SINTEZE LA DISCIPLINA ELEMENTE DE TEORIA STATULUI ŞI DREPTULUI

TEMA I

SISTEMUL DREPTULUI ŞI ŞTIINłA DREPTULUI

1.1 NoŃiuni generale şi introductive ŞtiinŃa este un sistem de cunoştiinŃe despre natură, societate şi gândire, cunoştiinŃe

obŃinute prin metode corespunzatoare şi exprimate in concepte, categorii, principii şi noŃiuni. ŞtiinŃa trebuie înŃeleasa, mai întâi, ca o instituŃie, adică o organizaŃie de oameni care

îndeplinesc în societate anumite sarcini, apoi, ca o metoda, adică ansamblu de procedee, mijloace prin care se dezvăluie aspecte şi legităŃi noi ale lumii înconjurătoare în care se găsesc toate aspectele sociale mai vechi sau mai noi. ŞtiinŃa este privită ca un factor important, ca un izvor de idei generale şi principii filozofice despre lume si viaŃă.

Privită şi analizată din punctul de vedere al existenŃei ştiinŃei ca fenomen social şi ca formă specifică de activitate umană, ştiinŃa nu poate fi privită doar ca un sistem de idei, reprezentări, teorii(având o imagine statică), şi ca un sistem care se dezvoltă, produce în continuare noi cunoştiinŃe cu valori noi necesare în progresul social(partea dinamică a ştiinŃei). În decursul timpului au avut loc numeroase analize şi clasificări al sistemului ştiinŃei însă clasificarea trihotomică a rămas cea mai importantă şi cuprinde următoarele subdiviziuni de clasificare a ştiinŃei:

-ştiinŃe ale naturii; -ştiinŃe despre societate; -ştiinŃe despre gândire. ImportanŃa, scopul şi rolul ştiinŃelor despre societate este acela de a cunoaşte legile

generale ale existenŃei şi dezvoltării societăŃii, de a studia formele istorice de organizare socială şi modalităŃile specifice de manifestare a diverselor componente ale realităŃii social umane –exemplu realităŃi politice, realităŃi etice, realităŃi juridice etc..

ŞtiinŃa dreptului prin tradiŃie, prin conŃinutul său, prin obiectul său, aparŃine ştiinŃelor despre societate1. Legile generale ale societăŃii au anumite trăsături care le deosebesc de legile naturii în special prin aceea că legile sociale se manifestă în activitatea oamenilor dotaŃi cu conoştiinŃă şi raŃiune în vederea realizării scopurilor şi obiectivelor necesare în raporturile şi relaŃiile sociale. ŞtiinŃa dreptului asigură realizarea echilibrului social prin armonizarea tuturor relaŃiilor şi raporturilor sociale stabilind prin normă de conduită armonia socială.

1.2 ŞtiinŃa dreptului în sistemul ştiinŃelor sociale

Sistemul ştiinŃelor sociale este alcătuit din următoarele tipuri de ştiinŃe2: a) ŞtiinŃe care au ca obiect activităŃile umane şi îşi propun să stabilească legile şi

relaŃiile funcŃionale corespunzătoare. În cadrul acestor tipuri de ştiinŃe se utilizează observaŃiile sistematice, diverse experimente, studii statistice şi altele. Din această categorie de ştiinŃe fac parte: economia, politologia, psihologia, sociologia, demografia, lingvistica etc.

1 �

Prof. Univ. Dr. Nicolae Popa, Teoria Generală a Dreptului, Bucureşti, Editura Academiei, 1996. 2 A se vedea pe larg A Botor, ŞtiinŃele sociale şi mutaŃiile contemporan în epistemologic în vol. Epistemologia

ştiinŃelor sociale, Bucureşti, 1979, p. 95.

b) ŞtiinŃele care îşi propun reconstituirea şi interpretarea trecutului-exemplu ştiinŃele istorice.

c) Cercetarea ştiinŃei ca disciplină filosofică socio-umană abordând activitatea cognitivă ca o activitate esenŃial umană cu toate modificările şi transformările care se produc în societate.

d) ŞtiinŃele care delimitează lumea dominată de norme, obligaŃii şi atribuŃii care studiază aspecte normative ale activităŃii umane ex. etica, ştiinŃele juridice(ştiinŃa dreptului)

ŞtiinŃa dreptului(ştiinŃele juridice) studiază legile existenŃei şi dezvoltării statului şi dreptului, instituŃiile politice şi juridice, formele lor concret-istorice, corelaŃia cu celelalte componente ale sistemului social, modul în care instituŃiile politico-juridice influenŃează societatea şi suportă la rândul lor influenŃă socială.În cadrul sistemului ştiinŃelor sociale dreptul ocupă un loc distinct atât prin specificitatea obiectului său de cercetare-realitatea juridică, parte componentă a realităŃii sociale, cât şi prin relativa sa autonomie metodologică. ŞtiinŃa dreptului studiază juridicul în toate formele de manifestare, dar în primul rând ca o dimensiune inalienabilă a existenŃei umane în condiŃii social-istorice determinate. Fiind determinat de scopuri care se impun acŃiunii, dreptul-ca fenomen normativ- reprezintă o tentativă de disciplinare, de coordonare a relaŃiilor sociale, în vederea promovării unor valori larg receptate de societate cum ar fi: proprietatea, siguranŃa juridică si securitatea libertăŃilor individuale, societatea civilă etc. ŞtiinŃa dreptului formuleaza principiile generale în baza cărora dreptul îsi structureză un mecanism adecvat, eficient şi adaptat permanent la scara omului real, în aşa fel încât concret să influenŃeze comportamentul, în temeiul unor cerinŃe valorice.

ŞtiinŃa dreptului studiază natura juridicului, carecteristicele sale structurale, raporturile cu alte ştiinŃe, legăturile interne ale sistemului juridic iar dreptul reprezintă o generalizare a experienŃei umane într-un anumit sector de activitate şi conŃine o serie de date verificate şi sistematizate, un complex de noŃiuni, categorii, concepte şi principii, dar şi un ansamblu metodologic în baza căruia fenomenele pot fi studiate, investigate. ŞtiinŃa dreptului este întro permanentă mişcare şi schimbare ea se supune unui amplu proces explicativ în contextul social-cultural în care apar şi îşi duc viaŃa normele juridice şi instituŃiile juridice, colaborând în acest proces cu toate ştiinŃele sociale-economia politică, istoria, sociologia, demografia, statistica etc.

Dreptul în evoluŃia lui cunoaşte o dezvoltare şi o afirmare crescândă în domeniile cele mai variate şi diversificate ale societăŃii. Dezvoltarea relaŃiilor sociale, complexitatea lor crescândă, multiplicarea fără precedent a contactelor intra şi intersociale au determinat o dezvoltare corelativă a dreptului şi au generat apariŃia unor ramuri noi de drept- exemplu dreptul populaŃiei, dreptul nuclear, dreptul spaŃial, dreptul comunitar etc.complexitatea fenomenului social-juridic determină o structurare a eforturilor de cercetare a acestuia, o împărŃire a rolurilor cu necesutatea punerii în valoare a laturilor corelate ale acestui fenomen.

Dreptul este privit ca un fenomem complex al societăŃii şi este studiat din perspectiva globală ca unsistem închegat, cu regularităŃi caracteristice, din perspectivă istorică -fenomem ce îsi consevă anumite permanenŃe de-a lungul dezvoltării sociale- şi care se transformă totodată în cadrul acestei dezvoltări atât din perspectivă structurală cât şi ca elemente componente aflate într-o stare de interferenŃă.

În evoluŃia sa milenară, ştiinŃa dreptului a cunoscut un permanent proces de specializare, proces în care s-au cristalizat valorile ce constituie obiect specific de cercetare care ne duce cu gândul la definiŃia dreptului dată cu doua milenii în urmă de către Ulpian: ,,ŞtiinŃa dreptului este cunoaşterea lucrurilor divine şi umane, ştiinŃa de a deosebi ceea ce e drept şi ceea ce e nedrept’’

1.3 Structura sistemului ştiinŃei dreptului

Sistemul ştiinŃei dreptului(ştiinŃelor juridice) este alcătuit din următoarele părŃi3: -ştiinŃele juridice istorice -ştiinŃele juridice de ramură -ştiinŃele ajutătoare(participative) -introducerea în drept

ŞtiinŃele juridice istorice, cercetează istoria dreptului dintr-o anumită Ńară (ex. Istoria dreptului românesc) sau dezvoltatrea generală a fenomenului juridic (istoria generală a dreptului). Cercetarea istoriei dreptului prezintă o mare importanŃă din mai multe puncte de vedere:

- ea dovedeşte că structura actuală, studiată nu numai sincronic ci şi diacronic, are antecedente, legături statornicite istoric, în instituŃii vechi, iar urmărirea evoluŃiei acestor instituŃii subliniază puternic ideea de progres juridic. - studiul istoriei dreptului scoate la iveală existenŃa unor legi ale apariŃiei, devenirii sau dispariŃiei unor forme de drept, în strâns contact cu legile generale ale dezvoltării sociale sau cu bazine de civilizaŃie juridică atestate în timp.

Pentru dreptul românesc, studiul istoriei dreptului are şi o altă semnificaŃie şi anume acest studiu vine să ateste continuitatea vieŃuirii în acest spaŃiu al poporului român, vechile forme ale dreptului, întâlnite şi păstrate în cele trei Ńări -łara Românească, Moldova Şi Transilvania- însemnând un argument al duratei convieŃuirii poporului şi utilizării unor instrumente juridice similare.

Tot în categoria ştiinŃelor istorice despre drept intră şi istoria ideilor(doctrinelor) juridice, a marilor curente şi şcoli de drept(şcoala dreptului natural , pozitivismul juridic, şcoala istorică a dreptului etc.).

ŞtiinŃele juridice istorice vin să fixeze şi să identifice curentele juridice care în decursul timpului armonizate cu structurile sociale existente au contribuit la formarea unor anumite categorii juridice necesare stabilirii şi menŃinerii echilibrului social.

ŞtiinŃele juridice de ramură, studiază fenomenele particulare juridice – ramurile dreptului, exemplu: ştiinŃa dreptului constituŃional, a dreptului civil, a dreptului administrativ, a dreptului penal etc.. ŞtiinŃele de ramură se suprapun sistemului dreptului, criteriul lor de departajare şi organizare fiind obiectul reglementării juridice şi metoda specifică de reglementare.

Dreptul unui stat este alcătuit din numeroase norme şi instituŃii iar acestea formează sistemul unitar al dreptului statului respectiv.

Fiecare ramură a sistemului este alcătuită dintr-un grup de norme, organic legate, ce reglementează o categorie de relaŃii sociale, pe baza aceleiaşi metode şi în temeiul unor principii comune, exemplu: -dreptul civil reglementeză relaŃiile sociale cu conŃinut patrimonial(raportul de proprietate, raporturi obligaŃionale, etc.) precum şi relaŃii personale nepatrimoniale(proprietatea intelectuală, existenŃa şi integritatea morală a persoanei etc.), utilizând o metodă specifică –metoda echivalenŃei( a egalităŃii) părŃilor iar ştiinŃa de ramură care studiază normele şi raporturile de drept civil este ştiinŃa dreptului civil.

ŞtiinŃele juridice de ramură fac parte din sistemul ştiinŃei dreptului constituind elemente importante şi având baza în sub-sistemul ştiinŃelor juridice de ramură, care nu fac referire numai la acea ramură ci fac trimitere şi la interferenŃele care există între o ramură de drept şi alte ramuri existente –exemplu: o cauză civilă în care nu s-au respectat limitele legale poate constitui o acŃiune sancŃionată din punct de vedere administrativ, deci ramura de drept civil este în interferenŃă cu ramura de drept administrativ.

ŞtiinŃele juridice de ramură, alcătuiesc un sistem unitar care în funcŃie de acŃiunile şi cauzele existente, conlucrează prin ramurile de drept în funcŃie de necesitatea pentru realizarea şi stabilirea raportului juridic în cauză.

3 Nicolae Popa, op. cit., p. 10.

ŞtiinŃele ajutătoare(participative), sunt în strânsă legătură cu ştiinŃele juridice şi se află ca un grup de discipline ajutătoare sau participative exemplu: criminalistica, medicina legală, statistica juridică, logica juridică etc..

ŞtiinŃele ajutătoare sau participative, fără să facă propriu-zis parte din sistemul ştiinŃei dreptului sunt discipline, în numeroase cazuri, indispensabile cunoaşterii unor fenomene de drept sau bunei aplicări a normelor juridice.

În investigaŃia unor realităŃi de drept ele utilizează mijloace ştiinŃifice specifice ale unor ştiinŃe cum ar fi: ştiinŃe medicale, ştiinŃe matematice, ştiinŃe chimice, ştiinŃe fizice etc. –exemplu: în cadrul ştiinŃei ajutătoare, criminalistica utilizeaza ca procedee fizico-chimice fotografia judiciară.

Introducerea în drept este o parte importantă a sistemului ştiinŃei dreptului care contribuie la cunoaşterea şi cercetarea fenomenului juridic care nu poate rămâne nici la nivelul cunoaşterii formelor consecutive de drept(tratare istorică) nici la nivelul cunoaşterii formelor dreptului pozitiv, a dreptului activ , în vigoare, într-o anumită Ńară -tratarea în cadrul ştiinŃelor juridice particulare- ci ea evoluează în funcŃie de necesitatea socială existentă.

Ca orice ştiinŃă Introducera în drept, aspiră spre globalitate, spre cunoaştere prin ajungerea la concept, prin subsumarea fenomenelor particulare şi regăsirea lor în categorii de maximă generalitate –instrumente de expansiune(de autodepăşire).

Introducerea în drept se ocupă cu studiul conceptelor, categoriilor, principiilor şi noŃiunilor de bază ale dreptului şi în cadrul ei sunt elaborate instrumente esenŃiale prin care dreptul, în ansamblul său este gândit şi elaborat iar aceste concepte constituie conŃinutul, forma dreptului, esenŃa dreptului, norma juridică, izvorul de drept, raportul juridic, tehnica juridică etc..

Fundamentarea acestor concepte se realizează plecând de la datele furnizate de ştiinŃele juridice de ramură şi ştiinŃele juridice istorice, conceptele având rolul de a distinge, de a delimita, atribuind realităŃii juridice o anumită ordine şi o anumită structură.

Introducerea în drept urmăreşte organizarea şi explicarea logică a cadrului legal şi coordonează, sistemetizează, toate cunoştiinŃele în strânsă cooperare cu limbajul specific al ştiinŃelor de ramură. Conlucrarea dintre ştiinŃele de ramură, care constituie acele ştiinŃe particulare în care se studiază domenii relativ închise(domeniul civil, penal, administrativ etc.), împreună cu introducerea în drept care studiază ştiinŃa dreptului şi explică realitatea juridică generală, realizează progresul juridic necesar.

Introducerea în drept este necesară atât din punct de vedere teoretic cât şi din punct de vedere practic, ea constituind o disciplină de referinŃă pentru ştiinŃa dreptului având scopul principal de a îmbogăŃi şi amplifica cunoaşterea dreptului4. Introducerea în drept cuprinde în funcŃie de realitatea pe care o exprimă, o serie de experienŃe apărând ca adevărate complexe de valori, în care viaŃa juridică a pus ceva general valabil şi stabil, exemplu: conceptul de normă juridică însumează trăsăturile particulare ale tuturor normelor dreptului(norma de drept civil, norma de drept administrativ, norma de drept penal, etc.).

În decursul timpului ca ştiinŃă juridică Introducerea în drept a avut mai multre denumirin şi anume: Enciclopedia dreptului, Teoria generală a dreptului, Introducere în drept.

Denumirea de Enciclopedie a dreptului, a existat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, fiind potrivită pentru o disciplină ştiinŃifică care îşi propunea să efectueze studii generale asupra dreptului.

Ca disciplină de învăŃământ, Enciclopedia juridică sau Introducerea în drept este întâlnită în toate planurile de pregătire juridică în Ńările europene care îşi propun să stabilească relaŃii şi raporturi juridice necesare colaborării între state. În confruntare permanentă cu tendinŃele armonizării legislaŃiilor dintre state, Introducerea în drept contribuie esenŃial la progresul ştiiinŃei dreptului.

4 Vezi V. Hanga, Istoria dreptului românesc, vol. I, Bucureşti, Editura Academiei, 1998, p. 17-18.

TESTE EVALUARE:

1. Metodologia juridică reprezintă: a) un sistem de norme, principii şi criterii metodologice care explică raporturile şi legăturile

care se stabilesc între metodele specifice de cunoaştere şi cercetare a fenomenului juridic; b) un sistem al izvoarelor dreptului care explică apariŃia şi evoluŃia dreptului; c) un set de norme ale jurisprudenŃei şi doctrinei juridice care explică originea şi evoluŃia

dreptului; R:a 3. ComparaŃia presupune: a) două reguli ale comparaŃiei; b) trei reguli ale comparaŃiei; c) patru reguli ale comparaŃiei. R:c d) suma u4. Dreptul obiectiv desemnează: a) totalitatea normelor juridice cuprinse în Uniunea Europeană; b) ansamblul normelor juridice elaborate de stat în scopul desfăşurării normale a vieŃii în

comun a oamenilor; R:b c) suma reg5. Codul Hammurabi a fost elaborat în: a) Turcia; b) Afganistan; c) Babilon; R:c 6. Codul Manu a fost elaborat în: a) Turcia; b) Mesopotamia; c) Afganistan; d) India. R:d 7. EsenŃa dreptului este conferită de: a) voinŃa generală oficializată, devenită voinŃă juridică, exprimată în legi şi apărată de stat; b) voinŃa guvernului exprimată prin ordonanŃe de urgenŃă; c) voinŃa societăŃii civile; d) legile elaborate de societatea internaŃională. R:a 7. EsenŃa dreptului este conferită de: a) voinŃa generală oficializată, devenită voinŃă juridică, exprimată în legi şi apărată de stat; b) voinŃa guvernului exprimată prin ordonanŃe de urgenŃă; c) voinŃa societăŃii civile; d) legile elaborate de societatea internaŃională. R:d 8.Factorii de configurare si evolutie a dreptului sunt:

a) Cadrul stiintific, religios si cutumiar al unei societati; b) Societatea civila si cadrul natural; c) Factorul uman si societatea civila; d) Cadrul natural; cadrul economic, social si politic national; cadrul economic,

social si politic regional si international; societatea civila; factorul uman R:d

10. Cărui mare sistem de drept aparŃine dreptul român? a) german; b) francez;

c) romano - germanic; R:c

11. Elementele constitutive ale statului sunt: a) suveranitatea, teritoriul şi puterea politică; b) creştinismul, teritoriul şi populaŃia; c) teritoriul, populaŃia şi puterea de stat; d) suveranitatea şi populaŃia. R:c 12. Functiile statului sunt:

a) Legislativa si judecatoreasca; b) Executiva si de politica externa; c) Legislativa, executiva si administrativa, jurisdictionala si externa. R:c

TEMA II

METODELE CERCETĂRII ŞTIINłIFICE A FENOMENULUI JURIDIC

2.1 NoŃiunea şi consideraŃii generale privind metoda de cercetare Metoda cercetării ştiinŃifice a fenomenului juridic este un mijloc eficace al gândirii

adică modul în care cugetarea omenească se desfăşoară şi reproduce modul procesului realităŃii. Cercetarea ştiinŃifică privită şi analizată prin perspectiva principiilor metodice înseamnă a încheia o convenŃie între necesitate şi inteligenŃa în vederea stabilirii şi realizării drumului către adevăr. Cercetarea are ca preocupare folosirea metodelor eficiente în favoarea interesului pentru obiect şi în favoarea interesului pentru aflarea adevărului folosindu-se atât metode tradiŃionale cât şi metode moderne.

Cuvântul metodă vine de la grecescul ”methodos”- cale, drum, dar şi: mod de expunere, a gândi.

Metodologia reprezintă sistemul celo mai generale principii de investigaŃie, deduse din sistemul celor mai generale legi obiective iar metoda priveşte fie un anumit principiu metodologic(metoda particulară), fie un procedeu tehnic oarecare(metodă individuală).

O metodă, în sensul adevărat al cuvântulu trebuie să fie determinată de însăşi obiectul cercetării ştiinŃifice şi trebuie să corespundă legilor acestuia. Există şi se stabilesc între diversele trepte metodologice adică –generală, particulară, singulară- în cadrul cărora se stabilesc raporturi complexe şi se disting aspectele caracteristice, legăturii dintre general şi particular, dintre parte şi întreg, dintre proces şi moment.

Pentru o bună cunoaştere, explicare şi interpretare a dreptului trebuie utilizată o metodologie corespunzătoare în baza căreia să se realizeze o înŃelegere ştiinŃifică a mecanismului acŃiunii sociale a dreptului, funcŃiilor lui, a esenŃei conŃinutului şi formei sale a legăturilor multiple cu societatea.

Raporturile, legăturile, relaŃiile ce se stabilesc între diferite metode, fie înainte, fie în timpul, fie după încheierea actului de cercetare ştiinŃifică alcătuiesc obiectul metodologiei juridice, obiect pe care nu-l formează metodele în sine , ci raporturile multiple dintre acestea.

Pentru că metodele diferă ca grad de abstractizare, ca arie de aplicare, ca grad al preciziei, pe care le pot oferi cercetării ştiinŃifice în permanenŃă se dezvoltă metodologiile juridice cu norme de selecŃionare şi de cooperare prin care se pot aprecia avantajele şi eventual dezavantajele aplicării diverselor metode. Este necesar a se urmări o strânsă colaborare, o strânsă conlucrare, şi o combinare a metodelor de cercetare pentru că fiecare dintre ele are vocaŃia de a sesiza universalul şi prin implementare are rolul de a contribui la realizarea şi determinarea analizei generale a cauzei.

2.2 Metodele cercetării ştiinŃifice juridice În procesul definirii semnificaŃiei unor metode tradiŃionale şi a unor metode de

explicare şi interpetare a realităŃii juridice, într-o lume caracterizată printr-o mobilitate deosebită a structurilor sale componente, metodele juridice în cadrul cercetării ştiinŃei dreptului sunt acea îmbinare dintre ceea ce este general şi ceea ce este specific, în cadrul dreptului constituind o parte importantă despre ştiinŃa dreptului arătând modul cum lucrrază omul de ştiinŃă şi cum utilizează regulile ştiinŃei dreptului.

Cele mai importante metode ale cercetării ştiinŃifice juridice sunt: a) Metoda logică

d) Metoda comparativă e) Metoda istorică f) Metoda sociologică g) Metodele cantitative

a)Metoda logică –pentru că dreptul este o ştiinŃă eminamente deductivă, atât în construcŃiile sale, teoretic cât şi în practica juridică, necesitatea argumentării se prezintă ca o cerinŃă sine qua non. Cunoaşterea pe cale deductivă pleacă în drept de la premisa că nu se poate dovedi deductiv nimic decât pornind de la principii anterioare(de la anumite experienŃe). Metoda logică este de largă utilitate în orice act de gândire ştiinŃifică iar în drept ea constituie o totalitate de procedee şi operaŃiuni metodologice prin care se creează posibilitatea surprinderii structurii şi dinamicii raporturilor necesare existente între diferitele componente ale sistemului juruidic al unei societăŃi. Dreptul este o ştiinŃă eminamente sistematică şi se apropie foarte mult ca esenŃă şi structură de matematică, motiv pentru care cercetătorii au definit dreptul ca pe o ”matematică a ştiinŃelor sociale”. O asemenea apreciere este posibilă datorită caracterului pregnant logic pe care îl are dreptul, obiectul lor fiind total diferit însă atât matematica cât şi dreptul au puncte comune sub aspectul formei, ambele având necesitatea stringentă a probei şi formării ipotezelor. Aplicarea raŃională şi utilizarea tehnicii juridice în toate acŃiunile şi în toate tipurile de activităŃi umane bazată pe o logică juridică determină elaborarea dreptului, interpretarea normelor de drept, stabilirea şi codificarea juridică a faptelor şi aplicarea la acestea a normelor de drept adecvate utilizându-se logica juridică. Indiferent de poziŃiile exprimate, principiile logicii dau o expresie specifică dreptului iar sistemul gândirii juridice logice în toate operaŃiunile pe care le efectuează în elaborarea, interpretarea dreptului constituie principalele argumente juridice. În sens restrâns, logica juridica priveşte logica normelor, iar privită şi analizată în sens larg, logica juridică are in vedere elementele constructive de argumentare juridică. AplicaŃiile logicii au un rol important atât la nivelul logicii teoretice prin progresul şi dezvoltarea în cunoaştere cât şi la nivelul practicii juridice printr-un progres al ideilor

utilizate, prin teoretizarea argumentării ce constituie o componentă importantă a logicii juridice. Cunoaştem faptul că ştiinŃa înseamnă folosirea sistematică a puterii intelctuale umane pentru producerea cunoaşterii iar în cadrul ştiinŃei –ştiinŃa dreptului- îşi propune să expună tematic şi să analizeze logic, dreptul, în aşa fel încât acesta – ca factor de programare a libertăŃii de acŃiune a oamenilor- să constituie un tot coerent, care să nu se contrazică prin inadvertenŃe logice adică prin contradicŃii interioare. Aspectele logice ale ştiinŃei dreptului, care monopolizează preocupările omullui de ştiinŃă jurist, sunt strâns legate de aspectele ei psihologice şi siciologice iar ideile normative se exprimă în propoziŃii imperative, ca idei despre prescripŃie, interdicŃie, recomandare, stimulare ş.a. În preocupările de logică juridică există mari diferenŃieri între propozoiŃiile care exprimă reguli şi cele care le explică şi comentează . Metoda logicii juridice este de largă utilitate pentru că instrumentele logice analizează în permanenŃă construcŃiile tehnice ale dreptului care pun în lumină virtuŃile teoretice ale sistemului de drrept şi finalităŃile pe care le urmăreşte împreună cu valorile pe care le ocroteşte sistemul de drept.

b)Metoda comparativă -este metoda care defineşte comparaŃia ca pe o operaŃie ce urmăreşte constatarea unor elemente identice sau divergente, la două fenomene. Comparaea sistemelor de drept ale diverselor state, a trăsăturilor ramurilor instituŃiilor şi normelor acestora s-a dovedit extrem de fructuoasă în procesul metodologic de studierea fenomenului juridic iar acest fapt a determinat în anumite sisteme de învăŃământ juridic recunoaşterea existenŃei unei ramuri ştiiŃifice- ştiinŃa dreptului comparat.

Exinderea metodei dreptului comparat este impusă din ce în ce mai mult pentru că ea constituie elementu esenŃial al legăturilor dintre state în vedera creşterii volumului contactelor economice şi sociale, ca urmare a amplificăriii interdependenŃelor în planul dezvoltării economice şi culturale a Ńărilor lumii şi aduce o contribuŃie foarte mare necesităŃii cunoşterii diverselor sisteme naŃionale de drept.În forma sa de început, concepŃia asupra dreptului comparat apare la începutul secolului XX şi se dezvoltă treptat în funcŃie de necesităŃile utilizării în societate îmbogăŃindu-se cu lucrări care au pus bazele unor metode eficiente ale dreptului comparat. Alături de comparaŃie se mai utilizează în mod necesar şi alte instrumente ale logiciii: clasificări, diviziuni, definiŃii, analogii.

ŞtiinŃa dreptului comparat fixează anumite reguli care, cu ajutorul unor observaŃii riguroase a acestor reguli asigură succesul metodei comparaŃiei dându-i un caracter ştiinŃific indispensabil.

Una din regulile metodeei comparaŃiei impune a se compara numai ceea ce este comparabil adică, dacă sistemele comparate aparŃin aceluiaşi tip istoric de drept sau aparŃin unor sisteme istorice de drept diferite.

O altă regulă a metodei comparative obligă să se considere termenii supuşi comparaŃiei în conexiunile lor reale, în contextul social, politic, cultural, din care au rezultat. Este necesar ca în procesul de comparare să se plece de la cunoaşterea principiilor de drept şi a regularităŃii care comandă sistemele de drept comparate.

Prin metoda de cercetare a comparaŃiei trebuie cercetat sistemul izvoarelor dreptului care oferă imaginea poziŃiei diferite a formelor de exprimare a dreptului –legi, cutume, precedente judiciare-, de la un sistem juridic la altul.

În aprecierea termenului de comparat trebuie să se Ńină seama nu numai de sensul iniŃial al normei, ci şi de evoluŃia acesteia în timp, în procesul aplicării normei.

La baza tuturor comparaŃiilor trebuie să stea descoperirea unui număr anumit de indicii comun, a căror existenŃă permite compararea şi discuŃia despre o identtitate de fenomene.

ComparaŃia ajută esenŃial la construirea tipologiilor juridice şi clasificării lor iar în procesul de legiferare, metoda comparativă are o mare importaŃă pentru că ea furnizează informaŃii preŃioase legiuitorului, în legătură cu reglementările cuprinse în alte sisteme de drept sau în documente juridice internaŃionale.

c) Metoda istorică. Este metoda care se împleteşte strâns cu istoria dezvoltării sociale unde istoria constituie modalitatea prin care oamenii îşi reafirmă apartenenŃa lor la aceeaşi unitate constituind un sector al comunicării cunoştiinŃelor în evoluŃia timpului.

Pentru jurişti este extrem de importantă dezvăluirea sensului evenimentelor trecute, a regularităŃilor ce prezidează la succesiunea acestora, regularităŃi ce-şi exercită influenŃa şi asupra dreptului. În fiecare lege sunt sistematizate necesităŃi reale ale vieŃii şi se exprimă o anumită stare a moravurilor şi din acest motiv cunoaşterea reglementărilor şi formelor de drept constitue un important document şi pentru istorie.Exemplu: Legea celor XII Table, care a rezistat cu mici modificări, timp de peste zece secole, vasta operă legislativă a lui Justinian-Codul, Digestele, Institutele, Novelele-, Codul lui Manu în India etc., sunt monumente juridice dar, în egală măsură ele constituie şi dovada evoluŃiei istorice.

În îndelungata istorie a poporului român formele dreptului vechi fac proba spiritului uman , al setei de dreptate şi adevăr care au caracterizat acest popor. În conştiinŃa poporului şi în cercetările istorice, legea Ńării sau obiceiul pământului erau socotite un ,,drept vechi’’, o datină din bătrâni povenind din timpuri, de la alcătuirea Ńării sau mai încolo.

