuieli publice ale grupării si Cpi - cheltuieli publice ale grupării si Cpt - cheltuieli publice totale i - 1…n grupări de cheltuieli

c) Dinamica cheltuielilor publice

Dinamica cheltuielilor publice exprimă modificările care intervin în cuantumul si structura acestora în decursul unui interval de timp. Pentru o perioadă considerată, indicatorii dinamicii cheltuielilor publice sunt:

1. Creşterea nominală şi creşterea reală a cheltuielilor publice

Pentru aprecierea corectă a evoluŃiei cheltuielilor publice, este necesar să se facă distincŃie între creşterea nominală şi creşterea reală a acestora.

Creşterea nominală rezultă din comparatia cheltuielilor publice exprimate în preŃuri curente, iar creşterea reală rezultă din comparatia cheltuielilor exprimate în preŃuri constante.

Ambele modalităti de calcul exprimă creşterea mărimii absolute, conform relaŃiilor:

Cnp 1/0 = Cnp 1 s Cnp 0 Crp 1/0 = Crp 1 s Crp 0

în care:

Cnp 1/0 - cre terea nominală absolută a cheltuielilor publice, în perioada 1 fată de perioada 0

Cnp 1 , Cnp 0 - cheltuieli publice ale perioadei curente (1) si perioadei de bază (0) exprimate în preturi curente

Crp 1/0 – creşterea reală absolută a cheltuielilor publice, în perioada 1 fată de perioada 0

Crp 1 , Crp 0 s cheltuieli publice ale perioadei curente (1) si perioadei de

Pag. | 42

bază (0) exprimate în preturi constante

ComparaŃia cheltuielilor exprimate în preŃuri curente (creşterea nominală) poate da o imagine deformată, dacă în perioada analizată a avut loc o depreciere monetară, care a dus la creşterea nominală a cheltuielilor, sau o criză economică, o criză monetară care să determine scăderea preturilor şi, respectiv, reducerea nominală a cheltuielilor.

Pentru corectarea influenŃelor determinate de modificarea preŃurilor, este necesară exprimarea creşterii cheltuielilor în preŃuri constante. Dacă în perioada aleasă pentru analiză, cheltuielile sunt exprimate în preŃuri constante, se poate proceda la transformarea acestora din preŃuri curente în preŃurile perioadei de bază, cu ajutorul indicelui de creştere a preŃurilor (indicele deflator), prin relatia:

Crp 1 = Cnp 1 / Ip1/0 , considerând că Cnp 0 = Crp 0 si Ip1/0 - indicele de modificare a preturilor în perioada curentă fată de perioada de bază

De asemenea, analiza creşterii absolute a cheltuielilor publice trebuie completată cu analiza creşterii relative a acestora, folosindu-se indicele creşterii cheltuielilor publice, calculat astfel:

- pentru cheltuieli nominale:

ICnp 1/0 = Cnp1 / Cnp0 x 100, în care

ICnp 1/0 - indicele cre terii nominale a cheltuielilor publice

- pentru cheltuieli reale:

ICrp 1/0 = Crp1 / Crp0 x 100, în care

ICrp 1/0 - indicele cre terii reale a cheltuielilor publice Cre=terea nominală relativă se calculează astfel:

% Crncp = Icnp1/0 - 100 sau %Crncp = Cnp1/0 / Cnp0 x 100 Cre=terea reală relativă se calculează astfel:

% Crrcp = Icrp1/0 - 100 sau %Crrcp = Crp1/0 / Crp0 x 100

în care,

% Crncp - creşterea nominală în mărimi relative % Crrcp - cre terea reală în mărimi relative

Transformarea indicatorilor supuşi analizei în mărimi deflatoare, cu ajutorul indicelui creşterii preŃurilor, este necesară pentru determinarea evolutiei cheltuielilor publice în expresie reală si identificarea factorilor care au influentat un anumit sens al acesteia.

2. Modificarea ponderii cheltuielilor publice în PIB

Pag. | 43

Calculul se efectuează astfel:

Cp/PIB = Cp1/ PIB x 100 - Cp0 / PIB x PIB în care:

Cp/PIB = modificarea ponderii cheltuielilor publice în PIB

3. Modificarea nivelului mediu al cheltuielilor publice pe locuitor

Cp/loc = Cp/loc1 - Cp/loc0

4. Modificarea structurii cheltuielilor publice

gsCpi = gsCpi 1 - gsCpi 0

gsCpi - modificarea ponderii cheltuielilor publice ale grupării si în totalul cheltuielilor publice

În perioada considerată, ponderea unor grupări de cheltuieli în totalul acestora a crescut, în timp ce ponderea altora a scăzut, în functie de obiectivele urmărite.

5. Indicatorul privind corespondenta dintre creşterea cheltuielilor publice si creşterea PIB

k = Icp1/0 - IPIB 1/0

în care,

k - coeficientul de corespondentă dintre cre terea cheltuielilor publice si cre terea PIB

Icp1/0 - indicele cre terii cheltuielilor publice IPIB 1/0 - indicele cre terii PIB

6. Elasticitatea cheltuielilor publice fată de PIB

Acest indicator măsoară amploarea reactiei cheltuielilor publice la modificarea PIB.

ecp = (Cp1/0 / Cp0) / (PIB1/0 / PIB0)

Cp0 si Cp - cheltuieli publice si modificarea acestora în perioada de referintă

PIB si PIB - produsul intern brut si modificarea acestuia în perioada de referintă

ecp - elasticitatea cheltuielilor publice

Când ecp > 1, acesta va exprimă tendinta de utilizare întrso mai mare măsură a PIB, pentru finantarea cheltuielilor publice. Cheltuielile publice sunt elastice la cre terea PIB; când ecp < 1, aceasta exprimă tendinta de

Pag. | 44

restrângere a proportiei cheltuielilor publice în PIB. Cheltuielile publice sunt inelastice fată de creşterea PIB.

3.3. FACTORII CARE INFLUENłEAZĂ NIVELUL CHELTUIELILOR PUBLICE

Tendinta generală de creştere a cheltuielilor publice face necesară cunoaşterea factorilor care influentează evoluŃia acestora .

În funcŃie de natura lor aceştia se pot delimita în şapte grupe, după cum urmează : Factori demografici, materializati prin cresterea sau descreşterea numerică a populatiei, modificarea structurii acesteia pe vârste si categorii profesionale. Evolutia acestora, de exemplu creşterea, produce ca efecte economice, majorarea cheltuielilor publice pentru învătământ, sănătate, ordine publică, cultură etc. si implicit creşterea cheltuielilor legate de sporirea numărului de locuri de muncă în sectorul public.

Factori economici care caracterizează dezvoltarea economiei, modernizarea acesteia sau nondezvoltarea, stagnarea acesteia. În functie de aceste două scenarii posibile, nivelul cheltuielilor publice este diferit.

Factori sociali care actionează în functie de intensitatea măsurilor de protectie socială pe care le promovează puterea executivă.

Urbanizarea, ca regulă generală, duce la creşterea cheltuielilor publice, atât prin creşterea fiscalitătii pentru asigurarea veniturilor, cât si prin crearea si dezvoltarea centrelor urbane, precum şi prin finanŃarea unor utilităti publice specifice mediului urban.

Factori militari, determină creşterea cheltuielilor publice în corelatie cu politica statului în context international privitoare la angajarea unor conflicte armate sau numai la dimensiunile structurilor armatei naŃionale.

Factori de ordin istoric care influentează prin transmiterea de la o perioadă la alta a unor cheltuieli efectuate în perioade anterioare şi neachitate sau legate de rambursarea unor împrumuturi scadente în perioada următoare.

Factori politico-administrativi generaŃi de creşterea complexitătii funcŃiilor statului contemporan, de modficarea concepŃiei politice asupra funcŃiilor statului

3.4. CHELTUIELI PUBLICE PENTRU ACTIUNI SOCIAL- CULTURALE

Satisfacerea unor nevoi cu caracter social reprezintă o componentă importantă a politicii sociale a statelor şi implică utilizarea într-un volum mare a resurselor financiare în scopul îmbunătăŃirii condiŃiilor de viată ale populatiei şi pentru ajutorarea persoanelor cu venituri reduse sau în

Pag. | 45

incapacitate de muncă.

În procesul bugetar din România cheltuielile publice pentru actiuni social-culturale se referă la următoarele domenii:

� Învătământ;

� Cultură, religie, actiuni sportive si de tineret;

� Sănătate;

� Securitate socială (asistentă socială, alocatii, ajutoare si indemnizatii, pensii)

Cheltuielile destinate actiunilor social-culturale sunt acoperite din surse publice sau private, interne sau externe, după caz.

Sursele de finanŃare a cheltuielilor publice destinate acŃiunilor social-culturale pot fi:

fondurile bugetare, cu alocare din bugetul de stat, din bugetul asigurărilor sociale şi din bugetele unităŃilor administrativ teritoriale

Aportul resurselor bugetare la finanŃarea cheltuielilor social- culturale diferă de la o tară la alta; diferă, de asemenea, volumul finantării, prin diferite proceduri bugetare. În unele tări, se alocă numai din bugetul guvernamenta fonduri pentru astfel de acŃiuni (FranŃa, Austria, ElveŃia), pe când în alte tări majoritatea resurselor bugetare provin din bugetele locale (Canada, Norvegia, Argentina .a.);

cotizaŃii sau contribuŃii suportate de persoane fizice sau juridice care alimentează fondurile financiare cu destinatie specială, cum sunt: bugetul asigurărilor sociale, fondurile pentru şomaj etc.;

fondurile agenŃilor economici publici sau privaŃi şi ale instituŃiilor publice utilizate pentru finanŃarea cheltuielilor cu pregătirea profesională a salariaŃilor, protecŃia muncii, etc.;

veniturile realizate de institutii social-culturale din diferite activităti specifice, din servicii către terti sau din exploatarea proprietătilor lor;

veniturile populatiei, care suportă diferite taxe, cotizatii, costurile unor servicii sau achiziŃionarea bunuri culturale;

fondurile organizatiilor fără scop lucrativ, organizaŃii neguvernamentale, instituŃii de caritate, fundaŃii,asociaŃii si alte unităŃi şi aşezăminte de cult care participă la finanŃarea unor acŃiuni social-culturale.

ajutoare financiare externe care se pot derula prin credite rambursabile sau ajutoare financiare nerambursabile acordate unor state din fonduri constituite în acest scop la nivelul :

- unor organisme internationale (UNESCO, UNICEF, OMS, Banca Mondială) ;

Pag. | 46

- Uniunii Europeane prin intermediul Fondului Social, prin fondurile structurale sau ajutoare băneşti (ori materiale) oferite unor state în situatii deosebite ;

- unor state dezvoltate (Norvegia, Japonia, etc.) care finanŃează acŃiuni de acest gen în alte state mai puŃin dezvoltate ;

3.4.1. Cheltuielile publice pentru învăŃământ

Dezvoltarea învăŃământului se realizează în concordanŃă cu cerinŃele diferitelor etape de dezvoltare economico-socială si cu scopul egalizării conditiilor de instruire si educare a tuturor cetăŃenilor. Învătământul este chemat să contribuie la progresul de ansamblu al societătii. Dezvoltarea şi modernizarea învătământului au condus la creş terea resurselor alocate acestuia, în toate tările, atât dezvoltate, cât si în curs de dezvoltare.

Creşterea cheltuielilor publice pentru învătământ este datorată actiunii conjugate a mai multor factori după cum urmează:

factori demografici. Creşterea populatiei antrenează creşterea populatiei scolare. EvoluŃia demografică se concretizează în numărul contingentelor şcolare, concomitant cu ridicarea gradului de cuprindere în sistemul de învăŃământ si a obligativităŃii anumitor grade de învătământ. Aceasta atrage după sine dimensionarea numărului de cadre didactice inclse în procesul instructiv-educativ . Necesarul de cadre didactice creşte şi ca urmare a îmbunătăŃirii raportului elevi/profesori în efortul de creştere a performanŃelor ce se urmăresc a fi atinse.

factori economici. Dezvoltarea economică, progresul tehnic, sporirea si diversificarea capitalului fix si circulant, ca urmare a modernizării si a perfectionării proceselor tehnologice şi tehnologia informaŃiei reclamă o forŃă de muncă cu calificare medie si superioară. Aceasta se poate realiza alocînd un volum sporit de cheltuieli pentru învătământ şi cercetare. Aceste cheltuieli sporite sunt generate de organizarea învătământului, de structura internă a învătământului de diferite grade, de creşterea ponderii studenŃilor în numărul total al elevilor .Necesitatea modernizării învătământului, sporirea mijloacelor tehnice, a aparaturii necesare desfăşurării procesului instructiv si intensificarea utilizării acestora, precum si creşterea nivelului preŃurilor si tarifelor, actionează în aceeasi directie.

Posibilitătile de finanŃare a învătământului sunt dependente de dezvoltarea economică a statului, de creşterea produsului intern brut,care pot oferi resurse financiare sprijinirii dezvoltării si modernizării învătământului într-o proportie mai mare sau mai mică. Existenta si a altor surse de acoperire a acestor cheltuieli decât cele bugetare contribuie la completarea resurselor financiare publice destinate învătământului.

Pag. | 47

factori sociali şi politici. Aceştia se referă la politica şcolară, la stabilitatea acesteia, la nivelul învăŃământului obligatoriu, la resursele, facilităŃile si ajutoarele îndreptate către instiŃutiile de învăŃământ sau chiar către elevi, studenŃi si familiile acestora.

FinanŃarea cheltuielilor pentru învătământ se realizează din diferite surse, si anume: bugetul de stat, bugetele unităŃilor administrativ teritoriale, veniturile populaŃiei, ale operatorilor economici, ale organizaŃiilor fără scop lucrativ, donaŃii, finanŃări externe rambursabile sau nerambursabile.

Bugetul de stat reprezintă principala sursă de finantare a învătământului, în toate tările lumii, ceea ce reflectă importanta deosebită acordată acestui domeniu al vietii sociale.

FinanŃarea cheltuielilor pentru învătământ diferă, în funcŃie de structura sistemului bugetar. În unele tări, rolul principal în finantarea institutiilor de învătământ (cu exceptia învătământului superior) revine bugetelor statelor sau colectivitătilor locale, care folosesc resursele financiare proprii, dar primesc si subventii de la bugetul central (Austria, Marea Britanie, Suedia, Norvegia; în Germania landurile finantează 74% din totalul cheltuielilor pentru învătământ). În toate tările, însă, învătământul superior este finantat din bugetul central (cu exceptia Germaniei, unde landurile finantează 88,7% din cheltuielile învătământului superior).

În statele dezvoltate, ca si în cele în curs de dezvoltare, există două tipuri de unităti de învătământ: publice, finanŃate de la buget si particulare (private), care pot fi independente sau parŃial finanŃate de către stat.

Unitătile de învătământ privat (primare si secundare) sunt înfiintate, în cele mai multe tări, pe criterii confesionale (Franta, Italia, Austria). Numărul elevilor care le frecventează nu este deosebit de mare, el reprezintă 1‚5% 4,5% din totalul elevilor.

Învătământul privat este supus controlului instituŃiilor statului si se conformează reglementărilor oficiale privind standardele, nivelul de pregătire al cadrelor didactice, organizarea învătământului si examenele.

Învătământul superior se poate organiza de institutii private, care îşi asigură sursele de finanŃare în principal din taxele de şcolarizare percepute, din venituri proprii, donatii etc.. În multe state, bugetul de stat alocă subventii învătământului privat: fie îi alocă fonduri numai pentru anumite categorii de cheltuieli (cum este cazul salariilor cadrelor didactice sau cheltuielilor pentru infrastructură, acoperite de bugetul de stat în Austria, Olanda, lrlanda), fie că acordă subventii mai substantiale (în Danemarca, Finlanda, Spania, Franta, Norvegia). Există si tări în care învătământul privat nu beneficiază de fonduri de la bugetul de stat (Grecia, Italia, România).

Fondurile primite de la buget sunt uneori completate cu venituri proprii ale unitătilor de învătământ, realizate din activitatea de cercetare ştiintifică, din

Pag. | 48

servicii pe linia educatiei continue, din închirieri ori din alte activităti.

Populatia participă la finantarea învăŃământului în mod direct prin intermediul taxelor şcolare, dar mai efectuează si alte cheltuieli pentru întreŃinerea extra şcolară a elevilor si studenŃilor. De exemplu, părintii, familiile, suportă cheltuielile elevilor si studentilor cu cazarea, transportul, procurarea de rechizite ş.a. În multe tări, manualele se acordă gratuit elevilor si datorită faptului că preŃurile lor sunt foarte ridicate. În tările dezvoltate se recunoaşte, uneori, că deşi învătământul public este gratuit, până la terminarea şcolarizării obligatorii, în practică numeroase institutii de învătământ trebuie să facă faŃă unor cheltuieli suplimentare şi atunci solicită interventii financiare ale părintilor elevilor.

Operatorii economici efectuează cheltuieli pentru învătământ necesare organizării unor cursuri de pregătire profesională, de calificare sau de specializare a salariatilor sau a viitorilor angajati, sau acordă burse unor elevi sau studenti .

O altă sursă de finantare a cheltuielilor pentru învătământ o reprezintă sponsorizările, donatiile sau alte forme de ajutor ce pot fi primite de unitătile de învătământ din partea unor întreprinderi, fundatii, societăti de binefacere.. Această modalitate de a beneficia de donatii si sponsorizări poate deveni o alternativă viabilă dacă este însotiŃă de măsuri fiscale de reduceri sau scutiri de impozite pentru sumele destinate sprijinirii învătământului.

Ajutorul financiar extern în domeniul finantării învătământului se întâlneste în special în cazul tărilor în curs de dezvoltare si reprezintă circa 10% din volumul total al cheltuielilor de învătământ ale acestor tări; el este destinat, în special, înlăturării analfabetismului sau pentru finantarea învătământului elementar si a pregătirii de cadre (mai ales pentru agricultură). Ajutorul financiar extern îmbracă forma subventiilor directe, a împrumuturilor, a finantărilor din fonduri structurale sau se referă la trimiteri de experti, cadre didactice, tehnicieni sau chiar unele resurse materiale necesare învătământului.

Cheltuielile bugetare pentru învătământ sunt repartizate cu precădere ministerului care organizează si conduce învătământul (Ministerul Educatiei si Cercetării); dar fonduri cu aceeaşi destinatie apar si la alte ministere, cum ar fi Ministerul Apărării (pentru învătământul militar), Ministerul de Interne (pentru academii de politie), Ministerul Agriculturii.

ConŃinutul economic al cheltuielilor publice pentru învăŃământ

Aspectele urmărite în analiza cheltuielilor publice pentru învătământ se referă la conŃinutul economic sau la natura acestora.

În functie de acest criteriu, cheltuielile publice pentru învătământ se clasifică în două grupe si anume:

Pag. | 49

cheltuieli curente, care se referă la întreŃinerea si functionarea unitătilor de învătământ. Ele cuprind cheltuielile pentru achizitionarea de bunuri si servicii care se consumă în anul curent si se împart în: cheltuieli de personal (salarii si alte drepturi de personal), cheltuieli materiale si servicii (cheltuieli de întretinere si gospodărie, manuale, transport, reparatii) si cheltuieli reprezentând subvenŃii şcolare si transferuri pentru unităti de învătământ, burse;

cheltuieli de capital (de investitii) care se referă ia construirea de unităti de învătământ, dotarea acestora cu aparatura necesară functionării (inclusiv achizitionarea terenurilor pentru constructii şcolare, mobilier, aparate, tehnică de calcul, etc.). Aceste cheltuieli sunt destinate obtinerii unor bunuri durabile a căror utilizare se întinde pe mai multi ani şi au scopul îmbunătăŃiri şi modernizării infrastructurii din învăŃămînt.

În privinta cheltuielilor publice pentru învătământ, o importantă deosebită o prezintă planificarea financiară a cheltuielilor pentru învătământ, determinarea nivelului anual al acestora, a surselor de acoperire si mai ales a modului de repartizare si utilizare a lor. Se poate aprecia că nu volumul acestor cheltuieli este cel mai important element în realizarea unei activităti eficiente a sistemului de învătământ, ci modul de folosire a lor. Pentru a putea analiza aceste aspecte, este necesar mai întâi să se stabilească volumul cheltuielilor publice cerute de realizarea obiectivelor învătământului, deci determinarea cheltuielilor bugetare pentru învătământ.

În această actiune se porneste de la orientarea guvernului si a altor organisme de decizie în politica privind învătământul, prezentată în programele de guvernare si previziunile existente. Ministerele implicate în elaborarea “bugetului învătământului” fac o estimare a necesitătilor de fonduri si prezintă volumul global al cheltuielilor bugetului public pentru învătământ, atât pentru investitii („buget de investiŃii”), cît si pentru cheltuielile curente („buget de functionare”).

Dimensionarea acestor cheltuieli se face în functie de o serie de elemente specifice referitoare la costuri standard generate de: contingentele şcolare (copiii, elevii, studentii cuprinşi în sistemul de învătământ al anului respectiv), costul unitar pe forme şi unităti de învătământ, norme, baremuri sau alte instrumente financiare cu ajutorul cărora se fundamentează anumite categorii de cheltuieli (burse, salarii, contributii).

Cu caracter orientativ se foloseşte, executia cheltuielilor pentru învătământ din perioada precedentă, în scopul evidentierii elementelor si situatiilor noi, specifice perioadei prezente (buget„istoric”).

3.4.2. Cheltuieli publice pentru cultură, culte si acŃiuni cu activitatea sportivă si de tineret

În scopul realizării unor obiective ale politicii sociale privind serviciile culturale, artistice, sportive ş.a., autorităŃile publice alocă o parte din

Pag. | 50

resursele financiare publice pentru organizarea unor acŃiuni sau întreŃinerea si funcŃionarea unor instituŃii specifice în aceste domenii.

Resursele financiare destinate culturii, cultelor, actiunilor cu activitatea sportivă si de tineret contribuie la creşterea calitătii factorului uman; crearea si îmbogăŃirea nivelului cultural, cultivarea gusturilor si idealurilor morale si estetice, educaŃia spirituală, activităti sportive menite a păstra o anumită stare a individului din punct de vedere moral, estetic, al condiŃiei fizice. Aceste resurse financiare intră în componenta “investitiei în resurse umane” şi au un efect indirect si poate mai îndepărtat, dar influentează pozitiv activitatea economică si socială si în final, contribuie la creşterea economică.

Cheltuielile publice pentru cultură, culte si actiuni cu activitatea sportivă si de tineret au în structura lor diferite componente; în unele tări ele apar împreună, iar în altele apar sub forma cheltuielilor pentru “recreere, cultură, culte”.

Institutiile si actiunile către care sunt îndreptate aceste resurse financiare sunt: institutiile culturale (bibliotecile, muzeele, casele de cultură, patrimoniul cultural, presa, editurile), institutiile artistice (teatre, institutii muzicale, case de filme), unităŃi recunoscute de cult, actiunile sportive şi de tineret, actiunile pentru petrecerea timpului liber.

Activitatea desfăşurată de aceste institutii se poate concretiza în realizarea unor bunuri materiale cu valoare culturală sau spirituală ,cum sunt : cărŃi,studii, filme, CD-uri, picturi, sculpturi sau se prezintă sub forma unor servicii culturale, spirituale, artistice, sportive, cum sunt : concertele, spectacolele de teatru, operă, campionate sau concursuri sportive ş.a.

Aceste caracteristici influentează modul de finanŃare a actiunilor respective. Realizarea serviciilor culturale, artistice si sportive se poate face în mod gratuit sau cu plată (taxe sau preturi) care nu acoperă întotdeauna valoarea de piată a serviciului respectiv. De aceea, în aceste cazuri, institutiile respective pot să nu realizeze venituri, sau să încaseze venituri , care nu acoperă costul serviciilor furnizate, iar pentru continuarea activitătii acestea au nevoie de subventii din bugetul statului sau din alte surse. Institutiile cultural artistice care deruleauă astfel de activităŃi pot fi publice, de importantă natională sau locală (biblioteci, aşezăminte culturale, muzee, filarmonici, reviste etc.) sau pot fi proprietate privată, apartinând unor firme sau persoane particulare (teatre, edituri, asociaŃii sportive, etc.).

InstituŃiile si activitătile cultural-artistice, cultele, actiunile sportive şi de tineret se finantează de la bugetul de stat sau local integral sau partial, prin acordarea de subventii în completarea veniturilor lor proprii. Bugetul de stat sau local reprezintă sursa cea mai importantă de sustinere din punct de vedere financiar a acestor institutii si actiuni. În totalul cheltuielilor publice pentru cultură preponderente sunt cheltuielile curente (de personal, materiale) cheltuielile de capital (cumpărări de opere artistice pentru muzee, constructii, echipamente) având o pondere relativ scăzută.

Având în vedere ponderea mare a resurselor bugetare alocate pentru acoperirea cheltuielilor acestor institutii se poate spune că serviciile

Pag. | 51

furnizate de aceste institutii de cultură si artă reprezintă şi o componentă a protecŃiei sociale, ele oferind membrilor societătii servicii în mod gratuit sau cu preturi (tarife) reduse, accesibile tuturor categoriilor de beneficiari.

Sursele de finanŃare a cheltuielilor instituŃiilor pentru cultură, culte, artă, acŃiuni sportive şi de tineret, pot fi :

finantarea bugetară integrală, respectiv alocarea integrală de la bugetul de stat sau local a fondurilor necesare întreŃinerii si funcŃiionării institutiei ;

finanŃarea parŃială din venituri extrabugetare si alocatii din buget, respectiv retinerea veniturilor realizate pentru a acoperi unele cheltuieli stabilite si primirea în completare a unor subventii de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, în functie de subordonare, cum este cazul caselor de cultură, al muzeelor, al unor publicatii si cărti de interes national, al unor institutii de spectacole si concerte;

integral din venituri extrabugetare (autofinantare) în cazul institutiilor care au venituri suficiente pentru aşi acoperi în totalitate cheltuielile, deoarece desfă oară activităti cu caracter economic, cum sunt ‚editurile, casele de filme sau alte institutii sau activităti;

3.4.3. Cheltuielile publice pentru sănătate

Sănătatea reprezintă unul din cei mai importanti factori care asigură desfă urarea activitătii în orice societate. Organizatia Mondială a Sănătătii defineşte sănătatea ca fiind o stare de bunăstare fizică, mentală si socială şi nu doar o absentă a bolii si a infirmităŃii. Deci ocrotirea sănătătii nu este numai o problemă de asistentă medicală, ci si o problemă cu un profund caracter social, făcând parte integrantă din ansamblul conditiilor social-economice de dezvoltare. Politica sanitară este parte integrantă a politicii sociale si pentru înfăptuirea ei se cheltuiesc importante resurse financiare publice.

Cheltuielile pentru sănătate prezintă o tendinŃă de creştere, datorită unor factori, cum sunt: amplificarea nevoilor de ocrotire a sănătătii ca efect al creşterii numărului populatiei si modificările structurii sale; accentuarea factorilor de risc; creşterea costului prestatiilor medicale ca urmare a introducerii în practica medicală, a unor noi mijloace de investigatie, tratament, medicamente, a sporirii numărului cadrelor medicale ş.a.

Cheltuielile publice pentru sănătate au o mare importantă în asigurarea calitătii vieŃii membrilor societăŃii şi privite din acest punct de vedere, prezintă mari disparităŃi de la o tară la alta. În tările dezvoltate exista două categorii de cheltuieli pentru sănătate, din punct de vedere al celui care le suportă, cheltuieli publice pentru sănătate si cheltuieli private pentru sănătate.

Cheltuielile publice pentru sănătate sunt destinate întretinerii si functionării institutiilor sanitare (spitale, dispensare, policlinici ş.a), precum

Pag. | 52

si finantării unor actiuni de prevenire a îmbolnăvirilor, evitare a accidentelor si de educatie sanitară.

Sursele de finanŃare a actiunilor de ocrotire a sănătătii sunt diverse şi anume:

- fonduri alocate din buget (central sau local) care detin în unele tări un loc important în totalul cheltuielilor publice. Statul finantează institutiile sanitare publice (spitale) si unele actiuni în domeniul sănătătii (vaccinări, tratarea anumitor boli specifice, profesionale);

- contribuŃii pentru asigurări de sănătate. Acestea sunt suportate în mod obligatoriu de salariati, alte persoane fizice si patroni. Cotizatiile diferă în functie de nivelul salariilor si de specificul activitătii desfă urate. Pe seama acestor cotizatii se acoperă onorariile plătite medicilor, medicamentele, costul analizelor de laborator sau al altor prestatii medicale. În unele tări, asiguratii beneficiază de restituirea unei părti din cotizatii, în cazul în care nu au apelat o anumită perioadă de timp la asistenta medicală;

- finanŃări externe din fonduri europene de preaderare de aderare sau de la alte state sau organisme şi instituŃii financiare internaŃionale(Organizatia Mondială a Sănătătii, Crucea Roşie Internatională, Banca Mondială), rambursabile sau nerambursabile.

- resursele populatiei, cheltuite în calitate de pacienti, în cazul în care persoanele respective nu sunt asigurate si suportă integral costul prestatiilor medicale, medicamentelor, tratamentelor sau coplată pentru unele servicii de sănătate.

Efectul general al creşterii acestor cheltuieli publice pentru sănătate se concretizează într-un progres al stării de sănătate, într-o creştere a sperantei de viată la naştere, în majoritatea tărilor, chiar în unele tări în curs de dezvoltare. Acest progres totodată poate conduce la creştera speranŃei de viaŃă populatiei, în special în tările dezvoltate unde se vorbe te de “vârsta a patra”, respectiv de cei trecuti de 80 de ani.

Un alt aspect ce trebuie mentionat este cel referitor la legătura dintre nivelul cheltuielilor pentru sănătate si indicatorii stării de sănătate, din diferite tări. De exemplu, SUA au cel mai ridicat nivel al cheltuielilor pentru sănătate, dar au indicatori ai stării de sănătate de nivel mediu; în schimb, Japonia are cheltuieli moderate, dar indicatorii stării de sănătate sunt apreciati ca fiind buni.

În cursul ultimii ani, toate statele, bogate sau sărace, au avut dificultăti în elaborarea unor politici eficiente pentru ameliorarea funcŃionării sistemelor de sănătate. Unele state au întreprins reforme sectoriale pentru a ameliora sistemul de sănătate si politica în domeniul sănătătii. Creşterea cheltuielilor pentru sănătate a impus o mai judicioasă “stăpânire” a evolutiei lor, o îmbunătătire a gestiunii acestor cheltuieli, o cunoaştere mai bună a activitătilor de îngrijire a sănătătii, a evaluării calităŃii lor în functie de indicatori specifici, pe fondul stabilirii precise a unei stategii a unor

Pag. | 53

programme şi a unor obiectivelor concrete de realizare.

În România, sistemul cheltuielilor publice pentru sănătate se află într-un proces de reformă, demersurile urmărind descentralizarea instituŃională a acestui sector prin transferarea unor competenŃe autorităŃilor publice locale.

Resursele financiare destinate ocrotirii sănătătii au provenit, până în 1998, în principal de la bugetul de stat. Într-o măsură redusă se suportau unele cheltuieli efectuate de operatorii economici, unele venituri proprii ale institutiilor sanitare (care erau mobilizate într-un fond special pentru sănătate) sau cheltuieli ale populatiei pentru îngrijirea si păstrarea sănătătii, efectuate din proprie initiativă. Reforma care se desfăşoară în domeniul ocrotirii sănătătii în tara noastră a introdus un nou sistem de ocrotire a sănătătii si anume asigurările sociale de sănătate. Ele au caracter obligatoriu, functionează descentralizat si resursele băneşti necesare functionării sistemului de sănătate sunt constituite, în principal, din contributii ale asiguratilor, ale angajatorilor (persoane fizice si juridice) si din alte surse.

În noile conditii de ocrotire a sănătătii în România, sursele de finantare a cheltuielilor publice pentru sănătate sunt:

� fondurile de asigurări sociale de sănătate;

� bugetul de stat;

� fondul special pentru sănătate;

� cheltuielile populatiei pentru sănătate

� cheltuielile unor organizatii nonguvernamentale de caritate;

� resurse financiare externe.

Fondurile de asigurări sociale de sănătate reprezintă principala sursă de finantare a sănătătii în România si ele reprezintă circa 60% din cheltuielile publice pentru sănătate. Aceste fonduri se constituie pe două niveluri: Fondul Casei Nationale de Asigurări de Sănătate si fondurile caselor de asigurări de sănătate judetene si a municipiului Bucureşti. Constituirea fondurilor se realizează pe seama contributiilor suportate de persoane fizice (salariati, pensionari, alte persoane fizice) şi juridice( angajatori) si se utilizează pentru plata medicamentelor si a serviciilor medicale acordate, acoperirea cheltuielilor de administrare si functionare etc.

Bugetul de stat finanŃează cheltuielile curente ale unitătilor sanitare (organizate ca institutii publice) integral sau partial (sub formă de alocatii care completează veniturile extrabugetare). Sunt finantate integral de la bugetul de stat: institutele si centrele de sănătate publică, inspectoratele de sănătate publică, direcŃiile judeŃene de sănătate publică, centrele de medicină preventivă, Institutele si Academia de Ştiinte Medicale si preventoriile TBC), unitătile si activitătile specifice Ministerului Apărării Nationale, Ministerului de Interne, Serviciului Român de Informatii si Ministerului Transporturilor.

Pag. | 54

Sunt finanŃate cu alocatii bugetare,în completarea veniturilor extrabugetare, prin sistemul de asigurări de sănătate,următoarele instituŃii de sănătate: institutele cu activitate de cercetare şi învătământ sau care coordonează programe de sănătate, serviciile de ambulanŃă, unităŃile sanitare cu sectii de psihiatrie, TBC si boli contagioase s.a. Prin cheltuieli de capital bugetul de stat finantează construirea unor unităti sanitare si procurarea de aparatură si echipamente de mare performantă.

Fondul special pentru sănătate se pot constitui în afara bugetului de stat, pe seama unor taxe percepute asupra activitătilor dăunătoare sănătătii prelevate de la persoanele juridice care realizează încasări din actiuni publicitare la produsele din tutun, tigări si băuturi alcoolice (într-o cotă parte din valoarea acestor încasări); la fel, persoanele juridice care încasează venituri din vânzarea de produse din tutun, tigări si băuturi alcoolice contribuie cu o anumită din valoarea acestor încasări. De asemenea, în acest fond se cuprind si o serie de venituri din activitatea unitătilor sanitare (cota din veniturile policlinicilor cu plată, taxe pentru examene medicale ş.a.). Resursele acestui fond special pentru sănătate se adaugă resurselor bugetului de stat pentru unităŃile finanŃate integral din resurse bugetare.

Cheltuielile populaŃiei pentru sănătate sunt acele cheltuieli pentru servicii medicale sau medicamente, altele decât cele care intră în sfera asigurărilor sociale de sănătate; de asemenea, populatia poate încheia asigurări facultative, private.

La anumite actiuni în domeniul ocrotirii sănătătii pot contribui si organizatiile neguvernamentale cu caracter filantropic, caritabil etc. România beneficiază si de resurse externe. Este cazul creditelor acordate de Banca Mondială în pentru realizarea reformei în domeniul sănătătii. De asemenea, au mai fost primite resurse financiare în cadrul unor programe PHARE sau de la alte organisme internationale.

Alocarea eficientă a cheltuielilor publice pentru sănătate se concretizează în mai multe categorii de efecte, si anume: efecte specifice actiunii, respectiv efecte medicale, efecte sociale si efecte economice.

Efectele medicale vizează rezultatele concrete ale actiunilor privind îngrijirea sănătătii (consultatii, analize, diagnostic, tratamente) si se reflectă în vindecări ori ameliorări, adică în refacerea si păstrarea sănătătii beneficiarilor de asistenŃă medicală. Aceste efecte au, în general, un caracter individual dar produc consecinŃe la nivelul întregii societăŃi.

Effectele sociale, reflectă efectele actiunilor de ocrotire a sănătătii la nivelul întregii societăti si se răsfrâng asupra stării de sănătate a întregii populatii; ele sunt reprezentate printr-o serie de indicatori statistici, cum sunt: speranta medie de viaŃă la naştere, natalitatea, morbiditatea, mortalitatea infantilă si cea generală etc.

Efectele economice se concretizează în reducerea perioadelor de incapacitate de muncă datorate îmbolnăvirilor si accidentelor, eradicarea

Pag. | 55

unor boli, limitarea extinderii altora; păstrarea stării de sănătate conduce la cre terea duratei medii de viată si a vietii active, la creşterea capacitătii de muncă, la economisirea unor importante fonduri financiare şi, în ansamblu, la creşterea venitului national (PIB). Sectorul sănătătii participă la dezvoltarea economică pentru că el dezvoltă si un sector industrial important (industria de medicamente si de echipamente medicale) şi oferă un număr mare de locuri de muncă‚ legate direct sau indirect de sănătate.

EficienŃa economică a cheltuielilor publice.

În practica bugetară, în toate etapele procesului bugetar se impune şi trebuie avută în vedere analiza eficienŃei economice a utilizării cheltuielilor publice.

Se poate realiza această analiză recurgînd la utilizarea următoarelor metode:

- analiza cost-beneficiu, care compară costurile diferitelor servicii de utilitate publică cu rezultatele exprimate în bani ale acestora; ea are o aplicabilitate redusă, datorită numărului restrâns de “produse” ale serviciilor publice care se pot evalua în bani;

- analiza cost-eficacitate presupune compararea costurilor serviciilor publice cu eficacitatea acestora calculată cu ajutorul diverşilor indicatori. În cazul cheltuielilor publice pentru sănătate aceşti indicatori ar puiea fi: ani de supravietuire pentru anumite diagnosticări, număr de îmbolnăviri evitate, grad de recuperare s.a.În acest fel se pot compara diferite metode de tratament pentru o anumită maladie.

-analiza cost-utilitate, care leagă costul unei actiuni de consecintŃele ei exprimate în variabile calitative cum ar fi de exemplu, anii de viată câştigaŃi (supravieŃuire) ponderaŃi cu un indicator al calitătii vieŃii acestor ani.

3.4.4. Cheltuielile publice pentru securitate socială

Acordarea de asistentă socială, ajutoare si alocatii reprezintă o latură importantă a politicii sociale a statelor prin care se urmăreşte sprijinirea anumitor categorii sociale.

Cea mai importantă componentă a cheltuielilor pentru securitatea socială o reprezintă asigurările sociale,tratate distinct în subcapitolul următor.

Cheltuielile publice pentru securitate social sunt destinate acordării de ajutoare sociale, alocaŃii, pensii, indemnizaŃii unor persoane vîrstnice, invalizi, handicapati,şomeri, femei, copii, tineri).

Volumul cheltuielilor cu securitatea socială variază de la o tară la alta, în functie de potentialul economic, de numărul si structura populatiei, de orientarea politicilor sociale, de sistemul de asigurări sociale. În majoritatea

Pag. | 56

tărilor dezvoltate ele reprezintă între 50% si 80% din totalul cheltuielilor social-culturale, ocupând un loc însemnat si în ansamblul cheltuielilor publice (în Suedia reprezintă pînă la51%, în Danemarca 49,8%, iar în celelalte tări dezvoltate peste 30%); în schimb, în tările în curs de dezvoltare volumul şi ponderea lor sunt mult mai reduse.

Securitatea socială cuprinde ansamblul actiunilor întreprinse de stat pentru prevenirea, diminuarea şi înlăturarea consecinŃelor unor evenimente considerate ca riscuri sociale, evenimente care actionează negativ asupra nivelului de trai al populaŃiei.

Riscurile sociale pot fi :

-riscuri fizice, care afectează parŃial sau total capacitatea de muncă ;

-riscuri economice,care împiedică o persoană să exercite o activitate producătoare de venit( şomajul) , sau realizează venituri scăzute, sub minimul necesar unui trai decent ;.

-riscuri sociale, care afectează în mod substantial veniturile persoanelor ;

Mecanismele financiare la care se recurge pentru realizarea politicilor de securitate socială în statele dezvoltate se caracterizează prin :

- perceperea contribuŃiilor din cotizaŃii sociale, salariale si ale angajatorilor pentru constituirea fondurilor destinate finanŃării securitătii sociale;

- acŃiunile ce privesc asigurarea securitătii sociale a populaŃiei se bazează pe principiile mutualitătii, solidaritătii sociale, al universalităŃii acordării ajutoarelor sau prestatiilor sociale;

-existenta unor institutii si în sectorul privat care furnizează prestatii sau servicii sociale (raportul între ele si sectorul public); -asigurarea unui venit minim garantat persoanelor cu venituri reduse, din fonduri publice ;

Resursele financiare publice destinate securităŃii sociale se pot concretiza şi prin derularea unor programe sociale de nivel naŃional sau local , destinate reducerii sărăciei, şomajului, ajutorarea handicapaŃilor, a familiilor cu multi copii etc. Aceste resurse contribuie la ajutorarea si ameliorarea situatiei populaŃiei respective şi previn producerea altor riscuri în societate.

