Familia si relatiile de rudenie

Enunturi generale• Familia si rudenia sunt instante fundamentale ale oricarui

tip de ordine sociala – traditionala sau moderna;• Instabilitatea relatiilor familiale induce instabilitate sociala;• Relatiile de rudenie se estompeaza odata cu multiplicarea

relatiilor impersonale de tip contractual;• Viaţa în sfera privată coincide cu viaţa în familie, aşa cum

viaţa în sfera publică coincide cu viaţa în afara familiei. Mai recent, odată cu accentuarea individualizării, asistăm la separarea vieţii private de viaţa familială;

• Piata actuala a fortei de munca genereaza instabilitatea familiei (migratie, individualizare etc);

• Schimbările din societate şi cele din familie şi rudenie sunt circulare.

Familia – intre trecut si prezentIn societatea industriala: bărbaţii erau mai educaţi, furnizau

forţa de munca pentru industria manufacturiera si erau sursa, adesea exclusiva, a veniturilor familiei;

femeile aproape ca nu aveau dreptul sa studieze in universităţi, erau mai ales casnice si asigurau munca neplătita si adesea puţin apreciata din gospodărie;

a consacrat familia nucleara si dispariţia familiei extinse, dar tot ea a conservat, pana spre zilele noastre, rolurile tradiţionale ale bărbatului si femeii in familii inca patriarhale.

• In societatea actuala: Odata cu declinul industriei

manufacturiere - mai mult de 80% din slujbele dispărute afectează sectoarele de angajare a bărbaţilor, numărul bărbaţilor şomeri creste mai repede;

sectoarele feminizate ale serviciilor publice, de sănătate si educaţie, sunt mai stabile; pentru trei absolvente de invatamant superior se va ajunge in curând sa fie doar doi absolvenţi-bărbaţi si oricum fetele demonstrează pe zi ce trece ca sunt mai mult si mai bine instruite şcolar decât băieţii; tot mai multe femei ocupa funcţii de conducere si decizie;

Genereaza o noua configurare a relatiilor familiale

1. Familia ca institutie sociala

• Familia este acea instituţie fundamentală a oricărei societăţi umane care constă într-un grup de persoane legate prin relaţii de rudenie şi/sau prin incluziune domestică.

• Familia este nodul principal în reţeaua relaţiilor de rudenie. Rudenia este o reţea de relaţii ce se stabilesc între persoane pe bază de căsătorie şi de descendenţă biologică (“relatie de sange”, construct social pentru incluziune si stabilire a granitelor, “rude fictive”, “mame si familii fictive”)

Casatoria• Constă în asocierea a două persoane adulte (si,

implicit, a grupului de rude din care acestea fac parte) pentru a convieţui sexual, economic şi cultural în condiţii de recunoaştere socială

• Casatoria traditionala era mai ales mediata pentru a asigura reproducţia socială şi consolidarea proprietăţilor şi a distribuţiei existente a puterii

• în epoca modernităţii şi a societăţii industriale, căsătoria romantică bazată pe dragoste s-a substituit căsătoriei mediate

Structura familiei• Cele mai mici unităţi constitutive ale structurii familiale

sunt familiile conjugale sau familiile nucleare. • Familia conjugală este compusă din soţie şi soţ,

precum şi din copiii acestora, atunci când există. • Familia nucleară este compusă din două sau mai multe

persoane care trăiesc împreună în aceeaşi gospodărie şi care sunt legate printr-o relaţie de căsătorie, de sânge sau de adopţie

• Majoritatea familiilor nucleare sunt familii conjugale. Totuşi, proporţia familiilor conjugale este în scădere lentă, dar continuă. În acelaşi timp, se constată o creştere a familiilor nucleare monoparentale

Gospodaria

• Gospodăria este acea unitate economică şi socială care include persoanele care locuiesc şi trăiesc împreună într-o locuinţă. În covârşitoarea lor majoritate, familiile au o gospodărie. Totuşi, există familii care nu au o gospodărie proprie (sunt nomade sau nu au reuşit să-şi întemeieze o gospodărie) şi există gospodării care nu sunt în mod necesar familii, întrucât sunt compuse dintr-un bărbat sau dintr-o femeie, trăind singuri sau cu alţii la o anumită adresă

Diversificari • Familia nucleară cu soţ, soţie şi copii este tipul cel mai răspândit

de gospodărie în societatea noastră. • Totuşi: a crescut umărul gospodăriilor formate din familii fără copii sau din

familii monoparentale; a scăzut în mod semnificativ numărul familiilor extinse; a crescut proporţia familiilor consensuale, adică a acelor familii

nucleare în care relaţia de căsătorie dintre soţ şi soţie nu este oficializată prin acte juridice sau religioase, dar este practicată ca atare într-o gospodărie comună şi cu copii descendenţi biologic sau prin adopţie;

au apărut şi familiile homosexuale dintre bărbaţi gay sau dintre femei lesbiene, care îşi întemeiază propria gospodărie. Cel mai adesea, familiile homosexuale sunt familii consensuale, întrucât nu sunt decât rareori permise juridic şi/sau religios.

