Finante 19

Finante 19.03.2007

- curs 4 -

EVALUAREA SI REEVALUAREA INTREPRINDERII

1. Evaluare si reevaluare

Evaluarea intreprinderii (Ei) este rezultatul unui proces de diagnostic, aparand ca o linie strategica a intreprinderii, mai ales in situatia negocierii intreprinderii insasi.

Valoarea unei intreprinderi este rezultatul unui proces de evaluare. Este data de valoarea portofoliului de active (valoare bruta). Daca se deduc datoriile, obtinem valoarea capitalului propriu, adica valoarea patrimoniului actionarilor (valoarea neta).

Necesitatea evaluarii si reevaluarii apare pregnant in anumite situatii, precum:

- cumpararea sau vanzarea unei societati comerciale;

- cautarea unor asociati;

- calcularea valorii de asigurare a bunurilor de patrimoniu;

- partajarea unei intreprinderi intre mostenitori;

- expropierea unei intreprinderi cu compensatie;

- conditii de criza inflationista (cand valoarea de inventar a bunurilor din patrimoniu nu mai reflecta o realitate acceptata); - estimarea actiunilor sau partilor sociale ale unor intreprinderi necotate la bursa.

Evaluarea intreprinderii poate fi:

1. evaluare contabila este o operatiune statica care priveste intreprinderea ca un patrimoniu compus din elemente relative independente

2. evaluare financiara este o operatiune dinamica care considera intreprinderea ca pe o investitie complexa, o afacere (valoarea este data de suma veniturilor pe care le poate aduce in viitor).

Evaluarea financiara este data de:

- situatia sa concurentiala;

- cantitatea si calitatea produselor sau serviciilor pe care le produce;

- calitatea personalului;

- climatul social din intreprindere;

- calitatea conducerii si gestionarii intreprinderii.

2. Etapele evaluarii

Pentru societatile comerciale cotate pe o piata eficienta, pretul oferit /acceptat este egal cu valoarea intreprinderii. Valoarea bursiera a societatii comerciale care se vinde + valoarea de piata a datoriilor = valoarea de piata a intreprinderii

Pentru realizarea operatiunii de evaluare se parcurg 2 etape:

I. Stabilirea diagnosticului strategic

II. Etapa negocierii.

I. Diagnosticul strategic (starea de sanatate a unei intreprinderi) reprezinta studierea sub diverse aspecte, precum:

concurential, cum ar fi:

piata sau debuseul societatii de referinta; structura clientelei; preturile practicate comparativ cu alte unitati similare;

daca exista un proces de crestere economica vizibila.

tehnologic:

informatii despre productivitatea medie a muncii;

calitatea tehnologiei si utilajelor;

masura in care exista preocupari pt produse noi;

activitatea de cercetare.

social:

categoriile de personal utilizate;

calificarea acestora;

absentele, conflictele de munca.

financiar:

capacitatea de profit a intreprinderii;

capacitatea de plata si solvabilitatea;

posibilitatile de autofinantare;

structura financiara.

II. Etapa negocierii. In aceasta etapa, valoarea intreprinderii este interpretata diferit de catre vanzator sau de cumparator.

Procesul de negociere dintre cele doua parti duce la definitivarea pretului.

Daca valoarea se stabileste ca un rezultat al unei operatiuni de evaluare, pretul intreprinderii este un fapt obiectiv, constatat pe piata cu ocazia schimbului sau a vanzarii.

Pretul rezultat dintr-o tranzactie negociata este determinat de considerente obiective si subiective ale cumparatorului si vanzatorului.

Vanzarea totala sau partiala a unei societati comerciale reprezinta o lichidare pt vanzator si o investire pt cumparator, adica un plasament de capital.

Procesul de evaluare poate fi diferit in functie de cine il face:

- vanzatorii pot fi: actionarii, proprietarii, intreprinzatorii;

- cumparatorii: alti intreprinzatori, diversi detinatori de economii, banci, diversi speculatori.

3. Metode de evaluare Clasificarea metodelor de evaluare:

1. Metode dinamice:

actualizarea fluxurilor de lichiditati;

metode bursiere;

metoda valorii de randament.

2. Metode patrimoniale:

metoda matematica-contabila;

metoda activului net corectat;

metoda valorii substantiale; metoda capitalului permanent;

metoda valorii de capital.

3. Metode hibride:

goodwill

Metodele de evaluare traditionale pornesc de la presupunerea ca intreprinderea este dezmembrata si ca evaluarea se realizeaza in optica cesiunii din diferite active (din punct de vedere al vanzatorului) sau in optica reconstituirii de active (din punct de vedere al cumparatorului).

Metoda matematica-contabila (metoda activului net contabil) se bazeaza pe estimarea valorii intreprinderii cu ajutorul datelor patrimoniale din bilant.

Valoarea contabila a intreprinderii este egala cu suma valorilor nete contabile a diferitelor active.

