Puterea in Relatiile InternationaleStiinte politice

ALTE DOCUMENTEPOLITICI PUBLICE. DEFINITII. CONCEPTE. TEORII.

Influenta religiei si pozitiei sociale asupra comportamentului electoral

ROMANIA EUROPEANA

PERIOADE DE TRANZITIE SI DEROGARI OBTINUTE DE ROMANIA

Ion Conea - viziunea strategica asupra geopoliticii

REGIMUL NICOLAE CEAUSESCU

CADRUL STRATEGIC NATIONAL DE REFERINTA 2007 - 2013

ACTIUNEA POLITICA SI AGENTII SAI

IDEOLOGIE SI DEZIDEOLOGIZARE

Politica comerciala si industriala a UE

Top of Form

Bottom of Form

Puterea n Relatiile InternationalePuterea se afla n epicentrul sistemului international. Concepte precum puteri regionale, mari puteri, superputeri sau hiperputeri fac parte din limbajul de zi cu zi. Comportamentul fiecarui stat ct si dinamica sistemului international si au izvorul n structura si distributia puterii mondiale.Asa cum vom vedea n continuare, puterea reprezinta o realitate multidimensionala, ntruct se manifesta att ca obiectiv ct si ca instrument al statelor.Pentru paradigma realista, puterea reprezinta cheia de bolta a relatiilor internationale. Toate teoriile realiste considera ca preocuparile legate de putere, balanta de putere, dinamica puterii reprezinta motorul afacerilor internationale. Puterea reprezinta un instrument principal, daca nu singurul, pentru mplinirea intereselor nationale. Ca urmare, teoriile realiste postuleaza ca statele sunt ntr-o continua competitie pentru putere. Dar, argumentele folosite sunt diferite de la un curent la altul. Hans Morgenthau, ntemeietorul realismului clasic, supranumit "realism al naturii umane, considera ca statele au o "pofta nemarginita pentru putere" ntruct sunt conduse de fiinte umane care au "vointa de putere" nca de la nastere si, n consecinta, sunt permanent n cautarea de oportunitati pentru a prelua ofensiva si a-si impune dominatia asupra altor state[1]. Daca natura umana reprezinta cauza profunda a competitiei pentru putere n viziunea lui Morgenthau, anarhia sistemului joaca acelasi rol n opinia lui Keneth Waltz, ntemeietorul realismului defensiv. Waltz postuleaza ca, desi urmaresc n primul rnd supravietuirea n sistem, fiind tentate sa se comporte defensiv prin mentinerea balantei de putere, statele profita totusi de stimulentele pe care le ofera sistemul international pentru a cstiga putere pe seama rivalilor, ori de cte ori se iveste o asemenea oportunitate.[2]Pe o asertiune asemanatoare se fundamenteaza si realismul ofensiv al lui John Mearsheimer, care nsa merge mai departe, afirmnd ca anumite caracteristici ale sistemului international ndeamna marile puteri sa se concureze pentru putere. Realismul ofensiv considera ca scopul fundamental al unui stat este sa devina hegemon n cadrul sistemului[3], adica un stat att de puternic nct sa domine toate statele din sistem.Astfel, competitia pentru putere pare sa fie o dominanta a comportamentului sistemului international de state, competitie responsabila pentru majoritatea marilor evenimente care au marcat istoria moderna, n special razboaiele n care au fost implicate marile puteri n ultimele doua secole si ceva, mai precis de la razboaiele franceze si napoleoniene din 1792-1815 si pna acum.Pentru o lucrare precum cea de fata, care si propune sa descifreze arhitectura de putere a sistemului international a secolului XXI, este foarte util sa ncercam gasirea unui raspuns la ntrebarea: de ce statele concureaza pentru putere si lupta pentru hegemonie? Aceasta ntrebare este esentiala pentru paradigma realista, dar nu i lasa indiferenti nici pe adeptiiliberalismului sau pe constructivisti. Raspunsul la ntrebarea formulata mai sus decurge din cinci caracteristici ale sistemului international de state. Nici una dintre aceste cinci caracteristici, luata separat, nu conduce la concluzia ca statele trebuie sa fie n competitie, dar, mpreuna, ele descriu o lume n care statele, n special marile puteri, sunt ncurajate sa-si maximizeze puterea n raport cu alte state.Prima trasatura este ca sistemul international este anarhic, alcatuit din state independente, fara vreo autoritate deasupra lor[4]. A doua este ca statele, n special marile puteri, detin o anumita capacitate militara, care le face reciproc periculoase, pericol care este potentat de cea de-a treia caracteristica: statele nu pot fi niciodata sigure de intentiile celorlalte state. A patra trasatura a sistemului international este ca, pentru state, securitatea, adica supravietuirea, este obiectivul fundamental, chiar daca la o prima vedere au obiective precum prosperitatea, pacea sociala s.a. n fine, cea de-a cincia caracteristica este ca statele sunt actori rationali, care sunt constiente de mediul lor si gndesc strategic despre cum sa supravietuiasca n acest mediu. ntr-un sistem descris de aceste cinci caracteristici, statele au de ales ntre trei modele de comportament[5]: 1) teama, 2) "self help" sau auto-ajutorare si 3) maximizarea puterii. Daca statele mici sunt condamnate sa aleaga unul dintre primele doua modele de comportament, pentru marile puteri, singura alegere rationala este sa valorifice orice oportunitate de a-si spori puterea, ncercnd sa ajunga la situatia ideala: dobndirea hegemoniei.3.1.Definirea puterii n relatiile internationalePuterea reprezinta un concept central n relatiile internationale, dar si un instrument fundamental de analiza n stiintele politice si sociale. Definirea puterii s-a dovedit o sarcina extrem de dificila, ntruct este un concept multidimensional, cu sensuri multiple si uneori eluzive. Ca urmare, exista o multitudine de opinii referitoare la ce este puterea si cum poate fi ea masurata. Puterea a fost studiata nca din zorii istoriei cunoscute. Platon, Aristotel, Sun Tze, Confucius, Machiavelli, Thomas Hobbes, Montesqieu si alte sute de autori prestigiosi au abordat, fiecare din unghiul civilizatiei si vremurilor carora le apartineau, diversele aspecte si forme ale puterii. Din pacate, cti autori, cam tot attea viziuni sunt! Unii o vad ca fiind relationala, n sensul ca A l influenteaza pe B, altii ca fiind comportamentala, n sensul unuicontinuumde mijloace de actiune, mergnd de la atractivitate, convingere, plata, coercitie. Unii insista asupra puterii data de resursele detinute, adica asupra puterii potentiale, ca un concept mai larg, care include dimensiunile militara, economica, sociala si psihologica a unui stat, altii asupra efectelor exercitarii puterii si conditiilor n care exercitarea puterii este ncununata de succes. Puterea potentiala rezultata din detinerea unei cantitati oarecare de resurse este un concept clar, intuitiv si cuantificabil. Mai dificil de definit si de cuprins ntr-un model teoretic este puterea exercitata, pentru ca ea este rezultatul mai multor categorii de factori: resursele de putere, capacitatea interna a unui stat de transformare a acestor resurse n putere, conjunctura n care se exercita, caracteristicile subiectului asupra caruia se exercita (caracterul relational) s.a. Aceasta este principala dificultate n definirea puterii:extrema complexitate pe care i-o confera specificul sau relational, a aplicarii contextuale, a varietatii continutului, a diversitatii mecanismelor de actiune, a conditionalitatilor de eficienta. Nu exista o definitie, daramite o teorie, care sa explice de ce o putere a avut cstig de cauza ntr-o situatie si a esuat n alta. Spre exemplu, nici una dintre definitii nu explica convingator "paradoxul puterii nerealizate", ilustrat, ntre altele de Statele Unite care au pierdut n fata unui Vietnam incomparabil mai slab dect Uniunea Sovietica, pe care au nvins-o n Razboiul Rece.3.1.1.Viziunea sociologicaSistemul International este o comunitate a statelor, asemanatoare n esenta unei comunitati umane oarecare, cu deosebirea ca partile componente nu sunt indivizi, ci state-natiune. De aceea, multi cercetatori care s-au aplecat asupra conceptului de putere n afacerile internationale s-au raportat ntr-un fel sau altul la diversele definitii ale puterii din sociologie.Una dintre abordarile cele mai complete ale conceptului de putere, este cea a politologului american Rudolph Rummel[6]. Am ales aceasta abordare dintre multe altele ntruct, asa cum se va vedea n Cap. 8, raspunde cel mai bine scopului prezentei lucrari de cercetare: elaborarea unui model matematic al puterii n relatiile internationale. Rudolh Rummel analizeaza puterea, conflictul si cooperarea din punct de vedere sociologic si extrapoleaza concluziile la nivelul puterii si razboiului n relatiile internationale. Rummelporneste de la premisa ca puterea este capacitatea de a produce efecte si face o diferenta clara ntre puterea potentiala si puterea exercitata, adica ntre de 131h77b 355;inerea resurselor puterii si utilizarea cu succes a puterii. n opinia lui aceasta diferenta consta n distinctia dintre capacitatea de a exercita puterea si resursele detinute pentru a o putea exercita cu succes, adica ntre o potentialitate si o realitate, adica ntre efecte si resurse ale puterii. Rummel investigheaza trei aspecte ale puterii exercitate: motivatiile, mecanismele si formele exercitarii puterii si propune o ecuatie a puterii, ecuatie capabila sa ofere cheia transpunerii resurselor n efecte ale puterii.n opinia sa, motivatiile care fac posibila exercitarea puterii sunt interesele pozitive, interesele negative si efectele constrngerii, iar mecanismele prin care se exercita puterea sunt amenintarea, promisiunea, persuasiunea, legitimitatea, admiratia sau dragostea, detinerea controlului asupra situatiei si oportunitatilor. Viziunea lui Rudolph Rummel este sintetizata n Tabelul 3.1, n care, alaturi de motivatii si mecanisme sunt schitate si formele n care se exercita puterea.n opinia lui Rummel, formele prin care se exercita puterea sunt (cu exemple din sfera relatiilor internationale):-Puterea neutra:capacitatea unui individ/entitati de a produce efecte neintentionat, prin simplul fapt al existentei sau activitatii sale (ex. ziua nationala a unui stat determina actiuni de felicitare din partea autoritatilor altor state)-Puterea n sine:capacitatea de a produce intentionat efecte n mediul n carefunctioneaza/exista un individ/entitate (ex. capacitatea Ucrainei de a executa lucrarile de amenajare a canalului Bstroe)-Puterea fizica:capacitatea existenta de a afecta intentionat integritatea unui individ/entitati (ex. existenta de baze militare americane n Asia de Nord Est). n sfera relatiilor internationale, puterea fizica este totuna cu puterea militara.-Forta:capacitatea utilizata de a afecta intentionat integritatea sau interesele unei entitati, mpotriva vointei acesteia (ex. atacul de la Pearl Harbour). n sfera relatiilor internationale forta provine din exercitarea puterii militare, dar si a puterii economice (ex. embargoul impus Cubei castriste de catre SUA este o manifestare de forta).PUTEREA

