25850161 fernand braudel timpul lumii vol 2

8/6/2019 25850161 Fernand Braudel Timpul Lumii Vol 2

http://slidepdf.com/reader/full/25850161-fernand-braudel-timpul-lumii-vol-2 1/458

Fernand BraudelClvillaatlon matirielle. âconomie et capitalisme,

XV- "—XVIII- e sticleTome III

Librairie Armând Colin, Paris, 1979

Toate drepturileasupra prezentei ediţii în limba româna

sîni rezervate Editurii Meridiane

I-S.B.N. 973-33-0020-9



Fernand Braude!

timpul lumii

Volumul II

Traducere şi postfaţa deADRIAN RIZA

EDITURA MERIDIANE

BUCUREŞTI, 1989



-JL. Î r*

Pe eopertă :VERMEER DIN DELFT

Vedere din Delii,detaliu, ulei pe pînză, 98X117,5 cm,

Haga, Mauritsftuis



Capitolul V *

LUMEA PENTRU SAU CONTRAEUROPEI

■în ■«.

2

.

~

*

ii

--

n

i

Lăsînd la gîlceava lor pe mai marii econe-miei-univers europene — Albionul, Franţa luiVergennes şi pe figuranţii scenei, complicisau rivali — vom încerca să observăm maiatent restul lumii, adică :întinsa Europă marginală de Est, această

economie-univers care a fost ca atare, multăvreme, Moscovia şi chiar Rusia modernă, pînăîn epoca lui Petru cel Mare ;Africa neagră, despre care se spune, cuoarecare uşurinţă, că ar fi primitivă ;America, în care procesul de europenizarese desfăşoară încet, dar sigur ;Islamul, în amurgul splendorii lui ;în sfîrşit, uriaşul Extrem Orient1.

Ne-ar place să putem observa această non-Eu-ropă 2 ca atare, dar, încă înainte de secolul alXVIII-lea, ea nu mai poate fi înţeleasă decîtîn umbra aruncată deasupra-i de către Occi-

dentul european. încă de pe atunci, toate problemele lumii se pun din punctul de vedere aleurocentrismului şi am putea descrie America,chiar dacă un asemenea punct de vedere esteîngust şi abuziv, ca pe o izbîndă aproape de-

plină a Europei ; Africa neagră ca pe o izbîndă

cumultmaiavansatădecît

pare;celedouăcazuri,contr adictorii,şiasemănătoare,alRu-sieiş i a lImperiuluiOtoman,



ca penişteiz-

— oi

>

G o

II'o _ E |

- ° .5S.

rs jiJ

t> 6 c ■O O-D 5

< >

5 " *—

o _ •£. o

^ Ă r~^

5

îf o

îff



bînzi în curs de elaborare foarte lentă, dar inevitabilă ; Extremul Orient, de la ţărmurileMării Roşii, Abisiniei şi Africii de Sud, pînăîn Insulinda, China şi Japonia, ca pe o reu-şită discutabilă, mai mult strălucitoare decîtreală : desigur, Europa se întrezăreşte şi aici,din cap pînă-n picioare, dar pentru că o pri-vim, într-un chip abuziv, ca privilegiată. Dacăam împinge micul nostru continent în mijlo-cul întinderilor de uscat şi de apă ale Asiei, els-ar pierde cu totul în ele. Şi, nici în secolulal XVIII-lea, el nu cîştigase uriaşa suprapu-tere industrială care avea să anuleze, pentruo vreme, această disproporţie.

în orice caz, încă de pe atunci, Europa îşitrage ci întreaga lume o parte notabilă asubstanţei şi forţei sale. Şi tocmai acest aportsuplir. entar o face să se autodepăşească, faţăcu sarcinile care o întîmpină pe drumul pro-gresului ei. Ar fi posibilă Revoluţia ei Indus-trială, cheie majoră a destinului ei, încă de lasfîrşitul secolului al XVIII-lea, fără acest ajutor constant ? Problema se pune, oricare ar firăspunsul istoricilor.

Se pune şi problema dacă Europa a fostsau nu de o altă natură umană, istorică, decîtrestul lumii ; dacă, prin urmare, confruntarea

pe care o mijloceşte acest capitol, subliniindcontraste şi opoziţii, ne va îngădui sau nu săavem o opinie corectă despre Europa, adicădespre izbînda ei. De fapt, concluziile demer-sului nu vor urma un sens unic. Căci, aşa cumvom vedea, de cele mai multe ori, lumea sea-mănă, în ceea ce priveşte experienţele ei eco-

nomice, cu Europa. Cîteodată, chiar, avem aface cu un decalaj foarte slab. Nu este mai puţin adevărat că el există, în esenţă datorităunei coerenţe, unei eficiente europene, care,la urma urmei, sînt poate o consecinţă a di-mensiunilor ei relativ reduse. Dacă Franţa, înscurgerea vremii, a fost dezavantajată de di-mensiunile ei prea mari faţă de Anglia, ce sămai spunem de Asia sau de Rusia, de America



pe cale de a se naşte, de Africa subpopulată,faţă de Europa occidentală minusculă şi supra-voltată ? Avantajul Europei, după cum amvăzut, ţine de nişte structuri sociale specifice,care, acasă la ea, au favorizat o acumu-lare capitalistă mai amplă şi mai bine asi-gurată, cel mai adesea ocrotită de stat,ş i n u î n c o n f l i c t c u e l . D a r e s t e d easemenea limpede că dacă această su-

perioritate, relativ neînsemnată, nu s-ar fitransformat în dominaţie, în toate sensuriletermenului, avîntul Europei nu ar fi avut niciaceeaşi strălucire, nici aceeaşi rapiditate şi nici,mâi ales, aceleaşi consecinţe.

AMERICILESAU MIZA MIZELOR

Sînt Americile o „periferie", o „scoarţă" aEuropei ? Amîndouă formulele exprimă destulde bine felul în care, începînd din 1492, Lu-mea Nouă a intrat încetul cu încetul, cu trupşi suflet, cu trecut, prezent şi viitor, în sferade acţiune şi de reflectare 3 a Europei, felulîn care s-a integrat şi a căpătat în această sferăfantastica ei semnificaţie nouă. Nu reprezintăAmerica, pe care Wallerstein o include, fărăsă stea o clipă la îndoială, încă din secolul alXVI-lea, în economia-univers europeană, o ex-

plicaţie fundamentală a Europei ? Nu Europaa descoperit, a „inventat"4 America şi nu acelebrat ea călătoria lui Columb ca pe cel maimare eveniment al istoriei „de la facerea

lumii" 5 ?Desigur, Friedrieh Lutge şi Heinrich Bech-

tel ° au dreptul să minimalizeze primele ur-mări ale descoperirii Lumii Noi, mai cu seamăîn perspectiva istoriei germane. Dar, odată in-trată în viaţa Europei, America a schimbattoate datele ei profunde şi chiar i-a reorientatacţiunea. Ignace Meyerson7 susţine, după alţi

,<** «*- ■



cîţiva, că individul nu este altceva decît ceeace face, că el se defineşte şi se dezvăluie prinacţiunea lui ca atare, că „fiinţarea şi facerea"sînt unul şi acelaşi lucru ; în acest caz, eu aşspune că America este o facere a Europei,opera prin care îşi dezvăluie cel mai bine fiin-ţarea. Dar este vorba despre o operă care seîmplineşte şi se desăvârşeşte atît de încet, încîtnu cîştigă un sens decît atunci cînd este pri-vită în ansamblu, în plenitudinea duratei sale.

Imensitatea ostilă şi,totuşi, favorabilă

P;.- moment, America abia descoperită nu dă■ rea mult Europei, deoarece omul alb nu ocunoaşte şi nu o stăpîneşte încă decît în parte.Şi Europa a fost nevoită s-o reconstruiască, curăbdare, după chipul său, ca să poată răspunde

dorinţelor ei. Desigur, reconstrucţia aceasta nus-a făcut într-o zi : la început, Europa a ma-nifestat o anumită lipsă de interes, o anumităneputinţă faţă de sarcina supraomenească carei se punea în faţă şi pe care nu o prevedea atîtde grea. De fapt, pentru a se reconstitui din-colo de Atlantic, cu uriaşe variante şi abera-ţii, Europa a avut nevoie de secole şi a trebuitsă depăşească, unul după altul, un şir întregde obstacole.

Şi în primul rînd pe cele pe care le repre-zintă o natură sălbatică, ce „distruge, înăbuşă,împotmoleşte, otrăveşte, deprimă"8, apoi pecele pe care le reprezintă o inumană supra-abundenţă de spaţiu. „Spaniolii, se căineazăun francez în 1717, au (în America) nişte re-gate mai mari decît întreaga Europă"9. Esteadevărat. Dar această imensitate avea să lestînjenească cuceririle. Conchistadorilor le fu-seseră de ajuns treizeci de ani pentru a învingefragilele civilizaţii amerindiene ; totuşi,această victorie le adusese, în cel mai bun caz,

8



colonies anglaisesii C3 colonies hollandaises

33. ENGLEZII ŞI OLANDEZII IN AMERICADE NORD LA 1660

Ocupaţ ia , răzleţ i tă ş i res tr lnsă numai la zona de l i toral ,nu s e e x e r c i t ă î nc ă , î n 1660 , de c t t pe o m i c ă par t e ateritoriului ce urmează a fi cucerit. Poziţiile olandeze, la

Neio Amsterdam ş i de-a lungul Hudsonului , aveau să f ie părăsite odată cu pacea da la Breăa în 1667. (După Rein, Europăische Ausbreitung, pi. XViil).



doar 3 milioane de kilometri pătraţi, de altfel prost încorporaţi dominaţiei lor. Cu un secolşi jumătate mai tîrziu, prin 1680, atunci cîndexpansiunea spaniolă şi europeană începe săatingă un punct maxim, doar jumătate dinLumea Nouă fusese luată în stăpînire, poate 7

milioane de km2

, faţă de 14 sau 1510

. Şi atunci se pune problema dacă, odată svipuse marilesectoare ale civilizaţiei amerindiene, nu avema face, în continuare, cu lupta împotriva unuispaţiu gol şi a unor populaţii aflate încă înepoca de piatră, pe care nici un cuceritor nuse putea sprijini. Celebrele raiduri organizatede cntrei Paulistas, începînd din secolul alXVMea, de-a lungul imensităţii Americii deSvd, în căutare de aur, de pietre preţioase şide sclavi, nu sînt nici cucerire, nici colonizare :ele lasă tot atîtea urme cît drumul unei co-răbii pe apele mării. Şi ce descoperă spaniolulîn Chile, în partea de sud a ţinutului, pe la

mijlocul secolului al XVI-lea ? Un vid aproapeabsolut. „De partea Atacamei, aproape decoasta pustie, vezi pămînturi lipsite de oameni

pe care nu se află nici o pasăre, nici un ani-mal, în care nu găseşti nici un copac, nici untufiş"11. Aşa cîntă Ercilla ! „Frontiera", spaţiulvid care se cere supus prezenţei oamenilor, ră-mîne statornic la orizontul istoriei americane,la răsăritul ţinuturilor peruane, în sudul întin-derilor chiliene, ca şi faţă de acele llanos vc-nezuelane, în interminabilul ţinut canadian,de-a lungul Far West-ului Statelor Unite, înuriaşa Argentina, în secolul al XlX-lea, sau,

încă în secolul al XX-lea, în vestul adînc alstatului brazilian, Săo Paolo 12. Spaţiu : lungimeaistovitoare a transporturilor, sfîrşeala marşurilor interminabile. Nu se călătorea în interiorul NoiiSpânii (Mexico) cu busola sau astrolabul înmînă, ca pe întinsul mării13 ? în Brazilia, auruleste descoperit în îndepărtatul Goyaz de cătreBueno da Silva şi fiul său, în 1682 ; peste zeceani, „în 1692, acesta pleacă

10



din nou spre Goyaz, împreună cu cîţiva tova-răşi ; trei ani le trebuie pentru a ajunge la ză-căminte" Vl .

Coloniile engleze, încă puţin populate, sîntrisipite din Mâine pînă în Georgia, pe 2 000 km,„distanţa de la Paris pînă în Maroc". Iar dru-murile de prin partea locului sînt proaste,abia trasate ; aproape că nu există poduri,

bacuri sînt puţine. Aşa încît, în 1776 „pentrua ajunge de la Philadelphia pînă la Charles-ton, ştirea declarării Independenţei a avut ne-voie de tot atîta timp, douăzeci şi nouă dezile, cît pentru a ajunge de la Philadelphia laParis" 15.

Ca orice dat natural, este adevărat, imen-sitatea americană acţionează în mai multe chi-

puri, vorbeşte mai multe limbaje; ea estefrînă, ea este şi stimul ; constrîngere, dar şieliberare. în măsura în care prisoseşte, pămîn-tul se depreciază şi omul se pune în valoare.

America pustie nu poate să fiinţeze decît atuncicînd omul este stăpînit, temeinic, prins cu to-tul de sarcina care îi revine : robia, sclavia,aceste vechi lanţuri, renasc aici de la sine, cao necesitate sau ca un blestem impus de ex-cesul de spaţiu. Dar acesta reprezintă şi eli-

berarea, tentaţia. Indianul care vrea să scapede stăpînii lui albi are la îndemînă refugii ne-limitate. Pentru a scăpa de ateliere, de mine,de plantaţii, sclavii negri n-au decît să se ducăspre zonele muntoase sau spre pădurile de ne-

pătruns. Ne putem închipui greutăţile pe carele întîmpină, în urmărirea lor, acele entradas,expediţiile de pedeapsă prin pădurile Brazi-liei, dese, lipsite de drumuri, care silesc 'pe„soldat să-şi poarte în spinare armele, pulbe-rea, plumbii, făina, apa de băut, 'peştele, car-nea" 16... Quilombo de la Palmares 17, republicanegrilor cimarroni, despre a cărei îndelungăsupravieţuire am mai vorbit, reprezintă, caatare, în străfundul Bahiei, o regiune poate lafel de întinsă cît întreaga Portugalie.

11



Cit îi priveşte pe muncitorii albi, imigranţimai mult sau mai puţin voluntari, ei sînt le-gaţi prin contract de un stăpîn care doar înrare cazuri este binevoitor. Dar, la expirareacontractului, zonele de pionierat le oferă uriaşeîntinderi de pămînturi noi. America colonialăeste plină de „capete de lume", de „finistere"spăimîntătoare ca atare. Dar ele nu sînt mai proaste decît ogoarele cu sol uşor, care joacăacelaşi rol, în sudul taigalei siberiene, şi, caşi acestea, ele sînt un pămînt al făgăduinţeideoarece conferă libertate. Aceasta este mareadeosebire faţă de vechea Europă a Occiden-tului, o „lume plină", ar zice Pierre Chaunu,fără goluri, fără pămînturi virgine şi în carerelaţia subzistenţă/populaţie se reechilibrează,atunci cînd e nevoie, prin foamete şi prinemigraţie la distanţă 18.

Pieţele regionale sau naţionale

Cu toate acestea, încetul cu încetul, spaţiul afost cucerit. Orice înfiripare urbană, cît demodestă, este un punct cîştigat, orice oraş carecreşte este o victorie modestă, dar o victorie.La fel, orice drum explorat (cel mai adeseadatorită experienţei indiene şi bunurilor ali-mentare aduse de către indigeni) înseamnă un

progres, condiţie favorabilă pentru alte pro-grese, în special pentru o aprovizionare urbanămai lesnicioasă şi pentru animarea tîrgurilor care răsar mai peste tot. Mă refer nu numaila tîrgurile celebre, stînd sub semnul econo-miei internaţionale, Nombre de Dios, PortoBelo, Panama, Vera Cruz sau Jalapa, pe dru-mul spre Mexico, ci la tîrgurile locale şi la

pieţele modeste care răsar în mijlocul vidului,tîrgul de blănuri de la Albany, din hinterlan-dul New Yorkului, de pildă, sau tîrgurile deredistribuţie de la San Juan de los Lagos sau

12



de la Saltillo, care înfloresc tot mai mult înnordul Mexicului19.

Atunci cînd, începînd de pe la sfîrşitul se-colului al XVTI-lea, un puternic puseu de viaţăagită ansamblul Americilor, se împlineşte o

primă organizare a spaţiului economic. Un şir

de pieţe regionale (sau încă de pe atunci na-ţionale) se individualizează în vasta Americăspaniolă, în chiar interiorul diviziunilor admi-'nistrative de timpuriu create, cadre pe -jumătategoale şi care sfîrşesc prin a se umple de oameni,de drumuri, de convoaie de vite de povară : aşase întîmplă cu viceregatul peruan, care nureprezintă doar Peru independent de astăzi ; cuaudiencia de Quito, care va deveni Equadorul ;cu audiencia de Charcas, actuala Bolivie. Jean-Pierre Berthe 20 a schiţat, în cadrul audiencieimexicane a Noii Galicii, creată în 1548, geneza

pieţii regionale care se constituie în juruloraşului Guadalajara şi a regiunii

înconjurătoare. Cît priveşte studiul luiMarcello Carmagnani2i cu privire la Chile însecolul al XVIII-lea, el este probabil cel mai

bun studiu existent cu privire la formareaunei pieţe regionale sau chiar „naţionale", cuatît mai mult cu cît se plasează în planul ho-tărîtor al teoriei generale.

Cadriîarea spaţiului este o operaţie lentăşi atunci cînd se încheia secolul al XVIII-leaîncă mai rămîneau (dar mai rămîn şi astăzi)

pămînturi pustii, ocolite de drumuri, adicăspaţii de vînzare de-a lungul întregii Americi.De acest fapt este legată, pînă în zilele noas-

tre, existenţa unui mare număr de itineranţi, pînă într-atît încît constituie o categorie anumede oameni, dăruită cu un nume generic va-dios în Brazilia, rotos, — „zdrenţăroşii" — înChile sau los vagos în Mexico. Omul n-a prinsniciodată rădăcini (rădăcini adevărate) înimensitatea americană. La mijlocul secoluluial XlX-lea, garimpeiros, căutătorii de aur şidiamante, pierduţi în sertăo brazilian, revin



la sud de Bahia, în zona atlantică a regiuniiIlheos, şi înfiinţează aici plantaţiile de cacaoexistente şi astăzi 22. Dar exploatarea agricolăca atare nu fixează oamenii, gata adesea săo ia din loc, stăpâni, oameni şi vite laolaltă,de parcă Lumii Noi i-ar fi greu să creeze şisă suporte grupuri ţărăneşti legate de pămîntca în Europa. Ţăranul tipic din interiorul Bra-ziliei de ieri şi de astăzi, caboclo, se depla-sează aproape la fel de uşor ca muncitoruluzinelor moderne ; peonul din Argentina, fărăa fi atît de mobil ca gaucho din secolul tre-cut, pribegeşte şi el bucuros.

Omul, prin urmare, a pus doar parţial stă- pînire pe spaţiu ; în consecinţă, încă în secolulal XVIII-lea, animalele sălbatice mişună într-o explozie de viaţă, mai cu seamă de-a lungulvastei şi continentalei Americi de Nord, ţarăa bizonilor, a urşilor bruni, a animalelor de

blană şi a acelor veveriţe sure — aceleaşi

ca în răsăritul Europei — care trec peste fluviişi peste pînza apelor lacustre săvârşind fantasticemigraţii 23. Bovinele şi caii veniţi din Europa,reîntorşi la starea de sălbăticie, se înmulţesc închip incredibil, ameninţînd să distrugăculturile. Nu este aceasta, din punctul nostrude vedere, cea mai pitorească formă decolonizare pe care o oferă prima istorieeuropeană a Lumii Noi ? De altfel, nu au fostînlocuiţi oamenii de către ciurde sălbăticite învaste zone din Noua Spanie care, odată cu re-fluxul populaţiei indigene, se goliseră de lo-cuitorii lor Vt ?

Servitudini succesive

Prin urmare, pe aceste pământuri prea în-tinse, puţinătatea oamenilor a fost o problemă

permanentă. Pentru a-şi dezvolta economianouă, America pe cale de a se crea avea ne-

14



voie de o mînă de lucru din ce în ce mai nu-meroasă, uşor de stăpînit, ieftină (ar fi fostideal ca ea să fie gratuită). Cartea de pionie-rat a lui Eric Williams 25 dezvăluie, în zeci decazuri, legătura de la cauză la efect care leagăsclavia, pseudosclavia, serbia, pseudoşerbia şimunca salariată, munca pseudosalariată dinLumea Nouă cu avîntul capitalist al vechiiEurope. „Esenţa mercantilismului, spune înesenţă Williams, este sclavia"2C. Marx spuneacelaşi lucru, cu „o frază-fulger, de o densi-tate istorică probabil unică" : „Sclavajul as-cuns al salariaţilor din Europa nu putea să seridice decît pe sclavajul propriu-zis al salaria-ţilor din Lumea nouă" 27.

Nu e de mirare că aceşti oameni ai Americii,orice culoare ar avea pielea lor, duc o viaţătrudnică ; chinul vieţii lor nu se explică doar

prin stăpînii plantaţiilor care îi supravegheazădin apropiere, prin i antreprenorii minelor, prin

negustorii cămătari din Consulado, în Mexicsau aiurea, prin severii funcţionari ai Coroa-nei Spaniei, prin vînzătorii de zahăr sau detutun, prin negustorii de sclavi, prin căpitanii„afacerişti" ai vaselor comerciale... Toţi aceş-tia joacă un rol al lor, dar, într-un fel, ei nusînt decît nişte delegaţi, nişte intermediari. LasCasas i-a denunţat ca pe singurii responsabiliai „servitutii infernale" a indienilor ; el ar fivrut să nu li se mai îngăduie taina cumine-cării, să îi scoată din sînul Bisericii. Dar nici-odată n-a contestat (ba dimpotrivă! ) domina-ţia spaniolă. Regele Castiliei, Apostol Mayor,responsabil cu creştinarea, are dreptul să fie

Imperaăor sobre muchos reyes, stăpînul su-veranităţilor indigene 28. în fapt, adevărata ră-dăcină a răului este de partea cealaltă a At-lanticului, la Madrid, la Sevilla, la Câdiz, laLisabona, la Bordeaux, la Nantes, chiar la Ge-nova, neîndoielnic la Bristol, în curînd la Li-verpool, la Londra, la Amsterdam. Ea esteinerentă fenomenului de reducere a unui con-

15



tinent la condiţia de periferie, impusă de cătreo forţă depărtată, indiferentă la sacrificiileunor oameni care acţionează în conformitatecu logica aproape mecanică a unei economii-univers. în legătură cu indianul sau negrulafrican cuvîntul genocid nu este abuziv, dar este de reţinut că omul alb a suferit şi el de

pe urma acestei aventuri din care, în cel mai bun caz, a scăpat uşor.De fapt, în Lumea Nouă, robiile se succed,

încălcîndu-se una pe alta : cea indiană, găsităla faţa locului, rezistă prost fabuloasei încer-cări ; cea albă, europeană (vreau să spun cea

pe care o reprezintă Ies engages francezi sauthe servants englezi), va juca rolul de mijlo-citor, cu deosebire în Antile şi în coloniile en-gleze de pe continent; în sfîrşit, cea neagră,africană, va avea puterea de a prinde rădă-cini, de a se înmulţi, în ciuda şi împotriva tu-turor ; şi pentru a încheia, va trebui să maiadăugăm şi imigraţiile masive venite din Eu-ropa, în secolele al XlX-lea şi al XX-lea, carese accelerează, ca din întîmplare, în clipa încare aprovizionarea cu oameni din Africa seîntrerupsese sau era pe cale să se întrerupă.

Nici o altă marfă, îmi spunea în 1935 coman-dantul unei nave franceze, nu se transportăatît de lesne, ca emigranţii de clasa IV-a : ease îmbarcă şi se descarcă singură.

Robia indiană n-a rezistat decît acolo undeexistau, pentru a-i asigura durata şi utiliza-rea, densitatea de locuire şi coerenţa socială,coerenţa aceasta care creează supunerea şi as-cultarea. Adică, altfel spus, numai în zona im-

periilor aztec si incaş. în alte părţi,

1

populaţiile primitive s-au risipit de la sine, încă de la în-ceputul încercării, în imensa Brazilie, în careindigenul de pe litoral a fugit spre interior,ca şi pe teritoriul Statelor Unite (cele trei-sprezece foste colonii) : „în 1790, rămăseseră300 de indieni în Pennsylvania, 1 500 în statul

New York ; 1 500 în Massachusetts ; 10 000 încele două Caroline..." 29. La fel, faţă cu spa-



niolii, olandezii, francezii şi englezii, în An-tile, indigenii au fost eliminaţi, victime ale bolilor aduse din Europa, în lipsa 'unei posi- bilităţi de a fi folosiţi de către noii veni ţi m.

Dimpotrivă, în zonele populate pe care, încăde la început, le viza cucerirea spaniolă, | in-dianul s-a dovedit uşor de prins. Ca prin mi-nune, el avea să supravieţuiască încercărilor Conquistei şi exploatării coloniale : crimelor demasă, războaielor nemiloase, ruperii legături-lor sociale, folosirii cu sila a „puterii sale demuncă", mortalităţii pe care au adus-o dupăsine munca în mine şi transportul mărfurilor cu ajutorul oamenilor, bolilor epidemice adusedin Europa şi din Africa de către albi şi negri.Se estimează că, de la douăzeci şi cinci de mi-lioane de locuitori, Mexicul central ar fi ajunsastfel la o populaţie reziduală de un milion.Aceleaşi prăbuşiri, ,,de gheenă", ni se arată îninsula Espanola (Haiti) în Yucatan, în Ame-rica Centrală, ceva mai tîrziu în Columbia31.

Detaliu grăitor, în Mexic, la începutul Con-quistei, franciscanii oficiau mesa în piaţa dinfaţa bisericilor, într-atît de numeroasă era mul-ţimea credincioşilor ; dar, de la sfîrşitul seco-lului al XVI-lea, mesa se oficiază în interiorulaceloraşi biserici, ba chiar în simple capele 32.Asistăm la o fantastică regresiune care nu-şigăseşte echivalentul nici în urmările Ciumei Negre, atît de sinistră totuşi, care lovise Eu-ropa în secolul al XlV-lea. Cu toate acestea,masa indigenă nu dispare ; ea se reconstituieî nc ep în d d e p e l a m ij lo cu l s ec ol ul ui a lXVII-lea, fireşte, spre folosul stăpînilor ei spa-nioli. Exploatarea indienilor se continuă prin

pseudo-sclavia din encomiendas, prin servito-rimea oraşelor şi prin munca forţată din mine,desemnată prin denumirea generală de repar-timiento, cunoscută drept cuatequitl în Mexic,drept mita în Ecuador, în Peru, în Bolivia şiîn Columbia 33.

Cu toate acestea, încă din secolul al XVI-lea, în Noua Spanie îşi făcea apariţia munca

17



„liberă" a lucrătorilor salariaţi. Datorită uneicrize complexe. Mai întîi, drept urmare a re-fluxului populaţiilor indiene apar adevărateWiistungen, ţinuturi pustii, ca în Europa se-colelor al XlV-lea şi al XV-lea. Pămînturilesatelor se îngustează, restrîngîndu-se în jurullor, ca o piele de sagri, şi tocmai în golurileapărute spontan, sau create prin confiscăriabuzive, se dezvoltă marile proprietăţi hacien-das. Indianul care vrea să scape de corvezilecolective, pe care i le impune obştea lui săteascăsau statul în căutare de mînă de lucru, poateevada spre hacienda unde se dezvoltă o iobă-gie de fapt, unde, mai tîrziu, se impune ape-lul la munca salariată ; spre oraşe, unde îşigăseşte loc în rîndurile servitorimii sau în ate-lierele meşteşugăreşti ; în sfîrşit, spre mine,nu spre cele prea apropiate de Mexico, în carese menţine munca forţată, ci mai la nord, înaglomeraţiile care răsar în plin deşert, de la

Guanajuato pînă la San Luis de Potosi. 10 —11 000 de mineri în secolul al XVl-lea, poate 70 000 în secolul al XVIII-lea, se împartîntre mai bine de 3 000 de mine, foarte mă-runte cîteodată, risipite în acest spaţiu. Mun-citorii vin aici de pretutindeni, indieni, metişi,albi, cu toţii o apă şi-un pămînt. După 1554— 1556, introducerea procedeului amalgamării y' a îngăduit tratarea minereurilor sărace, o re-ducere a cheltuielilor generale, o creştere a

productivităţii şi a producţiei.Ca şi în Europa, micul univers al minerilor

constituie o lume aparte ; stăpînii şi lucrătoriisînt, şi unii şi alţii, cheltuitori, uşurateci, pă-timaşi ai jocurilor de noroc. Lucrătorii au unfel de primă — partido — în funcţie de cîtminereu produc. Salariile lor sînt, relativ,foarte ridicate, dar meseria lor e înspăimîntă-toare (exploatările nu folosesc pulbere înaintede secolul al XVIII-lea). Minerii sînt o popu-laţie neastîmpărată, violentă, crudă cîteodată,care bea, care chefuieşte ; şi nu avem a face

18



numai cu „paradisele artificiale" despre carevorbeşte cu umor un istoric 33 ; este vorba deun festin absurd şi, mai presus de toate, denevoia încăpăţînată de a se da mare. în se-colul al XVTII-lea, lucrurile se agravează, caşi cum prosperitatea ar fi un prost sfătuitor.Se întîmplă36 ca, la sfîrşit de săptămînă, unlucrător să aibă în buzunar 300 de pesos. îicheltuie neîntîrziat. Unul îşi cumpără veş-minte de gală, cămăşi din pînză de Olanda.Un altul invită 2 000 de oameni la un chiolhan,

pe cheltuiala lui, şi aruncă în vînt cei 40 000de pesos pe care i-i adusese descoperirea uneimici mine. Aşa îşi duce viaţa această lume,mereu neliniştită.

Spectacolul nu mai este de fapt atît de tea-tral, atît de vesel, în minele din Peru, cele maiimportante din America secolului al XVl-lea.Procedeul amalgamării ajunge aici cu întîr-ziere, în 1572, dar nu are urmările elibera-

toare din alte părţi. Munca forţată, mita, semenţine, şi Potosi rămîne un iad. Să se fimenţinut sistemul tocmai datorită succesuluisău ? Este posibil. Abia la sfîrşitul secolului,îşi pierde Potosi superioritatea, pe care înciuda reactivităţii din secolul al XVIII-lea, nuo va mai recăpăta.

Pînă la urmă, indianul este cel care a ţi-nut în spinare primele acţiuni ample de ex-

ploatare a Lumii Noi în folosul Spaniei : mi-nele ; producţia agricolă (să ne gîndim la cul-tura porumbului, cheia 'supravieţuirii ameri-cane) ; întreţinerea caravanelor de catîri şi delama, fără de care metalul alb şi multe alte

produse n-ar fi putut circula, oficial de la Po-tosi la Arica şi, clandestin, de pe platoul pe-ruan, prin Cordoba, pînă la Rio de la Plata 37.

în schimb, acolo unde indienii nu consti-tuiau decît societăţi tribale răzleţe, colonizareaeuropeană a fost nevoită să contruiască ;multcu forţe proprii, ca în Brazilia din epoca an-terioară plantaţiilor de' zahăr ; ca în coloniile

19



franceze şi engleze de pe „continent" sau dinAntile. Pînă prin anii 1670—1680, englezii şifrancezii au recurs amplu la engages (acestaeste termenul francez) sau la identured ser-vants (servitori cu contract înregistrat în bunăformă ; acesta este termenul englezesc). Şi en-

gages şi servants sînt aproape sclavi 38 . Ei nuau o soartă prea deosebită de cea a negrilor care încep să sosească ; ca şi aceştia, ei sînttransportaţi peste ocean în fundul calei, în-ghesuiţi pe vase prea pline, pe care hrana esteexecrabilă. Pe deasupra, atunci cînd ajung înAmerica pe cheltuiala unei companii, aceastaeste în drept să-şi recupereze chetuielile :atunci, Ies engages sînt, nici mai mult nici mai puţin, vînduţi ca nişte sclavi, examinaţi, pi- păiţi ca nişte cai, de către cumpărător 39 . De-sigur, omul engages sau servant nu este sclav pe viaţă şi nici copiii lui nu sînt sclavi. Dar tocmai din acest motiv, stăpînul se sinchiseşte

şi mai puţin de el : el ştie că îl va pierde latermenul contractual (36 de luni în Antilelefranceze, 4—7 ani în posesiunile englezeşti),în Anglia, ca şi în Franţa, au fost folositetoate mijloacele pentru recrutarea emigran-ţilor necesari. Mai bine de 6 000 de contractede engages au fost descoperite în arhivele ora-şului La Rochelle pentru perioada 1635—1715 ; jumătate dintre cei recrutaţi veneau din Saint-onge, din Poitou, din Aunis, provincii înşelă-tor bogate. Pentru a spori numărul plecărilor,violenţa mergea mînă în mînă cu publicitateaînşelătoare. în anumite cartiere ale Parisuluise făceau razii40. La Bristol, erau ridicaţi, fără

vreo procedură prealabilă, bărbaţi, femei şi copii ; prin condamnări grele, tribunalele spo-reau numărul „voluntarilor" pentru Lumea Nouă, care se salvau astfel de la ştreang. î n-tr-un cuvînt, oamenii erau condamnaţi la colo-nii aşa cum erau condamnaţi la galere ! SubCromwell s-au înregistrat trimiteri masive de prizonieri scoţieni şi irlandezi. între 1717 şi1779, Anglia a expediat în coloniile ei 50 000

20



de deportaţi41, iar în 1732 un evanghelist uma-nitar, John Oglethorpe, fonda noua colonie aGeorgiei pentru a-i strînge aici pe foarte nu-meroşii deţinuţi pentru datorii42.

Prin urmare, avem a face cu o amplă, cuo îndelungată „sclavie" albă. Eric Williams in-sistă asupra acestui lucru căci, după el, scla-viile din America se înlocuiesc una prin altaşi, într-un fel, se comandă una pe alta : cînduna încetează, cealaltă îi ia locul. Succesiuneanu se face automat, dar, în linii mari, regulaeste evidentă. Sclavia albă n-a intervenit de-cît în măsura în care lipsea indianul, iar scla-via neagră •— această prodigioasă proiectare aAfricii către Lumea Nouă — nu s-a dezvoltatdecît ca urmare a insuficienţei forţei de muncăindiene şi a mîinii de lucru importate din Eu-ropa. Acolo unde negrul nu a fost utilizat (de

pildă în cultura de grîu de la nord de NewYork) the servant rămîne pe locul lui pînă însecolul al XVIII-lea. Aşa a acţionat o exigenţăcolonială care a determinat schimbări şi sec-venţe, din raţiuni economice şi nu rasiale : elenu „au nimic a face cu culoarea pielii"43.„Sclavii" albi cedează locul deoarece aveauinconvenientul de a fi sclavi cu titlu temporar şi, poate, pentru că, fie şi numai din cauzahranei, costau prea scump.

Odată eliberaţi, aceşti angajaţi, aceşti ser-vants, au defrişat şi au cîştigat pentru agri-cultură mici proprietăţi producătoare de tutun,indigo, cafea, bumbac. Dar mai tîrziu, ei pierdadesea partida faţă cu marile plantaţii care senasc din cultura biruitoare a trestiei de zahăr,întreprindere costisitoare, deci capitalistă, carecere o mînă de lucru importantă şi material,ca să nu spunem capital, fix. Marea proprie-tate întemeiată pe cultura trestiei de zahăr elimină mica proprietate care ajutase, totuşi,lansarea ei : terenul cucerit, desţelenit de că-tre defrişorul mărunt, favorizează într-adevăr întemeierea plantaţiilor. Mai ieri, prin 1930,acelaşi proces era vizibil în zonele de pionie-

21



rat ale statului Săo Paulo din Brazilia, în careo mică proprietate temporară pregătea terenulvastelor jazendas de cafea, care pînă la urmăo înlocuiau.

în secolele al XVT-lea şi al XVII-lea, odatăcu marea proprietate (mare relativ), sclavianeagră, care este condiţia ei sine qua non,se extinde. După reculul dramatic al populaţieiindiene, procesul economic care deschide Ame-rica populaţiilor africane acţionează de la sine :„Banul, şi nu pasiunile, bune sau rele, a urzitcomplotul"44. Mai puternic decît indianul (sespunea că un negru face cît patru indieni),mai docil, mai dependent, deoarece e ruptde comunitatea de origină, sclavul african secumpără ca o marfă, ba chiar la comandă. ,Traficul de negri va îngădui organizarea unor i

plantaţii de trestie de zahăr, uriaşe pentruÎ epocă, la limita a ceea ce îngăduia transportul*jcu carul al trestiei care, pentru a nu se strica, "trebuia dusă la moară şi tocată imediat dupătăiere f ' 5. în aceste întreprinderi întinse, îşi gă- osea locul o muncă bine divizată, continuă, mo-notonă, care, în afara a trei sau patru posturide tehnicieni, de lucrători specializaţi, nu cerea ocalificare deosebită.

Docilitatea, permanenţa, forţa mîinii delucru negre, au făcut din ea unealta cea maiieftină, cea mai eficientă şi, în scurtă vreme,cea mai căutată. Dacă în Virginia şi Mary-land, cultura tutunului, practicată la începutde către mici proprietari albi, cunoaşte /o pu-ternică înflorire (între 1663 şi 1699, exportulde tutun creşte de şase ori)/l6, acest lucru se

explică prin faptul că are loc o trecere de lamunca albă la mîna de lucru neagră. în ace-laşi timp, cum se şi cuvine, îşi face apariţiao aristocraţie semi-feudală, strălucitoare, cul-tivată, dar şi abuzivă. Tutunul produs în ceamai mare parte pentru export, ca grîul în Si-cilia sau Polonia, ca trestia de zahăr în Nord-este, în Brazilia, sau în Antile, a creat o

22



aceeaşi ordine socială. Unor cauze identice lecorespund rezultate analoage. Dar negrul afost utilizat în multe alte munci. Aşa, bună-oară, exploatarea nisipurilor aurifere brazi-liene, care începe în ultimii ani ai seco-lului al XVII-lea rezultă din încorporareaa mii de sclavi negri în Minas Geraisr în Go-yaz şi în sertăo din Bahia. Motivul (de greu-tate) pentru care negrii nu vor fi folosiţi înminele de argint din Anzi şi din nordul NoiiSpânii este că, după un drum interminabil, eicostă mai scump în interiorul continentuluidecît pe litoralul atlantic, şi nu numai cums-a spus, pentru că frigul înălţimilor (care aavut rolul său) nu le îngăduia munca grea dinmină.

în fapt, diferitele forţe de muncă sclava-gistă ale Americii au avut capacitatea de a seînlocui una pe alta, după caz, mai mare decîts-a spus. Indienii pot fi, şi sînt în jurul ora-

şului Quito, căutători de aur. Nu merită săluăm aminte la neghiobiile cu privire la im- posibilitatea albului de a trăi dincolo de tro- pice din munca mîinilor sale (asta credeaAdam Smith, printre mulţi alţii)47. Les en-

gages şi the servants au muncit la asemenealatitudini, ba încă cum, în secolul al XVII-lea.De mai bine de o sută de ani, la Seafort, înJamaica, s-au stabilit germani : ei încă maitrăiesc şi mai muncesc acolo. Canalul de Pa-nama a fost săpat de muncitori italieni. Iar cultura trestiei de zahăr din Australia tropi-cală de nord este asigurată în întregime dealbi. De asemenea, în sudul Statelor Unite,

mîna de lucru albă a recuperat un spaţiu amplu, în timp ce negrii au emigrat spre nordulcu climat dur şi, fără a se simţi mai bine saumai rău, trăiesc la Chicago, la Detroit sau la

Nev/ York. Şi dacă nu climatul (care, s-o maispunem odată, a jucat totuşi un rol) este celcare a determinat, în exclusivitate, repartiza-rea şi implantarea oamenilor în Lumea Nouă,

V

o

23



atunci este evident că de acest lucru s-a în-grijit istoria, istoria complicată a 'exploatăriieuropene, dar şi trecutul puternic al amerin-dienilor care, dinainte, prin reuşita incasă şiaztecă, a pus pe solul american pecetea denaştere a permanenţei amerindiene. Pînă laurmă, istoria a lăsat să supravieţuiască pînă înzilele noastre o Americă indiană, o Americăafricană, o Americă albă ; ea le-a amestecat,dar nu îndeajuns, deoarece ele continuă şi as-tăzi să se deosebească puternic una de alta.

P e n t r u E u r o p a > . . ; . :

S-a tot spus că America a fost s i l i tă să ia,• încă o dată, de la capăt, experienţa Europei.

Lucrul acesta este adevărat doar în parte, su-4 ficient însă pentru a nu-1 urma literă cu literă- pe Alberto Flores Galindo48 , care ar vrea să

i" îndepărteze de indiferent ce fenomen ameri-- can orice interpretare europeană. In linii mari,America a fost nevoită să parcurgă, pe seamaei şi aşa cum a putut, îndelungile etape aleistoriei Europei, este adevărat că fără a le res pecta ordinea sau modelele. Deşi amestecate,experienţele europene — Antichitate, Ev Me-

r-diu, Renaştere, Reformă49... — se regăsesc şi;.■ aici. Am păstrat astfel amintirea vizuală a zo-- nelor americane de pionierat de astăzi carei< evocă, mai bine decît orice descriere erudită,

zonele de defrişare ale pădurilor medievale din ,..,> Europa secolului al XHI-lea. Tot astfel, anu-mite trăsături ale primelor oraşe europene din [

Lumea Nouă, şi ale familiilor lor patriarhale, ,recompun pentru istoric o antichitate aproxi-■mativă, pe jumătate adevărată, pe jumătate '

falsă, dar de neuitat. Mărturisesc, de asemenea, căsînt fascinat de istoria acestor oraşe ame-

ricane care se dezvoltă înainte de apariţia uneizone rurale, în cel mai rău caz în acelaşi timpcu aceasta. Ele ne îngăduie să ne imaginămîntr-o altă lumină marea şi hotărîtoarea dez-

24



voltare urbană a Europei secolelor al Xl-lea şial Xll-lea, în care majoritatea medievaliştilor nu vor să vadă altceva decît rodul maturizatcu încetul al unui avînt agricol, şi nu al avîn-tului negustoresc şi urban. Şi totuşi !

Ar fi oare drept să vedem în toate acestea

doar simple reminiscenţe, datorate faptului căEuropa controlează dezvoltarea regiunilor dedincolo de mări şi le impune regulile ei ? Inmăsura în care fiecare metropolă înţelegea săstăpînească în deplină proprietate bucata ei deAmerică, impunîndu-i respectarea „pactelor coloniale" şi a „exclusivelor", societăţile dedincolo de Atlantic nu se puteau desprinde deîndepărtaţii lor tutori şi de obsedantele modeleale Europei, în realitate o genitrix care îşi su-

praveghea pas cu pas progenitura şi care n-aavut momente de scăpare decît la început, înobscuritatea şi mediocritatea primelor implan-tări. Anglia, Spania au lăsat să se dezvolte decapul lor, cum au putut şi chiar cum au vrut,

primele lor Americi. Mai tîrziu, copiii făcîn-du-se mari, şi prosperînd, au fost struniţi şi,lucrurile intrînd în ordine, a existat o „cen-tralizare", în folosul instituţiilor metropoli-tane.

Centralizare naturală, acceptată cu atît maiuşor cu cît ea era indispensabilă apărării ti-nerelor colonii împotriva atacurilor altor pu-teri europene. Căci rivalitatea dintre copro-

prietarii Noii Lumi rămîne puternică. O luptănesfîrşită are loc în zonele terestre de hotar şi, nu mai puţin, de-a lungul interminabiluluilitoral al Americii.

Centralizare facilitată, neîndoielnic, şi defaptul că ea asigura în interiorul coloniei; do-minaţia unei minorităţi albe şi că această mi-noritate rămînea legată de credinţele, limbileşi modurile de gîndire şi de viaţă ale, încă de

pe atunci, „bătrînei" Europe. Puţin nume-roasă, într-adevăr, dar eficientă, activă, domi-nantă, aristocraţia agrară care stăpînea, în se-

25



colul al XWlI-lea, i depresiunea centrală dinChile era formată din „vreo 200 de familii" 50.In 1692, bogătaşii din Potosi sînt o mînă ideoameni cu greutate, „îmbrăcaţi în postavuride aur şi de argint, căci orice alt veşmînt nuli s-ar părea destul de potrivit" 51; luxul dincasele lor este nemaipomenit. Şi cîţi sînt lanumăr negocianţii opulenţi din Boston, în aju-nul revoluţiei din 1774 ? Ceea ce salveazăaceste grupuscule este, fără îndoială, pasivi-tatea celor ce muncesc, această pasivitate în

primul rînd, dar şi complicitatea unei ordinisociale care acoperă totul, şi pe care şi Europaare interes să o menţină, cu orice preţ.

Este adevărat că aceste societăţi se aratămai mult sau mai puţin docile, mai mult saumai puţin dependente faţă de metropole. Dar indisciplina, atunci cînd apare cu adevărat, nuschimbă cu nimic fiinţa lor, ordinea şi func-ţiile lor, inseparabile de ordinea şi de func-

ţiile care sînt osatura societăţilor europene tre-cute sau prezente. Cele mai puţin docile şi celemai puţin controlate dintre societăţile acesteasînt cele rămase în afara marilor curente aleschimburilor intercontinentale, cele a căror „economie mediocră... nu este antrenată de că-tre un produs dominant" 52, de către o producţietelecomandată de peste Atlantic53. Acestesocietăţi şi economii, care nu-i interesează

prea mult pe negocianţii din Europa şi carenu primesc din partea acestora nici investiţiişi nici ordine, rămîn sărace, relativ libere, şisînt împinse spre autarhie. Aşa se întîmplă cuPeru, ţinutul pastoral de dincolo de Anzi, dinsus de pădurile adînci ale Amazoniei ; aşa seîntîmplă cu zona seniorială de llanos din Ve-nezuela, în care encomenderos nu s-au lăsat

jugăniţi de către ocîrmuirea autoritară de laCaracas ; aşa se întîmplă în valea lui SăoFrancisco, „fluviul turmelor" aproape sălbaticedin interiorul Braziliei, unde un senior feudal,Garcia de Rezende, stăpîneşte, se spune, pă-

26



mînturi la fel de întinse (dar practic pustii),cît întreaga Franţă a lui Ludovic al XlV-lea ;şi tot aşa se întîmplă cu orice oraş îndeajunsde pierdut în spaţiul american pentru a fi si-lit, chiar fără să fi fost apucat vreodată demîncărimile independenţei să se gospodăreascăde unul singur. La sfîrşitul secolului al XVII-lea, încă în secolul al XVIII-lea, Sâo Paolo,fosta capitală a primilor bandeirantesM, ră-mîne o pildă a ceea ce reprezintă aceste in-dependenţe silite. „Portughezii, scrie Accariasde Serionne în 1766, au puţine aşezări în lă-untrul Braziliei ; oraşul Sfîntului Paul este cel

pe care ei îl socotesc ca cel mai de seamă [.,.]Acest oraş este la mai bine de douăsprezeceore între pămînturi..." 55. „Acesta este, spuneCoreal, un soi de Republică, alcătuită la în-ceputul ei din tot felul de oameni lipsiţi decredinţă şi de lege"56. „Pauliştii" se socotescun popor liber. în fapt, sînt un viespar : ei

bîntuie drumurile ' din interior şi, dacă esteadevărat că aprovizionează taberele de mineri,este tot atît de adevărat că jefuiesc satele in-diene ale domeniilor iezuite de pe malurilefluviului Parana, pătrunzînd cu incursiunilelor pînă în Peru şi Amazonia (1659) 57.

Cu toate acestea, economii supuse sau „Hri- bi înzite" se găsesc din belşug. într-adevăr, ar îndrăzni să se împotrivească Virginia, în ce

priveşte tutunul, sau Jamaica, în ce priveştezahărul ei, de îndată ce trăiesc din cumpără-turile de pe piaţa engleză şi din creditul Lon-drei ? Independenţa coloniilor din America vaavea nevoie de un şir de condiţii prealabile,

greu de reunit în fapt. Şi, pe deasupra, deajutorul împrejurărilor, aşa cum o va arăta prima mare revoluţie antieuropeană, cea a co-loniilor engleze, din 1774.

Şi, în sfîrşit, de o forţă autonomă suficientde puternică pentru ca ordinea colonială să se

poată menţine în continuare, să evolueze prinea însăşi, lipsindu-se de ajutorul metropolei.

77



Nu este, ordinea aceasta, într-un permanent pericol ? Plantatorii din Jamaica trăiesc subteroarea răscoalelor sclavilor ; în ţinuturile in-terioare, Brazilia are „republicile" ei-de sclavifugari ; indienii „bravos" 5S ameninţă liniaesenţială a istmului Panama ; în Chile, în ţi-nuturile sudice, araucanii sînt o primejdie pînăîn miezul secolului al XlX-lea ; în Louisiana,o răscoală a indienilor impune, în 1709, trimi-terea unui mic corp expediţionar francez... 59.

împotriva Europei

Dar putea oare „pactul colonial" să se perpetueze sub semnul unor inegalităţi strigă-toare la cer ? Coloniile nu existau decît pentrua slu-ji bogăţia, prestigiul, forţa metropolelor.Comerţul lor, întreaga lor viaţă, eraucontrolate. Thomas Jefferson, viitorul pre-

şedinte al Statelor Unite, spunea fără ocol că plantaţiile din Virginia sînt „un fel de proprietate anexă a anumitor case negustoreştidin Londra" 60. O altă nemulţumire : Anglia aînregistrat de zeci de ori plîngerea coloniilor ei din America privind o lipsă aproape dra-matică de monedă. Ea n-a fost remediată nici-odată : metropola înţelegea să aibă, pe seamacoloniilor ei, o balanţă pozitivă şi, prin ur-mare, să primească, şi nu să furnizeze, bani

peşincl. în aceste condiţii, cît de mare să fifost răbdarea ţinuturilor puse în stare de in-ferioritate, un asemenea regim n-ar fi durat

poate multă vreme dacă realitatea ar fi corespuns întocmai regulamentelor si legilor, dacădistanţa (fie şi numai lungimea călătoriei pesteAtlantic) n-ar fi fost creatoarea unei anumitelibertăţi, dacă frauda, omniprezentă şi de ne-stăvilit, n-ar fi uns roţile.

Rezulta de aici un anume laxism, o ten-dinţă de a lăsa lucrurile să se desfăşoare învoia lor. Aşa îneît, fără prea mult zgomot, îşi

28



făceau loc spontan o seamă de dereglări şi re-echilibrări, rareori identificate imediat, pecare, mai tîrziu, nimeni nu le mai putea re-

prima. Bunăoară, lipsa unor vămi eficiente ; bunăoară, o administraţie făcută nu să înde- plinească întocmai cerinţele metropolei, ci săcedeze intereselor locale şi particulare. încămai mult, avîntul schimburilor ajuta econo-miile americane să se monetarizeze, să facăaşa fel încît o parte a metalelor preţioase dinAmerica, prin fraudă sau doar prin logica

pieţei, să rămînă aici, în loc de a ajunge înEuropa. „înainte de 1785, era un lucru obiş-nuit să vezi Biserica, în Mexic, înţelegîndu-secu ţăranii spre a primi dijma în bani" 62. De-taliul în sine este semnificativ. Tot astfel,creditul, dovadă a unei evoluţii avansate, îşi

juca rolul pînă în interiorul îndepărtat al ţi-nutului brazilian. Este adevărat că aici aurulschimba toate datele problemei : Conselho din

Vila; Rica scria regelui, la 7 mai 1751, că mulţimineri „sînt datornici cît se poate de limpede pentru preţul robilor pe care îi au în stăpî-nire, aşa încît cel care, ca înfăţişare, pare bo-gat este în fapt sărac, în timp ce mulţi caretrăiesc ca nişte săraci sînt cu adevărat bo-gaţi" 63. Asta vrea să spună că stăpînii exploa-tărilor aurifere lucrează cu avansurile care lise dau de către negustori şi care le servesc,mai ales, să cumpere sclavi. întîlnim o aceeaşievoluţie în ţinuturile producătoare de argint.Citind lucrarea pasionantă a lui D. A. Bradingcu privire la Noua Spanie în secolul al XVIII-lea, în cadrul prioritar al oraşului Guana-

juato, pe atunci cel mai mare oraş miner dinAmerica şi din lume, ai impresia că aici cre-ditul îşi multiplică formele, parcă fără nici oîngrădire, le suprapune, le împleteşte, dărîmăedificiul existent pentru a imagina un altul,şi aşa mai departe.

Ceea ce ne spun foarte limpede toateaceste lucruri este că s-a amorsat o acumulare

29



care îi favorizează pe negustorii locali şi care nueste neglijabilă. Ba, în America spaniolă, existănegustori creoli atît de bogaţi încît, la sfîrşitulsecolului al XVIII-lea, se va spune că Spania estecolonia coloniilor ei ! Să fie numai un fel de avorbi ? Sau expresia unui resentiment spaniol

faţă de cei care nu ştiau să stea la locul lor ?Oricum, în timpul crizelor de independenţă sevor înregistra, de zeci de ori, conflicte,animozităţi puternice între negustorii din Lumea

Nouă şi capitaliştii din metropole. La Boston, bunăoară. Bunăoară la Buenos Aires, unde, în1810, negustorii localnici vor să rupă cunegocianţii din Câdiz. Bunăoară în oraşele

braziliene, în care ostilitatea faţă de negustorii portughezi se transformă în ură. La Rio deJaneiro, unde spargerile şi asasinatul sîntmonedă curentă, negustorul portughez cudegetele pline de inele, care îşi etalează acasă

vesela de argint, este duşmanul detes tat ; el eţinta a tot felul de lovituri şi, în lipsa alteiforme de revanşă, ţinta unei bătăi de joc ferocecare face din el un adevărat personaj decomedie, mitocan, odios, soţ înşelat cîteodată. Ar fi făcut un fascinant studiu de psihologie socialăîn legătură cu cei cunoscuţi prin ţinuturilespaniole ale Americii sub numele dechapetones sau ga-chupines, care-i desemnează penoii veniţi din Spania, cu lipsa lor de experienţă,cu pretenţiile lor şi, adeseori, cu averile lor gatafăcute. Ei vin să întărească micile grupuri dejainstalate şi care, în comerţ, deţin locurile do-minante, în felul acesta, întregul Mexic este subdominaţia negustorilor originari din \ provinciile

basce sau din munţii din spatele San-tanderului.Aceste familii negustoreşti îşi aduc din Spanianepoţii, verii, vecinii din satul natal, recruteazăcolaboratori, succesori, gineri. Noii veniţiînving fără greutate în „cursa pentruînsurătoare". în 1810, Hidalgo,

30



revoluţionarul mexican care voia, ca atîţia al-ţii, să pună capăt imigraţiei gachupine, îiacuză că sînt oameni „denaturaţi [...] Mobilulîntregii lor agitaţii nu este decît avariţia sor-didă [...] Ei nu sînt catolici decît din conside-rente politice, dumnezeul lor este banul". Su

Dios es el dinero G4.

Conflictul industrial

Pe plan industrial ca şi pe plan comercial, se pregăteşte, de multă vreme, un conflict întrecolonii şi metropolă. De la sfîrşitul secoluluial XVI-lea, o criză de durată frămîntă Ame-rica iberică şi, fără îndoială, întreaga Ame-rică 65. Capitalismul european nu întîmpinăatunci, în cel mai bun caz, decît unele greu-tăţi ; în secolul al XVII-lea, se pune problemaca, dincolo de Atlantic, oamenii să se descurce

singuri. Pieţele regionale pe cale de formareîşi sporesc schimburile; brazilienii cuceresc perseverent ţinuturile andine ; Chile aprovi-zionează Peru cu grîu; navele din Bostonaduc în Antile făina, lemnul, peştele din Terra

Nova... Şi aşa mai departe. Apar o seamă deindustrii. In 1692, există la Quito „manufac-turi de serj şi de pînzeturi de bumbac [...],

postavuri [...] grosolane care slujesc să îm- brace poporul. Se debitează din acestea, şi înPeru, în Chile şi chiar la Tierra Firme şi Pa-nama, prin Guayaquil care este ca un port aloraşului Quito fpe ţărmul Pacificului]. Setransportă din ele şi pe uscat în Popayan" 66.Un avînt al textilelor asemănător se manifestăîn Noua Grenadă, la Socorro67, în provincia

peruană Cuzco şi în sudul indian al Mexicu-lui, la La Puebla ^ ; în interiorul a ceea ce vafi Argentina, mai ales „la Mendoza unde,spune episcopul Lizarraga, indienii care aufost crescuţi printre noi fac un fir la fel defin ca la cele mai bune fineturi din Biscaya" 69.

31



S-au dezvoltat o mulţime de alte industrii de prelucrare a produselor agriculturii sau creş-terii vitelor ; se fabrică pretutindeni săpun,luminări de seu ; se prelucrează pretutindeni

pieile 70.Apărută neîndoielnic în anii grei ai seco-

lului al XVII-lea, într-o perioadă cînd, o datăcu avîntul marilor haciendas, o mare parte aAmericii se „feudalizează" avea oare să se în-tindă, ca o pată de ulei, această economie ele-mentară, atunci cînd conjunctura redevine fa-vorabilă ? Pentru ca acest lucru să se întîm-

ple ar fi trebuit ca Europa să renunţe la mo-nopolul său manufacturier. Desigur, nu aces-tea erau intenţiile ei. I se atribuie lorduluiCnatham aceste cuvinte : „Dacă America sehotărăşte să fabrice un ciorap sau o caia de

potcoavă, vreau s-o fac să simtă toată greu-tatea puterii britanice" 71. Cuvinte care, dacă

au fost spuse într-adevăr, ar dovedi intenţiileMarii Britanii, dar şi ignoranţa ei în ce pri-veşte realităţile de dincolo de mări : Lumea

Nouă nu renunţa să fabrice lucrurile de careavea nevoie.

In fond, îmbătrînind, întreaga Americăajunge la un şir de echilibrări şi îşi organizează

portiţe proprii de scăpare. America spaniolă,într-o măsură mai mare decît alte părţi ale Lu-mii Noi, a găsit în reţelele de contrabandă un

plus de libertate, surse de profit. Galionul deManila, după cum toată lumea ştie, este o cap-tură de metal alb american în paguba Spaniei,

respectiv a Europei, în folosul îndepărtateiChine şi a capitaliştilor din Consulado de laMexico. De altfel, pînă la sfîrşitul secolului alXVIII-lea, cea mai mare parte (şi de departecea mai mare) a monedei şi lingouriior de ar-gint este destinată nu Regelui Catolic, ajunsruda săracă, ci negustorilor particulari. Negus-torii Lumii Noi îşi iau din ea propria lor parte.

32



Coloniile engleze aleg libertatea ■

Opoziţia generală a Lumii Noi se va manifestaîn primul rînd în coloniile engleze ale Americii.Termenul de „insurecţie" este vădit prea tare

pentru evenimentul denumit Tea Party de la

Boston şi pentru gestul celor care, la 16 decembrie 1774, deghizaţi în piei-roşii, pătrundeau pe puntea celor trei nave ale Companiei englezea Indiilor, ancorate în port, şi aruncau în mare'ceaiul încărcat pe ele. Dar, o dată cu acest inci-dent neînsemnat în sine, era amorsată rupturadintre colonii (viitoarele State Unite) şi Anglia.

Cu siguranţă, conflictul a apărut drept ur-mare a avîntului economic din secolul al XVIII-lea, care a săltat coloniile engleze ca şi restulAmericii, neîndoielnic într-o mai mare măsură

pe cele dintîi, căci se găseau în inima schimbu-rilor interne şi externe.

Semnul acestui avînt este, în primul rînd,afluxul continuu de imigranţi, de lucrători en-glezi, de ţărani, irlandezi, de scoţieni, cei dinurmă originari adesea din Ulster şi îmbarcaţi laBelfast. In cei cinci ani dinainte de 1774, 152de nave plecate din porturile irlandeze aduc„44 000 de persoane"n. La toate acestea seadaugă un puternic aport german. Intre 1720şi 1730, acesta era pe cale să „germanizeze [...]Pennsylvania" 73, în care quakerii se găseau înminoritate faţă de prezenţa germană, sporită deirlandezii catolici. Implantarea germană se vaîntări şi mai mult după Independenţă, căci, lasfîrşitul războiului, mulţi mercenari germanidin serviciul Angliei se vor hotărî să rămînăîn America.

Această imigraţie este un adevărat „comerţcu oameni" 74. In 1781, „mi mare comerciant selăuda că, înainte de război, a importat, el sin-gur, 40 000 de oameni europeni : germani dinPalatinat, suabi şi ceva alsacieni. Emigraţia sefăcea prin Olanda" 75. Dar mai ales irlandeziifac obiectul unui comerţ care seamănă, cu voie

33



sau fără voie, cu traficul de sclavi negri, şi pecare cucerirea independenţei nu 1-a întrerupt,

ba dimpotrivă. „Comerţul de import dinIrlanda, explică un raport din 1783, întreruptîn timpul războiului, şi-a reluat mersul cu mari

beneficii pentru cei care îl fac. [Iată, bunăoară, pe o navă] 350 de bărbaţi, femei şi copii, nouveniţi [care] au fost angajaţi imediat. [Metodaeste simplă] : un căpitan [de navă] propuneemigranţilor, la Dublin sau în orice alt port dinIrlanda, condiţiile lui. Cei care îşi pot plăti trecerea, de obicei preţ de 100 sau de 80 de [livre] de Tours, ajung în America liberi să facăce vor ei. Cei care nu pot plăti sînt transportaţi

pe cheltuiala armatorului care, ca să se despăgubească, vesteşte la sosire că a importat meseriaşi, zilieri, servitori şi că s-a înţeles cu ei săle tocmească munca, pe seama lui 76, pe un timpcare este de obicei de 3,4 sau 5 ani pentru băr

baţi şi femei şi de 6 sau 7 ani pentru copii. Ul

timii importaţi au fost angajaţi la preţ de 150 pînă la 300 77 daţi căpitanului, după sex, vîrstăşi putere. Stăpînii nu trebuie decît să-i hrănească, să-i îmbrace şi să le dea casă. îndatăce se termină timpul pentru care au fost tocmiţi, li se dă o haină şi un hîrleţ şi ei sînt li

beri cu totul. Pentru iarna viitoare erau aşteptaţi 15—16 000, cei mai mulţi irlandezi. Magis-1traţii din Dublin întîmpină mari greutăţi ca s4îîmpiedice emigraţia. Antreprenorii îşi îndreaptă ţ

privirile spre Germania" "8

';!

Drept urmare, apare ,,o emigraţie mergînd

dinspre ţărmuri [Atlantic] spre munte şi chiar,spre vest. [...] O singură locuinţă slujeşte tutu-?ror, pînă se face cîte una de fiecare [familie]".!

Nou veniţii, de îndată ce capătă cheag „vin laPhiladelphia să plătească preţul locurilor" carele-au fost atribuite şi care sînt vîndute de obi-1

cei de către administraţia coloniei (apoi de că-tre statul care o urmează). Colonii, „foarte ade-sea, [...] revînd aceste pămînturi noi şi pleacăsă caute în alte părţi alte terenuri nelucrate pe

34



care, de asemenea, le vînd după ce le-au pus înlucru. Mai mulţi plugari au lăzuit pe rind pînăla şase aşezări" 79. Acest document de la sfâr-şitul secolului al XVIII-lea descrie bine feno-menul, încă de pe atunci vechi, al „frontierei"care atrăgea, la încheierea angajării lor, pe imi-granţii dornici să facă avere. Scoţienii, mai ales,se aventurau în zonele de pădure, trăiau acoloîn felul indienilor, pătrunzînd tot mai departe,din zonele defrişate spre zonele ce urmau a fidefrişate. în urma lor, imigranţi mai puţinaventuroşi, adesea germani, ocupau şi exploa-tau ţinuturile cucerite 80.

Acest aflux de oameni spre pămînturile şi pădurile Vestului însoţeşte şi provoacă o creş-tere economică generală. Observatorii au impre-sia că asistă la o explozie biologică ; americanii,spun ei, „fac copii, cît pot ei mai mulţi. Vădu-vele care au mulţi copii n-au nici o grijă că nuse mai mărită" 81. Această natalitate puternică

umflă valul de creştere a populaţiei. La un ase-menea ritm, treptat, chiar regiunile de la nordde Philadelphia nu îşi mai păstrează aproapeneamestecată populaţia engleză. Şi întrucît sco-ţienii, irlandezii, germanii, olandezii manifestăindiferenţă sau chiar ostilitate faţă de Anglia,acest amestec etnic, declanşat timpuriu şi acce-lerat repede, va fi contribuit, fără nici o îndo-ială, la despărţirea de metropolă. In 1810, con-sulul francez, abia venit de la New York, în-cearcă să definească, aşa cum i s-a cerut laParis S2 , „spiritul actual al locuitorilor statuluişi... adevăratele lor simţăminte faţă de Franţa".Să-i ascultăm răspunsul : „Nu trebuie să ju-

decăm lucrul acesta după oraşul foarte populat[New York-ul avea atunci 80 000 de locuitori]în care locuiesc ; locuitorii săi, în cea mai mare

parte străini şi alcătuiţi din tot felul de naţiuni,afară de, ca să zicem aşa, americani, nu au îngeneral alt spirit decît spiritul afacerilor. NewYork este, ca să zicem aşa, un tîrg mare carenu se mai termină, în care două treimi din lo-cuitori se primenesc tot timpul, în care se fac

35



afaceri uriaşe, aproape întotdeauna cu capitalurifictive şi în care luxul a atins nişte proporţii deneînchipuit. Astfel încît comerţul este aici prea

puţin temeinic; falimentele, frecvente şi adeseaconsiderabile, fac prea puţină senzaţie ; mai multdecît atît, rar se întîmplă ca un falit să nu se

bucure de cea mai mare indulgenţă din partea

creditorilor lui, de parcă fiecare dintre ei ar încerca sâ-şi cîştige un drept de reciprocitate.Populaţia americană a statului New York,conchide el, trebuie căutată prin urmare laţară şi în oraşele din interior". Cît priveştetransformările umane ce au loc în melting pot,cea care resimte intruziunile străine (păstrînd

proporţiile, la fel de importante ca cele pe carele înregistrează Statele Unite la sfîrşitulsecolului al XlX-lea) este întreaga masă, încămodernă, a americanilor, în număr de 3 milioane

prin 1774.Totuşi, acest fenomen priveşte într-o. mai mare

măsură nordul coloniilor engleze (Noua Anglie,

Massachusetts, Connecticut, Rhode Island, NewHampshire, New York, New '-Jersey, Delavvare,Pennsylvania) decît coloniile din sud (Virginia,Maryland, Carolina de Nord şi de Sud, Georgia) careconstituie zona, cu totul deosebită, a plantaţiilor şisclavilor negri, încă astăzi, cel care viziteazălocuinţa lui Thomas Jefferson (1745—1826) de laMonticel-lo, în inima Virginiei, o vede asemeneacu Casas Grandes din Brazilia sau cu Great Hou-sesdin Jamaica, cu amănuntul deosebitor cămajoritatea odăilor sclavilor se află chiar lasubsolul uriaşului edificiu, care pare că lestriveşte sub masa lui. Putem relua astfel, pe seama„Sudului" Americii engleze, the deep south, multedin lucrurile pe care Gilberto Freyre le-a pututscrie pe seama plantaţiilor j şi oraşelor din zona

braziliană Nordeste. Dar, în ciuda analogiei desituaţii, cele două experienţe rămîn, din punct devedere uman, departe una de alta. Există între eledistanţa

36



care separă Portugalia de Anglia, diferenţelede cultură, de mentalitate, de religie, de com-

portament sexual. Amorurile ancilare ale stă- pînilor de engenhos despre care vorbeşte Gil- berto Freyre se etalau în plină lumină. Intimp ce îndelunga pasiune a lui Jefferson pen-tru una din tinerele sale sclave a fost o taină

păstrată cu străşnicie 83.Opoziţia dintre Nord şi Sud este o trăsă-

tură structurală foarte profundă, punîndu-şi pecetea, încă de la începuturi, pe istoria vii-toarelor State Unite. Un martor din 1781 de-scrie oraşul New Hampshire : „N-ai să veziaici, spune el, aşa cum se întîmplă în statelemeridionale, pe posesorul a 1 000 de sclavi şia 8-10 mii de acri de pămînt, insultînd stareamodestă a vecinului său" 8i. în anul următor,un alt martor reia paralela :„Se găseşte în Sudmai multă bunăstare, împărţită pe un număr mic de oameni ; în Nord, o mai mare prospe-

ritate publică, mai multă fericire particulară,o mediocritate mulţumită, mai multă popula-ţie..."8'. Fără îndoială, imaginea este mult preasimplificată şi Franklin Jameson s-a străduitsă nuanţeze1 lucrurile 8S . Chiar în Noua Anglie,unde erau rarisime, unde aristocraţia era mai.ales urbană, existau totuşi mari proprietăţi. înstatul New York, moşiile se întindeau în total

pe două milioane şi jumătate de acri şi, lavreo sută de mile de Hudson, domeniul luiVan Rensselaer măsura 24 de mile pe 28,adică o suprafaţă egală cu două treimi din în-treaga suprafaţă a coloniei Rhode Island, ocolonie de dimensiuni mici, este adevărat.

Marea proprietate devenea şi mai mare în co-loniile meridionale, încă în Pennsylvania, şimai mult în Maryland şi în Virginia, unde

proprietatea familiei Fairfax acoperea şase mi-lioane de acri. In Carolina de Nord, cea a lor-dului Granville reprezenta, ea singură o trei-me din teritoriul coloniei. Este limpede că Su-dul, dar şi o parte din Nord, s-ar fi împăcat

bine cu un regim aristocratic, cîteodată insi-

37



cînd mărturie că nicăieri în lume sclavii nusînt mai bine trataţi decît în colonii"90 , tre-

buie să înţelegem : în coloniile engleze. Nu putem lua aceste cuvinte drept literă de evan-ghelie. Dealtfel, situaţia reală a sclavilor peteritoriul coloniilor prezintă variaţii extreme,

de la un loc la altul, chiar în interiorul ariei plantaţiilor din sud. Şi nimic nu ne arată nicimăcar dacă, mai bine integrat în societăţilespaniole sau portugheze ale Americii, negrulera aici mai fericit sau mai puţin nenorocit,cel puţin în anumite regiuni 9I.

Contestare şi rivalităţi negustoreşti

Ansamblul celor treisprezece colonii este încăo ţară în esenţă agricolă : în 1789 „numărul

braţelor folosite pentru agricultură este de cel puţin nouă din zece în Statele Unite luate îm- preună, iar valoarea capitalurilor care se li-vrează aici este de cîteva ori mai mare decîtcea a tuturor celorlalte ramuri ale industrieiluate la un loc" 92. Dar deşi pămînfcul, defri-şările, culturile sînt prioritare, coloniile sîntîmpinse la revoltă în primul rînd de creştereaactivităţii marinăreşti şi a traficului din re-giunile septentrionale, din Noua Anglie înspecial. Activitatea negustorească nu este aicimajoritară, ceea ce n-o împiedică să fie deter-minantă. Adam Smith, care a înţeles mai binecoloniile din America, pe care nu le avea subochi, decît revoluţia industrială, care demarain Anglia, sub nasul lui ; Adam Smith, deci,a spus esenţialul cu privire la cauzele revolteiamericane, pe care a perceput-o prin ecourileşi în desfăşurarea ei : Bogăţia naţiunilor apareîn 1776, la doi ani după episodul de la Bos-ton. Explicaţia lui Adam Smith se concen-trează într-o scurtă frază. Făcînd, cum se cu-vine, elogiul ocîrmuirii engleze, cu mult mai

39



generoasă faţă de colonii decît celelalte me-tropole, el scoate în evidenţă faptul că „en-glezii coloni se bucură de o deplină libertate",dar este nevoit să încheie cu o restricţie :,,din toate punctele de vedere, în afară de co-merţul lor extern" ft1 Excepţia nu este deici-de colo. Ea contraria direct şi indirect an-

samblul vieţii economice a coloniilor, obligîn-du-le să treacă totul prin intermediul Londrei,să fie legate de creditul ei şi, mai ales, sărămînă închise în interiorul reţelei negustoreştia „Imperiului" englez. Dar, dedată devremecomerţului, Noua Anglie, cu porturile sale de laBoston şi Plymouth, nu poate fi de \ acord cuaceastă condiţie ; ea cîrteşte, trişează, ocoleşteobstacolul. Viaţa negustorească „americană" e

prea vie, prea spontană pentru a nu-şi îngăduilibertăţi care nu i se acordă. Şi chiar şi leîngăduie. Dar ea nu izbuteşte decît pe jumătate.

Noua Anglie se reclădeşteOi , între 1620 şi 1640, odată cu exodul puritanilor izgoniţi de Stuarţi, a

căror primă ambiţie a fost întemeierea uneisocietăţi închise, ferită de păcatul, de nedreptăţileşi de inechităţile acestei Jumi. Dar marea se puneîn slujba acestei ţăr i sărace de la natură ; destulde devreme, aici se înfiripă o mică lumenegustorească foarte activă. Poate pentru că

Nordul ansamblului colonial englez este ţinutul celmai apt să facă legătura cu patria-mamă, elfiind cel mai apropiat de ea. Sau pentru că ţărmulAcadiei, estuarul fluviului Saint-Laurent,

bancurile Terranovei oferă, nu prea departe, manahranei pe care o dă marea ; tocmai din pescuit par să scoată1 colonii din Noua Anglie „cei mai mulţi

bani f...J Fără a scormoni măruntaiele pămîntuluişi lăsînd lucrul acesta pe seama : spaniolilor şi portughezilor, ei scot [aceşti bani] din peştele careli-i aduce" °5. Fără a mai pune la socotealămarinarii care se formează la şcoala aspră aacestei meserii şi na-

40



vele care trebuie construite pentru ei. în 1782, pescuitul ocupă în Noua Anglie 600 de vaseşi 5 000 de oameni.

Dar colonii Noii Anglii nu s-au mulţumitcu această activitate aflată la îndemînă. „Eraunumiţi [şi acest cuvînt, în sine, este lămuri-

tor] olandezii Americii [...] Se spune că ame-ricanii navighează cu şi mai multă economiedecît olandezii. Această proprietate şi preţulscăzut al hranei lor îi fac să fie mai buni încît

priveşte navlu". într-adevăr, ei au concentratîn beneficiul lor cabotajul coloniilor din centruşi din sud şi redistribuie pînă departe producţia

proprie de grîu, tutun, orez, indigo... Şi-auluat sarcina de a aproviziona Antileîe englezeşi franceze, olandeze şi daneze : ei le duc

peşte, scrumbii sărate, cod, grăsime de balenă,cai, carne sărată de vită, şi, de asemenea,lemn, lemn de stejar pentru doage, dulapuri şichiar, am spune noi, case prefabricate, „gata

făcute, iar un dulgher însoţea convoiul ca săîngrijească de înălţarea ei"96. Ei se întorcaducînd zahăr, melasă, şi tafia, vinars detrestie. Dar şi cu bani gheaţă, căci, prinAntile şi prin porturile de pe continentulapropiat, ei intră în circuitul metalului albal Americii spaniole. Neîndoielnic, succesulacestui avînt negustoresc spre sud a determinatînzecirea puterii comerciale a coloniilor de nordşi a provocat dezvoltarea producţiei lor industriale : construcţii navale, postavuri şi

pînzeturi ordinare, fierărie, distilerii de rom,lingouri de fier şi de fontă, fier turnat.

în afară de asta, negustorii şi traficanţii

porturilor septentrionale (inclusiv New York şi Philadelphia) şi-au extins călătoriile în totAtlanticul de Nord, spre insule ca Madeira, pecoastele Africii negre, Maghrebului, Portuga-liei, Spaniei, Franţei şi, bineînţeles, Angliei.Ei îşi aduc peştele uscat, grîul, făina, pînă şiîn Mediterana. Este adevărat că această ex-

pansiune comercială la scara întregii lumi,

41



care dă naştere unor operaţii comerciale tri-unghiulare, nu lasă Anglia în afara jocului.Cu toate că unele nave americane ajung directla Amsterdam, Londra este aproape întot-deauna unul din vîrfurile triunghiului, iar co-merţul american operează remiterile sale de

pe diferitele pieţe ale Europei la Londra ; dela Londra, el primeşte creditele de care arenevoie. Astfel, el lasă aici o parte însemnatăa surplusurilor lui, căci balanţa colonii-Angliaeste favorabilă acesteia din urmă. „Prin tîr-guieli şi prin comisioane, spune un observator în 1770, înainte de răscoala coloniilor, toţi baniiacestor aşezăminte [coloniile] trec în Anglia şiceea ce le rămîne din bogăţii, rămîne în hîrtie[monedă]"97. Cu toate acestea, este neîndoielniccă, foarte devreme, America se prezintă ca orivală, că prosperitatea ei se alimentează din

prosperitatea insulei şi îi nelinişteşte pe mariinegustori de la Londra. Un bun observator ne

spune în 1766 : „Astăzi, Anglia face fără niciun folos legi ca să împiedice şi să strîmtorezeindustria colonilor săi : ea ascunde răul şi nu-1 vindecă" ; ea „pierde în acest comerţ, cel alEconomiei şi al reexportului, drepturile deVamă, cheltuielile de Magazinaj şi deComision şi o parte din Muncă în porturilesale. Iar în cazul retururilor directe în acesteColonii, lucrul ce astăzi este de folosinţa ceamai generală, nu re- ; zultă oare de aici că

Navigatorii, mai ales cei din Boston şi din'Philadelphia, a căror Navigaţie este de mai binede 1 500 de vase, aprovizionează nu numaiColoniile lor, ci şi celelalte Colonii Engleze cu

Mărfuri din (Europa încărcate în porturi străine? Ceea ce nu se poate face fără a aduce o pagubă uriaşă, atît Comerţului Angliei, cît şifinanţelor sale"9S . Desigur, apar şi alte conflicteîntre colonii şi metropolă, şi poate că ocupareade către englezi a Canadei franceze, în 1762,ratificată anul următor ■. prin clauzele (tratatuluide la Paris, a grăbit lucrurile, asigurîndcoloniilor

42



engleze securitatea pe frontiera lor nordică.Ele nu mai au nevoie de ajutor. în 1763, Angliavictorioasă şi Franţa învinsă s-au comportat, şiuna şi alta, cel puţin din punctul nostru de ve-dere, într-un fel neaşteptat. Anglia ar fi pre-ferat Canadei (luată de la Franţa)' şi Floridei(pe care i-o cedează Spania) stăpînirea insu-lei Santo Domingo. Dar plantatorii din Ja-maica nici nu vor să audă de aşa ceva ; ei nuconsimt la împărţirea cu alţii a pieţei englezea zahărului, care este domeniul lor. Insisten-ţele lor, împreună cu rezistenţa Franţei, dor-nică să păstreze Santo Domingo, regina insu-lelor producătoare de zahăr, au făcut ca „po-goanele de zăpadă" ale Canadei să revină An-gliei. Dar în privinţa poftei Angliei de a punemîna pe Santo Domingo avem o dovadă irefu-tabilă. Atunci cînd reiau războiul împotrivaFranţei, în 1793, englezii pierd şase ani cuexpediţii costisitoare şi nerodnice pentru a

pune mîna pe insulă": „secretul neputinţeienglezeşti în timpul primilor şase ani ai răz- boiului (1793—1799) stă în aceste două cuvintefatale : Santo Domingo".

în orice caz, imediat după tratatul de laParis (1763), tensiunea dintre coloniile englezeşi Anglia creşte. Aceasta vrea să le pună laşmotru, să le oblige să suporte o parte dincheltuielile uriaşe ale războiului care abia seîncheiase. în 1765, coloniile merg pînă la or-ganizarea boicotării mărfurilor engleze, ade-vărată crimă de lez-majestate 10°. Lucrurilesînt atît de limpezi încît, în octombrie 1768,

bancherilor olandezi „le este teamă că dacă

se strică treaba dintre Anglia şi coloniile ei,de aici vor ieşi bancrute de care această ţară[Olanda] ar putea să se resimtă" m. încă din1766, Accarias de Serionne vedea răsărind unImperiu „american". „Noua Anglie, scria el,este mai de temut decît cea veche, datorită

pierderii Coloniilor Spaniei..." Da, un imperiu„independent de Europa"m , un imperiu,spune el, cîţiva ani mai tîrziu (1771), care

43



Livre4500000

4 000 000 3

500 000 3 000

000 2 500000

2 000 000

1 500 000

1 000000 500

000

P & S 040. BALANŢA SCHIMBURILOR COLONIILOR

ENGLEZE DIN AMERICA CU METROPOLA ESTEFAVORABILA MARII BRITANII In vederea restabilirii echilibrului comerţului exterior, ba-

lanţa lor negativă obligă coloniile să întreţină o serie deoperaţii comerciale „triunghiulare" cu sclavi în Africa (co-merţ de sclavi), în Antile şi în Europa, pînâ In Meăiterana.(După H. V. Faulkner, American Economic History, 1943, p. 123).

„ameninţă într-un viitor foarte apropiat bună-starea Angliei mai ales, a Spaniei, a Franţei, aPortugaliei şi Olandei" 103. Se şi vedeau, cu altecuvinte, primele semne ale viitoarei candidaturia Statelor Unite la dominaţia econo-miei-univers europene. Şi tocmai asta ne spuneexplicit, spre marea noastră surpriză, ministrul

plenipotenţiar francez la Georgetown, este ade-vărat, că treizeci de ani mai tîrziu, într-o scri-

soare din 27 brumar, anul X (octombrie 1801) :„Socotesc Anglia faţă cu Statele Unite într-o poziţie perfect asemănătoare cu cea în care prima putere [adică AngliaJ se găsea faţă deOlanda la sfîrşitul secolului al XVTI-lea, atuncicînd aceasta, sfîrşită de cheltuieli şi de datorii,

44



a văzut cum influenţa ei comercială trece înmîinile unui rival care abia se trezea, ca săzicem aşa, la comerţ" m.

Exploatările spaniole şi portugheze

O dată cu cealaltă Americă, cea iberică, abor-dam cu totul alte realităţi, o cu totul altă is-torie. Nu pentru că analogiile lipsesc, dar ceeace se întîmplă la nord nu se reproduce aidomaîn sud. Europa de nord şi Europa de sud îşireconstituie divergenţele şi opoziţiile dincolode Atlantic. în afară de asta, există în toatăaceastă istorie decalaje importante : coloniileengleze, de pildă, se eliberează în 1783; co-loniile iberice nu înainte de 1822 şi 1824. Baîncă eliberarea sudului se dovedeşte fictivă,deoarece vechea dominaţie este înlocuită cututela engleză, menită să dureze, în linii mari, pînă în 1940, după care Statele Unite preiauştafeta. într-un cuvînt, la nord : vioiciune, forţă,independenţă, prosperitate individuală ; lasud : inerţie, servituti, pumnul greu al metropolelor, constrîngerile inerente oricărei „peri-ferii".

Evident, această divergenţă este rodul unor structuri diferite, al unor trecuturi, al unor moşteniri diferite. Situaţie limpede, dar pecare am exprima-o prost prin diviziunea co-modă din manualele de istorie : colonii de populare, pe de-o parte, şi colonii de exploa-tare, de cealaltă parte. Cum am putea avea

aici colonii de populare, care să nu fie şi deexploatare, sau colonii de exploatare, care să1 : |nu fie şi de pojoulare ? Să reţinem, mai degrabă : [decît noţiunea de exploatare, noţiunea de mar- f ginalizare în cadrul unei economii-univers, de |condamnare la rolul de a sluji pe altul, de alăsa să ţi se dicteze sarcinile, prin intermediulunei imperioase diviziuni internaţionale a

45



catiiz



este silită să recurgă la Europa, cu atît maimult cu cît industria ei decade spre sfîrşitulsecolului al XVI-lea, iar Europa se grăbeşte să

profite de ocazie. Ea participă la exploatareacoloniilor iberice, şi mai mult decît Spania,despre care Ernst Ludwig Cari spunea, în1725, că nu este decît „aproape un antrepozit

pentru Străini" m , să-i zicem mai degrabă unintermediar. Legile spaniole împotriva „trans- portării" argintului, principala resursă a Ame-ricii, sînt desigur aspre şi, „totuşi, gutuia asta[moneda spaniolă] poate fi văzută prin toatăEuropa" iw remarca, în noiembrie 1676, regeleCarol al II-lea al Angliei.

Cu douăzeci de ani mai devreme, părinteleAntonio Vieira, iezuit portughez, se văita într-o predică ţinută la Belem, în Brazilia :„Spaniolii scot argintul băilor şi îl cară, iar cei care trag cîştigul sînt străinii". Şi la ce fo-loseşte metalul preţios ? Nicidecum la uşura-rea săracilor, ci „doar la umflarea şi îndoparea

şi mai mult a celor ce stăpînesc aceste popoare" m.Evident, categorica legislaţie spaniolă este

atît de neputincioasă din cauza contrabandei :frauda, corupţia, înşelătoria, învîrteala nu sînt

proprii numai comerţului şi economiei Ameri-cii, dar ele se măresc la scara acestei vaste su-

prafeţe ; cîmpul lor de acţiune este întregulOcean Atlantic şi, pe deasupra, Marea Sudu-lui. Filip al II-lea însuşi vorbeşte despre na-vele aşa-zis nevinovate care pleacă în 1583„pretinzînd că duc vinuri în insule (Canare)şi care au trecut de fapt în Indii, cu bun cîştigdupă cîte se spune" "2. Se întîmplă chiar ca oîntreagă navă să se încarce pentru Indii, laSevilla, „fără ca ofiţerii să ia măcar ştiinţă deacest lucru" ! 113 Şi, în curînd, pe vasele flotelor oficiale care ridică pînzele spre Indii, olandezii,francezii, englezii, italienii de diferite origini,mai ales genovezii, îşi încarcă marfa ilegal şifără să întîmpine greutăţi. în 1704,„Consulatul [Sevillei] recunoştea că spaniolii

48



aristocraţiile creole care deţin vechile posturide comandă. Tot aşa, suprimarea Companieilui Isus (1767) se dovedeşte a fi începutulunui regim „militar", de autoritate şi de forţă,care înlocuieşte un fel de ordine morală, şiacest regim militar va fi moştenit, spre nefe-ricirea lor, de statele ce aveau să devină maiapoi independente. Şi aici este vorba despreo transformare, aproape despre o revoluţie.Trebuie oare să atribuim tot meritul acestor măsuri dinastiei Bourbonilor care a adus cu ea,din Franţa, principiile monarhiei centralizateşi arsenalul măsurilor mercantiliste ? Să fievorba, mai degrabă, de o puternică dorinţă deschimbare care a frămîntat Spania, aşa cumavea să frămînte Europa întreagă, în SecolulLuminilor ? Claudio Sânchez Albornoz13 1

ajunge să spună că nu monarhia burbonică afost la originea transformării Spaniei, şi că,dimpotrivă, dorinţa spaniolă de schimbare adeschis dinastiei franceze drumul spre pen-

insulă.începînd din 1713, atenţia reformatorilor

s-a îndreptat, fireşte, spre ceea ce reprezentamiza cea mai mare, ult ima şansă : Lumea Nouă. Putea păstra Spania ceea ce crease din-colo de Atlantic ? Franţa, ale cărei nave, întimpul războiului, bîntuiseră în voie coasteleamericane, nu renunţase la ambiţiile ei, nici pe ţărmurile Mării Sudului, nici îzi ţinuturilede margine ale Noii Spânii. Nu se gîndea ocîr-muirea franceză ca, pe vremea lui Lavv, por-nind din Louisiana, să-şi taie parte din dome-niul apropiat, al Spaniei ? In orice caz, tocmai

de acest lucru pare încredinţat un spaniol mo-rocănos care scrie în noiembrie 1720 : „Vomavea nefericirea să vedem regatul Noii Spâniiîmpărţit şi trecut sub stăpînirea francezilor,dacă Dumnezeu nu aduce o îndreptare" 132. Pe-ricolul englez, mai puţin vizibil, era grav înalt chip, măcar prin urmările dublei concesiide la Utrecht, din 1713, cea privitoare laasiento şi cea privitoare la navele autorizate ;

52



ea dădea lui South Sea Company mijloacelede a acumula avantajele fraudei licite şi frau-dei ilicite 133.

Dar lucrurile se mai puteau îndrepta. Ocîr-muirea porneşte la lucru şi, în 1714, înfiin-ţează după modelul francez un minister al ma-

rinei şi Indiilor ; în acelaşi an se constituie oCompanie a Hondurasului ; în 1728, o Compa-nie a Caracasului, menită să prospere ; maitîrziu, în 1740, o Companie a Havanei m ; în 1717 —1718, Casa de la contratacion, organ almonopolului sevillan, se mută la Câdiz, la felca şi Consejo de Indias, ceea ce înseamnă căoraşul, de atîţia ani în conflict cu Sevilla, de-vine, în sfîrşit, portul unic al Indiilor. Esteadevărat că aceste companii privilegiate nu aureprezentat un succes ; în 1756, s-a simţit chiar nevoia de a pune capăt monopolurilor pe carele deţineau 135. Dar, fără îndoială, acest eşec aajutat comerţului liber să se dezvolte în afara„greoiului sistem al flotelor" 136, incapabil, cît îl

priveşte, să-şi îndeplinească cu regularitatefuncţia de animator al economiilor Lumii Noi.Reforma din 1735 care instituia cursele nave-lor de registru137 n-a fost eficientă imediat,căci registros n-au lepădat uşor obişnuinţa dea călători în grup. Dar „prin 1764 (...) legătu-rile între Spania şi Lumea Nouă încep să de-vină regulate" 138. Se instituie nave-curier careleagă Câdizul, lunar, cu Havana şi PuertoRico, şi, bimensual, cu Rio de la Plata. însfîrşit, decretul din 12 octombrie 1778 declarăliber comerţul dintre America şi un număr de13, mai tîrziu 14, porturi spaniole 139. Urmează o

puternică creştere a traficului dintre Spania şiLumea Nouă, şi, prin forţa lucrurilor, o creşterea influenţei spaniole în posesiunile de dincolo demare.

O altă măsură importantă este înfiinţarea,în 1776, a viceregatului de Buenos Aires, carereduce contrabanda prin Rio de la Plata. Peansamblul Americii spaniole, frauda continuăneîndoielnic să crească în cifre absolute, dar

53



cade relativ, datorită avântului comercialneral (prin 1790, contrabanda se reduce la ome din comerţul oficial). O supraveghere,vă se instaurează, nu fără incidente pito-'"i, chiar comice. Pe coasta de la Maracaibo?!

descoperă astfel, în 1777, că insula Orna a 1

t, pur şi simplu, ocupată clandestin de cătrendezi şi că guvernatorul pe care aceştia l-autalat în insulă a devenit protectorul recu -cut al „tuturor răufăcătorilor, criminalilor şitrabandiştilor spanioli şi de alte naţii

e fug în acest loc" m.

Cu toate acestea, contrabanda pe seamai organism sănătos nu mai compromite sotatea Imperiului spaniol atît de grav pe cîtăcea înainte vreme. Sistemul renovat poatear să suporte două serioase încercări : mişle lui Tupac Amaru în Peru, la 1780 m, şi

munidades din Venezuela, la 1781, şi una şirăscoale de masă, provocate în parte de

odernizarea burbonică". Cea a lui Tupacmaru, care zguduie atît de puternic societaperuană, implică toate curentele complexe

e frămîntă masa indienilor, a metişilor şireolilor înşişi. Dar această mişcare largă,unat „indicator" al stărilor din adîncuri,ează abia cinci luni : distrugerea de bise de ateliere, de haciendas a durat un timp

răzmeriţa s-a frînt, pînă la urină, în faţailiarilor indieni mobilizaţi şi înarmaţi de<- s

nioli. !* l

£

Ca orice progres, progresul Americilor a trarf r>

ă sine distrugerea rînduielilor vechi. Cunţie, Bourbonii nu au respectat privilegiile

aurate mai de multă vreme. Alături dehile consulados m din Mexico şi Lima, au î:

înfiinţate alte consulados, rivale ale pre-•?esoarelor şi vecinelor lor : consulado de la *a Cruz se ridica astfel împotriva puterii pe •'

e o deţine vechiul consulado de Mexico. Inaşi timp, sosirea masivă de produse manu -uriere din Europa (îndeosebi din Anglia şi

54

Spania) inundă pieţele locale şi, date fiind ca -litatea şi preţul lor mic, atrage după sinedistrugerea treptată a industriilor autohtone,în sfîrşit, circuitele comerciale se schimbă,cînd favorabile, cînd defavorabile traficului

local. De exemplu, Peru '''■'*, lipsit de ţinuturilelui miniere de sus (alipite, în 1776, la vicerega-tul de Buenos Aires) îşi pierde anexa care, princererile ei de hrană şi de produse textile, îiechilibra economia. Şi încă odată de exemplu, Noua Spanie e încercată de spăimîntătoarezguduiri, odată cu foametea repetată din 1785şi din 1786 m , şi pentru a-şi regăsi liniştea, ofalsă linişte relativă, va fi nevoie ca claseledominante (creoli şi gachupinas) să nu se maiînfrunte pline de o ardoare confuză...

Comoara comorilor

Destinul de ansamblu al Ameririi hispano-por-tugheze, ce se va numi mai tîrziu AmericaLatină, depinde evident de un ansamblu mailarg decît el, nici mai mult nici mai puţin decîtde totalitatea economiei-univers europene, înraport de care această Americă nu este decît ozonă periferică, şi bine strunită. Va putea ea să-şi rupă legăturile de aservire ? Da şi nu. Maiales nu. Şi asta din multe motive, cel maiimportant fiind faptul că Brazilia şi Americaspaniolă, chiar dacă au ici-colo nave, şi chiar marinari, nu sînt puteri maritime (altfel stau

lucrurile în ceea ce priveşte Statele Unite, aicăror marinari au fost adevăraţii „părinţi fon -datori" ai patriei). încă odată nu, pentru căAmerica hispanică, încă înainte de secolul alXVlIl-lea, şi într-o şi mai mare măsură încursul acestui secol hotărîtor, trăieşte sub odublă dependenţă, cea a metropolelor iberice(Portugalia şi Spania) şi cea a Europei (şi înPnmul rînd a Angliei). Coloniile engleze nuavuseseră de rupt decît un singur lanţ, cel

55



care le lega de Anglia, şi asta fusese de ajuns.Cealaltă Americă, dimpotrivă, nu s-a eliberatde Europa o dată cu sfărîmarea dependenţeisale faţă de metropole. Ea a scăpat numai de■ unul din cei doi stăpîni care o supravegheau şio exploatau de multă vreme. Cum să fi renunţatEuropa la aurul şi la argintul Americii ? încăînainte de revoluţiile independenţei se năpustesccu toţii, încercînd să pună mîna pe moştenirea acărei deschidere pare apropiată. Englezul ocupăBuenos Aires în 1707, dar nu izbuteşte să păstreze oraşul; francezul invadează Portugaliaîn 1807, Spania în 1808 ; el grăbeşteemanciparea coloniilor spaniole, dar nu cîştigămare lucru din asta.

Era justificată graba asta, lăcomia asta ?Era întemeiată sau acţiona un miraj ? EraAmerica, în acest început de secol al XlX-lea,comoara comorilor lumii, aşa cum credea Nicole Bousquet ? Pentru a rezolva problemaam avea nevoie de cifre, de o estimare a pro-

dusului naţional brut al Americii spaniole şi alBraziliei, apoi de o estimare a surplusului pecare America hispanică îl poate furniza Euro- pei, pentru că acest surplus este comoara reală,cea pe care poţi pune mîna.

Unica evaluare credibilă a fost întocmită,numai pentru Noua Spanie, în 1810, de cătresecretarul consulado-ului de Vera Cruz, JoseMăria Quiros M5. Şi ea nu dă decît producţiafizică a Noii Spânii, adică, în milioane de pesos(cifrele sînt rotunjite) : agricultura 138,8 ;manufacturi 61 ; produse miniere 28 ; total227,8 (în procente, aportul minier nu se ridică

deci, ceea ce este de mirare, decît la 12,29%din total). Dar cum să treci de la producţiafizică la produsul naţional brut ? Adăogînd, în primul rînd, uriaşa valoare a fraudei şi ţinîndseama de masa serviciilor, şi ea importantă :într-adevăr, Mexicul este lipsit de rîuri navi-gabile, transporturile făcute cu ajutorul carava-nelor de catîri au un volum mare, sînt dificile,teribil de costisitoare. Valoarea pe care am



milioane de pesos

2 5 : -

20-

42. DOUA CICLURI ALE ARGINTULUI AMERICANCurba producţiei de la Potosl, după M. Moreyra Paz-Soldan,în Historia, IX, 194.5 ; curba emisiunilor monetare în Mexic, dup ă W. Hoioe, The Mining Guild of New Spain, 1770— 1821,1949, pp. 453 şi urm. Potosi marchează avîntul hoiă-rltor al argintului american timpuriu. Avîntul minelor mexicane de la s j îrş i iul secolului al XVIII- lea avea să ajungă la un nivel nemaiatins vreodată.

putea-o atribui produsului naţional brut n-ar putea totuşi depăşi 400 milioane de pesos. Şi

cum de obicei se spune că producţia minieră a Noii Spânii este egală cu producţia restuluiAmericii spaniole am putea oare, prin extra- polare, să propunem pentru totalitatea acesteiAmerici (16 milioane de locuitori) un produsnaţional brut de două ori mai mult decît celmexican, adică maximum 800 milioane de pesos ? în sfîrşit, dacă acceptăm pentru Brazi-

57



lia anului 1900 calculele avansate de J. AjJfr

Coatsworth 1/iG, produsul naţional brut al aces-^teia ar fi ceva mai mic de jumătate din cel aljMexicului, adică circa 180 milioane de pesos.'.America „latină", în ansamblul ei, ar atinge,*? prin urmare, un produs naţional brut global de:,aproape un miliard de pesos.

Aceste cifre, foarte aleatorii, ne îngăduie cel,, puţin o concluzie şi anume că venitul pe cap dej'locuitor este scăzut : 66,6 pesos pentru fiecare-dintre cei 6 milioane de mexicani ; 50 de pesos";' pentru cei 16 milioane de locuitori ai ansam-' blului Americii spaniole ; mai puţin de 60 pen-, ;

tru Brazilia care numără ceva mai mult de* 3milioane de locuitori. Dar, în 1800, după\cifrele acceptate de Coatsworth MT, venitul pa ,cap de locuitor nu ar reprezenta în Mexicdecît 44% din acelaşi venit în Statele Unite,,"care atingea pe atunci, referindu-ne la propriii?noastre calcule (cele ale lui Coatsworth sînt ,

făcute în dolari 1950), 151 pesos sau dolari de-"epocă (cele două monede fiind echivalente).Cifrele nu sînt absurde, chiar dacă le compa-răm cu cele reţinute de Alice Hanson Jonesîntr-un studiu care priveşte doar trei dintre; ;

coloniile americane cele mai dezvoltate : între1'f 200 şi 336 dolari148. în raport cu aceste colonii,favorizate din nord, venitul pe cap de locuitor al celei mai favorizate din Sud, Mexicul, ar fide circa 33%. Mai t îrziu, diferenţa va creştecontinuu, procentul scăzînd chiar, în 1860, laabia 4%.

Dar problema noastră nu cere doar stabili-rea nivelului de trai al locuitorilor Americii la-

tine ; trebuie să ajungem la calculul exceden-tului exportului acestei Americi în Europa, înraport de ceea ce primeşte ea de acolo. Pentruanul 1785, cifrele oficiale l '>9 dau un export spreSpania de 43,88 milioane de pesos în metale preţioase şi de 19,41 milioane în mărfuri, adicăun to ta l de 63 ,3 mil ioane (arg in t ş i aur ,69,33% ; mărfuri, în creştere puternică, 27,6%).



In sens invers, din Spania spre America, expor-turile se ridică la 38,3 milioane pesos ; soldul balanţei este de 25 milioane. Să acceptăm fărăcomentarii aceste cifre care râmîn discutabile.Dacă le adăugăm partea Braziliei (25% dinacest total, adică 6,25 milioane), ajungem la 30

sau 31 milioane de pesos, ceea ce reprezintă 3%din produsul naţional brut al întregii Americihispanice, dar această cifră, sprijinindu-se pecifre oficiale, constituie o limită inferioară; eanu ţine seama de contrabanda puternică. Săconvertim aceste 30 milioane de pesos (5 pesos= 1 liră sterlină) în lire sterline : „tezaurul"adus de Europa din America ar fi de ordinul a

tone

tone

■Ecktd 1

43. DOUA CICLURI ALE AURULUI AMERICANUn ciclu „spaniol" (aurul din Antile, Noua-Spar.is, NouaGrenadă, Peru) a predat ştafeta ciclului ,,portughez" (aurul <Un Brazilia). Primul reprezintă aproximativ 170 tone aur deversate in Europa în 120 ani ; cel ăe-al doilea, 442 tone,în ace laş i spaţiu de t imp, adică aproape de t r e i or i maimult. Cifrele, calculate in medii anuale şi în tone, nu siniabsolut sigure. Un singur lucru este cert : superioritatea zdrobitoare a ciclului brazilian. (Cifrele privind ciclul spa-niol sînt luat!.' din P Chaunv, Conquete et exploitatlon des Nouveaux Mondes , 2969, pp. 301 ş i urm. ; ce le pr iv ind c i c l l por tughez , d in F . Mauro, Etudes economiques sur l'expansion portugaise, 2970, p. 277).

59



6 milioane de lire, minimum. Aceasta este,evident, o sumă uriaşă, deoarece, în medie, prin 1785, Europa, inclusiv Anglia, ar scoatedin india 1 300 000 lire VM .

America hispanică (avînd în jur de 19 mili-oane de locuitori) ar livra, prin urmare, în fie-

care an, Europei, de patru sau de cinci ori maimult decît India (avînd cam o sută de milioanede locuitori). America ar constitui într-adevăr tezaurul nr. 1 al lumii, un tezaur care, pedeasupra, are tendinţa să crească în imaginaţia populară pînă la proporţii fabuloase. Un agentfrancez scrie în 1806, în momentul în care răz- boaiele revoluţionare şi napoleoniene provoacăîngrămădirea pe loc a producţiei minelor, pecare nimeni nu r iscă s-o tr imită pe inare :„dacă ceea ce am auzit spunîndu-se este ade-vărat , mai b ine de o su tă de mil ioane de piaştri, în lingouri, aur şi argint, s-ar afla învistieriile celor trei viceregate, de Peru, deSanta Fe (de Bogota] şi de Mexic, netrecînd cuvederea cîtimea uriaşă a capitalurilor împărţiteîntre proprietarii minelor [...] Comercianţiicapitalişti au fost siliţi de război să-şi opreascătrimiterile". Comerţul internaţional „a pututface să curgă [numai] o anumită parte a circu-laţiei acestor bani" |:>I.

Politica engleză este tentată de o asemenea pradă ; ea ezită totuşi, dornică să respecteBrazilia în care s-a refugiat regele de la Lisa- bona, în 1808, şi Spania care, încet şi cu greu,eliberează armata engleză a lui Wellington.Drept urmare, destrămarea Imperiului spaniols-a făcut cu încetinitorul. Dar scadenţa era

inevitabilă : din clipa în care Spania, industria-lizîndu-se, îşi relua în stăpînire coloniile, deve-nind altceva decît un simplu intermediar întreAmerica şi Europa, „căderea Imperiului era peaproape, căci nici o altă naţiune nu mai aveainteres să-1 păstreze spaniol". Şi, în primulrînd, nu naţiunea aflată deasupra tuturor celor-lalte, care îşi disimulase atîta vreme intenţiile,

60



dar care, odată cu prăbuşirea Franţei şi cu în-cheierea revoluţiilor în America, nu mai estenevoită să dea dovadă de prudenţă. în 1825,începe goana capitaliştilor englezi spre noilestate ale Americii ex-spaniole şi ex-portugheze,ale căror pieţe şi în ale căror întreprinderi mi-niere mizele lor cresc.

E logic să fie aşa. Ţările Europei se in-dustrializează, asemeni Angliei, şi se pun laadăpost, la fel ca ea, în spatele unor tarifevamale protectoare. în aceste condiţii, comerţuleuropean duce lipsă de aer 152. De aici, obligaţiade a se îndrepta spre pieţele de dincolo demări. într-o asemenea cursă, Anglia este ceamai avantajată. Cu atît mai mult, cu cît eafoloseşte calea cea mai sigură şi mai scurtă,aceea a legăturilor financiare. Din acel moment,legată de Londra, America latină va rămînela periferia economiei-univers europene ; pen-tru a ieşi cu totul din ea, Statele Unite, consti-

tuite în 1787, vor avea chiar ele, în ciudaavantajelor lor precare, destule dureri de cap.Tocmai la Bursa din Paris se înregistrează,odată cu cota titlurilor de împrumut, avînturileşi căderile noului destin al Americii15 3.

Cu toate acestea, comoara comorilor, ca sărevenim la ea, deşi continuă să existe, pare săse subţieze peste măsură în secolul al XlX-lea.Faptul că toate împrumuturile „sud-americane"sînt cotate sub valoarea nominală reprezintădeja o indicaţie. Alte semne care vestesc tentasumbră pe care o va cunoaşte istoria Americiihispanice în prima jumătate a secolului al

XlX-lea sînt faptul că regresiunea economieieuropene (1817—1851) se declanşează foartetimpuriu în America de Sud, din 1810 ; căaceastă criză a periferiei este, cum se şi cuvine,cumplit de dezorganizatoare ; că produsul na-ţ'onal brut al Mexicului dă înapoi din 1810 şi pînă prin 1860. „Comorile" Americii s-au împu-ţinat, dar s-au şi irosit, căci îndelungatele răz- boaie pentru independenţă au fost ruinătoare.

i



Populaţia minieră a Mexicului, ca să nu dămdecît un exemplu, a făcut atunci explozie : aicişi-a găsit revoluţia agenţii, călăii şi victimele ei.Minele părăsite, odată cu încetarea pompării,au fost năpădite de ape, şi în primul rînd mi-nele mari, celebre pînă în apus prin randa-mentul lor. Acolo unde extracţia nu era cutotul oprită, rămînea în urmă sfărîmarea mine-reului ; mai grav era faptul că mercurul nece-sar amalgamării nu mai era livrat sau era livratla preţuri excesiv de mari. Regimul spaniolasigurase preţul relativ ieftin al mercurului,livrat de autorităţile publice. Imediat dupăcucerirea independenţei, minele care mai lu-crau erau adesea întreprinderi mărunte, exploa-tate prin simple galerii de scurgere, fără insta-laţii de pompare.

în sfîrşit, asistăm repede la primele eroride apreciere ale ţărilor „dezvoltate" în pri-vinţa tehnicilor ce trebuie importate în regiu-nile „subdezvoltate". Să ascultăm, în legăturăcu iniţiativele engleze, raportul consululuifrancez la Mexico : (20 iunie 1826) „Orbiţi deminunile pe care le-au făcut la ei acasă cuajutorul aburului, scrie el, au crezut că acestale va face aici aceleaşi servicii. Maşinile cufoc au venit, prin urmare, din Anglia şi, o datăcu ele, carele trebuincioase transportării lor ;n-au uitat nimic, afară de drumurile pe caresă treacă aceste care. Cel mai de seamă drumal Mexicului, cel mai umblat, cel mai bun, estecel care duce de la Vera Cruz spre capitală.Excelenţa Voastră îşi va face o judecată desprestarea în care se găseşte acest drum, de vaşti că trebuie să înhami zece catîri la o carosăocupată de patru persoane şi menită să facăzece pînă la douăspreceze leghe pe zi. Pe acestdrum au trebuit să urce Cordilierii carele en-glezeşti : astfel că fiecare din aceste care nufolosea mai puţin de douăzeci de catîri ; fie-care catîr făcea şase leghe pe zi şi costa zecefranci. Oricît de rău era acest drum, el eratotuşi drum, şi cînd au trebuit să-1 părăsească,

62

I



pentru a se îndrepta spre mine, n-au mai aflatdecît poteci ; cîţiva antreprenori, scîrbiţi de piedicile întîmpinate, şi-au lăsat vremelnic ma-şinile în depozit la Santa Fe, la Encerro, laXalapa, la Peroti ; alţii, mai cutezători, au făcutcu cheltuială mare drumuri care le-au dus

maşinile pînă în gura minei ; dar ajunşi acolo,n-au găsit cărbuni ca să le pună pe lucru ;acolo unde era lemn, au folosit lemnul ; dar el e rar pe podişul Mexicului, iar minele celemai bogate, cele de la Guanacuato de pildă,sînt la mai bine de treizeci de ceasuri departede păduri. Minerii englezi au fost uimiţi cîndau dat de aceste piedici pe care Dl. De Humboltle semnalase acum douăzeci de ani..." 15'*.

Acestea sînt, şi vor rămîne vreme îndelun-gată, împrejurările care determină afacerile proaste şi cotele triste de la Bursa din Londra.Cu toate acestea, întrucît speculaţia are întot-deauna nişte resurse, înainte de a-şi începedegringolada, acţiunile minelor mexicane, avîndîn vedere mirajul exercitat de ele asupra pu- blicului, procuraseră anumitor capitalişti cîş-tiguri uriaşe. Guvernul englez reuşise, de ase-menea, să vîndă statului mexican material derăzboi care servise lui Wellington pe cîmpulde luptă de la Waterloo. O compensaţie mă-runtă !

Nici feudalism, nici capitalism ?

Ajunşi la concluzii, e greu să ocolim discuţiile

înfierbântate şi perfect abstracte care s-au în-cins în legătură cu formele sociale şi econo-mice de ps continentul american, reproducândŞi deformînd totodată modelele din LumeaVeche. Unii au vrut să le definească în funcţiede concepte familiare pentru Europa şi să legăsească un model care să le aducă la o anu-mită unitate. încercare oarecum zadarnică :

63



unii vorbesc de feudalism ; alţii de capitalism ;anumiţi înţelepţi mizează pe o formă de tran-ziţie care, plină de îngăduinţă, să dea dreptatetuturor participanţilor la dispută, acceptînd, odată cu feudalismul şi deformaţiile acestuia, premisele şi semnele prevestitoare ale capita-lismului ; adevăraţii înţelepţi, ca B. H. Slicher Van Bath i55 , resping cele două concepte şi propun să facem tabula rasa.

DB altfel, cum am putea admite că ar fi posibil un model, şi unul singur, pentru în-treaga Americă ? De cum defineşti unul, laîntîmplare, un şir întreg de societăţi ies din el. Nu numai că sistemele sociale diferă de laţară la ţară, dar ele se juxtapun, amestecăelemente cu neputinţă de clasat sub una saualta din etichetele ce ni se propun. Americaeste o zonă esenţial periferică, afară de sin-gura excepţie (încă discutabilă atunci cînd seîncheie secolul al XVIII-lea) pe care o repre-

zintă Statele Unite, constituite într-un corp politic în 1787. Dar această periferie este unmozaic format din sute de pietricele : morîer-nisme, arhaisme, primitivisme şi o mulţimede amestecuri.

Am vorbit destul de mult despre NouaAnglie156 şi despre celelalte colonii engleze,încît două-trei cuvinte vor fi de ajuns în ceeace le priveşte. Societăţi capitaliste ? Ar fi săspunem prea mult. încă în 1789, cu excepţiicare confirmă regula, ele sînt economii cu do-minantă agricolă, şi de îndată ce ajungem,spre sud, ps malurile micului golf Chesapeake,ne aflăm în prezenţa unor societăţi în bunăregulă sclavagiste. Evident, de îndată ce pacearevine, în 1783, Statele Unite sînt scuturate,apucate de o nemaipomenită febră a întreprin-derii : toate se construiesc aici deodată, in-dustrii casnice, artizanale, manufacturiere, dar şi uzine de prelucrat bumbacul cu maşini noiaduse din Anglia, bănci, tot felul de între- prinderi comerciale. Cu toate acestea, practic,

64



notăm, ici-colo, forme „feudale" ? GermanArciniegas ir '7 pretinde că în America spaniolă,în secolul al XVlI-lea, în regiuni întinse aleLumii Noi pe jumătate părăsite de către Eu-ropa, a avut loc o „refeudalizare". Aş vorbi bucuros despre un regim seniorial în regiuneade llanos din Venezuela sau în anumite regi-uni din interiorul Braziliei. Feudalism însă ? Nu. Oricum, mai greu, afară de cazul în careînţelegem prin feudalism, odată cu Gunder Frank, simplu, un sistem autarhic sau cu ten-dinţă autarhică, „a closed systern only wealdylinked ivith the world beyond" m

Nu e mai uşor să ajungi la concluzii limpezi,nici dacă porneşti de la proprietatea funciară. InAmerica spaniolă coexistă t rei forme de proprietate : plantaţia, hacienda, encomi-enda.Despre plantaţii am vorbitJ59 : ele sînt, într-un fel,capitaliste, dar prin persoana plan- . ta torului şi,într-o şi mai mare măsură, prin negustorii care îl

ajută. Hacienda este marea proprietate constituitămai ales în secolul al XVlI-lea, în timpul„refeudalizării" Lumii Noi. Această„refeudalizare" s-a desfăşurat în favoarea proprietarilor, hacendados, şi, nu mai puţin, înfavoarea Bisericii 1C0 . In parte, marile proprietăţitrăiesc închise în sine ; în parte, sînt legate de piaţă. în anumite regiuni, de pildă în Americacentrală, cele mai multe ră~ mîn autarhice, dar domeniile adesea uriaşe alt; iezuiţilor, pe care lecunoaştem mai bine decît pe altele datorităarhivelor lor, s tau undeva la mijloc între oeconomie naturală de sub-sistenţă şi o economieexterioară acţionînd sub semnul monedei. Faptul

că socotelile acestor haciendas sînt ţinute înmonedă nu ne opreşte să ne gîndim căreglementările de salariu pe care le semnaleazăele se fac doar la sfîrşitul anului şi că, atunci,ţăranul nu mai are de încasat bani, avansurile primite de el în natură depăşind sau echilibrîndsumele ce i s-ar cuveni1(il. Asemenea situaţii secunosc, de altfel, în Europa.

