1

TEHNOLOGII I CONTROL N INDUSTRIA EXTRACTIV

I. Tehnologia zaharului

1. Materii prime utilizate la obtinerea zaharului

Materiile prime pentru fabricarea zaharului sunt sfecla de zahar si trestia de zahar.

Specifica pentru zona geografica in care se afla Romania, ca de altfel pentru toata Europa, este

obtinerea zaharului din trestie de zahar. Fabricile de zahar din Europa nu folosesc drept materie

prima trestia de zahar, ci prelucreaza (rafineaza) zaharul brut din trestie important din tarile cu

traditie in producerea zaharului din trestie (in principal Brazilia, Cuba). Utilizata ca materie

prim n industria zaharului, sfecla de zahar ca asigura circa 30% din producia mondial de zahr.

Sfecla de zahar (Beta vulgaris saccharifera) apartine familiei Chenopodiaceae si este o

planta ierbaceae, de la care se utilizeaza planta din primul an de vegetatie.

Sfecla cultivat este o plant bienal. n primul an de vegetaie se formeaz corpul sfeclei, rezultat din dezvoltarea puternic a prii superioare a rdcinii, hipocotitului i, epicotitului, ct i a frunzelor. n anul ai doilea se formeaz ramurile florifere care fructific.

Corpul sfeclei se recolteaz n primul an de vegetaie (rizocarp sau, convenional, rdcin), n greutatea medie la sfecla pentru zahr de circa 500 g. La o productie medie de radacini de 40 tone/ha, rezulta ca produse secundare 15-30 tone colete si frunze, 16 tone melasa

si 16 tone taitei.

2

Conditiile de calitate minimale care se recomanda la receptia sfeclei de zahar sunt

urmatoarele:

- continut de zahar, min. 16%;

- impuritati totale, max. 10%;

- impuritati vegetale, max. 3%;

- impuritati minerale, max. 7%.

A. Caracteristicile tehnologice principale ale sfeclei de zahar sunt urmatoarele:

h) Rezistenta la taiere a sfeclei

i) Elasticitatea taiteilor de sfecla

3

Continutul de zahar exprimat n procente din greutatea sfeclei, care depinde de factori precum:

- regimul de fertilizare aplicat soiului;

- perioada n care se face recoltarea;

- agrotehnica aplicata la semanare, intretinere, recoltare, conditiile de manipulare si depozitare

(de la recoltare pn la prelucrare).

- Puritatea sucului intracelular, exprimata n procente de zahar raportat la substanta uscata a

sucului. Coeficientul de puritate al sucului este influentat de aceiasi factori care determin

continutul de zahar, determinant fiind insa soiul de sfecla. Coeficientul de puritate este

urmatorul:

- 86 - 88% pentru sfecla de buna calitate;

- 83 - 85% pentru sfecla de calitate medie;

- 81 - 83% pentru sfecla de calitate slaba.

Schema tehnologica bloc de obtinere a zaharului din sfecla de zahar este urmatoarea:

Principalele faze care constituie procesul tehnologic general de obinere a zahrului prin prelucrarea sfeclei de zahr sunt urmatoarele:

1. Recepia cantitativ i calitativ a sfeclei de zahr de la agricultori (cultivatori); 2. Manipularea i depozitarea sfeclei de zahr; 3. Pregtirea sfeclei n vederea extraciei (curarea, splarea, tierea); 4. Eliminarea finala a impuritatilor minerale; 5. Extracia zahrului din sfecla de zahr, obinerea zemii de difuzie i epuizarea borhotului

n zahr;

4

6. Purificarea calco-carbonic a zemii de difuzie, obinerea i decalcifierea zemii subiri, recuperarea zahrului din nmolul de carbonatare;

7. Concentrarea zemii subiri i obinerea zemii groase, obinerea i dirijarea vaporilor secundari;

8. Fierberea, cristalizarea, centrifugarea i rafinarea zaharului; 9. Condiionarea, ambalarea i depozitarea zahrului cristal; 10. Controlul fizico-chimic pe fazele i operaiile procesului tehnologic, determinarea

calitii sfeclei, a zahrului, borhotului i melasei.

Splarea are rolul de a ndeprta impuritile aderente pe suprafaa sfeclei ca nisip, pmnt etc., precum i ndeprtarea impuritilor transportate de ap odat cu sfecla ca noroi, nisip, pietre, paie, frunze. Spalarea sfeclei se realizeaz n masini de splat. Cantitatea de ap folosit la splarea sfeclei, care este de cca. 40% fa de masa sfeclei, se introduce continuu i se evacueaz prin preaplinul montat la primul compartiment. Apa de splare i transport a sfeclei de zahr este trimis la o instalaie de preepurare. Cantitatea de ap utilizat la transportul hidraulic al sfeclei este de 600 - 800 % fa de masa sfeclei. Sfecla de zahr se preia de la mainile de splat cu ajutorul unei benzi transportoare din cauciuc, nclinat, care ridic sfecla pn la buncrul de deasupra mainilor de tiat. Tierea sfeclei. Tieii rezultai n urma tierii se preiau cu doua banzi de transport, care alimentez extractoarele. Extracia zahrului din sfecla tiat sub form de tiei se realizeaz prin difuzie n contracurent, mediul de extracie fiind apa cald acidulat la pH de 5,8 - 6,2. Operaia se realizeaz n dou difuzoare.n urma acestui proces rezult borhotul (tiei de sfecl de zahr srcii de zaharoz) care este deshidratat pe prese de stoacere la cca. 25 - 28 % i care este destinat furajrii vitelor. Apele de pres rezultate de la presarea borhotului umed sunt folosite pentru obinerea apei de difuzie, utilizat la alimentarea difuzoarelor. Zeama brut extras din difuzor, denumit zeam de difuzie, care conine circa 12 -14 % zaharoz, constituie produsul principal al acestei faze tehnologice. Zeama de difuzie se trimite la purificarea calco-carbonic. Purificarea calco-carbonic a zemii de difuzie, se realizezeaza cu ajutorul laptelui de var, dozat n exces, care precipit o parte din substanele strine zahrului, pe care acesta le conine, n mai multe trepte:

I. Prima treapta de saturaie Laptele de var introdus n zeama de difuzie, nereacionat, este precipitat cu dioxidul de carbon, formnd carbonatul de calciu. Carbonatul de calciu format absoarbe i adsoarbe substanele strine zahrului, care au fost precipitate. Prin decantare si filtrare rezulta:

- nmolul de carbonatare I - zeama clara

II. Treapta a doua de saturatie

Zema clara este incalzita la circa 95-96 C si tratatata cu dioxid de carbon cu scopul de a

indeparta carbonatul de calciu dizolvat in solutie, rezultand:

- zeama subtire

- namol de carbonatare II

Zeama subire, decalcifiat i prenclzit, se concentreaz ntr-o instalaie de evaporare cu efect multiplu, cu cinci trepte, cu circulaia aburului n echicurent rezultand zeama groasa. Nmolul de carbonatare rezultat se trimite prin pompare, la o concentraie de cca. 8-10 % la cmpurile de nmol, iar n prezent datorit faptului c cele dou cmpuri sunt pline, se trimite la iazul Cordun pentru depozitare temporar, n vederea deshidratrii naturale ct mai avansate, urmnd a fi utilizat ca amendament pentru terenurile agricole acide.

