Gramatica civilizațiilor

Fernand Braudel

Fernand Braudel (1902 – 1985) a fost un istoric francez. A aparținut curentului

cunoscut drept Școala Analelor.

Fernand Braudel este prin lucrarea Mediterana și lumea mediteraneană în timpul lui Filip

al II-lea artizanul conceptului de timpi istorici. În timpii istorici, durata lungă- timpul cvasi-

imobil pe care îl analizează a deschis perspective metodologice pentru mulți cercetători. De la

cartea lui Braudel conceptul de durată lungă a devenit un topos în studiile de istorie. În 1979 este

publicată a doua sa sinteză, Civilisation matérielle, économie et capitalisme (XV-XVIII siècles),

în care autorul abordează problema progresului civilizațiilor descriind la scară europeană și apoi

mondială lenta ascensiune a capitalismului începând cu “structurile cotidianului”, apoi cu

“jocurile schimbului” și în fine cu “timpul lumii”. Toate studiile metodologice ale lui F. Braudel

sunt cuprinse în lucrarea Ecrits sur l’Histoire.

În buna tradiție a gândirii franceze moderne, pentru autor civilizația include cultura, ca un

element esențial și diferențiator. Spre deosebire de teroriile din spațiul germanic vare văd în

civilizație o concretizare practică a culturii, pentru Braudel civilizația pornește de la un nucleu

cultural pe care îl extinde apoi într-un complex dispozitiv material și simbolic.

Așadar civilizația grupează azi societăți, state, culturi și națiuni, în virtutea faptului că

există o serie de înrudiri și corespondențe între entitățile ce participă la un sistem de valori și de

bunuri culturale, de practici și moduri de gândire specifice. Modul de viață este un element

structural al civilizațiilor, un nucleu al morfologiei lor diferențiale, mecanismul existențial în

care se proiectează trăsăturile lor dominante.

Trecând de la singular la plural, o dată cu progresul studiilor comparative de istoria

civilizațiilor, precum și cu extinderea practică a interacțiunilor dintre culturi și civilizații diferite,

termenul de civilizație ajunge să dobândească și el un sens diferențiator, prin care suntem invitați

să înțelegem, potrivit lui Braudel ansamblul caracteristicilor pe care le prezintă viața colectivă a

unui grup sau a unei epoci. Unul dintre cei mai profunzi istorici ai epocii moderne, Braudel

privește civilizațiile drept unități vaste de viață, cu structuri specifice și durabile. În această

privință, sunt semnificative câteva afirmații și tezele lui Braudel cum ar fi Civilizațiile înseamnă

spații, Civilizațiile sunt societăți, Civilizațiile sunt economii, Civilizațiile sunt continuități.

Braudel consideră că atât termenul de cultură, cât și cel de civilizație trebuie scrise

concomitent la singular și la plural. Când le scriem la ssingular avem în vedere sensul lor

antropologic, când le scriem la plural avem în vedere sensul istoric determinat. În epoca

modernă, procesul difuziunii rapid a valorilor și a tehnologiilor a interconectat civilizațiile, dar

nu le-a anulat particulatitățile, deși civilizația industrială de tip occidental tinde să devină

modelul universal de civilizație.

Criza internă a lumii romane si atacurile migratorilor au dus laprăbusirea lumii romane.

Împletirea gândirii clasice cu crestinismul a dus la sintetizarea unei noi civilizatii europene.

Pozițiile occidentalo-centriste au tendința de a prezenta alte culturi și civilizații doar ca

replici întârziate sau ca etape depășite ale civilizației occidentale, apreciată drept singurul etalon

și reper universal. Elaborând o scară a temporalităților istorice, pe registrele reprezentate de

evenimente, conjucturi și durate lungi, Fernand Braudel, exponent al noii istorii, face și o

ierarhizare verticală a componentelor unei civilizații, elaborând o gramatică a lor, din

componente, relații și activități distribuite pe paliere și secțiuni interdependente. În multiplicarea

timpului prezent se ămbină o istorie agitată și cu oscilații grăbite, istoria evenimentelor, cu o

istorie îndepărtată ce ne însoțește cu pași lenți, istoria civilizațiilor.