66



Trebuie sâ conchidem că America nu estenici feudală şi nici capitalistă ? în ansamblu,ea se prezintă ca o juxtapunere, ca o îngră-mădire de societăţi şi de economii diferite. La bază, economii pe jumătate închise, numiţi-lecum vreţi dumneavoastră ; deasupra lor, eco-nomii pe jumătate deschise, sau aproape ; însfîrşit, în planurile superioare, minele, plan-*taţiile, poate cîteva mari crescătorii de vite(nu toate) şi marea negustorime. Capitalismulreprezintă, în cel mai bun caz, un ultim palier al activităţii negustoreşti : aviadorii minerilor ;negustorii privilegiaţi din consulados ; negus-torii din Vera Cruz în statornică neînţelegerecu cei din Mexico ; negustorii care, în spateleCompaniilor create de metropole, afişează ogravitate fastuoasă ; negustorii din Lima ; ne-gustorii din Recife, faţă cu Olinda „seniorială"sau, la Bahia, cei din oraşul de jos, faţă decei din oraşul de sus. Dar odată cu toţi aceştioameni de afaceri, ne regăsim în realitate în

ţesătura de legături a economiei-univers eu-ropene, asemănătoare cu o plasă aruncată pesteîntreaga Americă. Nu înlăuntrul unor capita-lisme naţionale, ci în cadrul unui sistem global,manevrat din chiar inima Europei.

Pentru Eric Williams lf>3, superioritatea Eu-ropei (prin asta el înţelege apropiata RevoluţieIndustrială a continentului ; eu aş înţelege, lafel de bine, supremaţia mondială engleză şiapariţia unui capitalism negustoresc întărit)s-ar trage în l inie dreaptă din exploatareaLumii Noi, în mod deosebit din ritmurile ac-celerate pe care le-au imprimat vieţii europene

beneficiile constante ale plantaţiilor, în frunteacărora el plasează cîmpurile de trestie de za-hăr, cu ţăranii lor negri. Aceeaşi teză, şi maisimplificată, a fost susţinută de Luigi Borelli166

care înscrie modernitatea Atlanticului şi a Eu-ropei la activul zahărului, şi deci al Americii,în care zahărul, capitalismul şi sclavia mergmînă în mînă. Dar să fi fost America, inclusiv

68



America minieră, singura creatoare a grandoriieuropene ? Nu, fără îndoială, tot aşa cum Indianu a creat, ea singură, supremaţia Europei,cu toate că istoricii indieni pot susţine astăzi,cu argumente de luat în seamă, că RevoluţiaIndustrială engleză s-a hrănit din exploatareaţării lor.

AFRICA NEAGRĂ,ÎNCĂTUŞATĂ NU NUMAIDIN EXTERIOR

Aş vrea să vorbesc exclusiv despre Africaneagră, lăsînd la o parte Africa de Nord, oAfrică albă care trăieşte în orbita Islamului,şi tot aşa, deşi lucrul acesta nu mai vine dela sine, lăsînd la o parte zona orientală aAfricii, de la intrarea în Marea Roşie şi coasta

Abisiniei pînă la vîrful meridional al conti-nentului.La secolul al XVIII-lea, această extremitate

de sud a Africii mai este încă pe jumătate pustie : colonia Capului, întemeiată în 1657 decătre olandezi, cu cei 15 000 locuitori ai ei,cea mai mare colonie europeană a continen-tului, nu este nimic altceva decît un loc de

popas pe drumul Indiilor, în serviciul strict al luiOost Indische Compagnie I67, teribil de atentă înacest punct strategic. Cît priveşte interminabilullitoral al Africii udat de Oceanul Indian, elaparţine economiei-univers centrată pe India,

faţă de care joacă rolul unei căi de comunicaţieşi, în egală măsură, pe cel al unei zone periferice, cu mult înainte de venirea portughezilor în 1498 16S. Vom înregistra aici,evident, lungul interludiu al operaţiilor por-tugheze, care schimbă multe lucruri. într-ade-văr, tocmai pe acest litoral, după ce dublasecapul Bunei Speranţe, Vasco de Gama urcăspre nord în direcţia Indiei : el face escală la

69



Mozambic, la Mombasa şi la Melinda, de undeun pilot, îbn Madjib, originar din Gujarat, îlduce fără prea multă greutate, datorită muso-nilor, la Calicut. Coasta Africei este astfel ocale preţioasă la ducere ca şi la întoarcere dinIndii : escalele ei îngăduie echipajelor să se

aprovizioneze cu hrană proaspătă, să-şi reparenavele, câteodată să aştepte ceasul întoarcerii,-,atunci cînd, pierzînd timpul prielnic, e peri-f c'.ilos să dubleze Capul Bunei Speranţe.

;*|

Multă vreme, un interes suplimentar a pus?jjîn valoare această Contra Costa 169 : prezentat. •nisipurilor aurifere din interiorul vastului statrtal Monomotapei 170, exportul metalului galben1'făcîndu-se prin portul Sofala, în sudul deltei*'fluviului Zambezi. Mica aglomeraţie, dominată'1

multă vreme de oraşul Kilvva, situat mult spre" :

nord, devine ţinta întreprinzătorilor portu- !

ghezi. Se foloseşte cu succes maniera forte, în1505, şi lucrurile sînt în deplină ordine, încădin 1513. Aurul nu ajungea, totuşi, pe coastădecît în schimb de marfă, pe grîu de Melinda •şi, mai ales, pe ţesături de bumbac indiene.Portughezii au trebuit şi au ştiut să foloseascăîn acest scop pînzeturile Gujaratului. Dar acesttrafic profitabil a durat scurtă vreme : Mono-motapa este sfîşiată de războaie fără sfîrşit; au-rul devine rar şi, cam în acelaşi timp, tutela portugheză îşi pierde puterea. Negustorii arabireiau controlul la Zanzibar şi la Kilwa, deunde se aprovizionează cu sclavi, pe care îi

revînd în Arabia, în Persia şi în Indiam

. Por-tughezii păstrează totuşi Mozambicul, trăindgreu, de azi pe mîine. Spre sfîrşitul secoluluial XVIII-lea, ei scoteau de aici , se spune, cî-teva mii de sclavi anual, şi chiar francezii au participat, din 1787 pînă în 1793, la acest tra-fic pentru a aproviziona cu mînă de lucruinsulele France şi Bourbon 172.

Cu privire la acest întins litoral, putemreţine, în linii mari, aprecierea pesimistă din-



tr-un memoriu adresat ocîrmuirii ruseşti (18octombrie 1774) : ,,E multă vreme de cînd rîulSofala, ca şi cele care sînt mărginaşe acestuia,nu mai rostogolesc aur în apele lor". Pieţelede la Melinda şi Mombasa, la sud de Mozam- bic, sînt, ca să zicem aşa, pustii şi cele cîtevafamilii portugheze care locuiesc acolo sînt„mai degrabă sălbatice decît cuviincioase" ;comerţul pe care îl fac „nu e mai mult decîtcă trimit în Europa cîţiva negri care degene-rează cu timpul şi dintre care cei mai mulţinu sînt buni de nimic" 173. Ocîrmuirea rusească,în căutare de debuşee internaţionale, era prevenită astfel că nu asta era uşa la care trebuie să bată. Vom neglija, prin urmare, fără prea multe remuşcări, versantul „indian" alAfricii de sud, al cărui ceas tr ecuse de mult.

Numai Africa de vest

Alta este situaţia pe faţada atlantică a Africii,din Maroc pînă în Angola portugheză. Încăclin secolul al XV-lea, Europa i-a prospectatţărmurile, adesea nesănătoase, şi a angajat undialog cu populaţiile ei. Să fi dispreţuit europenii interiorul continentului, aşa cum s-aspus, datorită mărginirii curiozităţii lor ? Inrealitate, europenii n-au găsit în Africa neagrăfacilităţile m pe care le ofereau, în Americaindiană, imperiile aztec şi incaş în carecăpătaseră, faţă de atîtea populaţii îngeunun-cheate, înfăţişarea unor eliberatori17 5 şi unde se

sprijiniseră, pînă la urmă, pe societăţi dis-ciplinate, exploatabile fără prea multă trudă.In Africa, pe malul oceanului, portughezii şiceilalţi europeni au găsit doar o puzderie detriburi sau nişte state neînsemnate pe care eracu neputinţă să te sprijini. Statele ceva maiconsistente, cum erau Kongo 176 sau Mono-motapa,se situează în interiorul uscatului, parcă

71



apărate de adîncimea continentului şi de cen-tura societăţilor puţin sau prost organizate po-litic de pe coastă. Bolile tropicale, atît de no-cive de-a lungul ţărmului, au constituit poateo altă barieră; element discutabil, cu toateacestea, căci europeanul a depăşit aceste ob-stacole în regiunile tropicale ale Americii.Altă cauză, mai serioasă : zona interioară afri-cană a fost apărată de către relativa densitatea populaţiei sale, de vigoarea unor societăţicare, spre deosebire de amerindieni, cunoşteaumetalurgia fierului şi erau formate adesea din

populaţii belicoase.De altfel, nimic nu-i împingea pe euro-

peni să se aventureze departe de ocean, deoa-rece ei găseau pe ţărm, la îndemînă, fildeşul,ceara, guma de Senegal, piperul de Guineea,

pulberea de aur şi, marfă miraculoasă, sclaviinegri. Şi pe deasupra, cel puţin la început,aceste bunuri se obţineau prin schimburi les-

nicioase, pe fleacuri, pe mărgele de sticlă, pecîrpe strident colorate, pe un strop de vin, pe o ploscă de rom, pe o puşcă ieftină (i sespunea „de trăite", destinată adică schimbului

practicat de traficanţii de sclavi negri) şi pe brăţările de aramă numite manilles „podoabădestul de ciudată" pe care africanul „o poartă

jos la picior, deasupra gleznei [...] şi unde e braţul mai gros, deasupra cotului"177. în 1582,negrii din Kongo erau plătiţi de portughezi „cufier vechi, cu cuie şi altele, pe care ei le

preţuiesc mai mult decît banii de aur" i7S .Pînă la urmă, clienţi şi furnizori lesne de

înşelat, copilăroşi, leneşi cînd pot, „mulţumiţisă trăiască de pe o zi pe alta..." Dar „îngeneral, recoltele acestui popor sînt atît deamărîte încît navigatorii europeni care se ducla ei spre a cumpăra acolo oameni sînt nevoiţisă aducă din Europa sau din America proviziiletrebuincioase pentru hrana sclavilor ceurmează a alcătui încărcătura vaselor, lor"179. Intr-un cuvînt, europenii se găsesc.

72



pretutindeni în faţa unor economii încă primi-tive. Andre Thevet180 le măsoară exact (1575)într-o propoziţiune : moneda „nu e în folosinţă

pe-acolo". Şi cu asta am spus totul.Dar ce înseamnă, la urma urmei, o mone-

dă ? Economiile africane au monede ale lor,

adică „un mijloc de schimb şi un standardrecunoscut de valoare", fie că e vorba de bu-căţi de pînză, de sare, de vite sau, în secolulal XVII-lea, de bare de fier importat181. Putemtaxa această monedă de primitivă, dar lucrulacesta nu ne îngăduie să conchidem, imediat,că economiile africane sînt lipsite de vigoare, căele nu se vor trezi înainte de secolul al XlX-lea, în preajma contraloviturii revoluţieiindustriale şi comerciale din Europa. Lamijlocul secolului al XVIII-lea, iată, totuşi, căaceste regiuni înapoiate, trimit, an de an,

poate mai bine de 50 000 de negri spre punc-tele de îmbarcare ale comerţului de sclavi în

timp ce, la Sevilla, Spania reuneşte anual1000 de emigranţi m , iar numărul emigranţilor care pornesc spre Noua Anglie între 1630 şi1640 J83 este în medie de 2000 anual), şiraidurile care procură aceste vite umane nicimăcar nu întrerup viaţa de fiecare zi, căcimiile de sclavi, legaţi unii de alţii cu curelede piele care le strîng grumazul, sînt expedi-aţi spre Atlantic de către statele din interior,împreună cu numeroşii lor paznici, în vremeaanotimpului secetos, sezon mort în agricul-tură i84.

Puncţiile pe care le reprezintă traficul desclavi, reînnoite an de an, presupun, prinforţa lucrurilor, un anumit tonus. Asta afir-mă, cu mai multă sau mai puţină tărie, stu-diile recente ale africaniştilor. în cazul aces-ta, comerţul de sclavi ca atare, nu poate fiexplicat numai prin acest du-te-vino de navecare trafichează negri. Problema ar urma săfie formulată şi în termenii ei africani. „Co-merţul de sclavi, scrie Philip Curtin, este un

73



subsistem al economiei atlantice, dar este şiun subsistem al modelului amplu pe careîl reprezintă societatea vest-africană, al com-

portamentelor ei, al religiei ei, al standarde-lor sale profesionale, al propriei sale identi-tăţi şi al multor altor lucruri"185. Trebuie

să-i redăm Africii drepturile şi răspunderile.• Aur a Piper de Guineea =-------Drumuri de caravane

44. PORTUGALIA PORNEŞTE LA CUCERIREALITORALULUI AFRICAN (SECOLELE AL XV-LEA

ŞI AL XVI-LEA) In secolul al XVI-lea, căile maritime o iau înaintea vechi-lor drumuri din Sahara. Aurul care mergea spre Mediie-rana este deturnat spre ocean. La şirul bogăţiilor exploatatede către portughezi trebuie, evident , să adăugăm sclavi inegri. (După V. Magalhaes Godinhn, L'economie de l'Empire portugais aux XV e et XVle s., MS9, anexă).

74



i Un continent izolat. jdar accesibil

Africa neagră se schiţează ca un triunghi uri-aş între trei spaţii, nu mai puţin uriaşe : lanord, Sahara ; la est, Oceanul Indian ; la vest,

Atlanticul. Aşa cum am convenit, vom lăsade o parte litoralul oriental. Cit priveşte zo-nele marginale sahariene şi ţărmurile atlan-tice, acestea sînt nesfîrşite fronturi de atac,

prin care străinul (oricare i-ar fi numele, ori-care ar fi epoca sau împrejurările) ajungechiar la porţile Africii negre. De obicei, el iz-

buteşte să le deschidă. Aproape logic: con-tinentul negru este stăpînit de către un popor de ţărani care întoarce spatele şi mării, şideşertului saharian „care, sub multe aspecte,este asemănător mării" 186. în mod ciudat, negrulnu practică nici una din navigaţiile care, de-alungul oceanului sau de-a lungul pustiului, îi

stau la îndemînă. Cu faţa la Atlantic, el nunavighează decît în apele de la vărsarearîului Congo, de pe un mal pe celălalt mal alrîului 187. Oceanul, ca şi Sahara, a reprezentat

pentru el un zid despărţitor, mai solid decîto simplă frontieră.

Pentru Africa de Vest, albii sînt murdele,oameni ieşiţi din mare188. Tradiţia ne maivorbeşte şi astăzi despre surpriza încercatăde negri la apariţia lor : „Pe marea cea mare,ei au văzut răsărind o barcă mare. Barca astaavea aripi albe-albe, ce luceau ca nişte cu-ţite. Oameni albi au ieşit din ape şi au spus

vorbe care nu se înţelegeau. Strămoşii noştris-au înfricoşat şi au spus că sînt Vumbi, du-huri. I-au întors în mare, cu cîrdurile lor desăgeţi. Dar Vumbi au scuipat foc cu un zgo-mot de tunet"... ]S9. La început, negrii nicinu-şi închipuiau că albii locuiau şi trăiau înafara vaselor lor.

Pe litoralul atlantic, nava europeană n-aîntîlnit nici rezistenţă şi nici un sistem de

75



pază. Ea dispune de o absolută libertate demanevră, se duce unde vrea, face negoţ un-de-i place, izbuteşte să facă aici ceea ce ratasesau izbutise să facă şi dincolo, cu cîteva zilemai devreme. Ea organizează chiar un comerţ„din Africa în Africa", după modelul comer-ţului din India în India, deşi nu atît de am-

plu. Forturile construite pe coastă sînt puncte*solide de sprijin, iar insulele apropiate ser Ji

vesc drept posturi de pîndă ; aşa e Madeira,aşa Canarele, aşa foarte ciudata insulă SăoTome din golful Guineii, insulă a zahăruluişi sclavilor, care cunoaşte, începînd din secolulal XVI-lea, o dezvoltare prodigioasă, ne-îndoielnic pentru că vînturile de vest şi alize-ul de sud se întîlnesc aici şi pentru că de laea se deschide drum spre vest şi spre America,ca şi, la fel de bine, spre Africa apropiată,la est.

Să ne înşelăm noi ? Procesul este acelaşi

în lungul marginilor sahariene. Islamul, cucaravanele lui de cămile, e la fel de puţin stîn- jenit în alegerea căilor de acces, pe cît Euro- pa cu navele ei. El poate să-şi aleagă punctelede atac şi porţile de intrare. Ghana, Mali,Imperiul Gao au reprezentat tot atîtea iru-

peri, ce par legate de exploatarea fildeşului,a pulberii de aur şi sclavilor. De altfel, dinclipa în care această exploatare a fost atacatădin spate, prin sosirea portughezilor în gol-ful Guineii, excrescenţele politice vechi aînceput se decadă. In 1591, Tombuctu era cu-cerit, ca urmare a unui raid, de nişte aven-turieri marocani u)0.

Odată mai mult, se observă o identitatede profunzime între imperialismul Islamuluişi imperialismul Occidentului. Două civiliza-ţii agresive, sclavagiste şi una şi alta, faţă decare Africa neagră a plătit preţul lipsei devigilenţă şi slăbiciunii sale. Este adevărat că,în zona de lizieră, invadatorul se înfăţişa cu

bunuri inedite, în stare să fascineze pe even-

76



tualul cumpărător. Intră în joc pofta de a leavea : noaptea „hoţi de oameni, lipsiţi de con-ştiinţă, spune regele din Kongo, îi ridică [pefiii nobililor şi vasalilor noştri], împinşi dedorinţa de a avea lucruri şi mărfuri din Por-tugalia, de care sînt lacomi" 191. „Ei se vînd

unii pe alţii, scrie Garda de Resende (1554),şi sînt mulţi negustori a căror specialitate etocmai asta, care îi înşeală şi îi livrează tra-ficanţilor de negri" 192. Italianul Gio AntonioCavazzi, care a locuit în Africa din 1654 pînăîn 1667, notează „că pentru un colier de coralsau pentru un strop de vin, congolezii ajungsă-şi vîndă părinţii, surorile şi fraţii, jurîndîn acelaşi timp, cumpărătorului că e vorba derobi de casă" 193. Nimeni nu poate nega faptulcă lăcomia şi-a jucat rolul şi că europenii auaţîţat-o deliberat. Portughezii, care au gustulveşmîntului ca semn al rangului social, au

cultivat acest gust de „vestir" la negrii de substăpînirea lor. Poate că nu fără un gînd as-cuns, pentru că, în 1667, la Sofala, un por-tughez propune ca negrii de rînd, care, fărăruşine, umblă goi, să fie obligaţi să poarte ofîşie de pînză în jurul şoldurilor; atunci,„toate ţesăturile pe care le poate produce In-dia nu vor ajunge să acopere nevoile, nicimăcar pentru jumătate din negri" m. De altfel,toate mijloacele sînt bune, atunci cînd evorba de a forţa schimburile, inclusiv practicaavansurilor ; în caz de neplată, poţi pune mînalegal pe bunurile şi apoi pe persoanadatornicului, incapabil să-şi plătească datoria.Violenţa curată e folosită şi ea, pe scară largă; de fiecare dată atunci cînd a avut cîmpliber, recordurile profitului au fost depăşite.In 1643, un martor declară a fi „cu totul în-credinţat că acest regat [al Angolei, unde vî-nătoarea de oameni este în toi] îngăduie unor oameni să se îmbogăţească mai mult decîtîn India răsăriteană" 195.

77



Dacă a existat un comerţ de sclavi în Afri-ca, el a existat, desigur, pentru că Europa1-a vrut şi 1-a impus. Dar şi pentru că Africaavea prostul obicei de a-1 practica cu multînainte de venirea europenilor, în direcţia Is-lamului, a Mediteranei şi a Oceanului Indian,în Africa, sclavia este endemică, structurăcotidiană a unui cadru soda1 pe care ai vrea,zadarnic, să-1 cunoşti mai bine. Nici măcar răbdarea istoricului, obişnuit cu documentă-rile incomplete, nici măcar îndrăzneala com-

paratistului, nici măcar strădaniile lui MarianMalowist196 nu sînt de ajuns pentru a-1 re-constitui. Prea multe probleme rămîn deschise: rolul satelor faţă de grupurile de sate ;locul meşteşugarului şi al comerţului la dis-tanţă ; rolul statului... Şi apoi, neîndoielnic,nu avem a face cu o singură societate, pretu-tindeni aceeaşi. Sclavia se prezintă sub formedeosebite, consubstanţială unor societăţi deo-

sebite ; sclavi de curte, sclavi încorporaţi întrupele prinţului, sclavi domestici şi de colibă,sclavi pentru agricultură, pentru industrie, şisclavi curieri, intermediari, şi chiar negustori.Recrutarea lor se face, în egală măsură, în in-terior (în Occident, delincventa duce la galere ;aci, ea duce la pedeapsa cu moartea sau larobie) şi în exterior, ca urmare a războaielor sau a expediţiilor îndreptate împotriva popoa-relor vecine, ca pe vremea Romei antice. întimp, aceste războaie şi aceste raiduri devino industrie. Dar nu cumva, în aceste condiţii,sclavii din recolta de război sînt atît de nu-meroşi, atît de greu de întreţinut şi hrănit,

încît riscă, într-un fel, să nu găsească utilizare? Vînzîndu-i pe pieţele externe, Africa seelibera, poate, de eventuala ei suprasarcinăumană.

Peste măsură dezvoltat sub impactul cere-rii americane, comerţul de sclavi a agitat în-treg continentul negru. între interior şi coas-tă, el a jucat un dublu rol : slăbind, contri-

78



buind la degradarea marilor state din interior,Monomotapa, Kongo ; favorizînd, dimpotrivă,micile state-intermediar din vecinătatea lito-ralului, un fel de state-curtier, care aprovizio-nează cu sclavi şi mărfuri pe negustorii Euro-

pei. Tot aşa, pentru Islam, ce altceva au fostimperiile succesive ale Nigerului decît state-curtier, furnizori de pulbere de aur şi desclavi pentru Africa de Nord şi Mediterana ?De-a lungul Elbei, Europa secolului al X-leafusese, de asemenea, o zonă intermediară pen-tru achiziţionarea de robi slavi reexpediaţispre ţările Islamului. Tătarii din Crimeea nusînt şi ei, din secolul al XVI-lea, furnizori derobi ruşi, la cererea Istanbulului197 ?

Ţărmuri în adîncul uscatului hI'

Datorită acestor procese, Africa neagră a fost

mai aservită, în profunzime, decît afirmauistoricii pînă ieri. Europa şi-a înfundat rădă-cinile pînă în inima continentului, mult din-colo de poziţiile ei litorale, de insulele releu,de navele amarate şi demontate pe loc, de

punctele obişnuite ale comerţului de sclavisau de forturi (primul, cel mai celebru, estecel de la Săo Jorge de Mina, construit de por-tughezi pe coasta Guineii, în 1454). Acesteforturi portugheze, apoi olandeze, engleze saufranceze, a căror întreţinere este atît de cos-tisitoare, reprezintă un mijloc de protecţie îm-

potriva eventualelor atacuri ale negrilor şi

împotriva celor ale concurenţilor europeni.Căci albii, care joacă acelaşi joc comercial, semănîncă între ei, ori de cîte ori se iveşte pri-lejul, pun mîna pe forturile altora, duc unrăzboi activ, dacă nu prosper, unii cu alţii,chiar în afara marilor conflicte. Înţelegerea nue cu putinţă decît împotriva unor duşmani co-muni : de pildă, Compania Regală engleză aAfricii şi Compania franceză a Senegalului

79



(înghiţită de Compania franceză a Indiilor în1718) se înţeleg destul de bine împotriva ne-gustorilor privateers, interlopers, englezi saunu, împotriva tuturor negustorilor care seocupă de trafic în afara cadrului companiilor.Acestea, este adevărat, inclusiv Compania olan-deză a Indiilor occidentale, se găseau într-o

postură proastă, nefiind în stare, fără sub-venţii de stat, să întreţină fortăreţe şi gar-nizoane. Aşa încît, pînă la urmă, au renunţatla multe din pretenţiile lor şi au lăsat lucrurilesă se desfăşoare în voie.

Pornind de pe coastă, comerţul se făcea cuajutorul unor nave uşoare care urcau, cu aju-torul vâslelor, cursurile de apă, pînă la punc-tele de escală din amonte şi pînă la tîrgurileîn care comerţul european întîlnea caravaneleafricane. Multă vreme, intermediarii înnăscuţi

pentru acest soi de trafic au fost descendenţii portughezilor, metişi de albi cu negri, deve-

niţi „fii ai pământului" şi ale căror servicii şile disputau toţi. Mai tîrziu, englezii şi france-zii se hotărăsc să urce chiar ei fluviile şi rîu-rile, să se aşeze în interior. „Căpitanul Agis[un englez] notează părintele Labat, nu eraatunci la Bintam. Englezii îl foloseau să-şi facănegoţul în susul rîului ; el este întreprinzător şi a fost văzut pînă la rîul Faleme, cale de ozi departe de fortul Saint-Etienne de la Cay-nura" 198. în cea de a doua jumătate a secoluluial XVIII-lea, atunci cînd Compania Regalăengleză renunţă la cele mai multe din activi-tăţile ei şi cînd fortul Saint Jacob de la văr-sarea Gambiei este abandonat, comerţul euro-

pean revine intermediarilor indigeni; vîslaşinegri, care costă mai ieftin decît vîslaşii en-glezi, urcă fluviul cu mărfuri din Europa ; eiaduc la întoarcere mărfuri africane, inclusivlemn de abanos, destinate adesea unei nave de

privateer. Negrii devin stăpîni, la a doua mînă,ai traficului.

Această evoluţie reproduce ciudat vecheaevoluţie a comerţului portughez, deschizător

80



IL.al drumului Europei în Africa, ca şi în Extre-mul Orient. Primii langados199, fuseseră por-

tughezi ; la fel, negustorii din insula Sâo Tomecare practicaseră foarte devreme comerţul dinAfrica în Africa, din golful Guineii pînă înAngola, azi negustori, mîine piraţi. La sfîrşi-tul secolului al XVI-lea, la San Salvador, ca-

pitala Kongoului, se găseau mai bine de osută de negustori portughezi şi o mie de aven-turieri de aceeaşi naţionalitate. Apoi lucruriles-au aşezat, rolurile mărunte au fost cedateintermediarilor şi comisionarilor africani, maiales mandingas, numiţi cu denumirea genericămercadors, şi colaboratorilor auxiliari, metişişi negri, numiţi pombeiros. Cei din urmă, in-diferent de stăpînul care îi folosea, exploa-

tau mai crud decît albii pe fraţii lor de cu-loare 20°.

Comerţul triunghiular şitermenii schimbului

La capătul vînătorii de sclavi era, după cîteştim, Middle Passage, traversarea Atlanticu-lui, totdeauna înspăimîntătoare pentru neno-rociţii îngrămădiţi în spaţii reduse. Aceastăcălătorie nu era, totuşi, decît un element însistemul triunghiular pe care îl practica ori-

ce corabie care ridica ancora pe coasta afri-cană, fie portugheză, olandeză, engleză saufranceză. O navă engleză oarecare merge să-şivîndă sclavii în Jamaica, revine în Anglia cuzahăr, cafea, indigo, bumbac, apoi se îndreaptăiar spre Africa. Această schemă este aceeaşi,mutatis mutandis, pentru toate navele care seocupă de comerţul cu sclavi. în fiecare vîrf al triunghiului se realizează un profit şi bi-lanţul total al circuitului este suma bilanţu-rilor succesive.

La plecarea din Liverpool sau Nantes, la bord se găsesc aceleaşi mărfuri, ţesături şi iar



ţesături, inclusiv pînzeturi de bumbac indieneşi taftale reiate, ustensile de armată, tăvi şioale de cositor, bare de fier, cuţite cu teacă,

pălării, sticlărie, cristaluri false, pulbere detun, pistoale, puşti „de trăite", în sfîrşit vin-ars... Această enumerare, reproduce, cuvînt cucuvînt, lista mărfurilor pe care un bancher leîmbarcă, în 1704, la Nantes, marele port al f traficului de sclavi, pe vaporul său, Le Prince <de Conty (cu o capacitate de trei sute de tone ■marine)201. La acea dată tîrzie, lista n-ar fi cunimic deosebită pentru o plecare de la Liver-

pool sau de la Amsterdam. Portughezii se fe-:riseră totdeauna să aducă în Africa arme şivinars, dar succesorii lor nu mai au asemenea,scrupule, sau o asemenea prudenţă.

Pînă la urmă, pentru ca schimbul să răs- pundă cererii europene în puternică creştere,este nevoie ca piaţa africană să dea dovadă deo anumită elasticitate faţă de oferta crescută

de mărfuri europene. Aşa se întîmplă în Sene- (gambia, regiune ciudată, aşezată între deşertşi ocean, despre care Philip Curtin a scris decurînd o carte, uimitor de nouă 202 , care pune într-o altă lumină economia africană însăşi şi, înacelaşi timp, amploarea schimburilor, în pofidagreutăţilor de transport; puterea forţelor strînsela un loc pe pieţe şi în tîrguri ; vigoareaoraşelor care cer, prin forţa lucrurilor, sur-

plusuri ; în sfîrşit, sistemele de monede aşa-zis primitive, care nu reprezintă însă uneltemai puţin bune.

Odată cu timpul, recepţionarea mărfurilor europene devine selectivă : clientul negru nu

cumpără orbeşte orice. Senegambia este cum- părătoare de bare şi chiar de rămăşiţe de fier,deoarece, spre deosebire de alte regiuni afri-cane, ea nu are industrie metalurgică ; o altăregiune (sau, mai degrabă, subregiune) cum-

pără multe ţesături, deoarece produsele ţesu-tului local nu îi ajung. Şi aşa mai departe. Iar mai tîrziu (şi acesta este faptul neaşteptat),faţă cu cererea avidă a Europei, Africa reac-

82



ţionează, pînă la urmă, în conformitate cu re-gulile clasice ale economiei : ea îşi sporeşteexigenţa, creşte preţurile.

Philip Curtin203 îşi dovedeşte tezele prin-tr-un studiu al preţurilor şi a ceea ce se cheamăterms of trade, pe care caracterul primitiv al„monedei" nu îl împiedică să ajungă la Lunsfirşit. într-adevăr, atunci cînd bara de fier,care este moneda de cont a Senegambiei, estecotată de negustorul englez la 30 de liresterline, este vorba aici nu de un preţ, ci deun schimb între lira sterlină, monedă fictivă,şi bara de fier, altă monedă fictivă. Mărfurilecotate în bare (şi mai apoi în lire) variază ca preţ, aşa cum o arată tabelele de mai jos ; pu-tem calcula, în ce priveşte Senegambia, niştecifre globale verosimile pentru import şi export şi putem estima cu aproximaţie termenii schimbului, terms of trade, „indicator care în-găduie să se aprecieze profitul pe care îl ob-

ţine o economie de pe urma relaţiilor ei cuexteriorul"20/i. Comparînd exportul şi importul, preţul la intrare şi la ieşire, P. Curtin conchidecă Senegambia obţine un profit crescînd dinschimburile sale cu exteriorul. Rămîne un faptsigur că, pentru a obţine mai mult aur, maimulţi sclavi şi mai mult fildeş, Europa a fostnevoită să crească oferta, să scadă preţul relatival mărfurilor ei. Şi această constatare,întemeiată pe situaţia din Senegambia, estevalabilă, probabil, pentru ansamblul Africiinegre care, ca răspuns la cerinţele plantaţiilor,exploatărilor din zona nisipurilor aurifere,oraşelor Lumii Noi, livrează negustorilor de

negri contingente sporite de sclavi : în secolulal XVI-lea, 900 000 ; în secolul al XVII-lea,3.500.000 ; 7—8 milioane, în secolul al XVIII-lea, şi, în ciuda desfiinţării sclaviei din 1815,4 milioane, în secolul al XlX-lea203. Dacă negîndim la nivelul mediocru al mijloacelor folo-site, la nivelul mediocru al transporturilor, tra-ficul de sclavi negri se afirmă ca un traficrecord.

83



Terms of trade pentru Senegambia

1680 100 (indice) Terms of trade se obţin prin1730 149 raportul indicilor exportului1780 475 şi importului (mai exact1830' 1031 E

— X 100)

Prof itu l exporta toru lu i a f r i can a c rescut de ma i bine de 10 or i . Chiar admiţ înd o foar te amplă re-zervă pentru eventuale greşe l i de ca lcul , c reş tereaeste evidentă.

II «4 Evoluţia exporturilor Senegambiei f

(de produse, în procente din totalulexportului) ty

1830

3,0

71,8 ;

8,1

2,8.

1,9 .

19,9

2,6 :>n îoo4

Tabel extras din P. D. Curtin, Economic Chanq^ in Precolonial Africa, 1975, pp. 336 şi 327. "'.

Impactul cererii europene atrage după sineo specializare negustorească a Senegambiei, defiecare dată simultan cu prioritatea unui anumit produs : la începutul secolului al XVII-lea, pieile ; mai tîrziu, pînă în secolul al XlX-lea,sclavii ; mai tîrziu, guma ; şi mai tîrziu, arahi-dele. Compară cu „ciclurile" Braziliei coloniale : băcan, zahăr, aur, cafea.

84

173

0

7,

89,

4

4,

0

643

168

0

5,08,18,5

12,455,3

10,8

1780»

0,2

12,00

0,2

86,5

1,1

100

au r

gumă pieifildeş

sclaviceară dealbinearahide

total



Sfîrşitul sclaviei

Odată cîştigată, această forţă lămureşte faptulcă traficul nu s-a oprit dintr-odată atunci cîndcomerţul de sclavi a fost abolit oficial, în urmaunei propuneri a englezilor, la congresul de la

Viena, în 1815. După relatarea unui călător englez din 1817206 , Rio de Janeiro, Bahia şimai ales Cuba devin punctele finale ale unui„comerţ cu oameni" încă foarte activ. Să fieHavana cel mai prosper dintre aceste puncte fi-nale ? Aici sosesc în acelaşi timp şapte nave cunegri, dintre care patru sînt franceze. Dar portughezii şi spaniolii sînt cei ce acapareazăcea mai bună parte a ceea ce rămîne din tra-ficul de sclavi şi cei care profită de scădereaachiziţiilor şi preţurilor, provocată în Africa deretragerea englezilor (2—5 lire bucata, în timpce preţul este de 100 de lire la Havana şi dedouă ori mai mare în Florida şi la New Orleans,avînd în vedere dificultatea contrabandei). Scă-dere temporară, dar care provoacă englezuluinostru o invidie şi mai mare faţa de beneficiileunui comerţ din care ţara sa s-a exclus singură,în beneficiul spaniolilor şi portughezilor. El seîntreabă dacă aceştia, avantajaţi de preţul scăzutal sclavilor, nu vor căpăta, spune el, „mijloacede a vinde mai ieftin ca noi, în pieţele străine,nu numai zahărul şi cafeaua, ci şi toate produsele tropicului". Pe vremea aceea, mulţienglezi împărtăşeau sentimentele acelui portu-ghez indignat care, în 1814, clama că este „îninteresul şi de datoria marilor puteri continen-

tale să refuze formal... asentimentul faţă de propunerea insidioasă a Angliei de a declaranegoţul cu sclavi contrar dreptului ginţilor" 2a7.Pînă la urmă, rămîne întrebarea dacă aceste puncţii de proporţii uriaşe au distrus sau nuechilibrul societăţilor negre din Angola, Kongo,din regiunile ce mărginesc golful Guineii. Pentrua putea răspunde, ar trebui să cunoaştem cifra populaţiei la data primelor întîlniri cu

85



Europa. Dar aceste recorduri, cred eu, nu aufost posibile, în ultimă analiză, decit datorităunei vitalităţi biologice evidente a continentuluinegru. Şi dacă populaţia a crescut, în ciuda co-merţului cu sclavi, aşa cum e posibil să se fiîntîmplat, toate datele problemei ar trebui re-văzute.

Nu încerc printr-un asemenea discurs săatenuez greşelile sau responsabilităţile Europeifată de populaţiile africane. în caz contrar, dela început, aş fi insistat asupra darurilor pecare, cu voie sau fără voie, le-a făcut EuropaAfricii : porumbul, inaniocul, fasolea, aduse dinAmerica, pătata dulce, ananasul, goiava, coco-tierul, citricele, tutunul, viţa de vie, iar dintreanimale : pisica, raţa de Barbaria, curcanul,gîsca, porumbelul... Şi să nu uităm pătrundereacreştinismului, primit adesea ca un mijloc dea căpăta însăşi forţa Dumnezeului albilor. Şide ce să ne oprim pledoaria aici. Americile ne-

gre de astăzi sînt puţin lucru ? Ele există.

RUSIA, VREME ÎNDELUNGATĂEA SINGURA, O ECONOMIE-UNIVERS

Economia-univers 208 construită pe Europa nu seextinde pe ansamblul continentului mic. Din-colo de Polonia, Moscovia rămîne, multă vreme,

pe de lături <m. Cum să nu fii, din ace'st punctde vedere, de acord cu Immanuel Wallersteincare o clasează, fără şovăire, în afara sfereioccidentale, în afara „Europei europene", cel

puţin pînă la începuturile guvernării personalea lui Petru cel Mare (1689) ? m Nu altfel staulucrurile în ceea ce priveşte Peninsula Balca-nică, unde cucerirea turcească a acoperit şi sub-

jugat, timp de secole, o Europă creştină, sauîn ceea ce priveşte restul Imperiului Osmanlîi-lor, în Asia şi Africa, întinse zone autonome saucare tind să fie autonome.

86



Faţă cu Rusia şi Imperiul Turcesc, Europaacţionează prin superioritatea sa monetară, prinatracţia şi tentaţia tehnicilor şi mărfurilor ei,chiar prin forţa ei. Dar, în timp ce de parteamoscovită influenţa europeană cîştigă, parcăde la sine, în timp ce o mişcare de basculă îm-

pinge încetul cu încetul ţara aceasta uriaşă sprecontinent, dimpotrivă, Imperiul Otoman se în-căpăţînează să rămînă la o parte de intruziu-nea ei distrugătoare ; în orice caz, el rezistă.Şi numai forţa, uzura, timpul, vor înfrînge os-tilitatea lui viscerală.

O economie rusă readusă rapid \la o cvasiautonomie ~

Moscovia n-a fost niciodată perfect închisa faţăde economia-univers europeană2U, nici măcar înainte de 1555, data cuceririi de către ruşi a

Narvei, mic port estonian la Baltica, sau de1553, data primei aşezări a englezilor la Arhan-ghelsk. Dar a sparge o fereastră spre Baltica,„ale cărei ape valorează cît greutatea lor înaur" 212, a lăsa noua Moscovy Company engle-zească să deschidă poarta spre Arhanghelsk (chiar dacă această poartă e închisă iar, an dean, foarte repede, de către gheţurile iernii) în-seamnă a accepta Europa în direct. In pprtulmic al Narvei, care intră repede sub contrololandez, se grămădesc nave din întreaga Europă,

pentru ca, la întoarcere, să se risipească printoate punctele de escală ale continentului.

Cu toate acestea, aşa-numitul război al Li-

voniei se termină într-un mod dezastruos pentruruşi, prea bucuroşi să semneze cu suedezii,intraţi în Narva, armistiţiul din 5 august1583 2I3. Ei pierdeau singura lor posibilitate deacces la Baltica şi nu păstrau decît poarta in-comodă de Ia Arhanghelsk, la Marea Albă. Noiistăpîni ai Narvei nu interzic, totuşi, trecereamărfurilor importate sau exportate de negusto-rii ruşi2li. Schimburile cu Europa continuă

87



astfel, fie prin intermediul Narvei, fie prinRiga sau Reval215 , iar soldul lor, pozitiv pentruruşi, se reglementează în aur sau argint. Pentrua echilibra balanţa, cumpărătorii de grîu şi decînepă rusească, în special olandezii, aducaici saci de bani de cîte 400—1 000 riksdalersfiecare 216. La Riga sosesc astfel, în 1650, 2 775de saci ; în 1651, 2 145 ; în 1652, 2012. In1683, comerţul oraşului Riga dă un sold de823 928 de riksdaleri în favoarea ruşilor, înaceste condiţii, dacă Rusia rămîne pe jumătateînchisă în sine, lucrul acesta nu se da-toreştefaptului că este ruptă de Europa sau că ar fiostilă schimburilor, ci dimensiunilor uriaşe careo îngreunează şi, în egală măsură, populaţieisale încă insuficiente, interesului său moderatfaţă de Occident, construcţiei dificile şi luatămereu de la capăt a echilibrului său interior.Fără îndoială, experienţa rusă are ceva dinexperienţa Japoniei, cu marea diferenţă că, după

1638, cea din urmă s-a închis ea însăşi, printr-ohotărîre politică, faţă de economia lumii, întimp ce Rusia nu este victima unei atitudin i pecare s-o f i adoptat deliberat ş i nici a uneiexcluderi categorice venită din exterior. Ea aredoar o tendinţă de a se organiza în margineaEuropei, ca o economie-univers autonomă, cu propria sa reţea de legături. în realitate, dacăM. V. Fechner are dreptate, masa comerţului şieconomiei ruseşti se echilibrează în secolul alXVI-lea mai mult către sud şi către est, decîtcătre nord şi către vest (adică spre Europa) 217.

La începutul secolului, pentru Rusia, principala piaţă externă este Turkestanul. Legătura

se face pe cursul Donului şi prin Marea deAzov, trans'bordarea fiind asigurată exclusiv decătre nave otomane : Marea Neagră deveniseun ghiol turcesc bine păzit. Un serviciu de cu-rieri călare leagă pe atunci Crimeea de Moscova,dovadă că traficul este regulat şi important.Către mijlocul secolului, ocuparea cursului in-ferior al Volgăi (cucerirea Kazanului are loc în



1552 ; a Astrahanului, în 1556) deschide largcalea spre sud, cu toate că Volga curge prin re-giuni încă nepacificate, făcînd drumul pe uscatnepracticabil şi calea fluvială destul de primej-dioasă : de fiecare dată, acostarea înseamnărisc. Dar negustorii ruşi se strîng mai mulţilaolaltă, în caravane fluviale, care, prin număr,îşi asigură o eventuală apărare.

Kazanul şi, într-o şi mai mare măsură,Astrahanul devin de atunci plăci turnante alecomerţului rusesc în direcţia stepelor de peVolga inferioară şi, mai ales, către Asia Cen-trală, către China şi, în primul rînd, către Iran.

Negustori ruşi ajung pînă la Kasvin, Şiraz, îninsula Ormuz (la care unul dintre aceştia, por-nit de la Moscova, ajunse în trei luni). O flotărusească, înfinţată la Astrahan în cea de a doua

jumătate a secolului al XVI-lea, devine activăîn Caspica. Alte legături ajung pînă la Taşkent,Samarkand sau Buhara, şi pînă la Tobolsk, peatunci zonă de frontieră spre estul siberian.

Aceste schimburi cu Sudul şi Estul sînt, cusiguranţă, superioare ca volum (deşi nu pot fiexprimate în mărimi exacte) celor care se în-dreaptă spre Europa sau vin dintr-acolo. Ruşiiexportă piei brute, blănuri, fierărie, ţesăturiordinare, fier prelucrat, arme, ceară, miere, pro-duse alimentare şi, pe deasupra, produse euro-

pene reexportate : postavuri flamande sau en-gleze, hîrtie, sticlă, metale... Din cealaltă di-recţie vin mirodenii (mai ales piper) şi mătăsuride China sau de India, toate acestea tranzitând

prin Iran ; catifele şi brocarturi persane ; zahăr,

fructe uscate, perle şi giuvaeruri de Turcia ; pînzeturi de bumbac de consum popular, pro-venind din Asia centrală... Toată această activi-tate negustorească este controlată, protejată şi,ocazional, dezvoltată de către stat.

Dacă ne luăm după cele cîteva cifre cunos-cute şi care privesc monopolurile de stat (prinurmare, doar o parte din schimburi, şi nu nea-

89



parat cea mai mare), comerţul oriental pare pozitiv pentru Rusia şi, în ansamblul lui, sti-mulativ pentru economia ei. în timp ce Occi-dentul nu cere Rusiei decît materii prime, nuo aprovizonează decît cu produse de lux şi cumonedă (ceea ce, este adevărat, nu e lipsit deimportanţă), Orientul îi cumpără produse ma-nufacturate, îi furnizează produse tinctorialeutile industriei sale, o aprovizionează cu pro-duse de lux, dar şi cu ţesături ieftine, de mă-tase şi bumbac, pentru consumul popular.

Un stat puternic

Cu voie sau fără voie, Moscovia a ales mai de-grabă Estul decît Vestul. Oare aici trebuie săvedem cauza întîrzierii creşterii ei ? Sau, maidegrabă, aşa cum s-ar părea, întîrziind con-fruntarea cu capitalismul european, Rusia a

evitat soarta de neinvidiat a Poloniei vecine,ale cărei structuri au fost remodelate în între-gime de către cererea europeană, în care creşte

bogăţia strălucitoare a Gdanskului (Danziguleste „ochiul Poloniei") şi atotputernicia marilor

proprietari şi a magnaţilor, în timp ce autorita-tea statului slăbeşte, iar dezvoltarea oraşelor este oprită-în loc ? **

In Rusia, dimpotrivă, statul este asemeneaunei stane de piatră în mijlocul mării. Întregansamblul tinde spre atotputernicia lui, spre po-liţia lui întărită, spre autoritarismul lui faţăde oraşe (,,al căror aer nu face oameni liberi" 218 caîn Occident), ca şi faţă de Biserica Ortodoxă, saufaţă de masa ţărănească, ce aparţine ţaruluiînainte de a aparţine seniorului, sau chiar faţă de

boieri, siliţi la supunere, că e vorba de nobilimeaereditară sau de titularii de pomestie, un soi debenefice, acordat ca recompensă de cătresuveran şi care, la libera fantezie a cititorului,evocă encomienda spaniolă din America sau,mai degrabă, sipahinik-ul turcesc. Pe

90



deasupra, statul îşi adjudecă controlul schimburilor esenţiale : el monopolizează comerţul cusare, potasă, vodcă, bere, hidromel, blănuri, tu-tun şi, mai tîrziu, cafea... Piaţa griului funcţio-nează bine la nivel naţional, dar exportul ce-realelor este supus autorităţii ţarului, căruia îiva servi adesea drept argument pentru uşura-rea cuceririlor sale teritoriale 2I9 . Şi ţarul estecel ce organizează, începînd cin 1653, carava-nele oficiale care, în principiu o dată la treiani, se îndreaptă spre Beijing, duc acolo blă-nuri scumpe şi se întorc cu aur, cu mătase, cudamascuri, cu porţelan şi, mai tîrziu, cu ceai.Pentru vînzarea alcoolului şi a berii, monopol alstatului, s-au deschis cîrciumi „care în limbarusiană se chema kobak şi pe care ţarul şi le-arezervat, cu excluderea oricărei alte persoane[...] afară de partea Ucrainei locuită de cazaci".El scoate de aici venituri mari, poate un milionde ruble anual, şi „întrucît naţiunea rusiană

este dedată la băuturi tari, iar soldaţii şi lu-crătorii primesc jumătate c in simbria lor în pîine sau făină şi cealaltă jumătate în banigheaţă, [ei] consumă această ultimă parte încîrciumi, astfel încît toţi banii gheaţă careumblă în Rusia intră iar în lăzile MajestăţiiSale Ţariene" ni\

Este adevărat, cu afacerile statului, face fie-care ce-i place. Frauda este „infinită", „boieriişi alţi particulari găsesc să vîndă tutun de Cir-casia şi de Ucraina unde creşte în mare can-titate". Şi ce se poate spune despre circulaţiafrauduloasă a vodcii la toate etajele societăţii ?Contrabanda cea mai vizibilă, tolerată de ne-

voie, este cea care se face cu blănurile sibe-riene, atît de importantă spre China apropiată,încît, curînd, caravanele oficiale trimise spreBeijing nu mai au nici un rost. In 1720, „s-atăiat capul" „prinţului Gagarin, mai înainte gu-vernator al Siberiei... pentru că a adunat bo-găţii atît de uriaşe încît, tot vînzîndu-se deatunci încoace, doar din mobilele şi din măr-furi de Siberia şi de China ale lui, au mai ră-

91



mas încă mai multe case pline de ce nu s-avîndut, fără a mai socoti pietrele scumpe, aurulşi argintul, care se spune să fi ajuns la mai binede 3 milioane de ruble" 221.

Dar frauda, contrabanda, nesupunerea faţăde legi nu sînt un apanaj al Rusiei şi, oricare ar fi ponderea lor, ele nu limitează, triumfătoare,arbitrariul ţarului. Sîntem aici în afara climatu-lui politic al Apusului. O dovadă în acest senseste organizarea marilor negustori, gosti 222, pecare comerţul la distanţă, aici ca pretutindeni, îiîmbogăţeşte, dar care sînt cu totul dependenţide stat. Numărul lor este de douăzeci-treizeci,în serviciul expres al ţarului, încărcaţi de uriaşe privilegii şi de uriaşe răspunderi. Pe rînd, gostisînt însărcinaţi cu încasarea impozitelor, cuconducerea vămilor de la Astrahan sau Ar-hanghelsk, cu vînzarea blănurilor şi a altor mărfuri ale vistieriei, cu negoţul statului custrăinătatea, în special cu vînzarea mărfurilor

ce ţin de monopolurile publice şi, în sfîrşit, cudiriguirea Monetăriei sau cu despărţămîntul„ministerial" al Siberiei. Ei sînt răspunzători detoate aceste sarcini cu viaţa şi cu averea lor i2:>1. înschimb, averea lor este cîteodată uriaşă. Pevremea lui Boris Godunov (1598—1605), sala-riul anual al unui lucrător era estimat la 5ruble. Dar Stroganovii, e drept, socotiţi regi ainegustorilor ruşi, îmbogăţiţi prin camătă, prinnegoţul cu sare, minele, întreprinderile indus-triale, cucerirea Siberiei, traficul de blănuri şiconcesionarea fantasticelor domenii coloniale dela est de Volga, în regiunea Perm, încă din se-colul al XVl-lea, vor avansa Ţarului 412 056 ru-

ble în timpul celor două războaie cu Polonia(1632—1634 şi 1654—1656) ^2/'. Şi ei mai furni-zează sume mari lui Mihail Romanov, la înce- putul domniei acestuia, în grîu, în sare, în pie-tre scumpe, în monedă, sub formă de împrumutsau de impozite extraordinare225. Posesori de pămînturi, de şerbi, de lucrători salariaţi, derobi de casă, gosti se ridică astfel în vîrful so-cietăţii. Ei formează o „ghildă" aparte 226. Doua

92



alte ghilde grupează pe negustori, de fapt pecei de clasa a doua şi a treia, şi ei privilegiaţi.Dar rostul gostilor se va şterge odată cu domnialui Petru cel Mare.

într-un cuvînt, contrar a ceea ce s-a întîm- plat în Polonia, e limpede că autoritatea vigi-

lentă şi prevăzătoare a ţarului a ocrotit o viatănegustorească autonomă care acoperă ansamblulteritoriului şi participă la evoluţia sa econo-mică. La fel ca în Occident, nici unul din aceştimari negustori nu este de altfel specializat.Unul din cei mai bogaţi gosti, Grigori Nikitni-kov, se ocupă simultan cu vînzarea de sare, de peşte, de postavuri, de mătase ; el învîrte afa-ceri la Moscova, dar participă şi la traficul de pe Volga ; este stăpînul unor vase la Nijni Nov-gorod, se ocupă cu exportul spre Arhanghelsk ;negociază, împreună cu Ivan Stroganov, cum- părarea unei proprietăţi ereditare, voşcina, lafabulosul preţ de 90 000 de ruble. Un anumeVoronin are mai bine de 30 de prăvăli i înrad 227-urile Moscovei ; un altul, Sciorin, trans- portă mărfuri de la Arhanghelsk la Moscova,de la Moscova la Nijni Novgorod şi spre Volgainferioară ; în înţelegere cu un tovarăş, cumpărădintr-odată 100 000 de puduri228 de sare. Şiaceşti mari negustori mai fac pe deasupra şicomerţ cu amănuntul la Moscova, unde aducsistematic surplusurile şi bogăţii le p rovinciilor 223.

în Rusia se agravează serbia

In Rusia, ca pretutindeni, statul şi societatea în-făţişează o unică realitate. Un stat puternic co-respunde unei societăţi bine strunite, condam-nată să producă surplusurile din care trăieştestatul şi clasa dominantă, căci, fără aceasta,ţarul nu ar putea stăpîni uriaşa masă a ţărani-lor, izvorul esenţial al veniturilor lui.

93

•&-



Orice istorie ţărănească se joacă astfel în patru sau cinci personaje : Ţăranul, Seniorul,Prinţul, Meşteşugarul şi Negustorul, ultimii doiactori fiind adesea, în Rusia, ţărani care şi-auschimbat doar meseria, dar care rămîn, socialşi juridic, ţărani, prinşi şi mai departe în legă-turile regimului seniorial. Şi tocmai acest re-gim devine din ce în ce mai apăsător : începînddin secolul al XV-lea, condiţia ţăranului se în-răutăţeşte necontenit, de dincolo de Elba şi pînăla Volga.

Dar evoluţia Rusiei nu urmează norma : într-adevăr, în Polonia, în Ungaria, în Boemia,instaurarea „celei de a doua şerbii" acţioneazăîn folosul seniorilor şi magnaţilor care, odată cuaceasta, se interpun între ţăran şi piaţă şi do-mină pînă şi aprovizionarea oraşelor, atuncicînd oraşele nu sînt, pur şi simplu, proprietatealor personală. In Rusia, actorul principal estestatul. Totul a fost determinat de nevoile şi desarcinile lui şi de povara uriaşă a trecutului is-toric : trei secole de luptă împotriva tătarilor Hoardei de Aur, este un fapt care cîntăreşte maigreu decît Războiul de o sută de ani în genezamonarhiei autoritare a lui Carol al Vll-lea şiLudovic al Xl-lea. Ivan cel Groaznic (1544—■1584), care întemeiază şi modelează Moscoviamodernă, nu are o altă soluţie decît îndepărtareavechii aristocraţii, eventual suprimarea ei, şi, pentru a avea o armată şi o administraţie supusă,înfiinţarea unei noi nobilimi de serviciu, cea a

pomeşcikilor, cărora le sînt concedate, cu titluviager, fie pămînturile confiscate de la vecheanobilime sau părăsite de ea, fie pămhrturi noi şi pus ti i pe care, în s tepele d in sud, noul,,nobil" le pune în valoare cu ajutorul cîtorvaţărani, adică a cîtorva robi. Căci vom găsi robiîn rîndurile ţărănimii ruse încă multă vreme,un timp cu mult mai îndelungat decît ni sespune. La fel ca în prima Americă europeană,marea problemă a constat aici din stăpînireaomului, care este rar, şi nu a pămîntului carese găseşte din belşug.

94



Şi tocmai aceasta este cauza care a impusserbia şi care avea s-o agraveze pînă la urmă.Ţarul şi-a pus la punct nobilimea. Dar aceastănobilime trebuie să trăiască. Dacă ţăranii o pă-răsesc şi se duc să colonizeze pămînturile decurînd cucerite, cum să subziste ea ?

Proprietatea seniorială

230

întemeiată pe unregim ce arendaşi liberi, a suferit o transfor-mare în secolul al XV-lea, odată cu apariUadomeniului, o proprietate pe care seniorul, lafel ca în Occident, o exploatează el însuşi şi carese constituie în detrimentul arendăşiilor ţără-neşti. Mişcarea porneşte în senioriile laice şicîştigă apoi pămînturile mănăstirilor şi statului.

Domeniul foloseşte munca robilor şi pe cea ^aţăranilor datornici care se aservesc ei înşişi pentru a-şi plăti datoriile. Sistemul tinde dince în ce mai mult să ceară arendaşului liber oredevenţă în muncă şi corvoada creşte în secolulal XVI-lea. Ţăranii au totuşi posibilitatea de a

fugi spre Siberia (de la sfîrşitul secolului al XVI-lea) sau, mai c'egrabă, spre pămînturile negredin sud. Răul endemic 1-a constituit deplasarealor continuă, pornirea îndărătnică a ţăranului dea schimba stăpînul, de a ajunge pe pămînturile pustii de pe „frontieră" sau de a-şi încercanorocul într-o meserie, în colportaj, în comerţulmărunt.

Toate acestea sînt lucruri îngăduite dupălege : conform pravilei din 1497, în săptămînaSfîntului Ghcorghe (25 noiembrie), odată cu în-cheierea marilor lucrări, ţăranul avea dreptulsă-şi părăsească barinul, eu condiţia de a se plăti de ceea ce îi datora. Şi alte sărbători des-chideau poarta spre libertate : Păresimile, Lă-sata Secului, Pastele, Crăciunul, ziua de SfîntulPetru... Pentru a împiedica plecarea ţăranilor, boierul folosea mijloacele pe care le avea la în-■-iemină, inclusiv batai;; ,Vi mărirea despăgubirilor pe care le putea pretinde. Dar cum putea fiţăranul obligat să rămînă la bordeiul lui ,atunci cînd voia să fugă ?

95



Dar această mobilitate ţărănească punea în primejdie bazele societăţii senioriale, în timpce politica de stat tindea să consolideze aceastăsocietate, pentru a face din ea o unealtă adap-tată propriei funcţii : fiecare supus avea un locdeterminat într-o ordine care stabilea ce înda-toriri are faţă de prinţ. Acesta se vedea obligat prin urmare, să pună stavilă escapadele: ţără-neşti. Pentru început, a fost statornicită o sin-gură dată la care se îngăduie plecările, sărbă-toarea de Sfîntul Gheorghe. Apoi, în 1580, unukaz al lui Ivan al IV-lea suspenda „vremelnic" pînă la o nouă poruncă, orice libertate de miş-care. Acest „vremelnic" avea să ţină un timpmai îndelungat, cu atît mai mult cu cît fugaţăranilor continua, în ciuda unor noi ukazuri(24 noiembrie 1597, 28 noiembrie 1601). Toateacestea au dus la pravila din 1649 care, teore-tic cel puţin, punea un capăt lucrurilor. într-adevăr, ukazul stabilea odată pentru totdeauna,

ilegalitatea oricărei deplasări făcute de ţăranfără învoirea boierului şi desfiinţa vechile pre-vederi care lăsau ţăranului fugit dreptul de anu mai fi întors vechiului stăpîn după un ter-men care, fixat iniţial la cinci ani, fusese pre-lungit, mai tîrziu, la cincisprezece. De dataaceasta, prescripţia de timp era desfinţată : ori-cît de multă vreme ar fi lipsit ţăranul de pemoşie, fugarul putea fi silit să se întoarcă iavechiul lui barin, cu nevastă, cu copii şi cu lu-crurile cîştigate de el între timp.

Evoluţia aceasta a fost posibilă numai înmăsura în care ţarul a îmbrăţişat cauza nobili-mii sale. Ambiţia lui Petru cel Mare — dez-voltarea unei armate, a unei flote, a unei ad-ministraţii — impunea aducerea la ascultare aîntregii societăţi ruse, a ţăranilor, ca şi a boie-rilor. Această prioritate dată intereselor statuluiexplică faptul că ţăranul rus, spre deosebirede omologul său polonez, după aservirea sateoretic totală (1649), a fost supus mai multdijmei, „zeciuelii", obrokului, o dare în bani şi

96



nufacturi... Aceasta este, de altfel, cauza izbuc-nirii atîtor mişcări ţărăneşti, de fiecare datăreprimate în sînge şi torturi. Răscoala lui Pu-gaciov (1774—1775) nu este decît episodul celmai dramatic al acestor frămîntări ce nu se po-tolesc niciodată. Dar, pe de altă parte, e posibil,aşa cum avea să creadă mai tîrziu Le Play 232, canivelul de trai al şerbilor ruşi să fi fostcomparabil cu cel al multora din ţăranii Occi-dentului. Cel puţin pentru o parte din ei, căci

pe o aceeaşi proprietate se pot întîlni şerbiaproape înstăriţi, alături de ţărani cu totul să-raci, în sfîrşit, în multe locuri, justiţia seniorialăa fost relativ îngăduitoare.

Si, neîndoielnic, au existat portiţe de scă- pare : aservirea pare să se împace cu nişte li- bertăţi ciudate... în mod frecvent, şerbul rus ca- pătă îngăduinţa de a se ocupa, pe seama lui,o.parte din timp sau tot timpul, cu activităţimeşteşugăreşti şi, în acest caz, el îşi vinde sin-

gur produsele muncii. Atunci cînd, în 1796,cneaghina Daşkova este exilată de către Pavel Iîntr-un sat din nordul guberniei Novgorodului,ea îl întreabă pe fiul ei pe unde e satul şi alcui e. El încearcă să afle, dar fără succes. „însfîrşit s-a găsit din fericire la Moscova un ţărandin acest sat care adusese aici [fireşte, spre a levinde] o încărcătură de cuie făcute de el" 23Ci.Tot atît de frecvent, ţăranul obţine din partea

boierului un paşaport care îi îngăduie să exer-cite prin alte locuri, departe de casă, activităţiindustriale sau negustoreşti. Toate acestea, fărăa înceta să fie şerb, chiar după ce face avere,

prin urmare fără a înceta să plătească o rede-

venţă, de data aceasta proporţională cu avutullui.'Cu binecuvîntarea stăpînului, unii şerbi de-

vin colportori, negustori ambulanţi, prăvăliaşi pe la marginea oraşelor, apoi în centru, sau că-răuşi, în fiecare iarnă, milioane de ţărani aducla oraş cu sania bunurile agricole strînse varaşi toamna. Dacă din nenorocire, aşa cum seîntîmplă în 1789 şi în 1790, nu ninge destul

98



şi nu se poate umbla cu sania, pieţele citadinerămîn goale şi începe foametea 2M. Vara, nenu-măraţi luntraşi străbat rîurile. Iar de la că-răuşie la negoţ nu mai este decît un pas. în cer-cetările pe care le întreprinde prin Rusia,Pierre Simon Palias, naturalist şi antropolog, seopreşte, în 1768, la Vîşnii Volociok, aproape deTver, „un sat mare [care] seamănă cu un micoraş, notează el. El îşi datorează creşterea ca-nalului care leagă Tverza de Msta. Această le-gătură dintre Volga şi lacul Ladoga este pricina

pentru care aproape toţi plugarii din ţinut s-audedat negustoriei, astfel că agricultura, aici, e

parcă părăsită", iar satul a devenit un oraş,„capitala cercului cu acest nume" 235.

Pe de altă parte, vechea tradiţie a meşteşu-garilor rurali ce lucrează pentru piaţă (kustari,care, începînd din secolul al XVI-lea, se lasă cutotul sau parţial de munca cîmpului) capătă oextindere fantastică între 1750 şi 1850. Această

uriaşă producţie rurală depăşeşte cu mult pecea a muncii ţărăneşti la domiciliu, organizatăde către manufacturieri 236. Mai mult, şerbii ştiu sătragă foloase de pe urma expansiunii rapide şi

puternice a manufacturilor, favorizată de stat,de la Petru cel Mare încoace : în 1725, în Rusiaerau 233 manufacturi ; în 1796, la moartea Eca-terinei a Ii-a, 3 360, în afară de mine şi deîntreprinderile metalurgice 237. Este adevărat căaceste cifre includ, alături de manufacturi foartemari, şi unităţi mărunte, dar, indiferent de asta,ele arată neîndoielnic o creştere puternică. Gro-sul acestei creşteri industriale neminiere se si-tuează în jurul Moscovei. Astfel, la nord-est de

capitală, ţăranii din satul Ivanovo (proprietatea Şeremetievilor), care sînt de cînd lumea ţesă-tori, deschid pînă la urmă adevărate manufac-turi de pînză imprimată (mai întîi de in, apoide bumbac), în număr de 49 în 1803. Beneficiilelor sînt fantastice şi Ivanovo devine marelecentru al industriei textile ruseşti238.

Nu mai puţin spectaculoasă este cariera pecare o fac o seamă de şerbi în comerţ. Ca o



particularitate rusească, acesta include relativ puţini burghezi23y. Ţăranii se reped, prin ur-mare, spre negustorie şi fac stare de pe urmaei, cîteodată împotriva legii, dar şi sub protec-ţia stăpînilor lor. Pe la mijlocul secolului alXVIII-lea, contele MynnL-h, vorbind în numeleguvernului rus, constată că, în ultima sută deani, ţăranii, „în ciuda tuturor opreliştilor, s-auocupat mereu de comerţ, au investit în el sumefoarte însemnate", astfel îneît creşterea şi„prosperitatea actuală" a negoţului „se dato-rează priceperii, muncii şi investiţiilor acestor ţărani" m.

Pentru aceşti proaspăt îmbogăţiţi care, înnumele legii, rămîn şerbi, drama (sau comedia) 5-ncepe atunci cînd vor să-şi cumpere libertatea,în general, stăpînul se lasă tras de mînecă, fie

ppntru că are interes să i se plătească încontinuare o rentă substanţială, fie pentru căfaptul de a avea ca şerbi nişte milionari îi gî-

dilă vanitatea, fie pentru eă vrea să crească peste măsură preţul de răscumpărare. Şerbul,de partea lui, ca să scape cu preţ mai mic, îşiascunde cu grijă averea, şi cîştigă adesea par-tida. De pildă, în 1795, pentru a-1 elibera peGracev, marele manufacturier din Ivanovo,coatele Şeremetiev cere preţul exorbitant de135 000 ruble, afară de uzina, pămîntul şi şerbii

pe care îi avea Gracev, adică ceea ce părea săfie cvasitotalitatea bunurilor lui. Dar Gracevdisimulase capitaluri mari trecîndu-le pe nu-mele unor negustori care lucrau pentru el.După ce şi-a cumpărat atît de greu libertatea,el a rămas unul din cei mai mari industriaşi

în domeniul textilelor 211.Bineînţeles, doar o minoritate reuşeşte săadune asemenea averi. Dar nu e mai puţin ade-vărat că marea mulţime de ţărani care se în-deletniceşte cu negoţul mărunt şi mijlociu ca-racterizează un climat foarte specific al serbieidin Rusia. Fericită sau nefericită, clasa şerbi-lor nu a fost surghiunită într-o economie deautosuficienţă ţărănească. Ea a rămas în con-

100



tact cu economia ţârii şi a găsit aici o posibi-litate de a trăi şi de a acţiona. De altfel, popu-laţia ţării se dublează 'între 1721 şi 1790.Aceasta este un semn de vitalitate. Mai mult,numărul ţăranilor care aparţin statului creşte,ajungînd să cuprindă, încetul cu încetul, jumă-tate din populaţia rurală : ţăranii statului sîiitînsă relativ liberi ; autoritatea de care depindeste adesea o autoritate teoretică.

în sfîrşit, în uriaşa masă rusească se stre-coară nu numai metalul alb al Occidentului,ci şi un anumit capitalism. Inovaţiile pe care leaduce cu sine nu reprezintă neapărat elementede progres ; sub greutatea lor însă vechiul re-gim se degradează. Munca salariată, care îşiface apariţia foarte devreme, se extinde înoraşe, în transporturi şi chiar la ţară, pentrulucrările care nu suferă amînare, cum sîntcositul finului sau secerişul. Cei care îşi vincimunca sînt adesea ţărani ruinaţi care îşi iau lu-

mea în cap, siliţi să se angajeze ca salahori saulucrători ; meşteşugari care au dat faliment şicare continuă să lucreze în posad, cartierul lu-crătorilor, dar pentru vrevm vecin mai norocos ;oameni săraci care se angajează ca matelcţi, lun-traşi sau edecari (numai pe Volga trag la ,edec400 de burlaki) 2/'2. Se organizează pieţe alt- muncii,ca cea de la Nijni Novgorod, unde se şi întrevedeviitorul succes pe care avea să-1 înr<?-:gistrezeaceastă uriaşă întîlnire de oameni. în mine,manufacturi , în afară de lucrătorii ;şerbi,este nevoie de lucrători salariaţi pe care-i■tocmeşti plătindu-le o arvună, de altfel cu ris-cul de a constata mai t îrziu că angajatul a

şters-o.Dar să nu vedem lucrurile într-o lumină

prea favorabilă sau, dimpotrivă, în culori preaîntunecate. Este vorba, oricum, de o populaţieobişnuită cu lipsurile, cu viaţa grea. Cea maisemnificativă ilustrare este în acest sens ima-ginea soldatului rus „cu adevărat uşor de hră-nit", după cum ni se explică : „are la el o cutiemică de tinichea, are o sticluţă de oţet, din care

iOl



toarnă cîteva picături în apa pe care o bea, şi,atunci cînd dă de puţin usturoi, îl mănîncă cufăină, pe care o dezleagă cu apă. Ţine la foamemai mult decît alţi oameni şi, cînd i se împartecarne, priveşte această mărinimie ca pe undar" 2l3. Atunci cînd depozitele armatei nu sîntîndestulate cu carne, ţarul porunceşte o zi de

post şi totul se rezolvă.

Oraşe care sînt mai degrabă tîrguri

în Rusia, piaţa naţională se schiţează de timpu-riu, umflată la bază de schimburile domeniilor

boiereşti şi bisericeşti şi de surplusurile pro-ducţiei ţărăneşti. Reversul supraabundenţei deactivitate rurală este, poate, mediocritatea ora-şelor. Mai degrabă tîrguşoare decît oraşe, nunumai pentru că nu au dimensiuni de oraş, ci

pentru că n-au dus prea departe dezvoltarea

funcţiilor specific citadine. „Rusia este un satnemărginit" 2/l : aceasta este impresia călătorilor europeni, uimiţi de supraabundenţa economieide piaţă, aflată însă încă în stadiul săuelementar. Ivită la sat; ea cuprinde tîrguşoarelecare, de altfel, nu se prea deosebesc de zonarurală înconjurătoare. Ţăranii stăpînesc cartie-rele mărginaşe, pun mîna aici pe cea mai mare

parte a producţiei meşteşugăreşti, aşează chiar în inima oraşelor învălmăşeala micilor prăvăliide meşteşugar-negustor, a căror mulţime esteuluitoare; Pentru un german, J. P. Kilburger (1674), „la Moscova se afla mai multe dughenenegustoreşti decît la Amsterdam sau într-un

întreg principat din Germania". Dar ele sîntminuscule : zece din ele ar putea încape într-osingură prăvălie olandeză. Şi, cîteodată, doi, trei,

patru negustori îşi împart o singură încăpere,aşa încît„vînzătorul abia dacă se poate învîrti

printre mărfuri" 2'5.Aceste prăvălii, grupate pe specialităţi, se

întind de-o parte şi de alta a rad-ului, a „rîn-dului", a „şirului". Am putea traduce cu suk,

102



căci aceste cartiere de dughene înghesuiteevocă mai degrabă dispunerea similară dinoraşele musulmane decît străzile specializateale evului mediu occidental. La Pskov, 107iconari îşi aliniază prăvăliile pe ikonni riad 2'<<!.La Moscova, locul pe care se află astăzi PiaţaRoşie era „plin de prăvălii, ca şi străzile careduc într-acolo ; fiecare meserie are strada eişi cartierul ei, aşa încît negustori de mătasenu se amestecă nicidecum cu negustori de pos-tavuri şi pînzeturi, nici aurarii cu şelarii, ciz-marii, croitorii, blănării şi alţi meşteşugari [...]Se află acolo şi o stradă unde nu se vînd decîtImagini ale Sfinţilor lor" -''". Dar dacă mai facicîţiva paşi, te trezeşti, totuşi, în faţa unor pră-vălii mari, ambary, de fapt magazine de gros,care practică însă ş i vînzarea cu bucata.Moscova are şi pieţe, şi chiar pieţe specializatede tot felul, pînă şi o piaţă de vechituri, încare bărbierii îşi fac meseria în aer liber, printre

tarabele pline de boarfe şi haine vechi, pînă şi p ie ţe de carne ş i peş te despre care ungerman spune că „înainte de a le vedea lemiroşi" [...] Intr-atît de mare e putoarea lor,încît toţi străinii sînt nevoiţi să-şi astupe na-sul !" 2/ '^ Numai ruşii par să nu o bage înseamă, pretinde el !

Dincolo de aceste activităţi mărunte ale pieţei, există schimburi cu rază mare de ac-ţiune. La scară naţională, ele sînt impuse dediversitatea regională, unele zone fiind defici-tare în grîu sau lemn, altele în sare. Iar pro-dusele de import sau negoţul de blănuri stră- bat ţara de la un capăt la altul. Adevăratulmotiv al acestui comerţ care îi îmbogăţeşte pe gosti, şi mai tîrziu şi pe alţi mari nego-cianţi, sînt nu atît oraşele cît tîrgurile. însecolul al XVIII-lea, numărul acestora se ri-dică la peste 3—4000 m , adică la de 10—12 orimai mult decît numărul oraşelor (se spune cănumărul acestora ar fi, în 1720, de 273). Uneledintre ele, care amintesc de tîrgurile franţu-

103



zeşti din Champagne, au funcţia de a legaregiuni tot atît de îndepărtate unele de altele pe cit erau altădată Italia de Flandra. în rîn-dul acestor foarte puternice tîrguri 25U se aşazăArhanghelskul din nordul îndepărtat, a căreisarcină o preia, spre sud, tîrgul foarte activ,„unul din cele mai însemnate din Imperiu" 251-, dela Solvîcegodskaia ; Irbitul, care controleazădrumul către Tobolskul siberian ; Makarevul,o primă schiţă a viitoarei întîlniri de proporţiiuriaşe de la Nijni Novgorod, care înfloreştedeplin abia în secolul al XlX-lea ; Brianskul,între Moscova şi Kiev ; Tihimul, din vecinăta-tea lacului Ladoga, în direcţia Balticii şi Sue-diei. Acestea nu sînt nişte unelte arhaice, şiatîta tot, căci Europa occidentală a rămas laora tîrgurilor pînă în secolul al XVlII-lea. Dar ceea ce constituie o problemă în Rusia esterelativa lipsă de însemnătate a oraşelor în raport cu tîrgurile.

Un alt semn al lipsei de maturitate citadinăeste absenţa unui credit modern. Şi, prin ur-mare, domnia cametei, la oraşe şi sate, cudurităţi de neînchipuit : la cel mai măruntincident, totul intra în angrenajele ei, inclusivlibertatea şi pielea oamenilor. Căci „se împru-mută orice [...] bani, hrană, îmbrăcăminte, ma-terii prime, seminţe" ; se amanetează orice :ateliere, prăvălii, dughene, izbe, grădini, ogoaresau bucăţi de ogor, şi chiar ţevăria care face parte din utilajul unei ocne de sare. Se percepcurent dobînzi incredibile : în 1690, la Stock-holm, un negustor rus ia un împrumut de laalt negustor rus cu o dobîndă de 120<>/ 0, pentru

nouă luni, ceea ce reprezintă 13% pe lună252

. înLevant, unde camătă se simte ca acasă întrezaraful evreu sau musulman şi creştinul careface un împrumut, dobînzile nu urcă în secolulal XVI-lea peste 5o/o lunar. Cîtă cumpătare ! înMoscovia, mijlocul de acumulare este, prinexcelenţă, camătă. Iar beneficiul prevăzut princontract contează mai puţin decît sechestrareagajului, a proprietăţii, a atelieru-

104



lui sau roţii de moară. Găsim aici o raţiunesuplimentară a nivelului atît de ridicat al do- bînzii, a unor termene de plată atît de stricte :totul este calculat în aşa fel încît contractulsă nu poată fi ţinut şi, pînă la urmă, pradasă fie înşfăcată fără milă.

O economie-univers,dar ce fel de economie-univers ?

Această Rusie uriaşă, în ciuda unor forme încăarhaizante, este, fără îndoială, o economie-uni-vers. Dacă te plasezi în centrul ei, la Moscova,nu numai că ea dovedeşte o anume vigoare,dar manifestă şi o oarecare putere de domi-naţie. Axa nord-sud a Volgăi este o linie de partaj hotărîtoare, aşa cum era în Europasecolului al XlV-lea „dorsala" capitalistă de

la Veneţia la Burges. Şi dacă ne închipuimo hartă a Franţei mărită la scara rusească,Arhanghelsk ar fi Dunkerque ; Sankt Peters- burg, Rouen ; Moscova, Paris ; Nijni Novgorod,Lyon ; Astrahan, Marsilia. Mai tîrziu, punctulterminus va fi Odesa, înfiinţată în 1794.

Economie-univers în expansiune, extinzîn-du-şi cuceririle în periferii aproape pustii,Moscova este imensă şi tocmai această imen-sitate o clasează printre monştrii economici de primă mărime. Aici nu greşesc prea mult ob-servatorii străini care scot atît de des în evi-denţă acest caracter dimensional fundamental.

Este atît de întinsă această Rusie, spune unuldintre ei, încît, în toiul verii, „la o marginea Imperiului ziua cea albă nu are decît 16 ore,iar la cealaltă ea are 23" 253 . Atît de întinsă,spune altul, încît pe cele 500 000 leghe pătratecare i se atribuie 2M, „ar putea să se aşeze înlargul lor toţi locuitorii lumii"255 . Dar, s-ar putea, urmează informatorul, „să nu găseascăaici îndeajuns din cele trebuincioase traiului".

105

'%■'



Prin forţa lucrurilor, în acest cadru, călă-toriile şi deplasările se lungesc, ajung să nuse mai termine, devin neumane. Distanţele în-tîrzie şi complică totul. Un schimb simplu, dus-întors, se închide în cîţiva ani. Caravaneleoficiale care pleacă de la Moscova spre Beijingfac traseul dus-întors în trei ani. Dar, în inter-minabila lor trecere, ele sînt nevoite să stră- bată deşertul Gobi, adică cel puţin 4 000 deverste, aproape 4 000 de km23G. Un negustor care a făcut de mai multe ori călătoria aceasta, pentru a linişti pe cei doi părinţi iezuiţi careîl iscodesc cu privire la ea (1692), poate susţinecă aventura nu este mai obositoare decît tra-versarea Persiei sau Turciei2ij7. C a ş i c u maceasta nu era eminamente grea ! în 1576, unmartor italian spunea în legătură cu statul luiŞah Abbas 258 „che si camina quatro rnesl continuinel suo stato" pentru a-1 traversa. Fără îndoialădrumul dintre Moscova şi Beijing se străbate şi

mai încet : pînă la Baikal se foloseau săniile,şi dincolo de el, caii sau caravanele de cămile.Şi trebuiau luate în socoteală şi răgazuriletrebuincioase, şi obligaţia brutală „de a ierna peloc".

Aceleaşi greutăţi ne întîmpină în sensulnord-sud, de la Marea Albă la Caspică. Esteadevărat că, porniţi de la Arhanghelsk, nişteenglezi ajung în 1555 pe pieţele Iranului. Dar proiectul, luat de atîtea ori în discuţie, de aataca pe la spate comerţul cu mirodenii alOceanului Indian, traversînd „istmul rus" dela nord la sud, nu prea lua în seamă greutăţilereale ale operaţiei. Cu toate acestea, încă în1703, ştirea poate prematură a ocupării Naiveide către ruşi2a9 excita imaginaţia celor de laLondra : ce puica fi mai simplu decît ca, por-nind din acest port, să străbaţi Rusia, să ajungila Oceanul Indian şi să faci concurenţă vaselor Olandei ! In mai multe rînduri, totuşi, engleziidau greş lansîndu-se în această aventură.Prin 1740, izbutiseră să se implanteze pe ţăr-

106



seră de la Ivan al IV-lea ample concesii teri-toriale dincolo de Ural, „cu dreptul de a aşezaacolo tunuri şi archebuze" 26:J. Este începutulunei cuceriri relativ rapide (100 000 km'2 pean)2(M. într-un secol, parcurgînd etapă cuetapă, în urmărirea blănurilor, ruşii pun mina

pe bazinele fluviilor Obi, Enisei, Lena şise ciocnesc, pe malurile Amurului, de postu-rile chinezeşti (1689). Kamciatka va fi ocupatăîntre 1695 şi 1700 şi, începînd de prin 1740,dincolo de strîmtoarea Behring, descoperită în1728, Alaska vede înfiinţarea primelor aşezăriruseşti265. Pe la sfîrşitul secolului al XVIII-lea, unraport semnalează pe acest pămînt american

prezenţa a două sute de cazaci care străbatţinutul şi se silesc „să-i obişnuiască pe ameri-cani să plătească tributul", un tribut ca înSiberia, de blănuri de zibelină sau de vulpe.Şi raportul adaugă : „Neîndoielnic, silniciile şicruzimile pe care cazacii le practică în Kam-

ciatka nu vor întîrzia a se introduce în Ame-rica" 2m.De preferinţă, marşul rusesc a înaintat în

afara pădurii siberiene, prin stepele de la sudunde, prin 1730, frontiera se va stabili pe ma-lurile Irtîşului, afluent al fluviului Obi, pînăla contraforţii Altaiului. Aceştia sînt un ade-vărat limes, o frontieră continuă ţinută decazaci, spre deosebire de ocuparea obişnuită,

punctuală, a spaţiului siberian, semănat cumici fortuleţe de lemn (ostrugi). Iar aceastafrontieră esenţială, aşa cum se schiţează ea

prin 1750, se va menţine pînă la domnia lui

Nicolae I (1825—1855)267

.Este vorba, în ansamblu, de o suprafaţă fa- buloasă, cucerită la început prin cîteva miş-cări spontane, prin aventuri individuale, ur-mînd un proces independent de voinţa şi

planurile oficiale ; acestea vor veni mai tîrziu.Există chiar un cuvînt generic pentru a-i de-semna pe aceşti primi şi obscuri făurari aicuceririi — promîşlenniki —, vînători, pescari,

103



crescători de vite, trapeuri, meşteşugari, ţă-rani, „cu toporul în mînâ ş i cu un sac desămînţă în spinare" ' m. Fără a mai pune la so-coteală pe curaţii aventurieri, de care oame-nilor le e frică şi pe care nu îi primesc bine, pe disidenţii religioşi, pe negustorii nu neapăratruşi, în sfîrşit pe deportaţii care încep săsosească aici de pe la sfîrşitul secolului alXVII-lea. Una peste alta, o imigraţie derizorie,avînd în vedere spaţiul siberian nesfîrşit, înmedie cel mult 2 000 de oameni anual, atît cîtsă aşeze, pe liziera meridională a pădurii (pă-dure albă de mesteacăn, spre deosebire de pădurea neagră a coniferelor nordului), o ţără-nime răzleţită, care are avantajul nepreţuitde a f i l iberă. Pe solurile uşoare, pentru a pune în cultură cîteva lanuri de secară, nu enevoie decît de un plug primitiv cu brăzdar de alun sau de fag ' 2m.

Populaţia rusească optează, evident, pentrusolurile fertile, pentru ţărmurile îluviilor plinede peşte, şi împinge populaţiile autohtone pri-mitive spre stepele deşertice din sud sau spre pădurile dese ale nordului ; la sud, turco-tăta-rii, de la kirghizii de pe malurile Caspicii pînăla popoarele mongolice (ca, de pildă, uimitoriişi combativii buriaţi din regiunea Irkuţkuluiunde, în 1662, se construieşte un fort împo-triva lor) ; la nord, samoiezii, tunguşii, iaku-ţi i 27 °. Pe de o parte, spre sud, corturile de pîslă, mişcarea continuă prin stepă a unei vieţi pastorale su rază mare şi a caravanelor ne-gustoreşti ; pe de alta, spre nord, colibele delemn din pădurea deasă, goana după animalele

cu blană, vînătorul folosind cîteodată busola pentru a găsi drumul2?1 . Călătorii europeni,făcînd bucuroşi pe etnografii, adaugă noi ob-servaţii cu privire la aceste popoare nefericite,aruncate în medii naturale defavorizate. „Tun-guşii de pe Ona, notează Gmelin l 'Oncle,vorbesc aproape toţi limba rusă, ei poartă şiîmbrăcăminte rusească, dar e uşor să-i deose- beşti prin statura lor şi prin figurile care şi le

109



zugrăvesc pe faţă. Hainele lor sînt dintre celemai simple ; ei nu se spală niciodată şi atuncicînd se duc la circiumă sînt nevoiţi să-şî aducă

pahare ; nimeni nu le-ar da pahare. In afară desemnele prin care se deosebesc de ruşi, e şimai uşor să-i cunoşti după miros" 2n.

La sfîrşitul secolului al XVIII-lea, Siberiaar avea o populaţie ceva mai mică de 600 000indivizi, inclusiv indigenii, uşor de stăpînit,avînd în vedere lipsurile în care trăiesc şinumărul lor restrîns, ba care pot fi şi încor-

poraţi în micile grupe care păzesc frontiera.Ei sînt folosiţi adesea la lucrări grele : ca ede-cari, la transporturi, în mine. Oricum, ei apro-vizionează posturile cu blănuri, cu vînat şi cumărfuri venite din sud. Cei cîţiva sclavi do-

bîndiţi în încăierările cu mongolii şi tătarii,vînduţi de obicei pe piaţa Astrahanului2'3, şicei care se vînd pe pieţele siberiene de laTobolsk şi Tomsk, reprezintă un aport neîn-semnat. Nici o asemănare cu ceea ce se în-tîmplă în America sclavagistă sau chiar înanumite regiuni din Rusia.

Indispensabilele transporturi nu sînt nici-odată uşoare. Fluviile, orientate de la sud sprenord, sînt prinse luni în şir de gheţuri şi sîntînspăimîntătoare în timpul dezgheţurilor de

primăvară ; transbordarea bărcilor cu un ca-targ şi cu fund plat (strugi) îngăduie, vara,trecerea de la un bazin fluvial la altul, pestenişte praguri privilegiate, alături de care vor răsări cîteodată oraşe, neînsemnate la început,ca cele pe care europenii le creau în interiorulLumii Noi. în ciuda gerurilor mari, iarna esterelativ mai favorabilă transporturilor, datorităînlesnirilor pe care le prezintă sania : „Ulti-mele sănii, scrie Gazette de France la 4 aprilie1722, transmiţînd o ştire din Sankt Petersburg,au adus o cantitate însemnată de lingouri deaur şi de argint provenind din minele Siberiei[neîndoielnic din regiunea Nercinsk] şi dinmunţii Altaiului" '-7/\



aventura îl va duce mai tîrziu pînă în Mada-gascar) : ,,intră [chiar] în vederile politice aleocîrmuirii [ruseşti] să închidă ochii faţă deaceastă contravenţie [adică frauda] : ar fi prea primejdios să aţîţi pe siberieni la revoltă. Ceamai slabă tulburare ar pune locuitorilor armeleîn mîini ; şi dacă lucrurile ar ajunge aici,Siberia ar fi cu totul pierdută pentru Rusia" 277.Benyowski exagerează şi, oricum, Siberia nu poate scăpa Rusiei. Încarcerarea reprezintăstadiul primitiv al dezvoltării ei, pe care ne-odezvăluie ieftinătatea vieţii din oraşele pe calede a se naşte, cvasiautarhia multora din re-giuni şi caracterul oarecum artificial al schimburilor ei la distanţă, care creează totuşi obli-gaţii în lanţ.

într-adevăr, oricît de lungi şi de încete ar fi aceste schimburi, ele se determină unele pealtele. Marile tîrguri ale Siberiei (Tobolsk,Omsk, Tomsk, Krasnoiarsk, leniseisk, Irkuţk,Kiatka) sînt în legătură unele cu altele. Plecatde la Moscova, negustorul rus care ajungeîn Siberia se va opri la Macarek, la Irbiţ, apoi pe la toate popasurile siberiene, între care auloc schimburi locale (ca între Irkuţk şi Kiatka).In totul, periplul durează patru ani şi jumă-tate, cu popasuri prelungite : „Caravanelecalmucilor şi burkaskilor... se opresc într-unloc toată iarna" 278. De aici rezultă îndelungiîngrămădiri de oameni, de vite de povară, desănii la care sînt înhămaţi, împreună, reni şicîini . Dacă nu cumva se porneşte vîntul :atunci se ridică pînzele; animalele aleargădupă „vasul" care merge singur. Aceste oraşe-etapă, cu prăvăliile lor, sînt locuri de conflu-enţă şi de plăceri. Mulţimea de pe şalande,este „atît de deasă pe piaţa din Tobolsk încît pătrunzi cu greutate prin ea"27 9. La Irkuţk sînt multe cîrciumi în care oamenii se beţi-vănesc toată noaptea, cu tot sîrgul.

Oraşele şi tîrgurile Siberiei sînt animateastfel de o dublă reţea de schimburi : cea amarelui comerţ (mărfuri ruseşti şi europene

112



contra mărfuri de China şi chiar de India şide Persia) ; cea a produselor locale (în primulrînd blănuri) care se schimbă cu produselenecesare aprovizionării tuturor acestor aglome-rări pierdute în nemărginirea siberiana şi careau nevoie de carne, de peşte, de făină şi desacrosancta vodcă, care a cucerit cu o extremărapiditate Asia septentrională (cine ar suportaexilul fără ea ?) Fireşte, cu cît te îndepărtezimai mult spre est sau spre nord, cu atît sedeschide mai larg evantaiul preţurilor. LaIlimsk, mult dincolo de Irkuţk, capitala pro-vinciei siberiene cu acelaşi nume, se ţine unfe l de t î rg de b lănur i în ca re aces tea s eschimbă pe produse venite din vest. La schimbul acestor produse, în 1770, negustorul ajungela un beneficiu de 200%, pe care îl dubleazădacă revinde blănurile în China. Pe piaţă, olivră de „pulbere de împuşcat" face trei ruble ;o livră de tutun, o rublă şi jumătate ; zece livrede unt, şase ruble ; un baril de alcool de opt-

sprezece pinte, cincizeci de ruble ; patruzecide livre de făină, cinci ruble. în schimb, o piele de zibelină face doar o rublă ; o piele devulpe neagră, trei ruble ; o piele de urs, ju-mătate de rublă ; cincizeci de pielicele deveveriţă nordică, cunoscute în Franţa sub nu-mele de petit-gris, o rublă ; o sută de piei dehermină, o rublă, şi restul la tocmeală. Cumsă nu te îmbogăţeşti cu asemenea tarife 23° ?Pe frontiera cu China, castorul „este preţuitîn schimbul a 80 şi 100 ruble" 281 .

Dar, fără nada banului, ce negustor s-ar hazarda în ţinuturile acestea infernale, fără.drumuri, în care au a te teme de fiarele săl- batice şi, nu mai puţin, de borfaşi, în care caiicrapă de mers, în care ultimele geruri întîrzie pînă în iunie, iar cele noi vin din august 28 2, încare sania de lemn te lasă aşa de uşor şi încare, dacă te-au prins ninsorile, nu ai cumscăpa de nămeţii care te îngroapă. A te înde- părta de pista bătătorită de transbordări în-seamnă a risca să te înfunzi în zăpada afinată,

113



în care caii intră pînă la greabâii. Şi, pentrua încurca şi mai rău lucrurile, începînd de prin1730, blănurile nord-americane concurează „au-rul moale" din Siberia, unde astfel un „ciclu"se încheie sau, în orice caz, se degradează.Atunci începe acolo ciclul minier şi se con-struiesc baraje, roţi de moară, ciocane hidrau-lice, forje şi cuptoare. Dar această Americăimperfectă, care este Asia de Nord, nu dispunenici de negri, nici de indieni. Problema o varezolva mîna de lucru rusească şi siberiana,în realitate mai mult forţată decît voluntară.O stranie, o fantastică goană după aur începeîn pr imii c incizeci de ani a i secolulu i a lXlX-lea. Imaginile pe care le oferă ea sîntobsedante : căutările disperate de aluviuni au-rifere de-a lungul rîurilor, către izvoare ; dru-murile interminabile prin taigaua mlăştinoasă ;recrutările de lucrători, pentru cele patru lunide activitate estivală, printre deportaţi şi ţă-rani. Lucrătorii aceştia sînt ţinuţi închişi, su-

pravegheaţi şi, abia eliberaţi, îşi cheltuie toţi banii în debitele de alcool ; atunci, după oiernare grea, nu le mai rămîne decît o soluţie ;să-i caute pe recrutori pentru a încasa arvunaşi hrana trebuincioasă în lunga călătorie deîntoarcere la mină 283.

Inferiorităţi şi slăbiciuni

Nu totul este solid şi peremptoriu în expan-siunea rusească. Realizarea este uimitoare, dar este împresurată de slăbiciuni. Slăbiciuneaeconomiei-univers ruseşti se vede spre nord şispre vest, faţă de ţările Europei occidentale,ceea ce se înţelege de la sine, dar şi spre sud,din Balcani şi de la Marea Neagră pînă laPacific, faţă de dubla prezenţă a universurilor musulman şi chinez.

Sub conducerea manciurienilor, China sedovedeşte o lume politic puternică, agresivă şicuceritoare. Tratatul de la Nercinsk (1689)

114



marchează, de fapt, blocarea expansiunii ru-seşti în bazinul Amurului. Apoi relaţiile ruso-chineze se deteriorează vădit şi, în ianuarie1722, negustorii ruşi sînt expulzaţi din capitalaChinei. Situaţia se restabileşte odată cu dublultratat de la Kiakta (20 august şi 21 octombrie 1727) delimitînd frontiera mongolo-sibe-riană şi stabilind la sud de Irkuţk, chiar pefrontieră, un tîrg chino-rus care va canalizacea mai însemnată parte a schimburilor, înciuda menţinerii, o vreme, a cîtorva caravaneoficiale 284 care ajung pînă la Beijing. Aceastăevoluţie este favorabilă Chinei care a respinsastfel pe negustorii ruşi departe de capitală,dincolo de Mongolia, şi care îşi sporeşte pre-tenţiile. Aurul chinezesc, în plăci şi lingouri,nu se mai schimbă decît pe metal alb. Iar în1755, ruşii veniţi cu caravana sînt arestaţi şispînzuraţi la Beijing283 . Desigur, tîrgul de laKikta va mai cunoaşte încă zilele lui bune,dar penetraţia ruşilor în sfera chineză este

frînată.Alta este situaţia faţă de Islam, dezunit şi

slăbit din pricina diviziunii politice : Imperiulturcesc, Persia, Imperiul Marelui Mogul. Nuexistă un front politic continuu între Dunăreşi Turkestan. în schimb, reţelele negustoreştide aici sînt vechi, solide, aproape cu neputinţăde stăvilit sau de deturnat. Ca un indiciu alinferiorităţii ruseşti, negustorii Indiei, Iranu-lui şi zonei balcanice invadează (că nu putemspune altfel) spaţiul rusesc ; găsim negustorihinduşi la Astrahan şi la Moscova, armeni laMoscova şi la Arhanghelsk. Şi dacă cei din

urmă obţin, începînd din 1710, privilegii din partea ţarului ; dacă acesta acceptă, în 1732,să înlesnească negoţul englezilor, pornind dela Kazan, cu Persia, explicaţia trebuie căutatăîn eşecurile repetate ale ruşilor în Marea Cas- pică 286_ |n direcţia aceasta, legăturile sînt bunedoar atunci cînd se sprijină pe comunităţilelocale dintr-un şir de sate-releu esenţiale, în-CePînd cu Astrahanul care găzduieşte o mahala

115



tătărească, un cartier armenesc, o colonie hin-dusă şi un caravanserai numit „al străinilor",în care trag, de pildă, în 1652, doi preoţi ie-zuiţi dornici să călătorească în China. Tot aşa,în legătură cu Marea Neagră şi cu pieţele tur-

■ceşti din Balcani, inclusiv Istanbulul, ceicare, :alături de ragusani, se bucură de cea maiînaltă ■ autoritate sînt negustorii turci (deorigine gre-icească adesea).

în orice caz, un ragusan, Sava LukiciRagu-:zinski, născut în Bosnia, crescut şi şcolit laVeneţia, venit în Rusia în 1703, este folosit de

Petru cel Mare în legăturile lui cu Balcanii şi'.însărcinat, mai apoi, cu organizarea comerţului la

distanţă siberian287. Oare nu întîlnim grecicumpărători de blănuri în Siberia şi antrepre-nori de mine în Altai ? La 20 ianuarie 1734,cînd se deschide tîrgul de la Irbit, eînd dru-murile care duc spre el, sînt „pline de cai, de

oameni şi de sănii [...] am văzut acolo, scrie uncălător, greci, buhari, tătari de toate soiurile[...] Grecii aveau mai ales mărfuri străine cum-

părate la Arhanghelsk, ca vin sau vinars deFranţa" 283.Poziţia dominantă a străinilor este şi mai

limpede de partea Europei, unde locurile pri-vilegiate sînt ocupate de negustorii hanseatici,suedezi, polonezi, englezi şi olandezi. în secolulal XVIli-lea, în regres lent, olandezii, prost.serviţi de corespondenţii lor locali, dau fali-ment unul după altul, iar englezii ocupă locu-rile cele mai bune : în afacerile comerciale de

la sfîrşitul secolului ei au rolul hotărîtor. LaMoscova şi, mai tîrziu, la Sankt Petersburg.negustorii ruşi nu au decît rar greutatea ne-gustorului străin. Nu e ciudat că, prin 1730, înSiberia, negustorul cel mai bogat, care frec-ventează Beijingul ca agent de caravane mosco-vite şi care, mai tîrziu, va deveni viceguver-nator al Irkuţkului, Lorents Lange, este pro-

babil danez 2Sa ? Tot aşa, atunci cînd după 1784, seva înfiripa un comerţ direct rusesc către

Marea Neagră, el va fi făcut de veneţieni, deragusani, de marsiliezi, şi de data aceasta decătre străini. Ca să nu mai vorbim de aven-turieri, de „golani", de tot felul de „vîntură-lume" care, încă înainte de Petru cel Mare,,

joacă un asemenea rol în afacerile ruseşti. în-aprilie 1785, Simion Voronţov îi scrie fratelui'său Alexandru : „...cum nu mai ştiu pe unde' săscoată cămaşa, toţi nelegiuiţii din Italia spun'tuturor că o să se ducă în Rusia ca să facăiavere" ™.

Concluzia *se impune de la sine : în ariile'mărginaşe, colosul rusesc este încă slab. Schim-

burile lui comerciale sînt mereu manipulate dealtul, de la Beijing, de la Istanbul, de la Ispa-han, de la Leipzig, de la Lvov, de la Lubeck, dela Amsterdam, de la Londra. Doar pe întinderea

pieţelor interioare, în uriaşele tîrgurirăspîndite pretutindeni, îşi ia negustorul rusrevanşa, slujindu-se la rindu-i de mărfurile

europene importate la Sankt Petersburg sauArhanghelsk ca monedă de schimb valabilă pînă la Irkuţk şi dincolo de el.

Preţul intruziunii europeneVictoriile militare ale lui Petru cel Mare şireformele lui violente au „scos Rusia, se spune,din izolarea în care trăise pînă atunci" 291. For-mula nu e cu totul falsă, nici cu totul corectă,încă înainte de Petru cel Mare, uriaşa Moscovieînclina spre Europa. Iar întemeierea Sankt Pe-tersburgului, în folosul căruia se face recen-

trarea economiei ruseşti, deschide într-adevăr o fereastră sau o poartă spre Baltica şi Europa.Dar, dacă pe poarta asta, Rusia iese mai uşor în lume, Europa, în celălalt sens, intră şi eamai lesne în casa rusească şi, sporindu-şi par-tea în schimburi, cucereşte piaţa Rusiei, o orîn-duieşte în folosul ei şi ghidează acolo ceea cePoate fi ghidat.

1 1 6 1 1 7



O dată mai mult, au fost puse în joc toatemijloacele pe care le foloseşte Europa pentrua-şi asigura dezvoltarea, în primul rînd supleţeacreditului (cumpărarea în avans) şi forţa delovire a banilor numerar. Un consul în serviciulFranţei scrie de la Elsinor, din strîmtorile da-neze (9 septembrie 1748) : „Trec pe aici sumeimportante de bani în piese de opt de Spania,cu aproape toate vapoarele englezeşti, spre Pe-tersburg" 292. Se întîmplă lucrul acesta doarece balanţa, stabilită la Sankt Petersburg, Riga sau,mai tîrziu la Odesa (înfiinţată abia în 1794),este întotdeauna favorabilă Rusiei, cu excepţiicare confirmă regula, atunci cînd ocîrmuirearusească se angajează sau e gata să se angajezeîn operaţii exterioare de mare anvergură. Celmai bun mijloc de a promova comerţul în ţările puţin dezvoltate sînt importurile de metal pre-ţios : negustorii Europei acceptă în Rusia „he-moragia monetară" pe care o acceptă în sche-lele Levantului şi în Indii. Cu acelaşi rezultat :

ea determină o dominare progresivă a pieţeiruse, într-un sistem în care adevăratele bene-ficii sînt date de retururi, prin redistribuireaşi refolosirea mărfurilor în Occident. în afarăde asta, prin jocurile schimbului la Amsterdamşi, mai tîrziu, la Londra 29 3, în loc de bani,Rusia este dusă cu vorba.

Rusia se învaţă astfel cu produsele manu-facturiere şi cu mărfurile de lux ale Europei,învăţul venind tîrziu, nici dezvăţul nu va maiveni repede. Stăpînii ei vor crede că evoluţiala care asistă este opera lor şi o vor favoriza,o vor ajuta să le pătrundă în ţară ca o nouăstructură. în toate acestea, ei vor vedea unavantaj pentru ei, şi chiar un avantaj pentruRusia, convertită la „Iluminism". Nu era preamare preţul plătit ? Acest lucru ni-1 sugereazăun memoriu scris, fără îndoială, de un medicrus (19 decembrie 1765), document aproape re-voluţionar în felul său, în orice caz potrivniccurentului. El cere o închidere sau o cvasiînchi-dere a Rusiei faţă de intruziunea străină. Foarte

118



1740

45. BALANŢA MEREU POZITIVA A COMERŢULUIRUSESC (1742—1785)

După un document d in Arhive le cent ra le d in Moscova,(Fondul Voronlov, 602-1-59), care dă balanţa comerţului rusesc, simultan, pe uscat şi pe mare. Două scurte scăderi alebalanţei, din 1772 şi din 1782, se datoresc, fără îndoială,cheltuielilor de înarmare.

119



bine ar fi, afirmă el, să se adopte comporta-mentul Indiilor şi al Chinei (sau ceea ce îşi în-chipuie el că este acest comportament) : „Acestenaţiuni fac un negoţ puternic cu portughezii,francezii, englezii, care cumpără de aici toatemanufacturile lor şi mai multe materii prime.Dar nici indienii şi nici chinezii nu cumpărănici cea mai măruntă producţie din Europa, înafară de ceasuri, fierărie şi ceva arme". Astfelîncît europenii sînt nevoiţi să cumpere cu bani,„metodă urmată de aceste naţiuni de cînd sîntele cunoscute în istorie" <m. Omul nostru credecă Rusia ar trebui să revină la simplitatea de

pe vremea lui Petru cel Mare ; de atunci în-coace, vai, nobilimea s-a învăţat cu luxul care„s-a răspîndit de patruzeci de ani încoace"agravîndu-se. Dintre toate, cele mai de temutsînt navele franţuzeşti, fără îndoială nu preanumeroase, dar „încărcătura [uneia singuredintre ele] cum este toată numai pentru lux",

egalează, în general, valoarea a zece-cincispre-zece vase de altă naţionalitate. Dacă se vaurma cu un asemenea lux, el va fi izvorul„pustiirii agriculturii şi a puţinelor fabrici şimanufacturi ale Imperiului".

Dar nu aduce o notă de oarecare ironie faptulcă acest memoriu „naţionalist", adresat luiAlexandru Voronţov, prin urmare menit săatragă atenţia ocîrmuirii ruseşti, este scris... înfranceză ? El constituie o mărturie privind ce-lălalt versant al intruziunii europene, o acul-turaţie care a schimbat arta de a trăi şi felulde a gîndi nu numai ale aristocraţiei, ci şi aleunei anumite burghezii ruse şi ale întregii in-

telighenţii care construieşte, şi ea, Rusia nouă.Iluminismul care cutreieră Europa, impreg-nează profund mediile conducătoare şi intelec-tualitatea rusească. La Paris simpatica prinţesăDaşkov este încercată de nevoia de a se lepădade orice învinuire de tiranie faţă de ţăranii ei.Lui Diderot, care vorbeşte despre „sclavie", eaîi explică, prin 1780, că ceea ce constituie oameninţare pentru şerb este lăcomia „ocîrmu-

120



irilor şi prepuşilor în provincii". Proprietarulare tot interesul ca ţăranii lui să fie bogaţi,câci bogăţia acestora „constituie propria lui

prosperitate şi îi măreşte veniturile" 2Q5. Cinci-sprezece ani mai tîrziu, ea este satisfăcută derezultatele felului în care şi-a administrat pro-

prietatea Troiţkoe (Hngă Orei). în 140 de ani, populaţia s-a dublat şi nici o fată nu vrea să se„mărite în afara moşiilor mele" -96.

Dar, odată cu ideile, influenţa europeană alansat mode şi a contribuit fără nici o îndoialăla pătrunderea în forţă a ceea ce constituie totluxul acesta, ponegrit de doctorul nostru. Ruşi

bogaţi şi leneşi se lasă ameţiţi atunci de viaţaeuropeană, de rafinamentele şi plăcerile Pari-sului şi Londrei, tot aşa cum occidentalii selăsaseră ameţiţi, timp de secole, de civilizaţiaşi de spectacolul oraşelor italiene. Semion Vo-ronţov, care gustase şi lăudase, totuşi, farmeculvieţii engleze, scrie iritat din Londra, la 8 apri-

lie 1803 : „Aud că domnii noştri fac cheltuieliextravagante la Paris. Idiotul ăsta de Demidovşi-a comandat un serviciu de porţelan ale căruifarfurii costă 16 ludovici de aur fiecare" 297.

Una peste alta, între situaţia Rusiei şi de- pendenţa poloneză, de pildă, nu se poate facenici un fel de comparaţie. Atunci cînd Europaeconomică asaltează Rusia, aceasta se şi anga-

jase pe un drum care îi asigură protecţia pieţeiinterne, dezvoltarea proprie a meşteşugurilor,a manufacturilor înfiinţate încă în secolul alXVII-lea 298, a circuitelor ei comerciale active.Mai mult, Rusia s-a adaptat admirabil la pre-

revoluţia industrială, la elanul general al pro-ducţiei din secolul al XVIII-lea. Din poruncaŞi cu ajutorul statului apar mine, turnătorii,arsenale, manufacturi noi de catifele şi de mă-tăsuri, de la Moscova şi pînă în Urali 2". Iar la bază, o uriaşă industrie artizanală şi casnicăîşi vede mai departe de treabă. In schimb,atunci cînd începe adevărata Revoluţie Indus-trială, cea din secolul al XlX-lea, Rusia bate

'21



pasul pe loc, rămîne încetul cu încetul în urmă.Altcumva stau lucrurile în secolul al XVIII-lea,cînd, după J. Blum, dezvoltarea industrială aRusiei egalează şi cîteodată depăşeşte dezvol-tarea industrială a restului Europei 300.

Cu toate acestea şi mai mult ca oricînd,

Rusia deţine în continuare rolul de furnizor dematerii prime (cînepă, in, gudron, arbori denave) şi de produse alimentare (grîu, peşte să-rat). Se întâmplă chiar ca exporturile, la felca în Polonia, să nu corespundă unor surplusurireale. De pildă, „în 1775, Rusia a îngăduitstrăinilor scoaterea [din ţară] a grînelor sale,cu toate că foametea pustia o parte din Impe-riu" 301. De altfel, „hrana rară, spune acelaşimemoriu din 1780, sileşte pe cultivator să selipsească de cele trebuitoare pentru a plătidările" (care sînt încasate în bani). Şi această

penurie monetară presează proprietarii, siliţi„să cumpere îndeobşte cu un an de credit şi

să-şi vîndă cu bani gheaţă produsele, cu şaseluni sau cu un an înainte de seceriş", dîndu-şi„produsele pe preţuri mici spre a compensadobânda avansurilor". Aici, ca şi în Polonia,avansurile în bani asupra viitoarelor recoltefalsifică termenii schimbului.

Cu atît mai mult cu cît proprietarii, cel puţin marii proprietari, sînt la îndemâna ne-gustorilor Europei. Ei sînt obligaţi printr-unact de autoritate să se mute la Petersburg deşi,spune un raport din 1720, „le e groază să steaacolo, pentru că [acest oraş] îi ruinează, ţi-nîndu-i departe de pământurile lor şi de vechiullor fel de trai, care le place mai mult decîtfiice pe lume, aşa încît, dacă ţarul nu hotă-răşte, înainte de moartea sa, un urmaş în staresă ducă mai departe ceea ce a început el într-un chip atît de fericit, aceste popoare se vor

prăbuşi iar, asemeni unui şuvoi, în vechea lor sălbăticie" 302. Prorocirea nu s-a adeverit pentrucă, ţarul murind pe neaşteptate în 1725,Rusia şi-a menţinut deschiderea spre Europa,

122



cu această putere despotică, există pentru foartemultă vreme o compensaţie, pax turcica, o pace de tipul celei romane, care trezea admira-ţia Occidentului. Şi o capacitate evidentă de a-iţine între anumite limite pe indispensabilii par-teneri europeni. Veneţia însăşi este silită săfacă tot soiul de manevre, să cadă la înţelegerecu Istanbulul. Ea nu pătrunde decît atîta cît ise îngăduie să pătrundă. Economia-univers oto-mană va da semne de dezorganizare abia atunci

eînd autoritatea înaltei Porţi va începe să de-cadă. Ba încă această „decadenţă", despre careistoriografia vorbeşte peste măsură de mult,a fost în realitate ,,mai puţin rapidă şi mai

puţin profundă decît este ea în general ima-ginată" 306.

Bazele unei economii-univers

Prima condiţie a autonomiei turceşti este su- praabundenţa de spaţiu : şi Imperiul Otomanare nişte dimensiuni planetare. Cine oare nui-a lăudat în Occident, cu uimire şi îngrijoraretotodată, întinderea fabuloasă ? Giovanni Bo-tero (1591) îi atribuie 3 000 mile de litoral şinotează că de la Tauris la Buda sînt 3 200 mile,tot atît de la Derbent la Aden, ceva mai puţinde 4 000 de la Basra la Tlemcen307. Sultanuldomneşte peste treizeci de regate, peste Marea

Negră şi peste Marea Albă (pe care noi o nu-mim Egee), peste Marea Roşie şi Golful Persiei.Imperiul Habsburgilor, la apogeul lui, este şimai întins, dar este un imperiu risipit prinlume, întretăiat de uriaşe spaţii maritime. Cîtîl priveşte, Imperiul Osmanliilor e constituitdintr-un singur trup ; el reprezintă un ansam-

blu compact de pămînturi, în care apa intrusăa mărilor e parcă prizonieră.

Intre liniile exterioare ale marelui comerţinternaţional, uscatul constituie un fascicul delegături şi de constrângeri permanente, aproape

124



un zid de apărare şi, nu mai puţin, un izvor de bogăţie. In orice caz, tocmai uscatul, şi anumecel pe care se încrucişează drumurile Orientu-lui Apropiat constituie izvorul viu al puteriiImperiului Turc, mai ales după cucerirea Siriei,în 1516, şi a Egiptului, în 1517, car e îi desă-vîrşesc grandoarea. în acel moment, e adevărat,Orientul Apropiat nu mai constituie, prin ex-celenţă, răscrucea lumii, ca pe vremea Bizan-ţului şi a primelor victorii ale Islamului. Inter-veniseră, în favoarea Europei, descoperireaAmericii (1492) şi a drumului pe la Capul BuneiSperanţe (1498). Şi dacă Europa, prea ocupatăîn vest, nu şi-a întors toate forţele contra Im- periului Otoman, lucrul acesta se explică prinfaptul că piedici hotărîtoare s-au împotrivit, cade la sine, cuceririlor Islamului turcesc carenu va pune mîna, dincolo de regenţa Algerului, pe Maroc, pe Gibraltar şi pe accesul la Atlantic,care nu va stăpîni ansamblul Mediteranei, şi

care, spre est, nu va stăpîni Persia, barieră denetrecut, lipsindu-1 de poziţii esenţiale faţă deIndia şi de Oceanul Indian. C. Boxer avan-sează ideea că bătălia de la Lepanto (7 octombrie 1571), care a pus capăt stăpînirii 'otomaneasupra Mediteranei (începută cu treizeci de animai devreme, prin victoria turcească de la Pre-vesa, din 1538) şi avîntul războinic al Persieisub Şah Abbas au fost cauzele hotărîtoare aleopririi progreselor turceşti308. Este fără în-doială aşa, dar nu trebuie să subestimăm nici prezenţa portugheză care sfidează Islamul înOceanul Indian, căci această victorie a tehniciimilitare a Europei contribuie la împiedicarea

ieşirii efective a monstrului turcesc în afarazonei Golfului şi a Mării Roşii.Răscrucea Orientului Apropiat şi-a pierdut,

prin urmare, o parte din valoare, dar este dc- parte de a nu mai reprezenta nici o valoare.Comerţul preţios al Levantului, multă vremefără seamăn, nu încetează atunci cînd turciiocupă Siria (1516) şi Egiptul (1517), şi drumu-rile Mediteranei apropiate nu se golesc. Marea

125



Roşie şi Marea Neagră (tot atît de importantă pentru Istanbul ca „Indiile" pentru Spania) aucontinuat să rămînă în activitate. După 1630,deturnarea prin Atlantic a mirodeniilor şi pi-

perului destinate Europei pare definitivă, dar mătasea, în curînd cafeaua, băcăniile, în sfîrşit

bumbacul şi pînzeturile de bumbac, imprimatesau nu, preiau schimbul.