Fierberea, cristalizarea, centrifugarea i rafinarea zahrului

Zeama groas rezultat de la evaporare, se concentraz, la temperatura de 80 C, n aparate de fierbere care lucreaz sub vid, numite fierbtoare. Datorit concentrrii, zaharoza din sirop

5

ajunge la suprasaturaie, ceea ce determin apariia fenomenului de cristalizare spontan si formarea de masa groas . Masa groas se trece n aparate de centrifugare, unde se separ cristalele de zahr de sirop. Cristalele de zahr sunt supuse unei ultime operaii de purificare prin splare n centrifug cu ap fierbinte i cu vapori. Aceast operaie se numete clersaj. Zahrul cristale, este umed i se usuc cu aer cald ntr - un usctor tunel. Tot aici, el este i rcit cu aer, apoi trimis la sortare, ambalare, depozitare i livrare. O parte din zahrul cristale este stocat temporar n silozuri, urmnd ca ambalarea i livrarea lui s se efectueze n perioadele de remont.

Prin etape suplimentare de fierbere (concentrare) i cristalizare, se permite recuperarea avansat a zaharozei cristalizabile i formarea melasei. Melasa se depoziteaz temporar n rezervoarele de sirop i se livreaz la productorii de medicamente, drojdie i buturi alcoolice.

Tehnologia de prelucrare a sfeclei

Operatiile tehnologice care au loc in etapa de prelucrare initiala a sfeclei de zahar sunt

prezentate in schema de mai jos.

Recoltarea sfeclei de zahar

Epoca de recoltare a sfeclei de zahar este atunci cnd sfecla a ajuns la maturitate, cnd

rdcinile au atins greutatea maxim i au coninutul mai ridicat de zahr. Fenologic, maturitatea se recunoate prin aceea c frunzele se mpuineaz i devin de culoare verde-deschis iar formarea de noi frunze ncetinete.

Calendaristic, maturitatea sfeclei se realizeaz n jur de 1-20 septembrie n zonele din sudul rii i in jur de 1-5 octombrie n zonele mai reci din nord.

Compozitia chimica a sfeclei de zahar este influentata in principal de soi si de tehnologia

de cultivare. Soiurile zonate contin la maturitatea tehnologica 75% umiditate si 25% substanta

uscata, in componenta careia zaharoza reprezinta 17,5%, iar substante nezaharoase 7,5%.

Recoltarea sfeclei de zahar se poate realiza mecanizat (direct sau divizat) i manual. Principalii factori care pot influenta calitatea sfeclei de zahar sunt urmatorii:

factorii genetici;

factorii pedoclimatici;

factorii fitotehnici;

factorii care se refer la modul de recoltare;

condiiile de depozitare;

factorii tehnologici. Dupa extragerea din pamant (recoltarea propriu-zisa), sfecla se decoleteaza, operatie

care reprezinta indepartarea capului cu frunze. Decoletarea se poate executa manual sau

mecanic.

Urmeaza operatia de sortare n functie de masa si starea sfeclei. Sortarea se face dupa

urmatoarele categorii:

sfecla categoria I - M > 300 g, sanatoasa si nevatamata;

sfecl categoria II - M < 300 g, nevatamata;

sfecla categoria III - M

6

In cazul in care sfecla este transportat la o baza de receptie, se realizeaza urmatoarele

operatii:

- receptia calitativa si cantitativa in cadrul receptiei calitative se determina continutul de impuritati si modul de decoletare;

- formarea silozurilor de sfecla pe platforme betonate - silozurile au sectiune triunghiulara sau

trapeizoidala. Pe masura ce se depoziteaza, sfecla se stropeste cu lapte de var si silozurile se

acopera cu rogojini, panouri de stufit, folii de polietilen sau pamnt. In vederea reducerii

pierderilor de zahar din sfecla depozitata, la aerisirea silozurilor se aplica ventilatia naturala sau

artificiala.

Fenomenele care pot sa apara pe parcursul depozitrii sfeclei pot fi:

- pierderi de zahar prin respiratie si prin fermentatie;

- pierderi de masa prin transpiratie;

- ncoltirea sfeclei;

7

- degradarea proteinelor sub influenta enzimelor proteolitice proprii sfeclei si a celor secretate de

microorganisme;

- degraderea microbiana a sfeclei ranite, bolnave, inghetate / dezghetate, provocata de bacterii si

mucegaiuri.

Pe parcursul depozitarii sfeclei de zahar, se recomanda sa fie luate o serie de masuri,

printre care se pot mentiona:

- depistarea focarelor de infectie, iar in cazul in care se constata acest fenomen, se desface silozul

si sfecla se expediaza in cel mai scurt timp la fabrica;

- controlul zilnic al temperaturii sfeclei din siloz, care pe parcursul depozitarii trebuie mentinut

pe cat posibil constanta.

Masurile care se iau la depozitarea sfeclei in vederea reducerii pierderilor de zahar sunt

urmatoarele:

- recoltare a sfeclei pe o raza de max. 20 km de locul de cultivare, n vederea reducerii

distantelor de transport;

- reducerea duratei sau eliminarea etapei de depozitare prin aducerea sfeclei de la locul de

recoltare direct in fabrica.

In fabrica de zahar depozitarea sfeclei se poate face:

- pe platforme cu o inclinare a peretilor laterali de 10...150;

- in canale de adancime cu sectiune triunghiulara, cu o inclinare a peretilor laterali de 450. Sub

canalul de depozitare este pozitionat canalul transportor, cu panta de scurgere.

In mod normal, intr-o fabrica de zahar se recomanda sa se faca un stoc de sfecla, astfel

incat sa se asigure continuitatea productiei pe o durat de 2 - 3 zile.

