Sfarsitul secolului 19 si inceputul secolului 20 va caracteriza Romania ca reprezentand un stat agrar din punct de vedere economic, condus de o dinastie cu puternice legaturi familiare un Europa, si care avea toate sansele sa constituie in Europa centrala si de sud-est, un important centru de putere.Stabilitatea sistemului politic (instituit prin rotatia guvernamentala si supervizat de regele Carol I), va constitui unul din motivele esentiale care au contribuit la saltul economic spectaculos inregistrat de Romania pana in 1914.Desi agricultura reprezinta sursa principala de venituri pentru mai mult de 80% din populatie, dezvoltarea rapida a unor ramuri industriale noi, precum industria extractiva si de prelucrare a titeiului, alimentara si sectorul bancar, se vor datora in principal investirii profitului din agricultura in alte domenii.

La cumpana celor doua secole, aprecierea generala este ca ne aflam in fata unei Romanii caracterizata de 2 lumi: una moderna, comparabila din toate punctele de vedere cu societatea occidentala, si o realitate dureroasa ce se regaseste in intreg spatiul central si est European, si care este receptata de majoritatea populatiei (Exemplu interesant ar fi ca produsul national brut al Romaniei la 1900, reprezenta echivalentul Frantei la 1800).Din punct de vedere social, Romania inregistra deja un numar important de lucratori salariati (atat in industrie cat si in agricultura), fenomen caracteristic patrunderii capitalismului in economia si societatea Romaneasca. Desi in industrie se mentin in numar preponderent firmele cu un personal salariat redus, in agricultura, se realizase procesul de comasare al terenurilor, si de transformare a domeniului boieresc in ferma de tip agricol. Folosirea pe scara larga a muncii mecanizate, va coexista cu importante reminescente feudale cum ar fi sistemul invoielilor agricole dintre proprietari sau arendasi, si taranii fara pamant sau cu pamant insuficient.Politic, se derula un conflict major de interese intre reprezentantii celor doua partide conservator si liberal. Ambele grupari politice urmareau in linii mari cresterea avutiei nationale, insa fiecare o vedea realizabila prin cai proprii distincte.

Modernizarea societatii in general, va face ca doctrina liberala sa fie ceva mai permeabila, admitand inainte de razboi obligativitatea realizarii unor reforme sociale si politice, adica acordarea votului universal si realizarea unei reforme agrare.Desi din exterior, Romania putea fi considerata un partener puternic si un factor de stabilitate politica in zona, societatea romaneasca era framantata periodic de importante nemultumiri sociale determinate de discrepanta existenta intre bogati si saraci.Aceste nemultumiri sociale vor afecta partial prestigiul politic intern si international al casei regale, fapt evidentiat de opinia publica internationala in 1907, cu prilejul reprimarii sangeroase a rascoalei taranesti.Concomitent, pe plan extern, Romania va desfasura o serie intreaga de actiuni, menite a-i spori prestigiul politic international pe plan extern, si a asigura cresterea economica pe plan intern. Razboiul vamal cu Austro-Ungaria (impunea tarifului vamal Costinescu) sau participarea la al doilea Razboi balcanic (incheiat prin pacea de la Bucuresti in 1913), vor evidentia caracterul destul de ambiguu al unei politici ce urmarea realizarea unor scopuri immediate atat de diferite.

Motivele intrarii Romaniei in razboi erau cat se poate de clare, statul Roman avand de optat doar de partea carei tabere sa se alieze. Va prima fara indoiala faptul ca Austro-Ungaria era considerat un stat a carei destramare era iminenta in comparatie cu Rusia, si nu in ultimul rand va prima afinitatea si simpatia clasei politice si majoritatii fata de valorile occidentale, Franta si Anglia fiind considerate dintotdeauna aliatele Romaniei.Aceste argumente au fost suficiente pentru ca Romania sa intre in razboi alaturi de Rusia, sa renunte la tratatul de alianta cu Puterile Centrale, si sa amane pentru moment rezolvarea situatiei romanilor dintre Prut si Nistru.Sprijinul puternic al aliatilor si motivarea soldatilor carora li se va promite pamant si drepturi politice, vor fi suficiente pentru mentinerea fiintei nationale in decursul campaniilor militare din 1917, in pofida conditiilor externe nefavorabile ce vor obliga statul Roman sa incheie pacea cu Puterile Centrale in martie-aprilie 1918 la Buftea.