2. Norme si valori familiale

Cele mai reprezentative norme şi valori familiale vizează:

Incestulalegerea partenerei/partenerului în căsătorie, comportamentul sexual, stabilirea gospodăriei după căsătorie şi reglementarea moştenirii.

Interzicerea incestului• Interzicerea incestului este acea normă universală în timpul şi spaţiul social

care se referă la prevenirea şi mai ales la interzicerea unei relaţii sexuale sau/şi de căsătorie între persoane aflate într-un raport de rudenie de sânge sau prin alianţă; interdicţia raporturilor sexuale ale bărbatului cu mama şi cu fiica, cu surorile soţiei sau cu soţiile fraţilor; interzicerea relaţiilor sexuale şi/sau maritale dintre fraţi şi surori, între verii primari sau dintre copii (fii sau fiice) şi bunicii, unchii sau mătuşile lor;

• O relaţie incestuoasă poate fi directă, între consangvini, sau mediată, între mai multe rude, inclusiv în cazurile în care doi fraţi se căsătoresc cu două surori sau atunci când un bărbat se căsătoreşte cu fiica vitregă a unei soţii de care a divorţat.

• In modernitatea mai recentă, datorită creşterii ratei divorţurilor şi recăsătoriilor, interzicerea incestului a fost extinsă la relaţiile de intimitate sexuală dintre părinţii vitregi şi copii sau dintre copiii proveniţi din cuplurile familiale precedente ale părinţilor vitregi.

Explicarea incestului• Explicaţiile biologice invocă tulburările genetice frecvente ale copiilor rezultaţi din

relaţiile sexuale şi maritale ale consangvinilor sau repulsia instinctivă, naturală, bazată pe „strigătul sângelui”, care apare în reprezentarea şi aprecierea unei relaţii incestuoase

• Explicatii sociologice: Z. Freud : „complexului lui Oedip”- al dorinţelor incestuoase ale fiului faţă de

mamă sau ale fiicei faţă de tată - i se opun, respectiv, tatăl sau mama Factori demografici şi de sănătate mentală: necesitatea de a menţine disciplina şi

stabilitatea familiei, ierarhia generaţiilor şi eliminarea unor tensiuni sau gelozii asociate competiţiei dintre bărbaţi sau dintre femei.

C. Lévi-Strauss: incestul a fost interzis pentru a împiedica tendinţele separatiste ale consangvinităţii: „prohibiţia incestului reuşeşte să ţeasă reţele de afinitate care conferă societăţilor o armătură…”. Adică regula incestului nu se referă atât la interzicerea căsătoriei unui bărbat cu propria mamă, fiică sau soră, cât la obligaţia acestuia de a le oferi altui bărbat

Interdicţia incestului în constituirea relaţiilor şi culturilor familiale se asociază cu o întreagă simbolistică menită a da seamă de necesitatea existenţei unui echilibru între elementele diferite şi cele identice

Alegerea partenerului/partenerei de căsătorie

• Endogamia: căsătoria în cadrul culturii şi grupului de apartenenţă; o persoană nu poate fi căsătorită decât cu o singură altă persoană în acelaşi timp (monogamie), fiind interzise legal bi- sau poligamia. Interzicerea concomitenţei poligamiei din culturile europene se asociază, datorită divorţurilor, cu aşa numita monogamie serială .

• Exogamia: alegerea ca parteneră de căsătorie a unei persoane dintr-o altă cultură (etnică sau religioasă) sau diviziune socială (clan, trib, lineaj). In unele culturi (eg: islamica), norma interzicerii exogamiei se asociază cu norma permisivă a poligamiei, adică a bărbatului care poate avea mai multe soţii (poliginie). Foarte rare (în unele zone izolate din Tibet sau din sudul Indiei) sunt cazurile de poligamie (o femeie poate avea mai mulţi soţi - poliandrie)

Stabilirea gospodăriei familiei nucleare după căsătorie

• Norme traditionale: patrilocalism - familia nou întemeiată trebuie să se stabilească în localitatea şi/sau în apropierea gospodăriei tatălui soţului; matrilocalism - stabilirea noii familii în localitatea şi/sau în apropierea gospodăriei mamei soţiei.