În acela si timp, o dată cu aceste ajutoare, statele iniŃiază si măsuri active de stimulare a muncii în general, de reconversie profesională, de ocupare a forŃei de muncă în special, deoarece se consideră că ele reprezintă o redistribuire a veniturilor realizate de către cei productivi în favoarea celor neproductivi. De aceea, în statele dezvoltate se acordă multă atentie acestor forme de ajutoare, pentru că uneori programe sociale bine intentionate produc efecte contrare celor aşteptate. Astfel, atunci când sunt acordate ajutoare în bani de exemplu persoanelor cu venituri scăzute apte de muncă, există riscul permanentizării sărăciei, în loc ca aceasta să fie eradicată. La fel, acordarea de ajutoare substantiale mamelor singure cu mai mulŃi copii poate duce la creşterea divorŃurilor.

Sursele de finanŃare a cheltuielilor cu securitatea socială sunt diferite.

Pag. | 57

Astfel, cheltuielile efectuate pentru asigurări sociale si pentru acordarea ajutorului de şomaj se finanŃează pe seama contribuŃiilor salariaŃilor, a liber-profesioniştilor si a angajatorilor. La acestea se adaugă şi subvenŃiile din fonduri bugetare.

Cheltuielile alocate pentru asistenŃă socială se acoperă în principal, pe seama resurselor din buget sau din fonduri speciale si a resurselor provenind din donatii, contributii voluntare, resurse de la organizatii nonguvernamentale etc. Alături de aceste resurse interne participă, în unele tări, resursele externe provenite de la organisme specializate. Este cazul Fondului Social European ce se constituie în cadrul Uniunii Europene care a folosit resursele financiare înacest scop, începând cu 1978, pentru combaterea şomajului în rândul tinerilor si femeilor.

Analizând finanŃarea securitătii sociale în diferite state se cunosc două sisteme principale de finantare: contributive si necontributive. Primele se bazează pe plata de cotizaŃii sociale (care sunt sursele de constituire a fondurilor de asigurări sociale si de şomaj), iar celelalte pe finantarea bugetară plus donatii sau alte resurse.

Ambele sisteme se confruntă în prezent cu probleme serioase pe linia echilibrului financiar. Criza economică, şomajul, reducerea veniturilor cotizanŃilor, fac ca resursele financiare să se reducă în acelaşi timp cu crelterea cheltuielilor. Reducerea veniturilor bugetare, deficitele bugetelor, fac ca si asistenta socială finantată din buget să scadă. Toate statele îşi revăd politicile sociale în sensul reducerii cheltuielilor cu securitatea socială. Astfel, sunt reduse ajutoarele de şomaj, alocatiile familiale, ajutoarele sociale. Suedia - una din tările dezvoltate în care statul acordă o protectie indivizilor “de la naştere si până la moarte” - este nevoită astăzi să ducă o politică de austeritate în acest domeniu, bazată pe o nouă deviză “mai multe cotizatii, mai putine avantaje sociale”.

Politici sociale în domeniul securităŃii sociale

Sunt cunoscute două tipuri de politici sociale care urmăresc combaterea sărăciei: politici sociale de tip A, care au ca obiectiv eliminarea sărăciei prin aducerea nivelului veniturilor tuturor oamenilor scăzute până ia limita de sărăcie, şi

politici sociale de tip B care „ameliorează sărăcia” prin cresterea veniturilor lor, fără a elimina neapărat sărăcia.

Politicile de tip A actionează mai ales în directia prevenirii sărăciei anumitor categorii sociale. Statele dezvoltate din Europa Occidentală au promovat astfel de politici (“venitul minim de integrare” întâlnit în Franta este un exemplu în acest sens.) În SUA se acordă ajutoare săracilor, încurajând o politică de dependentă a acestora fată de stat (politici de tip B). Pentru statele în tranzitie se consideră că ar fi potrivite politici mixte, care să îmbine elemente din ambele tipuri de politici.

3.4.5. ASIGURĂRILE SOCIALE

Pag. | 58

Asigurările sociale constituie acea parte a relatiilor social-economice băneşti cu ajutorul cărora în procesul repartitiei produsului intern brut se formează, se repartizează, se gestionează si se utilizează fondurile băneşti necesare ocrotirii obligatorii a salariatilor si pensionarilor din companiile nationale, regiile autonome, societătile comerciale, din reteaua cooperatiei de consum si de credit, a membrilor cooperatiei meşteşugăreşti si asociatiilor agricole, a avocatilor, a agricultorilor, a meşteşugarilor cu ateliere proprii, a întreprinzătorilor particulari, a slujitorilor cultelor, a personalului casnic care lucrează la persoane fizice, aflate în incapacitate temporară sau permanentă de muncă, în caz de bătrânete si în alte cazuri prevăzute de lege. De asemenea, asigurările sociale ocrotesc şi membrii familiilor persoanelor de mai sus.

Asigurările sociale cuprind un sistem de ocrotire, de protectie şi de ajutorare a cetăŃenilor activi, a pensionarilor şi a membrilor lor de familie, care constă în acordarea de către stat a unor indemnizatii, ajutoare, pensii, trimiteri la odihnă, la tratament balnear şi alte gratuităti, în perioada în care se găsesc, temporar sau definitiv, în incapacitate de muncă sau în alte cazuri când ajutorarea este necesară.

Prin asigurările sociale se iau măsurile corespunzătoare pentru prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea si întărirea sănătătii, precum si pentru asigurarea unui trai decent celor care şi-au pierdut capacitatea de muncă din cauza bolii, accidentelor, a atingerii unei anumite limite de vârstă etc. si a celor care nu au sustinători legali.

Aplicarea în practică a politicii sociale a statului român a contribuit la cristalizarea şi la perfectionarea pe plan national a unui sistem de asigurări sociale.

Sistemul de asigurări sociale, cuprinde ansamblul organizat al formelor de asigurări sociale ce îşi păstrează individualitatea, depind unele de altele, realizându-se astfel aspectul de totalitate si integralitate prin care sunt ocrotiti lucratorii din unitătile de stat, mixte, private, membrii cooperativelor meşteşugăreşti, agricultorii, avocatii, slujitorii cultelor, personalul casnic si de îngrijire a blocurilor de locatari, pensionarii si membrii lor de familie.

Sursele de formare a fondurilor asigurărilor sociale sunt contributiile ce se plătesc, în general, de către angajatori calculate prin aplicarea unor procente asupra fondului de salarii brut al acestora, însă si pe baza unor contributii individuale plătite de asigurati.

Cuantumul fondurilor asigurărilor sociale de stat depinde, în principal, de mărimea veniturilor realizate de personalul încadrat în muncă, deoarece entităŃile economice şi instituŃiile publice plătesc contribuŃiile pentru asigurările sociale în funcŃie de aceste venituri, influenŃînd volumul veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat.

Sursele de constituire a veniturilor pentru bugetul asigurărilor sociale sunt:

Pag. | 59

ContribuŃiile pentru asigurările sociale

ContribuŃiile diferenŃiate ale salariaŃilor Ńi pensionarilor care beneficiază de tratament balnear si odihnă prin sistemul asigurărilor de stat.

Contributiile pentru constituirea fondului de şomaj, al ajutorului de integrare profesională si a alocatiei de sprijin (1%)

Alte venituri

Contributia pentru pensia suplimentară

Contributiile pentru asigurările sociale se calculează asupra fondului total de salarii folosit de către entităŃile economice, în care se cuprind :

- salariile acordate personalului angajat (personal permanent, temporar sau zilier);

- drepturile băneşti pentru concediile legale si suplimentare; salariile cuvenite lucrătorilor scoşi din productie pentru a urma o şcoală profesională si cele care se acordă elevilor şcolilor profesionale pentru perioada de practică în productie; onorariile plătite speciali tilor pentru expertizele efectuate; sporurile de salarii (sporul pentru vechimea în muncă, pentru conditii nocive de muncă sau periculoase, pentru munca prestată suplimentar peste programul de lucru, sporul pentru munca de noapte etc.);

- indemnizatiile de conducere;

- sumele prevăzute a se acorda din fondul de participare a personalului la profituri;

- drepturile băneşti ce se acordă personalului în perioada de timp cât îndeplineşte diferite obligatii de stat si obşteşti;

- premiile ce se acordă personalului în cursul anului (premii pentru realizări deosebite, pentru economii la materiale, energie, fortă de muncă).

Contributia pentru asigurările sociale nu se datorează si nu se calculează asupra sumelor reprezentând: drepturile plătite asiguratilor din fondurile asigurărilor sociale de stat; drepturile plătite potrivit dispozitiilor legale în cazul desfacerii contractelor de muncă; diurnele de deplasare, detaşare si indemnizatiile de transferare; drepturile de autor sau de colaborator extern; salariile pentru executarea de lucrări sau pentru prestarea de servicii pe bază de contracte civile, pentru alte categorii de lucrări, care nu au la bază contracte de muncă reglementate ca atare prin legislatia muncii; premiile acordate de unitătile economice din beneficiile realizate; premiile si recompensele ocazionale individuale acordate pe baza aprecierii conducerii unitătii; încasările realizate de şcolile profesionale din vânzarea diferitelor obiecte confectionate de elevi; indemnizatii de încorporare etc.

Nivelul contribuŃiilor pentru asigurările sociale de stat este influenŃat de doi factori: cotele procentuale de contribuŃii si fondul de salarii, inclusiv impozitul aferent acestuia.

Pag. | 60

Suma anuală a contributiilor pentru asigurările sociale se determină prin aplicarea cotei respective asupra fondului total de salarii, pe an, inclusiv impozitul aferent acestuia, folosindu-se formula:

SC = FS x CP / 100

în care,

SC - suma contributiilor pentru asigurările sociale FS - fondul total de salarii

CP - cota procentuală a contributiilor pentru asigurările sociale

3.4.6. CHELTUIELILE PUBLICE PENTRU OBIECTIVE SI ACTIUNI ECONOMICE

În sistemul cheltuielilor publice un loc important îl ocupă cheltuielile care influenŃează activitatea economică. Aceste cheltuieli sunt destinate finanŃării regiilor autonome sau societătilor comerciale cu capital de stat, privat sau mixt, fermierilor si altor întreprinzători care desfăşoară activităŃi economice, sau vizează alte obiective importante pentru fiecare stat.

Cheltuielile publice pentru obiective şi acŃiuni economice reflectă funcŃia statului de reglare a proceselor economice si se realizează prin intervenŃia acestuia utilizând forme, metode, tehnici şi instrumente specifice.

În primul rând, cheltuielile publice pentru acŃiuni economice sunt îndreptate către societăŃile şi regiile autonome cu capital de stat, către sectorul public. În acest sns, sectorul public cuprinde societăŃile comerciale cu capital majoritar de stat, regii autonome, companii naŃionale care au obiect al activitătii productia de bunuri sau prestarea unor servicii de utilitate publică, în care statul dispune de puterea de decizie.

Sectorul public s-a creat prin înfiinŃarea de către stat a unor întreprinderi proprii în anumite ramuri strategice cu implicaŃii asupra suveranităŃii naŃionale sau în ramuri care necesitau resurse financiare importante (investitii majore), dar ofereau o rentabilitate nesigură şi nu eru atractive pentru sectorul privat.

În aceste conditii, sectorul public a crescut în volum prin: constituirea unor societăŃi cu capital de stat, prin nationalizare, prin majorarea participări statului la capitalul întreprinderilor constituite sau prin achiziŃionarea unor acŃiuni de la societăŃi private în contul obligaŃiilor bugetare neachitate.

Ponderea sectorului de stat în raport cu cel privat este influenŃată de forma de organizare a statului şi de politicile promovate de stat în acest domeniu.

În afara sectorului public statul finanŃează întreprinderi private. În caz de dificultăti financiare (perioade de criză), acordă ajutoare financiare sub

Pag. | 61

diverse forme( ex. dobînzi subvenŃionate) sau acordă facilităŃi fiscale pentru a stimula dezvoltarea economică (ex.scutiri de impozit pe prfitul reinvestit), sau susŃine financiar anumite sectoare prin instituirea unor cote de impoziare diferenŃiate care să încurajeze sau să descurajeze anumite activităŃi.

Ajutoarele financiare acordate de stat către întreprinderi private se prezintă sub diverse forme. Ele sunt folosite de toate statele cu economie de piaŃă, dar importanŃa acordată unei forme sau alteia diferă în funcŃie de condiŃiile economice- financiare şi sociale din perioada respectivă.

Formele ajutoarelor financiare ale statului se pot clasifica în: forme directe, clasice, de interventie si ajutor, si forme indirecte, care au ca efect tot sprijinirea din punct de vedere economic, social, a întreprinderilor sau a unor producători individuali, dar nu prin transferuri bănesti din fonduri publice.

Principalele ajutoare financiare directe sunt:

-subvenŃiile;

-investitiile;

-împrumuturile cu dobândă subventionată;

-ajutoarele financiare pentru difuzarea de informatii, studii de marketing, --organizarea de expozitii, tirguri, burse locuri de munca, etc;

-avansurile rambursabile.

In categoria ajutoarelor financiare indirecte, intră:

-avantajele fiscale (cheltuieli financiare)

-împrumuturile garantate de stat.

1. Subventiile reprezintă forma cea mai utilizată si cea mai importantă a ajutorului financiar direct al statului.

Subventia este un ajutor neramburnsabil, acordat unilateral, fără contraprestaŃie, dar conditionat si cu afectare specială pe care statul îl acordă operatorilorilor economici în dificultate, asigurându-le functionarea în conditiile în care activitatea lor este ineficientă.

2. Investitiile reprezintă acele ajutoare financiare pe care statul le efectuează şi prin care contribuie la dezvoltarea sectorului public si a altor sectoare. Alocările pentru investitii se realizează având ca obiectiv principal satisfacerea interesului general si nu numai criteriul obtinerii de profit. Ele nu au caracter permanent, ci se fac în funcŃie de necesităŃile de realizare de investiŃii de importanŃă deosebită pentru economia natională.

3. Împrumuturi cu dobândă subventionată. Din bugetul de stat sau din alte fonduri speciale se acordă întreprinderilor publice împrumuturi în conditii avantajoase. În cazul când apar dificultăti financiare temporare, de trezorerie sau legate de restructurare, se acordă de către stat sau în numele statului, împrumuturi variate. Ele sunt avantajoase pentru că au o dobândă

Pag. | 62

redusă si termene de rambursare convenabile. Dobânda bonificată permite statului să stabilească pentru întreprinderile private o dobândă reală inferioară celei practicate de băncile comerciale, diferenta suportândso bugetul. Credite cu dobânzi subventionate se acordă de stat pentru actiuni legate de procurarea de ma ini agricole, îngrăşăminte, animale.

4. Ajutoare financiare de la buget se acordă pentru difuzarea de informatii, studii de marketing, organizare de expozitii. Statul finantează pe seama cheltuielilor bugetare o serie de actiuni de sprijinire indirectă a exporturilor, punând la dispozitia exportatorilor asistentă tehnică de specialitate, informatii privind pietele externe, organizează târguri si expozitii.

5. Avansurile rambursabile reprezintă o formă de ajutor financiar public prin care se acordă între 20% si 50% din valoarea realizării unor actiuni de prospectare si prezentare în străinătate a unor produse noi. Acest avans se restituie bugetului de stat din încasările obtinute la vânzarea în străinătate a noilor produse.

Formele indirecte ale ajutoarelor financiare publice sunt:

-avantajele fiscale acordate de autoritătile publice agentilor economici cu scopul de a stimula, cointeresa şi incuraja activităŃile economice. Ele se mai cunosc si sub denumirea de cheltuieli fiscale pentru că au un efect financiar asemănător cu subventiile sau alocatiile bugetare.

-garantarea împrumuturilor bancare

În cazul în care beneficiarul unui împrumut nu îşi onorează obligatia fată de banca creditoare, statul este obligat să efectueze rambursarea pe seama resurselor bugetare.

Pe lângă cheltuielile publice pentru obiective si actiuni economice resursele financiare publice se alocă pe domenii distincte cum sunt : cheltuielile publice pentru industrie,transporturi, drumuri, gospodărie comunală si locuinte sociale; cheltuieli publice pentru agricultură; cheltuieli publice pentru protectia mediului; cheltuieli publice pentru cercetare-dezvoltare

3.4.7. CHELTUIELILE PENTRU SERVICII PUBLICE GENERALE, ORDINE PUBLICĂ, SIGURANTĂ NAłIONALĂ Şl APĂRARE

În orice stat există instituŃii publice care au rolul să asigure functionarea în bune condiŃii a administraŃiei publice centrale şi locale, care asigură ordinea publică internă, securitatea civilă etc. Existenta lor reprezintă un răspuns la necesitătile publice de asigurare a structurilor si aparatului de stat care, pentru activitatea specifică, contribuie la dezvoltarea economică, socială, la desfăşurarea activităŃilor în toate domeniile.

Serviciile publice generale satisfac necesităti publice cu caracter indivizibil si costul lor este suportat de întreaga societate, în principal pe seama

Pag. | 63

resurselor bugetare.

Autoritatea publică generală se realizează prin institutii ale puterii si administratiei publice centrale şi locale, în cadrul cărora se cuprind:

institutia prezidentială;

institutiile puterii legislative centrale si locale (parlamente, unica merale sau bicamerale;

consilii sau autorităti locale);

institutiile puterii judecătoresti;

institutii publice cu rol executiv, centrale si locale (guvern, ministere,prefecturi, primării, alte institutii);

institutii de ordine publică în care se cuprind: politia, jandarmeria, securitatea natională; servicii de informatii, servicii speciale de pază si protectie.

Atributiile aparatului de stat sunt reglementate prin Constitutie si legi speciale care stabilesc modul de organizare si functionare a diferitelor instituŃii administrative propriu-zise, de ordine şi de justitie.

Şi această categorie de cheltuieli publice, manifestă tendinŃa de creştere de la o perioadă la alta, mai accentuat în perioade în care structura instituŃională a statului suportă transformări şi adaptări, la perioade scurte de timp iar decizia politică nu ia în cosiderare analiza eficienŃei economice a unor instituŃii (agenŃii, autorităŃi, institute, servicii, etc.).

Factorii care influentează nivelul acestor cheltuieli publice sunt:

- Numărul si structura aparatului de stat si a institutiilor de ordine publică, care reclamă cheltuieli importante pentru întretinere si functionare;

- Nivelul salarizării functionarilor publici, a personalului bugetar in general;

- Dezvoltarea economică, socială si urbană care conduce la aparitia unor sarcini si atributii noi, complexe pentru aparatul de stat, care trebuie sa solutioneze probleme social-economice, administrative, edilitar-gospodăresti. Formele de administratie trebuie adaptate permanent la modificările social-economice in conditiile in care, toate statele se confruntă cu o serie de probleme noi cum sunt: crima organizată, traficul de droguri, terorismul, coruptia, cresterea tensiunii sociale ca urmare a amplificării somajului, cresterea concentrării populatiei în centrele urbane, înzestrarea cu

echipamente si aparatură informatică, mijloace de transport si alte mijloace tehnice specifice.

Cheltuielile pentru servicii publice generale diferă de la un stat la altul, în functie de gradul de dezvoltare economico-socială.

În România, această categorie de cheltuieli este înscrisă în bugetul de stat în două pozitii distincte:

Cheltuieli cu autoritătile publice. În cadrul acestora se cuprind cheltuielile pentru: insituŃia prezidenŃială, instituŃii legislative (Senat, Camera

Pag. | 64

Deputatilor), instituŃii judecătoreşti (Ministerul Justitiei, Curtea Supremă de Justitie, Ministerul Public); autorităti executive si alte structuri ale autoritătii publice (Secretariatul General al Guvernului, Ministerele si celelalte instituŃii de specialitate ale administratiei publice centrale: Curtea de Conturi, Curtea Constitutională, Comisia Natională a Valorilor Mobiliare, Avocatul Poporului s.a.

Cheltuieli cu ordinea publică si siguranta natională. În cadrul acestora se cuprind cheltuielile cu: politia, jandarmeria, grănicerii, protectia si paza contra incendiilor, penitenciare, pa apoarte, arhivele statului.

Aceste cheltuieli se înscriu între aproximativ 3% si 8% din totalul cheltuielilor publice si între 1% si 2,8% din P.I.B.

Din punct de vedere al structurii economice, predomină cheltuielile curente de funcŃionare care reprezintă circa 84% din total în cazul autoritătilor publice si chiar 90% în cazul cheltuielilor cu ordinea publică; cheltuielile de capital reprezintă dotări cu echipamente, constructii ş.a.

Factorii care influentează nivelul acestor cheltuieli sunt: numărul (efectivele) de salariati, nivelul salariilor, indexările si majorările, mărimea cheltuielilor materiale.

În România, legislaŃia privind salarizarea personalului bugetar a suferit modificări în avantajul unor sectoare, cu influenŃă negativă asupra bugetului general consolidat, puse în evidenŃă cu acuitate de criza economico-financiară pe care o parcurge economia şi societatea. Efortul de elaborare a unei legi unice de salarizare a personalului bugetar are rolul şi poate contribui la eficientizarea acestui tip de cheltuieli.

Sursa de finantare a cheltuielilor cu autoritătile publice o reprezintă bugetul de stat sau bugetele locale. În cazul unor ministere sau institutii publice există unele venituri încasate din activitatea specifică (taxe judiciare de timbru, taxe de timbru, amenzi, taxe consulare) care se reŃin si se utilizează în regim extrabugetar.

O altă sursă o pot reprezenta creditele externe (Ministerul Afacerilor Externe pentru ambasadele în străinătate, Ministerul Justitiei pentru Cadastru sau pentru Registrul comerŃului).

FinanŃarea cheltuielilor cu ordinea publică este tot bugetară, dar din 1 991 ea începe să fie completată cu unele venituri proprii realizate din actiuni specifice (pază militară sau alte prestări de servicii) sau reŃinerea unor procente din amenzile si penalizările încasate, suferind un proces evident de descentralizare în ultima perioadă.

O parte din aceste venituri sunt reŃinute ca venituri extrabugetare si servesc la finanŃarea cheltuielilor materiale si de capital, conform normelor legale.

Apărarea natională reprezintă în fiecare stat o componentă importantă a strategiei de asigurare a siguranŃei naŃionale şi, în acelaşi timp, exprimă

Pag. | 65

conŃinutul funcŃiei externe a statului. Pentru apărarea naŃională se alocă importante resurse financiare. Aceste resurse servesc întretinerii si functionării armatei nationale, participării la diferite aliante militare, purtării de războaie sau înlăturării urmărilor acestora, mentinerii de baze militare pe teritorii străine, ajutoare militare acordate altor tări şi nu în ultimul rînd , în cazul României pentru restructurarea armatei.

Cheltuielile de apărare sunt de două catagorii: directe şi indirecte.

Cheltuielile de apărare directe, cuprind cheltuielile cu întreŃinerea forŃelor armate în tară sau în cadrul bazelor militare din alte tări si se concretizează în achiziŃionarea de bunuri si servicii reclamate de această întretinere, precum si dotarea cu echipament, armament, tehnică de luptă. Aceste cheltuieli figurează în bugetul Ministerului Apărării NaŃionale. În afara acestora, există si alte cheltuieli militare, finantate din fonduri speciale separate de bugetul de stat sau există cheltuieli “civile” cu finalitate militară, cuprinse în bugetele altor ministere. De asemenea, în diferite state există structuri diverse referitoare la aceste cheltuieli (se includ sau nu pensiile militarilor, se includ uneori cheltuielile cu unităŃile de jandarmerie).

Cheltuieli de apărare indirecte sunt considerate cele legate de lichidarea urmărilor conflictelor militare sau pentru pregătirea unor viitoare actiuni armate: plăti în contul datoriei publice contractate pentru înzestrarea armatei sau pentru ducerea războaielor; despăgubiri de război datorate de statele învinse, care au câştigat războiul; cheltuieli de refacere a propriei economii distruse; plăti de pensii cuvenite orfanilor, invalizilor sau văduvelor de război; cercetări ştiintifice cu finalitate militară etc.

Cunoaşterea tuturor acestor categorii de cheltuieli şi identificarea lor în ansamblul cheltuielilor publice ale statelor face posibilă cuantificarea întregului efort financiar de natură militară a statului.

CUVINTE CHEIE

cheltuieli publice, cheltuieli administrative, cheltuieli functionale, cheltuieli economice, coeficient de devansare, securitate socială, politici sociale, principii, asigurări sociale, asigurări sociale de sănătate, servicii publice generale, ordine publică, apărare, securitate natională


1. Ce sunt cheltuielile publice?

2. Care sunt criteriile principale de clasificare a cheltuielilor publice?

3. Detaliati indicatorii de volum si nivel ai cheltuielilor publice.

4. La ce folosesc indicatorii de dinamică ai cheltuielilor publice? Detaliati aceşti indicatori.

Pag. | 66

5. Care sunt cele mai importante tipuri de cheltuieli publice, potrivit clasificatiei functionale? Analizati fiecare tip de cheltuială publică, conform acestei clasificatii.


1. Cheltuielile publice reprezintă:

a) plăti efectuate de stat pentru îndeplinirea diferitelor obiective ale politicii statului, servicii publice generale, actiuni social-culturale, armată, ordine publică, actiuni economice;

b) relatii economico-sociale în formă bănească, care se manifestă între sta, pe de o parte, persoane fizice şi juridice, pe de altă parte, cu ocazia repartizării şi utilizării resurselor financiare ale statului, în scopul îndeplinirii functiilor acestuia;

c) relatii ce exprimă un transfer de valoare de la persoane fizice si juridice către stat.

2. Cheltuielile publice pentru actiuni social-culturale cuprind:

a) cheltuieli publice pentru învătământ;

b) cheltuieli publice pentru cultură;

c) cheltuieli publice pentru ordine publică;

d) cheltuieli publice pentru sănătate;

e) cheltuieli publice pentru securitate natională;

f) cheltuieli publice pentru securitate socială.

3. Conform clasificatiei economice de grupare a cheltuielilor publice, acestea se împart în:

a) cheltuieli curente;

b) cheltuieli virtuale si posibile;

c) cheltuieli de capital;

d) cheltuieli ale serviciilor publice sau administrative;

e) cheltuieli de transfer.

4. După forma de manifestare din cadrul clasificatiei financiare, cheltuielile publice se împart în:

a) cheltuieli cu asigurările sociale;

Pag. | 67

b) cheltuieli cu apărarea natională;

c) cheltuieli cu sau fără contraprestatie;

d) cheltuieli definitive si provizorii;

e) cheltuieli speciale si globale.

5. Indicatorii nivelului cheltuielilor publice, ce se apreciază atât static cât si dinamic sunt:

a) indicele preturilor;

b) volumul cheltuielilor publice;

c) ponderea cheltuielilor publice în PIB;

d) deflatorul PIB;

e) volumul cheltuielilor publice pe locuitor

6. Dinamica cheltuielilor publice exprimă modificările ce intervin în cuantumul şi structura acestora în decursul unui interval de timp? a) adevărat;

b) fals.

7. Cresterea nominală absolută a cheltuielilor publice se determină cu ajutorul formulei:

a) Cnp 1/0 = Cnp 1 4 Cnp 0; b) Crp 1 = Cnp 1 / Ip1/0;

c) Cp/loc = Cp/loc1 - Cp/loc0.

8. Coeficientul de devansare, ce arată corespondentă dintre cresterea

cheltuielilor publice si cresterea PIB, este:

a) gsCpi = gsCpi 1 - gsCpi 0;

b) ecp = (Cp1/0 / Cp0) / (PIB1/0 / PIB0)

c) k = Icp1/0 / IPIB 1/0

9. Factorii demografici, factorii economici, factorii sociali, urbanizarea, factorii militari, factorii de ordin istoric, factorii politici reprezintă factori care influentează cresterea cheltuielilor publice?

a) fals;

b) adevărat.

10. Cheltuielile destinate actiunilor social-culturale sunt acoperite din surse interne sau externe, publice sau private, printre care:

Pag. | 68

a) ajutorul financiar extern;

b) cotizatiile si contributiile suportate de persoane fizice sau juridice;

c) veniturile populatiei;

d) fondurile bugetare;

e) amenzi si penalităti;

f) fondurile proprii ale institutiilor publice;

g) veniturile realizate de institutii social-cultural.

11. Dimensionarea cheltuielilor publice pentru învătământ se face în functie de o serie de elemente specifice dintre care:

a) contingentele şcolare - număr de elevi, studenŃi;

b) costul unitar pe forme de învătământ;

c) norme si baremuri;

d) executia cheltuielilor din anii anteriori;

e) cercetarea stiintifică

12. Începând cu 1 ianuarie 1999 fondurile bugetare pentru învătământul superior îmbracă următoarele forme:

a) finantare de bază;

b) finantare complementară;

c) finantare aditională.


1. Care dintre următoarele asertiuni sunt adevărate:

a) cheltuielile publice pentru cultură, culte si actiuni cu activitatea sportivă si de tineret au în structura lor diferite componente; în unele tări ele apar împreună, iar în altele apar sub forma cheltuielilor pentru “recreare, cultură, culte”;

b) cheltuielile financiare publice destinate culturii, cultelor, actiunilor cu activitatea sportivă si de tineret contribuie la creşterea calitătii factorului uman;

c) cheltuielile publice pentru culte reprezintă fonduri directionate spre institutiile de plasament familial.

Pag. | 69

2. Activitatea desfăsurată de institutiile culturale si artistice se concretizează în:

a) cărti, filme, discuri, picturi;

b) concerte, spectacole de teatru;

c) campionate si concursuri sportive;

d) toate cele de mai sus si altele.

3. Sursele de finantare a actiunilor de ocrotire a sănătătii sunt reprezentate de:

d) Fondul Cinematografic;

a) fonduri alocate din buget;

b) cotizatii de asigurări de sănătate;

c) resurse ale populatiei;

d) fondul cinematografic

e) fonduri externe;

f) fondul de pensii.

4. Activitatea de ocrotire a sănătătii se concretizează în mai mult categorii de efecte. Care dintre următoarele sunt adevărate:

a) efecte politice;

b) efecte istorice;

c) efecte medicale;

d) efecte sociale;

e) efecte economice.

5. Analiza cost-beneficiu de determinare a eficientei economice a cheltuielilor publice constă în:

a) compararea costurilor diferitelor servicii cu rezultatele exprimate în bani ale acestora;

b) compararea costurilor serviciilor cu eficacitatea acestora; c) integrarea si compararea costului serviciului respectiv în utilitatea acestuia;

6. Cheltuielile publice pentru securitate socială cuprind cheltuieli pentru acordarea de ajutoare, alocatii, pensii, indemnizatii următoarelor categorii de persoane:

a) salariati;

Pag. | 70

b) bătrâni;

c) invalizi;

d) handicapati;

e) şomeri;

f) copii;

g) tineri;

h) femei;

i) toate cele de mai sus.

7. Politicile sociale ce au ca obiectiv eliminarea sărăciei prin aducerea nivelului veniturilor tuturor oamenilor săraci până la limita de sărăcie sunt politici de tip A/ tip B si sunt practicate, cu precădere, în Europa Occidentală/ SUA.

8. Care dintre următoarele principii stau la baza organizării Sistemului public national de asigurări sociale:

a) unicitatea;

b) garantarea de către stat a drepturilor de asigurări sociale;

c) obligativitatea

d) ocrotirea cetătenilor în toate cazurile si pentru toată perioada pierderii capacitătii de muncă;

e) contributivitatea;

f) egalitatea;

g) scutirea de impozite si taxe a pensiilor;

h) toate cele de mai sus si altele.

9. Suma anuală a contributiilor pentru asigurările sociale se determină folosindu-se formula:

a) Sc = venituri impozabile x cota procentuală a contributiilor pentru asigurările sociale;

b) Sc = fond total de salarii x cota procentuală a contributiilor pentru asigurările sociale;

c) Sc = fond total de salarii x impozit pe salarii.

10. Sectorul public cuprinde:

a) întreprinderile cu capital majoritar privat în care decizia apartine patronului;

Pag. | 71

b) întreprinderile cu capital străin ce beneficiază de anumite facilităti fiscale;

c) întreprinderile cu capital majoritar de stat în care puterea de decizie o detine statul.

11. Care dintre următoarele afirmatii sunt false:

a) principalele forme directe de finantare a cheltuielilor pentru obiective si actiuni economice sunt: subventiile; investitiile; împrumuturile cu dobândă subventionată; ajutoarele financiare pentru difuzarea de informatii; avansurile rambursabile; b) avantajele fiscale oferite agentiilor economici au ca scop destimularea activitătii acestora;

c) avansurile rambursabile oferite de stat pentru investitii de interes national reprezintă o formă de ajutor financiar public direct.

12. Serviciile publice generale satisfac necesităti publice cu caracter indivizibil si costul lor este suportat de întreaga societate, în principal pe seama resurselor bugetare. Drept urmare, ce cuprind autoritătile publice generale:

a) institutia prezidentială; organele puterii judecătoreşti;

b) organele executive centrale si locale;

c) organele puterii legislative centrale si locale;

d) politia, jandarmeria, securitatea natională, serviciul de informatii, servicii speciale de pază si protectie.

13. Cheltuielile indirecte de apărare cuprind: cheltuielile cu întretinerea fortelor armate în tară sau în cadrul bazelor militare din alte tări, dotarea cu echipament, armament, tehnică de luptă.

a) adevărat;

b) fals.

APLICATII PROPUSE PENTRU REZOLVARE 1. Pe baza datelor de mai jos să se analizeze din punct de vedere structural cheltuielile publice totale. Cheltuieli publice Valoare( miliarde lei) 1. Cheltuieli publice pentru actiuni 72960 social-culturale, din care: Cheltuieli publice pentru învătământ 32832 Cheltuieli publice pentru cultură 2918 Cheltuieli publice pentru sănătate 21888 Cheltuieli publice pentru securitate 15322 socială

Pag. | 72

2. Cheltuieli publice pentru apărare 95760 3. Cheltuieli publice pentru activităti 82080 economice 4.Cheltuieli publice aferente datoriei 114000 publice 5. Alte cheltuieli publice 91200 Total cheltuieli publice 2. Se dau următorii indicatori de analiză macroeconomică: Indicatori Anul n Anul n+1 Produsul Intern Brut miliarde lei - preturi curente

1200500 1690030

Indicele preŃurilor constante Anul n = 100

457800 682000

PopulaŃiaioane locuitori 45 48 Să se determine: -total cheltuieli publice ; -modificarea nominală absolută si relativă a cheltuielilor publice generale; -modificarea reală absolută si relativă a cheltuielilor publice generale; -modificarea nominală si reală, absolută si relativă, a volumului mediu al cheltuielilor publice generale pe locuitor; -modificarea nominală absolută a ponderii cheltuielilor publice în PIB; -coeficientul de devansare a cheltuielilor publice. TEME DE CASĂ -Indicatorii de analiză ai evoluŃiei cheltuielilor publice ( cu studiu de caz pentru o perioadă la alegere); -Factori caree influenŃează nivelul cheltuielilor publice ( cu studiu de caz pe domenii specifice); -Necesitatea clasificării cheltuielilor publice; -InfluenŃa politicilor sociale asupra nivelului cheltuielilor publice; -Rolul cheltuielilor publice pentru obiective şi acŃiuni economice -InfluenŃa fondurilor structurale asupra cheltuielilor publice; BIBLIOGRAFIE SELECTIVA Moldovan.I ,FinanŃe publice şi autonomie locală, Ed. Continent, Sibiu 2002 Moldovan.I ,FinanŃe publice şi dezvoltare regională, Ed. ULBSibiu 2008 Mosteanu, T., Finante publice: note de curs =I (coordonator) seminar, Ed. Tribuna Economică, Bucure ti, 2002 Mo=teanu, T., Câmpeanu, Finante publice: teste grilă, Ed.E.M., Stoian, A., Tribuna Economică, Bucure ti, 2003 Mo=teanu, T., Buget =i trezorerie publică, Ed. DU, Style, Bucureşti, 2000 Raportul privind bugetul de stat pe anul 2008, Guvernul României, Ministrul Finantelor Publice

Pag. | 73

CAPITOLUL 4

RESURSELE FINANCIARE PUBLICE

OBIECTIVE Definirea conceptului de resurse financiare publice; Definirea conceptului de impozit şi conŃinutul acestora; Cunoasterea clasificării impozitelor si a principiilor fiscale; Analiza impozitelor directe si indirecte ; COMPETENłE Identificarea factorilor care influentează nivelul resurselor financiare publice; Cunoaşterea structurii resurselor financiare publice ca elemente de fundamentare a veniturilor bugetare ; Însuşirea elmentelor distinctive a impozitelor cu influenŃă asupra clasificării acestora şi asupra problematicii generate de instituirea lor ; Fundamentarea sistemului fiscal pe tipuri de impozite ; REZUMAT Resursele financiare publice includ resursele administratiei de stat centrale si locale, resursele asigurărilor sociale de stat si resursele instituŃiilor publice autonome. Creşterea relativă a volumului resurselor financiare publice a făcut posibilă amplificarea cheltuielilor publice, dar evolutia în corelaŃie directă a celor doi indicatori este determinată de o multitudine de factori economici,monetari, sociali, politici, demografici etc. În România, resursele financiare publice sunt structurate pe criterii economice, în conformitate cu structura sistemului bugetar . Este funcŃional un sistem fiscal bine conturat, transformat şi modernizat după anul 1990 în condiŃiile trecerii economiei româneşti la economia de piaŃă. Sistemul fiscal românesc se află în proces de armonizare cu cel al Uniunii Europene în condiŃiile în care începînd cu 1 ianuarie 2007 România este stat membru al acesteia. Potrivit prevederilor Legii privind finanŃele publice, resursele financiare publice se constituie si se gestionează printr-un sistem unitar de bugete, şi anume: bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului si bugetele altor institutii cu caracter autonom, în condiŃiile asigurării echilibrului financiar. 4.1. RESURSELE FINANCIARE PUBLICE ŞI FACTORII CARE INFLUENłEAZĂ NIVELUL ACESTORA Pentru satisfacerea nevoilor generale ale societătii este necesară constituirea unor importante fonduri băneşti la dispozitia autorităŃilor

Pag. | 74

publice. Aceste fonduri se formează pe seama prelevării la bugetul general consolidat a unei părti din produsul intern brut si sunt utilizate pentru finanŃarea nevoilor sociale de interes naŃional şi local. Fondurile se constituie pe seama transferului de valoare, de putere de cumpărare de la persoane fizice si juridice la dispozitia instituŃiilor administraŃiei de stat, centrale si locale. De la aceste fonduri se efectuează transferuri de putere de cumpărare către diverşi beneficiari - persoane fizice si persoane juridice. Are loc o circulaŃie de fluxuri de resurse băneşti în dublu sens - către şi de la fondurile publice - ceea ce generează anumite relatii sociale între participantii la acest proces şi anume: - relaŃiile care apar între participantii la procesul de constituire a fondurilor de resurse financiare publice, si anume: agentii economici, indiferent de forma de proprietate care desfăşoară activitatăŃi cu scop lucrativ si membrii societătii luati în mod individual, ca cetăteni ai statului care realizează venituri, pe de o parte, si colectivitatea reprezentată prin stat, pe de altă parte; -relaŃiile care apar între colectivitate, reprezentată prin stat, pe de o parte, şi beneficiarii fondurilor băneşti ce se constituie în economie: întreprinderi, institutii publice, membrii ai societătii luati în mod individual ca cetăteni care încasează pensii, alocatii pentru copii, ajutoare, burse si alte indemnizatii, etc., pe de altă parte. Aceste relatii apărute în procesul constituirii si dirijării fondurilor de resurse băneşti din economie sunt, prin natura lor, relaŃii economice, legate indisolubil de repartiŃia produsului intern brut. În acest context, entităŃile economice, întreprinderile sunt parte a unui mediu de care sunt influenŃate si pe care pot să-l influenŃeze. Diferitele componente ale mediului, ponderea lor diferită, consecintele funcŃionării lor modelează deciziile care se vor lua în întreprinderi. Pe lângă componentele de natură socială, economică, financiară, politică, naturală, latura fiscală îşi lasă o amprentă semnificativă asupra întreprinderii. Implicatiile fiscale se manifestă, de regulă, prin intermediul impozitelor si taxelor. La nivelul unui stat, ansamblul impozitelor şi taxelor percepute de la persoanele fizice si de la cele juridice, formează sistemul fiscal. Aşezarea şi perceperea impozitelor se realizează prin crearea si menŃinerea în stare de funcŃionare a unui mecanism fiscal. Acesta format din instrumentele si metodele folosite pentru realizarea functiilor sistemului fiscal, în conditiile respectării principiilor fiscale. Instituirea impozitelor si taxelor este justificată de existenŃa cheltuielilor publice iar necesitatea şi obligativitatea prelevării lor la buget este înscrisă în legea fundamentală a statului. Resursele financiare publice sunt elemente ale bogătiei unei natiuni, avînd un rol deosebit la constituirea acesteia alături de resursele materiale, umane, valutare si informationale, etc.. Resursele financiare publice reprezintă totalitatea mijloacelor băneşti necesare realizării obiectivelor economice si sociale într-un interval de timp determinat.