În dreptul feudal scris –Pravila lui Vasile Lupu, Pravila lui Matei Basarab ş.a., sunt cuprinse reglementări noi care oglindesc schimbările petrecute în viaŃa economică, politică şi culturală în Ńările române în acea perioadă.

În general dreptul urmează firul evoluŃiei sociale, în el reflectându-se nivelul dezvoltării culturale al unei societăŃi.

Valoarea creaŃiei juridice a diferitelor popoare şi din diferite epoci istorice se integrează în mod nemijlocit în cultura poporului şi epocii respective, contribuie şi în acelaşi timp depinde de nivelul acelei culturi.

Pentru cunoaşterea sistemelor de drept sunt extrem de utile juristului, concluziile istoricului şi în acelaşi timp şi istoricul trebuie să cunoască documentele juridice existente. Marele istoric Xenopol mărturisea că practica şi teoria dreptului au fost pentru el una din cele mai bune pregătiri pentru tratarea istoriei. Orice istorie are ca scop principal aflarea şi dovedireea adevărului din cadrul faptelor omeneşti iar ideea dreptului străbate de la un capăt la altul istoria. Cercetătorii, în decursul timpului au susŃinut că pentru a se realiza aflarea adevărului în decursul timpului orice jurist este necesar să fie istoric şi ficare istoric să fie şi jurist. Istoria cuprinde toate genurile de manifestări, deci şi pe cele juridice iar ca ştiinŃă, ea este un mod de explicare a lumii iar această explicaŃie o relizează utilizând instrumentul juridic prin intermediul căruia se află adevărul.

Plecând de la datele pe care le oferă istoria în cercetarea marilor instituŃii juridice, constatând vechimea lor le urmăreşte evoluŃia, configuraŃia şi funcŃiile cu ajutorul ştiinŃei dreptului. Originea şi apariŃia statului şi dreptului nu pot fi studiate fără să se pornească de la punctele de vedere afirmate în istorie iar uneori pe baza unor date istorice se realizează reconstituirea fizionomiei unor instituŃii ale dreptului. ”Istoria este întotdeauna produsul unei Istorii” scria C.Noica iar istoricul trebuie să vadă epoci şi destine, să explice ce a fost şi ce este pentru a putea fi stabilit adevărul şi a se cunoaşte utilitatea şi importanŃa desfăşurărilor evenimentelor relatate.

d) Metoda sociologică, reprezintă o direcŃie de cercetare cu reale foloase pentru cunoaşterea realităŃii juridice pentru că existenŃa dreptului este intim legată de viaŃa socială. Toate fenomenele juridice sunt fenomene sociale însă nu toate fenomenele sociale sunt fenomene juridice.

Juriştii au privit şi analizat întotdeauna instrumentul lor de lucru adică legea ca pe o realitate cu o incontestabilă încărcătură socială şi umană şi au fost preocupaŃi să stabilească o posibilă corespondenŃă alegilor cu lumea înconjurătoare.

Întâlnirea dintre sociologie şi drept s-a petrecut cu mult timp în urmă adică, la o sută de ani de la apariŃia, în 1804, a Codului Civil francez s-a constatat o anumită rămânere în urmă legilor faŃă de evoluŃia societăŃii, o anumită întârziere culturală iar dreptul se afla în întârziere faŃă de fapte dezvăluindu-şi limitele pe care le avea.

În acest context sociologia aduce o viziune nouă asupra dreptului, definindu-l ca pe un factor social şi în acest încearcă să resistematizeze sursele evoluŃiei şi influenŃei dreptului asupra societăŃii, oferind ştiinŃelor juridice o metodă raŃională de studiere a fenomenului social. În România au existat preocupări de cercetare sociologică a dreptului şi una din cele mai importante echipe a fost organizată şi condusă de Dimitrie Gusti cunoscută în Europa sub denumirea de,,Şcoala Sociologică de la Bucureşti’’. Şi-au adus de asemenea o importanŃă contribuŃie prin lucrările lor profesorii Petre Andrei, Mircea Djuvara, Eugeniu SperanŃia, Mircea Manolescu ş.a. Cercetarea sociologică a dreptului pune în lumină faptul că între fenomenele sociale există unele care au un caracter juridic deosebit .-legile, activitatea jurisdicŃională,activitatea administrativă-, denumite fenomene juridice primare şi există fenomene juridice secundare în care elementul juridic este mai puŃin evident.

Metoda sociologică are o importanŃă deosebită prin faptul că dreptul este o realitate socială iar regulile de drept au importante consecinŃe implicate în destinul social şi individual al omului iar juristul trebuie să se plaseze în centrul vieŃii sociale şi să acorde aspectelor sociologice ale dreptului cea mai mare atenŃie pentru că aspectele de contact, sociologico-juridice deschid largi perspective juristului determinându-l să cunoască şi să cuprindă larg existenŃa şi prezenŃa lumii exterioare.

e) Metodele cantitative, sunt metodele care în ultimul timp capătă o tot mai mare pondere în cercetarea ştiinŃifică juridică, cu largi şi imediate aplicaŃii în practica dreptului.

Necesitatea introducerii unor metode cantitative în cercetarea ştiinŃifică juridica şi în practica dreptului a apărut din nevoia de a oferi noi valenŃe acestei cercetări, metodă care dă posibilitatea stabilirii unor legături rapide şi eficiente. De exemplu folosirea calculatoarelor ajută şi dă posibilitatea prin timpul economisit şi prin eficienŃa rapidităŃii operaŃiunilor îmbunătăŃind astfel procesul decizional prin efectuarea mult mai rapid a diferitelor operaŃiuni necesare.

Pe plan mondial cercetările de informatică au fost orientate în următoarele direcŃii: elaborarea şi sistematizarea legislaŃiei, evidenŃa legislativă, evidenŃa deciziilor de practică judecătorească, stocarea şi sistematizarea informaŃiei ştiinŃifice juridice, evidenŃe cronologice etc..

În planul evidenŃei legislative calculatorul în baza programelor informatice, oferă datele necesare în vedera aprecierii exacte a corelaŃiilor dintre reglementări, relizând recensământul normelor de drept ce poate intra în conflict, incompatibilităŃile şi distorsiunile posibile.

Consiliul Europei prin DirecŃia Afacerilor Juridice şi Comisia ComunităŃilor Europene prin Serviciul juridic desfăşoară în mod coordonator, eforturi pentru unificarea cercetărilor privind legislaŃia comunitară având în vedere armonizarea modalităŃilor implementării informaŃiei juridice în calculator, în domenii privind tratatele internaŃionale, reglementările interne şi date de statistică juridică. Metodele cantitative aplicate în drept au meritul incontestabil de a contribui efectiv la perfecŃionarea reglementărilor juridice, la sporirea eficienŃei lor sociale, şi la îmbunătăŃirea vieŃii practice de realizare a dreptului.

TESTE EVALUARE:

2. Metoda comparativă de cercetare juridică desemnează: a) operaŃiunea prin care se stabilesc asemănările existente între două instituŃii

juridice; b) activitatea de a compara două sisteme de drept; c) operaŃiunea prin care cercetătorul sau analistul fenomenului juridic urmăreşte să

constate şi să fixeze elemente identice sau divergente la două fenomene juridice cercetate; d) totalitatea operaŃiunilor de cercetare ştiinŃifică prin care sunt stabilite diferenŃele între două sau mai multe sisteme de drept.

R:c 22. Care sunt evenimentele legislative: a) codificarea şi incorporarea; b) iniŃierea proiectului de lege, dezvoltarea proiectului de lege, adaptarea proiectului de

lege, promulgarea legii, publicarea legii; c) modificarea, completarea, republicarea, suspen-darea, abrogarea, rectificarea

actelor normative; d) stabilirea stării de fapt, alegerea normei, interpre-tarea normei, elaborarea actului

de aplicare; e) asigurarea cadrului organizatoric necesar, respec-tarea dispoziŃiilor normative,

implicarea organelor de stat. R:c

TEMA III

CONCEPTUL DREPTULUI 3.1 Acceptiunile, originea, apariŃia dreptului

Cuvântul ,,drept’’ este folosit în mai multe accepŃiuni.El derivă de la latinescul

directus, luat în sens metaforic( directus de la dirigo, care însemna ,,drept’’ adică de-a dreptul, direct, linie dreaptă). Cuvântul drept semnifică ştiinŃa dreptului –ansamblul de idei, noŃiuni, concepte şi principii care explică dreptul şi prin intermediul cărora dreptul poate fi gândit. Dreptul, ca ansamblu de norme care organizează viaŃa în comun, este o tehnică a convieŃuirii umane, destinată să disciplineze comerŃul uman şi să apere societatea de excese. Dreptul nu este numai ştiinŃă, el este în egală măsură tehnică şi artă în vedera disciplinării societăŃii. Regulile juridice impun obligaŃii, organizează funcŃionarea generală a statului şi organismelor nestatale, oferă(deschide) posibilitatea valorificării unor interese, recunoscând capacitatea participării individuale în diferite relaŃii, roluri şi statute(de producător, de cumpărător, de vânzător, de locatar, de locator, de părinte etc.).

Dreptul înbină necesitatea şi libertatea, sens care rezultă chiar din scopurile generale ale vieŃii sociale, scopuri prefigurate în ansamblu normelor legale şi acest ansamblu alcătuieşte dreptul obiectiv. Într-un alt sens cuvântul drept semnifică facultatea uni subiect de a-şi valorifica sau de a-şi apăra împotriva terŃilor un anumit interes, legalmente protejat, această accepŃiune alcătuind dreptul subiectiv. Totalitatea normelor juridice în vigoare (active) dintr-un stat poartă denumirea de drept pozitiv, adică undrept aplicabil imediat şi continuu, obligatoriu şi susceptibil de a fi adus la îndeplinire printr-o forŃă exterioară cu ajutorul instanŃelor abilitate. Dreptul este considerat a fi o „artă” unde legiuitorul trebuie să ştie să selecteze din ansamblul trebuinŃelor sociale pe cele care răspund unor nevoi reale, judecătorul având posibilitatea de a aplica legea în conformitate cu litera şi spiritul său posedând arta de a o aplica. Juridicul defineşte o parte componentă a realităŃii sociale, alături de politic, etic, economic, etc. Dreptul este indisolubil legat de evoluŃia generală a societăŃii, de particularităŃile societăŃii în diferitele sale trepte de dezvoltare istorică. Romanii credeau în veşnicia dreptului şi considerau că acolo unde este societate există şi drept.

AdepŃii Şcolii Dreptului Natural, pornesc de la concepŃia aristotelică după care „omul este un animal social” iar din nevoia instinctivă de a trăi în societate, apare şi nevoia de a se stabili norme juridice în baza cărora omul să-şi satisfacă nevoile sociale. Legiuitorii RevoluŃiei franceze sunt puternic conduşi de ideile Dreptului Natural care constituie un izvor al tuturor legilor pozitive şi este raŃiunea naturală care.i guvernează pe oameni şi dreptul natural a avut un rol important în anumite perioade şi epoci istorice. Dreptul exprimă nevoile sociale ale unei colectivităŃi constituite în formă politică şi astfel dreptul apare în condiŃii social-istorice determinate caracterizate prin diferenŃieri specifice societăŃii politice. În evoluŃia sa omul pleacă de la o stare de dependenŃă totală faŃă de natură – omul în situaŃia de culegător, folosind tot ceea ce natura îi pune la dispoziŃie în stare brută, fără a prelucra obiectele înconjurătoare şi instinctiv din necesitatea supravieŃuirii se produce apropierea şi leătura dintre om şi natură.

La scara devenirii sale istorice, determinate de mari mutaŃii economice(descoperirea focului, domesticirea animalelor, prelucrarea pământului etc.), este prima formă de organizare socială denumită gintă. Ginta a fost formă universală de organizare a societăŃii primitive şi mai multe ginŃi formau Fratrii şi Triburi.

Cercetările efectuate de sociologi, istorici, antropologi ai culturii în comunităŃi aflate pe treapta primitivă de dezvoltare au scos la iveală faptul că în aceste comunităŃi raporturile membrilor erau conduse pe baza unor comandamente ce exprimau nevoile elementare ale vieŃii în comun şi care erau cuprinse într-un sistem de norme sociale.

Asemenea cercetări confirmă faptul că regulile sociale sunt indispensabile oricărei forme de organizare socială şi ele sunt determinate în mod necesar de evoluŃia socială şi alcătuiesc un dezident al oricărei ordini sociale.

O seamă de cercetători(Thurnwald, Malinowski, Hoebel etc.) consideră că aceste seturi de norme sociale alcătuiesc dreptul societăŃilor primitive.

3.2 Dimensiunea istorică şi dimensiunea socială a dreptului

Dreptul apare în orientul antic iar între primele legiuiri, ca adevărate monumente juridice sunt menŃionate: Codul lui Hamurabi(Babilon), Legile lui Manu(India), Codul lui Mu(China).

În Europa, primele legiuiri consemnate documentar sunt Legile lui Lycurg în Sparta(sec.X-IX î. chr.), Legile lui Dracon şi Salon în Atena (sec VI – V î. chr.), Legea celor XII Table la romani (sec. V î. chr), Legea Salică la franci (sec V-VI ).

Dreptul este un produs complex al societăŃii; normele sale intervin în procesul productiv, stabilind reguli generate pentru actul zilnic, repetat al producerii, repartiŃiei şi schimbului de produse şi activităŃi.

„Legile sunt matca şi mama noastră” – afirma D. Cantemir, subliniind prin aceasta poziŃia dreptului în societatea civilizată, ca un nucleu al ordinii sociale şi condiŃie a bunei derulări a raporturilor umane.

Realitatea juridică este o dimensiune inalienabilă a realităŃii sociale în condiŃii iatorice determinate iar existenŃa ei nu poate fi desprinsă de existenŃa celorlalte părŃi ale unei societăŃi, suportând influienŃa acestora şi exercitând la rându-i influienŃă asupra lor şi din acest motiv realitatea juridică sau juridicul este denumită şi sistem juridic.

3.3 Factorii de configurare a dreptului

Factorii de configurare a dreptului sunt acele categoriicare cuprind toate elementele

caracteristice participării omului la viaŃa socială şi cu ajutorul cărora se realizează corelaŃia omului cu mediul natural şi social. ExistenŃa unor factori exteriori complecşi care exercită influienŃă asupra dreptului este importantă pentru că transmite în relaŃia dintre om-natură şi în raporturile create, caracter evolutiv dreptului şi progresului juridic. În funcŃie de rolul pe care îl joacă factorii în configurarea dreptului ei sunt grupaŃi în trei mari categorii:

h) Cadrul natural i) Cadrul social–politic j) Factorul uman

1.Cadrul natural este factorul de configurare a dreptului care în toate componentele sale – mediul geografic, factorii biologici, fiziologici, demografici – influenŃează dreptul. Necesitatea stabilirii corespondenŃei legilor cu mediul înconjurător a fost intuită de multă vreme în gândirea politico-juridică.

Diversele împrejurări naturale (evenimente), care nu depind de voinŃa omului, pot, prin voinŃa legii, constitui cauze de naştere, modificare sau stingere a raporturilor juridice. Asemenea evenimente sunt: naşterea, moartea, curgerea implacabilă şi ireversibilă a timpului, calamităŃi naturale, etc. Manifestarea forŃei regulatoare a acestui factor-cadrul natural, trebuie la finalitate acŃiunea este corelată avându-se în vedere interesul social.

2.Cadrul social–politic, influenŃează dreptul constituindu-se ca un factor de configurare cu acŃiune specifică. Fiind un produs social, dreptul se află într-o permanentă şi constructivă relaŃie cu interesele structurilor sociale.

Asupra dreptului exercită influenŃă şi structurile organizatorice ale societăŃii. Nu se au în vedere doar structurile politice oficiale- statul în primul rând, ci şi grupurile de interes, grupurile de presiune, partidele politice- structuri sociale nestatale. Un grup de interes este orice structură grupată pe baza unora sau mai multor atitudini comune transmise cu anumite scopuri celorlalte grupuri din societate în vederea stabilirii, menŃinerii sau intensificării formelor de comportament care sunt implicate în atitudinile comune.

3.Factorul uman, reprezintă zona centrală de interes pentru orice legiuitor. Reglementând comportamentul oamenilor în cadrul unor categorii diverse de raporturi sociale, dreptul se raportează permanent la prezenŃa omului în societate, la capacitatea sa de a influenŃa şi chiar de a transforma socialul. De la naştere omul parcurge un proces complex şi îndelungat de socializare, concept care semnifică integrarea sa în societate şi învăŃarea modului social de existenŃă, subordonarea faŃă de conduita-tip prescrisă în normele sociale.

AcŃiunea acestui factor de configurare a dreptului prezintă o omportanŃă aparte pentru că prefigurează tipuri de conduită umană, variante de comportament, unde legiuitorul are în vedere participantul posibil la comerŃul juridic atribuind acestui participant diverse statuturi şi roluri.

Construirea de către legiuitor a soluŃiilor normative apare ca o acŃiune condiŃionată de relaŃii complexe –sociale, economice, spirituale, axiologice, interne sau internaŃionale.

Factorii de configurare a dreptului reprezintă importante surse naturale şi sociale, din care acesta îşi trage obiectul, subiectele, conŃinutul, finalităŃile şi într-o oarecare măsură, chiar forma.

3.4. EsenŃa, conŃinutul şi forma dreptului

În general, esenŃa unui fenomen reflectă unitatea laturilor, trăsăturilor şi raporturilor interne necesare, relativ stabile care constituie natura lăuntrică a fenomenului şi-l fixează într-o clasă de fenomene adiacente. EsenŃa dreptului presupune pătrunderea înlăuntrul său, sesizarea legăturilor intime care-i conferă relativa stabilitate,identificarea calităŃilor interne. Din mutitudinea determinărilor calitative ale dreptului se desprinde o calitate principală care exprimă calitatea întregului, determinarea lui internă; aceasta este calitatea juridică a voinŃei şi interesului care prezidează la apariŃia normelor dreptului şi care asigură un anumit echilibru în desfăşurarea raporturilor interumane. În drept, rolul voinŃei are o dublă semnificaŃie: este vorba mai întâi, de rolul voinŃei generale(a grupurilor sociale sau a întregii societăŃi) determinată de anumite interese şi care tinde să se oficializeze prin intermediul activităŃii statale şi apoi de voinŃa individuală manifestată în procesul aplicării dreptului. VoinŃa este o categorie psihologică; ea reprezintă acel proces psihic prin care se înfrâng anumite obstacole, prin acŃiuni orientate către realizarea unui anumit scop propus în mod conştient. ConŃinutul dreptului îl constituie ansamblul elementelor, laturilor şi conexiunilor care dau expresia concretă(contur) voinŃei intereselor sociale ce reclamă oficializarea şi garantarea pe cale etatică. Dinamica dreptului determină aprofundarea cunoaşterii conŃinutului dreptului, în toată complexitatea sa şi în considerarea conexiunilor, a legăturilor, interne şi externe multiple ale elememtelor sale componente. ConŃinutul dreptului are ca latură componentă dominantă sistemul normelor juridice, lucru care-i determină pe unii specialişti să-l numească conŃinutul normativ al dreptului pentru că orice sistem de drept îşi realizează funcŃiile prin acŃiunea normei de drept, iar mecanismul influienŃei ale asupra relaŃiilor sociale este esenŃial legat de modul în care etalonul de conduită pe care îl cuprind norma pătrunde în Ńesătura raporturilor interumane. ŞtiinŃele juridice utilizează de multă vreme metoda tipologică(tipologico-clasificatoare), pentru că tipologiile juridice sunt realizate în drept prin considerarea elementelor şi relaŃiilor reale din viaŃa juridică pentru a putea acunoaşte mai precis ce mecanisme sau relaŃii structurale au fost stabilite într-o arie de probleme juridice. Clasificarea tipurilor de drept trebuie să plece de la considerarea atât a laturilor conŃinutului dreptului cât şi de la trăsăturile specifice ale modului de exprimare a acestui conŃinut iar în tipologia dreptului mao pot fi luate în calcul mule alte criterii cum ar fi: dependenŃa de tipologia sistemelor de organizare socială, apartenenŃa sau conectare la un bazin de civilizaŃie juridică etc. Potrivit criteriului apartenenŃei dreptului la un bazin de civilizaŃie juridică, în dreptul comparat s-a realizat şi o altă tipologie-familia de drept. R. David analizaează următoarele

familii de drept: romano-germanică, anglo-saxonă(common law), dreptul socialist, dreptul musulman, hindus, chinez, japonez şi dreptul Africii negre şi al Madagascarului. DiferenŃele specificice din aceste familii(ce alcătuiesc marile sisteme de drept contemporan) sunt de natură ideologică-juridică. Sistemele juridice de tradiŃie romanică(familia dreptului romano-germanic) sunt rezultatul recepŃionării dreptului roman în Europa şi în alte părŃi ale lumii. Familia dreptuluianglo-saxon a fost creată în Anglia, fiind în vigoare în această Ńară şi în łara Galilor, precum şi în S.U.A., Australia, Noua Zeelandă, India s.a.

În exitenŃa sa milenară dreptul a primit numeroase definiŃii. Romanii au început prin a defini dreptul prin referire la categorii ale moralei, ”dreptul este arta binelui şi a echităŃii”, unde atât binele cât şi echitatea sunt categorii etice. Cicero, definea dreptul, ca fiind o lege adevărată, dreapta raŃiune, conformă cu natura, răspândită în toŃi, constantă, eternă. Această lege nu este permis să fie abrogată şi nici nu se poate deroga de la ea fiind eternă şi neschimbătoare, cârmuind pe toŃi oamenii şi în toate timpurile. Şcoala istorică germană a dreptului aduce un punct de vedere nou care zdruncină credinŃa în existenŃa unui drept natural. Conform concepŃiei şcolii istorice, dreptul este un produs istoric fără de care nu am putea explica diversitatea concepŃiilor juridice şi a fenomenelor de drept diverse de la popor la popor şi de la epocă la epocă. Profesorul clujean, Eugeniu SperanŃia, definea dreptul ca ”un sistem deductiv de norme sociale destinate ca printr-un maximum de justiŃie realizabilă să asigure un maximum de socialitate într-un grup social determinat”. Dreptul este ansamblul regulilor asigurate şi garantate de către stat, care au ca scop organizarea şi disciplinarea comportamentului uman în principalele relaŃii din societate, într-un climat specific manifestării coexistenŃei libertăŃilor, apărării drepturilor esenŃiale ale omului şi justiŃiei sociale.

TESTE DE AUTOEVALUARE:

53. Care sunt componentele realităŃii juridice? a) realitatea economică, realitatea politică, ideologică, culturală, realitatea religioasă,

realitatea demografică; b) conştiinŃa juridică, dreptul, ordinea de drept; c) cadrul economic, social, politic, natural, factorul uman; d) factorul geografic, factorul bio-fiziologic, factorul demografic, evenimentele naturale;

e) norma juridică, instituŃia de drept, ramura de drept, diviziunile dreptului. R:b

TEMA IV

DREPTUL ŞI STATUL

4.1. NoŃiunea, conŃinutul, şi scopul statului Statul este principala instituŃie politică a societăŃii. Apărut cu aproape şase milenii în urmă în Orientul antic(Egipt , Babilon, China , India), statul continuă să fie şi azi instrumentul conducerii sociale, iar dezbaterile privind natura, funcŃiile, mecanismul şi

formele sale continuă să polarizeze atenŃia unor cercuri largi de specialişti în domeniul politologiei, sociolologiei, dreptului. Curente şi teorii filosofice explică de-a lungul timpului de pe poziŃii diverse importanŃa statului, rolul său în apărarea unor interese sociale de grup sau ale societăŃii în întregul său.

Abordarea analitică a locului şi rolului statului în organizarea şi conducerea societăŃii a scos în relief natura istorică a statului, dependenŃa formelor sale de transformările social-istorice. Ca şi în cazul dreptului, apariŃia statului este determinată de schimbările petrecute în orânduirea comunei primitive, schimbări care au făcut ca vechile forme de organizare şi conducere(ginta, tribul) să nu mai fie suficiente, impunându-se o formă nouă –cea politică-statală.

Statul apare astfel ca o modalitate(o variantă social-istorică de organizare socială) prin care grupurile sociale şi-au promovat interesele comune şi în care şi-a găsit expresia concentrată întreaga societate. FaŃă de societatea civilă statul este o necesitate exterioară, puterea superioară pentru ea; pe de altă parte, satul este scopul imanent al societăŃii civile, indivizii având datorii şi drepturi în raporturile lor cu statul. Cuvântul ”Stat” în înŃelesul pe care îl oferim noi, este de origine modernă, în limbile greacă şi latină se găsesc mai multe expresii care indică o specie sau organizaŃie politică şi care avea înŃelesul de stat. O adevărată teorie a statului cu sensul pe care îl dăm este acea organizaŃie socio-politică constituită din elementele structurale undamentale teritoriu şi populaŃia. ApariŃia statului este, rezutatul unor prefaceri social-istorice unde teritoriul şi populaŃia ocupă locurile principale, teritoriul căpătând semnificaŃia unui criteriu politic. În legătură cu acel teritoriu statul îşi stabileşte legăturile cu cetăŃenii, îşi structurează mecanismul său şi îşi dimensionează suveranitatea. Alături de teritoriu ca element constitutiv al statului este populaŃia, care se raportează la stat prin legătura de cetăŃenie –o legătură juridică ce fixează drepturi şi obligaŃii reciproce.

Un al treilea element alături de teritoriu şi populaŃie îl constituie forŃa publica denumită şi putere de stat sau putere de constrângere(forŃă coercitivă).

ViaŃa statului este strâns legată de a dreptului. Statul şi dreptul constituie o unitate de contrarii. Dreptul are rolul de ”corset” al forŃei de încadrare a acestei puteri în limitele de ordine, de ”calmare” a tensiunilor ce se ivesc în procesul exercitării conducerii sociale prin intermediul activităŃii de stat. Statul garantează realizaarea dreptului şi reintegrează ordinea juridică lezată prin activităŃi ilicite.

4.2. Puterea de stat şi exercitarea ei ConŃinutul, prin formele sale caracteristice ale puterii de stat şi formele instituŃionale

de realizare a acesteia, arată că puterea de stat este o formă istoriceşte determinată şi variabilă de autoritate.

”Orice autoritate adevărată -scria C.Noica- aduce cu sine un spor care-l obligă pe celălalt să se supună”.

În organizarea prestatală autoritatea morală o aveau conducătorii şi organele democraŃiei gentilice.

La Roma s-a operat pentru prima dată distincŃia între autoritate şi putere. Putera(potestas) era a poporului, iar autoritatea o avea Senatul.

Puterea, ca atribut al statului este identificată ca forŃă, fiind denumită şi forŃă publică, putere de stat. FaŃă de toate celelalte forme de autoritate socială, puterea de stat se caracterizează prin anumite trăsături care-l definesc şi-i delimitează atributele în raport cu autoritatea morală, religioasă etc.

Astfel puterea de stat are caracter politic, are o sferă generală de aplicabilitate, are agenŃi specializaŃi care o realizează(la caz de nevoie prin mijloace violente) şi este suverană. Dintre toate aceste trăsături, cea care se distinge în mod deosebit şi la care se face în mod curent referiri atunci când este abordată teoretic chestiunea statului, este suveranitatea puterii.

Suveranitatea este dreptul statului de a conduce societatea, de a stabili raporturi cu alte state. Ea are două laturi: una internă şi alta externă.

Latura internă a suveranităŃii statului priveşte putera sa de comandă în interior şi se concretizează în elaborarea unor norme cu caracter general –obligatoriu şi în urmărirea aplicării lor în practica socială(realizarea ordinii de drept). În temeiul suveranităŃii sale puterea de stat dispune de modul organizării sale interne, stabileşte regimul de funcŃionare a puterilor publice, statutul juridic al cetăŃeanului, hotărăşte amploarea obiectivelor economice care sunt de importanŃă strategică, organizează cadrul legal general al activităŃii tuturor agenŃilor economici. În interior, nici o altă putere socială(nici o altă formă de autoritate) nu este superioară puterii statului. Din acest motiv această latură mai este denumită şi supremaŃia puterii de stat.

Latura externă priveşte comportamentul statului în societatea naŃiunilor, raporturile sale cu celelalte state. Îndeobşte, această latură este denumită şi independenŃa puterii sau neatârnarea acesteia.

În baza suveranităŃii sale, statul, îşi organizează relaŃiilr internaŃionale, fără nici un amestev din exterior, cu respectarea drepturilor suverane ale celorlalte state şi în considerarea principiilor şi normelor unanim admise ale dreptului internaŃional.

Conceptul suveranităŃii este larg dezbătut în teoria dreptului, şi în ştiinŃele juridice de ramură; deoarece el interesează toate ştiinŃele juridice(din domeniul dreptului public sau privat).Suveranitatea nu trebuie considerată simplă putere şi arbitrar; ea nu poate fi socotită sinonimă cu despotismul, care este starea de ilegalitate şi suveranitatea reprezintă dimpotrivă o stare legală, constituŃională. Într-un stat democratic puterea emană de la popor şi aparŃine acestuia. Exercitarea puterii, organizarea canalelor prin care circulă puterea, sunt încredinŃate statului; în planul activităŃii statale are loc o divizare, o separare a puterilor.

SeparaŃia puterilor se realizează în scopul echilibrării lor, pentru a se împiedica abuzul de putere. Ideea unor puteri multiple îşi are rădăcini în antichitate, Aristotel vorbea de cele trei părŃi ale guvernământului.

În forma sa cunoscută azi, teoria separaŃiei puterilor a fost fundamentată de către Montesquieu în lucrarea sa: „Despre spiritul legilor”. Potrivit concepŃiei sale, în stat există trei puteri: putera leigiuitoare, puterea executivă şi puterea judecătorească. Fiecare putere trebuie să se exercite independent, trebuie să se auto-limiteze pentru a se preveni abuzul de putere. Libertatea politică nu există decât în statele, în care cele trei puteri, nu sunt concentrate în mâna aceleiaşi persoane.