Sfarsitul razboiului va gasi statul Roman din nou in conflict cu Germania si aliatii sai, fapt care-i va permite participarea la Congresul de pace de la Paris alaturi de marile puteri invingatoare in razboi. Desi principiul nationalitatilor va reprezenta trasatura esentiala a acestui congres, Marile Puteri vor nesocoti interesele statelor mici si mijlocii din centrul si rasaritul Europei, inclusiv Romania. Aceasta va fi considerata un stat cu interese limitate, nefiind tratata pe picior de egalitate cu marile puteri. Mai mult, la sugestiile reprezentantilor acestora, statele care-si desavarsisera unitatea nationala impreuna cu cele recunoscut infiintate, vor fi obligate sa preia o parte a datoriei Austro-Ungariei, sa plateasca un cuantum important ce reprezenta avutia lasata mostenire de imperiul Austro-Ungar si Otoman, si nu in ultimul rand, sa plateasca o cota de eliberare ce reprezenta efortul economic si militar al armatei, pentru eliberarea unor teritorii aflate sub dominatie straina.La sfarsitul razboiului, Marile Puteri au recunoscut unirea Basarabiei, Bucovinei si a Transilvaniei cu vechiul regat, fapt care va modifica profund societatea romaneasca. Aportul fiecarei provincii va fi decisiv in realizarea unor salturi spectaculoase in toate domeniile. De la 8 milioane de locuitori, Romania va inregistra in 1930 ceva mai mult de 18 milioane, si de la 197 mii km, inregistrand 294 mii km, devenind acum un stat de marime medie in Europa.

Cresterile se vor regasi si in industrie sau agricultura, cresterea industriala fiind de 235%, iar suprafata terenurilor agricole si a padurilor s-a dublat sau chiar mai mult.Marea unire de la 1918 va reprezenta incoronarea unui ideal politic, cel al realizarii unitatii nationale.Romania va gasi acum resursele necesare dezvoltarii si modernizarii in plan social, politic si economic mai ales.Realizarea imediata a celor doua reforme extrem de importante (agrara si electorala) de la 1923, vor da cadrul general ce va caracteriza pentru toata perioada interbelica statul Roman ca fiind unul cu adevarat democratic in aceasta parte a Europei.Toate aceste transformari importante ale societatii romanesti, nu vor reusi sa elimine multe din lipsurile existente in cadrul societatii, ceea ce va alimenta pe viitor fie aparitia unor curente si ideologii politice noi, fie izbucnirea unor puternice revolte sociale sau mentinerea unei instabilitati in viata politica.

Pierderile teritoriale din vara anului 1940, Basarabia, Nordul Bucovinei, Sudul Dobrogei si Nord-Estul Transilvaniei, vor influenta in mod decisiv situatia Romaniei ce se va vedea acum obligata fie sa imbratiseze soarta Poloniei sau Cehoslovaciei, fie sa adere la o politica de mentinere a statului National, in granite temporal diminuate.Participarea Romaniei la razboi alaturi de Germania si ceilalti aliati, fara a exista o aliata militara sau politica in acest sens, va fi rezultatul politicii conducatorului statului, general Antonescu, care va aprecia alaturarea de Germania drept singurul element pozitiv in cadrul relatiilor politice externe, fiindca Germania reprezenta la vremea respectiva singurul garant al unei noi ordini modiale.Apropierea de Germania fusese investita chiar de regele Carol II, insa compromiterea acestuia atat in fata democratiilor occidentale cat mai ales a Germaniei si Uniunii Sovietice, vor inlesni accederea la putere a generalului Antonescu, cunoscut opozant al regelui Carol al II-lea.Aprecierea si consideratia dictatorului german fata de generalul roman, vor fi esentiale pentru ca acesta sa ramana la guvernare, si sa inlature elementul legionar.Intrarea in razboi a fost motivata si din punct de vedere ideologic, fiind considerata drept o cruciada impotriva comunismului.

Realizat de: Corlateanu Victor