EVOLUȚII CONTEMPORANE ALE COMUNICĂRII MEDIATICE:DEZVOLTAREA MASS-MEDIA ȘI CONSECINȚE

ALE INOVAȚIEI ÎN TEHNOLOGIA COMUNICAȚIILOR

București2015

REZUMAT

În conținutul lucrării am prezentat câteva aspecte privind definirea comunicării mediatice, o

prezentare a funcțiilor comunicării mediatice, insistând pe ideea că media ajută și este ajutată la

rândul său de orice eveniment care iese din ordinea de zi, deoarece cei care vor schimbarea, vor

adopta cu convingere orice mijloace ce devin disponibile, pentru a-și promova opiniile.

Am evidențiat apoi, rolul, dezvoltarea și efectele mass-media, prezentând modul în care

aceasta formează opinii, să afecteze personalitatea umană și să mijlocească schimbări dorite sau

nedorite. Dimensiunea analitică în care dezvoltarea media acționează, poate fi definită prin

procesele de schimbare socială în care joacă un rol cheie.

În partea finală am făcut câteva aprecieri privind consecințele sociale datorate dezvoltării

tehnologiei de comunicații, insistând pe schimbările pe care le produce în viața cotidiană a fiecăruia

dintre noi și accentuând diminuarea extremă a contactului social în detrimentul conviețuirii virtuale

pe rețelele de socializare.

1

1. Ce este comunicarea mediatică?

În această primă parte a eseului, am ales să prezint câteva noțiuni generale, de fond si formă, ale comunicării mediatice, comune tuturor formelor de exprimare din mass-media, fie că ne referim la presa scrisă sau de pe internet, fie că e vorba de radio sau televiziune.

Toate definițiile date comunicării, au cel puțin următoarele elemente comune: comunicarea este procesul de transmitere de informații, idei, opinii, păreri, de la un individ la altul sau de la un grup la altul; nici un fel de activitate, de la activitățile cotidiene și până la activitățile complexe desfășurate la nivelul organizațiilor nu poate fi concepută în afara procesului de comunicare.1

Limbajul este, în linii generale, același, formele specifice de comunicare adaptându-se insă, după vehiculul folosit de comunicator (scrierea, vorbirea sau imaginea). Prin urmare, construindu-se pe esența limbajului, elementele din mass-media capătă tipuri particulare de fond, dar mai ales de formă, de conținut.

Înaintea prezentării unor funcții ale comunicării mediatice, este important să definim comunicarea mediatică. Termenul de comunicare presupune interacțiunea cu ajutorul unor simboluri și transmiterea de informații prin cel care comunică - emițătorul, către cel care primește informația - receptorul. A comunica înseamnă a avea ceva în comun. Astfel putem vorbi despre comunicare verbală vs. comunicare nonverbală, despre comunicare directă vs. comunicare mediatică2.

Comunicarea mediatică este comunicarea intermediată prin intermediul unui mediu. Ar trebui să facem distincția dintre comunicarea mediatică și cea de masă, deoarece comunicarea de masă se realizează prin intermediul mijloacelor de comunicare în masă, în vreme ce comunicarea mediatică este mediată, în general, prin intermediul media. Atunci când o persoană comunică prin intermediul telefonului vorbim de comunicare mediatică, dar nu putem vorbi despre comunicare de masă, telefonul fiind un mediu de comunicare informală. Cu alte cuvinte comunicarea de masă este inclusă în comunicarea mediatică, comunicarea prin intermediul televiziunii este considerată în această ordine de idei atât comunicare mediatică, cât și comunicare de masă3.

Chiar dacæ toate elementele comunicării sunt prezente atât în comunicarea interpersonală cât și în comunicarea de masă, anumite diferențe trebuie subliniate încă de la început: în comunicarea interpersonală comunicatorul sau emițătorul este o persoană sau o instituție, iar receptorul este o persoană sau un grup restrâns de persoane. În cazul comunicării de masă, comunicatorul nu are un contact direct cu grupul de persoane cu care comunică. Feed-backul procesului comunicațional nu are loc prin intermediul aceluiași mediu, ci are loc indirect prin intermediul altor media.