SeparaŃia puterilor a fost inclusă în ideologia revoluŃiilor burghezo-democratice şi a pătruns în practica statală prin îmbrăŃişarea sa ca o teză constituŃională.

Când vorbim despre acŃiunea deosebită a puterilor nu trebuie nu trebuie înŃeles că fiecare putere ar urma să subziste în chip abstract, pentru sine. Acest principiu, al separaŃiei puterilor, nu trebuie să introducă o atare independenŃă absolută care să constituie raportul puterilor cu ceva negativ, în sensul că tot ce face una faŃa de cealaltă, devine un act ostil, cu destinaŃia să i se împotrivească.

Dreptul vine să confere stabilitatea şi siguranŃa acestor legături încadrându-se în limite de ordine.

4.3. InstituŃiile şi forma statului

Pentru realizarea funcŃiilor sale, statul îşi organizează un sistem de instituŃii, de organe, care dau expresie concretă puterilor publice. Modul lor de funcŃionare, repartizarea competenŃelor, atribirea unor prerogative specifice sunt conŃinute în legi, în ConstituŃie, în legile organice şi în legile subsecvente acestora.

Elementul de bază al mecanismului statului îl constituie organul de stat. În dreptul public(dreptul constituŃional, dreptul administrativ) îşi găseşte o largă dezvoltare teoria organului de stat. În esenŃă, organul de stat este acea parte componentă a aparatului de stat, investită cu competenŃă şi putere şi care se caracterizează prin aceea că cei care o compun au o calitate specifică –deputaŃi, funcŃionari de stat sau magistraŃi.

Fiecare categorie de organe aduce la îndeplinire o anumită formă de activitate în temeiul competenŃei ce-i este rezervată prin lege. Actele acestor organe pot fi realizate în caz de nevoie prin constrângere.

Forma statului sau forma de stat exprimă modul de organizare a conŃinutului puterii, structura internă şi externă a acestui conŃinut. Laturile componente ale formei de stat sunt: forma de guvernământ, structura de stat şi regimul politic.

Forma de guvernământ constituie aspectul cel mai pregnant al statului, exercitarea puterii prin acestor organe şi împărŃirea competenŃei între ele. Cea mai generală clasificare a formelor de stat din punct de vedere al guvernământului este în republici şi monarhii.

În decursul istoriei societăŃii, republicile şi monarhiile au cunoscut caracteristici extrem de numeroase de exemplu statul feudal căruia i-a fost caracteristică monarhia aînregistrat forme calitativ diferite ala acestei guvernări: monarhia corespunzătoare fazei fărâmiŃării, monarhia reprezentativă şi monarhia absolută. În statul burghez, republica este parlamentară sau prezidenŃială şi toate aceste variaŃii sunt rezulatatul influienŃei în timp a unor factori interni sau internaŃionali.

Forma de organizare(sau structura de stat), înseamnă împărŃirea internă a statului în umităŃi administrativ-teritoriale, sau în părŃi politice autonome şi raporturile dintre stat, considerat ca întreg, şi părŃile sale componente. Din acest punct de vedere statele se împart: state simple sau unitare, şi state compuse sau federative.

În statele simple există un singur parlament, un singur guvern, un singur rând de organe judecătoreşti, o singură constituŃie şi o singură cetăŃenie. ÎmpărŃirea internă a statului se face în acest caz în unităŃi administrativ- teritoriale.

În statele compuse(federative) există mai multe rânduri de organe legislative, executive şi judecătoreşti -federale şi ale statelor federate- mai mule constituŃii, iar împărŃirea internă este făcută în părŃi politice autonome, state componente ale federaŃiei. Regimul politic, a treia parte componentă a formei statului reprezintă ansamblul metodelor şi mijloacelor de conducere a societăŃii, cu referire imediată la raporturile dintre stat şi individ, la modul concret în care un stat asigură şi garantează, în volum şi intensitate, drepturile subiective. Din această perspectivă statele sunt calificate în state cu regimuri politice democratice şi state cu regimuri politice autocratice.

TESTE DE AUTOEVALUARE:

13. Republica prezidenŃială se caracterizează prin: a) alegerea şefului de stat direct, prin vot universal, egal, secret şi liber exprimat de

către cetăŃeni; b) alegerea şefului de stat de către Parlament;

c) numirea şefului de stat de către InstanŃa Supremă de JustiŃie.

R:a 23. în ce constă regimul juridic special aplicabil străinilor aflaŃi pe teritoriul Ńării

noastre: a) acest regim acordă străinilor un tratament la fel de avantajos ca acela conferit

cetăŃenilor unui stat terŃ considerat ca favorizat; b) acest regim recunoaşte şi străinilor aceleaşi drepturi de care se bucură cetăŃenii

statului pe care se află străinii cu unele restrângeri; c) acest regim este guvernat de legea statului unde străinul îşi are domiciliul sau

reşedinŃa, dacă nu are domiciliu; d) acest regim acordă străinilor drepturi ce decurg din legislaŃia naŃională şi convenŃiile

internaŃionale la care România este parte; e) acest regim constă în acordarea de drepturi privind dobândirea de bunuri mobile şi imobile, accesul la instituŃiile judecătoreşti, exercitarea unei profesii, dreptul la învăŃământul primar şi la locuinŃă. R:d

40. Care sunt subiectele colective de drept: a) Parlamentul, Guvernul, instituŃiile judecătoreşti, societatea civică, statul; b) partidele politice, grupurile etnice, grupurile de presiune, grupurile de interes; c) statul, organele de stat, persoanele juridice; d) societăŃile comerciale, societăŃile cu răspundere limitată (SRL), societăŃile pe

acŃiuni; e) organizaŃiile de tineret, organizaŃiile non-guverna-mentale, organizaŃiile cooperatiste. R:c

41. Ce este obligaŃia juridică? a) datoria pe care un subiect al raportului juridic o are faŃă de celălalt subiect al

raportului juridic; b) premisa esenŃială pentru apariŃia sau stingerea unui raport juridic; c) conduita ce se realizează de către subiectul raportului juridic; d) poziŃia pe care se situează un subiect determinat într-un raport juridic determinat;

e) totalitatea drepturilor prezentate de norma juridică ce stă la baza unui raport juridic determinat. R:a

42. Legile constituŃionale au ca obiect de regle-mentări: a) sistemul electoral, organizarea şi funcŃionarea partidelor politice, a referendumului,

a CSM, a CSAT, regimul stării de asediu şi al stării de urgenŃă, organizarea Ministerului Public, etc;

b) orice domeniu al relaŃiilor sociale cu excepŃia celor rezervate legilor constituŃionale; c) organizarea de stat, structurile economice şi formele de proprietate, drepturile şi

libertăŃile fundamentale ale omului; d) revizuirea, modificarea ConstituŃiei;

e) reglementarea unor situaŃii deosebite, de excepŃie. R:d

47. In ConstituŃia României sunt încorporate solidaritatea umană, spiritul de toleranŃă, de întra-jutorare şi de fidelitate faŃă de Ńară ca:

a) valori morale; b) valori religioase; c) valori patrimoniale; d) valori fundamentale ale societăŃii;

e) valori ce Ńin de educaŃie. R:a

50. Care sunt laturile componente ale formei de stat? a) forma de guvernământ, structura de stat, regimul politic; b) teritoriul, populaŃia, puterea publică; c) state unitare, state federative; d) monarhia şi republica;

e) executivă, legislativă, jurisdicŃională, externă. R:a

59. Cum definim statul? a) gruparea unor sisteme juridice naŃionale în raport cu trăsăturile comune ale

acestora; b) statul este o stare de conştiinŃă a societăŃii; c) statul este un sistem de reglementări şi instituŃii; d) statul este principala instituŃie politică a societăŃii care prin prerogativa ce o are de a

elabora şi aplica dreptul, asigură organizarea şi conducerea societăŃii; e) statul este o formă istoriceşte determinată şi variabilă de autoritate. R:d

TEMA V

PRINCIPIILE DREPTULUI

5.1. NoŃiunea şi delimitarea principiilor dreptului Principiile de drept sunt acele idei conducătoare ale conŃinutului tuturor normelor

juridice. Ele au atât un rol constructiv cât şi un rol valorizator pentru sistemul de drept, în sensul că ele cuprind cerinŃele obiective ale societăŃii, cerinŃe cu manifestări specifice în procesul de constituire a dreptului şi în procesul de realizare a sa. Rolul constructiv al principiilor dreptului este dat de relaŃia specifică momentului creerii dreptului iar acest moment este marcat de influienŃa tradiŃiei şi a inovaŃiei. TradiŃia, în planul tehniciii juridice presupune vechile modele ale sale obŃinute printr-un îndelung proces de acumulare, iar inovaŃia tinde să impună alte modele, adecvate necesităŃilor momentului în care se realizează reglementarea.

Cuvântul principiu vine de la latinescul „principium”, care înseamnă început, obârşie, având şi sensul de element fundamental. Deci în drept un principiu este un început, în plan ideal şi el constituie o sursă, o cauză de acŃiune.

Principiile generale ale dreptului îmbrăŃişează un mare număr de cazuri concrete, şi ele rezumă fie aprecierile individuale ale relaŃiilor juridice, fie elementele lor de drept sub forma unor definiŃii.

Rolul principiilor de drept este subliniat mai întâi în relaŃia specifică procesului de creaŃie legislativă. Legiuitorul are în vedere principiile generale în momentul în care construieşte soluŃii juridice care să satisfacă necesităŃile de viaŃă. Principiile de drept contribuie în mod hotărâtor la cunoaştera sistemului juridic.

Profesorul clujean Eugeniu SperanŃia făcea următoarea remarcă: „Dacă dreptul apare ca un total de norme sociale obligatorii, unitatea acestei totalităŃi este datorită consecvenŃei tuturor normelor faŃă de un număr minim de principii fundamentale, ele însele prezentând un maximum de afinitate logică între ele”.

Un principiu general de drept este rezultatul unei experienŃe sociale şi o reflectare a unor cerinŃe obiective ale evoluŃiei societăŃii, ale convieŃuirii sociale, ale asigurării acelui echilibru necesar între drepturile unora şi obligaŃiile altora.

Există o anumită corelaŃie între principiile fundamentale ale dreptului(care se constituie în spiritul ideei de justiŃie şi care exprimă elementele de conŃinut cele mai importante ale dreptului) şi categoriile şi conceptele juridice. Această corelaŃie constă în aceea că, conceptele şi categoriile juridice servesc caelemente de mijlocire pentru principiile fundamentale ale dreptului, iar acestea, la rândul lor, dau conŃinut concret categoriilor juridice.

Principiile trebuie întemeiate pe concepte. Aceste concepte, dacă trebuie să devină subiectiv practice , nu trebuie să se oprească la legile obiective ale moralităŃii, ci trebuie să considere reprezentarea lor în legătură cu omul, cu individul.

Rolul principiilor generale este tocmai acela de a pune de acord sistemul juridic cu schimbările sociale, proces în cadrul căruia conceptelor şi categoriilor juridice dau principiilor conŃinut concret, le asigură funcŃionalitatea.

Principiile generale de drept se delimitează de normele pozitive ale dreptului. Dreptul este prin definiŃie o ordine normativă, dispunând de forme de realizare cu totul specifice faŃă de toate celelalte norme sociale,

În general, normele sociale sunt principiile cele mai simple care reglementează relaŃiile dintre oameni. Normele juridice se raportează la principiile dreptului cel puŃin în două sensuri: normele conŃin, descriu, statuează cele mai multe din principiile dreptului; funcŃionrea principiilor se realizează apoi prin aplicarea în practică a conduitei prescrisă de norme.

Principiile generale se deosebesc şi de axiomele, maximele şi aforismele juridice. Axiomele, maximele şi aforismele juridice, reprezintă mici sinteze, cu un grad de cuprindere mult mai mic decât principiile generale şi cu un rol limitat în interpretarea fenomenului juridic. Ele rezultă din experienŃă şi din tradiŃie. Sediul lor se află în dreptul roman, fiind rezultatul unor procedee de tehnică juridică care au oferit soluŃii aspectelor cele mai variate ale relaŃiilor sociale.

5.2 Originea şi importanŃa teoretică şi practică a principiilor dreptului

Explicarea originii principiilor dreptului a constituit o preocupare permanentă pentru şcolile şi curentele de gândire juridică. De cele mai multe ori cu explicarea şi interpretarea fenomenului juridic ca atare, cu descifrarea poziŃiei sale în sistemul legăturilor dintre oameni apr în conştiinŃa oamenilor ca adevărate porunci divine impuse formaŃiunilor sociale.

Principiile generale de drept sunt prescripŃiile fundamentale care canalizează crearea dreptului şi aplicarea sa. Ele sunt străbătute de odublă dialectică:

- dialectica externă - dialectica internă Dialectica externă priveşte dependenŃa principiilor de ansamblul condiŃiilor sociale,

de structura societăŃii în ansamblu. Dialectica internă a principiilor dreptului priveşte ansamblul legăturilor interne

caracteristice sistemului juridic, şi interferenŃele părŃilor sale componente. În privinŃa utilităŃii practice a studiului principiilor generale ale dreptului, putem să analizăm acest fapt din două perspective:

-principiile dreptului trasează linia directoare pentru sistemul juridic. Fără ele dreptul n-ar putea fi conceput. În acest sens, principiile de drept exercită o acŃiune constructivă, ele orientează activitatea legiuitorului.

-principile generale au rol şi în administrarea justiŃiei. Cei însărcinaŃi cu aplicarea dreptului, trebuie să cunoască nu numai ”litera” legii , ci şi ”spiritul său”, iar principiile de drept alcătuiesc chiar ”spiritul legii”.

Principiile de drept Ńin loc de normă de reglementare, atunci când, într-o cauză civilă sau comercială, legea tace, judecătorul suluŃionând în cauza în temeiul principiilor generale de drept.

AcŃiunea principiilor dreptului are ca rezultat conferirea certitudinii dreptului –garanŃia acordată indivizilor contra imprevizibilităŃii normelor coercitive – şi a congruenŃei sistemului legislativ.

5.3 Clasificarea principiilor generale ale dreptului Principiile de drept sunt extrase din dispoziŃiile constituŃionale sau sunt deduse pe cale de interpretare iar clasificarea lor este modalitatea de a răspunde prin conŃinutul necesităŃii soluŃionării cauzelor sociale ce se impun în mod esenŃial legiuitorului. Cele mai importante principii generale ale dreotului sunt următoarele:

1. Asigurarea bazelor legale de funcŃionare a statului 2. Principiul libertăŃii şi egalităŃii 3. Principiul responsabilităŃii 4. Principiu echităŃii şi justiŃiei

1. Asigurarea bazelor legale de funcŃionare a statului Acest principiu al asigurării bazelor legale de funcŃionare a statului prin acŃiunea sa, constituie premisa existenŃei statului de drept. Caracteristica fundamentală a statului de drept o constituie, în această lumină, cucerirea pe cale legală a puterii, şi apoi exercitarea sa în conformitate cu cerinŃele legalităŃii, ceea ce implică şi simŃul compromisului, adică recunoaştera legitimităŃii parŃiale a argumentelor celorlalŃi.

În statul de drept întinderea puterii trebuie să fie compensată de scurtimea duratei sale iar izvurul oricărei puteri politice sau civile trebuie să fie voinŃa suverană a poporului, iar aceasta trebuie să-şi găsească formule juridice potrivite de exprimare în aşa fel încât putera poporului să poată funcŃiona în mod real ca o democraŃie.

Pentru acest motiv trebuie să existe acele canale intermediare prin care circulă puterea, şi prin care să fie stabilite garanŃii constituŃionale eficiente pentru realizarea separaŃiei şi autolimitării puterii în stat. Aceste canale , care sunt adevărate punŃi de transmitere a normei de drept sunt constituite pe baza principiului fundamental de asigurare a bazelor legale de funcŃionare a statului.

2. Principiul libertăŃii şi egalităŃii Într-o societate democratică, statul –organismul politic care dispune de forŃă şi

decide cu privire la îmbunătăŃirea ei garantează juridic şi efectiv libertatea şi egalitatea indivizilor. Dimensiunile, demersurile în care omul poate să se mişte după bunul său plac sunt fixate de către puterile publice în conformitate cu scopurile pe care ele însele şi.au propus să le atingă într-un anume sistem politic.

Libertatea constituie substanŃa şi determinarea dreptului, iar sistemul dreptului este domeniu libertăŃii înfăptuite. În DeclaraŃia universalăm a drepturilor omului este precizat faptul că „Ficare individ are dreptul la viaŃă, la libertate şi la siguranŃa personală”.

Ca fundamente ale vieŃii sociale, libertatea şi egalitatea trebuie să-şi gaăsească expresia juridică iar ceste concepte din acest motiv devin principii generale ale dreptului. Egalitatea priveşte echilibrul vieŃii, iar libertatea priveşte capacitatea oamenilor de a axŃiona fără oprelişti, principiul general al dreptului când face referire la libertate are în vedere atât forma libertăŃii individuale cât şi forma libertăŃii colective şi căile de manufestare ale

libertăŃii care pot fi numeroase cum ar fi: libertatea religioasă, libertatea cuvântului, libertatea presei etc.

Tuturor formelor de exprimare ale libertăŃii le corespund diverse drepturi ale individului prevăzute în constitiŃii şi apărate în reglementările legale subsecvente constituŃiei.

Libertatea trebuie să fie înŃeleasă de fiecare individ ca o necesitate şi o condiŃie pentru ca fiecare să-şi poată construi în funcŃie de dorinŃa şi alegerea fiecăruia o personalitate proprie.

3. Principiul responsabilităŃii Responsabilitatea este un fenomen social; ea exprimă un act de angajare a

individului în procesul integrării sociale. Responsabilitatea ca o asumare a răspunderii faŃă de rezultatele acŃiunii sociale a omului, unde acŃiunea socială este cadrul nemijlocit a responsabilităŃii în cadrul căreia libertatea este o condiŃie fundamentală a responsabilităŃii.

Nivelul şi măsura responsabilităŃii sunt apreciate în funcŃie de gradul şi conŃinutul procesului de transpunere conştientă în practică a prevederilor normelor sociale.

Dobândind dimensiunea responsabilităŃii, individul nu de află în situaŃia de subordonare şi supunere neînŃelesă faŃă de norma de drept, ci în situaŃia de factor care se raportează la normele şi valorile unei societăŃi în mod activ şi conştient.

4. Principiu echităŃii şi justiŃiei Acest principiu al echităŃii şi justiŃiei are drept scop de a da siguranŃă vieŃii sociale.

Cuvântul echitate vine de la latinescul aequitas, care înseamnă: potrivire, dreptate, cumpătare, nepărtinire. AcŃiunea principiului echităŃii priveşte atât activitatea legiuitorului, cât şi activitatea de interpretare şi aplicare a dreptului.

JustiŃia, reprezintă acea stare generală ideală a societăŃii, realizabilă prin asigurarea pentru fiecare individ în parte şi pentru toŃi împreună a satisfacerii drepturilor şi intereselor lor legitime.

În concepŃia lui Platon justiŃia se realizează prin îndeplinirea de către fiecare clasă socială a ceea ce îi era destinat prin naştere – să conducă , să muncească, să se lupte, să se supună fără proteste.

Aristotel concepe justiŃia fie sub forma sa comutativă, fie sub sub forma distributivă unde justiŃia comutativă priveşte raporturile dintre particulari, de esenŃa sa este egalitatea, stabilirea unei reciprocităŃi prin care fiecare trebui să privească contravaloarea a ceea ce a oferit şi justiŃia distributivă are în vedere raporturile dintre colectivitate şi indivizi şi se adresează autorităŃii care fixează compensaŃia ce trebuie conferită stabilirii echilibrului.

La romani, justiŃia se fonda pe principiul moral al dreptăŃii ei aşezând la baza justiŃiei modul cinstit de a trăi. Morala creştină influienŃează conŃinutul ideii de justiŃie unde au existat numeroase opinii printre care ale lui Platon, Grotius ş.a., care susŃin că perceptele justiŃiei se impun raŃiunii ca şi adevărurile matematice.

Ideea de ordine şi echilibru determinată de justiŃie o evidenŃiază şi alŃi cercetători ai timpului cum ar fi Montesquieu şi Geny, care susŃin că necesitatea ordinii şi echilibrului armonic, moral în substanŃa sa, dar extrem prin manifestările sale este întemeiat pe condiŃiile efective ale vieŃii omului în societate. Principiile generale constituie, în acest sens fundamentul principiilor de ramură. Plecând de la principiile generale, ştiinŃele juridice de ramură formulează o seamă de principii specifice, cum ar fi, în dreptul civil: principiul reparării prejudiciului cauzat, în dreptul penal: principiul legalităŃii încriminării, în dreptul procedural principiu ascultării şi a celeilalte părŃi, în dreptul internaŃional public principiul respectării tratatelor.

TESTE DE AUTOEVALUARE:

14. Principiile dreptului sunt: a) norme juridice care consacră separaŃia puterilor în stat şi legalitatea; b) raporturi juridice de egalitate între puterile statului şi de echitate socială; c) principiul legalităŃii; al libertăŃii şi egalităŃii; al responsabilităŃii; al dreptăŃii, echităŃii şi

justiŃiei. R:c 15. Principiul „nemo censetur ignorare legem" înseamnă: a) chiar dacă se încalcă legea, se poate invoca necunoaşterea acesteia; b) oricine poate încălca legea, fără a fi pedepsit; c) nimeni nu poate invoca necunoaşterea legii. R:c 55. Ce sunt principiile dreptului? a) reguli de conduită generale, obligatorii, impersonale instituite de către stat cu scopul

menŃinerii ordinii sociale; b) totalitatea mijloacelor, metodelor şi procedeelor care stau la baza elaborării

dreptului; c) realităŃi exterioare care exercită o influenŃă asupra dreptului, fâcându-1 să aibă o

anumită înfăŃişare; d) acele activităŃi concrete pe care le execută dreptul pentru a-şi realiza scopul său

fundamental, acela de a regla conduita oamenilor; e) acele idei generale, diriguitoare care stau la baza elaborării şi aplicării dreptului. R:e 56. Care sunt principiile generale ale dreptului? a) principiul asigurării bazelor legale de funcŃionare a statului, principiul libertăŃii,

principiul egalităŃii, principiul responsabilităŃii, principiul dreptăŃii, echităŃii şi justiŃiei; b) principiile dreptului civil, principiile dreptului penal, principiile dreptului familiei,

principiile dreptului internaŃional, principiile dreptului comunitar; c) principiul fundamentării ştiinŃifice a activităŃii de elaborare a normelor juridice,

principiul echilibrului; d) principiul accesibilităŃii şi al economiei de mijloace, principiul corelării; e) principiul prezumŃiei de nevinovăŃie, principiul egalităŃii părŃilor, principiul celerităŃii,

principiul răspunderii personale. R:a

TEMA VI

FUNCłIILE DREPTULUI

6.1. NoŃiunea funcŃiilor dreptului Dreptul are ca scop regularizarea raporturilor sociale, canalizarea activităŃii

oamenilor în cadrul unor relaŃii de interes major, în conformitate cu o voinŃă generală. Acest scop este slujit de o serie de funcŃii.

FuncŃiile dreptului sunt acele direcŃii(orientări) fundamentale ale acŃiunii mecanismului juridic, la îndeplinirea cărora participă întregul sistem al dreptului(ramurile, instituŃiile, normele dreptului) precum şi instanŃele sociale special abilitate cu atribuŃii în domeniul realizării dreptului.

Cuvântul funcŃie vine de la la latinescul functio(onis) care iniŃial a însemnat muncă, deprindere, având şi sensul de aducere la îndeplinire(îndeplinire). Această noŃiune este preluată şi utilizată şi de ştiinŃele sociale, fiind definită ca o consecinŃă pe care un anumit element, o anumită activitate, o are pentru un sistem dat, satisfăcând necesităŃile sau cerinŃele acestuia.

Conceptul de funcŃie este utilizat în cercetările şi analizele funcŃionale ale dreptului, cu largă răspândire în ultimul timp.

Dreptul este un instrument al controlului social, instrument ce poate funcŃiona în bune condiŃii numai în prezenŃa următoarelor premise:

-fundamentul legitim al sistemului normativ, -modul de interpretare al normelor dreptului, -sancŃiunile ce se aplică în cazul încălcării normelor de drept -jurisdicŃia Aceste premise sunt ca obiective, dar şi ca funcŃiuni ale sistemului juridic. Se utilizează noŃiunea de funcŃie pentru a desemna atât scopul, cât şi mijlocul de

realizare a acestui scop, în sistemul de drept. În concepŃia lui Norberto Bobbio, funcŃiile se găsesc sub forma de funcŃie simulativă şi de funcŃie represivă plecînd de la teza sociologică după care sancŃiunile sunt negative(punitive) dar şi pozitive(simulative) În cazul funcŃiilor unde sancŃiunile sunt negative determină o condiŃionare a comportamentului uman iar în cazl funcŃiilor în care sancŃiunile sunt pozitive au drept scop stimularea pentru obŃinera rezultatelor de corectare şi de îmbunătăŃire a structurii vieŃii sociale.

6.2. Clasificarea funcŃiilor dreptului Făcând o analiză a funcŃiilor dreptului, noŃiunea dreptului se înfăŃişează în

complexitatea ei ca un sistem juridic în cuprinderea căruia există latura normativă a conŃinutului dreptului şi aspectele caracteristice ale creeri dreptului unde viaŃa normelor legale şi realizarea acestora este în strânsă legătură cu împrejurările sociale în care apar şi se dezvoltă raporturile de drept.

Prinipalele funcŃii ale dreptului sunt următoarele: 1.FuncŃia de instituŃionalizare sau formalizarea juridică a organizării-social-politice 2.FuncŃia de conservare, apărare şi garantare a valorilor fundamentale ale societăŃii 3.FuncŃia de conducere a societăŃii 4.FuncŃia normativă

e) FuncŃia de instituŃionalizare sau formalizarea juridică a organizării social-politice

Această funcŃie a dreptului de instituŃionalizarea sau formalizarea juridică a organizării social-politice a societăŃii este funcŃia în care dreptul îşi pune amprenta prin ConstituŃia şi legile organice care asigură cadrul de funcŃionare legală a întregului sistem de organizare socială.

Organizarea şi funcŃionarea puterilor publice precum şi a instituŃiilor puliticece fundamentale sunt concepute în manieră juridică, iar mecanismul raporturilor ce se nasc în procesul conducerii politice este reglat prin intermediul dreptului.

Dreptul cuprinde în sfera sa un domeniu vast –domeniu organizării sociale şi el are în vedere acest domeniu, în ansamblul său, ca o funcŃie a sistemului social global.

k) funcŃia de conservare, apărare şi garantare a valorilor fundamentale ale societăŃii

FuncŃia de conservare, apărare şi garantare a valorilor fundamentale ale societăŃii, ocroteşte şi garanteză ordinea constituŃională, proprietatea statului şi rolul individului iar dreptul apare ca un factor implicat în procesul dezvoltării sociale .

Fiind instrument al controlului social, dreptul previne dezorganizarea, asigură coeziunea interioară a colectivităŃilor prin programarea şi tipizarea unor conduite socialmente utile, defineşte cadrul general de desfăşurare a proceselor sociale şi sancŃionează conduitele deviante. Dreptul, ca ansamblu de norme, instituŃii şi sancŃiuni formalizate, stabileşte principiile de bază ale convieŃuirii sociale iar în ansamblul prescripŃiilor sale dreptl apără prin mijloace specifice ficărei ramuri, viaŃa în comun împotriva diferitelor excese individuale, asigură securitatea persoanei apărând cele trei drepturi absolute ale societăŃii civile adică –securitatea persoanei, libertatea individului şi proprietatea. În drept, norma de drept care este o regulă ce prescrie o conduită devine o cale pentru realizarea unor valori. Aceste valori ocrotite de lege sunt nemijlocit legate de buna şi productiva funcŃionare a mecanismelor sociale iar analoza acestor mecanisme pune în valoare două categorii de valori: valori de finalitate şi valori de randament. Pentru drept sunt specifice valoride de finalitate caracterizate prin aceea că îmbrăŃişează îndeosebi valorile normative care sunt determinate prin reguli iar aceste tipuri de valori sunt acele instrumente care prin aclitatea lor se raportează la structuri. Structurile la care sunt ataşate aceste valori devin reguli şi constituie prin complexitatea lor acele funcŃii ale structurilor normative în ansamblu.

l) FuncŃia de conducere a societăŃii FuncŃia de conducere a societăŃii este mijlocul cel mai eficace pentru realizarea scopurilor social-politice unde dreptul exercită un rol important în conducerea societăŃii.

Actul normativ juridic este un act de conducere socială pentru că în forma ei cea mai generală, legea este forma universală de exprimare a dezideratelor social majore. Din acest punct de vedere dreptul este analizat prin două perspective:

a)mobilurile care pun în mişcare activitatea legiuitorului sunt esenŃialmente legate de nevoile reale ale societăŃii, de practica raporturilor interumane şi în acest sens spunem că dreptul este determinat de scopuri ce impun acŃiunii.

b)ca efect al aplicării normei de drept se produce o modificare a realităŃii sociale prin aceea că dreptul oferă o formă specifică de manifestare a raporturilor sociale –forma raporturilor juridice care cu toate consecinŃele ce derivă arată că dreptul este o tentativă de regularizare a raporturilor interşi intra sociale şi el aspiră să stabilească în avalanşa de interese, adeseori contradictorii, o armonie în virtutea ideii de valoare

Fiind o îmbinare pe baze obiective a unor acte de gândire , de voinŃă şi de experienŃă, actul normativ juridic, ca act de decizie şi de conducere concentrează cerinŃele esenŃiale ale vieŃii în comun.

4.FuncŃia normativă FuncŃia normativă a dreptului derivă din rolul superior al dreptului, din faptul că nefiind un scop în sine, dreptul este destinat să asigure subordonarea acŃiunilor individuale faŃă de o conduită-tip.

Această funcŃire apare ca o adevărată funcŃie de sinteză, implicând toate celelalte funcŃii, ea este indistructibil legată de caracterul normativ al dreptului iar normativitatea juridică este o parte a normativităŃii sociale. Dreptul prin ansamblul normelor şi instituŃiilor sale, este un factor de programare a libertăŃii de acŃiune a omului. Orice proces de evoluŃie, adaptare sau integrare în societate nu se poate desfăşura anarhic, la întâmplare, ci într-un cadru organizat, normat, reglementat.