MotivatiiMecanismeForme de exercitare a puterii

Producerea de efecte intentionateInterese negativeamenintariPuterecoercitiva

Interese pozitivepromisiuniPutere de negociere

Interese n generalpersuasiunePutere intelectuala

legitimitatePuterea autoritatii

admiratie, dragostePuterea bazata pe altruism

Capacitatea de a produce efecteControl asupra situatiei si oportunitatilorPuterea de manipulare

ConstrngerePuterea fizica

Forta

Puterea n sine

Efecte produse fara intentiePutereaneutra

Tabelul 3.1 Motivatiile, mecanismele si formele de manifestare a puterii

-Puterea indirecta:capacitatea de a produce efecte prin intermediul altcuiva (ex. capacitatea de a implica armata si serviciile secrete pakistaneze n lupta mpotriva talibanilor refugiati din Afganistan)-Puterea coercitiva:capacitatea de a folosi amenintarea pentru a determina pe cineva sa aleaga cel mai mic dintre doua rele (ex. criza rachetelor din Cuba: "va retrageti rachetele nucleare sau vom ataca").-Puterea de negociere:capacitatea de a folosi promisiuni pentru a determina pe cineva sa aleaga una dintre doua solutii/comportamente la fel de acceptabile (capacitatea Bruxelles-ului de a impune statelor candidate unele conditionari nu tocmai convenabile n schimbul accederii n Uniunea Europeana)-Puterea intelectuala:capacitatea de a convinge pe cineva sa creada n ceva sau sa faca ceva anume (ex. capacitatea de a convinge fostele state comuniste din centru si estul Europei sa mbratiseze statul de drept si economia de piata)-Puterea autoritara:capacitatea de a apela la legitimitate pentru a convinge pe cineva sa faca ceva anume (rezolutia Parlamentului European care cere Italiei sa se conformeze reglementarilor comunitare n materie de drepturi ale omului n cazul amprentarilor copiilor romi)-Puterea bazata pe altruism:capacitatea de a face apel la admiratie sau dragoste pentru a convinge pe cineva sa faca ceva anume (ex. activarea Articolului 5 al Tratatului NATO ca urmare a solidarizarii statelor membre cu americanii dupa atentatele din Septembrie 2001)-Puterea de manipulare:capacitatea de a controla situatia si oportunitatile cuiva pentru a-l determina sa faca sau sa nu faca ceva anume (sprijinul politic selectiv si santajul economic practicat Rusia fata de Republicii Moldova pentru a reduce sprijinul populatiei pentru ideea unirii cu Romnia).Rummel propune si o ecuatie a puterii, care inter-relationeaza capacitati, interese si vointa. Capacitatile se refera la resurse si la posibila lor contributie la succesul unor interese manifestate de un individ/entitate pentru a obtine anume efecte. Interesele sunt legate n principal de scopurile unui individ/entitate, iar vointa de taria dorintei sale de a-si atinge acele scopuri. Privita dinspre capatul opus, vointa exprima ct de hotart este un individ/entitate sa-si utilizeze capacitatile pentru atingerea unor scopuri precise. Astfel, ecuatia puterii lui Rummel este:Ps= Csx Isx Vs(3.1)unde Csreprezinta capacitatile unui individ/entitati disponibile pentru atingerea scopului s, Iseste interesul acestuia pentru atingerea lui, iar Vsreprezinta puterea vointei sale de a atinge scopul s.Relatia ntre factorii acestei ecuatii este multiplicativa, ntruct daca unul dintre ei este nul, atunci puterea de a atinge scopul s este nula. De exemplu, orict de puternic ar fi un stat, daca el nu are interes sa ocupe un teritoriu al unui stat orict de slab fata de el, sau, daca ar avea un interes serios pentru ocuparea acelui teritoriu, dar nu considera ca merita efortul - adica, daca nu are vointa necesara - atunci puterea lui este redusa. Invers nsa, statul slab pentru care detinerea teritoriului este vitala si care are vointa de a merge pna la capat pentru pastrarea lui, se poate dovedi mai puternic dect marea putere care l ameninta si si poate atinge scopul de a-si pastra n continuare teritoriul ipotetic disputat. n concluzie, pentru a avea puterea de a reusi ceva, nu trebuie ca un stat sa aiba n mod egal capacitati, interese si vointa. Fiecare dintre acesti factori joaca un anumit rol, n interactiune cu ceilalti doi, dar daca unul dintre ei este absent n legatura cu un scop, asa este si puterea lui n legatura cu scopul respectiv.Am descris n detaliu ecuatia lui Rummel, ntruct poate explica succesul lui David n lupta cu Goliath, a Vietnamului n lupta cu Statele Unite, a Afganistanului n fata Armatei Rosii s.a. Desi reprezinta una dintre numeroasele variante n care puterea poate fi clasificata, viziunea Rummel pare sa ofere instrumentele necesare pentru a descifra toate tipurile posibile de manifestari ale puterii exercitate n relatiile internationale.Abandonndu-l deocamdata pe Rudolph Rummel, trebuie precizat ca ntre primii gnditori care au elaborat definitii ale puterii ce au rezistat probei timpului a fost Max Weber, vestitul sociolog al guvernarii."Puterea este posibilitatea de a-ti impune vointa asupra comportamentului uneia sau mai multor persoane", scria Max Weber n "Wirtschaft und Gesellschaft"(Economie si Societate),n 1915"Puterea este probabilitatea ca un actor ntr-o relatie sociala sa fie ntr-o pozitie care sa-i permita sa-si impuna vointa n ciuda rezistentei altcuiva, indiferent de fundamentul pe care se bazeaza aceasta probabilitate", adauga Max Weber n"Theory of Social & Economic Organization:Role of Ideas & Subjectivism in Action",din 1915"Prin putere se ntelege oportunitatea existenta ntr-o relatie sociala care permite cuiva sa-si impuna vointa chiar mpotriva rezistentei altcuiva si indiferent pe ce se bazeaza aceasta oportunitate", concluzioneaza Max Weber n "Basic Concepts in Sociology", 1920Pornind de la baza teoretica exceptionala lasata mostenire de Max Weber, alti cercetatori ai sferei relatiilor internationale au adaugat precizari sau nuante suplimentare, fara nsa a produce vreo revolutie conceptuala:"Puterea poate fi definita ca obtinerea efectelor dorite.A are mai multa putere dect B daca A obtine mai multe efecte dorite, iar B doar cteva"(Bertrand Russell, 1938)"Puterea reprezinta capacitatea de a utiliza forta"(Bierstedt, R.,1950)."Puterea este procesul prin care se afecteaza politicile altora cu ajutorul (efectiv sau cu amenintarea folosirii) unei pedepse severe pentru neconformarea cu politicile dorite"(Lasswell and Kaplan, 1950)Asertiunea "A are putere asupra lui B" poate fi substituita cu asertiunea "comportamentul lui A determina comportamentul lui B"(Herbert Simon, 1957)."Ideea mea intuitiva despre putere este ceva de genul: A are putere asupra lui B pna acolo nct l poate determina pe B sa faca ceva ceea ce nu ar fi facut daca nu ar fi fost nevoit"(Dahl, Robert, 1957)"Puterea reprezinta capacitatea cuiva de a-si ndeplini dorintele prin controlul optiunilor si/sau preferintelor altuia"(Kuhn, Thomas, 1957)."Realitatea esentiala a puterii, acel ceva fara de care nici nu ar putea exista, este COMANDA"(Bertrand de Jouvenal, 1962)"Puterea este capacitatea de a provoca sau mpiedica schimbarea"(Michael M. May,1972)n"Theory of Social & Economic Organization", Max Weber face o distinctie extrem de importanta ntre "putere" si "autoritate": autoritatea este puterea exercitata legitim.Ei bine, de aici se desparte analogia dintre puterea n sociologie si puterea n relatiile internationale! Pentru ca daca n comunitatile omenesti, ca sisteme complexe, de la ceata si pna la stat, prin legitimare puterea se transforma n autoritate, n sistemul international autoritatea legitima lipseste.Din perspectiva weberiana, marea problema a puterii n relatiile internationale este faptul ca sistemul international, datorita caracterului sau anarhic, nu confera autoritate dect ntr-o masura redusa. n lipsa unui mecanism de legitimare autentica a puterii n sistem, statele accepta autoritatea unei mari puteri din alte motive dect legitimitatea: din frica, din interes, din admiratie. Aceasta autoritate este temporara, fiind "acceptata", doar atta vreme ct exista frica, interesul sau admiratia.ntr-un plan general, se poate afirma ca n deceniile care au urmat formularilor lui Max Weber, s-au conturat trei categorii de abordari teoretice ale puterii:abordarea psihologica.abordarea sistemic-structuralaabordarea calcului cifrelor,Definitiile puterii trecute n revista mai sus raspund viziunii uneia sau mai multor asemenea abordari. De altfel, aceste trei curente de gndire asupra puterii si gasesc confirmarea n comportamentul statelor si dinamica puterii internationale. Iar principalele teorii realiste despre puterea n Relatiile Internationale, se articuleaza tot pe aceste trei directii de abordare teoretica. Realismul clasic "al naturii umane" elaborat de Hans Morghentau, este construit pe abordarea psihologica, iar realismul structural defensiv al lui Kenneth Waltz si realismul ofensiv al lui John Mearsheimer, si au bazele n abordarea sistemic-structurala. Toate celelalte viziuni cantitative despre puterea potentiala, adica puterea ca resurse, si trag radacinile din abordarea teoretica bazata pe calculul cifrelor.Hans Morgenthau[7], afirma ca puterea este o relatie psihologica ntre cei care exercita puterea si cei asupra carora este exercitata. Pentru Morgenthau, cei care exercita puterea influenteaza deciziile celor care au mai putina putere. Cei slabi accepta situatia fie pentru ca astepta unele foloase, fie din teama, fie din respect pentru indivizii sau institutiile care exercita puterea. Morgenthau merge mai departe, definind interesul national n termeni de putere: orice actiune sau politica ce maximizeaza puterea statului este n interesul national si