Evaluarea initiala, interpretare si rolul planurilor remediale

Procesul de predare- invatare a istoriei se incheie prin evaluarea randamentului scolar. Evaluarea si autoevaluarea rezultatelor obtinute de elevi in procesul predarii-invatarii istoriei constituie o componenta importanta a curriculumului si reprezinta etapa finala a circuitului complet al invatarii.

Evaluarea este definita ca reprezentand totalitatea activitatilor prin care se colecteaza, organizeaza si interpreteaza datele obtinute in urma aplicarii unor instrumente de masurare in scopul emiterii unei judecati de valoare pe care se bazeaza o anumita decizie in plan educational. (Ghid de evaluare pentru istorie, p.9).

Evaluarea moderna vizeaza procesul de invatare care inglobeaza rezultatul obtinut, gradul de formare si utilizare a capacitatilor cognitive, dar si motivatiile, atitudinile asumate si comportamentele manifestate de elevi in demersul educational.

In practia didactica se opereaza cu diverse categorii de evaluare, in functie de diverse criterii:

1. dupa modul cum se integreaza evaluarea in procesul didactic: initiala, formativa(continua) si finala(sumativa). 2. in functie de cine face evaluarea, aceasta poate fi : interna(efectuata de aceeasi persoana sau institutie care face instruirea) sau externa (facuta de alta persoana sau institutie decat cea care a asigurat procesul didactic).

3. dupa momentul cand se realizeaza: evaluara curenta (continua) si examenele.

Evaluarea initiala se realizeaza la inceputul unui program de instruire si este menita sa stabileasca nivelul de pregatire al elevilor in acel moment, conditiile in care acestia se pot integra in activitatea care urmeaza. Ea reprezinta una din premisele conceperii programului de instruire.

Evaluarea initiala ofera profesorului ocazia sa cunoasca nivelul de cunostinte, priceperi si deprinderi pe care le-au dobandit elevii pe baza cerintelor programei de istorie si sa constate golurile si neclaritatile din pregatirea lor. Cunoasterea capacitatilor de invatare ale elevilor, a nivelului de pregatire de la care pornesc si a gradului in care stapanesc cunostintele si abilitatile necesare asimilarii continutului etapei care urmeaza constituie o conditie hotaratoare pentru reusita activitatii didactice. Aceasta relatie devine si mai evidenta in situatia in care profesorul incepe activitatea cu elevii al caror potential nu-l cunoaste, la inceputul unui ciclu de invatamant sau chiar al unui an scolar.

Evaluarea initiala cuprinde si testarile facute la inceputul studierii istoriei ca obiect de invatamant dar si cele de la inceputul unui capitol, a unei teme sau lectii ce urmeaza a fi predata, imbracand deseori forma

discutiei pregatitoare in vederea revitalizarii cunostintelor generale necesare dobandirii lectiei noi.

Evaluarea initiala face intrarea intr-o noua treapta de abordare a activitatilor(semestru, an, capitole, lectii ori participanti noi), articuland starea precedenta cu cea viitoare. Rolul ei este de a permite atat profesorului cat si a elevului sa-si formeze o reprezentare cat mai concreta asupra situatiei existente si asupra cerintelor carora urmeaza sa le raspunda.

In concordanta cu fenomenele care o fac necesara, evaluarea initiala realizeaza in principiu doua functii:

1. functia diagnostica: vizeaza cunoasterea masurii in care elevii stapanesc anumite competente si cunostinte si poseda capacitatile necesare angajarii lor cu sanse de reusita intr-un nou program. Astfel pot fi identificate: lacunele pe care elevii le au in pregatire,

capacitatile si abilitatile formate, conceptele principale pe care elevii le stapanesc, cu ajutorul carora vor putea asimila continuturi noi si fondul de reprezentari care sa favorizeze intelegerea acestora; posibilitatile clasei de elevi si a fiecarui elev in parte de a lucra independent; abilitatile necesare insusirii continuturile experimentale si aplicative si deficientele si dificultatile ce apar in invatare.

2. functia prognostica: sugereaza profesorului conditiile probabile ale desfasurarii procesului de predare-invatare si ii permite anticiparea rezultatelor.

Pornind de la datele evaluarii initiale se pot stabili : - obiectivele procesului de predare-invatare ce urmeaza a fi

implementat;- continuturile necesare in vederea formarii competentelor adecvate;- demersurile didactice considerate in concordanta cu posibilitatile

de invatare ale elevilor.Aceasta functie presupune gandire previzionala, rationalitate si

flexibilitate in alegerea obiectivelor si a resurselor corespunzatoare pentru indeplinirea acestora.