In afară de asta, imensitatea şi adîncimeaImperiului îi asigură, avînd în vedere nivelulmodest al consumurilor locale, un bogat surplusde produse : vite de tăiere, grîu, piei, cai şichiar textile... Imperiul Turcesc, pe de altă

parte, a moştenit marile concentrări şi creaţiiurbane ale Islamului. El este presărat cu oraşecomerciale, avînd o mulţime de meşteşugari.De altfel, aproape toate oraşele Orientului îlsurprind pe călătorul din Occident prin activi-tatea şi colcăiala lor de oameni : Cairo, care,în felul său, rămîne o capitală, un mare centru

parazit, dar şi motor ; Alep, aşezat într-un locminunat, în mijlocul unor pămînturi roditoare,avînd aproape mărimea Padovei, „met senzanessun vacuo e populatissima", dar fără urmă degoluri şi foarte plin de oameni309 ; chiar Rosetta,„oraş prea mare, bine populat şi clădit frumos,cu case de cărămidă, foarte ridicate cu douătoises [o toise, are aproximativ 2 m. n.tr.] mai susde stradă" 310 ; Bagdad, cu centrul lui animat, cu„şase sau şapte străzi [...] de prăvălii denegustori şi de meşteşugari de deosebitemeserii, străzi care se închid noaptea, unelecu porţi, altele cu lanţuri groase de fier "311

; Tabriz, către hotarul Persiei, oraş „admirabil prin mărimea sa, prin negoţul său, prinmulţimea locuitorilor şi prin belşugul tuturor celor trebuincioase vieţii"312. Edward Brown,membru al lui Royal Society, care viziteazăBelgradul în 1669, îl socoteşte „a large, strong

populous and great trading city" 313. S-ar puteaspune acelaşi lucru despre aproape toate oraşeledin părţile africane, asiatice şi balca-

126



nice ale Imperiului Turc (unde ele sînt oraşealbe în opoziţii cu universul întunecat al sate-lor) 314.

Cum să credem atunci că aceste oraşe, vechişi înnoite sau noi şi, cîteodată, mai aproapede modelele Occidentului, prosperă într-o Tur-cie în declin ? Că ceea ce este socotit pretutin-deni un semn de avînt ar putea avea aici sem-nificaţia unui declin ?

Şi mai greşit ar fi să raportăm istoria eco-nomică a Imperiului Turc exclusiv la cronologiaistoriei sale politice. Aceasta este dintre celemai nesigure, dacă judecăm după ezitărileistoricilor Turciei. Pentru unul dintre ei3i5 ,Imperiul ar fi atins un zenit politic încă în1550, în timpul ultimilor ani ai domniei luiSoliman Magnificul (1521—1565) ; pentru unaltul, la fel de credibil 316, decadenţa ar începe în1648 (prin urmare, cu un secol mai tîrziu), dar anul acesta, anul tratativelor vestfalice şi alasasinării sultanului Ibrahim I, este o dată maimult europeană decît turcească. Dacă ar fiabsolută nevoie să propunem o dată, aş preferaanul 1683, imediat după dramaticul asediu alVienei (14 iulie — 12 noiembrie 1683), atuncicînd sultanul porunceşte să fie omorît cu ju-văţul marelui vizir Han Mustafa, nefericitulerou al întreprinderii31 ' . Dar n ic i un reper politic nu mi se pare valabil în mod absolut,încă o dată : politica este legată de economie,şi viceversa, dar „decadenţa" puterii otomane,atunci cînd apare decadenţa, nu atrage imediatdupă sine o decadenţă a economiei. N-a crescutîntr-un chip spectaculos, dublîndu-se aproape, populaţia Imperiului între secolele al XVI-lea

şi al XVII-lea ? în Balcani, după Iorjo Tadic 318, pacea turcească şi cererea Istanbulului ar fi pusîn funcţiune o adevărată piaţa naţională, în celmai rău caz un accelerator de schimburi. Insecolul al XVIII-lea, sînt vizibile semne aleunei reactivări economice.

In realitate, faptul că „otomanii stăpînesc, pe de o parte, toate porturile mediteraneene ale

127



Islamului (cu excepţia celor marocane) ; pe dealtă parte, porturi servind de debuşeu pe MareaRoşie sau în Golful Persic" 319 şi, pe deasupra,

porturile de la Marea Neagră, care întîlnesctraficul rusesc, nu rămîne fără urmări. Marileaxe comerciale care traversează Imperiul îi asi-gură, prin ele însele, o evidentă coerenţă.Aceste axe se deplasează, dar se menţin. în se-colul al XV-lea, centrul traficului se găseşte,

probabil, nu atît la Istanbul, pe atunci o capi-tală care îşi face simţită greutatea şi care tre-

buie reconstruită, cît la Brusa, oraş de negoţ, detranzit, de meşteşugari activi. Avîntul turcescspre Siria şi Egipt a împins apoi centrul eco-nomiei otomane spre Alep şi Alexandria Egip-tului, creînd în felul acesta, în tot timpul se-colului al XVI-lea, un soi de deviere, în pagubaIstanbulului şi a spaţiului otoman care înclinăspre sud. Faptul că centrul se deplasează dinnou în scolul al XVII-lea, mutîndu-se la

Smirna, este cunoscut, dar nu este explicat înmod serios. Ne-am putea imagina, cu ajutorulacestor episoade prost cunoscute din lăuntru,că spaţiul otoman, constituit în economie-uni-vers, a cunoscut succesiunea, prin ani şi con-

juncturi, a mai multor centre de greutate ?Cam prin 1750, Istambulul îşi restabileşte

întîietatea economică. Tarifele vamale ale ma-relui oraş, trimise spre informare la Moscovaîn 1747, nu sînt, ca atare, o dovadă a faptuluică traficul este important. Dar ele prezintă o

particularitate şi anume faptul că fac o deosebire între mărfurile „pomenite de vechiul ta-rif" şi mărfurile adăugate în 1738 şi mai tîrziu !

Lista produselor importate este interminabilă ;foarte multe textile, geamuri, oglinzi, hîrtie, co-sitor, zahăr, lemn de Brazilia şi de Campeche,

bere de Anglia, mercur, toate băcăniile şi miro-deniile, indigo de India, cafea etc. Printre noile

produse apar alte sorturi de textile, postavuri,mătăsuri, pînzeturi, venind din Franţa, Angliaşi Olanda ; oţel, plumb, blănuri, indiene, indigode Santo Domingo, „cafea de-a ghiaurilor" ; toa-

128



te acestea într-o mare diversitate de sorturi cali-tative. La ieşiri, lista este mai scurtă şi enu-mera exporturile clasice ale Constantinopolului,

piei de bivol, piei de „bou negru", marochinuri, piei sagri, păr de capră şi de cămilă, ceară, lacare se adaugă doar cîteva articole, ţesăturifine din păr de cămilă, mătase sau „păr de ca-

pră lucrat pentru peruci". Importurile sînt, prin urmare, din ce în ce mai multe şi mai va-riate, venind din ţări îndepărtate, mai cu seamădin Europa care expediază spre Constantinopolarticole de lux şi chiar produse ale Lumii Noi.în schimb, schimbările produse în ceea ce pri-veşte exportul sînt neînsemnate 32°. Un lung ra-

port francez cu privire la comerţul Levantuluiîntăreşte această impresie : „Vasele [franceze],ne spune el, aduc la Constantinopol mai multemărfuri decît în toate celelalte Schele ale Le-vantului, încărcătura lor este alcătuită din pos-tavuri, mirodenii, zahăr de tot felul, băcănii şi

alte deosebite bunuri. Valoarea acestor mărfurinu se poate folosi la Constantinopol din pri-cină că comercianţii francezi nu iau de acolodecît piei nu prea bune, serjuri şi pluşuri, pieicrude, pînzeturi imprimate, ceva ceară, lemn şi

piei sagri. Ce prisoseşte din fonduri se trece înalte Schele ale Levantului, prin scrisori deschimb pe care neguţătorii francezi din Smirna,Alep şi Saida le dau Pasalelor care au făcut tri-miteri de finanţe Visteriei Marelui Senior" 321.Constantinopolul ni se' prezintă astfel ca o

piaţă de schimb, de troc de monedă, cu mari procente de profit, un mare centru de consum.Dimpotrivă, exportul este mai activ, în linii

mari, în celelalte Schele ale Levantului.

Locul Europei

Dar problema care se pune priveşte locul rela-tiv al comerţului european în masa schimbu-rilor turceşti. Adesea, acesta abia atinge econo-mia otomană sau nu face altceva decît s-o tra-

129



verseze. Adevărata economie a spaţiului turc,elementară şi viguroasă, e jos, la nivelul solului.Traian Stoianovich o califică prin frumoasa de-numire de economie de bazar, cu alte cuvinte oeconomie de piaţă articulată în jurul oraşelor şitîrgurilor regionale şi în care schimbul, credin-cios regulilor tradiţionale, rămîne, după T. Sto-ianovich, sub semnul bunei credinţe şi transpa-renţei, încă din secolul al XVIII-lea, creditulrămîne aici slab dezvoltat, în ciuda cametei,citeodată active, chiar în regiunile rurale. Neîn-doielnic, totuşi, nu mai sîntem pe' vremea luiBelon du Mans care scria prin 1550 : ,,Oricetreabă se face în Turcia cu bani gheaţă. Aşa în-cît acolo nu se află atîtea hîrţoage nici brouil-larls :î-2 de debite la credit, nici hîrtii jurnal ;şi vecin la vecin, în orice negustorie cu amănun-tu l , nu se face credi t n ic i la s t ră in i i d inGermania"323 . Cu toate acestea, situaţia maiveche înfăţişată aici se menţine în parte, chiar dacă negustorii occidentali fac avansuri în marfă

revînzătorilor, chiar dacă soldul pozitiv alvînzărilor pe care le fac la Constantinopol leîngăduie, cum spuneam, să vîndă, la Smirna sauAlep, scrisori pe Constantinopol. în ansamblu,continuă să existe un anume arhaism al schimburilor, unul din semnele lui rămînînd preţu-rile deconcertant de modice faţă de Europa oc-cidentală. La Tabriz (1648), „se cumpără de un

sou, pîine cît poate să mănînce un om într-osăptămînă" 324. După Gazeta Amsterdamului (13decembrie 1672), la Kaminiec (Kameneţ), dupăluarea iui de către turci, „puteai avea un cal pentru 4 riksdali şi un bou pentru 2" 325. în jurulTocatului, în Asia Mică, Gardane vede1 în 1807

„locuitori îmbrăcaţi ca vechii patriarhi şi ca şiei de primitori. Ei se întrec între ei să-ţideschidă casa şi să-ţi dea hrană şi sînt foartemiraţi atunci cînd le dai bani" 326 .

Şi asta deoarece, foarte adesea, banii, vigoa-rea comerţului occidental, nu fac nimic altcevadecît să traverseze spaţiul turc. O parte intră înlacoma Visterie a sultanului, o alta animă

I

130



schimburile nivelului comercial superior, iar restul fuge masiv spre Oceanul Indian. Occi-dentul găseşte astfel condiţii şi mai bune pen-tru a-şi folosi superioritatea monetară pe pie-ţele Levantului. El mizează chiar, în funcţie deconjunctură, pe monedă, adică pe raporturilevariabile dintre aur şi argint sau pe preferinţaarătată faţă de anumite piese, de pildă faţă derealul de argint spaniol şi, mai ales, pe ţechinulde aur al Veneţiei, totdeauna supracotat în Le-vant. Prin 1671, directorul monetar iei veneţi-ene, Zecea327, spune că un ţechin de aur sauun ongharo328, cumpăraţi la Veneţia cu 17 şirespectiv 16 lire veneţiene, se vînd la Constan-tinopol cu un cîştig de 17,5%, prima piesă şi12»/o cea de a doua. Cîştigul la ţechin, cîţivaani mai tîrziu, ajunge chiar la 2OVo 329- La sfîr-şitul secolului al XVI-lea, un trafic fructuosdevenise trecerea clandestină de aut din Tur-cia în Persia 33°. Şi atunci cînd traficul comer-cial veneţian în Orient scade rapid, în secoleleal XVII-lea şi al XVIII-lea, Veneţia continuăsă bată ţechini pe care îi varsă în Levant, asi-gurîndu-şi în felul acesta, cu beneficii sub-stanţiale, retururile de care are nevoie.

Tot aşa, la sfîrşitul secolului al XVIII-leamarfa care pleacă din Marsilia spre OrientulApropiat este aproape în întregime înlocuită cumonede de argint, mai ales taleri de-ai MărieiTereza bătuţi la Milano33 i. Pentru oraş,aceasta este calea cea mai bună de a-şi păstralocul pe pieţele Levantului.

Arhaismele persistente ale economiei tur-ceşti au provocat oare regresiunea ei ? Nu, cîttimp piaţa internă a rămas animată, cît timpau continuat să rămînă în activitate industriilede război, construcţiile navale, un artizanatactiv, industrii textile importante (ca la Chiossau la Brusa) şi, mai ales, o mulţime de ţesă-torii locale, mărunte şi care, datorită acestuifapt, scapă prea adesea observaţiei retrospec-tive. Uimitoarea călătorie a lui Charles Sonni-ni33- în Marea Neagră, de la sfîrşitul secolului

131



SOFRAN

STRUGURI ROŞII

CARNE#STRUGURI ROSH

1489IMARETUL

LUIBAJAZiOci il'i

1616-17IMARETUL

LUI3ASAZID al IHea

1632-33IMARETUL

LUIMURADol n-lea

46. UN TEST : PREŢURILE DIN TURCIA SÎNT ŞIELE DETERMINATE DE CONJUNCTURA

Datorez lui Omer Liitfi Barkan aceste cîteva preţuri, caredouedese că ş i Turcia a fos t inf luenţată de creş terea din secolul al XVI-lea. Imareturile sînt fundaţii pioasa care seîngrijesc de hrana nevoiaşilor şi studenţilor. Preţurile date

în aspri sint nominale ; ele nu ţin seama de devalorizareaasprului.

132



al XVllI-lea, ne ajută totuşi să descoperim olistă interminabilă de produse textile locale.De altfel, dacă ar fi să credem ceea ce scrieCharles de Vergennes, pe atunci ambasador laConstantinopol, într-o scrisoare din 8 mai1759 333, toate postavurile importate din Occidentnu ajung să îmbrace decît 800 000 de oameni ;dar Imperiul are 20—25 milioane de locuitori.Rămîne, prin urmare, loc destul pentru

produsele meşteşugarilor Imperiului. Activita-tea acestora va fi stînjenită numai de cătrecreşterea vînzării produselor provenite dinAustria şi Germania, la sfârşitul secolului aiXVIII-lea. Şi, aşa cum explică Omer Lutfi Bar-kan d ' iil numai năvala de produse textile engle-zeşti, imediat după Revoluţia Industrială, însecolul al XlX-lea, va (pecetlui distrugerea lor aproape completă.

Prin urmare, deşi porţile economiei sînt demultă vreme forţate, în secolul al XVIII-leaaceastă economie nu este încă nici cucerită şinici absolut marginalizată. Spaţiile de sub do-minaţie turcă îşi soot din producţie proprie con-sumul oraşelor. Exportul griului este supusaici, ca şi în Rusia, autorităţii politice. Există,într-adevăr, o întinsă contrabandă cu grîne,făcută cu folos de marinarii greci, pornind dininsulele Egeei. Şi cîţiva mari proprietari decijlikuri participă la ea, dar ciflikurile, de for-maţie relativ recentă, s-au dezvoltat în primulrînd pentru aprovizionarea Istanbulului şi nutotdeauna pentru export; aşa se întâmplă, de

pildă, cu ciflikurile din Rumelia, producătoarede orez 333. In ansamblu, pieţele turceşti le asigură

funcţia, sprijinite pe o organizare a transporturilor veche şi mereu eficientă.

Un univers de caravane

Spaţiul otoman se caracterizează, într-adevăr, prin omniprezenţa caravanei de cămile. Chiar în regiunile balcanice, în care, cu toate acestea,

133



caii îşi păstrează locul, se pare că pe la sfîrşi-tul secolului al XVI-lea a avut lo'c o înaintarea cămilei de-a lungul întregii peninsule. Aşaîncît, într-un fel, „Schelele Levantului" s-aumutat <pînă la Spala'to, în Dalmaţia, iar cunos-cutele galere da mercato veneţiene, în loc să seducă în Siria, se mulţumeau pe atunci să tra-verseze Adriatica 33li. în 1937, amintirea acestor caravane mai era încă vie în memoria oamenilor din Dubrovnik, ca o evocare romantică atrecutului.

Pe harta lumii, cîmpul de acţiune al cara-vanei (de cămile sau de dromaderi) se întindede la Gibraltar pînă în India şi China de Nordşi din Arabia şi Asia Mică pînă la Astrahan şiKazan. Spaţiulnmişcare al economiei otomaneeste decupat în acest univers anume ; el estechiar zona lui centrală.

Călătorii occidentali au descris adeseaaceastă modalitate de transport, masa de călă-tori strînşi laolaltă, traseele lungi de-a lungulcărora „nu găseşti în fiecare seară, ca în An-glia, tirguşoare sau cînciurni în care să te adă-

posteşti", popasurile sub cerul liber, „sub cor-tul tău, atunci cînd timpul îngăduie", sau înhanuri şi caravanseraiuri „clădite de miloste-nie pentru folosul [...] tuturor celor în tre-cere", clădiri mari, comode şi puţin costisi-toare. „Dar, asemenea, nu găseşti aici de obi-cei decît patru pereţi, aşa încît călătorul e ne-voit să aibă grijă şi să-şi ia cu el mîncare, bău-tură, patul de fier şi nutreţ" 337. Aceste cara-vanseraiuri, ruinate sau bine păstrate, sînt încăfoarte numeroase în Orient. A le raporta pe ohartă, aşa cum a făcut Albert Gabriel338, în-seamnă a reconstitui vechile reţele rutiere.Dar dacă europeanul, pentru mărfurile şi,cînd e cazul, pentru persoana lui, foloseşteaceastă circulaţie, de organizat n-o poate or-ganiza el. Ea este un monopol al Islamului.Dacă negustorii Occidentului nu trec dincolode Alep, Damasc, Cairo, Smirna, lucrul acestase explică prin faptul că universul caravanelor

134



sele Occidentului. Ar trebui, poate, să atribuim acest fapt înlocuirii (veche deja) de cătreflota otomană a galerelor cu veliere şi croa-zierelor acestei flote prin Arhipelag 339. în de-cembrie 1787, Captan-Paşa care vine la Istan-

bul cu nişte vase şubrede, aflate într-o stare proastă, debarcă 25 milioane piaştri încărcaţiîn Egipt 3/'°. Dar, înainte vreme, tributul Egip-tului se aducea adesea la Constantinopol pedrumuri de uscat, din motive de securitate. Săfie faptul acesta începutul unei schimbărireale ? Prin 1784—1788, după cum ne spune unmartor francez, la cincisprezece ani după Ceş-me, flota turcă mai numără încă 25 de vase„mai sus de 60 de tunuri", printre care unmîndru vas cu 74 de tunuri „pe care tocmai l-au construit inginerii francezi" 341. Chiar dacăvasul acesta frumos are un echipaj de 600 deoameni printre care „nu erau decît opt mate-loţi, restul {fiind] alcătuit din oameni care nuvăzuseră marea niciodată", flota se mişcă şiaproape că îşi îndeplineşte sarcinile.

Oît priveşte Marea Neagră, poate că ea nueste exploatată foarte bine de către navele dinserviciul Istanbulului, dar esenţial este faptulcă ea a rămas multă vreme o mare interzisănavelor „latine". în 1609, interdicţia este reîn-noită după o încercare engleză împinsă pînăla Trebizonda. Istoricii care acuză ocîrmuireaturcească de neglijenţă şi de incurie ar trebuisă-şi amintească faptul că Marea Neagră, in-dispensabilă pentru aprovizionarea Istanbululuişi pentru armarea flotelor turceşti, a rămas pînăla sfîrşitul secolului al XVIII-lea un domeniu

strict rezervat. în martie 1756, Henri Grenvillescria într-un raport adresat guvernului englez :„Turcii nu împart navigaţia pe Marea Neagrăcu oricare altă Naţiune ce ar fi şi toţi Străiniisînt opriţi de la aceasta [•••] Marea Neagrăeste, în cel mai adevărat înţeles, Doica Con-stantinopolului şi îl îndestulează cu aproape totceea ce este trebuitor şi de mînCare, ca Grîu,Secară, Orz, Mei, Sare, Boi, Oi vii, Miei, Gă-

136



ini, Ouă, Mere proaspete şi alte poame, Unt,alt lucru foarte însemnat, acest Unt vine în

burdufuri mari de piele de Bivol, este rînced,amestecat cu grăsime de Oaie şi foarte rău, dar Turcii [...] îi dau [. ..] întîietate faţă de celmai bun Unt de Anglia şi ide Olanda, Seu, Lu-minări foarte ieftine, lină, Piei de Dou, deVaci, de Bivoli, atît uscate cât şi sărate [...]Ceară galbenă şi Miere [...] (turcii [.. .] sefolosesc de ea în chip de zahăr) [...], multăPotasă, Pietre de tocilă [. ..], Cânepă, Fier,Oţel, Aramă, Leimn de binale, Lemn de ars.Cărbune... Şaviar, (sic), Peşti uscaţi şi săraţi"şi pe deasupra robi furnizaţi mai ales de cătretătari. în celălalt sens, mărfurile din antrepo-zitele Istanbulului : bumbac netors, tămâie, vin,

portocale, lămîi, fructe uscate din Arhipelag,textile turceşti sau importate din Occident că-lătoresc spre Rusia, spre Persia, spre Caucazsau spre ţinuturile dunărene. Cafeaua şi orezul

sânt totuşi excluse din acest trafic „pentru cala Cons'tantino'pol să domnească belşugul"342.Această piaţă uriaşă funcţionează cu mijloacerudimentare : pe uscait, oare de lemn „fărănici un fier", cu alte cuvinte avînd roţi fărăşine, fragile, neţinînd la încărcături grele, trasede bivoli, cu mult mai puternici decât boii,dar deznădăjduitor de înceţi ; pe mare, vreomie de nave, cele mai multe însă bărci cudouă pînze aurice (cărora specialiştii le zic„urechi de iepure") sau mici ambarcaţii(săici) care naufragiază adesea pe marea aceastafrământată, bogată în furtuni. Numai navelecare încarcă grîu sau lemn sînt va'se cu trei

catarge, cu echipaje numeroase, deoarece ade-sea nava trebuie trasă la edec, iar pentru în-cărcarea lemnului, echipajul este nevoit să de-

barce la uscat, să taie copacii sau să facă căr- bune yi3. Se spune obişnuit că dacă, din treinave care fac asemenea curse în Marea Neagră,una singură se întoarce, negustorul îşi scoatecâştigul ; că dacă Istanbulul, oraş de lemn, ar arde în fiecare an pînă la temelii, Marea Nea-

137



grâ ar furniza destul lemn pentru a-1 puteaclădi din nou, în fiecare an. „Nu mai trebuie săspun, scrie Grenville, că acest lucru este o exa-gerare" yA.

în aceste condiţii, accesul Rusiei la Marea Neagră, deschiderea Strîmtori'lor în 1774 345, şimai ales după 1784 346, şi sosirea primelor naveveneţiene, franceze şi ruseşti au dat o lovitură

puternică prestigiului otoman şi echilibruluiuriaşului Istanbul. Dar traficul nou nu va că-

păta însemnătate decît odată cu exporturilemasive de grîu rusesc, în primele decenii alesecolului al XlX-lea, unul din marile eveni-mente ale istoriei europene, deşi foarte rar esterecunoscut el ca atare 347.

Situaţia în Marea Roşie, această altă „Me-diterană", pe care Imperiul turc o încercuie(mai din toate părţile) este, în egală măsură,mai bună şi mai rea decît în Marea Neagră.Turcia şi-a asigurat controlul asupra ei în

1538—1546, atunci când şi-a consolidat poziţiala Aden. Şi mai devreme, conştientă de impor-tanţa comercială, strategică, politică şi religi-oasă a Mării Roşii, ea a pus mîna pe Mecca şi

pe locurile sfinte ale Islamului. Mare sfîntă amusulmanilor, interzisă pentru creştini, MareaRoşie rămîne multă vreme în dependenţă ex-clusivă de Islam, drumul esenţial al corăbiilor cu destinaţia Cairo, Alexandria şi Mediterana,încărcate cu piper şi mirodenii. Dar se pare că,

prin 1630, olandezii izbutiseră să deturnezespre Capul Bunei Speranţe tot piperul şi toatemirodeniile Extremului Orient destinate Euro-

pei. De-a lungul acestui culoar maritim de im-

portanţă internaţională, norocul otoman a pri-mit o lovitură cu mult mai devreme decît înMarea Neagră.

Cu toate acestea, deturnarea mirodeniilor n-a atras după sine închiderea Mării Roşii.Prin dificila strîmtoare Bab el Mandeb trec înfiecare an sute de nave şi bărci lungi, specificelocului. Aceste ambarcaţiuni transportă spresud orez şi bob din Egipt, mărfuri de Europa

138



depozitate în magaziile pe care le ţin, la Suez,negustorii din Cairo, cam nepăsători de obicei.Şi, în fiecare an, un convoi de 7—8 corăbii(din care face parte o navă numită „regală"),navigând în serviciul Padişahului, transportă cei400 000 piaştri şi cei 50 000 ţechini de aur caretranzitează de obicei spre Moka şi Aden, întimp ce, pe uscat, o caravană, care merge dela Alep spre Suez şi lasă în unmă Metdca, aducecam aceeaşi sumă, de data aceasta piesele deaur fiind (predominante. După un istoric con-temporan, „legătura prin Marea Roşie rămînecanalul esenţial în fluxul metalelor preţioaseale Lumii Noi spre Indii şi, dincolo de ele, că-tre est"348. Şi asta cu mult după încheiereasecolului al XVI-lea. Astfel, tocmai prin dru-mul de caravane al Meccăi se pun în maximăvaloare ţechinii veneţieni şi piaştrii spanioli 349

care însoţesc expedierile de mărfuri europeneşi mediteraneene, postavuri şi coral. Chiar după1770, comerţul Mării Roşii, ţinut în primul rîndde negustori indieni, asigură Suratului o însem-nată provizie, hotărâtoare, de aur şi argint.Avem în această privinţă nuimeroase dovezi. în1778—1779, o navă indiană aduce de la Moka300 000 rupii în aur, 400 000 în argint şi, pedeasupra, 10 000 în perle ; o alta 500 000, înaur şi argint. Istoricul specializat în problemeleMediteranei e surprins atunci cînd regăseşte lasfârşitul secolului al XVIII-lea situaţia din se-colul al XVI-lea : monedele de aur şi argint,marfă dintre toate privilegiată, continuă săajungă în Oeeanul Indian pe drumul cel maiscurt 350. Poate că şi cel mai sigur ?

în celălalt sens, motorul schimburilor estedin ce în ce mai mult cafeaua Arabiei meridio-nale. Moka este centrul acestui trafic şi ea de-vine, alături de Djedah, portul cel mai impor-tant al Mării Roşii. Navele Oceanului Indianajung aici încărcate de negustori şi de mărfurioriginare din întregul Extrem Orient. Printreele figurează firesc mirodeniile. Un raport, dinmai 1770, repetă într-adevăr că tranzitul cu

139



„băcănii şi mirodenii" a încetat în Marea Ro-şie „cu totul prin anul 1630'' 351. Cu toate acestea,zece vase pe an, venite din Oceanul Indian, dinCalicut, din Surat sau din Masulipatam, ori onavă portugheză oarecare, care ridică ancora laGoa, sosesc la Moka încărcate cu piper,scorţişoară, nucşoară sau cuişoare. Şi mirode-niile acestea însoţesc încărcăturile de cafea, dince în ce mai îmbelşugate, care ajung la Djedahşi Suez.

Trebuie să credem că nu se duc mai departe ? La Cairo, piaţă pe care francezii o pre-feră Alexandriei şi Rosettei şi unde sînt trei-zeci de negustori francezi, „numărul negusto-rilor din Indii, explică unul dintre ei, este ne-numărat în cafea, tămîie, gumă, aloe de' toatesoiurile, sena, tamarin, şofranuri, smirnă, penede struţ, pânzeturi de toate felurile de fir şi

bumbac, ţesături şi porţelanuri"352. Lista nucuprinde, este adevărat, •mirodeniile. Dar odatăcu negoţul de cafea, care devine marfă „re-gală", Marea Roşie cunoaşte o nouă înflorire.Tranzitînd prin Alexandria şi Rosetta, cafeauaajunge mai repede la clienţii din Turcia şi Eu-ropa decît dacă ar călători în cala marilor naveale campaniilor de India care, cu toate acestea,

pe dramul de întoarcere, se reped, făcînd unocol, pînă la Moka. Loc al reînnoirii comerţu-lui din Levant, oraş practic liber şi stăpînă a

pieţei de cafea, Moka este frecventată de nu-meroase vase din Oceanul Indian. Putem face

prinsoare că, în ciuda a ceea ce sjpun istoriciide astăzi si documentele de ieri, în Mediteranamai pătrund încă piper şi mirodenii, trecînddincolo de Djedah.

în orice caz, Suezul, Egiptul şi Marea Roşieaţîţă din nou pofta europenilor. Conflictul dintrefrancezi şi englezi se ascute la Constantino-polşi la Cairo353. Şi în Franţa şi în afara Franţei,cine vrei, şi cine nu vrei visează să sape un canalde Suez. Un memoriu nedatat prevede şi celemai mici amănunte : „Ar trebui ca lucrătorii[care sapă canalul] să fie cazaţi în ba-

140



răci, baricadate seara, spre siguranţă. Şi pen-tru ca aceşti lucrători să poată fi recunoscuţiîn toate împrejurările, ar fi prudent să fie îm-

brăcaţi, bărbaţi, femei şi copii, în acelaşi fel.Cămaşa de culoare roşie, turbanul alb, părultuns" 3ryl. Ambasadorul francez, de la Haye, acerut Padişahului dreptul de liberă circulaţieipe Marea Roşie ,,si chiar să formeze atolo aşe-zăminte" 355_ Zadarnic. Dar prudenta şi încă-

păţînata Companie engleză a Indiilor orientaleeste îngrijorată de o eventuală reînnoire a anti-cului drum al Levantului. Ea numeşte un agentla Cairo, în 1786 356 . în acelaşi an, un colonelfrancez, Edouard Dillon, pleacă în misiune sprea recunoaşte o eventuală „deschidere a uneicomunităţii cu marile Indii prin Marea Roşieşi istmul Suez" 357, cu binecuvântarea „beilor"Egiptului. Simolin, ambasadorul Ecaterinei aIi-a la Paris, îşi informează împărăteasa deacest lucru. „Atît cît îl cunosc eu pe acest emi-sar, adaugă el, pare foarte mărginit în vederişi cunoştinţe". Mult zgomot pentru nimic ?Oricum, trebuie să mai treacă un secol (1869)

pentru ca săparea canalului de Suez şi relua-rea vechiului drum mediteranean al Indiilor să devină realităţi.

Negustorii din serviciul Turciei

Imperiul economic care sprijină Imperiul Turceiste apărat de către o droaie ide negustori carelimitează, care contracarează penetraţia occi-dentalilor, în Levant, Franţa marsilieză în-

seamnă poate 40 de „contoare", adică, în celmai bun caz, un stat major de 150—200 de persoane, şi cam aşa stau lucrurile şi în ceeace priveşte celelalte „naţiuni" din „Schele".Tranzacţiile sînt asigurate, zi cu zi, de cătrenegustori arabi, armeni, evrei, indieni, greci(sub acest nume trebuie să înţelegem în afarăde grecii autentici, pe macedoromâni, bulgari,sîrbi) şi chiar turci, cu toate că aceştia nu sînt

UI



mai deloc tentaţi de cariera comercială. Pretu-tindeni foiesc negustorii ambulanţi, prăvăliaşiicu dughene mărunte, comisionarii proveniţidin toate mediile geografice şi etnice şi dintoate situaţiile sociale. Arendaşii de antrepo-zite, marii negustori, adevăraţii negocianţi, înstare să dea orînduirii împrumuturi, nu lipsescnici ei de la apel. Tîrgurile, reuniuni puternice,în care se tratează afaceri de milioane de piaş-tri, organizează un curent neîntrerupt de oa-meni, de mărfuri, de vite de samar.

în piaţa aceasta internă activă, îmbelşugatăîn oameni, negustorul din Occident nu se poatemişca în voie. El are intrare făcută în anumite

pieţe, Modon, Voios, Salonic, Istanbul, Smirna,Alep, Alexandria, Cairo... Dar, în conformitatecu un vechi model al comerţului Levantului,nici una din aceste pieţe nu pune în contact

pe negustorul din Veneţia sau din Olanda, dinFranţa sau din Anglia, cu revînzătorii la ultimămînă. Negustorii din Occident acţionează numai

prin intermediarul evreu sau armean „pe caretrebuie să-1 ai sub ochi".Pe deasupra, negustorii Orientului nu lasă

pe rnîma europenilor comerţul de export spreOccident. Ei s-au aşezat, din secolul al XVI-lea,în oraşele italiene de la Adriatica. în 1514,Ancona acorda privilegii grecilor din Valona,din golful Arta şi din Ianina : palatio della fa-rina din oraş devine Fondaco dei mercanti tur-chi et altri musulmani. Odată cu ei se aşazăşi negustori evrei. La sfîrşitul secolului are loco invazie de negustori orientali la Veneţia, laFerrara, la Ancona şi chiar la Pesaro ^'>8 , la

Neapole şi în tîrgurile din Mezzogiorno. Ceimai ciudaţi dintre ei sînt negustorii şi marinariigreci, traficanţi frauduloşi sau oneşti, şi piraţidin cînd în cînd, originari din insule practiclipsite de sol arabil şi condamnaţi la roire. Cudouă secole mai tîrziu, în octombrie 1787, unconsul rus la Messina vorbeşte despre trecereaanuală prin strîmtoare „a şaizeci şi mai binede.[. ..] vase [greceşti] spre Neapole, Li-

142



vorno, Marsilia şi alte porturi ale Meditera-nei" 359. Cînd .marea criză a Revoluţiei Francezeşi Imperiului (1793—1815) distruge comerţulfrancez în Levant, locul lăsat vacant este ocu-

pat de către negustorii şi marinarii greci. Dealtfel, succesul acesta are un lot al lui în apro-

piata cucerire a independenţei de către Grecia.Mai puţin spectaculoasă, dar nu mai puţincurioasă, este diaspora negustorilor „ortodocşi"în secolul al XVIII lea, în ţinuturile cedateHabsburgilor prin pacea de la Belgrad (1739)care împinge frontiera austro-ungară pînă peSava şi pe Dunăre. Guvernul de la Viena sestrăduie să colonizeze teritoriile cucerite : sa-tele se repopulează, apar oraşe, mărunte încă,şi negustorii greci cuceresc acest spaţiu nou.în avântul lor, ei îi depăşesc hotarele. îi regă-sim în toată Europa, la tîrgurile de la Leipzig,folo'sind facilităţile de credit ipe care le oferăAmsterdamul şi chiar în Rusia, în Siberia, aşacum spuneam 360.

Decadenţă economică şidecadenţă politică

O problemă se pune de la sine : sînt aceşti ne-gustori, în interiorul Imperiului Turc, niştestrăini ? Sînt sau nu făurarii unei adevăratesupravieţuiri a economiei turceşti, aşa cumcred eu ; sau nişte şobolani gata să părăseascănava ? întrebarea ne aduce înapoi la iritanta

problemă a decadenţei turceşti, din nenorocireo problemă fără soluţie.

După părerea mea, o decadenţă clară a Im- periului Turcesc nu are loc înainte de începu-tul secolului al XlX-lea. Dacă ar trebui săavansăm date ceva mai precise, am alege 1800

pentru spaţiul balcanic, zona cea mai activă aImperiului, cea care îi furnizează grosul efec-tivelor militare şi impozitelor, dar şi cea maiameninţată ; pentru Egipt şi Levant, poate pri-mul sfert al secolului al XlX-lea ; pentru Ana-

143



tolia, epoca din jurul anului 1830. Acestea sîntconcluziile unui articol frumos şi criticabilscris de Henri Islamoglu şi Qaglar Keyder 3lil.Daca aceste date sînt întemeiate, avansul eco-nomiei-univers europene (deteriorare şi recon-strucţie, în acelaşi timp) s-a extins progresiv dela regiunea cea mai activă (Balcanii) pînă laregiuni de vitalitate secundă (Egiptul şi Levan-tul), spre a sfîrşi în regiunea cea anai puţin dez-voltată, şi deci cea mai puţin sensibilă faţăde proces, Anâtolia.

Ar rămîne să aflăm dacă această primă treime asecolului al XlX-lea este sau nu perioada în carese accelerează procesul decadenţei otomane pe

plan politic. Cuvîntul periculos decadenţa, iese prea des din gura osmanologilor, pune în jocatîţia factori încît, cu pretextul că lămureştetotul, nu face altceva decît să încurce datele

problemei. Fără îndoială, dacă acţiunea comunăa Austriei, a Rusiei, a Persiei şi, o clipă, a

Veneţiei, s-ar fi putut desfăşura din plin, oîmpărţire a Turciei asemănătoare cuîmpărţirile Poloniei ar fi fost poate posibilă.Dar Turcia este un corp viguros, cu totulaltceva decît Republica Poloneză. Şi a maiexistat şi răgazul războaielor revoluţionare şiimperiale, perioada în care intră (e adevărat)şi intermezzo-ul periculos al expediţiei în Egipt.Slăbiciunea care a pierdut Turcia a fost, ni sespune, neputinţa ei de a se adapta la tehnicilerăzboinice ale Europei. în orice caz, acest eşecnu apare limpede decît retrospectiv. Sknolin 3f)-,ambasadorul Ecaterinei a Ii-a la Versailles,

protestează, în martie 1785, împotriva trimi-terilor neîntrerupte de ofiţeri francezi în Tur-cia, iar Vergennes îi răspunde că acestea sîrat„mijloace prea mărunte" pentru a trezi îngri-

jorare. Răspuns de diplomat, dar guvernul rusîşi manifestă îngrijorarea pentru că, în ce pri-veşte superioritatea sa asupra turcilor, el nueste atît de sigur pe cît ne spun istoricii. La5 iulie 1770, flota lui Orlov incendiază la Ceşme,

144



în fa ţa insule i Chios , toate f regate le tur -ceşti, prea înalte la apă, oferindu-se ca ţinte jjideale gmulelelor şi aimibareaţiiior incendiarelansate împotriva lor 3h-i. Dar flota rusă era în-cadrată cu oliţeri englezi şi ea s-a dovedit maitirziu incapabila să eiectueze o cit de neînsem-nata debarcare. Artileria otomana lasă ,de flont,desigur, dar ruşii care gmdesc, ca fc>emion Vo-ronipv, ştiu câ nici a ior nu face mai muixe parale, boala sau bolile care cninuie Turciasimt de toate felurile şi iuereazâ toate deodată :statui nu mai are autoritate ; cei care lucrează pentru el simt plătiţi cu vechile lefuri, m timpce nivelul preţurilor creşte : ei se „despăgu- besc prin delapidări*' ; stocul monetar este probabil insuficient; în orice caz, economia nuizbuteşte să se mobilizeze pe cit este nevoie.Dar a reforma, a te apăra şi, în aceiaşi timp,a remodela o armată şi o flotă, toate acesteareprezintă o lucrare de respiraţie larga, care

ar fi cerut cheltuieli proporţionale cu dimen-siunile unui corp atît de masiv.In februarie 1783, noul Mare Vizir înţelege

exact cum stau lucrurile. Prima sa hotărîre :„Să fie date înapoi Imperiului domeniile Înal-tului Stăpîn, înstrăinate în timpul ultimuluirăzboi, sub domnia sultanului Mustafa. De aiciar ieşi 50 milioane de piaştri în folosul ocîr-muirii. Dar aceste domenii înstrăinate se aflăacum în mîinile celor mai mari şi mai bogatefeţe ale Imperiului care folosesc încrederea decare se bucură pentru a zădărnici acest plan,iar Sultanul nu are tărie deloc"364. Aceastăinformaţie venită din Constantinopol, retrans-

misă prin consulul napolitan de La Haye, con-firmă consideraţiile pe care le făcea de curîndMichel Morineau cu privire la repartizareastrînsă a impozitului : „...odată cu schimbareaîn rău a situaţiei, nevoile financiare ale Impe-riului [Otoman] cresc, presiunea fiscală asupralocuitorilor devine mai puternică şi întrucît, pentru a-şi procura piaştrii necesari plăţii impozitului, aceştia nu pot face altceva decît să

145



vîndă străinului, ei îşi vînd mărfurile pe nimicla repezeală. Nu sîntem departe de perversita-tea balanţei comerciale pe care am evocat-ovorbind despre Ghina din secolul al XX-lea"363.Intrarea triumfătoare a unei Europe in-dustrializate, active şi nesătule, dezvoltîndu-sefără a fi totdeauna conştientă de acest lucru,în universul acesta ajuns la ananghie va în-semna sfîrşitul lui. Ar trebui să reluăm cro-nologiile propuse, să nu acordăm încrederespuselor contemporanilor, căci Europa secolu-lui al XVIII-lea începuse încă de pe atuncisă se lase pradă unor orgolii facile. In 1731,un autor care nu merită să fie ilustru scria :„împotriva acestei Naţiuni [Imperiul Otoman]care nu ţine nici o disciplină şi nici vreo Re-gulă în luptele pe care le duce, nu e altă ne-voie decît o clipă norocită spre a-1 izgoni[presupun că din Europa] ca pe o turmă deOi" 366. Peste douăzeci şi cinci de ani, cavalerul

Goudar nu mai vedea nici măcar nevoia „clipeinorocite" : „Nu trebuie decît să se ajungă lao înţelegere cu privire la rămăşiţele

pămînteşti ale Turcului, scrie el, şi nu se vamai vorbi despre acest Imperiu"367. Ce absurdă

pretenţie ! Revoluţia Industrială va învinge, pînă la urmă, un Imperiu, a cărei vigoare nu afost de ajuns însă pentru a-1 degaja dearhaismele şi de moştenirea lui grea

CEA MAI ÎNTINSĂECONOMIE-UNIVERS :

EXTREMUL ORIENT .!Extremul Orient308, luat în ansamblu, în-seamnă trei economii-univers enorme : Isla-mul care, spre Oceanul Indian, se sprijină peMarea Roşie şi pe Golf şi controlează nesfîr-sita succesiune de deserturi care, din Arabia

pînă în China, străpung adîncimea continen-tului asiatic ; India care îşi întinde influenţa

146



asupra întregului Ocean Indian, la vest şi laest de capul Comorin ; China, în egală măsurăterestră (ea îşi afirmă prezenţa pînă în inimaAsiei) şi maritimă (ea domină mările de coastăale Pacificului şi ţinuturile pe care acestea lescaldă). Şi aşa a fost de cînd lumea.

Dar nu cumva s-ar putea vorbi, din seco-lul al XV-lea pînă în cel de-al XVIII-lea, deo singură economie-univers, care le înglobează,mai mult sau mai puţin, pe toate trei ? Extre-mul Orient, avantajat de înlesnirea în mişcareşi de regularitatea musonilor şi alizeelor nua constituit cumva un univers coerent, cucentre care şi-au impus succesiv dominanţa,cu legături de rază mare, cu traficuri şi cu

preţuri prinse unele de celelalte ? Acest even-tual asamblaj, grandios şi fragil, intermitent,constituie adevăratul subiect al paginilor ceurmează.

Intermitent, deoarece asamblajul acestor

suprafeţe peste măsură de mari este rezulta-tul unui joc de basculă, mai mult sau mai puţin eficient, într-o parte sau în cealaltă, poziţia centrală fiind cea a Indiei : basculaînclină cînd spre est, cînd spre vest şi redis-tribuie sarcinile, preeminenţele, creşterile po-litice şi economice. Cu toate acestea, depăşindaceste accidente, India îşi păstrează poziţia;negustorii săi din Gujarat, de pe coasta Mala-

barului, de pe coasta Coromandelului îşi bi-ruie de-a lungul secolelor mulţimea de con-curenţi : negustori arabi din Marea Roşie,negustori persani de pe coastele iraniene şi

din Golf, negustori chinezi, obişnuiţi ai mări-lor Insulindei, în care au aclimatizat tipul lor de joncă. Dar se întîmplă şi ca bascula să nufuncţioneze sau să încline altfel decît se puteaPrevede : spaţiul peri-asiatic tinde atunci săse fărîmiţeze, mai mult ca de obicei, consti-tuindu-se din suprafeţe autonome.

In această schemă simplificată, esenţialăeste mişcarea dublă care avantajează

147



Vestul — Islamul —, cînd Estul — China;*Orice puseu al celor două economii, de o partesau de alta a Indiei, aduce după sine miş-cări de o extremă amplitudine şi de o duratăadesea multiseculară. Dacă greutatea creşte învest, marinarii Mării Roşii şi/sau ai Golfului

invadează Oceanul Indian, îl traversează dela un capăt la altul şi apar, ca în secolul alVlII-lea, în faţa Cantonului, Hanfu cum îispun geografii arabi369. Atunci cînd, veşnicreticentă, China iese în lume, marinarii de pecoastele ei meridionale ajung în Insulinda,avută mereu în vedere, şi în India, cea numită„a doua", la est de capul Comorin... Şi nimicnu-i va împiedica să meargă mai departe.

în cursul mileniului care precede secolulal XV-lea, istoria repetă monoton o aceeaşischemă : apare un port activ, el se impune peţărmurile Mării Roşii, un altul îl înlocuieşte,

în vecinătate, identic cu cel dinainte. Tot aşaîşi urmează unul celuilalt porturile de pe ma-lurile Golfului şi de-a lungul coastelor Indiei ;tot aşa, în mijlocul insulelor şi peninsulelor Insulindei, zonele maritime se înlocuiesc şiele, una pe alta. Dar, din schimbare în schim-

bare, istoria, în fond, rămîne aceeaşi.începutul secolului al XV-lea, punctul de

pornire al prezentei lucrări, este marcat derestaurarea Chinei, pe care, începînd din 1368,dinastia Ming o eliberează de mongoli, şi deo expansiune maritimă de o amploare uimi-toare, eveniment discutat adesea, încă miste-

rios pentru noi, şi în ceea ce priveşte declan-şarea, şi în ceea ce priveşte oprirea ei, prin1435370. Expansiunea joncilor chinezeşti, careating Ceylonul, Ormuzul şi chiar coasta afri-cană a Zendjilor 371 a alungat, sau cel puţin arestrîns, comerţul musulman. A venit vremeaca Estul să-şi facă auzit glasul, mai puternicdecît centrul si decît Vestul. Si este momen-

148



tul în care, aşa cum voi încerca să sugerez, polul uriaşei super-economii-univers se stabi-leşte în Insulinda, acolo unde prind viaţă oraşeca Bantam, Achem, Malacca şi, cu mult maitîrziu, Batavia şi Manila.

Poate părea absurd să atribui un aseme-

nea rol acestor oraşe din Insulinda, departe,desigur, de a fi nişte uriaşi. Dar, pe vremeatîrgurilor din Champagne, Troyes, Provins,Bar-sur-Aube, Lagny nu erau nici ele decîtnişte oraşe neînsemnate ; aşezate la o con-fluenţă favorabilă şi devenită obligatorie întreItalia şi Flandra, ele se impun ca centre aleunui ansamblu negustoresc foarte amplu. Nuaceasta este, timp de ani şi ani, şi poziţia derăscruce a Insulindei, a tîrgurilor ei negusto-reşti care se prelungesc luni şi luni, aşteptîndca musonul să-şi schimbe direcţia şi să-i ducăînapoi pe negustori ? Poate că aceste oraşe dinInsulinda au fost chiar favorizate de faptul că,

asemenea oraşelor negustoreşti ale Europeimedievale, nu erau strict încorporate în for-maţii politice foarte puternice. In ciuda regi-lor sau „sultanilor" care le conduc şi careveghează la ordinea cetăţii, este vorba de oraşecvasi-autonome : deschise spre exterior, ele seorientează în funcţie de curentele comerciale.Aşa că, atunci cînd Cornelius Houtman vinela Bantam, în 1595 (şi nu are importanţă dacădin întîmplare sau în urma unui calcul prea-labil), el se trezeşte, de la început, aşezat încentrul complex al Extremului Orient. Nime-rise în plin.

La urma urmei, cuminte este, din punctulde vedere al istoricului ce sînt, să încerc astrînge într-un tot fragmente de istorie insufi-cient prospectate de către cercetare ? Este ade-vărat că nu le cunoaştem bine, dar le cunoaş-tem mai bine ca ieri. Este de asemenea ade-vărat că imaginea veche, scoasă pentru o clipăîn faţă de către J.C. Van Leur 372, imagineaacelor asiatici, colportori prestigioşi, transpor-

149



tînd în bagajul lor redus bunuri de mare va-loare şi de volum mic (mirodenii, piper, perle,

parfumuri, băcănii, diamante) s-a depreciat.Realitatea este cu totul alta. Din Egipt şi pînăîn Japonia, ne aflăm mereu faţă cu capitalişti,cu rentieri ai negoţului, cu mari negustori, cumii de executanţi, comisionari, curtieri, agenţide schimb, bancheri. Iar din punct de vedereal instrumentelor, al posibilităţilor sau garan-ţiilor schimbului, nici unul din grupurile aces-tea de negustori nu se lasă mai prejos decîtomologii lor din Occident. în India şi în afaraIndiei, negustorii tamouls373, bengali sau gu-

jarati formează asociaţii foarte legate, iar afa-cerile, contractele trec de la un grup la altul,aşa cum trec în Europa de la florentini laluccani, la genovezi şi la germanii din sud saula englezi... Au existat chiar, încă din evulmediu timpuriu, nişte regi ai negoţului laCairo, Aden şi în porturile Golfului374.

Apare astfel în faţa privirilor noastre, şidin ce în ce mai limpede, „o reţea de traficmaritim de o varietate şi de un volum com-

parabile cu cele din Mediterana sau din mă-rile nordice şi atlantice ale Europei" 375. Toatesînt implicate în ea şi întîlnim de toate : arti-cole de lux şi mărfuri de rînd, mătase, miro-denii, piper, aur, argint, pietre preţioase, perle,opiu, cafea, orez, indigo, bumbac, salpetru,lemn de teck (pentru construcţii navale), caide Persia, elefanţi de Ceylon, fier, oţel, aramă,cositor, ţesături feerice pentru mai-mariiacestei lumi şi pînză grosolană pentru ţăranii

din insulele cu mirodenii sau pentru negriidin Monomotapa...376 Comerţul din India înIndia funcţionează cu mult înainte de venireaeuropenilor, căci produsele complementare seatrag, se compensează unele pe altele ; în mă-rile Extremului Orient, ele dau viaţă unor circuite în neîncetată mişcare, asemenea celor din mările Europei.

150



Cea de a patraeconomie-univers

IChiar trei eeonomii-univers sînt mult. Dar

odată cu intruziunea europeană, o a patra intră şi ea în joc, în beneficiul portughezilor, olandezilor, englezilor,

francezilor şi a altor cîţiva. Sosirea luiVasco da Gama la Calicut, la 27 mai 1498,le-a deschis uşa. Dar aceşti europeni nu sîntîn stare să se insereze cît ai bate din palmeîntr-o lume necunoscută, pe care abiatrebuiau s-o descopere, în ciuda povestirilor senzaţionale ale cîtorva călători dinOccident, predecesorii lor iluştri. Asia varămîne pentru ei deconcertantă, o planetădeosebită : alte plante, alte animale377, alţioameni, alte civilizaţii, alte forme desocietate, alte forme de proprietate 378. Toateaveau aici o altă faţă. Pînă şi fluviile eraualtcumva decît cursurile de apă din

Europa. Ceea ce era în Vest grandoarespaţială, devenea aici imensitate spaţială.Oraşele se înfăţişau ca uriaşe acumulări deoameni. Ciudate civilizaţii, ciudate societăţi,ciudate oraşe !

Şi, peste toate, în aceste ţinuturiîndepărtate se ajungea după luni şi luni denavigaţie grea. Cea de a patra economie-univers se pomenea aruncată aici într-oaventură care depăşea adesea limitelerezonabilului. Bazele din Orientul Apropiat(pe care Creştinul încercase să pună mînaodinioară, pe vremea Cruciadelor) dădeau

statelor şi negustorilor Islamului posibilitatea de a interveni după voie şiîn forţă în Oceanul Indian. Aceasta, în timpce, faţă cu numărul şi cu întindereasocietăţilor şi teritoriilor Asiei, naveleEuropei aduceau doar contingente derizorii.



multă vreme, englezii vor fi la fel de puţini,în ciuda amploarei timpurii a succesului lor.Prin 1700, la Madras trăiesc 114 „civili" en-glezi ; ei sînt 7—800 la Bombay, 1200 laCalcutta380. în septembrie 1777, Mane, un postfrancez, de importanţă secundară e adevărat,numără 114 europeni şi 216 cipai 381. Prin 1805,nu există mai mult de „31 000 englezi în India"întreagă, chiar dacă se dovedesc în stare sădomine această ţară uriaşă 382. La sfîrşitul se-colului al XVIII-lea, în metropolă şi ExtremulOrient, V.O.C., compania olandeză, reprezintăcel mult 150 000 persoane383. Chiar admiţînd cămult mai puţin de jumătate serveau dincolode mare, cifra ar reprezenta, de departe, unrecord. Să mai spunem că, pe vremea luiDupleix şi Clive, armatele strict europene sîntminuscule.

Intre mijloacele aparente şi rezultatele cu-ceririi europene, disproporţia este flagrantă.

„O întîmplare sau o mişcare de opinie, scrieîn 1812 un american de origine franceză, ar putea... spulbera puterea engleză în India" 33''.Douăzeci de ani mai tîrziu, în 1832, Victor Jacquemont repetă acelaşi lucru şi îl accen-tuează : „In această ciudată fabrică de putereenglezească din India, totul este artificial,anormal, excepţional"385. Artificial înseamnă şiinteligent şi, aici, înseamnă izbîndă. O mînă deeuropeni se impune, nu numai în India, ci întot Extremul Orient. Ei n-ar fi trebuit săizbîndească şi, totuşi, izbîndesc.

India cucerită _, \de către ea însăşi '

în primul rînd, europeanul nu a fost niciodatăsingur. Mii de robi, de servitori, de auxiliari,de asociaţi, de colaboratori foiesc în jurul lui,de o mie de ori mai numeroşi decît cei caren-au devenit încă stăpîni. Bunăoară, navele

152



europene de country trade au, încă de pe vre-mea portughezilor, echipaje mixte, în caremarinarii locali sînt majoritari. Chiar naveleFilipinelor folosesc „puţini spanioli, mulţi ma-laiezi, hinduşi, metişi filipinezi" 38C. Nava care îlduce în 1625 pe părintele de Las Cortes de laManila la Macao şi care, neatingîndu-şi ţinta,naufragiază pe coasta cantoneză, avea în echi-

paj nu mai puţin de 37 lascari387. Atunci cîndflota franceză pe care o comandă nepotul luiDuquesne capturează, în iulie 1690, în largulCeylonului, vasul olandez Montfort de Batavia,în pradă figurează şi doi „Lascari sau sclavinegri care sînt îngrozitori. Aceşti nenorociţi ar muri mai degrabă de foame decît să se atingăde ceea ce s-ar fi atins un creştin", fiind vorbade bucatele creştinilor 38S.

Intru totul asemănător, armatele pe carele întreţin, pînă la urmă, Companiile sînt înuriaşa lor majoritate indigene. Prin 1763, la

Batavia, faţă de 1000—1200 de soldaţi europeni „de toate naţiunile", întîlnim 9—10 000de auxiliari malaezi şi 2000 soldaţi chinezi 389.Cine oare să fi descoperit în India (dar eranevoie să descopere ?), spre folosul europeni-lor, soluţia minunată şi simplă a cipailor, adicămijlocul de a cuceri India cu şi prin indieni ?Să fie Frangois Martin390 ? Să fie Dupleix ?Sau englezii, despre care un contemporan (însăfrancez bineînţeles) spune că „au ridicat [cipai]luîndu-se după Dl. Dupleix"391 ? Tot aşa, îninima activităţii negustoreşti, ne aflăm în pre-zenţa unei mulţimi de oameni ai ExtremuluiOrient. Mii de curtieri indigeni îl asaltează peeuropean, îi impun serviciile, de la mauruldin Egipt şi armenii omniprezenţi şi pînă la

baniani, la evreii din Moka şi la chinezii dinCanton, Amoy şi Bantam, ca să nu mai pome-nim pe gujarati, pe negustorii de pe coastaCoromandelului sau pe javanezi, auxiliari hă-mesiţi care se adună ciopor în jurul portu-ghezilor, atunci cînd aceştia ajung pentru prima

153

te-



oară în insulele cu mirodenii. Dar nu sînt toateacestea în firea lucrurilor ? In 1641, la Kan-dahar, pe unde ajunge purtat de pornirea luide umblăreţ Maestre Manrique, un negustor hindus, care 1-a luat pe spaniolul nostru drept

portughez, îi oferă serviciile, deoarece, ex- plică el, „oamenii de neamul nostru nu vorbesclimba acestor ţinuturi, nu veţi lipsi a întâm-

pina unele greutăţi, de nu veţi găsi pe nimenicare să vă îndrume..."392. Ajutorul, colaborarea,cîrdăşia, coexistenţa, simbioza, toate acestease impun de-a lungul timpului, iar negustorullocal, dibaci, strîns la pungă, mul-ţumindu-se îndrumurile-i lungi cu un pumn de orez, estemai rău ca pirul şi nu poate fi stîrpit. Dealtfel, la Surat, aproape de la început, angajaţii(servants) Companiei engleze sînt înţeleşi cucei care manipulează împrumuturile ă la

grosse aventure de pe piaţă. Şi de cîte ori, laMadras, ca şi la Fort Wiiliam, nu împrumută

factoriile engleze bani de la negustorii indieni,cu aprobarea directorilor de la Londra ? în 1720393, cînd în Anglia intervine criza de lichidităţilegată de South Sea Bubble, pentru a avea

bani numerar, East India Company ia bani cuîmprumut din India, şi bine face, deoarece iesedin încurcătură la fel de repede pe cît intrase.In 1726, atunci cînd Compania franceză

prinde a-şi regăsi suflul, ea se fereşte să-şi reiaafacerile la Surat unde datorează banianilor frumoasa sumă de patru milioane de rupii 39''.

Este prin urmare cu neputinţă să scapide aceşti colaboratori necesari, în măsura încare ei sînt acolo, ocupînd terenul şi creînd

bogăţia. Pondichery, spune un raport din 1733,nu ar fi o piaţă înfloritoare „dacă nu găseştimijlocul de a-i atrage pe negocianţii în staresă facă comerţ ei singuri" 395. Bineînţeles, ne-gocianţi de oriunde, şi mai ales indieni. Dealtfel, ar fi putut fi construit Bombayul fără

parşi şi baniani ? Ce ar fi Madrasul fără ar-

154



meni ? în Bengal, ca şi în restul Indiei, engleziis-au slujit tot timpul de negustorii şi bancheriilocali. Abia atunci cînd în Bengal a fost pedeplin asigurată dominaţia britanică, capita-liştii indigeni de la Calcutta au fost eliminaţi

brutal din activităţile cele mai profitabile(bănci, comerţ exterior) şi siliţi să opteze pen-tru valorile-refugiu (pămînt, camătă, încasa-rea impozitelor sau chiar, prin 1793, „cea maimare parte a obligaţiilor lui British East IndiaCompany)" 396. Dar în aceeaşi perioadă, laBombay, unde se construia pe teren gol, en-glezii se feresc cu grijă să-i îndepărteze penegustorii parşi, gujarati şi musulmani, carefac avere mare în negoţul exterior şi, pînă laorganizarea navigaţiei cu aburi, prin 1850, ca

proprietari ai flotei comerciale a portului397.Şi pînă la urmă, în ciuda cîtorva tentative,

banca engleză nu va putea provoca dispariţiacompletă a vechii scrisori de credit, hundi, a

serafilor (zarafilor) indieni, semn al libertăţiilor de acţiune şi al unei solide organizări ban-care de care, înainte de a avea pretenţia s-oelimine, englezii au profitat multă vreme.

I Aur şi argint, forţă sau slăbiciune ?

Ni se spune că Europa, America, Africa,Asia sînt complementare. Ar fi tot atît decorect să spunem că de fapt comerţul

mondial s-a silit şi a reuşit adesea, să lefacă complementare. In linii mari,Extremul Orient nu a primit produseleeuropene cu frenezia, cu pofta manifestatetimpuriu de către Occident faţă de piper,mirodenii sau mătase. Intrucît balanţanegustorească cere ca o pasiune să seschimbe pe o altă pasiune, Asia n-aacceptat jocul schimburilor, încă din epocaImperiului roman, decît contra aur (preferat

pe coasta Coromandelului) şi, mai ales,contra argint.

155



China şi India, în special, devin, aşa cum s-amai spus de o sută de ori, necropola metale-lor preţioase care circulă prin lume. Acesteaintră, dar nu mai ies din ele. Constanta aceastaciudată determină o hemoragie de metale pre-ţioase, pornind din Europa spre est, în careunii vor să vadă o slăbiciune a Europei, înavantajul Asiei, şi în care, în ce mă priveşte,am mai spus-o, eu văd mijlocul de care s-auslujit adesea europenii, în Asia dar şi aiurea,şi chiar în Europa, pentru a-şi deschide o piaţădeosebit de profitabilă. Iar în secolul alXVI-lea, acest mijloc va lua o amploare ne-obişnuită, datorită descoperirii Americii şiavîntului minelor Lumii Noi.

Metalul alb al Americii ajunge în Extre-mul Orient pe trei căi : cea a Levantului şiGolfului, care ni se prezintă, datorită lucrări-lor istoricilor indieni, ca rămînînd încă, în se-colele al XVII-lea şi al XVIII-lea, cea mai

importantă cale ducînd spre ţara lor ; cea aCapului Bunei Speranţe ; cea a galionului deManila. Lăsînd de o parte cazul cu totuldeosebit al Japoniei (ea are mine de argint,care au jucat uneori un oarecare rol în schim-

burile ei externe), aproape tot metalul albcare circulă în Extremul Orient este de origineeuropeană, adică americană. Prin urmare, ru-

piile pe care un european oarecare le împru-mută de la un zaraf sau bancher indian nufac, la urma urmei, altceva, decît să achite odatorie ; ele sînt metal alb importat mai demult sau mai de curînd prin comerţul euro-

pean.

Dar acest aport de metale preţioase, asupracăruia vom reveni, este absolut necesar miş-cărilor părţii celei mai active a economieiIndiei şi, neîndoielnic, a Chinei. Atunci cîndvasele indiene care vin din Surat la Moka nuîntîlnesc, datorită întîmplării nefericite, naveleMării Roşii încărcate cu aur sau argint, laSurat — multă vreme polul dominant al eco-nomiei indiene —, se declanşează o criză. In

156



această situaţie nu exagerăm gîndind căEuropa, care nu angajează în comerţul cu Asiadecît pasiunea sa pentru lux, are la îndemînă,

prin metalul alb, un regulator al economiilor Extremului Orient şi că, drept consecinţă, eaeste în poziţie de forţă faţă de ele. Dar esteresimţită această superioritate ca atare, esteea folosită lucid ? Avem motive să ne îndoimde acest lucru. Pentru a continua comerţul lor

profitabil cu Asia, negustorii europeni sînt eiînşişi la discreţia livrărilor de argint americanla Câdiz, care se fac întotdeauna neregulat şicîteodată nu ajung. Obligaţia de a găsi cu orice

preţ moneda necesară comerţului asiatic nu poate fi resimţită altfel decît ca o servitute...Mai ales între 1680 şi 1720 398, metalul devinerelativ rar, preţul lui pe piaţă depăşeşte pre-ţul oferit de monetarii. Drept rezultat, are loco devalorizare de fapt a monedelor hotărîtoare,lira sterlină şi florinul, şi o degradare în ceea

ce priveşte terms of trade cu Asia pentruOlanda şi Anglia3". Metalul alb privilegiazăOccidentul, dar îi creează, zi de zi, dificultăţişi incertitudini.

O sosire bătăioasă sau nişte negustori altfel decît alţii

Europenii au dispus de la început de o altăsuperioritate, de data asta conştientă, şi fără

; de care nu ar fi fost cu putinţă începutul.i Acest avantaj, care a determinat şi (în va-

rianta minimă) a îngăduit totul, este vasul derăzboi occidental, manevrabil, capabil să că-lătorească contra vîntului, înzestrat cu vela-tură bogată, înarmat cu tunuri, şi mai eficientedupă generalizarea folosirii sabordurilor. Atuncicînd flota lui Vasco da Gama părăseşte îm-

prejurimile Calicutului, în septembrie 1498,ea se angajează într-o ciocnire cu opt corăbiiindiene mari, venite s-o intercepteze. Acestea

157



trol şi cu ce ne-am apăra împotriva lor ?"404

Aşa gîndeşte şi Thomas Roe, ambasador alCompaniei Indiilor la curtea Marelui Mogul.De aici sfatul pe care îl dă responsabililor en-glezi în 1616 : „Dacă aveţi în vedere cîştigul,ţineţi-vă la această rînduială : căutaţi-1 pemare şi în pacea negoţului ; căci nu încape în-doială că ar fi o greşeală să ţinem garnizoaneşi să ne batem în Indii pe uscat" 405.

Aceste gînduri, cu valoare de maximă, nutrebuie interpretate ca voinţă de pace, ci, anişi ani în şir, ca o limpede conştiinţă a faptu-lui că orice încercare de cucerire teritorială ar echivala cu un mare risc. Nu e mai puţin ade-vărat că intruziunea europeană a fost, de laînceput, atunci cînd s-a înfăţişat prilejul, agre-sivă şi brutală. Jafurile, actele şi proiectelerăzboinice nu au lipsit. în 1586, în ajunul ri-dicării Invenciblei Armada, Francisco Sardo,guvernatorul spaniol al Filipinelor, îşi propu-

nea serviciile pentru cucerirea Chinei cu5000 de oameni; mai tîrziu, politica construc-tivă a lui Coen, în insulele Insulindei maiuşor de stăpînit decît continentul, stau subsemnul forţei, al colonizării, al brutalităţiim.Iar ceasul cuceririlor teritoriale va veni şi el

pînă la urmă, deşi tîrziu, odată cu Dupleix,Bussy, Clive...

încă înainte de această explozie colonială,europeanul a folosit pe mare, sau pe o partedin mare, zdrobitoarea lui superioritate. Eaîi îngăduie, atunci cînd apare pirateria locală,să îşi asigure navlul negustorilor neeuropeni

dornici de securitate ; să lovească sau să ame-ninţe cu bombardarea un port recalcitrant :să impună plata unui document de trecere407

navelor indigene (portughezii, olandezii, en-glezii au practicat această taxă de răscumpă-rare) ba chiar, în caz de conflict cu putereateritorială, să folosească arma eficace a blo-cadei, în timpul războiului dus la instigaţialui Josiah Child, director al lui East India

159



Company, împotriva lui Aurangzeb, în 1688,„supuşii Marelui Mogul, ne lămureşte chiar Josiah Child, nu sînt în stare să poarte unrăzboi cu englezii douăsprezece luni de-a rîn-dul, fără a fi înfometaţi şi a muri cu miile,din lipsa de lucru care să le îngăduie să cum-

pere orez ; nu numai ca urmare a lipsei nego-ţului nostru, dar şi pentru că, făcînd război,noi blocăm negoţul lor cu toate naţiunileorientale, care închipuie un negoţ de zece orimai mare ca al nostru şi decît al tuturor na-ţiunilor europene luate împreună" /i08.

Acest text vorbeşte admirabil despre fap-tul că englezii au conştiinţa forţei masive, bachiar conştiinţa unei supraputeri comerciale,a Indiei mogule, nu mai puţin însă, desprehotărîrea lor de a exploata cît se poate avan-tajele pe care le au, de „a începe cu sabia înmină", aşa cum declara un servant al Com-

paniei /i0°.

Contoare, factorii, f c

loji, sobrecargues

*°

Marile Companii reprezintă, încă din aceaepocă, nişte societăţi „multinaţionale", cumle-am numi astăzi. Ele luptă nu numai cu pro-

blemele lor „coloniale". Ele luptă cu statulcare le-a înfiinţat şi care le sprijină. Ele sîntun stat în stat, sau în afară de stat. Ele luptă

împotriva acţionarilor, creînd un capitalismcare nu mai respectă obiceiurile negustoreşti.Ele sînt nevoite să se ocupe simultan de ca-

pitalul acţionarilor (care cer dividende), decapitalul deţinătorilor de obligaţii pe termenscurt (bonds, în Anglia), de capitalul circulant(de lichidităţi, prin urmare) şi, pe deasupra,de întreţinerea unui capital fix (nave, porturi,forturi). Ele sînt silite să supravegheze la dis-tanţă mai multe pieţe străine, să le pună deacord cu posibilităţile şi cu avantajele de pe

160



piaţa naţională, adică cu vânzările la licitaţiedo la Londra, Amsterdam sau din alte părţi.

Dintre toate greutăţile, distanţa este ceamai greu de învins. Aşa încît vechiul drum alLevantului este folosit pentru trimiterea descrisori, de agenţi, de ordine importante, de

aur şi argint. Se pare că prin 1780, ajutat demuson, un englez ar fi înregistrat chiar unrecord de viteză : Londra-Marsilia-AlexandriaEgiptului-Calcutta în 72 de zile410. In timpce călătoria prin Atlantic, într-un sens sau încelălalt, cere în medie opt luni, iar un dus-întors cel puţin optsprezece luni, atunci cîndtotul merge bine, cînd nu eşti silit să ierneziîntr-un port şi cînd dublarea Capului BuneiSperanţe se face fără încurcături. Tocmaiaceastă rotire înceată a navelor şi mărfurilor face ca directorii de la Londra sau de la Am-sterdam să nu poată avea un control deplin aloperaţiilor. Ei trebuie să-şi delege împuter-

nicirile, să le împartă cu direcţiile locale, care,fiecare pentru sine (de pildă, la Madras sau laSurat), iau hotărîrile urgente şi se însărcineazăcu traducerea în viaţă, la faţa locului, a dorin-ţelor Companiei, cu încheierea „contractelor" /ili şilansarea comenzilor la timp (cu şase luni, cu unan înainte), cu prevederea plăţilor, cu pregătireaîncărcăturilor.

Aceste unităţi comerciale detaşate de cen-tru se cheamă contoare, factorii, loji. în lim-

bajul curent, primii doi termeni se confundă,dar, în linii mari, ordinea în care le-am enu-merat noi este ordinea descrescătoare a im-

portanţei lor. Bunăoară, factoria engleză dela Surat a creat o serie de loji la Goga, Broach,Barroda, Fatehpur Sikri, Lahore, Tatta, Lahri-

bandar, Jasques, Ispahan, Moka...412. „Aşeză-mintele" Companiei franceze la Chandernagor erau „împărţite în trei clase" : în jurul Chan-dernagorului, capitala ţinutului, „cele şasemari contoare erau Balassor, Patna, Cassim-

bazar, Dacca, Jugdia şi Satigan ; simple case

161



de comerţ erau Soopoze, Kerpoy, Carricole,Mongorpoze şi Serampoze", ultimele douăfiind „case de comerţ pe lîngă care rezida unagent fără teritoriu" 413.

„Teritoriul" unui contor sau unei „capitale" provenea dintr-o concesiune a autorităţilor lo-

cale, greu de obţinut şi niciodată gratuită. înansamblu, sistemul era şi un fel de colonizare pur comercială : europeanul aşezîndu-se cîtmai la înderaînă faţă de zonele de producţie şide pieţe, la răscruce de drumuri, folosind în-lesnirile existente înainte de venirea lui, aşaîncît să nu-şi asume întreţinerea „infrastruc-turilor", să lase vieţii locale grija transportului

pînă la porturile exportatoare, a organizării şifinanţării producţiei şi schimburilor elemen-tare.

Agăţată ca un parazit pe un corp străin,ocupaţia europeană a rămas pînă la cucerireaengleză (dacă exceptăm succesele olandeze din

zona particulară a Insulindei) o ocupaţie punctuală. Puncte. Suprafeţe minuscule. Bom- bayul, pe insula lui de două leghe pe trei, abiaare unde să-şi adăpostească portul, şantierulnaval, cazărmile şi casele, şi, fără aproviziona-rea pe care i-o asigură insula apropiată Salseta,

bogătaşii lui n-ar avea carne în fiecare zi414.Deshima, aşezată chiar în portul oraşului

Nagasaki, are fără umbră de îndoială o întin-dere mai mică decît Ghetto Nuovissimo de laVeneţia. Numeroase factorii nu sînt altcevadecît nişte case întărite, ba chiar nişte magazii,în care europeanul trăieşte sechestrat mai strictdecît indianul aparţinînd castelor celor mai în-chise.

Evident, există excepţii : Goa în insula ei,Batavia, insula France, insula Bourbon. înschimb, poziţiile europeanului în China sînt şimai precare. Europeanul nu are dreptul deaşezare permanentă la Canton şi accesul con-stant la piaţa liberă (spre deosebire de India) îieste refuzat. Companiile sînt reprezentate, pe

162



fiecare din navele lor, prin negustori ambulanţi,o factorie volantă, călătoare s-ar putea spune,o factorie de sobrecarga. Dacă ei se ceartă,dacă nu se supun preşedintelui care li se dă,

pot interveni greutăţi şi încurcături415.Dar putem trage de aici concluzia că, pînă

la cucerirea engleză, activitatea europeană n-adepăşit limitele unui contact superficial cuAsia, că ea s-a mărginit la nişte contoare careabia dacă afectau acest corp uriaş, că aceastăocupaţie a fost superficială, epidermică, ano-dină, că ea n-a schimbat nici civilizaţia, nicistructurile sociale, că, din punct de vedere eco-nomic, ea n-a avut în vedere decît comerţul deexport, adică o parte neînsemnată a producţiei ?Reapare aici, disimulată, confruntarea dintre

piaţa internă şi schimburile externe. în reali-tate „contoarele" europene în Asia nu sînt maianodine decît cele ale Ligii hanseatice, sau aleolandezilor în Baltica şi în Marea Nordului, sau

decît contoarele veneţiene şi genoveze din Im- periul Bizanţului, ca să nu ne oprim decît laaceste cîteva exemple. în Asia, Europa a plasatnişte grupuri foarte mici, minorităţi neînsem-nate, este adevărat, dar care sînt legate de capi-talismul cel mai avansat al Occidentului. Iar aceste minorităţi, despre care s-a putut spune cănu constituie decît „o suprastructură de o fragili-tate inerentă" iiG , întîlnesc nu masa asiatică, cialte minorităţi negustoreşti, care domină co-merţul şi schimburile Extremului Orient. Şitocmai aceste minorităţi locale sînt cele care,mai cu sila, mai cu voia, deschid cale intruziu-nii europene în India, cele care îi învaţă pe

portughezi mai întîi, apoi pe olandezi şi, însfîrşit, pe englezi (şi chiar pe francezi, danezişi suedezi) să circule prin labirintul comerţuluidin India în India. Din acel moment, se declan-şează procesul care, încă înainte de sfîrşitulsecolului al XVIII-lea avea să dea pe mînamonopolului englez 85—95% din comerţulexterior al Indiei 417. Dar capitalismul negustoresceuropean a putut să le încercuiască şi, slu-

163



jindu-se de forţa lor, să le manevreze în folosulsău, tocmai pentru că pieţele accesibili' nleExtremului Orient formează o serie de crono-']mii coerente, legate într-o economie-univers*1

eficientă.

Cum să sesizăm istoria profundă F

a Extremului Orient ?

In cazul acesta, istoria subiacentă a Asiei estecea care ne interesează, deşi trebuie să recu-noaştem că ea nu poate fi sesizată uşor. Există,la Londra, la Amsterdam, la Paris, arhive ad-mirabile, clar peisajele Indiei sau Insulind&icare se întrevăd pe acolo sînt filtrate prinistoria marilor Companii... Există de asemenea,în Europa şi în lume, orientalişti admirabili.Dar cine este o autoritate în ceea ce priveşteIslamul nu ştie prea multe despre China, India,

Insulinda sau Japonia. In afară de toate aces-tea, orientaliştii sînt, de obicei, excelenţi ling-vişti sau specialişti în domeniul culturii şimai puţin specialişti în istorie socială saueconomică.

Asistăm astăzi la o schimbare de climat.Interesul sinologului, niponologului, indianistului, islamologului se îndreaptă, într-o maimare măsură decît în trecut, spre studiul societăţii şi al structurilor economice şi politice.Unii sociologi au început chiar să judece canişte istorici 418. Şi de douăzeci sau treizeci deani, în căutarea identităţii ţărilor lor, eliberatede sub tutela Europei, istoricii ExtremuluiOrient, al căror număr creşte, au întreprinsrecensămîntul izvoarelor, iar diferite lucrărivădesc o tendinţă spre ceea ce Lucien Febvrenumea „istoria-problemă". Aceşti istorici sîntfăuritorii unei istorii noi, ale cărei rezultatecontinuă să ne fie aduse la cunoştinţă de lucrările lor şi de o seamă de reviste excelente.Sîntem în ajunul unei puternice acţiuni dereconsiderare. ... ,-.

164



Nici gînd de a aborda, pe urmele lor, problemele globale. Materia este atît de bogată(cu toate că atîtea probleme rămîn încă în sus- pensie), încît n-a venit încă ceasul unei vederide ansamblu. Asumîndu-mi riscurile inerente,încerc totuşi să dau, cu referire la un caz, o

sumară expunere privind amploarea şi nou-tatea problemelor care apar într-o asemeneaîntreprindere. Şi alegerea mea s-a oprit laIndia. Avem în ceea ce o priveşte mai multelucrări englezeşti de bază şi lucrările uneiechipe de istorici indieni de foarte bună cali-tate, şi care scriu, din fericire, într-o limbă — engleza — direct accesibilă. Ei se prezintădrept ghizi excelenţi pentru cel ce vrea să parcurgă analele gloriei şi mizeriei Indiei, ceadenumită medievală, căci pentru ei, în con-formitate cu o concepţie de acum venerabilă,evul mediu se întinde pînă la stabilirea domi-naţiei engleze. Este singurul punct contestabil

în felul lor de a vedea, din cauza unor ele-mente a priori pe care le sugerează (în fond, oîntîrziere de mai multe secole faţă de Europa)şi pentru că introduc în discuţie aşa-zisele probleme ale unui „feudalism" care ar supra-vieţui şi s-ar degrada simultan, între secoleleal XV-lea şi al XVIII-lea.

Dar nu am ales India numai din acestemotive. Şi nici pentru că istoria ei ar fi mailesne de pătruns decît o alta : dimpotrivă, înraport cu normele istoriei generale, India mise pare un caz subtil deviant, foarte complicatdin punct de vedere politic, social, cultural,

economic. Dar totul se sprijină pe India, eco-nomie-univers în poziţie centrală ; totul prinderădăcini în solul îngăduinţei şi slăbiciunii sale.In ea se instalează la început portughezul, en-glezul, francezul. Doar olandezul face excepţieşi, ancorîndu-şi norocul în inima Insulindei,el cîştigă mai repede ca alţii în cursa pentrumonopoluri. Acţionînd însă în felul acesta, n-a

165



abordat el oare prea tîrziu India, de care aveasă depindă pînă la urmă orice măreţie dura- t

bilă pentru intrusul venit din Vest, mai întîi:musulman, mai tîrziu occidental ?

SATELE INDIENE India se confundă cu satele ei. Mii şi mii dejsate. Să vorbim mai degrabă despre sate decîfedespre sat 419. A întrebuinţa singularul înseamnăr asugera imaginea abuzivă a unui sat indian*tip, închis în viaţa sa colectivă, care traver-jsează intangibil, asemănător cu sine însuşi şimereu autarhic, istoria frămîntată a Indiei şicare, printr-o a doua minune, este acelaşi de-alungul continentului uriaş, în ciuda originaliTtaţii deosebitelor lui provincii (de pildă, parti-cularităţile atît de evidente ale Deccanului,„ţară a Sudului"). O unitate sătească care îşi e

suficientă sieşi, atît în ceea ce priveşte hrana,cît şi în ceea ce priveşte îmbrăcămintea, pre-ocupată exclusiv de ea, se întîlneşte încă astăziîn anumite regiuni izolate şi arhaice. Dar eareprezintă excepţia.

Regula este deschiderea spre exterior a vie-ţii săteşti, încadrată de diferitele autorităţi şide pieţele care o supraveghează, o golesc desurplusuri, îi impun comodităţile şi primejdiileeconomiei monetare. Ajungem, prin asta, la se-cretul întregii istorii indiene : această viaţăcaptată la bază şi care încălzeşte şi hrăneşteun corp social şi politic gigant. într-un cu totulalt context, aceasta este schema economiei ru-seşti din aceeaşi epocă.

In lumina unor studii recente, se vede binecum lucrează această maşină, în funcţie de re-colte, de redevenţe, de impozitele către stat.Omniprezentă, economia monetară este o exce-lentă curea de transmisie ; ea înlesneşte, am-

plifică schimburile, inclusiv schimburile for-ţate. Meritele acestei puneri în circuit nu revin



decît în parte ocîrmuirii Marelui Mogul. Inrealitate, India este pradă economiei monetarede secole, în parte datorită legăturilor sale culumea mediteraneană, la care ajunge încă dinantichitate prin moneda pe care, într-un fel,a inventat-o şi a exportat-o la distanţă. Dacăacordăm credit lui L. C. Jain 42°, India ar fiavut bancheri încă din secolul al Vl-lea înain-tea erei noastre, cu un secol deci înainte deepoca lui Pericle. în orice caz, economia mone-tară a pătruns schimburile Indiei cu secole în-tregi înainte' de sultanatul de Delhi.

Aportul esenţial al acestuia este, în secolulal XlV-lea, o organizare administrativă coerci-tivă care, din treaptă în treaptă, de la provin-cie la district, ajunge pînă la sate şi le ţine subcontrol. Ponderea, mecanica acestui stat, pecare îl moşteneşte Imperiul Marelui Mogul în1526, îi îngăduie să provoace şi să capteze sur-

plusurile rurale. Aşa încît el favorizează menţi-

nerea acestor surplusuri şi consolidarea lor.Căci există în despotismul musulman al Mogu-lilor o parte de „despotism luminat", grija dea nu omorî găina cu ouă de aur, de a înlesni„reproducţia" ţărănească, de a extinde cultu-rile, de a înlocui o plantă cu o alta mai folosi-toare, de a coloniza pămînturile neexploatate,de a spori posibilităţile de irigare prin puţurişi rezervoare. La toate acestea se adaugă încer-cuirea, penetrarea satului de către negustoriiambulanţi, de către pieţele tîrgurilor apropiate,chiar de către pieţele înfiinţate pentru schim-

bul în natură al produselor alimentare în inte-riorul marilor sate sau, sub cerul liber, în locuri

din afara satelor, de către pieţele avide aleoraşelor mai mult sau mai puţin îndepărtate,în sfîrşit de către tîrgurile legate de sărbăto-rile religioase.

Sate bine strunite ? Se ocupă de asta auto-rităţile provinciilor şi districtelor ; seniorii careau primit de la Marele Mogul (în principiu,singurul posesor al pămîntului) o parte dinredevenţele domeniilor (jagir, adică „benefi-

167



cii"); perceptorii atenţi ai impozitelor, zamin-dariivli care au, de asemenea, drepturi ereditareasupra pământurilor ; negustorii, cămătarii şizarafii care cumpără, transportă şi vînd recolta,care preschimbă impozitele şi redevenţele în

bani, pentru ca totalul lor să circule mailesne. Seniorul, într-adevăr, trăieşte la curteadin Delhi, unde îşi cinsteşte rangul, iar jagirul îi este concedat pentru un termen destul descurt, pentru trei ani. El îl exploatează în goanăşi fără ruşine, de la distanţă, şi, ca şi statul,vrea să-şi obţină redevenţa nu în natură, ci în

bani422. Preschimbarea recoltei în bani numerar este astfel cheia sistemului. Metalul alb şimetalul galben nu sînt numai obiecte şi mij-loace de tezaurizare, ci şi instrumente indispen-sabile funcţionării uriaşei maşinării, de la ba-zele ei ţărăneşti şi pînă pe palierul superior al societăţii şi al negoţului 423.

Pe deasupra, satul este strunit dinlăuntru

prin propria sa ierarhie şi prin sistemul caste-lor (meşteşugarii şi proletariatul sînt paria).El are un stăpîn atent, căpetenia satului, şi o„aristocraţie" restrînsă, khud-kashta, o minori-tate redusă de ţărani relativ bogaţi, mai curîndînstăriţi, proprietari ai celor mai bune pămîn-turi, avînd patru-cinci pluguri, patru-cinci pe-rechi de boi sau bivoli şi, în afară de asta,

bucurîndu-se de un tarif fiscal de favoare. Defapt, ei reprezintă faimoasa „comunitate" să-tească despre care s-a vorbit atît. In schimbul

privilegiilor pe care le au şi a proprietăţii indi-viduale a ogoarelor pe care le cultivă ei înşişişi familiile lor, ei sînt, faţă de stat, responsa-

bili solidari pentru plata impozitelor întreguluisat. De altfel, beneficiază chiar ei de o partedin banii adunaţi. Ei sînt favorizaţi şi în ceeace priveşte colonizarea pămînturilor necultivateşi întemeierea de sate noi. Dar ei sînt suprave-gheaţi îndeaproape de către autorităţi, care setem de dezvoltarea (care i-ar avantaja) unui felde arendăşie şi de muncă în parte, sau chiar de

168



Imuncă salariată (care există, dar în proporţii

nesemnificative), deci de dezvoltarea unei proprietăţi în afară de normă şi care,mărindu-se sub regimul fiscal de favoare,ar duce pînă la urmă la scăderea volumuluiimpozitelor 424. în ceea ce priveşte ceilalţiţărani, care nu sînt proprietari ai ogoarelor

pe care le muncesc, veniţi din exterior, şicare, după împrejurări, se mută în alte satecu vitele şi plugul lor, ei sînt supuşi unuiimpozit mai greu decît primii.

în afară de asta, satele au propriii lor meşteşugari : eternizaţi în rolurile pe caretrebuie să le joace prin sistemul castelor, eiobţin pentru munca pe care o prestează o

cotă-parte din recolta colectivă şi, pedeasupra, un petec de pămînt (cîteva castesînt totuşi salariate) 425. Un regimcomplicat, s-ar spune, dar unde există pelume un regim ţărănesc care să fiesimplu ? „Ţăranul nu era rob, el nu eranici şerb, dar statutul său era, fără putinţăde tăgadă, un statut de dependenţă" /l2°.Partea de venit prelevată de stat, deseniorul jagirului şi de alţi beneficiarise ridică de la o treime la o jumătate, şichiar mai mult în zonele fertile /i27. Cumeste posibil un asemenea regim ? Cum îlsuportă economia ţărănească, păstrîn-du-şicu toate acestea o anume facultate deexpansiune, căci India secolului al XVII-lea, în plină creştere demografică, produceşi mai departe atît cît trebuie populaţiei ei,sporeşte cultura plantelor industriale şichiar producţia livezilor, numeroase pentrua răspunde unui consum din ce în ce mai



maredefructeşi uneimodenoicare îiinfluenţează

pe

proprietari ? «8_ Aceste rezultate trebuie atribuite

nivelului modest de viaţă al ţărănimii şi productivităţii înalte a agriculturii.

într-adevăr, în 1700, India rurală nucultivă decît o parte a solului de care

dispune : în bazinul Gangelui, de pildă,după statistici cu un indice de probabilitateacceptabil, sînt exploatate numai jumătatedin terenurile arabile cul-

169



tivate în aceeaşi regiune în 1900 ; în India cen-trală, între două treimi şi patru cincimi ; înIndia meridională ne putem, la rigoare, imaginao proporţie mai mare. Un fapt rămîne astfel înafară de îndoială : din secolul al XV-lea şi pînăîn secolul al XVIII-lea, aproape pretutindeni,agricultura indiană nu a lucrat decît pămîntu-rile cele mai bune. Şi întrucît ea nu a cunoscuto revoluţie agrară, întrucît utilajele, metodeleşi culturile esenţiale au rămas aceleaşi pînă în1900, este probabil adevărat ca produsul pro-capite al ţăranului hindus era superior în 1700celui înregistrat în 1900 /l29. Cu atît mai mult cu cît

pămîntul necultivat, pe care se întemeiază satenoi, oferă ţărănimii o rezervă de spaţiu, prinurmare resurse pentru creşterea lesnicioasă aanimalelor ; prin urmare mai mulţi boi şi

bivoli de înjugat la car, mai multe produselactate, mai mult ghee, untul topit pe care-1foloseşte bucătăria indiană. Irfan Habib 430

susţine că, date fiind cele două recolte anuale, pînă în secolul al XlX-lea, randamentulcerealier al Indiei a fost superior randamentuluiobţinut în Europa. Dar chiar la un randamentegal, India ar fi avantajată. într-un climat cald,nevoile lucrătorului sînt mai mici decît în ţăriletemperate din Europa. Partea modestă pe careo preleva din recoltă pentru hrană lasădisponibil pentru schimburi un surplussuperior.

O altă superioritate a agriculturii indiene,în afara celor două recolte anuale ale sale (re-colte de orez, de grîu, plus mazăre, sau năut,sau plante oleaginoase) este locul pe care îldeţin în cadrul ei culturile „bogate" destinateexportului : indigoul, bumbacul, trestia de za-hăr, macul, tutunul (ajuns în India la începutulsecolului al XVII-lea), piperul (o plantă căţără-toare 431 care produce din al treilea pînă în alnouălea an, dar care, contrariu a ceea ce se totspune, are nevoie de îngrijiri). Aceste plantesînt mai bănoase decît meiul, secara, orezul sau

170



grîul. în ceea ce priveşte indigotierul, „obiceiulde obşte al indienilor este să-1 taie de trei ori pean" 432. în afară de asta, el cere o prelucrareindustrială complicată : asemenea culturii tres-tiei de zahăr, şi din aceleaşi motive, cultura sa,care cere mari investiţii, este o întreprinderecapitalistă, răspîndită larg în India, cu colabo-rarea activă a marilor arendaşi de impozite, anegustorilor, a reprezentanţilor companiilor europene şi a oeîrmuirii Marelui Mogul careîncearcă să creeze un monopol, în beneficiulsău, prin mijlocirea arendărilor în exclusivitate.Indigoul preferat de către europeni este cel dinregiunea Agra, în special din recolta primelor tăieri, ale cărei frunze sînt „de un violet mai

puternic". Dată fiind amploarea cererii localeşi europene, preţul indigoului creşte neînce-tat 433. în 1633, deoarece regiunile producătoaredin Deccan sînt afectate de război, cumpărătorii

persani şi indieni se îndreaptă mai mult ca de

obicei spre indigoul de Agra care, din aceastăcauză, depăşeşte preţul record de 50 rupii unmaund 434. Companiile engleze şi olandeze ho-tărăsc atunci să sisteze achiziţiile. Dar ţăraniidin regiunea Agra, informaţi (cred eu) de cătrenegustorii şi „fermierii" care controlează aface-rea, smulg plantele de indigo şi trec provizoriula alte culturi435. Să fie această supleţe deadaptare semnul unei eficiente capitaliste,semnul unei legături directe între ţărani şi

piaţă ?Toate acestea nu exclud o evidentă sărăcie

a maselor rurale, previzibilă, date fiind condi-ţiile generale ale sistemului. Pe deasupra, ocîr-

muirea de la Delhi care, în principiu, ar trebuisă preleve o cotă parte din recolta strînsă, lasăacest lucru pe seama administratorilor ; în anu-mite regiuni, aceştia, din comoditate, estimeazărecolta medie dinainte şi stabilesc pe această

bază un impozit fix, în natură sau bani, propor-ţional cu suprafaţa cultivată şi cu felul cultu-rii (mai puţin pentru orz decît pentru grîu,mai puţin pentru grîu decît pentru indigo, mai

171



puţin pentru indigo decît pentru trestia de za-hăr sau mac) '' ii]. în aceste condiţii, atunci cîndrecolta nu se ridică la nivelul scontat, atuncicînd e lipsă de apă, atunci cînd boii caravanelor de transport sau elefanţii, plecaţi din Delhi, intrăîn semănături ca să pască, atunci cînd preţurileurcă sau coboară la timp nepotrivit, paguba osuportă producătorul. în sfîrşit, în-glodarea îndatorii/i37 face şi mai grea povara ţăranului. Odatăcu complicarea sistemelor de arendare, de

proprietate, de fiscalitate, în funcţie de provincie şi de liberalitatea prinţului, în funcţiede starea de pace sau de război, toate lucrurileacestea evoluau, în general, din rău în mairău. Cu toate acestea, în linii mari, atîtatimp cît statul mogul a fost puternic, el aavut grijă să asigure ţăranului un minimum de

prosperitate, necesară propriei sale prosperităţi.Abia în secolul al XVIII-lea, degradarea generalăafectează totul ; statul, disciplina socială,

fidelitatea funcţionarilor administraţiei,securitatea transporturilor r ' ?$. Revoltele ţără-neşti nu se mai opresc.

Artizanii şi industria • \\ '•'

O altă categorie de oameni năpăstuiţi o consti-tuie nenumăraţii meşteşugari, prezenţi pretu-tindeni, în oraşe, în tîrguri, în sate, dintre careunele sînt transformate în sate în întregimemeşteşugăreşti. Foiala aceasta de lucrători estede înţeles dacă este adevărat că populaţia ur-

bană a crescut puternic în secolul al XVII-lea,ajungînd să reprezinte, după unii istorici, 20y0

din populaţia totală. Procentul acesta ar daoraşelor Indiei o populaţie de 20 milioanelocuitori, adică grosso modo tot atît cît întreaga

populaţie a Franţei secolului al XVII-lea. Chiar dacă cifra aceasta este umflată, populaţia arti-zanală a Indiei, mărită cu armata lucrătorilor necalificaţi, înseamnă multe milioane de fiinţe

172



care trudesc pentru consumul intern şi pentruexport.

Ceea ce preocupă pe istoricii indieni dornicisă facă un bilanţ al ţării lor în ajunul cuceririi

britanice şi să afle, mai ales, dacă industria eiera comparabilă cu cea a Europei din vremea

aceea, dacă ea ar fi fost în stare, din proprie pornire, să nască o revoluţie industrială, estenatura vechii industrii a Indiei, mai mult decîtistoria meşteşugarilor acestora nenumăraţi.

Industria, sau mai degrabă protoindustria, selovea în India de numeroase piedici. Neîndoiel-nic, unele, exagerate, nu există decît în imagi-naţia cîtorva istorici. Este vorba în special desistemul castelor, această plasă aruncată asupraansamblului social şi care prinde în ochiurile eişi lumea meşteşugarilor, stingherind-o. în liniagîndirii lui Max Weber, se presupune că acestsistem a împiedicat progresul tehnicii, a omorîtorice iniţiativă a meşteşugarului şi, legînd un

grup de oameni de o sarcină definită o dată pentru totdeauna, a făcut cu neputinţă, dingeneraţie în generaţie, orice nouă specializare,orice formă de mobilitate socială. „Există mo-tive serioase, crede Irfan Habib, care ne facsă punem la îndoială această teorie. In primulrînd, masa muncitorilor nespecializaţi consti-tuia o armată de rezervă pentru noi locuri demuncă, în cazul în care ar fi fost nevoie de ele.Bunăoară, neîndoielnic, ţăranii au furnizatmîna de lucru necesară la exploatarea cîmpu-rilor diamantifere de la Carnaţie : atunci cîndunele mine au fost părăsite, ni se spune căminerii «s-au întors iar la munca cîmpului^. întimp, şi împrejurările puteau să modifice, chiar să transforme specializarea meşteşugărească aunei anume caste. Un exemplu în acest senseste cel al castei croitorilor în Maharashtra 439 : oramură a ei se orientează spre boiangerie, oalta se specializează în vopsitoria pe bază deindigo" 4/'°. O anume plasticitate a mîinii delucru nu poate fi pusă la îndoială. Vechiulsistem al castelor a evoluat, de altfel, odată cu

173



diviziunea muncii, deoarece la Agra, la începu-tul secolului al XVII-lea, existau o sută demeserii diferite Vl1. In afară de asta, lucrătorii, lafel ca în Europa, se mişcau în căutarea uneimunci mai bine plătite. Distrugerea Ahmedaba-dului a provocat în cel de-al doilea sfert alsecolului al XVIII-lea o creştere viguroasă aactivităţilor textile din Surat. Şi nu lanseazăcompaniile europene chemarea ca ţesătorii in-dieni să se aşeze în jurul lor, în apropiere,chemare la care, în afară de cazul unor regle-mentări specifice (cum e, bunăoară, interdicţiade a călători pe mare, obligatorie pentru anu-mite caste), aceştia răspund, venind, la cerere,din diferite provincii ?

Mai puternic au acţionat alte piedici. Euro- peanul îşi arată adesea uimirea faţă de numă-rul redus de unelte, întotdeauna rudimentare,de care se slujeşte meşteşugarul din India.O „sărăcie de unelte" care, ne spune Sonnerat,

sprijinindu-şi afirmaţia cu planşe de ilustraţii,face ca un lemnar să lucreze „trei zile ca săfacă o scîndură care nu l-ar costa pe un lucră-tor de-al nostru mai mult decît un ceas demuncă". Şi cine nu s-ar arăta mirat de faptulcă „aceste frumoase museline, pe care noi lecăutăm atît, sînt făcute pe războaie alcătuitedin patru bucăţi de lemn înfipte în pă-mînt" ? Vt2. Faptul că meşteşugarul indian pro-duce adevărate capodopere trebuie pus pe sea-ma unei foarte mari îndemînări, dusă pînă lamăiestrie, pe o specializare extremă : „O lu-crare pe care în Olanda ar îndeplini-o un sin-

gur om, trece aici prin patru perechi de mîini",observă olandezul Pelsaert4/>3. Prin urmare, unutilaj sumar, făcut aproape numai din lemn,tocmai pe dos de cel european, în care fieruleste mult folosit, chiar înainte de RevoluţiaIndustrială. Prin urmare, arhaisme : pînă lasfîrşitul secolului al XlX-lea, India rămîne cre-dincioasă în ceea ce priveşte, de pildă, irigaţiaşi pomparea apei, maşinilor tradiţionale de ori-

174



gine iraniană, cu angrenaje de lemn, roţi din-ţate de lemn, burdufuri de piele, căuşe de cera-mică, folosind energia animală sau umană...Dar, socoteşte I. Habib VA , lucrul acesta nu sedatoreşte atît unor raţiuni tehnice (căci acestemecanisme de lemn, ca şi cele folosite pentrutors şi ţesut, sînt adesea sofisticate şi ingeni-oase), cît mai ales unor raţiuni economice, de

preţ de cost : preţul ridicat al metalului, utili-zat în Europa, n-ar putea fi compensat de eco-nomia unei mîini de lucru care se găseşte din

belşug şi este prost plătită. Păstrînd proporţiile,aceasta este problema pe care o pun şi astăzianumite tehnici de vîrf, implicînd mult capitalşi puţină mînă de lucru, şi a căror adoptare decătre lumea a treia este atît de dificilă şi dedecepţionantă.

Asemenea, indienii, neţinînd pasul cu teh-nica minieră, rămînînd la exploatarea minereu-rilor de suprafaţă, fabrică, aşa cum am văzut

în primul nostru volum, un oţel la creuzet, decalitate excepţională, care se exportă în Persiaşi în alte părţi, cu preţuri ridicate. Din acest

punct de vedere, ei sînt în avans faţă de meta-lurgia europeană. Ei înşişi ştiu să prelucrezemetalul. Fac ancore de navă, arme remarcabile,săbii şi junghere de toate formele, puşti bune,tunuri convenabile (cu toate că nu sînt turnatedin fontă, ci făcute din bare sudate) 445. Tunuriledin arsenalul Marelui Mogul de la Bater-pore(pe drumul dintre Surat şi Delhi) sînt, dupămărturia din 1615 a unui englez, de fontă, „dedeosebite calibre, cu toate că, îndeobşte, preascurte şi prea subţiri" 4/j6. Dar nu avem cum şti

dacă nu e vorba despre părerea unui marinar obişnuit cu tunurile lungi de pe nave şi nicidacă, mai tîrziu, tunurile acestea nu au fostîmbunătăţite. In orice caz, prin 1664,Aurangzeb dispune de o artilerie grea trasă deatelaje fantastice (dată fiind încetineala ei, arti-leria grea se mişcă înaintea lui) şi de o artileriefoarte uşoară (doi cai pentru un tun) careurmează de obicei deplasările împăratului447.

175



r i s t n e u r o p e n i ^ ^

3 i S

I

176



tantă a acestei flote, Shampinder (1802), atinge1 300 tone 455. De altfel, tocmai în India se con-struiesc cele mai frumoase Indiamen, vapoa-rele, uriaşe pentru epoca aceea, care fac co-merţul cvi China. într-adevăr, pînă la victoriaaburilor, pe la mijlocul secolului al XlX-lea, înmările Asiei, englezii n-au folosit decît navede construcţie indiană. Dar nici una dintre elenu se îndreaptă spre Europa : porturile engleze

47. DRUMURI ŞI INDUSTRII TEXTILE IN INDIALA MIJLOCUL SECOLULUI AL XVIII-LEA

In afară de coasta Malabarului bogată în -piper, industriatextilă este prezentă In toate marile regiuni ale Indiei.Simbolurile distinctive indicei diversitatea producţiei şi dau° idee aproximativă a volumului acestuia. (După K. N.CUaudhuri, The Trading World of Asia and tne EnglishEast India Company, 1978).

177



le sînt închise. în 1794, războiul şi o urgentănevoie de capacităţi de transport duc la ridicareainterdicţiei pentru cîteva luni. Dar apariţianavelor şi marinarilor indieni provoacă aseme-'nea reacţii la Londra încît negustorii englezirenunţă repede la utilizarea serviciilor lor 456.

Lucrul este atît de cunoscut încît nu maieste nevoie să stăruim asupra fabuloasei pro-ducţii textile a Indiei. Ea posedă din plin capa-citatea, atît de admirată la industria englezăde postavuri, de a răspunde la orice creştere acererii. Prezentă în sate, ea umple oraşele cu

prăvălii de ţesători, îşi împrăştie din Surat pînăla Gange nebuloasa de ateliere meşteşugăreşticare lucrează pe cont propriu sau pentru mariinegustori exportatori, este puternic implantatăîn Caşmir, abia colonizează coasta Malabarului,dar populează dens coasta Coromandelului.Companiile europene au încercat zadarnic săorganizeze activitatea ţesătorilor în conformi-tate cu modelele practicate în Occident, în pri-mul rînd cu puttinq out system, despre caream vorbit pe larg. încercarea cea mai limpedeare loc la Bombay 457, unde, o dată cu imigrareatîrzie a lucrătorilor indieni din Surat şi dinalte părţi, întreprinderea putea fi reluată de lazero. Dar sistemul tradiţional indian alavansurilor şi contractelor se menţine într-unmod exemplar, cel puţin pînă la cucerire şi

pînă la punerea sub tutelă directă a meşteşu-garilor din Bengal, în ultimele decenii ale seco-lului al XVIII-lea.

într-adevăr, e greu să urmăreşti aceastăactivitate textilă, deoarece ea nu se încadrează,ca în Europa, într-o singură reţea ; sectoare şicircuite diferite dirijează producţia şi comerţulmateriilor prime ; obţinerea firului de bumbac(operaţie lungă, îndeosebi atunci cînd trebuie săse ajungă la un fir foarte subţire şi totuşi solid,ca cel folosit la muselină) ; ţesutul, albirea şiapretarea ţesăturilor ; imprimarea. Ceea ce în

173



Europa (încă la Florenţa, în secolul al XUI-lea)apare organizat pe verticală, aici este alcătuitdin compartimente separate. Vînzătorii compa-niilor se duc adesea în pieţele pe care îşi vîndţesătorii produsele, dar cel mai adesea, atuncicînd este vorba de comenzi mari (iar comenzilecresc fără încetare)/*58, de preferat este să încheicontracte cu negustorii indieni, dispunînd deslujitori care bat zonele de producţie şiîncheie, la rîndul lor, contracte cu meşteşugarii.Faţă de seruant-ul unui contor oarecare, ne-gustorul intermediar se obligă să livreze la odată fixă, la un preţ stabilit o dată pentru tot-deauna, o cantitate dată din anume tipuri deţesături bine definite. Ţesătorul primeşte, con-form obiceiului, un avans în bani, care constituieun fel de angajament de cumpărare şi care îiîngăduie să cumpere firul de care are nevoie 'şisă trăiască cît durează lucrul. Odată terminatăţesătura, el primeşte suma cuvenită pentru ea, la

preţul pieţii, şi restituie avansul. Preţul iliber, nefixat atunci cînd se face comanda, Ivariază într-adevăr, în funcţie de preţul firu-'lui, în funcţie de preţul orezului.

Negustorul se expune unui risc, fapt care serăsfrînge, fireşte, în cota lui de beneficiu. Dar libertatea pe care o are ţesătorul este limpede :el primeşte un avans în bani (nu ca în Europa,unde se avansează materia primă) ; îi rămînerecursul direct la piaţă, avantaj pe care lucră-torul european îl pierde în cadrul Verlags-system-ului. Pe de altă parte, el are nişte portiţede scăpare, poate să-şi schimbe locul de

muncă, poate chiar să facă grevă, să nu mailucreze ca meseriaş, să se întoarcă la plug, săaleagă recrutarea în armată. In aceste condiţii,K. N. Chaudhuri nu-şi prea explică sărăcia ţe-sătorului, despre care avem atîtea mărturii.Trebuie s-o punem oare pe seama unei struc-turi sociale vechi, care îi condamnă pe agricul-tori şi pe meşteşugari la o remuneraţie mini-mală ? Uriaşa creştere a cererii şi a producţiei

179



din secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea a pututmări libertatea de alegere a meşteşugarului, dar nu a fost în stare să spargă plafonul generalscăzut al salariului, în ciuda faptului că produc-ţia era adînc pătrunsă de o economie mo-netară directă.

Acest sistem face, în general, inutile manu-facturile, dar acestea există, concentrări demînă de lucru în mari ateliere numite cherha-nale (karhana) care lucrează exclusiv pentruuzul proprietarilor lor, care sînt nobilii sauchiar împăratul. Cînd se iveşte prilejul, ei nuse dau în lături să exporte aceste produse demare lux. Mandelslo (1638) vorbeşte despre omagnifică stofă de mătase şi bumbac cu floride fir, foarte scumpă, care începuse nu demultă vreme, atunci cînd trece el prin Ahme-dabad, să se fabrice acolo, şi a cărei folosire„şi-o rezervase împăratul, îngăduind cu toateacestea străinilor să o ducă în afară de Statele

sale"m

.în realitate, întreaga Indie lucrează mătaseaşi bumbacul şi exportă o incredibilă cantitatede ţesături, de la cele mai obişnuite pînă la celemai preţioase. Exportul se răspîndeşte în lumeaîntreagă, deoarece, prin mijlocirea europenilor,chiar America îşi primeşte partea ei, mare. Ne

putem închipui cît sînt ele de diverse, dindescrierile călătorilor şi listele comerciale în-tocmite de companiile europene. Dăm mai jos,drept mostră, enumerarea articolelor textile

produse în diferite provincii, aşa cum apare eaîntr-un memoriu francez (textual şi fără co-mentarii) : „Pînzeturi de Salem ecru şi albastre,

guinee albastre de Madure, bazins de Gondelur, perkales de Arni, feţe de masă de Pondichery,betilles, chavonis, tarnatanes, ourgandis, stin-kerques de cote, cambayes, nicanias bajuta-

peaiLX, papolis, korotes, brarils, boelans, limanas,tapis de lits, chittes, cadees, doulis blancs,

batiste de Mazulipatam, sanas, muselinuri, ter-rindins, doreas (muselinuri reiate), batiste

stirikerques, vialmolles unies, brodate în fir de

180



aur şi argint, pînzeturi obişnuite de Patna [exportate în cantităţi uriaşe, pînă la 100 000 deviguri, încît pot fi procurate fără „a le fi con-tractat" /j60], sirsakas (ţesături de mătase şi

bumbac), bajjetas, hamans, casses, pînzeturi în patru fire, bazins obişnuite, gazas, pînzeturi d^

Permacody, guinee de Yamaon, conjous..."

/lt>IL

. Pedeasupra, autorul memoriului menţionează că, înce priveşte anumite tipuri de ţesături, există omare diversitate calitativă : la Daca, piaţă pacare se vînd „foarte frumoase museli-nuri uniceîn felul lor... pentru muselinuri uni ; 'plăteştide la 200 de franci pentru 16 aunes &■ pînăla 2 500 franci pentru 8 aunes" m. Dar aceastăenumerare, impresionantă în sine, păleşte faţă culista cuprinzînd 91 de sorturi de ţesături pe care o

publică Chaudhuri în apendicele cărţii sale. Nu încape îndoială că, pînă la revoluţia

maşinistă engleză, industria indiană a bumba-cului a ocupat locul întîi în lume, atît în ceeace priveşte calitatea şi cantitatea produselor,cît şi volumul exporturilor.

O piaţă naţională

în India circulă de toate, surplusurile agricoleca şi materiile prime sau produsele manufac-turiere destinate exportului. Grîul colectat de pe

pieţele săteşti ajunge, prin lanţurile de negus-tori locale, de cămătari şi de zarafi, în tîrgu-şoare şi orăşele (gashah), apoi în oraşele mari,

prin mijlocirea marilor negustori specializaţi întransportul mărfurilor de volum mare, îndeo-sebi sare şi grîu m?\ Circulaţia aceasta nu e nici

pe departe perfectă : revenirea bruscă a foame-tei, căreia distanţele uriaşe îi dau dimensiunide catastrofă, o ia întotdeauna prin surprin-dere. Dar nu se întîmplă acelaşi lucru în Ame-rica colonială ? Sau chiar în bătrîna Europă ?

181



De altfel, circulaţia se prezintă sub toate for-mele posibile : ea străbate obstacolele, leagă în-tre ele regiuni îndepărtate, texturi şi nivelediferite şi, pînă la urmă, toate mărfurile cir-culă, cele obişnuite şi cele scumpe, al căror transport este acoperit de un sistem de asigu-rare de nivel relativ scăzut 464.

Circulaţia terestră este asigurată de cara-vanele puternice, numite kafila, ale negusto-rilor banjara, apărate de paznici înarmaţi. Ca-ravanele acestea foloseau, în funcţie de ţinutu-rile pe care le străbăteau, fie care trase de boi,fie bivoli, măgari, dromaderi, cai, catîri, capreşi, atunci cînd e nevoie, hamali. Ele nu maicirculau în anotimpul ploios, lăsînd atunci pri-mul loc transporturilor de pe căile fluviale şicanale, cu mult mai puţin costisitoare, deseorimai rapide, dar pentru care, în mod ciudat, se

plăteau taxe de asigurare mai ridicate. Pretu-tindeni, caravanele erau primite cu bucurie,chiar satele le dădeau bucuros adăpost m'\

Cuvîntul, excesiv, care ni se impune estecel de piaţă naţională: uriaşul continent admiteo anumită coerenţă, în definirea căreia econo-mia monetară este un element important, esen-ţial. Această coerenţă creează poli de dezvol-tare, organizatori ai unei asimetrii indispensa-

bile pentru o circulaţie activă.Oricine remarcă rolul dominator al Sura-

tului şi regiunii înconjurătoare, privilegiată întoate domeniile vieţii materiale : comerţ, in-dustrie, export. Portul este marea poartă de ie-şire şi marea poartă de intrare pe care comer-ţul la distanţă o leagă de fluxul metalic al

Mării Roşii ca şi de îndepărtatele porturi aleEuropei şi Insulindei. Un alt pol care se vamări este Bengalul, minune a Indiei, un Egiptcolosal. Căpitanul francez care, în 1739, nu fărătrudă, urcă Gangele pînă la Chandernagor cuvasul lui de 600 de tone, este îndreptăţit săspună despre fluviu : „El este izvorul şi centrulcomerţului Indiilor. Acesta se face aici cu o

182



mare uşurinţă, căci nu cunoaşte neajunsurilecare se întîmplă pe coasta Coromandelului /j66

[...] iar ţinutul este roditor şi peste măsură delocuit. în afară de cantitatea uriaşă de marfăcare se fabrică aici, el dă grîne, orez şi înde-obşte tot ceea ce este trebuincios traiului.Această îmbelşugare atrage aici şi va atrage aiciîntotdeauna un mare număr de negocianţi caretrimit nave în toate părţile Indiei, de la MareaRoşie pînă în China. Se vede aici această adu-nare la un loc a Naţiunilor Europei şi Asiei,care se deosebesc atît de mult în geniul şi înobiceiurile lor, înţelegîndu-se deplin sau des-

binîndu-se, tot aşa, din pricina interesului,singurul care le dirigueşte"/l67. Desigur, ar finevoie de alte descrieri pentru a restitui geo-grafiei negustoreşti a Indiei întreaga sa densi-tate. Ar trebui să vorbim îndeosebi despre„blocul industrial" al Gujaratului, cel mai pu-ternic din întregul Extrem Orient; despre Ca-licut, Ceylon, Madras ; apoi despre deosebiţiinegustori străini şi indieni, gata să-şi riştemărfurile sau banii creditînd călătorii maritimelungi, pentru un navlu pe care, în afară deolandezi, şi-1 dispută toate navele Europei. Şiar trebui să vorbim, nu mai puţin, despreschimburile complementare interne (bunuri ali-mentare, dar şi bumbac, vopsele vegetale) pecăile navigabile şi pe drumurile de uscat, co-merţ nu atît de strălucitor, dar poate şi maiimportant pentru viaţa globală a Indiei decîtcirculaţia externă. în orice caz, hotărîtor înceea ce priveşte Imperiul Mogul.