invers. Pentru Morgenthau, puterea este si mijloc si scop.Realistii structurali precum Kenneth Waltz[8]si John Mearsheimer[9]concluzioneaza ca structura sistemului, caracterizata de anarhia rezultata din absenta unei autoritati superioare care sa oblige statele sa respecte regulile jocului, de comportamentul statelor care urmaresc n primul rnd supravietuirea n sistem, de incertitudinea privind intentiile celorlalti, de capacitatea ofensiva inerenta a oricarei structuri militare, obliga statele la sporirea puterii proprii si la urmarirea atenta a balantei de putere din sistem, tintind hegemonia ca scop final. Acesta a fost rationamentul Frantei napoleoniene, al Germaniei wilhelmiene si apoi naziste, tari care n diverse momente ale istoriei ultimelor doua secole au cautat sa obtina hegemonia europeana, dar au esuat. Acelasi rationament a fost facut si de Japonia primei jumatati a secolului XX cnd a urmarit hegemonia n Asia de Nord Est. Acesta a fost resortul care, n secolul al XIX-lea, a facut din Marea Britanie gardianul ncununat de succes al balantei de putere europene. Acesta a fost si resortul care i-a scos pe americani din izolationismul timid al nceputului de secol XX, atunci cnd s-au implicat n Primul Razboi Mondial si din izolationismul acut de la mijlocul aceluiasi secol XX, cnd s-au implicat n al Doilea Razboi Mondial, ntr-un moment n care sistemul era amenintat de aparitia a doi noi hegemoni regionali, Germania nazista n Europa si Japonia n Orientul ndepartat.n fine, o pleiada de cercetatori precum Ray Cline, Klaus Knorr,Wilhelm Fucks, Asley Tellis, Huang Sonfeng prefera abordarea calcului cifrelor si definesc un set de variabile reprezentnd surse de putere, care, maximizate, asigura predominanta n sistem. n lipsa confruntarilor directe de putere, adica a razboaielor ntre marile puteri, dar cu teama/speranta ca balanta de putere se va putea schimba, statele puternice sunt preocupate sa-si mbunatateasca resursele care pot spori puterea si sa calculeze care dintre aceste resurse conteaza mai mult ntr-o viitoare confruntare calda sau rece. De aici s-au nascut o serie de modele matematico-statistice, care pornind de la nvatamintele istoriei, prescriu solutii cantitative de sporire a puterii potentiale a unui stat, stat vazut caresources box.Se admite totusi ca masurarea puterii este extrem de dificila, daca nu imposibila, stiinta neoferind nca instrumente si modele teoretice suficient de rafinate. Data fiind natura relationala a puterii si caracterul contextual al aplicarii ei, este dificil sa atribui o valoare obiectiva chiar si celor mai tangibile elemente ale sale. Eventual, puterea ar putea fi masurata cu acuratete doar prin efectele consecutive exercitarii ei.Dintre multele viziuni posibile n definirea puterii n relatiile internationale, am ales-o pe cea care pare sa descrie cel mai bine caracterul relational si contextual al puterii:Putereareprezinta capacitatea unui actor international de a influenta comportamentul altor actori internationali pentru a-i determina sa ndeplineasca sau sa nu ndeplineasca unele actiuni, n conformitate cu interesele si obiectivele acelui actor international care exercita puterea.Aceasta este definitia puterii pe care vom construi ntreaga argumentatie teoretica a prezentei lucrari.3.2.Caracteristicile puterii n relatiile internationalePuterea n afacerile internationale, are unele caracteristici care o diferentiaza de alte forme de putere care se manifesta n domeniul politic si social. ntre acestea se afla caracterul dual, caracterul altruist, cel relational si cel contextual.3.2.1.Caracterul dual al puteriin relatiile internationale, puterea are un caracter dual: reprezinta un mijloc n vederea atingerii unui scop si, totodata, un scop n sine. Puterea ca scop n sine nseamna detinerea ct mai multor resurse militare, economice, tehnologice, diplomatice etc., adica un potential de putere ct mai mare. Puterea ca mijloc de atingere a unui scop, reprezinta utilizarea efectiva a acestor resurse, acestui potential pentru obtinerea rezultatului dorit.De aici rezulta ca, n relatiile internationale, puterea are cel putin doua aspecte: potentialul de putere al unui stat si manifestarea de putere a statului respectiv. Puterea potentiala, orict de mare ar fi ea, nu conteaza n sistem dect daca produce efecte. Spre exemplu, n primii ani ai ambelor razboaie mondiale, considerabila putere potentiala a Statelor Unite nu a mpiedicat Germania wilhelmiana si apoi Germania nazista sa declanseze razboaiele mondiale sau Japonia Imperiala sa se extinda n Asia de Nord Est, atta vreme ct nu s-a manifestat ca putere. Sporirea resurselor de putere, deci a puterii potentiale a unui stat, reprezinta un scop n sine, n vreme ce exercitarea puterii, adica puterea ca manifestare, reprezinta un mijloc n vederea atingerii unui scop. Se poate afirma ca puterea este instrumentul principal si obiectivul suprem al ntregului proces politic, fie el intern, fie extern.3.2.2.Caracterul altruist al puterii n relatiile internationaleSistemul international de state este anarhic, dar nu haotic, irational, iar structura mondiala de putere nu este amorfa, neutra. Dimpotriva, este o structura ierarhizata, hegemonica, cu un centru dezvoltat la nivelul caruia se concentreaza decizia si care are relatii asimetrice cu restul sistemului. Istoria arata ca sistemul relatiilor internationale a functionat ntotdeauna ca o structura hegemonica de putere, sau a tins catre o situatie de hegemonie. Cele mai stabile perioade din istoria moderna a relatiilor internationale au fost acelea n care hegemonia nu era pusa n discutie. A fost cazul Concertului de putere European din secolul al XIX-lea cu preeminenta quasi-hegemonica a Marii Britanii. A fost cazul Razboiului Rece, cu structura sa hegemonica bipolara. Este cazul acestor ani de nceput de secol, cu hiperputerea americana. Dimpotriva, cele mai instabile si sngeroase perioade au fost cele n care hegemonia a putut fi pusa n discutie, spre exemplu, de Franta Napoleoniana, de Germania Wilhelmiana, Japonia Imperiala sau de Germania nazista.Am putea fi tentati sa privim puterea cu atributele sale hegemonice doar n termeni negativi, raportndu-ne doar la latura egoista a puterii. Trebuie notat nsa, ca un stat care se bucura de privilegiul puterii, ndeplineste totodata si unele functii n beneficiul sistemului mondial, precum acoperirea de securitate pe care a asigurat-o n secolul al XIX-lea Marea Britanie n Asia de Sud si n Orientul ndepartat sau cea pe care SUA o asigura de aproape 6 decenii n Europa, Asia de Nord Est si, dupa 2001, n Asia Centrala. Astfel o putere hegemonica are, pe lnga dimensiunea egoista, si o componenta altruista.Istoria ultimelor doua secole demonstreaza ca puterea,att n manifestarile sale pozitive - conservarea stabilitatii si securitatii sistemului international, adncirea institutionalizarii, largirea domeniului reglementarii internationale etc., ct si negative -coercitia, amenintarea cu razboiul, santajul s.a., reprezinta un ingredient permanent al relatiilor internationale. Trebuie subliniat nca o data ca puterea, ca atribut esential al statelor-natiune, unitatile componente ale sistemului international, este n primul rnd un concept al paradigmei realiste. ntreaga teorie realista se nvrte n jurul manifestarilor de putere, esentiale att pentru latura descriptiva ct si pentru cea prescriptiva a paradigmei realiste.3.2.3.Caracterul relational al puteriiPrecum n orice comunitate si n sistemul international de state, puterea este un ingredient al relatiilor dintre partile componente ale sistemului, adica dintre state. Puterea unui stat este relevanta numai daca ea si gaseste utilitatea n relatiile cu celelalte state. Apelnd la acelasi exemplu, puterea SUA nu a produs nici un efect nainte ca americanii sa se implice n conflict, adica sa stabileasca un anumit gen de relatii cu partile beligerante, de alianta cu unii, de razboi cu altii.n general, manifestarile de putere nu sunt bidirectionale, ci produc efecte dinspre cel puternic spre cel slab. Un actor puternic poate forta sau influenta un actor mai putin puternic sa-si schimbe politica. si acest actor mai putin puternic poate, la rndul sau, sa forteze un actor slab sa-si schimbe obiectivele. Indirect, actorul puternic si poate impune vointa asupra politicii actorului slab. Invers nsa, statul slab nu este capabil sa determine schimbarea obiectivelor statului mai putin puternic si nici acesta din urma nu are instrumentele care sa i permita sa schimbepolitica statului puternic.Caracterul autarhic al unor state aduc distorsiuni severe procesului de exercitare a puterii n relatiile internationale. Lipsa unor relatii normale cu celelalte state - spre exemplu, izolarea Coreei de Nord si Iranului - ridica probleme serioase de securitate pentru sistemul international din cauza amenintarii ca aceste state sa ajunga n posesia armelor de distrugere n masa. Desi, practic toate statele sunt ngrijorate de perspectiva ca aceste state sa ajunga n posesia unui asemenea arsenal, din cauza precaritatii relatiilor cu aceste doua tari, nu se pot aplica mecanismele uzuale practicii internationale actuale pentru a gestiona amenintarea. Daca sistemul de relatii internationale ale acestor doua tari ar fi fost cel uzual, regulile exercitiului de putere din sistemul international ar fi mpiedicat proliferarea, asa cum s-a ntmplat cu alte state care au dorit sa se doteze cu arma nucleara. n plus, izolarea aproape totala a regimurilor autarhice din Coreea de Nord si Cuba - Iranul se afla ntr-o situatie mai fericita datorita petrolului - a condus la aparitia unor probleme interne severe legate de saracie si napoiere, probleme care la un moment dat se vor constitui n amenintari serioase la adresa securitatii statelor nvecinate.3.2.4.Caracterul contextualPe lnga caracterul relational, puterea are si un pronuntat caracter contextual, ntruct se manifesta diferit n contexte diferite. Puterea ca manifestare este orice, numai o constanta universala nu! Cineva, individ sau stat, care se dovedeste puternic ntr-o situatie, poate fi lipsit de putere n alta. Aspectul relational simplu al puterii este complicat la infinit de caracterul contextual al manifestarii puterii.Contextuln care este utilizata puterea poate face ca un parametru al puterii sa aiba o mai mare relevanta dect altul, sau sa nu aiba nici o relevanta. Detinerea unei puteri militare sau economice superioare este adeseori insuficienta. Istoria nu este ntotdeauna de partea marilor divizii sau a buzunarelor adnci. Spre exemplu, tehnologia militara ultramoderna pe care o stapneste SUA nu i-a mpiedicat pe teroristii lui Ossama bin Laden sa execute atentatele din 11 septembrie 2001. Ca sa gestioneze pericolul terorist, Washingtonul a trebuit sa-si utilizeze aliantele si capacitatea diplomatica pentru a constitui o coalitie internationala de lupta mpotriva terorismului international si sa articuleze o noua structura care sa asigure securitatea teritoriului national, Departamentul pentru Securitate Interna. Tot aspectul contextual face ca un atribut al puterii unui stat sa poata produce efectele dorite ntr-o situatie, dar sa fie irelevant ntr-alta. Pastrnd exemplul, armata SUA a fost suficient de puternica pentru a zdrobi n cteva zile masinaria de razboi irakiana, dar este incapabila sa stavileasca valul de atentate teroriste din epoca post Saddam.Acelasi aspect contextual face sa nu existe o relatie de proportionalitate ntre puterea potentiala si puterea manifestata ca efecte. Puterea potentiala a unui stat, orict de mare ar fi ea, se poate dovedi incapabila sa obtina rezultatul dorit. De exemplu, America nu a putut ndeparta regimul castrist din Cuba aflata la 100 de mile de tarmul sau, dar a cstigat Razboiul Rece ntr-o competitie cu Uniunea Sovietica, incomparabil mai puternica dect Cuba, n termeni de putere potentiala.Datorita caracterului contextual, evaluarea raporturilor de putere, desi importanta, nu este suficienta. Pentru a obtine efectele dorite n procesul de exercitare a puterii,leadership-ul unui stat trebuie sa nteleaga bine regulile jocului, pentru ca aceleasi resurse de putere pot furniza capacitati diferite, n contexte diferite si la momente de timp diferite. Transformarea resurselor de putere n efectele dorite ale exercitarii puterii presupune strategii bine articulate, precum si mecanisme de comanda adecvate. Sunt cunoscute cazurile de strategii nepotrivite contextului sau de lideri care au facut evaluari gresite. De exemplu, greselile uriase facute de Germania si Japonia n 1941 cnd au atacat Uniunea Sovietica si Statele Unite, sau eroarea grava a invadarii Kuweitului de catre Saddam Hussein n 1990.Caracterul contextual al puterii este influentat de procesul intern, propriu fiecarui stat la un moment dat, de a transforma puterea potentiala n putere manifesta. Unui actor international, nu i este suficient sa detina resursele de putere potentiala. Pentru a obtine efecte ale puterii, actorul respectiv trebuie sa parcurga un proces de transformare n putere efectiva a potentialului reprezentat de resursele sale. Cel mai cunoscut exemplu este Uniunea Europeana, care poseda majoritatea resurselor de putere potentiala, dar este incapabila sa le transforme n putere efectiva. Cea mai buna ilustrare a fost prilejuita de razboiul din fosta Iugoslavie, cnd, ani la rnd, europenii nu au reusit sa produca puterea necesara pacificarii. Doar interventia puterii Statelor Unite, prin NATO, n 1999 n Kosovo a provocat ncheierea fazei fierbinti a ostilitatilor.3.3.Balanta puteriiConceptul de balanta a puterii se utilizeaza n cel putin trei situatii. n primul rnd, balanta puterii se poate folosi pentru a descrie orice forma de distribuire a puterii. Astfel, termenul poate desemnastatus quo-ul de la un moment dat, adica distributia puterii ntr-un anumit moment al istoriei relatiilor internationale. Orice modificare a distributiei de putere - spre exemplu, aparitia regimului castrist n Cuba - modifica balanta de putere. Ca sa nu mai vorbim despre caderea regimurilor comuniste din Europa Centrala si de Est. n special n perioada Razboiului Rece, balanta puterii era privita ca o stare de echilibru, n care puterea este distribuita n mod egal. Pornind de aici, unii realisti sustin ca stabilitatea este atinsa atunci cnd exista o balanta egala; altii sustin, dimpotriva, ca stabilitate avem atunci cnd una dintre parti are superioritatea, astfel nct cealalta parte nu ndrazneste sa atace. Teoria stabilitatii hegemonice sustine ca puterea ne-balansata, adica hegemonul, produce pace. Neorealistul Robert Gilpin descrie procesul prin care puterea dominanta se poate eroda, concomitent cu ridicarea unui competitor, care l-a un moment dat va declansa un asa numit razboi hegemonic, n urma caruia se va ajunge la o alta stare de stabilitate, cu un nou hegemon[10].O alta utilizare a conceptului se refera la balanta puterii ca politica de echilibrare. Balanta puterii prezice sa statele vor actiona astfel nct sa mpiedice un stat sa dezvolte suprematia puterii. O asemenea predictie se bazeaza n principal pe comportamentul Marii Britanii din secolele al XIX-lea si al XX-lea fata de Franta si apoi de Germania. Aici actioneaza doua supozitii fundamentale: 1) structura politicii internationale este determinata de anarhia sistemului international de state si 2) statele tin la independenta lor mai presus de orice. Asadar, pentru a se proteja de un potential hegemon care le-ar putea ameninta independenta, statele vor ncerca sa echilibreze, sa contrabalanseze puterea acestuia, fie prin dezvoltarea propriei capacitati militare, fie prin formarea de aliante cu alte tari, dispuse sa se opuna ascensiunii potentialului hegemon. Politica de echilibrare a balantei de putere, desi una dintre cele mai elocvente n afacerile internationale, cunoaste nsa si unele exceptii majore. Astfel, puterile occidentale s-au aliat Statelor Unite dupa al Doilea Razboi Mondial, desi acestea erau considerabil mai puternice dect Uniunea Sovietica. Explicatia este legata de perceptia amenintarii, mai precis de proximitatea amenintarii: un vecin este posibil sa fie mai slab la scara globala, dar amenintator n regiunea sa[11].n fine, termenul de balanta a puterii mai este utilizat pentru a descrie cazurile multipolare istorice. Europa secolului al XIX-lea este considerata un model al sistemului multipolar de balanta clasica a puterii[12]. Aceasta balanta presupune existenta unui numar de state ce accepta aceleasi reguli ale jocului. Este adevarat ca sistemul multipolar al balantei puterii a produs cea mai ndelungata perioada de pace ntre marile puteri, ntre 1815 si 1914, dar n cele din urma s-a sfrsit ntr-un sistem bipolar de aliante militare, care a condus direct la Primul Razboi Mondial. Iar daca mai trziu, n perioada Razboiului Rece, bipolaritatea s-a dovedit stabila n sensul lipsei razboiului ntre marile puteri ale sistemului, bipolaritatea beligena de dinaintea Primului Razboi Mondial arata ca sistemul bipolar, n sine, nu este neaparat predestinat pacii.3.4.Modele ale puterii n relatiile internationale3.4.1.Behavioural Power/Resources PowerAsa cum am evocat deja, majoritatea cercetatorilor sunt de acord ca puterea n relatiile internationale poate fi abordata din doua unghiuri complementare: potentialul de putere si manifestarea de putere. Prin populatia sa, prin avutie, suprafata, bogatia subsolului, arsenalul militar s.a. Statele Unite, Rusia, China, Japonia, India au un potential de putere mult mai mare dect, de exemplu, Nigeria, Elvetia, Bangladeshul, Turkmenistanul etc. Potentialul de putere al unui stat sta n buna masura la baza puterii percepute a statului respectiv. Puterea potentiala poate fi evaluata si eventual sporita n timp prin politici interne adecvate sau, dimpotriva, poate suferi procese de reducere drastica. Este cazul Chinei si Indiei care au rate ridicate de sporire a puterii potentiale, pe de o parte, si al Rusiei anilor'90ai secolului trecut, de cealalta parte.A doua dimensiune a puterii n relatiile internationale este reprezentata de efectele exercitarii puterii, puterea manifestata, adica rezultatele obtinute prin exercitarea puterii n sistem. Un stat poate avea o putere potentiala uriasa, dar poate esua n obtinerea rezultatelor dorite. Un exemplu este esecul usturator nregistrat n Aprilie 1961 de Statele Unite n Golful Porcilor din Cuba, n ciuda unei utilizarii unor resurse considerabile si a planificarii atente, dar neinspirate[13]. Puterea manifestata nu poate fi evaluata decta posteriori, dupa consumarea exercitarii puterii. Puterea manifestata ca efect reprezinta de fapt scopul real si ultim al fiecarui stat, pentru ca de ea depinde securitatea statului respectiv. Puterea ca rezultate este cea avuta n vedere de fapt de factorii de decizie politica sau militara, pentru ca ea pune n valoareputerea potentiala. Sau o risipeste!n lucrarea sa "Bound to lead: The Changing Nature of American Power",politologul american Joseph Nye Jr. defineste astfel cele doua aspecte ale puterii:Fixarea agendei