Activul net contabil = valoarea contabila a activelor datoriile de pasiv

Valoarea matematica-contabila se poate determina astfel:

Vmc = capital propriu dividende

Vmc = total active pasiv exigibil dividende

Metoda activului net corectat Activul net corectat (valoarea intriseca) reprezinta valoarea reala sau actuala a unui bun, titlu sau intreprindere.

Aceasta metoda se bazeaza pe cautarea valorii de inlocuire, adica marimea fondurilor necesare pt reconstituirea patrimoniului intreprinderii in starea actuala.

Metoda valorii substantiale Se porneste de la activul brut de exploatare, se scad bunurile inchiriate sau imprumutate, precum si costul reparatiilor, ramanand valoarea substantiala.

- este vorba de o valoare abruta, evaluate in functie de costul de inlocuire. Valoarea substantiala corespunde valorii de utilizare pt cumparator. Daca se deduce pasivul exigibil, se obtine valoarea substantiala neta.

Metoda capitalului permanent

Capitalul permanent necesar exploatarii consta in insumarea valorii imobilizarilor din activul bilantului cu fondul de rulment din pasiv.

Imobilizarile se evalueaza plecand de la valoarea neta a acestora, iar necesarul in fond de rulment de la previziunile privind volumul activitatii.

Metoda valorii de lichidare

Valoarea de lichidare reprezinta valoarea intreprinderii cand isi inceteaza activitatea. Se mai numeste valoarea de casa, si este o valoare subiectiva, aleatorie, dependenta de circumstante.

Metodele de evaluare dinamice

- se bazeaza pe fluxurile de lichiditati actualizate si care pot fi diferite: beneficii, amortizare, dividende, valoarea rezuduala, incasari globale, etc. Valoarea intreprinderii stabilita prin metode dinamice are in vedere in primul rand incasarile nete (cash flow net) degajate din activitatea specifica sau nu de rezultatele contabile.

Teoria financiara adera la practica bursiera considerand ca valoarea de piata a actiunilor, respectiv cursul bursier al acestora, depinde de variatiile incasarilor nete actualizate cu rata dobanzii corespunzatoare clasei de risc careia ii apartine intreprinderea.

Valoarea actuariala neta (VAN) a fluxurilor de incasari nete este aceea care determina valoarea unei intreprinderi

Metoda fluxului de lichiditati

Metoda fluxurilor pozitive si negative generate de exploatare porneste de la idea ca valoarea intreprinderii nu rezulta atat din valoarea patrimoniului cat din fluxurile de venituri pe care le genereaza. Metoda presupune un proces global de evaluare si nicidecum o evaluare pe fiecare element de active. Aceasta metoda se bazeaza pe aplicarea criteriului VAN.

Formula de calcul a valorii actuariale a intreprinderii este:

n Ft

VAN = -------- + ------- t = 1 t

VAN valoarea actuariala neta

i rata actuariala neta a dobanzii

n nr ani de fluxuri

F fluxurile generate de exploatarea obiectivului V fluxul final, respectiv valoarea reziduala

Metode bursiere de evaluare - se bazeaza pe actualizarea dividendelor sau a beneficiilor. Aceste metode permit determinarea ratei actuariale (RRI) obtinute de investitori asupra fondurilor lor proprii, respectiv de evaluare a capitalului propriu exprimat prin actiuni emise.

Metode hibride (goodwill) - reprezinta o imbinare a metodelor patrimoniale si dinamice, cea mai cunoscuta fiind Goodwill.

Prin goodwill se intelege excedentul valorii globale a unei intreprinderi, la o anumita data, comparativ cu valoarea atribuita elementelor din activul bilantului la aceeasi data.

Acest excedent este un element de activ nematerial, care se traduce prin bunele relatii pe care intreprinderea le are cu clientii, cu furnizorii, valoarea resurselor umane de care dispune, amplasamentul favorabil, reputatia de care se bucura, bonitate si care permit intreprinderii sa realizeze beneficii superioare comparative cu alte unitati similare.

Metode de calculare a valorii goodwill

indirecta:

Valoarea fondurilor proprii (Cp) este egala cu media valorii de randament (VR) ca valoarea actuariala si a activului net contabil (ANC), ca valoare patrimoniala.

VR + ANC

Cp = --------------

2

, prin urmare VR + ANC Gw = Cp ANC > Gw = -------------- ANC

2

VR ANC Gw = Cp ANC > Gw = --------------

2

directa:

a. metoda expertilor contabili europeni;

b. metoda anglo-saxona.

Metoda expertilor contabili europeni

- se bazeaza pe o evaluare nemijlocita a elementelor componente, adica a activului net contabil (ANC) si a valorii goodwill (Gw), pentru ca in final sa fie insumate si sa se obtina capitalul propriu.Cp = ANC + GW

Metoda anglo-saxona

se deosebeste de metoda expertilor contabili europeni prin faptul ca are in vedere un orizont infinit pt calcularea goodwill:

BNC i

Cp = ANC + GW = ANC + -------------- ANC

r

PAGE 5