Ponderea Imperiului Mogul Luînd, în 1526, locul sultanatului de Delhi,Imperiul Marelui Mogul a preluat pe cont

propriu o organizare care îşi dovedise viabili-tatea şi, trăgîndu-şi forţa din această moştenireşi dintr-o dinamică regăsită, avea să fie multăvreme o maşină greoaie dar eficientă.

183



Primul său tur de forţă (opera de pionierata lui Akbar, 1556—1605), a fost faptul că afăcut să coabiteze fără prea multe necazuri re-ligiile existente, hinduistă şi musulmană. Cutoate că cea din urmă, fiind religia stăpînito-rilor, capătă toate onorurile, într-o asemeneamăsură încît europenii, la vederea nenumăra-telor moschei din nordul şi din centrul Indiei,socotesc multă vreme Islamul drept religie ge-nerală a Indiei, iar hinduismul, religie a negus-torilor şi ţăranilor, drept un fel de idolatrie

pe cale de dispariţie, cam ca păgînismul dinEuropa faţă cu creştinismul. Descoperirea hin-duismului de către gîndirea europeană avea săîntîrzie pînă prin ultimii ani ai secolului alXVIII-lea şi prin anii de început ai secoluluial XIX-lea'.

Cea de a doua izbîndă a fost aclimatizareaşi difuziunea în aproape întreaga Indie a uneiaceleiaşi civilizaţii, împrumutată din Persia

vecină, de la arta, literatura, sensibilitateaacesteia. Are loc astfel o fuziune a culturilor care se confruntă şi, pînă la urmă, tocmai ceaminoritară, cea islamică, este absorbită amplude masa indiană, ea însăşi primind însă nume- ;

roase împrumuturi culturale468. Persana ră-mîne limba stăpînilor, a privilegiaţilor, a clase-lor superioare : „Voi scrie Rajahului în limba

persană", îl anunţă pe guvernatorul din Chan-'dernagor un francez aflat la strîmtoare, la Be-'nares (19 martie 1768) 469. In ceea ce o priveşte,'administraţia folosea limba hindustani, dar,'

prin organizare, şi ea era de model islamic. 'Trebuie într-adevăr să înscriem la activul

sultanatului de Delhi, şi mai apoi la activulImperiului Mogul, instituirea în provincii (sar± kar) şi în districte (pargana) a unei administra^ţii ramificate care asigură încasarea impozitelor şi redevenţelor şi care avea drept sarcină şi

promovarea agriculturii (adică o repartizarecorespunzătoare a sarcinilor fiscale), dezvolta-rea irigaţiilor, favorizarea răspîndirii culturilor

184



celor mai profitabile, destinate exportului 47°.Această acţiune, sprijinită cîteodată prin sub-venţii de stat şi prin turnee de informare, s-adovedit adesea eficientă.

în centrul sistemului, concentrată în inimaimperiului, pe care ea îl face să trăiască şi de

pe urma căruia trăieşte, se plasează puternicaforţă a armatei. Nobilii grupaţi în jurulîmpăratului, mansabdar sau omerah, reprezintăcadrele acestei armate şi, în 1647, sînt întotal 8 000 de oameni. în funcţie de gradele pecare le au, ei recrutează zeci, sute, mii demercenari/i71. Efectivele trupelor „pe picior deluptă" de la Delhi sînt considerabile, de negîn-dit la scara Europei : aproape 200 000 de călă-reţi, mai bine de 40 000 de puşcaşi sau tunari.La fel ca la Agra, cealaltă capitală a ţării,o pornire a armatei în campanie lasă în urmăun oraş pustiu, în care mai rămîn doar bani472.Dacă am încerca să socotim efectivele globale

ale garnizoanelor răspîndite prin Imperiu şi în-tărite pe graniţă, am ajunge fără îndoială la unmilion de oameni 473. „Nu se află tîrguşor cît demărunt care să nu aibă cel puţin doi călăreţi şi

patru pedestraşi" 474, însărcinaţi să menţină or-dinea şi, în egală măsură, să observe, să spio-neze.

Armata, ca atare, reprezintă ocîrmuirea, căcifuncţiile înalte ale regimului revin în primulrînd soldaţilor. Ea este şi principalul client

pentru luxoasele mărfuri străine, mai ales pen-tru postavurile europene care, în aceste ţinuturicalde, nu se importă pentru îmbrăcăminte, ci

„pentru valtrapuri

475

şi şei de cal, de elefanţi, decămilă pe care cei mari pun de le brodează pedeasupra cu aur şi argint, de le fac acoperitoarede baldachin, saci de puşcă, spre a le apăra deumezeală, şi pentru podoaba pedestraşilor lor"476. Pe atunci (1724), importul de postav seridica la 50 000 scuzi anual. Chiar caiiimportaţi din Persia sau Arabia în număr mare(un călăreţ are mai mulţi cai) sînt un lux :

185



preţul lor exorbitant este, în medie, de patruori mai mare decît cel practicat în Anglia. LaCurte, înainte de începutul marilor ceremoniila care participă toată lumea, de la mic la mare,una din plăcerile împăratului este defilarea „pedinaintea ochilor săi a unui anume număr din-tre cei mai frumoşi cai din grajdurile sale",însoţiţi de „cîţiva elefanţi [...] cu trupurile binespălate şi curate [...] vopsiţi în negru în afarăde două dungi groase de vopsea roşie", împo-dobiţi cu acoperitoare brodate şi cu clopoţei deargint 477.

Luxul pe care-1 întreţin omerahii esteaproape la fel de fastuos ca cel al împăratuluiînsuşi. Ca şi acesta, ei posedă ateliere propriide meşteşugari, Karkhanale, manufacturi a căror

producţie le este rezervată 478. Ca şi el, ei sînt bîntuiţi de nebunia construcţiilor. Sînt însoţiţide mari alaiuri de servitori şi de robi şi uniidintre ei adună grămadă comori fabuloase degalbeni şi de pietre scumpe 479. Uşor ne putemînchipui cît de greu apasă asupra economieiindiene această aristocraţie care trăieşte fie dinretribuţiile pe care i le varsă direct visteria im-

perială, fie din redevenţele ţărăneşti încasatede pe pămînturile care îi sînt concedate ca

jagir de către împărat, „spre a-şi ţine rangul".

Cauzele politice şi extra-politiceale căderii Imperiului Mogul

'.

In secolul al XVIII-lea, uriaşa maşină imperialăîncepe să gîfîie şi să dea semne de uzură.Avem de unde alege în ceea ce priveşte datacare ar putea marca începutul decadenţei mo-gule : fie 1739, o dată cu cucerirea şi uluitoarea

jefuire a oraşului Delhi de către persani ; fie1757, o dată cu bătălia de la Plassey cîştigată decătre englezi ; fie 1761, o dată cu cea de a doua

bătălie de la Panipat; afganii împlătoşaţi încuirase medievale înfrîng aici pe mahraţii înar-

186



maţi modern, în clipa în care aceştia se pre-găteau să reconstituie, în folosul lor, ImperiulMarelui Mogul. Destulă vreme, fără prea multădiscuţie, istoricii au acceptat drept capăt almăreţiei Indiei mogule data de 1707, anul mor-ţii lui Aurang Zeb. Dacă ne luăm după ei, în-seamnă că Imperiul a murit de fapt de moartefirească, fără a lăsa în seama străinilor, per-sani, afgani sau englezi, grija de a-i pune capătzilelor.

Imperiul acesta a fost, cît se poate de limpede, un imperiu ciudat. întemeiat pe acţiuneacîtorva mii de feudali, omerahi sau mansabdari(deţinători de ranguri) recrutaţi în India şi înafara Indiei. încă la sfîrşitul domniei lui ŞahJahan (1628—1658), ei veneau din Persia, dinAsia centrală, în total din şaptesprezece re-giuni diferite. Ei erau la fel de străini de ţaraîn care se duceau să trăiască ca, mai tîrziu,absolvenţii de la Oxford sau Cambridge care

aveau să guverneze India lui Rudyard Kipling.De două ori pe zi, omerahii făceau o vizităîmpăratului. Linguşeala era ide rigoare, ca laVersailles : „împăratul nu scotea o vorbă caresă nu fie subliniată şi 'care să nu-i facă peomerahi să ridice mâinile în sus strigînd kara-mat, adică minune" /l80. Dar prin aceste vizite ej seîncredinţau, în primul rînd, că suveranul esteîntr-adevăr în viaţă şi că 'Imperiul, datorită lui,stă mai departe în picioare. Cea imai măruntăabsenţă a împăratului, vestea despre vreo boalăcare-1 lovea, o ştire falsă despre moartea lui

puteau dez'lănţui dintr-odată năucitoarea fur-tună a unui război ide succesiune. De aici în-

dârjirea lui Aurang Zeb, în ultimii ani ai înde-lungatei sale vieţi, de a face act de prezenţă,chiar atunci cînd era bolnav de moarte, de adovedi coram populo că mai este în viaţă şi că,o dată cu el, Imperiul continuă să existe. Slăbi-ciunea acestui regim autoritar consta, într-a-devăr, în faptul că nu reuşise să organizeze, odată pentru totdeauna, modul de succesiuneimperială. Este adevărat că lupta care începea

187



aproape (întotdeauna cu acest prilej nu era nea- părat foarte serioasă. In 1658, la sfârşitul răz- boiului de succesiune care marchează începutulsângeroasei sale domnii, Aurang Zeib se desco-toroseşte de tatăl şi de fratele lui Dara Shukho.Dar, din atîta lucru, învinşii nu încearcă o mih-nire peste măsură de mare. „Aproape toţiOmrahii <au fost siliţi să vină să-i facă temenelelui Aurang Zeb [...] şi, lucru aproape de necre-zut, nu s-a găsit printre ei, unul măcar, caresă. aibă curajul ide a se ridica şi nici de a facecel mai mărunt lucru pentru Regele lor, pentrucel ce îi făcuse ceea ce erau, şi care îi ridicasedin praf şi poate chiar din robie, cum se întâmplădestul de obişnuit la această Curte, spre a-iînălţa la bogăţie şi la mărire" 481. Francois Ber-nier, medic francez contemporan cu Colbert,dovedeşte astfel că, în ciuda îndelungatei saleşederi la Delhi, n-a ,uitait să simtă şi să judeceîntr-un anume fel. Dar (mărimile de la Delhi se

ţin de o altă morală, urmează lecţiile unei lumiaparte. Ce sînt ei, la urma urmei ? Condotieri,ca italienii secolului al XV-lea, recrutori de sol-daţi şi de călăreţi plătiţi pentru serviciul pecare îl fac. Treaba lor e să ridice oamenii laoaste, să-i înarmeze fiecare în felul lui (şi deaici, înarmarea disparată a trupelor moguie) 482. Incalitate de condotieri, ei sînt prea obişnuiţi curăzboiul şi ştiu să-i ocolească primejdiile, se batfără patimă, gîndindu-se numai la interesul lor.La fel ca şefii războinici de pe vremea luiMachiavelli, li se întâmplă să prelungească os-tilităţile, evitând în acelaşi timp întâlnirile hotă-râtoare. O victorie .bătătoare la ochi are nea-

junsurile ei : ea stârneşte invidii faţă de şeful prea fericit, în timp ce, a întinde, tîrîş-grăpiş,cât mai mult o companie, a umfla efectivele, şideci plăţile şi veniturile -asigurate de âmpărat,nu aduce decât foloase, îndeosebi atîta vreme cîtrăzboiul nu e prea primejdios, cînid el constă îninstalarea îin faţa unei cetăţi pe care foamea ova sili să se predea, a unei tabere militare demii de corturi, toi atât de întinsă cât un oraş,

188



cu sute de prăvălii, cu o mulţime de înlesniri,chiar cu un anumit lux. Francois Bernier ne-alăsat o bună descriere a acestor uimitoare oraşecare se construiesc şi se reconstruiesc de-a lun-gul traseului călătoriei lui Aurang Zeb înCaşmir, în 1664, şi care reunesc mii şi mii deoameni. Corturile sînt aşezate în tabără în con-formitate cu o ordine care se repetă. Iar ome-rahii vin, ca la Curte, să se închine în faţa su-veranului. „Nimic nu e atît de măreţ cît să veziîn noaptea întunecoasă, în mijlocul unei cîm-

pii, printre toate corturile unei oştiri, şirul lungde făclii care îi poartă pe toţi omerahii la car-tierul imperial sau care îi aduce iar înapoi, lacorturile lor..." iSS .

în totul, o maşinărie uimitoare, dură şi to-tuşi fragilă. Pentru ca ea Să funcţioneze, e ne-voie de un suveran energic, eficient, aşa cum afost, poate, Aurang Zeb în prima parte a dom-niei lui. în linii mari până în 1680. anul în care

a zdrobit revolta propriului său fiu, Akbar 4Si

.Dir este de asemenea nevoie ca iţara să nuzdruncine orînduirea socială, economică şi re-ligioasă care o ţine în chingile ei. Dar acestunivers contradictoriu se mişcă necontenit. Seschimbă nu numai suveranul, care devine in-tolerant, 'bănuitor, nehotărît, jnai bigot ca ori-cînd ; se schimbă, o dată cu el, ţara întreagă, şichiar armata. Aceasta se lasă pradă luxului şituturor plăcerilor şi, într-un asemenea regim,îşi pierde virtuţile combative. Pe deasupra, îşilărgeşte rîndurile şi creşte peste măsură recru-tările. Dar numărul de jagire nu sporeşte înacelaşi ritm, şi cele concedate acum sînt adesea

pustiite sau aşezate în ipămînturi neroditoare.Tactica generală a posesorilor de jagir constăacum în folosirea oricărui prilej de profit. înacest climat de dispreţ faţă de binele public,unii membri ai aristocraţiei viagere a Mogululuise străduie să sustragă o parte din averea lor obligaţiei legale de a o restitui după moarteîmpăratului ; la fel ca, în aceeaşi epocă, în

139



Imperiul iturcesc, se întâmplă chiar ca ei să-şitransforme bunurile viagere în proprietăţi ere-ditare. O altă formă de corupţie a imperiului,încă spre mijlotul secolului al XVII-lea : prinţi, prinţese, femei din harem şi seniori se reped săfacă afaceri, fie direct, fie folosindu-se ide nu-mele unor negustori care le servesc dreptoameni de paie. Chiar Aurang Zeb este pose-sorul unei flote de nave care fac negoţ în Ma-rea Roşie şi în porturile Africii.

în Imperiul Magul, averea nu mai repre-zintă o recompensă pentru servicii aduse sta-tului. Stăpânii de provincii, subaliii şi nababiinu mai sînt foarte supuşi. Atunci cînd AurangZeb loveşte şi subjugă două state musulmanedin Deccan, regatele Bijapurului (1686) şiGolcondei (1687), el se trezeşte, imediat dupăvictorie, în faţa unei ample şi neaşteptate crizede nesupunere. încă înainte, mahraţii, popor demunte, mic şi sărac, din Ghaţii orientali, ară-

taseră o puternică ostilitate faţă de el. împă-ratul nu izbuteşte să oprească incursiunile şi- jafurile acestor extraordinari călăreţi, ale căror forţe sînt, de altfel, întărite de o mulţime deaventurieri şi nemulţumiţi. El nu izbuteşte, nici prin forţă, nici prin viclenie, nici prin mituire,să-1 răpună pe şeful lor, Shivaji, un sălbatecnecioplit, un „şobolan de munte". Prestigiulîmpăratului suferă îngrozitor de ipe urma aces-tui fapt. Cu deosebire atunci cînd, în ianuarie1664, Suratul este cucerit şi jefuit de cătremărirăţi. Suratul, marele şi preabogatul port alImperiului Mogul, punct de plecare pentrutoate negoţurile şi pentru drumul pelerinilor

spre Meoca, simbolul dominaţiei şi puteriimogule.Din toate aceste motive N. M. Pearson483

include, cu oarece dreptate, lunga domnie a luiAurang Zeb în chiar procesul decadenţei mogule.Teza sa este că Imperiul, pus în faţa acestuirăzboi intern, inedit şi tenace, se dovedeşte in-fidel faţă de vocaţia sa, faţă de raţiunea sa de

190



a fi. S-ar putea să fie aşa ; dar să fie oarerăzboiul, aşa cum se mai susţine şi astăzi /i8(i

numai o consecinţă a politicii lui Aurang Zeb dedqpă 1680, stând sub dublul semn al suspiciuniisîngeroase şi al intoleranţei religioase ? Nu amacorda un rol exagerat acestui „Ludovic alXl-lea al Indiei" ?4s7 Reacţia hinduistă a reprezentat un val venit din adâncuri; îi vedemsemnele (războiul mahraţilor, erezia (triumfă-toare şi luptele îndîr j'ite 'ale sikilor) 488, dar ori-ginile ei nu ni se dezvălue prea limpede. Pro- babil, însă, că ele explică degradarea profundă,inexorabilă a dominaţiei imogule şi a încercăriiei de a face să trăiască împreună două religii,două civilizaţii : cea musulmană şi cea hindu-istă. Civilizaţia musulmană, cu instituţiile ei, cuurbanismul caracteristic, cu monumentele ei, pecare pînă şi Deceanul le imită, ne oferă specta-colul aparent al unei iztoîmzi destul de rare.Dar această izbândă ajunge la un capăt şi Indiase rupe în două. De altfel tocmai această rup-

tură deschide calea cuceririi engleze. îs acTi'tsingh, un olandez care asigură multă vremereprezentanţa V.O.C. în Bengal, spune limpedeacest lucru (25 martie 1788) : singura piedicăde netrecut pentru 'englezi ar fi putut fi alianţadintre musulmani şi prinţii imahraţi : „astăzi, politica engleză este diriguită tot timpul spreîndepărtarea unei asemenea alianţe" /l89.

Sigur rămâne faptul că dezmembrarea In-diei mogule este un proces lent. Intr-adevăr, bătălia de la Plassey (1757) are ioc la cincizecide ani după moartea lui Aurang Zeb (1707). Săşi fie această jumătate de seool, ide greutăţi evi-dente, o perioadă de decadenţă economică ? Şi

decadenţă pentru cine ? Căci, bineînţeles, seco-lul al XVIlI-lea este marcat de creşterea unor afaceri bune pentru Europa în întreaga Indie.Dar care este semnificaţia acestui fapt ?

în realitate, ne e greu să apreciem adevăratasituaţie economică a Indiei în secolul alXVIII-lea. Unele regiuni au decăzut atunci,altele şi-au menţinut poziţia, câteva au putut

191



face progrese. Războaiele care pustiesc ţara aufost comparate cu nenorocirile germane dintimpul Răboiului de treizeci de ani (1618— 1648) 49°. Răspunzând comparaţiei printr-o altăcomparaţie, războaiele noastre religioase (1562

—1598) ar fi o referinţă utilă, căci în timpulacestor lupte care mutilează Franţa situaţiaeconomică a ţării a fost mai degrabă bună 49 K Şi tocmai această complezenţă economicăîntreţine şi prelungeşte războiul ; ea îngăduie săfie plătite trupele străine de mercenari pe carele recrutează necontenit protestanţii şi catolicii.Să fi fost alimentate războaiele din India de oasemenea complicitate a economiei ? Se poate :mahraţii îşi organizează incursiunile numai cuajutorul oamenilor de afaceri ajunşi în tabăralor şi îşi adună hrana şi muniţiile trebuincioasede-a lungul unor itinerare bine alese. Războiultrebuie să asigure cheltuielile războiului.

într-un cuvînt, problema este formulată :

pentru a o rezolva ar fi nevoie de anchete, decurbe de preţuri, de statistici. Aş putea oareavansa, exclusiv pe răspunderea imea, ideea că,în secolul al XVIII-lea, India pare cuprinsă într-o conjunctură favorabilă, de creştere, de laCanton pînă la Marea Roşie ? Faptul că marileCampanii europene şi negustorii independenţisau „servants" amestecaţi în country trade facafaceri bune, sporesc numărul şi tonajul navelor lor poate semnala pagube, restructurări, dar

producţia Extremului Orient, şi îndeosebi ceaa Indiei care continuă să deţină o poziţie centrală, (trebuie să fi fost antrenată în aceastămişcare. Şi ,,pentru fiecare bucată de pînzăfabricată în Europa, cum scrie Holden Furber,trebuiau ţesute o sută pentru consumul intern" m. Chiar Africa prinde iar viaţă pe ţăr murile Oceanului Indian, sub impulsul negustorilor din Gujarat/j9;i. Să fie pesimismul istoricilor Indiei faţă de secolul al XVIII-Jea doar o poziţie a priori ? V,J,

192



. .In orice..caz,;deschisă d.e-0 creştere . .sau' deun. reflux al vieţii sale. .economice, India se.oferă .fărăinare împotrivire ocupaţiei .. străine,

Nu este vorba numai de/englezi.: francezii,,afganii sau persanii ar intra şi ei.'bucuroşi în.rîndul pretendenţilor. . . . . . . .

Ce.se, degradează ? Viaţa Indiei, la.nivelul de

yîrf al funcţiilor politice şi economice sau. viaţadensă a tîrguşoarelor.. şi satelor ? Pe acest planelementar, unele, lucruri se. schimbă,, dar. multeră,mîn, aşa. cum erau. In orice caz, „ englezii..n-au pus mina pe o ţară lipsită.de re-3' surse. Chiar după 1.783, la Surat, unoraş ajuns totuşi la o stare.dedecădere, englezii, olandezii, portughezii şi franceziifac. un comerţ înseninat494. In 17S7.495,. oraşulMane..atrage şi.dre-i nează spre preţurile, lui,: anairidicate decît cele practicate de posturile . engleze,negoţul cu piper. Traficul francez din India înIndia,..asigurat de. indienii stabiliţi în contoarelefranceze, şi mai ales în insula Bouribon şi France,

prosperă, în cel mai rău caz se menţine. Şi nugăseşti francez încercând, prea târziu, să facă avereîn Indii, care să nu aibă soluţiile lui antlbritaniceşi planurile lui de negustorie. Dar n-a fost oare India,dintotdeauna, o pradă, o cucerire dorită ?

Reculul Indieiîn secolul al XlX-lea

Un fapt sigur este reculul general al Indiei însecolul al XlX-lea. Recul absolut, nu mai puţinrelativ, în măsura în care ea nu se dovedeşte înstare să întovărăşească Revoluţia Industrialăeuropeană şi să-1 imite pe stăpînul englez. Dar săfie responsabil de toate acestea capitalismul atîtde specific al Indiei ? Să fie de vină structuraeconomică şi socială, întemeiată pe salarii preamici, care împiedică dezvoltarea ? Sauconjunctura politică grea, războaiele din secolul193



alXVIII-lea, conjugate eu imixtiunea crescândăa Europei, şi îndeosebi a englezilor ? Sau insu-ficienta evoluţie tehnică ? Sau lovitura hotârî-toare a fost dată, tîrziu însă, la fel ca în Rusia,de către revoluţia maşinistă a Europei ?Evident, capitalismul indian a avut deficienţele

lui. Dar el face parte dintr-un sistem care, laurma unmei, nici nu funcţionează atît de rău,cu toate că India reprezintă un corpdisproporţionat, de zece ori mai masiv decîtFranţa, de douăzeci de ori cît Anglia. Acestcorp, această >piaţă naţională, pe care, împotrivaei însăşi, condiţia geografică o divizează, arenevoie pentru a trăi (corpul) sau pentru a func-ţiona (piaţa) de o anumită cantitate de metale

preţioase. Sistemul economico-socio-politic alIndiei, oricît de aspru şi de pervers ar fi el, ocondamnă însă, după cum am văzut, la fluidi-tatea necesară şi la eficienţa economiei mone-tare. India nu dispune de metale preţioase, dar

ea importă îndeajuns pentru ca, încă din secolulal XlV-lea, în zona centrală, redevenţeleţărăneşti să fie încasate în bani gheaţă. Cineizbutea să facă mai mult în lumea de atunci,inclusiv în Europa ? ,Şi întrucît economia mo-netară nu funcţionează decît cu condiţia de a-şiasigura nişte rezervoare, de a acumula, de adeschide nişte supape, de a crea, în avans faţăde recolte şi de plăţi, nişte bani artificiali, dea organiza tranzacţiile de piaţă şi credit; în-trucît nu există economie amplu monetară fărănegustori, negocianţi, armatori, agenţi de asigu-rare, curtieri, intermediari, prăvăliaşi, colpor-tori, este limpede că în India această ierarhie

negustorească există şi îşi îndeplineşte sarcina.Prin toate acestea, un anumit capitalism face parte din sistemul rnogul. în puncte de trecereobligatorii, negustorii şi bancherii deţin

posturile-cheie ale acumulării şi relansării capitalului. Dacă India, ca şi Islamul, nu cu-noaşte continuitatea marilor familii deţinătoarede pămînt, care acumulează în Occident, o datăcu bogăţia, un capital de influenţă şi de putere,

194



sistemul castelor favorizează şi stabilizează,dimpotrivă, procesul de acumulare negusto-rească şi bancară, urmărită cu încăpăţânare dingeneraţie în generaţie. Unele familii ajung săaibă averi excepţionale, comparabile cu celeale Fuggerilor sau Medicilor. La Surat, existănegustori care sînt posesori de adevărate flote.Cunoaştem chiar sute şi suite de negustori deseamă afiliaţi castelor de baniani. Şi, în egalămăsură, negustori musulmani înstăriţi saufoarte bogaţi. în secolul al XVIII-lea, bancherii

par să fie în culmea bogăţiei lor. Sînt oareaceştia împinşi înainte, aşa cum îmi vine acrede, poate sub influenţa istoriei europene, decătre evoluţia logică a unei vieţi economice caretinde să nască, în final de cursă, înaltele pali-ere ale activităţii bancare ? Sau, aşa cum su-gerează T. Raychaudhuri, oamenii aceştia deafaceri sînt împinşi spre activitatea financiară(perceperea impozitelor, banca şi camătă)

deoarece concurenţa europeană îi scoate, din ceîn ce mai mult, în afara vieţii maritime şi a co-merţului la distanţă fm ? Cele' două mişcări au

putut să se împletească spre a asigura carieracelor din neamul Jagatseth care, onoraţi cuacest titlu somptuos („bancheri wiondiali"), l-ausubstituit, în 1715, vechilor lor patronimice.

Cunoaştem destul de bine această familieoriginară din statul Jaipur, aparţinînd unei ra-muri a castei marwarilor. Averea lor ajungeuriaşă după aşezarea lor în Bengal, unde îivedem practicînd colectarea impozitelor pentruMarele Mogul, împrumutul cămătăresc, avansu-rile bancare, ocupîndu-se de monetăria dinMurshidabad. Ei ar fi făcut avere, dacă ne luămdupă unii din contemporanii lor, doar stabilindcursul rupiilor în raport de moneda veche.Zarafi, ei remit la Delhi sume uriaşe prin scri-sori de schimb, în beneficiul Marelui Mogul.Atunci cînd Murshidabadul este ocupat de cătreun detaşament de călăreţi rnahraţi, ei pierddintr-odată 20 de milioane de rupii, dar îşj

195



continuă afacerile ca şi cum nimic nu s-ar fiîntâmplat... Să mai adăugăm că Jagatse'thii nusînt unici. Sînt cunoscuţi mulţi alţi oameni de,afaceri care, .puşi alături de ei, arată nu preeţ '■rău497. Capitaliştii aceştia din Bengal, este.adevărat, vor fi ruinaţi încetul cu încetul, înce- pînd de pe la sfârşitul secolului al XVIII-lea,datorită voinţei englezilor însă, şi nu datorităincapacităţii proprii 498. în schimb, pe coasta devest a Indiei, în t impul primei jumătăţi asecolului al XlX-lea, întîlnim la Bombay ungrun de parşi şi gujaraţi foarte bogaţi, musul-mani şi hinduşi, care prosperă în toate ramurileactivităţii negustoreşti şi bancare, în construc-ţiile navale, în transporturi, în comerţul cuChina şi chiar în anumite industrii. Unul dincei mai bogaţi, parsul J. Jeejeebhoy avea îndepozit la o bancă engleză din oraş 30 milioanede rupii 4". Colaborarea si organizaţia reţelelor de afaceri indigene fiind indispensabilă engle-

zilor la Bombay, capitalismul indian şi-a doveditfără greutate capacitatea de adaptare.înseamnă toate acestea că el a deţinut întîie-

tatea în India ? Desigur că nu, căci negustorii şi bancherii" nu erau singuri .pe lume. Deasupralor, înainte de exigenţele dominaţiei engleze, segăseau statele despotice ale Indiei, şi nu numaistatul Marelui Mogul : bogăţia marilor familiinegustoreşti le ■meneşte să fie victime ale pre-tenţiilor exagerate ale celor puternici. Ele tră-iesc cu spaima că pot fi oricînd prădate şi supuse torturii 50°. In asemenea condiţii, cît deactivă să fi fost mişcarea monetară, care este

sufletul capitalismului negustoresc şi al econo-miei indiene, lumea banianilor este lipsită delibertăţile, de securitatea, de complicităţile po-litice care, în Occident, au favorizat înflorireacapitalismului. Dar de aici şi pînă la a taxacapitalismul indian de neputincios, aşa cum s-afăcut uneori, e cale lungă. India nu este China,unde capitalismul ca atare, adică acumularea,este împiedicat cu bună ştiinţă de către stat.

196



în India, negustorii foarte bogaţi, chiar dacăsînt expuşi extorsiunilor, sînt numeroşi şi semenţin. Solidaritatea puternică a castei acoperăşi garantează cariera grupului, îi asigură com-

plicităţi negustoreşti din Insulinda şi pînă laMoscova.

N-aş acuza, prin urmare, capitalismul defenomenele de înapoiere din India, care ţindesigur, ca întotdeauna, în egală măsură decauze interne şi de cauze externe.

Printre cele interne, poate că ar trebui săscoatem în evidenţă salariile scăzute. A vorbidespre decalajul salariilor indiene în raport desalariile din Europa este un truism. în 1736,directorii lui East India Company socotesc căsalariile lucrătorilor francezi (se ştie că ele vincu mult în urma remuneraţiei mîinii de lucruengleze) ar fi de şase ori mai mari decît cele

practicate în India50i. Ghaudhuri nu greşeştetotuşi atunci cînd socoteşte cam misterioasăsimbria aceasta mizerabilă, pe care o primescnişte lucrători foarte calificaţi, cărora contex-tul social le lasă, s-ar părea, destulă libertate şisuficiente mijloace de apărare. Dar nu este ni-velul scăzut al salariilor o trăsătură dintotdea-una înscrisă în sistemul economic general alIndiei ? Vreau să spun : nu este el condiţia

sine qua non a curentului de metale preţioasecătre India, curent foarte vechi, instaurat încădin epoca Romei ? Oare nu explică el şi mai

bine decît pofta neînfrînată de tezaurizare a îm- păratului şi privilegiaţilor, acest soi de chemareciclonică ce atrage metalele preţioase din Vestspre Est ? De cum ajunge în India, moneda deaur sau de argint se pune în valoare automat

pe măsura preţului foarte scăzut al munciioamenilor, ceea ce implică, prin forţa lucruri-lor, preţuri ieftine la produsele alimentare şi,relativ, chiar la mirodenii. De aici, ca un şocde retur, puterea de penetraţie a exporturilor indiene, a materiilor prime provenite din India,

Br

197



Ajurtgern astfel la o a doua explicaţie a râ-minerii în urmă a Indiei,, o. explicaţie care numai este internă, ci externă". Această a douaexplicaţie este, într-un cuvînt, Anglia. Nuajunge să spunem că englezii au pus mîna peIndia şi pe resursele ei. Pentru ei, India a fostun instrument graţie căruia au pus mîna pe unspaţiu cu mult mai amplu decît ea, spre a do-mina super-econcmia-univers asiatică, şi toc-mai în acest cadru lărgit se poate vadea cum,foarte de timpuriu, structurile Indiei şi echili-

brul ei intern au fost deformate şi deviate pen-tru a răspunde unor obiective care îi eraustrăine. Şi, de asemenea, oum, în cadrul acestui

proces, ea a fost pînă la urmă, în secolul alXlX-lea, „dezindustrializată", adusă la rolul de

producătoare de materii prime.în orice caz, India secolului al XVIII-lea nu

se pregăteşte să dea naştere unui capitalismindustrial revoluţionar. în cadrul propriilor

sale limite, ea respiră şi acţionează firesc, cuforţă, cu succes : dispune de o agricultură tra-diţională, viguroasă însă, şi de înalt randament;de o industrie de tip vechi, dar extrem de vie şide eficientă (pînă în 1810, oţelul indian aveachiar să fie de o Calitate mai bună decît oţelulenglezesc, fiind întrecut doar de oţelul su-edez)50/j; e străbătută de o economie de piaţăcare funcţionează de multă vreme, dispune denumeroase cercuri negustoreşti, eficiente. însfîrşit, puterea ei comercială şi industrială seîntemeiază, cum se şi cade, pe un viguros co-merţ la. distanţă.: India.se scalda într-un spaţiu

economic miai larg decît ea.Dar nu domină acest spaţiu. Am şi semnalat pasivitatea ei faţă de lumea care o înconjoarăşi de care depinde partea cea mai activă aschimburilor sale. Tocmai din exterior, însă

printr-o acaparare a căilor pe care se făceacountry trade-ul asiatic, a fost India sărăcită şidetronată încetul cu încetaL Intervenţia Euro-

T99-



funcţie de comportarea celor doi uriaşi ai Ex-tremului Orient : India şi China. Atunci cînd şiunul şi celălalt sînt înfloritorii, stăpâni pe ei,şi dacă acţionează simultan pe scena externă,centrul de gravitate al Extremului Orient areoarecare şanse să se situeze, şi chiar să se sta-

bilizeze pentru o bucată mai mare sau maimiică de timp, la nivelul peninsulei Malacca,al insulei Sumatra sau Java. Dar uriaşii aceştias-au trezit încet şi au acţionat întotdeauna încet.Abia pe la începutul erei creştine, prin urmaretîrziu, India a prospectat şi a animat universulInsulindei. Marinarii ei, negustorii şi apostoliiei au exploatat, au rafinat, au introdus religia eiîn arhipelag, i-au propus cu succes formesuperioare de viaţă politică, religioasă,economică. Arhipelagul a fost atunci „hin-duizat".

Monstrul chinez ajunge în mijlocul acestor insule cu o întârziere uriaşă, abia spre secolul

al V-lea. Şi el nu va impune statelor şi oraşelor deja hinduizate, amprenta civilizaţiei sale, carear fi putut triumfa aici, aşa cum a triumfat înJaponia, în Coreea sau în Vietnam. Prezenţachineză rălmîne circumscrlisă în domeniile eco-nomic şi politic ; în mai multe rîriduri, Chinaimpune statelor Insulindei protectoratul, tutela,trimiterea unor ambasade de închinare, dar înceea ce priveşte esenţialul, în ceea ce priveştearta de a trăi, statele acestea rămîn multă vre-me credincioase lor înşile şi primilor lor dascăli. Pentru ele, India este mai importantădecît China.

Expansiunea hinduistă şi mai tîrziu expan-siunea chineză au corespuns, probabil, unor pe-rioade de avînt economic care le-au provocat şisusţinut. Ar trebui să cunoaştem mai bine cro-nologia acestora, să le lălmurilm originea şi săînţelegem care sînt forţele lor active. Cu toatecă nu sînt prea competent în aceste domenii,aproape închise istoricilor nespecializaţi, îmi

m-St

201



închipui că, în perioadele sale de expansiunespre est, India a putut repercuta şocurile careîi eriau transmise de către Vestul îndepărtat,adică de către Mediterana. înfrăţirea dintreEuropa şi India, foarte veche, creatoare petoate planurile, este una din trăsăturile mar -

cante ale structurii istoriei universale vechi.Pentru China problema se pune în alt fel, ca şicum ea ar atinge în Insulinda o limită extremă, pe care nu o depăşeşte. Poarta, sau barajul, In-sulindei a fost trecut întotdeauna mai uşor dinspre vest către est şi nord, decît în sensulinvers.

In orice caz, expansiunile acestea, mai întîicea indiană şi apoi cea chineză, au făcut caInsulinda să fie cel puţin o răscruce animată,dacă nu un pol dominant. înflorirea succesivăa acestei răscruci poartă numele de regatulSrividjaya (secolele VII—XIII), centrat pe sud-estul Sumatrei şi pe oraşul Palembang ; şi maitîrzm imperiul Madjapahit (secolele XIII— XV)centrat, în ceea ce îl priveşte, pe insula cea bogată în orez, Java. Una după alta, acestedouă formaţiuni politice au pus mîna pe axelemajore ale circulaţiei miaritkne, în special pedrumul foarte important al strîmtorii Malacca.Regatele astfel constituite au fost puterniceîncercări thalassocratice, şi unul şi altul de oanume durată : primul, de cinci-şase secole ;cel de-al doilea, de trei-patru. în legătură cuele, am putea deja vorbi despre o economie aInsulindei, dacă nu despre o super-economie-univers a Extremului Orient.

Probabil că nu a existat o super-economie-univers centrată pe Insulinda decît de la prima perioadă de înflorire a Malaccăi, din 1403, dataîntemeierii, sau din 1409, data afirmării ei, şi pînă la cucerirea de către Alfonso de Albuquer-que, la 10 august 1511 505 . Această bruscă, şiapoi seculară, izbindă se cuvine să fie privitămai îndeaproape, . ■ ■ ■ . .



Prima perioadă de glorie a Maîaccăi

In ceea ce priveşte Malaooa, geografia şi-a jucat rolul b' J ". în strîmtoarea care i-a păstratnumele, oraşul ocupă o poziţie avantajoasă,de-a lungul, „canalului" maritim care leagă

apele Oceanului Indian de mările de coastă alePacificului. l'rigusta peninsulă malaieză (care pedrumurile bune de astăzi poate fi străbătutărapid chiar pe bicicletă) era străbătută odini-oară, la nivelul istmului Kra, de către drumurisimple de uscat. Dar acestea erau tăiate de

păduri pline cu fiare sălbatice. O dată cu stabi-lirea căii navigabile care înconjura peninsula,valoarea strîmtorii Malacca a crescut507.

Ridicată pe o mică înălţime, deasupra unuisol „moale" şi „mocirlos" („dacă înfigi cazmauadai de apă") 508, Malacca, tăiată în două de un rîucu ape limpezi pe care pot acosta bărci, este maidegrabă un loc de ancoraj şi un adăpost decît

un adevărat port : joncile mari ancorează în faţaoraşului între două insule mici pe care portughezii le-au botezat Ilha da Pedra şi Ilhadas Naos, Insula Pietrei şi Insula Navelor, ultima„nu mai mare decît piaţa din Amsterdam undeeste aşezată primăria"509. Totuşi, aşa cumspune un alt călător, „se poate aborda în tottimpul anului la Malacca, avantaj pe care nuîl au porturile de la Goa, Cochin [...] Surat..."510.Singura piedică o constituie curenţii de traversdin strîmtoare, provocaţi de maree : aceasta, deobicei, „se ridică la est şi coboară la vest" 5U. Caşi cum avantajele acestea nu ar fi deajuns,Malacca (vezi schiţa alăturată) nu numai căleagă două oceane, dar se află şi la întîlnireaa două zone de circulaţie atmosferică : cea amusonilor Oceanului Indian, la vest, şi cea aalizeelor de sud, la est. Ca o culme a norocu-lui, banda îngustă a calmului ecuatorial carese deplasează lent cînd spre - nord, cînd spresud, o dată cu mişcarea soarelui, se menţine,destul de mult chiar. în regiunea Maîaccăi (la-titudinea nordică 2°30'), dînd succesiv navelor

203



trecere liberă spre alizeu sau spre muson,„Este una din ţările cele mai favorizate' de na-tură ; ea face să domnească aici o primăvarăneîntreruptă", se entuziasmează Sonrerat b12.

Dar. prin Insulinda mai sînt şi alte locuri privilegiate ca, de pildă,, ştrîmtoarea Sondelor.Soarta . anterioară a Sridjivayei şi Madjapahi-.tului513. dovedeşte că acelaşi control putea fi.exercitat şi pornind de pe ţărmurile de est aleSumatrei, şi chiar mai la est, pornind din Java.De altfel, în ianuarie 1522, după moartea şefu--lui lor în Filipine, navele expediţiei lui Magel-lan traversează pe drumul de întoarcere insuleleSonde, la nivelul Timorului, pentru a ajunge,la Sud, în zona alizeelor de şud-est. Iar în1580, în timpul ocolului pâmîntului pe care-1face Drake, el ajunge pe versantul meridionalal Insulindei pe un drum asemănător.

Oricum, dacă ridicarea Malaecăi se explicădin punct de vedere geografic, istoria a adăugat;

'mult acestui element, pe plan local, ca şi pe planul general al economiei asiatice. Bunăoară,noul oraş a izbutit să atriagă, punîndu-i oare-cum sub tutela lui, pe marinarii malaiezieni de

pe coastele învecinate, dintotdeauna cabotori, pescari şi, într-o şi mai mare măsură, piraţi.El a scăpat astfel ştrîmtoarea de tâlharii ei dedrumul mare, proeurîndu-şi în acelaşi timp mi-cile veliere de povară, mina de lucru, echipa-

jele şi chiar flotele de război de care aveanevoie. Cit priveşte joncile mari, de neîntocuitîn comerţul la distanţă, el le găseşte în Java şiPegu. Tocmai în regiunea aceasta cumpără, de

pildă, sultanul din Malacca (care se interesa

îndeaproape de negoţul oraşului său, comerţ încare îşi avea partea, bună) navele cu care or-ganizează, pe socoteala lui, o călătorie la Mecca.

Dezvoltarea rapidă a oraşului devine încurînd o problemă ca atare. Cum poate trăiel ? în spate cu o peninsulă muntoasă şi pâ-duroasă, bogată în mine de cositor, dar lipsităde culturi alimentare, Malacca nu avea alteresurse de hrană în afara produselor pescui-

204



Vînturi variabile venind îndeosebi

48. PRIVILEGIUL PENINSULEI MALACCA Zona de calm ecuator ia l urcă spre nord , coboară apoi spre sud, urmînd mişcarea soarelui. Prin urmare, Malacca joacă rolul de legătură sau de culoar intre musoni si celedouă al izee, de nord-es t ş i de sud-est (Diupă Atlasul lu i

Vidai de la BlacJie, p. 56).

tului său de coastă. Iat-o deci sub dependenţaSiamului şi Javei, producătoare şi vînzătoarede orez. Dar Siamul era un stat agresiv şi pe-riculos, iar Java continua să ducă în spinareimperialismul îmbătrînit, dar care încă nu sestinsese, al regatului Madjapahit. Fără îndo-ială, oricare din cele două ar fi învins repedeşi fără probleme micul oraş, născut dintr-o în-tîmplare, dintr-un incident de politică locală,dacă Malacca nu s-ar fi plasat în 1409 sub su-zeranitatea Chinei. Protecţia Chinei avea să

fie eficientă pînă în 1430, timp în care Mad- japahitul se destramă de la sine, lăsînd Ma-lacca să trăiască.

205



5 < T n l a l ^ W ^

== Ambră =5^

49. INSULINDA ISI OFERĂ BOGĂŢIILEEUROPENILOR

Aşezaţi în Malacca. portughezii fac rapid inventarul bogă- ţiilor arhipelagului. In primul rind piper, băcănii de cali-t a t e s upe r ioar ă ş i aur . A c e s t p r i m i m pac t a l E ur opei a fos t îndeajuns de puternic pent ru a provoca, după 1550,în special în ceea ce pr iveş te piperul, apari ţ ia de noi cul-tur i ş i de noi pieţe . Acelaş i fenomen are loc în India, pecoasta Malabarului. După harta lui V. Magalha&s Godinho,op. cit.

ce nu fusese pînă atunci mai mult decît oviaţă încă primitivă stînd sub semnul auto-subzistenţei. ,,Ei se îngrijeau prea puţin să se-mene şi să răsădească, spune un cronicar por-tughez vorbind despre trecutul locuitorilor Molucelor ; ei trăiau ca în primele timpuri[ale omenirii]. Dimineaţa scoteau din mare şidin păduri atît cît să se hrănească ziua în-treagă. Trăind din pradă, nu scoteau nici un

folos din cuişoare şi nu era acolo nimeni caresă le cumpere"5Ki. Atunci cînd Molucele sînt prinse în reţelele negustoreşti, apar aici plan-taţii şi se stabilesc legături regulate între Ma-lacca şi insulele cu mirodenii. Un negustor

' 2 9 7



keling (adică un negustor hindus din Coro-mandel) Nina Suria Deva, trimitea anual opt

jonce în Moluce (cuişoarc) şi în insulele Banda(nucşoară). Aceste insule, cotropite de mono-culturi, încep să trăiască exclusiv datorităorezului pe care li-1 aduc' din Java joncilecare, de altfel, pătrund pînă în insulele Ma-riane în inima Pacificului.

în felul acesta, expansiunea islamică a fostun factor organizator. Se constituie „sulta-nate" la Malacca şi Tidore, la Ternate ca şi,mai tîrziu, la Macassar. Faptul cel mai ciudatrămîne constituirea unei lingua jranca, nece-sară comerţului, derivată din limba malaieză,vorbită obişnuit în metropola negustoreascăMalacca. Prin însulinda şi prin „Meditera-nele" ei, „limbile sînt atît de numeroase, nespune un cronicar portughez, încît nici măcar vecinii nu se înţeleg, ca să zicem aşa, unii cualţii. Astăzi, ei se folosesc de limba malaieză,

pe care o vorbesc cei mai mulţi, slujindu-sede ea, prin toate insulele, ca de latină în Eu-ropa". Vom constata, fără surpriză, că cele450 de cuvinte ale vocabularului populaţieidin Moluce pe care îl aduce în Europa expe-diţia lui Magellan sînt cuvinte malaieze 516.

Extinderea acestei lingua jranca este untest pentru forţa expansivă a Malaccăi, Aceastaa fost creată în egală măsură de condiţiile ex-terne, aşa cum s-a întîmplat şi cu avîntul An-versului din secolul al XVI-lea. Căci oraşul îşioferă casele, pieţele, magaziile, instituţiile salede apărare, foarte preţiosul său cod de legimaritime, dar schimburile sale sînt alimentate

de navele, mărfurile şi negustorii străini. Prin-tre ei, cei mai numeroşi sînt negustorii mu-sulmani din Gujarat şi Calicut (o mie de ne-gustori din Gujarat, după Tome Pires, „şi, pedeasupra, 4 ori 5 000 de marinari care pleacăşi vin") ; un grup important îl formează şi ne-gustorii hinduşi din Coromandel, kelingii, careau şi un cartier al lor, Campon Queling 517.

208



Superioritatea negustorilor din Gujarat con-stă şi în faptul că sînt implantaţi în Sumatraşi Java la fel de solid ca în Malacca şi că eicontrolează cea. mai mare parte a reexportuluide mirodenii şi piper spre Mediterana. Cam-

baya (un alt nume al Gujaratului) nu poatetrăi, se spunea, decît dacă îşi întinde un braţ

pînă la Aden şi pe celălalt pînă la Malacca Gls. Odată mai mult, ni se dezvăluie astfel superi-oritatea latentă a Indiei, cu mult mai deschisădecît China pentru legături externe, legată dereţelele negustoreşti ale Islamului şi Orientu-lui Apropiat mediteranean. Cu atît mai multcu cît China, după 1430, din raţiuni care, înciuda imaginaţiei istoricilor, nu ne sînt prealimpezi, renunţă pentru totdeauna la expedi-ţii îndepărtate. Pe deasupra, ea arată un in-teres moderat faţă de mirodenii, pe care leconsumă în cantitate mică, afară de piper, pecare şi-1 procură la Bantam, adesea fără a

trece prin releul de la Malacca.Cucerirea Malaccăi, înfăptuită de micaflotă portugheză a lui Albuquerque (1400 deoameni la bord, dintre care 600 malabari)519, afost telecomandată de prosperitatea şi reputaţiaoraşului, „pe atunci cea mai faimoasă piaţăa Indiei" •)2°. O cucerire' brutală : după luarea

podului de peste rîu, oraşul asaltat a fostlăsat pradă jefuitorilor timp de nouă zile. Cutoate acestea, măreţia Malaccăi nu se stinge

brusc în ziua fatală de 10 august 1511.Albuquerque, care rămîne în oraşul cucerit

pînă în ianuarie 1512, ştie să-1 organizeze ;construieşte aici o fortăreaţă importantă şi,

deşi se prezintă, din Siam şi pînă în „insulelemirodeniilor", drept un duşman ai musulma-nilor, el se proclamă şi prieten al necredincio-şilor, al paginilor şi, în fapt, al tuturor ne-gustorilor. După ocupare, politica portughezădevine tolerantă, îngăduitoare. Chiar Filip al II-lea, în calitate de rege. al Portugaliei şi,,după 1588, şi stăpîn al Indiilor orientale, pre-coniza în Extremul Orient o atentă toleranţă

209



religioasă. Nu, spunea el, nu trebuie făcuteconvertiri cu forţa : „Năo e este o modo que

se deve ter urna conversăo" 521. în Malaccalusitană, se puteau ridica la fel de bine un bazar chinezesc sau o moschee. Este adevărat că biserica Sfîntul Paul a iezuiţilor domina for-tăreaţa, iar din piaţa ei se vedea, în zare, ma-rea. Cum spune, pe bună dreptate, Luis Felipe F.R. Thomas, „cucerirea Malaccăi, din august1511, a deschis portughezilor porţile mărilor Insulindei şi Extremului Orient : punînd mina pe ele, învingătorii au obţinut un numaidominaţia asupra unui oraş bogat, ci şi stăpî-ijnirea unui complex de drumuri comerciale ■:care se încrucişau la Malacca şi a căror cheie y-,era oraşul"522 . In ansamblu, în ciuda cîtorvaî'irupturi, ei menţin aceste legături. Unele se**"amplifică chiar, atunci cînd, în 1555, pentru acompensa conjunctura dificilă de la mijloculsecolului al XVI-lea, portughezii se instalează laMacao, în faţa Cantonului, şi ajung pînă în

Japonia. Pe vremea aceea, în mîinile lor, Ma-lacca a fost postul central de legătură întrePacific, India şi Europa, ceea ce va fi mai tir-;ziu Batavia în mîinile olandezilor.

Înainte de începerea greutăţilor pe care*avea să le aducă Asiei portugheze sosirea!olandezilor, lusitanul a avut parte de o viaţătihnită, înfloritoare, de pe urma căreia au tras?foloase regele de la Lisabona, Portugalia, re-'vînzătorii de piper din Europa, dar şi portu-"■ghezii care se aventuraseră în Orient şi care auadesea, dacă nu întotdeauna, mentalitatea--semifeudală a cuceritorilor spanioli ai Ame^

ricii. Desigur, s-au produs atacuri turceşti, dar intermitente, nu prea eficiente. în ansamblu, portughezii au avut parte de pace. Dar, „totcălătorind fără de piedici în aceste mări, ein-au luat seama atunci la toată grija ce secere pentru apărare"523. Aşa se face că, în1592, două nave engleze din Lancaster ieschiar la drumul lui Vasco da Gama si nu în-

210



tîmpinâ greutăţi prea mari atunci cînd captu-rează vasele portugheze pe care le întîlnesc.Şi, în curînd, lucrurile se schimbă cu totul :europenii mută în Indii războaiele şi rivali-tăţile lor din Europa, iar Malacca, oraş portu-ghez, pierde îndelungata ei supremaţie. în1641, olandezii pun mîna pe ea şi o împingimediat pe un loo de mîna a doua.

Recentrarea Extremului Orient

încă înainte de cucerirea Malaccăi, Bataviadevine centrul comerţului din ExtremulOrient. Ea îl conduce, ea îl organizează. înte-meiată în 1619, ea atinge întreaga ei strălu-cire în 1638, atunci cînd Japonia se închidefaţă de portughezi, continuînd să rămînă des-chisă pentru navele V.O.C. Centrul necontes-tat al comerţului, o dată cu stăpînirea reţelelor

esenţiale ale country trade-ului, rămînea ast-fel în Insulinda şi avea să rămînă acolo atîtavreme cît avea să dureze supremaţia îndemî-natecă, vigilentă şi autoritară a Companieiolandeze a Indiilor orientale, adică mai binede un secol, în ciuda a multe avataruri şi pie-dici. Bunăoară, la începutul anului 1662, olan-dezii sînt izgoniţi de pe insula Formosa, pecare se instalaseră, în faţa Chinei şi la jumă-tate de drum de Japonia, din 1634, data con-strucţiei fortului de la Castel Zelandia5M.Lunga domnie a Bata viei, despre care am maivorbit, coincide astfel grosso modo cu lungacriză a secolului al XVII-lea care, între 1650

şi 1750 (date aproximative), lasă urme adînciîn economia-univers europeană (inclusiv Lu-mea Nouă). Dar probabil că ea nu se mani-festă în Extremul Orient, deoarece secolul alXVII-lea este în întreaga Indie un secol de

prosperitate, de creştere demografică şi eco-nomică. S-ar putea ca lucrul acesta să fi avutimportanţa lui, alături de alte elemente, înfaptul că Olanda, în toiul crizei europene,

211



ajunge sâ fie, aşa cum spuneam, economia fe-rită prin. excelenţă, cea spre care se îndreaptă

partea cea mai bună a afacerilor care se mai pot face.în orice caz, Batavia, un oraş nou, este simbolulstrălucitor al supremaţiei olandeze. Primăria,

construită în 1652, marchează, cu cele douăetape ale ei, centrul oraşului, un oraş străbătut decanale, traversat de o reţea de străzi întretăindu-seîn unghiuri drepte, înconjurat de ziduri întărite cudouăzeci şi două de bastioane, străpunse de patru

porţi. Spre el se îndreaptă toate popoarele Asiei,ale îndepărtatei Europe, ale Oceanului Indian.în afara zidurilor, se găsesc cartierele locuite deiavanezi şi amboinieni ; în zona rurală nu existăcase de ţară, ci mai ales orezarii, plantaţii de trestiede zahăr, canale şi, de-a lungul rîurilor regularizate, mori „de măcinat, joa-găre, de hîrtieşi de pulbere" sau de zahăr, ti-glării şicărămidarii... în oraş, totul e ordonat, ciar, curat :

pieţele, magaziile, antrepozitele, măcelăriile, piaţade peşte, corpurile de gardă şi pSpinhuis-ul, casa încare fetele de moravuri uşoare sînt închise şi pusesă toarcă. Nu e nevoie să mai spunem cît de

bogată, cît de iubitoare de plăceri, cît de indolentăeste societatea colonială olandeză. Bogăţia şigoana după plăceri, pe care le-am găsit la Goa prin1595, pe care le găsim la Batavia, încă înaintede călătoria chirurgului Graaf, care ajunge aiciîn 1668, pe care le vom regăsi identice laCalcutta, sînt un indicator fără greş al unui successtrălucitor 5'25.

Cu toate acestea, de pe la începutul seco-lului al XVIII-lea, uriaşul aparat olandez în-cepe să se deregleze. Uneori lucrul acesta afost atribuit fraudelor şi necinstei crescînde aagenţilor Companiei. Dar, din acest punct devedere, servanţii Companiei engleze îi depă-şesc pe olandezi ceea ce nu va împiedica East

India Company, ba dimpotrivă, să ocupe prinanii 1760 locul întîi. Se datorează, oare, lucrul

212



acesta, aşa cum ar fi ispititor să susţinem, fap-tului că schimbarea de tendinţă, care se mani-festă pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, dănaştere pretutindeni unor activităţi mai ample,sporeşte schimburile, înlesneşte unele prime-niri, rupturi şi revoluţii ? în Europa are loc

o redistribuire a şanselor internaţionale şi seinstaurează în viteză supremaţia engleză. înAsia, India atrage spre ea centrul de gravitateal întregului Extrem Orient ; ea ocupă, însă,acest loc întîi doar sub presiunea şi în folosulAngliei, într-un proces admirabil descris încartea deja veche a lui Holden Furber 528.Compania engleză, John Company, îşi învinge„verişoara", Jan Companie, V.O.C., pentru că,în anii 1770, aceasta pierde partida în Bengalşi în India şi pentru că, încă pe la mijloculsecolului, nu izbutise să ocupe locul întîi laCanton, acolo unde, încetul cu încetul, Chinaîşi deschidea tot mai mult porţile. M-aş feri

să spun că, la Canton, John a fost mai inteli-gent, mai îndemînatec, mai viclean decît Jan.Uneori se afirmă că este aşa, nu fără oare-care dreptate. Dar un martor francez, carecritică aspru Compania franceză a Indiilor,susţine că prin 1752, la Canton, cei care se

pricep cel mai bine să prindă vîntul sînt ceide la Companiile suedeză şi daneză, cele maislabe, cele mai prost înzestrate pentru iz-

bîndă527. Englezul învinge pentru că adaugă propriei forţe formidabila pondere a Indiei.Plassey (1757) a pecetluit nu numai cucerirea

politică a Indiei, ci şi pe cea a „curentelor"

negustoreşti care se lipesc de ţărmurile sub-continentului şi se scurg, pe de o parte, pînăla Marea Roşie şi Golful Persic şi, de cea-laltă, pînă în Insulinda şi, foarte repede, pînăla Canton. Şantierele Indiei construiesc o mul-ţime de nave, o mulţime de Indiamen, exclu-siv pentru nevoile country £?-ade-ului şi, înspecial, pentrvi călătoriile spre China. DupăFurber 528, flota sub pavilion englez care prac-

213



tică comerţul din India în India are 4 000 detone în 1780; în 1790, ea atinge 25 000 tme.în realitate, saltul nu este atît de rapid pe cit pare, căci 1780 este un an de război, penul-tima competiţie serioasă între Franţa şi Al- bion, iar navele engleze navighează prudentsub pavilion portughez, danez sau suedez. Deîndată ce pacea revine, ele îşi dau jos masca.In acelaşi timp, se înregistrează o translaţierapidă, bruscă, de la Batavia la Calcutta.Ascensiunea rapidă a oraşului de pe Gangeexplică, la distanţă, toropeala V.O.C., Calcuttacreşte anapoda, oricum, în cea mai mare ne-orînduială. Contele de ModaveS29, călător şiaventurier francez, ajunge în oraş în 1773,cînd tocmai începuse guvernarea lui WarrenHastings. El vorbeşte despre acest început dedrum şi , în acelaşi t imp, despre o absolutălipsă de rînduială. Calcutta nu este Batavia,cu canalele şi cu străzile ei trase la sfoară.

De-a lungul Gangelui, nici nu există cheiuri :„casele sînt răspîndite, ici-colo pe mal, zidurilecîtorva sînt scăldate de undele apei". Oraşul nueste împrejmuit. Cel mult, 500 de case poate,clădite de englezi în mijlocul unei păduri decol ibe de bambus cu acoperişuri de paie.Străzile sînt noroioase ca nişte şleauri, largicîteodată, dar închise la capete cu bîrne groase,în chip de bariere. Pretutindeni domneşteneorînduiala. „Aceasta, se spune, este un efect allibertăţii britanice, ca şi cum aceasta libertate ar fi de neîmpăcat cu rînduială si simetria" 530.„Străinul, urmează francezul nostru, ia seama laoraşul Calcutta nu fără o mirare amestecată cu

un dram de mînie. Ar fi fost atît de lesne săfaci din el unul din cele mai frumoase oraşedin lume, doar dîndu- ţi osteneala de a tesupune unui plan orînduit, îneît nu se înţelegecum de au nesocotit englezii foloasele uneiatît de frumoase aşezări şi au lăsat fiecăruialibertatea de a construi, urmînd gustul cel maiciudat şi rînduială cea . mai extravaganţă".Este adevărat că, simplă

214



lojă în 1689, flancată de o fortăreaţă în 1702(Fort Williarn), prin 1750, Calcutta era încă unoraş neînsemnat : notele de călătorie pe carele publică în acel an abatele Prevost nici nu-1

pomenesc. Atunci cînd îl vede contele de Mo-dave, în 1773, atunci cînd oraşul reuneşte

toate neamurile posibile de negustori, el esteîn plin avînt, apucat de o nebunie a construc-ţiilor : lemnul îi ajunge prin plutărit, peGange, sau pe mare, la Pegu ; cărămizile sefac în zona rurală din jur ; chiriile ating coterecord. Are încă de pe atunci 300 000 locuitorişi îşi dublează populaţia pînă la sfîrşitul se-colului. El creşte fără a fi răspunzător decreşterea lui, de norocul lui. Englezului nu-i

pasă cîtuşi de puţin ; el se poartă fără milă şiîndepărtează ceea ce îl stînjeneşte. Prin con-trast, Bombayul apare, de cealaltă parte a In-diei, ca un pol al libertăţii, ca o revanşă sau ocompensaţie a capitalismului indian, care gă-

seşte aici prilejul unor succese uimitoare.

PUTEM CONCHIDE ?

Tabloul non-Europei pe care îl înfăţişeazăacest capitol este evident incomplet.

Ar fi trebuit să ne oprim îndelung asupracazului Chinei şi, mai ales, asupra expansiuniicentrifuge care frămîntă provincia Fukien,

proces întrerupt, doar atunci cînd olandezii pă-răsesc Formosa, în 1662, sau, mai degrabă,atunci cînd manciurienii cuceresc insula, în

1683, dar care se reia în secolul al XVIII-lea,o dată cu deschiderea Cantonului faţă de co-merţul multiplu al Europei.

Ar fi trebuit să revenim asupra cazului particular al Japoniei care, după 1638, în con-formitate cu strălucita schiţă a lui LeonardBlusse531, îşi construieşte o economie-univers

pentru folosinţa şi la dimensiunile ei (Coreea



cum a putut ea să-şi continue mai tîrziu îna-intarea. Căci a continuat-o.

Serviciul pe care, o dată mai mult, îl aduceistoricilor Paul Bairoch este că pune tocmaiaceastă problemă în termeni statistici. Făcîndlucrul acesta, el nu numai că ajunge la pozi-ţiile mele, dar le şi depăşeşte, încă destul demult. Dar are el dreptate ? Avem noi drep-tate ?

Nu voi intra în amănunte şi în ceea ceconstituie temeiul metodelor întrebuinţate decolegul nostru de la Geneva. Pentru a scurtadiscuţia, voi presupune chiar că demersul săueste, din punct de vedere ştiinţific, îndeajunsde fundamentat aşa încît rezultatele lui foarteaproximative (el este primul care o recunoaşteşi care ne atrage atenţia asupra acestui lucru)

pot fi luate în considerare.Indicatorul ales este venitul pro capite,

„produsul naţional brut pe locuitor", iar pen-tru a face uşor controlabilă cursa dintre dife-ritele ţări nivelele sînt calculate în dolari şila preţurile SUA 1960 : ele sînt astfel prezen-tate într-o aceeaşi unitate. Se obţine în felulacesta o succesiune ca cea care urmează : An-glia (1700), între 150 şi 190 ; coloniile englezedin America, viitoarele State Unite (1710), dela 250 la 290 ; Franţa (1781—1790), de la 170la 200 ; India (1800), între 160 şi 210 (dar în1900, între 140 şi 180). Aceste cifre, care îmi

parvin în momentul cînd corectez şpalturileacestei lucrări, confirmă afirmaţiile şi ipote-zele mele anterioare. Nu am fi surprinşi nicide nivelul pe care l-ar fi atins Japonia în1750 : 160. Doar recordul atribuit Chinei în1800 : (228) ar părea surprinzător, cu toate cănivelul acesta înalt avea să se deterioreze maitîrziu (170, în 1950).

Dar să ajungem la ceea ce ne intereseazăcel mai mult, la comparaţii pe cît posibil sin-crone între cele două blocuri, Europa, inclusivStatele Unite, şi non-Europa. In 1800, Eu-ropa occidentală atinge nivelul 213 (America

217



de nord, 266) şi lucrul acesta nu constituie osurpriză ; dar, în cazul acesta, ea abia dacă seridică peste „lumea a treia" de pe atunci, carese situează în iur de 200. Şi lucrul acesta necam uimeşte. în realitate, media grupului ce-lor mai puţin favorizaţi creşte ca urmare anivelului înalt atribuit Chinei (228 în 1800,204 în 1860). Dar, în 1976, Europa occidentalăatinge 2325, iar China, care a reînceput săurce panta, nu depăşeşte, totuşi, 369, lumea atreia în ansamblu situîndu-se la 355, foartedeparte în urma celor bine înzestraţi.

Ceea ce reiese din calculul avansat de PaulBairoch este faptul că în 1800, atunci cîndEuropa cunoştea pretutindeni un triumf ră-sunător, cînd navele ei, cu Cook, La Perouseşi Bougainville, exploraseră uriaşul Ocean Pa-cific, ea nu atinsese nici pe departe un nivelde bogăţie care să sfideze, ca astăzi, la pro-

porţii colosale, recordurile celorlalte ţări ale

lumii. P.N.B. însumat al ţărilor dezvoltate deastăzi (Europa occidentală, URSS, America de Nord, Japonia) era în 1750 de 35 miliarde do-lari 1960, faţă de 120 miliarde cît revenea res-tului lumii; în 1860 raportul era de 115 faţăde 165 ; depăşirea nu s-a produs decît între1880 şi 1900 : 176 la 169, în 1880 ; 290 la 188,în 1900. Dar în 1976, rotunjind cifrele, rapor-tul era de 3000 la 1000.

Această perspectivă ne sileşte să privim cualţi ochi poziţia Europei (şi a ţărilor privile-giate o dată cu ea) şi, respectiv, poziţia restu-lui lumii, înainte de 1800 şi după Revoluţia

Industrială, al cărei rol se pune în valoare într-un chip fantastic. Nu încape îndoială căEuropa (din cauze ţinînd de structurile socialeşi economice, poate într-o şi mai mare mă-sură decît de avansul tehnic a fost singuraîn măsură să ducă la capăt revoluţia maşi-nistă, pe urmele Angliei. Dar această revoluţienu a fost numai un instrument de dezvoltareca atare. Ea a fost un instrument de domina-

218



ţie şi de distrugere a concurenţei internaţio-nale. Mecanizîndu-se, industria Europei a de-venit capabilă să elimine industria tradiţionalăa altor naţiuni. Mai tîrziu, prăpastia deschisăatunci nu putea decît să se lărgească. Imagi-nea pe care ne-o oferă istoria lumii între anii

1400 sau 1450 şi 1850—1950 este imagineaunei străvechi egalităţi care se sfarmă subefectul unei distorsiuni multiseculare începutăîncă de la sfîrşitul secolului al XV-lea. Oricealt element este secundar în raport de aceastălinie dominantă.

'.'ii

; , ;; >■ „



Capitolul VIR E V O L UŢI E I N D U S TR IA LĂŞ! CR EŞTE RE

■Ai

-. i

Revoluţia Industrială, care începe sau apare înAnglia prin anii 1750 sau 1760, se prezintă caun proces extrem de complex. Nu este eacapătul unei „industrializări" începută în urmă cumulte secole ? Reînnoindu-se neîntrerupt, nu esteea mereu prezentă în jurul nostru astăzi ?

Definită ca începutul unei noi ere, epocile carevor să vină îi mai aparţin, şi încă pentru multăvreme. Totuşi, oricît de masivă, oricît decuprinzătoare, oricît de novatoare ar fi, ea nu

poate reprezenta, ca atare, totalitatea istorieilumii.

Asta aş vrea să spun cît mai limpede în paginile care urmează şi care au drept unicţel să o definească şi să-i dea, dacă se poate,locul pe care-1 merită.

COMPARAŢII UTILE

Pentru o pr imă incurs iune în domeniu , c î tevadefin i ţ i i ş i mai a les c î teva compara ţ i i prea la- b i le s în t u t i le . Pe de o par te , de l a începutu^ •rile sale din Anglia, Revoluţia Industrială a;da t naş tere unei ser i i de a l te revoluţ i i ş i eacontinuă sub ochii noştri, încă neîncheiată,încă deschisă spre vii tor : progenitura aceastaaduce , re t rospect iv , e lemente care ne a ju tă să

220



înţelegem demarajul englezesc. Pe de altă parte, înainte de Revoluţia Industrială en-gleză, industralizarea, care a preocupat dintot-deauna societăţile umane, dă prilejul să obser-văm experienţe vechi, mai mult sau mai pu-ţin îndrăzneţe şi promiţătoare. Pînă la urmă,toate au eşuat. Desigur. Dar nu e rău să cer-cetăm eşecurile, încercînd să înţelegem mai

bine succesul.

Revoluţie :un cuvînt complicat şi ambiguu

împrumutat din vocabularul astronomilor 1,cuvîntul revoluţie, în sensul de răsturnare, dedărîmare a unei societăţi constituite, ar fiapărut pentru prima oară în 1688, în limbaengleză2. In acest sens, dar tot pe atît şi în

sensul opus de reconstrucţie, trebuie înţeleasăexpresia comodă de Revoluţie Industrială, cre-ată nu de Friedrich Engels în 1845 3, ci, neîn-doielnic, în 1837 de către economistul francezAdolphe Blanqui, fratele revoluţionarului Au-guste Blanqui, cu mult mai celebru decît el''.Dacă nu cumva expresia nu apăruse şi maiînainte, prin 1820, în scrierile altor autorifrancezi 5. în orice caz, termenul nu a devenitclasic în rîndurile istoricilor decît după publi-carea în 1884 a lucrării Lectures on the In-dustrial Revolution, curs pe care Arnold Toyn-

bee The Elder (1852—1883) 1-a ţinut la Ox-ford în 1880—1881 şi pe care 'elevii lui l-au

publicat la trei ani după moartea sa.Li se reproşează adesea istoricilor folosirea

abuzivă a cuvântului revoluţie care ar trebuirezervat, în conformitate cu semnificaţia sa

primă, pentru desemnarea unor fenomene vio-lente şi nu mai puţin rapide. Dar atunci cînde vorba de fenomene sociale, noţiunile de rapidşi lent sînt de nedespărţit. într-adevăr, în oricesocietate, exista o opoziţie constantă între nişte

221



forţe care o menţin şi nişte forţe subversive,conştient sau nu, care acţionează pentru a ■ odistruge, iar exploziile revoluţionare nu sîntdecît manifestările vulcanice, scurte şi brutale,ale acestui conflict latent şi de lungă durată.Atunci cînd abordăm un proces revoluţionar,

problema care se pune întotdeauna este recon-cilierea termenului lung cu termenul scurt, re-cunoaşterea înrudirii lor şi a indisolubilei lor dependenţe. Revoluţia Industrială, care apareîn Anglia la sfîrşitul secolului al XVIII-lea, sesupune şi ea acestei reguli. Ea reprezintă, înacelaşi timp, un şir de evenimente rapide şi un

proces, în mod evident foarte lent. Un joc si-multan pe două registre.

Vrînd-nevrînd, se impune, prin urmare, dia-lectica timpului scurt şi a timpului lung. înconformitate cu explicaţia lui W. W. Rostow 6,de pildă, economia engleză ar fi „decolat" între1783 şi 1802, în virtutea depăşirii unui prag

critic al investiţiilor. Din explicaţia aceasta,contestată pe bază de cifre de către S. Kuz-nets 7, rămîne în primul rînd imaginea de tăkeo/f, de decolare a unui avion care părăseşte

pista de zbor. Deci de eveniment precis şi scurt.Dar la urma urmei, înainte de decolare, oanume Anglie a trebuit să construiască acestavion şi să-i asigure dinainte condiţiile de zbor.De altfel, o societate nu poate niciodată să-şitransforme, dintr-odată şi în acelaşi timp, „ati-tudinile, instituţiile şi tehnicile", cum afirmăArthur Lewis 8, pentru că, de pildă, rata ei deeconomisire a crescut. Au existat întotdeaunanişte condiţii prealabile, etape şi adaptări an-terioare obligatorii. Phyllis Deane reaminteşte, pe bună dreptate, că toate inovaţiile şi chiar discontinuităţile de la sfîrşitul secolului alXVIII-lea se inserează în Anglia într-un „con-tinuum istoric", în acelaşi timp anterior, pre-zent, apoi subsecvent, un continuum în carediscontinuităţile şi rupturile îşi pierd caracterulde evenimente unice şi decisive9. Atunci cînd

222



David Landes 10 descrie Revoluţia Industrială ea pe o masă critică ducînd spre o explozie revolu-ţionară, imaginea este bună, dar e de la sineînţeles ca această masă, în mod firesc, s-aconstituit din elemente diverse şi necesare şi

printr-o acumulare lentă. Ocolind raţionamen-tele noastre, durata lungă îşi cere drepturile,de fiecare dată.

Revoluţia Industrială are, astfel, un caracter cel puţin dublu. Revoluţie în sensul obişnuit alcuvîntului, umplînd cu mutaţiile ei vizibilenişte timpi scurţi succesivi, ea este în acelaşitimp un proces de foarte lungă durată, progre-siv, discret, silenţios, care se discerne adeseagreu, „cît se poate de nerevoluţionar", a pututspune Claude Fohlen n , plasîndu-se, spre deo-sebire de Rostow, în registrul continuumului.

Aşa încît nu avem de ce ne mira dacă, chiar în anii săi relativ explozivi (să zicem că în-cepînd, în linii mari, din 1760), acest fenomen

capital nu izbeşte pe nici unul din martoriicei mai notorii. Retrospectiv, Adam Smith neapare, cu exemplul micuţei lui fabrici scoţienede ace cu gămălie, drept un observator jalnic ;şi, totuşi, el moare destul de tîrziu, în 1790.David Ricardo (1772—1823), mai tînăr decît elşi prin urmare şi mai puţin scuzabil, introducecu greu maşina în speculaţiile sale teoretice I2.Iar Jean-Baptiste Say, în 1828, după ce descrie„căruţele cu abur" englezeşti, adaugă sprehazul nostru : „Cu toate acestea [...] nici unfel de maşină nu va face vreodată serviciul pecare îl fac cei mai proşti cai de a căra persoa-nele şi mărfurile prin mulţimea şi prin înghe-suiala unui oraş mare" 13. La urma urmei, nutrebuie neapărat ca oamenii mari (admiţînd căJ. B. Say e unul dintre ei) să strălucească înarta riscantă a prezicerii. Şi lucrul cel maifacil este să îi acuzi, acum după ce totul s-aconsumat, pe Karl Marx, Max Weber sauchiar pe Werner Sombart, de faptul că auînţeles greşit (adică altfel decît înţelegem noi

223



astăzi) îndelungatul proces al industrializării. Nu mi se pare pxea dreaptă acuzaţia repezită pe care T. S. Ashton, de obicei atît de echita- bil, o aduce împotriva lor, referindu-se la ovorbă a lui Kroebner Vt .

De altfel, să fie, oare, istoricii de astăzi,

nenumăraţii istorici ai Revoluţiei Industriale,mai siguri în aprecierile lor ? Unii văd pro-cesul în acţiune înainte de începutul secoluluial XVII-4ea ; alţii socotesc că Glorioasa Revo-luţie din 1688 a fost hotărîtoare; alţii consi-deră că transformarea radicală a Angliei coin-cide cu marea relansare economică din cea dea doua jumătate a secolului al XVIII-lea... Şifiecare este convingător în demonstraţia lui,care pune accentul, de la caz la caz, pe agricul-tură, pe demografie, pe comerţul exterior, petehnica industrială, pe formele de credit... Dar trebuie, oare, să vedem Revoluţia Industrialăca pe o serie de modernizări sectoriale, ca peo succesiune de faze de progres, sau mai de-grabă ca pe o creştere de ansamblu, încărcîndcuvîntul „creştere" cu toate sensurile lui po-sibile ? Dacă, la sfîrşitul secolului al XVIII-lea,creşterea engleză devine un fenomen ireversi-

bil, nici mai mult nici mai puţin decît „condiţianormală" a Angliei, cum spune Rostow 15, lucrulacesta nu rezultă din acţiunea cutărui saucutărui progres particular (inclusiv rata de eco-nomisire sau de investiţii) ci, dimpotrivă, din-tr-un ansamblu indivizibil, ansamblul interde-

pendenţelor şi libertăţilor reciproce pe carefiecare sector, prin dezvoltarea sa mai vechesau mai nouă, rod al inteligenţei sau al în-tîmplării, le creează spre folosul altor sectoare.Căci, într-adevăr, ce poate fi o „adevărată"creştere (alţii ar spune o adevărată dezvoltare,dar nu cuvîntul este important), altceva decîtfenomenul care leagă într-un mod ireversibilmai multe progresiuni, împingîndu-le în sus,sprijinite unele de altele ?

224



Mai întîi în aval : ţările subdezvoltate

Revoluţia industrială engleză a deschis uşa uneiserii de revoluţii care sînt urmaşele ei directe,cînd sub semnul succesului, cînd sub cel al

eşecului. Ea însăşi a fost precedată de cîtevarevoluţii de acelaşi ordin cu ea, unele abia schi-ţate, altele duse destul de departe, dar toateeşuînd mai devreme sau mai tîrziu. Ni se des-chid astfel două perspective : spre trecut şispre timpul prezent. Două serii de călătoriicare sînt, şi unele şi altele, o modalitate de aaborda subiectul, rnizînd pe cartea preţioasă aistoriei comparative.

în aval, nu vom alege exemplul revoluţiilor industriale din Europa sau din Statele Unitecare au urmat, aproape imediat, modelul en-glez. Lumea a treia de astăzi, încă pe cale deindustrializare, ne dă prilejul, rar în meseriade istoric, de a opera pe ceea ce se vede, seaude şi se poate pipăi. Fără îndoială, spectaco-lul nu prezintă izbînzi răsunătoare. In liniimari, în decursul ultimilor treizeci, patruzeci,cincizeci de ani nu se poate vorbi de un progresneîntrerupt al lumii a treia. Prea adesea, efor-turile ei şi previziunile ce se făceau au dus ladecepţii amare. Pot, oare, cauzele eşecului sausemieşecului acestor experienţe să defineascăa contrario condiţiile excepţionalei reuşiteengleze ?

Fără îndoială, economiştii şi istoricii, maiales, ne atrag atenţia asupra pericolului pe care

îl prezintă modul acesta de a extrapiola, pornindde la prezent, pentru a înţelege mai bine tre-cutul. Ei spun, pe bună dreptate, că „modelulmimetic, cel care preconizează repetarea dru-mului parcurs înainte vreme de către ţările in-dustrializate, şi-a trăit traiul" 16. Contextul estecu totul altul, iar industrializarea unora saualtora dintre ţările lumii a treia, urmînd mo-delul autoritarismului de stat, care a patronat

225



industrializarea Japoniei, sau pe cel al sponta-neismului Angliei lui George al III-lea, ar fiastăzi cu neputinţă. Fără îndoială. Dar dacă„criza dezvoltării este şi o criză a teoriei dez-voltării", cum spune Ignacy Sachs 17, n-ar fioare mai inteligibil chiar procesul dezvoltăriica atare, inclusiv procesul dezvoltării Anglieisecolului al XVIII-lea, dacă ne-aim pune între-

barea în ce constă defectul teoriei şi de ce s-auînşelat într-un asemenea hal îri privinţa greu-tăţilor întreprinderii planificatorii entuziaştiai anilor 1960 ?

în primul rînd, vom răspunde fără şovăire, pentru că o revoluţie industrială izbutită presupune un proces general de creştere, prin ur-mare de dezvoltare globală care „apare, înultimă analiză, ca un proces de transformare astructurilor şi instituţiilor economice, sociale,

politice şi culturale"18. întreaga structură de profunzime a unei societăţi şi a unei economii

este pusă dintr-odată în discuţie şi ea trebuiesă fie în stare să întovărăşească, să susţinăschimbarea, ba chiar să-i suporte consecinţele,într-adevăr, e de ajuns ca într-un punct oare-care de pe parcurs să se producă un blocaj,sau cum spunem noi astăzi, o „gîtuire", şimaşina se gripează, mişcarea se întrerupe, se

poate chiar să apară un recul. Factorii răs- punzători din ţările care acţionează astăzi pentru a recupera întîrzieri de dezvoltare auobservat lucrul acesta pe pielea lor, şi strate-gia dezvoltării a devenit pe cît de prudentă,

pe atît de complicată.Ce sfaturi le-ar putea da în acest caz un

economist experimentat ca Ignacy Sachs ? înesenţă, să nu aplice o planificare preconcepută :nu există o planificare bună în general, pentrucă fiecare economie se prezintă ca o îmbinare

particulară de structuri, care pot să se asemeneîntre ele, fără îndoială, dar numai în linii mari.Pentru orice societate dată, planificatorul va

proceda bine pornind de la o ipoteză, de la oraţă de creştere (de pildă 10%), pe care o va

226



presupune adoptată ca obiectiv^ studiind, unacîte una, „consecinţele ipotezei". Vor fi astfelverificate, rînd pe rînd, partea destinată inves-tiţiilor ce urmează a ii prelevată din venitulnaţional; tipurile de industrii posibile, în func-ţie de piaţă, internă sau externă ; cantitatea şicalitatea mîinii de lucru cerute (specializată saunu) ; oferta pe piaţa bunurilor alimentare ne-cesare pentru întreţinerea mîinii de lucru anga-

jate ; tehnicile utilizabile (mai ales din punctulde vedere al capitalului, al tipului şi volumuluimîinii de lucru pe care le cer ele) ; creştereaimportului de materii prime sau de maşini-unelte care trebuie prevăzută ; incidenţa finalăa producţiei noi asupra balanţei de plăţi şi co-merţului exterior. în măsura în care, din por-nire, s-a ales intenţionat o rată de creştere„destul de ridicată spre a pune în evidenţătoate gîtuirile ce s-ar produce dacă ea ar fi re-almente menţinută ca obiectiv" 19, verificărileoperate vor arăta în ce sector anume obstacolular risca să devină de netrecut. Se va procedaatunci, într-o a doua etapă, la retuşuri, imagi-nînd „variante la toate nivelele", pînă ce se ob-ţine un proiect limitat, dar în principiuviabil20.

Exemplele pe care le reţine lucrarea luiSachs dau o idee concretă cu privire la princi-

palele puncte de gîtuire întîlnite în lumea atreia de astăzi : creşterea demografică atuncicînd ea anulează efectele dezvoltării ; insufici-enţa mîinii de lucru calificate ; tendinţa de aindustrializa în sectoarele de lux şi, eventual,de export, din cauza cererii insuficiente de pe

piaţa internă de produse industriale obişnuite ;în sfîrşit, mai mult decît orice, „bariera agri-colă", insuficienţa şi lipsa de elasticitate a ofer-tei alimentare, într-o agricultură rămasă într-un stadiu arhaic şi amplu autosuficientă, carenu izbuteşte să satisfacă creşterea consumului

pe care îl atrage automat după sine folosireacrescîndă a unei mase salariate, care nu izbu-teşte întotdeauna nici măcar să-şi hrănească

227



propriile surplusuri demografice, care împingespre oraşe un proletariat de şomeri şi care, însfîrşit, este incapabilă, deoarece este prea să-racă, să-şi sporească cererea de produse indus-triale elementare. Comparate cu aceste dificul-tăţi majore, nevoia de capitaluri, nivelul deeconomisire, organizarea şi preţul credituluiaproape că par secundare. Dar nu alcătuiesctoate acestea un tabel despre care s-ar puteaspune că enumera piedicile pe care Anglia dinsecolul al XVIII-lea nu le-a mai cunoscut şi,neîndoielnic, nici măcar Anglia din secolul alXVII-lea ?

Prin urmare, creşterea cere un acord inter-sectorial; atunci cînd un sector motor progre-sează, nu trebuie ca un altul să stea pe loc

pentru ca să blocheze ansamblul. Revenim ast-fel la ceea ce bănuiam în legătură cu conceptulde piaţă naţională, o piaţă naţională care cerecoerenţă, circulaţie generală, un anumit nivel al

venitului pro capite. în Franţa, care demareazăatît de încet (ea nu îşi va cîştiga coerenţa de-cît după desăvîrşirea reţelei sale de căi ferate),a existat multă vreme un soi de dihotomie,analoagă celei existente astăzi în anumite ţărisubdezvoltate. Un sector foarte modern, bogat,avansat se învecinează aici cu zone înapoiate,cu „ţinuturi ale beznei" cum spune, încă înanul 1752, un „antreprenor", care doreşte sădeschidă calea schimbului către pădurile luiminunate, făcînd navigabil rîul Vere, un aflu-ent mic şi neînsemnat al Aveyronului21.

Dar pe piaţa naţională sînt în joc numaicondiţiile endogene ale creşterii. Nu cumva

avîntul ţărilor întîrziate este blocat în prezentşi de economia internaţională, aşa cum existăşi aşa cum împarte şi distribuie ea autoritar sarcinile ? Acestea sînt adevăruri asupra că-rora lucrarea aceasta a insistat şi pînă acum

prea mult. Anglia a izbutit cu revoluţia ei,'fiind în centrul lumii, fiind chiar " centrullumii. Ţările din lumea a treia vor, doresc carevoluţia lor să izbutească, dar ele sînt la pe-

228



riferie. Şi atunci, totul li se împotriveşte, in-clusiv tehnicile noi, pe care le folosesc sub li-cenţă şi care nu corespund întotdeauna nevo-ilor pe care le au societăţile lor ; inclusiv ca-

pitalurile, pe care le împrumută din afară ;inclusiv transporturile maritime, pe care nuele le controlează ; inclusiv materiile lor

prime, care, fiind excedentare, le fac adeseasă rămînă la cheremul cumpărătorului. Şiiată de ce spectacolul pe care ni-1 oferă tim-

pul în care trăim este atît de dezolant; şi iatăde ce industrializarea se încăpăţînează să facă

progrese acolo unde a făcut progrese şi pînăacum, prăpastia dintre ţările subdezvoltate şicelelalte nefăcînd altceva decît să se adîn-cească. Nu se vesteşte totuşi, în acest moment,o schimbare în raportul de forţe ? Nu începoare ţările producătoare de petrol şi de mate-rii prime, ţările sărace ale căror valori scăzuteîngăduie o producţie industrială ieftină, să-şiia revanşa, de prin 1974, faţă de ţările supra-industrializate ? Numai istoria viitorilor ani poate să ne răspundă. Pentru a se dezvolta,lumea a treia trebuie să schimbe, într-un felsau altul, actuala ordine internaţională.

în amonte :revoluţii eşuate

Nereuşitele prezentului ne-au pus cu folos îngardă : orice revoluţie industrială este o con-fluenţă, un „ansamblu", o familie de mişcări,o „suită". Iar prerevolutiile, aceste mişcări an-terioare reuşitei engleze, pe care le vom treceîn revistă, îşi capătă semnificaţia tocmai înraport cu această plenitudine necesară. Lor lelipseşte întotdeauna unul sau mai multe dinelementele necesare, aşa încît schiţează, dinuna în alta, un fel de tipologie a eşecului saua rateurilor. Cîteodată invenţia se prezintă deuna singură, strălucitoare, inutilă, pur joc alspiritului : nu se produce nici un demaraj.

229



Cîteodată există într-adevăr un demaraj : pri-lejuit de o revoluţie energetică, de o bruscădezvoltare agricolă sau meşteşugărească, de oşansă comercială, de o creştere demografică ; se produce un avans rapid ; motorul pare gata săse ambaleze şi după aceea cursa se opreşte.

Avem oare dreptul să adunăm într-o perspec-tivă unică aceste nereuşite succesive, ale căror cauze nu sânt niciodată perfect identice ? Elese aseamănă, cel puţin prin mişcare : un elanrapid, după aceea o pană. Ele sînt repetăriimperfecte, dar repetări, şi nişte comparaţiievidente se schiţează aproape de la sine.

Concluzia de ansamblu nu va surprinde penimeni, în orice caz nu pe un economist : orevoluţie industrială, s-ar putea chiar spune,mai cuprinzător, un avînt oarecare al produc-ţiei şi schimbului, nu este, nu poate fi stricto

sensu un simplu proces economic. Niciodatăizolată ca atare, economia se deschide simul-

tan spre toate sectoarele vieţii. Ele depindde ea ; ea depinde de ele.

Egiptul alexandrin

Primul exemplu, prea îndepărtat, totuşi tul- burător , es te cel a l Egiptu lu i p to lemaic .O a r e c h i a r t r e b u i e s ă n e o p r i m l a e l ,u r mî n d u n d r u m ş c o lă r e s c ? î n t r e a n i i100 ş i 50 î . e .n . , apăruse ră to tuş i meca-nisme care foloseau aburul 22, cu şaptesprezecesau optsprezece secole înainte de Denis Papin.E puţin lucru faptul că un „inginer", Heron,inventase pe atunci colipilul, un fel de turbinăcu aburi, o jucărie, care punea însă în func-ţiune un mecanism în stare să închidă sau sădeschidă, de la distanţă, uşa grea a unui tem- plu ? Această descoperire venea în urma al-tora : pompe aspirante şi fulante, instrumente

239



care prefigurau termometrul şi teodolitul, ma-şini de luptă mai mult teoretice, este adevărat,decît practice, folosind compresia sau detentaaerului ori forţa unor resorturi uriaşe. în aniiaceia îndepărtaţi, Alexandria a fost iluminatăde toate strălucirile unei adevărate pasiuniinventive : culturală, negustorească, ştiinţi-fică (Euclid, Ptolemeu astronomul, Eratos-tene) ; Dicearh, care pare să fi trăit în oraş laînceputul secolului al III-lea î.e.n., a fost pri-mul geograf care ,,a trasat pe o hartă o liniede latitudine ce merge de la strîmtoarea Gi-

braltar pînă în Pacific, străbătînd munţii Ta-urus şi Himalaia" 23.

Cercetarea îndeaproape a lungului capitolalexandrin ne-ar duce evident prea departe

prin ciudatul univers elenistic, ivit ca urmarea cuceririlor lui Alexandru, în care nişte stateteritoriale (ca Egiptul sau Siria) se substituiemodelului precedent al cetăţilor greceşti. Iatăo transformare care nu poate să nu evoce pri-mii paşi ai Europei moderne. Se impune şi oaltă constatare care va reveni adesea mai de-

parte : invenţiile circulă în grup, în reţeleample, în serie, ca şi cum s-ar sprijini unele

pe altele sau ca şi cum, mai degrabă, o so-cietate dată le-ar împinge înainte pe toate îm-

preună.Cu toate acestea, oricît de strălucitor ar fi

fost din punct de vedere intelectual, lungulcapitol alexandrin se încheie într-JO bună zi,fără ca intenţiile sale (a căror particularitaterămîne totuşi tendinţa spre aplicare tehnică :în secolul al III-lea, la Alexandria a fost în-

fiinţată chiar o şcoală de ingineri) să se ficonvertit într-o revoluţionare oarecare a pro-ducţiei industriale. Vina este fără îndoială, în

primul rînd, a sclavagismului care oferea lu-mii antice întreaga forţă de muncă de care aveaea nevoie, o forţă de muncă uşor de exploatat.In Orient, moara hidraulică, orizontală, rămîneastfel rudimentară, adaptată exclusiv ţa ner

231



voia de a măcina griul, sarcină grea şi zilnică,iar aburul nu serveşte decît- la tot soiul de

jucării ingenioase, deoarece scrie un istoric altehnicii, „nevoia unei puteri [energetice] su-

peroare celei pe atunci cunoscute nu se făceasimţită" 24. Societatea elenistică a rămas, prinurmare, indiferentă faţă de realizările „ingi-nerilor".

Dar cucerirea romană care urmează îndea- proape aceste invenţii nu are răspunderile ei ?Economia şi societatea elenistică erau deschisespre lume de mai multe secole. Roma, dim-

potrivă, s-a închis în cadrul mediteranean şi,nimicind Cartagina, subjugînd Grecia, Egiptulsi Orientul, a închis cu trei lacăte orice scă-

pare spre larg. Dacă la Actium (anul 31 î.e.n.)ar fi învins Antoniu şi Cleopatra, ar fi statlucrurile cu totul altfel ? Cu alte cuvinte, nueste posibilă o revoluţie industrială altfel de-cît în inima unei economii-univers deschisă ?

Prima revoluţie industrială a Europei : cai şi mori în secolele XI, XII, XIII

In prima parte a acestei lucrări, am vorbitîndelung despre cai, despre pieptul hamului(venit din Estul european şi care a sporitforţa de tracţiune a animalului), despre lanu-rile de ovăz (după Edward Fox 25, pe vremealui Carol cel Mare şi a avîntului cavalerieigrele, ele ar fi adus centrul Europei activespre marile cîmpii bogate în umiditate şi ce-realiere ale Nordului), despre asolamentul tri-enal care a reprezentat, ca atare, o revoluţieagrară... Am vorbit şi despre morile de apă şidespre morile de vînt, cele din urmă nişte nou-venite, primele revenind dintr-o altă lume.Îmi este îngăduit, prin urmare, să fiu concis ;toate elementele problemei pot fi uşor sesizate,cu atît mai mult cu cît privitor la

232



această „primă" revoluţie dispunem de carteavie şi inteligentă a lui Jean Gimpel26, de carteacombativă şi viguroasă a lui Guy Bois27 şi demulte studii, printre care de articolul clasical Dnei. E. M. Carus-Wilson2S din 1941. Eaeste cea care a reluat21' şi a lansat expresia de

primă revoluţie industrială pentru a calificaampla introducere în Anglia a morilor de bătut postavul (vreo 150, în secolele al Xl-lea şi al Xll-lea), a joagărelor, a morilor dehîrtie, de măcinat etc.

„Mecanizarea baterii postavului, spuneD-na Carus-Wilson, a fost un eveniment lafel de hotarîtor ca mecanizarea torsului şi ţe-sutului în secolul al XVIII-lea" s0. Marile ma-iuri de' lemn, mişcate de roata hidraulică, in-troduse în cea mai răspândită dintre industrii-le timpului, cea a postavurilor, pentru a în-locui picioarele lucrătorului piuar, sînt pînăla urmă perturbatoare, revoluţionare. în apro-

pierea oraşelor, aşezate cel mai adesea la şes,apa nu are forţa activă a rîurilor şi căderilor de apă din zona colinară sau de munte. Deaici, tendinţa ca moara de piuă să se aşeze înzone rurale cîteodată sălbatice şi să atragăspre ele clientela negustorilor. Privilegiul ar-tizanal al oraşelor, atît de bine păzit, este ast-fel ocolit. Şi, evident, acestea încearcă să seapere împiedicînd pe ţesătorii care lucreazăînlăuntrul zidurilor lor să-şi bată postavul înafară. în 1346, autorităţile din Bristol opresc„pe orice om să ducă în afara acestui oraşorice chip de postav pentru călcat ce secheamă raicloth sub pedeapsă de a pierde

XL d. [dinari] de fiecare postav"31

. Lucrulacesta nvi împiedică „l-evoluţia morilor" să-şiurmeze cursul, în Anglia ca şi în ansamblulcontinentului european, care nu rămîne delocîn întârziere faţă de insula vecină.

Dar important este faptul că această revo-luţie se situează în mijlocul unor revoluţiiconcomitente : o puternică revoluţie agrara,

233



muncii [•••] Datorită ei, creşte randamentulmuncii şi probabil că această productivitatesporită îngăduie, la rîndul ei, nu numai re-zolvarea greutăţilor legate de furnizarea ali-mentelor necesare unei populaţii în creştere,dar şi posibilitatea de a-i oferi o hrană mai

bună decît înainte. Nu se cunoaşte o situaţieasemănătoare decît într-un singur alt moment,în secolul al XlX-lea, în epoca -«celei de-a douaindustrializări», de data asta, e adevărat, lao scară de cu totul alte dimensiuni" 33.

Asta însă e totuna cu a spune că, păstrînd proporţiile, începînd din secolul al Xl-lea, aavut loc o creştere continuă de tip modern,

pe care n-o vom mai regăsi înainte de instau-rarea Revoluţiei Industriale engleze. Nu nevom mira că, în mod logic, explicaţia „globa-lizantă" se impune. Într-adevăr, o serie în-treagă de progrese, legate unele de altele, auacţionat în ceea ce priveşte producţia şi pro-

ductivitatea din domeniul agricol, industrial,comercial, ca şi în ceea ce priveşte extinderea pieţei. în Europa aceasta, care cunoaşte primaei redeşteptare serioasă, apare chiar o creştererapidă a sectorului „terţiar", alt semn al uneidezvoltări de respiraţie amplă, o dată cu în-mulţirea avocaţilor, notarilor, medicilor, uni-versitarilor 34. în ceea ce priveşte notarii, avem

posibilitatea să facem chiar o evaluare cifrică :în 1288, la Milano ei sînt 1 500, la o populaţiede 60 000 locuitori; la Bologna, pentru 50 000locuitori, sînt 1 059 ; în 1268, la Verona, la40 000 locuitori, 495 ; în 1388, la Florenţa, la

90 000 locuitori, 500 (Florenţa este însă un caz particular : negoţul este aici organizat aşa felîncît cărţile contabile înlocuiesc adesea servi-ciile notarului). Iar numărul relativ al nota-rilor scade, aşa cum era de prevăzut, o datăcu recesiunea din secolul al XlV-lea. El creşteiar, în secolul al XVIII-lea, dar fără a ajungedin nou la proporţiile din secolul al XlII-lea.

235



Fără îndoială deoarece această ciudată dezvol-tare medievală a notariatului a fost determinată,simultan, de creşterea activităţii economice şide faptul că, în secolele acelea îndepărtate,marea majoritate a muritorilor era constituitădin analfabeţi, siliţi să apeleze la pana scri- bului.

Acest uriaş avînt al Europei s-a fr înt odată cu fabuloasa recesiune din secolele alXlV-lea şi al XV-lea (aproximativ 1350— 1450). O dată cu Ciuma Neagră care, poate, afost simultan consecinţă şi cauză : slăbirea eco-nomiei, începînd cu criza cerealieră şi foameteadin 1315—1317:î5 , a precedat epidemia şi aînlesnit sinistra ei sarcină. Aceasta n-a fost, prin urmare, singurul gropar al marelui avîntcare o precedase şi care îşi şi încetinise mersul,dacă nu şi-1 oprise chiar, atunci cînd a apărut boala.

Cum pot fi explicate atunci cea mai mare

victorie şi cea mai mare înfrîngere pe carele-a cunoscut Europa înainte de secolul alXVIII-lea englez ? Foarte verosimil prin amploarea unui spor de populaţie ale cărui rit-muri nu au mai putut fi urmate de producţiaagricolă. Orice agricultură împinsă dincolo delimitele ei productive are parte de randamentedescrescătoare atunci cînd îi lipsesc metodeleşi tehnicile în stare să împiedice uzura rapidăa solului. Cartea lui Guy Bois, bazată pe cazul Normandiei orientale, analizează aspectul so-cial al fenomenului : o criză subiacentă a feu-dalismului care rupe vechiul binom senior — mic proprietar ţăran. Societatea destructurată,

„decodată" se deschide atunci în faţa răzme-riţei, a războiului dezordonat şi caută totodatăun echilibru nou şi un cod nou, rezultate lacare nu ajunge decît o dată cu instaurareaunui stat teritorial ce avea să salveze regimulseniorial.

Ni se oferă alte explicaţii. Mai cu seamăcea care porneşte de la o anumită fragilitate

236



a ţărilor atinse cu prioritate de revoluţia ener-getică a morilor : Europa nordică, de la Senala Zuydersee, din Ţările de Jos pînă în bazinulLondrei. Noile state teritoriale, Franţa şi An-glia, care se constituiseră în unităţi politice

puternice, nu erau încă unităţi economice ma-niabile : criza le va atinge din plin. Pe dea-supra, la începutul secolului, o dată cu dispa-riţia tîrgurilor din Champagne, Franţa, pentruo clipă inimă a Occidentului, a fost scoasă dincircuitul relaţiilor fructuoase şi precocităţilor capitaliste. Oraşele Mediteranei vor învingeiarăşi statele noi ale Nordului. Şi cu aceastava lua sfîrşit, pentru o vreme, prea frumoasaîncredere căreia îi dă glas uimitorul omagiuadus maşinii de Roger Bacon, prin 1260. ,,S-ar

putea, scria el, să se fabrice cîndva maşinidatorită cărora cele mai mari nave, diriguitede un singur om, se vor mişca mai repededecît dacă ar fi pline de vîslaşi ; să se întoc-

mească nişte căruţe care vor înainta cu oiuţeală de necrezut, fără ajutorul vitelor ; săse fabrice maşini zburătoare în care un om [...]va bate aerul cu nişte aripi ca o pasăre [...] Ma-şini vor îngădui să mergi în fundul mărilor şi rarilor" 36.

O revoluţie schiţată pe vremea lui Agricola şi a lui Leonardo da Vinci

Atunci cînd, după criza aceasta nemiloasă şilungă, Europa prinde iar viaţă, de-a lungul

unei axe care leagă Ţările de Jos cu Italia,străbătînd Germania, se propagă un avînt alschimburilor, o creştere în ritmuri rapide, re-voluţionară. Şi tocmai Germania, zonă secun-dară din punct de vedere comercial, se află înfruntea dezvoltării industriale. «Poate pentrucă, aşezată între cele două lumi dominantecare o mărginesc, la nord şi la sud, lucrulacesta este, din punctul ei de vedere, un mod

237



■■m

de a-şi impune participarea la schimburile internaţionale. Dar, în primul rînd, din cauzadezvoltării activităţii ei miniere. Aceasta nu stănumai la originea unei relansări timpurii a economiei germane, începînd cu anii 1470, în avansfaţă de restul Europei. Extracţia minereurilor de aur, argint, aramă, zinc, cobalt ş i f ier adat naştere la o serie de inovaţii (dacă ne-amreferi doar la folosirea plumbului pentru separarea argintului amestecat cu minereuri cuprifere) şi la instalarea unei aparaturi gigantice pentru epocă, destinată pompării apelor de in-,,filtraţie şi scoaterii la suprafaţă a minereului.;Capătă extindere o tehnologie inteligentă a cărei imagine grandioasă o regăsim în gravurile;cărţii lui Agricola. .

Sîntem ispitiţi să vedem în realizările aces-itea, pe care Anglia le va copia, adevăratul^pro-jlog a ceea ce urma să fie Revoluţia Indus-b-trială37. Avîntul minier activează de altfebtoate sectoarele economiei germane : ăer Bar~ichent (barchetul), lîna, prelucrarea pieilor, di-f feritele metalurgii, tabla de fier, sîrma, hîrtia.jarmele noi... Comerţul dă naştere unor impor-r tăiate reţele de credit şi se organizează mari so-jcietăţi internaţionale, ca, de pildă, Magna Soţşcietas38. Meşteşugurile orăşeneşti prosperă:"în 1496, la Koln, există 42 de bresle ; l a Lu- beck, 50 ; la Frankfurt pe Main, 28 39 . Trans- porturile se activează, se modernizează; oseamă de companii puternice se specializeazăîn cărăuşie. Iar Veneţia care, stăpînă a comer-ţului cu Levantul, are nevoie de argint, sta- bileşte cu Germania de Sus relaţii privilegiate. Nu poate fi tăgăduit faptul că, timp de mai bine de o jumătate de secol, oraşele germaneoferă spectacolul unei economii în progres rapid, oricare ar fi sectorul pe care îl avem învedere.

Dar totul stagnează sau începe să stagnezeîn preajma anului 1535, atunci cînd argintulamerican sfîrşeşte prin a face concurenţă ar-gintului minelor germane, aşa cum a stabilit



John Nef ; în clipa cînd, de asemenea, începesă decadă preponderenţa Anversului, prin1550. Oare nu constă inferioritatea economieigermane în faptul că este dependentă, că s-astructurat în funcţie de nevoile Veneţiei - şiAnversului, care sînt adevăratele centre aleeconomiei europene ? Socotind bine, secolulFuggerilor a fost secolul Anversului..

în Italia, se schiţează o izbîndă şi mai iz- bitoare, cam în momentul cînd FrancescoSforza ia puterea la Milano (1450). Mai izbi-toare, pentru că a fost precedată de o serie derevoluţii exemplare. Prima, o revoluţie demo-grafică, al cărei mers ascendent va continua

pînă la mijlocul secolului al XVI-lea. A doua,declanşată de la începutul secolului al XV-lea,naşterea statelor teritoriale de mică întindere,dar încă de atunci moderne : o clipă, s-a puschiar problema unităţii italiene. în sfîrşit, o re-voluţie agrară de formă capitalistă, în şesurileîntretăiate de canale ale Lombardiei. Toateacestea, într-un climat general de descopeririştiinţifice şi tehnice : este epoca în care sutede italieni, împărtăşind pasiunea lui Leonardoda Vinci, îşi umplu carnetele de desen cu pro-iecte de maşini mirifice.

Milano trăieşte atunci o istorie cu totul de-osebită. Scăpînd de îngrozitoarea criză a se-colelor XIV şi XV (tocmai din cauza avansu-lui pe care îl avea agricultura lui, crede Zan-gheri), oraşul cunoaşte un avînt meşteşugă-resc remarcabil. Postavurile de lînă, stofele cu

beteală de aur şi argint, armele iau locul ţe-săturilor de bumbac de tip barchet, care con-stituiseră cea mai mare parte a activităţii salela începutul secolului al XlV-lea. în felulacesta, el este prins într-o mişcare negusto-rească amplă, legat cu tîrgurile de la Genevaşi Chalon-sur-Saone, cu oraşe ca Dijon, cu Pa-risul, cu Ţările de Jos40. Oraşul duce, de ase-menea, la bun sfîrşit cucerirea capitalistă a

239



zonei sale rurale, o dată cu regruparea pămîn-turilor în cadrul unor domenii întinse, cu dez-voltarea păşunilor irigate şi creşterii anima-lelor, cu săparea de canale, folosite totodată

pentru irigaţii şi transporturi, cu introduce-rea culturii novatoare a orezului şi chiar cufrecventa dispariţie a pîrloagei, cu rotaţia ne-întreruptă a culturilor cerealiere şi fîneţelor.De fapt, în Lombardia îşi găseşte începuturilehigh farming-ul pe care îl vor cunoaşte maitîrziu Ţările de Jos şi care avea să fie dusmai departe, încă şi mai tîrziu, cu urmărilece se cunosc, în Anglia 41.

De aici şi întrebarea pe care o pune ghidulnostru, Renato Zangheri : de ce a încetat brusc,fără a se deschide spre o revoluţie industrială,această puternică mutaţie a agriculturii şiindustriilor milaneze şi lombarde ? Nicitehnica acelor timpuri, nici sursele mo- . dicede energie nu par să fie nişte explicaţii

satisfăcătoare. „Revoluţia engleză nu a depinsde vreo realizare ştiinţifică şi tehnică pe caresă n-o fi avut oricine la îndemînă încă dinsecolul al XVl-lea"/l2. Uimit, Carlo Poni des-coperă chiar caracterul sofisticat al maşinilor hidraulice folosite în Italia pentru a trage, atoarce şi a răsuci mătasea, cu mai multe etajede mecanisme şi rînduri de mosoare, toate ac-ţionate de o singură roată de apă43. L. Whiteafirmă că Europa inventase, încă înainte deLeonardo da Vinci, întreaga gamă de sistememecanice care aveau să fie puse la lucru înurmătoarele patru secole (pînă la apariţia elec-tricităţii), pe măsură ce se făcea simţită ne-voia lor ' A. Căci, spune el, găsind o formulăfrumoasă, „o invenţie nouă nu face altcevadecît să deschidă o uşă. Ea nu sileşte pe ni-meni să intre pe ea" /£>. Este adevărat. Dar de cecondiţiile excepţionale reunite la Milano n-aucreat această constrîngere, această nevoie ?De ce avîntul milanez s-a sfărîmat, în loc săcrească ?

240



Datele istorice nu ne îngăduie să răspun-dem întemeiaţi pe dovezi sigure. Sîntem siliţisă recurgem la prezumţii. în primul rînd, Mi-lano n-a avut la dispoziţie o piaţă naţionalălargă. Apoi, odată trecut momentul primelor speculaţii, s-a înregistrat o descreştere a be-neficiilor funciare. Prosperitatea întreprinză-torilor din industrie, dacă dăm crezare luiGino Bărbieri46 şi Gemmei Miani, este o pros-

peritate de mici capitalişti, un fel de clasă mij-locie. Dar este acesta un argument ? Primiiîntreprinzători ai revoluţiei bumbacului erauşi ei, adesea, oameni săraci. în cazul acesta,nu se trage cumva nefericirea Milanului dela faptul că este atît de aproape de Veneţiaşi atît de departe de poziţia ei dominantă ? Cănu este un port, deschis larg spre mare şi spreexportul internaţional, stăpîn pe mişcările luişi liber să-şi asume riscurile ? Nereuşita luieste poate dovada faptului că o revoluţie in-

dustrială, ca fenomen global, nu se poate struc-tura numai dinăuntru, printr-o dezvoltare ar-monioasă a diferitelor sectoare ale economiei ;ea trebuie să se sprijine, condiţie sine quanon, şi pe o dominare a pieţelor externe. Amvăzut că, în secolul al XV-lea, locul era ocupatde către Veneţia şi, tot aşa, în direcţiaSpaniei, de către Genova.

John U. Nef şi prima revoluţie engleză (1560—1640)

Intre 1540 şi 1640, în Anglia îşi face simţită prezenţa o dezvoltare industrială, cu mult mailimpede şi mai intensă decît prologurile dinGermania şi Italia. Pe la mijlocul secolului alXVI-lea, Insulele Britanice erau încă, din punctde vedere industrial, cu mult în urma Italiei,Spaniei, Ţărilor de Jos, Germaniei şi Franţei.Cu un secol mai tîrziu, ca prin minune, situa-ţia se schimbă cu totul, iar ritmul schimbărilor

241



a fost atît de rapid încît nu vom mai găsi unulechivalent decît la sfîrşitul secolului al XV1I1-lea şi la începutul secolului al XlX-lea, în plinăRevoluţie Industrială. în ajunul războiului săucivil (1642), Anglia devenise şi avea să rămînăîn continuare prima ţară industrială a Europei.Tocmai această „primă revoluţie industrială"engleză a fost pusă în lumină de John U. Nef 47,într-un articol care a stîrnit senzaţie în 1934şi care nu şi-a pierdut cu nimic forţa explica-tivă.

Dar de ce Anglia, de îndată ce marile ino-vaţii ale timpului (mă gîndese la furnalele înalteşi la aparatura diversă destinată activităţii mi-niere din adînc : galerii, sisteme de aerare,

pompe de evacuat apa de infiltraţie, maşini ri-dicătoare) sînt un împrumut, de îndată ce eaa învăţat aceste tehnici de la minerii germaniangajaţi în acest scop ? De îndată ce tocmaimeşterii şi lucrătorii din ţările mai avansate,

Germania, Ţările de Jos, dar şi Italia (industriasticlei) şi Franţa (ţesutul linii şi mătăsii), sîntcei ce îi aduc tehnicile şi îndemînarea necesarăimplantării unui şir de industrii, pentru ea noi :mori de hîrtie, mori de pulbere, fabrici deoglinzi, sticlării, turnătorii de tunuri, fabrici de

piatră acră şi de sulfaţi, rafinării de zahăr,fabrici de salpetru etc. ?

Surpriza constă în faptul că implantîndu-leacasă la ea, Anglia le-a dat o amplitudine necu-noscută pînă atunci : mărirea întreprinderilor,însemnătatea clădirilor industriale, creştereaefectivelor de lucrători care ajung la zeci, câte-odată la sute de indivizi, masa (relativ) uriaşă

a investiţiilor care se cifrează la multe mii delire sterline, în timp ce salariul anual al unuilucrător este de numai 5 lire, toate lucrurileacestea sînt într-adevăr noi şi indică amploa-rea creşterii care impulsionează industria en-gleză.

Pe de altă parte, caracteristica hotărîtoare aacestei revoluţii, autohtonă de data aceasta, estefolosirea din ce în ce mai mult a cărbunelui de

242



pămînt, devenită caracteristică majoră a eco-nomiei engleze. De altfel, nu datorită unei op-ţiuni deliberate, ci pentru că el acoperă o infe-rioritate patentă. Lemnul a devenit rar în MareaBritanie unde, pe la mijlocul secolului al XVI-lea, atinge preţuri foarte mari : această lipsăşi scumpetea impun folosirea cărbunelui de pă-mînt. Tot aşa, apa prea lentă a rîurilor care trebuie deturnată pe canale de aducţiune lungi,

pentru a fi adusă deasupra roţilor hidraulice,face ca apa motrice să coste mai mult decît înEuropa continentală, fapt care, mai apoi, vaimpulsiona cercetările privitoare la forţa abu-rului, sau cel puţin aşa susţine J.U.Nef.