Behavioural Power,puterea ca manifestare, se refera la finalitatea exercitiului puterii si reprezinta capacitatea de a obtine rezultatele dorite. n opinia lui Nye,Behavioural Powerpoate fi privita ca un continuum[14]precum cel din Figura 3.1. La o extrema se afla puterea de comanda(hard power),adicaabilitatea de a provoca schimbari n comportamentul celorlalti prin coercitie, urmata pe acest continuum de convingere -Inducement- utiliznd forta militara sau economica. La cealalta extrema se afla puterea de cooptare- soft power,adica abilitatea de a influenta ceea ce doresc ceilalti prin atractivitate, precedata de fixarea prioritatilor -Agenda Setting.

Puterea coercitiva(hard power) se materializeaza pe principiul "morcovului si batului" pentru a-i determina pe ceilalti sa faca ceea ce nu aveau de gnd sa faca. n schimb, puterea de cooptare(soft power) urmareste sa-ti cstigi prieteni si sa-ti influentezi dusmanii prin abilitatea de a-i determina pe altii sa urmareasca de buna voie rezultatele pe care le doresti. Evident, puterea soft este mult mai ieftina si n plus, mai eficienta, ntruct nu strneste adversitate.Pentru exercitarea laturii de comanda(hard)si de cooptare(soft)a puterii ca manifestare (Behavioural Power)sunt necesare unele resurse definite. Forta militara sau economicaeste, n general, legata de puterea coercitiva(hard power),n vreme ce atractivitatea propriei culturi sau stapnirea mecanismelor si tehnologiilor menite sa disemineze unele informatii persuasive, sunt legate de puterea de cooptare(soft power).Un exemplu cunoscut de utilizare eficienta asoft powereste cinematografia americana, care a promovat si promoveaza cu remarcabil succes valorile SUA, determinnd un comportament favorabil intereselor americane nu numai n Europa Centrala si de Est, ci chiar si state cu o civilizatie de lunga traditie din Europa Occidentala.Resource Power,puterea ca resurse,este cea de-a doua fateta a puterii identificata de Joseph Nye Jr. si se refera la instrumentele pe care se sprijina puterea privita ca potentialitate.Resource Powerreprezinta posesia resurselor si atributelor asociate uzual cu abilitatea de a obtine rezultatele dorite - populatie, avutie, tehnologie, suprafata, resurse minerale etc. Din acest punct de vedere, statele reprezintaResource Powerca o masura a puterii percepute sau a puterii ca potential. n opinia lui Joseph Nye[15], deoarece abilitatea de a-i controla pe altii este adesea asociata cu posesia anumitor resurse, liderii politici definesc n mod obisnuit puterea ca posesia resurselor necesare.Avantajul acestei definitii este ca transforma puterea n ceva concret, cuantificabil si predictibil, ceea ce nu ofera definirea puterii ca manifestare(Behavioural Power).3.4.2.Hard PowersiSoft PowerUlterior, n"The Paradox of American Power: Why the World's Only Superpower Can't Go It Alone"si n"Soft Power: The Means to Succes in World Politics",Joseph Nye, adnceste aceste concepte. Nye clasifica puterea ca manifestare n trei categorii generale[16], constatnd ca, pentru a putea obtine rezultatele dorite poti: 1) fie sa constrngi prin amenintari, 2) fie sa convingi prin recompensa, 3) fie sa cooptezi oamenii sa-si doreasca acelasi lucru cu tine. Primele doua categorii reprezintahard power,a treia estesoft power.Societatea informationala n care traim astazi a facut ca eficientasoft power-ului sa sporeasca spectaculos, datorita scaderii costurilor comunicatiilor si vitezei cu care se propaga informatia.Din punctul de vedere al celui care exercita puterea, este evident mai eficient si mai ieftin sa obtina rezultatele dorite prinsoft power,dectprin hard power.Mai mult dect att, detinerea unei puteri militare sau economice superioare nu este suficienta. "Istoria nu a fost ntotdeauna de partea marilor divizii sau a buzunarelor adnci. Jucatorul de poker cu cea mai buna mna, nu ia ntotdeauna potul", afirma Nye[17].Hard power,puterea coercitiva, se bazeaza pe forta militara si cea economica a unui actor international, precum si pe toate celelalte resurse materiale ale puterii si asigura securitatea sa vitala, fizica si economica. Efectelehard powerse materializeaza prin principiul "morcovului si batului", coercitie sau recompensa, pentru a-i determina pe ceilalti sa faca ceea ce nu aveau de gnd sa faca, sau sa nu faca ceea ce intentionau sa faca.Forta militaracontinua sa ramna un factor major al puterii asa cum demonstreaza evenimentele recente din Irak si Afganistan, dar si din Georgia. Forta militara poate juca un rol de stabilizator al relatiilor instabile. Trupele americane sunt binevenite n multe state asiatice si europene - exemplul Romniei si Bulgariei, care se ntrec n a oferi baze militare pentru armata Statelor Unite - pentru ca securizeaza statele respective fata de vecini imprevizibili si are capacitatea de a modela favorabil mediul economic si de securitate. Chiar daca natiunile lumii resping la nivel oficial utilizarea directa a fortei, argumenteaza Joseph Nye[18], statele pot mandata grupuri teroriste pentru a purta campanii mpotriva adversarilor, cum este cazul Siriei n relatia cu Hezbollahul si alte grupari teroriste anti-israeliene. n plus, din de n ce mai mult, grupuri teroriste private, fara o legatura vizibila cu vreun guvern, pot sa-si execute propriile campanii teroriste, cum este cazul lui Osama bin Laden cu a saal Qaeda. Nye compara gruparile teroriste moderne cu piratii care au actionat adeseori cu mandat mpotriva unor adversari ai statelor comanditare, pna la suprimarea lor de catre marina britanica n secolul al XIX-lea[19].Forta economica,tinnd tot dehard power- posibilitatea de a "cumpara" o atitudine favorabila propriilor interese - are o influenta sporita n situatia n care interesele economice capata o importanta din ce n ce mai mare pentru statele moderne. Adeseori, o moneda puternica poate proiecta la distanta puterea mult mai eficient dect prin transportarea de oameni si materiale. n opinia lui Joseph Nye, consolidarea factorilorhard powertrebuie sa reprezinte principala preocupare a politicii externe a Statelor Unite, ntruct doarhard powerare capacitatea de a asigura securitatea fizica si economica a unui stat, securitate fara de care componentasoft powereste inutila.Soft powereste capacitatea unui actor de a-i determina pe altii sa-si doreasca ceea ce si doreste si el, de a-i co-opta n loc de a-i constrnge. Puterea de cooptare urmareste cstigarea prieteniei si atenuarea adversitatii prin abilitatea de a-i atrage pe altii sa urmareasca aceleasi rezultate cu cele care corespund interesului tau national.Soft power-ul unui stat sporeste atunci cnd politicile sale publice sunt considerate legitime de catre alte state.Soft Powerreprezinta forta culturala, ideologica si institutionala a unui stat. Include propaganda, dar este considerabil mai complexa dect actiunile clasice legate de promovarea imaginii, obtinerea unei popularitati efemere sau dePublic Relations.Soft powerare drept obiectiv adoptarea unor institutii si asumarea unor credinte si valori care conduc la o agenda comuna si creeaza un cadru favorabil pentru dezbatere. Mai mult dect simpla influentare sau persuasiune,soft powerreprezinta abilitatea de a-i atrage, de a-i ispiti pe ceilalti, ceea ce are drept efect acceptarea sau dorinta de a imita, favoriznd preluarea initiativei. Cele mai importante elemente de exercitare asoft powersunt valorile exprimate de cultura nationala, politicile si institutiile interne si comportamentul pe arena internationala.Statele Unite se bucura de un uriassoft powern relatia cu Europa si o parte din Asia. Acestsoft powerare radacini istorice adnci, mergnd pna la Primul Razboi Mondial, ntruct Statele Unite sunt percepute de catre europeni ca cele care i-au protejat de agresivitatea Germaniei wilhelmiene, de atrocitatile nazismului sau de pericolul mortal al caderii Occidentului sub influenta Uniunii Sovietice. Valorile politice americane au influentat Europa dupa cel de-al doilea Razboi Mondial, inclusiv n spatele Cortinei de Fier, prin Radio Europa Libera sau Vocea Americii. Prabusirea sistemului comunist de tip sovietic si adoptarea benevola, rapida si fara rezerve, a modelului de societate democratica si liberala de catre toate statele din n Europa Centrala si de Est a fost n buna masura rezultatulsoft power-ului Americii. Un exemplu cunoscut de utilizare eficienta asoft powereste cinematografia americana, care a promovat cu remarcabil succes valorile SUA, determinnd un comportament favorabil intereselor americane nu numai n Europa, dar si Orientul ndepartat. Adoptarea de catre Japonia si Coreea de Sud a modelului democratic si liberal american s-a facut pe o matrice culturala si ideologica substantial diferita de traditia europeana. n anii din urma, alte posturi de radio si televiziune i sustin si stimuleaza pe cetatenii Iranului, Chinei, Afganistanului care au mbratisat valorile economice si politice occidentale.Soft power-ul este o conditie obligatorie a succesului razboiului mpotriva terorismului, pentru ca necesita cooperarea benevola a altor oameni, institutii si natiuni.Invers, osoft powerdeficitara poate fi extrem de costisitoare. Antiamericanismul activ ce se manifesta n lumeamusulmana este alimentat de deficienta istorica desoft powera Americii determinata de sustinerea consecventa si aproape neconditionata a Israelului, considerat inamic ireductibil al lumii arabe. Cazurile de tratament brutal de care s-a facut vinovata armata americana la nchisoarea din Abu Ghraib au dat o lovitura mortalasoft power-ului Statelor Unite. La fel de costisitoare este aroganta de care este acuzata America nu numai n Orientul Mijlociu, dar si n Europa. Iar n ultimii ani, cautionata de evenimentele din 11 Septembrie 2001, Administratia americana dominata de neo-conservatorii lui George W. Bush a actionat n mai multe rnduri fara a tine cont de sensibilitatile partenerilor sau opiniei publice mondiale. Nye citeaza o declaratie simptomatica n acest sens a generalului Wesley Clark, fostul comandant al trupelor americane din Europa: "Soft power"-ul ne-a conferit o influenta mult dincolo de ceea ce ar fi permis politica traditionala de balanta a puterii. Dar, atractia se poate transforma n repulsie daca noi vom actiona ntr-o maniera aroganta si vom deforma mesajul real al valorilor noastre"[20]. Dar, nimic nou sub soare! Deficit desoft powerau mai suferit Statele Unite chiar si n Europa n cteva momente ale istoriei postbelice: criza Suezului din 1956, miscarea "Ban the Bomb" din Marea Britanie si Franta anilor '50, de interzicere a bombei atomice, perioada razboiului din Vietnam, desfasurarea rachetelor nucleare cu rada medie de actiune din Germania la nceputul anilor '80.Soft poweremana att de la leadership-ul unui stat, de la structurile oficiale ale puterii, dar si de la societate n ansamblul ei: indivizi, agentii, oameni de stiinta, oameni de afaceri, artisti, sportivi s.a. Aroganta, indiferenta la opinia altora, promovarea agresiva a propriului interes sunt mijloace sigure de subminare asoft power.Organizatii internationale precum ONU, OSCE, Organizatia Mondiala a Comertului, diferite ONG-uri, organizatii profesionale sau diverse religii se sprijina n mare masura pe influente de tipsoft power.Un exemplu de actor international cu o componenta uriasa desoft poweresteUniunea Europeana. UE a reusit sa determine unele natiuni sa-si modifice