Pag. | 75

Resursele financiare publice includ resursele administraŃiei de stat centrale si locale, resursele asigurărilor sociale de stat şi resursele instituŃiilor publice cu caracter autonom. În acest cadru este necesară sublinierea raportului dintre veniturile bugetare şi veniturile publice. Veniturile bugetare sunt venituri de natură publică, dar între ele şi veniturile publice nu se poate pune semnul egalitătii. Veniturile publice au o sferă mai largă de cuprindere, incluzându-le pe cele bugetare. Veniturile bugetare deŃin o pondere covârşitoare în structura veniturilor publice, astfel că mărimea si structura lor influentează într-o măsură substantială mărimea si structura veniturilor publice. Creşterea sau descreşterea volumului resurselor financiare publice influenŃează evoluŃia cheltuielilor publice. Evolutia nivelului resurselor financiare publice este determinată de o multitudine de factori după cum urmează : Factorii economici se întemeiază pe evolutia crescătoare a produsului intern brut, care oferă posibilitatea sporirii veniturilor bugetare, ca urmare a cre terii veniturilor impozabile sau taxabile. Factorii monetari sunt reprezentati de credit, dobândă si masa monetară, iar influenta acestora se transmite prin preturi. Desigur, în conditiile cre terii generalizate a preturilor, ca efect al accentuării fenomenelor inflationiste, se înregistrează si cre terea nominală a profiturilor, salariilor si a altor venituri impozabile, care se traduce printr-o sporire a veniturilor bugetare realizate prin perceperea impozitelor directe aferente. Factorii sociali se manifestă în strânsă legătură cu accentuarea rolului statului în această directie, prin redistribuirea unui volum însemnat de resurse în scopul satisfacerii nevoilor cetătenilor în ce priveşte învătământul si educaŃia, întreŃinerea sau refacerea sănătăŃii, protecŃia si securitatea socială prin recurgerea la anumite pârghii fiscale. Factorii demografici î si manifestă influenŃa prin sporirea numărului de contribuabili, care se înregistrează pe seama creşterii numerice a populatiei. Factorii politici au o influentă deosebită, care rezultă din punerea în practică a deciziilor macroeconomice impuse prin lege, vizând dezvoltarea activitătii economice în anumite ramuri sau/ si regiuni s care se concretizează în creşterea veniturilor, modul de organizare a sistemului asigurărilor sociale de stat si perceperea unor cote corespunzătoare în acest scop, creşterea presiunii fiscale, instituirea de noi impozite si taxe, etc. Factorii militari îşi fac simŃită influenŃa lor prin consumul de resurse financiare publice pentru înzestrarea si întreŃinerea armatei. Acest consum este unul definitiv, iar amploarea sa este dependentă de situaŃia din Ńară si de climatul international. Desigur, situatiile de război sau participarea la o seamă de acte militare în exterior determină o nevoie suplimentară de resurse bugetare, influenŃează negativ activităŃile economice producătoare de venituri, necesită instituirea unor impozite noi pentru susŃinerea campaniilor militare sau asupra veniturilor suplimentare obtinute în timpul sau ca urmare a războiului. Factorii de natură financiară reprezintă sinteza influenŃelor tuturor celorlalŃi factori, care se concretizează în nivelul veniturilor bugetare mobilizate pentru acoperirea cheltuielilor publice. În cazul apariŃiei deficitului

Pag. | 76

bugetar, în vederea acoperirii sale, statul caută solutii vizând creşterea mărimii resurselor bugetare. Existenta unei multitudini de factori de influenŃă a condus la aparitia unor noi tipuri de resurse publice, având drept efect diversificarea structurii resurselor financiare. Categorii de resurse financiare publice Analizate din punct de vedere al conŃinutului lor economic, principalele categorii de resurse financiare publice sunt: - prelevările fiscale cu caracter obligatoriu (impozitele, taxele, contributiile), - resursele de trezorerie, - resursele provenind din împrumuturi publice - finantarea prin emisiune monetară fără acoperire - finanŃări externa nerambursabile ca urmare a calităŃii României de stat membru al Uniunii Europene Prelevările fiscale cu caracter obligatoriu (impozitele, taxele, contributiile), constituie cea mai mare parte a resurselor financiare publice, al căror nivel este însă limitat si de cele mai multe ori insuficient. Este bine cunoscut faptul că încasările din impozite nu pot spori rapid. Măsurile de creştere a nivelului resurselor fiscale se bazează pe modificări ale sistemului fiscal, fie în ceea ce priveşte nivelul cotelor de impunere folosite, fie vizând introducerea unor noi impozite. Introducerea unor astfel de măsuri, care trebuie să primească girul puterii legislative, nu se poate realiza rapid si ca urmare se apelează la alte categorii de resurse pentru a acoperi nevoia la un moment dat. Resursele de trezorerie intervin pentru acoperirea temporară a deficitului curent al bugetului de stat, al bugetului asigurărilor sociale, pentru acoperirea golurilor de casă înregistrate la bugetele locale si a deficitelor temporare ale bugetelor fondurilor speciale. Asigurarea concordanŃei între nivelul cheltuielilor si cel al veniturilor determină apelarea la resurse de trezorerie care constau în împrumuturi pe termen de până la un an contractate pe piaŃa de capital, prin emisiunea si vânzarea unor titluri de stat (certificate de depozit, bonuri de tezaur, etc.). Resursele de trezorerie au caracter temporar şi rambursabil, comportând un cost determinat de dobânda aferentă titlurilor de stat pe termen scurt, precum si de cheltuielile ocazionate de punerea si retragerea din circulaŃie a înscrisurilor respective. Resursele financiare provenind din împrumuturi publice se gestionează tot prin sistemul trezoreriei publice. Împrumuturile publice interne si externe reprezintă un mijloc frecvent de procurare a resurselor financiare şi, implicit, de acoperire a deficitului bugetar. Emisiunea monetară fără acoperire, ca mijloc de finanŃare a deficitului bugetar, este posibilă, dar în acelaşi timp produce efecte negative. Pe de o parte, un nivel ridicat al inflatiei antrenează o sporire a resurselor fiscale: cresc încasările din impozitele pe venit si din impozitele indirecte, în special cele aferente taxei pe valoarea adăugată şi accizelor.

Pag. | 77

Pe de altă parte, inflatia determină diminuarea relativă a obligaŃiilor de plată ale statului, îndeosebi în ceea ce priveşte datoria publică, în situatia în care rata dobânzii la împrumuturile de stat este sub nivelul creşterii anuale a preŃurilor. Astfel de avantaje sunt, însă, contracarate de gravele inconveniente pe care le presupune inflatia, pe plan economic si social. 4.2. STRUCTURA RESURSELOR FINANCIARE PUBLICE Privită prin prisma bugetului general consolidat, structura resurselor financiare publice include: -resursele financiare ale bugetului de stat; -resursele financiare ale asigurărilor sociale de stat; -resursele financiare cu destinatie specială; -resursele financiare ale bugetelor unitătilor administrativ teritoriale, cum sunt: impozitele, taxele si veniturile nefiscale cu caracter local, cotele si sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, cotele aditionale la unele venituri ale bugetului de stat si transferurile cu destinatie specială de la bugetul de stat, la care se adaugă diverse venituri proprii ale bugetelor locale, inclusiv venituri din capital. În functie de ritmicitatea încasării lor la buget, resursele financiare publice formează două categorii de resurse, şi anume: resurse ordinare sau curente si resurse extraordinare, incidentale sau întâmplătoare. Resursele ordinare sunt acelea la care statul apelează în mod obisnuit, în conditii considerate normale si care se încasează la buget cu o anumită regularitate. În această categorie se include: veniturile fiscale, contributiile pentru asigurările sociale de stat, contributiile ce alimentează fondurile speciale si veniturile nefiscale. Resursele extraordinare sunt cele instituite si mobilizate în anumite situatii deosebite, când veniturile ordinare sunt insuficiente în raport cu necesitătile de mijloace băne ti ale autoritătilor publice. Astfel de venituri se mobilizează de către stat pentru înfăptuirea unor obiective considerate a fi exceptionale, vizând constituirea de fonduri speciale destinate finantării activitătilor consacrate ie irii din criză, acoperirii unor dificultăti de mare amploare ca efect al calamitătilor naturale, acoperirii deficitelor bugetare ş.a. Veniturile de acest gen se procură pe calea creditului public, adică pe seama împrumuturilor de stat angajate din tară sau/ si străinătate, a certificatelor de trezorerie si a altor forme ale titlurilor de stat. De asemenea, veniturile extraordinare pot fi procurate si pe căi monetare, prin recurgerea la angajarea de împrumuturi de la Banca Natională (sau Centrală) sau prin acoperirea deficitelor prin emisiunea banilor de hârtie, ceea ce duce la inflatie. În structura veniturilor extraordinare se mai includ: ajutoarele si alte transferuri primite din străinătate, sumele rezultate din lichidarea participatiilor de capital ale statului în străinătate, precum si sumele provenite din vânzarea unora din bunurile statului aflate în afara granitelor tării. În funcŃie de provenientă, resursele financiare publice se grupează în resurse interne si resurse externe.

Pag. | 78

În ansamblul resurselor financiare ale unui stat, resursele externe sunt, în principal, împrumuturi de stat externe contractate la institutii financiare internationale, la guvernele altor tări, la bănci cu sediul în alte state, la orice detinători străini de capitaluri băneşti. La acestea se adaugă diferitele transferuri externe primite sub forma ajutoarelor nerambursabile de la organisme internationale sau din partea altor state. Toate celelalte resurse, de tipul impozitelor, taxelor, contributiilor, veniturilor nefiscale, împrumuturilor contractate la persoane fizice si juridice din propria tară, altor venituri exceptionale, sunt considerate a fi resurse de provenientă internă. În România, resursele financiare publice sunt structurate pe criterii economice, în conformitate cu structura sistemului bugetar. Principalele categorii de resurse publice sunt: I. Resursele bugetului de stat Venituri curente Venituri fiscale: - impozite directe - impozite indirecte Venituri nefiscale Venituri din capital II. Resursele bugetului asigurărilor sociale de stat Venituri fiscale Contributia pentru asigurările sociale Alte contributii Venituri nefiscale III. Resursele bugetelor locale Venituri proprii (fiscale si nefiscale) Cote si sume defalcat din venituri ale bugetului de stat Cote aditionale la unele venituri ale bugetului de stat si ale bugetelor locale Transferuri cu destinatie specială de la bugetul de stat IV. Resursele bugetelor fondurilor speciale Fondurile speciale se formează pe baza unor venituri fiscale de tipul contribuŃiilor şi taxelor cu destinatie specială (contributia pentru pensia suplimentară, contributia la fondul pentru plata ajutorului de şomaj, taxa pentru reabilitare infrastructurii rutiere, fondul pentru mediu, etc.) precum si din venituri nefiscale stabilita în raport de destinatia fiecărui fond (venituri din aplicarea unei cote asupra volumului de prime brute în cazul fondului special pentru protejarea angajatilor). Fondurile speciale au destinaŃie (alocare) specială şi răspund unor nevoi temporare, specifice fiecărui program de guvernare, şi, de aceea, ele diferă ca număr si destinatie, de la o perioadă la alta.

Pag. | 79

4.3. IMPOZITELE – DEFINIRE ŞI CARACTERISTICI. FUNCłIILE SISTEMULUI FISCAL Impozitelor li se pot da mai multe definitii, în functie de punctul de vedere din care sunt abordate. Astfel, se poate spune că impozitul reprezintă “procedeul de repartizare a cheltuielilor bugetare între indivizi, în functie de facultătile lor contributive”. Este o definitie clasică în care apare scopul principal al impozitului - cel de a asigura resursele necesare acoperirii cheltuielilor publice. Într-o altă interpretare impozitele sunt definite ca viramente obligatorii, efectuate fără contrapartidă, în favoarea administratiei publice, de către persoanele fizice si juridice, pentru veniturile care le obtin sau bunurile pe care le posedă. Caracteristicile impozitelor Oricare ar fi definitia impozitului, din ea trebuie să se desprindă următoarele caracteristici principale ale impozitelor: -sunt avute în vedere cheltuielile publice care trebuie suportate de cetăteni; aceste cheltuieli sunt cauza impozitului si impun ca el să fie justificat şi caracterizat prin randamentul său; -impozitul rezultă din decizia puterii publice şi are sarcina de a asigura resursele financiare necesare pentru acoperi cheltuielile publice , îmbrăcând un caracter obligatoriu şi de constrângere; -repartizarea cheltuielilor publice este subordonată facultătile contributive ale persoanelor fizice si juridice, cu respectarea a ceea ce se cheamă “justitie fiscală”; aceasta implică egalitatea în faŃa impozitului; - mobilizarea de resurse pentru acoperirea cheltuielilor publice se face numai cu aprobarea legislativului care-i dă caracterul de legalitate. Sistemul fiscal trebue înŃeles ca ansamblu al impozitelor şi taxelor percepute de la contribuabili care are următoarele funcŃii: - FinanŃarea cheltuielilor publice, urmărindu-se obiectivul de randament bugetar. Nivelul prelevărilor obligatorii este determinat de mărimea cheltuielilor publice. Se pot distinge, din acest punct de vedere, sisteme fiscale mai liberale (în care sarcina fiscală suportată de contribuabili este mai redusă i, implicit, interventia statului prin cheltuielile publice este de asemenea mai redusă) si sisteme fiscale interventioniste, în care statul îşi propune să finanteze mai multe activităti si are nevoie de resurse mai mari, mobilizate îndeosebi prin impozite si taxe (dar si prin împrumuturi sau alte resurse nefiscale). - Redistribuirea veniturilor conform principiului echitătii, care poate fi interpretată în sensul că, pe de o parte, cheltuiala cu impozitul trebuie repartizată cât mai echitabil între contribuabili i, pe de altă parte, impozitul ar avea rolul de a corecta repartitia veniturilor primare, pentru a o face cât mai echitabilă.

Pag. | 80

-Stabilizarea activitătii economice sau corectarea dezechilibrelor în scopuri de eficientă economică. Impozitul este un instrument de politică economică si poate juca un rol în sensul stimulării, descurajării sau stabilizării unor comportamente ale operatorilor economici. 4.4 ELEMENTELE IMPOZITELOR Pentru ca prin impozite să se poată realiza obiectivele financiare, economice si sociale urmărite de către stat la instituirea lor, este necesar ca reglementările fiscale să fie cunoscute si respectate atât de instituŃiile fiscale, cât si de contribuabili. Drept urmare, în legile prin care se instituie impozite se precizează persoanele în sarcina cărora cade plata impozitelor, materia supusă impunerii, mărimea relativă a impozitului, termenele de plată, sanctiunile ce se aplică persoanelor fizice i/sau juridice care nus si onorează obligatiile fiscale la termenele stabilite, sustrag materia impozabilă de la impunere si încalcă alte dispozitii ale reglementărilor legale. Elementele impozitului sunt: subiectul, plătitorul, obiectul impunerii, sursa impozitului, cota impozitului, asieta, termenele de plată, înlesnirile acordate, sanctiunile. Subiectul impozabil este persoana obligată direct potrivit legii, să suporte plata unui impozit sau a unei taxe. Subiectul impozabil poate fi o persoană fizică sau juridică care posedă bunuri, realizează venituri sau face cheltuieli pentru care legea prevede obligatia plătii unor impozite si taxe. În mod curent, subiectul impozabil se mai nume te si contribuabil. Plătitorul de impozit este persoana obligată să efectueze calculul si plata obligatiei fată de buget. De cele mai multe ori, plătitorul este însusi subiectul impozabil, dar sunt si cazuri în care plătitorul nu este si subiect (impozitul pe salarii, impozitul pe dividende). Baza impozabilă (obiectul impozabil) desemnează suma asupra căreia se aplică o cotă de impozit pentru a se determina cuantumul impozitului datorat. Sursa impozitului arată din ce anume se plăte te impozitul: din venit sau din avere. În cazul impozitului pe venit, obiectul impunerii coincide în toate cazurile cu sursa. În schimb, la impozitele pe avere, de regulă impozitul se plăte te din venitul realizat de pe urma averii respective si numai arareori acesta diminuează substanta averii propriu-zise. Cota de impunere se exprimă într-o sumă fixă sau un procent care se aplică asupra bazei impozabile si cu ajutorul căreia se determină impozitul datorat. Termenul de plată reprezintă perioada de timp în care se poate plăti impozitul, fiind prevăzut de lege. Înlesnirile acordate la plată apar sub forma scutirilor, amânărilor, eşalonărilor, reducerilor. SancŃiunile apar atunci când nu se respectă termenele legale de plată a impozitelor sau atunci când obligaŃia de plată este determinată incorect. 4.5. CLASIFICAREA IMPOZITELOR

În practica financiară se întâlneşte o diversitate de impozite care se deosebesc nu numai cprin conŃinutul lor.

Pag. | 81

După trăsăturile de fond si de formă, impozitele pot fi grupate în impozite directe si indirecte.

Impozitele directe au caracteristic faptul că se stabilesc nominal în sarcina unor persoane fizice sau juridice, în functie de veniturile sau bunurile impozabile ale acestora, pe baza cotelor de impozit prevăzute de lege, subiectul şi plătitorul impozitului fiind acelaşi.

Impozitele directe pot fi grupate în: impozite reale si impozite personale.

Impozitele reale se stabilesc în legătură cu anumite obiecte materiale (pământul, clădirile, fabricile, magazinele) făcându-se abstractie de situatia personală a subiectului impozabil. Se mai numesc şi impozite obiective sau pe produs, iar în această categorie se include impozitul funciar, impozitul pe clădiri, impozitul pe activităti industriale, comerciale si profesii libere.

Impozitele personale se aşează asupra veniturilor sau averii, în strânsă legătură cu situatia personală a subiectului impozabil, motiv pentru care sunt cunoscute sub denumirea de impozite subiective. Din această categorie fac parte: impozitele pe veniturile persoanelor fizice, impozitele pe veniturile societătilor de capital, impozitele pe averea propriu-zisă, impozitele pe circulatia averii, impozitele pe sporul de avere.

Impozitele indirecte se percep cu prilejul vânzării unor bunuri si al prestării unor servicii, al importului ori exportului, ceea ce înseamnă că ele vizează cheltuielile, respectiv cheltuirea unor venituri. După forma pe care o îmbracă, impozitele indirecte pot fi grupate în: taxe de consumatie, venituri de la monopolurile fiscale, taxe vamale, taxe de timbru si de înregistrare.

Dacă avem în vedere obiectul impunerii, atunci impozitele pot fi clasificate în impozite pe venit, impozite pe bunuri (impozabile) si impozite pe consum.

În funcŃie de scopul urmărit de stat la introducerea lor, impozitele pot fi financiare sau de ordine.

Impozitele financiare sunt instituite în scopul realizării de venituri necesare acoperirii cheltuielilor statului. Astfel de impozite sunt impozitele pe venit, taxele de consumatie, etc.

Impozitele de ordine sunt introduse mai ales pentru limitarea unei anumite actiuni sau în vederea atingerii unui tel ce nu are caracter fiscal.

După frecventa realizării lor, există impozite permanente ce se încasează periodic (de regulă trimestrial şi în unele cazuri anual) si impozite incidentale care se introduc si se încasează o singură dată în situaŃii speciale.

Din punct de vedere al institutiilor care le administrează, distingem: impozite federale, impozite ale statelor, provinciilor sau regiunilor membre ale federatiei si impozite locale în statele cu structură federală; impozite ale administratiei centrale de stat si impozite ale administratiei locale în statele de tip unitar.

O grupare a impozitelor şi taxelor, în funcŃie de natura materiei impozabile

Pag. | 82

sau de faptul generator al obligaŃiilor fiscale, o utilizează F.M.I.2. Astfel, sunt

grupate impozitele şi taxele în următoarele categorii: 1. Impozite pe venit, beneficii şi câştiguri din capital – se referă la impozitarea venitului obŃinut , atât de către persoanele fizice cât şi de către persoanele juridice, precum şi la impozitarea câştigurilor din vânzări de active. 2. Impozite pe salarii şi mâna de lucru – se referă la impozitarea câştigului sub

forma de salarii. 3. Impozite asupra patrimoniului – se referă la impozitarea bunurilor mobile sau imobile aflate în patrimoniu. Astfel , sunt percepute : impozite periodice pe proprietatea imobiliară, impozite periodice pe valoare patrimoniului net, impozite pe succesiuni şi donaŃii, impozite pe tranzacŃii mobiliare şi imobiliare, impozite asupra patrimoniului cu caracter neperiodic.

4. Impozite interioare pe bunuri şi servicii – se referă la impozitarea activităŃilor creatoare de bunuri şi servicii. Astfel, sunt incluse în această categorie: impozitele pe cifra de afaceri, taxa pe valoarea adăugată, accizele, taxele pentru exercitarea anumitor activităŃi, etc. 5. Impozite pe comerŃ exterior şi tranzacŃii internaŃionale – se referă la impozitele şi taxele ce sunt percepute ca urmare a desfăşurării activităŃii de import , export sau alte

operaŃii ce privesc schimbul internaŃional. 6. Alte încasări fiscale – se referă la taxele de timbru, impozite de tip capitaŃie şi la alte impozite sau taxe ce nu pot fi incluse în alte categorii.

4.6. PRINCIPII FISCALE, PRESIUNE FISCALĂ

Precizarea funcŃiilor sistemului fiscal şi a caracteriticilor impozitelor permite punerea în evidenŃă a principiilor fiscale care trebuie să se manifeste în acest domeniu si în funcŃie de respectarea cărora se pot aprecia eficienŃa si echitatea sistemului fiscal.

Principiul randamentului

Impozitul este apreciat în functie de randamentul său bugetar. Obiectivul propus este maximizarea randamentului impozitului pentru un cost dat sau diminuarea costurilor de gestionare raportat la un randament dat.

Principiul simplitătii (al lipsei de arbitrariu).

Impozitul trebuie să fie uşor de administrat, uşor de înteles atît de către contribuabili cît şi de aparatul de control fiscal. El trebuie să fie calculat, declarat şi prelevat potrivit unor reguli simple, clare si care să nu dea naştere la niciun arbitrariu.

Principiul flexibilitătii.

Impozitul flexibil se adaptează rapid la necesitătile politicii conjuncturale. În acest context, flexibilitatea poate fi apreciată ca sensibilitatea bazei de

2 Corduneanu C., “Sistemul fiscal în ştiinŃa finanŃelor”, Editura Codecs, Bucureşti, 1998 , pp. 110-115

Pag. | 83

impozitare la evolutia activitătii economice.

Principiul stabilitătii. Prin acesta se consacră regula potrivit căreia “un impozit bun este un impozit vechi”. Modificările frecvente ale legislatiei fiscale sunt sursă de ineficacitate şi, în plus, un impozit vechi este acceptat de către contribuabili. Chiar dacă acest principiu este aparent contradictoriu cu cel precedent, este de dorit stabilitatea impozitului pentru ai asigura pe contribuabili împotriva arbitrariului şi pentru a le menŃine încrederea în sistemul fiscal. Stabilitatea impozitelor permite operatorilor economici să ia decizii în condiŃiile unei cât mai mari certitudini şi cu o predictibilitate cît mai mare asupra evoluŃiei obligaŃiilor bugetare în perioada următoare.

Principiul echivalentei. ObligaŃia fiscală suportată de contribuabil trebuie să fie corelată cu avantajele pe care aceştia le vor avea prin accesul la bunurile si serviciile publice oferite de stat. Dacă acceptăm existenŃa unei echivalenŃe între impozitele plătite şi bunurile şi serviciile publice de care beneficiază contribuabilii, atunci impozitele ar putea fi interpretate din punct de vedere strict contabil, o cheltuială. Aceasta ar fi o eroare în condiŃiile în care pentru analiză trebuie luate în considerare şi principiile bugetare.

Dacă, dimpotrivă, nu acceptăm decât într-o mică măsură teoria echivalentei sau dacă suntem în situatia de a considera că sarcina fiscală suportată de contribuabil depăşeşte valoarea bunurilor si serviciilor furnizate de stat, atunci impozitul reprezintă mai degrabă o participare la profit a statului si mai putin o cheltuială.

Principiul neutralitătii. Impozitul trebuie să contribuie la o mai bună administrare în economie, să incite la o gestionare mai bună a activităŃilor de către contribuabili. Impozitele trbuie să se stabilească după reguli unitare pentru toti, fără discriminări directe sau indirecte.

Principiul echitătii presupune ca contributia fiecăruia la acoperirea cheltuielilor publice trebuie să se facă în functie de capacităŃile contributive. O problemă o reprezintă determinarea si măsurarea capacităŃii contributive care poate fi influenŃată de considerente politice, economice, sociale, morale, filosofice.

Principiul legalităŃii. Impozitele se instituie pe bază de reglementări legale. Acest principiu trebuie corelat cu stabilitatea, cu simplicitatea si lipsa de arbitrariu astfel încât contribuabilul să fie întotdeauna sigur că găseşte în normele legale toate elementele de care are nevoie pentru a determina corect obligatiile de plată faŃă de buget.

În relaŃie cu mediul de afaceri, principalul furnizor de resurse financiare publice, pentru impunerea operatorilor economici, politicile şi mecanismele fiscale aplicate trebuie să urmărească:

Pag. | 84

� tratamentul nediferenŃiat al operatorilor economici, indiferent de forma de proprietate;

� stimularea activităŃilor economice prin acordare unor facilităŃi (înlesniri) fiscale bine fundamentate care se justifică raportat la anumiŃi factori conjucturali;

� evitarea impunerii de două sau mai multe ori a aceleaşi baze impozabile;

� încercarea de diminuare a sarcinii fiscale ;

� stabilirea unei sarcini fiscale “reale”, prin actualizarea la inflatie a elementelor luate în calculul profitului impozabil;

� descurajarea unor activităti sau consumuri;

� aducerea la un nivel cât mai scăzut a evaziunii fiscale.

Evitarea impunerii de două sau mai multe ori a acelea si baze impozabile este o preocupare care se manifestă mai ales la nivel international si rezolvarea ei este dată de încheierea de convenŃii bilaterale sau multilaterale de evitare a dublei impuneri sau a impunerii multiple.

În efortul de modernizare a sistemului fiscal, a reconstrucŃiei acestuia după 1989,trebuie remacate demersurile făcute pentru evitarea impunerilor în cascadă. Astfel, impozitul pe circulatia mărfurilor a fost înlocuit cu taxa pe valoarea adăugată care are specific faptul că, din punct de vedere al dperatorului economic afectează numai valoarea nou creată de acesta.

De asemenea, reglementările fiscale au urmărit evitarea impunerii multiple a profitului, stabilindu-se că dividendele încasate de la persoane juridice române nu se supun impozitului pe profit la unitatea care le încasează, deoarece ele sau plătit dintr-un profit net, adică un profit care a suportat deja impozitul pe profit şi impozitul pe dividende.

Obligatia fiscală şi creanŃa fiscală

În baza normelor de drept aplicabile in sistemul fiscal românesc, operatorii economici, entităŃile economice în general, au obligatia de a plăti impozite, taxe si alte contribuŃii chiar dacă unele dintre acestea sunt suportate de către alti contribuabili. Beneficiari ai acestor impozite pot fi bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale sau bugetele fondurilor speciale.

Obligatia fiscală reprezintă îndatorirea de a plăti la stat impozitele, taxele si alte prelevări fiscale reglementate prin lege.

Obligatia fiscală este legală deoarece are la bază acte normative prin care sunt instituite impozite si taxe. De asemenea, obligatia fiscală are caracter juridic dând nastere unor relatii juridice între persoane fizice şi/sau juridice

Pag. | 85

(plătitori) si stat (perceptor).

CreanŃa fiscală reprezintă dreptul statului de a percepe, prin instituŃiile cu atribuŃii în domeniul fiscal, impozite, taxe fiscale şi parafiscale, contribuŃii si alte venituri în contul bugetului statului sau în fonduri bugetare speciale.

Stingerea obligaŃiei fiscale

Stingerea obligaŃiei fiscale are loc în momentul în care relatia juridică nu mai există, iar dreptul de creantă al statului asupra contribuabilului încetează.

Căile si modalitătile de stingere a obligatiei fiscale sunt: plata (numerar, virament), compensarea (din plătile exigibile la o anumită scadentă sunt deduse sumele plătite în plus la buget, la scadentele anterioare), scăderea (în caz de insolvabilitate), anularea (amnistie fiscală, anulare totală sau partială), prescriptia, executarea silită.

Obligatiile bugetare

O listă a obligatiilor bugetare trebuie să cuprindă: impozitul pe profit, impozitul pe salarii, impozitul pe dividende de la societătile comerciale, impozitul pe profitul obtinut din activităti comerciale ilicite sau din nerespectarea legii privind protectia consumatorilor, taxa pe valoarea adăugată, accizele si impozitul pe titeiul si gazele din productia internă, taxa pe jocurile de noroc, taxe vamale, taxe pentru eliberări de licente si autorizatii de functionare, taxa pe activitatea de exploatare a resurselor minerale, taxa asupra tranzactiilor cu valori mobiliare, taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat, impozit pe clădiri si impozit pe terenuri, taxa asupra mijloacelor de transport, impozitul pe venitul agricol, taxe de timbru, alte impozite directe si alte impozite indirecte, contributia unitătii la asigurările sociale, contributia unitătii si a personalului la fondul pentru ajutor de şomaj, contributia personalului pentru pensia suplimentară, contributia unitătii si a personalului la fondul pentru asigurări de sănătate, contributia la fondul special al drumurilor publice, contributia la fondul special pentru sănătate, contributia la fondul special pentru modernizarea punctelor de trecere a frontierei precum si a celorlalte unităti vamale, contributia la fondul special de risc şi accident pentru protectia persoanele handicapate, contributia la fondul special pentru dezvoltarea sistemului energetic, contributia la fondul special pentru protejarea asiguratilor, contributia la fondul special pentru pensii si asigurări sociale ale agricultorilor, contributia la fondul cultural national, contributia la fondul pentru modernizarea turismului, contributia la fondul special al aviatiei civile, contributia la fondul cinematografic national, etc..

Presiunea fiscală

Principiul constitutional al recunoasterii dreptului statului de a institui

Pag. | 86

impozite, la care se adaugă realitatea istorică, dovedesc că o societate nu poate exista fără un sistem fiscal adecvat. EficienŃa sistemului fiscal asigură eficienŃa statului. La rândul său, contribuabilul onest si cu spirit civic vede în impozit un rău necesar si consimte la plata acestuia. Atunci când impozitele depăşesc însă limitele suportabilităŃii, când inhibă initiativa sau când incită la revolte sau greve fiscale, suntem în situatia în care contribuabilii resimt din plin presiunea fiscală care-i apasă, influenŃînd comportamentul fiscal al acestora.

Indiferent de termenul utilizat, presiune fiscală, povară fiscală sau coeficient fiscal, se exprimă, în fond, acelaşi lucru, obligaŃia fiscală instituită prin impozit faŃă de stat cu consecinŃă directă asupra diminuării veniturilor realizate de contribuabili.

Presiunea fiscală se măsoară ca raport între suma prelevărilor bugetare obligatorii (impozite taxe şi contribuŃii) şi produsul intern brut.

Creşterea presiunii fiscale este legată de extinderea rolului economic si social al statului. Datorită faptului că prelevările obligatorii sunt sursa fundamentală de acoperire a cheltuielilor publice, prelevările obligatorii ş i presiunea fiscală au tendintă de creştere în decursul timpului ca şi cheltuielile publice. Riscul este ca o presiune fiscală prea mare să descurajeze contribuabilii să susŃină activităŃi econimice, să realizeze venituri, să economiseacă şi să investească.

Impozitele percepute de stat de la operatori economici se constituie în elemente de presiune fiscală, care este cu atât mai pronunŃată cu cât ponderea lor în valoarea adăugată realizată de aceştia este mai mare.

Presiunea fiscală este resimtită si amplificată indirect si din partea impozitelor indirecte (accize şi TVA) care, deşi nu sunt suportate de firme, afectează volumul veniturilor şi competitivitatea prin intermediul preŃurilor, cu repercursiuni directe atât asupra numărătorului cât si a numitorului expresiei care defineşte presiunea fiscală.

Nivelul presiunii fiscale la care este supusă o firmă (PFF) se calculează cu formula:

PFF = Impozite plătite de firmă / Valoarea adăugată de firmă =

(Impozit pe profit + CAS + alte impozite) / Valoarea adăugată de firmă

Presiunea fiscală a firmei depinde, pe de o parte de ponderea fiecărui tip de prelevare în totalul prelevărilor si respectiv, în valoarea adăugată, iar, pe de altă parte, de mărimea ratei fiecărui tip de prelevare fiscală.

Atunci când presiunea fiscală depăşeşte anumite limite, randamentul impozitelor si taxelor devine mai mic deoarece se vor manifesta fenomene de rezistenŃă la impozite din partea contribuabililor: rezistenŃe în plan politic, abstinenŃă fiscală, evaziunea fiscală.

În condiŃiile unei presiuni fiscale mari, contribuabilii pot ajunge să deruleze operatiuni care să nu respecte normele fiscale, contabile sau de altă natură,

Pag. | 87

intrând în sfera evaziunii fiscale. Formele de manifestare ale evaziunii fiscale au apărut odată cu impozitul, deoarece orice prelevare de către stat a unor sume de la contribuabili nu poate să nu fie simŃită ca o constrângere de către aceştia din urmă.

Prezentarea presiuneii fiscale a fost realizată de A. Laffer, cu ajutorul unei curbe care îi poartă numele, potrivit căreia de la un anumit prag orice creştere a presiunii fiscale provoacă o scădere a sumei prelevărilor obligatorii încasate de puterea publică.

După această curbă, suma prelevărilor obligatorii este o functie crescătoare a ratei presiunii fiscale, dar numai până la un anumit prag maximal, ce corespunde nivelului maxim al curbei, după care devine o functie descrescătoare a acestei rate. Aceasta se explică, după Laffer, prin faptul că prelevările obligatorii foarte mari distrug asieta (modul de aşezare a impozitelor) , aduc ineficienŃă sistemului fiscal.

Curba lui Laffer

Curba lui Laffer se împarte în două zone: în zona din stânga, denumită normală si admisibilă, reducerea asietei prelevărilor obligatorii este inferioară creşterii ratei de presiune fiscală. Pe de altă parte, în zona din dreapta, denumită zona inadmisibilă, orice creştere a presiunii fiscale nu este suficientă pentru a compensa reducerea asietei pe care o provoacă, rezultând o diminuare a sumelor încasate la bugetul general consolidat.

Totuşi, curba Laffer, rămâne o reprezentare pur teoretică care nu permite identificarea cu exactitate a mărimii pragului de impozitare, la care presiunea fiscală poate fi considerată excesivă. Acest prag este variabil în funcŃie de state si circumstante diferite, astfel încât la o rată a presiunii fiscale dată un stat se poate afle în stânga sau în dreapta pragului maxim.

4.7 Codul fiscal

Un rol important în eficientizarea sistemului fiscal românesc, după evenimentele din 1989, îl are promulgarea în anul 2003 a Legii nr.571 privind aprobarea codului fiscal. Prin acest act normativ s-a stabilit cadrul legal pentru instituirea impozitelor şi taxelor care se constituie venituri la

Venituri totale

Venit maxim

C

C - cota optimă Cota de

Pag. | 88

bugetul de stat şi la bugetele locale. Sunt precizaŃi contribuabilii care trebuie să plătească impozite şi taxe, precum şi modul de calcul şi de plată al acestora.

LegislaŃia prin care se aprobă codul fiscal reglementează procedura de modificare a impozitelor şi taxelor şi autorizează Ministerul FinanŃelor Publice să elaboreze norme metodologice, instrucŃiuni şi ordine în aplicarea codului şi a convenŃiilor de evitare a dublei impuneri.

Modalitatea de administrare a impozitelor şi taxelor instituite,este stabilit prin legislaŃia ce priveşte procedura fiscală

Prin codul fiscal sunt reglementate, unitar, întru-un singur act normativ, următoarele impozite şi taxe:

1. impozitul pe profit;

2. impozitul pe venit;

3. impozitul pe veniturile microîntreprinderilor;

4. impozitul pe veniturile obŃinute din România de nerezidenŃi;

5. impozitul pe reprezentanŃe;

6. taxa pe valoarea adăugată;

7. accizele;

8. impozitele şi taxele locale.

Pentru asigurarea stabilităŃii legislaŃiei fiscale este reglmentat în legea de aprobare a codului fiscal că, acesta: “se modifică şi se completează numai prin lege, promovată, de regulă, cu 6 luni înainte de data intrării în vigoare a acesteia”şi orice modificare sau completare a codului fiscal ”intră în vigoare cu începere din prima zi a anului următor celui în care a fost adoptată prin lege.”3

4.8. IMPOZITELE DIRECTE

Impozitul pe veniturile persoanelor fizice

Veniturile supuse impozitului pe venit, potrivit prevederilor codului fiscal, sunt următoarele4: - venituri din activităŃi independente ; - venituri din salarii, ; - venituri din cedarea folosinŃei bunurilor, mobile sau imobile; - venituri din investiŃii, din dividende, din venituri impozabile din dobînzi, din transferul titlurilor de valoare (din operaŃiuni de vinzare cumpărare valută la termen, dinvenituri realizate la lichidarea unei persoane juridice); - venituri din pensii, care exced suma de 1000 lei lunar ( neimpozabilă); - venituri din unele activităŃi agricole (pepiniere pomicole şi viticole,legume cultivate în sere şi solarii, cultura arbuşti ornamentali etc. ; 3 Legea nr.571-2003 art.4

4 Idem art.41

Pag. | 89

- venituri din premii şi din jocuri de noroc; - venituri din transferul proprietăŃilor imobiliare din patrimoniul personal; - venituri din alte surse ( cîştiuri de la societăŃi de asigurări, vniturile persoanelor fizice primite de la curtea de arbitraj, etc.; Cota unică de impozit este de 16% şi se aplică asupra venitului impozabil corespunzător fiecărei surse de venit, din activităŃile prezentate mai sus. Perioada impozabilă este anul fiscal care corespunde anului calendaristic. Deducerea personală, precum şi celelalte sume fixe, exprimate în lei, se stabilesc prin ordin al ministrului finanŃelor publice. Impozitul pe veniturile din activităti independente

Veniturile din activităti independente cuprind :veniturile din profesii liberale (cabinete medicale, de avocatură, expertiză contabilă, contabil autorizat, arhitect, etc.), veniturile comerciale, respectiv venituri din fapte de comerŃ sau din prestarea serviciilor şi venituri din proprietate intelectuală. Aceste venituri pot fi realizate atât individual, cât si sub diferite forme de asociere, fără a da naştere unei persoane juridice.

Veniturile din activităti independente se determină în sistem real, pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă condusă de contribuabili ,cu respectarea reglementărilor privitor la evidenŃa contabilă. Se conduc, Registrul-jurnal de încasări şi plăŃi, Registrul-inventar şi alte documente contabile prevăzute de legislaŃia în materie.

Pentru a calcula impozitul datorat trebuie determinat venitul net impozabil. ca diferenŃă între venitul brut şi cheltuielile aferente realizării venitului(deductibile).

Venitul brut cuprinde:

a) sumele încasate şi echivalentul în lei al veniturilor în natură din desfăşurarea activităŃii;

b) veniturile sub formă de dobânzi din creanŃe comerciale sau din alte creanŃe utilizate în legătură cu o activitate independentă;

c) câştigurile din transferul activelor din patrimoniul afacerii, utilizate într-o activitate independentă, inclusiv contravaloarea bunurilor rămase după încetarea definitivă a activităŃii;

d) veniturile din angajamentul de a nu desfăşura o activitate independentă sau de a nu concura cu o altă persoană;

e) veniturile din anularea sau scutirea unor datorii de plată apărute în legătură cu o activitate independentă.

Nu sunt considerate venituri brute:

Pag. | 90

a) aporturile în numerar sau echivalentul în lei al aporturilor în natură făcute la începerea unei activităŃi sau în cursul desfăşurării acesteia;

b) sumele primite sub formă de credite bancare sau de împrumuturi de la persoane fizice sau juridice;

c) sumele primite ca despăgubiri;

d) sumele sau bunurile primite sub formă de sponsorizări, mecenat sau donaŃii.