FuncŃia normativă a dreptului exprimă poziŃia specifică a dreptului în viaŃa socială, calitatea sa de a fi şi un mijloc eficace de organizare şi conducere socială.

TESTE DE EVALUARE:

9. Societatea civilă îndeplineşte următoarele funcŃii: a) de legiferare şi de politică externă; b) de executare a legilor şi de administraŃie publică; c) de legătură cu organizaŃiile internaŃionale; d) de monitorizare şi de sancŃionare a puterii publice; de educaŃie a publicului. R:d 16. FuncŃiile dreptului desemnează: a) acele activităŃi pe care le desfăşoară Parlamentul pentru elaborarea legilor; b) acele activităŃi ale Parlamentului şi Guvernului de a elabora şi aplica legile; c) acele activităŃi concrete pe care le desfăşoară dreptul pentru a-şi realiza scopul său

fundamental, de a reglementa conduita oamenilor şi de a asigura ordinea în societate, potrivit voinŃei generale.

R:c 17. FuncŃiile dreptului sunt: a) de apărare a Ńării şi de protejare a cetăŃenilor; b) de instituŃionalizare sau formalizare juridică a organizării societăŃii; de conservare,

apărare şi garantare a valorilor fundamentale ale societăŃii, de conducere a societăŃii; de normare; de prevenire;

c) de prevenire a criminalităŃii; de apărare a cetăŃeanului; de legalizare a instituŃiilor; de organizare a societăŃii.

d) de monitorizare şi de sancŃionare a puterii publice; de educaŃie a publicului. R:b 57. Ce sunt funcŃiile dreptului? a) acele activităŃi pe care le desfăşoară statul în scopul îndeplinirii atribuŃiilor de

legiferare, executare, jurisdicŃionale şi externe; b) acele activităŃi concrete pe care le execută dreptul pentru a-şi realiza scopul său

concret, fundamental, acela de a asigura ordinea în societate, potrivit voinŃei generale; c) activităŃile desfăşurate de organele competente în procesul de realizare, înfăptuire

a drepturilor şi obligaŃiilor persoanelor participante la viaŃa juridică; d) acele idei generale, diriguitoare care stau la baza elaborării şi aplicării dreptului;

e) totalitatea strategiilor şi scopurilor unui legiuitor precum şi instrumentele conceptuale de realizare a acestora.

R:b58. Care sunt funcŃiile dreptului? a) funcŃia legislativă, executivă, jurisdicŃională, externă; b) funcŃiile dreptului penal, funcŃiile dreptului procesual penal, funcŃiile dreptului civil,

funcŃiile dreptului procesual civil; c) funcŃia de instituŃionalizare sau formalizare juridică a organizării social-politice, funcŃia

de conservare, apărare şi garantare a valorilor fundamentale ale societăŃii, funcŃia de conducere a societăŃii, funcŃia normativă, funcŃia preventivă;

d) funcŃia de apărare a societăŃii împotriva infrac-Ńiunilor, funcŃia de stabilire a organelor competente să participe la realizarea procesului penal, funcŃia de stabilire şi delimitare a drepturilor şi obligaŃiilor organelor participante la procesul penal;

e) funcŃia de stabilire şi explicare a condiŃiilor şi efectelor actelor juridice civile, funcŃia de stabilire a cadrului legal în care acŃionează persoana fizică şi persoana juridică. R:a

TEMA VII

DREPTUL ÎN SISTEMUL NORMATIV SOCIAL

7.1. NoŃiuni generale privind acŃiunea socială a conduitei umane Individul îşi duce existenŃa în societate într-un sistem corelat de relaŃii care-l pun în

contact nemijlocit şi diversificat cu semenii săi, iar interacŃiunea reciprocă a indivizilor şi a colectivităŃilor formează viaŃa socială.

Pretutindeni unde, ca urmare a existenŃei în acelaşi spaŃiu a indivizilor, aceştia îşi satisfac necesităŃile de viaŃă materială şi spirituală avem de-a face cu viaŃa socială.

O acŃiune umană poate fi definită ca o transformare sau mutaŃie indusă deliberat de un agent sau fiinŃă umană în cursul firesc al evenimentelor, prin care se obŃine o stare finală sau un produs ce satisface anumite trebuinŃe sau nevoi umane istoriceşte determinate.

AcŃiunea indivizilor înzestraŃi cu conştiinŃă şi voinŃă realizează dinamica societăŃii unde acŃiunile omului sunt determinate de interesele sale şi în funcŃie de acestea îşi stabileşte o strategie de acŃiune prin care individul intră în diverse legături sociale.

AcŃiunile şi relaŃiile indiviziilor generează societatea iar relaŃiile sociale instituŃionalizate, obiectivate, devin apoi forŃe modelatoare ale determinaŃiilor calitative ale indivizilor.

EvoluŃia istorică actuală se caracterizează primtr-o creştere a gradului de complexitate a relaŃiilor dintre individ şi societate printr-o acută diversificare şi multiplicare a schimbărilor economico-sociale.

Activitatea umană se desfăşoară într-un cadru complex, social, uman şi fizic, natural unde fiinŃa umană care este implicată într-o acŃiune, trebuie înŃeleasă atât ca sistem natural, în stare să exercite o acŃiune asupra mediului, dar şi ca sistem reflectant, capabil să prevadă şi să anticipeze cursul evenimentelor la care participă ca agent, precum şi să selecteze din mai multe alternative, varianta optimă de comportament.

Normele sociale privesc comportamente sociale şi au în vedere conduita care este un complex de atitudini în vederea obŃinerii comportamentului necesar.

AcŃionând într-o ambianŃă socială şi nu într-un spaŃiu pasiv sau neutru, rezultatele acŃiunii omului sunt evaluate în funcŃie de rezonanŃa lor socială şi nu doar de rezonanŃa personală. Subiectul acŃiunii, acŃionează întotdeauna în temeiul unui anumit program alcătuit scopurilor mai apropiate sau mai depărtate.

Orice acŃiune umană are la bază o cântărire valorică a situaŃiei şi deciziilor dictate de ea, o comparare a rezultatelor reale ale eforturilor depuse cu efectul scontat. Pe lângă scopul direct, nemijlocit, acŃiunea umană realizează o serie de scopuri indirecte îndepărtate şi uneori acestea depăşesc scopul iniŃial al acŃiunii care obligă societatea să se asigure printr-o serie de prescripŃii, norme.

Normarea activităŃii umane reprezintă o cerinŃă indispensabilă oricărei forme de convieŃuire, indiferent de gradul evoluŃiei sale sau de calitatea formelor ce asigură coeziunea internă a acesteia.

AcŃiunea umană prin însăşi natura sa, impune normarea, reglarea prin norme a conduitei, reglare ce asigură în optica autorilor normelor – eficienŃa acŃiunii.

În general, toate genurile de activitate umană sunt supuse, într-un fel sau altul, normării, în sensul că ele nu se pot desfăşura neorganizat, fără să se subordoneue unor scopuri sau criterii, prefigurate într-un sistem de principii şi norme.

Norma socială este o propoziŃie prospectivă, o propoziŃie universală, este acea anormă în care se subsumează particularul prin care se reglementează conduita oamemenilor, într-un sistem de acŃiune dat. Normele sociale sunt acei factori factori circumstanŃiali ai acŃiunii care influenŃează atitudinile şi deciziile, scopurile şi aspiraŃiile.

7.2.Structura sistemului normelor sociale

Diversitatea relaŃiilor sociale determină existenŃa unei multitudini de norme sociale

şi, în consecinŃă, o varietate de forme prin care se influenŃează conduita oamenilor în cadrul acestor relaŃii unde multitudinea de norme sociale are o strânsă relaŃie cu diversele categorii de norme juridice care acŃionează asupra lor.

ExistenŃa formelor variate de reglementare a activităŃii oamenilor impune, pe planul cercetării, necesitatea delimitării sistemelor normative, delimitare în timp şi în spaŃiu, precum şi examinarea trăsăturilor lor determinante şi fundamentale.

Sistemul normelor sociale este alcătuit din următoarele categorii de norme: -normele etice -normele obişnuielnice sau normele obiceiului -normele tehnice -normele politice -normele religioase -normele juridice În cadrul tuturor categoriilor de norme care alcătuiesc sistemul normelor sociale există legături şi corelaŃii prin intermediul cărora se stabilesc raporturile şi relaŃiile necesare prin care se obŃine o sferă de aplicabilitate cât mai largă şi de utilitate generală a normelor sociale cu normele juridice. CorelaŃia normelor juridice cu normele etice

În procesul istoric de apariŃie a dreptului cunoaştem faptul că dreptul s-a desprins treptat din normele sociale adică din normele de morală şi din obiceiuri. În evoluŃia dreptului a existat o strânsă legătură între drept şi morală o strînsă legătură a raportului dintre drept şi dreptate şi o strânsă legătură a fundamentului şi legitimităŃii morale a reglementărilor juridice pozitive, care au constituit aspecte centrale ale teoriei filosofiei dreptului.

În general în aprecierea raportului dintre drept şi morală, teoria juridică a evoluat pe două mari direcŃii:

-cea care a conceput dreptul ca un minim de morală (justiŃie prin drept şi morală); -cea corespunzătoare pozitivismului juridic unde statul este singurul temei al

dreptului(ordinea de drept fără morală). Juristul francez Georges Ripert cosideră că nu există nicio diferenŃă de domeniu,

natură şi scop între regula morală şi cea juridică. Regula morală pătrunde în drept în mod facil prin intermediul concepŃiilor etice ale legiuitorului sau judecătorului sau rătăceşte la frontierele dreptului pentru a pătrunde atunci când se iveşte prilejul adică atunci când legile juridice sunt lacunare sau când sunt contrare cu legile morale.

Atunci când legea nu mai este conformă cu principiile morale ea va cădea în desuetudine şi deci elementele de demarcaŃie dintre norma de drept şi cea morală privesc atât finalitatea cît şi sfera de aplicabilitate a celor două categorii de norme.

Morala apare ca un criteriu de verificare a corespondenŃei dreptului pozitiv cu dreptatea, dreptul pozitiv să se construiască în temeiul unor scopuri morale ori normele juridice care contrazic principiile morale sunt injuste.

InfluenŃa moralei asupra dreptului priveşte atât procesul creerii dreptului cât şi procesul de aplicare a sa deoarece legea juridică reprezintă un important mijloc de educare morală.

FaŃă de norma de morală, norma juridică prezintă următoarele trăsături –norma juridică reglementează acele relaŃii sociale care vizează buna desfăşurare a raporturilor din societate şi care constituie fundamentul întregii ordini sociale(raporturile de proprietate, apărarea valorilor esenŃiale umane, raporturile ce se ivesc în procesul conducerii sociale etc.), pe când morala conŃine între perceptele sale şi pe cel care îndeamnă pe oameni la o anumită conduită loială, condamnând minciuna.

Normele obiceiului

Normele obiceiului reprezintă o categorie importantă a sistemului normelor sociale. În plan istoric dreptul nu s-a desprins doar din morală şi moravuri ci şi din obiceiuri iar dreptul s-a dezvoltat în strânsă legătură cu obiceiul. Această legătură este calitativ diferită de cea care leagă dreptul de morală pentru că obiceiul devine chiar o formă de exprimare a dreptului şi ocupă un loc aparteîn sistemul izvoarelor juridice. Ca norme sociale, obiceiurile sunt modele de conduită, ele exprimă necesităŃi ale grupurilor sociale, şi sunt legate de valorile specifice grupului. Spre deosebire de obiceiuri, obişnuinŃele sunt modalităŃi de conduită statornicite pentru situaŃii determinate, care nu trezesc obiecŃii şi nu întâlnesc reacŃii negative din partea mediului înconjurător. Obiceiul apare ca un comportament pe care grupul social îl impune membrilor săi şi se caracterizează în general în formule orale iar autoritatea sa se bazează pe faptul că este rezultatul unei practici vechi şi incontestabile. Alături de obiceiuri există şi uzurile care au un caracter convenŃional adică un anumit mod în care părŃile au înŃeles să convină(exemplu uzurile comerciale). Uzurile trebuie dovedite în faŃa instanŃelor întrucât au caracter convenŃional pe când obiceiurile pot fi invocate direct în instanŃă ca un drept pozitiv.

Normele tehnice Normele tehnice sunt regulile care conduc progresul productiv şi se startonicesc între oameni în cadrul participării lor la viaŃa economică, socială şi culturală. Asemnea reguli există de foarte multă vreme şi nerespectarea lor poate duce la compromiterea rezultatului prin atrgerea de consecinŃe păgubitoare pentru cel ce încalcă regula. Nerespectarea normelor tehnice determină numeroase cazuri consecinŃe juridice care atrag repercursiuni şi sancŃiuni neplăcute. Multiplele variaŃii ale trebuinŃelor colectivităŃii determină un proces de variabilitate a instrumentelor juridice. Societatea nu pote rămâne descoperită în faŃa unor erori de utilizare a proceselor tehnologice cazuri în care urmările pot fi grave, uneori extrem de periculoase(cazul Cernobâl). Pentru acest motiv consecinŃele juridice ale nerespectării normelor tehnice intervin tot mai frecvent în procesul de organizare socială. Regulile de elaborare normativă, cu un caracter metodologic, sunt norme de tehnică juridică iar majoritatea normelor de procedură –procedura civilă, procedura penală, procedura administrativă au un profund şi pronunŃat caracter tehnic. De exemplu normele metodologice din procesul elaborării legilor(iniŃierea proiectului, avizarea acestuia, depunerea sa, dezbaterea sa, adoptarea, promulgarea, publicarea), normele care privesc structura actului normativ, metodologia interpretării, metodologia modificării sau abrogării actelor normative etc. Alte exemple mai pot fi regulile de procedură care privesc sesizarea

instanŃei prin acŃiune , plângere, rechizitoriu, ordinea audierii martorilor, acordarea cuvântului de fond, toate acestea împreună cu multe altele sunt norme tehnice şi constituie acele reguli care conduc acel proces productiv în care se statorniceşte in echilibru în cadrul activităŃilor umane.

TESTE DE AUTOEVALUARE:

51. Ce cuprinde sistemul normelor sociale? a) norme imperative, norme dispozitive; b) norma juridică, instituŃia juridică, ramura de drept, sistemul naŃional de drept; c) norme juridice de drept civil, penal, constituŃional, financiar, internaŃional public,

internaŃional privat; d) norme obişnuielnice (sau obiceiul juridic), precedentul judiciar, doctrina, contractul

cadru; e) norme etnice, norme obişnuielnice, norme tehnice, norme politice, norme religioase, norme juridice, norme de convieŃuire socială. R:e

TEMA VIII

NORMA JURIDICĂ

8.1. NoŃiunea şi trăsăturile normei juridice ViaŃa socială presupune norme iar aceste norme joacă rolul de forŃe organizatoare

ale interacŃiunii umane. Normele juridice nu înlătură ci se alătură altor categorii de norme şi coexistă cu acestea, împletindu-şi acŃiunea reglementatoare cu acŃiunea celorlalte norme.

Norma juridică este celula de bază a dreptului, este sistemul juridic elementar. Dreptul nu poate exista şi nici nu poate fi explicat în afara realităŃii sale normative.

Norma juridică este un etalon, un model de comportament, un „program” şi ea conŃine pretenŃiile şi exigenŃele societăŃii faŃă de conduita membrilor săi în anumite categorii de relaŃii. În sfera de reglementare a normelor sociale –morale, religioase- de exemplu şi normele de morală şi cele religioase conŃin percepte legate de viaŃa în comun cum ar fi – să nu furi, să nu omori etc. Comandamentul juridic intervine pentru a apăra în mod efectiv societatea şi, datorită exigibilităŃii sale, previne sau combate comportamentul deviant. Normele juridice împreună cu relaŃiile juridice născute în baza lor alcătuiesc ordinea de drept, parte componentă a ordinii sociale. Ordinea socială nu se rezumă la ordinea de drept, ci ea este mai mult decât guvernarea legii deoarece ea priveşte şi activităŃi, relaŃii, fără contingenŃă cu ordinea de drept.

Rolul ordinii juridice este în procesul afirmării şi menŃinerii ordinii sociale, al realizării echilibrului social în condiŃiile în care în societate sunt prezente numeroase interese contradictorii.

În general cuvântul normă este echivalent cu cel de regulă iar majoritatea normelor coŃin reguli de comportament, atribuie drepturi şi stabilesc obligaŃii corelative, fixează praguri de comportament şi sancŃiuni pentru cei ce neglijează sau se comportă în dispreŃul acestui comportament.

Norma de drept conŃine ceea ce trebuie să îndeplinească un subiect, ceea ce el este îndeprătăŃit să facă sau ceea ce i se recomandă sau este stimulat să îndeplinească –„forŃa legii constă în : a ordona, a interzice, a permite, a pedepsi”.

Trăsăturile normei juridice sunt următoarele: 1.Norma juridică are un caracter general şi impersonal 2. Norma juridică are un caracter tipic 3. Norma juridică implică un caracter intersubiectiv 4. Norma juridică este obligatorie 1.Norma juridică are un caracter general şi impersonal este o trăsătură prin care

norma juridică se evidenŃiază ca etalon de conduită. Pentru a putea fi un etalon de conduită şi a fi opozabilă în mod egal şi continuu fiecărui individ, norma juridică trebuie să se adreseze difuz şi impersonal destinatarilor săi. Prin aceste trăsături norma juridică se deosebeşte de actul individual, care este prin natura sa concret şi personal.

Norma juridică elimină concretul, particularul, ea fiind abstractă şi abstractizând în fiecare normă juridică fiind abstractizarea unei sau unor relaŃii, şi modele pentru altă sau alte relaŃii. Există norme juridice care vizează părŃi determinate ale teritoriului(zona de frontieră, domeniul silvic, unităŃi administrativ-teritoriale, etc.), sau care privesc anumite categorii de subiecte(căsătoriŃi, militari, comercianŃi, elevi, studenŃi, etc.). Întinderea în spaŃiu şi asupra persoanelor a efectelor normelor de drept nu pot constitui, criterii de diferenŃiere şi, cu atât mai puŃin, de contestare a caracterului general şi impersonal al normei de drept. Această trăsătură este reală şi caracteristică oricărei norme juridice din momentul intrării sale în vigoare.

Generalitatea şi impersonalitatea unei norme juridice nu presupun cuprinderea(descrierea) tuturor cazurilor şi nici a tuturor situaŃiilor în care se poate afla un subiect.

Norma juridică nu se rânduieşte pentru ceea ce se poate produce întâmplător, într-un caz izolat, ci are în vedere o generalitate de relaŃii şi o medie de comportament. Plecând de caracterul general al normei juridice, norma este o determinare universală pe care specialistul trebuie să o cunoască şi să o aplice în cazuri concrete.

2.Norma juridică are un caracter tipic şi această trăsătură descinde din generalitatea normei de drept. Ca model de conduită, noma de drept urmăreşte o reducere şi egalizare a însuşirilor semnificative a relaŃiilor sociale şi izolarea, neconsiderarea diferenŃelor individuale nesemnificative.

Formarea tipului(modelului) de conduită şi grija pentru acceptarea sau impunerea sa în practica relaŃiilor sociale, se realizează în vederea codificării acŃiunii, a uniformizării sale, a modelării acesteia în raport cu un interes social legalmente protejat.

Pentru a putea formula identicul, repetabilul, într-o normă juridică, legiuitorul caută generalul, ceea ce este universal într-un mănunchi de relaŃii sociale şi, în raport de acesta, formulează tipul conduitei.

Subordonarea faŃă de conduita-tip prevăzută în norma juridică reprezintă o cale importantă de realizare a socializării individului, de învăŃare a modului social de existenŃă.

Dreptul va putea stabili cu exactitate(şi deci şi cu eficacitate) principiile formalizate ale convieŃuirii sociale dacă va lua în considerare, cu ocazia fixării variantelor de comportament, a tipului de conduită, a mecanismelor psihosociale, complexe implicate în procesul devenirii socia-umane a individului, a cooperării lui în societate.

În realizarea tipului de conduită, legiuitorul pleacă şi de la alte dat-uri, cum ar fi: înclinaŃia spre dependenŃă a individului şi nevoia sa de supunere faŃă de norme(normativitatea constitutivă a fiinŃei omeneşti). În clinaŃia spre dependenŃă este explicabilă şi determinată de eforturile individului spre integrare, iar nevoia sa de supunere

la norme creează tendinŃe de conformism, ceea ce implică atât conformitatea cu legile(cu conduita-tip conŃinută în ele), cât şi conformitatea cu ceilalŃi(legea imitaŃiei).

3.Norma juridică implică un raport inter subiectiv şi în mod ideal norma juridică nu este nu doar o prescripŃie general abstractă şi tipică; ea imaginează omul în raport cu semenii săi, reglementează comerŃul juridic.

Norma juridică are în vedere schimbul just între persoane aflate permanent în relaŃie. Caracterul bilateral al normei de drept este prezent chiar şi atunci când, pe baza normei de drept, iau naştere acte juridice unilaterale(exemplu, testamentul), întrucât şi în acest caz sunt avute învedere relaŃii, legături (chiar dacă nu imediate).

Idea de bilateralitate este legată de idea de alteritate a normei, adică transformarea subiectivului în obiectiv şi de cea de reciprocitate. Alteritatea şi reciprocitatea normelor de drept sunt determinate de alteritatea individului adică acea distanŃă calitativă care separă existenŃa de subiectivitate, proces în care are loc, pe baza normei juridice plierea subiectivului(a individului) pe obiectivitatea vieŃii în comun.

4.Norma juridică este obligtorie adică are un caracter obligatoriu, intervenind în domenii esenŃiale ale societăŃii, domenii care fie că sunt contingente guvernării, fie că privesc fiinŃarea socială, publică sau privată a individului. Norma juridică conŃine prevederi care busunt lăsate la liberul arbitru al subiectului ci ele sunt impuse acestuia într-o varietate de modalităŃi. Obligativitatea comandamentului juridic urcă până la impertativ în domeniul dreptului public(penal, administrativ, etc.) şi coboară până la permisiv în dreptul privat(civil, comercial). Obligativitatea normei juridice este dictată de scopul acesteia, de necesitatea asigurării ordinii sociale.

Pentru a-şi îndeplini acest scop, norma juridică trebuie să îndeplinească anumite condiŃii:

-să corespundă structurii şi necesităŃilor superioare ale societăŃii; -să fie recunoscută ca efectiv obligatorie de către majoritatea destinatarilor ei, în

temeiul conştiinŃei caraterului său necesar. Pentru a deveni efectiv obligatorie norma juridică se bucură, spre deosebire de toate

celelalte norme sociale, de exigibilitate(are garanŃii exterioare, statale, de asigurare a traducerii în viaŃă –eventual prin constrângere). În acest scop, nu este suficientă forŃa ce o impune deoarece această forŃă trebuie să fie eficace şi legitimă. Norma juridică apare astfel ca o regulă de conduită umană pe care societatea ne poate constrânge să o observăm printr-o presiune exterioară mai mult sau mai puŃin intesă.

Caracterul obligatoriu al normei juridice impune anumite precizări: a)obligativitatea normei juridice este o trăsătură intrinsecă a tuturor normelor,

indiferent de demoneiul în care intervin(public sau privat), de forŃa juridică a actului normativ în care este cuprinsă norma, ca drept pozitiv, de câmpul aplicabilităŃii sale etc. O normă juridică cuprinsă într-o lege este la fel de obligatorie ca o normă juridică cuprinsă într-o hotărâre a guvernului sau într-o decizie normativă a organului administrativ local.

b)obligativitatea normei juridice nu rezultă nici din frecvenŃa aplicării în viaŃă a normei juridice cum ar fi în dreptul public sau privat norme juridice ce se aplică cotidian –exemplu, normele din domeniul prestării serviciilor, din domeniul organizării muncii, etc. şi există de asemenea norme juridice ce se aplică des sau foarte des, aşa cum există şi norme ce se aplică rar sau foarte rar. Caracterul de obligativitate nu este întru nimic corelat acestei împrejurări exterioare a normei juridice. Toate normele juridice, indiferent de frecvenŃa aplicării lor, prezintă caracter obligatoriu întrucât norma juridică este utilizată în folosul convieŃuirii umane pentru apărarea valorilor fundamentale specifice vieŃii în comun.

Norma juridică este o regulă generală şi obligatorie de conduită, al cărui scop este acela de a asigura ordinea socială, regulă ce poate fi adusă la îndeplinire pe cale statală, în caz de nevoie prin constrângere.

8.2. Structura normei juridice Norma juridică alcătuieşte elementul primar al sistemului de drept, vectorul prin care

mesajul legiuitorului ajunge la subiect. Structura normei juridice este alcătiită şi analizată printr-o dublă perspectivă: a)o perspectivă dată de –structura logică a normei juridice b)o perspectivă dată de -construcŃia tehnică, legislativă a normei juridice a) Structura logică a normei juridice alcătuieşte partea statică, internă şi stabilă a

normei. Din punctul de vedere al structurii sale logice, norma juridică este alcătuită din următoarele elemente:

-ipoteza, dispoziŃia şi sancŃiunea Ipoteza normei de drept descrie împrejurările în care intră în acŃiune dispoziŃia sau

sancŃiunea normei. În ipoteză poate fi definită calitatea subiectului(cetăŃean, părinte, copil, soŃ/soŃie, gestionar, etc.) sau, în ipoteză poate fi caracterizat subiectul în mod generic(persoană fizică, persoană juridică, etc.). Împrejurările în care intră în acŃiune norma pot fi determinate sau relativ determinate prin ipoteza normei şi aceasta determină clasificarea ipotezelor în ipoteze determinate şi ipoteze relativ-determinate(subînŃelese).

DispoziŃia alcătuieşte miezul normei juridice iar în dispoziŃie sunt cuprinse drepturile şi obligaŃiile subiectelor participante la raporturile sociale, conduita acestora. DispoziŃia normei de drept formează conŃinutul acesteia şi ea cuprinde imperativul, comandamentul normei sau elementul său raŃional adică reprezentarea conştientă a legiuitorului faŃă de exigenŃele vieŃii în comun. DispoziŃia normei juridice poate să ordone(să impună) o anumită conduită, exemplu: obligaŃia unităŃii plătitoare de impozit de depunere a declaraŃiei de impunere, obligaŃia instanŃei de judecată de a dispune citatea părŃilor la primirea acŃiunii etc.

În raport cu modul în care este precizată conduita părŃilor, dispoziŃiile pot fi determinate sau relativ-determinate.

SancŃiunea este al treilea element structural al normei juridice şi conŃine urmările nefavorabile care survin în condiŃiile nerespectării dispoziŃiei sau ipotezei(sancŃiune negativă) sau măsurile de stimulare, de cointeresare a subiectului, în vederea promovării conduitei dorite(sancŃiunea pozitivă). Aspectul negativ al sancŃiunii este răspunsul social-statal faŃă de conduita necomformă unde acest tip de sancŃiune se adresează comportamentului nelegal.

SancŃiunile pot fi: formale şi neformale. -sancŃiunile formale sunt cele prin forma organizată, statală faŃă de comportamentul

care lezează ordinea socială -sancŃiunile neformale sunt rezultatul unor reacŃii spontane care se caracterizează

prin manifestări de blam public, de dezaprobare a unei conduite imorale,(de exemplu, penitenŃe, de batjocură, de ironie, etc. ).

SancŃiunile, pentru a fi eficace, trebuie să se bazeze pe un sistem armonizat de valori şi criterii. SancŃiunea juridică nu trebuie să fie în discordanŃă cu sancŃiunea morală sau religioasă.

SancŃiunea juridică, apare astfel, ca un complex de urmări nefavorabile –obligarea la dezdăunare, lipsirea unor acte de efectele urmărite, confiscarea unor bunuri, amenzi, privarea de libertate –urmări care sunt expresia auto apărării sociale faŃă de comportamentul deviant al membrilor săi. Aceste urmări subt prevăzute în sancŃiune şi acest element structural are rolul de a crea o stare de frică în conştiinŃa agenŃilor sociali dispuşi să nesocotească comandamentul normei.

b) Structura tehnico-legislativă este partea exterioară a structurii juridice şi construcŃia tehnică-legislativă a normei juridice nu se suprapune totdeauna structurii logice a acesteia. Făcându-se analiza structurii normei juridice din cele două două perspective a structurii logice şi a structurii tehnico-legislative se poate spune că şi norma de drept penal prezintă o alcătuire trihotonică adică elementele ipoteza, dispoziŃia şi sancŃiunea vor putea fi identificate în fiecare caz în parte printr-o interpretare logică şi folosindu-se o tehnică juridică adecvată pentru derulerea tuturor evenimentelor produse. În cazul dreptului penal structura logică, partea statică a normei de drept nu coincide cu structura tehnico-legislativă adică partea externă a acŃiunii în care se derulează evenimentele. Dacă împărŃirea trihotomică(ipoteză, dispoziŃie, sancŃiune) alcătuieşte structura internă şi stabilă a normei juridice, construcŃia sa tehnico-legislativă formează structura externă şi dinamică a acesteia. Ea este corelată cerinŃelor de celeritate(rapiditate) pe care o înfăŃişează elaborarea legislativă într-un stat, în diferite etape ale dezvoltării sale, precum şi principiilor generale de tehnică juridică.

Regulile şi principiile unanim admise ale dreptului internaŃional interzic utilizarea forŃei în relaŃiile dintre state, diferenŃele dintre acestea trebuind să fie rezolvate prin mijloace pajnice pe calea trataivelor. SancŃionarea normelor din dreptul internaŃional public prezintă unele caracteritici, determinate de poziŃia specifică a dreptului internaŃional în raport cu dreptul intern. Aceste caracteristici nu pot pune însă nici un moment sub semnul întrebării calitatea juridică a normelor acestei ramuri de drept.