Căile de comunicare în masă sunt desemnate prin termenul de mass-media. În ultima perioadă asistăm la o diversificare masivă a ofertei media chiar şi la nivelul canalelor audio-vizuale, fenomen care a dus la apariţia mai multor tipuri de public. 1 Tran Vasile, Stângiucelu Irina, Teoria Comunicării, Editura Comunicare.ro, București, 2003;2 Delia Cristina Balaban, Comunicare mediatică- suport de curs, Cluj Napoca, 20123 www.ubbcluj.ro - Comunicarea mediatică - suport de curs

2

Dintre funcțiile mediatice putem aminti: Funcţia informativă - acțiunea mediatică este reprezentată de diseminarea

informaţiei, iar consecinţa pentru public o reprezintă ridicarea nivelului de informare/cunoaștere. De asemenea o altă acțiune mediatică o reprezintă comentarea faptelor, iar în acest caz, consecința pentru public este fixarea propriei opinii.

Importante în acest cadru sunt interpretarea şi judecata de valoare la care sunt supuse evenimentele sa faptele publice. În general, această funcţie mediatică priveşte alimentarea publicului cu ştiri sau informaţii despre evenimentele sociale şi afacerile publice. Informaţia are un caracter faptic, mai mult sau mai puţin obiectiv.

Funcţia expresivă - acţiunea mediatică este reprezentată de semnalarea în public. Consecinţa pentru public este conştientizarea.

Mass-media sunt din punct de vedere funcţional un forum în care indivizii sau diversele grupuri sociale îşi pot face cunoscute opiniile şi câştigă o identitate politică, culturală şi socială.

Funcţia critică - acţiunea mediatică este reprezentată de analiza faptelor, iar consecinţa pentru public este prelucrarea şi adaptarea lor critică. Această funcţie se referă la o categorie eterogenă de activităţi mediatice: rolul de „câine de pază” pe care mass-media îl joacă faţă de instituțiile statului.

Prima funcţie mediatică – funcţia informativă – are rolul de a informa cetăţenii despre programul de guvernare, despre intenţiile guvernului şi despre modalităţile de realizare. Comunicarea are loc dinspre politic spre societate. Funcţia expresivă permite autorităţilor de stat (categoriei active) să ia act de ceea ce animă sau frământă (categoria pasivă). Transferul de informaţii se face din direcţia societăţii civile spre zona politicului. Funcţia critică: mass-media au rolul de a critica programul politic al unui guvern şi felul în care acesta încearcă să-l realizeze4.

În scurta perioadă de dezvoltare a științei comunicării, au fost prezentate diverse modele comunicaționale. Unul dintre primii pași în realizarea unui astfel de model au fost realizați de către Harold D. Lasswell5, în anul 1948. Acesta se încadrează în tipurile de modele liniare. Componentele principale ale modelului lui Lasswell sunt cinci întrebări, fiecare reprezentând o parte componentă a totului unitar.

Întrebările sunt următoarele: 1. cine emite – reprezintă emiţătorul 2. ce zice – reprezintă mesajul 3. cum – reprezintă canalul de transmitere 4. cui – reprezintă receptorul 5. cu ce efect – reprezintă influenţa mesajului asupra receptorului

precum şi reacţia acestuia. Modelul lui Lasswell nu se focalizează decât pe emisie încercând să explice

doar transferul informaţional dintre două entităţi, nu şi feed-back-ul.Media pot fi clasificate în funcţie de mai multe criterii. Unul dintre aceste

criterii este necesitatea unui suport tehnic la emisie şi respectiv la recepţie. Putem distinge astfel: media primare, media secundare şi media terţiare.

4 Lucia Dumbravă - Comunicarea mediatică în societatea modernă, Ed. Triconic, București, 20095 Harold D. Lasswell - 1902 - 1978 - politolog american, considerat întemeietorul disciplinei comunicării;

3

Comunicarea

Comunicarea

Media primare nu necesită un suport tehnic nici pentru emisia şi nici pentru transmiterea mesajului. Acestea sunt: gestica, mimica, dansul şi nu în ultimul rând exprimarea verbală. Media secundare au nevoie de un suport tehnic doar la emisie. În această categorie distingem: scrisul, muzica prin intermediul instrumentelor, presa, cărţile. Pentru cea de-a treia categorie media terțiare, suportul tehnic este utilizat atât la emisie cât şi la recepţie. Ca şi exemple pot fi menţionate: telegraful, radioul, televiziunea, etc. Acestora li se adaugă media digitale, care sunt reprezentate de internet, e-mail, tot ceea ce este cunoscut sub numele generic de new media6.