Sfecla se trimite in sectia de spalare-taiere printr-un canal avand spre partea finala o

inclinatie. Transportul sfeclei se face prin intermediul apei (600 - 1000 litri / 100 kg sfecla) la

cca. 200C si cu o vitez de 0,6 - 0,7 m/s. La transportul hidraulic al sfeclei se realizeaza si o

spalare partiala a acesteia. In afara canalului hidraulic sunt construite decantoare pentru

purificarea apei de transport si spalare. Pe traseul hidraulic sunt montate utilajele urmatoare:

dozatorul de sfecla;

prinzatorul de sfecla;

prinzatorul de paie;

utilajul de ridicat sfecla la masina de spalat. Operatia de spalare a sfeclei de zahar se impune deoarece este necesara indepartarea unor

categorii de impuritati, asa cum sunt:

pamantul aderent pe suprafata sfeclei, care ar putea sa produca uzura masinii de splat;

pietrele, nisipul, paiele care nu au fost ndepartate pe traseul canalului transportor;

microorganismele aderente la suprafata sfeclei. Cantitatea de apa utilizata pentru spalare este de cca. 40 kg / 100 kg sfecla.

Masina de spalat sfecla poate sa fie cu 3 compartimente sau cu cuva dubla si poate fi

amplasata astfel:

- in incinta halei de fabricatie, cat mai aproape de punctul terminal al canalului transportor;

- intr-o incapere alaturata halei de fabricatie, cu separare printr-un perete de sticla;

- intr-o cladire separat de hala de fabricatie si unit de aceasta printr-o pasarela pe care este

montat si un transportor de sfecla.

Pentru ridicarea sfeclei la masina de taiat sfecla se utilizeaz un elevator de sfecla.

Aprovizionarea cu sfecla spalata se face dintr-un buncar n care intra partea inferioar a

elevatorului, iar sfecla alimenteaza cea de a doua cupa a elevatorului. Pentru cntrirea sfeclei se

utilizeaza cntare automate, cu o capacitate a cupei de 400 - 600 kg sfecla.

Taierea sfeclei de zahr

Scopul operatiei de taiere a sfeclei de zahar este de a mari suprafata de contact dintre apa

si taiteii de sfecla. Acest fapt contribuie si la urmatoarele aspecte:

reducerea duratei operatiei de extractie;

8

cresterea concentratiei de zahar extras din taitei. Cel mai frecvent tip de tiere a sfeclei de zahar sub forma de taitei este cea in V, din

urmatoarele motive:

rezistenta mare de tasare;

rezistenta mica la circulatia zemii;

suprafata mare de contact cu apa de difuzie.

Masinile de taiat sfecla pot fi masini cu disc sau masini centrifugale.

Pentru obtinerea de taitei n forma de V se folosesc dou feluri de cutite, care se

deosebesc ntre ele prin decalarea laterala a muchiilor cu din deschiderea dintre doi dinti

consecutivi. Cutitele se numeroteaz cu 1 si 2 si se monteaza alternativ n masina de taiat sfecla.

Cutit pentru taiat sfecla

Montarea cutitelor pe disc

Indicatorii de calitate a taiteilor sunt urmatorii:

cifra suedeza - reprezinta raportul dntre masa taiteilor cu lungime mai mare de 5 cm si masa taiteilor cu dimensiuni mai mici de 1 cm. Valoarea normala a cifrei suedeze este de cca. 20

(interval 12 - 30);

cifra Silin - reprezinta lungimea, in metri, a 100 g taietei din care s-au indepartat cei cu lungime mai mica de 0,5 cm. Lungimea totala normala pentru instalatia clasica de difuziune

este de 22 - 25 m, iar pentru instalatia de difuziune cu funcionare continu de 9 - 15 m;

procentul de sfaramaturi - reprezinta portiunile de taitei ce se indeparteaz din 100 g de taitei la determinarea cifrei Silin. Procentul de sfaramaturi trebuie sa fie de max. 2%.

Extractia zaharului din taitei (difuzia)

Fenomenul care sta la baza extractiei zaharului din taiteii de sfecla este difuzia, care in

cazul acesta se realizeaza cu apa. Procesul fizic este cel de osmoza, prin care dizolvantul (n

cazul de fata apa) strabate peretele (respectiv membrana) si difuzeaza in solutia concentrata, iar

moleculele solutiei concentrate se vor deplasa prin peretele permeabil, trecand n dizolvant (apa

de difuzie). Deplasarea moleculelor are loc pana cand se stabileste o concentratie constanta de

9

ambele parti ale peretelui despartitor, moment in care difuzia nceteaza. Conditia de baza pentru

a se realiza procesul de difuzie (respectiv extractia zaharului), este necesar sa se realizeze

plasmoliza celulei, care sa favorizeze extractia sucului celular din taitei.

Practic, plasmoliza se realizeaz prin incalzirea taiteilor aflati in apa de difuzie pentru a

provoca denaturarea protoplasmei si retragerea ei spre central celulei, concomitant cu distrugerea

membrane ectoplasmatice, n timp ce sucul celular este impins catre periferia celulei.

Silin a stabilit ecuatia dupa care se realizeaza difuzia zaharului din taiteii de sfecla si

care defineste coeficientul de difuzie ca fiind o functie dependenta de natura peretelui prin care

se realizeaza difuzia si de proprietatile fazelor care se afla in difuzie.

Difuzia se poate realize prin doua metode:

- difuzia in contracurent. Materialul bogat n zaharoza, care circula in sens opus fata de apa, este

introdus printr-un capat al aparatului si este evacuat epuizat pe la celalalt capat.

- difuzia prin spalarea materialului bogat n zaharoza cu apa curata. Metoda se aplica n cazul

difuzoarelor cu functionare discontinua si are ca principale dezavantaje ca prezinta durate mari

de timp si un consum mare de apa.

Si = apa proaspata;

Sf = zeama de difuzie;

Mi = material initial;

Mf = material epuizat.

Conducerea practica a procesului de difuzie

Incarcarea specifica a aparatului de difuzie reprezinta cantitatea de taitei raportata la 1 hl

volum util aparat, iar incarcarea specifica recomandata este de 60 - 70 kg/hl. La depasirea

incarcarii specifice, viteza de circulaie a zemii de difuzie scade, iar la o incarcare mai mica,

10

apar drumuri preferentiale in masa de taitei pentru zeama de difuzie, astfel incat nu toti taiteii vor

mai ajunge in contact cu zeama de difuzie.