8.3. Clasificarea normelor juridice Clasificarea normelor juridice prezintă o mare importanŃă teoretică şi deosebite

semnificaŃii practice iar pentru a fi funcŃionale, normele juridice trebuie să conŃină un număr limitat de criterii. Cele mai importante criterii ale normei juridice sunt:

1.criteriul ramurii de drept 2.criteriul forŃei juridice a actului normativ 3.criteriul structurii logice 4.criteriul sferei de aplicare 5.criteriul gradului şi intensităŃii incidenŃei 6.criteriul modului de reglementare a conduitei 7.normele organizatorice 8.normele punitive şi normele stimulative 1.Criteriul ramurii de drept, realizează clasificarea normelor juridice şi este cel al

obiectului reglementării juridice şi al metodelor de reglementare(deci al ramurii de drept). În baza acestui criteriu se disting norme juridice de drept civil, de drept penal, de drept administrativ, de drept administrativ, de drept constituŃional, de drept comercial, etc.

2.criteriul forŃei juridice a actului normativ, este criteriul forŃei juridice a actului normativ în care este cuprinsă norma juridică. Întâlnim norme juridice cuprinse în legi –actul normativ elaborat de parlament şi care are forŃă juridică supremă- , în decrete, în hotărâri guvernamentale sau ordonanŃe precum şi în acte normative elaborate de orgabele administraŃiei locale(decizii), acte cu osferă de aplicabilitate limitată la nivelul întinderii competenŃei teritoriale a organului respectiv(judeŃ, oraş, municipiu, comună).

3.criteriul structurii logice -din punctul de vedere al modului de cuprindere a părŃilor structurale,normele juridice pot fi: complete şi incomplete.

Sunt complete normele juridice care cuprind, în articolul din actul normativ în care sunt publicate, toate părŃile constitutive -ipoteza, dispoziŃia, sancŃiunea.

Sunt incomplete reglementările care fac referire şi se completează cu reglementări prezente fie în acelaşi act normativ, fie în alte acte normative. Normele incomplete la rândul lor se clasifică : norme de trimitere şi norme în alb. DiferenŃa dintre aceste două categorii de norme constă în faptul că, pe când normele de trimitere se completează cu norme din acelaşi act normativ sau din alte acte normative(prezente), normele în alb se vor completa cu dispoziŃii din acte normative ce urmează să apară.

4.criteriul sferei de aplicare, este criteriul prin care după sfera aplicării lor, normele juridice se clasifică în:

-norme generale, -norme speciale, -norme de excepŃie. Normele generale, se caracterizează prin aceea că au sfera cea mai largă de

aplicabilitate într-un domeniu sau într-o ramură de drept. Codul civil reprezintă dreptul comun pentru relaŃii reglementate prin norme de drept comercial.

Normele speciale, sunt aplicabile unei sfere restrânse de relaŃii, ele derogă de la dreptul comun.

Normele de excepŃie, completează normele generale sau speciale, fără ca excepŃia prevăzută să fie considerată a aduce atingere ordinii de drept. Exemplu: Codul familiei fixează vârsta minimă pentru căsătorie la 18 ani bărbatul şi la 16 ani femeia. Acelaşi articol completează regula aceasta printr-o excepŃie şi anume”pentru motive temeinice se poate încuviinŃa căsătoria femeii care a împlimit 15 ani”.

Normele speciale şi normele de excepŃie sunt derogatorii, în procesul aplicării lor ele cunoscund un regim restrictiv iar interpretarea lor este strictă.

5.criteriul gradului şi intensităŃii incidenŃei, este criteriul prin care după gradul şi intensitatea incidenŃei lor, se disting normele-principii, denumite şi norme cardinale. Aceste norme sunt cuprinse de obicei în ConstituŃii, în DeclaraŃii(cum ar fi: DeclaraŃia universală a drepturilor omului), sau sunt deduse pe cale de interpretare, ca principii generale de drept. Aceste norme se impun, în raport cu celelalte norme în conştiinŃa comună, cu forŃă de valabilitate mult mai evidentă apărând ca adevărate postulate juridice, exemplu: respectul reciproc al vieŃii, al integrităŃii oamenilor, cerinŃa exigenŃei justiŃiei sociale. Respectare convenŃiilor, etc. În raport cu acestea celelalte norme ale dreptului pozitiv apar ca mijloace normative care asigură traducerea în limbajul specific dreptului, a cerinŃelor fundamentale de reglementare a ordinii sociale exemplu dreptului fiecărui om la instrucŃie şi educaŃie prin acte normative care privesc organizarea şi funcŃionarea instituŃiilor de învăŃământ 6.criteriul modului de reglementare a conduitei –după caracterul conduitei impuse sau datorate normele juridice se clasifică în:

-norme onerative -norme prohibitive -norme permisive Normele juridice onerative, sunt acele norme juridice care obligă subiectul să

săvârşească o anumită acŃiune –exemplu: şoferul care comite un accident este obligat să transporte victima la spital, cei ce doresc să se căsătorească trebuie să-şi exprime acordul în faŃa ofiŃerului stării civile, părinŃii sunt obligaŃi să acorde copiilor îngrijire, etc.

Normele juridice prohibitive, obligă subiectul să se abŃină de la săvârşirea unor acŃiuni, exmplu: legea interzice căsătoria dintre rude colaterale până la gradul IV inclusiv, legea interzice căsătoria sub o anumită vârstă, legea interzice furtul.

Normele onerative şi normele prohibitive sunt caracterizate ca norme imperative adică acel gen de norme care comandă o conduită sau care impun abŃinerea de la o anumită conduită.

Normele permisive, sunt acele norme juridice are nici nu obligă şi nici nu interzic o anumită conduită ci ele lasă la aprecierea subiectului alegerea unei conduite. Este evident că subiectul în baza permisiunii ce i se acordă, nu poate adopta o conduită care încalcă ordinea de drept, exemplu, legea nu interzice şi nci nu obligă pe subiect să încheie contracte, un subiect nu poate vinde un lucru ce nu-i aparrŃine. Subiectul nu poate să sustragă un bun în vederea vânzării sale, etc.

În general, normele imperative –prohibitive sau onerative- se întâlnesc la o cară mai largă în domeniul dreptului public, pe când normele prmisive sunt de largă aplicabilitate în domeniul dreptului privat.

7.Normele organizatorice, în sistemul unitar al normelor juridice constituie o categorie aparte şi sunt incluse în această categorie normele care privesc organizarea instituŃiilor şi organismelor sociale. În conŃinutul acestor norme se prevăd:

-modul de înfiinŃare -scopurile -competenŃele -relaŃiile cu alte instituŃii. Asemenea norme urmăresc să fundamenteze cadrul legal de funciŃonare a instituŃiilor şi

a celorlalte organisme sociale, făcându-se astfel ordine de idei în ceea ce priveşte organizarea şi ordine în modul de funcŃionare a instituŃiilor juridice şi nejuridice. 8.Normele punitive şi normele stimulative, sunt o categorie de norme în care atât normele punitive cât şicele stimulative au ca temei un criteriu impus de sociologia juridică. Caracterul punitiv al normei este dat de sancŃiunea negativă adică de pedeapsa juridică. Caracterul stimulativ al norme este dat de sancŃiunea pozitivă acre constă ntr-un sistem articulat de stimulente, care asigură paralel cu pedeapsa, eficacitatea normei de drept –în această caregorie intră normele de drept care prevăd mijloace de cointeresare.

8.4. AcŃiunea normei juridice Normele juridice sunt edictate în vederea aplicării lor şi legiuitorul are în vedere, în

procesul elaborării normative, interese sociale majore şi urmăreşte să ofer garanŃii bunei dezvoltări a raporturilor interumane să protejeze valorile sociale.

Coordonatele fundamenale ale acŃiunii normelor de drept sunt: 1.timpul, 2.spaŃiul, 3.persoana. În principiu norma juridică acŃionează pe timp nedeterminat, într-un spaŃiu dominat de

noŃiunea de teritoriu şi asupra unor subiecte(persoane) care participă la circuitul juridic în cadrul acestui spaŃiu. Anailza acŃiunii normei de drept este realizată având în veder cele trei coordonate de bază –timpul, spaŃiul şi persoana.

1.AcŃiunea în timp a normei juridice –este acŃiunea în care timpul normei juridice defineşte durata acesteia şi rezistenŃa sa în timp. Istoria dreotului consemnează norme juridice cu efecte îndelungate în timp, exemplu Legea celor XII Table, care a rezistat în timp peste zece secole având mici modificări. Cu odurată mai îndelungată sau mai restrânsă ăn timp, normele juridice exercită un rol modelator şi conservator în sensul apărării valorilor sociale majore. Însă deşi bine construite, normele juridice uneori încetează să mai răspundă nevoilor sociale şi atuni ele

trebuie înlocuite. Uzura, deformerea sau moartea normelor juridice se prezintă ca un proces firesc, care Ńine chiar de natura lor, şi acre pune la ordinea zilei problema creaŃiei uor noi norme. Sporirea complexităŃii raporturilor dintre oameni amplifcă volumul acestei creaŃii, punând în discuŃie aspecte legate de coexistenŃa normelor juridice într-un spaŃiu de terminat, de relaŃiile acestora, de găsirea unor soluŃii de tehnică juridică pentru rezolvarea conflictelor ce pot să apară în procesul concret de aplicare a normelor.

Succesiunea în timp a normelor juridice, precum şi coexistenŃa lor în spaŃiu, au impus anumite reguli care prezidează acŃiunea acestora.

AcŃiunea în timp a normelor juridice are trei momente importante: -intrarea în vigoare a normei de drept -acŃiunea normei juridice -ieşirea în vigoare a normei juridice

Intrarea în vigoare a normei juridice este nemijlocit lagată de împrejurarea că orice nouă reglementare, adresându-se oamenilor(conduitei lor) trebuie să fie cunoscută de către aceştia. Există în drept principiul prin care nimeni nu se poate scuza invocând necunoaşterea legii. În teoria dreptului se admit două excepŃii şi anume:

1.atunci când o parte din teritoriu rămâne izolat printr-o cauză de forrŃă majoră, de restul Ńării situaŃie în care necunoaşterea poate fi obiectivă adică ea nu se datoreşte unei cauze particulare unei ignoranŃe personale.

2.în materie de convenŃii(exemplu în dreptul civil sau comercial) atunci când o persoană încheie un contract necunoscând consecinŃele pe care norma juridică le face să face să decurgă din contract, ea poate cere anularea contractului invocând faptul că s-a aflat în eroare de drept –care viciază voinŃa.

Caracterul activ al normei juridice(acŃiunea normei juridice), este din momentul intrării sale în vigoare pentru că ea acŃionează pentru viitor. Norma juridică apare astfel ca o adevărată servitute a viitorului. Principiul neretroactivităŃii normelor juridice îşi găseşte consacrarea legislativă, el fiind stâlpul expres în coduri, exemplu Codul civil român, proclamă în primul său articol principiul neretroactivităŃii normei juridice civile”Legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă ”. Acest principiu Ńine de stabilitatea ordinii de dreptde echitatea şi legalitatea aplicării normei şi de raŃiunea prezenŃei normei în viaŃa socială prin aceea că legiuitorul nu poate obliga subiectul să aibă o anumită conduită dacă acea conduită nu este prescrisă într-o normă juridică.

ExcepŃiile de la principiul neretroactivităŃii normei juridice sunt următoarele: a)normele juridice au caracter imperativ întrucât normele juridice care interpretează

normele juridice pre-existente fac corp comun cu normele juridice interpretate, este de principiu ca ele să fie etroactive.

b)normele juridice penale care prevăd dezincriminarea unor fapte şi norme penale mai favorabile infractorului.

c)retroactivitatea expresă, formă de retroactivitate care rezultă chiar din textul normei juridice unde legiuitorul prevede expres că norma se va aplica retroactiv.

Principiul neretroactivităŃii normei juridice (nesupravieŃuirea normei juridice), implică faptul că o mormă juridică nu îŃi poate extinde efectele după ieşirea sa din vigoare, şi de la aceastăregulă fac excepŃie normele juridice cu caracter temporar sau excepŃional.

Ieşirea în vigoare a normei juridice este al treilea moment al acŃiunii în timp al normei juridice iar acest moment aduce în prim plan ideea limitelor în timp al acŃiunii în timp(efectelor) normelor de drept.

Încetarea activităŃii normelor juridice are loc prin trei modalităŃi: a)ajungerea la temen b)desuetudinea

c)abrogarea a)ajungerea la termen –este cazul atunci când există norme juridice cu termen sau

norme juridice edictate pentru o cauză excepŃională(adică ajungerea la termen sau încetarea stării create determină şi încetarea acŃiunii normelor juridice respective), exemplu decretul-lege nr.60/1990 privind pensionarea cu reducere de vârstă a unor salariaŃi, etc.

b)desuetudinea –este atunci când o normă juridică deşi formal ea este în vigoare, datorită svhimbărilor condiŃiilor social-economice care au prezidat la apoariŃia sa, norma juridică nu se mai aplică. Acestă modalitate mai poartă denumirea de perimare sau învechire a normei juridice. Exemplu, după decembrie 1989, formal mai existau norme juridice care reglementau relaŃii sociale însă ele au încetat să se mai aplice, au căzut în desuetudine.

c)abrogarea, reprezintă cauza de încetare a acŃiunii normei de drept datorată intrării în vigoare a unei norme noi. Abrogarea cunoaşte două forme: abrogare expresă şi abrogare tacită. Abrogarea expresă la rândul ei este de două feluri şi anume: abrogare expresă directă şi abrogare expresă indirectă. Abrogarea tacită mai poartă denumirea şi de abrogare implicită, deoarece în noul act normativ nu se prevede nimic în legătură cu acŃiunea vechilor norme juridice.

2.AcŃiunea în spaŃiu a normelor juridice, este acŃiunea prin care norma juridică este exercitată pe un anume teritoriu în sensul că ea acŃionează asupra teritoriului respectiv adică de regulă asupra uni stat şi asupra cetăŃenilor săi, exemplu, codul penal prin legea penală se aplică pe teritoriul României, unde norma penală defineşte noŃiunea de teritoriu: solul, subsolul, spele interioare marea teritorială, fluviile ce stabilesc frontiera, coloana de aer –toate acestea făcând parte din teritoriu pe care se aplică norma juridică de drept.

În dreptul public se recunoaşte stricta aplicabilitate a normelor juridice în funcŃie de actele normative instituite. În decursul istoriei, statele au dezvoltat un sistem de relaŃii politico-diplomatice, sistem care a impus înfiinŃarea unor instituŃii care au drept scop menŃinerea climatului de cunoaştere reciprocă a statelor. Misiunile diplomatice şi consulare sunt instituŃiile cele mai importante prin care statele stabilesc toate relaŃiile şi raporturile dintre ele. Alături de acestea ma i există şi alte forme de reprezentare –reprezentarea pe lângă organizaŃiile cu caracter universal, forme de reprezentare economică permanentă, forme de reprezentare culturală, etc.

3.AcŃiunea normei juridice asupra persoanei, se referă la regimul juridic al străinilor unde noŃiunea de străin desemnează persoana care, aflată pe teritoriul unui stat are cetăŃenia altui stat sau este lipsită de cetăŃenie(apatrid). Statele consacră regimuri juridice diferite străinilor şi aflat pe teritoriu unui stat străin, persoana este supusă regimului ce rezultă din situaŃia sa.

Sunt cunoscute trei forme de reglementare, de către state, a regimuli juridic al străinilor:

1.regimul naŃional 2.regimul special 3.regimul ce rezultă din clauza naŃiunii celei mai favorizate. 1.Regimul naŃional, constă în recunoaşterea pentru străini a aceloraşi drepturi de

care se bucură proprii săi cetăŃeni, exemplu, drepturi sociale, economice, culturale şi civile care sunt recunoscute cetăŃenilor statului de reşedinŃă şi nu le sunt recunoscute în general drepturile politice(dreptul de a alege şi de afi ales), deoarece străinii nu pot ocupa funcŃii publice.

2.Regimul special,constă în acordarea pentru străinii care aparŃin unor categorii sau domenii de actovitate determinate şi beneficiază de anumite drepturi nominalizate în acordurile internaŃionale sau în legislaŃiile naŃionale.

3.Clauza naŃiunii celei mai favorizate, care este un regim consacrat în acorduri bilaterale, în temeiul căruia un stat acordă străinilor un tratament la fel de avantajos ca acela conferit cetăŃenilor unui stat terŃ considerat ca favorizat. Domeniile ce pot face obiectul clauzei sunt diverse: exporturi, importuri, regimul persoanei fizice şi juridice, regimul misiunilor diplomatice şi consulare, drepturi de creaŃie intelectuală, etc.

TESTE DE AUTOEVALUARE:

18. Norma juridică reprezintă: a) o regulă de conduită impusă de obiceiul juridic şi de jurisprudenŃă; b) o regulă de comportament social redactată de puterea legislativă; c) o regulă de conduită cu caracter general şi obligatoriu, elaborată sau recunoscută

de puterea de stat în scopul asigurării ordinii sociale, ce poate fi adusă la îndeplinire, la nevoie, prin forŃa de constrângere a statului.

R:c 19. Trăsăturile caracteristice ale normei juridice sunt: a) caracter general şi impersonal; obligatoriu; tipic; intersubiectiv; b) caracter obligatoriu pentru persoane anume desemnate de organul de legiferare; c) caracter impersonal şi tipic. R:a 20. Structura logică a normei juridice este reprezentată de: a) ipoteză şi sancŃiune; b) ipoteză, dispoziŃie şi sancŃiune; c) sancŃiune şi interpretarea normei juridice. R:b 24. De câte feluri este abrogarea: a) determinată, relativ determinată; b) alternativă, cumulativă; c) completă, incompletă; d) generală, specială, de excepŃie; e) expresă, tacită. R:e 31. Care din afirmaŃiile de mai jos privesc regulile (normele) morale: a) privesc exterioritatea dreptului; b) sunt elaborate de organe special abilitate potrivit unei proceduri specifice; c) se manifestă spontan şi neformal, privesc intimitatea individului, sunt greu de

interpretat, atrag sancŃiuni ce privesc reacŃia comunităŃii faŃă de individul în cauză ca oprobiul public, marginalizarea;

d) au caracter unitar şi neechivoc; e) acŃionează în scopul restabilirii situaŃiei anterioare încălcării lor. R:c 38. Care sunt activităŃile desfăşurate de organul de aplicare a dreptului în

alegerea normei juridice: a) stabilirea stării de fapt, critica normei juridice, interpretarea normei juridice,

elaborarea actului de aplicare; b) iniŃierea, dezbaterea, adoptarea proiectului de lege, promulgarea şi publicarea legii; c) descrierea detaliată a situaŃiilor de fapt ce urmează să fie transformate în situaŃii de

drept, analiza motivaŃiilor şi determinărilor care au impus reglementarea respectivă; d) anticiparea efectelor posibile, evaluarea costului social, al punerii în aplicare a

reglementării juridice respective, stabilirea oportunităŃii aplicării normei juridice; e) nominalizarea normei juridice, verificarea autenti-cităŃii, a forŃei juridice şi a acŃiunii

normei de drept, stabilirea raporturilor normei juridice respective cu ale normei juridice cuprinse în acelaşi act normativ şi în alte acte normative, determinarea conŃinutului exact al normei.

R:e 48. Obligativitatea normei juridice înseamnă faptul că: a) se aplică imediat, necondiŃionat, continuu; b) se aplică unor seturi de relaŃii sociale având drept rezultat uniformizarea condiŃiilor

subiectelor de drept; c) prescrie un comportament standard recomandat unui subiect generic; d) prescrie un comportament recomandat unui subiect individualizat; e) prescrie un comportament care implică ideea de reciprocitate. R:a 49. Care sunt trăsăturile caracteristice ale normei juridice? a) spontaneitate (apar şi se dezvoltă în societate în chip neformal), legalitate,

generalitate; b) sunt relative, au acŃiune limitată în timp, au proceduri speciale de elaborare; c) generalitatea, oficialitatea, spontaneitatea; d) sunt generale, impersonale, obligatorii, au caracter tipic, implică un raport

intersubiectiv; e) moralitatea, este scrisă, are sancŃiunea inclusă, este obligatorie. R:d

TEMA IX

IZVOARELE DREPTULUI

9.1 NoŃiunea de izvor de drept În cadrul ştiinŃei dreptului(ştinŃele juridice) formele specifice de exprimare ale

conŃinutului dreptului poartă şi denumirea de izvoare al dreptului sau surse ale dreptului. Izvoarele dreptului există sub două accepŃiuni şi anume:

- izvoare de drept în sens material; - izvoare de drept în sens formal. Izvoarele materiale ale dreptului mai sunt denumite şi izvoare reale şi sunt

concepute ca adevărate realităŃi exterioare care determină acŃiunea legiuitorului sau care dau naştere unor reguli izvorâte din necesităŃile practice (dacă este vorba de obicei).

În conŃinutul acestor izvoare sunt introduse elemente ce aparŃin unor sfere diferite ale realităŃii sociale. Sunt socotite, astfel izvoare ale dreptului factorii de configurare ale dreptului: dreptul natural, raŃiunea umană, conştinŃa juridică, dreptul pozitiv ş.a.

Izvoarele materiale au rol foarte important pentru că ele reprezintă factorii ce dau conŃinut concret dreptului pozitiv, concentrând nevoile reale ale vieŃii şi relevându-se legiuitorului sub forma unor comandamente sociale (comenzi sociale). Aceste izvoare

materiale se găsesc în sursele sociale, economice, culturale, ideologice, etc., iar studiul acestora prezintă importamŃă atât în procesul investigaŃiei teoretice a fenomenului juridic, dar şi în cadrul complex al activităŃii practice de creare a dreptului.

ŞtiinŃa legislaŃiei, ca şi sociologia legislativă, pun mare accent pe cunoaşterea modului concret de acŃiune a acestor factori, a corelaŃiei lor, a raportului dintre diferitele izvoare (surse).

Izvoarele formale de drept,ca accepŃiune, au în vedere faptul că normele juridice nu se prezintă în formă nudă, ci lor le este caracteristică o anumită formă exterioară, iar această forma exterioară poartă denumirea de izvoare formale sau forme de exprimare a normei de drept.

NoŃiunea de izvor al dreptului are şi accepŃiunea ca sursă ideologică, în sensul de bazin de civilizaŃie juridică la care se conectează un anumit sistem juridic naŃional şi în acest sens bazinul de civilizaŃie juridică de tip romano-germanic a influenŃat (adică a fost sursa) a numeroase sisteme legale naŃionale de drept, printre care şi sistemul juridic românesc.

Sensul juridic al noŃiunii de izvor formal al dreptului surprinde o multitudine de aspecte, de modalităŃi, prin care conŃinutul preceptiv al normei de drept devine regulă de conduită şi se impune ca model de urmat în relaŃiile dintre oameni.

Teoria juridică clasifică izvoarele dreptului în: m) izvoare scrise şi izvoare nescrise; n) izvoare oficiale şi neoficiale; o) izvoare directe şi izvoare indirecte.

De exemplu, obiceiul este un izvor nescris, spre deosebire de actul normativ care se prezintă intodeauna în formă scrisă. Obiceiul şi doctrina sunt considerate izvoare neoficiale, spre deosebire de lege sau jurisprudenŃă care sunt izvoare oficiale. Actul normativ sau contractul normativ sunt considerate izvoare directe, iar obiceiul este un izvor indirect.

Mai există deasemenea izvoare creatoare şi izvoare interpretative,de exemplu legea şi cutuma sunt izvoare creatoare, deoarece ele crează norme noi, iar jurisprudenŃa şi doctrina sunt izvoare interpretativ, deoarece ele nu crează izvoare noi, ci doar le interpretează pe cele existente.

Avându-se în vedere interpretarea noŃiunilor de conŃinut şi formă, izvoarele se mai pot clasifica în:

p) izvoare potenŃiale; q) izvoare actuale.

Izvoarele potenŃiale exprimă posibilitatea de a elabora, modifica sau abroga norme juridice, iar factorul potenŃial îl consideră viaŃa socială, concepută unitar şi cu posiibilităŃi exclusive realizate şi exteriorizate prin stat.

Izvoarele actuale, sunt acele izvoare eficiente, determinate, operând pe relaŃii sociale concrete, constând în toate actele normative în vigoare.

Studiul izvoarelor dreptului, al formelor sale de exprimare, a preocupat şi continuă să preocupe gândirea juridică deoarece noŃiunea şi clasificarea izvoarelor formale ale dreptului au incontestabile virtuŃi practice fiind foarte strâns legată de procesul creaŃiei juridice şi de cel al aplicării şi al realizării dreptului.

9.2. Clasificarea izvoarelor formale ale dreptului Necesitatea unei multitudini de forme de exprimare pe care dreptul şi le constituie este derminată de multitudinea relaŃiilor sociale care determină reglementările juridice necesare. Toate tipurile de drept concepute pentru satisfacerea cerinŃelor de ordine şi de

legalitate cunosc o pluralitate de izvoare – acte normative ale autorităŃilor statale, obiceiuri, precedente judiciare, doctrine, etc., care asigură toată tipologia de necesitate de norme de drept pentru realizarea cerinŃelor sociale. Deci, ponderea izvoarelor formale de drept se modifică în raport de gradul dezvoltării sociale, de complexitatea relaŃiilor sociale pe care le exprimă. Exemplu, în dreptul feudal obiceiul este un izvor de drept cu o exprimare preponderentă, iar revoluŃiile burgheze schimbă radical raportul dintre obicei şi actul normativ, actul normativ devenind foarte important. În decursul timpului izvoarele formale ale dreptului au avut o evoluŃie, determinând clasificarea lor astfel:

1.obiceiul juridic (cutuma); 2.doctrina; 3.practica judiciară şi precedentul judiciar; 4.contractul normativ; 5.actul normativ. 1.Obiceiul juridic (cutuma)

Obiceiul juridic este cel mai vechi izvor de drept, el existând înaintea dreptului. Obiceiul apare în treapta primitivă de dezvoltare a societăŃii, fiind expresia unor necesităŃi pe care oricare societate le resimte, necesităŃi legale de conservarea valorilor comunităŃii. La apariŃia sa dreptul preia o serie de obiceiuri şi le adaptează relaŃiilor specifice unor societăŃi politice. Obiceiul este rodul unei experienŃe de viaŃă, a unei comunităŃi, al repetării unor practici, unde oamenii aplică, în procesul interacŃiunii lor, în mod repetabil, unele reguli. Astfel, pe cale de repetiŃie, ei ajung la convingerea că regula respectivă este utilă şi necesar a fi urmată în viaŃa de toate zilele. Există o paletă extrem de largă, de uzuri, de obişnuinŃe, de datini, de obiceiuri utilizate, însă nu toate devin izvoare de drept. Mecanismul trecerii unui obicei din sistemul general al normelor sociale în sistemul izvoarelor dreptului este marcat de două momente importante:

a) Statul, prin organele sale legislative, sacŃionează (recunoaşte) un obicei şi-l încorporează într-o normă oficială;

b) Obiceiul este invocat de părŃi, ca normă de conduită, în faŃa unei instaŃe de judecată şi acesta îl validează ca regulă juridică.

În plan istoric, obiceiul juridic sau dreptul cutumiar sau obişnuielnic a alcătuit prima formă a dreptului pozitiv, un fel de drept rudimentar.

Cutumele reprezintă o practică atât de înrădăcinată, încât oamenii socotesc că prin ele îsi exercită un drept pozitiv.

Cutuma implică o îndelungată practică socială şi de aceea se socoteşte că în conŃinutul ei sunt cuprinse nenumărate norme şi o mare bogăŃie sociologică.

Teoria romano-canonică a formulat două condiŃii, ca un obicei să devină izvor de drept, şi anume:

a) o condiŃie obiectivă (materială), constând într-o practică veche şi incontestabilă; b) o condiŃie subiectivă (psihologică) în conformitate cu care regula, adică practica

respectivă, are caracter obligatoriu şi acel caracter se poate revendica sub sancŃiune juridică;

c) caracterul precis sau cât de cât precizabil al regulii de conduită impusă prin repetare.

Romanii numeau obiceiul juridic moravurile bătrânilor şi apare ca un fel de convenŃie tacită a membrilor societăŃii, sau a grupurilor sociale.

Cutuma se întemeiază pe cazuri concrete, la care se face apoi referire, fiind evocate ca precedente.

În dreptul modern, cum ar fi de exemplu în dreptul public – dreptul constituŃional, dreptul internaŃional public, sub forma uzanŃelor, obiceiul joacă un rol foarte important.

În dreptul privat, apelul la obicei se face decât în limita legii, adică sunt utilizate acele obiceiuri consacrate ca izvoare de drept de către lege, de exemplu în dreptul comercial legiuitorul specifică că atunci când este necesar şi unde legea comercială tace alături de normele codului comercial se vor aplica normele codului civil.

În principiu, nu se recunoaşte calitatea de izvor de drept obiceiului care ar conŃine o regulă contrară ordinii publice şi moravurilor şi nici cutumei care ar abroga o lege în vigoare.

În prezent, obiceiurile operează mai mult în privinŃa interpretării voinŃei părŃilor şi chiar a legilor.

În dreptul internaŃinal public, cutuma este un izvor principal de drept alături de tratat. Cutuma internaŃională este o exprimare tacită a consinŃământului statelor cu privire la recunoaşterea unor reguli determinate ca normă de conduită obligatorie în relaŃiile dintre ele. Statutul CurŃii InternaŃionale de JustiŃie menŃionează expres cutuma ca ˝o dovadă a unei practici generale acceptate ca drept˝.

În domeniul dreptului internaŃional public, cutuma îşi păstrează elementul material, constând dintr-o practică constantă a statelor, iar această practică trebuie să îmbrace şi elementul psihologic, adică convingerea că această practică are valoare obligatorie.

În dreptul românesc poziŃia dreptului obişnuielnic s-a păstrat puternică până la începutul secolului al IX-lea. În această perioadă, el a alcătuit dreptul românilor, formând legea Ńării sau obiceiul pământului.

Primele legiuiri româneşti au fost ale lui Alexandru cel Bun, ale lui Vasile Lupu, ale lui Matei Basarab. Au urmat după aceea Codurile Calimach – 1817, Codurile Caragea – 1818, care făceau referire expresă la dreptul cutumiar.

După apariŃia Codului civil, la 1864, rolul obiceiului se restrânge, Codul civil făcând expres trimitere la anumite obiceiuri.