Una dintre ideile de la care se pleacă, atunci cand se planifică construirea unui produs mediatic contemporan, este aceea că trebuie să se țină cont de realitatea obiectivă, de faptul că publicul de azi este prea puțin răbdător și este tot mai puțin dispus să aloce timp preluării unei informații, fiind în permanență căutare de noi informații. Ca atare, publicul nu vrea să fie mai puțin informat, ci doar să fie informat in mai puțin timp, adică mai repede, dar nu mai prost. Rapiditatea nu inseamnă numai eficiență, ci se poate transforma in neprofesionalism, in superficialitate.

O premisă fundamentală este aceea că, creatorii de produse mediatice trebuie să aibă in vedere in primul rând ceea ce ii trebuie publicului, nu ceea ce vor ei să spună. În acest sens este important ce a reusit să ajungă la public din comunicarea mediatică (scrisă, de radio, televiziune sau internet), nu ceea ce a avut jurnalistul intenția să spună. Orice creator de produs mediatic își pune, cu siguranță, cel putin una din

6 Delia Cristina Balaban, Directii de dezvoltare în știinta comunicării- suport de curs, Cluj Napoca, 2012

4

Comunicareamediatică

Comunicareainterpersonală

Comunicareainterpersonală asistată de media

Comunicarea de masă

Media digitale

Mediaprimare

Media secundare

Media terțiare

următoarele întrebări - „Cine este destinatarul? Ce se oferă publicului? Cu ce poate atrage atenția autorul, ca să fie competitiv?”, atunci cand intenționează să lanseze către public un produs mediatic. Trebuie luat în considerare faptul că publicul foloseste doar două simțuri, cele prin care receptorul ia contact cu expeditorul: auzul și văzul.

2. Dezvoltarea și efectele mass-media

Principalul mijloc de difuzare al culturii de masă îl reprezintă mijloacele mediatice, care fac posibile generalizarea producţiei culturale, distanţarea socială dintre purtătorii respectivei culturi, fiind în acelaşi timp responsabile şi de modificările în sistemul de producere şi apreciere al producției culturale, de modificările ce privesc conţinutul acestora.

Rolul major al mijloacelor mediatice este promovarea culturii de masă. La realizarea acestui obiectiv participă producţia industrială de carte, benzi magnetice, discuri magnetice, producţia de film, televiziunea, radioul, presa scrisă şi nu în ultimul rînd internetul. Liberalizarea accesului la mijloacele de producţie şi la productii culturale, a făcut din mijloacele mediatice principalul instrument al culturii de masă.

Dintre toate, un rol deosebit îl joacă mijloacele de presă, care reprezintă cel mai activ membru al culturii de masă, fiind cel mai accesibil mijloc de culturalizare. Produsele de presă reunesc calităţile complete ale produselor culturii de masă: sînt ieftine, permit oricui să le achiziţioneze, vehiculează un conţinut cultural, estetic şi ştiinţific relativ scăzut, uşor accesibil, au o circulaţie independentă de relaţiile sociale dintre creator şi receptor, sunt consumate în egală măsură de cele mai variate categorii de public, dovedindu-şi astfel, o dată în plus, caracterul de masă şi caracterul larg democratic.

Expansiunea tot mai largă a mass-media i-a conferit şi un foarte important rol social. Mijloacele de presă sînt importante instituţii ale opiniei publice, care se implică în viaţa socială şi care reglează comunicarea publică. Fiind modalitatea cea mai eficientă de manifestare publică a membrilor unei societăţi, care beneficiază de dreptul la liberă exprimare, mass-media a ajuns să fie desemnată ca „a patra putere“ a unei societăţi democratice, alături de puterile legislativă, executivă şi judecătorească. Fără să se bucure în mod formal de această calitate, mass-media joacă într-adevăr rolul unei puteri alternative şi libere de constîngerile formalismului celorlalte puteri. Forţa mijloacelor de presă provine din chiar materialul cu care lucrează: opiniile.