Temperatura de difuzie are o influenta deosebita in realizarea plasmolizei celulelor taiteilor si

cresterea difuziei zaharului, deoarece la o temperatura ridicata se realizeaza pasteurizarea,

respectiv sterilizarea zemii de difuzie. Desi temperatura normal la difuzie este 70 - 740C,

plasmoliza se realizeaz la 800C. La temperaturi mai mari de 74

0C sunt favorizate fenomenele de

inmuierea si tasare a taiteilor, de trecere a substantelor pectice n zeama de difuzie, care

contribuie la incetinirea circulatiei zemii.

Durata de difuzie recomandata este de 60 - 100 min. Daca aceasta durata este depasita,

cantitatea de nezahar in zeama de difuzie creste, se pot crea probleme la purificare.

Apei utilizata la difuzie provine din condensul de la statia de evaporare, de la condensatorul

barometric (care au un pH alcalin). Pentru a corecta pH-ul, apele se trateaza cu SO2 sau H2SO4,

pana la valori de pH de 5,8 - 6,3. La aceste valori de pH, din sfecl se extrag mai putine

substante pectice, care contribuie la cresterea vascozitatii zemii de difuzie, ceea ce ngreuneaz

procesul de purificare si de filtrare a zemurilor, precum si la cresterea concentratiei de de zahar

n melasa. Daca se utilizeaza, in schimb, de la presa de borhot. Pentru a fi refolosita, apa de

presare borhot se separa de pulpa si apoi se incalzeste pentru sterilizare la 1000C. Pentru difuzie

se poate folosi si apa proaspata.

Sutirajul este definit ca fiind cantitatea de zeama de difuzie raportata la greutatea sfeclei care se

extrage in instalatie. Sutirajul are valori de 105 - 130% si la depasirea acestor valori zeama de

difuzie este prea diluata, conducand, astfel, la consumuri mari de energie la operatia de

concentrare.

Calitatea taiteilor este importanta prin aceea ca suprafata de contact a taiteilor cu zeama de

difuzie este de preferat sa fie cat mai mare. Pentru a atinge acest scop, taiteii trebuie s fie lungi,

subtiri, dar rezistenti la rupere si tasare, pentru a nu se impiedica circulatia zemii de difuzie.

Instalatiile de difuzie care sunt folosite pot fi:

- cu functionare continua (RT);

- cu functionare continua (BMA);

- cu functionare continua (DDS).

De la difuzie rezulta zeama de difuzie si borhotul. La difuzia discontinua borhotul

reprezint 90% raportat la sfecla si la difuzia continua 70 - 80%. Compozitia borhotului este

urmatoarea:

apa 92,5 - 94%;

substanta uscata 6 - 7,5%, din care: o 0,5% substante proteice; o 0,2% zaharuri; o 1,3% celuloza; o 0,3% saruri minerale.

Purificarea zemii de difuzie

Pentru a putea fi ulterior procesata in vederea obtinerii zaharului, zeama de difuzie

trebuie purificata din urmatoarele motive:

zeama de difuzie are culoare inchisa, care se transmite cristalelor de zahar;

contine particule in suspensie, la care se adauga si proteinele coagulate la incalzire, si care trebuie eliminate deoarece produc greutati la filtrare;

11

zeama de difuzie are reactie acida (pH = 5,8 - 6,5, corespunztor la cca. 0,04% CaO), datorita careia la incalzire zaharoza se inverteste. Zaharul invertit este antrenat in melasa si astfel se

produce o scadere a randamentului in zahar;

are capacitate mare de spumare datorita continutului de saponine, ceea ce creeaza dificultati ia concentrare si afecteaza in mod negativ procesele de evaporare, fierbere si

cristalizare a zaharului;

impuritatile coloidale aflate in suspensie conduc la obtinerea de solutii vascoase, care impiedica procesul de filtrare prin infundarea panzelor de filtru si apoi vor crea dificultati la

fierbere si cristalizare.

Zeama de difuzie rezultata dupa separarea zemii de difuzie de borhot reprezinta o solutie

slab acid (pH = 5,8...6,5), cu Brix de 13 - 15% si avand o puritate de 82 - 88%. Zeama contine

in suspensie particule fine de pulpa si impuritati minerale, spumeaza si are o brun-inchis spre

negru.

Zeama de difuzie contine o mare cantitate din nezaharul initial al sfeclei (1,5...2,5%)

care care nu este dorit si trebuie eliminata din zeama inainte de etapele deconcentrare si

fierbere - cristalizare. Acest nezahar este format din substante anorganice (sarurile de sodiu si

potasiu ale acizilor fosforic si sulfuric, care la purificare trec sub form de hidroxizi sau

carbonati, care dau alcalinitatea naturala a zemii), substante organice solubile neazotate (acizi

citric, lactic, oxalic, malic, acetic, butiric si in cantitati mici zaharul invertit care provine din

zaharoz si rafinoz), substante organice coloidale neazotate (substante pectice, care ajung n

zeama de difuzie prin hidroliza protopectinei insolubile). In acest scop, se face o purificare a

zemii de difuzie obtinandu-se o zeama purificata, denumita zeama subtire, care apoi se

concentreaza si cristalizeaza usor.

Substantele pectice din zeama de difuzie conduc la cresterea vascozitatii, cu formare de

compusi gelatinosi cu CaO sub form de lapte de var, precum si greutati la filtrarea zemii de

difuzie. Substantele organice coloidale cu azot (albumine si peptone) coaguleaza la 700C si nu

trec n solutie dect in cantitati mici, care vor reactiona cu CaO si vor fi eliminate la purificare.

Cea mai eficienta s-a dovedit a fi tot metoda clasica de purificare, care aplica tratarea

zemii de difuzie cu CaO si CO2. Procedeele care mai pot fi aplicate la purificarea zemii de

difuzie sunt schimbul ionic, electrodializa sau osmoza inversa. Datorita costurilor ridicate, se

foloseste numai procedeul prin schimb ionic, ca o purificare suplimentara a zemii de

difuzie dupa procedeul de purificare calco-carbonic.

Etapele purificarii calco-carbonica sunt urmatoarele:

predefecarea, care este etapa in care se urmareste precipitarea si coagularea nezaharului, care in prezenta varului poate trece in stare insolubila;

defecarea are scopul de a suplimenta varul adaugat, care se va transforma in CaCO3 si va favoriza filtrarea;

carbonatarea I realizeaza o purificare suplimentara a zemii, prin adsorbtia unei parti din nezaharul dizolvat (in special a substantelor colorante si a zaharurilor de calciu) la

suprafata particulelor de carbonat de calciu;

carbonatarea a II-a are scopul de a indeparta cat mai complet posibil varul si, in general, ionii de calciu, sub forma de CaCO3, care este practic insolubil in conditiile

realizarii operatiei.