Anglia se angajează, prin urmare (contrar faţă de ceea ce se întîmplă în Ţările de Jos sauîn Franţa), într-o exploatare amplă a cărbunelui,

pornind din bazinul Newcastle şi de la o"Ynulţime de zăcăminte locale. Minele în care,cînd le îngăduie timpul, lucrează ţărani şi care

sînt numai exploatări de suprafaţă, trec din acelmoment la program continuu; puţurile seafundă pînă la 40—100 m adîncime. Producţia,de 35 000 tone prin 1560, atinge 200 000 tone laînceputul secolului al XVII-lea48. Vagoane peşine cară cărbunele de la mină pînă la punctelede încărcare ; nave specializate, din ce în cemai numeroase, îl duc pe la sfîrşitul secolului,departe prin Anglia, şi chiar în Europa. încă de

pe atunci cărbunele apare drept o bogăţie na-ţională. „England's a perfect world, hath Indiestoo/Correct your maps, Newcastle is Peru", pro-clamă un poet englez în 1650 49. înlocuirea căr-

bunelui de lemn îngăduie nu numai încălzireacăminelor domestice ci şi afumarea Londrei într-un chip sinistru. Ea se propune şi industriei,care trebuie totuşi să se adapteze noii energii,să găsească soluţii inedite, îndeosebi pentru a

proteja materia tratată de flăcările sulfuroaseale noului combustibil. Cu chiu cu vai, cărbuneleeste introdus în fabricarea sticlei, fabricile de

bere, în cărămidarii, în fabricarea pietrei

243



acre, în rafinarea zahărului şi în industria sării,obţinută prin evaporarea apei de mare. De fie-care dată, o dată cu aceasta, apare o concentrarede mînă de lucru şi, prin forţa lucrurilor, decapital. Se naşte manufactura, cu vastele eiateliere şi cu vacarmul lor înnebunitor care,adesea, nu se mai termină, nici ziua şi nicinoaptea, cu masele ei de lucrători care, într-olume obişnuită cu meşteşugarul, izbesc prin nu-mărul lor şi prin lipsa frecventă de calificare.Unul din giranţii „caselor alaunului", înfiinţatede Iacob I pe coasta Yorkshire-ului (fiecare fo-losind obişnuit cîte şaizeci de lucrători), explică în1619 50 că fabricarea alaunului este „o muncă deom nebun" şi că „nu poate fi îndeplinită de unsingur om şi nici de câţiva, ci de o mulţime deoameni din cei mai de jos, care nu poartă nicigrijă, nici credinţă muncii pe care o fac".| Prinurmare, din punct de vedere tehnic,?» Angliainovează în domeniul industrial prin mă-," rirea

întreprinderilor şi prin folosirea crescîndă^ acărbunelui. Dar ceea ce împinge industria îna-,inte şi ceea ce, probabil, suscită inovaţia este-,

puternica creştere a pieţei interne, din douăncauze care se însumează. In primul rînd, ofoarte puternică creştere demografică, estimată la6OVo în decursul secolului al XVI-lea 51. Apoi oconsiderabilă sporire a veniturilor agricole oaretransformă pe mulţi ţărani în consumatori de

produse industriale. Confruntată cu cererea unei populaţii în creştere şi, pe deasupra, cu cea aoraşelor care se dezvoltă văzînd cu ochii,agricultura îşi sporeşte producţia în deosebitefeluri : prin punerea în cultură a unor pămîn-turi

înţelenite ; prin apariţia de enclosures, îndetrimentul pămînturilor comunale şi a păşunilor ; printr-o specializare agricolă, fără ca, totuşi, săavem a face cu metode revoluţionare destinate săcrească fertilitatea solului şi productivitatea.Introducerea acestora ya începe abia după 1640şi se va realiza cu paşi foarte mărunţi pînă în 169052. Din această cauză, producţia agricolă

prezintă o oarecare întârziere

244



faţă de sporul demografic, aşa cum o dovedeştecreşterea preţurilor agricole, mult mai puternicăîn ansamblu decît cea a preţurilor industriale 53.Rezultă de aici o mai evidentă bunăstare a zo-nelor rurale. Este epoca lui Great Rebuilding ;casele ţărăneşti sînt reconstruite, mărite, îmbu-nătăţite, etajele înlocuiesc podurile în care se

păstrau cerealele, ferestrele sînt prevăzute cugeamuri, căminele sînt refăcute pentru a puteafolosi cărbunele de pămînt; inventarele de suc-cesiune ne semnalează o bogăţie nouă constînddin mobile, ţesături, scoarţe, veselă de zinc.Această cerere internă a stimulat cu siguranţăindustria, comerţul, importurile.

Dar, oricît de promiţătoare, această mişcare plină de forţă nu antrenează toate sectoarele. 'Sînt unele, chiar importante, care rămîn decăruţă.

Bunăoară, în metalurgie, nu numai că theblast jurnace, furnalul înalt modern de model

german, mare consumator de combustibil, nudesfiinţează the bloomeries, furnalele de modelvechi, dintre care unele funcţionează încă prin "1650, dar acestea continuă să folosească cărbu-nele de lemn. Abia în 1709 apare primul furnal 'înalt care lucrează cu cocs şi el va rămîne unictimp de patruzeci de ani. Anomalie căreia T. S.Ashton şi alţi cîţiva i-au dat mai multe expli-caţii. Dar cea a lui Charles Hyde, dintr-o carterecent apărută, mi se pare indiscutabilă 54 : dacăcocsul nu întrece cărbunele de lemn decît prin1750, lucrul acesta se explică prin faptul că,

pînă la acea dată, costul de producţie este înavantajul celui din urmă 55. Producţia metalurgicăengleză mai rămîne încă multă vreme slabă, încantitate şi calitate, inferioară chiar dupăadoptarea cocsului, producţiei Rusiei, Suediei şiFranţei56. Şi este adevărat că mica metalurgie(fabricile de cuţite, de cuie, de unelte etc-.)creşte neîntrerupt, începînd din cea de a doua

jumătate a secolului al XV-lea, dar ea lucreazăcu oţel importat din Suedia.

245



Un alt sector rămas în urmă este industria postavurilor, confruntată cu o lungă criză decerere externă care o sileşte să se supună unor schimbări dificile şi a cărei producţie esteaproape staţionară din 1560 pînă la sfîrşitul se-colului al XVII-lea 57. Preponderent rurală, slabmanufacturizată, ea este prinsă din ce în ce maimult în putting out system. Dar tocmai aceastăindustrie furnizează în secolul al XVI-lea, deuna singură, 90Vo din exporturile engleze. Par-tea ei rămîne de 75%, încă prin 1660, şi scadela 50% -abia la sîîrşitul secolului58.

Dar dificultăţile acestea nu pot explica stag-narea economică de care este cuprinsă Angliadupă anii 1660 : ea nu dă înapoi, dar nici numai înaintează. Populaţia nu mai creşte, agri-cultura produce mai mult şi mai bine, ea inves-teşte pentru viitor, dar veniturile ei scad o datăcu preţurile ; industria continuă să lucreze, dar nu mai inovează, cel puţin pînă prin 168059.Dacă ar fi vorba numai de Anglia, am subliniaincidenţa brutală a războiului civil, care începeîn 1642 şi constituie un serios motiv de stag-nare ; am pune în evidenţă insuficienţa, exis-tentă încă a pieţei sale naţionale, situaţia ei

proastă sau relativ proastă în cadrul economiei-univers europene, unde preponderenţa Olan-dei vecine este exclusivă. Dar nu numai despreAnglia este vorba : indiscutabil, situaţia ei esteîmpărtăşită de către ţările Nordului, care pro-gresaseră în acelaşi timp cu ea şi care dau îna-

poi o dată cu ea. Mai devreme sau mai tîrziu,„criza secolului al XVII-lea" şi-a jucat pretu-tindeni rolul.

Cu toate acestea, pentru a reveni la Anglia,trebuie spus că, în conformitate chiar cu diag-nosticul lui J.U. Nef, deşi neîndoielnic creş-terea industrială s-a încetinit după 1642, ea nus-a oprit cu totul, că n-a existat un recul60. Defapt (vom reveni asupra problemei în legăturăcu analizele percutante ale lui E. L. Jones),„criza secolului al XVII-lea" a fost, poate, catoate perioadele de încetineală demografică, fa-

246



vorabilă unei oarecare creşteri a venitului procapite şi unei transformări a agriculturii, nulipsită de urmări pentru industrie ca atare. Du-cînd puţin mai departe gîndul lui Nef, să spu-nem că Revoluţia engleză, care avea să se afir-me în secolul al XVUI-lea, începuse încă în celde-al XVI-lea, că ea a înaintat pe nişte paliere.Şi aceasta este o explicaţie ale cărei învăţă-minte trebuie să le reţinem.

Dar nu se întîmplă acelaşi lucru în Europa,unde, începînd din secolul al Xl-lea, experien-ţele se succed, se leagă unele cu altele şi, într-un fel, se acumulează ? Rînd pe rînd, toateregiunile, într-o epocă sau alta, au cunoscut

pusee preindustriale, cu acompaniamentul pecare acest lucru îl implică, îndeosebi în dome-niul agriculturii. Industrializarea a fost astfelendemică pe continent. Oricît de strălucitor şide hotărîtor a fost rolul ei, Anglia nu este sin-gura răspunzătoare şi inventatoarea Revoluţiei

Industriale pe care a realizat-o. De altfel, toc-mai din cauza aceasta, Revoluţia abia începută,chiar înainte de succesele ei hotărîtoare, a con-taminat atît de uşor Europa apropiată şi a în-registrat aici o serie de succese relativ rapide.Ea nu s-a lovit pe continent de piedicile pe carele întîlnesc astăzi atîtea ţări subdezvoltate.

REVOLUŢIA ENGLEZĂ,SECTOR CU SECTOR

în plină strălucire a izbânzii sale, după 1750,Anglia devine punctul luminos de convergenţăcare atrage totul. Dar să nu ne facem preamulte iluzii : abia ajungem în inima dificultă-ţilor pe care le avem de întîmpinat, în mijlo-cul unor jocuri de lumini înşelătoare. R. M.Hartwell ne explică lucrul acesta, cu pasiune,în combativa lui carte The Industrial Revolu-tion ani Economic Growth (1971), de fapt ocarte a tuturor celorlalte cărţi, tribuna de la

247



cate autorul nu-şi exprima ideile decît prinmijlocirea ideilor altora, şi ne introduce, pînâla urmă, într-un mare muzeu în care tablourilecele mai diferite şi cele mai discordante sîntagăţate cu grijă pe perete. Să alegem noi! Ori-cine şi-ar pierde busola după a suta opoziţie

pro~contra.

Este adevărat, şi într-un fel faptul este con-solator, că reuniţi pentru o discuţie generală decătre revista Post and Present, în aprilie 1960 61, oseamă de istorici specialişti în domeniu nu s-au putut pune de acord. Şi n-au putut s-o facănici la Colocviul de la Lyon din 197062, consacrataceleiaşi teme, unde Pierre Vilar 63 a spus poateesenţialul, atunci cînd a mărturisit de-a dreptulcă, studiind Revoluţia Industrială. care atransformat atît de repede Catalonia secolelor alXVIII-lea şi al XlX-lea, n-a izbutit săconstruiască un model care să îl satisfacă. Şi

problema nu s-a simplificat atunci cînd, în

cursul aceluiaşi colocviu, expresia revoluţie in-dustrială a fost înlocuită cu un cuvînt neutru,industrializare, pînă la urmă la fel de com-

plex. „Mărturisesc că încă n-am primit o lămu-rire privitoare la ceea ce se înţelege prin in-dustrializare, spunea Jean Bertin. Să însemneaceasta calea ferată, bumbacul, cărbunele, me-talurgia, gazul de iluminat, pîinea albă ?" G'* Aşrăspunde bucuros : lista este mult prea scurtă ;industrializarea, ca şi revoluţia industrială, puneîn discuţie totul, societatea, economia, structurile

politice, opinia publică şi tot ceea ce mai rămîne.Istoria cea mai imperialistă nu o va prinde, mai

ales într-o definiţie care ar vrea să fie simplă,completă şi peremptorie. Cu alte cuvinte,Revoluţia Industrială, care va întoarce Anglia, şiapoi lumea, cu susul în jos, nu reprezintă, în niciun moment al cursului ei, un' subiect bine

precizat, un fascicol de probleme date, într-unspaţiu dat, într-uh timp dat.

Tocmai de aceea nu sînt de acord, criiar dacăsînt silit s-o folosesc la rîndu-mi, cu metoda

248



care constă în explicare Revoluţiei, sector cusector. într-adevăr, puşi în faţa mulţimii dedificultăţi şi a interdependenţei lor complexe,istoricii au procedat în chip cartezian : a diviza,

pentru a înţelege. Ei au distins o serie de compartimente particulare : agricultura, demografia,tehnica, comerţul, transporturile ete, care ausuferit cu toate transformări importante ; existăînsă riscul ca ele să apară drept etape separate,atinse una după alta, constituind într-un feltreptele creşterii. Acest model din bucăţi, nevine de fapt din domeniul celei mai tradiţionaleeconomii politice. Vom regreta faptul că parti-zanii economiei retrospective n-au întocmit unaltul, pe care să-1 putem folosi şi noi, în staresă conducă mai eficient cercetarea istorică ; căn-au definit repere, indicatori, cote a căror ob-servare să scoată la iveală felul în care acţio-nează diferitele sectoare în mod sincron, unulîn raport de celelalte, sprijinindu-se sau, dim-

potrivă, constituind unul pentru altul frîne sau puncte de gâtuire. Dacă am putea opera o seriede secţiuni sincrone, îndeajuns de spaţiate întimp, procesul de creştere ni s-ar releva, poate,fără erori prea mari, în evoluţia lui. Dar ar tre-

bui definit un model de observare, asupra că-ruia istoricii să cadă de acord şi pe care să-1

pună în acţiune, în diverse puncte de timp şispaţiu.

i. Deocamdată nu ne rămîne altceva de făcutdecît să folosim clasificările care şi-au doveditmeritele, prin opere remarcabile, prea nume-roase pentru a .putea fi toate amintite. în an-samblul Revoluţiei, ele scot în evidenţă o seriede „revoluţii" particulare : a agriculturii, a de-mografiei, a transporturilor interne, a tehnicii,a comerţului, a industriei... Vom încerca, într-o

primă abordare, să urmărim aceste mutaţii că-rora de fapt nu le-a scăpat nici un sector. Estedrumul obişnuit al explicaţiei. Parcurgerea luieste plicticoasă, dar este vorba despre o plicti^seală necesară.

249



"Un jactor iprimordial :agricultura engleză

Agricultura vine prima la rînd, şi pe bună drep-tate. Dar, dintre toate problemele în discuţie, eaeste de departe cea mai dificilă. De fapt, neţgăsim în faţa unui proces interminabil; nu înfaţa unei revoluţii, ci în faţa unor revoluţii suc^-cesive, a unor mutaţii, evoluţii, rupturi, reechi-r librari în lanţ. Demersul de a le descrie, de laun capăt la altul, ne-ar duce uşor în secolul alXlII-lea, la primele încercări de ameliorare asolului cu ajutorul calcarului şi marnei, la expe-rienţele privitoare la diferitele varietăţi de grîusau de ovăz şi la rotaţiile cele mai potrivite.Problema noastră nu este totuşi studierea izvoa-relor sau cursului acestui fluviu, ci felul în carese varsă el în mare, nu istoria Angliei ruralecu toate ramificaţiile ei, ci felul în care ajungeea, pînă la urmă, în oceanul Revoluţiei Indus-triale. A fost, oare, agricultura un factor esen-ţial în această uriaşă realizare ?

întrebarea aceasta naşte o mie de răspmisuricontradictorii. Sînt istorici care spun da, isto-*rici care spun nu şi istorici care, şovăielniciirămîn intre da şi nu. Pentru H. W. Flinn, „ră-..mîne extrem de îndoielnic ca progresele agri-culturii ca atare să fi fo'st suficiente spre a jucamai mult decît un rol modest în stimulareaunei revoluţii industriale"65. Şi mai general,

pentru H. J. Habakkuk, „sporirea producţieiagricole nu trebuie privită ca o precondiţie acreşterii şi, din această cauză ea mai degrabă

a însoţit decît a preced-at accelerarea creşterii"66. Dimpotrivă, Paul Bairoch, atent la degajareaşi ierarhizarea variabilelor strategice alerevoluţiei engleze, afirmă că avîntul agriculturiia fost psntru aceasta „factorul dominant deamorsare", lovitura de deschidere 67. E. L. Joneseste şi mai categoric : sprijinindu-se pe o istoriecomparată a ţărilor care au ajuns la indus-trializare, el pune drept condiţie de primă in-

250:



stanţă a succesului lor ,,o producţie agricolăcare creşte rnai repede decît populaţia" fl8. După

părerea lui, „perioada critică" pentru Angliase plasează între 1650 şi 1750.

Un asemenea punct de vedere înlătură dinainteargumentele celor care, identificînd în esenţă

revoluţia agriculturii cu mecanizarea ei, o vădurmând, şi nu precedînd, revoluţia bumbacului, şichiar pe cea a căilor ferate. Este neîndoielnic cătehnica industrială şi maşinistă au jucat în viaţarurală un rol destul de neglijabil pînă în plin secolal XlX-lea. Semănătoarea despre care vorbeşteJethro Tuli, în 173369, este rar folosită (de pildă, laTown şi la Coke) în East Norfolkul progresist ;aiurea, ea nu apare decît odată cu secolul al XlX-lea70. Este sigur că maşina de treierat cu cai,concepută în Scoţia prin 1780, urmată tardiv demaşina cu aburi, nu s-a răspîndit cu repeziciune.Tot aşa plugul triunghiular, numit al lui Rotherham71, care îngăduia ca arătura să se facă cu doi cai de

către un singur om (în loc de plugul dreptunghiular,cu cei şase sau opt boi ai lui, un minator şi unarător), brevetat în 1731, n-a fost folosit înainte de1870 '2. S-a calculat chiar că noile culturi, inclusivcultura turnip-ului, napul miraculos care trece dingrădini pe ogoare în secolul al XVII-lea, nu se

propagă cu o viteză mai mare de o milă pe an, pornind de la punctul de origine ! Pe scurt, pînă în1830, îmblă-: ciul, secera şi coasa rămîn unelteleobişnuite din fermele engleze73. Aşa încît progreseleagriculturii engleze înainte de Revoluţia industrială,

progrese indiscutabile74, nu se datorează atîtmaşinii sau culturilor-minune, cît noilor forme defolosire a solului, repetării arăturilor, rotaţiei

culturilor {care urmăreşte înlăturarea zonelor necultivate şi, în acelaşi timp, promovarea creşteriivitelor, sursă utilă de îngrăşăminte, prin urmareevitarea secătuirii pămîntului), atenţiei înselectarea seminţelor şi a raselor ovine şi bovine,unei agriculturi specializate care îşi sporeşterandamentul, cu rezultate care

251



variază de la regiune la regiune, în funcţie decondiţiile naturale şi de obligaţiile de schimb,■ care nu sînt niciodată aceleaşi. Sistemul la carese ajunge este cel ce se va chema în secolul alXlX-lea high farming, „o artă extrem de difi-cilă, scrie un observator tardiv, şi care nu aredrept bază altceva decît un lung şir de obser-vaţii. Pămînturi împrejmuite şi adînc brăzdatede arături dese, îngrăşate cu bălegar bogat şi de

bună calitate şi însămânţate alternativ cu plante-epuizante şi ameliofante, fără pîrloagă [...] în-• locuind plantele cerealiere, pivotante şi epui-zante, care îşi trag substanţa de la o mare adîn-cime şi nu dau solului nimic, cu plante erbacee,ameliorante, cu rădăcini nu prea adînc înfipteîn sol, care şi-o scot pe a lor de la suprafaţaacestuia" 75.

Această transformare, care avea să se dove-dească esenţială, începe după 1650, într-un mo-ment în care presiunea demografică încetează,

în care numărul oamenilor nu mai creşte, sauabia creşte (poate ca urmare a unei politici con-'ştiente de întîrzicre a căsătoriilor). Indiferentde cauză, presiunea demografică a slăbit. Nu

prezintă, oare, un caracter contradictoriu faptulcă, tocmai în acest moment, în momentul cîndcererea se restrînge şi în care preţul griuluieste în scădere, producţia şi productivitateacresc şi că o seamă de inovaţii se răspîndesc ?Paradoxul se explică totuşi destul de bine, înlumina argumentelor pe care le avansează E. L.Jones 76. Cererea de cereale rămîne aproape sta-

bilă, dar odată cu avîntul oraşelor şi cu uriaşadezvoltare a Londrei creşte cererea de carne ;

creşterea vitelor devine mai rentabilă decît cul-tura griului ; ea tinde să preia ştafeta. De aiciapelul tot mai insistent la plantele furajeredeja cunoscute : trifoi, dulcişor, turnips, şi lametode noi de rotaţie a culturilor. Paradoxul

provine din faptul că foarte puternica sporirea şeptelului, urmărită şi obţinută, furnizează ocantitate crescută de îngrăşăminte şi ridică, princontralovitură, randamentul culturilor cerealie-

252



Mii d*quorteri

420-400-

rg Importuri

1

360- ^Exp ort uri

360-

340-

320-■300-

280-1 I

260-240-220-

200-180-150- 140-120- _ ■>

100-80-

60

40-

20 li H0-

0 0 - 9 L

1 0 - 9 L

2 0 - 9 |

3 0 - 9 L

4 0 - 9 i

5 0 - 9

i

6 0 - 9

1

7 0 -

9

1

8 0 -

9 &

9 0 - 9 â

50. IMPORTURT ŞI EXPORTURI ENGLEZEDE GRÎU ŞI FAINA

In linii mari, Anglia trăieşte numai din nrîul ei, pînă prin1760 ; între 1730 şi 1760, ea' exportă cantităţi notabile pentruepocă, (2% din producţia totală, prin 1750, adică 330 000 quar-teri, ia o producţie de 15 milioane ; un quarter — 2,9 hi.) ;importurile ei, care încep în 1760, cresc neîntrerupt, în ciu-da unei producţii care urcă de la 9 milioane de quarterl în.1800, la 25 în 1820. (După P. Mathias The First Industrial

Nation, 1969, p. 70).

«dl

253

wS«8



re, grîu şi orz, incluse în rotaţie. Se formeazăastfel ceea ce Jones numeşte un „cerc virtuos"(contrariul cercului vicios), în care preţul slabal cerealelor îi împinge pe fermieri să-şi în-drepte efortul spre creşterea vitelor, care con-sfinţeşte succesul plantelor furajere, care atrage,în acelaşi timp, după sine o puternică sporirea şeptelului, în special ovin, o puternică creş-tere a randamentului cerealier. Producţia de ce-reale avea să crească în Anglia automat şiaproape de la sine, pînă într-atît încît să depă-şească nevoile naţionale. De aici, o scădere a

preţului cerealelor şi o creştere a exporturilor, pînă prin 1760. E. A. Wrigley a calculat că în-tre 1650 şi 1750 creşterea productivităţii înagricultură este de cel puţin 13y0 77.

Dar high farming-ul a avut şi o altă urmare.Culturile furajere cerînd soluri uşoare şi nisi-

poase, acestea devin pămînturile bogate ale An-gliei. Se dau în cultură chiar soluri cunoscuteca slabe, dintotdeauna menite oilor. Dimpotrivă,

pămînturile grele şi argiloase, socotite pînăatunci cele mai bune pentru cereale, prost adap-tabile la culturile furajere, sînt condamnate da-torită preţurilor scăzute pe care le determinăînaltul randament la cereale al concurentelor lor. Ele sînt silite să rămînă nearate. Se aud

plîngeri. Prin 1680, în Midlands, se cer pur şisimplu legi care să interzică îmbunătăţirile agri-cole introduse în sudul Angliei ! în Buckin-ghamshire, posesorii de pămînturi argiloase dinvalea rîului Aylesbury cer să se interzică cul-tura trifoiului78.

Regiunile vitregite prin triumful vecinelor lor mizează pe creşterea animalelor, în special aanimalelor de povară, sau, dacă au şansa săfie aproape de Londra, pe producţia de lapte.Dar reechilibrarea se face într-o şi mai maremăsură în direcţia unei industrii artizanale. Dinaceastă cauză, începînd din 1650, din momentulîn care J. U. Nef înregistrează o pierdere deviteză a marii industrii manufacturiere dezvol-tată în decursul secolului precedent, vedem,

254



dimpotrivă, o industrie rurală plină de energie,qreseînd în cadrul vechi dar mereu eficient ale

putting out system-ului. La sfîrşitul secoluluial XVII-lea şi la începutul celui de al XVIII-lea,meşteşugul dantelăriei se dezvoltă astfel în De-vonul oriental şi, într-o şi mai mare măsură,în comitatele Bedford, Buckingham şi North-ampton ; împletiturile de pai pentru confec-ţionarea pălăriilor trec din comitatul Hertfordîn comitatul Bedford ; fabricarea cuielor cîştigăteren în zona rurală a Birmmghamului ; fabri-carea hârtiei, în regiunea colinară a Mendipsu-lui, unde, în 1712, lucrează mai bine de 200 fabrici, instalate adesea în foste mori de grîu ;tricotajele, în comitatele Leicester, Derby şi Nottingham etc. 79.

Prin urmare, „criza secolului al XVII-lea" acorespuns în Anglia cu o maturizare a zoneirurale destul de înceată şi inegală, dar dublu benefică pentru viitoarea Revoluţiei Industrială

: ea a favorizat implantarea unei agriculturi deînalt randament care, renunţînd la exporturi,avea să se dovedească capabilă să susţinăviolentul avînt demografic de după 1750 ; în re-giunile sărace, ea a înmulţit numărul micilor antreprenori şi masa unui proletariat mai multsau mai puţin dedat cu lucrul artizanal, cu altecuvînte o mînă de lucru „maleabilă şi antre-nată", gata să răspundă la apelul marii industriicitadine atunci rînd se va ivi ea, la sfîrşitulsecolului al XVIII-lea. Tocmai din această re-zervă de mînă de lucru îşi va scoate forţa demuncă Revoluţia Industrială, şi nu din mîna delucru strict agricolă, care îşi va păstra efecti-

vele, contrar a ceea ce se credea pînă încă decurînd, pe urmele lui Marx.Lucrurile s-au petrecut cu totul altfel pe

continentul european, pentru că, probabil, evo-luţia atît de originală a agriculturii engleze nueste de conceput decît în cadrul unei proprie-tăţi suficient de întinsă : un mare domeniu în-seamnă pe atunci 80 hectare. Iar pentru ca

255



acest tip de proprietate să se constituie, a fostnevoie ca tenacele regim seniorial să se dis-trugă, să se regleze, a fost nevoie ca relaţiile:arhaice de la arendaş la senior să se transforme..Atunci cînd Revoluţia Industrială porneşte ladrum, toate acestea sînt, în Anglia, realităţi de

multă vreme. Marele proprietar ^ a devenit unrentier care vede în pămîntul lui un instrumentde prestigiu social, dar şi o unealtă de producţie, pe care în interesul lui o încredinţează unor fermieri eficienţi (ba chiar, prin tradiţie, pro- prietarul compensează în parte pierderile fer-mierului în anii proşti). In afară de asta, un do-meniu prosper, arendat cu preţ bun, constituie pentru proprietar garanţia unui credit uşor deobţinut, la nevoie, pentru alte investiţii, căcisînt frecvente cazurile cînd proprietarii funciarisînt şi întreprinzători în industrie sau minerit.în ceea ce îl priveşte, fermierul este sigur, princonvenţie dacă nu legal, de termenii contractului

lui ; el poate deci investi fără teamă 81, gos- podărindu-şi pămîntul în conformitate cu regu-lile pieţii şi gestiunii capitaliste. Trăsătura ca-racteristică a acestei noi ordini este ridicareafermierului, adevărat întreprinzător, „cu adevă-rat, oameni aşa cum se cuvine", spune un martor francez. „Cu toate că nu lasă coarnele plugului,ei sînt , cî t priveşte ferma sau casa lor ,deopotrivă cu burghezii din oraş" 82 . Asta în1819. Dar chiar cu trei sferturi de veac mai îna-inte, în 1745, un francez îl şi descria pe fermierulenglez ca pe un ţăran care , ,se bucură deîmbelşugare, în privinţa tuturor înlesnirilor vie-

ţii" ; sluga lui „îşi bea ceaiul, înainte de a pornila arat". Şi iată-1 pe acest „ţăran, iarna, îm- brăcat în redingotă", pe nevasta şi fata lui,gătite şi dichisite, îneît le-ai putea lua „dreptuna din ciobăniţele noastre de roman" 83. Im- presia pe care nu o dezminte o mică gravurăîneîntătoare reprezentînd o „ţărancă" îndrep-tîndu-se spre tîrg, ducînd un coş de ouă, dar purtînd încălţări şi o pălărie foarte burgheze.

256



Un francez, Maurice Rubichon, izbit de con-trastul, dintre satul englezesc şi cel franţuzesc,■ a'-etescris pe larg-organizarea agricolă britanică.Aristocraţia funciară (2—3 familii, după cumestimează el8'1, în fiecare din cele 10 000 parohiidin Anglia) posedă cam o treime din pă-mîntul

existent în raza comunelor, împărţit în mariexploatări ţinute de către arendaşi; micilor (şicîteodată marilor) proprietari independenţi,

yeomenii, le revine o altă treime ; ţăranii deţin petece mici de pămînt şi au drepturi asupraterenurilor comunale, care reprezintă ultimatreime a suprafeţelor cultivate. S-ar putea prea

bine ca aceste estimări ale lui Rubichon să fieaproximative. Sigur este faptul că, mult înaintede secolul al XVIII-lea, totul a favorizatconcentrarea proprietăţii funciare. Micul pro-

prietar era, mai mult sau mai puţin, condamnatsă- şi extindă proprietatea sau să o piardă, într-ozi, şi să devină lucrător salariat. Pe această

cale sau prin sistemul enclosurilor, caresuprimă bunurile comunale şi înlesneşteredistribuirea lor, marea proprietate, mai bineadaptată, mai rentabilă, regrupează încetul cuîncetul pămînturile în folosul nobilimii funciare,a marelui yeoman şi a fermierului.,Tocmai con-trariul evoluţiei din Franţa, unde regimul „feu-dal" s-a prăbuşit dintr-odată, în noaptea de 4august 1789, în momentul cînd concentrareacapitalistă abia se schiţase ; pământul s-a fărî-miţat atunci, iremediabil împărţit între ţăranişi burghezi. Maurice Rubichon, admirator fărărezerve al ordinei rurale engleze, tună şi ful-

geră împotriva acestei Franţe care „era dejaînainte de revoluţie îmbucătăţită în 25 milioanede parcele" şi care „a ajuns astăzi la 115 mi-lioane" 85. Să fie vinovat de lucrul acesta numaiCodul lui Napoleon ? A fost Anglia salvată defărîmiţafe prin simpla acţiune a dreptului

primului născut în transmiterea proprietăţii no- biliare sau de faptul că agricultura ei devineo agricultură capitalistă ?

257



în sfîrşit, pentru a aprecia rolul agriculturii înRevoluţia Industrială nu trebuie sâ uităm câ sateleengleze s-au legat de timpuriu, foarte strîns, de

piaţa naţională a insulei ; ]3rinse în reţeleleacesteia, ele izbutesc pînă la începutul secolului alXlX-lea, cu rare excepţii care confirmă regula, săhrănească oraşele şi aglomerările industriale ; ele

constituie masa esenţială a unei pieţe interne careeste cel dintîi şi cel mai firesc debuşeu alindustriei engleze care demarează. Aceastăagricultură în progres a fost în mod deosebitclientul industriei fierului. Uneltele ei —

potcoavele, fierul de plug, coasele, secerile,maşinile de treierat, grapele, tă-vălugurile — reprezintă importante cantităţi de fier; în 1780,în Anglia, aceste nevoi pot fi estimate la 2—300000 tone anual m. Indiscutabil, cifrele acestea nusînt valabile pentru prima jumătate a secolului,

perioadă crucială pentru problema de care neocupăm, dar dacă atunci importul fierului dinSuedia şi Rusia creşte neîntrerupt, explicaţia nu

trebuie căutată în faptul că propria capacitate aindustriei engleze nu mai ajunge şi că cerereasporită vine în mare parte din agricultură ? Căelanul acestei agriculturi precede astfel chiar mişcarea de industrializare ?

Creşterea demografică In secolul al XVIII-lea, populaţia creşte în An-glia, aşa cum creşte de-a lungul şi de-a latulEuropei şi în lumea întreagă : 5 835 000 locui-tori, în 1700 ; ceva mai mult de 6 milioane, în1730; 6 665 000, în 1760. Apoi mişcarea se ac-celerează : 8 216 000, în 1790; 12 milioane, în1820 ; aproape 18 milioane, în 185087. Ratamortalităţii scade de la 33,37%0 la 21,l%0 în1800, şi la 21%0, în deceniul 1811—1821, întimp ce rata natalităţii atinge nivelul record de37%o, şi chiar îl depăşeşte. Cifrele acestea, care

258



nu sînt decît estimări, variază de la un autor la altul, dar fără diferenţe prea mari 88.

Acest uriaş puseu biologic înseamnă satemai bine amenajate, oraşe (toate oraşele) carecresc şi aglomerări industriale care se dezvoltăcu viteze record. Istoricii demografi au repar-tizat comitatele engleze în trei grupuri de refe-rinţă care, în 1701, erau comparabile prin cifra

populaţiei H9 : în 1831, toate progresează în va-loare absolută, dar grupul comitatelor indus-triale reprezintă 45% din populaţie, faţă de otreime în 1701 ; la polul opus, partea comita-telor agricole, de 33,3% la începutul secoluluial XVIII-lea, scade la 26y0- Anumite comitate

progresaseră în ritmuri evident spectaculoase, Northumberlaniul şi Durhamul dublînd popu-laţia, iar Lancashire, Staffordshire, Warwick-shire triplîndu-şi-o90. Nici o eroare de apre-ciere nu este, prin urmare, cu putinţă : indus-trializarea a jucat primul rol în creşterea popu-

laţiei engleze. Toate studiile de detaliu con-firmă această impresie. Dacă luăm în conside-rare grupa de vîrstă de la 17 la 30 ani, consta-tăm că în 1800, în Lancashire-ul industrial, s-aucăsătorit 40% din cei care fac parte din ea, faţăde 19%, în partea agricolă a aceluiaşi comitatşi în aceeaşi perioadă. Ocupaţiile industriale fa-vorizează căsătoriile precoce şi constituie un ac-celerator al creşterii demografice.

Se extinde, se aşează o Anglie neagră, cuoraşele ei uzinale şi casele ei muncitoreşti. Fărăîndoială, ea nu este vesela Anglie. După mulţialţii, Alexis de Tocqueville o descrie în notelelui de călătorie : în iulie 183591, el se opreşte la

Birmingham şi apoi la Manchester. Acesteasînt, pe atunci, oraşe uriaşe neterminate, în carese construieşte repede şi prost, fără un plan

prealabil, dar sînt nişte oraşe pline de viaţă :Şiragul de mari centre urbane, dense, trepidante,Leeds, Sheffield, Birmingham, Manchester, Li-verpool, este inima dezvoltării engleze. Birmin-gham mai are un aspect uman, dar Manchester este un iad. Aici, între 1760 şi 1830, populaţia

259



PK s-a înmulţit de zece ori, ajungînd de la 17000, la 180 000 locuitori 92. Din lipsă de loc,uzinele de pe dealuri au 5, 6 pînă la 12etaje. Palate şi locuinţe de lucrători sîntîmprăştiate prin oraş cum dă Dumnezeu.

Pretutindeni băltoace, noroi : la o stradă pavată, zece străduţe pline de glod.Bărbaţi, femei, copii se înghesuie în casesordide ; în pivniţe stau grămadă 15—16

persoane. 50 000 de irlandezi constituie o parte dintr-un cumplit semiproletariattipic. La fel la Liverpool, unde Tocquevillenotează prezenţa a „şaizeci de mii deirlandezi catolici". Şi adu-gă : „Mizeriaeste aproape la fel de mare ca laManchester, dar se ascunde". Aşadar, întoate oraşele acestea, fiice aleindustrializării, creşterea populaţiei nuajunge să furnizeze masa de lucrători

necesari. Ii vine în ajutor imigrarea, dinŢara Galilor, din Scoţia şi, îndeosebi, dinIrlanda. Şi întrucît mecanizarea face săcrească munca nespecializată, în toate

punctele acestea fierbinţi ale dezvoltăriiindustriale, se recurge la munca femeilor şicopiilor, mînă de lucru docilă, prost-plătită,ca cea a imigranţilor.

Revoluţia industrială a mobilizat, prinurmare, toate efectivele care îi eraunecesare. E-fectivele muncitoreşti şi, încă de

pe atunci, efectivele „sectorului terţiar" încare noile timpuri creează locuri de muncă.De altfel, orice industrie care reuşeşte, cumspune Ernest Labrous-se93, se

birocratizează, şi tocmai acesta este cazulAngliei. Un semn suplimentar al belşu-

_gului de mînă de lucru — o servitorime pletorică. Situaţie cunoscută de mult fărăîndoială, dar pe care Revoluţia Industrialănu o corectează, ba dimpotrivă. La începutulsecolului al XlX-lea, mai mult de 15% din

populaţia londoneză este constituită dinservitori.

După 1750, prin urmare, Anglia s-aumplut atît de repede de oameni încît' nu

ştie ce să mai facă cu ei. Şi, atunci, sînt eio greutate, o piedică ? Un motor ? Ocauză, o urmare ? Nu

260



1700 10 20 30 40 1750 60 80 90 1800 10 20 30 40

51. RATA MORTALITĂŢII ŞI NATALITĂŢII INANGLIA

Cele docdă curbe sînt trasate în temeiul unor estimări vala-bile, deşi diferite în funcţie de autori. Despărţirea şi distan- ţarea lor scoate în evidenţă avîntul demografic pe care îl cunoaşte Anglia începînd din anii 1730. (După G. M. Tra-velyan,English Social History, 1942, p. 361).

mai e nevoie să spunem că sînt utili, indispen-sabili : ei sînt dimensiunea umană necesară aRevoluţiei Industriale. Fără aceste mii, acestemilioane de oameni, nu ar fi cu putinţă nimic.Dar nu asta este problema ; problema este core-laţia dintre cele două mişcări. Mişcarea demo-grafică şi mişcarea industrială sînt două pro-cese uriaşe. Ele se desfăşoară împreună. îl de-termină oare unul pe celălalt ? Din nefericire,şi unul şi celălalt, sînt înregistrate prost îndocumentele pe care le avem la îndemînă. Isto-ria demografică a Angliei se schiţează în lumina

documentelor incomplete de stare civilă. Totceea ce afirmăm în acest domeniu este nesigur şi mîine va fi repus în discuţie, dacă cercetarease va angaja în uriaşa muncă de numărătoareşi verificare. In egală măsură, se pune întreba-rea dacă putem avea pretenţia de a urmăriexact industrializarea, adică, în linii mari, curba

producţiei ? ,,Sîntem îndreptăţiţi să socotim,scrie Phyllis Deane, că fără creşterea produc-ţiei, începînd din 1740, creşterea concomitentăa populaţiei ar fi fost blocată de către creşterea

261



ralci mortalităţii, pe care ar fi atras-o dupăsine scăderea standardului de viaţă" iM. în gra-ficul de mai sus, 1740 este, într-adevăr, mo-mentul de „divergenţă" dintre rata natalităţiişi rata mortalităţii : atunci a cîştigat viaţa par-tida. Dacă este adevărată, această afirmaţiefoarte simplă constituie, ca atare, dovada cărevoluţia demografică a urmat mişcarea. Inmare parte, cel puţin, ea a fost indusă.

Tehnica, o condiţie necesară fără îndoială nu şi suficientă.

Dacă există un factor care şi-a pierdut din preş- 'tigiu, în calitate de cauză principală a Revoluţieir

Industriale, acesta este tehnica. Marx credea în primatul ei ; istoriografia recentă are argumentesolide pentru refuzul de a vedea în ea un pri-mum mobile sau chiar o amorsa, ca să vorbim

ca Paul Bairoch. Şi totuşi, invenţia merge îngeneral cu un pas înaintea capacităţii indus-triale. Dar tocmai din acest motiv, ea cade adeseaîn gol. Prin definiţie, aplicarea efectivă a tehniciirămîne în întârziere faţă de mişcarea generală avieţii economice ; pentru a interveni în planulacesta, ea trebuie să aştepte pînă cînd o cerereexactă şi insistentă o solicită repetat.

Bunăoară, în ceea ce priveşte textilele, celedouă operaţii importante sînt torsul şi ţesutul.în secolul al XVII-lea, pentru a fi alimentatconţinu, un război de ţesut avea nevoie de pro-dusul a 7—8 torcători sau, mai degrabă, torcă-toare. In mod logic, inovaţiile tehnice trebuiausă se orienteze spre operaţia care cerea cea maimultă mînă de lucru, spre tors. Totuşi, în 1730,suveica volantă a lui Kay favorizează tocmairăzboiul de ţesut. Această invenţie elementară(suveica lansată de un resort este manevratăcu mîna), care accelerează ritmul ţesutului, nuse răspîndeşte, cu toate acestea, decît după1760. Ppate pentru că tocmai în acel moment

262



se lansează trei inovaţii, de data aceasta acce-leratoare ale torsului şi care se răspîndesc foarterepede : spinning jenny, jmn 1765, ale căreimodele simple sînt la îndemîna atelierului fa-milial ; maşina hidraulică a. lui Arkwright, prin1769 ; apoi, zece ani mai tîrziu, „catîrul" luiCrampton, mecanism numit aşa pentru că îm- bina caracteristicele a două maşini precedente ■'"'.De acum înainte, debitul ţesutului se înzeceşteşi importul de bumbac brut creşte, venit dinAntile, din Indiile orientale şi, curînd, din Su-dul coloniilor engleze din America. Dar în ciudaacestui fapt, diferenţa dintre viteza de fabri-caţie a firului şi a ţesăturii continuă, pînă în jurul anilor 1840. Chiar atunci cînd maşina cuaburi mecanizează torsul, prin 1800, ţesutultradiţional de mînă izbuteşte să se adapteze laritm, numărul ţesătorilor creşte, ca şi salariullor. Ţesutul de mînă nu va fi, în sfîrşit, detro-nat decît după războaiele napoleoniene, încetulcu încetul, în ciuda perfecţionărilor introduse

de maşinile lui Roberts, prin 1825. Pentru că, pînă prin 1840, înlocuirea lui cu războiul me-canic nu avea să fie nici indispensabilă, niciavantajoasă (dată fiind puternica scădere a sa-lariului ţesătorilor, provocată de concurentamaşinilor şi de şomaj) %.

Paul Bairoch are deci dreptate : „în timpul primelor decenii ale Revoluţiei Industriale, teh-nica a fost, într-o măsură cu mult mai mare,un factor determinat de economic decît un fac-tor care a determinat economicul". Cît se poatede limpede, inovaţiile depind de acţiunea pie-ţii : ele răspund numai la o cerere insistentă a

consumatorului. în cazul pieţii interne engleze,media consumului anual de bumbac este de1*700 000 livre, în perioada 1737—1740; de2 100 000, în 1741—1749; de 2 800 000, în 1751 —1760; de 3 000 000, în 1761—1770. „Este vorbade cantităţi [...] mici, faţă de cele pe care avea săle consume Anglia douăzeci de ani mai tîrziu" ;în 1769 (înainte de începerea mecani-

263



zării), consumul reprezintă 300 grame bumbacde persoană, atît cît „să permită producereaunei cămăşi, pe an şi locuitor" 97. Dar poate căeste vorba de un prag, deoarece î!n 1804—1807,o dată cu atingerea aceluiaşi nivel, în Franţaîncepe mecanizarea industriei bumbacului.

Totuşi, deşi creează inovaţia, cererea depin- ,de ea însăşi de nivelul preţurilor. încă la în- *ceputul secolului al XVIII-lea, Anglia avea real- l

mente o piaţă populară, gata să absoarbă omare cantitate de ţesături de bumbac indiens, pentru că ele erau ieftine. Atunci cînd ironi-zează extravaganţele modei ţesăturilor imprimatela Londra, Defoe arată, pe bună dreptate, căservitoarele purtaseră aceste pînzeturi de importcu mult înainte de stăpînele lor. Fără îndoială căaceastă piaţă engleză s-a restrîns, pe măsură cemoda făcea să crească preţul pîn-zeturilor colorate, dar ea a fost în primul rînd strangulatăautoritar (dovadă suplimentară a vigorii sale),

atunci cînd guvernul englez a interzis intrarea înMarea Britanie a ţesăturilor indiene de bumbac,cu excepţia celor destinate exportului. în acestecondiţii, poate că nu atît presiunea cereriiengleze, cît concurenţa preţurilor indiene scăzute,aşa cum afirmă K. N. Chaudhuri 98, este factorulcare a stimulat invenţia engleză, de altfel, şi ceeace este semnificativ, în domeniul bumbacului, şinu în industria naţională de consum mare şi de puternică cerere, care este industria lînii, şi chiar cea a inului. Mecanizarea nu va atinge domeniullînii decît mult mai tîrziu.

Tot aşa stau lucrurile în ceea ce priveştemetalurgia engleză : incidenţa preţurilor asuprainovaţiei este tot atît de puternică, şi poate mai puternică, decît cea a cererii în sine. Am văzutcă metoda obţinerii de fontă cu cocs, pusă la punct de Abraham Darby, a fost folosită de elîn furnalele înalte de la Coalbrookdale, în Shrop-shire, încă din 1709, dar că nici un alt în-treprinzător nu 1-a urmat pe această cale îna-

264



inte de mijlocul secolului. încă în 1775, 45%din producţia de fontă în lingouri ieşea dinfurnale funcţionând cu cărbune de lemn". P.Bairoeh leagă succesul tardiv al procedeului deo presiune crescută a cererii, care nu poate fi

pusă la îndoială Iljo. Dar Charles Hyde a explicatlimpede împrejurările adoptării cu întîrzi-ere afontei cu cocs. De ce a fost ea dispreţuită înaintede 1750, timp de 40 ani, în cele 70 furnaleînalte care lucrau pe atunci în Anglia ? De ce18 furnale noi, cel puţin, au fost construite între1720 şi 1750 pentru folosirea vechiului procedeu? 101 Pur şi simplu pentru că, pe de o parte, acesteîntreprinderi erau foarte rentabile, preţurileridicate fiind protejate prin taxele pe fierulsuedez importat, prin absenţa concurenţei de laregiune la regiune, provocată de preţul ridicat altransporturilor, şi de un export prosper al

produselor metalurgice finite 102. Pe de altă parte, deoarece utilizarea cocsului sporea, cît se poate de limpede, costul de producţie (cuaproximativ 2 livre la tonă), iar fonta produsă,mai greu de afinat, nu-i putea ispiti pe stăpîniiforjelor, cîtă vreme preţul ei nu scădea sub pre-ţul pieţii m.

în cazul acesta, de ce se schimbă lucruriledupă 1750, cînd, în douăzeci de ani, se con-struiesc 27 de furnale înalte cu cocs şi se închid25 de întreprinderi vechi, fără ca să intervinănici o noutate tehnică ? Şi de ce patronii deforje prelucrează din ce în ce mai mult lingouride fontă obţinute cu ajutorul cocsului ? Deoa-rece cererea crescută de fier a făcut să crească

puternic preţul cărbunelui de lemn (el repre-

zenta, însă, cam o jumătate din preţul lingouluide fontă 104. în timp ce, după 1730, fonta decocs beneficiază de o scădere a preţului cărbu-nelui de pămînt. Prin urmare, lucrurile stautocmai pe dos : pe la 1760, costul de producţieal fontei de cărbune de lemn depăşeşte cu mai

bine de două lire la tonă preţul de cost al pro-cedeului rival. în aceste condiţii, ne vom puneînsă, încă odată, întrebarea de ce s-a menţinut

265



atît de mult vechiul procedeu care încă maiasigura, în 1775, aproape jumătate din produc-ţie. Neîndoielnic, din pricina cererii în creşterefoarte rapidă care, paradoxal, a menţinut tonul.O asemenea cerere, îneît preţurile rămînîndfoarte ridicate, producătorii care folosesc cocsulnu încearcă să-şi reducă tarifele, îndeajuns pentru a-şi elimina cocurenţii. Toate acesteasînt adevărate pînă în 1775. După această dată,diferenţa de preţ dintre cele două calităţi defontă creşte, şi renunţarea la cărbunele de lemnse generalizează rapid.

Prin urmare, nu introducerea aburului şi amaşinii lui Boulton şi Watt poartă vina adop-tării cocsului drept combustibil la furnaleleînalte. înainte de intervenţia ei, jocurile eraufăcute : cu abur sau fără abur, cocsul ar ficîştigat oricum partida i05 . Fapt care nu con-trazice rolul aburului în viitoarea expansiune ametalurgiei engleze : pe de o parte, punînd în

acţiune suflante puternice, el a îngăduit spo-rirea considerabilă a dimensiunilor furnalelor înalte; pe de altă parte, eliberînd industriametalurgică de vecinătatea obligatorie a cursu-rilor de apă, a făcut ca ea să pătrundă în noiregiuni, în special în Black Country, în Staf-fordshire, regiune bogată în minereu de fier şi în cărbune, dar săracă în cursuri repezi deapă.

Aproape în acelaşi timp cu fonta, afinareafierului scapă de dependenţa şi de preţul mareal cărbunelui de lemn. Cîtă vreme, prin 1760,cărbunele de pămînt nu era folosit în forajedecît la sfîrşitul procedeului, pentru reîncăl-

zirea şi baterea fierului gata afinat, prin 1780, practica potting-ului introduce cărbunele înansamblul operaţiilor de afinare. Dintr-odată, producţia naţională de bare de fier creşte cu70% 106- Dar şi aici, Charles Hyde contrazice părerile încetăţenite : nu pudlajul, pus la punctdupă mai mulţi ani grei, între 1784 şi 1795, aizgonit cărbunele de lemn din forje. Acestlucru se şi petrecuse 107. Pudlajul a fost, totuşi,

266



progresul hotărâtor înregistrat de metalurgiaengleză, o revoluţie a calităţii şi a cantităţiiîn acelaşi timp care a împins dintr-odată pe primul loc în lume şi pentru un secol pro-ducţia engleză, pînă atunci printre cele maislabe din punct de vedere calitativ şi chiar cantitativ.

De altfel, nu este tocmai calitatea nouă ametalului răspunzătoare de fantastica înscău-nare a maşinii, în ansamblul vieţii de fiecarezi, ca şi în uzină ? Lucrul acesta te izbeşteatunci cînd urmăreşti, într-o istorie a tehnicii,diferitele etape ale maşinii cu aburi. La în-ceput, lemnul, cărămida, armături grele, cîtevaţevi de metal ; începînd din 1820, o pădure deţevărie. Pe vremea primelor maşini cu abur,cazanul şi diferitele elemente supuse presiunii puseseră o mulţime de probleme. Încă New-coraen îşi construise maşina pentru a îndreptaslăbiciunile maşinii anterioare a lui Savery,

ale cărei puncte de articulaţie cedau sub pre-siunea aburilor. Dar robusta maşină a lui Newcomen avea coloane şi cămin din cărămidă,un balansier de lemn, un cazan de aramă, uncilindru de alamă, ţevi de plumb... încet, greu,vor putea fi înlocuite aceste materiale costi-sitoare cu fontă sau fier. Watt însuşi nu izbu-teşte să construiască un cilindru etanş în for- jele de la Carron, în Scoţia. Wilkinson estecel ce rezolvă problema în locul lui, datorităunei maşini de alezat inventată de el m.

Toate problemele acestea par să dispară în primele decenii ale secolului al XlX-lea, odatăcu dispariţia lemnului din construcţiile meca-

nice şi cu punerea în fabricaţie a o mulţimede mici elemente mecanice, de tot felul detipuri, care îngăduie ca „formele tradiţionaleale maşinii să devină mai suple" l0;). In' 1769,John Smeaton construise, pentru forajele dinCarron, prima roată hidraulică cu ax de fontă.A fost un eşec : fonta poroasă nu a rezistatla îngheţ. Roţile cu diametru mare folosite laLondon Bridge, cu un an înainte, în 1768,

267



erau încă de lemn. Dar, în 1817, ele sînt înlo-cuite cu roţi de fier J l°.

Hotărîtoare pe termen lung, metalurgia nua jucat, prin urmare, un rol de primă mînăîn secolul al XVIII-lea. ,,în geneza RevoluţieiIndustriale, industria fierului, scrie David Lan-des, a beneficiat de mai multă atenţie [din partea istoricilor] decît merită ea" m. Fărăîndoială, dacă urmezi strict cronologia. Dar Revoluţia Industrială este un proces continuu,care trebuie, pe întregul lui parcurs, să se in-venteze pe sine, care parcă ar tot aştepta ino-vaţia ce vine, ce trebuie să vină. Operaţia deadunare nu e încheiată niciodată. Şi tocmaiultimul progres justifică, dă un sens celor care l-au precedat. Cărbunele, cocsul, fonta, fierul,oţelul sînt personaje de mare greutate. Dar,într-un fel, pînă la urmă aburul le justifică,aburul care îşi găseşte, şi el, adevăratul loc,atît de încet, odată cu maşina rotativă a lui

Watt, în aşteptarea căilor ferate. Emile Levas-seur 11 2 calculează că, în 1841, atunci cînd primul spectacol al Revoluţiei Industriale seîncheie, un cal-putere este echivalentul munciia 21 oameni şi că Franţa avea, conform acestuicalcul, un milion de robi de un soi foarte spe-cial, total ce avea să crească exponenţial ; în1880, el se ridică la 98 milioane, adică Ia dedouă ori şi jumătate populaţia Franţei. Ce sămai zicem de Anglia !

Să nu minimalizăm

*:f revoluţia bumbacului r >

Uvertură a Revoluţiei industriale, boom-ul bumbacului a fost un subiect de predilecţie alistoricilor. Asta însă ieri. Moda trece. Bum- bacul a avut de suferit de pe urma noilor cer-cetări. Există astăzi tendinţa de a-1 socoti un personaj prea mărunt : la urma urmei, masaglobală a producţiei de bumbac se măsoară

263



în milioane de livre, cea a cărbunelui în mili-oane de tone. In 1800, bumbacul brut prelu-crat în Anglia depăşeşte pentru prima oarăcantitatea de 50 milioane livre, adică, aproxi-mativ 23 000 tone, ceea ce reprezintă, în greu-tate, spune E. A. Wrigley, cam atîta cît „pro-ducţia anuală a 150 mineri într-o mină decărbuni" n3. Pe de altă parte, întrucît inovaţiileindustriei bumbacului îşi găsesc locul în serialungă a mutaţiilor specifice vechilor industriitextile (lînă, bumbac, mătase, in), urnite dinloc încă înainte de secolul al XVI-lea, totulte îndeamnă să crezi că industria bumbaculuiţine de Vechiul Regim sau, cum spune JohnHicks, că ea reprezintă „mai degrabă un ultimcapitol din evoluţia vechii industrii decît în-ceputul celei noi, cum este prezentată deobicei". JNTu ne-am putea imagina, in extremis,o reuşită de felul acesta în Florenţa secoluluial XV-lea n/ ' ? Cam în acelaşi spirit, în timpul

Colocviului de la Lyon (octombrie 1970), ErnestLabrousse califica preţioasa suveică a lui Kay,atît de admirată la vremea ei, de ,,jucărie me-canică de copii" 115. Prin urmare, o revoluţielipsită de mari mijloace moderne. Greutateamică şi valoarea relativă a bumbacului îi îngă-duie chiar să folosească transporturile, aşacum sînt, ca şi forţa modestă a roţilor hidra-ulice din văile munţilor Pennini şi de prinalte părţi. Abia în epoca ei de deplină înflorire,

pentru a scăpa de inconstanţa şi puţinătateacăderilor de apă disponibile, recurge industria

bumbacului la maşina cu abur, dar nu pentruea a fost inventată maşina. în sfîrşit, industria

textilă a reclamat întotdeauna mai mult mânăde lucru decît capitalIlfi.Trebuie să acceptăm, dacă este aşa, eti-

cheta lui Jonh Hicks : o revoluţie de VechiRegim ? Rămîne totuşi un fapt că revoluţia

bumbacului se deosebeşte de revoluţiile ante-rioare printr-un fapt crucial : ea izbuteşte ; eafiu eşuează într-o întoarcere la stagnare eco-

269



nomieă ; ea inaugurează o creştere de durată,care sfârşeşte prin a deveni o „creştere con-tinuă". Iar „în prima fază a industrializării

britanice nici o altă industrie nu a avut o im- portantă comparabilă cu a ei" 1I7.

Adevărata primejdie ar fi să minimalizăm

revoluţia bumbacului. Desigur, ea se desprindecu încetul de prealabile cu mult mai lungidecît se spune de obicei, pentru că bumbaculse prelucrează în Europa încă din secolul alXH-lea. Dar firul tors, din baloturile importatedin Levant, atunci cînd era destul de fin, nuera prea solid. El nu se întrebuinţa prinarmare singur, ci ca simplu fir de urzeală asociatcu inul. Aceste ţesături „metis" erau.

barcheturile, denumite futaine în Franţa, Bar-chent în oraşele germane, fustian în Anglia,rude sărace, grosolane ca aspect, destul descumpe totuşi, şi pe deasupra greu de spălat,

în consecinţă, atunci cînd, în secolul al XVII-lea, comerţul importă în Europa nu numai ma-teria primă, ci şi pînzeturi şi ţesături coloratede India, ţesături minunate numai din bum-

bac, la preţuri mici, imprimate adesea în culorifrumof.se care, spre deosebire de cele dinEuropa, rezistau la spălat, lucrul acesta a con-stituit o adevărată descoperire. A urmat ime-diat o cucerire masivă a Europei, căreia vaseleCompaniei Indiilor i-au fost cărăuşi şi căreiamoda i-a devenit complice. Pentru a-şi apăraindustria textilă, mai mult postavurile de lînădecît barchetul, Anglia (în 1700 şi în 1720),

Franţa (încă din 1686) interzic vînzarea pe te-ritoriul naţional a pînzeturilor de India. Acesteacontinuă totuşi să vină, în principiu pentrureexport, dar, contrabanda făcîndu-şi mendrele,ele sînt pretutindeni, pentru plăcerea ochilor şispre satisfacţia unei mode tenace, care îşi bate

joc de interdicţii, de descinderile poliţiei şi deconfiscările de marfă. .*

270



Revoluţia bumbacului, în Anglia, şi foarterepede apoi, pe scară europeană, a fost de fapto imitaţie în primul rînd, apoi o revanşă, ajun-gerea din urmă şi depăşirea industriei indiene.Trebuia făcut mai bine şi mai ieftin. Mai ief-tin, nu se putea decît cu maşina, singura înstare să concureze meşteşugarul indian. Dar succesul întîrzie. El trebuie să aştepte, pînă pe la 1775—1780, maşinile lui Arkwright şiCrampton, spre a obţine un fir de bumbacfin şi rezistent totodată, de felul firelor in-diene, şi utilizabil pentru ţesături bumbac în

bumbac. Din acel moment, piaţa pînzeturilor indiene este concurată de noua industrie en-gleză. Este vorba de o piaţă uriaşă, 'de cea aAngliei şi Insulelor Britanice, de cea a Euro-

pei (pe care industriile naţionale şi-o disputămereu), de cea de pe coastele Africii, undesclavul negru se schimbă pe bucăţi de pînză,şi de uriaşa piaţă a Americii coloniale, ca sănu mai vorbim de cea a Turciei, a Levantuluişi a Indiei însăşi. Bumbacul a fost întotdeaunao marfă de export : în 1800, el reprezenta unsfert din totalul exporturilor britanice ; ' în1850, jumătate «8.

Toate aceste pieţe externe, cucerite unadupă alta, însumîndu-se sau înlocuindu-se dupăîmprejurări, explică creşterea fantastică a pro-ducţiei : 40 milioane de yarzi, în 1785 ; 2025milioane, în 1 850 i19 ! In acelaşi timp, preţul

produsului finit scade de la indicele 550, în1800, la indicele 100, în 1850, în timp ce, înaceeaşi perioadă, grîul şi cea mai mare parte a

produselor alimentare îşi reduc preţurile doar

cu o treime. Marja de profit, fantastică la ori-gină („nu 5%... nu 10%, ci sute şi mii la sută beneficiu" spunea mai tîrziu un om politic britanic) 12°, scade drastic. Cu toate acestea,inundarea pieţelor mondiale capătă asemenea

proporţii încît compensează rata scăzută a pro-fitului. „Cîştigul este încă destul, scria uncontemporan în 1825, ca să îngăduie o mareacumulare de capital în manufactură"m.

271



(bineînţeles, şi nu ţesutul), dar, în 1811, in-dustria continuă să fie artizanală şi rurală.„Piaţa de postavuri [din Leeds] este o clădiremare, informează Louis Simond, şi o piaţămare în patru colţuri, rînduită de jur împre- jurul unei curţi, la adăpost de foc, zidurilefiind de cărămidă şi podeaua de fier. Aici ţin prăvălie, de două ori pe săptămînă, şi de fie-care dată numai cîte un ceas, două mii şasesute manufacturieri de la ţară, jumătate plu-gari şi jumătate ţesători. Fiecare are despărţi-tura lui, în lungul zidurilor unei galerii [...].Bucăţile de postav stau îngrămădite în spatelelor, iar ei ţin mostrele în mînă. Cumpărătoriicercetează cu luare aminte îndoitul şir, ase-muind probele, şi cursul preţului aşezîndu-seaproape la fel, tîrgul se încheie curînd. Cuvorbe puţine şi fără pierdere de timp, nici deo parte, nici de alta, se fac afaceri multe" 128 . Nuîncape îndoială : ne aflăm încă în epoca

preindustriei. Conducătorul de joc este cum- părătorul, negustorul. Prin urmare, lîna nu aurmat revoluţia industrială a bumbacului. Totaşa, la Sheffield şi la Birmingham, cuţitele şiarticolele de fierărie sînt produse într-o mul-ţime de mici ateliere. Ca să nu mai vorbimde nenumăratele activităţi arhaice, dintre careunele aveau să supravieţuiască pînă în secolulal XX-lea 129.

După revoluţia bumbacului, care rămînemultă vreme în fruntea mişcării, urmează re-voluţia fierului. Dar această Anglie a căilor ferate, a vaselor cu aburi, a diferitelor bunuride echipament, care avea să ceară uriaşe in-

vestiţii însoţite de beneficii slabe, n-a apărutoare de pe urma banilor acumulaţi masiv înţară ? In cazul acesta, chiar dacă bumbaculnu a avut nemijlocit un rol prea mare în explozia maşinistă şi în instaurarea domnieimarei metalurgii, este neîndoielnic că benefi-ciile de pe urma bumbacului au achitat celedintîi note de plată. Un ciclu îl impulsioneazăPe celălalt.

273



Victoria comerţului la distanţă

Nu exagerăm atunci cînd, referindu-ne la An-glia secolului al XVIII-lea, vorbim despre orevoluţie comercială, de o adevărată explozie anegoţului. în decursul acestui secol, indicele

producţiei industriilor care lucrează exclusiv pentru piaţa naţională creşte de la 100 la 150 ;în ceea ce priveşte industriile care produc

pentru export, indicele creşte de la 100 la 550.Este limpede că în fruntea plutonului, şi lamare distanţă, se plasează comerţul exterior.Evident, această „revoluţie" trebuie explicată,ca atare, iar această explicaţie pune în dis-cuţie chiar lumea în întregul ei. Cît priveştelegăturile ei cu Revoluţia Industrială, ele sîntstrînse şi reciproce : cele două revoluţii îşiacordă un puternic sprijin reciproc.

Avutul Angliei în afara insulei îl repre-zintă constituirea unui imperiu comercial foartevast, cu alte cuvinte deschiderea economiei britanice spre cea mai amplă unitate de schimb*care există pe lume, de la Marea Antilelor

pînă în India, pînă în China şi pînă la ţăr-murile Africii... Dacă despărţim în două acest^spaţiu uriaş, de o parte Europa, de cealaltăţinuturile de peste mări, avem şansa să înţe-legem mai bine geneza unui destin, orice s-ar spune, singular.

într-adevăr, puţin înainte şi puţin după1760, atunci cînd comerţul britanic şi comerţulmondial sînt practic, şi unul, şi celălalt, încreştere neîntreruptă, schimburile care hrănesc

Anglia scad, relativ, în direcţia Europei apropiate şi cresc pe talgerul traficului de dincolode mare. Dacă am contabiliza comerţul britaniccu Europa pe trei coloane •— import, exportşi reexport — am constata că partea Europeirămîne preponderentă şi aproape stabilă încursul secolului al XVIII-lea numai la ultimulcapitol, reexportul (1700—1701: 85o/0; 1750— 1751 : 79% ; 1772—1773 : 82o/o ; 1797—1798 :

274



88%). Nu tot aşa stau lucrurile în ceea ce pri-veşte importurile europene în Anglia, a căror cotă-parte scade constant (66, 55, 45 şi 43o/O)

pentru aceleaşi date) ; cea a exportului pro-duselor britanice pe continent coboară şi maimult (85, 77, 49, 30o/0) iso

Acest dublu recul este semnificativ : cen-trul de greutate al comerţului englez tindeoarecum să se îndepărteze de Europa, în timpce traficul cu coloniile din America (care aveausă devină curînd Statele Unite) şi cu India,mai ales după Plassey, creşte. Iar lucrul acestavine în sprijinul unei observaţii destul de pă-trunzătoare a autorului lucrării, Richesse dela Hollande (1778)13i, care s-ar putea să fieexplicaţia cea bună. într-adevăr, pentru Acca-rias de Serionne, Anglia, stînjenită de creşterea

preţurilor şi de mina de lucru scumpă dininterior, care fac din ea ţara cea mai scumpădin Europa, nu mai poate face faţă concurenţei

franceze şi olandeze pe pieţele apropiate alecontinentului. Ea este, bunăoară, depăşită înMediterana, în Schelele Levantului, în Italia,în Spania (cel puţin la Câdiz, căci, faţă deAmerica spaniolă, Albionul se apără foarte

bine, sprijinindu-se pe „porturile libere" dinJamaica). Cu toate acestea, în două puncte ho-tărîtoare ale Europei, Anglia rămîne în frunte :în Portugalia, care este una dintre cuceririleei vechi şi solide, şi în Rusia, de unde îşi asi-gură aprovizionarea indispensabilă marinei şiindustriei ei (lemn, arboradă, cînepă, fier,smoală, gudron). Dacă îngroşăm puţin trăsătu-rile explicaţiei noastre, Anglia nu mai cîştigă

teren în Europa, sau chiar dă înapoi ; dar ea biruie în restul lumii.Ar trebuie să analizăm atent această biru-

inţă. In linii mari, felul cum şi-a „margina-lizat" Anglia comerţul se vede bine. Cel maiadesea, ea a izbutit să facă acest lucru prinforţă : în India, în 1757, în Canada, în 1762,Pe coasta Africii, ea îşi înghesuie rivalii132.

275



52. CELE DOUA ANGLII IN 1700Partajul de populaţie şi de avuţie se organizează în conformitate cu linia Gloucester (pe cursul inferior al Sever-nului) — Boston (pe malurile rlului Wash). După H. C.

Darby, op. cit., p. 524)

Dar nu numai, nu întotdeauna prin forţă, de-

oarece Statele Unite, abia devenite indepen-dente, nu fac altceva decît să-şi sporească în proporţii uriaşe cumpărăturile (datorită vînză-rilor) din fosta metropolă 133. Războaiele euro-

pene care încep în 1793—1795 au servit şi eleAngliei ; ele au obligat-o să cucerească lumea,în timp ce Olanda şi Franţa erau eliminate

276



Număr de tocudon pe miiă pătrată:

peste 260 între

200 şi 260 între

150 şi 200 Vitre

100 şi 160 între

&0 şi 100 sub

60

53. NOUL PARTAJ AL SPAŢIULUIENGLEZ

mografică rapidă a Angliei sărace, igliaindustriei moderne. (Ibid. p. 5

din jocul mondial. „Se ştie, aveas

a sene uncontemporan francez care trăise in Anglia intimpul războaielor Revoluţiei şi Imperiului canici o tară din cele patru colţuri ale lumii n-a putut face comerţ în decursul acestor zece ani(1804—1813) fără buna voinţa a Angliei .Vedem limpede foloasele ce decurg pentruAnglia din faptul că îşi sprijină schimburile pe ţările de la „periferie", care constituiaurezerva economiei-univers dominata de ea. rre-

277

care devine525).

Creşterea de Ang



ţurile ei interne ridicate, care o incită la mo-dificarea mijloacelor de producţie (maşinileapar pentru că omul costă prea scump), oîmping de asemenea să-şi facă aprovizionareacu materii prime (şi chiar cu produse directrevandabile în Europa) în ţările cu preţurimici. Dar, dacă este aşa, nu se explică lucrulacesta prin victoria pe care a repurtat-o co-merţul englez, sprijinit pe cea dinţii flotă alumii, împotriva distanţei ? Nu există ţară înlume, inclusiv Olanda, în care diviziuneamuncii să fi progresat în domeniul navigaţieica în Anglia, fie că e vorba de construcţiilenavale, fie că ne referim la armament, la fi-nanţarea călătoriilor sau la lumea asigurăriloţ imaritime. O aruncătură de ochi în cafenelele^din Royal Exchange în care se adună agenţii jde asigurare, Jerusalem, Jamaica, Sam's sau, jdupă 1774, noua Lloyd's Coffee, ne-ar instrui imai mult decît o dizertaţie lungă : curtierii de '

asigurări, cu ordinele clienţilor lor, se ducdintr-un loc în altul pentru a obţine partici- pările necesare. Chiar străinii ştiu unde trebuiesă se ducă 135. Nu e Lloyd's un minunat centru deştiri şi informaţii ? Agenţii de asigurare sîntmai bine informaţi cu privire la poziţia nave-lor pe care le asigură decît proprietarii aces-tora. Adesea, ei joacă la sigur.

Dar şi Anglia, sub pavăza flotei sale, joacăla sigur. Nu e nevoie să reamintim, după ceatîţia alţii au făcut-o, felul în care, pe timpulrăzboaielor revoluţionare şi imperiale, ea iz-

buteşte să forţeze vigilenţa şi ostilitatea rela-tivă a părţii continentului european pe care

Franţa încearcă s-o închidă faţă de rivala sa.Aceasta găseşte mereu nişte spărturi : Ton-ningen în Danemarca (pînă în 1807), Emdenşi Heligoland (pînă în 1810) : atunci cînd unaeste abandonată, cealaltă se deschidei3G. Iar comerţul englez la scara lumii continuă, netul-

burat, împins cîteodată de propria rutină. întimpul războaielor napoleoniene, East IndiaCompany continuă, cu o minunată încredere,

278



să importe în Anglia pînzeturi indiene de bumbac : „Mii de baloturi de bumbac şomau (sic)de zece ani în magaziile Companiei, pînă s-auhotărât să le dea luptătorilor spanioli de gue-rilă", ca să-şi facă din el cămăşi şi pantaloni137.Desigur, numai revoluţia comercială nu o poateexplica pe cea industrială138. Dar nici unistoric nu va nega incidenţa expansiuniicomerciale asupra economiei engleze, care acontribuit la ridicarea acesteia peste propriulnivel. Cu toate acestea, mulţi o minimalizează.în sensul ei adînc, problema ajunge la dezba-terea aspră dintre cei care explică creştereacapitalistă exclusiv în virtutea unei evoluţiiinterne şi cei care o văd constituindu-se, dinexterior, printr-o exploatare sistematică alumii, dezbatere fără ieşire, deoarece ambeleexplicaţii sînt adevărate. Admiratorii contem-

porani ai Angliei înclinau, încă de pe atunci,spre prima explicaţie. Louis Simond scrie în

1812 : „Trebuie să căutăm izvoarele bogăţieiAngliei în marea circulaţie internă, în mareadiviziune a muncii şi în superioritatea maşi-nilor" 139. „Bănuiesc că se exagerează... impor-tanţa comerţului pe care Anglia îl face înafară" 140. Un alt martor scrie chiar că : „Ideeavulgară că Anglia îşi datorează bogăţia comer-ţului cu străinătatea este [...] pe cît de falsă

pe atît de puternică, aşa cum sînt toate ideilevulgare" iu. El adaugă plin de siguranţă : „Cît

priveşte comerţul cu străinătatea, el n-are niciun fel de importanţă pentru nici un stat, nicimăcar pentru Anglia, orice ar zice oamenii

politici profunzi care au descoperit sistemul

continental". „Sistemul" este Blocada Conti-nentală, o prostie, crede autorul, Maurice Ru- bichon, un francez care detestă Franţa impe-rială ca şi Franţa revoluţionară. Nu e curatănebunie să loveşti Anglia în comerţul ei ?

Nebunie, să blochezi continentul. Nebunie, sălansezi flota şi cea mai bună armată a Franţei,în 1798, în Egipt, pe drumul inaccesibil alIndiei. Nebunie şi pierdere de vreme, deoarece,

279



îşi continuă autorul argumentarea, ce primeşteAnglia din Indii ? Cel mult vreo treizeci denave, iar „jumătate din cuprinsul lor se com-

pune din apă şi din proviziile necesare echi- pajului pentru o călătorie de cursă atît delungă".

Ideile acestea circulă, pentru că, asemenealui Cantillon, destul de mulţi pretind că nuexistă balanţă comercială favorabilă sau defa-vorabilă : ceea ce o ţară vinde nu poate fialtceva decît echivalentul a ceea ce cumpără,în conformitate cu frumosul echilibru pe careHuskisson, viitor preşedinte la Board of tradenumeşte „the Interchange of reciprocal and equivalent benefits" m. E nevoie să mai spu-nem că, pentru Anglia, comerţul din Irlanda,din India, din Statele Unite şi de aiurea, nustă sub semnul schimburilor echivalente ?

Este adevărat că, dacă datele pe care leavem la îndemînă, pornind de la documentele

de vamă, ne îngăduie să apreciem destul de bine volumul crescînd al comerţului englez,ele nu ne îngăduie să calculăm balanţa comer-cială engleză. Phyllis Deane m explică lucrulacesta într-o analiză pe care nu e cu putinţăsă o rezumăm aici. Cît priveşte estimările, elear putea face să ne gîndim la o balanţă nu

prea avantajoasă, ba chiar negativă. Regăsimaici discuţia pe care am abordat-o în legăturăcu balanţa comerţului Jamaicăi sau Antilelor franceze. De fapt, cifrele de vamă, în afaracusururilor lor intrinsece, nu privesc decît măr-furile ieşite sau intrate în porturile engleze.

Ele nu înregistrează nici mişcarea capitalurilor,nici comerţul cu sclavi negri care, fiind „tri-unghiular", se operează în afara controluluilor, nici navlul pe care îl cîştigă marina naţio-nală, nici retururile în bani ale plantatorilor din Jamaica sau ale nababilor Indiei, nici be-neficiile aduse de country trade în ExtremulOrient.

280



în aceste condiţii, după ce am recunoscutimportanţa de netăgăduit şi creşterea dispro- porţionată a comerţului exterior, este oarevalabil argumentul minimalizării lui, relative, prin compararea masei schimburilor internecu cea a schimburilor externe ? încă D. Mac- pherson M' ', în Annals of Commerce (1801), oestima pe prima ca fiind de două-trei ori maimare decît cea de a doua w5 şi, chiar în absenţaunor cifre sigure, superioritatea circulaţiei in-terne nu poate fi pusă la îndoială. Dar lucrulacesta nu rezolvă nicicum problema, am maispus-o, şi nu voi relua aici discuţia cu privirela importanţa relativă a comerţului la distanţăşi a comerţului intern. Dar în ceea ce priveştecreşterea şi Revoluţia Industrială engleză, im- portanţa comerţului intern nu exclude delocimportanţa comerţului exterior. Numai faptulcă, în decursul secolului al XVIII-lea, indus-tria britanică şi-a sporit producţia de export

cu aproape 450o/0 (indice 100, în 1700 ; 544,în 1800), şi numai cu 52o/o (100, în 1700 ; 152,în 1800) producţia de uz intern vorbeşte destuldespre rolul pieţii externe în producţia engleză.După 1800, rolul acesta creşte : între 1800 şi1820, exportul curat britanic creşte cu 83«/0 m-Pentru Revoluţia Industrială, cele două creş-teri, internă şi externă, cei doi înmulţitori, seconjugă. Unul nu ar acţiona fără celălalt.

Ba chiar, găsesc destul de percutant raţio-namentu l unui i s tor ic indian , AmalenduGuha iA1 care în loc de a compara masele, ar vrea să compare surplusurile: de pildă, surplusul pe care îl scoate Anglia din India şisurplusul economiilor engleze consacrat inves-tiţiilor. In conformitate cu diferite calcule,investiţiile engleze ar fi de circa 6 milioanelire, în 1750 (5o/o din PNB), şi de 19 milioane,în 1820 (7o/o). Raportate la aceste cifre, puţinlucru sînt cele 2 milioane lire scoase anualdin India între 1750 şi 1800 ? Nu ştim cumse distribuie aceşti bani, surplusurile Indiei (şi

281



mai ales banii nababilor), în cadrul economieiengleze. Ei nu se pierd, însă, şi nu rămîninactivi. Ei ridică nivelul de bogăţie al insulei.Dar tocmai pe acest nivel plutesc izbînzileenglezeşti.

înmulţirea transporturilor interne

Oricare ar fi rolul de accelerator al comerţuluiexterior, am vorbit prea mult în această lu-crare despre piaţa naţională W8 ca să-i subapre-ciem importanţa. De altfel, dacă admitem că,în linii mari, comerţul interior reprezintă dedouă-trei ori valoarea comerţului exterior macesta (scăzînd reexporturile) fiind (între 1760şi 1769) în medie de 20 milioane lire pe an(în cifră rotunjită) i5°, comerţul interior ar reprezenta 40 sau 60 milioane lire şi, calculînd

profiturile la 10% din total151, ar fi vorba de

4—6 milioane beneficiu pe an, adică de o sumăuriaşă. Revoluţia Industrială este direct legatăde această economie activă de circulaţie. Dar de ce a fost Anglia atît de precoce ?

Am şi explicat, în parte, lucrul acesta, prinrolul centralizator şi organizator al Londrei,

prin înmulţirea pieţelor şi prin generalizareaunei economii monetare care cuprinde totul,

prin amploarea schimburilor care aduc în dis-cuţie atît tîrgurile tradiţionale de „lăsata se-cului", cît şi confluenţa care păstrează atîtavreme strălucirea tîrgului fără pereche de laStourbridge, prin activitatea oraşelor-tîrguri

aşezate ca un nimb în jurul Londrei, prin ma-rile pieţe specializate din chiar interiorul capitalei sau prin înmulţirea intermediarilor care atrage după sine o redistribuire a veni-turilor şi profitului între o masă crescîndă de

participanţi, lucru pe care 1-a observat bineDaniel Defoe. Într-un cuvînt, printr-o sofis-ticare şi prin modernizarea unor relaţii caretind din ce în ce mai mult să funcţioneze de

282



la sine. în sfârşit şi mai ales, printr-o înmul-ţire a mijloacelor de transport, această înmul-ţire luînd-o înaintea cerinţelor traficului şisusţinîndu-i mai apoi avîntul J''-\

Şi aici ne întîlnim cu o problemă pe careaceastă lucrare a mai pus-o în discuţie. Dar nu este inutil să o reexaminăm, în legătură cuminunatul exemplu pe care îl constituie cir-culaţia engleză. Aceasta-este lansată, este asi-gurată, în primul rînd printr-o uriaşă activitatede cabotaj din port în port. Dar, din acest

punct de vedere, ca şi din altele, marea repre-zintă prima şansă a insulei engleze. Cabotie-rele, colliers, formează trei sferturi din flota

britanică şi, prin 1800, folosesc cel puţin100 000 marinari153. In aceste condiţii, cabotajuleste şcoala care formează cea mai mare parte aechipajelor pe care Anglia le consumă la

proporţiile cunoscute. Totul circulă printraficul de coastă, foarte mult grîu, şi mai

mult cărbune de Newcastle, de la vărsarea înmare a Tynei pînă la estuarul Tamisei. De-alungul coastelor, engleze, aceste schimburiaproape neîntrerupte sînt întreţinute de vreodouăzeci de porturi active, unele situate ad-mirabil şi uşor accesibile, altele folosite denevoie, în ciuda dificultăţilor pe care le pre-zintă. Cele de pe Canalul Mînecii, care oferăun bun refugiu, sînt (aşa cum notează DanielDefoe) şi domeniul, sau cel puţin un domeniu,de activitate pentru „smuggling and roguing" iy\

pentru contrabandă şi pungăşie.Cea de a doua şansă a circulaţiei engleze

este apa dulce a rîurilor. Importanţa indus-

trială a Norwichului, atît de îndepărtat decoastă, se datorează faptului că, pornind de lamare, oraşul este accesibil direct „without lock or stops", fără ecluze şi fără opriri I5-l T. S.Willan a demonstrat într-o carte scurtă şiexactă 156 importanţa revoluţionară a utilizăriinavigaţiei fluviale, care duce navele maritime,sau cel puţin mărfurile pe care le transportăacestea, pînă în interiorul uscatului şi care,

283



drept urmare, devine una cu acel soi de fluviumarin pe care cabotajul îl întinde de jur îm- prejurul insulei.

începînd din 1600, rîurile navigabile aleAngliei, avînd un curs în general lent, n-aumai fost utilizate aşa cum le lăsase natura.

Din cauza cărbunelui şi a altor mărfuri cugreutate mare (îndeosebi materiale de con-strucţie) pe care le cereau oraşele, ele au fostîncetul cu încetul ameliorate, parcursul lor navigabil a fost prelungit, unele meandre pecare le făcea cursul lor au fost tăiate, s-auc o n s t r u i t e c l u z e . B a c h i a r , n e a s i g u r ăT. S. Willan, ecluza a fost o descoperire caretrebuie aşezată aproape la nivelul de impor-tanţă pe care îl are descoperirea forţei abu-rului 157. Amenajarea rîurilor a fost un fel deucenicie, vestind apariţia canalelor : la început,acestea nu aveau decît să prelungească sau sslege între ele căile pe care le ofereau rîurile.

Dar, în sens opus, anumite rîuri nu aveau săfie amenajate (ca să nu spunem canalizate)decît în clipa cînd li se va încredinţa rolul dea lega între ele canalele nou construite.

Nebunia canalelor nu este astfel, nu puteasă fie, o adevărată nebunie, ci o speculaţie, ospeculaţie nefericită, s-a spus, în jumătate dincazuri, adică, altfel spus, fericită în cealaltă jumătate din cazuri, de fiecare dată atuncicînd traseul este ales judicios, cînd cărbunele,hotărîtor în cazul de faţă, foloseşte caleacreată, cînd apelul la credit, pentru a lansaîntreprinderea, este bine condus de către so-

cietatea (corporation) constructoare sau de cătreantreprenorul care îşi asumă, de unul singur,răspunderea ei.

Nebunia canalelor a început în 1755, cucanalul construit de-a lungul rîului Sankeycare se varsă în Mersey15 8, şi care a precedatcu cîţiva ani canalul, pe drept cuvînt celebru,al ducelui de Bridgewater, care leagă

284



Manchesterul cu minele de cărbuni apropiatede la Worsley159, o operaţie neîndoielnic perfectă. Atunci cînd ducele de Bridgewater „a întreprins, singur, lucrări care au reclamato circulaţie de hîrtie-comandă mai mare decîto are prăpăditul stabiliment denumit pomposBanca Franţei, el, măcar, n-a apucat să-şi vadăvreodată, ca aceasta, hîrtia discreditată; elmăcar, n-a fost obligat, ca ea, să aibă în depozite bani numerar acoperind un sfert dinhîr t ia monedă pusă în circulaţie; ş i toateacestea, din fericire pentru el ; căci nu aveaadesea nici gologanul de care avea nevoiespre a-şi plăti poştalionul care îl ducea de-alungul lucrărilor lui" leo. De data aceasta, an-treprenorul a jucat cit nu se poate mai bine.El poseda mai demult o mină, fapt care i-afacilitat creditul, căci ştie oricine că ban la ban trage. Dar întreprinderea lui era binechibzuită. Livrînd cărbunele din mina lui

direct la Manchester, el izbutea să-1 vîndăla jumătate din vechiul preţ şi să obţină un beneficiu anual de 20% faţă de banii inves-tiţi şi de cheltuielile de producţie. Canalelenu au fost o nebunie decît pentru cei ce n-auştiut să le plănuiască, căci dacă luăm ca eta-lon transportul pe mare, canalul costă doar de trei ori mai mult (căruţa de 9 ori, anima-lul de povară de 27 de ori).

Pe uscat, totuşi , drumul cu taxă de tre-cere (primul apare neîndoielnic în 1654) îngă-duise punerea în funcţiune a unei reţele rutieremai mult decît acceptabile. Construite ca şicanalele din iniţiativă privată (statul intere-sîndu-se numai de drumurile strategice spreScoţia şi Irlanda) turnpikes-urile au înlocuitdrumurile vechi, mai puţin execrabile decîtse spune, dar mai puţin practicabile pentrucăruţe şi prea adesea de nefolosit în timpuliernii.

Dar, în sfîrşit, drumurile nou amenajate,cu îmbrăcăminte dură 1W (folosind tehnici sim-

235



ple care nu aduc nimic nou chiar în raportde drumurile romane) şi canalele, care se ex-tind biruitoare, nu rezolvă toate problemeleca, de pildă, pe cea a transportului cărbuneluide la gura minei pînă la locul de îmbarcare.Odată cu ultimii ani ai secolului al XVIII-lea,îşi face apariţia şina metalică : şina reprezintăo pre-cale ferată, calea ferată dinaintea loco-motivei, cum spune Clapham 162. Baronul Du-

pin163, traducînd rail road cu route-orniere,„cale-făgaş", te duce cu gîndul la o şină sco-

bită în care s-ar încastra roata îngustă a vago-nului. De fapt cuvîntul rail are sensul de drug,,,bucată lungă şi groasă de lemn sau metal".Primele şine erau simpli drugi de lemn, pecare circulau cărucioare, cu roţile tot de lemn :încă din secolul al XVII-lea, acest mijloc detransport era folosit în carierele de la Bath, înminele din Cornwall şi la căratul cărbunelui înîmprejurimile oraşului Newcastle m. Pe o ase-menea cale. în general prevăzută cu o ramă ex-terioară, care împiedica roata să iasă de peşină, un cal putea trage o încărcătură de treiori mai grea decît pe un drum obişnuit, înaceste condiţii, faptul pe care trebuie să-1 re-ţinem este înlocuirea drugilor de lemn cu barede fontă, prin 1767. Incepînd de la 1800, cer-cetarea se orientează spre adaptarea unei ma-şini cu aburi care să asigure tracţiunea : primalocomotivă avea să apară în 1814.

încă pe la 1816, lungimea acestor căi ferate(fără locomotivă) era în împrejurimile oraşului

Newcastle m5 de 76 de leghe. Ea atingea cam osută de leghe în comitatul Glamorgan, în Ţara

Galilor, a cărei capitală este oraşul Cardiff şiîn care se află minele de la Merthyr Tydfil şî' portul Swansea. Scoţia a dezvoltat, şi ea, sis-'temui, în jurul Glasgowului şi Edinburghului,'şi tocmai aici „de cîţiva ani [se prezintă] capi-;1

taliştilor cel mai mare număr de proiecte pri-vitoare la acest obiect" 166. Unul din acestedrumuri de fier cu „făgaşuri plate" pătrunde'

286



la Glasgovv chiar în oraş, observă baronul Du- pin, care crede că „s-ar putea plasa asemeneaîagaşuri plate, de o parte a străzii, pe cîtevastrăzi foarte înclinate din marile noastre oraşefranceze, de pildă, pe căile de pe MontagneSainte-Genevieve, la Paris" JC7. în 1833, Voyagede Manchester ă Liverpool par le rail-way et la voiture ă vapeur se bucura de onorurile presei franceze. Acesta este titlul cărţii lui M.Cuchetet, care descria cu multe detalii ,.drumulc u b a n d ă d e f i e r " t G 8 , „gara" d in Wate r Street16 9, diferitele maşini utilizate, „dintrecare cea a D-lui Robert Stephenson, denumităSamson, este pînă în prezent cea mai per-fectă 170", maşini „care nu prezintă un volummai mare decît un butoi mijlociu de sacagiu" m.De la drumul de lemn la locomotivă, şina a avutrolul ei în echiparea „rulajului" britanic. Nu enevoie să fii savant în materie spre a fi sigur că această circulaţie accelerată a susţinut întrega

dezvoltare a Angliei. încă astăzi17 2

, există ocorelaţie între creşterea ş i facil ităţ ile detransport. Viteza de comunicare priveşte deasemenea comenzile şi informaţiile, şi ea esteindispensabilă pentru lumea afacerilor. Ar fi izbutit Thomas Williams, pe la 1790, să stabi-lească şi să menţină monopolul aramei şi toateafacerile lui, răspîndite din Cornwall pînă înShetland, dacă scrisorile lui comerciale n-ar fialergat, chiar de pe atunci, de la Londra înLancashire şi în Ţara Galilor, la fel de repedeca astăzi m ?

Dar trebuie oare, atunci cînd vorbim despre transporturi, să ne gîndim numai la An-glia, în care rîurile amenajate, canalele, dru-murile, căile ferate schiţează o reţea din ce înce mai densă ? Putem face uitate legăturile ladistanţă ? Lucrurile se leagă unele cu altele :în 1800, „Anglia, fiind încercată de o mare lipsăde cereale, a scos din India 600 000 de chintalede orez la preţ de 12 franci chintalul de transport, în timp ce se află în Bretania cîte un tîrg

287



54. PRINCIPALELE CAI NAVIGABILE PRIN 1830 După H. J. Dyos şl D. H. Alderoft. Compară cu harta nr. 38

a lui T. S. Willan (1660—1700).

în care n-ai găsi, ne asigură un francez, să trans- porţi un chintal de grîu, în vreun alt tîrg dinLorena cu mai puţin de 40 sau 60 de franci ;

cu toate acestea, depărtarea nu e mai mare de150 de leghe" m. ,,De douăzeci de ani [îmi în-chipui că este vorba de perioada 1797-1817],aici la Londra, putem băga de seamă cum, deîndată ce Anglia intră în duşmănie cu Italia şinu mai poate, ca altădată, să scoată de acolo

288



mătăsurile trebuincioase manufacturilor ei,Compania [Indiilor] cultivă duzi în India şifurnizează anual aici mii de baloturi de mă-tase ; cum, de îndată ce Anglia intră în duşmă-nie cu Spania şi nu mai poate scoate de acoloindigoul trebuincios manufacturilor ei, Compa-nia cultivă planta aceasta în India şi furnizeazăanual mii de lăzi de indigo ; cum, de îndată ceAnglia intră în duşmănie cu Rusia şi nu mai

poate scoate de acolo cînepa trebuincioasă ma-rinei sale, Compania seamănă cînepă în India,cît să-şi împlinească nevoile ; ameninţată deînduşmănire cu America, Anglia nu o să-şi mai

primească bumbacul ; Compania o să furnizezeceea ce e de trebuinţă torcătorilor şi ţesătorilor ei; Anglia [se găseşte] în duşmănie cu [...] co-loniile ei [...], Compania o să furnizeze zahărulşi cafeaua trebuincioase Europei..." Aceste ob-servaţii s-ar cere discutate. Dar e de tot hazulfaptul că ele sînt formulate chiar de către

martorul care ne sfătuia să respingem „ideeavulgară" 175 după care Anglia şi-ar datora bogăţiacomerţului cu străinătatea şi care ne asigura căea ar fi putut trăi închisă în sine. Ar fi putut,desigur, dar pe un alt picior şi lă-sîn'd uneialte naţiuni grija de a cuceri lumea...

O evoluţie lentă

Afirmaţiile noastre de pînă aici pun în luminăcîteva constatări. Şi în primul rînd faptul căîn această împrejurare (Revoluţia Industrială),şi în toate împrejurările pe care le întîlneşte oistorie care operează în adîncime, timpul scurt,evenimenţialul nu joacă rolurile prime. Toatelucrurile trenează : fonta pe bază de cocs, me-canizarea ţesutului, adevărata revoluţie agrară,adevărata maşină cu aburi, adevărata cale fe-rată... Naşterea Revoluţiei Industriale se totlasă aşteptată, iar pentru ca aceasta să se nascăŞi să se pună în mişcare e nevoie de distrugeri,

289



de amenajări, de „restructurări". Frecventîndcursurile lui Charles Wilson şi Eric Hobs-

bawm176, vedem că Revoluţia este virtuală înAnglia încă la începutul Restauraţiei (1660). Şi,totuşi, nimic nu se produce cu repeziciune. înrealitate, în decursul acestui secol de întîrziereaparent absurdă, secolul al XVII-lea, un vechiRegim a fost minat, doborît : este vorba destructura tradiţională a agriculturii şi de pro-

prietatea funciară, care sînt distruse saua căror distrugere se încheie ; este vorba de

breslele care se dezorganizează, pînă şi la Londradupă incendiul din 1666 ; este vorba de Actulde Navigaţie, care capătă o înfăţişare nouă ;este vorba de ultimele măsuri constructive aleunei politici mercantiliste de protecţie şi deapărare, care vin una după alta. Şi desigur totulse mişcă, pînă într-atît încît regatul, scrie Defoeîn 1724, „îşi schimbă faţa de la o zi la alta" ;încît nu e zi în care călătorul să nu observe cîte

ceva noum

. Anglia a încetat atunci să mai fie oţară subdezvoltată, în sensul actual al cuvîntului :ea îşi sporeşte producţia, îşi ri-r dică nivelul deviaţă, bunăstarea, îşi perfecţio-. neazăinstrumentele vieţii economice. Şi, mai-presus deorice, ea ajunge să posede o econo-..' mie cusectoare legate, fiecare dintre ele destul ,.. dedezvoltat pentru a nu înfrunta riscul ca la primasolicitare să devină un periculos punct-, degîtuire. Iat-o, prin urmare, gata să înainteze,indiferent de direcţia aleasă sau de împreju-rările pe care le va întîmpina.

Dar este, oare, întru totul satisfăcătoareaceastă imagine a unor sectoare care se matu-rizează cu încetul, pînă la a deveni operaţionale,;în stare să furnizeze, toate împreună, compo-,nentele legate de Revoluţia Industrială şi să^răspundă, fiecare în parte, cererii celorlalte ? Ea„,sugerează ideea greşită a unei Revoluţii Indus-,riale care ar fi un scop în sine, urmărit ccnşti-;ent, economia şi societatea engleză acţionînd'spre a face posibilă înscăunarea unei noi ere,,/

290:



cea a maşinilor. La nevoie imaginea unei ex- perienţe revoluţionare, dar o experienţă defi-nită oarecum dinainte, s-ar putea aplica lacursul unor revoluţii industriale de astăzi, încare modele cunoscute luminează drumul ce sevrea urmat. Experienţa engleză nu a mers peaceastă cale. Ea nu a înaintat spre un ţel, ci,mai degrabă, 1-a întîlnit în decursul unei ex-

plozii puternice de viaţă, născută dintr-o mul-ţime de curente încrucişate care împing. îna-inte Revoluţia Industrială, dar care îi şi depă-şesc amplu cadrul propriu-zis.

A DEPĂŞI REVOLUŢIA INDUSTRIALĂ

Fie şi numai vocabularul pe care-1 utilizăm nespune că, oricît de masivă, Revoluţia Industri-ală nu constituie nici singurul, nici cel mai vastansamblu al unei perioade supraîncărcate deevenimente. Este neîndoielnic că industrialis-mul, mişcarea de basculă a unei întregi socie-tăţi spre modul de viaţă industrial, este maiamplu decît Revoluţia Industrială ca atare. Esteşi mai neîndoielnic că industrializarea, trecereade la preponderenţa agrară la preponderenţa ar-telor şi meseriilor ■— care ca atare este o miş-care profundă — depăşeşte cercul explicaţiilor de mai înainte ; Revoluţia Industrială repre-zintă, într-un fel, accelerarea ei. Cît priveştemodernizarea, ea este, la rîndu-i, un ansamblumai vast decît însăşi industrializarea : „Dez-voltarea industrială nu este economia modernăca atare" 178. Iar cîmpul creşterii este şi maivast : creşterea pune în mişcare odată cu ea,globalitatea istoriei.

Acestea fiind zise, putem oare porni de ladatele şi realităţile creşterii spre a încerca,

privind lucrurile de la distanţa necesară, săvedem Revoluţia Industrială din afară, înscrisăîntr-o mişcare mai amplă decît ea ?

291



Diferite feluri de creştere

Vom merge mai departe folosind observaţia luiD. C. North şi R. P. Thomas : „Revoluţia Indus-trială nu a reprezentat sursa creşterii moderne",scriu ei179. într-adevăr, creşterea este un lucru şi

Revoluţia altul, cu toate că, desigur, cea dinurmă pluteşte, este purtată pe sus de către prima. Aş spune, prin urmare, la fel ca JohnHicks : „Poate că Revoluţia Industrială dinultimii două sute de and nu este altceva decîtun amplu boom secular" 180. Nu este boora-uldespre care vorbim chiar creşterea ? O creşterecare nu poate fi cuprinsă în Revoluţia Indus-trială, o creştere care a precedat-o de fapt.Cuvîntul creştere, care abia a pornit să facă oneaşteptată carieră (începînd din anii 40 aisecolului nostru)181, desenează în limbajul deastăzi „un proces complex de evoluţie la scaraduratei lungi" 182. Dar ne dăm noi seama de

semnificaţia exactă a conceptului ? In liniimari, economiştii nu vorbesc de creştere decîtîncepînd cu secolul al XlX-lea. Şi nici nu sîntde acord atunci cînd e vorba să-i explice me-canismul. Pentru unii, nu există creştere altfeldecît echilibrată ; pentru alţii, ea este numaidezechilibrată Creşterea echilibrată (Nurske,Young, Hartwell) este cea care pune în miş-care toate sectoarele deodată, într-o progresiedestul de regulată, care mizează pe cerere, carevalorifică rolul pieţii naţionale, principal mo-tor al dezvoltării. Creşterea dezechilibrată (In-nis, A. O. Hirschman, Schumpeter, Rostow)face ca totul să pornească de la un sector pri-vilegiat, ale cărui mişcări se transmit celorlalte.Din acea clipă, creşterea devine o încercare acelor întîrziaţi de a-1 ajunge din urmă pe aler-gătorul din frunte şi, într-o asemenea viziune,oferta, şi drept urmare partea voluntaristă aeconomiei (ar spune A. Fanfani), ar căpăta ro-lul principal; în sfîrşit, mişcările sacadate ale

pieţii externe ar avea într-o asemenea lansare

292



o importanţă mai mare decît umflarea pieţii in-terne, chiar dacă aceasta este pe cale de a semetamorfoza în piaţă naţională.

După ce ne înfăţişează această deosebire,R. M. Hartwell183 demonstrează, expunîndu-şi

propria opinie, că Revoluţia Industrială este

rodul unei dezvoltări echilibrate. Argumentelelui sînt excelente. Dar el extinde astfel la sfîr-şitul secolului al XVIII-lea formele de creştere

pe care economiştii le imaginează pentru secolulal XlX-lea. De fapt, el ar fi putut, la fel de

bine, fără a întîmpina piedici din partea reali-tăţii concrete (cel puţin din partea a ceea ce cu-noaştem din ea), să adapteze la procesul Revo-luţiei Industriale cea de a doua teză, cea a deze-chilibrului.

De altfel, tocmai aceasta este teza pentrucare mulţi istorici, fără a realiza întotdeaunalimpede lucrul acesta, au optat cu precădere întrecut şi pentru care poate că ar opta, gîndin-

du-se bine, şi pe mai departe. în primul rînd,ea este dramatică, ba chiar „evenimenţială", eareprezintă o primă cale de acces simplă, con-vingătoare. Apoi boom-ul bumbacului este cutotul real şi el înseamnă, fără discuţii, primaindustrie mecanizată de masă. Şi atunci, de cen-ar fi adevărat că bumbacul a deschis balul ?

Dar de ce s-ar exclude cele două teze ? Dece n-ar fi ele valabile simultan sau succesiv îndialectica obişnuită care suprapune şi opunemişcările lungi şi mişcările scurte ? Deosebireadintre ele nu este mai degrabă teoretică decît

practică ? Exemple în care un avans sectorial puternic este în stare să lanseze creşterea cu-noaştem multe şi, neîndoielnic, s-ar putea citadestule în lumea contemporană. Dar am văzut,de asemenea, că această creştere este condam-nată să se întrerupă, mai repede sau mai puţinrepede, să rămînă în pană, dacă nu e sprijinităde o puternică reacţie de răspuns multi-secto-rialâ. Şi atunci n-ar trebui, oare, să vorbim maidegrabă despre creştere continuă sau disconti-nuă decît să discutăm despre creşterea echili-

293



brată sau dezechilibrată ? Prima este o distinc-ţie reală, căci corespunde cu o ruptură în adîn-cime, cu o fisură care s-a produs, cel puţin înceea ce priveşte Occidentul, în secolul al XIX-lea. Simon Kuznets are întru totul dreptate,după părerea mea, atunci cînd face deosebireîntre o creştere tradiţională şi o creştere mo-dernă 184.

Creşterea modernă este creşterea continuădespre care Francois Perroux 185 a putut spune, cumult timp în urmă, că nu a depins de creştereasau de scăderea preţurilor, fapt care îisurprinsese, îi încurcase şi chiar îi neliniştise

pe istoricii obişnuiţi să cerceteze secolele tra-diţionale, profund deosebite de secolul al XIX-lea. Fireşte, Francois Perroux şi Paul Bairoch,-care preia afirmaţia pe seama sa, au dreptate.'Pentru ansamblul Regatului Unit, venitul na-^ţional şi venitul pe cap de locuitor traversează;!5

fără să dea înapoi, o lungă perioadă de scădere* >

a preţurilor (1810-1850), o lungă perioadă def creştere a lor, între 1850 şi 1880, apoi scădereai )-dintre 1880 şi 1890, cu rate anuale de 2,8% Şi: >1,7%, pentru prima perioadă ; de 2,3% şi 1,4%,*?

pentru cea de a doua ; de 1,8% şi 1,2%, pentruultima m. Creşterea a devenit continuă, aceastaeste minunea minunilor. Ea nu se întrerupe cutotul niciodată, nici chiar într-o perioadă decriză.

înainte de această transformare, creştereatradiţională se făcuse sacadat, printr-un şir demişcări înainte şi de opriri, sau chiar de dăriînapoi, pe întindere de secole. Se disting niştefaze foarte lungi : 1100—1350 ; 1350—1450;1450—1520 ; 1520—1720 ; 1720—1817 187. Fazeleacestea sînt contradictorii : populaţia creşte îndecursul primei, scade în decursul celei de adoua, urcă din nou în cea de a treia, stagneazăîn decursul celei de a patra şi creşte vertiginoso dată cu cea din urmă. De fiecare dată atuncicînd populaţia creşte apare o creştere a pro-ducţiei şi venitului naţional, pentru a da parcă

294



dreptate vechiului adagio: „Nu există alta bo-găţie, afară de oameni". Dar de fiecare dată,venitul pro capite dă înapoi sau chiar coboarăîn viteză, pe cîtă vreme, în timpul fazelor destagnare, el se ameliorează. Tocmai asta nearată curba lungă 188 stabilită pentru şapte secolede către Phelps Brown şi Sheila Hopkins. Apareastfel o divergenţă între venitul naţional şivenitul pe cap de locuitor : creşterea venituluinaţional se face în detrimentul celui caremunceşte, aceasta este legea Vechiului Regim.Iar eu aş afirma, în ciuda a ceea ce s-a spus şirepetat, că începuturile Revoluţiei Industrialeengleze sînt susţinute de către o creştere caremai este încă de Vechi Regim. Nu există niciun fel de miracol, nici un fel de creşterecontinuă, înainte de 1815, sau mai degrabă1850; unii ar spune chiar, înainte de 1870.

Să explicăm creşterea ?Oricare ar fi modalităţile creşterii, mişcarea eisaltă economia, aşa cum talazul în creştere saltă

bărcile eşuate în timpul refluxului; ea dănaştere unei succesiuni infinite de echilibrărişi dezechilibrări, legate unele de celelalte, eadă naştere unor succese facile sau dificile, în-găduie ocolirea viitorilor, creează locuri demuncă, inventează profituri... Ea este mişcareacare relansează respiraţia seculară a lumii, dupăorice încetinire sau contracţie. Dar această miş-care care explică totul este, în ce o priveşte,

greu de explicat. Creşterea este misterioasă caatareI89. Chiar pentru economiştii contempo-rani, înzestraţi cu arme statistice fantastice.Doar ipoteza îşi oferă serviciile, evident fala-cioase, căci întîmpinăm cel puţin două explica-ţii, aşa cum spuneam, creştere echilibrată şicreştere dezechilibrată, explicaţii între care, dealtfel, nu sîntem obligaţi să alegem.

295



Din acest punct de vedere, distincţia pe careo stabileşte S. Kuznets, între „ceea ce face creş-terea economică posibilă şi „felul în care ea se

produce efectiv" l90, ar părea hotărîtoare. Nueste „potenţialul de creştere" tocmai dezvolta-rea echilibrată şi cîştigată, încetul cu încetul,

prin interacţiunea continuă a unor factori şiagenţi de producţie diferiţi, prin transforma-rea relaţiilor structurale dintre pămînt, muncă,capital, piaţă, stat, instituţii sociale ? Aceastăcreştere anume se înscrie, prin forţa lucrurilor,în durata lungă. Ea ne îngăduie să legăm ori-ginile Revoluţiei Industriale de secolul al XIII-lea sau, totuna, de cel de-al XVI-lea sau de-alXVII-lea. Dimpotrivă, felul în care creşterea„se produce efectiv" este conjunctura!, rod alunui timp relativ scurt, al cerinţei împrejurări-lor, al unei descoperiri tehnice, al unei şansenaţionale sau internaţionale, cîteodată al hazar-dului pur. Dacă India, de pildă, n-ar fi fostcampioană mondială (model şi concurent toto-dată) la ţesutul bumbacului, Revoluţia Indus-trială s-ar fi produs probabil oricum în Anglia.Dar ar fi început ea cu bumbacul ?

Dacă admitem această suprapunere a unuitimip lung şi a unui timp scurt, putem lega fărădificultate explicaţia unei creşteri, prin forţalucrurilor, echilibrată de cea a unei creşteri dez-echilibrate, care înaintează sacadat, „din crizăîn criză", înlocuind un motor cu alt motor, o

piaţă cu altă piaţă, o sursă de energie cu alta,';un mijloc de presiune cu un altul, toate acesteaîn funcţie de împrejurări.

Pentru ca să existe creşterea continua, tre-

buie ca timpul lung, acumulator de progreselente, să fi şi fabricat „ceea ce face creştereaeconomică posibilă" şi ca, la apariţia oricăruirisc de conjunctură, un motor nou, ţinut în re-zervă gata să pornească, să-1 poată înlocui pecel rămas sau gata să rămînă în pană. Creştereacontinuă este o alergare de ştafetă care nu s-ar mai opri. Dacă creşterea din secolul al

296



XHI-lea nu mai continuă în secolul al XlV-lea,cauza este faptul că morile, care i-au îngăduitdemarajul, i-au dat doar un avînt măsurat şică, după aceea, nici o altă sursă de energie nua preluat ştafeta : de asemenea, şi într-o mă-sură şi mai mare, faptul că agricultura nu afost în stare să urmeze mişcarea demograficăşi că a fost victima unor randamente în descreş-tere. Pînă la Revoluţia Industrială, toate avîn-turile creşterii s-au frînt, izbindu-se de ceeace numeam în primul volum al acestei lucrări„limita posibilului", adică un plafon al produc-ţiei agricole, al transporturilor, al energiei saual cererii pieţii... Creşterea modernă începeatunci cînd plafonul sau limita se ridică sau seîndepărtează mereu. Ceea ce nu înseamnă că,într-o bună zi, plafonul nu se va reconstitui.

Diviziunea muncii şi creşterea

Fiecare avans al creşterii pune în discuţie divi-ziunea muncii. Aceasta este un proces derivat,un fenomen de ariergardă : ea urmează la o

bună distanţă creşterea care, într-un fel, o tragedupă ea. Dar complicarea ei progresivă searată, pînă la urmă, un indicator bun al pro-greselor creşterii, aproape un fel de a le măsura.Contrar a ceea ce credea şi scria de bunăcredinţă Marx, nu Adam Smith a descoperitdiviziunea muncii. El numai a ridicat la rangulde teorie de ansamblu o noţiune veche, presim-ţită încă de Platon, Aristotel, Xenofon, şi sem-

nalată, cu mult înainte de Adam Smith, de cătreWiliam Petty (1623—1687), Ernst Ludwig Cari(1687—1743), Fergusson (1723—1816), Bec-caria(1735—1793). Dar după Adam Smith,economiştii au crezut că, prin ea, deţin un felde lege a gravitaţiei universale, la fel de solidăca legea lui Newton. Printre primii, Jean-Bap-Uste Say a reacţionat faţă de admiraţia exage-rată arătată ei, şi de atunci diviziunea muncii

297



este mai degrabă un concept demodat. Durk-heim afirmă „că ea este doar un fenomen deri-vat şi secundar... [care] are loc la suprafaţavieţii sociale, iar lucrul acesta este cu deosebireadevărat, adăugă el, în privinţa diviziunii mun-cii economice. Ea este chiar la suprafaţa lucru-rilor" 19i. Sînt toate acestea atît de sigure ? Mi-am imaginat adesea diviziunea sarcinilor ca peintendenţa care urmează armatele şi organi-zează terenul cucerit. Dar a organiza mai bineşi, prin aceasta, a lărgi schimburile înseamnă

puţin lucru ? Extinderea sectorului serviciilor,sectorul numit terţiar, fenomen primordial alepocii noastre, ţine de diviziunea muncii şi se

plasează în centrul teoriilor socio-economice.Asemenea destructurările şi restructurările so-ciale care însoţesc creşterea, căci aceasta nu nu-mai că sporeşte diviziunea muncii dar reînno-ieşte datele ei, îndepărtînd sarcini vechi, pro-

punînd unele inedite. Ea remodelează pînă laurmă societatea şi economia. Revoluţia Indus-trială corespunde unei noi şi importante divizi-uni a muncii, care i-a ocrotit şi i-a afinat me-canismele, nu fără numeroase şi dezastruoaseconsecinţe sociale si umane.

Diviziunea muncii : spre sfîrşitul putting out system-ului

Oscilînd între oraş şi sat industria îşi găsiseforma cea mai obişnuită în putting out sys-tem192, organizare a muncii generalizată peatunci în Europa şi care îngăduise, destul de

timpuriu, recuperarea de către capitalismulnegustoresc a unui surplus de mînă de lucrururală ieftină. Meşteşugarul sătesc lucra în casalui, ajutat de familie, păstrînd o bucată de pă-mînt şi cîteva vite. Materia primă, lîna, inul,

bumbacul, îi era furnizată de către negustorulurban care îl controlează, primind lucrul fini-sat sau pe jumătate finisat şi plătindu-1. Putting out system-ul leagă astfel oraşul şi satul, meş-

298



teşugul şi activitatea familială şi, la nivelul celmai înalt, capitalismul negustoresc şi capitalis-mul industrial. Pentru meşteşugar, el reprezintăun anumit echilibru de viaţă, dacă nu liniştea ;

pentru antreprenor, el înseamnă posibilitateade a limita costurile în capital fix şi, în afarăde asta, de a suporta mai bine prea frecventarămînere în pană a cererii : cînd vînzăriie în-cetinesc, el micşorează comenzile şi restrîngefolosirea mîinii de lucru ; la limită, o suspendă,într-o economie în care cererea, şi nu oferta,dictează restrîngerea producţiei industriale,munca la domiciliu dă acesteia elasticitatea ne-cesară. E de ajuns o vorbă, un gest, şi producţiase opreşte. E deajuns o vorbă, şi ea se reia193.

De altfel, manufacturile care au reprezentat prima concentrare de mînă de lucru, prima cău-tare în direcţia unei economii de amploare şi-aurezervat adesea această marjă de manevră :ele rămîn cel mai adesea legate de o largă par-

ticipare a muncii la domiciliu. Oricum, manu-factura nu reprezintă încă decît o parte minimădin producţie 194, pînă în momentul în careuzina cu mijloacele ei mecanice desăvîrşeşte şiimpune victoria soluţiei manufacturiere. Pen-tru asta avea să fie nevoie de timp.

Rupturile pe care le implică noul sistem sevor desăvîrşi, într-iadevăr, încet. Chiar în in-dustria revoluţionară a bumbacului, atelierulfamilial a rezistat multă vreme, în măsura încare ţesutul manual a putut coexista împreunăcu torsul mecanic o jumătate bună de secol. Şiîn 1817, un observator 195 îl descrie ca fiind la fel

cu cel de altădată, „cu singura deosebire asuveicii volante, inventată şi introdusă de JohnKay prin 1750". Punerea la punct a războiuluimecanic mişcat de aburi, power loom, nu areeficienţă practică decît după 1820. DefazareaPrelungită dintre torsul rapid al uzinelor mo-derne şi ţesutul tradiţional a perturbat evidentvechea diviziune a muncii. Pe cîtă vreme, altă-dată, roata de tors abia dacă se putea ţine de

299



trebuinţele ţesătorului, situaţia se schimbă cutotul o dată cu producţia crescîndă a firelor mecanice. Ţesutul de mînă este silit să-şi um-fle peste măsură efectivele, a căror muncă esteexasperantă, dar care primesc salarii ridicate.Lucrătorii agricoli părăsesc atunci munca lor ţărănească. Ei intră în rîndurile muncitorilor salariaţi, care nu se mai ocupă de altceva, şi alcăror număr creşte văzînd cu ochii, odată curecrutarea unor mari contingente de femei şişi copii. în 1813—1814, dintre cei 213 000 ţesă-tori 130 000, mai bine de jumătate, erau copiisub patrusprezece ani.