În dreptul penal, rolul obiceiului este exclus, aici funcŃionând principiul legalităŃii pedepsei şi încriminării, ceea ce presupune întodeauna, ca izvor al dreptului penal, legea scrisă.

2.Doctrina

Doctrina, ca izvor de drept, cuprinde analizele, investigaŃiile, interpretările pe care oamenii de specialitate le dau fenomenului juridic şi ea este ştiinŃa juridică cu rolul teoretic şi explicativ, ajutându-l pe legiuitor în procesul de creare şi de aplicare a dreptului. Rolul indispensabil pe care îl are teoria ştinŃifică în procesul legislativ şi în procesul practicii juridice îi conferă doctrinei valoarea de iniŃiator legislativ, iar în procesul de creare şi de aplicare a dreptului oferă perspectiva dezvoltării orizontului de cunoştinŃei şi de relaŃii necesare aplicării şi soluŃionării unor cauze. Practica legislativă şi practica dreptului, adică aplicarea dreptului de către administraŃie şi de către instanŃele de judecată n-ar putea exista şi n-ar putea fi eficiente fără teoria juridică, adică fără doctrină. SoluŃiile şi interpretările doctrinei sunt întodeauna fondate pe cazuri practice şi pornesc de la fapte reale, iar apoi, pe cale de generalizare le interpretează teoretic şi le explică. Utilitatea ştiinŃei, a doctrinei juridice în cadrul sistemului izvoarelor dreptului constituie o sursă creatoare nemijlocită de drept, având un rol important, creator. În istoria dreptului, doctrina a avut în decursul timpului un rol creator – exemplu, în dreptul roman au existat acele cazuri în care jurisconsulŃii dădeau consultaŃii asupra cazurilor speciale în vederea soluŃionării cauzelor.

Doctrina a jucat un rol important în evul mediu şi în faŃa obscurităŃii şi nesiguranŃei dreptului cutumiar, judecătorii căutau soluŃii în comentariile din operele ştinŃifice şi se punea mare preŃ pe consensul savanŃilor, al specialiştilor, iar atunci când obiceiurile au fost strânse şi publicate în culegeri, rolul doctrinei a scăzut fără să dispară, ea fiind utilizată în situaŃiile în care putea să asigure aceea necesitate a stabilirii adevărului.

3.Practica judiciară şi precedentul judiciar Practica judecătorească, denumită şi jurisprundenŃă, este alcătuită din totalitatea hotărârile judecătoreşti pronunŃate de toate instanŃele de toate gradele. Scopul instanŃelor de judecată este acela de a soluŃiona anumite cauze şi a se pronunŃa hotărâri (sentinŃe), pe baza legii. Rolul jurisprudenŃei este acela de a interpreta şi de a aplica în cazurile concrete existente legea, iar activitatea judecătorului este guvernată de două mari principii: a) el se pronunŃă întodeauna în cauza pe care o judecă şi nu are dreptul să stabilească dispoziŃii generale în afara speŃei particulare ce se deduce în faŃa sa; b) un judecător, potrivit cu regulile de organizare judecătorească din Ńara noastră nu este, în general, legat de hotărârea, într-o cauză similară, pronunŃată de un alt judecător. Un rol important în fixarea jurisprudenŃei o are Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie în situaŃia în care trebuie să soluŃioneze anumite conflicte dintre instanŃele inferioare şi să impună acestora o anumită interpretare. Asemenea soluŃii, constante şi unitare, sunt invocate, uneori, ca precedente juridice în activitatea judecătorească şi pe baza lor se soluŃionează cauzele cu care au fost investite tribunalele, şi în acest fel practica judecătorească poate deveni izvor de drept. În plan istoric, jurisprudenŃa a jucat un rol important, ca izvor de drept, în dreptul roman, unde dreptul pretorian care conŃinea soluŃii creatoare ale pretorului constituia o importantă sursă de creare a unor norme şi instituŃii ale dreptului roman. Precedentul judiciar joacă un rol foarte important, iar judecătorul nu este un simplu interpret al legii, ci un creator de lege, o cauză poate fi soluŃionată pe baza unui precedent pronunŃat cu mult timp înainte.

4.Contractul normativ Contractul este un act juridic individual în sensul că el stabileşte drepturi şi obligaŃii pentru subiectele determinate, ex: pentru vânzător şi cumpărător, pentru locatar şi locator, etc. . În această accepŃiune în care sunt identificate părŃile din contract, contractul nu poate fi izvor de drept. Există un gen de contracte care nu privesc nemijlocit drepturile şi obligaŃiile unor subiecte determinate, ca participanŃi la raportul juridic, ci au în vedere reglementări cu caracter generic – asemenea contracte poartă denumirea şi de contracte normative şi în această calitate ele sunt izvoare de drept. În istoria dreptului sunt consemnate astfel de izvoare de drept în perioada feudală, un gen de contracte prin intermediul cărora se reglementau raporturi dintre stările sociale sau dintre acestea şi monarh, cum ar fi de exemplu: Magna Charta Libertatum (1215), încheiată sub forma unei convenŃii, adică un contract între baronii, cavalerii şi orăşenii răsculaŃi, pe de o parte şi regele Ioan fără de Ńară pe de altă parte . În dreptul constituŃional, contractul normativ constituie izvor de drept în materia organizării şi funcŃionării structurii federative a statelor, deoarece federaŃiile se crează ca efect la încheierii unor contracte (tratate) între statele care doresc să compună federaŃia. În ramura dreptului muncii, contractul normativ este izvor de drept, sub forma contractelor colective de muncă, în care se prevăd condiŃiile generale ale organizării

procesului muncii într-o ramură determinată şi pe baza cărora sunt încheiate apoi contracte individuale de muncă. În dreptul internaŃional public, contractul normativ sub forma tratului, reprezintă izvorul principal de drept pentru că tratatul este întodeauna expresia consinŃământului liber al statelor şi în această măsură el este izvor de drepturi şi obligaŃii pentru statele semnatare.

5.Actul normativ Actul normativ juridic denumit şi legea ca izvor de drept ocupă un loc proeminent în sistemul izvoarelor dreptului datorită trăsăturilor de conŃinut şi de formă superioare în raport cu toate celelalte izvoare de drept. Din cele mai îndepărtate timpuri legea ca izvor de drept apare ca un acord între părŃi cum ar fi de exemplu: la romani între magistrat şi popor, în dreptul vechi se cererea şi aprobarea senatului, în dreptul feudal actul normativ era exprimat prin obicei şi jurisprudenŃă, etc. EvoluŃia istorică a actului normativ a înregistrat în decursul timpului o consolidare şi o dezvoltare structurală compatibilă cu necesităŃile sociale asupra cărora acŃiona. Legea ca izvor de drept – se utilizează având în vedere sensul larg al noŃiunii de lege atunci când este privită ca un act cu putere obligatorie şi sensul restrâns atunci când actul normativ pe care îl adoptă printr-o procedură specifică este de către parlament. Actul normativ este izvorul de drept creat de organe ale autorităŃii publice, investite cu competenŃe normative, exemplu: Parlament, Guvern, Organe administrative locale. Actul normativ cuprinde norme general obligatorii a căror aplicare poate fi realizată şi prin intervenŃia coergitivă a statului. PoziŃia predominantă a actului normativ, în sistemul izvoarelor a dreptului, în sistemele de drept moderne, este determinată de necesitatea de a se asigura securitatea şi stabilirea comerŃului juridic, actul normativ dând cea mai mare stabilitatea şi siguranŃă. Sistemul actelor normative juridice este compus din: legi, decrete, horărâri şi ordonanŃe ale Guvernului, regulamente şi ordini ale ministerelor, decizii ale organelor administrative locale. Locul central în sistemul actelor normative îl ocupă legile datorită faptului că legea este actul normativ elaborat de Parlament, organul puterii legiuitoare, care exprimă voinŃa şi interesele alegătorilor. FaŃă de celelalte acte normative, legea se distinge prin trăsăturile ei specifice, care sunt următoarele:

f) legea are o procedură aparte de elaborare; g) legea are todeauna caracter normativ; h) legea are competenŃă de reglementare primară şi originară.

În cadrul legilor, importanŃa supremă o are legea fundamentală – ConstituŃia, care înseamnă aceea exrpimare a stării de spirit a unei naŃiuni şi care constituie o adevărată cutie de rezonanŃă a spiritualităŃii naŃionale a unui stat. Poporul trebuie să aibă faŃă de constituŃia lui sentimentul dreptului său şi a stării de fapt şi în acest sens legile în general, dar în mod special ConstituŃia, trebuie să fie oglinda stării unui popor şi să reflecte gradul său de dezoltare şi de înŃelegere.

TESTE DE AUTOEVALUARE:

25. Obiceiul juridic se defineşte ca: a) o normă generală de conduită exprimată în formă orală, fundamentată pe observarea

uniformităŃilor petrecute în realitatea socială vreme îndelungată şi considerată dreaptă; b) o normă de conduită cu caracter obligatoriu formu-lată de doctrina juridică pe baza

observării uniformităŃilor petrecute în realitatea socială vreme îndelungată; c) o regulă formulată de jurisprudenŃă ca rezultat al constatării valabilităŃii ei în societate. R:a

26. JurisprudenŃă se defineşte ca: a) totalitatea legilor elaborate de Parlament; b) ansamblul deciziilor CurŃii ConstituŃionale; c) totalitatea hotărârilor judecătoreşti pronunŃate de către toate instanŃele de judecată,

indiferent de gradul acestora. R:c

27. Precedentul juridic se defineşte ca: a) totalitatea hotărârilor judecătoreşti cu caracter de îndrumare, pronunŃate de înalta

Curte de CasaŃie şi JustiŃie; b) totalitatea hotărârilor judecătoreşti elaborate de instanŃele CurŃilor de Apel;

c) îndrumările date de Comisiile Juridice ale celor două camere ale Parlamentului. R:a

28. Doctrina juridică se defineşte ca: a) dispoziŃiile date instanŃelor judecătoreşti de către instanŃele superioare; b) totalitatea analizelor, studiilor, investigaŃiilor şi interpretărilor formulate de către

specialişti cu privire la fenomenul juridice dintr-un sistem de drept; c) concluziile formulate asupra fenomenului juridic de către Institutul de Cercetări

Juridice al Academiei Române. R:b

29. Contractul normativ reprezintă izvor formal al dreptului: a) în dreptul constituŃional, dreptul muncii, dreptul internaŃional public şi dreptul penal; b) în dreptul muncii, dreptul internaŃional public şi dreptul constituŃional;

c) în dreptul civil, dreptul muncii şi dreptul proprietăŃii intelectuale. R:b

30. Izvoarele materiale ale dreptului sunt: a) factorii de configurare a dreptului, dreptul natural şi conştiinŃa juridică; b) izvoarele oficiale; c) izvoarele neoficiale; d) actul normativ şi contractul normativ.

R:a

43. Modificarea unui act normativ constă în: a) introducerea unor dispoziŃii noi, exprimate în texte ce se adaugă elementelor

structurale existente prin utilizarea unei formule de exprimare; b) integrarea prevederilor schimbate sau completate în mod substanŃial în ansamblul

reglementării, actualizându-se denumirile schimbate şi realizând o nouă numerotare a elementelor de structură;

c) schimbarea expresă a unuia sau mai multor articole sau aliniate şi redactarea lor într-o altă formulare;

d) suspendarea unui act normativ dispusă printr-un alt act normativ de acelaşi nivel sau de nivel superior; e) îndreptarea unor erori materiale descoperite în cuprinsul unui act normativ. R:c

46. Cărei categorii de izvor de drept aparŃine doctrina? a) izvoare nescrise; b) izvoare oficiale; c) izvoare neoficiale; d) izvoare indirecte;

e) izvoare potenŃiale. R:c

52. Care sunt elementele sistemului dreptului? a) normele etice (morale), normele politice, normele juridice, normele tehnice, normele

deontologice; b) norma juridică, instituŃia juridică, subramura de drept, ramura de drept, diviziuni de

drept; c) normele generale, normele speciale, normele de excepŃie; d) normele de drept public, normele de drept privat;

e) normele de drept civil, penal, administrativ, constituŃional, financiar etc. R:b

60. Care sunt părŃile constitutive ale actului normativ? a) ipoteza, dispoziŃia, sancŃiunea; b) norma juridică, instituŃia juridică, ramura de drept, diviziunea dreptului; c) stabilirea situaŃiei de fapt, alegerea normei, interpretarea normei, elaborarea actului

de aplicare; d) ConstituŃia, Decretul, Legea, Hotărârea de Guvern, OrdonanŃa de Guvern, acte ale

organelor administrative (ordin, decizie), e) titlul, formula introductivă, preambulul, partea dispozitivă, formula de atestare a autenticităŃii actului normativ. R:e

TEMA X

TEHNICA ELABORĂRII ACTELOR NORMATIVE

10.1. NoŃiunea tehnicii juridice şi noŃiunea tehnicii legislative

PrezenŃa actului normativ, în sistemul izvoarelor formale ale dreptului, este rezultatul activităŃii constructive desfăşurate de organe specializate, abilitate prin ConstituŃie, legi sau regulamente cu competenŃă normativă (cu dreptul de a elabora norme cu putere general - obligatorii). Aceste organe poartă denumirea de organe legiuitoare şi ele sunt organele puterii legiuitoare. Activitatea acestor organe se desfăşoară în conformitate cu anumite reguli de tehnică juridică şi potrivit cu scopurile generale, impuse de buna funcŃionare a mecanismului social, de coexistenŃă a libertăŃilor sociale. Dezvoltarea socială actuală, creşterea în complexitate şi volum a contactelor inter - şi intra – sociale, amplifică sarcinile organelor legislative şi determină o creştere a capacităŃii lor de receptare a comandamentelor sociale, de apreciere proprie a acestor comandandamente, de perfecŃionare a tehnicii juridice.

Crearea dreptului, în baza necesităŃilor pe care viaŃa le înfăŃişează, reprezintă o acŃiune de mare rezonanŃă socială şi cu adânci implicaŃii în derularea normală a raporturilor esenŃiale dintre oameni. În acest proces, un rol, dacă nu exclusiv, cel puŃin fundamental, îl

are – mai ales în societăŃile moderne – cunoaşterea ştiinŃifică, teoria juridică. Au, de asemenea, importanŃa lor, procedeele tehnice, artificiile, modalităŃile practice de construcŃie normativă. Prin intermediul acestora, cerinŃele vieŃii sociale îmbracă forma specifică a reglementărilor legale. Una din moştenirile incontestabile ale dreptului roman o reprezintă crearea alfabetului juridic şi progresul în domeniul tehnicii juridice şi elaboratele tehnici ale dreptului roman, precizia şi claritatea definiŃiilor, logica şi consecvenŃa gândului juridic – toate acestea stau dovadă şi mărturisesc marea artă a jurisconsulŃilor Romei. Ceea ce caracterizează tehnica juridică, este artificiul care operează asupra lucrurilor, modelându-le printr-o serie de mijloace, adaptate toate scopurile dreptului. Aceste mijloace sunt practic inepuizabile, căci cuprind toate sursele ingeniozităŃii minŃii umane. Ele sunt necesare pentru ca dreptul să-şi atingă scopul final, şi vor fi cu atât mai perfecte, cu cât vor permite realizarea acestui scop mai repede, mai complet, mai economic. Conceptele şi categoriile dreptului sunt indispensabile pentru a da vagilor realităŃi ˝ştampila juridică˝. Pentru ca realităŃile să poată primi reglementare juridică, trebuie ca inteligenŃa să intervină spre a le face accesibile spiritului omenesc. Tehnica prin procedeele sale, îndelung şi migălos conturate, proiectează modelele de conduită, fixează această conduită în raport de categoriile de subiecte participante şi în legătură cu anumite categorii de valori ce trebuie ocrotite prin mijloace specifice juridice. ŞtiinŃa juridică se preocupă şi de crearea dreptului, ea nu este o simplă ˝juristică˝ sau o ştiinŃă a normelor, care să fie preocupată doar de ce este dreptul şi cum este şi nu cum ar trebui să fie. Tehnica juridică constituie ansamblul mijloacelor, procedeelor, artificiilor prin care necesităŃile pe care le înfăŃişează viaŃa socială capătă formă juridică (se exprimă în conŃinutul normei de drept) şi se realizează apoi în procesul convieŃuirii umane. ConŃinutul noŃiunii de tehnică juridică ne apare astfel ca deosebit de complex, el implică momentul receptării de către legiuitor, a comandamentului social, aprecierea sa selectivă şi elaborarea normei (tehnica legislativă), dar cuprinde, de asemenea, şi momentul realizării (transpunerii în viaŃă) a normei de drept construită de legiuitor (tehnica realizării şi interpretării dreptului).

Tehnica legislativă este parte constitutivă a tehnicii juridice şi este alcătuită dintr-un complex de metode şi procedee, menite să asigure o formă corespunzătoare conŃinutului (substanŃei) reglementărilor juridice.

Tehnica legislativă priveşte, strict, construirea soluŃiilor normative de către legiuitor, acŃiune ce se prezintă ca o sinteză, şi un bilanŃ, al experienŃelor dobândite în trecut de participanŃii la viaŃa socială, experienŃe filtrate din perspectiva judecăŃilor de valoare a legiuitorului.

Alegerea procedeelor tehnice, ale legiferării aparŃine legiuitorului. Există anumite principii care stau la baza acŃiunii de legiferare, principii deduse din reglementări constituŃionale sau înscrise ca atare în metodologii de tehnică legislativă, adoptate de parlamente. Asemenea principii sunt urmărite, atât în practica normativă parlamentară, cât şi în activitatea desfăşurată de alte organe statale cu competenŃe normative.

10.2. Principiile legiferării

Principalele cerinŃe sau principii ale legiferării sunt următoarele: 1. Principiul (cerinŃa) fundamentării ştiinŃifice a activităŃii de elaborare a normelor

juridice 2. Principiul (cerinŃa) asigurării unui raport firesc între dinamica şi statica dreptului

3. Principiul (cerinŃa) corelării sistemului actelor normative 4. Principiul accesibilităŃii şi economiei de mijloace în elaborarea normativă

1. Principiul (cerinŃa) fundamentării ştiinŃifice a activităŃii de elaborare a normelor juridice

Creşterea semnificaŃiei dimensiunii juridice a realităŃii sociale, în condiŃiile amplificării şi adâncirii complexităŃii relaŃiilor interumane, ridică în faŃa legiuitorului aspecte de reglementare cu totul noi. Astfel, domenii noi de reglementare, cum ar fi: domeniul concurenŃei, domeniul dezvoltării, domeniul cosmic, spaŃiul submarine, etc. Abordarea acestor domenii implică o specializare accentuată, o înŃelegere a corelaŃiilor, interne şi internaŃionale, în procesul reglementării, o înarmare cu cunoştinŃe noi. În acest proces complicat el trebuie să asigure, pe baza unui studiu aprofundat al realităŃii corespondeŃa necesară între fapt şi drept. O insuficientă cunoaştere a faptului poate conduce la soluŃii juridice nefondate, poate oferi o falsă imagine asupra efectelor sociale ale respectivei reglementări. Fundamentarea ştiinŃifică a unui proiect legislativ trebuie să cuprindă: a) descrierea situaŃiilor de fapt ce urmează să fie transformate în situaŃii de drept; b) analiza judecăŃilor de valoare cu privire la determinarea situaŃiilor de fapt care trebuie transformate, schimbate şi care se găsesc în contact cu judecăŃile de valoare din care se inspiră însăşi schimbarea,determinarea. c) determinarea (anticiparea) efectelor posibile ale viitoarei reglementări; d) costul social al proiectatei reforme legislative, oportunitatea sa. Cercetarea ştiinŃifică trebuie, de asemenea, să conducă la fundamentarea unor prognoze legislative, pe termene scurte, medii sau lungi şi să reducă termenul de manifestare al acŃiunii legislative conjucturale, lipsită de o bază de analiză corespunzătoare.

2. Principiul (cerinŃa) asigurării unui raport firesc între dinamica şi statica dreptului În procesul elaborării normative, legiuitorul se confruntă cu presiuni sociale dintre

cele mai variate (economice, politice, culturale, ideologice). Schimbările rapide ce intervin în societate conduc la mutaŃii în conŃinutul raporturilor sociale, la modificări instituŃionale. Rolul regulii de drept este acela de ordona aceste raporturi, de a le garanta securitatea şi siguranŃa juridică, de a calma posibilele conflicte, conferind sentimentul de linişte şi relativă stabilitate. Pentru ca dreptul să-şi poată atinge acest scop este necesar ca regula de conduită să se încorporeze în patrimoniul psihologic al individului şi al grupurilor sociale. Legiuitorul va trebui să Ńină în echilibru dreptul, asigurând, prin politica sa legislativă, stabilitatea firească a relaŃiilor sociale reglementate juridic. Pentru acest motiv, raportul dintre dinamica şi statica dreptului nu este doar o chestiune de politică juridică, el Ńine de însăşi raŃiunea dreptului, de menirea sa socială.

3. Principiul (cerinŃa) corelării sistemului actelor normative Actele normative, într-un stat, există într-o strânsă legătură unele cu altele. Sistemul

actelor normative (sistemul legislaŃiei sau sistemul legislativ) implică legături multiple între părŃile care îl compun. Diversele categorii de acte normative –legi, decrete, hotărâri, decizii – acŃionează, în reglementarea raporturilor sociale, în cadrul unui proces caracterizat printr-o acută interferenŃă. În cadrul acestui proces, legea asigură reglementarea relaŃiilor esenŃiale pentru buna funcŃionare a mecanismului social.

În momentul edictării actelor normative, legiuitorul va trebui să Ńină cont de existenŃa unor corelaŃii, să ia în calcul totalitatea implicaŃiilor unei noi reglementări, modificările normative subsecvente, domeniile afectate ca urmare introducerii unor noi soluŃii normative, precum şi eventualele conflicte de reglementări. În momentul apariŃiei unei reglementări noi realizată printr-o lege, se impune ca şi actele normative cu forŃă juridică inferioară legii, să fie abrogate şi puse de acord cu noua reglementare.

4. Principiul accesibilităŃii şi economiei de mijloace în elaborarea normativă Acest principiu aduce în discuŃie în mod nemijlocit elemente ce subliniază contribuŃia

mijloacelor de tehnică legislativă în fizionomia actului normativ. ConŃinutul normei juridice, modul de îmbinare a elementelor structurale ale acesteia, caracterul clar, lipsit de echivoc al textului, sunt întodeauna probe ale măiestriei legiuitorului. Legiuitorul trebuie să aibă în vedere faptul că destinatarii normelor juridice sunt oameni cu nivele culturale diferite, cu posibilităŃi diferite de receptare a unui mesaj normativ, că derularea concretă a relaŃiilor de viaŃă poate conduce la situaŃii dificile în aplicarea normei. Arta sa constă în a construi norme care să prevină asemenea dificultăŃi. Juristul trebuie să gândească profund, ca un filozof, dar trebuie să se exprime clar, ca un Ńăran(ca un om simplu). CerinŃele principale pe care le implică realizarea acestui principiu constau în: a) alegerea formei exterioare a reglementării; b) alegerea modalităŃii reglementării juridice; c) alegerea procedeelor de conceptualizare şi a limbajului normei. a) Alegerea formei exterioare a reglementării este o cerinŃă de tehnică legislativă întrucât de forma exterioară a reglementării depinde valoarea şi forŃa ei juridică, poziŃia sa în sistmeul actelor normative, corelaŃia cu celelalte acte normative. În raport cu materia reglementată, cu natura relaŃiilor supuse reglementării, legiuitorul va proceda la alegerea formei exterioare de reglementare. b) Alegerea modalităŃii de reglemenare – priveşte obŃiunea legiuitorului în legătură cu un anumit mod de impunere a conduitei prescrise prin normă subiectelor de drept. După cum ştim, o regulă juridică poate reglementa imperativ (prohibitiv sau onerativ) o anumită conduită, poate lăsa la dispoziŃia părŃilor dintr-un raport juridic alegerea conduitei sau poate stimula subiecŃii în legătură cu adoptarea conduitei. Legiuitorul optează, în mod deliberat, pentru un gen de conduită sau altul, pentru o metodă de reglementare sau alta, în funcŃie de specificul relaŃiilor sociale, de caracteristicile subiecŃilor participanŃi la aceste relaŃii, de natura intereselor ce urmează a fi satisfăcute şi de semnificaŃia valorică a reglementărilor. c) CerinŃa accesibilităŃii normei de drept şi cea a economiei de mijloace sunt transpuse în practică prin folosirea unor procedee de conceptualizare şi a unui limbaj adecvat. Această cerinŃă priveşte în mod nemijlocit: construcŃia normei; cuprinderea în normă a elementelor structurale; fixara tipului de conduită; stilul şi limbajul juridic.

În procesul de reglementare normativă, legiuitorul procedează, în funcŃie de necesităŃile înfăŃişate de viaŃa în continuă prefacere, la adaptarea unor instituŃii, forŃând limitele acestora. Aşa au apărut, spre exemplu, contractele administrative, ca o creaŃie a tehnicii juridice. În lumina teoriei juridice, clasice, noŃiunea de contract administrativ apare,

formal vorbind, ca o contradictio in terminis, întrucât contractul este esenŃialmente legat de dreptul civil şi nu dreptul administrativ.

O altă construcŃie a tehnici juridice o constituie ficŃiiunile şi prezumŃiile. FicŃiunea juridică este un procedeu de tehnică, în conformitate cu care un anumit

fapt este considerat ca existent sau ca stabilit, deşi el nu a fost stabilit sau nu există în realitate, ficŃiunea pune în locul unei realităŃi, alta inexistentă.

PrezumŃiile sunt, la rândul lor, procedee tehnice pe care legiuitorul le utilizează în construcŃiile juridice. În anumite situaŃii, legiuitorul presupune că ceva, fără a fi fost dovedit, există cu adevărat, exemplu, prezumŃia cunoaşterii legii cu consecinŃa sa(nimeni nu se poate scuza invocând necunoaşterea legii), prezumŃia de paternitate –potrivit căreia copilul are ca tată prezuma t pe soŃul mamei.

10.3. PărŃile constitutive şi elementele de structură ale actului normativ

Un act normativ este compus, de regulă, din urmatoarele părŃi:

r) expunerea de motive; s) titlul actului normativ; t) preambulul; u) formula introductivă; v) dispoziŃii sau principii generale; w) dispoziŃii de conŃinut; x) dispoziŃii finale şi tranzitorii.

a) Expunerea de motive, însoŃeşte unele acte normative de importanŃă deosebită. În ea se face o prezentare succintă a actului normativ, a condiŃiilor care au impus apariŃia acestuia, a finalităŃilor urmărite prin adoptarea respectivului act normativ. b) Titlul actului normativ, este elementul său de identificare. El trebuie să fie scurt şi sugestiv (să exprime cu claritate conŃinutul actului normativ). c) Preambulul actului normativ, constituie o introducere, o punere în temă a subiecŃilor în legătură cu motivaŃia social –politică a intervenŃiei legiuitorului. Acestă parte nu este obligatorie, ea se va regăsi în conŃinutul actelor normative de importanŃă deosebită. d) Formula introductivă, cuprinde temeiul constituŃional sau legal al reglementării şi sunt intituŃionalizate normele de competenŃă pentru organul care adoptă actul normativ respectiv. e) DispoziŃiile generale, cuprind prevederile prin care se determină obiectul, scopul, sfera realŃiilor ce se reglementează, definirea unor noŃiuni, etc. f) DispoziŃiile de conŃinut, formează propiu–zis, conŃinutul actului normativ. În această parte sunt cuprinse regulile ce stabilesc drepturi şi obligaŃii, se stipulează un anumite comportament, sunt reglementate urmările nefavorabile, în cazul nerespectării conduite impuse. g) DispoziŃiile finale şi tranzitorii, cuprind prevederi în legătură cu: punerea în aplicare a reglementării, intrarea sa în vigoare, relaŃiile cu reglementările preexistente, etc. Actele normative mai pot cuprinde şi Anexe, care fac corp comun cu legea şi au aceeaşi forŃă juridică. Necesitatea lor este determinată de faptul că prin conŃinutul lor sunt redate organigrame, tabele, schiŃe, statistici, etc.

Elementele de structură ale actului normativ sunt evidenŃiate de norma juridică care cu structura sa internă, este cuprinsă în articolele actului normativ. Elementul structural al actului normativ îl formează articolul (aşa cum norma juridică alcătuieşte celula de bază a dreptului). ConŃinutul normei juridice este redat în articolele actului normativ în mod variat.

Articolul, de regulă, conŃine o dispoziŃie de sine –stătătoare dar există cazuri când, în cuprinsul actului normativ, un articol conŃine o singură normă sau, dimpotrivă, o normă este cuprinsă în mai multe articole. Diversele componente ale structurii logice a normei juridice pot fi regăsite în articole diverse. Pentru acest motiv norma juridică nu se poate identifica cu articolul actului normativ. Într-o bună tehnică legislativă, articolele actului normativ trebuie să se afle în strânsă legătură, iar structurarea pe articole să se facă într-o ordine de expunere logică. Complexitatea reglementării este impusă de natura relaŃiilor sociale. Pentru acest motiv articolul se sub–divide, uneori, în paragrafe şi alineate şi articolele se numerotează cu cifre arabe. Atunci când într-un act normativ se introduc articole noi, fără să se modifice numerotarea veche a actului normativ, se foloseşte metoda introducerii unor indicii(ex: art. 181 din cod penal). Pentru o mai bună sistematizare a actului normativ, articolele acestuia se pot grupa în secŃiuni, capitole, titluri. Unele coduri (codul penal) sunt organizate pe părŃi (parte generală şi parte specială). SecŃiunile, capitolele, titlurile au denumiri care evocă pe scurt conŃinutul prevederilor pe care le conŃin. În cazul în care un act normativ face referire la dispoziŃii dintr-un alt act normativ, deja existent, noul act normativ nu va reproduce dispoziŃiile din actul normativ preexistent, ci va face trimitere la dispoziŃiile respective printr-o normă de trimitere.

Actele normative, în ansamblul lor, formează un sistem dinamic cu o structură complexă printr-o tehnică a sistematiuării actelor.