12

Predefecarea consta in tratarea zemii de difuzie cu CaO, producandu-se coagularea rapida si

masiva a substantelor coloidale. La atingerea punctului izoelectric al coloizilor (proteine,

pectine, saponine, araban, galactan, dextran; levan) se produce coagularea. Fenomenul atinge

maximul in momentul atingerii pH-ului optim al zemii predefecate, respectiv 10,8 - 11,2.

Cantitatea de precipitat coloidal format la predefecare reprezinta 0,5 - l% din cantitatea de

zeama.

Procedeele de predefecare difera prin modul de adaugare a varului, prin

temperatura de lucru, modalitatea si cantitatile de reluare a precipitatului de CaCO3.

Cele mai cunoscute procedee de predefecare sunt urmatoarele:

predefecarea simpla sau optima (Spengler, Btger) - are la baza principiul tratarii zemii de difuzie la temperatura de 30 - 40C cu toata cantitatea de var necesara atingerii pH-ului

optim de 10,8-11,2;

predefecarea prin adaus progresiv de var (Kartasov, Dedek, Vasatko);

13

predefecarea progresiva, prin tratarea zemii de difuzie cu zeama predefecata (Briegel-Mulier, Naveau) are la baza principiul tratarii zemii de difuzie in contracurent cu zeama predefecata, realizandu-se conditii optime de coagulare si adsorbtie pentru fiecare

categorie de coloizi din zeama supusa tratamentului.

Aparatele pentru predefecare pot fi:

- aparate de predefecare la cald, cu temperatura de lucru de 850C si turatia agitatorului de 30 -

40 rpm;

- aparate de defecare la rece (defecatorul DDS), care au form cilindrica, cu D > H, fiind

prevazute cu agitator cu palete (cu 1 turatie/minut) si care lucreaza la 400C.

Defecarea consta in urmatoarea succesiune de etape:

adaosul de oxid de calciu (sub forma de lapte de var) in zeama in cantitate de 1,5-2%,la temperatura de 20 - 30

0C;

incalzirea si mentinerea timp de 10-15 minute amestecului la 75 - 850C, timp in care au loc urmatoarele fenomene:

o sterilizarea zemii prin actiunea varului asupra majoritatii microorgansimelor. o precipitarea compusilor din zeama de difuzie, care reactioneaza cu ionii de Ca2+ si OH-; o distrugerea substantelor termolabile (substante reducatoare si amide); o crearea conditiilor ca la carbonatare sa se formeze o masa absorbanta de cristale de

CaCO3 ce ajuta la filtrarea zemii carbonatate.

Cele mai semnificative reactii care se produc pe parcursul defecarii sunt

urmatoarele:

acizii organici liberi sunt precipitati sub form de saruri de calciu;

Ca(OH)2 provoaca descompunerea aminelor (asparagina, glutamina), a substantelor pectice si a celor proteice. Astfel, la defecare sunt descompuse albuminele coagulate la predefecare, ele

fiind transformate in albumoze si peptone. Substantele pectice ajung in zeama de difuzie daca

nu se lucreaza corect la difuzie si zeama contine pulpa fina de sfecla in suspensie. De

asemenea, la defecare acidul pectic, rezultat din hidroliza pectinei sub actiunea varului, da

nastere pectatului de calciu, care este un compus gelatinos si impreuna cu arabanul, care nu

este descompus de var, provoaca foarte mari greutati la filtrare;

nezaharurile anorganice sunt precipitate de sulfati (sulfat de calciu);

sarurile acizilor organici cu potasiu si sodiu sunt descompuse cu formare de baze (KOH, NaOH).

Conducerea practica a operatiei de defecare

adaugarea varului se realizeaza inainte de incalzirea zemii, datorita solubilitatii mai mari a acestuia la temperaturi scazute;

incalzirea zemii la temperatura de defecare;

mentinerea zemii in conditiile de temperatura si pH pentru desfasurarea cat mai completa a reactiilor.

Principalii factorii ce influenteaza operatia de defecare sunt urmatorii:

regimul de temperatura optimul este la 70 - 85 C, temperaturi la care se asigura o desfasurare rapida a reactiilor de descompunere si o distrugere nesemnificativa a zaharozei;

durata defecarii - variaza in functie de temperatura, astfel; la 70 - 75 C / 15 min; la 75-85C / 5-10 min.

Carbonatarea I (saturatia I) consta in precipitarea excesului de var adaugat la defecare

sau in timpul carbonatarii sub forma de carbonatul de calciu. Pentru a se putea manifesta

cele doua roluri diametral opuse ale CaCO3 (cel de agent de purificare si cel de adjuvant de

filtrare), se impune ca la carbonatare sa se mentina un pH scazut, deaorece se reduce gradul

14

de ionizare al CO2. Aceasta se realizeaza prin recirculare de zeama saturata sau prin

defecoare si carbonatare simultana.

Din punct de vedere tehnologic, la carbonatarea I se impune mentinerea unui pH

optim egal cu cel de la predefecare, deoarece coagulul coloidal obtinut la predefecare

trebuie sa gaseasca in zeama conditii optime de coagulare pentru a nu peptiza, pana

cand ajunge la separare (prin decantare si filtrare sau filtrare). Zeama defecata este tratata,

pentru saturatie, cu gaz provenit de la cuptorul de var, care contine 26 - 34% CO2, pana la

alcalinitatea de 0,06 - 0,10% CaO, corespunzatoare pH-ului optim de 10,8 - 11,2.

Parametrii de lucru la carbonatarea I sunt urmatorii:

pH final pentru zeama saturata: 10,8-11,2;

temperatura zemii: 85-950C;

durata procesului de saturare: cca. 8 minute;

concentratia CO in gazul de saturatie: 26 - 34%. In cazul in care acesti parametri recomandati nu sunt respectati, se produc modificari ale

caracteristicilor zemii, asa cum sunt scaderea vitezei de filtrare, cresterea coloratiei zemii,

spumarea abundenta, necesitatea maririi duratei de carbonatare.

Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca zeama clara obtinuta la carbonatarea I

sunt urmatoarele:

sa prezinte o buna viteza de sedimentare si de filtrare;

precipitare si coagulare cat mai completa a varului si nezaharului;

structura granulara cu densitate mare a precipitatului;

sa fie limpede, deschisa la culoare.

