EncefalitaEncefalita afectează persoanele de toate vârstele, însă există două vârfuri de incidenţă: între cinci şi 30 de ani şi după vârsta de 50 de ani. Majoritatea bolnavilor se refac, dar un mic procent dintre aceştia se pot confrunta cu afecţiuni permanente, cum ar fi pierderea memoriei sau deficienţa de vorbire sau învăţare, lipsa controlului asupra muşchilor. Incidenţa de deces este mai mare la copiii cu vârste mai mici de un an sau la adulţii de peste 55 de ani.

Encefalita este o inflamaţie a creierului care rezultă de obicei în urma unei infecţii virale. Când creierul se inflamează, acesta devine mai mare ca volum şi iritat. Circulaţia normală a sângelui este alterată, conducând la simptome precum confuzie, febră şi cefalee. Mai pot apărea şi

sensibilitatea anormală la lumină, greaţa, vărsăturile, rigiditatea cefei sau a spatelui, lipsa de energie, încetineala, stări de letargie sau ameţeală. De asemenea bolnavul poate prezenta şi simptome mai grave cum ar fi convulsii sau tremur, schimbări de personalitate, pierderi de memorie, dificultăţi de înţelegere, nelinişte, nervozitate, halucinaţii.

Cea mai frecventă cauză a encefalitei este virusul herpes simplex, acelaşi virus care cauzează rănile ce apar la frig şi herpesul genital. Uneori, această boală poate fi cauzată de viruşii care determină apariţia oreionului, rubeolei, rujeolei, gripei şi a mononucleozei (virusul Epstein- Barr).

Un alt grup de viruşi, denumiţi arboviruşi, pot împrăştia encefalita mai ales prin înţepă turile ţânţarilor şi căpuşelor. Doar un număr mic de persoane înţepate de căpuşe sau de ţânţari infectaţi dezvoltă simptomele encefalitei. Boala cauzată de arboviruşi apare, de regulă, vara şi toamna timpuriu, când că- puşele şi ţânţarii înţeapă persoanele care petrec mai mult timp în aer liber. Deşi este foarte rară, infectarea cu virusul rabic (virusul turbării) poate conduce la encefalită.

Cea mai severă formă de encefalită poate duce la coma şi la decesul bolnavului, mai ales dacă afecţiunea este lăsată netratată. De cele mai multe ori, encefalita, care are simptome brutale şi severe de la început, poate ameninţa viaţa bolnavului.

Stadiile incipiente ale encefalitei pot determina simptome similare meningitei, care este tot o afecţiune gravă cauzată de bacterii sau viruşi. Bolnavul suspect de encefalită trebuie dus de urgenţă la spital unde medicii îl vor consulta şi vor institui metodele de tratament necesare salvării vieţii acestuia.

După externare, bolnavul va rămâne sub supravegherea unui medic care va urmări evoluţia recuperării şi vindecarea completă. Bolnavul, odată ajuns acasă, va căuta să respecte toate indicaţiile medicului curant, se va odihni mai mult şi va menţine un regim de nutriţie adecvat, ajutând astfel organismului să se refacă. Dacă există slăbiciune musculară sau probleme de coordonare ca urmare a encefalitei, medicul îi poate recomanda pacientului fiziokinetoterapie şi exerciţii de mişcare. De asemenea, dacă există probleme de vorbire sau pierderi de memorie, medicul poate recomanda exerciţ ii de vorbire şi terapie ocupaţională.