Cheltuielile aferente realizării veniturilor, pentru a putea fi deduse, trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii generale:

a) să fie efectuate în cadrul activităŃilor desfăşurate în scopul realizării venitului, justificate prin documente;

b) să fie cuprinse în cheltuielile exerciŃiului financiar al anului în cursul căruia au fost plătite;

c) să respecte regulile privind amortizarea;

d) cheltuielile cu primele de asigurare să fie efectuate pentru:

1. active corporale sau necorporale din patrimoniul afacerii;

2. activele ce servesc ca garanŃie bancară pentru creditele utilizate în desfăşurarea activităŃii pentru care este autorizat contribuabilul;

3. prime de asigurare pentru asigurarea de risc profesional;

Următoarele cheltuieli au deductibilitate limitată:

a) cheltuielile de sponsorizare, mecenat, precum şi pentru acordarea de burse private, efectuate conform legii, în limita unei cote de 5% din baza de calcul determinată conform legii.

b) cheltuielile de protocol calculate calculate în limita legală, (2% din diferenŃa dintre venitul brut şi cheltuielile deductibile) ;

c) suma cheltuielilor cu indemnizaŃia plătită pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, în Ńară şi în străinătate, în interesul serviciului, în limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru instituŃiile publice;

d) cheltuielile sociale, în limita sumei obŃinute prin aplicarea unei cote de până la 2% la fondul de salarii realizat anual;

e) pierderile privind bunurile perisabile, în limitele prevăzute de actele normative în materie;

f) cheltuielile reprezentând tichetele de masă acordate de angajatori, potrivit legii;

Pag. | 91

g) contribuŃiile efectuate în numele angajaŃilor la fonduri de pensii facultative, în conformitate cu legislaŃia în vigoare, în limita echivalentului în lei a 200 euro anual pentru o persoană;

h) prima de asigurare voluntară de sănătate, conform legii, în limita echivalentului în lei a 200 euro anual pentru o persoană;

i) cheltuielile efectuate pentru activitatea independentă, cât şi în scopul personal al contribuabilului sau asociaŃilor sunt deductibile numai pentru partea de cheltuială care este aferentă activităŃii independente;

j) cheltuielile reprezentând contribuŃii sociale obligatorii pentru salariaŃi şi contribuabili, inclusiv cele pentru asigurarea de accidente de muncă şi boli profesionale, potrivit legii;

k) dobânzi aferente împrumuturilor de la persoane fizice şi juridice, utilizate în desfăşurarea activităŃii, pe baza contractului încheiat între părŃi, în limita nivelului dobânzii de referinŃă a Băncii NaŃionale a României;

l) cheltuielile efectuate de utilizator, reprezentând chiria - rata de leasing - în cazul contractelor de leasing operaŃional, respectiv cheltuielile cu amortizarea şi dobânzile pentru contractele de leasing financiar, stabilite în conformitate cu prevederile privind operaŃiunile de leasing şi societăŃile de leasing;

m) cotizaŃii plătite la asociaŃiile profesionale în limita a 2% din baza de calcul determinată conform alin. (6).

n) cheltuielile reprezentând contribuŃiile profesionale obligatorii datorate, potrivit legii, organizaŃiilor profesionale din care fac parte contribuabilii, în limita a 5% din venitul brut realizat.

Sunt considerate cheltuieli nedeductibile:

a) sumele sau bunurile utilizate de contribuabil pentru uzul personal sau al familiei sale;

b) cheltuielile corespunzătoare veniturilor neimpozabile ale căror surse se află pe teritoriul României sau în străinătate;

c) impozitul pe venit datorat , inclusiv impozitul pe venitul realizat în străinătate;

d) cheltuielile cu primele de asigurare, altele decât cele recunoscute;

e) donaŃii de orice fel;

f) amenzile, confiscările, dobânzile, penalităŃile de întârziere şi penalităŃile datorate autorităŃilor române şi străine, potrivit prevederilor legale, altele decât cele plătite conform clauzelor din contractele comerciale;

g) ratele aferente creditelor angajate;

Pag. | 92

h) dobânzile aferente creditelor angajate pentru achiziŃionarea de imobilizări corporale de natura mijloacelor fixe, în cazul în care dobânda este cuprinsă în valoarea de intrare a imobilizării corporale, potrivit prevederilor legale;

i) cheltuielile de achiziŃionare sau de fabricare a bunurilor şi a drepturilor amortizabile din Registrul-inventar;

j) cheltuielile privind bunurile constatate lipsă din gestiune sau degradate şi neimputabile, dacă inventarul nu este acoperit de o poliŃă de asigurare;

k) sumele sau valoarea bunurilor confiscate ca urmare a încălcării dispoziŃiilor legale în vigoare;

l) impozitul pe venit suportat de plătitorul venitului în contul beneficiarilor de venit;

Normele de venit ( art. 49 din Codul fiscal)

Venitul realizat din unele activităŃi independente, cuprinse în nomenclatorul stabilit de MFP, desfăşurată de către contribuabil individual, fără salariaŃi, se impozitează pe baza normelor de venit.

Ministerul FinanŃelor Publice elaborează normele care conŃin nomenclatorul acestor activităŃi şi precizează regulile care se utilizează pentru stabilirea acestor norme de venit.

DirecŃiile generale ale finanŃelor publice teritoriale au obligaŃia de a stabili şi publica anual normele de venit înainte de data de 1 ianuarie a anului în care urmează a se aplica normele respective.

Venitul net impozabil din drepturile de proprietate intelectuală se stabileşte prin scăderea unei cote de 40% din venitul brut ca cheltuială deductibilă şi a contribuŃiilor sociale obligatorii plătite.

În cazul în care veniturile provin din crearea unor lucrări de artă monumentală, venitul net se determină la fel cu menŃiunea că cheltuiala deductibilă este egală cu 50% din venitul brut;

Impozitul pe salarii

Veniturile din salarii reprezintă toate veniturile în bani şi/sau în natură obtinute de o persoană fizică ce desfăşoară o activitate în baza unui contract individual de muncă. Sunt supuse impozitării atât salariile primite în cazul unui contract de muncă încheiat pe durată determinată, cât si nedeterminată. De asemenea, se cuprind în veniturile din salarii: indemnizaŃiile pentru incapacitate temporară de muncă, de maternitate ş i pentru concediul privind îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani.

Totodată, legea asimilează notiunii de salariu în vederea impunerii si următoarele categorii de venituri:

Pag. | 93

� indemnizatiile acordate ca urmare a desfăşurării unei funcŃii de demnitate publică;

� drepturile băneşti specifice acordate potrivit legii cadrelor militare (solda lunară, indemnizatii, prime, premii, sporuri);

� indemnizatia lunară brută, precum si suma din profitul net, cuvenite administratorilor la companii/societăti nationale, societăti comerciale la care statul sau o autoritate a administratiei publice locale este actionar majoritar, precum si la regiile autonome;

� sumele primite de membrii fondatori ai societătilor comerciale constituite prin subscriptie publică;

� sumele primite de către angajatii cu conventie civilă de prestări de servicii;

� sumele ce se acordă ca indemnizatie de şedintă reprezentantilor în adunarea generală a actionarilor, în consiliul de administratie şi în comisia de cenzori;

� indemnizatiile acordate reprezentantilor statului si partenerilor sociali în organismele tripartite, indemnizatii stabilite de lege;

� orice alte drepturi si indemnizatii de natură salarială.

Impozitul pe dividende

Cota parte din profitul obtinut de societătile comerciale ce se va plăti fiecărui actionar sau asociat constituie, conform Legii privind societătile comerciale, dividend. Dividendul poate fi definit ca orice distribuire, în bani sau în natură, în favoarea actionarilor sau asociatilor, din profitul stabilit pe baza bilantului contabil anual si a contului de profit şi pierderi, proportional cu cota de participare la capitalul social.

Impozitul pe dividend este datorat de asociatii sau actionarii societătilor comerciale beneficiari de dividende. Subiectii impunerii pot fi atât persoane fizice, cât si persoane juridice, române sau străine, indiferent de provenienta si natura capitalului social al societătilor comerciale distribuitoare a dividendelor.

Cota de impunere

Impozitul pe dividende se stabileşte prin aplicarea unei cote de impozit de 10% asupra dividendului brut plătit către o persoană juridică română.

Nivelul cotei de impunere este redus în raport cu cel practicat în alte tări, urmărindu-se stimularea dezvoltării activităŃilor economice, la stabilirea lui avându-se în vedere convenŃiilele internationale încheiate de România (în multe din cele peste 50 de conventii pentru evitarea dublei impuneri încheiate de România cu alte state s-a prevăzut impozitarea la sursă a

Pag. | 94

dividendelor).

Impozitul pe profit

Impozitul pe profit rămâne unul dintre cele mai disputate impozite, datorită faptului că influenŃează veniturile operatorilor economici şi este prezentat ca avînd efect negativ asupra capacităŃii de dezvoltare a intreprinderilor.

Indiferent cum este privit, impozitul pe profit reprezintă cea mai importantă sursă de venituri a bugetului de stat.

Contribuabilii obligati să plătească impozit pe profit sunt:

- persoane juridice române, pentru profitul impozabil obtinut din orice sursă, atât din România cât şi din străinătate.

Fac parte din această categorie de contribuabili :regiile autonome, companiile nationale, societăti nationale, societăti comerciale (indiferent de forma juridică de organizare si de forma de proprietate) inclusiv cele cu participare cu capital străin sau cu capital integral străin, societăti agricole si alte forme de asociere agricolă cu personalitate juridică, organizatiile cooperatiste, institutiile financiare si de credit, fundatiile (pentru activităŃi economice), asociatiile, organizatiile, trusturile, precum si orice entitate care are statutul legal de persoană juridică română;

- persoane juridice străine, care desfăşoară activităti printr-un sediu permanent în România, pentru profitul impozabil aferent acelui sediu. În acest sens, persoanele juridice străine devin subiect al impunerii atunci când îşi desfăşoară activitatea, integral sau partial, prin intermediul unui sediu permanent autorizat să functioneze în România, numai după înmatricularea acestuia la registrul comertului şi înregistrarea la instituŃia fiscală teritorială.

- persoanele juridice şi fizice străine care desfăşoară activităti în România ca partener într-o asociere ce nu dă naştere unei persoane juridice, pentru toate veniturile rezultate din activitatea desfă urată în România;

- asocierile dintre persoanele fizice române si persoanele juridice române care nu dau naştere unei persoane juridice, pentru veniturile realizate atât în România cât si în străinătate. În acest caz, impozitul datorat se calculează, se retine si se virează de către persoana juridică;

- institutiile publice, pentru veniturile extrabugetare din activităti economice desfăşurate în condiŃiile legii.

ExcepŃii de la plata impozitului pe profit

Sunt exceptate de la plata impozitului pe profit: trezoreria statului, pentru operatiunile din fondurile publice derulate prin contul general al trezoreriei;

Pag. | 95

institutiile publice, pentru fondurile publice constituite potrivit Legii nr. 500/2002 privind finantele publice; unitătile economice fără personalitate juridică ale organizatiilor de nevăzători, de invalizi si ale asociatiilor persoanelor cu handicap; fundatiile testamentare (subiect de drept înfiintat de una sau mai multe persoane, care, pe baza unui act juridic pentru cauză de moarte, constituie un patrimoniu afectat în mod permanent si irevocabil realizării unui scop de interes general sau comunitar); cooperativele care functionează ca unităti protejate, special organizate potrivit legii; unitătile apartinând cultelor religioase, pentru veniturile obtinute din producerea si valorificarea obiectelor si produselor necesare activitătii de cult; institutiile de învătământ particular acreditate, precum si cele autorizate, potrivit legii; asociatiile de proprietari constituite ca persoane juridice, pentru veniturile obtinute din activităti economice,care sunt utilizate pentru îmbunătătirea confortului si a eficientei clădirii, pentru întretinerea şi repararea proprietătii comune.

Determinarea profitului impozabil

Profitul impozabil se determină ca diferentă între veniturile obtinute din livrarea bunurilor mobile, a serviciilor prestate şi a lucrărilor executate, din vânzarea bunurilor imobile, inclusiv din câştiguri din orice sursă si cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, într-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile si se adaugă cheltuielile nedeductibile.

Din valoarea obŃinută se scade si pierderea fiscală rămasă de recuperat din anii precedenti în condiŃiile stabilite de lege.

Veniturile reprezintă sumele sau valorile încasate sau de încasat şi includ: veniturile din exploatare, respectiv venituri din vânzarea produselor, lucrărilor executate si serviciilor prestate, din productia stocată, din productia de imobilizări, din subventii de exploatare, precum si alte venituri din exploatarea curentă; veniturile financiare, respectiv venituri din participatii, din alte imobilizări financiare, din creante imobilizate, din titluri de plasament, din diferente de curs valutar, din dobânzi, din sconturi obtinute, creante imobilizate si alte venituri financiare; veniturile extraordinare, respectiv venituri din operatiuni de exploatare, din operatiuni de capital si alte venituri extraordinare.

La stabilirea profitului impozabil se vor lua în calcul numai cheltuielile care concură direct la realizarea veniturilor si care se regăsesc în costul produselor si serviciilor, în limitele prevăzute de legislatia în vigoare.

Cheltuielile reprezintă sumele sau valorile plătite sau de plătit, după natura lor, care sunt aferente realizării veniturilor.

În cadrul cheltuielilor se includ: cheltuieli de exploatare, respectiv cheltuieli cu materii prime, materiale şi mărfuri, cheltuieli cu lucrările si serviciile executate de terti, cheltuieli cu personalul, cheltuieli cu taxele si

Pag. | 96

vărsămintele asimilate, cheltuieli cu amortizarea capitalului imobilizat, cheltuieli cu primele de asigurare, alte cheltuieli de exploatare; cheltuieli financiare, respectiv cheltuieli privind titlurile de plasament cedate, cheltuieli din diferente de curs valutar, cheltuieli cu dobânzile, pierderi din creante legate de participatii, alte cheltuieli financiare; cheltuieli extraordinare, respectiv cheltuielile privind operatiunile de capital si cele privind operatiunile de gestiune.

Veniturile neimpozabile reprezintă veniturile care nu sunt rezultate din activitatea contribuabilului si care vin să acopere cheltuielile pentru care nu s-a acordat deducere la momentul efectuării lor, cum sunt: rambursările de impozit pe profit plătit în perioadele anterioare, restituirea unor majorări de întârziere, partea din veniturile din asigurare care depă şeşte valoarea neamortizată a activelor asigurate, venituri din anularea de provizioane. Aceste venituri sunt:

-dividendele primite de către o persoană juridică română de la o altă persoană juridică, română sau străină;

-diferentele favorabile de valoare a titlurilor de participare înregistrate ca urmare a încorporării rezervelor, a beneficiilor sau a primelor de emisiune ori prin compensarea unor creante la societatea la care le care se detin participatiile;

-veniturile, respectiv cheltuielile, rezultate din anularea datoriilor sau din încasarea creantelor, după caz, ca urmare a transferului de actiuni sau de părti sociale de la Fondul Proprietătii de Stat;

-rambursările de cheltuieli nedeductibile, precum si veniturile rezultate din anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere sau veniturile realizate din stornarea sau recuperarea unor cheltuieli nedeductibile.

Impunerea microîntreprinderilor

Pentru a încurja ectivităŃile economice prin Ordonanta nr. 24 din 26 iulie 2001 privind impunerea microîntreprinderilor, acestea pot opta la plata unui impozit aplicat asupra veniturilor obtinute, dacă îndeplinesc cumulativ, la data de 31 decembrie anul recedent, următoarele condiŃii5:

5 Legea nr,571-2003 privind CF art.103

Pag. | 97

a. realizează venituri, altele decât cele din consultanŃă şi management, în proporŃie de peste 50% din veniturile totale;

b. are de la 1 până la 9 salariaŃi inclusiv;

c. a realizat venituri care nu au depăşit echivalentul în lei a 100.000 euro;

d. capitalul social al persoanei juridice este deŃinut de persoane, altele decât statul, autorităŃile locale şi instituŃiile publice.

Cota de impozitare pe veniturile microîntreprinderilor a fost de 2% în anul 2007 de 2,5% în anul 2008 şi de 3% în anul 2009.

În situaŃia în care impozitul datorat de microîntreprinderi este mai mic decât impozitul minim annual, instituit în anul 2009, acestea sunt obligate la plata impozitului la nivelul acestei sume.

4.9. IMPOZITELE INDIRECTE

Taxa pe valoarea adăugată

Impozitele pe consum au menirea să completeze veniturile fiscale obtinute din impozitele directe.. Din această cauză, impozitele pe consum cu o amploare variabilă ocupă un loc important în toate sistemele fiscale moderne.

Principalul impozit pe consum este taxa pe valoarea adăugată (TVA), cunoscut ca un impozit indirect, un impozit general pe consum care se stabileşte cu ocazia operatiunilor privind transferul bunurilor si serviciilor prestate cu plată sau asimilate acestora.

Valoarea adăugată reprezintă diferenta dintre încasările obtinute din vânzarea bunurilor sau prestarea serviciilor si plătile efectuate pentru bunuri si servicii aferente aceluiaşi stadiu al circuitului economic (valoarea nou creată de întreprindere în urma cilului de productie).

În analiza financiară, ea este definită ca diferentă între productia exercitiului si marja comercială, pe de o parte, si consumul intermediar, pe de altă parte.

Sistemul de functionare al taxei pe valoarea adăugată are la bază un principiu fundamental care constă în aceea că din taxa facturată pentru bunurile livrate si serviciile prestate se scade taxa aferentă bunurilor sau serviciilor achizitionate sau executate în unităti proprii destinate realizării de operatii impozabile.

Caracteristicile principale ale acestui impozit sunt:

� are un caracter universal, deoarece se aplică asupra tuturor bunurilor si serviciilor din economie, rezultate atât din activitatea curentă de exploatare

Pag. | 98

cât si din activitatea de fructificare a capitalurilor disponibile;

� este un impozit neutru unic, dar cu plată fractionată; este eliminată discriminarea deoarece cotele se aplică asupra tuturor activitătilor din economie;

� asigură transparenŃă, deoarece asigură fiecărui subiect impozabil posibilitatea de a cunoaşte exact care este mărimea impozitului si a obligatiei de plată cei revine;

� asigură eficacitatea, întrucât, ca o taxă cumulativă, ea este percepută la fiecare tranzactie privind produse si servicii; asigură neutralitatea datorită faptului că, fiind o taxă unică, mărimea sa rămâne independentă de numărul tranzactiilor si deci de lungimea circuitul economic parcurs de un produs sau serviciu.

OperaŃiunile care intră în sfera de aplicare a TVA sunt :

-livrarea de bunuri (transferul dreptului de a dispune de bunuri ca un proprietar)

-prestarea de servicii

-schimbul de bunuri sau servicii

-achiziŃiile intracomunitare de bunuri

-importul de bunuri

Calcularea taxei

Calcularea taxei pe valoare adăugată implică două operatiuni succesive:

(1) calculul taxei datorate, care constă în aplicarea la baza de impozitare a ratei în vigoare atunci când survine faptul generator si

(2) determinarea taxei deductibile, achitată în amonte.

Cotele de impozitare pentru calcularea TVA în România sunt :

1. Cota standard de 19% care se aplică asupra bazei de impozitare pentru operaŃiunile impozabile care nu sunt scutite de taxă sau care nu sunt supuse cotelor reduse. 2.Cota redusă de de TVA Cota redusă de 9% aplicată asupra bazei de impozitare pentru următoarele prestări de servicii şi/sau livrări de bunuri: a) serviciile constând în permiterea accesului la castele, muzee, case memoriale, monumente istorice, monumente de arhitectură şi arheologice, grădini zoologice şi botanice, târguri, expoziŃii şi evenimente culturale, cinematografe, altele decât cele scutite conform art. 141 alin. (1) lit. m); b) livrarea de manuale şcolare, cărŃi, ziare şi reviste, cu excepŃia celor destinate exclusiv sau în principal publicităŃii; c) livrarea de proteze şi accesorii ale acestora, cu excepŃia protezelor dentare; d) livrarea de produse ortopedice;

Pag. | 99

e) livrarea de medicamente de uz uman şi veterinar; f) cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcŃie similară, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping. Cota redusă de 5% se aplică asupra bazei de impozitare pentru livrarea locuinŃelor ca parte a politicii sociale, inclusiv a terenului pe care sunt construite. Terenul pe care este construită locuinŃa include şi amprenta la sol a locuinŃei. În sensul prezentului titlu, prin locuinŃă livrată ca parte a politicii sociale se înŃelege: a) livrarea de clădiri, inclusiv a terenului pe care sunt construite, destinate a fi utilizate drept cămine de bătrâni şi de pensionari; b) livrarea de clădiri, inclusiv a terenului pe care sunt construite, destinate a fi utilizate drept case de copii şi centre de recuperare şi reabilitare pentru minori cu handicap; Scutiri pentru operaŃiuni din interiorul Ńării 3.OperaŃiuni de interes general scutite de taxa pe valoarea adăugată: a) spitalizarea, îngrijirile medicale şi operaŃiunile strâns legate de acestea, desfăşurate de unităŃi autorizate pentru astfel de activităŃi, indiferent de forma de organizare, precum: spitale, sanatorii, centre de sănătate rurale sau urbane, dispensare, cabinete şi laboratoare medicale, centre de îngrijire medicală şi de diagnostic, baze de tratament şi recuperare, staŃii de salvare şi alte unităŃi autorizate să desfăşoare astfel de activităŃi; b) prestările de servicii efectuate în cadrul profesiunii lor de către stomatologi şi tehnicieni dentari, precum şi livrarea de proteze dentare efectuată de stomatologi şi de tehnicieni dentari; c) prestările de îngrijire şi supraveghere efectuate de personal medical şi paramedical, conform prevederilor legale aplicabile în materie; d) transportul bolnavilor şi al persoanelor accidentate, în vehicule special amenajate în acest scop, de către entităŃi autorizate în acest sens; e) livrările de organe, sânge şi lapte, de provenienŃă umană; f) activitatea de învăŃământ prevăzută în Legea învăŃământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, formarea profesională a adulŃilor, precum şi prestările de servicii şi livrările de bunuri strâns legate de aceste activităŃi, efectuate de instituŃiile publice sau de alte entităŃi autorizate; g) livrările de bunuri sau prestările de servicii realizate de căminele şi cantinele organizate pe lângă instituŃiile publice şi entităŃile autorizate prevăzute la lit. f), în folosul exclusiv al persoanelor direct implicate în activităŃile scutite conform lit. f); h) meditaŃiile acordate în particular de cadre didactice din domeniul învăŃământului şcolar, preuniversitar şi universitar; i) prestările de servicii şi/sau livrările de bunuri strâns legate de asistenŃa şi/sau protecŃia socială, efectuate de instituŃiile publice sau de alte entităŃi recunoscute ca având caracter social, inclusiv cele livrate de căminele de bătrâni; j) prestările de servicii şi/sau livrările de bunuri strâns legate de protecŃia copiilor şi a tinerilor, efectuate de instituŃiile publice sau de alte entităŃi recunoscute ca având caracter social;

Pag. | 100

k) prestările de servicii şi/sau livrările de bunuri furnizate membrilor în interesul lor colectiv, în schimbul unei cotizaŃii fixate conform statutului, de organizaŃii fără scop patrimonial care au obiective de natură politică, sindicală, religioasă, patriotică, filozofică, filantropică, patronală, profesională sau civică, precum şi obiective de reprezentare a intereselor membrilor lor, în condiŃiile în care această scutire nu provoacă distorsiuni de concurenŃă; l) prestările de servicii strâns legate de practicarea sportului sau a educaŃiei fizice, efectuate de organizaŃii fără scop patrimonial pentru persoanele care practică sportul sau educaŃia fizică; m) prestările de servicii culturale şi/sau livrările de bunuri strâns legate de acestea, efectuate de instituŃiile publice sau de alte organisme culturale fără scop patrimonial, recunoscute ca atare de către Ministerul Culturii şi Cultelor; n) prestările de servicii şi/sau livrările de bunuri efectuate de persoane ale căror operaŃiuni sunt scutite, potrivit lit. a), f) şi i)-m), cu ocazia manifestărilor destinate să le aducă sprijin financiar şi organizate în profitul lor exclusiv, cu condiŃia ca aceste scutiri să nu producă distorsiuni concurenŃiale; o) activităŃile specifice posturilor publice de radio şi televiziune, altele decât activităŃile de natură comercială; p) serviciile publice poştale, precum şi livrarea de bunuri aferentă acestora; q) prestările de servicii efectuate de către grupuri independente de persoane, ale căror operaŃiuni sunt scutite sau nu intră în sfera de aplicare a taxei, grupuri create în scopul prestării către membrii lor de servicii direct legate de exercitarea activităŃilor acestora, în cazul în care aceste grupuri solicită membrilor lor numai rambursarea cotei-părŃi de cheltuieli comune, în limitele şi în condiŃiile stabilite prin norme şi în condiŃiile în care această scutire nu este de natură a produce distorsiuni concurenŃiale. r) furnizarea de personal de către instituŃiile religioase sau filozofice în scopul activităŃilor prevăzute la lit. a), f), i) şi j). Alte operaŃiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată: a) prestările următoarelor servicii de natură financiar-bancară: - acordarea şi negocierea de credite, precum şi administrarea creditelor de către persoana care le acordă; - negocierea garanŃiilor de credit ori a altor garanŃii sau orice operaŃiuni cu astfel de garanŃii, precum şi administrarea garanŃiilor de credit de către persoana care acordă creditul; - tranzacŃii, inclusiv negocierea, privind conturile de depozit sau conturile curente, plăŃi, viramente, creanŃe, cecuri şi alte instrumente negociabile, exceptând recuperarea creanŃelor; - tranzacŃii, inclusiv negocierea, privind valuta, bancnotele şi monedele utilizate ca mijloc legal de plată, cu excepŃia obiectelor de colecŃie, şi anume monede de aur, argint sau din alt metal ori bancnote care nu sunt utilizate în mod normal ca mijloc legal de plată sau monede de interes numismatic; - tranzacŃii, inclusiv negocierea, dar exceptând administrarea sau păstrarea în siguranŃă, cu acŃiuni, părŃi sociale în societăŃi comerciale sau asociaŃii, obligaŃiuni garantate şi alte instrumente financiare, cu excepŃia documentelor care stabilesc drepturi asupra bunurilor;

Pag. | 101

Taxele vamale

Taxele vamale reprezintă impozite indirecte percepute de către stat asupra bunurilor si serviciilor atunci când acestea trec graniŃele vamale ale României. Sunt considerate un instrument de politică comercială de natură fiscală, constituind o sursă de venit pentru bugetul de stat,cu impact direct asupra pretului produselor care fac obiectul comerŃului exterior. După 1 ianuarie 2007, după aderarea României la Uniunea Europeană, acest venit al bugetului de stat a scăzut ca pondere în buget.

În calitate de plătitori apar agenŃii economici, persoane juridice şi fizice române sau străine care introduc sau scot din Ńară bunuri care intră sub incidenta codului vamal.

În obiectul taxelor vamale intră bunurile, mărfurile, prestările de servicii, etc. care sunt importate, cu exceptia celor care sunt scutite de la plata taxelor vamale. În ceea ce priveşte bunurile importate, ele pot intra în Ńară în regim vamal definitiv si în regim vamal suspensiv.

Regimurile vamale suspensive sunt operaŃiuni de import cu titlu temporar care au drept efect suspendarea plătii taxelor vamale. Regimul vamal suspensiv se solicită de către importatori, iar instituŃia vamală aprobă cererea introdusă numai dacă se poate asigura supravegherea si controlul vamal suspensiv. În acest scop se fixează un anumit termen care poate fi prelungit numai la cererea expresă si justificată a titularului operaŃiunii si cu aprobarea autoritătii vamale.

Autoritatea vamală solicită, în acest caz, titularului operatiunii să constituie o garantie din care să se încaseze eventualele drepturi de import ce ar putea fi datorate.

Regimul vamal suspensiv aprobat î si încetează valabilitatea în momentul în care mărfurile primesc un alt regim vamal. Dacă importatorul nu încheie regimul vamal la termenul stabilit, unitatea vamală poate dispune suspendarea din oficiu.

Sistemul de prelungire a regimului vamal suspensiv se aplică si produselor compensatoare sau transformate, obtinute în cadrul regimurilor de transformare activă sau pasivă ori de transformare sub control vamal.

Baza de calcul a taxelor vamale

Valoarea în vamă reprezintă acea valoare care constituie baza de calcul a taxelor vamale stabilite procentual, specifice sau mixte, prevăzute în tariful vamal al României.

Baza de calcul a taxelor vamale reprezintă valoarea în vamă transformată în lei la cursul de schimb stabilit si comunicat de Banca Natională a României. Acest curs de schimb se utilizează pe toată durata săptămânii următoare, pentru declaratii vamale înregistrate în cursul acelei săptămâni.

Pag. | 102

Valoarea în vamă reprezintă pretul extern al mărfii, obtinut prin înmultirea costului unitar al unui produs cu numărul de produse.

În valoarea în vamă, în măsura în care au fost efectuate, se includ:

� cheltuielile de transport ale mărfurilor importate până la frontiera română;

� cheltuielile de încărcaresdescărcare si de manipulare ale mărfurilor din import, aferente parcursului extern;

� costul asigurării pe parcursul extern.

Cuantumul unitar al taxelor vamale

Taxele vamale sunt stabilite sub forma unor cote procentuale proportionale diferentiate în functie de bunurile importate sau sub forma unor sume fixe pe unitatea de măsură a mărfii. Aceste cote sau sume fixe, precum si combinatii ale lor sunt prevăzute în codul vamal.

Taxele vamale practicate pe plan mondial sunt foarte diferite si diferentiate în functie de criterii economice, politice, financiare, etc. se impune astfel o clasificare a taxelor vamale după mai multe criterii, după cum urmează:

din punct de vedere al modului de percepere:

� taxe vamale ad valorem;

� taxe vamale specific

� taxe vamale mixte.

din punct de vedere al scopului impunerii:

� taxe vamale cu caracter fiscal;

� taxe vamale cu caracter protectionist.

din punct de vedere al obiectului impunerii:

� taxe vamale de import;

� taxe vamale de export;

� taxe vamale de tranzit.

din punct de vedere al modului de stabilire a taxelor vamale

� taxe vamale autonome;

� taxe vamale conventionale;

� taxe vamale preferentiale;

� taxe vamale de retorsiune.

Taxele vamale ad valorem se percep de către stat asupra valorii vamale a mărfurilor importate sau exportate, fiind stabilite în cote procentuale aplicate la valoarea în vamă a mărfurilor respective. Acestea sunt cele mai răspândite taxe vamale pe plan mondial, dar si cele mai vechi din punct de vedere al aplicării.

Pag. | 103

Taxele vamale specifice se percep de către stat pe unitatea de măsură fizică a mărfurilor importate (metru cub, tonă, bucată, etc.) si se stabilesc sub forma unei sume fixe pe unitatea de măsură a mărfii.

Taxele vamale mixte se practică atunci când taxele vamale ad valorem nu sunt suficient de eficace ca mijloc de protectie în conditiile în care preturile mărfurilor importate înregistrează importante scăderi. Aceste taxe vamale au o componentă ad valorem, stabilită prin aplicarea unui procent la valoarea în vamă si o componentă specifică, stabilită printrso sumă fixă pe unitatea fizică de măsură a mărfii.

Taxele vamale cu caracter fiscal au, în general, un nivel redus, scopul aplicării lor fiind obtinerea de venituri pentru bugetul de stat.

Taxele vamale cu caracter protectionist au, de regulă, un nivel ridicat, urmărindu-se, prin practicarea lor, să se reducă forta concurentială a mărfurilor importate şi, implicit, protejarea pietei interne de concurenta străină.

Taxele vamale de import se percep asupra mărfurilor importate atunci acestea trec granitele vamale ale statului importator.

Taxele vamale de import se caracterizează prin aceea că: au cea mai largă sferă de răspândire pe plan international; cuprind cel mai mare nomenclator de produse supuse taxării; se practică pe perioade mai lungi de timp; au, în general, un nivel mai ridicat decât taxele vamale de export sau de tranzit

Taxele vamale de export se percep de către stat asupra mărfurilor indigene, în conditiile în care acestea sunt exportate. Aceste taxe au o arie de răspândire mai restrânsă comparativ cu cele de import deoarece nomenclatorul de produse este mai limitat, iar practicarea lor poate fi limitată în timp.

Taxele vamale de tranzit se percep de către stat pentru mărfurile străine care tranzitează teritoriul vamal al tării respective. Ele se caracterizează prin aceea că nu au o răspândire prea largă pe plan international, au un nivel relativ mai scăzut pentru a încuraja tranzitul pe teritoriul statului respectiv, fiind si o sursă de venituri la buget pentru unele tări avantajate din punct de vedere geografic.

Taxele vamale autonome sunt stabilita de către stat în mod independent si nu pe bază de conventii internationale. Aceste taxe se percep, de regulă, pentru mărfurile care provin din unele tări cu care tara respectivă nu are încheiate conventii sau acorduri comerciale. Ele au, în cea mai mare parte a cazurilor, un nivel foarte ridicat si nu fac obiectul negocierilor, constituind o barieră în calea schimburilor comerciale între tări.

Taxele vamale conventionale se stabilesc de către stat prin întelegeri cu alte state, în baza acordurilor stabilite sau încheiate. Aceste taxe se percep, de regulă, asupra mărfurilor care provin din tările care î si acordă reciproc clauza natiunii celei mai favorizate. Ca urmare a acestui fapt, taxele conventionale sunt mult mai reduse decât cele autonome si fac obiectul negocierilor tarifare în Acordul General pentru Tarife si Comert.

Pag. | 104

Taxele vamale preferenŃiale sunt taxe reduse care se aplică anumitor categorii de mărfuri din anumite state şi care nu se aplică mărfurilor provenind din alte state.

Taxele vamale de retorsiune se aplică de către stat ca represalii si ca răspuns la politica comercială neloială a altor state. Aceste taxe îmbracă două forme: taxe antidumping si taxe compensatorii si se percep ca taxe suplimentare, peste taxele vamale în vigoare.

Accizele

Accizele reprezintă impozite indirecte , la care statul apelează pentru a asigura resursele financiare publice necesare acoperirii cheltuielilor publice.

Accizele sunt considerate taxe speciale de consumaŃie care fac parte din categoria impozitelor indirecte aplicate asupra unor mărfuri si produse provenite atât din productia internă, cât şi din import.

Accizele sunt aplicate unui număr restrâns de produse impozabile, acestea fiind nominalizate în codul fiscal,care reglementează acest tip de impozit.

Statul, prin intermediul accizelor, urmăreşte, atât colectarea unor venituri mai mari la bugetul de stat, dar şi determinarea comportamentului consumatorilor, prin preŃ, pentru anumite categorii de produse care au efect negativ asupra sănătăŃii populaŃiei. După aderarea României la Uniunea Europeană, procedura de instituire a acestui impozit a suportat un proces de armonizare cu practicile din uniune.

Astfel accizele aplicate in cazul bijuteriilor, parfumurilor si confecŃiilor din blănuri vor fi eliminate pentru evitarea declanşării de catre Comisia Europeana a procedurii de infringement impotriva Romaniei si aplicarea unor sanctiuni.

Prevederile sunt incluse intr-un proiect de modificare a Codului fiscal elaborat de Ministerul Finantelor si urmaresc eliminarea din 2010 a accizelor stabilite in cota procentuala.

În acest sens, vor fi eliminate accizele nearmonizate - taxele de consumatie pentru produsele de lux - cu exceptia accizelor pentru cafea.

După codul fiscal in vigoare, accizele stabilite in cote procentuale, care sunt aplicate asupra bazei de impozitare ca valoare determinată pe baza preturilor, vizează bijuterii din aur si/sau din platina, confecŃii din blănuri naturale, parfumuri, articole din cristal, iahturi si alte nave si ambarcaŃiuni cu sau fără motor pentru agrement, arme de vînătoare, altele decat cele de uz militar, motoare cu putere de peste 25 de cai-putere pentru iahturi si alte ambarcaŃiuni pentru agrement.

Accizele armonizate, aplicate in cazul alcoolului si bauturilor alcoolice, tutunului prelucrat si produselor energetice, vor continua sa fie aplicate si

Pag. | 105

anul viitor, iar de la 1 aprilie 2010 urmează sa se aplice reglementari noi cu privire la accizele armonizate.

Decizia de eliminare a accizelor pentru produsele de lux vine in contextul in care unii consultanti fiscali au sugerat autorităŃilor să taxeze suplimentar produsele de lux, cum ar fi imobilele si masinile scumpe, pentru a colecta mai mulŃi bani la buget pe fondul crizei.

Sfera de aplicare

Accizele armonizate sunt taxe speciale de consum care se datorează

bugetului de stat pentru următoarele produse provenite din producŃia internă

sau din import6:

a) bere; b) vinuri; c) băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri; d) produse intermediare; e) alcool etilic; f) tutun prelucrat; g) produse energetice; h) energie electrică.

Faptul generator al accizelor

Produsele sunt supuse accizelor în momentul producerii lor pe teritoriul comunitar sau la momentul importului lor în teritoriul comunitar.

Exigibilitatea

Acciza este exigibilă în momentul eliberării pentru consum sau când se constată pierderi sau lipsuri de produse accizabile.

Plata accizelor

Accizele sunt venituri la bugetul de stat. Termenul de plată a accizelor este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care acciza devine exigibilă.

Baza de impozitare şi calculul accizelor

Baza de impozitare diferă, în funcŃie de felul produselor care se supun accizelor şi de provenienŃa lor (piaŃa internă sau din import).

Pentru produsele din import, baza de impozitare este dată de valoarea în vamă la care se adaugă taxa vamală, comisionul vamal si alte taxe prevăzute de lege, astfel:

Baza de impozitare = valoarea în vamă (pretul extern + cheltuieli conexe parcursului extern + transport, asigurarea, manipulare) + comision vamal + taxă vamală + alte taxe în vamă

6 Idem art.162

Pag. | 106

În cazul în care, indiferent de modul de provenientă a produselor (import sau productie internă), acciza se percepe sub forma unei accize specifice, baza de impozitare este dată de cantitatea lvrată. Pentru produsele petroliere baza de calcul o reprezintă cantitatea de carburanti, exprimată în tone, diferentiată pe feluri de carburanŃi. În cazul cafelei, baza de impozitare a accizei este dată de cantitatea de cafea (exprimată în tone).

Taxele de timbru

Alături de taxa pe valoarea adăugată, accize, taxele vamale, taxele de timbru sunt mobilizate la bugetul de dtat ca impozite indirecte. După cum sunt prezentate în legislatia românească, taxele de timbru reprezintă plata serviciilor sau lucrărilor efectuate de diferite instituŃii de stat, care primesc, întocmesc sau eliberează diferite acte, prestează servicii sau rezolvă anumite interese legitime ale părtilor.

Fiind tratate ca impozite, taxele de timbru au caracter obligatoriu si sunt preluate cu titlu nerambursabil. Totuşi, între taxele de timbru si impozite există o diferentă majoră. Astfel, dacă impozitele sunt preluate la bugetul statului fără o contraprestaşie directă din partea acestuia, taxele de timbru reprezintă, în majoritatea cazurilor, plăti nemijlocit legate de un anumit serviciu specific, realizat de o institutie publică a administratiei de stat, de un notar public sau alte instituŃii cu atribuŃii notariale.

În categoria actelor sau serviciilor supuse taxei de timbru se includ:

-actele si serviciile prestate de birourile notariale sau de servicii administrative publice cu atributii notariale;

-reclamatiile si memoriile taxabile, adresate instituŃiilor administratiei publice;

-certificate de diverse tipuri;

-eliberarea actelor de identitate;

-acŃiunile si cererile adresate instanŃelor judecătoreşti, indiferent dacă ele sunt sau nu evaluabile în bani;

-eliberarea permiselor de conducere si a certificatelor de înmatriculare a autovehiculelor;

Taxele de timbru sunt stabilite diferenŃiat, în funcŃie de natura si complexitatea serviciului prestat, de valoarea bunurilor sau de caracterul si de importanŃa actelor sau faptelor supuse taxării.

Taxele de timbru pot fi:

- taxe de timbru pentru actiuni si cereri introduse în justitie;

- taxele de timbru pentru activitatea notarială:

taxele asupra transferului de proprietate; taxele succesorale;

Pag. | 107

- alte operaŃiuni supuse taxelor de timbru; taxele de timbru asupra contestaŃiilor la impuneri; taxele pentru acte de starea civilă;

- taxele de timbru în legătură cu actele de identitate;

- taxele pentru eliberarea permiselor şi a altor documente.

CUVINTE CHEIE

resurse financiare publice, venituri fiscale, resurse de trezorerie,

finanŃarea cheltuielilor publice, elementele impozitului, impozite

reale, impozite personale, principii fiscale, impozite directe, impozitul

pe salar, impozitul pe profit, impozitul pe dividende, impozite

indirecte, taxa pe valoarea adăugată, accize, taxe vamale, taxe de

timbru


1. Ce sunt resursele financiare publice?

2. Care sunt factorii care influentează volumul resurselor financiare publice?

3. Care este structura resurselor financiare publice?

4. Ce reprezintă impozitul?

5. Care sunt principiile fiscale?

6. Care sunt impozitele directe? Dar cele indirecte?

7. Prin ce instrument se măsoară nivelul presiunii fiscale dintr-o Ńară?


1. Constituirea resurselor financiare publice este parte integrată din:

a) functia de control a finantelor publice;

b) functia de repartitie PIB;

c) functia de repartitie a finantelor publice, prima etapă.

2. Relatiile sociale între participantii la procesul constituirii fluxurilor de resurse bănesti, constau din:

a) relatii care apar între participantii la procesul de constituire a fondurilor de resurse financiare, pe de o parte, si colectivitatea reprezentată de stat, pe de altă parte;

b) relatii care apar între colectivitate, reprezentată de sta, şi

Pag. | 108

beneficiarii fondurilor băneşti ce se constituie în economie;

c) relatii apărute în procesul de alocare a capitalurilor străine pentru finanŃarea firmelor private.

3. Care dintre următoarele afirmatii sunt adevărate?

a) ansamblul impozitelor si taxelor provenite de la persoane fizice si juridice formează sistemul fiscal;

b) resursele financiare publice reprezintă totalitatea mijloacelor bănesti necesare realizării obiectivelor economice si sociale ale statului într-un interval de timp.

c) resursele financiare publice nu includ resursele administratiei locale si resursele asigurărilor sociale de stat.