Mass-media ne afectează profund, deoarece ele constituie o prezență constantă în viața noastră. Alte instituții pot avea un impact mai puternic, dar nu unul atât de persistent si adânc. Școala ocupă numai o perioadă limitată din existența noastră, doar o parte din populație frecventează, în mod regulat, biserica. În antiteză, mass-media fac parte din viața noastră zilnică si ne însoțesc din copilărie până la moarte7.

În expansiunea ei, mass-media răspîndește opinii, cultivînd o cunoaştere bazată mai mult pe ipoteze vehiculate în interiorul unor ideologii. În funcţie de asumarea şi

7 Coman Mihai - Introducere in sistemul mass-media, Ed. Polirom, Iași, 2007

5

orientarea ideologică a instituţiilor de presă, pot fi identificate serii întregi de confirmări extrase din realitate socială pentru a fi furnizate publicului.

Efectele mass-media sunt, in fapt, forme de exercitare a influenței sale asupra cititorilor/ascultatorilor/telespectatorilor. Influențarea publicului se produce în urma si prin intermediul expunerii la acțiunea mass-media: acelasi mesaj va fi receptat diferit si va exercita efecte diferite, în funcție de tipul si de caracteristicile specifice canalului de presă.

Efectele mass-media se pot resimți în zone diferite ale societății. Pot acționa asupra indivizilor, grupurilor, instituțiilor sau asupra întregii societăți. Totodată, ele pot afecta personalitatea umană în: dimensiunea cognitivă (schimbarea imaginii despre lume), dimensiunea afectivă (crearea sau modificarea unor atitudini si sentimente) sau dimensiunea comportamentală (schimbări ale modului de acțiune al indivizilor si fenomene de mobilizare socială).

Dintr-o altă perspectivă, influența mass-media se poate produce într-un interval scurt de timp sau poate avea nevoie, până devine operațională, de un interval mai amplu. De asemenea, efectele presei pot crea schimbări dorite sau schimbări nedorite: ele pot fi rezultatul unui proces controlat (campaniile de presă) sau al unor circumstanțe mai mult sau mai puțin neasteptate.

Diferitele niveluri la care se exercită efectele presei nu pot fi izolate si nici nu trebuie gândite astfel, deoarece efectele adevărate, profunde sunt de ordin cumulativ:

În bibliografia de specialitate se consideră că influența mass-media poate să conducă, la nivelul receptorilor individuali, la realizarea acordului, identificării sau internalizării valorilor ori a sensurilor transmise prin presă8.

Putem identifica șase perioade în istoria occidentală care pot fi considerate revoluționare din punct de vedere al schimbului de  informație.

Prima dintre revoluțiile informaționale  poate fi considerată cea a scrisului, care a început în Grecia în secolul VIII Î.Hr., odată cu convergența dintre alfabetul fonetic importat din Fenicia cu Papirusul importat din Egipt. Din momentul în care scrisul a fost folosit pentru a depozita cunoaștere, mintea umană nu a mai fost constrânsă de limitele memoriei.

A doua revoluție a informației, cea a tiparului, a început în Europa în a doua jumătate a secolului XV, odată cu convergența hârtiei, importată din China, cu un sistem de tipărire asamblat de germanul Johannes Gutenberg9. Prin tipărire, informația a fost diseminată către toate straturile sociale. Tiparul în sine a dus la schimbări majore de ordin religios, economic, educațional și individual, schimbări pe care le numim Reformă, Renaștere, Umanism, Mercantilism, Sfârșitul erei feudale, marcând începutul lumii moderne.