Neîndoielnic, într-o societate în care oameniitrăind din munca lor meşteşugărească erauameninţaţi tot timpul de malnutritie şi foamete,munca copiilor alături de părinţi pe ogor, înatelierul familial, în prăvălie era dintotdeaunaun lucru firesc. Pînă într-atît încît, la început,uzinele şi întreprinderile noi angajau cel mai

adesea nu indivizi, ci familii care îşi ofereaumunca în grup, în mine ca şi în filaturile de bumbac. în 1801—1802, în uzina lui Robert Peelde la Bury 196, din 136 de salariaţi, 95 aparţineauunui număr de 26 familii. în felul acesta,atelierul familial intra cu totul în uzină, cuavantajele pe care le prezenta soluţia pentrudisciplina şi eficienţa muncii. Asta, atîta timpcît micile echipe de muncă (un lucrător adult,ajutat de unul sau doi copii) au fost posibile şiavantajoase. Mai curînd sau mai tîrziu, pro-gresul tehnic a pus capăt acestei situaţii. Bună-oară în industria textilă, după 1824, intrarea în

producţie a „catârului"197

automat perfecţionat deRichard Roberts, pentru torsul supra-rapid estenevoie ca, alături de bărbatul sau femeia caresupraveghează noua maşină, să lucreze nouăajutoare tinere sau foarte tinere, pe cîtă vreme„catîrul" vechi nu cerea decît una sau două.Coeziunea familială dispare atunci în uzină,dînd un cu totul alt context şi o cu totul altăsemnificaţie muncii copiilor.

300



Cu puţin înainte, odată cu power Zoom-ul,dezorganizarea se manifestă cu mult mai dezas-truos într-un alt sector. De data aceasta dispareatelierul familial de ţesut. Power loom-vl „da-torită căruia un copil lucrează cit doi sau trei bărbaţi" 198, este o adevărată calamitate socială,care vine să se adauge multor altora. Mii deşomeri sînt aruncaţi în stradă. Salariile scadvertiginos, pînă într-atît încît preţul mîinii delucru, devenit neînsemnat, prelungeşte maimult decît ar fi trebuit lucrul de mînă al unor meşteşugari sărăciţi.

în acelaşi timp, noua diviziune a muncii careurbanizează societatea muncitorească, sfîrtecăsocietatea săracilor, cu toţii în căutarea uneiocupaţii care nu se mai arată ; ea le dă întîlnireîn locurile cele mai neaşteptate, departe de sa-tul ştiut, şi pînă la urmă le degradează viaţa.A locui la oraş, a fi lipsit de sprijinul tradiţio-nal, de legume, de lapte, de ouă, de orătănii, a

lucra în clădiri uriaşe, a suporta supravegherearar binevoitoare a maiştrilor, a te supune, anu mai avea nici o libertate de mişcare, a ac-cepta orarii fixe de lucru, toate acestea de peo zi pe alta, reprezintă o încercare grea. Lao-laltă, toţi aceşti factori determină o schimbarede mod de viaţă şi de orizont atît de mare încîtduce la înstrăinare faţă de propria existenţă.Se schimbă şi hrana : se mănîncă puţin, se mă-nîncă prost. Neil J. Smelser a urmărit în cali-tate de sociolog şi istoric această dramă a dez-rădăcinării în universul nou şi proliferant al bumbaculuiliJ9. Lumea muncitorească va aveanevoie de ani pentru a-şi construi adăpostul

unor noi habitudini şi protecţii : societăţile ami-cale, băncile populare 200. Trade union-urilerămîn pentru mai tîrziu. Nu trebuie să intero-găm prea insistent pe bogătaşi pentru a afla cecred ei despre noii citadini, pe care îi văd ca penişte „abrutizaţi, vicioşi, scandalagii şi răzvră-tiţi" şi, viciu suplimentar, „în general săraci" 201.Ceea ce gîndesc muncitorii despre munca înuzină se exprimă în alt fel : ei fug atunci cînd

301

c\



pot. în 1838, doar 23o/o din lucrătorii ocupaţiîn industria textilă sînt bărbaţi adulţi ; masa eformată din femei şi copii, care se împacă maiuşor eu lucrurile202. Şi niciodată n-a fost maiadîneă nemulţumirea socială în Anglia decît înanii 1815—1845, care au cunoscut succesiv miş-carea luddistă distrugătoare de maşini, radica-lismul politic care ar încerca bucuros să sfă-rîme societatea, sindicalismul, şi socialismulutopic 2m.

Industriaşii

U 1. ''

Diviziunea muncii nu acţionează numai la bazăci şi la nivelul de vîrf al întreprinderilor, şi

poate că acolo mai repede. Pînă atunci, în An-glia ca şi pe continent, exista de regulă o indi-viziune a sarcinilor dominante : negociantul ţi-

nea totul în mînă, fiind simultan negustor, ban-cher, asigurant, armator, industriaş... Bunăoară,în clipa în care se dezvoltă băncile provincialeengleze (country banks), proprietarii lor sînt,în acelaşi timp, negustori de grîu, proprietaride poverne sau negocianţi cu multiple vocaţii,

pe care nevoile proprii şi nevoile vecinilor i-ausilit să facă afaceri de bancă 20i. Negocianţi cuocupaţii multiple se găsesc peste tot: stăpîni,cum era de aşteptat, ai lui East India Company,stăpîni şi pe Banca Angliei, căreia îi orienteazăopţiunile şi favorurile, ei au locul lor în CameraComunelor, urcă scara onorurilor şi, în curînd,conduc Anglia, devenită docilă faţă de intere-sele şi patimile lor.

Dar la sfîrşitul secolului al XVIII-lea şi însecolul al XlX-lea, se iveşte „industriaşul", un

personaj nou, activ şi care, curînd, încă înaintede constituirea celui de al doilea guvern al luiRobert Peel (1814), avea să-şi facă apariţia pescena vieţii politice, în Camera Comunelor chiar. Pentru a-şi cîştiga independenţa, acest

personaj rupe una cîte una legăturile dintre

302



preindustrie şi capitalismul negustoresc. Ceeace apare o dată cu el, se afirmă şi se amplifică,an de an, este un capitalism nou, ale cărui forţesînt consacrate, în primă instanţă, producţieiindustriale. Aceşti noi „întreprinzători" sînt în

primul rînd „organizatori, destul de rar fiindei înşişi, observă P. Mathias, pionierii unor mariinovaţii sau inventatori205. Talentele la carerîvnesc, sarcinile pe care şi le asumă nu sîntaltceva decît dominarea esenţei tehnicilor noi,strunirea maiştrilor şi muncitorilor, în sfîrşit,cunoaşterea de adevărat expert a pieţelor, sprea fi în stare să orienteze chiar ei producţia, cutoate schimbările de macaz pe care lucrul acestaîl comportă. Fi tind să se debaraseze de mij-locirea negustorilor, spre a controla ei înşişicumpărarea şi livrările de materie primă, cali-tatea şi regularitatea lor. Dornici să vîndă înmasă, ei doresc a fi în măsură să cunoască di-rect mişcările pieţii şi să se adapteze lor. La

începutul secolului al XlX-lea, familia Fieldens,ţesători de bumbac care stăpîneau Todmordenul,aveau proprii lor agenţi în Statele Unite, în-sărcinaţi să cumpere bumbacul de care aveanevoie uzina lor 206. Marii proprietari de fabricide bere din Londra nu cumpărau niciodatămalţ pe pieţele capitalei, Mark Lane sau Bear Quay : ei aveau factorii lor în regiunile produ-cătoare de orz din estul Angliei, factori straş-nic struniţi, dacă judecăm după această scri-soare către unul dintre ei, şi expediată de cătreun berar londonez : „V-am trimis prin curier omostră din ultimul malţ pe care mi l-aţi trimis.El este atît de rău [...] încît nu voi primi în

braseria mea nici un sac mai mult [...]. De voi finevoit vreodată să vă scriu altă scrisoare defelul acesta, voi schimba cu totul programulmeu de cumpărări" 207 .

Comportamentul acesta corespunde cu onouă dimensiune a industriei, inclusiv cea a

berii, pe care un francez o descrie, în 1812, ca,..pe bună dreptate, una din curiozităţile ora-

303



şului Londra. Cea [braseria] a d-lor Barclay şiCo. este una din cele mai considerabile. Totuleste pus aici în mişcare de către o pompă cufoc de puterea a treizeci de cai [putere] şi, cutoate că există aproape 200 oameni şi un marenumăr de cai folosiţi aici, aceasta se face aproapenumai pentru lucrările din afară; nu sevede om în această minunată manufactură şitotul se operează de către o mînă nevăzută.

Nişte greble mari urcă şi coboară şi se rotescfără stare în căldări de 12 picioare în adîncimeşi de 20 de picioare diametru, pline de hameişi puse pe foc. Nişte elevatoare transportă 2 000de oboroace de borhot208 pe zi în vîrful clădirii,de unde acesta este distribuit pe deosebitecanale spre locurile unde este folosit; butoa-iele sînt cărate fără a fi atinse ; chiar pompa cufoc, care mînă toate acestea, este făcută cu atî-ta

precizie, are atît de puţin şoc sau frecare,încît, fără exagerare, nu face mai mult zgomot

decît un ceas şi, în orice loc, dacă un ac ar că-dea pe podea, l-ai auzi. Cuvele sau buţile încare se varsă licoarea, după ce i s-au făcut ulti-mele pregătiri, sînt de dimensiuni gigantice ;cea mai mare are 3000 de barili de cîte 36 ga-loane fiecare, ceea ce, socotind la 8 barili tona,este egal cu o navă de 375 tone ; şi sînt patru-zeci sau cincizeci de vase de acestea, din carecel mai mic cuprinde 800 de barili şi, prin ur-mare, ţine 100 de tone [...]. Cuva cea mai mică,

plină cu bere, face 3000 lire sterline şi socotindcu această măsură pe celelalte vom afla numaiîn cuve un capital de 300 000 lire sterline. Nu-mai butoiaşele care servesc la transportul berii

la consumatori costă 80 000 lire sterline şi probabil că stabilimentul întreg nu foloseşte mai puţin de o jumătate de milion de lire sterlinedrept capital ; clădirea nu poate arde, pardo-selile fiind de fier, iar zidurile de cărămidă ;anual se scot 250 000 de barili, ce ar încărca oflotă de o sută cincizeci de nave de 200 detone partaj fiecare..."209. Pe deasupra, aceste

braserii colosale şi-au organizat şi distribuţia

304



producţiei, chiar la Londra, unde ele aprovizio-nează direct jumătate din cârciumile oraşului,dar şi la Dublin, prin mijlocirea agenţilor lor 2i0. Şi asta este un lucru important : între-

prinderea industrială tinde la autonomia to-tală. Tocmai într-o asemenea optică, citeazăPeter Mathias exemplul unui antreprenor delucrări publice, Thomas Cubitt, a cărui prosperitate începe să se arate prin 1817, după răz-

boaiele napoleoniene care îl - îmbogăţiseră. Iz- bînda lui nu se datorează cu nimic inovaţieitehnice, ci unei gestiuni de tip nou : el nu seţinuse de vechea rînduială din acest domeniucare cerea ca creditarea lucrărilor să fie aco-

perită prin subînchirierea lor la a doua mînă ;în afară de asta, îşi asigurase o mînă de lucru

permanentă şi îşi organizase propriul său cre-dit2".

Această independenţă devine semnul unor vremuri noi. Pînă la urmă, diviziunea munciiîntre industrie şi alte sectoare de afaceri devinefapt împlinit. Istoricii spun că acest lucru în-seamnă începutul domniei capitalismului in-dustrial şi eu sînt de acord cu ei. Dar ei maiafirmă că abia atunci începe adevăratul capi-talism. Şi lucrul acesta este, desigur, cu multmai discutabil. Căci există oare un „adevărat"capitalism ?

împărţirea sectorială a societăţii engleze

Prin forţa lucrurilor, orice societate asupra

căreia acţionează o creştere îndelungată suferă:în masa ei mutaţii datorate diviziunii muncii.In Anglia, diviziunea muncii este omniprezentă.Diviziunea puterii politice, între parlament şimonarhie, în 1660, atunci cînd are loc Restau-raţia, şi, încă mai evident, odată cu DeclaraţiaDrepturilor din 1689, este prin excelenţă înce-

putul unei diviziuni cu consecinţe de lungă

305



durată. Tot aşa, felul în care (începînd cu în-văţămîntul şi încheind cu teatrele, cu ziarele,cu casele de editură, cu societăţile savante)desprinderea sectorului cultural duce la consti-tuirea unui univers din ce în ce mai indepen-dent şi influent. Nişte rupturi fărâmiţeazăastfel universul negustoresc peste care am tre-cut prea repede. în sfîrşit, are loc modificareastructurilor profesionale, conform schemei cla-sice a lui Fischer (1930) şi Colin Clark (1940),altfel spus apare o diminuare a sectorului

primar agricol, preponderent şi în continuare,în beneficiul sectorului secundar (industrial)şi apoi a unui sector terţiar (servicii), în creş-tere. Excepţionala comunicare a lui R. M. Hart-well 212 la Colocviul de la Lyon (1970) ne oferăun bun prilej pentru a stărui asupra acestei

probleme, atît de rar discutată.Este adevărat că distincţia dintre cele trei

sectoare e departe de a fi limpede şi că, încă

în epoca de care ne ocupăm, nu odată se în-tîmplă să nu putem trasa limpede graniţadintre primul şi cel de-al doilea (agriculturaşi industria se pot îmbina) ; în ceea ce îl pri-veşte pe cel de-al treilea, în care se concen-trează toate, am putea discuta cu privire lacompoziţia, ba chiar cu privire la identitatealui. De obicei aici se includ toate „serviciile",comerţ, transporturi, bancă, administraţie. Dar n-ar trebui să excludem din el servitorimea ?Uriaşa masă de oameni de casă (care prin1850 formează cel de-al doilea grup profesionaldin Anglia, imediat după agricultură, numărîndmai bine de un milion de oameni)213 trebuie,oare, clasat într-un sector pus, teoretic, subsemnul unei productivităţi superioare, în ra-

port de celelalte ? Fără îndoială că nu. Dar,după ce am cîştigat restricţia aceasta, să ac-ceptăm în conformitate cu regula lui Fisher-Clark că un sector terţiar în creştere constituieîntotdeauna o dovadă că avem a face cu osocietate pe cale de dezvoltare. în Statele Unite

306



pronunţi, cu atît mai mult cu cît, aşa cum neexplică chiar Colin Clark, diviziunea intersec-torială nu are un început şi se desfăşoară încontinuare ; existenţa ei se plasează în duratalungă. Oricum, nimic nu ne arată că extin-derea sectorului terţiar a lansat creşterea215.Dar ea este fără îndoială un semn al acesteia.

Diviziunea muncii şi geografia Angliei

■'•8 o l

Rămîne să urmărim, pe linia diviziunii muncii,răsturnarea ce remodelează geografia economicăa Angliei. Este vorba aici de cu totul altcevadecît de spargerea compartimentărilor careerau autarhiile Franţei provinciale, în luptăcu dezvoltarea din secolul al XVIII-lea216. Nu deevoluţie e vorba, ci de răsturnare. Lucrurileaveau să fie întoarse, nu odată, cu fundul în

sus. Aşa încît jocul regiunilor Angliei, una înraport de celelalte (proiectat, aşa cum secere, asupra spaţiului insular, explicîndu-se

prin acest spaţiu, însciindu-se în el cu reperevizibile), este cel mai bun, cel mai grăitor do-cument posibil cu privire la creşterea englezăşi Ia Revoluţia Industrială pe care aceasta oîmpinge înainte. E de mirare că el n-a pro-vocat întreprinderea unui studiu de ansamblu,cîtă vreme Anglia dispune de o remarcabilăschiţă de geografie istorică217 şi de o literaturăminunată cu privire la istoriile regionale 218.

Problema a fost, totuşi, pusă limpede cel

puţin de către E. L. Jones, la Congresul de laMunchen (1965) 219, de către David Ogg 22°, în1934, de către G. M. Trevelyan221, în 1942 :după părerea mea, ei au spus în această pri-vinţă lucrul cel mai important şi anume căspaţiul englez este articulat, de multă vreme,de-a lungul unei linii care merge de la Glou-cester, aşezat pe cursul inferior al Severnului,

308



pînă la Boston, un mic oraş de pe Wash, carelivra odinioară lîna florentinilor şi hansea-ţilor 222. Lăsînd de o parte Ţara Galilor, aceastălinie desparte Anglia în două părţi aproapeegale ca suprafaţă şi opuse una celeilalte. An-glia de sud-est înseamnă, în primul rînd, ba-zinul Londrei şi regiunile învecinate cu el,

partea cea mai puţin ploioasă a insulei, careeste şi partea ei cea mai marcată de mersulistoriei, şi în care se întîlnesc „toate tipurilede viaţă urbană apărute în cursul secolelor :scaune bisericeşti, pieţe regionale, centre uni-versitare, etape de drum şi antrepozite comer-ciale, centre de manufacturi [vechi]"223. Aici sîntconcentrate toate avantajele acumulate demersul istoriei, capitala, bogăţiile activităţiinegustoreşti, marile regiuni cerealiere, sateletransformate ca urmare a cerinţelor capitalei,modernizate de ea ; în sfîrşit, pe liniile careduc de la Londra la Norwich, spre nord, şi

de la Londra la Bristol, zonele care sînt încel mai înalt grad zonele de dezvoltare ale pre-industriei englezeşti. Anglia de nord-vest esteun ansamblu de regiuni ploioase, în care domină

podişurile vechi şi creşterea vitelor. In raport curegiunea învecinată, ea este un fel de

periferie, un ţinut remarcat de aceasta. De altfel,cifrele dovedesc lucrul acesta : raportul între

populaţia celor două zone (în afară de Londra)este de unul la patru, iar cel privind bogăţia(calculată pe baza impozitului), de cinci la

patrusprezece 22'\Revoluţia Industrială a schimbat însă, cu

totul şi cu totul, acest dezechilibru. Anglia privilegiată asistă la degradarea industriei saletradiţionale. Ea nu izbuteşte, în ciuda bogă-ţiei sale capitaliste şi a puterii sale comerciale,să capteze şi să fixeze noua industrie. Dimpo-trivă, cealaltă Anglia, cea de la nord de liniade joncţiune, se transformă, „în cîteva gene-raţii" 225^ într-o regiune bogată, uimitor demodernă.

309



Pe drumul care porneşte de la Londra spreScoţia, prin Northampton şi Manchester, seajunge astăzi la centura carboniferă a lanţuluiPenninilor, cu bazinele ei despărţite unul dealtul, în care se îngrămădeau, pînă mai ieri,oamenii şi maşinile şi în care răsăreau pe

neaşteptate, „americăneşte", aglomeraţiile celemai triste şi cele mai dinamice ale Angliei.Dovada se mai află încă sub ochii noştri : fie-care bazin carbonifer are specialitatea lui, ti-

pologia lui, istoria lui specifică, oraşul propriu,Birmingham, Manchester, Leeds, Sheffield,apărute toate deodată şi provocînd înclinareaAngliei spre nord. O industrializare şi o ur-

banizare furibunde : Anglia cea Neagră a fosto maşină de transplantat şi de malaxat oameni.Geografia, desigur, nu poate explica deplinaceste uriaşe construcţii, dar ea ajută la pu-nerea în lumină a determinismului brutal alcărbunelui, a corsetului pe care l-au repre-

zentat comunicaţiile, a rolului jucat de resur-sele umane şi, de asemenea, la ponderea stă-ruitoare a trecutului. Poate că noutăţile violenteale secolului al XVIII-lea nu puteau prindeviaţă decît într-un soi de vid social.

Desigur, Anglia de nord-vest nu era undeşert decît în sensul în care ziariştii vorbescastăzi, referindu-se la partea de vest a Franţei,despre un „deşert francez". Dar ea era cuadevărat o periferie, aşa cum era şi Scoţia înraport de Anglia londoneză. De data asta însă,

periferia, inclusiv Scoţia, ajunge din urmăcentrul, recuperează întîrzierea, atinge nivelul

acestuia. Faţă de teorie, e vorba de o excepţie,aproape de un scandal. O excepţie şi un scan-dal pe care le semnala în ultima vremeT. C. Smout vorbind despre Scoţia226. Dar există nişte explicaţii : avîntul zonei centrale(Anglia de sud-est) este la îndemîna periferiei(de altfel, dacă în cazul Scoţiei se impune, cu-vîntul periferie nu se potriveşte decît pe jumă-

310



tate în cazul Angliei de nord-vest). Mai mult,lichidarea rămînerii în urmă a celei de a douaAnglii şi a Scoţiei s-a făcut, în primul rînd,

printr-o industrializare rapidă. Dar orice felde industrializare prosperă atunci cînd se

poate implanta în zone cu populaţie mai puţin bogată, sărăcia acesteia avantajînd-o. A sevedea astăzi, cazuri ca cel al Coreii de Sud,Hong-Kongului sau Singaporelui şi odinioarăevoluţia Nordului european în raport de Italia.

Finanţe şi capitalism I

Istoria capitalului prinde la mijloc prima re-voluţie industrială engleză; ea o precede, otraversează şi o depăşeşte. Cu prilejul uneicreşteri de excepţie, care împinge înainte totul,capitalul se transformă şi el, capătă volum, şiimportanţa capitalismului industrial se afirmăîn curînd copleşitoare. Dar este el acea formănouă prin care capitalismul şi-ar face, într-unfel, intrarea în istoria cea mare şi ar deschidecursul propriei sale istorii ? Prin care ar atinge

perfecţiunea şi ar ajunge la adevărata lui expresie, datorită producţiei masive din socie-tăţile moderne şi ponderii uriaşe a capitaluluifix ? Să fi fost vorba, în tot ceea ce s-a în-tîmplat înainte de asta, de simple elemente

prealabile, de forme infantile, de curiozităţi pentru istorici erudiţi ? Aşa ne lasă să credem,mai mult sau mai puţin limpede, explicaţia

istorică. Ea nu greşeşte, dar nici nu are drep-tate.Capitalismul este, după părerea mea, o

aventură veche : atunci cînd începe RevoluţiaIndustrială, el are în spate un lung trecut deexperienţe, care nu sînt numai negustoreşti.Aşa bunăoară, în Anglia primilor ani ai seco-lului al XlX-lea, capitalul se prezintă sub di-feritele lui forme clasice, încă active toate :un capital agricol care constituie, singur, chiar

311



VALORIî n l i re s t e G. Hudson

1001090

10 000

Canada/ 100000

PennsylvaniaÎ 2 622 733

w Bruns.wji New /

England/

\New York

\Terra Nova

Cap Bretonova Scoţia

Virginia

(^(Exporturiîmporturi

Preponderenta r

«J importurilor

/Maryland.. Căf oiina " de Nord ^\Carolina \ )de Sud v — s

î\Florida

Bermude

Antequera

i-le Bahamas

Jamaica rbadas

,Coloniile altor ţări tn America La tortue

55. A COMERŢUL MONDIAL AL MARII BRITANIIIN 1792

După date din mai multe statistici engleze (A.E., M. şiD. Anglia 10 io. 130) Cercurile care reprezintă importurile(1) şi exporturile (E) sînt albe sau negre, in zona lor cen -trală, in funcê de raportul dintre import şi export. Cină importul este -preponderent, centrul cercului este alb ; cinaexportul depăşeşte importul, centrul este negru. Cercurilein aparentă goale indică un echilibru între 1 şi E : Turcia, I =290 559 ; E = 273 715 ; Italia (1009 000 şi 963 263) ; Irlanda 2 622 733ş i 2 370 866) . "Dezechilibru în favoarea Angliei ' Stateleamericane. Portugalia (877 S20 şi 754 612), Franţa de după

tratatul lui Eden (717 034 ş i 1221666). Calcule le deansamblu : pentru Europa, U 170 S60 ?i 12 813 435 ;

312

Q



englez de coastă (cărbune)



la 1830, jumătate din patrimoniul englez; uncapital industrial, care creşte mai întîi foarteîncet, apoi foarte brusc; un capital negustorescfoarte vechi, relativ mai puţin important, dar care se dilată la dimensiunile întregii lumi şicreează un colonialism (acesta avea să simtă, încurînd, nevoia de a i se da un nume şi nişte

justificări) şi, în sfîrşit (nedespărţind banca definanţe), un capital financiar care, pentru ca săexiste, n-a aşteptat supremaţia ; mondială aCity-ului londonez. Pentru Hil-ferding227, tocmaisecolul al XX-lea, odată cu profuziuneasocietăţilor anonime şi cu o uriaşă concentrarea banului, sub toate formele lui, a provocatinstaurarea şi a creat supremaţiacapitalismului financiar, într-o treime în carecapitalismul industrial ar fi Dumne-zeu-Tatăl,capitalismul negustoresc, foarte secundar,Dumnezeu-Fiul, iar capitalismul bacului,Sfîntul-Duh care intră în toate z&.

Mai degrabă decît imaginea aceasta discu-tabilă, să reţinem faptul că Hilferding protes-tează împotriva ideii unui capitalism pur industrial, că el vede lumea capitalistă ca peun evantai deschis, în care forma financiară(pentru el, cu totul recentă) ar tinde s-o iaînaintea celorlalte, să le pătrundă, să le do-mine. Avem a face cu o viziune la care aşsubscrie fără dificultate, cu condiţia de a ad-mite că pluralitatea capitalismului este veche,că acest capitalism financiar nu este un pruncnăscut în anii 1900, şi chiar că, mai demult,dacă n-ar fi decît la Genova şi Amsterdam, elîşi şi dovedise priceperea de a pune mîna pe

piaţă şi de a domina, pentru o vreme, ansamblul lumii de afaceri, după o puternică creş-tere a capitalismului negustoresc şi o acumu-lare de capital care depăşea ocaziile normalede investiţie 229.

în ceea ce priveşte Anglia, este evident căevantaiul, inclusiv ascensiunea „capitalismului

banului", s-a deschis cu mult înainte de înce-

314



puţurile secolului al XX-lea. Cu mult înaintede această dată, în valul revoluţiilor care stră-

bate creşterea agitată a Angliei, se şi declan-şase o revoluţie financiară care îmbinată cu in-dustrializarea ţării, chiar dacă n-a provocatindustrializarea, a însoţit-o în orice caz, şi chiar a făcut-o posibilă. Se spune adesea că băncileengleze n-au finanţat industrializarea. Dar stu-dii recente dovedesc că creditul pe termen lungşi scurt a susţinut întreprinderea, în secolul alXVIII-lea, şi chiar în cel de-al XlX-lea 230.

Banca Angliei, înfiinţată în 1694, este pivo-tul unui întreg sistem. în jurul ei, sprijinite

pe ea, sînt băncile private din Londra : 73, în1807 ; în jur de o sută, prin anii 182023i . în

provincie apar, cel puţin de pe la începutulsecolului al XVIII-lea, country banks, al căror număr se înmulţeşte pe urmele lui Sea Bubble.Antrenate mai tîrziu în falimentul acesteia, sîntdoar o duzină, în 1750 ; dar 120, în 1784 ; 290,

în jur de 1797 ; 370, în 1800 ; şi cel puţin 650, prin 1810232. La aceeaşi dată, un alt autor numără 900> socotind de bună seamă şi sucur-salele pe care le au unele dintre ele. Este ade-vărat că această generaţie spontanee reprezintăun triumf al lui Liliput (într-adevăr, băncile nuau dreptul să numere mai mult de şase aso-ciaţi) 233 şi că, la fel ca speculaţia, care nu repre-zintă un privilegiu al Londrei, ea s-a născutdin conjuncturi şi necesităţi locale. O „bancăde comitat"234 nu este, cel mai adesea, decîtun birou suplimentar deschis într-o întreprin-dere existentă de multă vreme, în care emisiu-nea de bilete, scontul şi avansurile devin ser-vicii de bună vecinătate, stînd nu odată subsemnul relaţiilor cinstite, deschise. Aceşti ban-cheri improvizaţi provin din domeniile celemai deosebite: Fosterii din Cambridge eraumorari şi negustori de grîu ; la Liverpool, ma-

joritatea ,băncilor se nasc din case de comerţ ;la Birmingham, familia Lloyd venea din co-merţul de fier ; la Nottingham, cei din familia

315



Smith se ocupau cu tricotaje ; la Norwich,Gurney sînt negustori de fire şi fabricanţi deţesături de lină ; în Cornwall, bancherii sîntîn majoritate proprietari de mine ; prin alte părţi negustori de malţ sau hamei, fabricanţide bere, postăvari, prăvăliaşi, perceptori dedări 233.

In fond, în secolul al XVIII-lea, băncile senasc dintr-o conjunctură locală, cam la fel cu primele s tabilimente ale noilor industr i i.Această Anglie provincială are nevoie de cre-dit, nevoie de o circulaţie de scrisori de schimb,nevoie de bani ,numerar, iar băncile private în-deplinesc aceste funcţii, deoarece ele au chiar puterea de a emite bilete. Din punctul lor devedere, aceasta reprezintă o frumoasă sursă decîştig, deoarece la începutul lunii, pînă cînd lise acordă suficientă încredere pentru a le în-credinţa depozite, tocmai creînd monedă îşi ex-tind ele creditul236 . în principiu, aceste bănciau o rezervă de aur pentru a-şi acoperi emisiu-nile, dar dacă apare o criză, dacă publicul îngri- jorat se agită, ca în 1745, pentru a împiedicafalimentul, ele sînt silite să caute în grabă mare bani gheaţă în băncile londoneze. Nu întotdea-una, de altfel, falimentul a fost ocolit, mai alesîn timpul crizelor din 1793 şi 1816. Iar acestlucru dovedeşte că, într-adevăr, băncile localeacordau credite ample nu numai pe termenscurt, ci şi pe termen lung 237.

In ansamblu, totuşi, sistemul a fost solid pentru că era, practic, dacă nu oficial, susţinutde către Banca Angliei care juca rolul de „îm- prumutător de ultimă instanţă"23 8. In cazul

unor greutăţi, rezervele ei de numerar erau deajuns, în general, pentru acoperirea rambursă-rilor neprevăzute ale băncilor private, din Lon-dra sau din provincie. După 1797, cînd bileteleBăncii Angliei nu mai sînt convertibile în aur,ele devin pentru băncile locale moneda în caresînt obligate să schimbe, eventual, propriile lor bilete. Semn evident al stabilităţii generale, băncile private devin bănci de depozit, sporin-

316



invenţie ! Dar observatorii din secolele alXVI-lea şi al XVII-lea descriu tîrgurile tradi-ţionale de la Lyon sau de la Besancon—Pia-cenza folosind întocmai aceleaşi cuvinte cudeosebirea, care contează, că reuniunile declearing au loc la Londra zilnic ; marile şi ve-chile tîrguri se reuneau de patru ori pe an...

Pe de altă parte, banca are un rol pe caretîrgul nu îl putea avea. „în această ţară, scrieun francez inteligent, nici un individ, negociantsau ce mai este el, nu păstrează banul acasă, elîl ţine depus la un bancher, sau mai degrabăcasier, asupra căruia trage, care îi ţine socotelileşi care îi soldează cheltuielile la prorata credi-tului său" 243. Banul concentrat astfel la bancă nurămîne inactiv, el devine un ban care circulă, îşiasumă riscuri, căci nici bancherul, nici casierulnu-1 lasă să doarmă în casele lor de bani. Aşacum spunea Ricardo, funcţia distinctivă a

bancherului „începe din momentul în care elutilizează banul altora "244. Pe deasupra, există bani care circulă, cu un traseu forţat, întreBanca Angliei şi guvernul englez, între Bancă,organism şi şansă „de ultimă instanţă" băncilecelelalte şi întreprinderile comerciale, respectivindustriale ; prin mijlocirea băncilor popularede economii, saving banks, mai există şi mani-

pularea banilor economisiţi de către săraci, ope-raţie uriaşă, după cum spune o corespondenţă[luată în totalitatea ei] este mai mare, în Anglia,decît averea bogatului din multe regate" 2'i5.

Âr trebui să completăm lămuririle de maisus cu apariţia la Londra a unei a treia gene-raţii de pseudo-bănci, în beneficiul bill brokers-ilor, care înfiinţează contoare de scont, discount houses. Ar trebui să arătăm, de asemenea, cum

băncile private din Londra, cele din City, care joacă rolul de agenţi şi corespondenţi ai bănci-lor regionale, au posibilitatea de a redistribuicreditul şi de a face să tranziteze surplusul dinregiuni ca Sud-Estul englez spre zonele active

318



ale Nord-Vestului. Avem a face aici cu un jocdestul de limpede, capitalurile repartizîndu-seoptim din punctul de vedere al împrumutăto-rilor, creditanţilor şi intermediarilor.

Ar trebui, în sfîrşit, să facem o vizită laBanca Angliei pentru a constata :

că ea nu este numai o bancă guvernamentală şi, datorită acestei funcţii, o bancăavînd privilegii şi diverse sarcini ; că eaesteşi o bancă privată, cu acţionarii ei, şi, caatare,o afacere foarte bună : „acţiunile [...], createlao sută de lire sterline, erau cotate, în 1803,la136 iar astăzi sînt [6 februarie 1817], la 355"246.în tot cursul secolului al XVIII-lea, ele aualimentat speculaţia de bursă la Londra şi laAmsterdam ;că folosirea biletului Băncii Angliei seextinde neîntrerupt, cuprinde ţara întreagă,şinu numai capitala şi regiunea ei, carefuseserăde la început domeniul lui rezervat. LaLanca-shire, la Manchester şi la Liverpool,lucrătoriirefuzau să fie plătiţi în bilete ale băncilor

pri

vate, uşor depreciate la prăvăliaşi 247. NumaiLondra, împreună cu Lancashire,constituiauoricum un frumos cîmp de acţiune. Dar,după1797, biletul Băncii Angliei devineersatz-ulmonedei-aur în întreaga ţară.Ar trebui, de asemenea, să vizităm Stock

Exchange unde, în rînduri strînse, îşi fac in-trarea noi valori. Listele de cotă se umflă : în1825, se înregistrează 114 de înscrieri noi, din-tre care 20 pentru căi ferate, 22 pentru împru-muturi şi bănci, 17 pentru mine străine [maiales în America spaniolă] şi 11 companii de gazde iluminat... Numai aceste 114 cote noi repre-zintă 100 milioane de lire sterline248 angajate, în

principiu cel puţin, deoarece nu toate fondurilesînt vărsate de la început.

Iar hemoragia de capitaluri englezeşti des-tinate plasamentelor în străinătate a şi început.Fantastică la capătul secolului al XlX-lea, miş-carea este amorsată amplu încă din 1815 249, cusoartă schimbătoare, e adevărat. Ba chiar, în-

319



cepînd din 1826, se declanşează o criză spăi-mîntătoare. Speculaţia de bursă şi financiarăşi exportul de capital îşi urmează, nu mai puţinactiv, drumul, printr-o piaţă financiară foarteînsufleţită. Prin anii 1860, atunci cînd producţiaindustrială mai este încă în plină creştere (eas-a dublat aproape în cei zece ani anteriori şiavea să-şi menţină ritmul rapid cel puţin pînă în 1880)2S0, atunci cînd investiţia naţionalăatinge probabil cel mai înalt nivel pe care 1-acunoscut vreodată istoria engleză 251, investiţiileîn străinătate, în creştere puternică de pe lamijlocul secolului, ajung să egaleze în anumiţiani, totalul investiţiilor de pe teritoriul naţional252. Pe de altă parte, procentul comerţului şitransporturilor în totalul venitului naţionalcreşte mereu trecînd de la 17,4 în 1801, la 15,9în 1821, la 22o/o, în 1871, şi la 27,5%, în 1807 253.

Se poate vorbi, în cazul acesta, despre uncapitalism „industrial", care ar fi „adevăratul"capitalism, urmînd triumfal după capitalismulnegustoresc (cel fals), şi nevoit pînă la urmă, săse lase depăşit de către ultramodernul capita-lism financiar ? Capitalismul bancar, industrialşi comercial (căci capitalismul nu a încetat nici-odată să fie, în primul rînd negustoresc) coe-xistă în decursul întregului secol al XlX-lea,de fapt dinainte de secolul al XlX-lea, şi cumult după el.

Ceea ce s-a schimbat în cursul timpului, şis-a schimbat necontenit, este oportunitatea şirata profitului, în funcţie de sectoare şi în func-ţie de ţări, şi tocmai în funcţie de aceste varia-ţii a avut loc schimbarea maselor respective ale

investiţiei capitaliste. De la 1830 la 1870, cuaproximaţie, în epoca marii industrializări en-gleze, cîtul capital/venit pare a fi fost cei mai

puternic pe care 1-a cunoscut Anglia vreo-dată 2515. Dar se întîmplă lucrul acesta numaidin cauza virtuţilor capitalismului industrial,ca atare, sau din cauză că industria britanicăîşi poate îngădui să crească, pe măsura pieţelor uriaşe dominate atunci fără tăgadă de Anglia ?

320



Dovada acestui fapt este că, în aceeaşi peri-oadă, capitalismul parizian, ocupînd locul care(din punctul lui de vedere) este cel mai oportunşi profitabil, cel pe care poate să îl dispute An-gliei, se abate asupra finanţelor. Piaţa Parisuluieste acceptată într-o destul de amplă măsurăca organizatoare a mişcărilor intra-europenede capital. „De douăzeci de ani, scrie, de laLondra, cavalerul Seguier, în septembrie 1818,Parisul a devenit principalul centru de operaţiide bancă din Europa, în timp ce Londra nu esteun oraş de bancă propriu-zis. Rezultă de aicică, atunci cînd capitalistul englez vrea să facăo operaţie de bancă, adică o revirare de fonduride la o ţară la alta, el este nevoit să se adresezeoraşelor bancare ale Europei, şi întrucît Parisuleste cel mai apropiat, tocmai de aici se fac as-tăzi cele mai multe operaţii englezeşti" 255. Afir-maţia ar merita să fie cercetată mai îndea-

proape. Dar este de netăgăduit că Parisul îşi

rezervă un rol, alături şi la umbra Londrei, căel practică o concurenţă eficientă în fond, iar dacă specialistul în istoria Stock Exchange-ului, W. Bagehot, spune adevărul, schimbareaîn defavoarea Parisului avea să se vădeascăabia după 1870. După războiul franco-german,spune el, au devenit englezii bancherii întregiiEurope 256 .

Ce rol să atribuimconjuncturii ?

Ne face oare această întrebare, ultima din capitolul de faţă, şi care va rămîne fără răspunscategoric, să ieşim din aria încercării noastrede a depăşi cîmpul istoric al Revoluţiei Indus-triale ? Da, într-o anumită măsură, căci timpulconjuncturii la care ne referim aici este cel alconjuncturii relativ scurte (nu dincolo de Kon-dratieff). Vom abandona durata lungă spre aPrivi spectacolul din puncte de observaţie mai

321



apropiate de realitatea observată. Amănuntul seva înfăţişa ochilor noştri mărit.

Fluctuaţiile lungi şi semi-lungi care se suc-ced neobosit, unele după altele, ca o mişcareneîntreruptă de unde, sînt o regulă a istorieilumii, o regulă care vine spre noi de departe

şi care e menită să se perpetueze. Ceva careseamănă cu un ritm repetitiv. Charles Morazea vorbit despre structuri dinamice, despre niştemişcări programate parcă dinainte. Conjunc-tura aceasta ne aduce, prin forţa lucrurilor, înmiezul unor probleme deja abordate, dar pe căispecifice, pe căile istoriei preţurilor, a căror in-terpretare a reprezentat una din marile pro-

bleme ale istoriografiei ultimilor patruzeci-cincizeci de ani. în acest domeniu, istoricii en-glezi nu au de ce să-i pizmuiască pe colegii lor din alte ţări. Ei au fost printre cei dintîi şi ceimai buni colectori de serii de preţuri. Dar eivăd conjunctura în alt chip decît ceilalţi isto-rici (este vorba în special de cei francezi).

Simplificînd cît se poate, aş zice că isto-ricii englezi nu privesc conjunctura ca pe oforţă exogenă, ceea ce continuă să fie punctulnostru de vedere, formulat mai mult sau mai

puţin explicit de către Ernest Labrousse, PierreVilar, Rene Baehrel sau Jean Mauvret. Pentruaceştia şi pentru mine, conjunctura determină

procese concomitente, ea răscoleşte istoriaoamenilor. Pentru colegii noştri englezi, pro-cesele şi evenimentele naţionale sînt cele carecreează conjuncturile specifice fiecărei ţări.Stagnarea şi reculul preţurilor dintre 1778 şi1791 sînt, din punctul nostru de vedere, deter-

minate de interciclul internaţional al lui La- brousse ; din punctul lor de vedere, de cătrerăzboiul coloniilor din America (1774—1783)şi urmările lui. în ce mă priveşte, eu sînt preaconvins de reciprocitatea perspectivelor pentrua nu accepta că cele două feluri de a vedeasînt valabile şi că, de fapt, explicaţia trebuiecăutată în ambele sensuri. Dar, în funcţie de

322



sensul în care vom merge, responsabilităţile,sau dacă preferaţi cauzele eficiente, riscă să-şischimbe direcţia şi natura.

T. S. Ashton 257 şi istoricii care au reluat punctul său de vedere258 au, desigur, dreptateatunci cînd enumera seria de factori care influ-

enţează fluctuaţiile. Prima forţă în discuţieeste războiul. Nimeni nu îl va contrazice. Maiexact, este vorba de oscilaţia dintre război şi

pace (Războiul de şapte ani, 1756—1763 ;războiul coloniilor engleze din America, 1775— 1783; războiul împotriva Franţei revoluţionareşi imperiale, 1793—1802, 1802—1815). Vin apoioscilaţiile economiei rurale (care, aşa cum ammai spus, rămîne prima activitate a Angliei

pînă în anii 1830) determinate de nivelul diferital recoltelor, bune, medii sau rele ; cele dinurmă (1710, 1725, 1773, 1787, 1792—1793, 1795

—1796, 1799—1800) sînt punctul de pornire adunor crize, zise de Vechi Regim 239, care provoacătulburări în întreaga masă a vieţii economice.Chiar în secolul al XlX-lea, apelul tot mai des şimai însemnat la grîul din străinătate va face caeconomia engleză să cunoască mereu oscilaţii,fie şi numai din cauza plăţilor imediate (şi înnumerar, spun documentele) ce trebuie efectuate

pentru a obţine sosirea rapidă a sacilor de grîusau a butoiaşelor de făină.

Un alt factor care provoacă fluctuaţiile en-gleze sînt ciclurile negustoreşti, trade cycles:comerţul englez are fluxuri proprii, ascendenteşi descendente, care se traduc şi ele în cote scă-zute sau înalte ale conjuncturii. Sau, în afară deaceasta, mişcările circulaţiei monetare, piese de

argint şi de aur, pe de o parte, o masă de biletede provenienţă diferită, pe de altă parte. Bursadin Londra (unde „starea senzitivă" este stareaobişnuită, unde teama este un oaspete mai stă-ruitor decît speranţa) 260 reprezintă un seismograf care înregistrează numeroasele mişcări aleconjuncturii, dar care are şi puterea diabolicăde a crea ea însăşi cutremure : bunăoară în1825—1826, în 1837, în 1847. într-adevăr, din

323



zece în zece ani, cum se şi întâmplase, oarecum,de regulă, în decursul ultimei treimi a secoluluial XVlII-lea, la ultimele nivele ale vieţii econo-mice, alături de crizele de tip tradiţional zise deVechi Regim, apar crize de credit251.

Acesta este sensul observaţiilor colegilor

noştri englezi. Pentru istoricii francezi (şi fap-tul că ei au dreptate sau că se înşeală este o problemă care poate fi discutată), conjuncturaeste o realitate în sine, deşi nu prea uşor deexplicat ca atare. Noi credem, împreună cuLeon Dupriez şi, de asemenea, cu WilhelmAbel, că preţurile formează un ansamblu.Dupriez vorbeşte chiar despre o structură a

preţurilor. Ele sînt legate, şi atunci cînd osci-lează toate, această oscilaţie reprezintă însu-marea variaţiilor lor specifice. în primul rîndînsă, ele nu sînt o „vibraţie" limitată la oeconomie naţională, oricît de importantă ar fiea. Anglia nu-şi fabrică preţurile, nici fluxu-

rile ascendente şi descendente ale comerţuluiei, nici chiar circulaţia monetară, de una sin-gură ; celelalte economii ale lumii, şi ale lumiiîntregi, o ajută s-o facă, iar ele merg, toate,aproape în acelaşi pas. Acesta este lucrul carene-a izbit cît se poate de puternic pe noi, is-toricii, încă de la începutul cercetărilor. Vedeţiîn această privinţă paginile hotărîtoare şi re-velatoare scrise de Rene Baehrel, sub semnulsurprizei.

Conjunctura care ridică, opreşte sau coboară preţurile engleze nu este, prin urmare, untimp specific Angliei, ci chiar „timpul lumii".Faptul că acest timp se formează parţial înAnglia, şi chiar faptul că Londra este epicen-trul său esenţial, este un lucru probabil,aproape sigur, dar lumea prelucrează şi defor-mează conjunctura, care nu este proprietateaexclusivă a insulei. Consecinţele sînt evidente :zona de rezonanţă a preţurilor este ansambluleconomiei-univers al cărei centru îl ocupăAnglia. Conjunctura în Anglia, prin urmare,

324



este parţial exogenă, şi ceea ce se întîmplăîn afara Angliei, cu deosebire în această Eu-ropă apropiată, este o mărturie cu privire laistoria engleză. Europa şi Anglia sînt acoperitede o aceeaşi conjunctură, ceea ce nu înseamnăcă îşi împart şi necazurile. Vorbind despre

rolul crizei conjuncturale în economia generală,eu am subliniat, dimpotrivă, faptul că ea nuloveşte, nu poate lovi în acelaşi fel pe cei slabişi pe cei puternici (de pildă, în secolul alXVII-lea, Italia şi Olanda), că ea reprezintă,

prin urmare, un prilej de redistribuire a sar-cinilor şi raporturilor economice internaţionale,întărind pînă la urmă dinamismul celcr mai

Franţa (E. C. Lobrousse) 1771-89 = 100

1710

56. PREŢURILE IN ANGLIA ŞI IN FRANŢA ÎNTRE1710—1790

Interciclul lui Labrousse, foarte bine desenat de curbele fran-ceze, există oare si pe curbele engleze ? (După G. Imbert,Des Mouvements de longue duree Kondratieff, 1959, p. 207).

325



60

-

50

-

1913=100

57. MIŞCĂRI PE TERMEN LUNG ALEPREŢURILOR ENGLEZE

Pe linia cumin ţită a terme nului lung, „stab ilitatea" despre care vorbeşte L,6on Dupriez poate iireperată, mai fără greş, între 1772 şi 1793.lnterciclulul -francez ii corespunde cel mult palierul anilor 1780—1790. Kondratiefful începe, ea . şi in Franţa, prin 1791, culminează prin 1812—1819 (in Franţa f prin 1817), atinge cota minimă în 1850—1851.Cele trei linii > (continuă, întreruptă, punctată)corespund unor calcule ăi- ' ferite. (După P. Deaneşi W. A. Cole, British Economic ! Growth, 16SS— 1959, 1962, anexă).

puternici şi accentuînd reculul celor slăbiţi.. Iată de ce nu sînt de acord cuargumentul pe, care-1 foloseşte P.Mathias 262 spre a nega rolul jucat între1873 şi 1896 de către o ramificaţie^descendentă a unui ciclu Kondratieff şi res-' ponsabilitatea ei în Great

Depression, care Io- 8 veste Anglia îndecursul aceloraşi ani. Dacă! rata decreştere a scăzut într-adevăr, în cursulacelor ani, în Germania şi în StateleUnite, conchide el, rămîne un fapt căsoarta Germaniei, Statelor Unite şiAngliei este mult deosebită, că seînregistrează un recul relativ alInsulelor Britanice, o diminuare a

părţii pe care o deţin în economiamondială. Fără îndoială. Se amorseazăîncă de pe atunci ceea ce avea sădevină vădit pe vremea crizei din 1929.Dar rămîne fapt existenţa unei decele-raţii simultane a creşterii în Germania,Statele Unite, Anglia şi, bineînţeles,în Franţa. Şi tocmai această mişcarearmonizată a curbelor (nu a nivelelor)

poate fi greu negată, cu toate că este,

desigur, surprinzătoare.326



Ceea ce este evident în secolul al XlX-lea,şi încă mai evident în lumea noastră de astăzi,adică o conjunctură care se dovedeşte ana-loagă pe spaţii largi şi care loveşte peste totaproape în acelaşi timp, era evident încă însecolul al XVIII-lea, şi chiar mai devreme.Prin urmare, compararea a ceea ce se întîm-

plă în Anglia, din 1770—1780 pînă în 1812— 1817, cu ceea ce s-a întîmplat în Franţa, undedispunem de studiul exhaustiv al lui ErnestLabrousse, reprezintă o tentaţie mare. Să nune facem însă prea multe iluzii : imaginea pecare o oferă realităţile franceze nu poate aveaimediat valoare dincolo de Canalul Mînecii.Curbele ce ni se oferă sînt numeroase şi nuvorbesc neapărat o aceeaşi limbă. Dacă con-

junctura preţurilor, salariilor, producţiei ar fistudiată în fiecare ţară — pe aceleaşi criteriiimpuse — coincidenţele sau divergenţele s-ar evidenţia mai bine, iar problema asemănării

sau diferenţierii ar fi rezolvată. Dar nu esteaşa. Dacă însă comparăm curbele de preţ ale bunurilor de producţie şi de consum, din An-glia şi din Franţa, vedem imediat că cele care

privesc Franţa sînt mai agitate, mai dramatice,decît celelalte. Şi poate că e normal să fie aşa :în centrul lumii, apele sînt mai liniştite decîtajurea. Mă îndoiesc că putem recunoaşte pecurba preţurilor engleze, preluată din lucrarealui A. Deane şi A. Cole, un interciclu între1780 şi 1792 ; este vorba mai degrabă de un

palier, de o „stabilitate" cum spune L. Dupriez, pentru care această stagnare începe în 1773.In schimb, concordanţa curbelor este indiscu-

tabilă în ceea ce priveşte Kondratiefful careurmează : punct de pornire 1790, nivel maxim1812, sfîrşitul coborîrii 1851.

Vom conchide că Revoluţia Industrială en-gleză a cunoscut, între 1781 şi 1815 (dateaproximative), două mişcări, două respiraţii :

prima dificilă, cea de a doua uşoară. în mare,acesta este ritmul respirator al Franţoî şi al

32 7

■*ş



continentului european : Franţei nefericite,triste, a lui Ludovic al XVI-lea, care aveasă-şi deschidă porţile în faţa tornadelor revo-luţiei politice, îi corespunde Anglia lui Georgeal III-lea, întunecată şi ea de o conjunctură

posomorită. In Anglia încercările, greutăţile,nu se încheie cu o explozie politică, dar încer-cări, greutăţi există. Să nu spunem că lucrurilenu merg deloc, dar nimic nu mai merge lafel de bine. Anglia, la fel ca Franţa, plăteşte

preţul eforturilor şi cheltuielilor fantastice alerăzboiului din America. Iar criza care urmeazăcomplică lucrurile, redistribuie sarcinile, ac-centuează diferenţele sectoriale. Comerţul cu-noaşte, în Franţa ca şi în Anglia, o amplificarespectaculoasă, dar pînă la urmă balanţelecomerciale se dereglează, simultan, împotrivaAngliei şi împotriva Franţei. încercarea de arecupera întîrzierea comercială se face cu vi-goare, dar nu reuşeşte decît pe jumătate. Şi

faptul că, în 1786, este semnat tratatul luiEden, această apropiere dintre două puteriostile şi care se înfruntă, nu reprezintă o do-vadă că ambele sînt în căutarea securităţii ?

în general, rezultatul unei depresiuni anor-mal de lungi este operarea unei selecţii, favo-rizînd întreprinderile care se adaptează şirezistă şi lichidînd pe cele care se dovedesc

prea slabe pentru a supravieţui. Şansa Anglieieste faptul că a abordat acest parcurs dificilîn momentul în care, acasă la ea, se înmulţeauinovaţiile de „generaţia a doua" : jenny (1768),torsul mecanic cu utilaje acţionate de energiehidraulică (1769), maşina de găurit (1775), ma-şina rotativă cu abur (1776—1781), pudlajul(1784), prima batoză utilizabilă (1786), strungul

perfecţionat (1794). Cu alte cuvinte o uriaşăinvestiţie tehnică în ajunul relansării.

în 1791, timpul economic devine din noufavorabil : preţurile urcă, activitatea sporeşte,diviziunea creşte, iar productivitatea cîştigă de

pe urma acestui partaj. Agricultura engleză

328



profită de toate acestea pînă la Waterloo, şiexploatările medii subzistă datorită preţurilor favorabile. Tocmai timpul acesta propice îngă-duie şi risipa nebunească pe care o reprezintărăzboaiele revoluţionare şi imperiale (cheltu-ielile Angliei se ridică la 1 miliard de liresterline)263. Dar, întrucît acest timp nu este

proprietate exclusiv engleză, şi continentul estemartor al înfiinţării unei industrii moderne,deşi operaţia se desfăşoară cu încetinitorul.In Anglia, conjunctura, marcînd tendinţefavorabile, a umflat totuşi preţurile, mai re-

pede decît salariile. Atunci, cu ajutorul pro-gresiei demografice, a apărut o scădere a nive-lului de viaţă, a venitului pro capite în pre-ţuri curente, între 1770 şi 1820 m : 1C88, 9,1lire sterline; 1770, 19,1; 1798, 15,4; 1812,14,2 ; 1822, 17,5. O dovadă şi mai bună o re-

prezintă, din acest punct de vedere, curba luiPhelps Brovvn şi a Sheilei Hopkins privind

salariul zidarilor englezi din secolul al XlII-lea pînă în secolul al XlX-lea. O reproducem ală-turat, arătînd care sînt criteriile conform că-rora a fost ea trasată. Această curbă estehotărîtoare. Pe o distanţă multiseculară, eaarată corelaţia regulată dintre creşterea pre-ţurilor şi scăderea salariilor reale : preţurileîn creştere determină un avînt al producţieişi un progres al populaţiei (fenomenele legateunul de altul se determină reciproc), dar defiecare dată salariile descresc; în condiţiileVechiului Regim, orice progres se face în de-trimentul nivelului de trai al muncitorilor. Dar această regulă, care este un stigmat de neşters

al Vechiului Regim, se arată încă valabilă,conform calculelor lui P. Brown şi S. Hopkins,între 1760 şi 1810—1820, cel mai scăzut nivelal salariilor situîndu-se în preajma anilor 1800,atunci cînd curba care înregistrează ansamblulconjuncturii avea să se apropie de cotele eimaxime ^ 5. Faptul că situaţia salariilor se ame-liorează după 1820, în timp ce preţurile scad,nu reprezintă altceva decît o reluare a regu-

329



Iilor anterioare. într-adevăr, miracolul, schimbarea se vor produce numai o dată cu deschi-derea unui nou ciclu Kondratieff, începînd în1850 (altă dată semnificativă pentru Anglia,şi pentru continent totodată). De data aceasta,

preţurile vor creşte şi salariile le vor urma :

creşterea continuă îşi face intrarea în scenă.Ajung astfel în miezul unei dezbateri pecare prea mulţi istorici au ocolit-o, mai multsau mai puţin cu bună ştiinţă, privind preţul

pe care 1-a plătit Anglia pentru trecerea sa lamodernitatea adevărată. Eu cred, împreună cuistoricii care s-au ocupat primii de problemă,că atunci a avut loc o degradare a bunăstăriimateriale a maselor populaţiei engleze, o re-gresiune a salariilor reale pentru lucrătorii de

pe ogoare, ca şi pentru cei din uzine şi transporturi... Bucuros aş zice (pe riscul meu, ne-fiind un bun cunoscător al acestei perioade)că prima fază a industrializării, din 1760 pînă

în 1815, a fost şi mai dură decît cea care aurmat după Waterloo, cu toate că agitaţiilemuncitoreşti şi ţărăneşti au fost mai puternicedupă victoria engleză decît înainte de ea, şimai tenace. Dar nu sînt agitaţiile o dovadă aunei stări de sănătate, de nu cu totul bună,în orice caz mai bună sau suficient de bună ?Este totuşi adevărat (şi acesta este preţul su-

plimentar al creşterii industriale, faţă de alteforme de creştere care o preced) că, între 1817şi 1850, ridicarea salariilor reale şi a venitului

pro capite înregistrate de curba lui Brown şiHopkins a fost, din punct de vedere al maselor

muncitoreşti, anulată prin tragediile provocatede o urbanizare rapidă, care a cumulat rezul-tatele catastrofale ale unui habitat mizerabil,ale unei alimentaţii nesănătoase (s-au consumatchiar alimente stricate din cauza capacităţii in-suficiente a transporturilor), ale unei dezrădă-cinări sociale, care rupe indivizii de sprijinul

pe care-1 reprezintă familia şi diferitele resurseale comunităţii săteşti. Dar, între 1780 şi 1815,

330



o dată cu o rapidă degradare a salariilor reale(care începuse, să ne reamintim, încă din1760 m , adică simultan cu creşterea populaţieişi producţiei, care caracterizează cea de adoua jumătate a secolului al XVII-lea, şi nudoar în aceeaşi perioadă cu războiul american)

situaţia devine, neîndoielnic, şi mai dramatică.„Două generaţii au fost sacrificate pentrucrearea unei baze industriale". Concluziaaceasta, care aparţine unui istoric de astăzi ^,în temeiul comentariilor unor contemporanienglezi, nu se dezminte dacă privim Angliaacelor ani cu ochii maiorului, mai tîrziu mes-tre-de-camp (comandant de regiment) Pillet2G8.Rănit şi făcut prizonier în Portugalia, la Cin-tra, în 1807, a trăit în Anglia ani lungi, pînăla eliberarea lui, şi deci nu-i arată o mareafecţiune (care prizonier şi-a iubit temnicerii ?),vorbeşte despre ea, fără nici un fel de ură, ca

un martor informat care pare nepărtinitor dinfire. El păstrează amintirea unor ani foartegrei pentru Anglia. „Am văzut toate manu-facturile ei fără de lucru, scrie el, poporul eichinuit de foamete şi copleşit de impozite, hîr-tia ei monedă discreditată..." 269. în 1811, „ma-nufacturierii, nemaiputîndu-şi plăti lucrătorii,le dădeau drept salarii produse ale manufac-turilor lor; iar aceşti nenorociţi, spre a-şi

procura pîine, le vindeau chiar pe loc, cu douătreimi din valoarea lor reală" 270. Un alt martor,Louis Simond, şi el lucid, şi admirator alAngliei, notează tot atunci271 că „lucrătorul, cusalariul său obişnuit, nu-şi mai poate procura

pîinea, carnea, veşmintele trebuincioase pentruîntreţinerea lui şi a familiei sale". Cît priveştelucrătorii agricoli „salariul lor se tîrăşte [...]chinuit, în urma tuturor preţurilor". In 1812,la Glasgow272 el notează că „simbriile lucră-torilor în bumbac [...] nu sînt acuma decît unsfert din ceea ce erau în urmă cu nouăspre-zece ani, deşi toate preţurile au crescut în acest

331



timp de două ori". Avem îndoieli în ceea ce priveşte cifrele, dar nu în ceea ce priveşte pauperizarea pe care o divulgă.

Dar, mi se pare mie, maiorul Pillet vedemai departe, în măsura în care, militar fiind,este conştient de uriaşul efort pe care îl face

Anglia pentru înarmare. Pentru a completaefectivele armatei, guvernul englez recruteazăsoldaţi „într-o proporţie îngrozitoare, care nusuferă comparaţie cu nici una din chemărilefăcute populaţiei noastre" 273. întreţinerea unor armate care grupează cu totul 200 000 oameni(iar solda unui soldat englez de linie este de

patru ori mai mare decît a celui francez) 274,menţinerea unei flote uriaşe reprezintă o sar-cină zdrobitoare. De aici, poate, inflexibilaasprime cu care sînt ţinuţi în frîu soldaţii şimarinarii ieşiţi din clasele cele mai nenorociteale societăţii, din „pleava plevelor" 275. Despre un

băiat de neam bun care o apucă prost şi

căruia ai lui îi cumpără un brevet de ofiţer se spune : „Derbedeul ar fi nimerit în ştreang ;nu e bun de altceva decît să pună pe el uni-forma roşie" 276. Avem a face aici cu tot ce aremai rău subproletariatul Angliei, alimentat cuoameni de către mizeria adevăratelor categorii

proletare, lucrătorii, ţăranii sau hoinarii. Cinee de vină ? Nici industrializarea, nici capita-lismul pe cale de a urca la culmea bogăţiei lui,nici chiar războiul, nici conjunctura care esteo membrană protectoare, ci toţi aceşti factorisimultan.

Mulţi istorici nu vor să privească în faţăaceastă realitate dureroasă. Ei refuză s-o ad-mită. Unul ne spune că nu se poate măsuracu exactitate sau cu certitudine nivelul deviaţă. Altul, că situaţia lucrătorilor era şi mairea, sau cel puţin la fel de rea, şi înainte de

primele victorii ale mecanizării. Un al treileane asigură că el nu crede că preţurile să fiscăzut vreodată între 1790 şi 1830. Dar desprecare preţuri este vorba, despre preţurile nomi-

332



nale sau despre preţurile reale ? Şi nu ne spuncurbele îndeajuns că preţurile au crescut şiau dat mai tîrziu înapoi ? Şi salariile ? Esteevident că poporul englez şi-a plătit greu vic-toriile, pînă şi progresele făcute în agriculturăcare n-au îmbogăţit decît o clasă de arendaşi,şi cu şi mai multă certitudine victoriile luitehnice, maşinile, prioritatea lui comercială,statutul regal al Londrei, bogăţia industriaşilor şi a acţionarilor Băncii Angliei — acestea toate,şi nu numai victoriile lui militare, armata lui,flota şi Waterloo. Sîntem datori să adăugămcă după 1850, mai tîrziu, întreg poporul englez(indiferent de inegalităţile sociale) a luat partela triumful mondial al Angliei. Soarta popoa-relor care se află în centrul unei economii-univers este să fie, relativ, cele mai bogate şicele mai puţin nefericite. De sus în jos pescara socială, olandezii secolului al XVII-lea,„americanii" de astăzi s-au bucurat, se bucură

de acest privilegiu, care în secolul al XlX-lea afost al Angliei.

Progres material şi nivel de trai

Prin punerea la punct a observaţiei conjunc-turale, Revoluţia Industrială engleză dintresecolele al XVIII-lea şi al XlX-lea se lămu-reşte într-un chip relativ nou. Avem un punctde observaţie în plus, din care putem privi,luînd distanţa, peisajul complicat al creşterii.Revoluţia Industrială reprezintă un grup de

probleme greu de disociat, în interiorul unei

mişcări care le împinge înainte şi le depăşeşte.Aşa încît, prin amploarea ei, ea ne obligă săne punem întrebări cu privire la istoria gene-rală a lumii, cu privire la adevăratele trans-formări şi la mobilurile creşterii, cu privirela începuturile creşterii continue (ca dată aacestor începuturi, anul 1850 pare mai îndrep-tăţit decît anii 1830—1832, indicaţi adesea caanii în care o primă fază a Revoluţiei Indus-

333



triale se încheie). Ea, de asemenea ne incităsă reflectăm asupra creşterii europene de lungădurată, în cadrul căreia a reprezentat mo-mentul cel mai spectaculos, între un trecutîndelungat de nesiguranţă şi un prezent pacale, poate, de a deveni din nou nesigur. s

Dacă se măsoară creşterea prin două variabile,PNB şi venitul pro capite (aş preferai chiar săspun : PNB şi salariul real al zidarului luiBrown şi Hopkins) se poate afirma, urmîndu-1

pe Wilhelm Abel277, că cele două variabile crescîn secolele al XH-lea şi al XHI-lea în acelaşitimp ; acesta ar fi încă de pe atunci modelul„creşterii continue". După 1350 şi pînă în1450, PNB, volumul producţiei

58. „COŞNIŢA GOSPODINEI"G r a f i c u l d e i a t ă , c a ş i c e l e î n t o c m i t e d e A b e l ş l d e Fourastie Granâamy, traduce efortul istoricilor economiei dea desprinde dintr-o dialectică preţuri-salarii ceva care să semene cu un venit pro capite. Zidarul englez primeşte unanum i t s a l a r i u , c ons um ă un anum i t num ăr de p r odus eesenţiale. Un grup de asemenea produse (i se spune clteo-dată „coşniţa gospodinei") a fost reţinut ca indicator. Curba punctată indică evoluţia preţului ,.coşniţei" ; curba continuă,raportul dintre salariul primit şi preţul la zi al . .coşniţei" (perioada U51—H75 a fost luată ca bază pentru indicele 100). Din compararea celor două curbe rezultă că, in perioadeleîn care preţurile se stabilizează sau coboară (1380—1510 ;1630—1750), se înregistrează o ameliorare a consumului şibunăstării. Preţurile In creştere corespund cu o degradarea nivelului de trai. Aşa se întîm-ală între 1510 şi 1630 ; tot aşa, între 1750 şi 1820, in pragul Revoluţiei Industriale. Apoi salar i i le reale ş i preţur i le cresc împăcate. (Dupd phelps şi Sheila Hopkins, în Essays in Economic History, publicate deM. Carus-Wilson, II p. 183 şi 186).

334



şi masa populaţiei scad, dar bunăstarea oame-nilor creşte : scăpaţi, în definitiv, de sarcinile

pe care le impunea progresul, ei profită delucrul acesta. în decursul secolului al XVI-lea,atît de lăudat (specialiştii în istoria secoluluial XVI-lea sînt „naţionalişti" în ceea ce pri-veşte secolul „lor"), şi pînă în 1620—1650, seînregistrează o creştere a populaţiei şi a pro-ducţiei, Europa se repopulează rapid, dar bu-năstarea generală scade continuu. Nu există

progres care să nu ceară plată ; aceasta e re-gula. După 1650 „criza secolului al XVII-lea",încondeiată de către o istoriografie conştiin-cioasă, bîntuie pînă prin 1720, 1730 sau 1750.Şi are loc acelaşi fenomen ca în 1350 : în pe-rioada de stagnare a progresului se instaleazăo anumită bunăstare a indivizilor. Dreptate areRene Baehrel278. Apoi totul o ia de la capăt însecolul al XVIII-lea : creştere a „prosperităţii",scădere a salariilor reale.

De la mijlocul secolului al XVIII-lea, carea sfărîmat ritmul specific al creşterii de VechiRegim, se pare că am intrat într-o altă eră :trendul secular pare să fie cel al creşterii si-multane a populaţiei, preţurilor, P.N.B., sala-riilor, întretăiat doar de accidentele ciclurilor scurte, ca şi cum „creşterea continuă" ne-ar fi dată pentru totdeauna.

Dar de la 1850 pînă în 1970 s-au scursdoar o sută douăzeci de ani. Să fi pierit pentrutotdeauna crizele lungi ale trendului secular,o dată cu epoca modernă ? E greu să dăm unrăspuns deoarece, de fapt, secretul, raţiunea

acestor mişcări seculare, chiar simpla lor co-relare, ne scapă, şi o dată cu asta o notabilă parte a oricărui fel de explicaţie istorică. Deaceea, mulţi istorici, nu dintre cei mai puţinimportanţi, sînt uşor ironici faţă de aceastăistorie ciclică, care s-ar observa, s-ar constata,dar care nu poate fi explicată. Chiar existăcu adevărat ? Putem crede că istoria umanăascultă de nişte ritmuri de ansamblu autori-

335



tare, nu prea explicabile în conformitate culogica obişnuită ? In ceea ce mă priveşte, eucred acest lucru chiar dacă fenomenul pro-voacă tot atîta nedumerire cît ciclurile clima-tice pe care astăzi sîntem siliţi să le admitem,

pe bază de dovezi, Iară ca, în ceea ce priveşteoriginea lor, savanţii să poată depăşi faza ipo-tezelor. Cred în aceste mişcări de maree careritmează istoria materială şi economică a lumii,chiar dacă pragurile favorabile sau defavora-

bile care le dau naştere, rod al unei mulţimide raporturi, rămîn misterioase. Cred atît demult în ele încît, de cînd au început dificul-tăţile mondiale pe care le cunoaştem, începînddin 1972—1974, mi-am pus adesea întrebarea :să fi intrat pe ramificaţia descendentă a unuiciclu Kondratieff ? Sau chiar pe una mai lungă,seculară ? Şi atunci mijloacele încercate pentrustrangularea crizei nu sînt o iluzie a iluziilor ?Într-adevăr, orice răsturnare seculară este o

criză de structură care nu poate fi rezolvatădecît prin distrugere şi reconstrucţie structu-rală.

Sînt cîţiva ani de cînd, expunînd acestegînduri în cursul unei conferinţe, pronosticulmeu privind o criză de lungă durată i-a făcut

pe auditorii mei să surîdă. Este desigur foartehazardat să faci asemenea pronosticuri în nu-mele istoriei, în numele existenţei unui lungtrecut de cicluri seculare, care se constată maiuşor şi se explică mai greu. Dar economiştiicontemporani, înarmaţi cu experienţa actuali-tăţii, sînt şi ei siliţi să se mulţumească cunişte ipoteze. Nu sînt şi ei, la fel de puţin în

stare, ca şi noi, să prevadă durata şi chiar săexplice natura crizei în care ne angajăm, cufiecare zi mai mult ?

1. Veneţia a fostcentrul economi-ei-univers europene în secolul alXV-lea; la siîr-şitul secolului alXVII-lea şi laînceputul celui

ae-al XVIIl-leaîncă mai este unoraş cosmopolitîn care orientaliise simt ca acasăLucas Carlevaris, La Piazeita (de-taliu) (Oxford,Ashmolean Mu-seum).

2. Simbol al pu-terii engleze pemare : înfrînge-rea InvencibleiArmada. Detaliual unei pînze ac

Mn pictor anonimaflată la NationalMaritime Mu-seumdin Green-wich,Londra.



ÎN CHIP DE CONCLUZIE :REALITĂŢI ISTORICE

ŞI REALITĂŢI CONTEMPORANE

■■■.v. ;

Am introdus — fapt care, fără să fie o mareispravă, a pus destule probleme —, am intro-dus, prin urmare, cuvîntul capitalism, cu sem-nificaţiile şi ambiguităţile lui, în aria largă a

primei modernităţi a lumii. Eram oare îndrep-tăţit să-i fac parte de o asemenea primire ?Să fac din el un -model esenţial, de folosinţă multiseculară ? Un model, adică un fel decorabie construită pe uscat şi, după aceea, lan-

sată la apă. Oare pluteşte ? Navighează ? Ex- plicaţia pe care o poartă riscă în cazul acesta să fie valabilă.

Capitalismul, aşa cum îl înţeleg eu, s-a do-vedit de-a lungul acestei lucrări un „indicator" bun. Urmărirea lui a însumat abordarea într-unmod direct şi util a problemelor şi realităţilor

de bază: durata lungă; diviziunile vieţii eco-nomice ; economiile-univers; fluctuaţiile secu-lare şi celelalte fluctuaţii; fascicolele ierarhiilor

sociale împletite şi împletindu-se, ca să nu spunlupta de clasă, rolul insistent şi divers al mino-rităţilor dominante ; ori chiar revoluţiile indus-triale... Aşa încît cui să rezerv aceste ultime pa-9 mi, dacă nu acestui personaj exploziv, acestuil °c geometric al tuturor problemelor şi discu-

ţiilor ridicate de această lucrare ? Fără îndoială ca nu există o alegere mai bună. Dar merită,Oaf e, să reiau, chiar în cîteva cuvinte, dovezile,

337



argumentele şi exemplele, adică lucruri deja spuse şi care ar trebui să fie lucruri deja do-:

vedite ? Concluziile clasice care expun din nou,imperturbabil, esenţialul unei lucrări, ca ş icum ar vrea să închidă bine poarta, nu se po-trivesc, cred eu, unei cărţi de istorie care nu eniciodată încheiată, niciodată scrisă o dată

pentru totdeauna. La capătul unei călătorii atît de lungi, în-

cerc mai degrabă nevoia de a deschide uşa şi ferestrele, de a aerisi casa şi chiar de a ieşidin ea. Construind, de-a lungul demersuluinostru, o problematică a cărei valabilitate n-ar

ji trebuit să se reducă doar la perioada mo-dernităţii preindustriale (altminterea, ea n-ar atinge istoria profundă), aş fi vrut să fac inaşa fel incit modelul să pătrundă în cadrul şiîn apele unei alte perioade. Şi în cazul acesta,

fiindcă tot trebuie să schimbăm decorul, de cesă nu atingem lumea contemporană ? Adică

nişte realităţi şi nişte experienţe pe care levedem cu ochii noştri, care pot fi pipăite cuvrana noastră ? Am ieşi din lumea vrăjită aistoriei retrospective, pentru a regăsi peisajele

prezentului pe care nu e nevoie să le recon- stituim : ele sînt în faţa ochilor noştri în toată bogăţia şi confuzia lor.

O asemenea călătorie n-ar avea nimic ilo- gic : ţelul secret al istoriei, motivaţia ei pro- fundă, nu este oare explicarea contemporanei-tăţii J ? Şi istoria de astăzi, în contact cu dife-ritele ştiinţe sociale, nu devine oare, încetul cuîncetul, o ştiinţă aproximativă, imperfectă ca

şi ele, dar tot atît de pregătită să pună întrebări pe cît încearcă să răspundă la ele : tot atît de pregătită să ia măsura prezentului pe cît e pregătită să o ia pe cea a trecutului ? Iată cemă încurajează să. încerc aventura, după mine

posibilă, utilă şi chiar plăcută.Să lăsăm de o parte, fără prea multe re-

muşcări, elementele aleatorii ale unei comp&~raţii făcute fără grijă faţă de sperietoarea

338



sacrosanctului anacronism. Cred că timpul prezent poate fi, pentru noi care ne întoarcem înel după o lungă cercetare a epocilor trecute,un_ bun tabel orientativ, ba chiar, dacă putemîndrăzni să spunem aşa, un tabel al adevărului.

Fireşte, nu pretind să explic prezentul înlumina istoriei. Doresc doar să observ ceanume devin, în apele agitate ale zilei de astăzi,explicaţiile, şi modalităţile de expunere pe carele-am folosit. Modelul, construit de mine în

jurul capitalismului dinainte de secolul al XIX-lea, mai poate oare naviga astăzi ? Rezistă el unor contradicţii evidente şi violente ? Eu cred că ziua de astăzi nu o neagă pe cea de ieri; că,dimpotrivă, o luminează şi vice-versa. Analo-

giile nu lipsesc. Cu toate acestea, continuitateanu priveşte decît Occidentul, „lume" care nuacoperă universul întreg, ca înainte de 1917.O dată cu apariţia ţărilor socialiste, capitalismul a dispărut de pe o foarte mare parte a lumii.

Lumea actuală este, prin urmare, continuitate şi discontinuitate şi această contradicţie va ră-mîne la orizontul problemelor pe care le voi

parcurge rînd pe rînd : capitalismul structură de durată lungă; capitalismul sector al com-

plexului social; capitalismul în stare de supra-vieţuire, sau nu (dar dispariţia lui va atragedupă sine dispariţia inegalităţilor din societă-

ţile noastre ?). în sfîrşit, capitalismul distinct al economiei de piaţă, pentru mine mărturie esen-

ţială a ceea ce priveşte îndelunga mea cerce-tare.

Durata lungă Am susţinut în cursul acestei lucrări că un capitalism potenţial se schiţează încă din zorilernarii istorii, se dezvoltă şi se perpetuează timp de secole. Theodor Mommsen2 are drep-tate ! Michael Rostowtzeff 3 are dreptate;

Henri Pirenne4 are dreptate. Cu mult timpînainte, apar semne care anunţă capitalismul:

339



înflorirea oraşelor şi schimburilor, apariţia unei pieţe a muncii, densitatea societăţii, difuziuneamonedei, creşterea producţiei, comerţul la dis-tanţă şi, dacă vreţi, piaţa internaţională... Atuncicînd India, în primul secol al erei noastre, punemina pe îndepărtata Insulinăă sau, în cel mai

râu caz, pătrunde în ea; atunci cînd Roma stă- pîneşte mai mult decît întrega Mediterană;atwici cînd China inventează în secolul al IX-lea moneda de hîrtie, atunci cînd Occidentul recucereşte între secolele al Xl-lea şi al XIII-lenMarea Interioară; atunci cînd, o dată cu se-colul al XVI-lea se schiţează o piaţ ă a lumii,„biografia capitalului", într-un fel sau altul,a început... Mulţi istorici, mai cuminţi, refuză

să treacă dincolo de secolul al XV-lea sauchiar, de preferinţă, de secolul al XVIII-lea,identificînd într-un fel capitalismul cu pro-digioasa explozie a Revoluţiei Industriale. Dar,chiar în această perspectivă „scurtă", sînt

implicate trei sau cinci secole, prin urmare o structură de lungă durată. Ceea ce nu înseamnă o realitate absolut imobilă. Durata lungă este o

succesiune de mişcări repetitive, cu variaţii şiretururi, deteriorări, amenajări, stagnări —

sociologii vorbesc de structurări destructurări,restructurări... Cîteodată, rar, intervin şi marirupturi. Revoluţia Industrială este una dintreele, fără îndoială. Dar eu susţin, pe drept sau

pe nedrept, că de-a lungul acestei mari mutaţii,capitalismul a rămas, în esenţă, asemănător cu

sine însuşi. Pentru el, prin chiar natura lui, regula a constituit-o faptul că s-a menţinut tocmai

prin schimbare. El se hrăneşte din schimbare, gata să cucerească sau să împuţineze ponderea propriului destin în funcţie de dimensiunea pecare o capătă, de la epocă la epocă, învelitoareacare limitează, aşa cum recunoşteam, posibilită-

ţile economiei oamenilor, indiferent de loc. Ar fi o greşeală să ne închipuim capitalismul

ca o dezvoltare prin faze sau salturi succesive :capitalism negustoresc, capitalism industrial,

340



capitalism financiar... O dată cu, bineînţeles, un progres continuu de la o fază la alta, „adevă-ratul"' capitalism începînd tîrziu, o dată cu se-chestrarea de către el a producţiei. Înainte deacest moment n-ar trebui să vorbim decît des-

pre capitalism negustoresc, ba chiar numaidespre precapitalism. De fapt, am văzut că marii „negustori" de altădată nu erau niciodată

specializaţi, că ei practicau de-a valma, simultan sau succesiv, comerţul, activitatea bancară, fi-nanciară, speculaţia de bursă, producţia „indus-trială" cea a Verlagssystem-uim sau, mai rar,cea a manufacturilor... Evantaiul comercial,industrial, bancar, altfel spus coexistenţa maimultor forme de capitalism, se deschide la Flo-renţa în secolul al XIH-lea, la Amsterdam încel de al XVH-lea, la Londra încă înainte de cel de al XVIII-lea. La începutul secolului al XlX-lea, maşinismul, desigur, a făcut din producţiaindustrială un sector foarte profitabil şi capita-

lismul i s-a raliat, prin urmare, masiv. Dar capi-talismul nu s-a izolat în el. Atunci cînd, în An- glia, profiturile la început fantastice ale boom-ului bumbacului au căzut, o dată cu apariţiaconcurenţei, la 2 şi 3%, capitalurile acumulateau plecat spre alte industrii, spre industria oţe-lului şi a căilor ferate ; ba încă s-a înregistrat o reîntoarcere a capitalismului financiar la ac-tivitatea bancară, la speculaţia de bursă mai activă ca oricînd, la marele comerţ internaţional,la profiturile exploatării coloniale, la împrumu-turile de stat etc. Şi, o dată mai mult, fără niciun fel de specializare : în Franţa, Wendelii sînt

proprietari de forje, bancheri, postăvari in Vosgi

Şi furnizori de echipament militar pentru expe-diţia din Alger din 1830 5. Pe de altă parte, în ciuda a tot ceea ce s-a

s Pus despre capitalismul liberal şi concurenţial din secolele al XlX-lea şi al XX-lea, monopolul "u Şi-a pierdut, în limitele acestuia, drepturile

zi a luat doar alte forme, o serie întreagă ăealte forme, de la trusturi şi holdinguri pînă la

341I



faimoasele societăţi transnaţionale americanecare, în anii '60, şi-au triplat numărul fitiăle-lor din străinătate. în 1973, 187 dintre ele, in-

stalate în cel puţin cinci ţări străine, realizau„nu numai trei sferturi din investiţiile ameri-cane, în străinătate, ci şi jumătate din exportul Statelor Unite şi o treime din vînzările totalea bunurilor manufacturate de pe piaţa ameri-cană". Acuzate că produc o pierdere de locuride muncă în ţara lor, creînd industrii în străi-nătate, că îşi aduc aportul la deficitul balanţeide plăţi şi că joacă un rol dezastruos în specu-laţia monetară internaţională, inclusiv în spe-culaţiile împotriva dolarului, soscietăţile trans-naţionale au constituit, timp de cîţiva ani, obiec-tul unor anchete ale Senatului american. Dar ele n-o duc mai prost astăzi. Şi joacă pe oricecarte ; industrială, desigur, (investind în ţărilecu salarii scăzute); obligatoriu financiară, dat

fiind ponderea fondurilor lor disponibile, pe

termen scurt („mai mult de două ori decît rezervele băncilor centrale şi instituţiilor mone-tare internaţionale", aşa încît o mişcare de 2%din fondurile lor lichide este suficientă pentrua provoca, după cum crede chiar Senatul ame-rican, oriunde o criză monetară acută); dar şicomercială : în apărarea societăţilor transnaţio-nale, în 1971, s-a invocat faptul că ele răspun-deau de majoritatea exportului Statelor Unite(62o/ o ), deşi nu asigurau decît 34 din producţiaacestora 6.

Pe scurt, principalul privilegiu al capitalis-mului, astăzi la fel ca ieri, rămîne posibilitateade a alege sectorul, un privilegiu care ţine, înegală măsură, de poziţia sa socială dominantă,de ponderea capitalurilor pe care le deţine, decapacitatea de credit, de reţeaua de informaţie

şi nu într-o mai mică măsură de acele legăturicare, între membrii unei minorităţi puternice,oricît de divizată ar fi ea prin jocul concuren-

ţei, creează o serie de reguli şi complicităţi- Neîndoielnic, cîmpul său de acţiune s-a lărgit

342



mult, deoarece toate sectoarele economiei îiconvin şi pentru că a penetrat îndeosebi pro-ducţia. Dar oricum, aşa cum ieri el nu cuprin-dea întreaga economie negustorească, tot aşaastăzi rămîn în afara cuprinderii lui un volumimportant de activităţi pe care le părăseşte pe

seama unei economii de piaţă care merge dela sine, pe seama iniţiativei micilor întreprin-deri, pe seama îndîrjirii meseriaşului şi lucră-torului, pe seama descurcăreţilor mărunţi. El

se izolează, el are terenurile lui rezervate :marea speculaţie imobiliară şi de bursă; marilebănci; marea producţie industrială, unde pro-

pria pondere şi organizare îi lasă o serioasă libertate în ceea ce priveşte fixarea preţurilor ;comerţul internaţional; ocazional, dar numaiîn anumite împrejurări, producţia agricolă sauchiar transporturile, de pildă companiile denavigaţie care scapă, datorită unor pavilioanede complezenţă, de orice sarcini fiscale şi careau îngăduit acumularea unor averi fantastice.

Şi deoarece poate alege, capitalismul are capa-citate, în orice moment, să-şi schimbe direcţia :acesta este secretul vitalităţii lui.

Bineînţeles, facultatea sa de adaptare, agi-litatea, forţa sa repetitivă nu pun capitalismul la adăpost de orice risc. în timpul marilor crizemulţi capitalişti sucombă, alţii supravieţuiesc,alţii se încropesc. Ba chiar, noile soluţii secreează în afara lor, inovaţiile venind nu odată de la bază. Dar ele ajung aproape auto-mat în mîinile posesorilor de capital. Viconteled'Avenel se miră şi, în fond, se bucură că bo-

găţia, de-a lungul vremii, trece din mînă în

mină, în aşa fel incit, pe aceeaşi proprietate funciară, se succed diferite „rase" de proprie-tari 7. El are dreptate, dar această succesiunenu suprimă, la urma urmei, nici bogăţia indi-viduală, nici proprietatea individuală. Aşa se

petrec lucrurile şi în ceea ce priveşte mecanis-mul capitalist: schimbîndu-se, el îşi succede

sieşi. Să reluăm aici, la locul potrivit, ceea ce I343



spunea despre comerţ, în 1784, după cel de-al patrulea război anglo-olandez, Henry Hope, un foarte important om de afaceri din Amster dam : „e destul de des bolnav, dar nu moareniciodată" 8. -

p,

Societatea învăluie totul

V Cea mai gravă eroare constă, după mine, îna susţine că acest capitalism este doar „un

sistem economic" fără să mai punem la

socoteală că el trăieşte din ordinea socială;că este un adversar sau complice — egal cu statul, un personaj cit se poate de incomod, şiasta din-totdeauna; că el profită şi de tot

sprijinul pe care cultura îl aduce solidarităţii edificiului cultural, căcicultura, împărţită inegal, străbătută decurente contradictorii, dă totuşi, pînă laurmă, tot ce are ea mai bun sprijinirii ordi-nii existente ; că el are în raînă claseledominante care, apărîndu-l, se apără peele.

Care dintre aceste diferite ierarhii sociale — cea a banului, cea a statului, ceaa culturii ■ — care se înfruntă şi se susţin,la urma urmei —, are rolul principal ? S-ar

putea răspunde, noi am şi răspuns : cînd una, cîni alta.

Oamenii de afaceri spun adesea că, în prezent, politica ocupă acest rol principal,că puterea de stat este atît de mare încît nici băncile, nici marele capital industrial nu contează în raport de ea. Şi,neîndoielnic, nu lipsesc comentatorii serioşicare vorbesc despre statul mastodont,despre s ta tul care s tr iveşte to tu l ş ir ăpeş te ini ţiat ivele s ec to ru lu i p ir

-ticular, libertatea benefică anovatorului. Acest mastodont ar trebui

silit să intre la loc în peştera lui. Dar, înegală măsură, se poate citi şi contrariul, şianume că economia şi capitalul invadează



totul, strivesc

libertăţile individului. In realitate, să nu neînşelăm, statul şi capitalul, sau cel puţinun anumit capital,

344



cel al marilor firme şi monopoluri, fac casă bună, astăzi ca şi ieri, iar capitalul, sub ochiinoştri, izbuteşte să se descurce. El lasă statului,la fel ca altădată, sarcinile cele mai puţin re-muneratorii sau prea costisitoare: infrastruc-tura rutieră, de comunicaţii, armata, prodigi-oasele sarcini ale învăţămîntului şi cercetării.li lasă de asemenea grija igienei publice, obună parte a sarcinilor de securitate socială.

Dar mai ales, trăieşte fără ruşine pe seaviacomplezenţei, scutirilor, ajutorului şi liberali-taţilor statului, maşină de colectat fluxul enormde bani care ajung la ea şi pe care ea îl redis-tribuie, maşină de cheltuit mai mult decît pri-meşte, şi deci maşină de împrumut. Capitalul nu stă niciodată prea departe de această arte-

ziană. „Contrariu mitului unei vocaţii de între- prinzător care ar caracteriza sectorul privat şiar întîmpina, în acţiunea guvernamentală, unobstacol în calea dinamismului său, capitalis-

m/ui tîrziu [celui de astăzi, i se mai spune şi„capitalism matur' 1 ] găseşte în gama acţiunilor particulare ale statului mijlociii de a asigura supravieţuirea vitregului sistem", bineînţelesa sistemului numit capitalist. împrumut această reflecţie de la un economist italian, FedericoCaffe °, care recenzează lucrările destul de con-cordante ale lui G. Offe 10 cu privire la Repu-blica Federală Germania şi J. O'Connor il cu

privire la Statele Unite în 1977. Pînă la urmă „capitalismul monopolist" (opus de O'Connor „sectorului concurenţial") prosperă tocmai da-torită bunelor sale raporturi, simbiozei sale cuStatul, distribuitor de avantaje fiscale (pentru

a activiza sacrosancta investiţie), datorită co-mciizilor somptuoase, măsurilor care îi deschid Şi mai bine pieţele externe. în aşa fel, încît,afirmă O'Connor, „creşterea sectorului de stat [inclusiv cea a Statului-Providenţă] este indis-

pensabilă expansiunii industriei private, în special industriilor monopoliste". Intre „putereaeconomică şi puterea politică, formal separate,există o sţrînsă reţea de relaţii informate" n.

345



Neîndoielnic. Dar înţelegerea dintre stat şi capital nu datează de ieri. Ea traversează secoleleepocii moderne, pînă într-atît incit de fiecaredată cînd statul se clatină (statul castilian în1557, statul monarhic în Franţa în 1558) vedemcum capitalismul resimte lovitura.

Raporturile capitalismului cu cultura sînt şi mai ambigue, deoarece sînt foarte contrastate :cultura este, simultan, sprijin şi co?itradicţie,tradiţie şi contestare. Este adevărat că în ceeace priveşte contestarea, ea se epuizează adesea,dincolo de exploziile ei cele mai vii. în Germa-nia lui Luther, protestele, împotriva monopo-lului marilor firme ale Fuggerilor, ale Welse-rilor şi altora, n-au dus la nimic. Aproape tot-deauna cultura îşi reia rolul de protecţie a or-dinii stabilite şi capitalismul îşi trage de aicio parte a securităţii lui.

Ni se spune şi astăzi că n-o fi capitalismul cel mai bun sistem dar că oricum este mai efi-

cient decît socialismul, neatingîndu-se de proprietate şi favorizînd iniţiativa individuală (slavă întreprinzătorului lui Schumpeter !). Ar-

gumentele în favoarea lui se dispersează ca untir de artilerie pe o zonă largă, chiar dincolode ţintă. Bunăoară, deoarece banul impune o

structură de o inechitate evidentă, orice teză în favoarea inegalităţii sociale ii aduce apă lamoară. In 1920, Keynes 1:! se pronunţa fără condiţii pentru „inegalitate în repartizarea bo-

găţiei", după părerea sa cel mai bun mijloc dea mări acumularea capitalurilor indispensabile

jioiciunii vieţii economice. „Inegalităţile de tot felul sînt fenomene naturale, de ce să le ne-

găm ?", se scria în Le MondeM

(11 august 1979).în astfel de discuţii, orice poate deveni oarmă, recursul la Fustei de Coulanges sau laGeorges Dumezil, ca şi la Konrad Lorenz i5 saula nu ştiu ce anatemă împotriva lui Michelet,

piatră aruncată în grădina liberalilor. Se invocă natura umană care nu s-ar putea schimba ; prinurmare societatea, şi ea, este de neschimbat;ea a fost întotdeauna inechitabilă, ierarhizată,

346



inegală. Istoria sare şi ea în ajutor. Nici vechiul mit cu privire la „mina invizibilă" a pieţei carear regla totul de la sine, mai bine decît ar pu-tea s-o facă orice voinţă umană, nu a murit.

Învăţătura lui e că „a servi interesul indivi-dual înseamnă a servi interesul general"; prinurmare „lăsaţi lucrurile in voia lor, şi cel maibun să cîştige !" America s-a lăsat ameţită de

sloganul seif made man-ului, cel care şi-a făcut singur averea, fiind onoarea şi exemplul între- gii naţiuni. Asemenea reuşite există, desigur, în America şi aiurea, dar în afară de faptul că cinstea nu are un rol prea mare în povestea lor,ele sînt mai rare decît se afirmă. Ba, mai mult,Sigmund Diamond 1G s-a amuzat încereînd să determine felul în care, în Statele Unite pre-tinşii seif made men ascund trambulina pe carele-au oferit-o averile de familie strînse în maimulte generaţii, la fel ca averile „burgheze" ale Europei, acumulate începînd din secolul al

XV-lea.

A dispărut totuşi euforia şi conştiinţa li-niştită a capitalistului de la începutul secoluluial XlX-lea, iar acest limbaj defensiv este, în

parte, răspunsul la atacurile îndreptate împo-triva lui, cam tot aşa cum în secolul al XVI-leaContra-Reforma era un răspuns l:i Reformă.

Loviturile şi contraloviturile se succed în mod logic. Şi deoarece totul se leagă, criza creseîndă a economiilor şi societăţilor actuale implică nişte crize profunde ale culturilor. Avem la în-demînă, spre a ne instrui, experienţa din 1968,

Herbert Marcuse i7 , devenit, fără să fi vrut lucrul acesta, papă al mişcărilor sociale clin acel

an, fiind îndreptăţit să spună (23 martie 1979)câ „e stupid să vorbeşti despre 1968 ca despre 0

înfrîngere". Ea a zguduit edificiul social, a sfărîmat habitudini, constrîngeri, chiar resem-nări ; ţesutul social şi familial s-a ales de peurma ei cu destule rupturi pentru ca să se înfi-n Pe alte noi feluri de a trăi, la toate nivelele

societăţii. Din acest punct de vedere, a fost vorba de o autentică revoluţie culturală. Din

347

I



acel moment capitalismul, în centrul unei so-cietăţi ridiculizată fără milă, are o poziţie mai

proastă decît ieri, atacat nu numai de socialiştii şi marxiştii ortodocşi, ci şi de grupuri noi careresping pe deasupra puterea sub orice formă :

jos statul! Dar timpul trece; un deceniu nu înseamnă

mai nimic pentru istoria lentă a societăţilor; el înseamnă însă mult pentru viaţa indivizilor. Iată-i

pe revoltaţii anului 1968 recâştigaţi de către societatea franceză răbdătoare, căreia încetinealaîi dă o prodigioasă forţă de rezistenţă. Ceea ce îilipseşte cel mai puţin este tocmai inerţia... Eşec

sau adevărat succes, evoluţia si-. tuaţiei ar merita să fie privită mai de aproape. . l Dealtminteri, există oare în materie de cultură i

succese adevărate, rupturi adevărate ? Renaş-terea şi Reforma se prezintă ca două măreţerevoluţii culturale, de lungă durată, izbucnind una după alta. Reintroducerea Romei şi Greciei în

civilizaţia creştină era deja o operaţie explo-. zivă. Sfîşierea odăjdiilor dintr-o bucată ale Bi- sericii era o altă operaţie, şi mai explozivă. Dar totul se tasează până la urmă, se încorporează înordinele existente, iar rănile se vindecă. Renaş-terea ajunge la Principele lui Machiavelli şi laContrareformă. Reforma eliberează a nouă Europă dominantă, capitalistă la gradul superlativ; înGermania se ajunge la înmulţirea să-mînţei

prinţilor regionali, un rezultat trist. Oare, n-atrădat Luther cauza revoltaţilor în timpul

Războiului ţărănesc (1525) ?

Va supravieţui , ;U

:

.capitalismul ? -v-

Boris Porchnev ts îmi reproşa prieteneşte, acumcîţiva ani, ca şi altor istorici „burghezi" (adică din Occident), că vorbim din belşug despre ori-

ginile şi prima dezvoltare a capitalismului fără a ne preocupa de sfîrşitul lui. Eu, cel puţin,am cîteva scuze. Mărginindu-mă la începuturile

348



epocii moderne, nu e vina mea că, la începutu-rile secolului al XVIII-lea, capitalismul este în

plin avînt. Pe de altă parte, chiar dacă treceastăzi, în Occident, prin crize şi peripeţii, nucred că el ar fi un „bolnav" gata să moară chiar mîine. Desigur, el nu mai trezeşte admi-raţia pe care chiar Marx nu se putea împiedica

să nu o manifeste ; nu mai vedem în el, ca MaxWeber sau Werner Sombart, un ultim stadiuîmplinind o evoluţie.

Chit că s-ar putea să mă înşel întru totul,eu cred că sistemul, în ansamblul lui, nu poate

să se prăbuşească de la sine, printr-o deterio-rare care să fie „endogenă" ; pentru o asemenea

prăbuşire este nevoie de un şoc exterior şi deo soluţie de înlocuire credibilă. Ponderea uriaşă a unei societăţi şi rezistenţa unei minorităţi do-minante vigilente, ale cărei legături de solida-ritate sînt astăzi mondiale, nu se răstoarnă lesne, cu discursuri sau cu succese electorale

de moment. Nimeni nu va nega faptid că actuala criză,care a început o dată cu anii 1970, ameninţă capitalismul. Ea este mai gravă decît cea din1929 şi firme de primă mărime vor naufragia

probabil în cursul ei. Dar capitalismul, ca sis-tem, are şanse să-i supravieţuiască. Din punct de vedere economic (nu spun ideologic) s-ar pu-tea să iasă din criză chiar întărit.

Am văzut, într-adevăr, care a fost de obiceirolul crizelor în Europa preindustrială. Ele audus la dispariţia celor mărunţi (mărunţi la scaracapitalistă), a întreprinderilor fragile create înmomentul euforiei economice sau, dimpotrivă,a întreprinderilor învechite, prin urmare au slă-bit concurenţa, nu au întărit-o, şi au concentrat esenţialul activităţii economice în cîteva mîini.

Din acest punct de vedere, nimic nu s-a schim-bat astăzi. La nivel naţional, ca şi la nivel inter-naţional, a avut loc o nouă împărţire a cărţilor,0 „nouă dona", dar în folosul celor mai puter-nici i9. Centralizarea şi concentrarea sînt într-adevăr constructorii şi demolatorii tăcuţi ai

349

I



arhitecturii sociale şi economice. încă în 1968, preşedintele societăţii Fiat, Giovanni Agnelli,'pronostica : „în douăzeci de ani nu vor exista

probabil mai mult de sase-şapte mărci de auto-mobil în toată lumea*. Şi astăzi, doar nouă

grupuri îşi împart între ele 80o/0 din producţiamondială. Crizele seculare (cea actuală, aşa cumam spus, mi se pare a fi o asemenea criză) pe-nalizează o discordanţă crescîndă între structu-rile producţ'ei, cererii, profitului, locurilor dsmuncă etc. Se produce o pană şi, în cadrul rea-

şezărilor care se impun, anume activităţi pălesc sau dispar. Dar, în acelaşi timp, noi linii de profit se schiţează în avantajul supravieţuitorilor.Marile crize favorizează pe deasupra o altă redistribuire, la scară internaţională. Şi aici, cel mai slab slăbeşte şi mai mult, cei mai tari seîntăresc atunci cînd uneori hegemonia mon-dială trece în alte mîini şi în alt loc. Lumea s-a

schimbat profund, în mai multe feluri, în tim-

pul ultimelor decenii: a avut loc o alunecare aeconomiei americane spre sudul şi vestul Sta-telor Unite (fenomen care a avut un rol al săuin slăbirea rolului New Yorkului). Pînă acoloîneît Jacques Attali' m credea că poate vorbi(1979) despre „o basculare a centrului lumii dela Atlantic spre Pacifica , cu un fel de axă eco-nomică Statele Unite-Japonia. A mai avut loc

şi o spargere a Lumii a treia, o dată cu proas- păta bogăţie a producătorilor de petrol şi cumizeria şi greutăţile creseînde ale celorlalte

ţări subdezvoltate. Dar a avut loc, şi o industri-alizare a acestor ţări rămase în urmă cară, pînă.mai ieri, erau reduse la rolul de furnizoare de

materii prime. Pe scurt, capitalismul trebuie să-şi revizuiască politica într-o mare parte alumii pe care economia-univers a Occidentuluio domină de multă vreme. Regiunile exploata-bile, cu un nivel de viaţă scăzut, sînt imensa

Americă Latină, Africa şi India... India care, fără îndoială, a depăşit o etapă decisivă, deoa-rece, obişnuită cu ameninţarea foametei (cea din1943 a făcut 3 — 4 milioane de victime în Ben-

350



gal) a realizat asemenea progrese în agricultură incit, cu ajutorul o două-trei recolte bune, eadevine în 1978, pentru prima oară, puternic ex-cedentară, obligată probabil să exporte grîu dincauza greutăţilor neaşteptate şi insolubile le-

gate de stocarea surplusului. Dar încă n-amajuns la cotitura hotărîtoare care să facă dinmasa de ţărani indieni cumpărători de produseindustriale made in India : mizeria continuă să

fie generală, iar populaţia creşte cu 13 milioaneanual 2' .' In consecinţă, putem ji siguri că, faţă cu noua Lume a treia, pentru încă & bucată devreme capitalismul se va strădui să-şi reorga-nizeze formele de dominaţie sau să aleagă al-tele. Şi să folosească, o dată în plus, redutabila

forţă a trecutului, forţa poziţiilor cîştigate.„Tradiţia şi generaţiile anterioare, scria

Marx, apasă ca un coşmar creierul celor vii",dar, am zice noi, şi nu mai puţin, şi existenţaacestora. Jean-Paul Sartre poate visa la o so-cietate în care inegalitatea să dispară, în care

să nu mai existe dominaţia unui om asupraaltui om. Pentru a obţine renunţarea la pri-vilegii ar trebui doborîte însă toate ierarhiile

sociale, şi nu doar cea a banului; nu numai privilegiile sociale, ci şi ponderile ddsparateale trecutului şi culturii. Exemplul revoluţiilor

sociale din secolul nostru dovedeşte că dispa-riţia unei singure ierarhii — cea economică — ridică un munte de probleme şi nu este sufi*cientă pentru a stabili dintr-odată egalitatea,libertatea şi nici măcar belşugul.

Spre a conchide cu adevărat :capitalismul faţă în faţă cu economia

de piaţă

Pînă la urmă, pe plan politic, în primul rind,capătă deplină semnificaţie distincţia, pentruTriine neîndoielnică, dintre capitalism şi „eco-nomia de piaţă".

351



Marea creştere capitalistă din secolul trecut a fost neîndoielnic descrisă ca eminamente şi

sănătos concurenţială. Să fie lucrul acestaefectul unor iluzii, unor moşteniri, unor vechierori de judecată ? In secolul al XVIII-lea, faţă cu privilegiile gratuite ale unei iiobilimi „trîn-dave", privilegiile negustoreşti păreau încă orăspla tă dreaptă a munci i; în secolu l a l

XlX-lea, după epoca marilor companii cu mo-nopol de stat, de felul companiilor Indiilor,

simpla libertate negustorească a putut aparedrept sinonimă cu adevărata concurenţă. Pede altă parte, producţia industrială (care nueste, totuşi, decît un sector al capitalismului)

ţinea încă la nişte întreprinderi mici, amplu supuse concurenţei, aşa cum se întîmplă şi as-tăzi. De unde imaginea clasică a întreprinză-torului, servitor al binelui public, care traver-

sează întreg secolul al XlX-lea, simultan cucelebrarea virtuţilor liberschimbismului şi ale

formulei „laissez faire".Uimitor este faptul că asem.enea imaginimai sînt prezente în limbajul politic, jurna-listic, în învăţămîntul economic, în vreme ceîndoiala s-a insinuat în discuţiile unor specia-lişti încă înainte de 1929. Keynes, cît îl pri-veşte, vorbea despre o concurenţă imperfectă ;economiştii contemporani merg mai departe:

pentru ei există preţuri ale pieţei şi preţuri alemonopolurilor; cu alte cuvinte, un sector mo-nopolist şi un „sector concurenţial", adică două nivele. Dubla imagine o găsim şi la O'Connor

şi la Galbraith 22. Să fie atunci un abuz faptul că numim economie de piaţă ceea ce unii de-numesc astăzi „sector concurenţial" ? La nivelul

superior sînt monopolurile, sub ele concurenţarezervată întreprinderilor mici şi mijlocii.

încă nu facem în mod curent această dis-tincţie în dezbaterile noastre, este adevărat,dar încetul cu încetul se formează deprindereaca sub numele de capitalism să vizăm etajele

superioare. Capitalismul este, din ce în ce mai

352



mult, privit ca un superlativ. în Franţa, bună-oară, împotriva cui se îndreaptă vindicta pu-blică ? împotriva trusturilor, împotriva trans-naţionalelor ; lucrul acesta înseamnă a ţinti

sus şi corect. Prăvălia în care îmi cumpăr ziarul nu ţine de capitalism, de el ţine doar lanţul, dacă există un asemenea lanţ, de caredepinde modesta prăvălie. Nu ţin de el niciatelierele meşteşugăreşti şi micile întreprinderiindependente, numite cîteodată în Franţa „jja-truzeci şi nouă", pentru că, dat jiind conse-cinţele sindicale şi fiscale ale situaţiei, nu vor

să atingă fatidica cifră de 50 de salariaţi. Aceste mici întreprinderi, aceste unităţi minus-cule sînt o armată întreagă. Dar ele se bagă de seamă sub forma unei mase ample în con-

flictele de anvergură care aruncă, asupra lor şi a problemei care ne preocupă, o lumină pu-ternica.

Bunăoară, în ultimele două decenii care au

precedat criza din anii 1970, la New York, peatunci primul oraş industrial al lumii, s-a în-registrat un declin în lanţ al acestor întreprin-deri minuscule, numărînd adesea mai puţin dedouăzeci de salariaţi, care reprezentau substanţaindustrială şi comercială a lui: uriaşul sector al confecţiilor, sutele de tipografii, numeroa-

sele industrii de produse alimentare, un marenumăr de antreprenori de lucrări de construc-

ţii... Adică, una peste alta, o lume într-adevăr „concurenţială" în care unităţile se ciocneau,dar se şi sprijineau unele pe altele. Dezorga-nizarea de la New York a rezultat din elimi-

narea acestor mii de întreprinderi care îngă-duiau, pînă mai ieri, să găseşti în oraş, fabricate Pe loc, stocate pe loc, toate produsele pe careŞi le putea dori consumatorul. Marile între-

prinderi sînt cele care au înlăturat acest uni-vers, în beneficiul unor unităţi de producţieample, din afara oraşului. Plinea pentru şcolilenew-yorkeze, pe care o fabrica, pe loc, o vecheîntreprindere, vine astăzi de la New Jersey 23...

353



Iată, pr in urmare, un bun exemplu, îninima celei mai „avansate" ţări din lume, deceea ce poate fi o economie concurenţială, de-

suetă desigur, cu efective minuscule şi cu o gestiune personalizată. Ea s-a stins, lăsînd în New York-ul pustiit u n gol de neînlocuit.

Dar există asemenea universuri care con-tinuă să trăiască sub ochii noştri. Prato, marecentru textil din apropiere de Florenţa, estecel mai frumos exemplu pe care îl cunosc, unadevărat conglomerat de foarte mici întreprin-deri, vioaie, cu o mînă de lucru aptă să înde-

plinească toate sarcinile şi toate schimbărilenecesare, gata să urmeze curentele modei şiconjuncturii, cu practici vechi care amintesccîteodată de Verlagssy stern. Marile firme detextile din Italia suferă de pe urma actualeiregresiuni, în timp ce Prato cunoa'.te încă odeplină folosire a forţei de lucru.

Dar intenţia mea nu este să aduc cit mai

multe exemple. Vreau doar să semnalez că există o marjă inferioară a economiei, maimult sau mai puţin amplă; numiţi-o cura vreţi,dar ea există, ea este formată din unităţi in-dependente. In cazul acesta, nu vă grăbiţi să afirmaţi că ceea ce am numit, în sensul spe-cial de mai sus, capitalism, reprezintă ansam-blul socialului, că el acoperă în întregime

societăţile noastre. Micul atelier din Prato, ca şi imprimeria astăzi falimentară de la NewYork nu trebuie plasate în categoria acestuicapitalism. Lucrul acesta n-ar fi just nici pe

plan social, nici pe planul gestiunii economice. In sfîrşit, trebuie să adăugăm că sectorul

concurenţial nu cuprinde, în ceea ce-l priveşte,tot ceea ce capitalismul de nivel înalt lasă deo parte sau chiar abandonează. Există astăzi,la fel ca în secolul al XVIH-lea, un amplu

parter care, după cum spun economiştii, repre- zintă pînă la 30 —40% din activitate, în ţărileindustrializate ale lumii actuale. Acest volum,estimat recent, şi care surprinde prin amploa-

354



rea lui, reprezintă suma, în afara pieţelor şicontrolului de stat, fraudei, trocului de bunuri

şi servicii, muncii „negre" a activităţii casnice,această economie a casei care pentru Tomad'Aquino era economia pură şi care subsistă

pînă astăzi. „Tripartiţia", economia cu etaje, acărei veche importanţă am recunoscut-o ră-mîne un model, o grijă de observaţie pentrutimpul prezent. Iar statisticile noastre care nu

ţin seama, în cifrele pe care le prezintă, deacest parter al societăţilor noastre, reprezintă o analiză incompletă.

Iată un fapt care ne obligă să vedem multe puncte de vedere cu privire la un „sistem" care ar fi capitalist de sus şi pînă jos la baza

societăţilor noastre. Există, dimpotrivă, pentrua rezuma, o dialectică vie a capitalismului încontradicţie cu ceea ce, sub el, nu este ade-văratul capitalism. Se spune că marile firmetolerează micile întreprinderi, că dacă ele ar vrea, le-ar lichida dintr-o înghiţitură. Cită bunătate din partea lor l Tot aşa, Stendhal credea că, în atît de cruda Italie a Renaşterii,marile oraşe cruţaseră pe cele mai mici dinbunătate sufletească. Am spus (şi am probabil dreptate) că marile oraşe n-ar fi putut trăi

fără a angaja în serviciul lor micile oraşe. Inceea ce priveşte firmele colosale, după Gal-braith, ele ar respecta firmele liliputane deoa-rece acestea, dat fiind dimensiunea lor mică,au costuri de producţie mai ridicate şi îngă-duie, prin urmare, ca preţurile de piaţă să fie

fixate la un nivel care sporeşte marja de beneficiu a firmelor mari. Ca şi cum, dacă ar fi singure, acestea v-ar putea fixa preţurile învoie, umflîndu-şi beneficiile ! De fapt, ele aunevoie de unităţi mai mici ca ele pentru a sedescărca de o mie de sarcini mai mult sau mai

puţin mărunte, indispensabile vieţii întregii societăţi şi de care capitalismul nu se intere- sează. Pe de altă parte, asemenea manufactu-

355



rilor secolului al XVHl-lea care se aăresaumereu atelierelor artizanale răspindite în jurul lor, marile firme încredinţează anumite sarciniunor subcontractanţi care livrează produse

jinite sau semifinite. Salba de uzine artizanaledin Savoia lucrează astăzi pentru uzine foartedepărtate. Există loc şi pentru revînzatori, pen-tru intermediari... Toate aceste lanţuri de sub-contractanţi sînt, desigur, direct dependente decapitalism, dar nu constituie decît un sector

particular al micii întreprinderi.Se pare de altfel că dacă conflictul între

capitalism şi marja lui inferioară ar fi de ordin strict economic (dar nu este), coexistenţa s-ar impune de la sine. Aceasta este concluzia unuirecent colocviu economic24. Dar intervine po-litica guvernamentală. Mai multe ţări euro-

pene, după ultimul război mondial, au practicat o politică conştientă vizînd să elimine, ca la

New York, mica întreprindere, considerată ca

o supravieţuire şi ca un semn de înapoiereeconomică. Statul a creat monopoluri, precum societatea de electricitate din Franţa, acuzată astăzi de a fi un stat în stat şi de a stînjenidezvoltarea anumitor forme de energie nouă.Şi tocmai marile întreprinderi ale sectorului

privat au primit şi primesc creditele şi aju-torul prioritar al statului, în timp ce băncilerestrîng, din ordin, creditul întreprinderilor mici, ceea ce înseamnă o condamnare a Zor lavegetare şi dispariţie.

Nu există, după părerea mea, o politică mai periculoasă 25. Cei ce cred că sistemul „capi-talist începe în piaţa satului", aduc de fapt,un omagiu uriaşei puteri creatoare a pieţei,

zonei inferioare a schimburilor, artizanatului şi chiar micilor întreprinderi descurcăreţe. O putere creatoare care este pentru economie nunumai o bogăţie de bază, dar şi o poziţie deretragere pe timpul crizei, al războaielor, al defecţiunilor economice serioase care cer

schimbări structurale. Parterul, care nu e îm-

356



povărat de greutatea utilajelor şt paralizat deorganizare, este totdeauna gata să-şi facă v'int;el este zona izvoarelor, a soluţiilor neaşteptate,a inovaţiilor cu toate că în general soluţiilelui cele mai biLne cad pînă la urmă în miinile

posesorilor de capital. Nu capitaliştii au făcut prima revoluţie a bumbacului; totul a pornit de la întreprinderile mărunte şi dinamice. Stauastăzi lucrurile în alt fel ? Unul din marii re-

prezentanţi ai capitalismului francez îmi spu-nea recent : „iiiciodată inventatorii nu jacavere". Ei trebuie să predea ştafeta. Dar ei

slnt totuşi cei ce inventează. Într-un raport al M. L T. se semnalează că în ultimii cincispre-

zece ani mai bine de jumătate din creaţiilede folosinţă din Statele Unite sînt datorateunor mici întreprinderi cu mai puţin de 50 delucrători.

Pînă la urmă, a admite fără reticenţă dis-tincţia dintre economia de piaţă şi capitalism

ar trebui să ne scutească de formula totul saunimic pe care ne-o propun imuabil oamenii politici, ca şi cum ar fi imposibil să păstrezieconomia de piaţă fără a lăsa întreaga liber-tate vronopolurilor sau să scapi de monopoluri

fără a „naţionaliza" în forţă. Dacă s-ar cerceta serios şi cinstit, n-ar lipsi soluţiile economicecare să extindă sectorul pieţei şi să pună în

serviciul lui avantajele economice pe care şile~a rezervat un grup dominant. Dar dificul-tăţile nu sînt esenţiale în acest domeniu; ele

sînt de ordin social. Aşa cum nu ne putemaştepta nicicum ca ţările care sînt în centrul unei economii-univers să renunţe la privile-

giile lor pe plan internaţional, putem oare spera, pe plan naţional, ca grupurile dominantecare asociază Capitalul cu statul şi care auasigurat un sprijin internaţional să accepte

jccul şi să renunţe ?