credinte altadata sustinute cu ardoare si sa transforme n prietenie adversitatea seculara a unor state. Sistemele legislative si de guvernare sunt modificate, barierele protectioniste fata de producatorii din alte state sunt ndepartate de buna voie, doar pentru a satisface cerintele integrarii n Uniunea Europeana. Se pune ntrebarea daca adncirea constructiei europene este rezultatulsoft powersau al componentei economice, adica rezultatulhard power?Pentru ca nu se poate neglija faptul ca "morcovul" prosperitatii economice, ca si securitatea militara pe care o comporta apartenenta la NATO si Uniunea Europeana reprezinta motivatii majore n procesul de integrare europeana. Fara ndoiala, amndoua formele de putere au avut contributia lor ! Influentele de tipsoft powerau permis Uniunii Europene sa obtina rezultate remarcabile n reconstructia natiunilor din Europa Centrala si de Est, iar fortele militare ale UE joaca un rol nsemnat n eforturile depeacekeepingale ONU si NATO. Multilateralismul si atasamentul fata de organizatiile internationale sunt caracteristici naturale ale natiunilor Uniunii Europene. Luate separat, majoritatea statelor membre sunt prea slabe pentru a conta n raporturile de putere mondiale, dar apartenenta la UE le transfera putere, iar co-participarea la actul de decizie colectiva le permite promovarea intereselor proprii.Soft powerpermite statelor mici si chiar actorilor non-statali sa atinga obiective care sunt mult peste capacitatile lor de tiphard power.State mijlocii, cuhard powerredus, precum Olanda sau Canada, au un cuvnt respectat pe arena internationala datorita exercitarii desoft powerprin ajutoarele economice acordate sau prin activitati depeacekeeping.Revolutia din domeniul informatiei si comunicatiilor permite cu larghete actorilor minori sa beneficieze de tehnologia moderna pentru a genera fluxuri financiare si de sprijin public.Soft powerdevine si mai importanta n conditiile dezvoltarii societatii informationale, cnd informatiile si ideile circula mult mai rapid si n rndurile unor populatii din ce n ce mai numeroase, provocnd efecte adnci n societate. n plus, asa cum am mai spus,soft powereste mult mai ieftina decthard powersi n plus, mai eficienta, ntruct nu strneste adversitate.Pe de alta parte, se pot semnala abuzuri n utilizareasoft power.Unele corporatii multinationale nu au ezitat sa utilizeze practici incorecte de business, iar diverse ONG -uri au abuzat de instrumentelesoft power.Mai mult,soft power-ul poate scapa de sub control, ntorcndu-se mpotriva celui care a vrut sa-l utilizeze pentru a obtine un anumit rezultat. Un exemplu estesoft powerdeturnat este ideologia islamista radicala, mpreuna cu gruparile asociate. Secta fundamentalista wahhabita a luat nastere n secolul al XVIII-lea, n Peninsula Arabica si, n timp, s-a bucurat de sprijin politic si financiar - evaluat la aproximativ 70 de miliarde de dolari, numai n ultimii 30 de ani! - din partea familiei conducatoare din Arabia Saudita, care dorea sa atraga de partea sa clericii wahhabiti prin care sa si legitimeze domnia. Ulterior, precum n pilda "ucenicului vrajitor" radicalii wahhabiti s-au ntors mpotriva sponsorilor lor, catalognd familia regala saudita ca fiind corupta si vnduta infidelilor occidentali. n loc sa securizeze familia regala,soft power-ul islamismului radical s-a deplasat catre Osama bin Laden si sustine obiectivul acestuia de a rasturna guvernarea saudita. Osama a devenit o figura foarte populara n lumea musulmana, influenta sa de tipsoft powertransformndu-se n mase de aderenti, sute de luptatori si sustinere financiara.Razboiul mpotriva terorismului international declansat de SUA dupa 11 Septembrie 2001 comporta si o dimensiune de razboi civil ntre radicalii si moderatii civilizatiei musulmane. Este evident ca America si Occidentul trebuie sa actioneze nu numai n plan militar, ci si n termeniisoft powerpentru a consolida tabara musulmana moderata. n Statele Unite este n curs o dezbatere academica serioasa pentru a ntelege resorturile antiamericanismului lumii musulmane si a gasi modalitati de a umple falia dintre civilizatiile occidentala si islamica. S-au ntreprins si actiuni concrete pentru consolidareasoft power-ului american n lumea musulmana. Dupa ndepartarea regimului sadhamist din Irak, n conditiile escaladarii terorismului intern, americanii au investit nu numai n refacerea infrastructurilor distruse sau napoiate, dar si n aparitia de posturi de radio si televiziune care sa promoveze moderatia si valorile occidentale, precum odinioara Europa Libera si Vocea Americii n lumea comunista.Hard powersisoft powerse ntrepatrund n modalitati complexe. Exercitarea unui tip de putere poate amplifica sau, dimpotriva, anula efectele celuilalt tip de putere aplicata. Obiectivele specifice cer forme diferite fata de obiectivele generale. Scopurile specifice depind n general dehard power, n vreme ce scopurile cu caracter general se ating mai eficient prinsoft power.Spre exemplu, este mai usor sa-i atragi pe oameni catre democratie, dect sa-i fortezi sa se comporte democratic[21]. n schimb, forta militara poate consolida aliante favorabile. Sau dimpotriva, prost utilizata, nensotita desoft power, poate provoca teama, conducnd la cimentarea unor aliante adverse! Pornind de la acest exemplu, succesul razboiului mpotriva terorismului va depinde n mare masura de cum vor reusi Administratiile post - Bush sa mpace aceste doua tendinte n mediul extrem de volatil din Orientul Mijlociu.Nye mai subliniaza un aspect interesant: influenta formelor diferite de putere variaza functie de tipul statului asupra caruia se exercita puterea.Soft powerse poate dovedi mai eficienta n state moderne dect n state pre-industriale despotice precum n Africa sau Orientul Apropiat sau n state recent industrializate, precum China sau India[22].n concluzie, n lumea moderna, doar utilizareahard power- putere militara sau economica - nu garanteaza succesul. Totusi,hard power-uleste necesar atunci trebuie respins un atac, pazite granitele sau protejati aliatii.Hard power-ul asigura securitatea fizica si suportul economic pentru toate cele. Acesti factori de putere trebuie nca sa predomine n preocuparile de politica externa ale statelor.3.4.3.Modelul tridimensional al puteriin"Descifrarea conflictelor internationale", acelasi Joseph Nye Jr. opineaza ca, n momentul de fata distributia de putere se face pe trei straturi aflate ntr-o relatie de interdependenta. El construieste o metafora potrivit careia puterea este distribuita ntr-o maniera care seamana cu un joc de sah tridimensional, n care statele joaca att pe orizontala, ct si pe verticala. n partea de sus a tablei de sah se aflastratul puterii militare, care este n mare masura unipolar. Statele Unite sunt unica hiperputere cu o ntindere internationala. Chiar si n acest strat unipolar, exista puteri locale sau regionale, precum China si Rusia, care au o capacitate militara suficienta pentru a mpiedica SUA sa actioneze n vecinatatea lor.Stratul puterii economicese afla la mijloc si are o distributie tripolara de putere. n chestiuni vitale precum comertul, reglementarea pietelor financiare, reguli comerciale si antitrust, acordul se stabileste ntre Statele Unite, Uniunea Europeana, Japonia, si numerosi alti actori internationali minori. Acest strat ar putea deveni quadripolar daca China si va continua ascensiunea economica. n partea de jos se afla stratul relatiilor transnationale, relatiicare traverseaza granitele n afara controlului guvernelor, incluznd bancheri, corporatii multinationale, schimbarile climaterice, crima organizata, grupari teroriste, organizatii non-guvernamentale. Puterea n acest ultim strat este larg dispersata si organizata haotic n jurul actorilor statali si non-statali[23].Complexitatea acestei structuri, afirma Joseph Nye, nu ar conta daca puterea militara ar fi asa de usor de nlocuit precum banii si ar produce efecte n toate domeniile relatiilor internationale. Totusi puterea militara reprezinta un indicator insuficient pentru rezultatele din straturile economic si transnational ale sistemului international. Principala problema a puterilor din linia a doua - Uniunea Europeana, Japonia, China, competitori potentiali pentru SUA, este reprezentata de dificultatea de a-si transforma forta economica n putere militara.3.4.4.Cele trei niveluri ale puterii (RAND)Ashley Tellis de la RAND National Security Reasearch Division, considera ca puterea unui stat poate fi conceputa pe trei niveluri: 1) resursele sau capabilitatile, adica potentialul de putere (power-in-being), 2) modul n care potentialul de putere este convertit prin procese nationale n 3) putere ca rezultate (power-in-outcomes), sau care stat prevaleaza n circumstante particulare. Chiar daca mai eluziv dect primele doua concepte, procesul intern de conversie a potentialului n rezultate este totusi extrem de important, pentru ca reprezinta o punte ntre resurse si puterea utilizabila, n particular n putere militara. Procesul intern de conversie a potentialului este o conditionalitate severa a succesului unui participant la balanta de putere internationala[24]. Punctul de pornire pentru dezvoltarea unui sistem de evaluare a puterii unui stat este de a-l privi ca pe un "container de capabilitati". Aceste capabilitati, fie ele demografice, fie economice, tehnologice si altele asemenea, devin relevante, adica se pot manifesta, doar n urma unui proces de conversie. Statele trebuie sa-si converteasca resursele materiale n instrumente utile, precum capacitatea de lupta. n ultima instanta, pe decidentii politici nu i intereseaza att puterea ca resurse, ca potential, adicapower-in-being,chiar si convertita prin procese nationale tinnd de politica, coeziune sociala, etos national. Pe ei i intereseaza rezultatele puterii. Acest al treilea nivel este de departe cel mai eluziv, pentru ca este imprevizibil si relativ, ntruct depinde pentru ce si mpotriva cui.Fig. 3.2Trei nivele conceptuale ale puterii unui statSa luam drept exemplu cazul Uniunii Europene. Din evaluarea resurselor sale materiale - populatie, suprafata, avutie, tehnologie, efective militare cumulate - Uniunea Europeana ar trebui sa fie la paritate cu Statele Unite, daca nu chiar naintea lor ca putere mondiala. si totusi, n afara componentei economice, Uniunea Europeana nu exista pur si simplu n balanta de putere mondiala si asta pentru ca procesul intern de conversie a resurselor materiale continua sa ramna la nivel de deziderat.n ceea ce priveste potentialul de putere, Ashley Tellis considera ca doar patru categorii principale de capabilitati conteaza n evaluarea puterii: 1) produsul intern brut, 2) populatia, 3) cheltuielile de aparare si 4) un factor care reflecta capacitatea de inovare tehnologica. n opinia lui Ashley Tellis, pentru a viza puterea ca rezultate, statele trebuie analizate dincolo de dimensiunea lor de "containere de capabilitati". Astfel, trebuiecercetate ideologiile, organizatiile si politicile care transforma resursele n putere utilizabila, adica "abilitatea de a obtine rezultate specifice n circumstante specifice". El defineste un set de "motoare (drivers)aleputerii unui stat"[25]care sunt, n cele din urma responsabile pentru rezultatele puterii (v. Tabelul 3.2), darnu propune o formula sau o metoda de calcul a puterii.Caracteristicile sociopolitice internePolitica externa