Carbonatarea a II-a (saturatia a II-a) consta in precipitarea cat mai completa a ionilor de calciu ramasi in zeama filtrata de la carbonatarea I, prin reglarea alcalinitatii zemii la

valoarea optima.

Scopul principal al carbonatarii a II-a este reducerea continutul de saruri solubile de

calciu. La carbonatarea a II-a se descompun substantele nedescompuse in etapele anterioare

(substantele alcalogene, amidele si zaharul reducator), iar substantele colorate de tip

melanoidinic formate in etapele purificarii se adsorb pe carbonatul de calciu.

Cele mai semnificative reactii care se produc pe parcursul carbonatarii a II-a sunt

urmatoarele:

hidroliza carbonatilor alcalini, care mentine reactia bazica a mediului:

gazul de saturatie - CO2 - reactioneaza cu apa si formeaza acidul carbonic, care actioneaza asupra varului dizolvat si reduce alcalinitatea zemii:

acidul carbonic reactioneaza si cu hidroxizii alcalini, transformandu-i in carbonati.

Conducerea practica a operatiei de defecare

temperatura: 95 - 960C;

durata operatiei: 5 - 10 min;

alcalinitate: 0,01 - 0,02% CaO;

pH optim: 9 - 9,5. Controlul de calitate pe parcursul procesului de carbonatare a II-a are in vedere

monitorizarea urmatorilor parametri:

pH;

temperatura;

continutul minim de saruri de calciu din zeama de carbonatarea a II-a. In functie de calitatea sfeclei prelucrate, zeama clara obtinuta la carbonatarea a II-a

are puritatea de 86 - 95%. Zeama purificata trebuie sa fie transparenta, de culoare galben-pai.

15

16

Concentrarea (evaporarea) Zeama purificata este o zeama subtire (contine 11 - 15% s.u.) si trebuie concentrata pana

la 60 - 65% s.u., care poarta denumirea de zeama groasa. Operatia de concentrare prin

evaporarea apei urmareste indepartarea apei din solutia purificata, astfel incat separarea

prin cristalizare a zaharului sa fie cat mai accesibila. Solutia purificata se supune fierberii in

statia de evaporare, ajungand la un continut de substanta uscata de aprox. 65% prin

pierderea a cca. 7 - 8 kg apa / kg zahar.

Instalatiile de concentrare din industria zaharului sunt multiplu efect, iar pe

parcursul procesului tehnologic zeama suporta modificari chimice care sunt cu atat mai

mari cu cat timpul de stationare la temperatura ridicata este mai mare si cu cat zeama este

mai termolabila. Statia de concentrare asigura obtinerea unui sirop cu concentratie constanta si

adecvata conducerii cristalizarii prin fierbere si furnizeaza abur de incalzire pentru diferitele

operatii tehnologice ale fabricii.

Principalele transformari care au loc pe parcursul concentrarii zemii sunt

urmatoarele:

descompunerea zaharului si cresterea coloratiei;

modificarea alcalinitatii;

formarea precipitatelor sub forma de suspensii sau cruste. Instalatiile de evaporare functioneaza n mai multe trepte de presiune si evaporatoarele

sunt legate in serie, lucrand la presiuni descrescatoare - de la primul corp la ultimul corp, astfel

incat aburul secundar format ntr-un evaporator sa serveasca la ncalzirea urmatorului

evaporator. Aparatele de evaporare (denumite si corpuri de evaporare) care lucreaz la aceeasi

presiune formeaza o treapta sau un efect de evaporare.

Fierberea si cristalizarea zaharului Fierbere consta in evaporarea in mod gradat a apei din siropul gros rezultat la

concentrare, astfel incat la un continut de substanta uscata constant, corespunzator unei

stari de suprasaturatie, zaharoza din solutie cristalizeaza. Operatia se realizeaza in aparate

vacuum. Pe masura ce se evapora apa din sirop, are loc cresterea concentratiei totale in

substanta uscata (de la 64 - 66% la 82% si in final 92,5 - 94% s.u.). Amestecul devenit

un amestec de sirop si cristale devine mai vascos si se transforma in asa-numita masa

groasa.

Cresterea cristalelor se realizeaza prin introducerea continua de sirop, care aduce in

aparat zaharoza necesara dezvoltarii germenilor. Apa adusa cu siropul trebuie sa fie

evaporata, astfel ca siropul-mama este mentinut la o usoara suprasaturatie ( = 1,05 - 1,10), ceea ce impiedica dizolvarea cristalelor deja formate sau nasterea de noi germeni de

cristalizare.

Masa groasa reprezinta o suspensie de cristale de zahar ntr-un sirop mama care contine

n solutie tot nezaharul aflat n zeama groasa, precum si o parte din zaharul pe care impuritatile l

mentin necristalizabil. Siropul mama sau siropul de scurgere este un sirop intercristalin cu

puritate inferioara masei groase. Melasa reprezinta siropul mama din care nu mai este

rentabil sa se obtina zahar prin fierbere si cristalizare.

Cristalizarea siropului mama se realizeaza prin parcurgerea urmatoarelor faze :

concentrarea pana la suprasaturatia de insamantare ;

introducerea centrelor de cristalizare;

cresterea cristalelor formate, pana la obtinerea marimii dorite ;

ingrosarea (coacerea) finala a masei groase. Cristalizarea zaharozei are loc concomitent cu fierberea, atunci cand zeama atinge o

anumita suprasaturatie, iar coeficientul real de suprasaturatie este 1,05 - 1,10. Fierberea trebuie

sa se faca in interiorul zonei metastabile, respectiv ntre 1,0 - 1,2, cand se amorseaza cristalizarea

prin introducerea de centrii de cristalizare si ntre 1,2 - 1,3, cand se formeaz germeni de

cristalizare spontan. Suprasaturatia se stabileste prin ingrosarea zemii pana la proba de fir.

17

Intr-o solutie pura, la saturatie, pentru o anumita temperatura si presiune cristalele de

zahar nici nu se dizolva, nici nu cresc. Daca presiunea variaza, pozitia curbei se modifica. Curba

de saturatie imparte zona diagramei in doua suprafete, respectiv in zona de suprasaturatie si zona

de subsaturatie.

Starea de suprasaturatie este definita prin raportul dintre concentratia solutiei

suprasaturate la temperatura t si concentratia solutiei saturate la aceeasi temperatura.

Daca in solutia de zaharoza se adauga un al treilea component are loc o modificare a

solubilitatii zaharozei, in functie de natura si concentratia nezaharului adaugat.