A treia revoluție informațională, cea a mass mediei, a început în Europa de vest și estul Statelor Unite la mijlocul secolului XIX, prin convergența dezvoltării presei tipărite cu inventarea telegrafului, care a schimbat modul de transmitere a informației. Pentru prima dată, ziarele și revistele ajungeau la omul de rând cu știri despre evenimente locale și îndepărtate și bunuri ambalate de vânzare. Școlile publice și bibliotecile au împânzit zonele rurale și orașele în dezvoltare, iar alfabetizarea era 8 Ibidem9 Johannes Gutenberg - 1398-1468 - creditat cu crearea unui nou tip de presă tipografică și a unor cerneluri pe bază de uleiuri

6

disponibilă pentru mase.A patra revoluție, cea a divertismentului, a început în Europa și America la

sfârsitul secolului XIX cu ajutorul tehnologiilor de stocare a sunetului și fotografiile în mișcare, astfel încât poveștile erau tipărite și vândute ieftin. Divertismentul putea fi depozitat precum materialele de pe liniile de asamblare industriale, ajungand la radio, astfel încât întreaga lume avea acces la divertisment și începea să îl iubească. La început, nimeni nu și-ar fi imaginat numărul de ore pe care îl vom petrece cu această noua descoperire.

Unele echipamente de comunicații pe care azi le consideram obișnuite au fost inițial create pentru instituții guvernamentale și afaceriști. În ultimul sfert al secolului XIX, mașina de scris, telefonul și radioul au fost folosite în industria  comerțului. În secolul XX, casetele audio, video și calculatoarele au evoluat fără a se ști că în scurt timp se vor găsi în fiecare gospodărie. Așadar, nu toate tehnologiile de comunicare au fost implementate imediat în casele noastre, fiind la început folosite în scopuri organizaționale, bucurându-se prea puțin de încrederea publicului. În timp, însă, ne-au schimbat lumea.

A cincea  revoluție a informației se caracterizează prin apariția locuinței, ca magazie de comunicații, pe la mijlocul secolului XX, transformând fiecare cămin într-un centru de primire a informației și divertismentului, prin intermediul telefonului, înregistrărilor, îmbunătățiri ale tehnologiilor de printare și nu în ultimul rând servicii poștale universale și ieftine. Astfel, cu timpul mijloacele de comunicare au devenit parte din viața noastră.

A șasea revoluție a informației, cea informațională, a interconectării pe cale virtuală, este acum în construcție prin convergența computerului, radiodifuziunii, satelitului și tehnologiilor vizuale, prin apariția rețelelor de socializare și a dezvoltării internetului.

Fiecare revoluție are caracteristici comune cu celelalte, ele tinzând către o nivelare a condițiilor de viață a participanților. Rezultatele tind să fie egalitariste și converg către un grad mai mare de democratizare sau împărtire a influenței față de situația precedentă. Astfel, pe când fiecare revoluție informațională și-a urmat cursul, bazându-se pe creșterea disponibilității mijloacelor de comunicații, și conținutul transmisiilor a crescut calitativ. Din ce în ce mai mulți producători trimit o cantitate mai mare de informații pe o varietate de subiecte folosindu-se de mai multe canale către o audienta crescută.  Diseminarea producțiilor media, emanând dintr-o multitudine de surse independente, a dus la dezvoltarea a ceea ce postmodernismul numește descentralizare și fragmentare, odată cu creșterea libertății de expresie a punctelor de vedere, evenimente de referință, experiențe și povesti.

Schimbările în modul de a comunica au intâlnit opoziție din partea celor care, din motive politice sau financiare, nu agreau transformările care aveau loc. Aceasta  reacție  a fost inevitabilă din partea celor care erau nevoiți să renunțe la o parte din putere și control, răspunzând fie prin a încerca să folosească presa în avantajul lor, fie a-i împiedica pe ceilalți să o facă.

Cu toate acestea, în timp relativ scurt disponibilitatea cetățenilor de a se informa a crescut.  Prejudecata des întâlnită a cetățeanului neajutorat în fața tiranilor economici care domină media și cenzurează libertatea de  opinie, se dovedește falsă, întrucât

7

răspândirea mijloacelor de comunicare în masă a crescut posibilitățile de manifestări sociale de tipul protestului, dând astfel mai multă libetate de exprimare.