Sistemul legislaŃiei cuprinde totalitatea actelor normative, acte normative aflate într-o stare de reală şi acută interferenŃă iar varietatea actelor normative impune necesitatea sistematizării lor.

Sistematizarea actelor normative este determinată de nevoia organizării acestora în baza unor criterii precise, în scopul bunei cunoaşteri şi aplicări a normelor juridice în relaŃiile sociale. Conceptul de sistematizare a legislaŃiei, pus în lumină în cadrul preocupărilor de tehnică juridică, răspunde unor necesităŃi de se pune ordine în multitudinea de acte normative, de a se realiza o simplificare, reducere şi concentrare a reglementărilor. Principalele forme de sistematizare a actelor normative sunt:

i) încorporarea; j) codificarea.

a)Încorporarea, este o formă interioară (iniŃială) de sistematizare şi priveşte o simplă aşezare a actelor normative, în raport cu criterii exterioare – cronologice, alfabetice, pe ramuri de drept sau instituŃii juridice, etc. O asemenea formă de sistematizare poate fi oficială sau neoficială. Este oficială încorporarea realizată de organe de drept, spre exemplu: colecŃiile de legi, decrete, hotărâri publicate periodic, colecŃii în care se îmbină criteriul cronologic cu cel al forŃei juridice al actului normativ. În afara acestor colecŃii pot să alcătuiască culegeri de acte normative şi persoanele particulare sub forma unor îndrumare legislative acestea constituind forma neoficială. În conŃinutul acestor încorporări nu se procedează la prelucrarea materialului normativ, nu sunt aduse modificări conŃinutului normelor juridice adunate în colecŃii sa culegeri, ci se corectează doar anumite erori materiale sau eventuale greşeli gramaticale. b)Codificarea, este o formă superioară de sistematizare şi ea presupune cuprinderea într-un cod (act normativ cu forŃa juridică de lege) a normelor juridice aparŃinând aceleiaşi ramuri de drept. AcŃiunea de codificare implică o bogată activitatea a legiuitorului, de prelucrare complexă a întregului material normativ, de îndepărtare a

normelor depăşite, perimate (inclusiv a obiceiurilor), de completare a lacunelor, de novaŃie legislativă (introducerea unor norme noi, cerute de evoluŃia relaŃiilor sociale), de ordonare logică a materialului normativ şi de utilizare a unor mijloace moderne de tehnică legislativă (alegerea modalităŃii de reglementare, a formei exterioare de reglementare, a folosirii mijloacelor adecvate de conceptualizare). Sistematizarea dreptului pe calea codificării înseamnă de fapt ridicarea la universal.

Codul sesizează principiile de drept şi le exprimă pe calea gândirii în universalitatea lor şi prin aceasta, în determinaŃia lor. Codificarea este o formă superioară de sistematizare realizată de legiuitor, întrucât ea porneşte totdeauna de la principiile generale ale sistemului dreptului şi ale unei ramuri de drept căutând să redea, într-un singur act, cu un conŃinut şi o formă unitară cât mai completă şi mai închegată, toate normele juridice dintr-o ramură. CondiŃiile calitative ale unui cod sunt: claritatea, precizia, integralitatea în expunere, caracterul practic, logica, frumuseŃea stilului, etc. Codificarea ca o acŃiune ştiinŃifică şi temeinic motivată, apare din nevoia depăşirii unei simple practici cutumiare şi ea reprezintă o adevarată revoluŃie legislativă. Legiferarea obiceiurilor şi codificarea constituie dovezi ale progresului juridic incontestabil. Exemplu, legea este incontestabil superioară obiceiului, deoarece are claritate, precizie, iar generalitatea ei este un instrument juridic cu o reală eficacitate.

TESTE DE AUTOEVALUARE:

36. Ce cuprind dispoziŃiile de fond ale unui act normativ: a) prevederi care orientează întreaga reglementare, determină obiectul şi principiile

acesteia; b) reglementarea propriu-zisă a relaŃiilor sociale ce fac obiectul actului normativ; c) măsurile ce sunt instituite cu privire la derularea raporturilor juridice, născute în

temeiul vechii reglementări care urmează a fi înlocuită cu noul act normativ; d) enunŃarea scopului reglementării respective;

e) denumirea autorităŃii emitente şi exprimarea hotărârii de a emite. R:b

37. Ce cuprind dispoziŃiile generale ale actului normativ: a) prevederi care orientează întreaga reglementare, determină obiectul şi principiile

acesteia; b) reglementarea propriu-zisă a relaŃiilor sociale ce fac obiectul actului normativ; c) măsurile ce sunt instituite cu privire la derularea raporturilor juridice, născute în

temeiul vechii reglementări care urmează a fi înlocuită cu noul act normativ; d) enunŃarea scopului reglementării respective;

e) denumirea autorităŃii emitente şi exprimarea hotărârii de a emite. R:a

TEMA XI

SISTEMUL ŞI REALIZAREA DREPTULUI

11.1.NoŃiunea, criteriile şi diviziunea dreptului

În teoria dreptului este întrebuinŃată analiza de sistem atât în ce priveşte juridicul, ca

dimensiune inalienabila a existenŃei umane, -parte componentă a realităŃii sociale(sistemul juridic), iar în ceea ce priveşte legislaŃia (sistemul legislaŃiei), dar şi în privinŃa organizării dreptului, ca fenomen normativ, pe ramuri şi instituŃii (sistemul dreptului).

Sistemul dreptului, este rezultatul unităŃii ramurilor şi instituŃiilor dreptului, şi apare ca unitate obiectiv determinată, pe când sistemul legislaŃiei reprezintă o organizare a legislaŃiei pe baza unor criterii alese de legiuitor. Normele juridice nu există izolate, şi ele se grupează în instituŃii şi ramuri în aşa fel încât, norma juridică reprezintă elementul de bază al sistemului dreptului, ea formează sistemul juridic elementar.

Norma juridică este legată de sistem, şi sistemul dreptului constituie generalul, în raport cu norma de drept, care reprezintă individualul.

Pe lângă modelul de comportament pe care îl cuprinde norma de drept, aceasta conŃine şi criterii de evaluare a comportamentului, transpunând în limbajul acŃiunilor concrete idealul juridic al societăŃii. Criteriile de structurare a sistemului de drept sunt acele forme pri care se evocă unitatea dreptului si diferenŃierea sa, adică împarŃirea pe ramuri şi instituŃii juridice. Cea mai largă grupare de norme juridice o constituie ramura de drept.

Ramura de drept este ansamblul normelor juridice care reglementează relaŃiile sociale dintr-un anumit domeniu al vieŃii sociale, în baza unei metode specifice de reglementare şi a unor principii comune. Criteriile în temeiul cărora se structurează ramurile sistemului dreptului sunt: a) obiectul regelmentării juridice-relaŃiile sociale ce cad sub incidenŃa normelor juridice; b) metoda reglementării-modalitatea practică de influenŃare a conduitei în cadrul respectivelor relaŃii sociale; c) principiile comune ramurii de drept respective.

În baza acestor criterii, ramura de drept stabileşte forme specifice de legătură între normele juridice care o compun,legături ce determină trăsăturile de trăinicie şi unitate a ramurii, asigurându-i durabilitate în timp.

Ramura de drept se constituie în baza specificului calitativ al unei grupări de relaŃii sociale care o compun, legături ce determină trăsăturile de trăinicie şi unitate a ramurii, asigurîndu-i durabilitate în timp. Ramura dedrept se constituie în baza specificului calitativ al unei grupări de relaŃii sociale care impun un complex de norme cu caracter asemănător, dar şi cu note caracteristice. În coduri, sau în alte acte normative de mare importanŃă, aceste note specifice ale normelor juridice din ramura de drept respectivă sunt uneori cuprinse în partea generală a codurilor sau în dispoziŃiile generale ale unor asemenea acte normative.

a)Obiectul reglementării juridice, ca temei prioritar în structurarea unei ramuri de drept, constituie, împreună cu principiile comune reglementării din ramura respectivă, criterii obiective ale construcŃiei unei ramuri.

b)Metoda de reglementare, ca ansamblu de modalităŃi în care se dirijează conduita umană pe o cale socialmente utilă, formează un criteriu subiectiv.

În ramura dreptului civil, obiectul de reglementare îl reprezintă relaŃiile sociale cu conŃinut patrimonial şi relaŃii sociale personale, nepatrimoniale. Dar relaŃiile sociale cu conŃinut patrimonial cad sub incidenŃa reglementării şi a altor ramuri de drept: drept administrativ, drept financiar, drept funciar, etc. În aceste condiŃii, criteriul obiectului reglementării juridice se completează cu cel al metodei de reglementare juridică.

Dreptului civil îi este specifică metoda echivalenŃei (egalităŃii) părŃilor, spre deosebire de dreptul administrativ sau de dreptul financiar, în care metoda de reglementare este

aceea a subordonării părŃilor (metoda autoritaristică). Astfel, într-un raport juridic de drept civil (un contract de vânzare-cumpărare, spre exemplu) părŃile (subiectele) stau pe picior de egalitate, ele au drepturi şi obligaŃii corelative, stabilite pe bază de negociere. Într-un raport de drept financiar (între un organ de impozitare şi un subiect impozabil), părŃile se află în raporturi de subordonare.

În cadrul fiecărei ramuri de drept, normele juridice se grupează în ansambluri normative mai reduse – instituŃii juridice. O normă de drept izolată n-ar putea reglementa într-un mod complet o anumită relaŃie socială prin excluderea cooperării cu norme care privesc aceeaşi relaŃie.

Ansamblul normelor juridice care reglementează relaŃii sociale apropriate alcătuiesc o instituŃie juridic, exemplu: instituŃia prescripŃiei, instituŃia moştenirii – în dreptul civil, instituŃia căsătoriei – în dreptul familiei, instituŃia tentativei – în dreptul penal, etc.

InstituŃia juridică se defineşte ca o totalitate de norme juridice organic legate, aparŃinătoare unei ramuri de drept, norme ce reglementează un grup de relaŃii sociale înrudite, după metoda de reglementare specifică ramurii respective.

ExistenŃa ramurii de drept şi a instituŃiilor juridice este determinată de complexitatea relaŃiilor sociale, ce dobândesc reglementare juridică. RelaŃiile sociale există în strânsă corelaŃie, fapt ce determină legăturile necesare (formele de schimb) între diferitele ramuri de drept, precum şi anumite instituŃii juridice mixte, cum ar fi instituŃia proprietăŃii, care aparŃine mai multor ramuri de drept (drept civil, în principal, dar şi dreptului comercial, dreptului administrativ).

Dreptul pozitiv se împarte în: drept public şi drept privat, iar această diviziune a dreptului îşi găseşte originea încă din dreptul roman. Dreptul roman cunoştea o atare împărŃire în: jus publicum şi jus privatum. Conform textului din Ulpian, dreptul public se referă la organizarea statului iar dreptul privat se referă la interesul fiecăruia şi acestă mare diviziune a dreptului piveşte atât dreptul intern, cât şi dreptul internaŃional. În dreptul public intern, în componenŃa sa intră, spre exemplu: dreptul constituŃional, dreptul administrativ, dreptul penal, dreptul muncii şi securităŃii sociale, dreptul financiar, dreptul procesual şi în dreptul privat intern intră: dreptul civil, dreptul comercial. Ramurile dreptului ce intră în componenŃa dreptului public au ca obiect de reglementare:

a) relaŃiile sociale din domeniul organizării puterilor publice, distribuirea competenŃelor în stat, forma statului (dreptul constituŃional);

b) organizarea puterii executive la nivel central şi local (drept administrativ); c) apărarea socială împotriva faptelor infracŃionale ce pun în pericol ordinea de drept

(dreptul penal); d) relaŃile de muncă şi de protecŃie socială (dreptul muncii şi al securităŃii sociale); e) relaŃiile financiare bancare (dreptul financiar); f) relaŃiile ce privesc buna desfăşurare a procesului judiciar (dreptul procesual). Ramurile ce intră în competenŃa dreptului privat reglementează relaŃiile sociale,

patrimoniale şi personale nepatrimoniale la care participă particularii. Dreptul civil, ca drept privat general are o mare însemnătate pentru toate celelalte

ramuri ce compun dreptul privat, de exemplu: dreptul comercial (care reglementează relaŃii sociale de comerŃ), utilizează pe larg principii şi instituŃii ale dreptului civil, ceea ce creează uneori aparenŃa că dreptul comercial n-ar fi, de fapt, decât o ramură specială a dreptului civil.

11.2.Conceptul şi formele realizării dreptului

Dreptul se înfăŃişează ca o dimensiune inalienabilă a existenŃei umane în condiŃii social- istorice determinate.

Dreptul este determinat de scopuri care se impun acŃiunii, esenŃialmente practic, dreptul este nemijlocit legat de sarcinile majore ale acŃiunii de conducere a societăŃii.

Ca un sistem de norme şi sancŃiuni formalizate, dreptul reglementează conduita oamenilor în relaŃiile sociale, drepturile lor fundamentale, statuează funcŃionarea instituŃiilor sociale, stabilind principiile convieŃuirii sociale. EficienŃa acŃiunii legii juridice are la bază mecanisme psihosociale complexe. Legiuitorul are în vedere asemenea mecanisme, iar în reglementările diferitelor raporturi sociale sunt prefigurate variante de comportament, în scopul prevenirii dezorganizării.

Legea este un important factor de progres şi se constituie ca un instrument puternic al controlului social. În domeniul organizării sociale, dreptul reprezintă o îmbinare, pe baze obiective – în raport cu cerinŃele legilor dezvoltării sociale – a unor acte de gândire şi experienŃă.

ExistenŃa şi realizarea dreptului reprezintă condiŃiile ordinii publice iar ideea de ordine semnifică o anumită succesiune în timp sau spaŃiu a lucrurilor. Ordinea constituie premisa esenŃială a coeziunii sociale, fiind condiŃionată de existenŃa sistemelor normative şi de traducerea în viaŃă a conŃinutului perceptiv al acestora.

Ordinea de drept reprezintă desfăşurarea vieŃii sociale în conformitate cu prevederile normelor juridice iar ordinea juridică este unitatea armonică a unor norme de drept, aplicată efectiv în viaŃa unei colectivităŃii.

Traducerea în viaŃă a prevederilor cuprinse în normele de drept implică participarea unor subiecte multiple (cetăŃeni, organe de stat, organizaŃii nestatale) precum şi asigurarea unui cadru organizatoric care să permită acestor subiecte să-şi valorifice din plin şi nestingherit prerogativele legale. Realizarea dreptului presupune posibilitatea, recunoscută unor organe de stat, de a acŃiona în domeniul asigurării mijloacelor de restabilire a ordinii de drept, în condiŃiile săvârşirii unor fapte ce nesocotesc prevederile legale. Realizarea dreptului este o confruntare a modelului general de conduită, construit de legiuitor, cu realitatea concretă. Analiza conceptului realizării dreptului este de fapt analiza modului de implementare a normei de drept în viaŃa socială, a modului în care societatea primeşte norma de drept, o încorporează în patrimoniul psihologic al individului. CondiŃiile generale ce caracterizează climatul social-politic şi ideologic determină în mod nemijlocit eficienŃa formelor juridice de realizare a dreptului.

Rolul acestor condiŃii (economice, politice, spirituale, ideologice) este hotărâtor în procesul transformării principiilor dreptului în valori proprii structurii intime a personalităŃii umane şi criterii de apreciere, a desfăşurării corecte, a relaŃiilor din societate. Realizarea dreptului poate fi definită ca procesul transpunerii în viaŃă, a conŃinutului normelor juridice, în cadrul căruia oamenii, ca subiecte de drept, respectă şi execută dispoziŃii normative, iar organele de stat aplică dreptul, în temeiul competenŃei lor.

Realizarea dreptului îmbracă două mari forme: 1) realizarea dreptului prin respectarea şi executarea dispoziŃiilor legale de către cetăŃeni; 2) realizarea dreptului prin aplicarea normelor juridice de către organele de stat şi alte organisme sociale. Cele două forme sunt -două condiŃii minime, necesare şi suficiente, pentru o bună funcŃionare a unui sistem legal: cetăŃenii să se supună normelor de drept, iar funcŃionarii să considere aceste reguli ca standarde oficiale de comportament, aplicându-le întocmai.

1.Realizarea dreptului prin activitatea de executare şi respectare a legilor – se face considerând dreptul ca fiind factor de programare a libertăŃii de acŃiune a omului, constituind un mijloc deosebit de eficace în realizarea obiectivelor majore ale organizării sociale. ConvieŃuirea socială şi coexistenŃa libertăŃilor implică modificări în natura relaŃiilor sociale. Aceste modificări se reflectă în logica specifică a relaŃiilor interumane, ca puncte de intersecŃie dintre societate şi individ. Dreptul oferă posibilitatea comportării în temeiul celei mai mari libertăŃi, a acelei libertăŃi concepute ca o folosinŃă nelimitată a posibilului. În acelaşi timp, cea mai mare libertate nu poate proveni decât din cea mai mare rigoare, fapt de natură să imprime o traiectorie specifică atitudinii individului faŃă de lege. Edictat în vederea disciplinării conduitelor umane în relaŃii sociale determinate, dreptul oferă oamenilor modele de comportament, construieşte tipologii subordonate unor scopuri practice. În acest proces, dreptul are în vedere omul ca fiinŃă socială, omul în relaŃie cu semenii săi, omul care aacŃionează într-o strucură de relaŃii social-istorice. AcŃionând într-o ambianŃă socială determinată, şi nu într-un spaŃiu pasiv sau neutru, omul îşi amplifică gradul de socializare a vieŃii sale, pe măsura sporirii complexităŃii realŃiilor sociale în care intră, şi a modului de subordonare faŃă de norme. Libertatea acŃiunii sociale a omului nu înseamnă o descătuşare haotică de energii, un ansamblu de acŃiunii neordonate, dictate de bunul plac, nesubordonate raŃiunii conservării valorilor sociale. Reglementarea juridică – înŃeleasă ca o totalitate de forme, de influenŃare a conduitei oamenilor, de orientare a acestora pe făgaşuri utile şi convenabile convieŃuirii umane – se structurează în directă legătură cu poziŃia individului în societate şi cu interesul structurilor politice şi sociale. Rezultatele acŃiunilor oamenilor sunt evaluate şi valorificate în funcŃie, nu numai de rezonanŃa intimă, personală a acestora, ci şi de rezonanŃa lor socială, de felul în care societatea receptează fapta sa, acordându-i un anumit tratament prin sistemul de reglementări şi instituŃii. Dreptul sintetizează cerinŃele tuturor legilor, iar aportul său constă în tentativa permanentă de regularizare a raporturilor sociale, de apărare a societăŃii în faŃa unor excese. Pentru ca dreptul să fie respectat de către cetăŃean, acesta trebuie să cunoască regulile sale, iar statul trebuie să ia măsurile necesare de popularizare a actelor normative. Cultura juridică, privită ca un complex de manifestări ale fenomenului juridic din societate, constituie o parte integrantă a culturii unui popor. Există o strânsă interdependenŃă între ordinea juridică şi viaŃa spirituală a societăŃii. Din cultura juridică fac parte: concepŃii juridice, inclusiv creaŃia ştiinŃifică din domeniul dreptului; reglementările juridice; starea legalităŃii (climatul de legalitate) derivată din atitudinea faŃă de lege, din educaŃia juridică. Cultura juridică are un rol formativ, alături de alte manifestări ale culturii unei societăŃi, cultura politică, economică, etc. Trăsăturile realizării dreptului, prin activitatea de exercitare şi respectare a normelor juridice sunt următoarele: a) acestă formă de realizare a dreptului implică îndeplinirea comandamentelor cuprinse în normele juridice, prin conformarea faŃă de dispoziŃiile normative (fie că este vorba de dispoziŃii cu caracter imperativ sau permisiv) şi ea înscriindu-se ca o componentă de bază a climatului de ordine şi legalitate; b) conformarea faŃă de conduita fixată prin normele de drept este rezultatul direct al acŃiunii mai multor factori, cum ar fi: conŃinutul dreptului, acceptarea legii de către societate – ca expresie a unor necesităŃi, ridicarea gradului vieŃii materiale şi spirituale a oamenilor, sporirea nivelului de cunoştinŃe şi perfecŃionarea instrucŃiei şcolare;

c) ca volum şi intensitate, această formă de realizare a dreptului este mult mai bogată decât cealălaltă formă; d) din punctul de vedere al tehnicii juridice, activităŃile implicate în realizarae acestei forme sunt relativ mai simple; ele se pot desfăşura şi în fapt, fără încheierea unui act scris, fără îndeplinirea unor condiŃii de formă sau de fond speciale. Formele de realizare ale dreptului sunt necesare şi utile atât societăŃii în ansamblul său, cât şi subiectelor de drept, care îşi valorifică prerogativele, într-o modalitate socialmente acceptabilă. 2.Realizarea dreptului prin aplicarea normelor juridice de către organele statului (aplicarea dreptului). În afara participării specifice a cetăŃenilor şi organizaŃiilor nestatale în procesul realizării dreptului, acesta este realizat şi prin intermediul unor acte specifice de autoritate, emise de organele statului în conformitate cu competenŃa rezervată lor prin lege. Această formă este denumită îndeobşte ˝aplicarea dreptului˝ şi în realizarea sarcinilor şi funcŃiilor statului, organele acestuia apelează foarte adesea la formele juridice. Acte de aplicare a dreptului nu pot elabora decât organele statului, cetăŃenii realizând dreptul prin executarea şi respectarea normelor juridice. La aplicarea dreptului participă, în principal, organe ale statului, în baza şi în vederea realizării competenŃei acestora. Aplicarea dreptului constă în elaborarea şi realizarea unui sistem de acŃiuni statale, în vederea transpunerii în practică a dispoziŃiilor şi sancŃiunilor normelor de drept. Aplicând dreptul, organele de stat se manifestă ca purtatoare a atributelor puterii de stat; actele lor de aplicare sunt acte de putere cu caracter individual, concret. Prin intermediul lor sunt concretizate, în limita competenŃei ce le este repartizată prin normele juridice, drepturile si obligaŃiile unor subiecŃi în cadrul raporturilor juridice determinate. Trăsăturile actului de aplicare a dreptului Aplicarea dreptului se concretizează într-un rezultat specific-actul de aplicare. El finalizează, de fapt, activitatea concretă a organului de stat, purtător al unei atribuŃii de putere, în conformitate cu competenŃa sa. Aplicarea dreptului, ca proces complex, se realizează in baza legilor şi celorlalte acte normative care compun sistemul juridic. Aplicarea dreptului dă expresie unei anumite competenŃe a organelor de stat, competenŃă determinată de lege şi care desemnează atribuŃiile organelor de stat şi limitele exercitării acestora. Activitatea normativă se deosebeşte de activitatea de aplicarea a dreptului prin trăsături de conŃinut şi formă. 1. Activitatea de creaŃie în domeniul dreptului este rezervată doar unor categorii de organe ale statului. În principiu, nimic nu se opune ca un organ care elaboreaza un act normativ să poată elabora şi acte de aplicare. 2. Spre deosebire de actele normative care au un caracter general, impersonal, tipic, injonctiv şi irefragabil, actele de aplicare a dreptului sunt individuale, concret- determinate. Scopul actului de aplicare este determinat de actul normativ, el trebuie să traduca în viaŃă, într-o relaŃie concretă, prevederi ale normei de drept. 3. Activitatea de elaborare normativă este subordonată unor reguli metodologice de tehnică legislativă. 4. Hotarul ce separă actul normativ de actul de aplicare îl reprezintă conŃinutul diferit, scopul şi finalitatea deosebită ale celor două categorii de acte. 5.Spre deosebire de actul normativ, care funcŃionează impersonal şi difuz, acŃionând continuu până la scoaterea sa din vigoare, actul de aplicare a dreptului îşi epuizează efectele în momentul adoptării sale de către organul abilitat.

6. Spre deosebire de activitatea de executare şi respecatre a normelor de drept de către cetăŃeni, în cursul căreia ei pot să încheie, prin acord de voinŃă, un raport de drept în temeiul unor dispoziŃii legale ce le stau la dispoziŃie, actele de aplicare, bazându-se şi ele pe prevederi ale dreptului, apar totdeauna prin voinŃa unilaterală a unui organ a statului.

7. Dată fiind importanŃa deosebită a reglementărilor relaŃiilor sociale, există reguli precise privind intrarea în vigoare, principiile de activitate şi ieşirea din vigoare a normei juridice.

Spre deosebire de actele normative, actul de aplicare devine obigatoriu în principiu din momentul comunicării lui părŃilor interesate.

8. Din acest moment curge termenul de contestare a actului de către partea nemulŃumită, în legătură cu modul de soluŃionare a cazului.

Fazele procesului de aplicare a dreptului Aplicarea dreptului privită ca un proces complex, se desfăşoară cu respectarea unor

cerinŃe, legate atât de necesitatea stabilirii corecte a împrejurărilor de fapt, cât şi de necesitatea corectei aplicări a normei de drept ce reglementează situaŃia stabilită. Aplicarea dreptului îmbracă forme procesuale care asigură stabilirea adevărului în momentul realizării normelor juridice, ocrotirea drepturilor persoanelor interesate, apărarea împotriva unor eventuale încălcări ale dreptului. Fazele (stadiile) aplicării dreptului constituie etape esenŃiale şi necesare în desfăşurarea procesului de aplicare a normelor juridice, implicând atât operaŃiuni de conceptualizare, cât şi activităŃi tehnico-materiale, de înfăptuire practică a prevederilor legale. Aplicara dreptului cunoaşte următoarele faze:

1. stabilirea stării de fapt; 2. alegerea normei de drept; 3. interpretarea normelor juridice; 4. elaborarea actului de aplicare. 1. Stabilirea stării de fapt implică un demers riguros pentru cunoaşterea minuŃioasă

şi în profunzime a circumstanŃelor cauzei respective. Cercetarea împrejurărilor faptei constituie elementul de bază, care asigură actului de aplicare caracter temeinic. În procesul concret al aplicării dreptului, organele de stat iau cunoştinŃă de numeroase aspecte ce caracterizează şi definesc cadrul fizic-natural, precum şi ambianŃa social-politică şi ideologică, în care normele acŃionează.

Verificarea şi clarificarea circumstanŃelor cauzei sunt făcute de către organul de aplicare numai în lumina ipotezei unor norme juridice. Cu alte cuvinte, vor fi avute în vedere şi reŃinute doar acele împrejurări care au relevanŃă în cauza dedusă în faŃa unui organ de stat ce trebuie să o rezolve prin emiterea unui act de aplicare. Aceste împrejurări sunt în general denumite fapte juridice(cauze generatoare sau extinctive de efecte juridice).

Organele de aplicare vor lămuri atât împrejurările concrete datorate acŃiunilor, oamenilor, cât şi consecinŃe ale unor evenimente, de producerea cărora legea leagă efecte juridice.

Organul de aplicare va consulta documente oficiale, va asculta martori, va proceda la reconstituiri, va utiliza rezultate ale unor cercetări ştiinŃifice, etc. Toate acestea trebuie să furnizeze organului de aplicare date faptice, ele trebuind să constituie, în acelaşi timp, surse reale de informaŃii, în stare să contureze circumstanŃele cauzei, să creeze convingeri ferme, în legătură cu starea de fapt şi să înlăture dubiile şi neclarităŃiile iar stabilirea stării de fapt diferă de la un act de aplicare la altul. Într-un proces juridic instanŃa de judecată are de efectuat numeroase activităŃi în vederea stabilirii cu exactitate a împrejuărilor cauzei (ascultă martori, verifică înscrisuri, dispune efectuarea unor expertize, examinează urme,

etc.), iar noŃiunile de probă, de sarcină a probei, de valoare probatorie au un înŃeles specific ele fiind legate direct de o cauză juridică.

2. Alegerea normei de drept. Organele de aplicare procedează la critica normei, la selecŃionarea normei juridice, în vederea calificării juridice exacte a stării de fapt stabilite. Corecta încadrare juridică a acestei stării, de fapt conferă actului de aplicare trăsături de legalitate.

ConŃinutul activităŃii organului de aplicare, în această fază, este indisolubil legat de modul în care organul de aplicare a stabilit corect şi exact împrejurările cauzei.

În vederea unei calificări juridice corespunzătoare, organul de aplicare îndeplineşte o serie de operaŃiuni prealabile; nominalizarea normei juridice, veirificarea autenticităŃii sale, a forŃei sale juridice şi acŃiunii sale; raporturile sale cu alte norme juridice; determinarea conŃinutul exact al normei, prin consultarea actului normativ care cuprinde norma respectivă.

3. Interpretarea normelor juridice -reprezintă un moment important al aplicării dreptului şi constă din operaŃiuni de lămurire şi concretizare al conŃinutului regulii de drept cuprinsă în norma ce urmează a cârmui raportul respectiv. Interpretarea juridică este o condiŃie de mare importanŃă a unei corecte aplicări a dreptului.

4. Elaborarea şi emiterea actului de aplicare, constituie ultimul moment (fază, etapă) a procesului de aplicarea a dreptului. Elaborarea actului de aplicare şi emiterea sa reprezintă rezultatul unui demers raŃional şi al unei manifestări de voinŃă a organului de stat, în vederea satisfacerii unor exigenŃe ale normelor de drept. Atât demersul raŃional (înŃelegerea circumstanŃelor cauzei) cât şi manifestarea de voinŃă (încadrarea împrejurărilor într-o normă de drept, calificarea juridică a acestora) sunt realizate în baza legii şi în vederea aplicării sale la un caz concret.

TESTE DE AUTOEVALUARE:

54. Care sunt marile sisteme de drept? a) sistemul francez, sistemul german, sistemul scandinav; b) sistemul de drept naŃional, internaŃional, comunitar; c) sistemul de drept romano - germanic, anglo - saxon şi sisteme de drept tradiŃionale

şi religioase, sistemul de drept al comunităŃii europene; d) sistemul common law, equity, statuary law;

e) drept public, drept privat. R:c

TEMA XII

INTERPRETAREA NORMELOR JURIDICE

12.1. NoŃiunea şi felurile interpretării normelor juridice În procesul realizării dreptului, interpretarea normei se aplică, în vederea soluŃionării

unei cauze printr-un act de aplicare, reprezintă un moment de cea mai mare importanŃă.