La cristalizarea prin amorsare cu germeni de cristalizare, numarul de germeni de cristalizare introdusi este de 10

6 - 10

8 / 100 litri masa groasa. Dupa insamantare, are loc cresterea

cristalelor de zahar pe baza germenilor pe care se depune zaharoza din soluia suprasaturata, sub

influenta unui gradient de concentratie c2 > c1, unde c2 = concentraia zaharozei n solutia

suprasaturata, iar c1 = concentratia zaharozei in solutia aflata la suprafata germenului.

Viteza de cristalizare este influentata de urmatorii factori:

temperatura, care influenteaz indirect viteza de cristalizare prin faptul ca reduce vascozitatea masei groase, favorizand miscarea moleculelor de zaharoz;

gradul de suprasaturatie al solutiei de zahar (al masei groase), care trebuie mentinut la o anumita valoare, pentru a nu se forma in mod spontan noi centri de cristalizare, care ar

conduce la o cristalizare neuniforma si la formarea de cristale cu dimensiuni diferite;

puritatea masei groase, care cu cat este mai mare, cu att este mai mare viteza de crestere a cristalelor de zahar. Intre puritate, coeficientul de saturatie si viteza de crestere a cristalelor de

zahar exista o corelatie directa;

marimea si cantitatea de cristale. In siropurile cu cristale marunte, care au suprafata totala mai mare, viteza de cristalizare este mai mare (exprimata in kg/h);

alcalinitatea influenteaza negativ viteza de cristalizare, din punct de vedere tehnologic fiind dorite siropurile care au reactie neutra sau slab alcalina;

agitarea siropurilor, care favorizeaza miscarea moleculelor de zaharoza spre cristal si reinnoirea continua a straturilor de sirop din jurul cristalelor.

Siropul primit de la statia de evaporare este concentrat in aparatele vacuum pana la

un grad de suprasaturatie din zona metastabila. In aceasta solutie se provoaca aparitia

centrelor de cristalizare prin insamantare, care permite obtinerea unei cristalizari mai

uniforme.

In general, se practica obtinerea unui zahar cu granulatie medie. Cand numarul de

cristale format este suficient, se opreste formarea in continuare a cristalelor prin reducerea

suprasaturatiei siropului-mama, obtinandu-se in acest fel asa-numitul picior de fierbere. Ingrosarea finala constituie ultimul stadiu al fierberii, pe parcursul careia se

concentreaza masa pana la o concentratie de 92 - 92,5 Bx. In afara de respectarea

concentratiei, se urmareste si puritatea siropului intercristalin, respectiv scaderea puritatii

18

realizate prin fierbere. Se are in vedere ca masa sa nu stagneze, pentru a nu favoriza formarea de

conglomerate sau nuclee false de cristale.

Cand fierberea este gata, masa groasa se descarca in malaxorul situat sub aparatul de fiert

si temperatura scade repede cu 5 - 6 C, ceea ce corespunde la o crestere a suprasaturatiei cu 0,1.

Apare pericolul formarii fainii, pentru prevenirea caruiase stropeste masa cu cca. 0,5% apa

incalzita cu 3-5C peste temperatura masei groase, astfel incat coeficientul de suprasaturatie sa

se mentina intre limitele 1,03 1,0. Din malaxor, masa fierbinte se dirijeaza la centrifugare, iar aparatul vacuum se pregateste pentru urmatoarea sarja.

Rafinarea zaharului este constituita din ansamblul operatiilor prin care se ndeparteaza

impuritatile retinute la suprafata cristalelor de zahar, prin adsorbtie sau includere (incluziuni

solide sau lichide).

Indepartarea impuritatilor se poate realiza astfel:

- afinatia zaharului brut;

- dizolvare si recristalizare, dupa o prealabila decolorare si filtrare a clerselor.

Afinatia este metoda de purificare a zaharului prin care se inlocuieste, mecanic, pelicula de sirop

intercristalin aderenta pe cristale si care nu se indeparteaza la centrifugare, cu o pelicula de sirop

cu puritate mai mare decat siropul intercristalin aderent. Afinarea decurge n doua etape:

obtinerea masei artificiale, cand zaharul se amesteca ntr-un malaxor special cu sirop ncalzit cu o puritate mai mare dect a siropului mam (intercristalin), la 85 - 90

0C;

centrifugarea masei artificiale se face n centrifuge, cand se poate face si albire cu apa sau abur.

Obtinerea clerelor (clerselor) purificate se realizeaza prin dizolvarea zaharului galben sau a

zaharului afinat n apa de condens sau ntr-o zeama subtire bine purificata. Temperatura clerei

(clersei), trebuie s ajung la 80 - 900C, iar Brixul la 65

oBx. Operatia de dizolvare are loc in vase

cu agitator si serpentine de ncalzire. Clerele (clersele) se decoloreaz cu carbune animal sau

carbune activ vegetal. Dup amestecare, clera (clersa) se filtreaza, iar purificarea clerelor

(clerselor) se poate face si cu ajutorul schimbatorilor de ioni.

n fabricile de zahar se folosesc mai multe scheme de obtinere a zahrului rafinat, si

anume:

- scheme de fierbere - cristalizare cu patru produse;

- scheme de fierbere - cristalizare cu patru produse si picior de cristal.

La toate aceste scheme este mentionata si operatia de centrifugare, de la care rezulta:

- zaharul cristal cu umiditate de 0,5%;

- siropul verde;

- siropul alb rezultat din spalarea zaharului cristale cu apa (70 - 800C) sau abur.

Centrifugele utilizate n industria zaharului pot fi cu functionare periodic (verticale,

suspendate) si cu funcionare continu (orizontale si verticale)

Zaharul obtinut de la centrifuge trebuie uscat. Pentru ca zaharul sa poata fi pastrat fara

risc de aglomerare sale este necesar ca umiditatea s fie mai mic de 0,05%, s nu contin zahr

invertit, s fie rcit pn la temperatura de 250C, pH-ul sa fie de aproximativ 8 si sa nu contina

praf de zahar.

Cristalele de zahar care ies din centrifuga se caracterizeaza astfel:

- umiditate 0,5% pentru cele cu dimensiuni de 1 - 1,5 mm;

- umiditate 2,0% pentru cele cu dimensiuni de 0,25 - 0,3 mm.