3. Consecințele inovației în tehnologia de comunicații

De ce credem ceea ce credem? Care sunt sursele și izvoarele opiniilor și atitudinilor noastre? Deși răspunsurile la astfel de întrebări cuprinzătoare sunt complexe, este evident că aproape tot ceea ce știm despre prezent și evenimentele de dincolo de orizonturile noastre limitate vine din mass-media, deosebindu-ne prin asta de strămoșii noștrii care învațau majoritatea lucrurilor prin experiență proprie. Dacă nu provine din surse de actualitate, cum sunt ziarele și revistele, atunci provine din cărți, depozite ale memoriei umane. Uneori informația este mediată prin alte persoane care au extras-o la rândul lor din mass media, dar poate suferi distorsiuni.

Mediatizarea are legatură cu schimbările sociale asociate cu dezvoltarea  mijloacelor de comunicare de masă, iar procesele de schimbare sociala în care media joaca un rol cheie pot fi caracterizate drept  extensive, de substitutie și acomodare.

Dimensiunea extensiva se explica prin faptul ca tehnologiile de comunicații extind limitele naturale ale capacitatii de comunicare umane, aceasta fiind limitata în ceea ce priveste spațiul, timpul și expresivitatea. Media transcende distanțele spațiale și temporale, chiar și posibilitățile de codare a informației, devenind, în termenii lui Marshall McLuhan10, extensii ale omului.

Mijloacele de comunicare substituie complet sau parțial activitățile sau instituțiile sociale, schimbându-le caracteristicile. Un exemplu recent este cel al jocurilor pe calculator unde personaje virtuale controlate de computer înlocuiesc jucătorii umani, sau efectuarea de operațiuni bancare pe Internet prin înlocuirea rolului  angajaților de la ghiseu cu soft-uri. Astfel, nu doar activitățile fără legatură cu domeniul media capată o formă mediatizată, dar și noile tehnologii de comunicații înlocuiesc mijloacele tradiționale de comunicare. Așa numitele evenimente media cum ar fi Jocurile Olimpice, încoronări sau vizite Papale înlocuiesc funcțiile comemorative și de ceremonial ale sărbătorilor naționale și religioase.

Tot așa, comunicarea prin telefon, sms, email sau prin rețelele de socializare, timpul petrecut în fața televizorului, au înlocuit conversația față în față și redactarea scrisorilor și interacțiunea între membrii familiei sau ai comunității.

Evenimentele media nu numai că extind și parțial înlocuiesc activitățile de zi cu zi, dar se și amestecă, se contopesc cu acestea. Utilizarea mijloacelor de comunicație devine parte din țesătura vieții noastre de zi cu zi, invadându-ne sfera profesională, personală, economică și culturală. Spre exemplu, ascultăm radioul în timp ce conducem, citim o revistă în metrou, ne uităm la televizor în timpul cinei, și ieșim  la o întâlnire la cinema.

Mai departe, simpla existență a mijloacelor de comunicații induce schimbări sociale. În plan economic, piața mijloacelor de comunicații atinge cifre mari, domeniul media oferă locuri de muncă pentru un număr mare de persoane, iar prin funcția de

10 Marshall Mcluhan - 1911-1980 - intelectual canadian și filozof in teoria comunicării.

8

canal publicitar acționează ca un catalizator pentru multe afaceri. Cu cât petrecem mai mult timp folosind mijloacele de comunicare, cu atât petrecem mai putin timp unii cu altii.

Numarul asociatiilor și cluburilor cu prezenta obligatorie tinde să scada, în timp ce creste numarul grupurilor și retelelor sociale, care totusi raman la nivel virtual și nu se finalizeaza prin activitati comune. Putem observa ca nu doar mijloacele de comunicare s-au transformat: desi tehnologia este creata de și pentru utilizatori, și utilizatorii de zi cu zi sunt afectati de noile mijloace de comunicare. Ne modeleaza vietile și perspectivele. Atunci când un numar suficient de mare de persoane adopta un nou mijloc de comunicare, astfel incat isi schimba obiceiurile de zi cu zi, societatea în sine se modifica.