4. Evolutia resurselor si utilitătilor publice este determinată de o multitudine de factori, dintre care:

a) factori economici;

b) factori monetari;

c) factori sociali;

d) factori demografici;

e) factori politici;

f) factori militari;

g) factori de natură financiară;

h) nici unul de mai sus;

i) toti cei de mai sus.

5. Din punctul de vedere al continutului lor economic, resursele financiare publice sunt:

a) câştigurile tuturor agentilor economici;

b) veniturile cu caracter fiscal;

c) resursele de trezorerie;

d) resursele financiare provenind din împrumuturi publice;

e) emisiune bănească.

6. Care dintre următoarele afirmatii sunt false?

a) resursele de trezorerie intervin pentru acoperirea temporară a deficitului curent ale bugetului de stat, pentru acoperirea golurilor de casă înregistrate la bugetele locale;

Pag. | 109

b) factorii monetari ce influentează evolutia resurselor financiare publice sunt reprezentati de credit, dobândă şi masa monetară;

c) încasările din impozite cunosc un ritm de creştere foarte ridicat si sunt suficiente pentru acoperirea cheltuielilor publice.

7. În functie de ritmicitatea încasări lor la buget resursele financiare publice pot fi:

a) resurse ordinare; b) resurse extraordinare; c) resurse financiare ale unitătilor administrativ-teritoriale;

8. În structura veniturilor extraordinare se include si:

a) impozitele si taxele locale;

b) ajutoare si transferuri primite din străinătate;

c) sume rezultate din lichidarea participatiilor de capital ale statului în străinătate;

d) taxele de timbru;

e) sume provenite din vânzarea unora din bunurile statului aflate în afara granitelor tării.

9. În categoria veniturilor curente ale bugetului statului sunt cuprinse:

a) veniturile fiscale;

b) veniturile din capital;

c) veniturile nefiscale;

d) împrumuturile de stat.

10. Fondurile speciale se formează pe baza unor venituri fiscale de tipul contributiilor si impozitelor indirecte precum si din venituri nefiscale stabilite în raport cu destinatia fiecărui fond.

a) adevărat;

b) fals.

11. Care dintre următoarele afirmatii sunt adevărate?

a) Impozitele reprezintă prelevări obligatorii, efectuate fără contraprestatie, în favoarea administratiei publice, de către persoane fizice sau juridice, pentru veniturile pe care le obtin sau pentru bunurile pe care le posedă;

b) Impozitul rezultă din deciziile puterii publice care are sarcina de a

Pag. | 110

stabili cheltuielile si modul de acoperire a acestora;

c) Repartizarea cheltuielilor publice nu este subordonată facultătilor contributive ale persoanelor fizice si juridice, cu respectarea “justitiei fiscale”;

12. Sistemul de impozite si taxe îndeplineste mai multe functii, printre care:

a) finantarea cheltuielilor publice;

b) redistribuirea veniturilor conform principiului echitătii;

c) functia de control si evaluare a cheltuielilor publice;

d) stabilizarea activitătii economice sau corectarea dezechilibrelor

13. Impozitul ca instrument de politică economică poate avea rol de:

a) stimulator al unor investitii;

b) destimulator sau descurajator pentru începerea sau continuarea unor afaceri;

c) stabilizator si egalizator.

14. Elementele tehnice ale impozitelor se referă la:

a) subiectul impozabil;

b) plătitorul de impozit;

c) obiectul impozabil;

d) sursa impozitului;

e) cota de impunere;

f) termenul de plată;

g) înlesniri acordate la plată;

h) sanctiuni;

i) locul în care se plăteşte impozitul.


a) impozitele reale se stabilesc în legătură cu anumite obiecte materiale făcându-se abstractie de situatia personală a subiectului impozabil;

b) impozitele personale se axează asupra bunurilor si serviciilor ce fac obiectul comercializării;

c) impozitele indirecte se percep cu prilejul vânzării unor bunuri si al prestării unor servicii, al importului sau exportului.

16. După obiectul impunerii impozitele pot fi clasificate în:

a) impozite de ordine;

Pag. | 111

b) impozite pe venit;

c) impozite pe avere;

d) impozite pe consum.

17. Nivelul presiuni fiscale la care este supusă o firmă se calculează cu formula:

a) presiunea fiscală = impozite plătite de firmă / cheltuieli deductibile;

b) presiunea fiscală = impozite plătite de firmă / valoarea adăugată de firmă;

c) presiunea fiscală = cheltuieli deductibile / valoarea adăugată de firmă.

18. Conform Curbei Laffer suma prelevărilor obligatorii reprezintă o functie crescătoare a ratei fiscale, dar numai până la un anumit prag, după care functia devine descrescătoare. Care este zona în care reducerea asietei prelevărilor obligatorii este inferioară ratei de presiune fiscală?

a) zona din stânga;

b) zona din dreapta;

c) punctul de maxim.


1. Diferentierea căror elemente ale impozitului duc la clasificarea acestora în directe si indirecte:

a) obiectul impozabil de sursa impozitului;

b) sanctiunile de înlesnirile de la plată;

c) obiectul impozabil de plătitorul de impozit;

d) subiectul impozabil de plătitorul impozitului.

2. Veniturile din activităti independente cuprind veniturile din profesii liberale, precum si veniturile comerciale, printre care:

a) dobânzile;

b) dividendele;

c) venituri din servicii de avocatură;

d) venituri din activităti de comert;

e) venituri din servicii de arhitectură.

Pag. | 112

f) salariile.

3. Veniturile din salarii reprezintă:

a) toate veniturile în bani i/sau în natură obtinute de o persoană fizică ce desfă oară o activitate în baza unui contract individual de muncă;

b) toate veniturile obtinute din drepturi de proprietate intelectuală;

c) sumele primite de angajatii cu conventie civilă de prestări servicii;

d) indemnizatiile acordate ca urmare a desfă urării unei functii de demnitate publică.

4. Desi în cazul impozitelor pe dobânzi, impozitelor pe dividende si impozitelor pe salar subiectul impozabil diferă de plătitorul de impozit, diferentă ce delimitează impozitele directe de cele indirecte, acestea sunt impozite directe. De ce?

a) pentru că sunt impozite sigure si ordinare;

b) pentru că dividendele, dobânzile si salariul reprezintă rezultate ale factorilor de productie clasici;

c) pentru că se plătesc doar la sfârşitul anului si se globalizează.

5. Contribuabilii obligati să plătească impozit pe profit sunt:

a) persoanele juridice române, pentru profitul realizat din orice sursă;

b) persoanele juridice si fizice străine care desfă oară activităti înRomânia ca partener întrso asociere ce nu dă na tere unei persoane juridice, pentru toate veniturile rezultate din activitatea desfăşurată în România;

c) toate persoanele fizice care realizează venituri din orice sursă.

6. Sunt exceptate de la plata impozitului pe profit următoarele institutii:

a) trezoreria statului;

b) institutiile publice;

c) unitătile economice fără personalitate juridică ale organizatiilor de nevăzători;

d) unitătile apartinând cultelor religioase, pentru veniturile obtinute din reducerea si valorificarea obiectelor si produselor necesare activitătii de cult;

e) toate cele de mai sus;

f) nici una din cele de mai sus.

Pag. | 113

7. Veniturile supuse impozitului pe profit sunt:

a) dividendele primite de la o altă persoană juridică română sau străină;

b) diferentele favorabile de valoare a titlurilor de participare înregistrate ca urmare a încorporării rezervelor;

c) veniturile, respectiv cheltuielile, rezultate din anularea datoriilor sau din încasarea creantelor;

d) rambursări de cheltuieli nedeductibile;


f) nici unele dintre cele de mai sus.

8. Determinarea venitului impozabil se face după formula:

a) venituri totale

- cheltuieli totale + cheltuieli nedeductibile

-venituri neimpozabile;

b) venituri totale - cheltuieli deductibile - venituri neimpozabile;

c) rezultatul exercitiului

- pierderea fiscală din anul anterior +cheltuieli nedeductibile.

9. Taxa pe valoarea adăugată este:

a) un impozit general pe consum care se stabile te cu ocazia operatiunilor privind transferul bunurilor si serviciilor prestate cu plată sau asimilate acestora;

b) un impozit indirect ce se percepe asupra valorii bunurilor de lux;

c) un impozit ce se percepe ad valorem asupra valorii unor bunuri şi servicii destinate exportului;

10. Caracteristicile principale ale taxei pe valoarea adăugată sunt:

a) caracterul universal;

b) nondiscriminarea;

c) rivalitatea

d) transparenta;

e) eficacitatea;

f) neutralitatea.

11. Taxa pe valoarea adăugate datorată bugetului de stat se plăteşte de către:

a) contribuabilii înregistrati la organele fiscale competente ca plătitori

Pag. | 114

de taxă pe valoarea adăugată;

b) consumatorii finali;

c) titularii operatiunilor de import de bunuri efectuat direct;

d) persoanele fizice, pentru bunurile introduse în tară potrivit regulamentului vamal;

e) titularii operatiunilor de export de bunuri efectuat direct.

12. Baza de calcul a taxelor vamale o reprezintă:

a) valoarea bunurilor autohtone comercializate pe piaŃa internă;

b) valoarea în vamă a bunurilor care trec granitele vamale ale României;

c) cantitatea de bunuri care face obiectul unui act comercial.

13. Din punct de vedere al modului de percepere, taxele vamale pot fi:

a) taxe vamale cu caracter fiscal;

b) taxe vamale ad valorem;

c) taxe vamale specifice;

d) taxe vamale de import;

e) taxe vamale mixte.

14. Taxele vamale pot fi clasificate din punct de vedere al obiectului impunerii în:

a) taxe vamale cu caracter protectionist;

b) taxe vamale de import;

c) taxe vamale autohtone;

d) taxe vamale preferentiale;

e) taxe vamale de export;

f) taxe vamale de tranzit.

15. Care dintre următoarele afirmatii sunt adevărate:

a) taxele vamale cu caracter fiscal au, în general, un nivel redus, scopul aplicării lor fiind obtinerea de venituri la bugetul de stat;

b) taxele vamale conventionale sunt stabilite de către stat în mod independent si nu pe bază de conventii;

c) taxele vamale de retorsiune se aplică de către stat ca represalii ş i ca răspuns la politica neloială a anumitor tări;

Pag. | 115

d) taxele vamale ad valorem se percep de către stat pe unitatea de măsură fizică a mărfurilor importate si se stabilesc sub forma unei sume fixe pe unitatea de măsură a mărfii.

16. Produsele care se supun accizelor, ce reprezintă taxe de consumatie, sunt:

a) produsele din tutun;

b) valorile mobiliare;

c) produsele petroliere;

d) titlurile de participare;

e) alcoolul brut;

f) cafeaua.

17. Care este diferenta între impozite si taxele de timbru:

a) impozitele reprezintă prelevări obligatorii iar taxele de timbru prelevări facultative;

b) impozitele sunt preluate la bugetul de stat cu o contraprestatie;

c) impozitele nu presupun nici o contraprestatie din partea statului, însă taxele de timbru reprezintă, în majoritatea cazurilor, plăti nemijlocit legate de un anumit serviciu specific.

TEME DE CASĂ

-Rolul pîrghiilor economico-financiare în stimularea activităŃilor economice ;

-Modul de calcul al impozitului pe profit ;

-PosibilităŃi de stingere a obligaŃiilor fiscale ;

-Caracteristicile principale ale taxei pe valoarea adăugată ;

- Modul de calcul al impozitului pe salarii:


Brezeanu, P., Marinescu, Finantele publice şi fiscalitatea între teorie şi practică, Ed. Fundatiei “România de mâine”, Bucureşti, 1998

Stolojan, Th.ş.a, Integrarea şi politica fiscală europeană, Ed. Burg, Sibiu, 2002 Văcărel, I., Politici economice şi financiare de ieri de de azi, Ed. Economică, Bucureşti, 1996

Pag. | 116

CAPITOLUL 5

EVAZIUNEA FISCALĂ

OBIECTIVE

Definirea conceptului de evaziune fiscală;

Cunoasterea formelor de manifestare ale evaziunii fiscale;

Analiza cauzelor, manifestărilor si efectelor evaziunii fiscale;

Cunoasterea modalitătilor de combatere a evaziunii fiscale.

COMPETENłE

Însuşirea şi clarificarea conceptului de evaziune fiscală, fraudă fiscală, caracterul ilicit al evaziunii fiscale, identificarea posibilităŃilor de dimensionare şi analiză a evoluŃiei evaziunii fiscale. Identificarea şi cunoaşterea unor fapte care intră în sfera evaziunii fiscale sub aspect infracŃional. Asimliarea unor cunoştinŃe referitoare la optimul fiscal în relaŃie directă cu necesarul de resurse financiare publice şi fenomenul evaziunii fiscale.

REZUMAT

Evaziunea fiscală a fost definită de către specialişti ca fiind un fenomen economico-social care constă în sustragerea totală sau partială de către unii contribuabili de la plata obligatiilor fată de buget, sau după cum spunea M. Duvereger un fenomen care desemnează ansamblul manifestărilor de fugă din fata impozitului.

Există mai multe moduri în care se consideră că se manifestă evaziunea fiscală. Unele opinii acceptă următoarele forme de manifestare: pentru evaziunea fiscală licită: avantajele în natură; reduceri de impozite pe profitul reinvestit; deducerea din venituri a unor cheltuieli ca amortizarea sau fondul de rezervă în cantităti mai mari decât justificabile economic; domicilii stabilite în “paradisuri fiscale” .

Pentru evaziunea fiscală ilicită: desfăşurarea de activităti ce aduc venituri clandestine care nu sunt declarate instituŃiilor fiscale; diminuarea masei impozabile prin neînregistrarea si nedeclararea în totalitate a veniturilor realizate; supradimensionarea costurilor de productie si a altor cheltuieli în scopul diminuării venitului impozabil;

În practică, operatiunea de delimitare dintre evaziunea fiscală licită si ilicită este acoperită de incertitudine din două motive: interpretarea legalului şi

Pag. | 117

ilegalului şi contradicŃiile soluŃiilor dreptului comparat.

Măsurarea evaziunii fiscale este dificil de realizat. Din multitudinea de instrumente de măsură existente se disting cele ce se bazează pe utilizarea metodelor aproximative, precum si cele care utilizează o metodă mai precisă, având la bază ancheta asupra unui eşantion reprezentativ.

5.1. CONCEPTUL DE EVAZIUNE FISCALĂ

O problemă mereu dezbătută în literatura de specialitate, în analizele ce privesc economia românească, o constituie existenŃa unui sector al economiei neplătitor de taxe, aşa numita “economie subterană” sau’’

Evaziunea fiscală ca formă de manifestare a apărut odată cu statul, rădăcinile regăsindu-se în însăşi natura umană. Ea este alternativa pe care contribuabilii o aleg pentru un interes, uneori considerat normal de sporire a veniturilor, întrucât, fiscalitatea excesivă este o inoportunitate pentru orice contribuabil, independentă de spiritul lui civic.

Indiferent de modul în care a fost definită ca şi fenomen economic, evaziunea fiscală reprezintă o realitate prezentă în toate statele lumii şi este sancŃionată în toate locurile unde ea se manifestă şi este depistată.

Ca exemplificare este semnificativ faptul că, în Franta, în urma unui sondaj de opinie în rândul contribuabililor s-a determinat că aproape 20% dintre aceştia găseau ca foarte putin sau chiar deloc condamnabilă evaziunea fiscală. De asemenea, după unele studii efectuate de Trezoreria SUA, s-a ajuns la concluzia că evaziunea fiscală poate reduce veniturile din impozite cu până la 20%.

Evaziunea fiscală reprezintă fără îndoială unul dintre cele mai studiate fenomene în cadrul Dreptului fiscal si al Fiscalitătii atât sub aspect teoretic cât si practic. Cu toate acestea sau poate tocmai din această cauză, nu există o delimitare conceptuală clară a fenomenului studiat sau a domeniului în care acesta se desfăşoară.

Se poate vorbi astfel de unele imprecizii în definirea termenului de evaziune fiscală, în condiŃiile în care acesta este tratat asemănător cu termenii de fraudă fiscală sau criminalitate economică pentru a defini în esenŃă acelaşi lucru: neîndeplinirea voită a obligaŃiilor fiscale de către contribuabili.

Se poate face o diferenŃă între fraudă şi evaziune fiscală, dacă se acceptă faptul că, în timp ce frauda reprezintă o infracŃiune privind nerespectarea legii cu privire la impozite,unii autori interpretează evaziunea ca o mânuire abilă a legii de către contribuabili pentru a diminua obligaŃiile fiscale datorate. Altfel spus, evaziunea reprezintă o metodă de minimizare a obligaŃiilor faŃă de buget acceptată din punct de vedere legal în timp ce frauda reprezintă o trecere intentionabilă a contribuabilului peste legea fiscală săvârşită în acelaşi scop.

Unii autori au mers mai departe în stârnirea unor confuzii prin împărtirea conceptului de evaziune fiscală în licită si ilicită, cea din urma luând locul

Pag. | 118

fraudei fiscale.

De fapt din toate încercările de a defini acest concept se desprind clar două aspecte, care dau naştere la două întrebări.

O primă întrbare ar fi dacă există evaziune fiscală legală , care constă în minimizarea pe căi licite a datoriilor către buget si a doua dacă există evaziune fiscală ilegală (sau fraudă) care serveşte aceluiaşi scop dar prin încălcarea legii fiscale.

Diferenta dintre cele două concepte este una ce poate fi mai degrabă delimitată dacă se înŃelege modul în care statul recurge la utilizarea pîrghiilor economico-financiare pentru a determina un anumit comportament operatorilor economici iar în acest caz nu putem vorbi de evaziune fiscală legală. În al doilea caz este vorba de aplicarea legislaŃiei ce priveşte combaterea evaziunii fiscale prin sancŃionarea faptelor incidente acestei legislaŃii.

În România, ar fi eronat să spunem că evaziunea fiscală este un fenomen care apartine perioadei anilor ’90. Este adevărat că fenomenul în cauză a luat amploare în prima parte a ultimului deceniu al secolului trecut, dar nu trebuie să uităm că există referiri la acest fenomen încă din anul 1918. Prima lege în România menită să lupte împotriva acestui fenomen a fost promulgată în anul1929 sub denumirea de “Legea pentru represiunea evaziunii fiscale la contribuŃiile directe”.

În prezent, în Ńara noastră evaziunea fiscală ocupă după coruptie locul al doilea ca amploare în cadrul fenomenelor negative şi se estimează că ar ajunge la aproximativ 28-30% din PIB.

Aceeaşi specialişti care au calculat acest procent oferă si explicatia dimensiunii impresionante la care a ajuns acest fenomen. Potrivit lor, cauzele evaziunii fiscale se regăsesc în legislaŃia plină de lacune şi în existenta unei presiuni fiscale ridicate, neadaptată la potentialul real al contribuabililor şi nu în ultimul rînd lipsa necesarului de specialităŃi în domeniul fiscal.

Aceleaşi surse oferă şi direcŃii de urmat pentru a preveni şi limita evaziunea fiscală, care ar putea fi: construcŃia unei legislaŃii fiscale moderne şi fără lacune, întărirea controlului fiscal, dezvoltarea unui sistem de informare si consulting pentru contribuabili, etc.

Factorul determinant cu privire la apariŃia si creşterea evaziunii fiscale în cadrul oricărei economii este presiunea fiscală .

Într-o interpretare generală, prin presiune fiscală se înŃelege domeniul integrat al oricărei economii care se ocupă cu impozite şi taxe, cu reglementarea şi procedurile de aplicare a acestora.

Indiferent de intensitatea acestei presiuni, orice guvern se vede pus în permanenŃă în situaŃia de a echilibra o balanŃă în care apare pe de o parte interesele legitime ale statului cu privire la buget, deci o presiune fiscală cît mai mare capabilă să acopere veniturile bugetare ale statului, şi pe de altă

Pag. | 119

parte interesele contribuabililor care doresc o presiune fiscală cât mai mică.

Oricum analizăm, presiunea fiscală este generată de totalitatea obligaŃiilor fiscale de achitat la bugetul general consolidat.

În situatia Ńării noastre trebuie să realizam faptul că presiunea fiscală este mai presantă acum decât oricând atât din cauza crizei economico-financiare, resimŃite puternic în toate domeniile cât şi datorită faptului că se parcurge încă o perioadă de modernizare şi de armonizare a sistemului fiscal românesc cu cel al Uniunii Europene.

Presiunea fiscală nu trebuie înŃeleasă numai ca un indicator strict economic de analizat comparativ cu alte state. Trebuie acceptat faptul că pentru a atinge o presiune fiscală adecvată situatiei dintr-o economie, problema trebuie abordată la contactul dintre social si uman. Acesta este motivul pentru care pe lângă presiunea fiscală obiectivă, care este determinată de limita potenŃialului fiscal de nivel micro sau macroonomic la un moment dat s-a definit şi conceptul de presiune fiscală psihologică, care măsoară pragul de toleranŃă al populatiei la impozite, în strânsă legătură cu indicatorul de presiune fiscală individuală care se calculează prin raportarea veniturilor realizate înainte si după impozitare. Apare astfel necesară precizarea factorilor de care ar trebui să se Ńină cont în stabilirea nivelului fiscal sau într-o abordare mai riguroasă a optimului fiscal, cum ar fi: performantele economice; eficienta cheltuielilor publice finantate din impozite si taxe; necesitătile publice stabilite si aprobate de către forul legislativ; gradul de înŃelegere de către contribuabili a priorităŃilor bugetare; stadiul democratizării relaŃiilor soiale în statul respectiv.

Din orice unghi am studia problema este evident că nivelul fiscalităŃii nu poate fi majorat într-un stat cu o economie în dificultate fără a spori în mod evident tendinŃa contribuabillilor de a apela la evaziune fiscală, şi atunci din experienŃa unor state care au trecut deja prin aceste probleme s-au desprins concluzii privind nivelul maxim al presiunii fiscale precum si modalitătile de a se ajunge la ceea ce specialiştii denumesc optimul fiscal, sau altfel spus criteriile de optimizare fiscală.

Nivelul optim al presiunii fiscale este atins atunci când se maximizează nivelul prelevărilor bugetare de la contribuabili prin creşterea PIB-ului şi nu a ratei fiscalităŃii.

În concluzie, o presiune fiscală prea ridicată are un impact negativ deosebit asupra comportamentului operatorilor economici (prin creşterea înclinaŃiei acestora spre evaziune) şi asupra dezvoltării economiei în ansamblu.

Având conceptele de evaziune fiscală si fraudă fiscală, precum si cauzele principale care le determină, cercetarea ştiinŃifică fundamentează o funcŃie a evaziunii fiscale, determinată în ultima instantă de o singura variabilă - politica fiscală .

Astfel potrivit laureatului premiului Nobel pentru economie, economistului Gary S. Becker această funcŃie trebuie abordată prin prisma

Pag. | 120

comportamentului uman.

Pornind de la funcŃia generala a evaziunii fiscale,

E = f (u, x, y)

In care :

u este gradul de înclinaŃie spre evaziune

x reprezintă o mărime reprezentativă a politicii fiscale

y semnifică o variabila reală a economiei (PIB,VN)

Se face următorul raŃionament: având în vedere că înclinatia spre evaziune adică u este invers proportională cu presiunea fiscală sau cu stricteŃea controlului în domeniu, deducem că u = f(x) (r1); având în vedere caracterul constant pe perioade scurte şi medii ale lui y putem admite că si y = y(x)(r2) si astfel deducem din r1 si r2 că E=f(x).

Este valabil acest rationament, deoarece este recunoscută importanta comportamentului uman în cadrul fenomenului evaziunii si demonstrată prin două moduri astfel:

- din punct de vedere economic: se observă că în cazul banilor, spre deosebire de bunurile de consum, nu se aplică legea utilitătii marginale descrescânde;

- din punct de vedere psihologic: dacă ar fi să recunoaştem egoismul ca o trăsătură definitorie a caracterului uman atunci ajungem la concluzia logică - evazionistul sesizează doar faptul că i se “ confiscă” pe nedrept ceva muncit de el si că cel putin din punctul lui de vedere ceea ce el face este cel putin “moral” dacă nu chiar legal;

Acelaşi Gary Becker atrage atentia că în vederea descoperirii modului optim de combatere a evaziunii fiscale, trebuie să se dezvolte un model care să se aibă în vedere : pagubele provocate, costul descoperirii evaziunii, numărul de infractiuni. Sistemul creat trebuie să pună în balantă veniturile realizabile prin corectarea acestui fenomen cu cheltuielile realizate pentru a atinge acest obiectiv. Tot el atrage de asemenea atentia asupra importantei construcŃiei unui sistem de control fiscal riguros şi ferm prin remarcarea faptului că numărul infractiunilor este invers proportional cu creşterea probabilitătii de condamnare a unei persoane.

5.2 PRACTICA FISCALĂ

Important este că în practica fiscală, dincolo de dezbaterile teoretice asupra conceptului de evaziune fiscală, suportul legislativ reprezentat de LEGEA nr. 241 din 15 iulie 2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale,instituie măsuri clare de prevenire şi combatere a infracŃiunilor de evaziune fiscală şi a unor infracŃiuni aflate în legatura cu acestea.

Pag. | 121

În cuprinsul legii sunt stabilite faptele care sunt considerate infracŃiuni şi cuantumul pedepselor pasibile. În sensul legii constituie infracŃiune fapta contribuabilului care, cu intenŃie: - nu reface documentele de evidenŃă contabilă distruse, în termenul înscris în documentele de control; - refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta instituŃiei competente, după ce a fost somata de 3 ori, documentele legale şi bunurile din patrimoniu, în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale; - împiedicarea, sub orice forma, a aparatului de control de a intra, în condiŃiile prevăzute de lege, în sedii, incinte ori pe terenuri, cu scopul efectuării verificărilor financiare, fiscale sau vamale; - reŃinerea şi nevărsarea, cu intenŃie, în cel mult 30 de zile de la scadenŃă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuŃii cu reŃinere la sursa; - punerea în circulaŃie, fără drept, a timbrelor, banderolelor sau formularelor tipizate, utilizate în domeniul fiscal, cu regim special; - tipărirea sau punerea în circulaŃie, cu ştiinŃă, de timbre, banderole sau formulare tipizate, utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate; -stabilirea cu rea-credinŃa de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuŃiilor, având ca rezultat obŃinerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat. De asemenea constituie infracŃiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârşite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaŃiilor fiscale: - ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile; - omisiunea, în tot sau în parte, a evidenŃierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaŃiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate; - evidentierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la baza operaŃiuni reale ori evidentierea altor operaŃiuni fictive; - alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor; - executarea de evidente contabile duble, folosindu-se înscrisuri sau alte mijloace de stocare a datelor; - sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate; - substituirea, degradarea sau înstrăinarea de către debitor ori de către terŃe persoane a bunurilor sechestrate cu încălcarea prevederilor Codului de procedură fiscală şi sub incidenŃa prevderilor Codului de procedura penală.

5.3. DEFINIREA ŞI MODALITĂłI DE RECURGERE LA EVAZIUNE FISCALĂ

Pag. | 122

Multitudinea şi nivelul ridicat al obligaŃiilor fiscale care revin în sarcina contribuabililor au stimulat în toate timpurile, ingeniozitatea contribuabililor în a inventa procedee diverse de eludare a legislaŃiei fiscale, motivat de faptul că impozitele şi taxele achitate afectează contribuabilii sub aspectul mărimii profitului net realizat.

O definitie clară si unanim acceptată de toti specialiştii cu privire la evaziunea fiscală si frauda fiscală este greu de găsit.

În legislatia fiscală, promovată în România, după 1990, evaziunea fiscală a fost definită ca: “sustragerea prin orice mijloace, în întregime sau în parte, de la plata impozitelor, taxelor şi a altor sume datorate bugetului de stat, local, al asigurărilor sociale de stat si fondurilor speciale, de către persoane fizice si juridice, române sau străine”7.

Se observă că în legislatia română nu se face diferenta dintre evaziunea fiscală si frauda fiscală.

Totuşi, cel mai adesea, frauda fiscală desemnează, strict, o infractiune la lege si se distinge de evaziunea fiscală care se defineşte într-o accepŃiune mai largă ca o utilizare abilă a posibilitătilor oferite de lege. Sunt cazuri când anumiti autori asimilează în parte cele două notiuni. Astfel, în tările anglo-saxone “tax evasion” desemnează frauda, iar “tax avoidance” evaziunea fiscală. C.V. Brown si P.M. Jackson definesc “tax avoidance” , adică evaziunea fiscală ca pe o rearanjare (reorganizare) legală a unei afaceri astfel încât să minimalizeze obligatia fiscală, iar “tax evasion” ca pe o rearanjare (reorganizare) ilegală a unei afaceri în acelaşi scop.

În acelaşi spirit, în lucrarea americană, “Federal Tax Course”, se spune: ** Literatura fiscală privitoare la evaziunea fiscală si fraudă este abundentă, totuşi nu există indicii precise referitoare la diferenŃele dintre acestea. Evaziunea fiscală este minimalizarea excesului de impozitare prin utilizarea alternativelor acceptabile, reale. Frauda fiscală este determinată de contribuabili sau consilierii lor specialişti, preocupaŃi de intenŃia de a nu Ńine seama de legea fiscală în vigoare. **

Încercând o concluzie asupra diversităŃilor de opinii vizavi de conceptul de evaziune fiscală, putem considera că există un singur fenomen care aduce atingeri veniturilor fiscale bugetare , acela al evaziunii fiscale care în functie de raportul fată de lege al actiunii de atingere a acestor drepturi fiscale, poate lua formă acceptabilă, licită, adică este îngăduită de lege dar depăşeşte cadrul legal fiind sancŃionată ca atare şi evaziunea fiscală ilicită care este o sinonimă a fraudei fiscale.

În practică, operatiunea de delimitare dintre evaziunea fiscal licită şi ilicită este acoperită de incertitudine din două motive, generate de, interpretarea legalului şi a ilegalului , precum şi a contradictiilor soluŃiilor oferite de dreptul comparat.

7 Legea 87/1994 privind combaterea evaziunii fiscale la art. 1

Pag. | 123

Pentru a face o delimitare, s-a încercat gruparea contribuabililor ce produc evaziune fiscală în trei categorii, după cum urmează:

- una a celor “cinstiti” -zona albă

- una a celor “necinstiti” -zona neagră

- una a celor care evadează, fie legitim prin abilitate, fie ilegal prin abuz de lege -zona gri.

Alb Zona legală � abstinenŃa

�aplicarea regimurilor fiscal de favoare

� eroare

� respctarea legii

Gri Zona gri � abuz de drept

� abilitate fiscal

Negru Zona ilegală � fraudă

După schema de mai sus, contribuabilul glisează de la eroare la utilizarea optiunilor fiscale, de la abstinenŃă la manipularea abilă a legii şi, în sfârşit, de la abuz fată de legile fiscale la fraudă calificată.

In practică este dificil să se distingă eroarea contabilă involuntară de decizia luată conştient în vederea diminuării efectelor impozitului. În plus, multitudinea formelor de manifestare a evaziunii fiscale au un conŃinut a cărui geometrie variabilă împiedică trasarea cu precizie a unei delimitări nete între actele conforme cu legea şi actele contrare legii.

De aici rezultă limita de departajare dintre formele evaziunii fiscale “legitime” şi cele “nelegitime” , care nu pot fi trasate cu exactitate decât de la caz la caz.

Modalitatile concrete mai des utilizate de către contribuabili pentru recurgerea la evaziune fiscală se pot grupa pe diferite tipuri de impozite si taxe , după cum urmează:

I.In cazul impozitului pe profit:

. Reducerea bazei de impozitare;

• Neinregistrarea integrală a veniturilor realizate;

• Transferul veniturilor impozabile la societăŃile nou create in cadrul aceluiaşi grup;

• Încadrarea eronată in perioada de scutire;

II.În cazul taxei pe valoarea adaugată:

• Aplicarea eronată a regimurilor de deduceri;

Pag. | 124

• Necuprinderea unor operaŃiuni care intră in sfera de aplicare a TVA in baza de calcul;

• Neinregistrarea ca platitor la atingerea plafonului anual de venit, stabilit prin lege;

• Neevidentierea si nevirarea TVA aferentă avansurilor incasate de la clienti;

• Sustragerea de la plata TVA prin declararea unor importuri ca fiind temporare.

III. In cazul accizelor:

• micşorarea bazei de impozitare;

• utilizarea unor cote inferioare celor reale;

• nedeclararea corecta a operatiunilor reale in cazul unor produse ale caror preturi erau purtatoare de accize (ex. alcool).

Intr-o alta abordare evaziunea fiscală pe diverse domenii de activitate se manifestă prin urmatoarele modalitati:

I. Neinregistrarea sau inregistrarea parŃială a surselor de venit

I.1. Pentru operatorii economici:

- Din domeniul producŃiei si prestaŃiilor de servicii: neinregistrarea documentelor aferente intrărilor de materii prime, forŃei de muncă (munca la negru), utilităŃilor şi nici a ieşirilor pentru produse şi servicii comercializate.

- Din domeniul comertului: neinregistrarea facturilor aferente;

- Din domeniul importului de produse si servicii:

• Contrabanda cu produse din import neinregistrate la instituŃiile vamale • Diminuarea valorii in vama a produselor importate prin falsificarea facturii originale a marfurilor importate.

In cazul in care falsificarea facturii externe este facută cu ştiinŃa exportatorului, pentru a-si recupera diferenŃa, exportatorul emite o a doua factura pentru prestare de diverse servicii ( finantarea exportului, credite comerciale, consultanŃă, asistenŃă tehnică, management, prospectarea pietei etc.) pentru care nu se intocmeşte declaratie vamală de import şi nu se platesc taxe vamale.

Dacă falsificarea facturii nu se efectuează cu ştiinŃa exportatorului, recuperarea valorii reale a facturii se face, de obicei prin plata in cash, prin plata din conturile offshore - din afara Ńării ori, adesea, prin compensarea cu alte operaŃiuni de export din Romania.

I.2. Pentru persoanele fizice autorizate să exercite profesii generatoare

Pag. | 125

de venituri in domeniul producŃiei, comerŃului si serviciilor, o profesie liberală ( avocati, notari, experti, contabili, medici, arhitecti, profesori etc.) sau persoane fizice neautorizate ( prin munca la negru, seviciile executate de meseriasi neautorizati, meditaŃii, consultaŃii medicale, consultanŃă juridică, contabilă, financiară, etc. ). Principalele consecinte evazioniste sunt reprezentate de neplata impozitului pe venit(salariu), contributia la asigurările sociale şi de sănătate.

II. Firmele fantomă ( fictive) inregistrate intr-un sediu fictiv sau mutarea sediului real intr-unul fictiv sunt create special pentru practicarea evaziunii fiscale (de obicei, pentru o singura afacere de anvergura,după care dispar).

III. Constituirea de firme prin care se derulează operaŃiuni offshore in state considerate paradisuri fiscale, care se incadrează, după unii autori, in aşa numita evaziune fiscală legală.

Evaziunea fiscală in acest mod se practică astfel: exportatorul efectuează un export cu preŃul diminuat, diferenŃa reală de preŃ este incasată in contul firmei offshore prin reexportul la adevarata valoare. Această diferenŃă nu e impozitată in statul recunoscut ca paradis fiscal, putînd fi transferată in tara exportatoare, intr-un cont personal fără a plati nici un impozit pe venitul obŃinut din acest export.

PARADISURILE FISCALE

Este recunoscut dreptul oricarui contribuabil de a evita pe căi legale plata impozitelor, prin recurgerea la paradisuri fiscale, dar, in acelasi timp aceste paradisuri fiscale pot fi folosite pentru efectuarea unor operatii care implică evaziune fiscala.

Majoritatea statelor considerate şi recunoscute ca paradisuri fiscale nu percep impozit pe venit sau percep impozite doar asupra unor categorii de venituri, sau percep un impozit redus, in comparatie cu impozitele impuse de statele de origine ale celor care folosesc paradisurile fiscale respective. De exemplu guvernele din Insulele Bahamas, Bermude, Cayman şi altele nu percep nici un impozit asupra veniturilor sau averii personale, mai mult acest tip de state asigură şi protecŃia informatiei bancare sau comerciale.

Cele mai multe state, recunoscute paradisuri fiscale urmează o politică de incurajare a activitatii bancare din strainatate. Activitatea cetatenilor straini nu e supusa controalelor exercitate asupra schimburilor valutare sau alte controale.

Un strain poate infiinta o companie intr-un paradis fiscal pentru a-si desfasura activitatea in alta tara. Astfel, compania nu va fi supusa controlului asupra schimburilor valutare in paradisul fiscal atat timp cat activitatea ei se desfasoara in moneda altor jurisdictii si nu se angajeaza in

Pag. | 126

tranzactii in tara paradis fiscal respectiva.

In paradisurile fiscale se obtin cu usurinta licente de functionare pentru banci si corporatii.

Cei care recurg la paradisul fiscal in scopuri ilegale se impart in doua categorii importante:

• cei al caror obiectiv este evaziunea fiscala;

• cei care ascund profiturile rezultate prin incalcarea legislatiei fiscale ca urmare a evaziunii fiscale.

In plan mondial au fost identificate mai multe state paradisuri fiscale printre care: Andorra, Antigua, Bahamas, Bahrain,Barbados,Belize, Bermuda, Cayman, Costa Rica, Elvetia, Hong Kong, Liberia, Liechtestein, Luxemburg, Monaco, Antilele olandeze, Olanda, Panama, Singapore, Sf. Vincent, Sri Lanka.

Tipuri de evaziune fiscală

1. După locul constatării evaziunii se pot evidentia trei tipuri de evaziune: l

- la frontiera,

- pe drumurile publice,

- la locul desfăşurării activitătii.

2. După aria de întindere se delimitează de asemenea doua tipuri de evaziune :

- naŃională,

- internaŃională.

Evaziunea fiscală naŃională se împarte la rândul ei în artizanală, care presupune un caracter mai simplu şi de obicei individual cum ar fi de exemplu munca la negru şi industrială care are un caracter mai complex şi se recurge atât la procedee fiscale cât şi penale, cel mai des întâlnite fiind importurilor de Ńigări, băuturi alcoolice sau cafea.

Evaziunea fiscală internaŃională are la baza principiul dublei impuneri fiscale şi se manifestă de obicei prin orientarea activităŃii anumitor firme spre tări cu o legislatie fiscală mai favorabilă, sau se bazează pe zonele extrateritoriale care scapă sau nu sunt chiar atât de bine controlate de legislaŃia diferitelor state.

Formele principale de manifestare ale acestui tip de evaziune pot fi:

- abstinenta, care presupune abŃinerea de la investiŃii şi producŃie şi îndreptarea spre un stat cu fiscalitate mai redusă;

- disimularea sau ascunderea de aparatul de control fiscal a veniturilor reale realizate în afara Ńării.

Pag. | 127

5.4. CAUZE, MANIFESTĂRI ŞI EFECTE ALE EVAZIUNII FISCALE

În mod evident recurgerea la evaziunea fiscală are repercusiuni negative asupra veniturilor bugetului de stat, asupra aplicării politicilor bugetare şi, chiar, asupra climatului social.

Evaziunea fiscală este unul din fenomenele economico-sociale complexe, de maximă importanŃă cu care statele de astăzi se confruntă şi ale cărei consecinte nedorite caută se le limiteze cât mai mult, eradicarea fiind, practic, imposibilă.

Efectele evaziunii fiscale se repercutează direct asupra nivelurilor veniturilor fiscale, conduce la distorsiuni în mecanismul pietei si poate contribui la inechităŃi sociale datorate “excesului” si “înclinaŃiei” la evaziune fiscală din partea contribuabililor.

Cu toate acestea, statul, poate favoriza evaziunea fiscală urmărind în principal două scopuri:

-un scop pozitiv - argumentat de dorinŃa de a stimula formarea (acumularea) capitalului

-un scop negativ - reflectat prin sprijinirea unor grupuri de interese, de multe ori de tip mafiot.

De aici desprindem chiar rolul evaziunii fiscale ca element, dorit sau nu, al politicii fiscale.

Se apreciază, de exemplu, că unul din secretele japonezilor, în ceea ce priveşte formarea capitalului, este evaziunea fiscală care este încurajată oficial. Astfel, un japonez adult, în mod legal, este scutit de taxe pentru un cont de economii mediu. Din această cauză au rata cea mai mare de formare a capitalului. Opinia unui autor, Peter F. Drucker, în acest sens este : “Orice tară care vrea să fie competitivă trebuie să-şi construiască un sistem de impozite de tipul celui japonez, care, printr-o atitudine de ipocrizie semioficială, încurajează formarea capitalului”. În mod logic acest capital astfel format ar trebui să se întoarcă în economie sub formă de investitii sau de consum.

IntervenŃia statului în menŃinerea unui anumit grad de evaziune fiscală, în aceste scopuri, trebuie analizată prin prisma raportului dintre efect: formarea capitalului şi efort: o mare risipă de resurse bugetare, care crează inechităti în realizarea veniturilor contribuabililor.

În ciuda unor efecte pozitive ale evaziunii fiscale, arătate mai sus, evaziunea fiscală rămâne un fenomen economic negativ, în special pentru majoritatea contribuabililor care înŃeleg să nu se sustragă de la plata impozitelor. Sumele prelevate de la aceştia vor trebui să crească pentru acoperirea nevoilor generale, pentru că statul, în cele din urmă, are nevoie de venituri pentru îndeplinirea obiectivelor sale economice, politice, sociale etc.