Evaluarea initiala in gimnaziu constituie o conditie pentru reusita activitatilor desfasurate cu elevii.

Necesitatea realizarii evaluarii initiale decurge din: - existenta unor colective eterogene in cadrul claselor de elevi;- asigurarea continuitatii in asimilarea cunostintelor si in formarea

unor capacitati si competente, avand in vedere ca ceea ce urmeaza a fi invatat se intemeiaza pe ceea ce a fost insusit;

- nevoia de a anticipa un proces de instruire adecvat posibilitatilor elevilor.

Gradul de instruire dobandit anterior este determinant pentru ca elevul sa parcurga cu eficienta urmatoarea etapa de invatare. Diagnoza starii initiale de instruire indica cum se poate concepe demersul didactic viitor.

Rezultatele din evaluarile initiale directioneaza activitatea profesorului de istorie pe doua planuri:

- sugereaza modalitatea de predare-invatare a noului continut;- indica necesitatea conceperii unor programe de remediere a deficientelor

constatate.Reproiectarea unor secvente de invatare presupune o activitate

diferentiata, o regandire a strategiei didactice, o activitate ce doreste sa inlature dificultatile intampinate de copii in invatare si nu este o simpla reluare in aceeasi forma a continutului ce nu a fost asimilat. Realizata in acest mod, evaluarea valorifica integral functiile de control, predictie si corectie, punandu-si in evidenta rolul reglator in procesul de invatare.

La inceputul anului scolar profesorul de istorie concepe testele de evaluare initiala, la administreaza elevilor si apoi pune in practica procedura de interpretare a testelor initiale. Scopul procedurii de interpretare a testelor de evaluare initiala este acela de a analiza rezultatele si de a stabili masurile ce se impun la nivel individual.

Dupa aplicarea si corectarea testelor rezultatele elevilor se consemneaza intr-un tabel.

Pe baza deficientelor identificate in pregatirea elevilor, cadrul didactic alcatuieste planul remedial. Obiectivele pe termen lung ale educatiei remediale sunt:

- scaderea riscului esecului scolar;- prevenirea abandonului scolar;- imbunatatirea ratei succesului scolar ajutand elevii sa dobandeasca

nota de promovare.Principalele etape in aplicarea planului remedial sunt:

- verificarea(evaluarea initiala);- monitorizarea pe parcurs;- evaluarea pe parcurs;- evaluarea finala.

Planul remedial se poate realiza dupa urmatorul model:

Numele si prenumele elevului

Deficientele semnalate (competentele

generale/specifice)

Activitati remediale propuse:

Programul de remediere

Rezultate obtinute

Activitatile remediale pot avea ca obiect: - recuperarea competentelor fundamentale;- dezvoltarea unui limbaj stiintific corespunzator;- imbunatatirea atentiei, perceptiei, capacitatii de a realiza corelatii;- dezvoltarea abilitatilor de invatare.

Activitatile remediale pot fi desfasurate eficient in urmatoarele situatii de invatare:

1. prin intermediul orelor suplimentare desfasurate in afara programului scolar;

2. prin activitate diferentiata in timpul orelor de curs;3. prin instituirea unor monitori din randul elevilor buni care sub

indrumarea profesorului sa-i ajute pe elevii mai slabi la invatatura;4. intensificarea studiului individual cu ajutorul membrilor familiei

elevului;5. colaborarea eficienta cu asistentii sociali de la Centrele sociale pentru a

ajuta elevii-problema.

In concluzie subliniind rolul si insemnatatea evaluarii initiale si a planurilor remediale pentru integrarea cu succes a elevilor in procesul instructiv-educativ ne alaturam spuselor psihologului american David Ausubel care afirma: „Daca as vrea sa reduc toata psihopedagogia la un singur principiu, eu spun: ceea ce influienteaza cel mai mult invatarea sunt cunostintele pe care elevul le poseda la plecare. Asigurati-va de ceea ce el stie si instruiti-l in consecinta”.

Bibliografie: Gheorghe Tanasa, Metodica invatarii-predarii istoriei, Ed. Spiru Haret, Bucuresti, 1996.Laura Capiţă, Carol Capiţă, Tendinţe în didactica istoriei, Ed. Paralela 45, Piteşti,2005.Constantin Cucoş, Pedagogie, Ed. Polirom, Iaşi,2006Ştefan Paun, Didactica istoriei, Ed Corint, Bucureşti,2007.