De exemplu, modul cum folosim un computer s-a schimbat odata cu evolutia tehnologiei.  Fiind mai mic și mobil, il putem folosi eficient pentru a lucra în avion sau în masina, ca pasager, în timp ce ne deplasam prin trafic. Prin urmare, călătorii care se relaxau în timpul deplasărilor citind o revistă fără legatură cu domeniul serviciului, uitându-se pe fereastră sau făcând conversație cu vecinul de scaun, acum lucreaza. Am adaptat tehnologia și apoi aceasta ne-a schimbat obiceiurile. În timp de calitatea echipamentelor de comunicare a crescut și avantajele lor au fost recunoscute,  au intrat pe piata consumatorilor. Costul a scazut considerabil, iar inginerii  au imbunatatit designul pentru a le face mai usor de folosit. Drept consecință, un număr tot mai mare de familii au înlocuit cuvântul scris pe hârtie cu inregistrari audio și fotografii.

Timpul dedicat privitului la televizor e ingrijorator, ajungand la  o medie de 3 ore pe zi. Ideea generală ca viața se defășoară diferit comparativ cu câțiva ani în urmă, fiind mai confortabilă sau mai periculoasă, mai controlată sau dincolo de controlul nostru, nu ne duce totuși la concluzia că de vină poate fi timpul petrecut în fața ecranului televizorului. Și e doar un pas de la a privi viața ca fiind diferită până la a o privi ca fiind ciudată, fapt ce ar trebui să ne pară ingrijorător. 

Cei ce folosesc mai mult televizorul tind să fie persoane mai anxioase decat non-utilizatorii. Pornind de la aceasta premisa, persoanele anxioase pot  evita să iasa noaptea din casa, cumpara yale și lacate  puternice, și pot vota pentru un candidat ce pledeaza pentru securitate, toate acestea intamplandu-se fără a se face legatura cauzala către unul din echipamentele de comunicare de masă pe care le avem în casa.

Prin urmare, uneltele puternice ale comunicării de masă sunt utilizate pentru a genera emoții esențiale, pentru a acționa asupra celor ce creează schimbările politice în democrație. Ritmul revoluțiilor informaționale creste. A doua revoluție informațională a sosit la 1700 de ani după prima, iar ultimele patru, fiecare distinctă în felul sau, aproape s-au interpus în ultimele două secole.

Cea de-a sasea revolutie informatională e strâns legată de dezvoltarea internetului și a rețelelor sociale, dar aduce schimbări ce preconizează sfârsitul comunicării de masă. Noile mijloace de comunicare individualizează comunicarea, dând utilizatorului un grad înalt de selectivitate, atât asupra mijloacelor folosite, cât și asupra conținutului. În timp ce vechea media oferea conținut standardizat către un utilizator anonim, noile mijloace permit utilizatorilor să caute doar un anumit conținut, în funcție de nevoi și interese.

Evoluția noilor mijloace de comunicare are ca efect reducerea constrângerilor

9

asupra proceselor de comunicare.      Datorită creșterii volumului și diversității conținutului, receptorii pot alege în funcție de nevoile și interesele individuale, utilizatorii produc propriile mesaje, în loc de a le consuma de-a gata, crescând socializarea atât la distanță, cât și la nivel  regional.

Numărul utilizatorilor rețelelor de socializare a crescut foarte mult, unul dintre factori fiind creșterea utilizatorilor care au acces la internet pe telefonul mobil și alte dispozitive mobile și în al doilea rând datorită creșterii numărului persoanelor în vârstă ca utilizatori. Într-o viziune sceptică, recunoscând dezvoltarea și posibilitățile de comunicare actuale, trebuie să ținem cont și de problemele care pot apărea și anume:

folosirea noilor mjloace de comunicații necesită o infrastructură mult mai dezvoltată și echipamente specifice, de transmitere și terminale. Problema apare datorită faptului că, în interiorul țărilor și la nivel internațional, este o distribuție neuniformă a capabilităților economice și cognitive (pentru investiții în infrastructură, achiziții de  echipament, implementare hardware și software). În consecință, nu toate ramurile societății beneficiază în aceeași măsură de dezvoltările în domeniul comunicațiilor.

deși noile rețele și tehnologiile de stocare a informațiilor permit o utilizare cu un grad mai mare de independență și descentalizare, un anumit control se manifestă subtil, prin companiile de internet, baze de date și motoare de căutare.

noile mijloace de comunicare creează reguli de interacție și standardizează limbajul, un exemplu în acest sens îl constituie convențiile de scriere a unui e-mail sau a unui sms, iar limba engleză devine dominantă.

deși există posibilități de comunicare și interacțiune la nivel global, majoritatea utilizatorilor preferă să se învârtă în cercuri închise, interacționand prin rețelele de socializare tot cu persoane cunoscute, cu aceleași gusturi și pasiuni, fără a-și extinde universul interacțional social și cognitv.