PopulatieEconomia

AgriculturaEnergie

TehnologiaResursele mediului si calitatea lor

Tabelul 3.2 Sursele de putere ale unui stat3.4.5.Puterea relationala vs. puterea structuralaO nuantare interesanta a puterii n relatiile internationale a fost propusa de economista britanica Susan Strange[26], care face distinctia ntre puterea relationala si puterea structurala. Puterea relationala corespunde conceptului de putere descris anterior si anume capacitatea unui actor de a-l influenta pe altul sa faca un lucru, pe care altfel nu l-ar fi facut. n schimb, puterea structurala este capacitatea unui actor de a defini "cadrul n care statele si stabilesc raporturile reciproce, raporturile dintre ele si cetateni, dintre ele si corporatii". Puterea structurala, spre exemplu capacitatea deagenda settingpe care o au Statele Unite sau tara care detine presedintia rotativa a Uniunii Europene, este diferita de puterea bruta prin care ar putea obtine aceleasi rezultate. n opinia lui Strange, puterea structurala se manifesta n patru structuri separate: controlul asupra securitatii cetatenilor, controlul asupra productiei, controlul asupra creditului si controlul asupra cunoasterii, credintelor si ideilor. n perioada globalizarii, este clar ca interdependenta economica, accesul la cunoastere sau la tehnologii de vrf sau asigurarea de catre terti a propriei securitati (Statele Unite care asigura umbrela de securitate pentru Uniunea Europeana si Japonia) reprezinta un avantaj remarcabil pentru actorii bine plasati. Actiunea acestei puteri structurale potenteaza specializarea actorilor relevanti pe anumite paliere ale puterii, care se manifesta n lumea contemporana[27]. Spre exemplu, Uniunea Europeana, care este mai ales o putere civila si economica, dar cu un deficit pe palierul militar, are n mod evident capacitatea ei de a modela comportamentul statelor candidate la aderare prin asumarea liber-consimtita a valorilor si normelor sale politico-juridice. De aceea, unii autori considera ca Uniunea Europeana este o "putere normativa"[28].3.5.Utilizarea forteiAtitudinea mediului international fata de utilizarea fortei merita o scurta analiza.n anii '90 ai secolului trecut, utilizarea fortei, chiar a fortei multilaterale, a devenit din ce n ce mai putin populara n comunitatea internationala. Eforturile internationale au fost reorganizate pentru obiective mai limitate dect n timpul Razboiului Rece. Spre exemplu, initiativele de securitate internationale n Balcani au fost pur reactive.Criza irakiana a demonstrat o adnc nradacinata aversiune a comunitatii internationale fata de utilizarea fortei. Marturie stau zecile de mii de demonstranti care au iesit n strada la nceputul acestui an.Se pot imagina mai multe explicatii pentru aversiunea opiniei publice internationale fata de folosirea fortei(hard power).Una ar fi dezvoltarea unor norme internationale mpotriva utilizarii agresive a fortei. Alta ar putea fi legata de neputinta unei mari parti a comunitatii internationale n fata coplesitoarei superioritati militare a SUA. Iar manifestarile de anti-americanism care au nsotit criza irakiana arata opozitia fata de utilizarea fortei de catre americani si mai putin fata de utilizarea fortei n sine.Adevarul este probabil, undeva, la mijloc. Este evident ca dezvoltarea institutiilor n interiorul lumii libere a delegitimat folosirea fortei, pe masura ce opinia publica internationala a considerat ca institutiile mai capabile sa rezolve disputele dect forta armelor. Puterea militara a devenit "oaia neagra" a relatiilor internationale, n special ntre natiunile europene, care prin intermediul Uniunii Europene s-au obisnuit cu beneficiile cooperarii multilaterale institutionalizate. Practica europeana a consensului a devenit foarte atragatoare, ntruct regula consensului presupune ca nimeni nu are de pierdut. Pe de alta parte, deoarece din punct de vedere militar sunt slabi, europenii au tot interesul sa delegitimeze, daca nu sa mpiedice, utilizarii puterii militare, care totusi reprezinta ultimareduta a interesului national al unui stat.Anti-americanismul mai are o explicatie. Daca n timpul Razboiului Rece, Europa a trebuit sa faca eforturi pentru propria aparare, astazi europenii se bucura ntr-o masuranemaintlnita de o securitate gratuita, deoarece majoritatea amenintarilor se manifesta n afara Europei, n zone unde numai SUA au capacitatea de a-si proiecta puterea militara. Practic, nici Irakul, nici Coreea de Nord, nici Iranul nu reprezinta o problema de care europenii sa se poata ocupa. si europenii si americanii sunt de acord ca asta nu poate fi dect sarcina SUA. De aceea, sarcina de a-l ngradi pe Saddam le revenea americanilor si nu europenilor, lucru pe care l stia toata lumea, inclusiv Saddam, de aceea Irakul, ca si Coreea de Nord sau Iranul, considera ca Statele Unite sunt principalul lor adversar, si nu Europa. Statele Unite, cu uriasa lor putere, au devenit astfel principala si adesea singura tinta a adversarilor ordinii internationale, fie ei teroristi, fie state paria. De aceea, n actuala conjunctura internationala, Statele Unite sunt practic nevoite sa reactioneze cu toata hotarrea, inclusivprin forta militara.3.6.Capacitatea de rennoire a puterii n sistemul internationalIstoria este o nesfrsita nsiruire de cresteri si descresteri ale puterii unui stat n sistemul international. Imperii, mari puteri, superputeri au aparut pe scena mondiala, s-au manifestat ct s-au manifestat, dupa care au decazut. n majoritatea cazurilor au disparut dintr-o cauza sau dintr-o combinatie de cauze: pierderea unor razboaie de anvergura (Rusia a pierdut Razboiul Rece, Germania si Japonia au pierdut al doilea Razboi Mondial), fenomenul deover-strech(cazul Imperiului Roman), macinarea interna (cazul Imperiului arist si al Imperiului Habsburgic), incapacitatea de a face fata competitiei tehnologice cu alte puteri emergente (cazul Chinei n competitia cu puterile europene sau cazul Imperiului Incas, zdrobit de o mna de spanioli dotati cu pusti). De aceea chestiunea rennoirii puterii este vitala pentru supravietuirea actorilor internationali. Aici nu este vorba de refacerea puterii unui actor, asa cum sunt cazurile Rusiei, Chinei, Germaniei sau Japoniei. Cu rare exceptii - Uniunea Sovietica nascuta pe ruinele Imperiului arist; posibil si China, n urmatoarele decenii - reconsolidarea puterii unui actor s-a facut pe un