ESEU

Brâncuși-reper

cultural european

-2015-

"As vrea ca lucrarile mele sa se ridice în parcuri si

gradini publice, sa se joace copiii peste ele, cum s-ar fi jucat peste pietre si

monumente nascute din pamânt, nimeni sa nu stie ce sunt si cine le-a facut - dar

toata lumea sa simta necesitatea si prietenia lor, ca ceva ce face parte din

sufletul Naturii." (C. Brancusi)

Incontestabilul stil al lui Brancusi a facut incojurul lumii, in momentul in care operele

sale au devenit celebre.

Constantin Brâncuși (n. 19 februarie 1876, Hobița, Gorj — d. 16 martie 1957, Paris) a

fost un sculptor român cu contribuții covârșitoare la înnoirea limbajului și viziunii plastice în

sculptura contemporană. Constantin Brâncuși a fost ales membru postum al Academiei Române.

Francezii și americanii îl desemnează, cel mai adesea, doar prin numele de familie, pe care îl

scriu fără semne diacritice, Brancusi, pronunțându-l după regulile de pronunțare ale limbii

franceze.

Viata artistului

“Placerea cu care lucreaza artistul este însasi inima artei sale.” (C.Brancusi)

1

Constantin Brancusi s-a nascut la Hobita-Pestisani, judetul Gorj, in 1876. Urmeaza

Scoala de Meserii din Craiova (1894-1898), apoi Scoala Nationala de Arte Frumoase din

Bucuresti (1898-1902), unde pentru scurta vreme l-a avut profesor pe Ion Georgescu, apoi pe

Vladimir C. Hegel.

1 Casa memorial; Preluare: http://istoria-artei.blogspot.ro/2008/12/constantin-brancusi.html

In timpul studiilor realizeaza bustul Gheorghe Chifu, un Cap de expresie, ca si o serie de

copii –Ecorseul (impreuna cu Dr. Gerota), Vitellius, Capul lui Lacoon. Mai realizeaza busturile

Georgescu-Gorjan (1902) si Generalul Dr. Carol Davila (1903), asezat mai tarziu, in 1912, in

curtea Spitalului militar din Bucuresti.

La începutul carierei sale, sculpturile lui Brâncuși au constat mai ales din reprezentări

clasice ale formei umane. Perioada dintre 1897 și 1907 este caracterizată de o acumulare

sensibilă de cunoștințe și îndemânare, dar și de căutarea a diferite soluții de modelare a

materialelor. După 1905, viziunea artistului a devenit mai clară și mai puternică. Ca o consecință

imediată, transformarea structurii operei sale a suferit o evoluție rapidă, astfel încât, începând

încă din 1907, reprezentările antropomorfe încep să cedeze locul sculpturilor care îl vor prefigura

pe artistul Brâncuși de mai târziu, acela care va urma să intre în conștiința universală.

Din această perioadă datează operele:

1897 - Craiova - Bustul lui Gheorghe Chițu

1898 - București - Bustul Vitellius

1900 - București - Capul lui Laocoon

1902 - București - Ecorșeul

1902, probabil ianuarie - București - statuetă simbolizând muzica corală românească

1902, octombrie - Craiova - bustul lui Ion Georgescu-Gorjan

1903 - București - Bustul generalului Carol Davila

1905 - Paris - Orgoliu

1906 - Paris - Copil - ghips

1906 - Paris - Supliciu - piatră

1906 - Paris - Cap de copil - bronz

1906 - Paris - bustul Victoriei Vaschide

1906 - Paris - bustul doctorului Zaharia Samfirescu

1906 - Paris - portretul pictorului Nicolae Dărăscu

Plecarea din tara:

“Arta nu face decat sa inceapa continuu.” (C.Brancusi)

In 1904 porneste spre Paris, trecand prin Budapesta, Viena, Munchen, Elvetia. Obtinand

o bursa in Franta in 1905, se inscribe la Scoala de Arte Frumoase, in clasa lui Antonin Mercie. In

1907 este acceptat practician in atelierul lui Rodin, pe care il va parasi, orgolios si plin de

incredere, comparandu-l pe maestrul sau cu un arbore la umbra caruia iarba nu creste.