30 octombrie 1979



NOTE LA CAPITOLUL V

1. Pentru capitolul de faţă mi-au servit drept ghi-duri două cărţi : Michel DEVEZE, L'Europe et lemonde a la fin du XVIIIe siecle, 1970, şiGiorgio BORSA, La Nascită del mondo modernoin As'.a orientale, 1977.

2. Expresie deficitară, căci include în non-Europa partea de est a continentului. Dar se putea

spune non-Occident ? Charles VERLINDEN, în : L'Avenement des temps modernes, sub îngri jirealui Jean-Claude MARGOEIN, 1977, p. 676,vorbeşte despre „Europa într-adevăr europeană".

3. Giuliano GUOZZI, Adamo e ii Nuovo Mondo. La nascită dell'antropologia come ideoloiacoloniale : dalie geneologie bibliche alle teorierazziali, 1977.

4. Edmundo O'GORMAN, The Invention of America,1961. Aceeaşi expresie la Francois PERROUX,

L'Europe sans rivage, 1954, p. 12 : „Europa care,în mai multe sensuri ale cuvîntului, a inventatlumea...".

5. Francisco LOPEZ DE GOMARA, Historia gene-ral de las Indias, Primera Parte, 1352, p. 156. 6Friedrictv LtîTGE, Deutsche Sozial- und Wirt-

schaftsgeschichte, 1966, p. 288 ; H. BECHTEL, op.

cit/, II, p. 49.7. Les Fonctions psychologiques et les ocuvres,1948.7. C. MANCERON," op. cit., p. 524.7. B.N., Ms. fr. 5581, î D 23, 2 decembrie 1717.

10. P. CHAUNU, Sâville et Atlantique..., op. cit.,

VIII, p. 48.11. Alonso de ERCILIA, La Araucana, publicată in

1569, 1910, cap. XXVII, p. 449.12. Alvaro JARA, Tierras nuevas, expansion tcrri-

torial y ocupaciân del suolo ere America (s. XVI—XIX), 1969 ; Pierre MONBEIG, Pionnierset ţlanteurs de Săo Pau'o 1952.

358



13. Francois CHEVALIER, La Formation des grands■ ăomaiiies au Mexique. i'erre et societe aux

XVIe—XVlIe siecles, 1952, p.' 4,14. -Frederic MAURO, Le Bresil du XVe ă laSin: . ■■ du XV Iile siecle, 1977 p. 145.14. Roland MOUSNIER, în: MauriceCROUZET,

Histoire generale des civilisations, V, 1953, p. 316.• . •16. D: PEDRO DE ALMEIDA, Diario, p. 207, Citat

de Oruno LARA, De VAtlantique ă l 'aire ca-ralbe : negres cimarrons et revoltes d'esclaves,f.a., II, p. 349.

17. Quilombo, cuvînt brazilian, înseamnă locul derefugiu al negrilor fugari.

18. Frederic MAURO, dactilogramă, comunicare laSăptămîna de la Prato, 1978.

19. D.A. BRADING, Mineros y comereiantes en el Mexico borbânico 1763—1810, 1975, p. 138.

20. „Introduction â l'histoire de Guadalajara et desa region". Colocviul C.N.R.S. , Le Role desvilles dans la formation des regions en Ame-rique latine, pp. 3 şi urm.

21. Les Mecanismes de la vie economique dans une societe coloniale : le Chili (1680—1830), 1973,

îndeosebi pp. 262 şi urm.22. Pedro CALMON, Historia social do Brasil, 1937, p. 191. Acest exod are loc în 1871.

23. Georg FR1EDERICI, LI Caracter del Descubri-mien to y de la Conquis ta de America, 1973, p. 113.

24. D.A. BRADING, op. cit., p. 23.24. Capitalism and Slavsry, ediţia a IV a 1975.24. Ibîd., p. 30.24. Karl MARX, Le Capital, 1938, I, p. 785,citat

de Piorre VILAR, „Problems of the formationof capitalism", în : Past and Prezent, 1953, p. 34.

28. Marcel BATAILLON, Etudes sur Bartolome de Las Casas, 1965, p. 298.

29. M. DEVEZE, op. cit., p. 358.29. M. DEVEZE, Antilles, Guyanes, la mer des

Ca- raibes de 1492 ă 1789, 1977, p. 173.31. Nicolâs SANCHEZ ALBORNOZ, La PobZacidn

de Amer ica la t ină , e d . a I i - a , 1977 , pp . 62şi urm.

32. J.L. PHELAN, The Millenial Kingdom of the Franciscans in the New World, 1956, p. 47.

33. Juan A. şi Judith E. VILLAMARIN, Indian Labor in Mainland Colonial Spanish America,1975, p. 17.

34. Jean-Pierre BERTHE, „Aspects de l'esclavagedes Indiens en Nouvelle-Espagne pendant la premiere moitie du XVIe siecle", în : Journal de la societe des americanistes, LIV—2, p. 204, nota48.

359



35. Alvaro Jara, dactilogramă, comunicare laSăp-

tămîna de la Prato, 1978.36. Părintele ALJOFRIN, 1763, citat de D ABRA-

DING, op. cit., p. 369.37. Anibal B. ARCONDO, „Los precios en unaeco-

nomia en transicion. Cordoba durante el sigloXVIII", în : Revista de economia y estadistica1971, pp. 7—32.

38. Asta spune Daniel DEFOE, Moli Flanders, AbbeyClassics ed., p. 71, citat de E. WILLIAMS, op.cit., p. 18.

39. M. DEVEZE, Antilles, Guyanes..., op. cit., p.185.39. Edouard FOURNIER, Varietes historiques et lit-

teraires, 1855—1863, VII, p. 42, nota 3.41. R. MOUSNIER, op. cit., p. 320.41. Giorgio SPINI, Storia deîl'etă moderna,1960,

p. 827.43. E. WILLIAMS, op. cit., p. 19.43. D. W. BROGAN, Introducere la cartealui

E. WILLIAMS, op. cit., p. VIII.45. In 1860, odată cu apariţia căilor ferate, în Cuba

se dezvoltă plantaţii de trestie de zahăr uriaşe,de 11 000 acri, în timp ce în Jamaica cele maiîntinse ating cu greu 2000. E. WILLIAMS, op.cit, pp. 151—152.

46. E. WILLIAMS, op. cit., p. 26.46. Adam SMITH, La Richesse des Nations,1976,

p. 289.

48. „Sociedad colonial y sublevaciones populares : el Cuzco, 1780", dactilogramă, p. 8.

49. Emile—G. LEONARD, Histoire generale du pro-testantisme, III, 1964, pp. 6.^ 629, şi urm. ;„L'Eglise presbyterienne du Bresil et ses ex-

periences ecclesiastique", în : Etudes evangc-liques, 1949.50. J. LYNCH, The Spanish American Revolutions,

1803—1826, 1973, p. 128, citat de Nicole BOUS-QUET, La Dissolution de l'Empire espagnol au

XIXe siecle, teză dactilografiată, 1974, p. 106.51. Francois COREAL, Voyages aux îndes occiden-

tales, 1736, I, p. 244.52. P. CHAUNU, Seville et l'Atlantigue..., op. cit.,

t. VIU/1, p. 597.53. C\ FREIRE FONSECA, Economia natural y co-

l&nizacăo do Brasil (1534—1843), 1974, tezădactilografiată.

54. Ve"zi supra, I, ediţia I-a fr., p. 45.54. J. ACCARIAS DE SERIONNE, Les Interetsdes

nations de l'Europe... I, 1766, p. 56.56. F. COREAL, op. cit., I, pp. 220—221.56. F. MAURO, Le Bresil..., p. 138.

360



58. J. ACCARIAS DE SERIONNE, op. cit., I, p. 85. Bravos, în sensul de sălbateci.

59. Marcel GIRAUD, Histoire de la Louisiane fran-caise, 1953, I, pp. 196—197.

60. Citat de J. M. PRICE, în : PLATT şi SKAGGS,Of Mother Country and Plantations, 1972, p 7. 01.Charles M. ANDREWS, The Colonial Period of

American History. The Settlements, I, 1970, pp. 518

—519.62. Enrique FLORp;SCANO, Precios del maiz y crisisagricolas en Mexico (1708—1810), 1969, p. 314.

63. Russell WOOD, in : Journal of Economic History,martie 1977, p. 62, nota 7.

64. D. A. BRADING, op. cit., pp. 457—458.C5. German ARCINIEGAS, Este Pueblo de America,

13-15, p. 49, compară această criză cu un fe] deev mediu.

66. F. COREAL, op. cit., I, pp. 353—354. Popayan, provincie columbiană, la sud-est de Bogota.

67. N. BOUSQUET, op. cit., p. 42. Socorro, oraş dinColumbia, în provincia Santander.

68. Franţois CHEVALIER, ,,Signification sociale dela fondation de Puebla de Los Angeles", în : Revista de historia de America, 1947, n° 23, p. 127.

69. Reginaldo de LIZARRAGA, „Descripcion delPeru, Tueumân, Rio de la Plata y Chile", în : Historiadores de Indias, 1939, II. p. 465.

70. D. A. BRADING, op. cit., p. 36.70. A. N. Marine, B 7, 461, î J ;;9. William Pitt(1708

—1778) a primit, în 1765, titlu de conte deChatham.

72. M. DEVEZE, L'Europe et le moride..., op. cit.,]). 331, după M. L. HANSEN, The AtlanticMUjration (1607—1860), şi H. COWAN, British Emigration to North America, 1961.

73. Ibid.73. A. N., A. E., B III, 441. Palatini, adicăoriginari

din Palatinat.75. Ibid.75. Adică pe seama armatorului.75. Plătiţi armatorului.75. A. N., Colonii, C 11 4 11, f 235 şi urm.75. A. N. Colonii, C 11 4 11.75. R. MOUSNTER, op. cit., p. 320.75. A. N\, A. E., B III, 441, 1782.75. A. N., A. E., CCC. Philadelfia, 7, f° 358,

NewYork, 27 octombrie 1810.

83. Fawn BRODIE, Thomas Jefferson: an Intimate History, 1976.

84- A. N., A. E, B III, 441, 1781.85. Ibid.

361



86. J. F. JAMESON, The American Revolution considered as a Social Movement, 1925, tr. ital.,1960, pp. 34, si urm.

87. Ibid., p. 36.87. Ibid., p. 23.

'■«■87. P. J. GROSLEY, Londres, 1770, p. 232.■' •

87. J. F. JAMESON, op. cit, p. 23.uS

87. Michel FABRE, Les Noirs americains, ed. a Ii-a,

1970.92. A. N., Marine, B 7, 467, 17 februarie 1789.92. A. SMITH, op. cit., p. 286.92. Bernard BAILYN, The New England Merchants

in the 17 th Century, 1955, pp. 16 şi urm.95. A. N„ Marine, B 7, 458. f 95. A. N., A. E., B III, 441. ''/ 95. P. J. GROSLEY, op. cit., p. 232.95. J. ACCARIAS UE SERIONNE, Les Interetsdes

nations..., I, pp. 211—213.99. E. WILLIAMS, op. cit., p. 147 ; J. W. FOR-

TESCUE, A History of the British Army, 1899— 1930, IV, partea I, p. 325.

100. R. MOUSNIER, op. cit., p. 327.100. A. d. S. Napoli, Affari Esteri, 801, Haga, 21oc-

tombrie 1768.102. J. ACCARIAS DE SERIONNE, Les Interets des

nations..., op. cit., I, p. 73, nota a.1D3. J. ACCARIAS DE SERIONNE, La Richei.se de

l'Angleterre, op. cit., p. 96.104. A. E., C. P. Statele Unite, 53, f° 90 şi urm.

întemeiat în 1786, Georgetown este astăzi uncartier elegant al Washingtonului.

105. Reperul luat de obicei în considerare este vic-toria lui Sucre la Ayacucho, din 9 decembrie1824. Eu prefer data de 1825 (vezi injra, p. ),adică prima obturare a pieţii Londrei faţă deinvestiţiile în America spaniolă.

106. Earl Diniz Mac CARTHY MOREIRA, „Espanha

e Brasil : problema?, de relacionamento (1822— 1834)", în : Estudos ibero-americanos, iulie 1977, pp. 7—93.

107. Jacob VAN KLAVEREN, Europăische Wirt-

schaitsgeschichte Spaniens, op. cit., 1960, p. 177.108. LE POTTIER DE LA HESTROY, doc. cit., f°237.108. Ernst Ludwing CARL, op. cit., II, p. 467.108. A. E., C. P. Anglia, 120, f° 237.108. Citat de Lewis HANKE, „The Portuguesein

Spanish America", în : Revista de historia de America, 1962, p. 27.

112. British Museum, Add. 28370, f° 103—104, Elduque de Medina Sidonia către Mateo Vâzquez,

San, Lucar, 17 septembrie 1583.113. Ibid., f° 105. b

362



114. A. N., Marine, B 7, 232, f° 325, citat de E. W.DAHLGREN, Relalions commerciales ct mari-times entre la France et ses cotes de Vocean Pacifique, 1909, p. 37.

115. Cu referire la sfîrşitul secolului al XVII-lea,istoricii au vorbit chiar de o cotă parte denumai 4%. Cu greu se poate crede aşa ceva.A. GARCIA-BAQUERO GONZALES, 'op. cit.,

I, p. 82.116. Cifră, neîndoielnic, exagerată.116. F. COREAL, op. cit., p. 308.116. CARRIERE, Negociants marseillais... op

cit., I, p. 101.

119. A. E., M. şi D. America, 6, f° 287—291.119. A. N., F 12, 644, P 66, martie 1722.119. A. N., A. E., B!, 625, Haga, 19 februarie1699.119. N. BOUSQUET, op. cit., p. 24 ; SimonCOLLIER,

Ideas and Politics of Chilean Indepetidence, 1808 —1833, 1963, p. 11.

123. Alice CANABRAVA, O Comercio portugues no Rio da Prata (1580—1640), 1944 ; Mărie HEL- MER,„Comercio e contrabando entre Bahia e Potosi noseculo XVI", în : Revista de historia, 1953, pp.195—212.

124. H. E. S. FISHE-R, The Portugal Trade, 1971, p.47.

124. J. ACCARIAS DE SERIONNE, Les Interets

des

nations..., op. cit., I, p. 86.126. Citat de J. VAN KLAVEREN, „Die historische

Erscheinung der Korruption, in ihrem Zusam-menhang mit der Staats- und Gesellschafts-struktur betrachtet", I, în : Vierteljahrschrijt fur Sozial und Wirtschaftsgeschichte, decembrie1957, pp. 303—306, nota 26.

127. Gonzalo de REPARAZ „Los caminos del con-trebando", în : El Comercio, Lima, 18 febru -arie 1968.

128. A. N., K 1349, f° 124 v°.

128. A. N., G 7, 1692, memoriul lui Grnnville-Locquet,

i" 206 v°.130. N. BOUSQUET, op. cit., p. 17, după Picrre

CHAUNU, „Interpretacion de la Independenciade America Latina", în : Perii Problema, n° 7,1972, p. 132 : J. VICENS VIVES, An Economic History of Spain, 1969, p. 406.

131. Claudio SÂNCHEZ ALBORNOZ recunoaşte căeste vorba de o opinie a lui, dar nici eu, niciel nu am putut găsi locul anume la care săfacem trimiterea.

132- A. E., M. şi D. America, 6, f° 289.

363



133. Asiento, monopol al furnizării de sclavi negri pentru coloniile spaniole din America, a fost practicat din secolul al XVI-lea. La începutulRăzboiului de Succesiune a Spaniei (1701), ele s t e t r e c u t F r a n ţ e i . I n 1713 , i a f o r m a unu itratat internaţional, atunci cînd Filip al V-loaî l a cordă Angl iei : a cordul semna t cu SouthSea Company, valabil 30 de ani, prevedea in-

troducerea a 48 000 sclavi anual şi o autorizasă trimită la tîrgurile coloniale două nave de 500tone, los navios de permisa. Cu toate cu articolul16 al tratatului de la Aix-le-Chapelle reînoieste,în 1748, înţelegerea, pentru 4 ani, Companiaengleză renunţă la înţelegere în 1750.

134. M. DEVEZE, L'Europe et le monde..., pp. 425— 426.

135. Decret din 18 mai 1756, A. GARCIA-BAQUEROGONZALES, op. cit., I, p. 84.

136. N. BOUSQUET, op. cit, p. 8.136. Nave în princ ipiu izolate, dar careîncărcau

mărfuri înregistrate la plecare.138. A. de Indias, E 146, citat de G. DESDEVISES

DU DEZERT, L'Espagne de l'Anden Regime, III,1904, p. 147.

139. Ibid., p. 148. Cel de-al patrusprezecelea port sedeschide în 1788 în favoarea San Sebastianului.140. Moscova, A. E. A., 50/6, 500, 3, Amsterdam, 12/23

ianuarie 1778.141. Oscar CORNBLIT, „Society and Mass Rebellions

in Eighteenth Century Peru and Bolivia", în : St. Antony's Papers, 1970, pp. 9—44.

142. Camera de comerţ care organizează si contro-lează comerţul exter ior ş i care se bucură de privilegii considerabile.

143. Cf. J. FISHER, Government and Society in Co-lonial Peru, 1970, în special pp. 124 şi urm.

144. D. A. BRADING, op. cit., pp. 304, 312.144. Ibid., p. 38 ; traducerea franceză a acestuime-

moriu, A. E., CC. Mexico, 1, f° 2—15.

146. „Obstacles to Economic Growth in 19* CenturyMexico", în: American Historical Reviexv, februarie 1978, pp. 80 şi urm.

147. Ibid., p. 82.147. A. HANSON JONES, art. cit.147. J. VIVES, Historia social y economica de Espana

y America, op. cit., IV, p. 463.150. Conform calculului, şi el aleatoriu, la care ajunge

Holden FURBER, John Company at work, 1948, p. 309. Acest calcul nu ţine seama de contra- bandă.

151. A. E., C. P. Statele Unite, 59, i° 246 v°,

364



152. Jurgen SCHNEIDER, „Le commerce francaisavec l'Amerique latine pendant l'âge de l'in-dependanee (premiere moitie du XIXe siecle),în : Revista de Historia de America, 1977, pp. 63— 87.

153. Nico PERRONE, „II manifesto dell' imperialismoamericano nelle borse di Londra e Parigi", în

Belphagor, 1977, pp. 321 şi urm. Capitalurile

se refugiază în Europa „cea mai mare parte/.../ trimise în Franţa", situaţie înregistrată Innoiembrie 1828, A. E., M. şi D. America, f 1,501, f° 4 şi urm.

154. A. N., A. E., B III, 452.155. „Feudalismo y capitalismo in America latina",

în : Boletin de estudios latino-americanos y del Caribe, decembrie 1974, pp. 21—41.

156. Pentru întreg paragraful ce urmează, A. N.,Marine, B 7, 461, Memoriu asupra situaţiei Sta -telor Unite privitor la industria internă şi lacomerţul exterior din februarie 1789.

157. Op. cit.', p, 49.157. Citat de B. H. SLICHER VAN BATH, art.cit.,

p. 25.159. Vezi supra, II.

159. F.. FLORESCANO, op. cit., p. 433.159. C. GIBSON, The Aztecs under Spanish Rule,

1964, p. 34.162. M. BATAILLON, op. cit., p. XXXI.162. Ibid., p. XXX.162. Der Charakter der Entdeckung und

Eroberung Amerikas dur eh die Europăer, 1925, I, pp. 453— 454.

165. Op. cit., pp. 30 şi urm, 126.165. „Lo zucehero e l'Atlantico", în:Miscellanea di

Studi sardi e del commercio atlantico, III (1974), pp. 248—277.

167. M. DEVEZE, L'Europe et le monde..., pp. 263 şiurm.

168. Robert CHALLES, Voyage aux Îndes d'uneescadre francaise (1690—1691), 1933, pp. 85—87.

169. Contra Costa este, în linii mari, ansamblul lito-ralului sud african al Oceanului Indian.

170. W. G. RANDLES, L'Empire du Monomotapa du XVe au XVIIJe siecle, 1975, p. 7.

171. Roland OLIVER şi G. MATTHEW, History of East Africa, 1966, p. 155, citat de M. DEVEZE, L'Europe et le monde. .., op. cit. p. 301.

172. Auguste TOUSSAINT, VOcean Indien au XVIIIe siecle, 1974, p. 64.

173. Moscova, A. E. A., 18 octombrie 1774, cotă pier-dută.

174. K. G. DAVIES, The Iioyal African Companii,1957, pp. 5 şi 6.

365



175. După N. SANCHEZ ALBORNOZ, op. cit, p66175. W. G. L. RANDLES, L'Ancien Royaumedu

Congo des or ig ines a la f in du XIXe s iec le ,1968 ; J. CUVELIER şi L. JADIN, op. cit.,; G.BALANDIER, La Vie quotidienne au royaumede Kongo du XW« au XVIlle siecle, 1965.

177. J. SAVARY, op. cit., articolul „maniile", III, col714.

178. J. CUVELIER şi L. JADIN, op. cit., p.114.178. Pierre POIVRE, Voyages d'un philosophe,ou

Observat ions sur Ies moeurs e t Ies ar ts des peuples de VAfrique, de l'Asie et de l'Ame-rique,1768, p. 22.

180. La Cosmographie universelle—, 1575, f° 67.180. Philip CURTIN, Economic Change in Precolonial

Africa. Senegambia in the Era of the Slave Trade, pp. 235, 237—247.

182. Vezi supra, I, ed. I-a fi-.182. B. BAILYN, op. cit., p. 16.182. Părintele LABAT, Nouvelle Relation deVAfrique

occidentale, 1728, IV, p. 326, în legătură cuGambia.185. P. CURTIN, op. cit., p. XXIII.185. Ibid., p. 4.185. W.G.L. RANDLES, L'Ancien Royaumedu

Congo..., op. cit-, p. 69.188. Ibid., p. 87.188. O. LARA, op. cit., II, pp. 291—292.188. J. BERAUD-VILLARS, L'Empire de Gao.Un

Etat soudanais aux XV<= et XVI* siecles, 1942, p. 144.

191. W.G.L. RANDLES, L'Ancien Royaume duCongo..., op. cit., p. 132.

192. Ibid.192. Ibid., p. 135.192. W.G.L. RANDLES, L'Empire duMonomotapa...,

op. cit., p. 18.195. W.G.L. RANDLES, L'Ancien Royaume du

Congo..., op. cit., p. 216.196. Konkwistadorzy Portugalscy, 1976.196. Paul MILIOUKOV, Char les SEIGNOBOS,Louis

EISENMANN, Histolre de Russie, I, 1932, p. 158,nota 1 ; Medit., I, p. 174.

198. J.B. LABAT, op. cit, V, p. 10.1 98. în sensu l de aven tu rieri.198. W.G.L. RANDLES, L'Ancien Royaumedu

Congo..., op. cit., pp. 217 şi urm. ; C. VERLIN-DEN, în : J .C. MARGOLIN, op. cit . , p. 689.Cuvîntul pombeiro ar veni de la pumbo, piaţaactivă a actualului Stanley Pool.

201. Gaston MARTIN, Nantes au XVIIIe si ecle. Veredes negriers (1714—1774), 1931, pp. 46 şi urm.

202. P. CURTIN, op. cit.

366



203 Ibid., pp. 334 şi urm.204. V. BERNARD, J.C. COLLÎ, D. LEWANDOWSKI,

Dictionnaire..., op. cit., p. 1104.205. IVI- DEVEZE, L'Europe et le monde..., op. cit,,

p. 310, şi referinţele de acolo la C.W. NEW-B U R Y , R e g i na l d C O U P L A N D , C . L L O Y D ,D. CURTIN, H. BRUNSCHWIG.

206. A.E., CCC. Londra, 12, f° 230 şi urm. Scrisoa-

rea lui Seguier, 12 mai 1817.207. Considerations... sur l'abolition generale de la

Trăite des Negres adressees aux Negociateursqui doivent assister au Congres de Vierme, par un Portugais, septembrie 1814, pp. 17—18. (B.N.,Paris, LK 9, 668).

208. Întreg aces t paragraf da torează mult căr ţ i i Jac-quclinei KAUFMANN-ROCHARD, Originesd'une bourgeoisie russe, XVI« — XVIJe silele,1969.

209. C. VERLINDEN, op. cit., v. nota 2 a acestuicapitol, pp. 676 şi urm.

210. I. WALLERSTEIN, op. cit., p. 320.210. WALTHER KIRCHNER, „Uber denrussischen

Aussenhandel zu Beginn der Neuzeit", în : Vier-

teljahrschrift f i ir Sozial- und Wirtschaftsge- schichte, 1955.212. B.H. SUMMER, Survey of Russian History,

1947, p. 250 citat de R.M. MATTON, în : Russian I mp er ia li sm f ro m l va n t he G re at t a t he Revolution, sub îngr i j i r ea lu i TarasHUNCZAK, 1970, p. 106.

213. G eorge VE RN AD SK Y, The Tsardom oi Moscow,1547—1682, V, 1969, p. 166.

214. Artur ATTMAAT, The Russian and Polish Mar-kets in International Trade 1500—1650, 1973, pp. 135 şi urm.

215. Ibid., pp. 138—140.216. Rijhsdaaler, rigsdaler sau rixdollar, taler regal

şi oficial al Ţărilor de Jos, bătut după StateleGenerale din 1579.

217. M.V. FECHNER, Le Commerce de l'Eta t russeavec Ies pays orientaux au XVîs siecle, 1952, înrusă ; datorez r ezumatul ş i t raduce rea pa-sagiilor importante lui Leon Poliakof.

218. A. GERSCHENKRON, Europe in the Russianminor, 1970, p. 54.

219. Marian MALOWIST, „The economic and socialDevelopment of the Baltic Countries, XVth— XVIIth century", îrî : Economic History Review,decembrie 1959, pp. 177—189.

22°- A.N., K 1352, f° 73, prin 1720.221. Ibid.

I I

367



222. Samuel H. BARON, „The Fate of the Gosti inthe reign of Peter the Great", în : Cahiers dumonde russe et sovietique, octombrie-decembrie1973, pp. 488—512.

223. J. KAUFMANN-ROCHARD, op. cit., p.88.223. Ibid., pp. 87 şi 227.223. Ibid., pp. 227—228.

223. J. KULISCHER, Wirtschaftsgeschichte Russlands,I, p. 447.

227. Sa u riad, „galerie", „rînd de prăvălii", de„bolţi".227. 1 pud = 16,38 kg.227. J. KULISCHER, op. cit., I, pp. 447 şiurm.227. Pentru ceea ce urmează, cf. J. BLUM, Lord

a n d P e a s a n t i n R u s s i a f r o m t h e 9 t h t o t h e19th century, pp. 106 şi urm.

231. Michael CONFINO, Systemes agraires et progresagricole, L'assolement triennal en Russie aux XVUle—XIXe siede, 1970, p. 99.

232. Frederic LE PLAY, L'Ouvrier europeen, 1877— 1879, citat de J. BLUM, op. cit, pp. 316—317.

233. Arhivele Voronţov, op. cit., XXI, p. 327.233. J. BLUM, op. cit., p. 283 ; Roger PORTAL,„Ma-

nufac ture s e t c la s se s soc ia le s en Russ ie auXVIII e s iec le" , în : Revue historique, aprilie-iunie 1949, p. 169.

235. Petei' Simon PALLAS, Voyages... dans plusi-eurs provinces de l 'Empire de Russie et dansVAsie septentr ionale , P ar is , 1 79 4, I , p . 1 4,nota 1.

236. J. BLUM, op. cit., pp. 302—303.236. Ibid., pp. 293—294.236. Ibid., pp. 300—301. z>236. Ibid., p. 288.236. Ibid., p. 290.236. Ibid., p. 473.236. J, KOUFMANN-ROCHARD, op. cit., p.191.

236. Louis Alexandre FROTIER DE LAMESSE-LIERE, Voyage ă Saint-Petersbourg ou Nou*veaux Memoires sur la Russie, op. cit., p. 116

244. Auguste JOURDIER, Des forces productives,destructives et improductives de la Russie, 1860, p. 118.

245. J.P. KILBURGER, Kurzer Unterricht von demrussischen Handel, citat de J. KULISCHER, OP-cit., p. XII, pp. 248 şi 329.

246. J. KAUFMANN-ROCHARD, op. cit., p.46.246. Adam OLEARIUS, Voyage en Moscovie,Tarta-

rie et Perse, 1659, p. 108, citat de J. KAUF-mann-ROCHARD, op. cit., p. 338.

249. J. BLUM, op. cit., p. 286.249. J. KAUFMANN-ROCHARD, op. cit., pp.39

şi urm.251. Arhivele Voronţov, op. cit., XXI, p. 333.251. J. KAUFMANN-ROCHARD, op. cit., p. 65.

368



I

253. Francois BARREME, Le Grand Banquier,168-5,

p. 2*1.6.254. A.N. Marine, B7, 457, 1780.254 . A. E. , M. ş i D. R us ia, 7 , f ° 298 p ri n1770.254. A.E., M. et D. Rusia, 2, f° 176, 1773.254. P. Philippe AVRIL, .Voyage endivers Etats

d 'E ur op e e t d 'A si e, e nt re pr is p ou r decouvri r un nouveau chemin ă laChine..., 1692, p. 103.

258. Eugenio ALBERI, Relazioni degliambasdatori

vcneti durante ii secolo XVI, 1839—1883, III,2, Giac, Soranzo, p. 199.

259. A.d.S. Venezia, Inghilterra, Lojadra, 18—19iunie

1703.260. J. SAVARY, op. cit., V, col. 658 şiurm.260. Boris NOLDE, La Formation del'Empire russe,

2 voi. 1952—1953.262. Francois-Yavier COQUIN, La Siberie, peuple-

ment et immigration paysanne au XIX» siecle, 1969, pp. 9—10.263. Jbid.263. P. CAMENA D'ALMEIDA, în :Geographie uni-

verselle, V, 1932, p. 258.265. Aceste amănunte sînt luate din F.-X.COQUIN,

op. cit., p. 109. 265. A.E., M. şi D.Rusia, 2 f° 187 v°-188.267. F.-X. COQUIN, op. cit., p. 11.267. Ibid, p. 12.267. A.E., M. şi D. Rusia, 7 f° 246—249.Observaţii

pentru abatele Raynal.270. P. CAMENA D' ALMEIDA, op. cit, p.217.

270. J.G. GMELIN, Voyage en Siberie...,1767, II, p. 50.

272. Ibid., II, 123.272. J. KAUFMANN-BOCHARD, op. cit, p.200.272. Gazette de France, 4 aprilie 1772, p.359.272 . W . L EX IS , „ Be it ră ge z ur S tat is ti k der Edelme-

talie nebst einigen Bemerkungen iiber dieWertrelation ", în : Jahrbuch f iir NationalokO' nomie und Statist ik, XXXXIV,1908, p. 364.

276. C. M. FOUST, "Russian Expansion to theEast

through the 18th Century", în : Journal of Economic History, 1961, p. 472.

277. iMaurice-Auguste de BENYOWSKY,Voyages et

memoires... I7D1. p. 03.278. P. S. PALLAS, Voyage ă travers plusieurs pro-

vinces de l'Empire russe. 1771—1775. III, p.490.

279. Ibid., p. 487.230. M. A. de BENYOWSKY, op. cit, p. 48.281 . A.E. , M. ş i D. Rusia, 2, f° 188.281. James R. GIBSON, Feeding the Russian Fur

Trade : provisionment o f the Okhotsk seaboard and the Kamtchatka peninsula, 1689 — 1856, 1970.

283. Ernst HOFFMANN, Reise nach denGoldwăschen

Ostsiberiens, 1847, ediţia 1969, pp. 79 şiurnţ.

369



204. In 1728, 1732, 1741, 1746, 1755, — A.E., M. şiD. Rusia, 2, f° 183—185. 285. Ibid. 230. .1.

SAVARY, op. cit., V, col. 659 şi u rm.287. C. M. FOUST, ari. cit., p. '177.287. J. G. GMELIN, op. cit., I, p. 43.239. C. M. FOUST, ari. cit. p. 477 ; A.N., A.E., M. şi

D. Rusia, 2 f° 182. 230. Arhivele Voronţov, op.cit., IX, pp. 32—33.

291. Gino LUZZATTO, Storia economica dell'etă mo-derna e contemporanea, II, 1952, p. 16.292. A.N., A.E., B1, '185.292. A.d.S. Neapole, Affari Esteri, 800 ; Gazettede

Cologne , 23 septembr ie 1763. Se pa re că ocotă de schimb rusă es te înregis tra tă la Lon-dra începînd din 1762.

294. Moscova, A.C. Fondurile Voronţov, 1261, 4— 446.235. Arhivele Voronţov, op. cit., XXI, p. 137.235. Ibid., p. 315.297. Ibid., X, p. 201. '"""297. J. BLUM, op. cit, p. 293. ' ?

297. R. PORTAL, art. cit-, pp. 6 şi Urm.297. J. BLUM, op. cit, p. 294. ¥'297. A.N., Marine, B7, 457.297. A.N., K 1352.297. Arhivele Voronţov, op. cit, VIII, p. 363.

■ *' 297. Fernand GRENARD, Grandeur et dâcadence&e

l'Asie. 1939, p. 72.305. A.E., M. şi D. Turcia, 36, f° 16.305. G. TONGAS, Les Relations de la France avec

l'Empire ottoman, durant la premiere moitiedu XVIie siecle, 1942, p. 141.

307. Giovanni BOTERO, Relationi universali, 1599, II, pp. 117—118.

308. C. BOXER, "The Portuguese in the East, 1500— 1800", în : Portugal and Brazii, an Introduction,sub îngr i j i rea lui H. V. LIVERMORE, 1953, p. 221.

309. A.d.S. Venezia , Relazioni, B 31.309. Francois SAVARY DE BREVES, Relationdes

voyages de... 1628, p. 242.311. Masstre MANRIQUE, Itinerario de las misiones

que hizo el Fadre F. Sebasîian Manrique..., 1040, p. 480.

312. Abatele FREVOST, op. cit., IX, 1751, p. 88 (Vo-yage d'A.de Rhodes, 1648).

313. Edward BROWN, A Brief Account of SomeTravels..., 1673, pp. 39—40.

314. T. STOIANOVITCH, dactilogramă, în : Confe-rence de la Commission d'histoire economique

«i de VAssocia t ion du Sud-Est europeen, Moscova s:_ şi Kiev, 1969.

370



315.

316.

317.318.

319.

320.321.322.

323.

324.325.

326.

327

.

328

.

323

.

330.331.

332

.

333

.

334

.

335

.

336

.

337

.

W. PLATZHOFF, Geschichte deseuropăischen Staatensystems, 1559—1660,1928, p. 31.

Herbert JANSKY, în : Handbuch der europăi schen Geschichte, sub îngrijirea luiT. SCHIE;-DSR, op. cit., IV, p. 753.

Ibid., p. 761.Jorjo TADlC, „Le commerce en Dalmatie et

â Raguse et la decadence economique deVenise au XVII e siecle", în : Aspetti ecause della decadenza economica veneziananel secolo XVII, 1861. pp. 235—274.

Robert MANTRAN. „L'Empire ottoman et lecommerce asiatique au XVl e et au XVII e

sie-cle", în : Islam and the Trade of Asia,sub în grijirea lui D. S. PJCHARDS, 023. cit.,

p. 169. Ocuparea Bagdadului în 1534, aBasoi'ei in 1535 şi apoi în 1546.

Moscova, A.C., 276-1-335. f° 171—175.A.E., M. şi D. Turcia, 11, f° 131—151.Registre pe care se înscriu operaţiile pe

mă sură ce se înfăptuiesc (LITTRE).Pierre BELON, Les Observations de plusieurs singuîariîez et choses meniorables irouveesen Grece, Asie, Judee, Egypte, Arabic et autres pays estranges, 1553, f°. 181 v°.

Abatele PREVOST, op. cit, IX, p. 88.Gazette d'Amsterdam, 13 decembrie 1672.Kami- niec, astăzi Kameneţ-Podolsk, înUcraina, a fast stăpînit de turci, tătari,

polonezi pînă în 1793, apoi de ruşi.Paul-Ange da GÂRDANE, Journal d'un

voyage dans la Turquie d'Asie et la Perse, fait en 1807 et 1808, 1809, p. 13.

Biblioteca Maroiana, Scritture, Oro eargenio, VII, MCCXXVIII, 55.

Numele ducatului de aur bătut de regiiUnga riei şi imitat adesea Instrăinătate.

'O HO TUCCI, „Les emissions monetaires daVenise et les mouvements internationauxde l'or", în : Revue hisîorique, iulie 1978, p.97, nota 21.

Ibid., p. 109, nota 65.F. REBUFFAT, M. COURDURIE,

Marseille ct le negoce marseillaisinternaţional (1785 — 1790), 1966, pp. 123 şiurm.

C. SONNINI, Trăite sur le commerce de lamer Noire, f.a.

A.N., A.E., B l, 436, citat de T.STOIANOVITCH, dactilograma citată p. 35.

în conferinţele sale de la Paris în 1955.Medit., II, p. 64. Ibid., I, p. 263.Henri MAUNDRELL, Voyage d'Alep ă Jerusa-

lem, 1708, p. 2, (călătoria din 1696).

371



338. într -o revis tă loca lă , pe care din nefer ic ire amrătăcit-o, . . . , •■

339. A.d.S. Neapole, Affari Esteri, 800, Haga, 21 au-gust 1761.

340. Moscova, A.E., A., 4113, 158, f° 4, Veneţia, 4/15decembrie 1787.

341. A.E., M. şi D. Turcia, 15, f D 154—159.341. Observations sur l'etat actuel de l'Empire

ot- tovian sub îngrijirea lui Andrew S. EHREN-KREUTZ, 1935, pp. 40—50.

343. Ibid., p. 53.343. Ibid., p. 54.343. La t ratatul ci : la Kuciuk Kainargi .348. La tratatul de la Constantinopol (ianuarie 1784),

prin care sa recunoaşte cedarea Crimeii căt-reRusia.

347. Vezi supra, I.347. K. N. CHAUDHURI, The Trading World of Asia

and the English East India Company, 1660 — 1760,1378, p. 17.

349. A.E., M. şi D. Turcia, 11, f° 131—151,1750.349. H. FURBER, op. cit., p. 166.349. A.E., M. şi D. Turcia, 11, f- 162.349. Ibid., f° 151, 1750.349. H. FURBER, op. cit., p. CS.349. A.E., M. ş i D. Turcia, 11, f° 70 e t 70 v°.349. Ibid., f° 162.349. Moscova, A.E. , 35/6, 371, f° 32.349. Ibid., 93/6, 438, f° 81.349. Luigi Celli, Introducere la Due Trattatiinediţidi Silvesto Gozzolini da Osimo, Economista e Finanziere del sec. XVI. 1832, p. 8. 353. MoscovaA.E.A., octombrie 1787, cotă incompletă.360. M. A. de BENTOWSKY, Voyages et memoires...,

op. cit., I, p. 51.361. "Agenţia for Ottoman History"', în Revieio, 1,

1977, p. 53.362. Moscova, A.E.A., martie 1735, datele de identi-

ficare a d ocumentului incomplete.

3"3. Handbuch der europăischen Geschichte, sub în-grijirea lui T. SCHIEDER, op. cit., p. 771.364. A.d.S. Neapole, Affari Esteri, 805.385. Michel MORINEAU, dactilogramă, Comunicare

la Săptămna de la Prato, 1977, p. 27.3S8. J. ROUSSET, Les Interets prese.ns des puissan-

ces de l'Europe, 1731, I. p. 161.367. Ange GOUDAR, Les Interets de la France ir.ai

entendus..., 1756, I, p. 5.368. Pentru acest paragraf am folosit îndeosebi lu-

crările lui Giorgio BORSA, La Nascită del mondomoderna in Asia Orienta le , 1977, ş i Miche lDEVEZE, L'Europe et le monde..., op. cit.

372



3G9.

370.371

37.

2.373,374,

375.370.377.

370,

379,380,331,332.

383,381,

385.

386,

387.388.

389,390.

391.3G2.393

.394

.395.398.

397.

333

.39.9.400

.

Maurice LOMBARD, . U Islam dans sa. premiere

grandeur, 1971, p. 22. Vezi supra I, p. 309. Nume dat de arabi (înseamnă„oameninegri")

coastei de sud a Somaliei pînă înMozambic. Indonesian Trade and Soeiety,1955. Familii trăiesc în sudul Indiei şi în

Ceylon. Archibald R. Lewis, „Lesmarchands dansl'ocean Indien", în : Revue d'histoirecconomi-que et sociale, 1976, p. 443.

Ibid., p. 455, Ibid., pp. 455— 458. Donald F. LACH, Asia in

Europa, 1970, I, p. 19. FrancoVENTURI, L'Eitrope des Lumieres, re-

cherches sur le XVIlie siecle, 1971, pp.138— 139.

C. 6. F. SIMKIN, op. cit, p. 182. GiorgioBORSA, op. cit., p. 31. A.N., Colonii, C2, 254,f° 15 v°. L. DERMIGNY La Chine et VOcddent..., op.

cit, II, p. GSS. Vezi supra. p. L.SIMOND, Voya.je ă'un Francaisen

terre..., op. cit., II, p. 230. Victor JACQUEMONT, Voyaoe dan

1811— 1S44, p. 17. M. DEVS2E, op.cit., p. 223. British Museum, Sloane1005. R. CHALLJES, Voya.'}e auxîndes..., op.

436.A.N., Colonii, C', 103, î° 233. FrancoisMartin, 1640—1703, guvernator

ral al Companiei Indiilor începînd di»A.N., Colonii, C2 105, f° 258 v J şi 257,Maestre MANRIQUE, op.- cit,, p. 398. K. N. CHAUDHURI, op. cit., pp. .147—448, A.N.,A.E., B III, 459. A.N., Colonii, C2, 75, f° 165...Este vorba, neîndoielnic, despre monds,î.npru-

muturi pe termen scurt ale Companiei.SahaPANCHANAM, "Einige Probleme der kapita-iisiichen Entwicklung Indiens im 19.Jahr-hundert", în : Jahrbuch fur Wirtschajtsiie- schichte, 1970, I, pp. 155—161.

V. I. PAVL.OV, Historical Premises for India'sTransition to Capitalism, ed. a Ii-a, 1978, pp.326—332.

K. N. CHAUDHURI, op. cit, p. 455. Ibid., p. 456.

Abatele PREVOST, op. cit, I, pp. 35, 48,49.

the Making o

Angle-

Vină:...,

cit., p.

ene1701.



373



42542 542 742842943 0431,432433434

435,436,

437.

438.439.

440.441.

442.

443.

444.445.446.447.448.449.450.451.452.453.454.

455.453.457.458.459.460.

461.

462.

B. K. GROVER, art. cit., p. 130.S. CHANDRA, art. cit., p. 81.I. HABIB, ,.Potentialities...", citat, p. 8.

Ibid., pp. 18—19. Ibid., pp .3—4. Ibid., p. 4, nota 2.Abatele PREVOST, op. cit., XI, pp. 661—862. Ibid., pp. 651—652.

Ibid., p. 652.Maundul de Bengal = 34,500 kg ; cel de Su-rat - 12.712 kg (K. N. CHAUDHURI, op. cit., p. 472).

B. R. GROVER, art. cit., pp. 129—130. I.HABIB, „Potentialities...", citat, p. 7—8

W. H. MORELAND, op. cit., pp. 99—100, 103— 104. I. HABIB, „Usury in Medie val India", art.

cit., p. 394.

B. R. GROVER, art. cit., p. 138. Stat din India alcărui principal oraş este

Bombay.I. HABIB, „Potentialities...", citat, pp. 46—47. Ibid., p. 43. SONNERAT , Voyage aux îndesOrientales et ă la Chine, 1782, I , pp. 103 ci 104. Jahangir's India : the Remonstrantion of Francisco Pelsaert, 1925, p. 60. citat de I. HABIB,

„Potentialities...", citat, p. 43, nota 2. I. HABIB,..Potentialities...", citat, pp. 44—45. Ibid., p. 45.Abatele PREVOST, op. cit., X, p. 1. Ibid., X, p. 93. Ibid., X, p. 237. H.FURBER, op. cit, p. 10.I. HABIB, „Potentialities...", citat, p. 55 şi nr. 2.A. N. Marine, B7, 443, f° 254. V. I. PAVL OV, op.cit, p. 329. H. FURBER, op. cit., p. 187. A. N.Colonii, C3, 105, f° 291 V°. H. FURBER, op. cit., pp. 189—190. V. I. PAVLOV, op. cit, p. 233. K. N. CHAUDHURI, op. cit, p. 260. Ibid., p. 253.Abatele PREVOST, op. cit, X, p. 65.Fă ră a înche ia un cont rac t de l iv ra re obl iga -

toriu cu meşteşugarii.

A. N., A. E., B III , 459, aprilie 1814, Memoiresur le commerce de l ' Inde . . . que fesoi t l 'an-cienne compagne des îndes et celle ^tăblie en1785. P 1—32, passim. ., .. ....,

Ibid., £° 12. . in .n o ,Z2Li

■ • . ■ ' * ■

375



4f i 3. S a t is h C H AN D RA , „ S ome A s pe c t s o f ţ heGrowth of a Money Economy in India dur ingthe Seventeenth Century", în : The Indian Economic and Social History Review, 1966, p. 326şi B. R. GROVER, art. cit., p. 132.

464. B. R. GROVER, art. cit., pp. 128, 129, 131.464. Ibid., p. 132.464. Unde se găseşte factoria franceză de la

Pon- dichery, care suferă din pricina faptului căsosirile de alimente şi mărfuri sînt rare.

467. A. N., Colonii, C2, 75, f° 69.4SS. Percival GPEAR, The Nabobs, 1963, pp. XIV şi

urm.469. A. N., C2, 286, -p 230.470. I. HABIB, „Potentialities...", ciiat, p. 12 şi

nota 1. 471Ibid.. p. 32.472. Abatele PREVOST, op. cit., X, p. 232.472. Roland MOUSNIER, în : MauriceCROUZET,

Histoire generale des civilisations, IV, 1954, p. 491.

474. Abatele PREVOST, op. cit., X, p. 235.474. Man tale împăturite p ri nse de partea

din spatea şeii.476. A. N. Colonii, C2, 56, f°sl7 v° şi urm. 1724.

Acest import de postav se ridică pe vremeaaceea la 50 009 scuz i pe an. 477t Abafai.3

PREVOST, op. cit, X, p. 245. 47-1 I. Habib,„Potentialities...", cit., pp. 38 şi urm. 479. Ibid., pp.33—37.481. Abatela PREVOST, op. cit, X, p. 146. 481.Francois Bernier, Voyages... contenant la des-

cription des Etats du Grand Mogol..., 1699, I, p. 94. 432. Abatele Prevost, op. cit.,

X, p. 235.483. Ibid., X, p. 95. 6'483. P. Spear, op. cit., p. XIII. ; '483. M. N. Pearson, „Shivaji and the Decline

o£ theMughal Empire", în : Journal of Asian Stu-dies, 1970, p. 370.

488. A. K. Majumdar , „L'India ne l Medioevo e a l princlpio dell 'etâ moderna", în : PropylăenWeltsgeschichte, tr. it, VI, 1908, p. 191.

487. Ibid., p. 189.487. Sec tă h indusă v işnuită înfi in ţa tă l aînceputul

secolului al XVI-lea Sikhi au constituit rega-tul Lahore.

489. H. FURBER, op. cit, p. 303.489. A. K. MAJUMDAR, op. cit., p. 195.

489. Medit., I, p. 340.

489. H. FURBER, op. dt , p. 25.

3 7 6



493. Giuseppe PAPAGNO, „Monopolio e libertâ dicomfnercio nell'Africa orientale portoghese alialuce di alcuni documenti settecenteschi", în : Revista storica italiana, 1974, II, p. 273.

494. A. N., A. E., B III, 459, Memoriul lui LouisMonneron, 11 prairial, an IV.

495. A.N., 8 AQ 349.495. T. RAYCHAUDHURI, Readings in Indian

Eco- nomy, 1964 , p . 17 , c i t at de V . I . P A V L O V,op. cit., p. 87.

497. V. I. PAVLOV, op. cit, pp. 86—88.497. Ibid., pp. 239 şi urm.497. Ibid., pp. 324—335.497. Ibid., pp. 99 şi urm.497. K. N. CHAUDHURI, op. cit., p. 273.497. V. I. PAVLOV, op. cit., p. 215.497. Ibid., p. 216.497. Ibid., p. 217 ; neîndoielnic acesta estemotivul

pentru care a tunci c înd, în secolul a l XVIII-lea, englezii importă în India oţel, îndeosebi pentru şantierele navale indiene, acesta esteîntotdeauna suedez şi nu britanic.

505. Armando CORTESAO, în : The Suma Oriental d e T o m e P I R E S , 1 9 4 4 , I I , p p . 2 7 8 — 2 7 9 ;V. MAGALHAES GODINHO, op. cit, p. 783.

506. M. A. P. MEILINK-ROELOFSZ, Asian Tradeand European Influence, 1982, pp. 13 şi urm.

507. O. W. WOLTERS, Early Indonesian Commerce,1967, pp. 45 şi urm.

508. Abatele PREVOST, op. cit, VIII, p. 316.508. Ibid., VIII, p. 312.508. Ibid., IX, 74 (1622).508. Ibid., XI, p. 632. -508. SONNERAT, op. cit., II, p. 100.508 . C u p ri vi re l a a ce st e p robl em e, v . c ar te aclasică

a lui G. GOEDES, „Les Etats hindouises d'In-dochine et d'Indonesie", 1948, în : Histoire dumode, de M. E. CAVAIGNAC, t. VII.

514. M. A. P. MEILINK-ROELOFSZ, în : Islam and the Trade of Asia, sub îngrijirea lui D. S. RI-CHARDS, op. cit., pp. 137 şi urm.

515. Luis Filipe F. R. THOMAZ, „Maluco e Ma-l a c a " , î n : A . V iagem de Fernăo de Maga l -ha?s e a questăo das Molucas , sub îngr i j i realui A. TEIXERA, 1975, pp. 33 ş i urm. O pu-nere la punct remarcabilă.

516. Ibid., p. 33.516. Citat de PAVLOV, op. cit, p. 221.516. Ibid.519. Abatele PREVOST, op. cit , I , p. 116.520. Ibid., I, p. 115. - ;•- - i

377



521. M. A. Hedwig FITZLER, „Der An teii der Deut-schen an der Kolonia lpol it ik Phil ipps I I vonSpanien in Asien", în : VieTteljharschrift fur Sozial-und Wirtschaftşgeschichte, 1935, p. 521.

522. L. F. F. R. THOMAZ, art. cit., p. 36. $522. Abatele PREVOST, op. cit., I, p. 336 (1592).f

522. Ibid., VI, pp. 62—63. .;*

522. Ibid., VIII, pp. 480 şi urm. ;;f 528. Op. cit., pp. 160 şi urm. ;527. A. N. Colonii, Cu, f°10 V°.

'{ 527. Op. cit., p. 176. 4527. Voyage en înde du comte de Modave,1113 —

1176, sub îngr i j i rea lui J . DELOCHE, 1971, p. 77.

530. Ibid.530. „I. Wallerstein eţ l'Extreme-Orient, plaidoyer

pour un XVle siecle neglige", Colocviul de laLeyda, octombrie 1978, dactilogramă.

532. „Littoral et interieur de l'Indie", Colocviul dela Leyda, octombrie 1978, dactilogramă.

NOTE LA CAPITOLUL VI1. Cr. LITTRE, Revoluiion : „întoarcerea unui astru

la punctul de unde a plecat".2. Hannah ARENDT, On Revolution, 1963, tradu-

cere franceză cu titlul, Essai sur la Revolution,1967, p. 58.

3. Jurgen KUCZYNSKI, „Friedrich Engels und dieMonop-ole", în : Jafirbuch jur Wirtschaftşge- schichte, 1970, 3, pp. 37—40.

4. Adolphe BLANQUI, Histoire de Veconomie politi-aue en Europe depuis Ies Anciens jusqu'ă nos jours, 1837, I I , p . 209. „Dar , ab ia iv i t ă d inmintea celor doi oameni de geniu , Wat t ş iArkwright , Revoluţ ia Industr ia lă pune s tâpî-nire pe Anglia" : cf. R. M. HARTWELL, The Industrial Revolution and economic growth,1971, p. 111 ; Peter MATHIAS, The First In-dustrial Nation. An Economic History of Bri-tain 17Q0—1914, 1969, p. 3.

5. Maurice DOBB, Etudes sur le deve loppement ducapitalisme, 1969, p. 274, nota 3 ; A. BESAN-C O N , î n : Quarterly Journal of Economics,XXXVI, 1921, p. 343.

6. Les Etapes de la croissance economique, 1967, p. 55.

7. Croissance et structure economiques, op. cit., pp. 247 şi urm.

8. Simon KUZNETS, „Capital formation in ModernEconomic Growth", în : Troisieme Confârenceinternaţionale d'histoire economique, Miinchen,1965, I, p. 20, nota 1.

378



0. Phyllis DEANE, The First Industrial Revolution,"l985, p. 117.

10. „Encore la revolution anglaise du XVIII e sieele",în : Bulletin de la Societe d'histoire moderne,1961, p. 6.

11. Thomas S. ASHTON, La Revolution industrielle,1955, Prefaţa la ediţia franceză, p. X.

12. J. HICKS, A Theory of Economic History, op.cit., pp. 151—154.

13. J. B. SAY, Cours complet ă 1 economie politique,op. cit., II, p. 170.

14. T. S. ASHTON, „The Treatment of Capitalism byHistorians", în : Capitalism and the Historians, ed.F. A. HAYEK, 1954, p. 60.

15. P. DEANS, op. cit, pp. 116, 117 şi nota 1, dupăW. W. Ros tow, The Economics of Take of f into Sustained Growth, 1963.

16. Ignacy SACHS, Pour une economie politique dudeveloppement, 1977, p. 9.

17. Ibid.17. Acest citat dintr-un economist chilian,Oswaldo

SUNKEL, este luat din cartea lui I. SACHS, op.cit., p. 34.

19. Ignacy SACHS, La Decouverte du Tiers Monde,1971, pp. 18—30.

20. Ibid.20. A. N., F 13 , 1512 C, mapa 5.20. Lvnn WHITE, Medieval Technology and Social

" Change, 1362, p. 80 ; M. ROSTOVTZEFF, TheSocial and Economic History of the HellenisticWorld, 1967, I, p. 365.

23. Stephsn Finney MASON, Histoire des sciences,1958, p. 34.

24. A. VIERENDEL, Esquisse d'une histoire de latechnique, 1921, I, p. 38.

25. L'Autre France, L'histoire en perspective geo- graphique, 1971, pp. 51—53. 23. La Revolution

industrielle du Moyen Age, 1975.27. La Crise du feodalisme, 1976.27. „An Industrial Revolution of the thir teenthCen-

tury", în : Economic History Review, 1941. 23.Expresia folosită pentru situaţia din Germaniaaparţine fie lui G. F. von SCHMOLLER, fie lui F.PHILIPPI.30. Eleonora M. CARUS WILSON, „The Woollen In-

dus try", în : The Cambridge Economic His -tory, II, 1952, p. 409.

31. Little Red Book of Bristol, ed. F. B. BICKLEY,1900. 58. II. 7.

32- Frederic C. LANE, „Units of Economic Growthhistorically considered", în : Kyklos, XV, 1962, pp. 95—104.

33- W. ABEL, Agrorkrisen und Agrarkonjunktur, op.cit., p. 51.

379



34. C. -M. CIPOLLA, "The Professions, The LongView", în : The Journal of European Economic History, Spring, 1973, p. 41.

35. G. BOIS, op. cit., p. 246.35. Koger BACON, citat de L. WHITE,Medieval

Technology..., op. cit., p. 134.37. Jacob Cornelius VAN LEUR, Indonesian Trade

and Society, 1955, p. 20.38. Vezi supra, II .38. Herman KELLENBENZ, DeutscheWirtschaftsge-

schichte, I, 1977, p. 167.40. Gemma 1VIIANI, „L'economie lombarde aux

XIVe e t XVe s iec le" , în : Annales E. S . C,mai-iunie 1984, p. 571.

41. Renato ZANGHERI, „Agricoltura e sviluppo delcapitalismo", în : Studi storici, 1968, p. 539.

42. Eric J. HOBSBAWM, „II seeoio XVII nello svi-luppo del capitalismo", în : Studi storici, 1959 —1960, p. 065.

43. Carlo PONI „AII origine dai Sistema di fab- br ica . . ." , în : Rivista storica italiana, 1970, pp. 444 şi urm.

44. L. WHITE, op. cit., p. 129.

44. Ibid., p. 28.44. Gino BĂRBIERI, Le Origini ăel capitalismolom-

bardo. 1951 ; G. MIAMI, art. cit.47. John U. NEF, „The Progress of Technology and

the Growth of Large-Scale Industry in GreatBritain, 1540—1640", în : Economic History Re-view, octombrie 1934, p. 23.

48. S. POLLARD şi D. W. CROSSLEY, Wcalth of Britain..., op. cit-, 19G8.

49. John CLEVELAND, Poems, 1350, p. 10. -49. John U. NEF, art. cit., pp. 3—24.49. S. POLLARD şi D. W. CROSSLEY, op. cit, p.35.49. Ibid., p. 130.49. Ibid.. pp. 84 şi 95.49. Charles HYDE, Technological Change and the

British Iron Industry, 1700—1820, 1977.55. Vezi infra, pp.55. C. HYDE, op. cit., pp. 42 şi urm., 144.55. S. POLLARD şi D. W. CROSSLEY, op.cit,

pp. 105 şi 136—137.58. Ibid.58. Ibid., pp. 142—143.58. John U. NEF, The Conquest of theMaterial

World, 1964, pp. 141—143.61. „The Origins of the Industrial Revolution", în :

Past and Present, aprilie 1960, pp. 71—81.62. L'industrialisation en Europe au XIX e siecle, su b

îngrijirea lui Pierre LEON, Francois CROU-

ZET, Richard GASCON, Lyon, 7—10 octombrie 1970, 1972.

r

380



64.

65.

66.

67

.

63

.

69

.

70

.

71.72.73.74.

75.

76.

77.

78.79.80.

81

.

82

.

83

.

8!.85

.86

.87.

90.9l-

Pierre VILAR, „La Catalogue industrielle,Re-

flexions sur un demarrage et sur undestin",

în : L'Industrialisation en Europe au XIXe siecle, op. cit., p. 421. Jacques BEETIN,

ibid,, p. 477. H. W. FLINN, The Originsof the Industrial Re-

volution, 1965. H. J. HABAKKUK,„Historical Exparience of

Economic DeveJopment", în : E. A. G.ROBIN-SON, cd., Problems of Economic Devetopment,1955, p. 123. PAUL Bairoch, Revolution

industrielle et sousdeveloppemint, 1974, p. 73. E. L. JONES,

„Le origini agricole dell'industria",în : Studi storici, IX, 1968, p. 5G7. Jethro

TULL, The Horse Hoeing Husbandry,

1733. Jonathan David Chamber şiGordon EdmundMingay, The Agricultural Revolution1750 — 1880, 1966, pp. 2—3. Ibid. Ibid. Ibid. P.

BAIROCH, op. cit., tabelul de la pp. 222şi

226 ; P. MATHIAS, The First Industrial Na-tion, op. cit. , tabelul de la p. 474.

Charles-Alexandre de BAERT-DUHOLANT,Ta-

bleau de la Grande-Bretagne..., op.cit-, IV,

pp. 242—243.E. L. JONES, art. cit., pp. 588 şi urm. E.

A. WRIGLEY, în : Past and Present, 1967,citat de E. I. JONES, ari. cit., p. 569. E.L. JONES, art. cit., p. 570. Ibid., pp. 572—574.J. D. CHAMBERS şi G. E. MINGAY, op.cit.,

p. 18. Ibid., pp. 199—201. R. RUBICHON, op. cit.,II, p. 13. Abatele J. B. LE BLANC, Lettres d'un Fran-

cais, op. cit., II, pp. 64 şi 66—67. M.RUBICHON, op. cit, II, pp. 12—13. Ibid.,II. p. 122. P. BAIROCH, op. cit., p. 87. Ibid., p. 215. R. REINHARD, A. ARMENGAUD,J. DUPA-

QUIER, Histoire generale de la populationmondiale, 1968, pp. 202 şi urm. Roland

MARX, La Revolution industrielle en

Grande-Bretagne des origincs ă 1850,1970, pp. 57—58. Ibid. Alexis de

TOQUEVILLE, Voyages en Anglet-terre, 1958, pp. 59 şi 78.

381



160. M. RUBICHON, op. cit., II, p. 111.160. T. S. WILLAN, The Inland Trade, op. cit.■"*■■160. J. H. CLAPHAM, op. cit, pp. 381—382.160. C. DUPIN, op. cit., pp. 148 şi urm.

3 ,Si160. P. MATHIAS, op. cit, p. 277. ' s'105. C. DUPIN, op. cit., p. 149.

166. Ibid., p. 144.166. Ibid., p. 157.166. M. CUCHETET, Voyage de Manchester ă U-

verpool par le Rail Way et la voiture ă vapeur, 1833, p. 6.

169. Ibid., p. 11.169. Ibid., p. 9.169. Ibid., p. 8.169. Charles P. KINDL5BERGER, Economic Deve-

lopment, 1953, p. y6.173. J. R. HARRIS, în : L'IndustnaUsation de l'Eu-

rope au XIX« siecle, op. cit., p. 230.174. M. RUBICHON, op. cit, I, pp. 529—530.174. Vezi supra, p.173. Op. cit.177. D. D3FOE, Tour..., op. cit., ed. 1927, I, p. 2. 173.P. ADAM, dactilogramă, p. 92.179. D. C. NORTH şi R. P. TÎIOMAS, The Rise of

iae Western World, 1973, p. 157.180. John IIICKS, Value and Capital, 1939, p. 302,

citat, R. M. IIARTWEIX, op. cit., p. 114.181. Jean ROMEUR, Dictionnaire..., I, p. 354.J 82. Sublinisrea îmi aparţine, Y. BERNARD, J. C.

COLLI, D. LEWANDOWSKI, Dictionnaire...,op. cit., p. 401.

183. Op. cit, pp. 1185 şi Urm. 181. S. K.UZNETS,Croissance et structura economi-

Cjues, 1972, passim şi îndeosebi pp. 248 şi urm.105. ,,Prise de vues sur la croissance de l'economie

francaise...", art. cit., pp. 46—47.106. P. BAIROCH. op. cit, p. 44, tabelul IV.187. Caston IMBERT, Des mouvemsnts de longue

dvsie Kondratieff, 1959.188. E. H. PHELPS BROWN, Sheila V. HOPKINS,

„Seven Centuries of Builcîing Wages", în : Economica, august 1955, p. 197.

189. R. M. Ilartwell, op. cit., p. XVII.189. Sublinierile îmi aparţin, S. KUZNETS, op.cit.,

pp. 92—94.3 91. Citat de Raymond ARON, Les Etapes de lapen-

see sociologique, 1967, p. 321.192. Vezi supra, II .192. J. HICKS, op. cit., p. Î55 „.../£was casual la-

bour that was ihe typical condition of the

preindustrial proletariat".194. Vezi supra, II .

384



195. Neil J. SMELSER, Social Changa in the Indus-trial Revolution. An Application of Theory to the Lancashire. Cotton Inăustry 1770—1840, ed. aIII-a, 1987, p. 147.

196. P. MATHIAS, op. cit, p. 202.196. Ibid.. p. 203.196. A. E., C. C. Londra, î D 146—151, 13 martie1817.

196. Neil J. SMELSER, op. cit., pp. 129 şiurm.23ft\Ibid., p. 165.201. |L. SIMOND, op. cit., II, p. 103.201. E. HOBSBAWM, Industry and Empire, op.cit,

p. 51.203. Ibid., p. 55.203. P. MATHIAS, op. cit., p. 170.203. Ibid., p. 151.203. Ibid., p. 152.203. Ibid., pp. 152—153.203. Reziduri de orz fermentat care a servit la pre-

pararea berii. 203. L. SIMOND,op. cit., pp. 193—194.210. P. MATHIAS, op. cit., p. 153.210. Ibid., p. 154.2Z2. R. M. HARTWELL, „The Tertiaiy Sector in

English Economy during the Industrial Revo -lution", în : L'Industrialisation de l'Europe..., op.cit, pp. 213—227.

213. P. MATHIAS, op. cit., p. 283.213. R. M. PILLET, op. cit.213. V. discuţiile desfăşurate la Colocviul de laLyon,

L'Induxtrialisation de l'Europe, op. cit., îndeosebi p. 228.

218. Vezi sitpra, p. 273.217. H. C. DARBY, op. cit.217. Trebuie să ne gîndîm între altele lalucrările

clasice ale lui A. N. DODD, The. Industrial Revolution in North Wales, 1933 ; H. HAMIL-TON. The Industrial Revolution in Scoţiană,1932 ; J. D. CHAMBERS, Nottinghamshire inthe Eighteenth Century, 1932 ; W. H. B. CO-UllT, The Pase of the Middland Industries,1938 ; T. C. SMOUT, A History of the Scottish People 1560—1830, op. cit.

219. E. L. JONES, „The constraints of EconomicGrowth in Southern England 1660— 1840", în :Congresul de la. Munchen, 1965.

220. England in the Reign of Charles II, 1934.221. English Social History, 1942, p. 298.222. Albert DEMANGEON, „Iies Britanniques", în :

Geographie universelle, I, 1927, p. 219. W-ibid., p. U9.

385



224. G. M. TREVELYAN, op. cit, p. 298 şi nota 1.Aceste cifre, şi merită să remarcăm acest lu -cru, indică un venit pro capite mai ridicat înAnglia neprdvilegiată (10 la 7), ceea ce în -seamnă că pentru marea masă era mai binesă trăieşti la nord decît la sud de linia Glou- cester-Boston.

225. A. DEMANGEON, op. cit, p. 149.

225.T. S. SMOUT, dactilogramă, Săptâmîna de

laPrato, 1978.

227. Rudolf HILFEDRING, Das Finanzkapital, ed.I-a, 1910, trad. franceză : Le Capital financier,1970.

228. Ibid., pp. 311—312.228. Vezi supra, cap. II şi III.228. R. HILFERDING, op. cit, pp. 175—177.228. Francois CROUZET, L'Economie de laGrande-

Bretagne victorienne, 1978, p. 280.232. P. MATHIAS, op. cit, p. 169.232. în 1826, din 552 bănci, 49 au un„titular" ;152, 2 ; 108, 4 ; 43, 5 ; 26, 6.A.E., CC, Londra,

21, f° 168—177, 22 martie 1826.234. Bancă de comitat : aşa s-a tradus cîteodată

Country^ Bank în corespondenţa diplomaticăfranceză.

235. P. MATHIAS, op. cit, p. 170.235. Ibid., p. 171.235. Ibid., p. 176.235. Ibid., pp. 172—173.235. Ibid., pp. 171—172.235. A.E., CC. Londra, 27, 319—351, 12 iunie1837.235. Ibid., pp. 319—351.235. M. RUBICHON, op. cit, II, p. 259.235. Cavalerul Seguier, Londra, 5 august 1818 ;A.E.,

CC, Londra, 13, f° 274.244. W. BAGEHOT, Lombard Street, ou le Marche,

financier en Angleterre, 1874, p. 21.245. A.E., CC. Londra, 22 f° 275, Londra, 24 iu-

lie 1828.246. A.E., CC, Londra, 12, f° 38 v°.246. T. S. ASHTON, „The Bill of Exchange andPri-

vate Banks in Lancashire 1790—1830", în: Papers and English Monetary History, sub în-grijirea lui T. S. ASHTON şi R. S. SAXERS,1953, pp. 37—49.

248. A.E., CC Londra, 20, f° 29, Londra, 10 febru-arie 1825.

249. T. S. ASHTON, La Râvolution industrielle..., op.cit., p. 141.

250. P. DEANE şi W. A. COLE, op. cit, p. 296.250. Ibid., p. 305.250. S. POLLARD şi D. W. CROSSLEY,

Wealth-,op. cit., p. 199.

386



253. P. DEANE şi W. A. COLE, op. cit., pp. 166 şi175.

254. Ibid., pp. 304—305.254. A.E., CC. Londra, 13, f° 357, 6 septembrie1818.254. W. BAGEHOT, Lombard Street ou lemarche

financier en Angleterre, 1874, p. 31.

257. Economic Fluctuations in England 1700 — 1800,1959.258. P. MATHIAS, op. cit., pp. 227 şi urm.25&-Conform cu terminologia lui E. LABROUSSE

j familiară istorici lor francezi . 260. Â.E., CC,Londra, 101, 14 noiembrie 1829.251. Vezi supra, cap. III, pp. 227 şi urm.251. P. MATHIAS, op. cit, p.401.233. Ibid., p. 144.284. P. BAIROCH, Revolution indus*rielle, op. cit,

p. 271, tabelul 28. |235. E. H. PHELPSBROWN ;, S. HOPKINS, ari.

cit. pp. 195—206. J266. S. POLLARD şi D. W.CROSSLEY, op. cit,

p. 185. 267. Ibid. 258.R. M. PILLET, op. cit.269. Ibid., p. 30.

269. Ibid.. D. 24.269. L. SIMOND, op. cit, I, p. 223.269. Ibid., II, p. 285.269. R. M. PILLET, op. cit, p. 31.269. Ibid., p. 350.269. Ibid., p. 337.269. Ibid., p. 345.269. W. ABEL, Agrarkrisen tind

Agrarkonjunktur,

op.cit.

278. R. BAEHREL, Une Croissance : la Basse-Pro-

venca rurale (fin du XVie — 1789), 1981,

NOTE LA CONCLUZIE

1. Emilie CALLOT, Ambiguites et antinomies deVhistoire et de sa philosophie, 1962, p. 107, citindMarc BLOCH, Apologie pour l'histoire ou metier d'historien, ed. a 5-a, 1964, p. 1964, p. 10.

2. Theodor MOMMSEN, în a sa Rdmische Geschi-chte, şi mai mult dincolo de critica lui Marx(In legătură cu Herr Mommsen) Das Kapital,Berlin, Dietz Verlag, 1147—1951, II. P. 175, note39, III, p. 359, nota 47 şi p. 857, nota 45. Frazaesenţială : „Exploatările agricole din antichitatecare prezintă r°l mai mnlte snalosîii cu agri -cultura capitalistă, cele din Cartagina şi dinRoma, seamănă mai degrabă cu modul de ex-



ploatare practicat pe plantaţii decît cu cel aladevăratei exploatări capitaliste. Există o ana-logie formală, dar care, în toate părţile esen-ţiale, apare ca o simplă iluzie oricui a înţeles

*•- sistemul producţiei capitaliste şi nu o descoperă,aşa cum face Dl. Mommsen în Orice economie bazată pe ban..." Le Capital, Ed. Sociaîes, 1960s. III, t. III, p. 168).

3. In special în Storia economica e sociale delV impero,1933, p. 66 adusă în discuţie de cătrePaulVEYNE, „Vie de Trimalcion", în : Annales E.S.C.,XVI (1961), p. 237.

■ 4. Luări repetate de atitudine şi în special în Le$ Etapes sociaîes au capitalisme.

5. Theodor ZELDIN, Histoire des passions fran-caises, I, 1848—1945, 1978, p. 103.

6. Jacqueline GRAPIN, în : Le Monde, 11—12 nov.1973.

7. Decouvertes l'histoire sociaîes,1920, p. 58.7. Marteng BUIST, At Spes non fracta,1974, p.431.7. „Appunti sull'economia contemp or anea : iidibat-

tito attorno all'azione dello Stato nel capita-lismo maturo", în : Rassegna Economica, 1978, pp. 279—288.

10. C. OFFE, Lo Stato nel capitalismo maturo,1977.10. J. O. CONNOR, La Crisi fiscale dello stato,1977.10. Op. cit., p. 13.10. Citat de Pani MATTICK,Marx et Keynes,1972,

p. 11.14. Francois RICHARD, Injustice et inegalite.14. Rene REMOND, „Nbuvelle droite" ou droitede

toujours", în : Le Monde, 20 iulie 1979.16. înainte de toate :The Reputation of the Ameri-

can Businessman, 1955 şi The Image of the American Entrepreneur: transformation of aSocial Symbol,1963.

17. Match, 23 martie 1979.17. In conversaţiile noastre si-ntr-un textdactilo-

grafiat aflat în posesia mea, tradus din limbarusă.

19. Vezi nota 17.19. L'Expre$s,9—15 iunie 1979.19. Alairi VERNHOLES, în : Le Monde,21iulie

1979, dar deja ibid., 5 sept. 1979, o foameteameninţă statul Uttar Pradesh.

22. Pentru O'Connor, după F. CAFFE, art. cit., pp. 285—286; pentru J. K. GALBRAITH, LaScience economique et Vinteret general,1973,

passim. „L'Univers du marche concurrentiel",

p. 12.23. Jason ERSTEIN, „The Last Days of New York", -în : New York Review of Books, 19feb. 1976.

3S8



24. Colocviul de la Paris organizat de Maison desSciences de l'Homme şi de Universitatea Boc-coni din Milano, 22—23 februarie 1979 : între- prinderi mici şi mijlocii din sistemul economiceuropean. Demontra t ia invocată es te cea a profesorului Francesco BRAMBILLA.

25. Citat le Basile KERBLAY, Les Marches paysansen U.R.S.S., 1968, pp. 113—114. Citatele din Lenin ,în limba rusă, Oeuvres, t. XXXI, ""\ pp. 7—8şi t. XXXII, p. 196, 298, 273.26. Temps Modernes, oct. 1957, p. 681.26 . Comunicare inedi tă încă l a Săptămîna d inPrato

(1978).28. Wilhelm DILTHEY, Gesammelte Schritten, t. VI,

1924, p. 57, t. VII, 1927, pp. 250, 279; t. VIII,1931, p. 166 ; t. IX. 1934, p. 173.



POSTFAŢA

ILucrarea pe care o încheie acest volum, al şa-selea în versiunea ei românească *, va rămîne

probabil unul din reperele fundamentaleale unui alt fel de a înţelege istoria încă multtimp după ce, aşa cum stă în firealucrărilor de acest fel, supuse mai multdecît toate necruţătoarei coroziuni a timpului,tot şirul de sugestii novatoare pe care îlcuprinde îşi va fi stins, rînd pe rînd,luminile ; încă mult timp după ce forţa

penetrantă a actualului ei potenţial de

cunoaştere se va fi risipit pe linia de foc anoilor frontiere, desţelenite de alţi pionieri; încă mult timp după ce„actualitatea" ei şocantă, singura „realitatereală" a istoriei eveni-menţiale, în fapt ohimeră a poftei noastre de a afla îtn luptăcu veşnica ignoranţă a oamenilor, se va fiaşezat, istovită şi ea, la locu-i, într-oviitoare istorie a mentalităţilor.

* Lucrarea Timpul lumii constituie cel de-altreilea volum, publicat de Editura Meridiane, din principala operă a istoricului francez FernandBraudel intitulată generic Civilizaţie materială,

economie ?i capitalism, secolele XV-XV1II. Dinmotive editoriale Şi tipografie versiunearomânească a împărţit fiecare tom al ediţieifranceze în 2 volume, astfel că referirile luiFernard Braudel din Introducerea şi Cuvînt înaintela volumele II şi III ale lucrării trebuie înţeleseca trimteri la tomurile respective ale ediţiei franceze(N. red. rom.).

391



Căci, şi mai mult decît oricare din mulţi-mea de strălucite încercări de a ridica temelieunei „noi istorii", printre care propriile con-strucţii se aşază în rîndurile dintîi, aceastălucrare a lui Braudel rămîne exemplară pentrudestinul demersului istoric din aceste ultimedecenii ale secolului care prefaţează fără în-doială o altă eră a cunoaşterii, un alt orizontde gîndire, un fantastic arc de boltă pentru odeschidere spre alt univers mental, numit deo-camdată incert, cu un nume căruia magia ci-frelor îi dă un plus de mister, „mileniul altreilea".

Cine se mai îndoieşte de faptul că ne găsimla o răscruce, că stăm pe un prag, că sîntemfoarte aproape de un alt început ? Starea decăutare, etapa febrilă a perioadelor de trecere,care pare să se apropie de un nivel maxim,de ipotetica tensiune critică într-o escaladareîntr-adevăr ameţitoare, tinde să devină „sta-rea de normalitate", componenta fundamentalăa unei „spiritualităţi" specifice, fascinată defrumuseţea îmbătătoare a jocului pe care îlreprezintă contestarea în sine, maladiv scep-tică faţă de adevărurile abia cîştigate şi fărăleac însetată de regăsirea fulgerătoare a unuialt echilibru.

Niciodată probabil, din clipa în care pămîn-tul a cunoscut o primă licrărire de raţiune,„aventura cunoaşterii" nu şi-a meritat numelernai deplin. Ca într-un fascinant caleidoscop,în iconografia noii revoluţii intelectuale seadună şi se recompune ciudat toată fauna mi-tului eroic, toate ipostazele pe care le-a căpă-

tat cutezanţa în recepţia emotivă de pe nivelul popular al trăirii istorice. Icari şi prometei,damnaţi ai oricărei Elade raţionale şi senine ;cavaleri ai mesei rotunde, iniţiaţi în taine şicăutători fără prihană ai Graalului ; donchihoţi,fanatici ai religiilor personale, umblînd neobo-siţi şi singuratici după mori de vînt, stau ală-turi sau se înfrăţesc cu necruţători conchista-dori, sălbatici lăzuitori de pămînturi şi făuri-

392



tori inconştienţi de istorii noi ; cu muşchetari porniţi pe pricopseală şi puşi pe harţă în apă-rarea unor cauze tot atît de dubioase pe cît denobile ; cu corsarii şi flibustierii, chemaţi dincele patru vînturi de orice Lume Nouă; cuiscoditori exploratori ai petelor albe prin carerătăcesc lei şi zac nedescoperite comori ; cu,în sfîrşit, pionierii tuturor vesturilor sălbaticede pe îngusta bandă mişcătoare a noilor fron-tiere.

Toate acestea par astăzi dictate nu atît deo necesitate, de necesitatea de a şti, de a cu-noaşte, de altfel existentă şi dintotdeauna lafel de acută, căci stă dintotdeauna în fireaoamenilor. Ele sugerează, mai degrabă, apariţiaunui alt mod de a o împlini, apariţia unei posibilităţi reale, în ciuda variantelor ei deru-tante şi aleatorii, care pare un privilegiu alepocii noastre, de a răspunde la fiecare dinîntrebările pe care şi le pune această fire is-

coditoare cu o infinitate de certitudini, devalori pozitive, simultane, organizate adesea înstructuri coerente, dar care rămîn nu o singurădată incompatibile. Ţinută pînă acum să ur-meze o direcţie, linia mai mult sau mai puţindreaptă menită să ducă la adevăr, cunoaştere,derutată de apariţia unei mulţimi de adevăruri,stă sub semnul mişcării browniene, în contra-zicere cu tot ceea ce ştim despre istoria stră-daniei noastre de a şti.

Cel puţin în aria civilizaţiei noastre, aceastăstrădanie a s tat t imp de două milenii subsemnul logicii aristotelice. Cu mult înainte dea şti, gîndirea europeană îşi pusese problema

căilor care duc la cunoaştere şi îi dăduse, prima, o rezolvare conformă cu mecanismelegîndirii umane, postulînd că omul este măsuratuturor lucrurilor.

Nimic nu este mai omeneşte şi mai nemij-locit legat de foamea noastră de certitudinidecît logica univocă a lui tertium non datur,a alegerii hotărî te între da şi nu. Această lo-S J ă umană operînd prin eliminare, pe orizon-

■!&

393



tală, în aria a ceea ce, din aproape în aproape,omul european era sau nu pregătit să admită,a dat civilizaţiei noastre o prioritate hotărâ-toare. Nu cunoaşterea europeană a învins lu-mea, ci strategia „raţională" a cunoaşterii detip european, demersul „raţional" al singureicivilizaţii umane modulată în funcţie de om,şi exclusiv de om.

Oricît de paradoxal, cea mai orgolioasă expresie a acestui antropocentrism extrem ră-mîne aparent umila mărturie de credinţă rezu-mată în paradoxul lui Tertulian : „cred pentrucă este absurd". Nici o mistică adevărată, şivariantele misticilor asiatice născătoare demari civilizaţii stau mărturie, nu se poate în-temeia pe şi în conştiinţa absurdului. Credinţaeste absurdă numai din celălalt punct de ve-dere, împingerea şi strâmtorarea lui Dumnezeu"în sfera tot mai restrînsă a ceea ce nu putemînţelege porneşte de la recunoaşterea implicită

a existenţei unei arii în care el nu are cecăuta, dominată de om, şi numai de om, prinînţelegere, prin reducerea elementelor ei, atuturor elementelor ei, la un numitor comun,în fapt la măsura umană a lucrurilor.

Timp de două mii de ani, acest mecanisma funcţionat impecabil cumulînd şi împlinindfără răgaz imensul material pe care avea să-1organizeze într-o impresionantă construcţieunitară pozitivismul triumfător de la trecutacumpănă de veacuri. Compartimentată riguros,ierarhizată şi ordonată în funcţie de legi im-

placabile, „scientizată", adică tradusă în limbajul „pozitiv" al ştiinţei, tinzînd la „matemati-zare", adică la raporturi esenţiale pure, lumeavenea, în sfîrşit, la măsura ei umană, reqăsin-du-şi, în sfîrşit, traiectoria „naturală", adică unsens, şi el prin excelenţă uman, căci era celal „progresului", al mersului „înainte", spre„mai bine". Se năştea astfel şi o mistică ă l'envers, o liniştitoare morală pozitivistă, nea-

părat laică, cea care avea să „ideologizeze"

394



timp de un secol viaţa socială şi politică aEuropei.

Sinteza pozitivistă rămîne un moment dereferinţa, nu neapărat pentru că domină încă,într-o formă sau alta, viaţa noastră intelec-tuală, ci mai ales pentru ca este o primă sin-

teză reală, o primă viziune integrală asupralumii văzută in unitatea ei „raţională". Peun ton inconfundabil, justificat de îndelungata

practică a unor relaţii de pact cu Divinitatea,reprezentantul unui alt misticism limitat decredinţa in raţiune, rabi Leivi Itzhak din Ber-dicev, într-o clipă de rupere a echilibruluiliniştitor pe care îl î|nchipuie identificareaomului cu Dumnezeu, în dispută cu acesta, îiceruse să se hotărască : „ori conduci lumeadupă mintea noastră, ca să-ţi înţelegem şi noilucrarea ; ori ne dai altă minte, ca să te putemînţelege". Pe la 1900, lumea părea a începe săfie condusă, în sfîrşit, după mintea noastră.

Omul părea într-adevăr măsura tuturor lucru-rilor pentru că, de fapt, după două mii de anide încercări prometeice, el izbutise pentru oclipă să aducă lumea la el, interpretînd-o înconformitate cu mecanismele specifice ale gîn-dirii lui. In varianta sa modernă, scientistă şi

pozitivistă, paradoxul lui Tertulian suna, la o primă vedere mai convingător : „excepţiileconfirmă regula". Într-un raport cantitativinvers, domeniul zeilor, absurdul, lipsit denimbul său mistic, redus la condiţia laică şiumilă de simplă excepţie, devenise un factor neglijabil, incapabil să tulbure mersul lucru-rilor, reglat minuţios de legi ineluctabile, de

legile propriei noastre raţiuni.Omul european intrase în stăpînirea lumii,

în primul rînd, pentru că ştiuse să-şi delimi-teze lumea. Dar cît de adevărată era aceastălume ?

Cîft de adevărată poate fi axioma după careexcepţia confirmă regula ? Nu este aberantăchiar axioma ? Nu este de domeniul evidenţeica excepţia este o abatere de la lege, că ex-

395



cepţia contrazice legea ? Este adevărat că legeaimplică seturi coerente de fapte. Dar nu estecoerenţa seturilor un simplu artificiu, o simplăconvenţie, de îndată ce se obţine prin elimi-narea „excepţiei" ? Ce s-ar întîmpla dacă nu-mărul excepţiilor ar creşte odată cu cunoaşte-rea ? Şi, fără îndoială, nu este vorba de simple raporturi cantitative. Şi ce s-ar intîmpladacă excepţiile ar sugera o coerenţă sui-generisa abaterilor de la lege ?

în plin boom pozitivist, pe un moment desuficienţă intelectuală cum nu a mai înregis-trat probabil niciodată „istoria mentalităţilor",întrebările au început să vină tot mai frecventdin domeniile vagi, necultivate, de dincolo şidintre „discipline", de dincolo şi dintre com- partimentele ţinute a fi reflecţia fidelă a „sis-temelor naturale". Sînt însă aceste sisteme sis-teme „naturale" sau oglindesc doar nevoianoastră de sistem ? Oglindesc ele „logica obiec-

tului" sau sînt o limitare subiectivă, o expre-sie a propriei noastre mărginiri, a proprieinoastre „raţiuni" ? Nu lasă ele în afara sfereinoastre de cunoaştere întinderi şi adîncimi ne- bănuite ?

Aparent, acuzăm astăzi un dezechilibru pro-vocat de „explozia informaţională", de creşte-rea copleşitoare a cantităţii de date pe careni le-a adus depăşirea bruscă a unor praguri.Dar pragurile acestea nu sînt punctele criticede acumulare pe care ni le-a relevat dialecticahegeliană ş i marxistă, decît dacă vrem cuorice preţ să le interpretăm aşa. In realitate,vechile scheme mentale, departe de a fi satu-rate, au încă o capacitate de absorbţie şi orezervă de înmagazinare uriaşe, practic infinite.Revoluţia intelectuală contemporană nu esterezultatul unei simple acumulări, fie ea şi ex- plozivă. Ea rămîîne legată de perfecţionareaarsenalului tehnic al cunoaşterii care a îngă-duit depăşirea pragurilor lumii mentale în careomul era măsura primă şi ultimă a lucrurilor.

396



Omul pătrunde astăzi în adâncurile infinituluimic pe care nici cea mai genială intuiţie nu le-a

putut bănui. El se ridică spre înălţimile fărăde sfîrşit ale unui macrocosmos, ultim refugiu,

pînă mai ieri, pentru cea mai infantilăreprezentare a Divinităţii, şi astăzi încă

populat de imaginile fantastice ale primelor noastre spaime de absurd, de vărsături,capricorni, crabi şi inevitabilii lei. Omul de-

păşeşte astfel aria privilegiată în care propriamărginire îl aşeza raţional în centrul geome--— tric al lumii. El descoperă, sub el şi dincolo deel, alte lumi, nivele „neumane" pe care lucrurileau alte „măsuri", o infinitate de nivele organizateîn conformitate cu legi proprii, în raporturicomplexe, pluridimensionale, repercu-

tîmd la infinit influenţe ascunse, vibraţii abia perceptibile, intrînd în legături de interdepen-denţă al căror desen sofisticat nu poate fi ima-ginat în spaţiile nici uneia din geometriile in-

ventate de om pînă astăzi, încă SextusEmpiricus se întreba dacă lumea este aşa cumo vede cîinele, aşa cum o vede musca aşacum o vede omul. Pentru structura mentalăcare a determinat şi a dominat autoritar douămilenii de gîndire europeană o asemeneaîntrebare nu a existat. Pentru omul de astăzicare a inventat obiectivul fotografic numit„ochi de peşte" şi a imaginat un altul în staresă recompună în zeci de hexagoane aproapeidentice imperceptibila mişcare din universulcorolei aşa cum îl vede albina, întrebarea se

pune ca întrebarea cheie a „clipei adevărului"

pe care o trăim astăzi. Căci dacă lumea nueste, şi nu poate fi, o simplă prelungire acîinelui sau a muştei, de ce ar trebui ea să fieo prelungire a omului ? Şi dacă am încerca săo vedem aşa cum e, nu s-ar schimba oareîntregul nostru sistem de feferinţe, tot bagajulde stereotipii acumulat în două mii de ani deraţionalism antropo-morfic ?

I

397



Revoluţia intelectuală contemporană stătot mai evident sub semnul necesităţii de asparge vechile tipare mentale, de a încerca oaltă variantă de cunoaştere. Ea nu cere lumiisă se lase cuprinsă în noi, să fie o prelungire„raţională" a omului, ci încearcă să ne dea oaltă minte care să ne pună în starea de a cu-noaşte lumea „aşa cum este", adică măsuratăcu măsurile ei, cu infinitatea ei de măsuri.

în linia de continuitate pe care se mişcăşi se înşiră toate revoluţiile, fie ele cît deradicale, îincă în „preistoria" celei pe care o \trăim astăzi, în prima decadă a secolului nostru,apariţia logicilor modale şi polivalente marcadefinirea unei alte strategii a cunoaşterii. Dinnou, la o altă răscruce, cu mult înainte de a şti,gîndirea europeană îşi punea problema căilor careduc la cunoaştere, la o altă cunoaştere, şi îi dădeao rezolvare, din nou adecvată, tocmai pentru că,de data aceasta, intra în contradicţie vădită cumecanismele „naturale" ale gîndirii umane. Noilelogici propuneau sisteme mai „slabe", după unii,decît calculele bivalente fundate pe logicaaristotelică, în orice caz diferite, dar maiadaptate la domenii date de cunoaştere,încercînd să descifreze modele specifice decomportament, „raţiunea internă", totdeaunaalta, a obiectului. Unei strategii unitare,modulată „raţional" în funcţie de om, pare a i sesubstitui o mulţime de strategii pragmatice,modulate nu mai puţin „raţional", în funcţie denatura obiectului propriu. Este semnificativfaptul că în cadrul marilor transformări pe carele impune şi oare, în desfăşurarea lor, constituienoua revoluţie intelectuală, toate „disciplinele",de altfel din ce în ce mai greu de identificat caurmare a restructurării continue a cîmpurilor „disciplinare" şi a prolificei înmulţiri a „noilor discipline", propun strategii reductibile la saucompatibile cu sistemele modale şi

polivalente.

398



Această tendinţă pare să modeleze structu-rile imei noi mentalităţi, cea care va duce lao viitoare sinteză, analoagă celei înfăptuite lasfîrsitul secolului trecut, de care sîntem, probabil, încă foarte departe.

„De fapt, omul îşi schimbă regimul, scriaBraudel. Civilizaţia, civilizaţiile, toate activită-ţile noastre, materiale, spirituale, intelectuale,sînt afectate de acest lucru. Cine ar putea preve-dea ce va fi mîine munca omului şi straniul eiînsoţitor, răpazul de după muncă ? Ce va fireligia lui. sub influenţa tradiţiei, ideologiei,raţiunii ? Cine ar putea prevedea ce vor de-veni, dincolo de formulele actuale, explicaţiileştiinţei obiective de mîine sau chinul pe careîl vor căDăta ştiinţele sociale, astăzi încă lavîrsta copilăriei ?" într-adevăr, cine ?

Poate că „Noul regim" se manifestă deo-camdată doar printr-un anume fel de intero-gare. Poate prin scepticismul luminat care în-

soţeşte astăzi însuşirea rodnică a fiecărei noicertitudini. Oricum, consecinţele unei noi stăride spirit sînt încă de pe acum considerabile,chiar dacă, rezultînd dintr-o mişcare „tenden-ţială". din suma unor impulsuri dezordonate,e\p nu se manifestă ca atare, rămîn greu demăsurat sau par nu foarte limpezi.

Viitorul cercetător va trebui oricum să în-registreze faptul că. mult înainte ca „ştiinţeleexacta" să fi înregistrat "Primele semne aleundei âe şoc reoercufcate astăzi violent cu deo-seb'ro în domeniul lor. „ştiinţele omului" aureacţionat parcă instinctiv, noate mai ales last^rpa de linişte somnolentă care tindea să

stinog toate întrebările din aria lor. fatal ..fi-nită", acopprită pe la sfîrsitul secolului trecutde snria doctrinelor istorice, economice, sociale,filosofice etc, tributare şi inspirate de poziti-vism, prin excelenţă „închise".

Rămme fant că micile „revoluţii locale" dindomeniul ştiinţelor istorice şi sociale, din arialareă a „ştiinţelor omului", s-au integrat firescîn efervescenţa promovată de fantastica ampli-

399



ficare a mijloacelor noastre de cunoaştere, că- pătînd o dezvoltare semnificativă odată cu ea.Ele au găsit în fascinantul arsenal de cercetarecreat de noile tehnologii şi strategii de cunoaş-tere un set, practic fără limite, de „cadre", deoptici, de modalităţi de cercetare, mijloace aş-teptate pentru o lărgire şi o aprofundare,

practic fără limite, a propriei arii. Pare cănimic din ceea ce este omenesc nu mai scapă„ştiinţelor omului" şi ele focalizează astfel,mai prompt şi mai acut, dar poate că şi mailimpede, decît orice alt domeniu de cercetare,consecinţele marei mutaţii de idei pe care oreprezintă noua revoluţie intelectuală.

Elementul cel mai semnificativ rămîne dinacest punct de vedere nu remodelarea, oarecumfirească, a ariei de cercetare, ci remodelareaobiectivelor ei. Detronîndu-1 pe Dumnezeu, ra-ţionalismul antropocentric a pregătit detronareaeroului său, omul cu O mare, copie laicizatăa Divinităţii, atît de drag pozitivismului sfîr-şitului de secol. într-adevăr, omul îşi pierdeastăzi locul privilegiat de erou al istoriei şidevine obiect de cercetare istorică. Istoriogra-fia descinsă din anale şi cronică, populată de

personalităţi exagerate, de voinţe oţelite şi de patimi tumultoase, devine antropologie isto-rică, o cercetare a condiţionării multiple şicomplexe care determină comportamentul is-toric al grupului uman. Cercetarea se depla-sează spre ceea ce Braudel a numit cu o ex-

presie inspirată „istoria inconştientă". „Istoriainconştientă, scria el, este, bineînţeles, istoriaformelor inconştiente ale socialului... Revolu-ţia, căci este vorba despre o revoluţie a spiri-tului, a constat în abordarea frontală a acesteisemiobscurităţi, în ocuparea de către ea a unuiloc din ce în ce mai amplu, alături de eveni-menţial, ba chiar în detrimentul acestuia".

Remodelarea obiectivelor cercetării istoriceimplică, prin forţa lucrurilor, o remodelare aînţelegerii timpului. în noua perspectivă, omulşe transformă „într-un cortegiu de personaje",

400



posesoare fiecare ale unui timp diferit, pe careîl determină şi de care sînt determinate. „Sec-ţionarea" omului impune o „secţionare" atimpului şi o „istorie în planuri etajate".Timpul individului, timpul grupului şi timpul„locului" sînt timpul întîmplării, timpul eve-nimentului şi timpul antropologic sau, pe alt

plan, timpul biografiilor, timpul social şitimpul geografic. Toate sînt timp istoric, dar ştiinţa istoriei chemată, printre altele, să des-cifreze legăturile lor ascunse, este o ştiinţă alentei evoluţii pe care o înregistrează grupuluman şi, prin urmare, o cercetătoare a dura-telor lungi.

„O conştiinţă limpede a acestei pluralităţia timpului social" îi părea lui Braudel „indis-

pensabilă în vederea făuririi unei metodologiicomune a ştiinţelor despre om", indispensabilă,la rîndul ei, recompunerii imaginii adevăratea omului în istorie, adică a dinamicii relaţiilor complexe dintre om şi lume. „Fiecare din şti-inţele omului, scria el, tinde să cuprindă feno-menul social în „totalitatea" lui... Economiadescoperă sociologia care o impresoară ; istoria,

poate cea mai puţin structurată dintre ştiinţelesociale, acceptă toate lecţiile numeroşilor eivecini şi se sileşte să le repercuteze. Astfel,în ciuda reticenţelor, a opoziţiilor, a ignoran-telor senine, se schiţează formarea unei „pieţecomune", în beneficiul acelei viitoare sintezecare să ne ducă de la îtnţelegerea raportuluiomului cu mediul înconjurător, cu lumea lui„naturală" la înţelegerea locului omului înlume. Căci ce altceva înseamnă nostalgia „is-toriei globale", declarata intenţie de a ajungela ea ?

Vechea secţionare disciplinară reflectă or-dinea „raţională" a cunoaşterii, adică strategiaumană, a intrării în posesia „lumii naturale"...Interdisciplinaritatea", tendinţa de a încălca

barierele disciplinare, tendinţa de a căuta ex-Plicaţia în afara lor, şi poate mai ales în afaral°r, nu este determinată de un joc al întîmplă-

401



rilor sau modelor, ci reprezintă o încercare programatică de a restitui unitatea organică atrăirii istorice prin depăşirea mărginirii „ra-ţionale" a gindirii, întruchipată în ultimă in-stanţă de antropomorfismul şi antropocentris-mul pozitivist. Demersul este conştient, iar obiectivul lui este eliminarea unei mentalităţi,a unui fel de a gîndi, simplificator şi diformant

prin forţa lucrurilor, de îndată ce, nu într-oîncercare teoretică, ci chiar i|n expunerea is-torică din prezentul volum, Braudel, nemulţu-mit de „metoda care constă în explicareaRevoluţiei Industriale sector cu sector" o leagăde faptul că „istoricii, puşi în faţa mulţimiide dificultăţi şi a interdependenţei lor com-

plexe au procedat în chip cartezian : a diviza, pentru a înţelege". O asemenea rezervă, greude imaginat în mediile intelectuale franceze,vorbeşte de la sine. Aplicate la cele mai defi-nite şi finite domenii, procedeele care decurg

din „diviziunea raţională" a procesului cunoaş-terii împiedică sau, în orice caz, afectează pro-cesul cunoaşterii. In domeniul istoriei, ele nerestituie o sută de „istorii" particulare, o sutăde imagini disparate, de fapt o sută de cioburireprezentînd elemente discontinue ale imaginiiunice pe care ar trebui să o închipuie trăireaistorică a omului.

„Pentru mine, pleda Braudel în favoareaunei asemenea imagini, istoria este suma tu-turor istoriilor posibile, o colecţie de meseriişi de puncte de vedere, de ieri, de astăzi, demîine. Singura greşeală, după mine, ar fi să

alegi una din istoriile acestea, excluzîndu-le pecelelalte. Aceasta a fost, aceasta ar fi greşealaistorizantă. Nu va fi uşor, să ştie, să convingitoţi istoricii şi va fi şi mai greu să convingiştiinţele sociale, pornite să ne întoarcă la is-torie aşa cum se înfăţişa ea ieri. Ne va trebuimult timp şi trudă pentru a face să fie admisesub vechiul nume de istorie toate schimbărileşi noutăţile acestea".

402



Dar, spunea el în altă parte, istoricul cre-dincios acestui alt fel de a înţelege istoria,„va vrea mereu să sesizeze ansamblul, totali-tatea socialului. El este, prin urmare, silit săapropie etaje, durate, timpi diferiţi, structuri,conjuncturi, evenimente. Acest ansamblu re-constituie, din punctul său de vedere, un echi-libru global destul de precar şi care nu se poate menţine fără un şir neîntrerupt de adap-tări, şocuri şi glisări. In totalitatea lui, socialul,în luptă cu propria devenire, este în mod ideal,

pe fiecare secţiune sincronică a istoriei sale,o imagine mereu diferită, în ciuda faptului căaceastă imagine repetă o mie de detalii şi derealităţi anterioare. Cine ar putea nega acestlucru ? Iată de ce ideea unei structuri globalea societăţii îl nelinişteşte pe istoric, chiar dacăîntre structură globală şi realitate globală sub-zistă, după cum e şi firesc, un decalaj consi-derabil."

întîlnim aici o idee reluată de mulţi dinistoricii de la Annalles, o preocupare care mar-chează mai pe toţi adepţii „noii istorii".

Istoriile „istorizante" pozitiviste căutau şigăseau relativ uşor o logică a trăirii istoricelegînd într-un lanţ cauzal simplu serii de eve-nimente selectate în funcţie de secţionarea dis-ciplinară a cîmpului cercetării. Tendinţa de a„raţionaliza" istoria încerca să descopere ocoerenţă logică a faptelor istorice, făcîndu-lesă decurgă unele din altele în serii filiformede cauze şi efecte care, chiar în cazul celor mai subtile variante de interpretare, ca de

pildă structuralismul, nu puteau duce decît la

reţele simple de „interdependenţe".Remodelarea obiectului cercetării istorice, pe de o parte, şi, ca o consecinţă, necesitateade a opera cu valori multiple de timp, pe dealta, au depăşit potenţialul operaţional al uneiasemenea viziuni. Procesul lent, încă neînche-iat, de erodare a platformei teoretice poziti-viste a dus însă la apariţia unui oarecare „vidteoretic", înregistrat astăzi mai în toate dome-

403



niile de' cercetare istorică, şi nu numai isto-rică. Putem pune lucrul acesta pe seama „si-tuaţiei revoluţionare" din cîimpul cunoaşterii,a faptului că sîntem încă departe de noua sin-teză care va fixa mutaţia intelectuală pregă-tită de fundamentala mişcare de idei la caresîntem martori. Probabil că o anume inapetenţă

pentru teorie vine chiar din teama de a gene-raliza pripit şi prea aproape de viziunea ri-gidă inspirată de ideea pozitivistă a legităţii.Dar, nu mai puţin probabil, ba dimpotrivă,rezerva faţă de „teorie" are un caracter prin-cipial. Decalajul dintre realitatea globală, careexistă fără îndoială, şi structura globală, adicăo interpretare posibilă a ei, marchează decala-

jul între adevărul obiectului cercetării şi ologică univocă de cunoaştere a lui. Realitateaglobală este, în oazul în care nu putem scăpade un anume vocabular şi răminem prizonieriai vorbelor, o sumă infinită da structuri glo-

bale imposibil de redus la una.„O istorie generală, scria Braudel în 1967în Introducerea la primul volum al lucrării defaţă, cere întotdeauna o schen. 1 de ansamblu,

bună sau rea, dar în raport de care îşi găseştelocul explicaţia : -«Nu există teorie, nu existănici istorie», spunea încă W<-rner Sombart.Schema se impune aici de la si ie : din secolulal XV-lea pînă în cel de-al XVIII-lea, viaţaoamenilor a înregistrat un progre; sigur, dacănu luăm cuvîntul în sensul lui actual de creştererapidă şi neîntreruptă... T..>.v,â aceastăcercetare a progresului, discuţiile pe care ea

le implică, licăririle care o luminează se vor situa evident în funcţie de axa majoră a acesteilucrări. Dar n-am ajuns, în ceea ce priveşteaceste secole de mult trecute, la nişte concluziisimple, la o sociologie peremtorie a progresului şiinovaţiilor sale. Am spus schemă,,, vedere deansamblu, nu teorie generală. O asemenea

pretenţie este exclusă...

404



Mai ales că este vorba nu de una, ci demii de probleme, variabile în funcţie de locurişi de epoci. Că ele formează, cu toate acestea,o anumită familie, este probabil. Dar au exis-tat tot atîtea diferenţe, dacă nu chiar maimulte...

Aceste contraste au însufleţit cu siguranţăviaţa coerentă a ansamblului lumii, aşa cumdiferenţa de voltaj dă naştere unui curentelectric oarecare; dar, la urma urmei, estevorba de opoziţii externe : ele nu intră îndiscuţie singure. Orice economie, orice socie-tate, orice civilizaţie, un univers ca atare, estedivizată şi dinlăuntru, inegal partajată împo-triva ei însăşi. Trebuie, prin urmare, să de-montezi şi să remontezi fiecare asemenea ma-şinărie particulară, să cauţi între elementelelor asemănări, similitudini, «regularităţi», ie-rarhii necesare. Iar aceste comparaţii cer unvocabular precis, care nu este în nici un fel

vocabularul oamenilor de odinioară, ci maidegrabă cel al disciplinelor umaniste de astăzi,regîndite la dimensiunile istoriei".

Ni se propune o cunoaştere, din aproapeîn aproape, vehiculînd „modele", „maşinării

particulare", care pot fi montate şi remontateîn funcţie de necesităţi, în funcţie de logica

proprie a obiectului sau ariei de cercetare. Neîntâlnim din nou eu „pragmatismul luminat" alşcolii de la „Annalles", cu tendinţa de a nuimpune soluţii simplificate, „sociologii pe-remptorii" şi, mai ales, „teorii generale".

Ce nevoie ar fi să mai insistăm asupra ur-mărilor unei asemenea înţelegeri, aici, în post-faţa lucrării care marchează una din cele maistrălucite victorii ale noului fel de a scrieistoria ? Căci poate nicăieri nu sînt ele maivizibile decît în acest al treilea volum, exem-

plar pentru tipul de „operă deschisă", pe careîl propune ea. Aşa cum se vede nu numai din

bibliografie, pînă la definitivarea ultimei formea lucrării, orice tehnică nouă de cercetare, oricemodalitate nouă de abordare a temei, orice

405



optică nouă, orice „cadru" nou propus de eco-nomişti, politologi, demografi, antropologi atrezit interesul istoricului, oferindu-i alte piste,alte unghiuri şi alte obiective de atac, mijloacesuplimentare de a-şi amplifica demersul, dea-i păstra şi lărgi deschiderea.

O istorie „globală" sau, folosind un termenrebarbativ, o istorie „globalizantă", încercareade a privi realitatea istorică în „totalitatea" ei,ca pe o realitate „globală", este sau ar trebuisă fie, implicit, o istorie „mondializată". Altfelspus, realităţilor globale pe care le reprezintăstratul istoric pe verticală, în dimensiunea pecare istoria evenimenţială de suprafaţă abiadacă o bănuia, în adîncime, în intimitateastructurilor stratificate care distorsioneazătimpul şi care îi dau mai multe valori de uti-lizare istorică, ar trebuie să le corespundă rea-lităţi globale pe orizontală, interdependenţe la

fel de complexe şi la fel de semnificative, carefac din istoria tuturor oamenilor sau, mai de-grabă, din istoria întregului spaţiu uman o re-alitate nu mai puţin „globală".

încercarea „istoriei noi" de a „mondializa"istoria nu are prea mult a face cu vechile„istorii universale", antologii de cronici eve-nimenţiale ale unor spaţii privilegiate, ale unor „vetre istorice", opuse vastelor arii „aistorice",şi nici măcar cu încercările de a lărgi ariageografică de cercetare şi interes a istoriculuieuropean, legate mai ales de procesele politicecare au dus la „decolonizare" şi la decentra-lizarea, mai degrabă aparentă, şi în orice caz

parţială, a lumii dominată politic de sistemuleuropean de putere. Asemenea îhcercări audat naştere unei foarte bogate literaturi con-

juncturale, datorată în primul rînd tinerilor istorici din fostele colonii, formaţi în univer-sităţile şi instituţiile europene şi dornici sădovedească neapărat că popoarele lor au o is-torie compatibilă, dacă nu analoagă istoriei

406



popoarelor europene. Acest neocolonialism cul-tural a populat lumea cu „greci" şi „romani"amerindieni, cu „cezari africani", cu „ludovici"şi „regi-soare" asiatici, cu „robespieri" caraibi,cu „napoleoni ai Pacificului", cu formule şimodele istorice de imitaţie.

Pe de altă parte, marcaţi sau afectînd uncomplex de culpabilitate, istoricii europeni auîncercat o remodelare a vechilor „istorii uni-versale", preluând nemţie şi nu prea selectivasenţenea interpretări şi dîndu-le un loc maiales decorativ în ceea ce, practic, continua săfie o falsă istorie universală, profund euro-cen tristă.

Desigur, nu „eurocentrismul" trebuie pusîn discuţie, de îndată ce el este, indiscutabil,o realitate istorică. Procesul de formare a unui„pol istoric" în Europa, început în urmă cumai bine de două milenii, a dus la apariţiaunui cîmp gravitaţional, de maximă intensitate

în secolul trecut şi în prima jumătate a acestuisecol. înainte de „eurocentrism" a existat un„egiptocentrism", un „asirocentrism", un „me-diteranocentrism" etc. şi o mulţime de altecentrări locale, cu consecinţe mai mult saumai puţin semnificative în dezvoltarea tipuluide civilizaţie care domină lumea de astăzi.Decolonizarea politică, ce este, la urma urmei,şi un triumf al ideologiei liberare, născută şideterminată în şi de către procesul de formareal acestui tip de civilizaţie, nu anulează efec-tele istorice, acţiunea cîfmpului gravitaţionalreal şi activ pe care 1-a reprezentat Europa

propriu-zisă, ci determină doar o remodelare alui. Realitatea vigurosului transplant europeandin cele două Americi şi Australia şi glisarealentă a ponderii economice a continentuluinostru, prin Siberia, spre acelaşi bazin al Pa-cificului, vor influenţa şi mai departe, pentrumulte secole şi în mod decisiv, istoria lumii.

Nu datorită unei „viziuni eurocentriste", cidatorită realităţii unei serii întregi de factoriistorici, cu acţiune îndelungată, am fost mar-

407



torii industrializării spectaculoase a Japonieişi ai victoriei nu mai puţin hotărîtoare a uneirevoluţii socialiste în China, fenomene de„difuziune culturală" fără îndoială, şi unul şicelălalt.

„Mondializarea" istoriei ar trebui să în-semne, prin urmare, o istorie globală a reţe-lelor de interacţiune care au dus la apariţia„polului istoric" european şi la lărgirea trep-tată a cîmpului lui gravitaţional, a reacţiilor de apropiere şi respingere care l-au determi-nat şi pe care le-a determinat. „Mondializarea"istoriei ar trebuie, prin urmare, să însemne orefacere a tuturor nivelelor şi căilor de comu-nicare dintre structurile a căror sumă alcătu-iesc realitatea globală a nenumăratelor istorii„locale". Nu este vorba, în nici un caz, de oistorie, fie ea şi „nouă", a Indiei, a Chinei, aJaponiei sau Americii, văzută de la Paris, dela Londra sau de la Berlin, aşa cum s-au scris

şi se mai scriu atîtea. Şi tot aşa, nu poate fivorba de o istorie a Europei şi a creşterii ei,văzută de la Bombay, de la Shangai, de la

Nagasaki sau de la Buenos Aires.„Reciprocitatea perspectivelor", atît de

dragă istoricilor de la Annailes, ar trebui săapară în evidenţă în cadrul istoriilor „locale".„Mondializarea" istoriei ar trebui să însemnereciprocitatea mondială a perspectivelor.

Istoria este o summa, o organizare pe ver-ticală a nenumăratelor ipostaze pe care le ca-

pătă omul în raport de timp. Dar este, în egalămăsură, un integrum, neatins, netulburat declivajele pe care le provoacă, inevitabil astăzi,

alăturarea imperfectă a diverselor ipostaze, şiele imperfecte la urma urmei. Derivată din im- perativul unei înţelegeri globale a fenomenuluiistoric, „mondializarea" istoriei, organizarea eiunică îm spaţiu, rămîne în urma încercărilor de a înţelege global realităţile ariilor carecompun acest spaţiu.

Aşa cum sublinia în repetate rînduriBraudel, încercarea de a deschide „istoriei noi"



orizontul amplu al „mondializării" întîmpinăîncă piedici de netrecut, nu altele decît cele

pe care avea să i le dezvăluie cercetarea pentruMediterana lui, una din primele încercări de aînţelege condiţionarea istorică a omului înafara unor structuri „locale". Căci dacă sîn-temîncă departe de apariţia mult doritului „limbajcomun", care să coordoneze şi să dea coerenţădemersului întreprins mai mult sau" mat_puţinindependent de fiecare din „ştiinţele omului",sîntem încă şi mai departe de apariţia unui noulimbaj istoric, comun, care să coordonezedemersul cercetărilor din fiecare arie istorică.

„Asistăm astăzi, scrie Braudel, la o schimbare de climat. Interesul sinologului, nipono-logului, indianistului, islamologului se în-dreaptă, într-o mai mare măsură decît în tre-cut, spre studiul societăţii şi al structurilor economice şi politice. Unii sociologi au începutchiar să judece ca nişte istorici. Şi de douăzeci

sau treizeci de ani, în căutarea identităţii ţări-lor lor, eliberate de sub tutela Europei, isto-ricii Extremului Orient, al căror număr creşte,au întreprins recensămîntul izvoarelor, iar diferite lucrări vădesc o tendinţă spre ceea ceLucien Febvre numea «istoria-problemă».Aceşti istorici sînt făuritorii unei istorii noi,ale cărei rezultate continuă să ne fie adusela cunoştinţă de lucrările lor şi de o seamă dereviste excelente. Sîntem în ajunul unei pu-ternice acţiuni de reconsiderare. Nici gînd(însă) de a aborda pe urmele lor, problemeleglobale". într-adevăr, lipsa unor moduli stan-dardizaţi, căci numai ei pot să îngăduie con-

strucţii de asemenea amploare, nu poate fi su- plinită prin eforturile unui singur om şi, cuatît mai puţin, de intuiţii sau deducţii.

Dar o piedică şi mai mare o reprezintă fap-tul că, din motive conjuncturale uşor de înţelesŞi din prejudecăţi greu de înfrînt, interesul

j sau, în orice caz, interesul prim al isto-

409



ricului s-a îndreptat spre ariile în care atenţiade moment sau vechile contacte istorice cu Eu-ropa scoteau în faţă „universuri" accesibile, de-terminări şi interdependenţe cît se poate de evi-dente.