Pag. | 128

Cauzele care favorizează evaziunea fiscală

Pentru a combate evaziunea fiscală, în fapt pentru a aduce nivelul ei în limite acceptabile, este important de cunoscut si eliminat cauzele care favorizează formele de manifestare.

În ordinea importantei lor, acestea sunt:

1. Fiscalitatea ridicată. În conditiile unei fiscalităti ridicate, reacŃia plătitorilor de impozite devine de respingere. Aceştia caută diferite modalităti de a evita o povară fiscală greu de suportat. În opinia specialiştilor se consideră normal o rată a fiscalitătii de până la 33-34% din P.I.B.

2. Legislatia fiscală ineficientă contribuie la creşterea evaziunii fiscale. În România postdecembristă, legislatia fiscală în întreaga perioadă poate fi caracterizată ca incoerentă, cu modificări dese si posibilităti de interpretare diferite, o zonă de stabilitate în domeniu înregistrându-se după anul 2002 prin aprobarea codului fiscal.

3. Birocratia, produce efecte negative asupra întreprinzătorilor, care în cele mai multe cazuri sunt bine intentionati în derularea unei activităti producătoare de venit dar sunt descurajaŃi în dorinta lor de a susŃine activităti legale.

4.Comportamentul psihologic, în opinia unor autori, influentează înclinatia spre evaziune a plătitorilor, care nu văd imediat efectul social al impozitelor si taxelor plătite. Acest comportament este întărit si de faptul că în multe situatii, statul se dovedeşte un prost gospodar al banului public.

Constatarea a fost întărită, de exemplu de misiunea Băncii Mondiale, care printr-un studiu realizat în anul 1999, a demonstrat că statul, în tripla sa ipostază de proprietar, producător si beneficiar, este greu să aplice măsuri serioase pentru redresarea economico - financiară a firmelor pe care le are în portofoliu.

5. Ineficienta controlului financiar, fiscal si vamal. Aceste atributii de control ale aparatului financiar - fiscal si vamal, au fost ineficiente în primul rând prin faptul că o mare perioadă de timp nu s-a creat cadrul juridic necesar în România. De exemplu, legislatia privind combaterea evaziunii fiscale s-a adoptat numai în anul 1994, cea privind controlul fiscal, numai începând cu ianuarie 1998, iar, o legislatie care să asigure o eficientă în controlul activităŃii producătorilor de alcool, numai începând cu anul 1999.

6. Procesul greoi de formare a personalului fiscal de specialitate care neavând o motivare reală sub aspectul salarizării şi al dotării logistice, după acumularea unor cunoştinte de specialitate, caută alte locuri de muncă mai bine remunerate.

7. Ineficienta instantelor judecătoresti datorită faptului că acestea se confruntă cu o lipsă recunoscută de specialişti în dreptul fiscal.

Cuantificarea acestor factori în limita unor indicatori normali de eficienŃă şi al unui cod al controlului intern, dar şi dispunerea unor măsuri ferme la

Pag. | 129

nivelul puterii executive, poate face ca fenomenul evaziunii fiscale, să fie serios diminuat.

Manifestările evaziunii fiscale

Evaziunea fiscală nu este numai imaginea fiscalităŃii ci şi a climatului politic si social,a specificului naŃional şi chiar a celui religios. Aceasta nu înseamnă că fenomenul nu are o geografie internaŃională, că ar exista state care să nu fie lovite de această plagă, dar elementele amintite îşi pun amprenta asupra mărimii fenomenului şi a mijloacelor de realizare a lui.

Astfel apar şi se pot analiza diferite manifestări ale evaziunii fiscale:

Manifestări sociologice

Evaziunea fiscală există în toate statele iar formele şi nielul atins, pot varia în funcŃie de regiuni într-un stat. Frauda fiscală în statele în curs de dezvoltare atinge, după date publicate cu diferite ocazii, proportii impresionante, pînă la 80-90% din veniturile fiscale ce ar trebui percepute de stat.

Aceste date sunt concordate cu estimările lui N. Kaldor în ceea ce priveşte frauda fiscală din lumea a treia care potrivit acestuia variază între 4/5 si 9/10 din veniturile fiscale prevăzute.

La amploarea acestui fenomen, pentru acest grup de state, un rol important îl au: incoerenta si permisivitatea legii, modul de aplicarea a acesteia de către administratia fiscală, comportamentul contribuabililor în acest context, coruptia din institutiile fiscale.

Cum s-a mai precizat, există diferenŃe de evaziune fiscală chiar în interiorul aceluiaşi stat. În România, de exemplu,cele mai expuse zone sunt: capitala Bucuresti şi zonele de frontieră. Explicatia acestei stări de fapt constă în dezvoltarea zonelor de productie si comert şi afluxul mare de produse importate în România.

În general geografia încasărilor fiscale determină şi geografia evaziunii fiscale.

În ceea ce priveşte structura socio-profesională, în România, este si mai greu de probat statistic decât geografia. Despre contribuabilii care recurg la evaziune, toate studiile confirmă faptul că evaziunea e o functie caracteristică micilor contribuabili. Explicatia rezidă din faptul ca micile întreprinderi sunt mai putin verificate, ceea ce le poate expune la riscuri de control posterior mai redus iar firmele mari dispun de mijloace adecvate , de logistică, de specialisti mai bine pregătiŃi şi de relatii functionale intre salariatii firmei pe departamente funcŃionale mai bine structurate si dimensionate.

Manifestări tehnice

În cazul celor care susŃin conceptul de evaziune fiscala licită, sunt considerate forme de manifestare ale acesteia :

Pag. | 130

-avantajele în natură, cum ar fi: autoturismele de serviciu, indemnizaŃii de diverse tipuri, cheltuieli profesionale, participarea la cheltuielile de şcolarizare a copiilor acordate salariatilor, etc.

-reduceri de impozite pe venit pentru profitul reinvestit pentru dezvoltarea activitătilor producătoare de venit.

-posibilitatea deducerii din venituri a unor cheltuieli privind amortizarea si fondul de rezervă într-un cuantum mai mare decât cel care s-ar justifica din punct de vedere economic.

-domicilii în străinătate, în paradisuri fiscale.

5.5. MODALITĂTI DE DIMENSIONARE A EVAZIUNII FISCALE

Pentru a combate evaziunea fiscală este necesar să fie cunoscute cauzele care o generează dar şi dimensiunile înregistrate, intinderea ei ca fenomen economic în diverse sectoare ale economiei.

Procesul de măsurare a evaziunii fiscale este dificil de realizat. Din multitudinea de instrumente de măsură existente se disting cele ce se bazează pe metode aproximative, precum si cele care utilizează o metodă mai precisă, având la bază ancheta asupra unui esantion reprezentativ.

1.Metodele aproximative

Aceste metode relevă fie o simplă afirmatie(incantatie) politică, fie, o estimare ştiinŃifică.

IncantaŃia politică

Constă în avansarea de cifre speculative pentru obtinerea unui impact asupra opiniei publice. Obiectivul este, în acest caz, mai puŃin de a da o informatie reală utilizabilă, cât de a determina o reacŃie în favoarea unor măsuri mai aspre, urmărite de cel care lansează aceste cifre.

IncantaŃia politică este o metodă intuitivă, cu utilizare frecventă în finantele publice. Ea este folosită mai ales pentru aprecierea economiei subterane, adică productia si veniturile nedeclarate. Se lansează cifre pur si simplu speculative pentru a convinge cetătenii, oamenii politici că fenomenul este în stare acută.

În unele cazuri evaluarea unor cifre simbolice, exagerate ale evaziunii fiscale urmăreşte să pregătească opinia publică în legătură cu severitatea verificărilor ce se impun si care urmează a se efectua.

Estimarea ştiinŃifică

Această metodă se face plecând de la instrumente economice si sociologice.

Instrumentele economice - sunt utilizate pentru a măsura atât frauda cât si fenomenul mai vast al economiei subterane. Economia subterană este

Pag. | 131

rezultatul producerii de bunuri, servicii sau lucrari realizate si nedeclarate in vederea impunerii,

La rândul ei, productia nedeclarată, componenta principală a economiei subterane, corespunde la ceea ce se numeste “economia la negru”(frauda si evaziunea, munca la negru). Trebuie notat faptul că dacă ea este ascunsă fiscului, nu înseamnă în mod necesar că ea scapă în totalitate contabilitătii nationale, deoarece contabilitătile nationale practică corecŃii pentru a tine cont de declaratiile subevaluate.

Estimarea economiei subterane, adică munca la negru, comertul cu stupefiante, prostitutia, veniturile în natură ascunse etc., se face plecând de la diverse metode care se bazează pe aceeasi idee. Se estimează că economia subterană lasă urme care apar pe piaŃa muncii, în agregatele monetare sau sub forma dezacordului între venituri si cheltuieli.

Indicii economiei subterane pe piaŃa muncii pot fi cercetaŃi prin sondaje. De exemplu, unui eşantion reprezentativ al populatiei i se pune întrebarea dacă a participat la economia clandestină în calitate de cumpărător sau vânzător de bunuri si servicii nedeclarate. Deoarece populatia eşantionului este întrebată si în legătură cu numărul de ore de muncă la negru, salariul oral etc., se poate evalua mărimea economiei subterane.

Instrumentele sociologice - au fost elaborate plecând de la statistici ale controlului fiscal sub forma anchetelor particulare în rândul anumitor profesii, considerate ca expuse la evaziunea fiscală. Deşi rectificările care se fac în cursul si în urma verificării fiscale pot fi urmarea unor erori constatate din cauza unor aplicări gresite ale legislatiei, deci fără existenta intentiei săvârşirii evaziunii fiscale, totuşi, în cele mai multe cazuri aceste rectificări au ca rezultat reîntregirea bazei de impozitare cu veniturile sustrase de la impozitare.

2. Metoda eşantionului reprezentativ

Aceasta este o metodă foarte răspândită care este utilizată în asociatie cu un sondaj de opinie, fie cu verificări fiscale aprofundate pe anumite tematici alese cu atenŃie.

Această metodă este frecvent utilizată în diverse tări si mai putin la noi în tară, unde măsurarea fraudei fiscale, la această dată, se face exclusiv prin metode aproximative şi, mai ales, prin incantatie politică.

Ideea eliminării în întregime a evaziunii fiscale ar fi un demers sortit esecului pentru orice guvern, fiind dificil de realizat acest lucru chiar si în statele cu economie supercentralizată si cu atât mai mult în cele cu economie de piată.

CUVINTE CHEIE

evaziune fiscală, presiune fiscală, fraudă fiscală, Curba Laffer,

frauda internaŃională, frauda naŃională, formele evaziunii fiscale,

manifestările evaziunii fiscale

Pag. | 132


1. Ce este evaziunea fiscală?

2. Care sunt formele de manifestare ale evaziunii fiscale?

3. Care sunt modalitătile de combatere ale evaziunii fiscale?


1. Neîndeplinirea voită a obligatiilor fiscale de către contribuabili poate lua, în general, forma:

a) evaziunii fiscale;

b) fraudei fiscale;

c) criminalitătii economice

2. Care este diferenŃa dintre evaziunea fiscală si frauda fiscală?

a) evaziunea fiscală reprezintă o mânuire abilă a legii de către contribuabil pentru a diminua obligatiile privind taxele datorate, în timp ce frauda reprezintă o infractiune prin nerespectarea legii cu privire la impozite;

b) definesc acela si lucru în totalitate;

c) frauda fiscală reprezintă o mânuire abilă a legii de către contribuabil pentru a diminua obligatiile privind taxele datorate, în timp ce evaziunea reprezintă o infractiune prin nerespectarea legii cu privire la impozite;

3. Cauzele care au condus la dimensiuni impresionante ale evaziunii fiscale în România au constat si constau în:

a) legislatia plină de lacune;

b) existenta unei presiuni fiscale prea ridicatei;

c) existenta unui număr prea mare de agenti economici;

d) lipsa de specialisti în domeniul fiscal

4. În stabilirea nivelului fiscal ar trebui să se tină seama de o serie de factori, printre care:

a) performantele economice;

b) eficienta cheltuielilor publice din impozite si taxe;

c) necesitătile publice reale;

d) gradul de întelegere al contribuabililor în domeniul necesitătilor bugetare;

e) stadiul democratiei;

Pag. | 133

f) toate cele de mai sus.

5. Evaziune fiscală ilicită se caracterizează prin:

a) avantaje în natură;

b) desfăsurarea unor activităti ce aduc venituri clandestine care nu sunt declarate organelor fiscale;

c) supradimensionarea costurilor de productie în scopul diminuării veniturilor impozabile;

d) diminuarea masei impozabile prin neînregistrarea sau nedeclararea unor venituri;

e) reduceri de impozite pe profitul reinvestit.

6. După aria de extindere frauda fiscală se împarte în fraudă fiscal naŃională si internaŃională. Frauda fiscală internaŃională se fundamentează pe:

a) principiul dublei impuneri fiscale si se manifestă de obicei prin orientarea anumitor firme spre tări cu o legislatie favorabilă;

b) munca la negru;

c) frauda industrială;

d) sustragerea de la plata taxelor vamale.



a) Manifestările tehnice ale evaziunii fiscale constau în avantajele în natură date de patroni salariatilor pentru a scăpa de ratele ridicate ale impozitului pe venit;

b) Evaziunea fiscală este o functie a micilor contribuabili pentru că acestea sunt mai putin verificate, ceea ce le expune la riscuri ulterioare mai mari;

c) Deoarece firmele mari dispun de mijloace importante si de relatii functionale între salariatii firmei, posibilitătile de a recurge la evaziune fiscală sunt maxime.

2. Care este diferenta dintre frauda fiscală artizanală si frauda industrială?

a) definesc acela si fenomen;

b) frauda fiscală artizanală este definită de modul izolat, pe cont propriu,de actiune al autorilor ei, pe când frauda industrială implică mai multe persoane fizice şi/sau juridice pentru realizarea de profit;

c) frauda fiscală industrială este definită de modul izolat, pe cont propriu, de

Pag. | 134

actiune al autorilor ei, pe când frauda artizanală implică mai multe persoane fizice şi/sau juridice pentru realizarea de profituri;

3. Modalitătile cele mai răspândite de fugă, la nivel international, din fata impozitelor sunt:

a) frauda fiscală industrială;

b) abstinenta;

c) disimularea;

d) frauda fiscală artizanală.

4. Instrumentele de realizare a fraudei fiscale internationale, se rezumă, la trei tipuri de societăti, si anume:

a) societăti pe actiuni;

b) societăti holding;

c) societăti de bază;

d) societatea în comandită simplă;

e) societăti fictive.


a) Disimularea reprezintă destimularea productiei în tările în care presiune fiscală este foarte mare;

b) Abstinenta ca modalitate de sustragere de la plata impozitelor constă în ascunderea materiei impozabile si nedeclararea veniturilor obtinute în străinătate;

c) Societătile de bază este instalată în “paradisuri fiscale” si gestionează portofoliile de valori mobiliare pentru societătile de grup;

d) toate cele de mai sus;

e) nici una dintre cele de mai sus.

6. Dintre metodele aproximative de dimensionare a evaziunii fiscale fac parte:

a) incantatia politică;

b) controlul sumar;

c) estimarea metodică;

d) controlul aprofundat.

TEME DE CASĂ

-InstituŃii cu atribuŃii în combaterea evaziunii fiscale;

-Cadrul legislativ de combatere a evaziunii fiscale;

-Despre paradisuri fiscale ;

-SocietăŃi fictive ;

Pag. | 135

-Dimensionarea evaziunii fiscale ;


Aglietta, M., Macroeconomie financiară, Ed. CNI Coresi SA, Bucure ti, 2001

Bodea, G., Sistemul economic, între dezechilibru şi dezvoltare, Ed. Dacia, ClujsNapoca, 1999 Impozite şi taxe, Ed. Tribuna Economică

CAPITOLUL 6

ÎMPRUMUTURILE DE STAT. DATORIA PUBLICĂ. DATORIA EXTERNĂ

OBIECTIVE

Definirea conceptului de credit public;

Identificarea elementelor tehnice ale împrumuturilor publice;

Analiza tipologiei acestor împrumuturi;

Identificarea destinatiei si rolului împrumuturilor publice;

Definirea conceptului de datorie publică;

COMPETENłE

Cunoaşterea operatiunilor specifice, a regulilor ce trebuie respectate pentru angajarea împrumuturilor publice;

Însuşirea unor metode de analiză a datoriei publice interne si externe în raport cu necesităŃile de dezvoltare ale societăŃii la nivel macro şi microeconomic.

REZUMAT

Pentru a acoperi anumite necesităŃi de trezorerie sau în condiŃii de dezechilibru bugetar, statul, prin intermediul guvernului, apelează la împrumuturi de stat.

Împrumutul de stat ia forma creditului public care reprezintă o înŃelegere între stat, pe de o parte, si persoane fizice sau juridice, pe de altă parte, prin care cea din urmă consimte să pună la dispozitia statului o sumă de bani, sub formă de împrumut, pe o perioadă

Pag. | 136

determinată.

Definirea şi individualizarea împrumuturilor publice se realizează cu ajutorul unor elemente tehnice, care sunt stabilite în actele normative pe baza cărora sunt lansate si se angajează, si pe care le vom analiza în cuprinsiul acestui capitol.

Operatiunile specifice împrumuturilor publice pe care le vom trata în continuare sunt: plasarea, conversiunea sau consolidarea şi amortizarea împrumuturilor publice.

La împrumuturi statul apeleaza fie din necesităti de trezorerie, fie din necesităti de echilibru bugetar.

Datoria publică reprezintă valoarea totală a angajamentelor statului, inclusiv cheltuielile generate de acestea.

6.1. ELEMENTELE TEHNICE ALE ÎMPRUMUTURILOR DE STAT

Subscriitorii potentiali pot face aprecieri cu privire la conditiile plasării disponibilitătilor băneşti proprii în înscrisuri ale împrumutului public numai după cunoaşterea elementelor tehnice ale acestora .

Elementele tehnice specifice împrumuturilor de stat sunt:

1. Denumirea împrumutului constituie acel element tehnic prin care se precizează scopul şi destinaŃia dată de către emitent resurselor obtinute prin contractarea împrumutului. Daca se doreşte atragerea atentiei opiniei publice asupra caracterului exceptional al împrumutului sau asupra obiectivului urmărit prin acel împrumut, apreciat de interes naŃional, se precizează acest lucru prin însăşi denumirea lui.

2. Împrumutatul (care apare si sub denumirea de subscris, debitor sau emitent) este autoritatea publică solicitantă a creditului. În cazul împrumutului de stat, acesta devine debitor si emitent, deoarece emite înscrisuri cu denumiri specifice ( titluri de stat, obligatiuni, bonuri de tezaur, rente de stat ş.a.) care atestă :

subscrierea la împrumut; valoarea efectului public; anuitatea;

dobânda şi/sau câştigul; scadenta.

3. Împrumutătorii (denumiti si subscriitori, creditori sau depunători) sunt persoanele fizice sau juridice care consimt sa crediteze statul (sau orice autoritate publica), primind, în schimbul sumelor subscrise, obligatiuni, polite sau alte titluri de stat.

4. Titlurile de credit public sunt documente scrise având o formă şi un continut stabilite prin actul normativ de lansare a împrumutului, în care se

Pag. | 137

precizează sumele subscrise si drepturile creditorilor. Aceste înscrisuri sunt denumite diferit (efecte publice, obligaŃiuni, titluri publice sau hârtii de valoare), în functie de termenul de rambursare a împrumutului si de caracteristicile lor juridice.

În functie de termenul de rambursare, în cazul împrumuturilor pe termen scurt (de până la 1 an) se emit:

bonuri de tezaur - sunt înscrisuri care se adresează unei categorii speciale de subscriitori, deoarece nu se supun regulilor dreptului cambial si nu pot fi transmise la cursuri variabile, prin cesiunea de creante; ele pot fi, însă, lombardate la bănci şi pot fi vândute la licitatii la cursuri variabile;

certificate de datorie - sunt înscrisuri care au caracteristicile bonurilor de tezaur, dar se vând numai la valoarea lor nominală, având cursuri fixe;

certificatele sau bonurile de impozite - sunt înscrisuri nepurtătoare de dobânda pe care statul le înmânează creditorilor săi pentru plata unor furnituri sau pentru onorarea altor angajamente; detinătorii acestor înscrisuri le pot utiliza pentru achitarea impozitelor datorate statului şi nu pot fi transmise decât statului;

poliŃele de tezaur - spre deosebire de înscrisurile prezentate anterior, se afla sub incidenta dreptului cambial, care reglementează conditiile în care pot fi scontate la bănci, executate silit etc., acestea pot fi scontate la bănci sau pot fi negociate la bursele de valori;

obligatiunile aferente creditului public - sunt titluri de credit emise de stat pentru împrumuturile angajate pe termen mediu sau lung şi asigură posesorilor acestora un venit fix, din dobânzi anuale; sunt cazuri când sunt atribuite doar câştiguri sau atât cîştiguri cât si dobânzi;

titlurile de rentă - sunt specifice împrumuturilor fără termen, iar posesorii acestor înscrisuri au dreptul să primească de la stat anumite sume de bani, precizate anticipat, care se plătesc periodic, pe toata durata vietii acestora.

În functie de caracteristicile lor juridice, titlurile de credit public

pot fi:

nominale (se emit când împrumutul public se adresează unui număr redus de subscriitori, iar plata veniturilor aferente şi rambursarea sumelor scadente se efectuează doar către titulari sau reprezentanŃi ai acestora);

la purtător (se emit când împrumutul public se adresează unui număr mare de subscriitori, iar plata veniturilor aferente si rambursarea sumelor scadente se efectuează oricărui deŃinător al acestor înscrisuri si în orice localitate unde functionează ghişeele sale de specialitate).

Trebuie reŃinut faptul că, sumele exigibile, de la autoritătile publice emitente ale împrumuturilor pe termene scurte formează datoria publică flotantă, iar cele exigibile pe termene medii şi lungi (inclusiv cele fără termen) reprezintă datoria publică consolidată.

5. Cuantumul (mărimea) împrumutului public apare atât sub forma

Pag. | 138

cuantumului aprobat de organismul legislativ sau executiv,după caz, cât si sub forma cuantumului realizat după încheierea operatiunilor de plasare. Cuantumul aprobat se prezintă în următoarele forme:

cuantum limitat, ca valoare nominală a unei sume ce urmează a fi împrumutată şi în ce priveşte perioada de timp în care se pot efectua subscrierile;

cuantum nelimitat, când se solicită împrumuturi deschise (ca sumă şi/sau ca durata a subscrierii).

Cuantumul realizat este determinat de conditiile stabilite de autoritătile emitente cu privire la dobânzi, câştiguri si anuitate si evidenŃiază încrederea/neîncrederea potenŃialilor creditori (subscriitori) în autoritătile emitente.

Cuantumul împrumutului public se determină cu formula: Cip = VT x Nr.Te(pl)

unde:

Cip - cuantumul împrumutului public

VT - valoarea unui titlu

Nr.Te(pl) - numărul titlurilor emise sau plasate efectiv

6. Cursul de emisiune al împrumutului public (Cei) reprezintă pretul, stabilit de emitent, pentru 100 de unităti monetare din valoarea nominală a acestuia.

Acest curs se stabileşte de emitent în functie de raportul dintre cererea si oferta de capital de împrumut, de nivelul dobânzii şi a altor avantaje promise de acesta potenŃialilor emitenŃi.

În practică se utilizează:

curs „al pari", când Cei = 100 u.m.;

curs „sub pari", când Cei < 100 u.m.;

curs „supra pari", când Cei > 100 u.m.

De regulă, datorită concurentei care se manifestă pe piaŃa de capital si a inexistentei unor solutii alternative, cursul de emisiune al împrumuturilor publice este „sub pari", subscriitorii beneficiind de o prima de emisiune, dată de diferenta dintre valoarea nominală a titlului ş i suma plătită la subscriere.

Când statul emitent are o reputatie bună pe piaŃa capitalului, cursul de emisiune al titlurilor de stat este „al pari" si în mod exceptional „supra pari".

7. Valoarea titlului creditului public, chiar dacă este o notiune care se foloseste în mod conventional (deoarece înscrisurile care certifică împrumuturile publice nu au o valoare proprie), apare sub următoarele forme:

ca valoare nominală, reprezintă suma înscrisă pe titlul de credit public si exprimă mărimea creantei pe care detinătorul acestuia o are de încasat de la

Pag. | 139

stat sau, invers, datoria pe care statul o are de plătit detinătorului titlului respectiv;

ca valoare reală, reprezintă suma efectivă cu care se vinde sau se cumpără un titlu de credit public si se manifestă nu doar cu ocazia emiterii si angajării creditului respectiv, ci si în cursul perioadei de valabilitate a împrumutului angajat, în functie de cursul la care se optează la bursă înscrisurile publice negociabile.

8. Veniturile si alte avantaje ce revin subscriitorilor la împrumuturile publice sunt plăti efective pe care împrumutatul le efectuează către creditorii săi, ca „pret" al dreptului de folosintă temporară a sumelor bănesti împrumutate, sub forma de: dobânzi, câstiguri, dobânzi si câstiguri, rente, prime de rambursare, precum si anumite avantaje sau facilităti, care nu presupun fluxuri monetare directe.

a) Dobânda reprezintă suma de bani pe care statul o plăteşte creditorilor săi pentru împrumuturile angajate de la aceştia. Nivelul (mărimea) dobânzii anuale (Da) se stabileşte pe baza ratei dobânzii, care se fixează anticipat, prin prospectul de emisiune a împrumutului public.

Rata dobânzii la împrumuturile publice se fixează la un nivel apropiat de cel al ratei medii a dobânzii de pe piaŃa bancară. Rata medie a dobânzilor practicate la împrumuturile publice diferă de la un stat la altul, iar nivelul acestora se modifică de la o perioadă la alta, înregistrându-se o tendintă de creştere a lor. De asemenea, în tările si în perioadele în care procesele inflationiste sunt mai accentuate, nivelul ratei medii a dobânzilor la împrumuturile publice este mai ridicat decât atunci când monedele nationale prezentau o stabilitate mai mare.

b) Cîştigurile sunt veniturile încasate de subscriitorii care sunt detinători ai titlurilor de credit public câştigătoare cu ocazia tragerilor periodice la sorti. Suma totală a câştigurilor se stabileşte, în acest caz, la nivelul dobânzilor care se atribuie în varianta titlurilor publice cu dobândă, dar suma se împarte doar posesorilor de titluri de credit public ieşite cîştigătoare. Aceste titluri de credit public se emit în scopul creşterii atractivităŃii unor împrumuturi si se adresează acelor subscriitori cărora li se pare mai tentantă perspectiva obtinerii unui câştig mare, în comparatie cu realizarea certă a unui venit de câteva procente pe an, sub formă de dobândă.

c) În cazul împrumuturilor publice cu dobânda si cîştiguri subscriitorii acceptă o rată a dobânzii mai scăzută, în conditiile în care diferenta de venit astfel rezultată este compensată sau chiar „remunerată" prin câstigurile atribuite sub forma primelor de emisiune si a primelor de rambursare.

d) Rentele sunt sumele de bani pe care statul se obligă să le plătească persoanelor fizice care subscriu la împrumuturile publice fără un termen expres de rambursare. Aceste sume de bani, denumite si rente viagere, se plătesc regulat, în cuantumuri fixe stabilite anticipat, până la sfârşitul vietii subscriitorilor,după care, obligatia statului se stinge. e) Primele de asigurare sunt venituri promise subscriitorilor la împrumuturile publice sau care revin efectiv acestora datorita diferentei,

Pag. | 140

favorabile lor, dintre cursul de emisiune si cursul de rambursare al obligatiunilor.

f) Avantajele sau facilitătile nonsubstantiale (care nu presupun fluxuri monetare directe) se refera la:

scutirea de impozite a veniturilor încasate pentru împrumuturile subscrise sau pentru titlurile de credit public negociabil procurate în tranzactiile bursiere;

acceptarea, de către autoritătile fiscale, a unora dintre titlurile de credit public, la valoarea lor nominală, pentru stingerea unor obligaŃii faŃă de stat a subscriitorilor;

acordarea privilegiului juridic pentru unele înscrisuri ale împrumuturilor publice de a nu fi expuse executării silite, în cazul declarării stării de faliment pentru detinătorii acestora;

garantarea juridică a unor împrumuturi publice împotriva deprecierii monetare, prin exprimarea lor într-o valută mai stabilă sau prin indexarea lor s.a.

6.2. OPERAłIUNILE AFERENTE ÎMPRUMUTURILOR DE STAT

I. Plasarea împrumuturilor publice

Angajarea împrumuturilor publice presupune derularea anumitor operatiuni. Practica financiară a împrumuturilor publice include, ca operatiune initială, plasarea acestora, care se realizează pe baza unor autorizatii legale si care se efectuează prin următoarele modalităti:

-prin subscriptia publică;

-prin intermediul unor consortii (sindicate) bancare - care se angajează, fie să realizeze operatiunile necesare în numele statului, fie să le cumpere în anumite conditii;

-prin vânzare la bursa de valori.

II. Conversiunea sau consolidarea împrumuturilor publice. Pe piaŃa capitalului de împrumut, datorită modificării raportului dintre cerere si ofertă, nivelul ratei medii a dobânzii practicate la împrumuturile publice nu rămâne constant. Astfel, în perioadele în care rata medie a dobânzii scade, împrumutatul fructifică situatia creată pentru a uşura efortul financiar determinat de împrumuturile contractate, în conditii mai putin favorabile. În această perioadă se preschimbă înscrisurile unui împrumut vechi cu înscrisuri ale unui nou împrumut emis cu o dobândă mai scăzută. Această operatiune, denumită conversiune, se derulează, de regulă, în faza de depresiune si la începutul fazei de înviorare a ciclului economic, deoarece atunci dobânda atinge nivelul minim.

În practica împrumuturilor publice sunt utilizate următoarele forme de

Pag. | 141

conversiune:

conversiune forŃată, când posesorii titlurilor de credit public sunt obligati să le preschimbe cu titlurile unui nou împrumut, în decursul unei anumite perioade de timp, dar cu o rată a dobânzii mai mică, iar la expirarea termenului stabilit, cele vechi, nepreschimbate, îsi pierd valabilitatea;

conversiune facultativă, oferă posibilitatea detinătorilor titlurilor de credit public să-şi preschimbe aceste titluri cu înscrisurile unui nou împrumut sau să-şi păstreze înscrisurile vechiului împrumut, în functie de propriile interese;

conversiunea sau rambursarea anticipată, când subscriitorii pot opta între a accepta preschimbarea titlurilor împrumutului vechi în conditiile stabilite de stat pentru noul împrumut, si a refuza preschimbarea, în conditiile solicitării rambursării anticipate a împrumutului vechi.

Dintre cele trei forme de conversiune prezentate anterior, cea mai utilizata este conversiunea anticipată.

Prin conversiune, statul obtine un avantaj financiar, concretizat în reducerea cheltuielilor cu plata dobânzii şi, implicit, a serviciului datoriei publice, dar înregistrează un prejudiciu moral, datorat scăderii credibilitătii sale pe piaŃa capitalului de împrumut.

III. Rambursarea împrumuturilor publice

Statul îsi stinge obligatiile bănesti fată de creditorii săi, care au subscris la împrumuturile publice plasate anterior, prin operaŃiunea de amortizare (rambursare).

Aceasta operatiune constă fie în rambursarea efectivă a capitalului împrumutat, fie în răscumpărarea titlurilor publice scadente, de la posesorii lor.

După regimul său, stabilit prin contractele de împrumut, amortizarea împrumuturilor publice poate avea caracter obligatoriu sau facultativ, astfel:

Rambursarea obligatorie, se aplică în cazul împrumuturilor publice cu termen, în cazul cărora statul s-a obligat, în mod expres, ca la anumite termene şi în anumite modalităŃi, să ramburseze sumele împrumutate;

Rambursarea facultativă, este specifică împrumuturilor publice perpetue, în cazul cărora nu este prevăzută, în mod expres, obligatia statului de a le rambursa; în cazul acestor împrumuturi, atunci când conditiile îi sunt favorabile, statul îsi poate stinge obligatiile financiare, integral, fată de posesorii înscrisurilor.

6.3. TIPOLOGIA ÎMPRUMUTURILOR PUBLICE

Pag. | 142

Împrumuturile publice se emit şi se contractează în diverse forme, atât pe piaŃa internă, cât si pe cea externă si sunt însoŃite de o serie de conditii, care, practic, le individualizează.

De aceea, este necesară clasificarea acestora prin luarea în considerare atât a caracteristicilor comune, cât si a celor operationale. Prin urmare, împrumuturile de stat se clasifica astfel:

1. după forma de exprimare, împrumuturile publice sunt:

în natură;

în bani .

2. în funcŃie de moneda în care se exprimă distingem: împrumuturi publice în monedă naŃională;

împrumuturi publice în monedă străină, care poate fi a statului creditor sau o terŃă monedă străină;

3. în funcŃie de garanŃiile acordate de state subscriitorilor la împrumuturi, există:

împrumuturi publice cu garantii personale (care obligă statul debitor să angajeze cauŃiunea asiguratorie a altui stat);

împrumuturi publice cu garanŃii reale (implică angajamentul garantării printr-un venit bugetar sigur si permanent, proportional cu serviciul aferent datoriei publice angajate).

4. după clauza rambursării, împrumuturile publice sunt:

amortizabile (termenele de rambursare si modalitătile de efectuare a rambursării se stabilesc în prealabil);

împrumuturi neamortizabile (când statul se obligă să plătească, anual, dobânzile datorate, fără să definească precis termenele de stingere a datoriei sale fată de subscriitorii împrumutului)

5. după forma titlurilor emise de stat, distingem:

împrumuturi cu titluri nominative sau cele cu clauza de inscripŃiune

(se emit când numărul subscriitorilor este redus şi se caracterizează prin restrictia plăŃii veniturilor aferente şi rambursarea sumelor scadente doar către titulari);

împrumuturi cu titlu „la purtător" (se emit în cazul unor subscrieri cu largă adresabilitate, în scopul asigurării operativitătii în încasarea cupoanelor aferente veniturilor promise si în transmiterea capitalului);

împrumuturi cu titluri mixte (titlul fiind nominativ, se rambursează doar titularilor, iar dobânzile se plătesc pe baza cupoanelor „la purtător").

6. în functie de natura raporturilor juridice dintre părti, împrumuturile publice sunt:

voluntare sau liber consimtite (în acest caz, subscrierea este voluntară, fără nici o constrângere directă);

Pag. | 143

forŃate (în acest caz, statul obligă anumite categorii de contribuabili să subscrie, iar aceste împrumuturi pot fi, aşa cum s-a precizat anterior, directe sau deghizate).

7. în functie de perioada de timp pentru care se contractează, deosebim:

împrumuturi pe termen scurt sau flotante (au termene de rambursare de până la 1 an);

împrumuturi pe termen mediu (contractate pe perioade cuprinse intre 1 si 5 ani);

împrumuturi pe termen lung (contractate pe perioade mai mari de 5 ani);

împrumuturi fără termen (este cazul împrumuturilor perpetue şi a rentelor viagere).

8. în functie de posibilitatea negocierii titlurilor de credit public, deosebim:

împrumuturi publice certificate cu titluri negociabile (titlurile au o circulatie asemănătoare cu aceea a efectelor de comert si pot fi vândute/cumpărate la bursele de valori, în functie de cotatia lor efectivă);

împrumuturi publice certificate cu titluri nenegociabile

6.4. DESTINATIA ŞI ROLUL ÎMPRUMUTURILOR PUBLICE

Statul apelează la împrumuturi din necesităti de trezorerie sau pentru asigurarea echilibrului bugetar.

Împrumuturile pentru necesităŃi de trezorerie se angajază cînd, deşi pe întregul an bugetul de stat se prezintă echilibrat, este posibil ca pe parcursul acestuia, cu deosebire în primele luni să nu existe o concordantă perfectă între termenele la care se încasează veniturile si cele la care se efectuează cheltuielile. În aceste condiŃii pot să apară goluri de casă (de trzorerie) când plătile devansează încasările şi atunci se justifică angajarea împrumuturilor pentru acoperirea cheltuielilor publice.

Trezoreria publică trebuie să cunoască, din timp, perioadele în care pot să apară goluri de casă pentru a putea procura resursele necesare acoperirii acestora din afara bugetului public national.

Dacă toate resursele financiare publice, încasate pe teritoriul national, se colectează la Trezoreria finantelor publice, golurile de casă ale bugetului public pot fi acoperite cu ajutorul sumelor împrumutate de la alte institutii financiare de stat, care înregistrează un surplus de resurse financiare. Ulterior, în momentul încasării veniturilor bugetare prevăzute, suma împrumutată se restituie institutiei creditoare.

Dacă resursele financiare disponibile ale institutiilor publice nu sunt suficiente pentru a acoperi golurile de casă ale bugetului, atunci se solicită împrumuturi, pe termen scurt, de la alti deŃinători de resurse băneşti de pe piaŃă, inclusiv de la banca centrală, sub forma unui avans în contul veniturilor bugetare viitoare, în limitele si în conditiile prevăzute de lege.

Pag. | 144

Resursele bănesti, împrumutate de la diverşi detinători publici sau privati, nu măresc masa monetară, ci numai o redistribuie. În schimb, resursele împrumutate de la banca centrală constituie o emisiune de bani fără acoperire materială. De asemenea, apelul la împrumuturi din necesităti de trezorerie poate avea consecinte negative asupra circulatiei monetare dacă sumele obtinute nu se rambursează la termenele stabilite.

Pentru finanŃarea deficitului bugetar, statul se împrumută pe piaŃa internă sau pe piaŃa externă. Pentru împrumuturile contractate pe piaŃa interna, inclusiv la banca centrală, pe termen scurt, se emit bonuri de tezaur. Emisiunea bonurilor de tezaur, în unele tari, este limitată prin lege, în timp ce în altele este nelimitată.

Bonurile de tezaur sunt titluri de împrumut, purtătoare de dobândă, la fel ca obligatiunile si împreună fac parte din categoria efectelor publice protejate împotriva falsificării sau contrafacerii. Fiecare bon de tezaur cuprinde denumirea, emitentul, precizarea sumei de bani stabilită ca unitate valorică a împrumutului, precum si alte informatii privind dobânda, termenul de rambursare, eventual numărul de serie si alte conditionări din ansamblul cărora rezultă că titlul respectiv dovedeşte şi reprezintă o creantă a detinătorului fată de stat.

Pentru acoperirea deficitului bugetar, guvernul are de ales între creşterea veniturilor fiscale (prin majorarea impozitelor existente sau introducerea altora noi) si contractarea de împrumuturi, de regulă, pe termene medii (1-5 ani) si lungi (mai mari de 5 ani).

Puterea executivă optează, de regulă, pentru contractarea de împrumuturi din următoarele motive:

majorarea impozitelor afectează standardul de viată al populatiei, iar partidul (coalitia) de la putere evită, de regulă, să aplice aceasta măsură, considerată nepopulară, pentru a nu- si pierde electoratul; în tările cu un nivel ridicat al fiscalitătii, o nouă creştere a acesteia ar genera o împotrivire a categoriilor de plătitori care ar urma să suporte sarcina fiscală suplimentară;

împrumuturile de stat, pe piaŃa internă, oferă celor care au disponibilităti băneşti un plasament sigur;

împrumuturile de stat constituie o modalitate mai rapidă de procurare a resurselor financiare decât impozitele, deoarece perioada necesară identificării si evaluării materiei impozabile este mai îndelungată decât cea de subscriere la împrumut si efectuarea vărsămintelor în contul acestuia;

împrumutul solicitat băncii centrale, de regulă, se obtine intr-un termen mai scurt decât în cazul în care acesta se plasează în rândul altor persoane juridice si al populatiei.

Rolul împrumuturilor de stat a generat, de-a lungul timpului, opinii diferite.

În perioada de ascensiune a capitalismului, specialiştii erau adeptii creşterii impozitelor si criticau recurgerea la împrumuturi publice, deoarece considerau că:

Pag. | 145

-echilibrarea bugetului de stat trebuie să se asigure exclusiv pe seama veniturilor ordinare (fiscale si domeniale);

-împrumuturile generează cheltuieli bugetare suplimentare sub forma de dobânzi, comisioane etc., care fac necesară, în final, majorarea impozitelor; împrumuturile uşurează sarcina fiscală a generatiei prezente, dar împovărează generatiile viitoare, datorită cheltuielilor reclamate de rambursarea ratelor scadente si plata dobânzilor;

-împrumuturile afectează capitalul natiunii, în timp ce impozitele diminuează numai veniturile acesteia.

În perioada crizei economice din 1929-1933, numeroşi specialişti au renunŃat la conceptia neamestecului statului în viaŃa economică, susŃinând necesitatea influenŃării acesteia cu ajutorul pârghiilor economico-financiare, între care, împrumuturile, cheltuielile publice, rata scontului, cursul valutar deŃin rol important;

În perioada contemporană, concepŃia privind rolul intervenŃionist al statului în economie a suferit mutaŃii profunde culminînd cu atitudinea provocată de efectele crizei economico-financiare cînd s-a recunoscut unanim acest rol al statului.