Brancusi creaza acum Portretul lui Nicolae Darascu, Bust de baiat, Cap de baiat, Supliciu (1906),

apoi Rugaciunea si Portretul lui Petre Stanescu, ce constituie un ansamblu funerar comandat

pentru buzau (1907).

Stilizarea trasaturilori si indreptarea spre formele primare:

“Simplitatea nu este un tel în arta, dar ajungi fara voie la ea pe masura ce te apropii de

sensul real al lucrurilor.”

(C.Brancusi)

Artistul incepe sa fie tot mai sigur de drumul pe care merge. Modelajul fin, sensibil la

efectele luminoase se indeparteaza acum de incidentele de tip impressionist (Rodin) pentru a

incepe, in conditiile afirmarii unor tendinte rationaliste, intre care cubismul, o lunga lupta pentru

supravietuirea esentei, a ceea ce este durabil, sustras clipei. Cumintenia pamantului, o prima

versiune a Sarutului (1907), Somnul (1908), Muza adormita (1909-1910), Pasarea maiastra

(1910), Prometeu (1911), Domnisoara Pogany (serie 1912-1933), Primul pas (1913) sunt lucrari

ce marcheaza aplecarea spre valorile artelor arhaiece, ale etniilor negre sau oceanice. In aceasta

perioada se imprieteneste cu Modigliani. Un alt prieten al sau, pictorul Henri Rousseau, ii spune

lui Brancusi profeticele cuvinte: “… Tu ai transformat anticul in modern”.

Sculptorul, din ce in ce mai cunoscut, se bucura de success in S.U.A., la New York, unde,

in 1913, participa la Expozitia internationala de arta moderna si deschide prima sa expozitie

personala la Photo Secession Gallery prin grija lui Alfred Stieglitz si Edward Steichen. Expune

la manifestarile grupurilor Tinerimea artistic, Arta Romana, Contimporanul etc. In atelierul sau

vor veni sa lucreze mai multi tineri artisiti: Irina Codreanu, Milita Petrascu, Constantin

Antonovici, Isamu Noguchi, George Teodorescu s.a.

Sculptorul cauta principiile fundamentale ale formei, degajand-o tot mai puternic de

aspectele efemere. Reducerea la structura a formelor organice are loc o data cu aplecarea spre

formele primare, spre orizontul genezei vietii (Principesa X 1916, Primul Strigat 1917, Nou-

nascutul 1920, Domnisoara Pogany, Leda 1920, Inceputul lumii, 1924). Seria “Pasari in vazduh”

aduce idea ridicarii in spatiu, posibilitatea transcederii cadrului concret de existent.

Brancusi reuseste sa anuleze efectele gravitationale, dematerializand, printr-o slefuire

indelungata, volumele. Alteori-cazul Coloanelor fara sfarsit dintre 1918-1928- ideea de inaltare

este asigurata de cresterea pe vertical a unor moduli geometrici. Este o perioada cand sculptorul

face schite si pentru comanda-nerealizata-a maharajahului Yeswart Rao Holkar Bahadur, pentru

un Templu al meditatiei (1933).

Constantin Brancusi a eliberat sculptura de preponderenta imitatiei mecanice a naturii, a refuzat

reprezentarea figurativa a realitatii, a preconizat exprimarea esentei lucrurilor, a dinamismului

formei, a unit sensibilul cu spiritualul. 

In opera sa, Brancusi a oglindit felul de a gandi lumea a taranului roman. 

Prin obarsia sa taraneasca, si-a aflat radacinile adanci ale operei sale in traditiile, miturile si

functia magica a artei populare romanesti.

Brancusi este, neindoielnic, un asemenea moment al constiintei artei moderne, care concentreaza

sensurile unei intregi ere a evolutiei spiritului creator. 

Reprezentant al miscarii artistice moderne, Constantin Brancusi este considerat de multi ca fiind

cel important sculptor ai secolului al XX-lea. Sculpturile sale se remarca prin eleganta formei si

utilizarea sensibila a materialelor, combinand simplitatea artei populare romanesti cu

rafinamentul avantgardei pariziene.