• Norma dominantă astăzi este a familiei neolocale, adică a stabilirii noului cuplu familial în mod independent de cea a familiilor de provenienţă, urmând oportunităţile pieţei muncii şi a bunurilor

Reglementarea moştenirii şi a autorităţii familiale

Sunt norme de definire a genealogiei şi liniilor de rudenie. În mod natural şi tradiţional, descendenţa biologică a unui copil este dată de mamă şi tată.

În sistemul de rudenie patrilineară, numele de familie şi moştenirea potenţială se stabilesc în linie masculină. Societăţile bazate pe acest sistem consacră autoritatea masculină şi se numesc patriarhale

În sistemul de rudenie matrilineară, descendenţa este stabilită în linia feminină a mamei. Autoritatea supremă sau dominantă este a mamei şi de aceea societăţile cu acest sistem se numesc societăţi matriarhale

Atunci când descendenţa, autoritatea şi moştenirea se stabilesc pe baza voinţei comune a membrilor familiei conjugale nucleare, şi pe linie maternă şi pe linie paternă, avem de-a face cu un sistem bilateral de rudenie.

Familia şi dragostea romantică• Dragostea în familie a fost dintotdeauna invocată ca un sentiment

de atracţie (dragostea romantică), dar şi ca un sentiment de ataşament (dragostea casnică).

• Atracţia romantică a dragostei a început să fie cultivată odată cu modernitatea şi s-a ajuns până acolo încât acum căsătoria este aşteptată să se bazeze aproape exclusiv pe atracţia romantică a dragostei şi pe permanenta construcţie a intimităţii reciproce în familia nucleară

• Acum au aparut indicii ale „transformării intimităţii” (A. Giddens): o veritabilă „foame de dragoste” animă bărbaţii şi femeile epocii noastre, dovezi în acest sens fiind căsătoria din dragoste, divorţul cauzat de dragostea înşelată şi recăsătoria ca împlinire a unei noi iubiri, indiferent de vârstă. Speranţa, căutarea şi credinţa în dragostea împlinită se asociază cu disperarea şi anularea unei împliniri neconfirmate pentru a crea din nou condiţii de reluare a căutării dragostei

Familia şi structura socială. Traiectorii ale schimbărilor (1)

• Economia tradiţională era în mare parte o economie a gospodăriei familiei extinse, astfel că managementul economic era de fapt şi un management casnic al gospodăriei. Familia tradiţională oferea cadrul de reglementare a relaţiilor sexuale şi de reproducere demografică, se baza pe un spaţiu privat individual extrem de redus şi pe o intimitate episodică.

• Prin familie se asigură în mod tradiţional: reproducerea biologică a membrilor săi; plasarea acestora în sistemul de stratificare socială în termenii poziţiilor sau statusurilor sociale moştenite (prescrise) sau realizate (dobândite); socializarea copiilor; securitatea emoţională; intimitatea şi privatitatea individuală; controlul social al sexualităţii adulţilor şi copiilor; integrarea într-un set de relaţii de rudenie

(2) Familia in modernitate• Începuturile dezvoltării societăţii industriale coincid cu

multiplicarea condiţiilor de apariţie şi expansiune ale familiei nucleare.

• In societatea industriala organizaţiile se multiplică şi multe din practicile vieţii familiale sunt preluate în majoritate de astfel de noi organizaţii. La început sunt preluate producţia economică familiala de fabrici si uzine şi educaţia şcolară de scoli si universităţi, pentru ca, mai recent, aproape orice serviciu casnic a ajuns să aibă un corespondent organizaţional la care se poate apela: hrana, curăţenia, distracţia, petrecerea culturala a timpului liber etc.

• Din unitate centrală a producţiei economice, familia a ajuns o unitate de consum al serviciilor şi bunurilor produse în afara ei.

• Familia modernităţii noastre actuale a ajuns de altfel să rămână doar cadrul de realizare a satisfacţiei sexuale, securităţii sociale şi emoţionale, intimităţii private şi, când e cazul, a bucuriei de a avea urmaşi – copii.

(3) Schimbari recente• În societăţile europene, inclusiv în România, mai

ales după 1970, numărul căsătoriilor este în scădere, vârsta medie de angajare într-o relaţie de căsătorie este în creştere, rata divorţurilor, adesea succesive, este în creştere. Vârsta medie a mireselor la prima căsătorie era în 1970 de circa 22-24 de ani în Europa Occidentală pentru ca în anul 2000 să crească la 27 de ani. Familia consensuală a devenit atât de populară în ţările scandinave încât circa 50% din cei în vârstă de 25-34 de ani preferă coabitarea în locul formalizării căsătoriei

Cont.• Preferinţa pentru amânarea căsătoriei şi pentru cuplurile

consensuale se asociază cu o scădere continuă a fertilităţii. În 1970 rata de fertilitate din toate societăţile europene era de peste 2 copii pe femeie, pentru ca în anul 2000 să scadă mult sub acest nivel, ajungând chiar la un nivel de 1,20 în sudul Europei şi uneori sub 1 în unele ţări din estul european. A crescut şi numărul familiilor fără copii, iar cuplurile care cred că este mai important pentru o familie să nu aibă copii este în creştere. Căsătoria şi reproducerea au ajuns astfel să fie separate, inclusiv în sensul că o femeie poate avea copii fără a se căsători şi datorită perfecţionării tehnologiilor medicale de control al concepţiei.