Unii economişti apreciază nefondată opinia potrivit căreia împrumuturile constituie un mijloc de transferare a sarcinilor financiare asupra generatiilor viitoare, deoarece plusului de cheltuieli ce le vor avea de suportat plătitorii de impozite în legătură cu împrumuturile contractate în trecut, îi va corespunde un plus de venituri (dobânzi si restituiri de împrumuturi), ce va reveni creditorilor statului.

Este respinsă si opinia potrivit căreia împrumuturile de stat afectează capitalul natiunii deoarece se apreciază ca nu împrumuturile distrug capitalul natiunii, ci slaba preocupare a unor unităti economice pentru buna întretinere, reparare si modernizare a echipamentelor industriale, a mijloacelor de transport si a instalatiilor energetice, pentru formarea profesionala a fortei de muncă etc. Se apreciază, totuşi, ca împrumuturile constituie un mijloc de procurare a resurselor financiare publice mai costisitor decât impozitele, iar dobânzile si celelalte avantaje acordate creditorilor statului majorează, inevitabil, cheltuielile publice.

Asigurarea echilibrului bugetar sau acoperirea unor necesităti curente de trezorerie, prin apelarea la împrumuturi publice, generează anumite procese de redistribuire a produsului intern brut, care se manifestă atât în interiorul fiecărui stat, cât si pe plan international.

Pe plan intern, efectele redistribuirii produsului intern brut încep să apară odată cu subscrierea la împrumuturile lansate de autoritătile publice. În acest moment are loc o redistribuire între partea destinată formării brute de capital (de acumulare) si cea destinată consumului, deoarece o parte din capitalul bănesc disponibil este plasată în înscrisuri ale împrumuturilor de stat si se utilizează, preponderent, în scopuri neproductive. Aceasta redistribuire se realizează si ulterior, prin plata dobânzilor si a eventualelor

Pag. | 146

câ tiguri promise de autorităti, care se realizează în favoarea subscriitorilor la împrumuturi, din veniturile încasate prin impozite.

Împrumuturile publice contractate pe piaŃa externă contribuie la redistribuirea produsului intern brut intre tările care acordă împrumuturi si cele care le solicită. Initial, la acordarea acestor împrumuturi, fluxurile financiare pornesc de la tările împrumutătoare câtre cele împrumutate. Din momentul începerii restituirii împrumuturilor şi al plătii dobânzilor aferente sensului fluxurilor financiare se schimbă, respectiv pornesc de la tările împrumutate câtre tările împrumutătoare.

Dacă redistribuirea produsului intern brut al Ńării împrumutătoare către tara împrumutată are caracter temporar, împrumutul fiind rambursabil, în schimb plătile efectuate de Ńara debitoare, cu titlu de dobânzi si comisioane, câtre cea creditoare reprezintă o redistribuire nerambursabilă si definitivă a produsului intern brut pe plan international.

6.5. DATORIA PUBLICĂ

ConŃinutul şi formele de manifestare ale datoriei publice

Datoria publică reprezintă valoarea totală a angajamentelor statului, inclusiv cheltuielile generate de acestea.

Datoria publică totală reprezintă totalitatea obligatiilor pecuniare ale statului (guvern, institutii publice, unităti administrativsteritoriale) la un moment dat, rezultate din împrumuturi interne si externe (în lei si în valută) contractate pe termen scurt, mediu şi lung, precum si obligatiile statului către trezoreria proprie, pentru sumele avansate temporar în scopul acoperirii deficitului bugetar.

Datoria publică se exprimă în moneda naŃională sau în valută, în funcŃie de locul unde se contractează si de condiŃiile împrumutului.

În scopul evaluării datoriei publice a României, obligatiile exprimate în altă monedă decât cea naŃională se calculează în moneda naŃională, utilizându-se cursul de schimb comunicat de Banca NaŃională a României.

De asemenea, datoria publică totală a unei tări se poate exprima în valori absolute (pentru a cunoaşte sarcina la care este supusă economia tării respective fată de creditori), în valori relative, ca procent din P.I.B. (pentru a permite comparatia în timp si intre tari) si ca mărime medie pe locuitor (pentru a permite comparatii si analize în timp şi spatiu).

Datoria publică totală se calculează si se gestionează separat pe cele doua forme ale sale, respectiv datoria publică internă si datoria publică externă.

Datoria publică internă constituie o parte integrantă a datoriei publice totale si evidentiază împrumuturile de stat de pe piaŃa financiară internă, de

Pag. | 147

la persoane fizice şi/sau juridice, în monedă naŃională sau în valute străine, precum si împrumuturile angajate de terti, cu garanŃia statului, nerambursate la un moment dat.

Datoria publică externă constituie, de asemenea, o parte integrantă a datoriei publice totale si se defineşte prin creditele externe contractate si angajate de către stat, în nume propriu, sau de către autoritătile administratiei publice locale, precum si prin creditele externe contractate si angajate de către alti subiecti autonomi, cu garanŃia expresa a statului.

Gradul de exigibilitate a datoriei publice se exprimă cu ajutorul datoriei flotante şi a datoriei consolidate.

Datoria publică flotantă reprezintă datoria publică pe termen scurt si cuprinde împrumuturile contractate, pe perioade de până la un an, în scopul acoperirii golurilor de casă generate de neconcordanta, în timp, a veniturilor cu cheltuielile bugetare.

Datoria publică consolidată cuprinde totalitatea datoriilor rezultate din împrumuturile de stat contractate pe termen mediu si lung, precum si a celor rezultate din prelungirea termenelor de rambursare a împrumuturilor pe termen scurt, pe perioade de timp mediu si lung.

În prezent, în afara celor două forme ale datoriei publice (flotantă si consolidată), se vorbeşte şi despre datoria publică la vedere, care include atât depozitele constituite la Trezoreria publică, de către diversi subiecti autonomi, cât si alte sume băne ti colectate de aceasta prin circuitul său propriu.

Distinctia dintre datoria publică flotantă si cea consolidată este importantă si pentru aprecierea efortului financiar pe care statul este nevoit să-l facă, în mod curent, pentru rambursarea datoriei scadente si pentru plata dobânzilor aferente în cursul unui an. Astfel cu cât ponderea datoriei publice flotante în totalul datoriei publice este mai mare, cu atât nevoia curentă de resurse financiare menite să acopere serviciul datoriei publice este mai presantă, si invers.

Valoarea totală a împrumuturilor contractate, la un moment dat, de către autoritătile publice formează datoria publica brută, iar dacă din aceasta se scade valoarea împrumuturilor angajate de la institutiile de stat (Trezoreria publică, Banca Centrală, s.a.) se obtine datoria publică netă.

Datoria publică internă

La nivel national, atât angajarea împrumuturilor publice de pe piaŃa financiară internă, cât si garantiile acordate de stat unor terti pentru a contracta împrumuturi se realizează de către Guvern, în limita sumei aprobate de Parlament, prin intermediul Ministerului Finantelor Publice sau al altor institutii financiare specializate, care dobândesc calitatea de agent al statului.

Pag. | 148

Datoria publică internă constituie o obligatie irevocabilă si neconditionată a statului de a rambursa împrumuturile contractate în lei, de a plăti dobânzile, câ tigurile si alte costuri aferente. Pentru plata dobânzilor aferente datoriei publice interne se acorda o autorizare bugetară permanentă, respectiv o aprobare nelimitată de rambursare a împrumuturilor si de plată a dobânzilor si câ tigurilor aferente, care nu necesită aprobări suplimentare prin legea anuală a bugetului de stat.

Cunoaşterea nivelului datoriei publice interne si a serviciului pe care acesta îl generează este importantă atât pentru autoritătile statului, cât si pentru creditorii statului.

Pentru realizarea acestui deziderat se pot utiliza un set de indicatori de apreciere, dintre care mentionam:

gradul de îndatorare a statului (se determină ca raport procentual între cuantumul datoriei publice si produsul intern brut, iar cu cât acest indicator are o valoare mai mare, cu atât tara este mai îndatorată);

datoria publică internă angajată (ca totalitate a obligatiilor asumate de stat fată de creditorii interni si nerambursate în momentul realizării analizei);

datoria publică angajată pe locuitor (ca raport între mărimea absolută a acesteia si numărul locuitorilor unei tari);

serviciul datoriei publice interne, în mărime absolută;

ponderea serviciului datoriei publice interne în produsul intern brut sau în totalul cheltuielilor bugetare;

mărimea ratelor scadente pentru datoria publică internă si ponderea acestora în produsul intern brut;

mărimea dobânzilor si comisioanelor datorate pentru datoria publică internă si ponderea acestora în produsul intern brut.

Datoria publică externă

Imprumuturile externe reprezintă o formă a exportului de capital şi au înregistrat o dezvoltare foarte mare în secolul al XX-lea datorita existentei, pe piaŃa tărilor dezvoltate, a unui surplus relativ de capital, care îsi căută plasament peste granită în conditii mai avantajoase decât în interior.

OpŃiunea Ńărilor lumii pentru împrumuturile interne si externe este dependentă de:

mărimea pieŃei interne a capitalului de împrumut;

volumul comerŃului exterior;

raportul dintre exportul şi importul care compun comertul exterior.

Pag. | 149

Spre deosebire de datoria publică internă, datoria publică externă este mai dezavamtajoasă din următoarele motive:

Imprumuturile externe trebuie rambursate, în timp ce împrumuturile interne pot fi transformate în împrumuturi perpetue, sau rambursarea lor poate fi amânata printr-o conversie intr-un împrumut pe termen lung; Obligatiile privind dobânzile si alte cheltuieli aferente împrumuturilor externe se stabilesc de către creditori, guvernul Ńării beneficiare neavând control asupra acestora;

Deprecierea valutei debitorului pe pietele monetare interne creşte povara plătilor de dobânzi si a capitalului rambursat;

Plătile trebuie efectuate la termenele stabilite de către creditori si nu la cele convenabile Ńării debitoare;

Neplata/Nerestituirea la termene stabilite a dobânzilor, comisioanelor sau a capitalului împrumutat atrage penalităti si creează dificultăti pentru obtinerea unor credite în viitor;

BalanŃa de plăti este influenŃată negativ dacă sumele obtinute, prin împrumuturi externe, nu sunt utilizate pentru creşterea exporturilor, sau pentru reducerea importurilor Ńării debitoare;

Pierderea suveranităŃii reprezintă, uneori, un pret indirect al recurgerii la împrumuturi externe (este cazul împrumuturilor obtinute de la unele institutii financiare internationale si care pot cere guvernului tarii beneficiare sa promoveze anumite politici economice).

CUVINTE CHEIE

împrumutul public, creditul public, bonuri de tezaur, certificate de trezorerie,

curs de emisiune, primă de emisiune, plasarea împrumutului public, datoria

publică, serviciul datoriei publice, datoria publică externă


1. La ce se referă conceptul de credit public?

2. În ce constau elementele tehnice ale împrumuturilor publice?

3. Care sunt operatiunile specifice împrumuturilor publice?

4. Care este tipologia împrumuturilor publice?

5. Care este destinatia si rolul împrumuturilor publice?

6. În ce constă datoria publică internă si externă?


Pag. | 150

1. Care din următoarele afirmatii sunt adevărate:

a) Creditul comercial reprezintă resursele împrumutate de pe piaŃa internă sau externă de capital, în vederea acoperirii deficitului bugetar sau a golurilor temporare de trezorerie;

b) Creditul public este cel la care apelează agentii economici pentru sustinerea activităŃii curente;

c) Creditul public reprezintă o întelegere între stat, pe de o parte, si persoane fizice sau juridice, pe de altă parte, prin care cea din urmă consimte să pună la dispozitia statului o sumă de bani, sub formă de împrumut, pe o perioadă determinată.

2. Trăsăturile caracteristice al împrumutului public sunt: a) contractualitatea, ce exprimă acordul de vointă al părtilor; b) rambursabilitatea - restituirea la termenul fixat al împrumutului;

c) contraprestatia - asigurarea unei dobânzi sau a unui câstig; d) proportionalitatea - împărtirea egală a obligatiunilor între creditori;

e) depersonalizarea.

3. Împrumutul de stat poate fi contractat pentru necesităti de trezorerie sau pentru echilibrarea bugetului de stat.

a) adevărat;

b) fals.

4. Rolul împrumutului public se manifestă pe mai multe planuri, si anume:

a) folosirea lui ca instrument de securitate socială;

b) folosirea lui ca instrument de politică economică;

c) folosirea lui pentru redistribuirea PIB;

d) folosirea lui ca modalitate de procurare rapidă de fonduri.

5. Împrumutul public, din punct de vedere juridic, este definit de unele elemente tehnice, printre care:

a) subiectul impozabil;

b) denumire;

c) valoare nominală;

d) înlesniri;

e) valoare reală;

f) lombardare.

6. Forma de contractare a împrumutului public prin creante în cont reprezintă:

a) titluri de rentă perpetuă;

Pag. | 151

b) înregistrare în evidentele datoriei publice, fără eliberare de înscrisuri;

c) bonuri de tezaur, certificate de impozite, polite de tezaur.

7. Rata dobânzii la împrumuturile de stat este determinată de: a) cererea si oferta de capital de pe piată;

b) rata dobânzii practicată la creditele comerciale;

c) situatia economică;

d) nivelul inflatiei;

8. Operatiunile legate de acordarea împrumutului public se referă la următoarele aspecte:

a) plasarea pe piată;

b) modificarea ratei dobânzii;

c) modificarea termenului de rambursare;

d) amortizarea împrumutului;

e) toate cele de mai sus.

9. Plasarea creditului public prin subscriere publică reprezintă: a) publicitatea organizată pentru promovarea unor produse; b) publicitatea organizată pentru informarea persoanelor fizice si juridice asupra lansării si rambursării împrumuturilor;

c) cotarea obligatiunilor la Bursă.

10. În cazul plasării împrumutului prin intermediul consortiilor bancare, acestea se angajează să efectueze operatiunile legate de lansarea si rambursarea împrumuturilor punând la dispozitie următoarele variante:

a) preluarea în comision;

b) cumpărarea efectivă;

c) modificarea nivelului dobânzii;

d) amortizarea împrumutului.


1. Consolidarea datoriei reprezintă preschimbarea înscrisurilor corespunzătoare împrumuturilor exigibile imediat, sau pe termen scurt, cu înscrisuri ale unor credite pe termen mijlociu sau lung, sau fără termen, spre exemplu:

a) preschimbarea unor bonuri de tezaur în actiuni cotate la bursă;

Pag. | 152

b) preschimbarea unor bonuri de tezaur în obligaŃiuni;

c) preschimbarea unor bonuri de tezaur în titluri de rentă;

d) preschimbarea unor bonuri de tezaur în titluri de rentă perpetuă;

2. Împrumuturile publice pot fi rambursate utilizând diverse modalităti, si anume:

a) anuităŃi - modalitate prin care se achită pe lângă dobândă si o parte din suma datorată;

b) tragere la sorti a obligaŃiunilor amortizabile în fiecare an;

c) răscumpărare la bursă, când cursul este scăzut.

3. Datoria publică nu include sumele împrumutate de administratia publică centrală si locală, de la persoane fizice si juridice, de pe piaŃa internă sau externă, rămase de rambursat la un moment dat.

a) adevărat;

b) fals.

4. Gradul de îndatorare al tării reprezintă:

a) totalitatea sumelor împrumutate de stat;

b) proportia din PIB ce ar trebui alocată pentru rambursarea integrală a datoriei;

c) serviciul datoriei publice.

5. Conform metodologiei FMI datoria externă se defineste ca fiind:

a) datoria având o scadentă initială sau prelungită mai mare de un an, datorată nerezidentilor si rambursabilă în devize străine, în bunuri sau servicii

b) totalitatea sumelor împrumutate de administratia publică centrală si locală, de la persoane fizice si juridice, de pe piaŃa internă sau externă, rămase de rambursat la un moment dat;

c) anuităŃile anuale pe care statul trebuie să e plătească tuturor detinătorilor de creanŃe în cont.

6. Datoria publică externă si datoria externă sunt două categorii economice distincte sau reflectă aceeasi categorie:

a) sunt două categorii distincte;

b) exprimă acela si lucru;

c) prima o include pe a doua.

Pag. | 153

7. Aparitia si extinderea datoriei externe depind de actiunea conjugată a mai multor factori, printre care:

a) dezechilibrul dintre resursele interne si consumul intern;

b) politica economică neadecvată;

c) modificările conjuncturale pe plan international

d) nivelul real al dobânzilor percepute la creditele externe.

e) toti cei de mai sus.

8. Împrumuturile de stat se deosebesc de veniturile fiscale, deoarece:

a) împrumuturile, în general, se rambursează;

b) presupun un câstig - dobândă;

c) au ca scop principal formarea resurselor financiare publice;

d) reprezintă prelevări obligatorii.


a) datoria externă netă caracterizată datoria externă; b) datoria externă brută caracterizează datoria externă; c) dimensionarea corectă a datoriei publice externe se face însumând datoriile acumulate la diferite niveluri ale administratiei publice;

d) nici una de mai sus.

10. Transformarea datoriei aflate în incapacitate de rambursare în participatii ale băncilor creditoare la capitalul diverselor societăti productive din tările debitoare a constituit:

a) o modalitate de atragere a capitalului străin;

b) o măsură îndreptată spre redresarea situatiei de insolvabilitate a tărilor aflate în criză;

c) o posibilitate de cre tere a resurselor financiare publice. d) toate cele de mai sus.

APLICAłII PRACTICE

1. Se emite un număr de 15000 obligaŃiuni de stat cu o valoare nominală pe obligatiune de 1000000 lei. Statul decidă să facă împrumutul prin intermediul unui consortiu bancar ce cumpără efectiv obligaŃiunile la un curs de 92%. Consortiul bancar reuseste să plaseze obligaŃiunile pe piaŃa valorilor mobiliare si obtine un curs de 98%.

Să se determine:

Pag. | 154

a) Valoarea integrală a împrumutului solicitat de stat;

b) Suma efectivă încasată de stat;

c) Suma ce revine consortiului bancar în urma plasării

împrumutului.

a) Valoarea integrală a împrumutului solicitat de stat

Vîmpr = Nr. obligaŃiuni x Val nominală / obligatiune = 15000 x 1000000 lei = 15000000000 lei

b)Suma efectivă încasată de stat;

Ss = Vîmpr x 92% = 15000000000 lei x 0,92 = 13.800.000.00 lei

c)Suma ce revine consortiului bancar în urma plasării împrumutului.

Suma încasată de consortiu bancar prin vărsarea obligaŃiunilor Sîc = Vîmpr x 98% = 15000000000 lei x 0,98 = 14.700.000.000 lei

Scb = Sîc - Ss = 14.700.000.000 lei - 13.800.000.000 lei = 900.000.000 lei

2. Statul emite, prin ofertă publică, obligaŃiuni ale unui împrumut la o valoare nominală pe obligatiune de 500.000 lei. Cursul obligaŃiunilor în momentul plasării este de 95%, iar în momentul rambursări 103%.

Să se determine:

a) Suma pe care o pierde statul pentru fiecare obligatiune; b) Prima la care are dreptul la rambursare detinătorul a 10 obligaŃiuni; c) Ce primă de rambursare va primi detinătorul unei obligaŃiuni dacă în momentul rambursării cursul este de 90%.

Suma pe care o pierde statul pentru fiecare obligatiune;

Sps = Suma pierdută cu ocazia plasării împrumutului + Suma pierdută cu ocazia rambursării împrumutului = (500.000 lei - 500.000 lei x 0,95) + (500.000 lei x 1,03 - 500.000 lei) = 25.000 lei + 15.000 lei = 40.000 lei

a) Prima la care are dreptul la rambursare detinătorul a 10 obligaŃiuni;

Pr = Suma reală la rambursare - Suma reală la plasare = 500.000 lei x 1,03 - 500.000 lei x 0,95 = 515.000 lei - 475.000 lei = 40.000 lei pe obligatiune

Pag. | 155

Prima de rambursare totală = 40.000 lei x 10 = 400.000 lei

b) Ce primă de rambursare va primi detinătorul unei obligaŃiuni dacă în momentul rambursării cursul este de 90%.

Pr = Suma reală la rambursare - Suma reală la plasare = 500.000 lei x 0,90 - 500.000 lei x 0,95 = 450.000 lei - 475.000 lei = - 25.000 lei pe obligatiune

În acest caz va pierde suna de 25.000 lei pe obligatiune.

3. Se dau următoarele date ipotetice:

♦ Cheltuieli cu plata dobânzilor si anuităŃilor privind împrumuturile

de stat externe de 1980 miliarde lei;

♦ Venituri din exporturi de mărfuri si servicii de 12500 miliarde lei;

♦ Cheltuielile bugetului de stat reprezintă 9500 miliarde lei;

♦ PIB 30000 miliarde lei.

Să se determine:

a) ponderea serviciului datoriei externe în veniturile din export;

b) ponderea serviciului datoriei externe în cheltuielile bugetare

c) ponderea serviciului datoriei externe în PIB.

d) ponderea serviciului datoriei externe în veniturile din export;

%SDE/Ve = 1980 mld. lei / 12500 mld. lei x 100 = 15,84% b) ponderea serviciului datoriei externe în cheltuielile bugetare %SDE/Chb = 1980 mld. lei / 9500 mld. lei x 100 = 20,84%


%SDE/PIB = 1980 mld. lei / 30000 mld. lei x 100 = 6,6%

4. Pe baza datelor din tabelul de mai jos, să se determine cresterea

reală a serviciului datoriei publice externe în anul T1 fată de T0.

Indicatori T0 T1

Dobânzi aferente datoriei publice 800 1300

externe - mld. lei

Rate scadente în contul datoriei 1400 2100

Pag. | 156

publice externe - mld. lei

Indicele preturilor t = 100 125 147

Serviciul datoriei externe SDE reprezintă suma dobânzilor aferente datoriei publice externe si a ratelor scadente în contul datoriei publice externe.

SDE0 = 800 mld. lei + 1400 mld. lei = 2200 mld. lei SDE1 = 1300 mld. lei + 2100 mld. lei = 3400 mld. lei

TSDE = 3400 mld. lei - 2200 mld. lei = 1200 mld. lei (modificare nominală absolută)

SDEr0 = SDE0 / Ip0 x 100 = 2200 mld. lei / 125 x 100 = 1760 mld. lei SDEr1 = SDE1 / Ip1 x 100 = 3400 mld. lei / 147 x 100 = 2313 mld. lei

TSDEr = 2313 mld. lei - 1760 mld. lei = 553 mld. lei (modificarea reală absolută)

De si nominal serviciul datoriei publice externe a crescut în perioada 1 fată de perioada 0 cu 1200 mld. lei, real a crescut cu 553 mld. lei

APLICATII PROPUSE PENTRU REZOLVARE

1. Se emite un număr de 20000 obligaŃiuni de stat cu o valoare nominală pe obligatiune de 800000 lei. Statul decidă să facă împrumutul prin intermediul unui consortiu bancar ce cumpără efectiv obligaŃiunile la un curs de 81%. Consortiul bancar reuseste să plaseze obligaŃiunile pe piaŃa valorilor mobiliare si obtine un curs de 88%.

Să se determine:

d) Valoarea integrală a împrumutului solicitat de stat;

e) Suma efectivă încasată de stat;

f) Suma ce revine consortiului bancar în urma plasării

împrumutului.

2. Statul emite, prin ofertă publică, obligaŃiuni ale unui împrumut la o valoare nominală pe obligatiune de 700.000 lei. Cursul obligaŃiunilor în momentul plasării este de 102%, iar în momentul rambursări 97%.

Să se determine:

d) Suma pe care o pierde statul pentru fiecare obligatiune;

Pag. | 157

e) Prima la care are dreptul la rambursare detinătorul a

obligaŃiuni;

f) Ce primă de rambursare va primi detinătorul unei obligaŃiuni dacă în momentul rambursării cursul este de 105%.

3. Se dau următoarele date ipotetice:

♦ Cheltuieli cu plata dobânzilor si anuităŃilor privind împrumuturile

de stat externe de 1270 miliarde lei;

♦ Venituri din exporturi de mărfuri si servicii de 9800 miliarde lei;

♦ Cheltuielile bugetului de stat reprezintă 6300 miliarde lei;

♦ PIB 22000 miliarde lei.

Să se determine:

a) ponderea serviciului datoriei externe în veniturile din export;

b) ponderea serviciului datoriei externe în cheltuielile bugetare


4. Pe baza datelor din tabelul de mai jos, să se determine cresterea

reală a serviciului datoriei publice externe în anul T1 fată de T0.

Indicatori T0 T1

Dobânzi aferente datoriei publice 450 680

externe - mld. lei

Rate scadente în contul datoriei 840 960

publice externe - mld. lei

Indicele preturilor t = 100 113 142

TEME DE CASĂ

- Rolul şi importanŃa angajării împrumuturilor publice;

- Analiza evoluŃiei datoriei publice în perioada 2000-20010;

- Efectele recesiunii economico-financiare asupra datoriei publice;


Bodea, G., Sistemul economic, între dezechilibru şi dezvoltare, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1999 Brezeanu, P., Marinescu, Finantele publice şi fiscalitatea

Pag. | 158

între I., teorie şi practică, Ed. Fundatiei “România de mâine”, Bucureşti, 1998 Văcărel, I., Politici economice şi financiare de ieri de de azi, Ed. Economică, Bucureşti, 1996 Văcărel, I., (coordonator) Finante publice, Ed. Didactică si Pedagogică R.A., Bucureşti, 2002

CAPITOLUL 7

TREZORERIA FINANTELOR PUBLICE. ECHILIBRUL FINANCIAR

OBIECTIVE

Definirea termenului de trezorerie a finanŃelor publice; Analiza celor două funcŃii de bază ale trezoreriei şi a funcŃiilor actuale ale trzoreriei în condiŃiile creşterii complexităŃii funcŃiilor statului; Definirea conceptului de echilibru financiar;

Analiza pentagonului macrostabilizării, ca instrument principal al estimării echilibrului financiar.

COMPETENłE

Dobîndirea cunoştinŃelor necesare ce privesc specificul activităŃilor care se derulează prin Trezoreria finanŃelor publice . Cunoaşterea funcŃiilor Trezoreriei statului , a suportului legislativ de organizare şi funcŃionare care-i conferă cadul legal de îndeplinire a atribuŃiilor ce-i revin ca instituŃie reprezentativă a statului în care funcŃionează economia de piaŃă.

REZUMAT

Trezoreria finanŃelor piblice, din punct de vedere instituŃional, este serviciul public însărcinat cu gestiunea fondurilor financiare publice, în sensul casieriei, dar mai ales cu asigurarea echilibrului permanent dintre încasările generatoare de lichidităti si plătile exigibile, dintre veniturile publice si cheltuielile publice, cu finanŃarea deficitului bugetar, gestionarea datoriei publice si altele, toate acestea concurând la asigurarea echilibrului monetar si a echilibrului general al economiei.

În finantele moderne, la functiile: „de casă” si „de bancă”, ale trezoreriei se adaugă si cea a controlului asupra ansamblului de activităti ale statului. Trezoreria tinde să devină un instrument de procurare a resurselor financiare publice, alături de resursele bugetare şi de cele de împrumut.

Astăzi, vorbim în mod curent de resursele de trezorerie, ca despre o

Pag. | 159

categorie specială a resurselor financiare publice, care se formează în cadrul activităŃii trezoreriei si se reflectă numai în contabilitatea publică.

Echilibrul financiar reprezintă corelatia existentă între resursele financiare necesare economiei pentru îndeplinirea obiectivelor şi actiunilor prevăzute, inclusiv cele pentru satisfacerea unor nevoi suplimentare.

7.1. CONCEPTUL ŞI ISTORICUL TREZORERIEI FINANTELOR PUBLICE

Termenul de trezorerie este folosit în două sensuri. Astfel, pe de o parte, el serveşte la desemnarea casieriilor propriu-zise ale statului, atunci când se vorbeşte de „situaŃia trezoreriei”, sau de „deficitul trezoreriei”, iar pe de altă parte, el serveşte la desemnarea unei administraŃii publice, ca instituŃie.

Cele două sensuri ale termenului sunt legate între ele şi vizează şi funcŃiile pe care le îndeplineşte trezoreria.

Functiile trezoreriei publice sunt astăzi influentate de funcŃiile finanŃelor publice (de repartiŃie şi de control) şi implicit de diversitatea si complexitatea rolului statului modern, care au impus regândirea si redimensionarea circulaŃiei fluxurilor monetare prin instituŃia trezoreriei.

FuncŃia originară a trezoreriei este cea atribuită de către finanŃele clasice care considerau trezoreria ca o „casierie”, unde erau depuse si gestionate fondurile statului si ca „o bancă”, cu activitate de credit pe termen scurt, însărcinată să echilibreze în orice moment intrările si ieşirile de fonduri. Acest concept corespunde definiŃiei corecte a trezoreriei statului.

Activită-ile care se derulează în exercitarea funcŃiilor tradiŃionale ale trezoreriei (de casier public si de bancă a sectorului public) se bazează pe două principii şi anume : centralizarea şi gestionarea fondurilor financiare publice.

În ceea ce priveşte centralizarea fondurilor, s-a demonstrat deja că un stat nu poate să-şi exercite pe deplin suveranitatea financiară decât dacă reuşeşte să-şi centralizeze totalitatea resurselor financiare, dacă încasează toate veniturile la care are dreptul pentru a-şi finanta toate cheltuielile pe care le-a angajat.

În acest scop, pentru funcŃionarea unui mecanism al centralizării fondurilor, s-a instituit trezoreria publică centrală, ca şi condiŃie de separare a finanŃelor publice de finantele private.

Mecanismul centralizării fondurilor a presupus de la început crearea unei administraŃii speciale însărcinate cu execuŃia bugetului având mai mult funcŃii contabile, ceea ce a presupus separarea sa în raport cu autorităŃile care iau decizii care privesc execuŃia bugetului.

Pag. | 160

Conceptul de trezorerie a finanŃelor publice s-a impus ca rezultat al evoluŃei istorice, care a condus mai întâi, la identificarea noŃiunii de „monedă publică”, apoi la centralizarea acesteia sub o autoritate unică însărcinată să vegheze la respectarea unui ansamblu de reguli specifice. Deşi prerogativele acesteia sunt numeroase iar competenŃele diverse şi rolul extrem de important, primele acte normative de după decembrie 1989, care au legiferat organizarea acestei instituŃii în România, s-au axat mai mult în a-i stabili locul, rolul şi atribuŃiile, fără a menŃiona în mod expres o definiŃie a acesteia din punct de vedre conceptual. Astfel, Legea contabilităŃii din anul 19918 se referă numai la organizarea contabilităŃii Trezoreriei FinanŃelor Publice şi sfera de cuprindere a acesteia, respectiv: „operaŃiunile privind execuŃia de casă a bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat; constituirea şi utilizarea mijloacelor extrabugetare şi a fondurilor cu destinaŃie specială, gestiunea datoriei publice interne şi externe, precum şi alte operaŃiuni financiare efectuate în contul organelor administraŃiei publice centrale”. De asemenea, OrdonanŃa UrgenŃă nr. 146/20029 privind formarea şi utilizarea resurselor derulate prin Trezoreria Statului, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte, în principal, genul de operaŃiuni - încasări şi plăŃi - pe care le efectuează Trezoreria generală în contul instituŃiilor publice, precum şi atribuŃiile şi funcŃiile acesteia, dar nu-i dă Trezoreriei generale o anume definire. Nici Hotărârea Guvernului nr. 78/199210, care a constituit actul propriu-zis de naştere al acestei instituŃii, nu o defineşte într-un fel anume, stabilindu-i numai atribuŃiile. Normele metodologice ale Ministerului FinanŃelor Publice nr. 5318/1992, date în aplicarea acestei hotărâri, îi precizează mai clar rostul şi menirea sa ca fiind: „O instituŃie financiară prin care sectorul public îşi efectuează operaŃiunile de încasări şi plăŃi asupra cărora Ministerul FinanŃelor exercită controlul fiscal şi financiar preventiv”. Din definiŃie nu rezultă însă atribuŃiile acestei instituŃii pe linia gestionării datoriei publice interne şi a efectuării de plasamente financiare, acoperirii temporare a deficitelor bugetului asigurărilor sociale de stat, ale bugetului fondurilor speciale, şi folosirii mijloacelor băneşti disponibile ale Trezoreriei etc.. O definiŃie mai completă o dă OrdonanŃa de UrgenŃă a Guvernului nr. 146 din noiembrie 200211 care defineşte trezoreria ca fiind: „un sistem unitar şi integrat prin care statul asigură efectuarea operaŃiilor de încasări şi plăŃi privind fonduri publice, inclusiv cele privind datoria publică, şi a altor operaŃiuni ale statului, în condiŃii de siguranŃă şi în conformitate cu dispoziŃiile legale în vigoare”.

EvoluŃie

8 LEGE nr.82/1991 - Publicată în Monitorul Oficial al României nr.265 din 27 decembrie 1991

9 Publicată în Monitorul Oficial al României nr.824 din 14 noiembrie 2002 10

Publicată în Monitorul Oficial al României nr.30 din 28 februarie 1992 11

Publicată în Monitorul Oficial al României nr.824 din 14 noiembrie 2002

Pag. | 161

În România organizarea şi aşezarea pe principii clare, din punct de vedere al eficienŃei activităŃii serviciilor însărcinate cu administrarea banilor publici, s-a întins pe o lungă perioadă de timp şi nu a înregistrat deosebiri esenŃiale faŃă de procesul de formare al acestei instituŃii în alte state. Adesea, vistieria publică era confundată cu vistieria domnitorului, o delimitare mai clară fiind impusă şi înfăptuită în secolul al XIX-lea, odată cu crearea statului modern român. Astfel, la începutul secolului al XX-lea, şi în România se poate vorbi despre o organizare corespunzătoare şi eficientă a serviciilor care administrau fondurile publice12. Legea contabilităŃii publice din 29 iulie 1929 menŃiona că „administrarea, mânuirea banilor, valorilor şi materialelor, contabilizarea şi controlul lor sunt efectuate de serviciile publice şi supuse legii”. Prin legea amintită mai sus se arăta, că gestionarii publici sunt „... administratorii, contabilii, mânuitorii de bani sau materiale publice şi în genere toŃi cei care administrează, contabilizează sau mânuiesc bani, valori sau materiale publice”. În contextul acestei legi, orice serviciu public care angajau, lichidau, ordo-nanŃau şi mânuiau bani sau materiale publice trebuiau să aibă organizată contabilitate publică. Activitatea acesteia era concentrată şi controlată prin serviciile centrale de contabilitate ale ministerelor care, la rândul lor, erau răspunzătoare în faŃa Ministerului FinanŃelor Publice şi a CurŃii de Conturi, pentru remiterea la termenele fixate a conturilor, situaŃiilor şi comunicărilor cerute. În cursul evoluŃiei sale, alături de tendinŃele de identificare (separarea gestiunii fondurilor publice de cea a fondurilor domnitorului), unificarea (Legea contabilităŃii publice din 29 iulie 1929 – care prevedea obligativitatea înregistrării ca „venit” a tuturor încasărilor, faptul că nici o cheltuială nu se putea efectua „direct” din încasări, şi interzicea serviciilor publice de a avea deschise conturi la bănci particulare), diversificarea funcŃiilor sale, în organizarea şi funcŃionarea Trezoreriei publice, s-a impus principiul administrativ care a determinat separarea sarcinilor şi drepturilor ordonatorului de credite de cele ale contabilului. Un alt principiu care s-a impus, de-a lungul timpului, a fost cel al responsabilităŃii personale a administratorului, contabilului şi gestionarului. În România acest proces de înfiinŃare aTrezoreriei Statului se poate considera încheiat în ceea ce priveşte generalizarea lui la nivelul întregii Ńări. 7.2 ÎNFIINłAREA TRZORERIEI STATULUI-NECESITATE ŞI IMPORTANłĂ

Necesitatea înfiinŃării Trezoreriei Statului Trezoreria a existat în Ńara noastră, înaintea celui de-al doilea război mondial, într-o altă formă decât cea existentă în sistemul actual al finanŃelor publice. Până în anul 1925, pe lângă Ministerul FinanŃelor a funcŃionat şi o casierie

12

PAVEL BELDEAN, GABRIELA ANGHELACHE – „Trezoreria Statului – Organizarea, FuncŃionarea şi

Sistemul Contabil” ed. Economică 2004, pg.31

Pag. | 162

centrală a tezaurului, dată după care serviciul operaŃiilor de trezorerie a fost preluat de Banca NaŃională a României.13 ÎnfiinŃarea Trezoreriei Statului a devenit imperativ necesară după evenimentele din decembrie 1989, ca urmare a trecerii de la econmia centralizată la o economie de piaŃă, cu modificări majore şi în domeniul finanŃelor publice. Până în anul 1990, Banca NaŃională a României asigura emiterea de bancnote şi monede, gestiona rezerva de aur şi finanŃa industria, comerŃul şi asigura execuŃia bugetului de stat. De asemenea, coordona şi deŃinea monopolul asupra celorlalte patru instituŃii bancare: Banca de ComerŃ Exterior, care finanŃa tranzacŃiile cu străinătatea; Banca Agricolă, care susŃinea financiar cooperativele agricole şi întreprinderile agricole de stat; Banca de InvestiŃii, care asigura finanŃarea investiŃiilor şi Casa de Economii şi ConsemnaŃiuni, care mobiliza disponibilităŃile băneşti ale populaŃiei14. În vederea asigurării execuŃiei bugetului de stat Banca NaŃională a României avea următoarele atribuŃii: • încasarea veniturilor bugetare şi evidenŃierea acestora pe capitole, subcapitole, plătitori, efectuarea plăŃilor de casă, pe capitole de cheltuieli, pe ministere şi instituŃii subordonate; • exercitarea controlului asupra eliberării fondurilor de la bugetul de stat în numerar şi în cont către instituŃiile publice pentru acoperirea cheltuielilor aprobate, în limita creditelor bugetare deschise pe destinaŃii de Ministerul FinanŃelor Publice; • păstrarea conturilor de disponibilităŃi ale bugetelor locale, ale instituŃiilor publice, ale agenŃilor economici ce au conturi deschise la trezorerie; • transmiterea informaŃiilor către Ministerul FinanŃelor Publice privind execuŃia bugetară. Reforma din sistemul bancar a determinat structurarea acestuia pe două paliere: pe de-o parte, Banca NaŃională a României, care începe să-şi exercite funcŃiile tradiŃionale, de Bancă Centrală, iar, pe de altă parte, sistemul băncilor comerciale cărora le-au fost transferate operaŃiunile cu caracter comercial şi execuŃia bugetului public. Noul cadru juridic - „Legea privind activitatea bancară”15, „Legea privind Statutul Băncii NaŃionale a României”16 şi „Legea bancară”17 - subordonează Banca NaŃională a României direct organului legislativ al Ńării, fapt ce îi conferă acesteia un grad mai ridicat de independenŃă, şi, implicit, condiŃiile necesare înfăptuirii, într-un context nou, a politicii monetare, valutare şi de credit a statului. Ea devine, astfel, răspunzătoare pentru emisiunea monetară, gestionează rezervele valutare ale statului şi supraveghează activitatea celorlalte bănci. În aceste condiŃii, operaŃiunile privind execuŃia de casă a bugetelor şi celorlalte resurse financiare ale sectorului public au fost preluate de Banca Comercială Română, Banca pentru Dezvoltare şi Banca Agricolă. În mod practic, băncile comerciale efectuau numai operaŃiuni de încasări şi plăŃi în contul instituŃiilor publice centrale şi locale pe seama bugetelor, fără

13 UNGUREANU MIHAI-ARISTOTEL: „Organizarea şi Conducerea Trezoreriei FinanŃelor Publice în condiŃiile

Economiei de PiaŃă în România” 14

PAVEL BELDEAN, GABRIELA ANGHELACHE – „Trezoreria Statului – Organizarea, FuncŃionarea şi

Sistemul Contabil” ed. Economică 2004, pg.37 15 LEGE nr.33/1991 - Publicată în Monitorul Oficial al României nr.70 din 03 aprilie 1991 16

LEGE nr.312/2004 - Publicată în Monitorul Oficial al României nr.582 din 30 iunie 2004 17

LEGE nr.58/1998 - Publicată în Monitorul Oficial al României nr.121 din 23 martie 1998

Pag. | 163

un control efectiv real, fapt ce a generat multe neajunsuri în legătură cu urmărirea eficientă a drepturilor statului de încasat sau respectarea destinaŃiei speciale a creditelor bugetare aprobate. Astfel execuŃia bugetelor se desfăşura greoi, cu mari întârzieri, în cele mai multe cazuri datele finale privind execuŃia bugetară erau ireale, şi deci inoperante. Din această cauză, în timpul derulării execuŃiei bugetare nu se putea acŃiona operativ pentru corectarea unor situaŃii nefavorabile, din care motiv rămâneau importante venituri ale statului neîncasate, efectuarea vărsămintelor către buget de agenŃii economici rămânea, de multe ori, la latitudinea acestora sau fonduri aprobate necheltuite, în detrimentul unor acŃiuni şi activităŃi importante şi necesare din punct de vedere economic sau social. Se înregistrau, de asemenea, deficienŃe la încadrarea corectă a veniturilor bugetare pe subdiviziunile clasificaŃiei bugetare şi pe bugete componente. În multe cazuri, această încadrare era denaturată, aparatul financiar fie că nu descoperea greşelile efectuate de bănci, fie că le identificau la un moment când nu mai puteau face corecturi, fapt ce conducea la raportarea unor date şi situaŃii nereale privind realizarea veniturilor, cu toate consecinŃele negative care decurgeau de aici. Executarea bugetelor la partea de cheltuieli rămânea, de asemenea, de cele mai multe ori, la discreŃia ordonatorilor de credite, iar constatările ulterioare ale instituŃiilor abilitate cu controlul execuŃiei bugetare, evidenŃiau o abatere săvârşită deja, care numai rareori putea fi îndreptată. În consecinŃă, renunŃarea la derularea procesului bugetar prin sistemul bancar a avut la bază următoarele argumente: • deficienŃele şi neajunsurile înregistrate cu privire la execuŃia bugetelor, cum ar fi: controlul asupra operaŃiunilor cu privire la necesitatea, oportunitatea şi legalitatea efectuării acestora, complicarea fluxurilor monetare şi prelungirea termenelor de raportare a datelor privind execuŃia bugetară; • reorganizarea băncilor (privatizarea) şi consecinŃele acesteia asupra finanŃelor publice,; • schimbarea concepŃiilor privind administrarea şi utilizarea resurselor financiare publice; • cerinŃele şi posibilităŃile reale de asigurare a echilibrului bugetar, prin intervenŃii încă din fazele de urmărire a execuŃiei bugetare; • autonomia bugetului asigurărilor sociale de stat, în contextul prevederilor Legii finanŃelor publice; • întărirea autonomiei finanŃelor publice locale, la nivelul bugetelor acestora în cadrul judeŃelor şi comunităŃilor locale potrivit Legii administraŃiei publice locale; • înfiinŃarea şi funcŃionarea fondurilor speciale; • creşterea şi diversificarea sistemului veniturilor proprii pe diverse bugete; • costul ridicat al cheltuielilor legate de comisioanele bancare pentru efectuarea operaŃiunilor în contul bugetului general consolidat. În contextul prezentat, Trezoreria Statului era necesară pentru a răspunde mai bine noilor comandamente şi cerinŃe ale reformei în domeniul bugetar, legate de crearea pârghiilor şi mijloacelor financiare specifice economiei de piaŃă cu ajutorul cărora statul să poată influenŃa favorabil dezvoltarea economico-socială.