19

Schema de fierbere si cristalizare cu patru produse

Sortarea zaharulu are loc dup uscare-rcire si are drept scop sortarea cristalele de zahar dupa

marime. Pentru sortare se pot utiliza urmatoarele categorii de echipamente:

transportorul oscilant. Suprafata pe care se deplaseaza zaharul este alcatuita din: - site cu ochiuri de 0,3 . 0,7 mm (primul rand); - site cu ochiuri de 0,7 . 1,5 mm (al doilea rand); - site cu ochiuri de aproximativ 3 mm pentru cristalele mari.

site vibratoare, care reprezint un set de site suprapuse montate n rame, cu nclinatie de 200 fat de orizontala. Sitele au miscare vibratorie.

20

Separarea prafului de zahar. Pentru separarea prafului de zahar ce se formeaz la uscare si

sortare din aerul ncarcat cu acest praf se utilizeaza:

- separatoare umede;

- cicloane;

- filtre cu saci nchise.

Zaharul este produs si se livreaza sub urmatoarele fome:

Zahar cristal (tos) constituit din cristale de zaharoza neaglomerate;

Zaharul bucati (cubic), constituit din cristale de zaharoza aglomerate, care poate fi tablete cu duritate redusa sau tablete dure;

Zaharul pudra (farin), care se obtine prin macinarea zaharului tos si a sfaramaturilor de la

zaharul cubic;

Zahar candel, care se obtine prin cristalizarea siropului de zahar rafinat in niste vase speciale;

Zahar lichid, care poate fi sirop de zaharoza, sirop de zaharoza partial invertita, sirop de zaharoza total invertita.

Caracteristicile de calitate ale zaharului sunt prevazute de SR 11 - 1995.

Prin metoda organoleptica se apreciaza aspectul, puritatea cristalelor, mirosul, gustul,

precum si ambalarea si marcarea. Se apreciaza aspectul solutiei de zahar 10 %, care trebuie sa fie

clara, incolora, fara sediment si fara miros. Analiza fizico chimica a zaharului cuprinde urmatoarele caracteristici:

zaharoza cu ajutorul zaharimetrului (polarimetrului);

substantele reducatoare, prin metoda Bertrand;

umiditatea, prin uscarea probei la etuva la 1050C;

cenusa, prin calcinarea probei;

culoarea, cu ajutorul colorimetrului Stammer;

impuritati metalice, respectiv fierul, prin atragerea particulelor de fier cu un magnet, si apoi cantarirea lor;

rezistenta zaharului cubic, prin supunerea probei la presiune pana la sfaramare.

21

Schema de control de calitate pe fluxul tehnologic de fabricare a zaharului din sfecla de

zahar

Obiectul

controlului

Punctul de luat

probe

Parametrii de

calitate

Valoarea

parametrilor

controlati

Aparatura de

masura si control

Periodicitatea

controlului

Sfecla de zahar

Receptia sfeclei

de zahar

-substanta

uscata

circa 25 % etuva, aparat

pentru

determinarea

rapida a umiditatii

la fiecare lot

-continut de

zaharoza

circa 17,5 % chimic la fiecare lot

-continut de

zahar invert

max. 0,10 % chimic la fiecare lot

Zeama de

difuzie

Difuzie -substanta

uscata

min. 20 % refractometru orar

-continut de

zaharoza

circa 15 % chimic periodic, la 4 ore

-continut de

zahar invert

max. 0,10% chimic zilnic

-pH min. 6,0 pH metru periodic, la 4 ore

-continut de

cenusa

max. 0,4 cuptor de

calcinare

zilnic

Predefecare -pH 10,8 11,0 pH metru orar

-continut de

CaO

0,06 0,09 chimic periodic, la 4 ore

Defecare -pH 10,8 11,0 pH metru orar

-continut de

CaO

0,06 0,09 chimic periodic, la 4 ore

Saturatia I -pH 10,8 11,0 % pH metru orar -continut de

CaO

0,06 0,09 % chimic periodic, la 4 ore

Saturatia a II a -pH 8,5 9,5 pH metru orar Decantare -pH 8,5 9,5 pH - metru zilnic

Zeama clara I,

robinet probe

-substanta

uscata

circa 20 % refractometru orar

-continut de

zaharoza

circa 15 % chimic periodic, la 4 ore

-continut de

zahar invert

max. 0,10% chimic zilnic

-pH 8,5 9,5 pH metru orar Filtrare -coeficient de

rezistenta la

filtrare

max. 5 s/ cm filtru de laborator periodic, la 8 ore

Zeama clara II,

robinet probe

-substanta

uscata

Circa 20 % refractometru orar

-continut de

zaharoza

circa 15 % chimic periodic, la 4 ore

-continut de

zahar invert

max. 0,10% Chimic zilnic

-pH

8,5 9,5 pH metru orar

Sulfitare pH 7 8 pH metru orar

Zeama clara

sulfitata,

robinet probe

-substanta

uscata

Circa 20 % refractometru orar

-continut de

zaharoza

circa 15 % chimic periodic, la 4 ore

-continut de

zahar invert

max. 0,10% chimic zilnic

-pH 7 8 pH metru orar

22

Produs de

evaporare,

Evaporatie

-concentratie in

substanta uscata

60 65% refractometru periodic, la 4 ore

-pH 7 - 8 pH metru periodic, la 4 ore

Sirop gros -concentratie in

substanta uscata

60 65% refractometru periodic, la 4 ore

-pH 7 - 8 pH metru periodic, la 4 ore

Masa groasa I

Centrifugare

-temperatura 30 55oC termometru periodic, la 4 ore

-umiditate 14,4 19,4% balanta cu IR periodic, la 4 ore

Masa groasa II -temperatura 30 55oC termometru periodic, la 4 ore

-umiditate 14,4 19,4% balanta cu IR periodic, la 4 ore

Zahar tos

Banda

transportoare

-puritate 99,7% chimic periodic, la 4 ore

Uscator -umiditate 1 1,5% balanta cu IR periodic, la 4 ore

Depozit

-temperatura 5 25oC termometru permanent

-umiditatea

relativa a

aerului

max. 75% termohigrograf permanent

Melasa

Din fluxul

tehnologic

(robinet de

probe)

-concentratie in

substanta uscata

78 80% refractometru periodic, la 4 ore

-pH 7 8 pH metru periodic, la 4 ore

-zahar invert max. 1% chimic periodic, la 4 ore

Depozit -temperatura 5 25oC termometru decadal

-continut de

substanta uscata

78 80% refractometru decadal

-zahar invert max. 1% chimic decadal

Borhot de

sfecla

Siloz de borhot -zahar rezidual max. 1% chimic zilnic