Apar așa numitele bule de filtrare online, întrucât, mai nou, motoarele de căutare și rețelele sociale (Yahoo, Facebook, Twitter, Instagram, etc.) înregistrează căutarile utilizatorului și îi stabilesc o matrice de compatibiltate, afișând în continuare doar știrile, reclamele și noutățile potrivit acelei matrici, care, deși intr-o anumită măsură îi reflectă interesele, il izolează de restul subiectelor pe baza tiparului comportamental11.

Într-o viziune moderată, putem considera că noile mijloace de comunicații coexistă cu cele vechi, iar comportamentul utilizatorului nu se modifică dramatic.  Noile mijloace de comunicații extind cantitatea de informații non-ficționale (stiri) și ușurează accesul la informații cotidiene și la baze de date pentru profesioniști.

Divertismentul încă domină universul media în materie de conținut, transformându-se la nivel calitativ și cantitativ, devenind astfel mai divers și ușor de accesat. Deși utilizatorii iși creează și selectează propriul conținut prin site-uri personale și activitate pe forumuri și grupuri, majoritatea conținutului provine de la

11 www.blogspot.com - Evolutii ale comunicării mediatice

10

companiile media cu vechime.Cu cât petrecem mai mult timp absorbiți de mijloacele de comunicare în masă,

cu atât diminuăm contactul social, care nu poate fi ignorat deoarece avem o nevoie umană de a comunica față în față. Mijloacele de comunicare pătrund în viața noastră mai mult decât ne dam seama, ne influențează activitățile zilnice, nu le mai putem abandona sau ignora, de aceea trebuie să le valorificăm corect.

11

CONCLUZII

Stadiul de dezvoltare actual al  tehnologiilor de comunicare creează noi posibilități de utilizare și chiar afectează modul de viață al utilizatorilor. Pornind de la dimensiunea de utilizare ocazională, pentru a comunica și a menține contactul cu persoanele aflate la distanță, a ne ține la curent cu știrile prin intermediul televiziunii și ziarelor și a ne bucura de programele de divertisment în timpul liber, tehnologiile mass media ne permit acum să fim permanent conectași cu ceilalți, ne obligă să ne dezvoltăm un stil de viață de permanentă interacțiune, iar, dincolo de avantajele recunoscute ale acestei dezvoltări, trebuie să recunoaștem și apariția unor situații problematice.

Până unde poate continua această conectivitate, care este tiparul care îi ghidează pe oamenii care folosesc rețelele de socializare, în ce măsură cei care implementeaza noile tehnologii au dreptul sa ne analizeze comportamentul online și viața personală, sunt doar câteva dintre întrebările la care se caută răspunsuri în acest moment.

Cert este că utilizatorul se dezvoltă și el odată cu tehnologia pe care o folosește, dar trebuie să o analizeze critic, dincolo de informțiile de marketing oferite de producător. Depinde acum de ce ne pregătește viitorul, respectiv, cât de mare va fi decalajul între zone unde lumea este interconectată total și zone unde continuă stagnarea economică, distrugerea mediușui si, desigur, conectarea la noua tehnologie.

BIBLIOGRAFIE

12

[1] Tran Vasile, Stângiucelu Irina, Teoria Comunicării, Editura Comunicare.ro, București,

2003;

[2] Delia Cristina Balaban, Comunicare mediatică- suport de curs, Cluj Napoca, 2012;

[3] Delia Cristina Balaban, Directii de dezvoltare în știinta comunicării- suport de curs, Cluj

Napoca, 2012;

[4] Coman Mihai - Introducere in sistemul mass-media, Ed. Polirom, Iași, 2007;

[5] Lucia Dumbravă - Comunicarea mediatică în societatea modernă, Ed. Triconic, București,

2009;

[6] www.ubbcluj.ro - Comunicare mediatică- suport de curs

[7] www.blogspot.com - Evoluții ale comunicării mediatice

13