Cont.• În Europa, circa 30% din căsătorii ajung la divorţ. În

1900 numai 1% din populaţia europeană în vârstă de 15-44 de ani trecuse printr-un divorţ, pe când în 1998 procentul era de 9,3%. Proporţia familiilor monoparentale variază în ţările europene în jurul mediei de 20%, cele mai frecvente fiind familiile fără tată. Infidelitatea casnică, rezervată anterior doar bărbaţilor, este în creştere şi include aproape în aceeaşi măsură femeile şi bărbaţii. Căsătoriile succesive, indiferent de vârstă, au devenit tot mai frecvente şi se asociază atât cu schimbări în definirea relaţiilor de rudenie cât şi în conservarea sau afirmarea intensităţii rudeniei, inclusiv a celei apropiate.

Cont.• Impactul vieţii de familie asupra sănătăţii bărbaţilor,

femeilor şi copiilor este important. În general, se consideră că familia are efecte pozitive asupra sănătăţii bărbaţilor şi negative asupra femeilor. În timp ce femeile trăiesc în medie cu 5-10 ani mai mult ca bărbaţii, rata de îmbolnăvire a femeilor este mai mare, iar sănătatea lor subiectivă este mai redusă, merg mai des la doctor, suferă de depresii periodice şi consumă mai multe medicamente decât bărbaţii. Familiile dezintegrate şi monoparentale au şanse mari să influenţeze negativ performanţele intelectuale, emoţionale şi sociale ale copiilor, conducând chiar la devianţe puternice şi condamnabile când ating maturitatea.

Cont

• Familiile mixte, în care soţul şi soţia provin din culturi, grupuri etnice sau rasiale, straturi sociale sau religii diverse, devin tot mai numeroase. Ele sunt rezultatul căderii sau oricum al flexibilizării graniţelor separatoare din societăţile tradiţionale. Globalizarea, migraţia şi mobilitatea ocupaţională oferă cadrele de multiplicare a familiilor mixte.

4. Familia, statul şi politicile publice• În societăţile tradiţionale şi în societăţile cu regimuri autoritare

ordinea privată a vieţii familiale şi ordinea publică a vieţii sociale nu sunt distinse

Stadii in istoria modernizării familiei: perioada separării ordinii private a familiei ce devenea nucleară de

ordinea publică a comunităţii care controla normativ familia; abordare familialistă in societatea industriala: practici de

puericultură, condiţii speciale privind munca femeilor şi copiilor, politici sociale privind pensiile şi şomajul pentru salariaţi, tehnici de asistenţă medicală sau de tip pedagogic care separa educaţia şcolară a copiilor de educaţia familială;

abordare individualista (spre sfarsit de sec. XX): familialismului statal i se substituie individualismul generalizat în spaţiul public, în cel privat şi în aproape toate politicile publice.

Probleme actuale• Politicile publice şi reglementările juridice care

privesc familiile se confruntă în prezent cu patru probleme centrale derivate din:

(a) fragilitatea cuplului familial; (b) diversitatea cuplurilor familiale; (c) protecţia copiilor şi a drepturilor acestora în

condiţii de precaritate a legăturilor filiale;(d) necesitatea asigurării unor relaţii echitabile

între bărbaţi şi femei în domeniile vieţii private şi vieţii profesionale.

Pentru o noua abordare• Politicile publice si reglementările juridice centrate pe

familii sunt de interes maxim pentru o comunitate naţionala. Creşterea numărului divorţurilor şi al căsătoriilor succesive, multiplicarea familiilor monoparentale sau consensuale, migraţia transfrontalieră sub presiunea pieţei europene sau globale a muncii, fluctuaţiile mari ale pieţii muncii care generează alternarea frecventă a angajării cu şomajul, multiplicarea ofertelor individualizate şi ale consumului în confruntare cu posibilităţile adesea limitate de satisfacere a dorinţelor şi aşteptărilor individuale şi familiale, toate acestea şi poate că încă altele solicită noi politici publice şi instituiri juridice adecvate.