Pag. | 164

ÎnfiinŃarea Trezoreriei FinanŃelor Publice în Ńara noastră a devenit o necesitate obiectivă, determinată de aplicarea programului de reformă şi restructurare a economiei, în condiŃiile în care finanŃelor publice li s-a cerut să-şi amplifice rolul şi funcŃiile referitor la administrarea, angajarea şi utilizarea mai eficientă a resurselor financiare publice. În condiŃiile Ńării noastre, trecerea la economia concurenŃială de piaŃă, transformările petrecute în sistemul bancar, necesitatea creerii unui sistem unitar de administrare, angajare şi utilizare a resurselor financiare publice, care să cuprindă toate etapele procesului bugetar, a fost pe deplin justificată. Prin această măsură, Ministerul FinanŃelor Publice dispune de instrumente specifice de analiză în toate etapele de elaborare, aprobare şi execuŃie a bugetului de stat, a bugetului asigurărilor sociale de stat şi bugetului local pentru asigurarea echilibrului financiar, monetar, valutar şi al gestionării corespunzătoare a datoriei publice interne şi externe angajate.

7.3 IMPORTANłA ORGANIZĂRII TREZORERIEI STATULUI Organizarea Trezoreriei statului în România este importană din următoarele considerente: a) este considerat cel mai potrivit sistem de organizare a execuŃiei bugetare, protejându-l de riscuri; b) asigură soluŃionarea unor cerinŃe financiare, prin reglementarea operaŃiunilor specifice, care privesc: • gestionarea creditelor externe angajate de Guvern pentru sprijinirea programelor de reformă; • mobilizarea resurselor financiare din economie pentru acoperirea deficitului bugetar şi pentru serviciul datoriei publice; • finanŃarea obligaŃiilor statului asumate prin acorduri guvernamentale cu decontare în conturile de clearing, barter şi cooperare economică, în vederea echilibrării importurilor cu exporturile. c) permite cunoaşterea permanentă a resurselor publice şi nevoia de împrumuturi pentru finanŃarea deficitului bugetar. AtribuŃiile trezoreriei finanŃelor publice nu se limitează numai la execuŃia bugetului de stat. Prin Trezoreria Statului s-au pus în practică politici de plasamente financiare din disponibilităŃile temporare aflate în conturile trezoreriei. Se asigură valorificarea disponibilităŃilor temporare (surplusul de încasări faŃă de plăŃi), ÎnfiinŃarea Trezoreriei finanŃelor publice în România a completat cadrul instituŃional prin care statul şi-a creat posibilitatea de a-şi stabili şi aplica politica bugetară , organizându-şi activitatea financiară atât la nivel central, cât şi local. Trezoreria statului asigură cunoaşterea şi rezolvarea problematicii specifice gestiunii financiare publice, facilitează folosirea de către Ministerul FinanŃelor Publice, cu ocazia întocmirii, aprobării şi execuŃiei bugetului public, a

Pag. | 165

instrumentelor de analiză fundamentală şi de supraveghere a realizării echilibrului financiar, monetar, valutar şi a datoriei publice18.

7.4. FUNCTIILE DE BAZĂ ALE TREZORERIEI

I. Trezoreria ─ în calitate de casier

Această functie implică două aspecte, execuŃia de casă a operaŃiunilor de încasări si plăti efectuate către şi de la bugetul general consolidat şi asigurarea disponibilităŃilor băneşti pentru a face faŃă angajamentelor statului.

Executia de casă a încasărilor şi plătilor.

Obiectul acestor operatiuni îl reprezintă înregistrarea operaŃiunilor de casă ale instituŃiilor publice, respectiv ale corespondenŃilor.

Trezoreria efectuează, în calitate de „casier al statului”, încasări şi plăŃi asigurînd derularea fluxurilor financiare către şi de la bugetul general consolidat. Acestea sunt, operatiuni prevăzute de legea bugetului, adică de venituri si cheltuieli bugetare propriu-zise, dar se referă şi la operaŃiuni specifice în conturile de trezorerie.

În calitate de casier al statului, trezoreria are ca sarcină emisiunea titlurilor de împrumut public şi gestionarea datoriei publice.

Asigurarea disponibilităŃilor băneşti.

Sarcina fundamentală a Trezoreriei statului este de a veghea ca în fiecare moment să existe fonduri disponibile într-un cuantum suficient pentru a face fată cheltuielilor statului si ale corespondentilor. Procurarea de bani pentru casieria publică este prima dintre operatiunile trezoreriei. Aceasta este legată de circulaŃia fluxurilor financiare la termene prestabilite, la care devin exigibile încasările si plăŃile.

Factorul timp conferă trezoreriei un caracter dinamic.

La cheltuieli, există o anumită regularitate, în unele cazuri restrînsă la perioade mai scurte de timp, în ceea ce priveşte nivelul plăŃilor lunare.

La venituri, regularitatea este mai dificil de realizat prin activităŃi de trzorerie, deoarece aceasta depinde de desfăşurarea activităŃilor economice şi de eficienŃa acŃiunilor de încasare a creanŃelor fiscale.

Nivelul încasării veniturilor si acoperirea cheltuielilor determină alte operaŃiuni ale trezoreriei cum ar fi : angajări de fonduri exceptionale (angajarea de împrumuturi, amortizarea datoriei publice) sau operatiuni de trezorerie cu conturile corespondenŃilor.

Pentru echilibrarea disponibilităŃilor trezoreriei se pot utiliza trei categorii de resurse: 18

I. MOLDOVAN –Fiscalitate, editura „Alma Mater”, Sibiu, 2002

Pag. | 166

1. fondurile corespondenŃilor;

2. emisiunea de bonuri de tezaur;

3. avansurile acordate de banca centrală.

1. Utilizarea fondurilor corespondentilor.

Fondurile cele mai importante provin din conturile corespondentilor (comunitati locale si alte institutii publice ). Trezoreria are posibilitatea să dispună de aceste fonduri în intervalul până când corespondentii (titularii de conturi) îşi mobilizează sumele disponibile pentru plata angajamentelor bugetare.

Disponibilitătile astfel procurate de trezorerie pot deveni insuficiente pentru asigurarea lichiditătilor necesare. Această insuficientă poate fi consecinta unui deficit bugetar important, care produce gol în casieria trezoreriei. De asemenea această insuficientă poate să Ńină de deciziile luate de corespondenŃi de a-si utiliza fondurile din conturi.

2. Emisiunea de bonuri de tezaur.

Bonurile de tezaur sunt înscrisuri ale împrumuturilor pe termen scurt şi mediu. Se face distinctia între bonurile de tezaur destinate publicului si cele destinate băncilor sau altor organisme financiare. De asemenea, se face distinctie între: „bonuri în formular” si „bonuri în cont curent”.

Bonurile în formular sunt plasate în public, la ghiseu deschis. Ele constituie unul dintre elementele esentiale ale politicii de economisire. De asemenea, regimul lor de emisiune variază în funcŃie de obiectivele urmărite.

Bonurile în cont curent sunt bonurile cumpărate de diferite instituŃii financiare, de regulă bănci care doresc să-şi înscrie valoarea lor într-un cont curent girat de Banca Centrală. Acest sistem este mai eficient, economisind costurile de emitere, de pază, si de manipulare.

Politica de emisiune a bonurilor de tezaur se referă la mecanismele operaŃiunilor trezoreriei statului pe care aceasta le utlizează pentru a influenŃa masa subscrierilor, Acestea pot fi:

Mecanismul plafonului, care constă în proporŃia stabilită de autoritatea monetară, ca procentaj din disponibilităŃile băncilor, care poate să fie plasată în bonuri de tezaur

Mecanismul coeficientului de trezorerie, stabilit ca raport între activele lichide ale băncilor, inclusiv bonurile de tezaur, si ansamblul resurselor. În acest sistem, trezoreria nu este singurul beneficiar al blocării activelor bancare, ca în mecanismul plafonului, deoarece efectele comerciale mobilizate se pot substitui bonurilor în calculul coeficientului.

Mecanismul rezervelor obligatorii prin care băncile sunt obligate să păstreze, într-un cont creditor neremunerat, la Banca Centrală, active

Pag. | 167

reprezentând o anumită cotă a depozitelor, astfel încât partea respectivă din creditele potentiale să fie considerată ca economie. Cresterea acestui procent restrânge expansiunea creditelor şi reprezintă o formă concretă de luptă împotriva inflatiei.

Desi aceste mecanisme au dus la reducerea rolului bonurilor de tezaur în sistemul bancar, totuşi băncile continuă să subscrie la bonuri de tezaur pentru plasarea disponibilitătilor.

Mecanismul emisiunii de bonuri în raport cu nivelul resurselor bugetare. Aceasta presupune stabilirea unui anumit procentaj al valorii bunurilor emise în raport cu nivelul total al resurselor bugetare. Bonurile de tezaur reprezintă forma curentă, obişnuită sau normală, de recurgere la împrumut ca mijloc de procurare de resurse publice. Împrumuturile propriu-zise sunt relativ rare, dar mai ales neregulate. Împrumuturile prin bonuri de tezaur se fac regulat si de o manieră permanentă. Ele generează o datorie pe termen scurt, cunoscută sub denumirea de „datorie flotantă”. „Datoria flotantă” prezintă unele dezavantaje:

3. Avansurile acordate de Banca Centrală.

Cel mai important ajutor pe care banca centrală îl acordă statului rezultă din avansurile pe care le transmite. Avansurile se acordă pe baza unei conventii încheiate între Ministerul Finantelor Publice si Banca NaŃională, prin care Banca consimte voluntar un avans şi îi fixează si condiŃiile. Un bon de tezaur reprezentând un avans este remis la Bancă în contrapartidă. Conventia se aprobă prin lege. Recurgerea la lege denotă vointa de a restrânge si de a controla utilizarea avansurilor acordate.

Din punct de vedere financiar, recurgerea la avansuri de la Banca Centrală semnalizează o situatie critică a finantelor publice, dezechilibrul bugetului statului şi al trezoreriei. Se apreciază astfel că apelul la avansuri de la Banca Centrală compromite creditul public, denuntându-si deteriorarea sa. Din punct de vedere monetar, avansurile de la Banca centrală pot conduce la emisiune de bani fără acoperire, respedtiv pot deveni un factor inflationist.

II. Trezoreria ─ în calitate de bancă.

Calitatea de bancă a trezoreriei are două forme de manifestare :

În primul rând, trezoreria acŃionează ca o bancă de depozit, asigurînd plata unei dobînzi pentru disponibilităŃile din contul corespondenŃilor şi în al doilea rând, ca o bancă de emisiune în cazul angajării unor împrumuturi.

7.5. FUNCłIILE ACTUALE ALE TREZORERIEI STATULUI

Pag. | 168

Având în vedere abordările moderne cu privire la Trezoreria finantelor publice, concluzionăm faptul că trezoreria îndeplineşte cinci functii principale:

- Administrator al banilor publici;

- Intermediar financiar;

- Mandatar al puterii publice;

- Agent al interventiei finanŃelor publice în economie;

- Supraveghere a echilibrelor economice.

1) Cea mai importantă functie, aceea de „administrator al banilor publici”, constă în ajustarea resurselor financiare la sarcinile publice, adică echilibrarea intrărilor cu ieşirile de fonduri pe ansamblul circuitului trezoreriei, prin asigurarea resurselor disponibile pe termen scurt, permitând confruntarea cu nevoile neprevăzute.

Totodată, această functie presupune existenta unei distinctii între echilibrul bugetar si echilibrul trezoreriei. Trezoreria trebuie să asigure sudura între secventele fluxurilor bugetare, pe parcursul anului bugetar, solicitând împrumutul în numele statului. În asemenea situatii, functia de administrator se prelunge te cu aceea de casier de care se leagă sarcinile contabilitătii si ale controlului banilor publici. Apelul la împrumuturi obligă trezoreria să ducă, în numele statului, o politică activă a îndatorării, prin interventia sa pe piaŃa titlurilor de stat, pentru a obtine profit de pe urma reducerii sau a extinderii costurilor datoriei.

2) Ca „intermediar financiar”, pe de o parte, trezoreria se împrumută pentru a acoperi un deficit, iar pe de altă parte, poate acorda împrumuturi pentru a facilita fluxuri de fonduri pentru împrumutati sau împrumutători. În acest fel, functia de intermediar al trezoreriei este similară celei a institutiilor financiar-bancare, putând contribui în numele statului la finantarea sectoarelor prioritare. În acest context, trebuie retinut că trezoreria, în tabloul operatiunilor financiare din contabilitatea naŃională, este numele sub care figurează Statul, în activitătile sale monetare sau financiare.

3) Ca „mandatar al puterii publice”, trezoreria întruneşte calitatea de autoritate publică în sectoarele financiar şi economic.

Astfel, trezoreria :

- reprezintă institutiile financiare care depind de ea si asupra cărora î si exercită influenta sau actionează în nume propriu;

- veghează, împreună cu Banca Centrală, la buna functionare a institutiilor de credit;

- este acŃionar si gestionar al proprietătii publice, folosind mijloacele de actiune de care dispune statul, ca proprietar, fără a limita autonomia de gestiune a managerilor acestor întreprinderi si mai ales în sectoarele

Pag. | 169

concurentiale, poate fi asociată la conducerea institutiilor financiare si economice internationale, ca Fondul Monetar International, Banca Mondială etc.

4) Trezoreria utilizează „mijloace de intervenŃie în economie” diversificate:

- autorizări eliberate pentru realizarea unor activităti de interes national, facilitând accesul la finantări privilegiate;

- subventionarea totală sau partială a unor activităti economice; acordarea de bonificatii la dobânzi, prin preluarea unei părti din diferenta între costul resursei pe piată si rata favorabilă acceptată de institutia de credit; acordarea de garanŃii anumitor solicitanti de împrumuturi, în scopul, reducerii resursei;

- asigurarea accesului la resurse financiare al unor întreprinderi sau organisme care apelează la împrumuturi si chiar posibilitatea obtinerii acestor resurse cu o rată mai redusă decât în cazul solicitării împrumutului numai în numele propriu al întreprinderii;

- acordarea de avansuri rambursabile pentru anumite priorităŃi din economie;

- accesul privilegiat al unor organisme sau institutii de refinantare din partea Băncii Centrale, pentru sprijinirea unor sectoare sau domenii de activitate.

5) Ca „supraveghetor al echilibrelor economice”, trezoreria finanŃelor publice este considerată un serviciu public al statului care asigură echilibrul monetar si financiar, atât prin operaŃiunile de casierie, bancare si de contabilitate publică, precum şi prin activitatea de tutelă, de finanşare si de impulsionare în domeniul economic si financiar.

AtribuŃiile trzoreriei finanŃelor publice în România

În ceea ce priveşte situaŃia concretă a României, atribuŃiile pe care le îndeplineşte Trezoreria Statului sunt cele prevăzute în Normele metodologice nr.5318/1992 privind organizarea şi funcŃionarea trezoreriei publice:

a) casier al sectorului public prin care se asigură încasarea veniturilor, efectuarea plăŃilor şi păstrarea disponibilităŃilor;

b) asigurarea execuŃiei bugetului de stat, a bugetului asigurărilor sociale de stat, a bugetelor locale, reflectate în încasarea veniturilor provenite de la contribuabili şi efectuarea plăŃilor dispuse de ordonatorii de credite, în limita creditelor bugetare aprobate;

c) exercitarea operativă a controlului financiar preventiv asupra încasării veniturilor cât şi a încadrării cheltuielilor dispuse de ordonatorii de credite în prevederile şi destinaŃia aprobată prin bugetul de venituri şi cheltuieli al acestora;

Pag. | 170

d) efectuarea operaŃiilor de decontare în contul instituŃiilor publice şi păstrarea disponibilităŃilor acestora în urma constituirii de mijloace extrabugetare şi fonduri speciale;

e) atragerea disponibilităŃilor din economie (de la instituŃiile financiare, agenŃi economici sau populaŃie) prin constituirea de depozite şi prin împrumuturi de stat lansate în vederea asigurării resurselor financiare pentru restructurarea şi retehnologizarea unor sectoare din economie, acoperirea deficitului bugetar, etc.;

f) efectuarea de plasamente financiare la termen a disponibilităŃilor statului existente temporar în conturile trezoreriei, în condiŃii de maximă eficienŃă şi siguranŃă;

g) gestionarea datoriei publice, reflectată în primirea împrumuturilor interne şi externe, folosirea acestora potrivit destinaŃiei prevăzute în contracte şi asigurarea lichidităŃilor necesare rambursării creditelor la scadenŃă şi plata dobânzilor aferente;

h) conduce evidenŃa contabilă a operaŃiunilor privind execuŃia de casa a bugetului pentru încasări şi plăŃi cu ajutorul conturilor sintetice şi analitice desfăşurate pe subdiviziunile clasificaŃiei bugetare şi pe plătitori;

i) asigură funcŃionarea normală a sistemului informaŃional contabil privind raportarea execuŃiei bugetului public (pe componente) a fondurilor speciale şi extrabugetare.

Se constată că unele dintre funcŃiile actuale cum este cea de agent al intervenŃiei financiare publice în economie, nu este abordată în cazul concret al Trezoreriei româneşti, acest fapt imprimând o atitudine clasică, minimalistă, asupra rolului şi funcŃiilor acesteia în arealul instituŃional, economico-financiar românesc.

7.6.ORGANIZAREA ŞI FUNCłIILE TREZORERIEI ÎN PROFIL TERITORIAL

Trezoreriile organizate în profil teritorial, la nivel de judeŃ, municipiu (sectoare) şi oraşe, sunt „unităti direct functionale” prin care se exercită o parte însemnată a funcŃiilor de bază ale trzoreriei statului.

În cadrul functiei de casier al sectorului public, trezoreriile asigură:

• încasarea veniturilor din impozite si taxe si alte venituri în numerar de la agentii economici, institutiile publice si contribuabili;

• eliberarea de numerar la cererea institutiilor publice, din conturile acestora, în vederea efectuării de plăti prin casieria proprie;

• păstrarea disponibilitătilor.

Functia de control financiar-preventiv se realizează:

� asupra încasării veniturilor prin încadrarea în conturile sintetice si analitice corespunzătoare clasificatiei bugetare si prin asigurarea evidentei analitice pe plătitori;

� asupra încadrării cheltuielilor dispuse de ordonatorii de credite în prevederile si destinatia aprobată prin bugetul anual.

Pag. | 171

Rolul de asigurare a contabilitătii sintetice si analitice priveşte:

-executia de casă a bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat;

-constituirea si utilizarea mijloacelor extrabugetare si a fondurilor cu destinatie specială;

Acestea se realizează cu ajutorul conturilor sintetice si analitice desfăşurate pe subdiviziunile clasificatiei bugetare si urmăresc în special: întocmirea zilnică si lunară a balantei de verificare privind operatiunile derulate prin trezorerie si asigurarea lucrărilor de încheiere a executiei financiare la finele anului, cu întocmirea bilanŃului contabil anual.

7.7. ECHILIBRUL FINANCIAR

Echilibrul general economic este expresia generalizată a echilibrului material al economiei nationale, a echilibrului fortei de muncă si a echilibrului valoric;

Echilibrul financiar reprezintă corelatia existentă între resursele financiare necesare economiei pentru îndeplinirea obiectivelor şi actiunilor prevăzute, inclusiv cele pentru satisfacerea unor nevoi suplimentare.

Echilibrul financiar la nivel macroeconomic poate să vizeze:

a) totalitatea resurselor financiare ale statului si destinatiile acestora;

b) resursele financiare apartinând unui anumit sector, unei anumite ramuri sau unei unităti administrativ-teritoriale;

c) resursele si nevoile unui agent economic sau social;

Din categoria caracteristicilor ce definesc echilibrul financiar fac parte:

� asigurarea echilibrului financiar la nivel macroeconomic; sprijinirea în principal pe resurse financiare mobilizate pe plan national prin metode si căi diferite;

� elaborarea mai multor variante de program, cărora le corespund tot atâtea variante de balante financiare, fiecare balantă prezentând o stare de echilibru financiar la un alt nivel decât precedentele;

� determinarea nivelului optim la care se constituie echilibrul financiar. Pentru ca statul să asigure protejarea echilibrului financiar trebuie luate în considerare următoarele aspecte: efectele măsurilor de politică economică; efectele măsurilor de politică financiară; efectele măsurilor de politică monetară; efectele măsurilor de politică valutară.

7.8. PENTAGONUL MACROSTABILIZĂRII - INSTRUMENT DE ANALIZĂ A ECHILIBRULUI FINANCIAR

Pag. | 172

Deficitul bugetar are următoarele semnificaŃii:

- deficit de criză ( statul nu poate să acopere cheltuielile curente se acoperă deficitul prin împrumuturi);

- deficit de dezvoltare (stare care produc resurse în plus, realizate în afara sferei sectorului public. De exemplu, în sectorul bancar si al populatiei se preconizează venituri în plus).

Deficitul se acoperă prin:

- Încasarea de venituri de dimensiuni mai mari decât cele prevăzute de legea bugetară;

- Împrumuturi pe termen mediu si lung prin emisiune de titluri de credit public = datorie publică;

- Împrumuturi externe s generează datorie publică; Emisiune monetară strict limitată si controlată de către BNR.

Pentagonul echilibrului

Legendă

rce - rata creşterii reciproce

rs - rata şomajului

ri - rata inflatiei;

SBC - deficitul bugetului consolidat în produsul intern brut;

SC - soldul contului curent în produsul intern brut.

rce

SC

SBC ri

rs

Pag. | 173

Pentagonul echilibrului este un instrument folosit in SCENARIILE DE REDRESARE (SR) a capacitătii de plată externe.

Tipuri de scenarii de redresare:

Scenarii de redresare sustenabile; Scenarii de redresare durabile. Asigurarea concordantei dintre parametrii în sensul atingerii obiective (Ńinte) stabilite / resurse; asigurarea mentiunii echilibrului macroeconomic pe termen lung.

CUVINTE CHEIE

Trezorerie, Trezoreria-casier, Trezoreria-bancher, avansuri acordate de Banca de Emisiune, goluri de trezorerie, pentagonul macrostabilizării, scenarii sustenabile, echilibrul financiar, echilibrul general economic, deficit bugetar.

Pag. | 174


1. Ce este trezoreria finantelor publice?

2. Care sunt functiile principale ale trezoreriei?

3. Analizati trezoreria în calitate de casier.

4. Analizati trezoreria în calitate de bancher.

5. Ce reprezintă echilibrul financiar?

6. Care este pentagonului macrostabilizării?



a) Termenul de trezorerie serveşte la desemnarea casieriilor propriu zise ale statului atunci când se vorbeşte de situati trezorerie sau de deficitul trezoreriei;

b) Trezoreria, ca administratie, este serviciul public însărcinat cu gestiunea fondului public, în sensul casieriei, dar mai ales cu asigurarea echilibrului permanent dintre încasările generatoare de lichidităti si plătile exigibile;

c) Trezoreria este o institutie sub o autoritate unică desemnată să asigure respectarea ansamblului de reguli specifice casieriei si contabilitătii publice;

2. Printre functiile traditionale ale Trezoreriei se regăsesc:

a) functia de bancă a statului;

b) functia de mentinere a echilibrului monedei si regularizarea economiei;

c) functia de casier public;

d) functia de centralizatoare a fondurilor publice;

e) functia de gestionare a fondurilor publice;

f) functia de echilibrare a ofertelor si cererilor de capital.

3. Pentru echilibrarea Trezoreriei se poate recurge la următoarele categorii de resurse:

a) emisiunea de actiuni;

b) fondurile corespondentilor;

Pag. | 175

c) emisiunea de bonuri de tezaur;

d) avansuri acordate de banca de emisiune;

e) emisiunea de titluri de rentă perpetuă.

4. Prin functia de casierie, Trezoreria efectuează:

a) toate operatiunile propriu-zise de încasare a veniturilor bugetare şi de plăti de la buget, în numerar sau în decontări în cont;

b) gestionează pozitia zilnică de casă a bugetului si asigură lichiditătile necesare prin cunoaşterea fluxurilor de încasări şi plăti;

c) controlul asupra cheltuielilor la eliberarea fondurilor de la buget şi asigurarea informatiei necesare privind executia de casă a bugetului în vederea întocmirii conturilor de executie;

d) efectuează operatiunile în care statul apare în calitate de garant sau de coparticipant la acordarea unor împrumuturi.

5. Trezoreria, în calitate de bancher, asigură următoarele servicii: a) gestionează pozitia zilnică de casă a bugetului si asigură lichiditătile necesare prin cunoa terea fluxurilor de încasări si plăti;

b) este banca la care institutiile publice îsi au deschise conturile de încasări si plăti, rezultând astfel, gestionarea disponibilitătilor bănesti ale sectorului public si integrarea acestora în politica de lichidităti a bugetului;

c) efectuează operatiunile în care statul apare în calitate de garant sau de coparticipant la acordarea unor împrumuturi.

d) controlul asupra cheltuielilor la eliberarea fondurilor de la buget şi asigurarea informatiei necesare privind executia de casă a bugetului în vederea întocmirii conturilor de executie;

e) gestionează datoria publică, respectiv, operatiunile de luare a împrumuturilor de către Guvern pentru finantarea deficitului bugetar, precum si de refinantare a datoriei publice.

6. Premisele înfiintării Trezoreriei Finantelor Publice în românia au fost următoarele:

a) reorganizarea băncilor si consecintele acesteia asupra executiei finantelor publice;

b) schimbarea conceptiilor privind administrarea si utilizarea resurselor financiare publice;

c) necesitatea echilibrului finantelor publice, în cadrul fiecărei componente a sistemului fondurilor de resurse financiare publice;

d) scoaterea bugetului asigurărilor sociale de stat în afara bugetului de stat în condiŃiile prevederilor Legii finantelor publice;

Pag. | 176

e) întărirea autonomiei finantelor publice locale;

f) înfiintarea si functionarea fondurilor speciale, în afara bugetului de stat;

g) creşterea si diversificarea fondurilor extrabugetare;

h) toate cele de mai sus.

7. Printre restrictiile gestiunii finantării deficitului bugetar se numără:

a) limitarea sarcinii datoriei publice;

b) împrumuturile externe;

c) respectarea restrictiilor politicii monetare;

d) evitarea efectelor de evictie pe pietele de capital;

e) impactul amortismentelor împrumuturilor deja contractate.

8. Care dintre următoarele instrumente financiare sunt instrumente negociabile:

a) fondurile particulare;

b) împrumuturile externe;

c) emisiunea de bonuri de trezorerie în cont curent;

d) finantările de la banca centrală;

e) împrumuturile obligatare de pe piaŃa internaŃională.

9. Care dintre următoarele metode pot fi folosite pentru a influenta masa subscrierilor în cadrul politicii de emisiune a bonurilor de tezaur:

a) mecanismul plafonului;

b) mecanismul intermedierii financiare;

c) mecanismul coeficientului de trezorerie;

d) mecanismul rezervelor obligatorii;

e) mecanismul emisiunii de bonuri în raport cu nivelul resurselor bugetare.


a) Bonurile de tezaur sunt înscrisuri ale împrumuturilor pe termen lung si foarte lung;

b) Mecanismul coeficientului de trezorerie se realizează prin calcularea raportului dintre activele lichide ale băncilor si ansamblul resurselor;

c) Mecanismul plafonului constă în proportia stabilită de autoritatea monetară, ca procentaj din disponibilitătile băncilor, care poate să fie plasată

Pag. | 177

în bonuri de tezaur.



a) Echilibrul general economic este expresia generalizată a echilibrului material al economiei nationale, a echilibrului fortei de muncă si a echilibrului valoric;

b) Echilibrul financiar reprezintă corelatia existentă între resursele financiare necesare economiei pentru îndeplinirea obiectivelor şi actiunilor prevăzute, inclusiv cele pentru satisfacerea unor nevoi suplimentare.

c) Asigurarea echilibrului financiar la nivel macroeconomic nu constituie o necesitate în condiŃiile economiei de piaŃă

2. Din categoria caracteristicilor echilibrului financiar fac parte:

a) asigurarea echilibrului financiar la nivel macroeconomic;

b) sprijinirea în principal pe resurse financiare mobilizate pe plan national prin metode si căi diferite;

c) elaborarea mai multor variante de program, cărora le corespund tot atâtea variante de balante financiare, fiecare balantă prezentând o stare de echilibru financiar la un alt nivel decât precedentele;

d) determinarea nivelului optim la care se constituie echilibrul financiar.

3. Care dintre următoarele resurse fac parte din clasificarea resurselor financiare sub aspect economic:

a) profitul rămas la dispozitia agentilor economici;

b) disponibilitătile băne ti temporare ale bugetelor administratiei locale;

c) veniturile fiscale;

d) impozitele indirecte;

e) disponibilitătile băne ti ale populatiei corelate la clasele de economii;

f) partea din PIB care se mobilizează la fondurile publice, bugetare şi extrabugetare.

4. Sistemul Conturilor Nationale operează cu:

a) întreprinderile;

c) administratiile publice; b) şomerii;

Pag. | 178

d) gospodării ale populatiei;


f) cu nici una din cele de mai sus.

5. Exporturile si importurile de bunuri si servicii se referă la:

a) mărfuri;

b) transporturi;

c) telecomunicatii;

d) prestatii de asigurare;

e) rezerve de materiale;

f) toate cele de mai sus;

g) nici una din cele de mai sus.


a) Deficitul conventional este calculat ca diferentă între încasările si plătile efective, si reprezintă necesarul de finantare al sectorului public;

b) Deficitul primar al bugetului general consolidat exclude din deficitul conventional cheltuielile cu dobânzile la datoria publică şi este utilizat pentru analiza ajustării fiscale;

c) Deficitul structural exclude din deficitul conventional veniturile din privatizare, care sunt considerate sursă de finantare si nu de venit.

d) Nici una din cele de mai sus;

e) Toate cele de mai sus.

7. Indicatorii care stat la baze reprezentării pentagonului macrostabilizării sau a pentagonului echilibrului sunt:

a) rate de creştere economică;

b) rata rentabilitătii;

c) rata omajului;

d)rata inflatiei;

e) veniturile fiscale;

f) soldul bugetului consolidat în PIB;

g) soldul curent în PIB.

Pag. | 179

9. La efectuarea proiectiei echilibrului financiar se iau în considerare:

a) efectele măsurilor de politică economică;

b) efectele măsurilor de politică financiară;

c) efectele măsurilor de politică monetară;

d) efectele măsurilor de politică valutară;

e) efectele măsurilor propuse de partidele politice.

10. Consumul de capital fix nu reprezintă:

a) mijloacele fixe distruse de catastrofe naturale;

b) mijloacele fixe distruse de explozii nucleare;

c) valoarea bunurilor consumate ca urmare a uzurii fizice normale;

d) toate cele de mai sus;

e) nici una de mai sus.

APLICATIE PRACTICĂ

1. Se dau următoarele informatii financiare ipotetice: PIB0 = 450 miliarde unităti monetare

PIB1 = 580 miliarde unităti monetare

Exporturi = 53 miliarde unităti monetare

Importuri = 60 miliarde unităti monetare

Populatia ocupată = 5.000.000 persoane

Număr de şomeri = 610.000

Venituri publice consolidate = 82 miliarde unităti monetare

Cheltuieli publice consolidate = 104 miliarde unităti monetare

Indicele preturilor = 138%

Să se calculeze indicatorii macrostabilizării si să se reprezinte grafic pentagonul macrostabilizării.

Rezolvare

Cei cinci indicatori ai macrostabilizării economice sunt:

rata de creştere economică (rce);

rata somajului (r );

rata inflatiei (ri);

Pag. | 180

soldul bugetului consolidat în PIB (SBC); soldul curent în PIB (SC).

%60,6100100

1000

1

−=−= xpretindicelede

xPIBrce

PIB

PIB1 x100

rce =PIB 0 Indicele pret

100 = - 6,60%

r5 = Număr şomeri / Populatia ocupată x 100 = 12,2%

rI = Indicele preturilor - 100% = 38%

Soldul bugetului consolidat = Venituri publice consolidate - Cheltuieli publice consolidate = 82 miliarde - 104 miliarde =- 22 miliarde unităti monetare

SBC = Soldul bugetului consolidat / PIB1 x 100 = - 3,80%

Soldul curent = Exporturi - Importuri = - 7 miliarde unităti monetare

SC = Soldul curent / PIB1 x 100 = - 1,20%

APLICATIE PROPUSĂ PENTRU REZOLVARE

1. Pe baza datelor de mai jos, furnizate de Ministerul de Finante în sectiunea Dezvoltări macroeconomice externe, să se întocmească pentagoanele macrostabilizării pentru următoarele state şi să se realizeze analize comparative între cele două superputeri.

A. SUA anul N

Rata de creştere economică = 2,3%

Rata şomajului = 5%

Rata inflatiei = 2,1%

Soldul bugetului consolidat în PIB = 0,8% Contul curent = - 446 mld. USD

B. UE anul N

Rata de creştere economică = 1,5%

Rata şomajului = 7,5%

Rata inflatiei = 1,8%

Pag. | 181

Soldul bugetului consolidat în PIB = - 1,3% Contul curent = - 20,5 mld. USD

TEME DE CASĂ

Istoricul Trezoreriei statului

OperaŃiuni specifice care se derulează prin Trezoreria statului

Structura teritorială a trezoreriei statului (Cadrul institutional)

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

� Aglietta, M., Macroeconomie financiară, Ed. CNI Coresi SA, Bucureşti, 2001

� Bodea, G., Sistemul economic, între dezechilibru şi dezvoltare, Ed.

� Dacia, Cluj-Napoca, 1999

� Văcărel, I., (coordonator) Finante publice, Ed. Didactică si Pedagogică R.A., Bucureşti, 2002

� Legea privind finante publice nr. 500/2002, publicată în MO Partea I nr. 579/13.08.2002

� Buletin Economic şi Administrativ, Ed. Tribuna Economică

� Finante publice şi Contabilitate, Revistă editată de Ministerul Finantelor Publice

� Tribuna economică (colectie), Ed. Tribuna Economică

Pag. | 182

BIBLIOGRAFIE GENERALĂ

1. Aslan Th.C. - FinanŃele României de la Regulamentele organice până astăzi 1831-1905, Editura Academiei Romne, Bucureşti 1905

2. Bogdan Ioan - Management financiar bancar – tradiŃie reformă, integrare –

ConferinŃa economică internaŃională, „Dezvoltare şi competitivitate la cumpănă de milenii” Editura Continent Sibiu 1999

3. Codul de procedură fiscală din 1 aprilie 1942, Monitorul Oficial, Imprimeriile

Statului Imprimeria Centrală, Bucureşti 1942 4. Condor I. – Drept fiscal şi financiar, Editura Tribuna economică, Bucureşti 1996 5. Gorcea, C. – Lexicon fiscal şi bugetar – 1996. 6. Gorcea, C. – Codul sancŃiunilor şi pedepselor fiscale, Editura Tribuna economică,

Bucureşti, 1997. 7. HoanŃă, N. – Evaziuna fiscală, Editura Tribuna economică Bucureşti, 1997 8. Loth W. – ÎmpărŃirea lumii – Istoria războiului rece 1941-1955, Editura Saeculum

I.O., 1997. 9. Madgearu, N. Virgil – EvoluŃia economiei româneşti după războiul mondial,

Bucureşti, 1940. 10. Maievschi, M. – ContribuŃii la istoria finanŃelor publice ale României, Editura

ŞtiinŃifică, Bucureşti 1957. 11. Moldovan Iosif şi alŃii - Fiscalitate, EdiŃia a II-a revizuită şi îmbunătăŃită, Ed.

„Alma Mater” Sibiu , 2002 12. Moldovan Iosif Sibiu, 2002- FinanŃe Publice şi Autonomie Locală, Ed. Continent 13. Pătrăşcanu L. – Sub trei dictaturi Editura Forum Bucureşti 1945. 14. Popescu, Dan – Istoria gândirii economice, Editura Continent, Sibiu, 1999. 15. Popescu, Dan – Identitatea globală a dezvoltării – câteva restricŃii şi semnificaŃii

spre un instrumentar adecvat relaŃiilor de piaŃă „ConferinŃa ştiinŃifică internaŃională „Integrarea României în structurile euroatlantice”, Sibiu, 1999.

16. Ricardo, David – Despre principiile economiei politice şi impunerii, vol, I şi II,

Editura Academiei Bucureşti, 1959. 17. Smith A. – AvuŃia naŃiunilor, Editura Academiei Bucureşti, 1965 18. Slăvescu Victor – La situation économique de la Roumanie et sa capacité de

paiement, Bucarest, 1934 19. Toffler, A. – Power Schift – Puterea în mişcare, Editura Antet, Bucureşti 1995 20. Tulai C. şi alŃii – FinanŃele şi controlul financiar în actualitate Editura Dimitrie

Cantemir Târgu-Mureş 1998.

Pag. | 183

21. Văcărel I. – FinanŃele publice, teorie şi practică Editura ŞtiinŃifică şi

Enciclopedică, Bucureşti, 1981 22. Văcărel, I. Şi alŃii – FinanŃele publice, Editura Didactică şi pedagogică Bucureşti,

1999. 23. Comăniciu Carmen - Fiscalitate – dispoziŃii şi efecte - Ed. Continent,Sibiu, 2003 24. Bostan I. – Control fiscal Editura Polirom. Iaşi, 2003 25. Boulescu M., GhiŃă M. – Control financiar şi expertiză contabilă, Editura Eficient,

Bucureşti 1996 26. Comăniciu C. – Fiscalitate – aplicaŃii practice, Editura Imago Sibiu 2002 27. Condor I. Drept fiscal şi financiar Editura Tribuna Economică, Bucureşti 1996 28. Corduneanu C. – Sistemul fiscal în ştiinŃa finanŃelor, Editura Codecs, Bucureşti,

1998. 29. Dobrescu R., Ghete G.- Sursele de venituri ale bugetelor locale, Bucureşti, 1999 30. Duverger M. – Finances publiques, Edit. Presse Universitaire de France Paris 1978. 31. Hada T. – FinanŃele agenŃilor economici din România, Editura Intelcredo, Deva

1999 32. LăcriŃa G. Impozitele şi taxele locale Editor Tribuna Economică, Bucureşti, 1999 33. Manolescu Gh. – Buget – abordare economică şi financiară Editura Economică,

Bucureşti 1997. 34. Şaguna D., Tutungiu M.- Evaziunea fiscală (pe înŃelesul tuturor) Editura Oscar

Print, Bucureşti 1995. 35. Văcărel I. – Politici fiscale şi bugetare în România 1990-2000, Editura Eficient

Bucureşti, 2001. 36. Văcărel I., - FinanŃele publice EdiŃia a III-a – revizuită şi adăugită, Editura

Didactică şi pedagogică R.A. Bucureşti, 2002.

finante_publice

Documents