Brancusi a dat veacului nostru constiinta formei pure, a asigurat trecerea de la reprezentarea

figurativa a realitatii, la exprimarea esentei lucrurilor si a reinnoit in mod revolutionar limbajul

plastic, imbogatindu-l cu o dimensiune spirituala. Verticalitatea, orizontalitatea, greutatea,

densitatea cat si importanta acordata luminii si spatiului sunt trasaturile caracteristice ale creatiei

lui Brancusi. Studiile referitoare la opera lui Brancusi impartasesc, fara exceptie, o concluzie

formulata in termeni lipsiti de echivoc: arta brancusiana constituie una din sursele ideilor

esentiale pe care se cladeste civilizatia vizuala a secolului al XX-lea. Brancusi a scos in evidenta

lumii occidentale dimensiunea sacra a realitatii.

Din 1963 pana astazi, au aparut in toate partile lumii peste 50 de carti si monografii si mii de

articole si studii despre Constantin Brancusi, determinand in mod decisiv locul lui ca artist genial

si chiar ca "unul din cei mai mari creatori ai tuturor timpurilor" (Jean Cassou). In 1937,

cunoscutul sculptor englez Henry Moore scria: " Brancusi a fost acela care a dat epocii noastre

constiinta formei pure". Unul dintre cei mai importanti arhitecti contemporani, Frank Gehry

indica cu precizie influenta pe care a avut-o asupra sa marele sculptor roman Constantin

Brancusi.

BIBLIOGRAFIE:

Bach, Teja Friedrich, Constantin Brâncuși. Metamorphosen Plasticher Form, Koln, 1987.

Brezianu, Barbu, Opera lui Constantin Brâncuși în România, Editura Academiei Române,

București, 1974.

Comarnescu, Petru, Brâncuși. Surse arhetipale, Editura Junimea, Iași, 1982.

Comarnescu, Petru; Eliade, Mircea; Jianou, Ionel; Témoignages sur Brâncuși, Paris,

Arted, 1982.

Dan Grigorescu , Brâncuși și secolul său, Editura Artemis, București, 1993

Deac, Mircea, Brâncuși. Surse arhetipale, Editura Junimea, Iași, 1982.

Fundația Culturală META, Un secol de sculptură românească. Dicționar A-D Colecția

Sinteze, Editura META, 2001, pp. 77 - 82.

Geist, Sidney, Brâncuși. A Study of the Sculpture, U.S.A. Grossman Publishers, New

York, 1968.

Giedion-Welcker, Carola, C. Brâncuși, Basel, Stuttgart, 1958.

Grigorescu, Dan, Brâncuși, Editura Meridiane, București, 1980.

Hăulică, Dan, Brâncuși ou L’anonymat du génie, Editura Meridiane, București, 1967.

Hulten, Pontus; Dumitrescu, Natalia; Istrati, Alexandra; Brâncuși, Flammarion, Paris,

1986.

Jianou, Ionel, Brâncuși, Editura Artes, Paris, 1963.

Jianou, Ionel; Noica, Constantin; Introduction a la sculpture de Brâncuși, Editura Artes,

Paris, 1982.

Mircea Eliade , Coloana infinită, piesă de teatru

Mocioi, Ion, Brâncuși: Ansamblul de la Târgu-Jiu, Editura Constantin Brâncuși, Târgu

Jiu, 1971.

Paleolog, Vasile Georgescu, Tinerețea lui Brâncuși, Editura Tineretului, București, 1967.

Petru Comarnescu , Mircea Eliade, Ionel Jianu, Mărturii despre Brâncuși (Témoignages

sur Brâncuși), Ed. *Fundației "Constantin. Brâncuși", Târgu Jiu, 1997

Pogorilovschi, Ion, Comentarea capodoperei, Editura Junimea, Iași, 1999.

Shanes, Eric, Brâncuși, Published by Abbeyville Press, New York, 1989.

Spear, Athena T., Brâncuși’s Birds, CAA monographs XXI, NYU Press, New York,

1969.

Vainer, Nelson, Brâncuși e outros maestras da escultura Romena, Rio de Janeiro, 1968.

Varia, Radu, Brâncuși, Gallimard, Paris, 1989.

Vlasiu, Ioana (coord.), Dicționarul sculptorilor din România. Secolele XIX-XX, vol. I, lit.

A-G, Editura Academiei Române, București, 2011, pp. 83 - 92.

Zervos, Christian, C.Brâncuși, Cahiers d'Art, Paris, 1957.