palier inferior pozitiei detinute anterior.Capacitatea de rennoire a puterii se refera la abilitatile unui actor international de a-si conserva pozitia de putere n timp, traversnd perioadele de criza, adaptndu-se noilor tendinte din sistem, extragnd mai multa putere din resurselehardpe care le are la dispozitie. Deocamdata, chiar daca n ultimele luni se confrunta cu o criza financiara amenintatoare, singurul actor international care demonstreaza capacitatea de rennoire a puterii este SUA.La nceputul noului mileniu, umanitatea se confrunta cu o situatie nemaintlnita n ntreaga sa istorie: exista un stat care este detinatorul, fara competitor, al tuturor atributelor puterii, att n domeniul militar, ct si economic, tehnologic, social, cultural. Nu numai ca Statele Unite se afla mult naintea oricaror altor actori internationali n termeni de putere, dar, pentru viitorul previzibil, par sa aiba si capacitatea de a rennoi atributele acestor raporturi de putere. Mai cu luciditate, dar mai mult cu ciuda, fostul ministru de externe francez, Hubert Vedrine[29], a denumit Statele Unitehiperputere, calificndu-le ntr-o clasa superioara cunoscutei denumiri de superputere.Am facut aici aceasta precizare, pentru ca n aceasta perioada si n viitorul previzibil, orice este legat de conceptul si de raporturile de putere n relatiile internationale va fi vital influentat de hiperputerea americana.n privinta puterii militare, Statele Unite sunt cu o generatie naintea oricarei alte puteri. Explicatia este simpla si tine de investitia n aparare pe care au facut-o si o fac americanii. Desi n procente, bugetul apararii al SUA este la fel cu cel al urmatoarelor 12 sau 15 state importante ale lumii, n termeni absoluti, data fiind dimensiunea economiei americane, Statele Unite consuma constant 40 - 45 % din ntregul volum al cheltuielilor militare ale tuturor statelor sistemului international. n vreme ce toate cele 27 state ale Uniunii Europene cheltuiesc pentru aparare aproape 290 miliarde de dolari, Statele Unite au alocat pentru 2008 peste 710 de miliarde de dolari. n toata perioada post Razboi Rece, bugetul american pentru aparare a depasit cu mult pe cel al restului lumii, n special n cercetare dezvoltare, unde investitiile Statelor Unite reprezinta 85 % din totalul mondial. Washingtonul se bucura de un inegalabil avantaj n materie de tehnologie militara, ncepnd cu diverse platforme de lupta si pna la tehnologia C4ISR(Command, Control, Communications, Computing, Intelligence, Surveillance, Reconnaissance)care permite americanilor sa domine autoritar cmpul de lupta.

Fig. Bugetul militar American, vs. cheltuielile militare globale[30]Ceea ce facut posibila "revolutia americana n materie de afaceri militare" a fost extraordinarul dinamism al economiei americane din anii '80 si '90 ai secolului trecut, care a determinat ca substantialele cheltuieli de aparare sa para nesemnificative din punct de vedere economic. Pe de alta parte, cresterea economica americana a fost posibiladeoarece institutiile politice ale Statelor Unite s-au dovedit remarcabil de pline de succes nca de la sfrsitul primului Razboi Mondial, ceea ce i-a convins pe cetatenii americani sa plateasca taxele necesare pentru a mentine si a ntari apararea nationala.Statele Unite reprezinta vrful de lance al revolutiei n curs n domeniul tehnologiei informatiei si comunicatiilor, proces care produce beneficii pentru ntreaga lume, dar din care americanii au partea leului. Sistemul de educatie si uriasa retea din domeniul cercetarii-dezvoltarii asigura SUA n privinta reproducerii la cote ridicate a stiintei si tehnologiei. Procesul de globalizare, care n opinia multora poarta eticheta "made in US", un proces care se adnceste indiferent daca este sau nu acceptat de celelalte state, aduce Americii avantaje economice cotidiene dar si avantaje strategice pe termen lung. Productivitatea companiilor americane este nentrecuta n lume, iar nivelul de trai al celor peste 300 de milioane (300, si nu cteva milioane amarte !) de cetateni creste pe baze solide. SUA au stabilizat de mult o politica creativa de imigrare, vestitulmelting pot,ceea ce asigura un dinamism social pe care Europa si Japonia l invidiaza.Istoria americana reprezinta o poveste de succes desfasurata pe traseul constitutie si institutii politice interne de succes - economie nfloritoare - putere militara performanta. n afara de ipoteza unor evenimente cataclismice si n ciuda actualelor dificultati financiare, Statelor Unite poseda o capacitate de rennoire a puterii remarcabila si nemaintlnita n istorie.

[1]Hans Morgenthau-"Politics among Nations",p. 208[2]Keneth Waltz-"Teoria politicii internationale",pp. 126-127[3]John Mearsheimer- "Tragedia politicii de forta",p.20[4]Kenneth Waltz-"Teoria politicii internationale", pp. 88 - 93[5]John Mearsheimer-"Tragedia politicii de forla",pp. 27- 28.[6]Rudolph Rummel-"Undestanding Conflict and War. Vol. 2: The Conflict Helix",Cap. 21: The Family of Power[7]Hans Morgenthau-"Politics Among Nations: The Struggle for Power", pp. 192 - 208[8]Kenneth Waltz-"Teoria Politicii Internationale",Cap. 6-7[9]John Mearsheimer-"Tragedia politicii de forta",Cap. 2[10]Robert Gilpin-"War and Change in World Politics",pp. 2-8[11]Joseph Nye Jr.- "Descifrarea conflictelor internationale",p. 69[12]Edward Gulick-"Europe's Classical Balance of Power", pp. 1-34[13]http://www.u-s-history.com/pages/h1765.html[14]Joseph Nye Jr.-"Bound to lead: The Changing Nature of American Power",p. 267[15]Joseph Nye Jr.-"Bound to lead: The Changing Nature of American Power",p. 26[16]Joseph Nye Jr.-"Soft Power: The Means to Succes in World Politics", pp. 29 - 33[17]Joseph Nye Jr.-"Soft Power: The Means to Succes in World Politics",p. 36[18]Joseph Nye Jr.- "The Paradox of American Power",p. 63[19]ibid- pp. 81- 84[20]Joseph Nye Jr.-"Soft Power", p. 18[21]Joseph Nye Jr.-"Soft Power", p.67[22]ibid- p. 71[23]Joseph Nye Jr.- "Descifrarea conflictelor internationale",pp. 234 - 235[24]Asley Tellis-"Measuring National Power inthe Postindustrial Age",pp. 37-45[25]Asley Tellis-"Measuring National Power inthe Postindustrial Age",p. 47[26]Susan Strange-"State si piete",pp. 37-42[27]serban Cioculescu -"Introducere n teoria relatiilor internationale", p. 76[28]Ian Manners-"Normative Power Europe: A Contradiction in Terms?", pp. 235-238[29]Hubert Vedrine-"Face a l'hyperpuissanse", discurs rostit n 1998