Efortul de a da o interpretare nouă istorieiacestor arii este cu totul notabil. El s-a făcutînsă, cel mai adesea, în vădită contradicţie cuspiritul „noii istorii", în detrimentul ariilor „aistorice" ale vechii istorii istorizante. O seamăde istorii (relativ) fără goluri şi, mai mult saumai puţin, „globalizate" au fost asamblate peo hartă plină de pete albe. Tentaţia mondiali-zării istoriei s-a oprit astfel la schiţarea ma-croconexiunilor dintre principalele centre de

putere.O viziune globală asupra naşterii şi dezvol-

tării civilizaţiei noastre, o înţelegere a totali-tăţii istorice care o defineşte nu pot fi însă re-duse la raporturile dintre Islam, China, Indiaşi Rusia cu o anume Europă, la schiţarea unor

posibile punţi, aruncate în hău, peste golurigeografice care devin, implicit, goluri de is-torie.

Fără îndoială, această imagine reflectă şistarea cercetării istorice. Golurile de istorie,

petele albe de pe hartă, traduc aici, într-o bunămăsură, lipsuri de bibliografie şi, în orice caz,lipsa unor lucrări aducînd în discuţie elemen-tele compatibile, elementele unei noi inter-

pretări sau datele necesare unei noi interpre-tări. Dar ea rămîne, fără îndoială, într-o maremăsură, prizoniera unei anume înţelegeri a„globalizării" istoriei în spaţiu, tributara unor

prejudecăţi funciar străine „antropologiei is-torice", interpretării fenomenului istoric ca in-tegrum.

Recenzînd o lucrare a lui Otto Brunner,Braudel îi reproşa acestuia încercarea de adefini Europa în funcţie de realităţile foarteînguste ale dezvoltării oraşului german, opu-nînd-o unei Rusii la fel de sumar definite. Ase-menea „scurtături uriaşe", „autoritare", ase-

410



menea „fente" sînt „simplificări" înrudite cu„abstracţiile weberiene", scria el.

Fără îndoială, concluzia braudeliană pri-veşte, în egală măsură, „globalizarea" şi „mon-dializarea" istoriei : „Cu riscul de a fi taxat deliberalism impenitent, voi spune dimpotrivă cătoate porţile sînt: bune pentru a trece pragurilenumeroase ale istoriei. Niciunul dintre noi nule poate cunoaşte, din nefericire, pe toate. Is-toriciul deschide mai întîi, spre trecut, pe ceacare T> cunoaşte cel mai bine. Dar dacă în-cearcă să vadă cît se poate de departe, el va

bate neapărat la o altă poartă, apoi la încăuna... De fiecare dată, un peisaj nou sau uşor deosebit va fi adus în discuţie şi nu ar fi is-toric demn de acest nume cel care n-ar şti sâ

juxtapună cîteva : peisajul cultural şi social,cultural şi politic, social şi economic, econo-mic şi politic etc. Istoria le uneşte însă pe'toate ; ea este ansamblul acestor vecinătăţi,/ aacestor coproprietăţi, a acestor infinite inter-acţiuni...Geometria cu două dimensiuni a lui OttoBrunner nu ne-ar putea, prin urmare, satis-face. Pentru mine, istoria nu poate fi conce-

pută decît <în n dimensiuni. Această generozi-tate este indispensabilă : ea nu aruncă pe ni-vele inferioare, ba chiar în afara spaţiului ex-

plicativ, viziunea culturală, dialectica marxistăsau altă modalitate de analiză ; ea defineştela bază o istorie concretă, pluridimensională,cum ar spune Georges Gurvitch. Dincolo deaceastă multiplicitate, evident, fiecare e liber (unii se simt chiar obligaţi) să afirme unita-tea istoriei, fără de care meseria noastră ar fide negîndit sau şi-ar pierde, în cel mai buncaz, unele din cele mai preţioase ambiţii aleei. Viaţa este multiplă ; ea este şi singură una".

Rar profesiune de credinţă mai bine aco- perită prin operă decît aceasta prin lucrareade faţă, probabil cea mai promiţătoare încer-care de pînă acum de a face din „istoria uni-versală" o istorie concretă, pluridimensională.

411



Ceea ce se întîmplă în această carte o do-vedeşte, începînd cu definirea „schemei deansamblu" în raport de care îşi găseşte locexplicaţia, legătura dintre civilizaţie materialăşi capitalism, continuînd cu mobilizarea tutu-ror mijloacelor de detectare, luminare, măsu-rare şi cîntărire a asemănărilor, similitudini-lor, „regularităţilor" şi ierarhiilor necesare, cudefinirea acelor probleme care, variabile înfuncţie de locuri şi epoci, dau naştere vieţiicoerente a ansamblului lumii, şi terminînd cufelul Im care ni se înfăţişează dinamica istoricăa acestui ansamblu, determinată de o infini-tate de impulsuri locale, singulare, rapide, vio-lente, traduse de timp în emisii coerente şiintegrate de frecvenţele diferite pe care le ca-

pătă pe nivele date de recepţie. Tot ce se în-tîmplă în această carte reprezintă o strălucităconfirmare de principiu a strategiei de cerce-tare născută cîndva la Annalles şi căreia efor-tul trudnic a trei generaţii de mari istorici i-au îngăduit acest atac general pe frontul celmai larg pe care şi-1 poate propune cercetareagrupului uman în raport de timp. E greu de

presupus, pentru încă foarte multă vreme deacum înainte, că se va putea scrie o „istorieuniversală" altfel decîlt încearcă să o facă înlucrarea de faţă Braudel.

Fără îndoială, elementul fundamental nou,din acest punct de vedere, foarte departe dea-şi fi arătat valenţele libere, încă departe dea-şi fi desluşit viitoarele demersuri, este in-troducerea tripartiţiei propusă de Wallerstein

pentru lumea contemporană în cîmpul cerce-tării istorice. Entuziasmul, atît de vizibil înacest al treilea volum al lucrării sale, mani-festat de Braudel faţă de forţa de revelaţie anoului ,,cadru" pe care îl constituie analizastructurilor economice „în spaţiu", posibilita-tea de a „cartografia" dinamica istorică auneia din infrastructurile fundamentale pecare se clădeşte realitatea globală, „totalita-tea socialului", trebuie înţeles în legătură cu

41?



propriile câutârî, cu „intuiţiile" mai vechi aleistoricului, cu „presentimentul" manifestat încădin Mediterana că o asemenea „structurare"a trăirii istorice reprezintă o cheie fundamen-tală pentru înţelegerea mecanismelor şi angre-najelor care o distribuie calitativ altfel, înfuncţie de forţa de impact, de raza diferită deacţiune, de segmentul de loc acoperit de unnivel sau altul al fenomenului istoric.

Recursul la tripartiţie nu are, desigur, ni-mic mistic. El derivă firesc din aproximarea„naturală" a mărimilor, din încercarea de agrupa nerigid clase de fenomene în funcţie de„pragurile critice", relative, fluide, care de-termină schimbări semnificative de compor-tament, devenită atît de familiară în mai toatedomeniile de cunoaştere, odată cu depăşirea„modulului uman". Un micro- şi un macro-cosmos învecinează un univers mediu, cel alobservaţiei imediate, şi lor le corespund ener-

gii, deci mase, esenţial diferite, cu forţe şicîmpuri de forţă calitativ diferite.Valorile diferite pe care le capătă timpul

pe cele trei nivele ale trăirii istorice interfe-rează diferit cele trei nivele pe care ni le re-levă analiza atentă a fenomenului economic,stabilind relaţii complexe, repercutate la in-finit în realitatea „globală" a „socialului". Pri-mele două volume ale lucrării lui Braudel — Structurile cotidianului şi Jocurile schimbului

— stau sub semnul căutării şi înţelgerii aces-tor relaţii şi ilustrează cu geniu cîtă luminaascunde orizontul larg deschis cunoaşterii deo asemenea abordare novatoare, de autentică

„revoluţie în spirit" pe care o presupune şi pecare o anunţă. Dar este limpede că abia tri- partiţia lui Wallerstein a dat istoricului cheiaultimei uşi pentru ca cercetarea „realităţii glo-

bale", a raporturilor şi interferenţelor „timpu-lui" cu „socialul" să devină o posibilă cerce-tare şi înţelegere a realităţii „mondializate",yiglobalizate" la scara planetei, a realităţilor unei autentice „antropologii istorice", o des-

413



luşire a raporturilor şi interferenţelor „globa-lului" local cu „globalul" fără atribut.

Cîmpul cercetării istorice capătă, evident,o amploare fără precedent pentru că întrebă-rile pe care le stîrneşte tripartiţia lui Wal-lerstein să'nt exemple perfecte de întrebări pecare trecutul nu şi le-a pus niciodată, de în-trebări adresate istoriei de către prezent, deîncercări de a îndrepta lumini noi spre zonelede perfectă obscuritate ale unei istorii la felde „inconştiente" ca şi istoria „socialului" lacare făcea trimitere Braudel, dar la fel de„reală" şi decisivă. Introducerea în istorie atripartiţiei lui Wallerstein, pe care a impus-oatenţiei analiza tendinţelor manifeste în proce-sul contemporan de unificare a cîmpului eco-nomic, din ce în ce mai vizibile în ultimeledecenii, ne îngăduie să descoperim şi să lu-minăm o altă „istorie inconştientă", cea a ra-

porturilor dintre ariile privilegiate ale istoriei,ariile unui alt tip de „evenimenţial", şi ariile„aistorice", ariile oropsite de toate istoriile„istorizante" locale şi de suma lor, de „istoriileuniversale" însăilate după reţete istorizante,

prin alăturarea lor mai mult sau mai puţin „lo-gică", în spatele „lumii a treia" de astăzi, fărăde care polarizarea „eurocentristă" de pe ni-velul centrelor de putere rămîne de neînţeles,fără de care jocul lor neîntrerupt de alunecări,de basculări, de amendări, de restructurări şirecentrări continue ar aparţine şi mai departeunei „inconştiente" a istoriei, stă realitateaunei mulţimi de „lumi a treia", de zone de„inconştienţă" istorică, de la periferia mulţimiide „economii-univers" care au premers uni-tatea în formare a „economiei-univers" demîine, a unei prime unităţi, scară planetară, afenomenului pe care îl numim „civilizaţie".

Perspectiva pe care o deschide tripartiţialui Wallerstein înţelegerii mai adînci a aces-tui proces, consecinţele hotărâtoare ale aplică-rii ei $n aria cercetării istorice erau parcă in-tuite de istoricul francez care, frămîntat de

1

4U



cuprinderea „realităţii globale" in toate direc-ţiile şi pe toate dimensiunile ei, scria încă în2950 : „Presupunînd că există entităţi, zoneeconomice cu limite relativ fixe, nu s-ar do-vedi eficientă o metodă geografică de obser-vare ? Mai mult decît etapele sociale ale capi-talismului... n-ar prezenta oare interes descrie-

I ^ea etapelor geografice ale capitalismului, felul.cum se înregistrează în spaţii economice dateundele şi peripeţiile istoriei ?" Şi referindu-se

Ja primele lucrări care încercau să facă din„geografia economică" o disciplină istorică sau,mai exact, să deschidă calea unui cîmp inter-discipiinar nou, la întîlnirea cu ea, Braudelface observaţia esenţială că pînă şi Franţa se-colului al XlX-lea, de fapt, „o serie de Franţa

provinciale, cu cercurile lor de viaţă bine or-ganizate, care, legate împreună de politică şi deschimburi, se comportă una faţă de alta ca niştenaţiuni economice, cu reglementări conforme

lecţiilor din manualele noastre, şi, prin urmare,cu deplasări de numerar în vederea reechilibrării balanţei de conturi. Nu reprezintă oare aceastăgeografie pentru cazul francez, cu modificările

pe care i le aduce un secol fertil în inovaţii, un plan valabil de cercetare şi o modalitate, înaşteptarea unei soluţii mai bune, de a ajunge laacele pînze de istorie lentă pe care modificărilespectaculoase^' şi crizele le scot din cîmpul

privirii noastre/?". Tripartiţia lui Wallerstein ar putea fi,/ce] puţin pentru un timp, „soluţia mai bună", cea aşteptată în 1950. Oricum,consecinţele ei sînt hotărâtoare într-o încercarede reaşezare a înţelegerii, de fapt a unei noi

înţelegeri a istoriei mondiale ca proces global, punînd într-o altă lumină o articulaţie majoră,scoasă din cîmpul privirii noastre, şi anumelinia continuă pe care se produc interferenţeledintre „ariile dinamice" ale istoriei şicontinuumul ariilor „aistorice". Căci, aşa cum neapar lucrurile astăzi, tocmai ariile „aistorice",

perife-riale, sînt elementul „globalizant",elementul

415



care, timp de âecole, a susţinut şi dinamizat procesele din centrele a căror lărgire continuă,într-un complicat joc de basculă, de repetateechilibre precare, a dus la apariţia cîmpuluigarvitaţional activ din Europa şi la prepon-derenţa sub semnul căreia stă încă procesulde unificare a civilizaţiei umane, pentru primaoară mondială. Ariile privilegiate ale istorieine apar ca vîrful vizibil al unui aisberg, închi-

puind harta aparentă a unei geografii mult maicomplicate şi infinit mai interesante.

Dintr-un punct de vedere care poate fi so-cotit particular, dar pe care „reciprocitateamondială a perspectivelor", prin forţa lucruri-lor, trebuie să-1 accepte, cred că o asemeneaviziune este plină de consecinţe mai ales înceea ce priveşte privilegiatul privilegiaţilor,Europa. Ne apare tot mai limpede faptul că viziunea „eurocentristă", construcţia istorizantăcare pornea de la datul „priorităţii europene"era şi este î'n realitate o viziune „occidentalo-centristă", o reducere simplificatoare a isto-riei apariţiei centrului gravitaţional europeanla „istoria zgomotoasă", la „evenimenţialul"din aria centrelor ei capitaliste de putere.

In realitate, în perspectiva termenului lung,„Occidentul" se naşte din „Orientul" bizantinşi primul „capitalism" european, cel al Veneţieişi al oraşelor italiene din primul ev mediu,este de neconceput fără istoria agitată a Im-

periului grecizat. Mişcarea de basculă care afavorizat mai apoi „marginile occidentale" alecontinentului nu se poate explica în afara înţe-legerii continentului ca una din marile unităţi

istorice în care „realităţile globale" au coninuatsă funcţioneze ca atare. Apariţia „marginilor din centrul continentului" este rezultatul aces-tei basculări. In cadrul noii „realităţi globale"europene ele nu pot avea o pondere mai micădecît, în etapa premergătoare, „marginile oc-cidentale" ale ei. Descrierea „etapelor geogra-fice" ale capitalismului european nu mai poatelăsa pete albe pe harta istorică a continentului.

416



Dinamica timp-spaţiu, privită prin această prismă ne descoperă realitatea unei interde- pendenţe hotărîtoare neobservată pînă acum.Operînd în spaţiu, istoria arată că modurilede producţie sînt înlănţuite unele de altele, întimp şi spaţiu. Cele mai avansate depind decele mai înapoiate şi vice-versa : dezvoltareaeste cealaltă faţă a subdezvoltării.

„Immanuel Wallerstein, scrie Braudel, po-vesteşte că a ajuns la explicarea economiei-onjvers căutînd o unitate de măsură cît maiamplă şi care să rămînă în acelaşi timpcoerentă. Dar, evident, în lupta pe care acestsociolog, africanist pe deasupra, o duce împo-triva istoriei, sarcina pe care şi-o propune nueste îndeplinită. A diviza în funcţie de spaţiu'este un lucru indispensabil. Dar este nevoie şide o unitate temporală de referinţă. Căci, î|nspaţiul european, s-au succedat mai multe eeo-nomii-univers. Sau, mai degrabă, economia-univers europeană, încapînd din secolul alXlII-lea, şi-a schimbat de mai multe ori forma,şi-a deplasat centrul, şi-a reamenajat perife-riile, în acest caz, nu trebuie oare să ne în-trebăm care ar putea fi cea mai lungă unitatetemporară de referinţă pentru o economie-univers dată, care să păstreze de-a lungultimpului o coerenţă de netăgăduit, în pofidaduratei şi a multiplelor ei schimbări ? Fărăcoerenţă, într-adevăr, nu există măsură, fiecă este vorba de spaţiu, fie că este vorba detimp."

Această viziune, abia schiţată în lucrarealui Braudel, se va impune, fără îndoială, şi va

avea consecinţe trainice în istoriografie. Fărăîndoială, cea mai importantă, din punctul devedere particular al ariei în care se înscrie şiistoria românească, este noua ei încadrare, in-tegrarea ei organică în istoria continentului.„Periferializarea" centrului şi estului Europei,urmarea ei principală, „refeudalizarea" tîrzie,legăturile speciale ale „noii iobagii" cu com-Plexul capitalist occidental, „întîrzierea" say

417



„determinarea" dezvoltării capitaliste etc. sîntteme care intră activ în cîmpul cercetării şicare nu mai pot fi scoase din el fără a afectagrav înţelegerea proceselor care au dat Eu-ropei pe scena istoriei mondiale rolul privile-giat pe care 1-a jucat în secolele din urmă.Faptul că schiţează, în felul acesta, o atît defertilă direcţie de gîndire şi cercetare, consti-tuie, fără îndoială, unul din marile merite alelui Braudel şi ale lucrării de faţă. In intervalulcare a trecut de la apariţia primului volum alversiunii româneşti, marele istoric francez atrecut în nefiinţă.

Dar cît de dreaptă poate f i în cazul luiBraudel o asemenea expresie ? Influenţa ope-rei ştiinţifice şi, în egală măsură, ecoul acţiu-nii lui de şef de şcoală, de animator al unuicurent de gîndire care îşi depăşise ,,şcoala" aufost uriaşe. Apărută postum, trilogia lui pri-vind Identitatea Franţei, le-a prelungit specta-culos dincolo de moarte. Dar toate acestea

sînt „poveste". Dincolo de „evenimenţial", înaşezarea de pe urmă a lucrurilor, Braudel varămîne prin cea mai adevărată realitate a fiin-ţării, prin spirit.

Căci, pe drumul spre o altă înţelegere alumii, spre o altă înţelegere a omului şi a raporturilor lui cu ea, viitorul se va întîlni me-reu cu neliniştea lui creatoare, cu scepticismullui în veghe neîntreruptă, cu pragmatismullui luminat, cu imensa lui sete de cuprindere,cu nevoia lui neadormită de cunoaştere. Bă-trînul istoric, credincios pînă la ultima clipărăspunderii pe care şi-o asumase, marele isto-ric dăruit pînă în clipa din urmă muncii pe

care o socotea chemarea sa, va rămîne, în eter-nitate, mereu tînărul şi cutezătorul pionier alunui alt fel de a gîndi, înaintemergătorul omu-lui pe care încearcă şi începe să-1 modelezeuna din cele mai profunde revoluţii intelectuale pe care le-a străbătut omenirea, una din min-ţile strălucite care au încercat, printre primii,să înţeleagă lumea într-un alt fel. In opera lui,

418



într-adevăr, viitorul ar putea să descopereunul din primele puncte de cristalizare alesintezei pe care o ascunde neliniştita noastrăzbatere browniană.

Va fi tîrziu şi departe, atunci cînd, din ea,din arderea tuturor ipostazelor trăirii eroicea „aventurii cunoaşterii", din trăirea ei ro-mantică, aşa cum e fatal orice trăire, se vor desprinde pentru totdeauna puţinii, inconfun-,dabilii, cei ce vor da viitoarelor căutări modelelenoi, modelele timpului nostru intrat în legendă.Cu cine va semăna atunci Braudel ? Fărăîndoială cu un „calsic", adînc şi puternic, seninşi înţelept, luminos şi deschis, un învăţător demari adevăruri, de adevăruri mai adevăratedecît cunoaşterea. Căci noua revoluţiaintelectuală este, fără îndoială, şi o revoluţiemorală.

Adrian Riza



INDICE

Aaehen ; I, 118, 274.Abbeville ; I, 515.ABEL (Wilhelm) ; I , 104,

368, 385, 396, 403 ; I I ,234, 324, 334.

Aberdeen ; I, 498.Abisinia; II, 6, 69, 135.

Abo ; I, 328.Acadia ; II, 40.Achem (Regatul); II, 149.Actium ; II, 232.Aden ; II, 124, 138, 139, 150,

209.ADOLF GUSTAV; I, 326.Adrianopole ; I, 153.Adriatica ; I , 16, 34, 132,

134, 143, 145, 146, 151,156, 202, 324 ; II, 134, 142.

Afr ica : I , 15, 17, 20, 39,56, 74, 110, 154, 156, 159,175, 176, 177, 178, 179,206, 216, 221, 281, 302,350, 504 ; II, 5, 6, 7, 17,21, 41, 69, 70, 71, 74, 75,77, 78 ,79, 81, 82, 86, 155,190, 192, 271, 274, 275,350.

AFTALION (Albert), I, 364.AGIS (Căpitanul) ; II, 80.AGNELLI (Giovanni); II ,

350.Agra; I , 274; II , 171, 174,

185.AGRICOLA (Georg); I I ,

238.Agrigento ; I, 205.

Ahmedabad ; I, 274 ; II, 174,180.

Aigues-Mortes ; I, 136, 142.Aix-la-Chapelle ; I, 187, 508.AKBAR ; II, 184, 189.Alaska ; II, 108. ALBA(Ducele de) ; I, 193,

194.Albany ; II, 12.ALBORNOZ (Claudio Săn-

chez) ; II, 52.ALBUQUERQUE (Alfon-

so de) ; II, 158, 20,2, 209.Alcobuca ; I, 179. Alencon ;I, 450, 468. Alep ; I, 211 ;II, 126, 128,

129, 130, 134, 139, 142.Ales ; I, 369. Alexandria ; I,29, 114, 158,

163, 164, 180; II, 128,138, 140, 142, 161, 231.

ALEXANDRU I (al Hu-siei) ; I, 325 ; II, 97, 231.

ALEXANDRU al III-lea

(Papa) ; I, 132. Algarve; I,177, 179. Alger ; I, 190,435 ; II, 125,

341.Algeria ; I, 264. Alicante ; I,230. Alpi ; I, 136, 161, 199,150,

457, 458.Alsacia; I, 420, 450, 451,

458, 459.Altai ; II, 108, 110, 116.Altona ; I, 311, 351.

420



Amalfi ; I, 128, 129, 130.Atnazonia ; II, 26, 27.Arr;bon ; 271, 272, 276, 279,

301.America ; I, 21, 30, 55, 67,

87, 88, 93, 95, 113, 175,180, 185, 188, 189, 190,206, 207, 208, 215, 216,

263, 265, 266, 267, 269,277, 281, 282, 296, 297,299, 311, 316, 319, 345,350, 357, 400, 404, 429,460, 499, 501, 502, 504,505, 512, 516 ; I I , 5 , 6,7, 8, 13, 15, 17, 18, 20, 21,22, 23, 24, 25, 27, 28, 29,30, 31, 32, 33, 34, 36, 39,41, 42- 48, 49, 50, 54, 56,59, 60, 61, 64, 65, 66, 68,72, 86, 90, 94, 107, 108,l l â 114 , 125 , 155 , 156 ,180A 181, 198, 210, 217,218, 263, 271, 275, 289,322,/323, 328, 347.

Amieiis ; I, 450, 458.

Amoy; II, 153.Amsterdam ; I , 10, 22, 23,25, 26, 27, 29, 30, 31, 32,37, 43, 53, 71, 75, 116, 130,170, 177, 181, 191, 196,217, 219, 220, 223, 224,227, 228, 229, 230, 231,232, 235, 236, 238, 242,243, 246, 247, 250, 251,256, 260, 262, 263, 264,267, 269, 271, 281, 282,287, 288, 290, 294, 295,298, 302, 303, 304, 305,306, 307, 308, 309, 310,311, 312, 314, 315, 316,317, 318, 319, 321, 322,326, 327, 328, 330, 331,332, 335, 345, 346, 347,

348, 349, 351, 352, 353,354, 355, 356, 360, 361,363, 378, 387, 388, 390,409, 414, 430, 435, 443,445, 458, 472, 476, 478,483, 485, 487, 488, 489,495, 498, 516 ; II, 15, 42,82, 102, 117, 118, 143, 161,164, 203, 314, 319, 341,344.

Amur; II, 108, 115.

Anani ; I, 40.Anatolia ; II, 144.Ancona ; I, 33, 34, 132, 154,

173, 221 ; II, 142.Andaluzia ; I , 36, 215; II ,

46.ANGERMttNDE (Familia) ;

I, 124.

Anglia ; I, 7, 10, 23, 30, 32,37, 39, 42, 43, 46, 48, 49,50, 51, 52, 53, 54, 55, 65,66, 68, 75, 76, 78, 93, 95107, 118, 119, 120, 121,125, 127, 136, 143, 149,156, 164, 166, 168, 173,178, 190, 192, 193, 206,209, 213, 214, 218, 220,225, 231, 236, 239, 240,243, 248, 256, 259, 260,268, 270, 286, 297, 298,300, 301, 314, 315, 318,320, 322, 324, 327, 353,355, 357, 360, 363, 369,376, 377, 378, 379, 380,383, 384, 385, 386, 387,

388, 390, 392, 394, 397,402, 403, 404, 405, 406,407, 408, 413, 415, 418,424, 425, 426, 430, 439,441, 457, 459, 460, 463,472, 473, 474, 475, 476,477, 479, 480, 481, 482,483, 484; I I, 6 , 20 , 25 ,28, 33, 35, 37, 38, 41, 42,43, 44, 54, 55, 56, 60, 61,62, 64, 65, 81, 85, 128,134, 137, 142, 154, 157,160, 186, 194, 198, 199,200, 213, 217, 218, 220,222, 224, 226, 228, 233,237, 238, 240, 241, 242,243, 244, 246, 247, 250,

251, 254, 255, 256, 257,258, 259, 260, 263, 264,265, 268, 269, 270, 271,273, 275, 276, 277, 278,279, 280, 281, 282, 283,284, 287, 288, 289, 290,296, 302, 303, 306, 307,308, 309, 310, 311, 314,315, 316, 317, 318, 319,320, 321, 323, 324, 325,326, 327, 328, 329, 330, 331,332, 333, 341.



Angola; I, 293 ; II, 71, 7781.

Annecy; I, 374, 419. .Antile; I, 282, 462, 463,

499; II, 17, 20, 22, 31,41, 49, 263, 280.

ANTONIU ; II, 232.Anvers; I, 22, 27, 31, 37,

38, 59, 60, 85, 102, 116,118, 120, 155, 156, 170,171, 173, 174, 180, 181,183, 184, 185, 186, 187,188, 189, 190, . 191, 192,193, 194, 195, 196, 197,198, 206, 208, 210, 211,220, 235, 236, 237, 256,263, 267, 272, 304, 345,430, 435, 442, 458, 464,476, 479, 480, 489 ; IX,208, 239.

Anzi ; II, 23, 26, 65.Apenini ; I, 199.Aquitania ; I, 373, 450, 451.Arabia ; I, 276 ; II, 70, 134,

139, 146, 185.ARAGON (Domnul de) ; I,

171.Arakan ; I, 284.ARCINIEGAS (German) ;

II, 66.Argentina ; II, 10, 14, 31.Arhanghelsk ; I, 230 ; II,

87, 92, 93, 104, 105, 106,115, 116, 117.

Arica ; II, 19.ARISTOTEL ; II, 297.ARKWRIGHT; II, 263,271.Arles ; I, 424.Arni ; II, 180.ARON (Joseph); I, 351.Arta (Golful); II, 142.Artois ; I, 459.ASHTON (T.S.) ; II, 224,

245, 323.ASHTOR (E.) ; I, 128.Asia; I, 17, 58, 269, 271,

275, 276, 277, 279, 282,283, 285, 286, 288, 291,294, 301 ; II, 6, 86, 89,107, 113, 114, 130, 134,147, 151, 155, 156, 163,164, 177, 183, 187, 210,212, 213, 216.

Asti; I, 136.

Astrahan ; II, 89, 92, 105,110, 115, 134. ASTROM

(Sven Eric) ; I,329, 330.

Atacama ; II, 10. ATTALI(Jacques); II, 350. Auge ; I,369. Augsburg ; I, 154, 186,187,

189, 207, 326, 458.AUGUSTUS ; I, 29.AULARD (Alphonse) ; I,

431.Aunis ; II, 20.AURANGZEB ; II, 160, 175,

187, 189, im.Australia ; I, rtt£; 11, 23.Austria; I, 66, ) 117, 173,

217, 380, 4G5/Î II, 133,1.44, 191. / Auvergne ;

I, 375, 399, 451,468.

Auxerre ; I, 419. Auxois ; I,419. Avallon ; I 419.Aveyron ; II, 228. Avignon ;I, 424. Ayapon ; I, 514.Aylesburg ; II, 254.

AZEVEDO (Lucio de) ; I,501. Azore (Insulele) ;I, 28,

179, 301, 335.Azov ; I, 114.

Bab el Mandeb (Strâmtoa -rea) ; II, 138.

BAEHREL (Rene) ; I, 410 ;II, 322, 335.

BACON (Roger) ; II, 237.Bagdad ; II, 126.BAGEHOT (W.); II, 321.BAGNUOLO (Contele de) ;

I, 63 64.Bahia ; I, 297 ; II, 11, 14,

23, 65, 67, 68, 85.

Baikal ; II, 106.BAIROCH (Paul) ; I, 38,393, 395, 396, 397, 399 ;II, 217, 218, 250-, 262, 263,265, 294.

Balassor ; II, 161.Balcani; I, 20, 39, 68, 153 ;

II, 114, 116, 127, 144.Bali ; II, 206.

422



Bal t ica ; I , 56 , 110, 115,120, 121, 122, 123, 124,126, 140, 178, 187, 190,191, 192, 229, 239, 242,247, 256, 263, 266, 315,322, 323, 325, 326, 327,328, 349, 460, 486 ; II, 87,104, 117, 163.

BALZAC (Guez de) ; I, 23.Banda ( Insule le) ; I , 279,284, 301.

Bangalore ; II, 176.Bantam; I, 269, 270, 274,

276, 284 ; I I , 149, 153,209.

BAQUERO GONZALES(Antonio Garcia) ; I, 390.

BĂRBIERI (Gino) ; II, 241.BARBOUR (Violet) ; I, 220,

295.Barcelona; I, 163, 178.BARCLAY (Domnii) ; II ,

304.BARKAN (Omer Lutf i ) ;

II, 133.BARNEWELDT (Marele

Pensionar) ; I, 271.Barois ; I, 419.Barroda ; II, 161.Bar-sur-Aube ; I , 135 ; II ,

149.Basel ; I, 154, 207.Basra ; II, 124.Batavia ; I , 74 , 273, 274,

282, 284, 285, 291, 293,294, 295 ; I I , 149, 153,162, 210, 211, 212, 214.

Baterpore ; II, 175.Bath ; II, 286.BAUDET (Pierre) ; I, 231.BAUDOUY (Colette) ; I, 42.BAUDRY DES LAUZIE-

RES (Louis-Narcisse) ; I,70.Bayonne ; I, 334, 443, 447,451, 457, 463.

Bavaria; I, 217, 319, 374.Beaucaire ; I, 444.BEAUREGARD (Contele

de) ; I, 336.Beauvois ; I, 311.Beauvaisis ; I, 442.«ECCARIA (Cesare) ; II ,

297.

BECHTEL (Heinrich) ; I,114 ; II, 7. Bedford ; II,

255. Behring(Strîmtoarea) ; II,

108. Beijing ; I, 28, 60 ;II, 91,

106, 111, 115, 116, 117.Beirut ; I, 154. Belem ; II,

48. Belfast ; I, 504 ; II, 33.Belgrad ; II, 126, 143.Benares ; II, 184. Bengal ; I,274, 279, 281,

284, 285, 354 ; II, 155, 176,178, 182, 191, 195, 196,206, 213, 350.

BENYOVSKY (MoricAgost) ; II, 112. Bergamo;

I, 35, 147. Bergen ; I,114, 125. Berg op Zoom ; I,187 195. Bergslag ; I, 327.BERKELEY (George) ; I,

510.Berlin ; I, 351, 377.BERNARD (Samuel) ; I,

414, 440, 441, 442.

BERNARD (Y.) ; I, 395.BERNIER (Frangois) ; II,188, 189. Berry ; 515.

BERTHE (Jean Pierre) ; II,13.

BERTIN (Jacques) ; II, 248.Besancon ; II, 318.BESNIER (Michel) ; I, 511.BESNIER (Robert) ; I, 516.BEYSSADE ; I, 101.Beziers ; I, 369. BICKER (Cornelis) ; I, 296. Bijapur;I, 190. Bilbao ; I, 190, 230,264. Bintam ; II, 80.Birmingham ; I, 413 ; II,

255, 259, 273, 310, 315.Biscaya ; II, 31. Bizanţ : I,110', 113, 114,

116, 128, 130, 131, 133,166; II, 123, 125. Blanck Country; II, 266.BLANQUI (Adolphe) ; II,

221, 433. BLANQUI(Auguste) ; II,

221.

423



BLOCH (Marc) • I, 74,163. BLOMAERT (Familia); I,327.

BLUM (I.) ; II, 122.BLUSSE (Leonard) ; II,215.

Boemia : I, 39, 127 ; II, 94.

BOIS (Guy) ; II, 233, 236,BOISGUILBERT (PierreLe Pesant, senior de) ; T,392, 415, 423. Boissy; I,141. Bojador (Capul) ; I,175. Bolivia; II, 13, 17.Bologna; I, 103 ; II, 235.Bolzano ; I, 442. Bombay;I, 80 ; II, 152, 155, 162,176, 178, 196, 215.Bonneville ; I, 418, 419.BONREPAUS (Ambasado-rul) ; I, 275.Bordeaux ; I, 118, 230,

310, 311, 334, 346, 373,426, 447, 455, 457, 461,468. 471, 498 ; II, 15.

BORELLI (Luigi) • II, 68.

BORLANDI (Franco) ; I,212.Bornhoved ; I, 123. BOSC

(Domnii) ; I, 382.II, 135. II, 116. II,26, 30, 31, 33,38, 39, 40, 309.

Botany Bay ; I, 516.BOTERO (Giovanni) ; I.

199 ; II, 124.BOUGAINVILLE (Louis-

Antoine de) ; II, 218.Boullogne; I, 66, 110.BOULTON ; IJ, 266.Bourbon (Insula) ; II, 70,

162, 193.Bourgneuf ; I, 335.

BOURGOGNE (Ducii de)I, 195.Bourgone ; I, 371, 373, 419,

422, 447, 451, 462, 465,469.

BOUSQUET (G. H.) ; I 80.BOUSQUET (Nicolae) ; II,

BOUVI'ER (Jean) • I, 416,427.

BOXER (C.) ; II, 125.BOYLE (Roger, Conte de

Orrery) ; I, 66.BRAAMS (Daniel) ; I, 279,

294. Brabant; I, 183,187, 195,

321, 361.BRADING (D. A.) ; II, 29.Brandenburg ; I, 125, 230,

324, 376.Brazilia ; I, 30, 50, 63, 64,65, 67, 88, 180, 282, 297,298, 300, 301, 400; 401,462, 487 ; II, 10, 11, 13, 14,19, 22, 26, 27, 28, 36, 46, 48,50, 55, 56, 57, 58, 59, 60,65, 66, 84, 128. Breda ; I,64. Bremeii ; I, 325, 351.BrenAgr; I, 132, 139, 140.-Brenta ; ^, 167, 228. Brescia\Jl, 147. Bretama; I, 41,419, 426, 447, 450, 451,452, 461, 463, 464, 469 ; II,287. Brianconais ; I, 42.

Briansk; II, 104. Briare; I,425, 426. BRIDGEWATER (Ducelede) ; II, 284, 285, 317. Brie •I, 135, 428. Brill; I, 231.Bristol ; I, 489, 496, 504,520 ; II, 15, 20, 233, 309.Broach ; I, 274 ; II, 161.BROSSE (Charles de) ; I,

23.Brouage ; I. 335. BROWN(Edward) ; II, 126. BROWN(Phelps) ; I, 104, 396 ; II,295, 329, 330, 334.B ruges ; I , 38 , 114 , 117,

118, 119, 121, 122, 124,125, 126, 127, 140, 143,

154, 159, 170, 178, 181,182, 187, 190, 194, 197,206.

BRUNEL (Pierre) ; I, 46.Brusa; II, 128, 131.Bruxelles ; I, 118, 193, Z27,361, 445.

Bosfor BosniaBoston



Caspica; II, 89, 106, 107,109, 115. CASTAN

(Bertrand) ; I,44», 441.

Castellane ; I, 433.Castelzelandia ; II, 211.Castilia; I, 28, 188, 189,

267, 374, 376 ; II, 15.

Caşmir; II, 178, 188.Catalonia; I, 386, 391 ; II,248. Cateau-Cambresis ; I,

185,192, 474.

Caucaz ; II, 137.CAVAZZI (Giovanni An-

tonio) ; II, 77. Caynura ;II, 80. Celebes; I, 280.Cervieres ; I, 42. Ceşme ;II, 136, 144. Ceuta; I,154, 174, 175,

178. Ceylon ; I, 272, 279,280,

283, 345, 356; II, 148,150, 153, 158, 183.

CHABOD (Federico) ; I,59.

Châlons ; I, 137. Chalons-sur-Mame ; I, 450,

458, 460.Chalon-sur-Saon; II, 239.Chandernagor; II, 161,

182, 184.Chambery; I, 374.Chamonix; I, 41, 367.Champagne ; I, 51, 74, 92,

115, 116, 134, 135, 137,138, 140, 141, 142, 143,155, 304, 347, 367, 374,399, 419, 428, 447, 468 ;II, 104, 149, 234, 237.

Charcas; II, 13.Charleston; II, 11.Charleville ; I, 424, 458.CHARMAGNANI (Marcel-

lo) : II, 13. CHATHAM(Lordul) ; II,

32. CHAUNDHURI (K.N.); II,

179, 181, 197, 198, 264.CHAUNU (Pierre) ; I, 51,

84, 85, 88, 428 ; II, 12.Chesapeake ; II, 64. ;

CHEVREUSE (Ducele de) ;I, 432.

Chicago; II, 23. CHILD(Josiah) ; II, 159,

160. Chile; I, 300; II,10, 13,

26, 28, 31. China; I, 17,28, 39, 40,

57, 67, 92, 94, 130, 133,273, 279, 281, 285, 293,345, 434, 486; II, 6, 32,89, 91, 97, 111, 113, 114,115, 116, 120-, 134, 146,147, 148, 156, 159, 162,164, 177, 183, 196, 200,201, 202, 205, 206, 209,1211, 213, 215, 217, 218,274, 340.

Chioggia; I, 29, 144, 145,1<48, 162, 206. Chios ; I,

206, 345 ; II, 131,145.

Cholet; I, 311. Cintua ;IIJ 331. Cipru; I, 30,,107,133, 151,

168, 345A-7 CLAPHÂIM

(Johan Ha-rold) ; II, 286. CLARK (Colin) • II, 306,

308.CLEOPATRA; II, 232.CLIFFORD (Firma) ; I,

321, 349, 353, 354.CLIVE (Lordul) ; II, 152.Clive; II, 159. Cloyne ; I,502. Cluses ; I, 419.Coalbrookdale ; II, 224.COATSWORTH (J.A.) ; II,

58. Colehin; I, 274,280'; II,

176, 203. COEN (JanPieterszoQn) ;

I, 273 ; II, 159.

COEUR (Jacques) ; I, 10,57.COLBERT; I, 243, 336,

380, 383, 417, 431, 516 ;II, 188.

COKE; II, 251. COLE(W.-A.) ; II, 327. COLLI(J.C.) ; I, 39a Colonia deSacramento I

II, 50.

426



COLUMB ■ I, 59, 175, 180,206.

Columbia; II, 17. Comagchio;I, 132. COMMYNES (Philippede) ; L- j, I, 23, 153. IICamorin (Capul) ; II, 147, |i •148.f| Conecticut; II, 36, 38.

Congo ; I, 175, 178 ; II, 75.CONRAD (Lorenz) ; II,

046. Constantinopol (veziIstan-

bul). CONTARINI(Familia) ; I,

152.COOK (James) ; II, 218.Copenhaga; I, 351 ; II,

198.Cordilieri; II, 62. Cordoba ;II, 19. COREAL (Francisco); II,

27. Coreea; I, 17; II,198,

201, 215, 311. Cprfu ; I,34, 107, 146, 177,

345.

Cork; I, 502, 504. Cornwal l• I, 385, 496 ; II,286, 287, 316. Coromande l; I,7, 274 , 277 , 281, 286 ; II,147, 153, 155, 159, 178,183, 206, 206.Corsica ; I, 201, 375.COTTINGTON (Sir Fran-cisc) ; I, 214. Couesnon ; I,464. COURT (Pieter de la) ;I, 226, 228, 239, 260, 301.Coventry ; I, 491. COX(Oliver C.) ; I, 146,

159.COYER (Abatele) ; I, 379.CRAMPTON ; II, 263, 271.Crimeia; I, 172; II, 79,

88.Croaţia ; I, 151. CROAZAT(Antoine) ; I,

414. CROMWELL (Oliver) ;I,

239 ; II, 20. CROMWELL(Thomas) ; I,

CRON (Ferdinand) ; I, 275.CRONSTROM (Familia) ; I,

327.Cuba ; II, 85. CUBITT(Thomas) ; II, 305.CUCHETET (Charles) ; II,

287. CUMBERLAND(Ducele

de) ; I, 50®. Curac ao; I,301, 311; II,49. CURTIN (Pilipp) ; II,

73,82, 83, 84.

Curzola; I, 134, 144.Cuzco; II, 31.CZARTORYSKI (Prinţul) ;

I, 47.

Dacca ; II, 161, 181. DAGAMA (Vasco) ; I, 39, 59,134, 155, 175, 176, 179, 180 ;II, 69, 150, 157, 210.DAINVILLE (P. de) ; I,

465.Dai elf (Valea); I, 323.

Dalmaţia ; I, 106 ; II, 134.Damasc; I, 114 • II, 134.Dairume; I, 118, 119.Danemarca ; I, 125, 127,130, 192, 224, 247, 256, 260,263, 317, 319, 324, 325,403 ; II, 278. D'ANGEVILLE ;I, 448,

451.Danzig ; I, 44, 332, 498.D'AQUINO (Toma) ; II, 355.DARA (Shukho) ; II, 188.DARBY (Abraham) ; II,

264.D'ARGENSON ; I, 454.D'ARGON; I, 514.DARNETAL; I, 514. DARU

(Pierre) ; I, 151. DA SILVA(Bueno) ; II, 10. DA SILVA(Jose Gentil) ;

I, 9, 435. DAŞKOVA(Prinţesa) ; II,

98, 120. DATINI(Francesco diMarco) ; I, 114, 120.Dauphine ; I, 373, 426, 447,459, 468, 469.

427



(Vicontele) ; îi,243. DA VINCI

(Leonardo) ; II,237, 239, 240.

DAVIS (Ralph); I, 175, 179.DE ALMEIDA (Francisco) ;

II, 158.DEANE (A.) ; II, 327.

DEANE (Phyllis) ; II, 222,261, 280. Deccan ; II, 166,171, 190,

191. DEPOE (Daniel) ;I, 222,

307, 491, 493, 507 ; II,264, 282, 283, 290. DE

LA BLACHE (Vidai);I, 371, 504.

DE LA HAYE ; II, 123,141. DE LA VAL

(Pyrard) ; I,282.

Delaware ; II, 36.DELBRUCK (Hans) ; I, 61.Delft ; I, 231. Delhi ; I, 7,48, 60, 390 ;

II, 167, 168, 171, 172, 1-75,

183, 184, 185, 186, 188,195, 206.

DE L'HOPITAL (Michel) ;I, 405.

DELUMEAU (Jean) ; I, 448.DEMIDOV (Prinţul) ; II,

121.Derbent; II, 124. Derby ;II, 255. DE REZENDE(Garcia) ;

II, 26, 77.DERMIGNY (Louis) ; I, 88.DESCARTES ; I, 23. DESCAZEAUX; I, 445.Deshima ; II, 162.DESMARETZ (Nicolas) ; I,

441, 442, 443. Detroit; II,

23. DEVA (Nina Suria) ;II,208.

Devon ; II, 255.Devonshire ; I, 312. DEVRIES (Philippe) ; I,

473.3HONT (Jean): I 372. ) jedah ; II, 139, 140. )IAMOND (Sigmund); II,347.

DÎÂZ (Bartoiomeo); Ifâ,180.

DICEARH ; II, 231.DIDEROT (Denis) ; I, 170,

237 ; II, 120. Dieppe ; I,447. Dijon ; I, 373, 422,453,

460 ; II, 239.DILLON (Eduard) ; II, 141.DISRAELI ; I, 107. Dogger Bank ; I, 130. DOLFIN(Andrea) ; I, 510. Doljani ;I, 385. Don (Valea); II, 88.Dordrecht ; I, 231, 232.DORIA (Andrea); I, 205,

207.Doubs (Rîul) ; I, 419.DOURNES (Jacques) ; I,I 40.Dover ; I, 379, 380.D0WNING (Sir George) ;

I, 239.DRAKE (Francis) ; I, 275 ;

II, 204.Dublin ; I, 501, 502, 503,

505 ; II, 34, 305^JDUBOUCHET (Cavalerul) ;

I, 508.Dubrovnik ; II, 134. DUBY(Georgas) ; I, 113. DUCLAIRON (Maillet) ; I,

348, 355. DUFRESNEDE SAINT

LEON (Louis-Cesar-Ale-xandre) ; I, 509.

DUMEZIL (Georges) ; II,346. Dunăre ; I, 18, 66,

73, 374,385 ; II, 115, 143. Dundee;

I, 497, 498. Dunkerque ;I, 260, 286,

460, 462, 463 ; II, 105.DUPEUX (Georges) ; I, 412.DUPIN (Francois-Pierre-

Charles, baron) ; I, 425 ;II, 286, 287.

DUPLEIX ; I, 273 ; II, 152,153, 159.

DUPONT DE NEMOURS(Pierre-Samuel) ; I, 515.

428



232, 234, 235, 236, 237,238, 240, 242, 243, 247,270, 271, 274, 275 278,289, 321, 325, 335, 347,349.

Evreux ; I, 448.Extremul Orient; I, 18, 30,

74, 187, 244, 269, 272,277, 280, 283, 286, 287,291, 295, 297, 299, 315 ;II, 5, 6, 81, 138, 139, 146,147, 149, 150, 152, 153,155, 156, 157, 158, 163,164, 183, 192, 200, 201,202, 209, 210, 211, 213,280.

FAILLE (Jacques de la);I, 237. FAIRFAX

(Familia) ; II,37.

Faleme (Rîul); II, 80. Falun; î, 327. Farnagusta ; I, 164.Fancigny ; I, 369, 418.FANFANI (Amintore) *, II,

292. FARNESE

(Alessandro) ;I, 181, 236.

FEBVRE (Lucien) ; I, 409 ;II, 164.

FELLON1 (Giuseppe); I,217.

FELLS (Andre) ; I, 321.FENELON ; I, 432.Fens ; I. 42.FERCHNER (M. V.) ; II, 88.FERGUSSON (Adam) ; II,

297. Fernando Po(Insula); I,

179.Fervara ; I, 33, 132, 153. Fez ;I, 114. FIELDERS (Familia);II,

303. FILIP al II-lea; I, 28,38,58, 173, 193, 194, 206,265, 377 ; II, 48, 209.

FILIP al IV-lea; I, 29.FILIP AUGUST; I, 428.FILIP cel Frumos ; I, 139.FILIP cel îndrăzneţ; I,

139. Filipine; II, 153, 159,204.

Finic (Golful)-, I, 329.Finlanda; I, 121, 122, 323,

325, 328, 329, 332. F1RTH(Raymond) ; I, 9.F1SCHER î II, 306. Fiume ;I, 34.Flandra (Flandre); I, 62,63, 64, 118, 119, 120, 123,135, 139, 143, 160, 165,168 177, 187, 190, 225,334, 372, 44?, 459 ; II,104, 149. FLEURY(Cardinalul) ; I,

50-8.FLINN (H.W.) ; II, 250.Florenţa : I, 15, 31, 46, 47,75, 93, 120, 130, 133, 135,139, 143, 147, 149, 154,159, 160, 165, 178, 195,■1Ş97, 205, 211, 213, 373,388; II, 179, 234, 235,269, 341, 354. Florida; II, 43,85. Fluviul Albastru; I,28. FOGEL (Robert'William)",

I, 364.

FOHLEN (Claude); II, 223.Formosa (v. şi Taivan);I, 254J] II, 211, 216.

FOSCAHl (Francesco); I,150, FOUQUET (Nicolas)

; I,57. FOURASTIE (Jean);

I,104, 396. FOX (Edward

C.); I, 456,457, 461 ; II. 232. France

(Insula) ; I, 74 ; II,70, 162, 193. Franche-

Comte; I, 421,447, 452, 459. FRANCISC

I ; I, 207, 209,429. FRANK (Gunder);

II, 66.Frankfurf, I, 267, 377; II,

238.Franţa; I, 10, 30, 42, 43,

46, 49, 50, 51, 54, 57,58, 67, 68, 76, 77, 82, 93,102, 117, 118, U9, 136,139, 140, 141, 142, 143,148, 149, 153, 171, 173,190, 192, 201, 204, 207,

430



209, 213, 217, 218, 235,242, 243, 252, 255, 256,257, 259, 260, 261-, 262,264, 297, 304, 305, 313,314, 315, 319, 322, 334,1335, 336, 350, 353, 356,357, 360, 361, 368, 369,370, 371, 372, 376, 377,378, 380, 382, 383, 384,386, 389, 392, 398, 400,402, 403, 404, 405, 406,407, 409, 410, 411, 412,413, 414, 415, 416, 417,41&, 422, 423, 424, 425,426, 427, 428, 429, 430,431, 432, 433, 434, 436,437, 438, 440, 441, 444,445, 446, 447, 448, 449,450, 451, 452, 456, 457,458, 459, 460, 461, 465,468, 469, 470, 471, 472,473, 476, 483, 488, 489,490, 502, 504, 508, 509,510, 511, 512, 513, 514,515, 516, 517, 518, 519,520 ; II , 5, 6, 20, 35, 41,

43, 44, 47, 51, 52, 61, 65,105, 113, 116, 118, 128,140, 141, 142, 176, 192,194, 214, 217, 228, 237,241, 242, 243, 245, 257,264, 268, 270, 276, 279,308, 310, 323, 325, 326,327, 328, 341, 353, 356.

FRSCHE (Georges) ; I 471.FREDERIC al Il-lea (îm-

păratul) ; I, 66, 108, 352,353,

FREDERIC BARBAROSA;I, 132.

FRESCOBALDI (Negus-tori) ; I, 188.

FREYRE (Gilberto) ; II, 36,

37.FRIEDERICI (Georg); II ,67.

Friesland ; I, 224, 227, 235,360.

FRIIS (Astrid) ; I, 263.F U GG ER ( F am il i a) ; I ,

185, 187, 189, 207 209,210, 275 ; I I, 195, 239,346.

FUGGER (Jacob ce l Bo-gat) ; I, 1.0, 57.

Fukien ; II, 215.F UR BE R ( Ho l de n ) ; I I ,

192, 213.FUSTEL DE COULAN-

GES ; II, 346.

GABRIEL (Albert) ; II,134. GAGARIN(Prinţul); I,

57 ; II, 91.GALBRAITH ; II, 352, 355.GALDINO (Alberto Flo-

res) ; II, 24. GALIANI(Abatele) ; I,

431, 456. Galicia *, I, 222.GALLMAN (C.) ; I, 404.Gambia (Rîul); II, 80.Gând ; I, 120, 197. Gange ;I, 7 ; II, 169, 178,

182, 214, 215. Gao(Imperiul) ; II, 76. GARDANE (Paul-Ange -

Louis de); II, 130.GARIBALDI (Giuseppe);

I, 65.Garonne ; I, 424, 471.GASCON (Richard); I,

434. Gdansk; I, 71, 124,331,

332, 333 334; II, 90,111.GEER (Familia) ; I, 327.GEER (Ludovic) ; I, 327.Geneva; I, 108, 137, 213,

223, 233, 317, 374, 419,443, 448, 449, 450, 451 ;II, 239.

Genova; I , 15, 26, 29, 31,59, 75, 87, 92, 102, 106,120, 130, 131, 132, 133,134, 136, 139, 144, 145,146, 147, 149, 154, 156,159, 160, 170, 172, 178,184, 188, 194, 198, 199,200, 201, 202, 203, 204,205, 206, 207. 209, 211,212, 214, 215, 216, 218,219, 220, 232, 244, 298,312, 317, 318, 345, 346,356, 388, 422, 430, 434,435, 439, 445, 452, 458 ;II, 15, 217, 241, 314.

431



GENQVESI (Antonio) ; I,7. GEORGE al III-lea ;

11,226, 328.

Georgetown ; II, 44. Georgia; II, 11, 21, 36. Germania ; I,39, 77, 110, 111, 117, 119,122, 127, 132, 136, 140,

142, 146, 151, 155, 185,187, 190, 207, 312, 315,326, 348, 349, 352, 372,376, 377, 385, 404, 409,440, 445, 457, 489 ; I I ,34, 102, 130, 133, 137,238, 241, 242, 326, 346,348.Ghana ; II, 76.G hat ( M un ţ ii ) ; I I, 176,

190.Gibraltar ; I, 51, 107, 110,

139, 160, 174, 511 ; II ,125, 134, 231.

GIESE (Familia) ; I, 124.GIMPEL (Jean); II, 233.GLAMANN (Kris tof) ; I ,

285, 286, 291, 293, 295.

Glamorgan ■ II, 286.Glasgow ; i" 496, 497, 498,500 ; II, 286, 287, 331.

GLENDOWER (Owen) ; I,475.

Gloucester ; II, 308.Goa ; I, 271, 275, 283, 295 ;

II, 140, 162, 203.Gobi (Deşertul) ; II, 106.GODUNOV (Boris) ; II, 92.Goga ; II, 161.Golconda ; I, 281.Golful (Persic) ; I, 154 ; II,

124, 128, 146, 147, 148,150, 156, 213.

GOLDSMITH ; I, 404.Gondelur ; II, 180.GONZAGA (Familia) ; I ,

369.Goteborg ; I, 328.Gotland ; I, 121, 324.G OU BE R T ( P ie rr e) ; I ,

448.GOUDAR (Cavalerul) ; II,

146.GOULD (A.) ; I, 400.Goyaz; II , 10, 11, 23.

GRAAF (Chirurgul); II,212.

GRACCO (G.) ; I, 132.GRACEV ; II, 100. Granada; I, 176, 208, 213.GRANDAMY (Rene) ; I,

104, 396.GRANVILLE (Lordul

Henri) ; II, 37, 136. GRAS(N.) ; I, 490. Grecia; I, 108; II, 143,

232 248 GRE&ARD(Fernand) ;

II, 123.Grenoble; I, 373, 458.GRESHAM (Thomas) ; I,

193, 476, 479, 480, 486.GRILL (Domnii) ; I, 353.Groeningen ; I, 224, 227.GROOT (Pieter de) • I,

252.GROUSSET (Paul) ; I, 107.Guadalajara ; II, 13.GUALTEROTTI (Negus-tori) ; 1, 188. Guayaquil ; II,31. _Ghelderland ; I, 224,227,

231 GUHA (Amalendu) ;II,

281. GUICCIARDINI(Ludovi-co) ; I, 184, 223, 304.

Guineea ; I, 299, 301 ; II,72, 79. Gujarat; I, 273,

274; II,70, 147, 183, 192, 206,208, 209.

GUSTAV ADOLF ; I, 56.Guyenne ; I, 461. GUZZO(Augusto); I, 141.

Haarlem; I, 231, 235, 352.HABAKKUK (H.J.) ; II,

250.HABIB (I rfan) ; II, 173.HABSBURGI ; I, 58, 93,

188, 189, 192, 256, 429,445 ; II, 143. Haga; I,

231, 244, 245,246, 248, 254, 256, 315,335, 348, 352, 375 ; II,145. HAGEN (Stephen

Vanden); I, 271.

432



Hainan ; I, 40. Hamburg ; I,119, 122, 154, 192, 311,319, 346, 351, 352, 375,461, 498. HAMILTON(Earl J.) ; I,

102, 104. Hanfu ; II, 148.HANSON JONES (Alice) ;

I, 404 ; II, 58. HĂPKE(Richard); I, 22,

121.HARRIS (James) ; I, 360.HARTWELL (R.M.) ; II,247, 292, 293, 306, 307.Harwick ; I, 379.HASTINGS (Waren); II,

214. Havana ; I, 260 ; II,49, 53,

85.HAZAN (Aziza) ; I, 88.HECKSCHER (Eli) ; I, 127,

379, 410. HEESTERMAN(J.C.) ; II,

216., Heligoland ; II, 278. 'IELLER (Clemens) ; I, 4.iENRIC al II-lea (al Franţei)

; I, 192, 209. iENRIC al III -lea ; I, 481. IENRIC al IV-lea ; I, 432,

437, 475. HENRIC alVH-lea (Tu-

dor) ; I, 377. HENRIC alVUI-lea; I,

209, 473, 474. HENRIC NAVIGATORUL ;

I, 40, 174. Hertford ; I I,255. HESHEN (Ministrul) ; I,57. HICKS (John) ; I, 57 ;II,

269, 292.Highlands ; I, 500.HILFERDING ; II, 314.Himalaia ; II, 231. HINTZE(Otto); I, 383. Hirado ; II,155. HIRSCHMAN (A.O.) ;II,

292. Hoarda de Aur ; II,94.

HOBSBAWM (Eric) ; II,272, 290. HOCHSTETTER

(Familia) ;I, 185.

HOFFMAN (W.) ; I, 97.HOGHUER (Domnii); I,

321, 353.HOLKER (Tatăl ) ; I, 515.Holstein ; I, 224. Honfleur ;I, 447. Hong-Kong ; II, 198,311. Honschoote ; I, 235.HOPE (Firma) ; I, 308, 321,

322 360. HOP E (Henri ) ;I, 359 ; II,344.

HOPKINS (Sheila); I, 104,396 ; II, 295, 329, 330,334. HORNECA (Domnii) ;321,

353 HOUTMAN(Cornelius) ; I,

269, 270, 271 ; II, 149.HOUTTE (J. A. von) ; I,

120.HUDDE (Johannes); I, 291.Hudson ; II, 37.HUMBOLDT (Alexander von) ; II, 63.

HUME (David) ; I, 42, 508.HYDE (Charles) ; II, 245,

265, 266.IACOB I; I, 497. IACOB alII-lea ; I, 243. IACOB alVl-lea ; I, 497. Ianina ; II,142. IBRAHIM I(Sultanul);

II, 127.îeniseisk ; II, 112. Ile deFrance ; I, 376. Ilimsk ; II,113. Ilmen (Lacul) ; I, 114.IMBERT (Gaston) ; I, 90.IMHOF (Familia) ; I, 187.

Imperiul Bizantin ; I,109 ; II, 163. Imperiul

Carolingian ; I,58.

Imperiul Chola ; II, 158.Imperiul Marelui Mogul ;

I, 57, 390; II, 115, 183,184, 186, 187, 190, 216.

Imperiul Osmanlîilor (v.Imperiul Otoman). Imperiul

Otoman ; I, 56,57, 58, 109, 171, 221 ; II,5, 86, 87, 123, 124, 125,

433



126, 127, 141, 143, 145,146.

Imperiul Turc(ese) (v. Im - periul Otoman).

înalta Poartă (v. ImperiulOtoman).

INCABNATI (Lamberto) ;I, 143.

India ; I, 17, 48, 51, 74, 80,52, 133, 270, 274, 277, 280,293, 345, 354, 387, 493, 499,516 ; II, 70, 89, 113, 115,125, 128, 134, 135, 146,146, 147, 143, 150, 152,153, 154, 155, 156, 162,163, 164, 165, 166, 167,169, 170, 171, 172, 174,177, 178. 180, 182, 183,184, 187, 191, 192, 193,194, 196, 197, 108, 199,200, 201, 232, 206, 209,210, 213, 214,~\216, 217,271, 274, 275,7 278, 279,280, 281, 350, 351.

Insula Urşilor ; I, 238.rnsulinda ; I, 17, 40, 48. 58,

271, 273, 274, 276, 293,294, 322, 387 ; II, 6, 147,149, 159, 162, 164, 165,182, 197, 200, 201, 202,204, 208, 213, 340.

Iran ; II, 89, 106, 115. Irbit :II, 104, 112, 116. Irkuţk ;II, 109, 112, 113,

115, 116, 117. Irîanda ; I,42, 177 ; II, 34,

260, 280, 285. Islam ; I,16, 22, 92, 110,

113, 116, 128, 130, 133,154, 174, 205 ; II, 5, 69,76, 78, 79, 123, 125. 126,134, 138, 146, 148, 164, 184,194, 200, 206, 209.

Ispahan ; I, 23, 57, 60 ; II,117, 135, 161.

ISTAMOGLU (Henri) ; H,144.

Istanbul ; I, 15, 23, 57, 74,108, 128, 131, 133, 153,153, 164, 172, 173, 205,2S8 ; II, 79, 116, 117, 124,126, 127, 123, 133, 135,136, 137, 138, 142.

Istria ; 1, 34. ■■

' I 51 55 6074, 77, 108, 113, 115,116, 117, 128, 129, 134,142, 144, 147, 153, 160,161, 179, 192, 203, 211,212, 213, 219, 221, 260,314, 318, 369, 372, 376,377, 385, 409, 424, 429,

430, 439, 440, 446, 449,458, 460, 483 104,117, 149, 234, 237, 239,240, 241, 242, 275, 288,311, 325, 354.IVA ( al IV-lea celGroaznic ; I, 127; II, 94, ,108.

Ivanovo ; 99, 100.

JAGASTEN (Ne mul) II.

195, 196.JAIN" (L.C.) ; II, 167. Jaipur ;II, 195. Jalapa ; II, 12.Jamaica ; I, 70, 71 ; II, 23,

27, 28, 36, 43, 49, 81, 280.JAMESON (Franklin) ; II,

37. Japonia ; I, 17, 273,

274,275, 277, 27.9, 281, 282,409 ; II, 6, 88, 156, 158,164, 200, 201, 211, 215,217, 218, 226, 350.

JAQUEMONT (Victor) ; II,152.

Jasques ; TI, 161. Java ; I,270, 284, 301, 345 ;

II, 201, 202, 204, 205, 206,209.

JEANNIN (Pierre) ; I, 244.JEEJEEBHOY (J.) ; II, 196.JEFFERSON (Thomas) ; II,

28. 36, 37.JIZIG (Negustorul) ; I, 352.JOĂO I ; I, 174 ; II. 46.

JOAO al Il-lea : I, 175.JONES (E.L.) ; II, 246, 250,252, 308.

Julfa ; I, 57.Jugdia ; II, 161. ■ ^Jura ; I, 450. Jutlanda ; I,121, 224. "'

Kamciatka ; II, 108. HKamieniec ; II, 330.

434



Kandahar ; II, 154.Kandy ; I, 284.Kasvin ; II, 89.Kattegat; I, 328.Kazan ; II, 88, 80, 115, 134.KAY (John) ; 262, 269, 299.KELLENBENZ (Herman) ;

I, 38.

Keyder Caglar ; II, 144.KEYNES ; I, 97, 100, 404 ;II, 346, 352.

Kiatka ; II, 112, 115.KIENAST (W.) ; I, 58.Kiev; II, 104.KILBURGER (J.P.) ; II,

102.Kilva ; II, 70.KINDLEBERGER (Charles

P.) ; I, 312, 387, 390.KING (Charles) ; I, 304.KING (Gregory) ; I. 392,

397, 403, 404, 406 ; II, 307.KIPLING (Rudyard) ; II,

187.KITCHIN ; I, 84. Kiu-Siu ;I, 272. KLEIN (P.W.) : I,

244. Koîn ; I, 84, 143, 154,458 ;II, 238. Kon.şo (Statul) ;

II, 71. 72,77, 79, 81, 85.

KSnigsberg ; I, 376.KOSSMAN (E. H.) ; I, 248.Kossovo ; I, 153. Kra(Istmul) ; II, 203.KRESTCHMANN (Jenriy

Griziotti); I. 90.KROEBNER : II. 224.KRONA (Karls) ; I, 326.KTJLA (Witolcl) ; I, 8. 81,

100. KUIJSCHER (Joseph) ; I,

8.

Kurlanda ; I, 21.KUZNETS (Simon) ; I. 364,

394, 404 ; II, 222, 294,256. Kuweit ; I,

401.

LABAT (Părintele Jean-Baptiste) ; II, 80.

LABROUSSE (Ernest) ; I,356, 418; II, 260, 269.

Lachedive (Insulele) ; II,158.

Ladoga (Lacul) ; II, 99, 104.Lagny-sur-Marne ; I, 135 ;

II, 149.Lahore; II, 135, 161.Lahribandar; II, 161. LAMAIRE (Isaac) ; I,

262.LAME (Mark) ; II, 303.Lancashire ; II, 259, 287,

319.Lancaster ; II, 210.LANCASTER (James) ; I,

275. LANDE S (Dav id);II, 223,

268. LANE (FredericC.) ; I,

166 ; II, 234.LANGE (Lorents) ; II, 116.Langres ; I, 458, 460.Languedoc ; I, 369, 374,

447. 451, 462, 468.LA PEROUSE (Jean-Francois de Galaup, contede) ; II, 218. Lappstrand ;I. 329. La Puebla ; II, 31.Laredo ; I, 264. LaRochelle; I, 447, 451,

457, 468, 498 ; II, 20. LACASAS (Bartolomeu

de) ; II. 15. LASCORTES (Părintele) ;

II, 153.LASLETT (Peter) ; I, 72. " LA TUILLERIE (Ambasa-dorul) ; I, 261. LAUTREC;I, 207. LAVISSE (Ernest) ;I, 371. LAVOISIER ; I,391. LAW (John) ; I, 10,51,

288. 415, 444, 446, 478 ;II, 52.

LEAKE (negustori) ; I. 85.LE BLANC (Abatele); I,

75, 76. Leeds ; I, 312, 413 ;II, 259,

272, 273, 310. Le Havre ;I, 447, 457, 474. Leicester ;II, 255. LBICESTER (Conte) ; I,

266.

435



Leiden ; I, 191, 224, 231,235, 350, 360. Leipzig ;

I, 38, 267, 321,351, 443 ; II, 117, 143,

Leman (Lacul) ; I, 325.Lena ; II, 108. LEON(Pierre) ; I, 447.LEONTIEFF (Wassily) ; I,

316, 364.Lepanto ; II, 125. LEPLAY (Pierre-Guillau-

me-Frederic) ; II, 98.LESCURE (Jean) ; I, 364.Levant ; I, 15, 21, 39, 44,

74 75, 88, 93, 110, 133,134, 138, 140, 146, 147,157, 165, 166, 168, 171,172, 176, 188, 211, 221,242, 275, 296, 414, 443",487 ; II, 104, 118, 125,129, 131, 135, 140, 141,1Î3L 143, 144, 156, 161,

238/, 270, 271, 275.LAVASSEUR (Emile) ; II,

268.LEWIS (Archibald) ; 1,110.LEWIS (Arthur) ; ir, 222.LIEBIG (Justus, baron

de) ; II, 123. Liege- I,118, 327. Lille ; I, 450, 458,459, 460. Lima ; II, 49, 50,54, 68. Limagne ; I, 468.Limoges ; I, 468. Limousin ;I, 375, 452, 468,

469.Lisabona ; I, 28, 29, 38, 59,

64, 71, 114,. 124, 156, 176,177, 178, 180, 181, 185,187, 188, 196, 206, 216,264, 272, 275, 298, 373,435 ; II, 15, 46, 60, 158,210.

Lituania; I, 39, 323.Liverpool ; I, 413, 496, 504,505 ; II, 15, 81, 82, 259,260, 272, 287, 315, 319.Livonia ; I, 70, 325, 329.Livorno ; I, 23, 85, 221, 268,

310; II, 143. LIZARRAGA(Episcopul) ;

II, 31. LLOYD (Familia) ;II, 315.

Loara ; I, 48, 334, 376, 381,382, 383, 424, 425, 426»$451, 456.

i:î LOCKE (John) ; I, 484, 485.);Lodi ; I, 153.Lofoten (Insulele) • I, .125. •

LOMBARD (Maur'ice) ; I,113. Lombardia ; I, 136,147,

215, 217 ; II, 239, 240. Londra ;I, 23, 26, 27, 30, , 31, 32, 36,37, 43, 53, 71, 75, 76, 77, 114,119, 122, 125, 139, 154, 170,193, 196, 220, 308, 312, 318,345, 346, 348, 349, 351, 355,356, 376, 390, 394, 425, 430,431, 435, 439, 444, 463, 472,475, 479, 480, 482, 483, 485,489, 490, 492, 493, 495, 496,497, 498, 501, 510, 512, 513,514, 516, 520 ; II , 15, 27, 28,40, 42, 61, 65. 106, 117, 118,121, 123, 154, 161, 164, 178,237, 243, 252, 254, 264, 282,

287, 288, 290-, 303, 304, 305,309, 310, 315, 316, 317, 318,319, 321, 323, 324, 333, 341.LOPEZ (Roberto) ; I, 114,

204.Lorena ; I , 47 , 369, 375,

419, 447, 450, 451, 459 ;II, 288.

Lorient; I, 451. Louisiana ;II, 28, 52. LOUNDES(William) ; I,

484.Louvain ; I, 99, 118.Lowlands ; I, 376, 498, 500.Liibeck; I, 119, 121, 122,123, 124, 125, 126, 154, 230,325, 326, 327 ; II, 117, 238.

Lublin ; I, 124. Lucea ; I, 67,197. LUDOVIC al Xl-lea;I, 371, 377, 390, 417, 429,434 ; II, 94, 191. LUDOVICal XH-lea; I, 415.

436



LUDOVIC a l XlV-lea ; I ,43, 54, 103, 173, 202, 213,222, 243, 256, 257, 260,275, 286, 325, 335, 336,357, 414, 415, 417, 440,448, 456, 516 ; 11", 51.

L UD OV I C a l X V- l ea ; I ,399, 403, 406, 415, 417.

LUDOVIC a l XVI-lea ; I ,66, 446 ; II, 328.LUDOVIC (SFINTUL) ; I,

93, 133, 141, 142, 428.LUKÂCS (Gyorgy) ; I, 9.Lumea Nouă ; I, 68, 74,. 112, 191, 236, 264, 296,

297, 299, 301, 435, 462,480., 516 ; II, 10, 14, 15,19, 20, 21, 23, 24, 25, 30,32, 46, 52, 53, 66, 68, 83,110, 129, 139, 156, 211.

Luneburg ; I, 123.LUTFALIA (Miche l) ; I ,

89.LUTGE (Frederic) ; II, 7.LUTHER ; II, 346, 348.LUXEMBURG (Roşa) ; I ,

71.LUZZATO (Gino) ; I, 113,157, 163.

Lvov ; I I, 117.Lyon • I, 38, 137, 188, 192,

217, 310, 381, 422, 424,425, 433, 434, 435, 436,437, 438, 439, 440, 441,442, 443, 444, 446, 447,448, 449, 451, 458, 463,471, 478, 481, 490 ; I I ,105, 248, 269, 306, 318.

Lyonais ; I, 421, 459, 468.

Macao ; I, 88, 272, 274, 275,283 ; II, 151, 153, 158,210.

Macarek ; II, 112.Macassar ; I, 274, 280, 284,288. MACHIAVELI ; I, 371,

377 ;II, 188, 348. Mâconnais ;

I, 421, 422. MACPHERSON(D.) ; II,

281. Madagasc ar; I, 270;II ,

112.

Madeira ; I, 179, 335 ; II,41, 76. Madras ; II, 152,

154, 161,183.

Madrid ; I, 28, 29, 38, 48,64, 75, 103, 164, 212, 214,272, 374 ; II, 15, 51.MAGALHAES GODINHO

(V.) : I, 188. MAFFEI(Contele Frances-co Scipione) ; I, 55.

MAGELLAN; I, 20 ; II,204, 208.

MAHAN (Amiralul) ; I, 29.Mahe ; I, 192 ; II, 152.Mâine ; I, 448 ; II, 11.Malabar ; I, 7, 274 ; II, 147,

178.Malaca ; I, 23, 272, 274,

275, 283 ; II, 149, 201,202, 203, 204, 206, 207,208, 209, 210, 211.

Mălai- (Lacul) ; I, 324, 325,327, 374. Maldive

(Insulele); I, 270 ;II, 158. Mali ; II, 76.

Malines ; I, 118.MALOWIST (Marian) ; II,78.

Malta; I, 107, 241.Manch'ester; I, 413, 491 ;II, 259, 260, 272, 285,287, 310, 319. MANDELSLO(Johann Al-

brecht) ; II, 180. Manila ;I, 20, 88, 273 ; II,

32. 149, 156.MANRIQUE (Maestre) ;

II, 154.Mantova ; I, 369, 370.Maracaibo ; II, 54.MARCELLO (Bartholo-

meo) ; I, 172. MARCHAL

(Andre) ; I, 89. Marche ; I,68. Marchize (Insulele) ; I,433. MARCUSE (Herbert) ;II,

347. MARCZEWSKI(Jan); I,

364, 393.Marea Adriatică (v. Adria-

tica).

437



Marea Albă ; II, 87, 106,124.

Marea Antilelor ; II, 274.Manea Azov ; II, 88.Marea Baltică (v. Baltica).Marea Caspică (v. Cas-

pica).Marea Egee; II , 124, 133.

Marea Irlandei • I, 110,121.Marea Mediterană (v. Me-

diterana).Marea Mînecii (v. şi Ca

nalul Mînecii) ; 1, 335,447, 448.

Marea Neagră ; I, 92, 133,154, 172, 204, 205, 206 ;II, 88, 107, 114, 116, 117,124, 126, 128, 131, 135,13§S 137, 138, 139.

Marea1 Nordului ; I, 66, 92,110, 115, 118, 119, 121,122, 123, 124, 139, 142,143, 178, 192, 193, 237,238, 260, 325, 448, 458,473, 474 ; II, 163.

Marea Roşie; L, 18, 57,154; II, 6, 69, 124, 125,126, 128, 138, 139, 140,141, 146, 147, 148, 156,182, 183, 190, 192, 213.

Marea Sudului; I, 20, 442,454; II, 48, 49, 52.

Marea Tireniană; I, 146.MARGHERITA DE PAR -MA;

I, 193.Mariane (Insulele) ; II, 208.MARIA-TEREZA: I, 217,

405, 406 ; II, 131. MĂRIATUDOR; I, 474. Marignan; I, 429. MARKOVITCH (T.J.) ; I,

518.

Marna ; I, 118, 136, 425.Maroc ; I, 177, 178, 179 •II, 11, 71, 125. Marsilia ;

I, 32, 142, 163,201, 203, 216, 374, 382,424, 426, 436, 443, 447,451, 458, 462, 463, 471 ;II, 105, 131, 143, 161.

Martigny ; I, 368. MARTIN(Felipe Ruiz) ; I,

198.

MARTIN (Francois) ; I I ,153.

MARX (Karl) ; I , 19, 35,60 ; II, 15, 223, 255, 262,297, 349, 351.

Maryland; I I , 22, 36, 37,36.

Mascareignes (Insulele) ; I,

270.Massa ; I, 199.Massachusetts ; II, 30, 38.Mataran ; I, 284.MATHIAS (Peter) ; I, 407,

'517 ; II, 303, 305, 326.MAURICIU DE NASSAU ;

I, 299, 300.MAXIMILIAN DE AUS-

TRIA ; I, 171, 377.MAZARIN ; 1, 256, 261.Mazaron ; I, 208.Mazulipatam • II, 140, 180.MC CARTNEY (George) ;

I, 70>Mecca; I I, 138, 139, 190,

G04.Mecklemburg ; I, 39.MECKLEM8URG-STRE-LIZT (Prinţul de) ; I,

317, 325.M E DI C I ( F am i li a ) ; I I,

195.Medina del Campo ; I, 435.Mediterana; I , 14, 15, 29,

33, 59, 92, 93, 115, 116,119, 122, 124, 128, 129,130, 132, 133, 134, 136,139, 142, 144, 145, 154,157, 159, 178, 194, 211,221, 236, 264, 265, 267,

■ 268, 382, 404, 458, 463,486 ; II, 41, 78, 79, 125,135, 138, 140, 143, 150,202, 209, 234, 237, 275,

340.Melinda; II, 70, 71.MELIS (Federigo) ; I, 144.MELON (Jean-Francois);I, 288, 307, 308.MEMLING; I. 119.Mendoza ; II, 31.Mersey; II, 284.Merthyr Tydffl ; II, 286.Messina; I, 44, 205, 374,435 ; II, 142.

438



METHUEN (Lordul) ; I, 35,50, 487. Metz ; I, 304, 374,

409, 453,459. Meusa • I, 237, 304,

419,424.

MEUVRET (Jean) : II, 322.Mexico ; I, 94 ; II, 10, 12,

13, 15, 17, 18, 29, 30, 31,32, 54, 56, 58, 60, 61, 62,63. 68.

MEYERSON (Ignace) ; II,7.

Mezieres ; I, 424, 458. MIANI (Gemma) ; II, 241.MICHELANGELO; I, 44.MICHELET (Jules) ; I, 371 ;

II, 346.MICHIEL (Vitale) ; I, 132.MICKWITZ (G.) ; I, 329.Middelburg ; I, 231, 296.Midlands ; II, 254. Milano;I, 15, 143, 147, 149, 153,154, 197, 199, 201, 208,216, 458 ; II, 131, 235, 239,

240, 241. Minas Geraes ; 11,23. MING (Dinastia) ; I,28 ;

II, 148.Mitteu; I, 21. MOCENIGO(Tomaso) • I, 147, 149,150, 151, 154. MOD AVE(Contele de) ; II,

214, 215. Modon ; II, 142.Moka; II, 139, 140, 153,

156, 161.Molucce ; I, 272, 273, 274,

280, 356 ; I I , 206, 207,308.

Mombasa ; II, 70, 71.MOMMSEN (Theodor) ; II,

339.Monaco ; I, 199. Mongolia;I, 17; II, 115.Mongonpoze ; IJ, 162.Monomotapa; I, 39 ; II,70, 71, 79, 150.

; I, 460. Montauban ;I, 469. Mont^Cenis ; I,139. MONTESQUIEU ; I,23. Montets (Pasul); I, 41.

Monticello ; II, 36.Montpellier • I, 120, 369,

374. MORAZE (Charles) ;II,

322. MORGADO (Alonso) ;I,

27 MOKINEAU (Michel);I,

100, 267, 385, 450, 456 ;II, 145. MORTIMER (Thomas) ; T,

510.Morzine (Valea) ; I, 41.Moscova ; I, 20, 21, 58, 60,

77, 376 ; II, 88, 89, 93,98, 99, 102, 103, 104, 105,106, 111, 112, 115, 121,128, 197. Moscovia ; I, 17,

20, 21, 57,58, 74, 127, 230, 324 ; II,5, 86, 87, 90, 94, 104, 117,216. -Mozambic; I, 270,

275;II, 70, 71. Msta ; II, 99.

MUN (Thomas) ; I, 481,482.

Munchen ; I, 374 ; II, 308.MUNNICH (Contele) ; II,100.

Munster ; I, 215, 256.Murano ; I, 131, 168.Murshidabad ; II, 125.Mysore; II, 76.

NĂF (Werner); I, 416. Nagasaki; II, 151, 162. Nancy ; I, 374 ; 458, 459. Nankin ; I, 28. Nantes; I,310, 334, 435,

442, 445, 447, 448, 449,450, 451, 457, 461 ; II, 15,81, 82.

Narbonne ; I, 457. Narva ;

II, 87, 88, 106. Naves ; II,203. Neapole ; I, 7, 33, 45,202,

207, 215, 385, 445 ; II,142.

NECKER ; I, 439, 450. NEF (John U.) ; II, 239,

241, 242, 243, 246, 247,254.

439



Negroponte ; I, 30, 131. Nercinsk ; II, 110, 111, 114. NEUFVILLE ; I, 349, 351,

352, 353. New Amsterdam ; I, 301. Newcastle • I, 491 ; II, 243,

283, 286. ' New Hapshire ; II, 36, 37.

New Jersey ; II, 36, 38,353. New Orleans ; II, 85. NEWTON (Isaac) ; I, 486. New York; I, 23, 26, 27,

30, 301, 345, 356 ; II, 12,21, 23, 35, 36, 37, 38, 41,350, 353, 354, 356.

NICOLAE I ; II, 108. NIEMEIER (G.) ; I, 36. Niger; II, 79. NIITEMAA(V.) ; I, 329. Nijni Novgorod ; II, 93,

98, 101, 104, 105, 107. NIKTTNIKOV (Gregor) ; II,

93. Nîmes ; I, 216. Nisa; I,

199, 201. Nombre de Dios; II, 12. NORDMANN(Claude) ; I,

325. Normandia ; I, 118,374,

464, 514. Norlland ; I, 323. NORTH(D. C.) ; II, 292. Northampton ; 1,' 493 ; II,

255, 310. NORTHUMBERLAND

(Contele de) ; I, 508 ; II,259. Norvegia ; I, 122,

125, 233,329, 348, 498. Norwich ;

I, 272 ; II, 283,309, 316.

Nottingham ; II, 255, 315. Noua Anglie; II, 36, 37,39, 40, 41, 43, 64, 73. NouaGalicie ; II, 13. NouaGrenada ; II, 31. NouaSpanie; I, 88, 463, 481 ;II, 10, 14. 17, 23,

29, 52, 55, 56, 57. NOVALIS (Frederic) ; I,

Novgorod ; I, 114, 121. 122,125, 127. Novi ; I, 443.

Niirenberg ; I, 143, 154,435, 458. NURSKE

(Ragnar) ; I, 51 ;II, 292.

O'BRIEN (P.) ; I, 407, 517.

Oceanul Atlant ic ; I , 20, 21,59, 88, 98, 157, 174, 180,183, 187, 189, 204, 214, 264,265, 271, 272. ;

Oceanul Indian ; I, 17, 18, '20, 57, 130, 147, 176, 180,188, 268, 272, 275, 276,302, 486 ; II, 69, 75, 78,106, 125, 131, 139, 140,146, 147, 148, 151, 158,192, 200, 203, 206, 212.

Oceanul Pacific ; I, 20, 88,300, 414, 464 ; II, 31, 114,147, 203, 208, 210, 218,231 350

O'CONNOR (J. ) ; II, 345,352.

Odesa ; II, 105, 118.

OFFE (G.) ; II, 345.OGG (David) ; II, 308.OGLETHORPE (John) ; II.21.

Oisans ; I, 41.Oise ; I, 425.Olanda ; I , 32, 37, 39, 43,

46, 53, 54, 55, 65. 66, 77,94, 116. 187. 190, 213.222, 223, 224, 227, 228,230, 231, 232, 233, 235,236, 238, 239, 240, 242,243, 244, 245, 246, 247,248, 249, 254, 255, 256,259, 260, 261, 262, 263,265, 266, 267, 268, 270,271, 272, 275, 280, 282,

294, 295, 297, 299, 300,301, 302, 304, 310, 312,313, 315,* 316, 317, 319,321, 322, 324, 326, 3.32,334, 335, 336, 345, 349,350, 351, 352, 355, 356,357, 358, 361, 387, 389,390, 392, 402, 430, 431,439, 460, 463, 472, 476,485, 487, 505, 507, 511-

44 0



PILLET ; II, 331, 332.PINTO (Isaac de); I , 110,

227, 251, 254. PIRENNE(Henri) ; I, 37,

117, 120, 182 ; II, 339.PIRES (Tome) ; II, 208.Pisa; I, 46, 131, 133, 134,

204. PITT (Will iam) ; I,

488,504, 510, 512, 513, 516.PIZZARO (Fraţii) ; II, 67.Plassey; II, 186, 191, 213,

275.Plymouth; II, 40.POIRIER (Jean) ; I, 9.Poitou; I, 447, 468, 469 ;

II, 20.POLANYI (Karl) ; I, 329.POLO (Marco); I, 134.Polonia; I, 20, 39, 47, 49,

55, 153, 192, 268, 323, 324,331, 332, 334, 369, 377,411, 502 ■ II, 22, 86, 90,92, 93, 94, 122, 144.

POMBAL ; I, 401.Pomerania ; I, 125, 325.

POMPONNE (Simon Ar-naud de ) ; I , 240 , 257 ,288, 305, 307, 335.

Pondichery; II, 154, 180.PONI (Carlo) ; II, 240.PONTCHARTRAIN (Jero-

me, Conte de) ; I, 454.Pontorson ; I, 464.PONZ (Antonio); I , 223,

426.Popayan ; II, 31.PORCHNEV (Boris) ; I I ,

348.Port Louis ; I, 442.Porto ; I, 71.Portuga l ia ; I , 22 , 28 , 30 ,

35, 40, 49, 50, 63, 64, 119,

156, 174, 176, 177, 178,179, 180, 185, 188, 189,190, 264, 265, 271, 299,300, 311, 312, 373, 400,401, 487. 488, 498, 516 ;II, 11, 37, 41, 44, 46. 55,56, 77, 158, 209, 210, 275,331

Potosi ; II, 19, 26, 50.Prato ; I, 144, 401, 407,517 ; II, 354.

PRESCOT ; I, 85.Preyesa ; II, 125.PREVOST (Abatele) • II ,

215.Provence ; I, 374, 447, 451,

459.Provinciile Unite (vezi şi

Olanda) ; I, 294, 296, 297,

299, 302, 305, 352, 357,360, 375, 384, 392, 403,418, 424, 430, 431, 457,482.

Provins; I , 135, 136, 137,140 ; II, 149.

Prusia ; I, 352, 361.Pskov; II, 103.Puerto Belo ; II, 12, 49.Puerto Rico; II, 53.

QIANLONG ; I, 57.QUESNAY ; I, 403.QUIROS (Jose Măria) ; II,

56. QUITO ; II, 13, 23,31.

RADZIWILL (Prinţul) ; I,

47.Raguza ; I, 34, 132, 173.RAGUZINSKII (Sava Lu-

kici Vladislavici) ; II, 116.RAPP (Richard Tilden) ;

I, 167, 170, 268, 346.RAYCHAUDHURI (T.).îI, 195.

RAYNAL (Abatele) ;;- I277, 293. RAYNEVAL

(Joseph-Mathias-Gerard de) ; I,512. Recife • I, 63, 260,

298,299 ;"ll, 65, 68.

Reconcavo ; I, 297.■REDSLOB (Erwin) ; I, 376.

Regensburg ; I, 154, 374,498. Reims ; I, 137,374, 437,

460.REMBRANDT; I, 251.REMOND (Andre) ; I, 450,

462, 469. 470.Renania ; I, 140.Rennes ; I, 447.Reval ; I, 124 ; II, 88.

442



Rhode Island; II, 36, 37,38. Rhone; I, 136, 381,

382,383, 424, 425, 426, 434,447, 451, 469. RICARD

(J.-P.) ; I, 287. R1CARDO(David) ; I, 49,

50; II, 223, 318. RICH ;I, 353. RICHELIEU ; I,256, 410. RICHET(Denis) ; II, 435. Riga ; I,332 ; 11, 88, 118. RIJ£ ; I,353. Rin ; I, 18, 73, 118,187,

224, 231, 237, 267, 304,335, 376, 385, 458. Rio

de Janeiro ; II, 30, 65,85. Rio de la Plata ; II,

19, 50,53.

Riom ; I, 468. Riu Kiu;II, 216. Roanne; I, 425,426. ROBERTS (Richard) ;II,

263, 300. ROBINSON(Joan) ; I, 100,

410.Roche-sur-Foron ; I, 419.ROE (Thomas) ; II, 159.ROGERS (Thorold) ; I, 379.Romagna ; I, 202.ROMANOV (Mihail) ; II,

92. Roma ; I, 15, 16, 18,48, 72,

75, 103, 110, 128, 131, 201,217, 227, 233, 416, 475 ;II, 197, 232, 340, 348.

ROPJG (Fritz) ; I, 114, 121.Rosetta ; II, 126, 140.ROSTOPCIN (Fedor Vasi-

iievici) ; II, 123.RaSTOW (W. W.) ; I, 9 ;

II. 222, 223, 224, 292.

ROSTOWTZEFF (Michael) ;II 339 ROTHKRUG(Lionel) ; I,

376. Rotterdam ; I, 227,231,

233. 269, 353, 361, 498 ;II, 251. Rouen ; I, 195,

304, 374,435, 447, 448, 449, 450,452, 457, 498, 514 ; II,105.

Rousillon ; I, 468.R OW SE ( A. L . ) ; I , 447 ,

464.RUBICHON (Maurice) ; II,

257, 279, 317.Rumelia ; II, 133.Rusia ; I, 56, 57, 173, 268,

296, 319, 325, 376, 486,

516 ; II, 5, 6, 87, 88, 90,91 , 92 , 93 , 94 , 97 , 99 ,100, 102, 104, 105, 106,107, 110, 112, 116, 117,118, 120, 121, 122, 123,133, 137, 138, 143, 144,194, 245, 275, 289.

RUYTER (Michael de) ; I,251.

Ryswick; I, 259, 336, 375.

Saardam; I , 235, 242.SACHS (Jgnacy) ; II, 226,

227.Sagres ; I, 174. Sahara ; I,20, 40 ; II, 75. Saigon ; I,211. Saint-Chamond ; I,438. Saint-Etienne ; I,

438. Saint-Eustache ; II,49. Saint-Gothard ; I, 139,458. SAINT JACOB(Pierre

de) ; I, 366. Saint-Jean-d'Acre ; I, 92,

133, 164. SAINT JOAN(Mylord) ;

I, 286.Saint-Laurent ; II, 40.Saint-Malo ; I, 202, 382,

414, 430, 442, 447, 450,451, 454, 462, 463, 464 ;II, 49.

Saint-Mihiel ; I, 424.Saintonge ; I I, 20. ;. ;-■Saint-Quentin ; I, 458. ' r

Salem ; II, 180. 'v-Sallanches ; I, 419.Salonic ; II, 142.Salsette ; II, .162.Saltillo ; II, 13.Samarcand ; II. 89.San Domingo ; 1, 461, 463 ;

II, 43, 49, 128. SanJuan de los Lagos ;

II, 12. Sankey ;II, 284.

443



. oU Seaîort", H. 2ţ' 458, 463,

", l>Ş."' Sedan; L "''1, 352 ",uu. tWB. ' _515. Henri) . h 422.6J 1._ ' AO PO

*1*"

nta Fe de Bogota , - J^^ (C harles)", I.0, 63. 264

ntander ' A'Coin postela",ntiago deT 136. TT 9fi

2 9 9 .

âo Paoio , »•46. . de Loandac

45?- 265, 300, 335.

st St !sfi,

2

S:^1 0 508", t t , l 0 '

T 39 202. .. -~ "1 ■ TT

6N (

^ ' a 3 9 .. .' T 20, 21,

; I,

l

ns ",„AM [, 127.

Ş3t|S,

«9 «1,»«. U'3V 44, 2833, 36, £'> 61 65,

pontifical, I,. j 22", tt,

PH

'Un >■ Sc^czgs, 326,h°3i£; 332, 351. 498;

^ ^ 5

Shetlana , ">_ - i' Shropştare, tt 205, 209;

S „V 1 17, 39,57,»»B

,; i, 9'[, 223,

l63^a • I 256, 263.Schelda, /• g7

CHETZ !' iO

1 4 1 , 1 4 4 . . . . T 5 2 0 ■

vo (Giovanm); ^ strasburg , I. 101i '459. ,26 230.

^S A couTiNttO 2 4 4 _ |^gâj^;I I . ^- 9 3 '(■Frangisco de) , ' bi

Southampton; X, «J 134 . ^^z (Dxego 1^ .Spalato", I, 132

o'q 30, 31, SUCHTEN (Fan.x

6, J rl ' „ c Aio.zio, ^—, - ■ 266 2b/,

261, 264, 265, * > „, _ 296, 297, 302 311, Suez ; II,336, 345, 369, •»*.

445

Sczeczin , 1,

«■

; 1>

57• . T 48 H8, 136, 424,Sena; I, .4°' n 237.

425, 426 , U, 79 _ Senegal", u>. : 82 83,Sneganabia, n>

3 5 3 .

385

N

319, 332>

S' 353; 3S 410,498; n'1 0S2S 4 O W 1

: *

YO, •»•"'

02 504,

.60', 267,



SULLY; I, 431, 475.Sumatra ; I, 274, 281 ," II,

201, 202, 206, 209.Sund ; I, 263, 498. Surat;I, 7, 23, 80, 274,

277, 281, 282 ; II, 139,140, 154, 156, 161, 174,175, 176, 178, 182, 190,192, 195, 203. Su ri nam ;

I, 301 . Swansea ; II, 286.SWEEZY (P.M.) ; I, 19.SWIFT (Jonathan) ; I,

507.Sudan ; I, 159. SZEPSICOMBOR (Mar-

tino) ; I, 39.ŞEREMETIEV (Familia) ;

II, 99, 100.Şiraz ; II, 89.

Tabriz ; II, 126, 130.TADIC (Jorjo) ; I, 385 ; II,

127.Taivan ; I, 281. Tamisa ; I,490 ; II, 283. Tana ; I, 163.Tanninge ; I, 419.Tarantaise ; I, 369.Taşkent; II, 89. Tauris ;II, 124. Taurus ; II, 231.TAVERNIER (Jean-Bap-

tiste) ; I. 75, 294.TEMPLE (William); I, 237,

245, 250.Ternate ; I, 272 ; II, 208.Terra Nova ; I, 180, 461,

463 ; II, 31, 40. Texe l ; I,229, 230. 238. THEVET(Andre) ; II, 73. THORNER (Daniel) ■ I,

389.Thourout ; I, 118.THUNEN (Johann Hein-rich von) ; I, 35, 36, 46.

Tibet ; I. 17. Tidor ; I, 273 ;II, 208. TILLION(Germaine) ; I,

264.Timor; T. 281 ; II. 204.TITSINGH (Isaac) ; II,

191. Tlemcen ; I, 74 ; II,124.

Tobolsk ; I, 39 ; II, 89, 104,110, 112. Tocat; II, 130.

TOCQUEVILLE (Alexisde) ; II, 259, 260.

Todmorden ; II, 303.Todos los Santos (Golful);

I. 141. TOFFANIN(Giuseppe) ; I,

Toledo ; I, 368, 374. •*Tombuctu ; II, 76.

>Toinsk; II, 110, 112. '■*Tonningen ; II, 278. Torino; I, 143, 217, 374,

447.Torum ; I, 333. Toscana; I,147, 159, 177,

371, 373, 385, 388. Toul ;I, 369. Toulois ; I, 369.Toulouse; I, 3-74, 471.TournaxUU -460. Tours ;I, 310, 403, 406,

439, 442, 451, 463, 478,

480, 481, 518. TOUTA1N(J.-C.) ; I, 451. Town ; II,251. TOYNBEE (Arnold) ;I,

489.Trafalgar ; I, 51.TRASSELLI (Carmelo) ; I,

205.Trave ; I, 121. Trebizonda ;II, 136. TREVELYAN (G.M.) ; II,

308.Trieste; I, 33, 34.TRIP ; I, 327.Tripoli ; I, 154, 205. <c

Troie ; I, 511.Troiţkoe; II, 121.

■•-'TROiV (Andrea) ; I. 511.Troyes ; I, 135, 136, 140,

374, 460 : II, 149.TRUDA1NE (Intendentul) ;

I, 443. TRUCKER (Josias) ; T,

222.Tuat ; I. 160. TULL,(Jethro) ; II, 251. Tunis ; I,74, 190, 205, 428. Tunisia ;I, 15. TUPUC AMARU;II, 54.

444



TURGOT I 38392, 432, 436.

Turci ; , 106, 12130 131 135 138 14141 144 145 216 27

Turkestan II 88 115Tver ; II, 99.Tverz , 99.

Ţările de Jos; I, 51,60. . 108 115 117 11

126 127 134 143 15171 180 187 189 19192 193 194 195 19211, 214, 215, 246, 25264 266 267 375 37419, 424, 430, 445, 44457, 458, 459, 460, 47482 486 237 23240, 241, 242, 243.

Ucraina ; II, 91.Ulm; I, 154.Ulster ; I, 501 ; II, 33.Ungaria ; I, 39, 127, 151,

153, 187, 217, 377; 11,94.Uppsala; I, 324. Ural ; II,107, 108. Urali; II, 1 21.URI (Pierre) ; I, 427.U.R.S.S. ; II, 218.Uruguay; II, 50.USSELISVCK (Familia) ; I,

327. U.STARIZ(Geronimo de) ;

I, 222. Utrecht ; I. 227.231. 259,

336, 353, 427 ; II, 52.

Valencia; I, 178, 381.Vaîenciennes ; I, 450.Valladolid ; I, 374.Vallorcin ; I, 367, 368.Valois : I, 369 ; II, 142.

VALOIS (Dinastia) ; I,429 ;Valona ; IT. 142. VANBEUNINGEN; I,

305. VAN DER CAPELLENJI,

358. VAN DER WEE(Her-

mann) ; I, 185.

V AN E YC K ( J e an ) ; I ,119.

V AN F AE RE LI NK ; I ,349.

V A N L E UR ( J .C . ) ; I I ,149.

VAN LINSCHOTTEN (J.H.) ; I, 269.

Varşovia ; I, 498.V AU BA N; I , 3 8 2, 3 9 2,

398, 407, 436, 438.VECKINGHUSEN (Fami-

lia) ; I, 124.VELAZQUEZ ; I, 64.Veneţia ; I, 10, 15, 22, 23,

25, 26, 29, 30, 31, 33, 34,35, 38, 43, 46, 53, 56, 60,75, 77, 92, 93, 102, 103,106, 107, 108, 109, 114,120, 127, 128, 129, 130,131, 132, 133, 134, 136,140, 144, 145, 146, 147,148, 149, 150, 151, 152,153, 154, 15-5, 157, 159,160, 162, 163, 164, 165,166, 167, 168, 169, 170,

171, 172, 173, 174, 176,177, 180, 184, 187, 188,189, 201, 202, 203, 204,206, 211, 212, 213, 214,216, 221, 228, 242, 243,244, 275,, 304, 308, 324,345, 346, 373, 377, 380,387, 388, 397, 398, 408,409, 430, 487 ; I I , 105,111, 116, 124, 131, 142,144, 162, 234, 238, 239,241.

Venezuela • I , 69 ; I I , 26,54. 66.

Vera Cruz ; I , 85 ; I I , 12,51, 54, 56, 62, 68.

Verden ; I, 325.Verdun; I, 420, 424.Verdun-sur- le-Doubs ; I ,419.Vere ; I, 498 ; II, 228.VERGENNES (Charles de);

II, 5, 133, 144.Verona ; I , 132 , 147 ; I I,

235.V er s ai l le s ; I , 357, 360,

464, 472, 511, 512, 516 ;II, 144, 187.

447



VESPUCCI (Amerigo) ; I,462.

Vicenza ; I, 216. Viborg ; I,329, 330, 331. VIDAL DELA BLACHB

(Paul) ; I, 371, 504.V1EIRA (Antonio) ; II, 48.Viena; I, 154, 354, 445,

509 ; II, 85, 127, 143.Vietnam • I, 17, 40 ; II,201.

Vila Rica; II, 29. VILAR (Pierre); I, 98,

100, 386 ; II, 248, 322.VILLAMONT (Seniorul

de); I, 23.Vilna; I, 21.VIMONT (Claude) ; I, 395.Virgiiua ; II, 22, 27, 28, 36,

37, 38. ■ Virieu ; I, 438.Vistula; I, 332, 333, 334.VitebsK; I, 122. VIVALDI(Fraţii); I, 133,

160.VLEKKE (B.M.) ; I, 250.Vlie; I, 229. Volga; II,

88, 89, 92, 93,99, 101, 105. VOLTAIRE ;I, 23. Voltri ; I, 216.VORONIN ; II, 93.VORONŢOV (Alexandr) ;

II, 117, 120. VORONŢOV(Simon) ; II,

117, 121, 123, 145. Vosgi •II, 341. VRIES (Jan de) ;I, 225,

230.

WAGEMANN (Ernest) ; I,364, 401, 402, 403, 469.

Wakenitz; I, 121.Walcheren (Insula) ; I 188.WALLERSTEIN (Jmma-

nuel) ; I , 37, 53, 56, 57,58, 60, 61, 71, 78, 79, 88,90, 101 : II, 7, 87.

Warwickshire; II, 259.WASA (Dinastia) ; I. 325.Wash (Gol ful ) ; I , 42 ; I I ,

309.Washington ; I. 231.Waterford ; I, 504.

Waterloo ; I, 51 ; II, 63,329, 330, 333. WATT

(James) ; II, 265,267, 268. WEBER

(Max) ; II, 173,223 349 WELLINGTON

(Arthur Wellesley, Duce de) ; II,

60, 63. WELSER (Familia); I, 185,189, 275 ; II, 346.

WEWESTER (Familia) ; I,327. WHITE (Lynn) ; I,

113,114 ; II, 240. WILHELM

al II-lea ; I,246. WILHELM al III-

lea ; I,246, 247. WILH ELM al

IV-lea; I,246, 254. WILHELM al

V-lea; I,246, 359. WILHELM (de

Orania) ; I,484, 506, 507.

WILKIESON (Domnii) ; I,353 WILLAN (T.S.) ; I,45 ; II,283, 284. WILLIAMS

(Eric) ; II, 15,21, 68. WILLIAMS

(Thomas) ; II,287. WILSON (Charles ) ;

I, 350,354, II, 290. Wiltshire; I,

493. WIQUEFORT(Abraham

de) ; I, 252. WITT(Johann sau Jan

de) ; I, 246, 247, 251, 256,305. 335.

WITTELSBACH ; I, 374.WITTMAN (Tibor) ; I, 197.

Woevre- I, 369. Worsley ;II, 285. WREN(Cristopher) ; I, 75.WRIGLEY (E.A.) ; II, 254,

269. WYCZANSKI(Andrzey) ;

I, 411, 412. Ynaon ; II.181. Yaracuy ; I, 69. Yonne; I, 425. Yorkshire ; I,491 ; II, 244.

448



YOUNG (Ar thur ) ; I 420426, 431, 474 ; II, 292'

Ypiranga ; II, 46.Ypres ; I , 120 , 191 , 197

235, 460.Yucatah ; n, 17.Yunan ; I, 17.

Zadar ; I, 132. Zambezi ; II70 ZANGHERi (Renato);II, 239, 240.

Zanzibar ; II, 70. Zar a (v .Zadar). Zeelanda • I, 187,190, 227,

231, 238, 239, 301. ZIANI(Familia) ; I, 162.Zocodover ; I, 368.Zuydersee ; I, 118, 122,

229 ; II, 237.

Zwin ; I, 118, 181.



CUPRINS

Volumul I

Cuvint înainte 5.

Capitolul I 13.DIVIZIUNILE SPAŢIULUI ŞI TIMPULUI ÎN EU-ROPA 13. Spaţiu şi economii: economiile-univers 13.Economiile-univers 14. Economii-univers, dintot-deauna 16. Reguli tendenţiale 18. Prima regulă : unspaţiu care variază lent 19. A doua regulă : în centru,un oraş capitalist dominant 22. A doua regulă(urmare) : întîietatea oraşelor este un fenomen desuccesiune 27. A doua regulă (urmare şi sfîrşit) :dominaţii urbane mai mult sau mai puţin depline 30.A treia regulă : diferitele zone sînt ierarhizate 32. Atreia regulă (urmare) : zone de tip Thiinen 35. Atreia regulă (urmare): schema spaţială a economiei-univers 37. A treia regulă (urmare) : zone neutre ? 41.A treia regulă (urmare şi sfîrşit) : înveliş şiinfrastructură 43. Economia-univers: o ordine faţă în faţă cu alte ordini 45.

Ordinea economică şi diviziunea internaţionalăa muncii 48. Statul : putere politică, putere eco-nomică 52. Imperiu şi economie-univers 56. Răz- boiul în funcţie de zonele economiei-univers 61.Societăţi şi economie-univers 67. Ordinea cultu-rală 72. Grila economiei-univers este, în mod si-gur, valabilă 78.

Economia-univers faţă de diviziunile de timp 79.Ritmul conjunctural 80. Fluctuaţii şi spaţii derezonanţă 84. Trendul secular 89. O cronologieexplicativă a economiilor-univers 92. Kondratieff şi trend secular 95. Are o explicaţie conjuncturalungă ? 97. Ieri şi astăzi 101.

450



Capitolul II 106ÎN EUROPA, ECONOMII VECHI CU DOMINAŢIEURBANA : ÎNAINTE ŞI DUPĂ VENEŢIA 106.

Prima economie-univers a Europei 109. Expan -siunea europeană, începînd din secolul al Xl-lea110. Economie-univers şi bipolaritate 114. Ţinu -turile Nordului : norocul oraşului Brugcs 117.Ţinuturile Nordului : înflorirea Hansei 121. Celă -

lalt pol al Europei : oraşele italiene 128. Unintermezzo : tîrgurile din Champagne i'di. Oşansa pierdută pentru Franţa 141.

Preeminenţa tardivă a Veneţiei 143.Genova împotriva Veneţiei 144. Puterea Veneţiei146. Economia-univers pornind de la Veneţia 153.Responsabilitatea Veneţiei 155. Le galere da mer-cato 157. La Veneţia, un anumit capitalism 159.Şi munca ? 166. O prioritate a industriei ? 169.Pericolul turcesc 171.

Norocul neaşteptat al Portugaliei sau de la Veneţia

la Anvers 174.Explicaţia tradiţională 174. Explicaţii noi 176.Anvers, capitală mondială creată din exterior 180. Etapele măreţiei Anversului 184. Primulavînt, prima decepţie 186. Cel de al doilea noroc

al Anversului 189. O înflorire industrială 192.Originalitatea Anversului 194.

Să redăm secolului genovezilor dimensiunea şi im - portanţa lui 198.

,.O perdea de munţi sterpi" 199. Activitate ladistanţă, în afara casei 202. Un joc acrobatic 203.Genova domină discret Europa 206. Cauzele suc -cesului genovez 209. Replierea Genovei 213. Su - pravieţuirea Genovei 215. Să revenim la econo mia-univers 219.

Capitolul III 220IN EUROPA, ECONOMII VECHI CU DOMINAŢIEURBANA : AMSTERDAM 220. PROVINCIILE UNITEACASĂ LA ELE 222.

Un teritoriu neînsemat, sărac de la natură 222.Izbînda agriculturii 224. O economie urbană

supravoltată 227. Amsterdam 228. O populaţieheteroclită 231. Mai întîi, pescuitul 237. Flotaolandeză 240. Există un „stat" al Provinciilor Unite ? 244. Structuri interne care nu se schimbădeloc 248. Impozitul împotriva săracilor 252. Ra - porturile cu alte state 255. Regala putere aafacerilor 260.

A stăpîni Europa, a stăpîni lumea 262.Jocurile erau făcute înainte de 1585 263. RestulEuropei şi Mediterana 267. Olandezi contra por-

451



tughezi: a lua locul altuia 268. Coerenţa trafi-cului în Imperiul Olandez 276.

Succese în Asia, insuccese în America 282.Vreme de luptă şi de succes 283. Mărirea şi de-cadenţa Companiei olandeze 286. Din ce cauzăs-a înregistrat falimentul din secolul al XVIII-lea ? 292. Insuccesele din Lumea Nouă limiteazăizbînzile neeiiandeze 296.

Preeminenţă şi capitalism 302.La Amsterdam, atunci cînd merg antrepozitele,merge totul 303. Mărfuri şi credit 307. Comerţulde comision 309. Raţiunea de a îi a acceptării313. Moda împrumuturilor sau perversiunea capitalului 317. O altă perspectivă : depărtîndu-nede Amsterdam 322. In jurul Balticii 323. Franţaîmpotriva Olandei: o luptă inegală 334. Angliaşi Olanda 339. A ieşi din Europa : Insulinda 342.Se poate oare generaliza ? 344.

Amurgul Amsterdamului 345.Crizele din 1763, 1772—1773, 1780—1783 348. Re-voluţia batavă 357,

i

Capitolul IV 362

PIEŢELE NAŢIONALE 362.Unităţi elementare, unităţi superioare 365.O gamă de spaţii 365. Spaţii şi pieţe provinciale373. Stat naţional, da ! Dar' piaţa naţională ? 376.Vămile interne 378. împotriva definiţiilor a pri-ori 384. Economie teritorială, economie urbană387.

A număra şi a măsura 391.Trei variabile şi trei mărimi 393. Trei concepteambigue 399. Ordine de mărime şi corelaţii 401Datoria naţională şi PNB 405. Alte raporturi 406.De la consum la PNB 410. Calculele lui FranfcC. Spooner 413. Continuităţi evidente 415.

Franţa, victimă a gigantismului său 417.Diversitate şi unitate 418. Legături naturale şiartificiale 423. In primul rînd, politica 427. Bel-şugul de spaţiu 430. Paris plus Lyon, Lyon plusParis 433. Parisul învinge. 439. Pentru o istoriediferenţială 446. Pentru sau contra liniei Rouen-Geneva 449. Zone marginale maritime şi conti-nentale 452. Oraşele „celeilalte Franţe" 461. In-teriorul 464. Interiorul cucerit de către periferie471. Preeminenţa comercială a Angliei 472. Cumdevine Anglia o insulă 473. Lira sterlină 477.Londra creează piaţa naţională şi este creată de

452



către aceasta 489. Cum a devenit Anglia MareaBritanie ? 496. Măreţia engleză şi datoria publică505. De la Tratatul de la Versailles (1783) laTratatul lui Eden (1786) 511. Statistica lămureşte,dar nu rezolvă problema 517. Note la Cuvîntînainte 527. Note la Capitolul I 522. Note la Ca- pitolul II 528. Note la Capitolul III 541. Note laCapitolul IV 557.

Volumul II

Capitolul V 5LUMEA PENTRU SAU ÎMPOTRIVA EUROPEI 5.

Americile sau miza mizelor 7.Imens i ta tea os t i lă ş i , to tuş i , favorabi lă 8 .Pieţe regionale sau naţionale 12. Servitudini suc-cesive 14. Pentru Europa 24. împotriva Euro- pei 28. Conflictul industrial 31. Coloniile englezealeg libertatea 33. Contestare şi rivalităţi negus-toreşti 39. Exploatările spaniole şi portugheze 45.Reconsiderarea Americii spaniole 46. RecucerireaImperiului spaniol 51. Comoara comorilor 55. Nicifeudalism, nici capitalism ? 63.

Africa neagră, încătuşată nu numai din exterior 69. Numai Africa de vest 71. Un continent izolat dar accesibil 75. Ţărmuri în adîncul uscatului 79.Comerţul triunghiular şi termenii schimbului 81.Sfîrşitul sclaviei 85.

Rusia, vreme îndelungată, ea singură o economie-univers 86.

O economie rusă redusă rapid la o cvasiautono-mie 87. Un stat puternic 90.

In Rusia se agravează serbia 93.Piaţa şi ruralii 97. Oraşe care sînt mai degrabătîrguri 102. O economie-univers, dar ce fel de

economie-univers ? 105. A inventa Siberia 107.Inferiorităţi şi slăbiciuni 114. Preţul intruziuniieuropene 117. Cazul imperiului turc 123. Bazeleunei economii-univers 124. Locul Europei 129. Ununivers de caravane 133. Un spaţiu maritim sal-vat pentru multă vreme 135. Negustorii dinserviciul Turciei 141. Decadenţă economică şi de-cadenţă politică 143. Cea mai întinsă economie-univers, Extremul Orient 146. Cea de a patraeconomie-univers 151. India cucerită de către eaînsăşi 152. Aur şi argint, forţă sau slăbiciu-

453



ne ? 155. O sosire bătăioasă sau nişte negustori altfeldecît alţii 157. Contoare, factorii, loji, so-brecorgues160. Cum să sesizăm istoria profundă a ExtremuluiOrient ? 164. Satele indiene 166. Artizanii şi industria172. O piaţă naţională 181. Ponderea ImperiuluiMoghul 183. Cauzele politice şi extra-politice alecăderii Imperiului Moghul 186. Reculul Indiei însecolul al XlX-lea 193. India şi China cuprinse

într-o super-economie-uni -vers 200. Prima perioadăde glorie a Malaccăi 203. Recentrarea ExtremuluiOrient 211. Putem conchide ? 215.

Capitolul VI 229REVOLUŢIE INDUSTRIALĂ ŞI CREŞTERE 220.

Comparaţii utile 220.Revoluţie : un cuvînt complicat şi ambiguu 221.Mai întîi în aval ; ţările subdezvoltate 225. înamonte : revoluţii eşuate 229. Egiptul alexan-drin 230. Prima revoluţie industrială a Europei :cai şi mori în secolele XI, XII, XIII 232. O re-voluţie schiţată pe vremea lui Agricola şi a luiLeonardo da Vinci 237. John U. Nef şi primarevoluţie engleză (1560—1640) 241.

Revoluţia engleză, sector cu sector 247.Un factor primordial : agricultura engleză 250.Creşterea demografică 258. Tehnica, o condiţienecesaz-ă fără îndoială, nu şi suficientă 262. Sănu minimalizăm revoluţia bumbacului 268. Vic-toria comerţului la distanţă 274. înmulţirea transporturilor interne 282. O evoluţie lentă 289.

A depăşi revoluţia industrială 291.Diferite feluri de creştere 292. Să explicăm creş-terea ? 295. Diviziunea muncii şi creşterea 297.Diviziunea muncii : spre sfîrşitul putting out system-ului 298. Industriaşii 302. împărţirea sec-torială a societăţii engleze 305. Diviziunea munciişi geografia Angliei 308. Finanţe şi capitalism 311.Ce rol să atribuim conjuncturii ? 321. Progresmaterial şi nivel de trai 333.

In chip de concluzie: realităţi istorice şi realităţi

contemporane 337. Note la Capitolul V 358. Note la Capitolul VI 378. Note la Concluzie 387.

Postfaţă 391

25850161 fernand braudel timpul lumii vol 2

Documents