Necesitatea interpretării este justificată în procesul aplicării dreptului şi trebuie să clarifice cu toată precizia textul normei juridice şi să stabilească compatibilitatea acesteia în raport de o anumită situaŃie de fapt.

Interpretarea reprezintă o mijlocire între drept şi realitatea vieŃii, interpretul va trebui să explice norma în contextul social în care ea acŃionează.

Interpretarea normelor juridice se clasifică în: 1. interpretare oficială; 2. interpretare neoficială. 1. Interpretarea oficială este realizată de către organe de stat care au atribuŃii fie în

procesul elaborării normelor juridice, fie în procesul aplicării normelor juridice. Organele care emit acte normative(organele legiuitoare sau organele administrative)

procedează uneori la interpretarea acestora prin acte normative interpretative. Atunci când organul emitent îşi interpretează propriul act, această interpretare poartă denumirea de interpretare autentică.

Acest gen de interpretare constituie o interpretare legală sau generală, iar actul normativ interpretativ va face corp comun cu actul interpretat.

Cuprinderea interpretării în procesul aplicării înscrie interpretarea cauzală, realizată de instanŃele judecătoreşti (interpretarea judiciară) sau de organele administraŃiei. Acest gen de interpretare priveşte în mod direct procesul de aplicare, el este o interpretare de caz.

Organul de aplicare, având de soluŃionat o cauză, după ce stabileşte cu maximă atenŃie circumstanŃele cauzei, califică juridic cauza şi, în vederea emiterii actului de aplicare (o hotărâre judecătorească sau un act administrativ), procedează la interpretarea normei juridice selecŃionate, pentru a emite un act de aplicare legal.

Organul de aplicare nu se poate pronunŃa decât în legătura cu speŃa ce s-a dedus în faŃa sa.

2. Interpretarea neoficială, poartă şi denumirea de interpretare doctrinară, întrucât ea este cuprinsă, de obicei, în operele ştiinŃifice (în doctrină). Spre deosebire de interpretarea oficială, interpretarea neoficială nu are forŃă juridică, ea este facultativă.

Opiniile formulate în doctrină, care sunt consecinŃa analizei efectuată în cadrul cercetării teoretice a dreptului, pot fi evocate în procesul aplicării dreptului, dar ele nu sunt obligatorii.

12.2. Metodele interpretării normelor juridice În realizarea interpretării, organul de aplicare întrebuinŃează o serie de metode, prin intemediul cărora el reuşeşte să stabilească, în interesul soluŃionării cauzei, sensul exact al normei, câmpul său de aplicabilitate, efectele şi scopul religiei. Un act normativ în care este cuprinsă norma ce urmează a se aplica are un caracter complex, fapt ce impune interpretării o abordare care să scoată în relief condiŃionarea social-istorică a actului normativ, finalităŃile pe care le urmăreşte şi valorile pe care le ocroteşte, construcŃia sa logică. Teoria juridică este preocupată de multă vreme prin cercetările efectuate de stabilirea şi casificarea metodelor de interpretare. În funcŃie de importanŃa şi scopul utilizării lor, cele mai importante metode ale interpretării normelor juridice sunt următoarele:

y) metoda gramaticală; z) metoda sistematică; aa) metoda istorică; bb) metoda logică. cc) Metoda analogică(analogia).

a) Metoda gramaticală, are ca obiect stabilirea sensului comandamentului cuprins în norma juridică prin analiza gramaticală (sintactică şi morfologică) a textului normei juridice. Interpretul va stabili sensul cuvintelor, modul de folosire a acestora în text, dacă legiuitorul le foloseşte în accepŃiunea lor comună sau într-o accepŃiune specific juridică.

b) Metoda sistematică, priveşte modalitatea de stabilire a sensului normei juridice prin încadrarea sa în economia actului normativ din care face parte sau prin raportarea sa la economia altor acte normative.

c)Metoda istorică, urmăreşte să explice înŃelesul normei juridice prin luarea în consideraŃie a ceea ce se cheamă occasio legis – împrejurările social – juridice care au stat la baza elaborării şi adoptării legii.

În cazul interpretării istorice se poate recurge, de asemenea, la compararea reglementării actuale cu reglementările anterioare în materie, la evocarea principiilor de drept şi chiar la sentimentul de echitate prezumat în fiecare normă de drept. Utilizând această metodă, interpretul va putea desprinde motivul practic care a inspirat o anumită reglementare, scopul reglementării, mijloacele normative pentru atingerea scopului, etc.

d) Metoda logică, este cea mai larg întâlnită între procedeele de interpretare a normei juridice. Interpretarea logică apare ca desăvârşire a celorlalte metode. Ea implică aprecieri raŃionale, realizate prin operaŃiuni de generalizare, de analiză logică a textului normei juridice, de analogie, prin aplicarea legilor logicii formale.

În realizarea metodei logice de interpretatre, organul de aplicare se foloseşte de o serie de argumente ale logicii formale, în vederea stabilirii adevărului.

e) Analogia -rezolvarea unei cauze pe bază de analogie se face atunci când organul de aplicare, fiind sesizat cu soluŃionarea unei cauze , nu găseşte o normă corespunzătoare, el face apel fie la o normă asemănătoare, fie la principiile de drept.

Aplicarea dreptului prin analogie are la bază constatarea unei lacune a legii, fapt ce obligă pe judecător, în dreptul privat, să soluŃioneze cauza prin aplicarea fie a unei dispoziŃii asemănătoare, fie prin apelul la principiile dreptului. În dreptul penal, o asemenea posibilitate nu este recunoscută, funcŃionând principiul legalităŃii incriminării şi principiul legalităŃii pedepsei, iar aceste principii nu-i permit judecătorului să declare noi fapte ca infracŃiuni şi nici să stabilească alte pedespe, decât cele prevăzute expres de legea penală.

TESTE DE AUTOEVALUARE:

32. Interpretarea logică este: a) o formă a interpretării; b) un argument logic; c) o modalitate de interpretare specifică dreptului penal; d) un rezultat al activităŃii de clasificare al textului normei juridice;

e) o metodă tehnică de interpretare. R:e

33. Interpretarea restrictivă este: a) o formă a interpretării; b) o metodă de interpretare; c) un principiu al interpretării; d) o şcoală a interpretării;

e) un rezultat al interpretării. R:e

34. Interpretarea normelor juridice priveşte: a) doar aplicarea dreptului; b) doar realizarea dreptului prin respectare; c) doar crearea dreptului; d) crearea şi realizarea dreptului;

e) normele de drept naŃional. R:a

35. Cum se defineşte interpretarea normei juridice. a) o fază în elaborarea normei juridice care constă în căutarea şi folosirea unor

termeni clari, fără echivoc; b) o operaŃiune logică care are ca scop lămurirea şi explicarea interesului normei

juridice, oferind soluŃii pentru situaŃiile pe care organele de stat le au de rezolvat; c) o etapă a procesului de aplicare a dreptului care are ca rezultat alegerea normei

celei mai potrivite situaŃiei de fapt; d) activitatea de fundamentare ştiinŃifică în vederea creării normei juridice;

e) este activitatea desfăşurată de analişti din domeniul dreptului, teoreticieni şi practicieni cuprinsă în opere ştiinŃifice. R:b

TEMA XIII

RAPORTUL JURIDIC

13.1. Premisele şi trăsăturile raportului juridic Pentru ca un raport juridic să poată apărea şi să se desfăşoare, este nevoie de

existenŃa unor premise. Aceste premise sunt: dd) norma juridică; ee) subiectele de drept; ff) faptele juridice.

Normele de drept definesc domeniul comportării posibile sau datorate, în cadrul unor raporturi sociale asupra cărora statul are interesul să acŃioneze într-un anumit fel. Ele reprezintă premisa fundamentală a naşterii unui raport juridic. Fără normă de drept nu putem vorbii de raport juridic, norma de drept definind capacitatea subiectelor de drept şi stabilind, de asemenea, categoriile de fapte juridice, ca şi efectele lor.

În ansamblul premiselor ce condiŃionează raportul juridic, norma juridică exercită rolul fundamental iar celelalte premise – subiectele de drept, faptele juridice, se află, la rândul lor, în strânsă interdependenŃă cu norma juridică.

Raportul juridic este acea legătură socială, reglementată de norma juridică, conŃinând un sistem de interacŃiune reciprocă între participanŃii determinaŃi, legătură ce este susceptibilă a fi apărută pe calea coerciŃiunii statale.

Trăsăturile caracteristice ale raportului juridic sunt următoarele: 1. Raportul juridic este un raport social. 2. Raportul juridic este un raport de suprastructură. 3. Raportul juridic este un raport voliŃional. 4. Raportul juridic este un raport valoric,

5.Raportul juridic este o categorie istorică. 1. Raportul juridic este un raport social -raportul juridic se stabileşte totdeauna între

oameni, fie între parteneri persoane fizice, fie între acestea şi organele statului, sau între organele statului. Ca raport social, raportul juridic se alătură (coexistă) cu ansamblul raporturilor social-economice, politice.

RelaŃiile dintre oameni pot să apară ca relaŃii faŃă de anumite obiecte, dar conŃinutul real al acestora este tocmai raportul social.

Societatea însăşi este un produs al interacŃiunii oamenilor, un sistem de relaŃii aflat în permanentă dezvoltare.

Raportul individ-societate este, în mod necesar, un raport activ. Raporturile dintre societate, privită ca întreg şi individ parcurg un drum caracterizat printr-o continuă amplificare a complexităŃii lor. Orice proces de evoluŃie., adaptare sau integrare în societate are loc într-un cadru organizat, normat, reglementat. În acest context, rolul normei de drept în orientarea conduite umane şi ca factor de socializare este deosebit de însemnat. Acest rol creşte în condiŃiile de astăzi când are loc un proces de socializare progresivă şi tot mai accentuată a vieŃii.

Omul nu acŃionează niciodată ca un sistem izolat, el acŃionează într-un sistem de relaŃii, într-o ambianŃă socială dată.

2. Raportul juridic este un raport de suprastructură

-intrând în compoziŃia suprastructurii juridice, raporturile de drept suportă influenŃa tuturor raporturilor sociale(materiale şi ideologice).

RelaŃiile de proprietate formează axul în jurul căruia gravitează toate reglementările juridice. Constituind ˝miezul˝ reglementării de către drept a raporturilor sociale, raporturile materiale nu epuizează substanŃa acestei reglementări. Ca nucleu al ordinii sociale, dreptul este implicat în derularea relaŃiilor de interes hotărâtor pentru o bună desfăşurare a raporturilor sociale. Dreptul reglementează raporturile politice hotărâtoare(rporturi aparŃinând domniului coducerii sociale), raporturi din sfera vieŃii famiiale, culturale, raporturi care privesc apărarea socială, etc.

Ca raporturi de suprastructură, raporturile juridice se pot manifesta înt-un grad de interdependenŃă relativă faŃă de raporturile materiale, putând fiinŃa şi ca o creaŃie a normei de drept.

Raportul juridic, ca raport de suprastructură, ne apare în multe cazuri ca o formă a raporturilor materiale; în individualitatea sa, el se prezintă totdeauna, însă ca o unitate a unui conŃinut specific şi a unei forme caracteristice.

3. Raportul juridic este un raport voliŃiona -fiind un raport între oameni, raportul

juridic este un raport de voinŃă. Oamenii intră în raporturi sociale în vederea satisfacerii trebuinŃelor lor. Ducându-şi existenŃa într-o ambianŃă socială şi satisfăcându-şi interesele într-un cadru social determinat, organizat şi reglat normativ, omul intră în numeroase raporturi cu semenii săi sau cu organisme sociale constituite.

Ca raport cu caracter voluŃional, raportul juridic este terenul pe care se întâlnesc două voinŃe: voinŃa statală, exprimată în norma de drept, care consacră drepturile şi obligaŃiile participanŃilor şi voinŃa subiectelor.

CorelaŃia dintre voinŃa generală şi cea individuală în stabilirea drepturilorşi obligaŃiilor ale subiectelor, prezintă nuanŃe diferite în raport de ramura de drept unde fie este vorba de norme cu caracter permisiv, care dau posibilitatea subiectelor să-şi aleagă conduita, fie că este vorba de normele imperative ce obligă la o anumită conduită.

Raportul juridic ne apare, mai întâi, ca un rezultat al reglementării prin norma de drept a relaŃiilor sociale în care drepturile şi obligaŃiile participanŃilor sunt consacrate prin voinŃa statului, şi apoi, ca o relaŃie în care se exprimă şi voinŃa participanŃilor care sunt purtători ai acestor drepturi şi obligaŃii juridice. În procesul determinării drepturilor şi obligaŃiilor acŃionează, reciproc, voinŃa generală a statului şi voinŃa individuală a subiectelor.

4.Raportul juridic este un raport valoric -normele juridice, ca modele valorice, îşi

găsesc îndeobşte concretizarea în raporturile juridice. Purtătoare de valoare sunt faptele cuiva, în măsura în care coordonate cu ale altuia

şi, sau conforme unor norme de drept dau naştere unor raporturi sau situaŃii reale. Valorile juridice sunt considerate cadrul necesar în care se agită toata viaŃa socială;

ele se află în vârful ierarhiei relaŃiilor sociale şi se înfăŃişează din punct de vedere al realităŃii ca acele valori supreme deoarece constituie un domeniu raŃional de cercetare ştiinŃifică specială –domeniul de cercetare al dreptului.

Valorile juridice sunt urmărite în conŃinutul unor raporturi de drept, în scopul asigurării acelui cadru legal de viaŃă care să permită atingerea finalităŃilor subtanŃiale ale exisenŃei în societate.

5.Raportul juridic este o categorie istorică -în orice societate existenŃa unei vaste reŃele de raporturi juridice are la bază un tip aparte de relaŃii sociale. Tipul raporturilor juridice, în decursul istoriei, variază, se schimbă şi se dezvoltă, în directă legătură cu evoluŃia generală a societăŃii, cu caracteristicile legăturilor pe planul producŃiei şi schimbului de activităŃi. Studiul raporturilor juridice (constituŃionale, civile, de muncă, administrative, etc.), trebuie să Ńină cont de existenŃa acestor trăsături generale ale raportului de drept, să plece de la ele, deoarece pe baza acestor caracteristici generale apar, apoi, în funcŃie de ficare raport juridic concret, dintr-o ramură sau alta a dreptului, trăsături specifice, note particulare, potrivit cu specificul relaŃiilor sociale reglementate de normele de drept într-un domeniu sau altul.

13.2.Subiectele, conŃinutul şi obiectul raportului juridic

Din punct de vedere sociulogic, raporturile juridice apar ca forme specifice de manifestare a coeziunii sociale prin intermediul contactului social unde legăturile sociale sunt caracterizate printr-o stare de dependenŃă reciprocă a partenerilor şi prin reflectarea acestei stări în norme juridice care reglementează acŃiunile lor reciproce. Elementele constitutive cele mai importante ale raportului juridic sunt următoarele:

-subiectele raportului juridic; -conŃinutul raportului juridic, -obiectul raportului juridic, -faptul juridic. Subiecte ale raporturilor juridice nu pot fi decât oamenii - fie individual, fie grupaŃi în

forme organizate. Raportul juridic apare astfel ca o legătură, ce Ńine alături pe toată durata desfăşurării

sale, subiectele, participanŃii la raporturi sociale specifice, ce satisfac interese(nevoi), legitime şi care beneficiază de protecŃia oficial-statală în vederea valorificării acestor interese.

Subiectul de drept este un feomen social real şi poartă amprenta tipului formelor de organizare economico –sociale în care oamenii îşi duc existenŃa.

Omul este subiect de drept; el participă la raporturi juridice ca titular de drepturi şi obigaŃii în baza recunoaşterii acestei calităŃi de către normele de drept. Această aptitudine recunoscută de lege omului, de a avea drepturi şi obligaŃii juridice, poartă denumirea de capacitate juridică.

Termenul de capacitate este strâns legat de persoana omului şi de personalitatea sa. Personalitatea omului este un produs al societăŃii şi al culturii sale. În sensul sociologic se consideră că personalitatea determină valoarea omului, capacitatea sa de acŃiune.

Subiectele de drept (persoana sau organizaŃiile acesteia), dispunând de capacitatea juridică, nu apar în mod automat ca purtătorii unor drepturi şi obligaŃii concrete în raporturi juridice determinate şi ei apar ca titularii facultăŃii recunoscute de lege de a avea drepturi şi oblibaŃii în viitor.

Clasificarea capacităŃii juridice se face în: -capacitate generală; -capacitate specială. Capacitatea juridică generală este aptitudinea de a participa ca titular de drepturi şi

obligaŃii juridice, în principiu, în toate raporturile juridice, fără ca legea să condiŃioneze această participare de îndeplinirea unor calităŃi.

Capacitatea juridică specială este posibilitatea recunoscută de lege de a participa ca subiect de drept în raporturile în care trebuie îndeplinite anumite condiŃii(spre exemplu, în dreptul civil subiectele colective, în dreptul administrativ organele de stat, etc. ).

Subiectele raporturilor juridice se clasifică în: 1.subiecte individuale(persoana, ca subiect) 2.subiecte colective. 1. Persoana, ca subiect de drept Omul, ca fiinŃă socializată, este mai mult decât o simplă entitate biologică, este

persoană. Persoana – cetăŃenii, străinii, apatrizii – apare în raporturile juridice ca subiectul cu

raza de participare cea mai largă. AcŃionând ca titulari de drepturi şi obligaŃii, în cele mai diverse sectoare ale vieŃii

sociale, oamenii îşi satisfac drepturile şi interesele legitime, garantate de ConstituŃie şi alte legi. Participarea ca subiecte de drept în raporturile juridice concrete a cetăŃenilor apare astfel ca o formă importantă de realizare a contactului social, a cooperării în procesul convieŃuirii.

2. Subiecte colective, ca subiecte de drept Statul(subiect colectiv de drept), participă în calitate de subiect de drept atât în

raporturi juridice interne, cât şi în raporturi juridice de drept internaŃional. În dreptul intern statul apare ca subiect de drept, mai întâi, în raporturile de drept constituŃional.

Calitatea de subiect de drept a statului în raporturile de drept internaŃional se întemeiază pe suveranitatea sa, ea există indiferent de recunoaşterea sau nerecunoaşterea din partea celorlalte state.

Organele statului – subiecte de drept - în procesul de realizare a dreptului, participarea organelor de stat – organele puterii legislative, organele administraŃiei, organele justiŃiei, organele procuraturii – se realizează în raport de competenŃa rezervată prin ConstituŃie şi legile de organizare şi funcŃionare fiecărei categorii de organe precum şi fiecărui organ. Investite cu competenŃă, organele statului participă ca purtătoare ale autorităŃii statale într-un domeniu sau altul. Ca subiecte de drept, organele statului îndeplinesc cel puŃin trei categorii de competenŃe: exercitarea conducerii de stat în diferite domenii, soluŃionarea problemelor privind temeinicia legală a pretenŃiilor unor subiecte de drept faŃă de altele şi asigurarea constrângerii de stat în cazurile necesare, restabilirea ordinii de drept încălcate, recuperarea prejudiciilor. Parlamentul este subiect de drept

constituŃional în relaŃiile care privesc alegerea sau revocarea guvernului, controlul activităŃii unor organe.

În relaŃiile administrative apar ca subiecte de drept organele administraŃiei de stat, centrale sau locale.

În domeniul ocrotirii ordinii sociale, a apărării şi garantării exercitării libere şi nestingherite a drepturilor constituŃionale ale cetăŃenilor, a apărării proprietăŃii publice sau private şi orânduirii de stat, participă ca subiect de drept organele de justiŃie, de procuratură şi cele ale Ministerului de Interne.

Aceste organe participă în numele statului la raporturi juridice complexe, de drept material şi procedural, în care se manifestă atât autoritatea statală, exprimată în volumul drepturilor conferite organelor şi care le determină competenŃe şi numeroase garanŃii şi drepturi procesuale şi un sistem special de control.

Persoanele juridice -elementele constitutive ale personalităŃii juridice sunt: organizarea de sine stătătoare, patrimoniu propriu, afectat realizării unui scop, în acord cu interesul general.

Persoanele juridice sunt subiecte distincte în raporturile juridice de drept civil sau în cele de drept comercial. Persoana juridică reprezintă un subiect de drept cu o largă arie de răspundere în circuitul juridic.

SocietăŃile comerciale, întreprinderile, regiile autonome, companiile, sunt participante, în calitate de persoane juridice, în raporturile de drept privat.

InstituŃiile sunt acele unităŃi care desfăşoară o anumită formă a activităŃii de stat în domenii distincte (învăŃământ, sănătate, ştiinŃă, cultură, etc.), activitate fără caracter economic şi care funcŃionează pe baza finanŃării de la buget.

Participarea persoanei juridice în raporturile de drept prezintă o deosebită importanŃă pentru viaŃa economică şi social – culturală a Ńării.

ConŃinutul raportului juridic este format din ansamblul drepturilor şi obligaŃiilor subiectelor într-un raport juridic determinat, drepturi şi obligaŃii prevăzute în norma juridică. În conŃinutul raportului juridic se reflectă legătura indisolubilă dintre regula de drept ce determină conduita posibilă şi datorată, şi dreptul unui participant la raportul juridic.

Raporturile juridice constituie acele relaŃii interumane apărute în baza normelor de drept, în care subiectele apar ca purtătoare de drepturi şi obligaŃii iar unitatea drepturilor şi obligaŃiilor în inter-condiŃionarea lor, constituie trăsături ale conŃinutului raportului juridic.

În conŃinutul raportului juridic un rol important îl are dreptul subiectiv acre este conceput ca o facultate de a face ceva(o prestaŃie) şi obligaŃia juridică adică îndatorirea –măsura dreptului subiectiv. Legătura dreptului subiectiv cu obligaŃia juridică îi Ńine într-o unitate dialectică, pe participanŃii la raportul juridic, pe tot parcursul desfăşurării sale.

Obiectul raportului juridic -prin obiect al raportului juridic se înŃeleg acŃiunile pe care titularul dreptului subiectiv le întreprinde sau le solicită în procesul desfăşurării raportului juridic. Obiectul raportului juridic îl formează, deci, chiar conduita la care se referă conŃinutul.

Faptul juridic -o premisă esenŃială a apariŃiei sau stingerii unui raport juridic o formează faptul juridic.

Faptul juridic reprezintă o împrejurare care are efecte juridice, care creează, modifică sau stinge raporturi juridice. Anumite împrejurări, ce constituie fapte juridice, sunt încurajate şi ocrotite de norma de drept iar alte împrejurări sunt prohibite.

Clasificarea faptelor juridice se face în: evenimente şi acŃiuni. Evenimentele sunt împrejurări care nu depind de voinŃa oamenilor dar ale căror

rezultate produc consecinŃe juridice numai dacă norma de drept statuează acest lucru. În această categorie se includ fenomenele naturale –calamităŃi, naşterea, moartea, curgerea implacabilă a timpului.

AcŃiunile sunt manifestări de voinŃă ale oamenilor, care produc efecte juridice ca urmare a regelmentării lor prin normele de drept. Această categorie a faptelor juridice se caracterizează, prin faptul că sunt săvârşite de om, cu discernământ.

AcŃiunile sunt licite şi ilicite. AcŃiunile juridice licite, săvârşite cu scopul manifest de a produce efecte juridice, poartă denumirea de acte juridice.AcŃiunile juridice licite sunt, fie prevăzute ca obligaŃii pentru subiecte de drept, fie permise de normele juridice şi sunt realizate prin considerarea elementelor şi trăsăturilor specifice pentru fiecare ramură a dreptului.

TESTE DE AUTOEVALUARE:

39. Cum se clasifică subiectele raporturilor juridice: a) subiecte individuale şi subiecte colective; b) persoanele fizice şi persoanele juridice; c) cetăŃeni români, străini şi apatrizi pe teritoriul Ńării noastre; d) subiecte de drept civil, de drept penal, de drept administrativ;

e) subiecte cu capacităŃi juridice şi subiecte fără capacităŃi juridice; R:a

TEMA XIV

RĂSPUNDEREA JURIDICĂ

14.1. NoŃiunea şi formele răspunderii juridice Responsabilitatea socială are diferite forme de manifestare: responsabilitatea

morală, religioasă, politică, culturală, juridică. TradiŃional, conceptul responsabilităŃii a fost plasat în mod absolut pe terenul moralei, cercetările mai noi scot în evidenŃă necesitatea conturării acestui concept şi în planul dreptului. Printr-o gândire reducŃionistă (constând, în principal, în reducerea dreptului la dreptul penal, prin înŃelegerea rolului său doar într-un cadru protectiv -represiv), s-a considerat mult timp că dreptului nu i-ar fi caracteristică decât categoria de răspundere. Dreptul n-ar putea acŃiona decât după ce s-a săvârşit fapta periculoasă.

În noŃiunea răspunderii, nu putem să nu revenim la ideea potrivit căreia: pentru ca funcŃionarea răspunderii juridice, ca instituŃie specifică dreptului, să poată fi legată de scopurile generale ale sistemului juridic, este nevoie să existe credinŃa că legea –legea dreaptă, legea justă! –poate crea, ca stare de spirit, în conştiinŃa destinatarilor săi, sentimentul responsabilităŃii.

Norma poate şi trebuie să se realizeze, capacitatea normei de a modela conduitele, îndreptându-le pe un făgaş considerat socialmente util. În acelaşi timp legiuitorul are de fiecare dată în atenŃie şi posibilitatea violării normei prin conduite neconforme.

Prin fapta sa, cel care încalcă prevederile normei juridice aduce atingere ordinii de drept, tulbură buna şi normala desfăşurare a relaŃiilor sociale, afectează drepturi şi interese legitime ale semenilor săi şi pune în pericol coexistenŃa libertăŃilor şi echilibrul social. Pentru aceste motive el trebuie să răspundă. Declanşarea răspunderii juridice şi stabilirea

formei concrete de răspundere aparŃin, totdeauna, unor instanŃe sociale abilitate special (cu competenŃe legale în acest domeniu).

Răspunderea este totdeauna legală; nimeni nu-şi poate face singue dreptate, nimeni nu poate fi judecător în propria cauză. Răspunderea este, în această lumină, de ordin normativ. Scopul răspunderii este conservarea sistemului de relaŃii.

Răspunderea derivă din sancŃiunea pe care legiuitorul o prevede în conŃinutul normei, unde răspunderea şi sancŃiunea apar ca două feŃe ale aceluiaşi mecanism social. SancŃiunea, ca o condiŃie vitală a existenŃei în societate trebuie să restituie credinŃa zdruncinată de fapta anti-socială.

Răspunderea, ca o componentă esenŃială a oricărei forme de organizare socială, a existat încă din societatea primitivă iar în această societate, individul, absorbit de socialul, încă nediferenŃiat, suportă din exterior responsabilitatea morală. Societatea politico-statală inovează noi forme de răspundere iar socialul, diferenŃiat în grupări şi categorii sociale face ca răspunderea să se individualizeze.

„Sensul frecvent al noŃiunii de răspundere –susŃine M.Costin -, indiferent de forma sub care se manifestă este acela de obligaŃie de a suporta consecinŃele nerespectării unor reguli de conduită, obligaŃie ce incubă autorului faptei contrare acestor reguli şi care poartă întotdeauna amprenta dezaprobării sociale a unei asemenea fapte” şi acest sens are darul de a identifica răspunderea cu sancŃiunea.

Răspunderea şi sancŃiunea sunt două faŃete ale aceluiaşi fenomen social unde sancŃiunea nu vizează decât un aspect al răspunderii –reacŃia societăŃii. Asemenea reacŃi, în societăŃile moderne, nu pot fi doar negative, ci şi pozitive. În ambele sale ipostaze dar mai ales în forma lor pozitivă, sancŃiunile constituie un element puternic de control social.

Ca raport juridic, răspunderea juridică implică drepturi şi obligaŃii juridice corelative. Are, în acest sens, dreptate Mircea Costin atunci când defineşte răspunderea ca un complex de drepturi şi obligaŃii conexe care –în conformitate cu legea- se nasc ca urmare a săvârşirii unei fapte ilicite şi prin care constituie cadrul de realizare a constrângerii de stat, prin aplicarea sancŃiunilor juridice.

Există mai mute forme de răspundere juridică: răspunderea juridică cu caracter politic (răspunderea constituŃională a parlamentului), răspunderea civilă, răspunderea penală, răspunderea administrativă,răspunderea disciplinară. Fiecare formă de răspundere juridică se caracterizează prin condiŃiile specifice de fond şi de formă(mod de stabilire, forme de realizare,etc.).

14.2. CondiŃiile răspunderii juridice

Pentru ca răspunderea juridică –în oricare din formele sale-, să se declanşeze, este

nevoie de existenŃa cumulativă a unor condiŃii: 1.Conduita ilicită; 2.VinovăŃia; 3.Legătura cauzală. 1.Conduita ilicită, este o primă condiŃie.

Prin conduită ilicită se înŃelege un comportament –acŃiune sau inacŃiune- care nesocoteşte o prevedere legală.

Caracterul ilicit al conduitei se stabileşte în legătură nemijlocită cu o prescripŃie cuprinsă într-o normă juridică. Atunci când norma juridică obligă la o anumită conduită, iar prin fapta sa un subiect încalcă această prevedere (afişând dispreŃ faŃă de reglementarea legală), intră în acŃiune sancŃiunea normei juridice. Exemplu: se încheie un act fără să se respecte condiŃiile impuse de lege, se livrează un produs necorespunzător sau cu vicii ascunse, un angajat îşi îndeplineşte necorespunzător sarcinile, lipseşte nemotivat, un om

atentează la cinstea, onoarea, la integritatea corporală a unui altui om, etc. În asemenea cazuri poate să apară un raport juridic de constrângere şi să se declanşeze o formă de răspundere juridică (civilă, disciplinară, administrativă, penală).

Răspunderea juridică intervine nu numai în condiŃiile unei acŃiuni –comiterea unei fapte ilicite- ci şi în condiŃiile unei abstenŃiuni. AbŃinerea, în acest caz, nu este o simplă non execuŃie, ci este o nonexecuŃie deliberată într-o circumstanŃă în care subiectul era obligat prin norma juridică, să săvârşească acŃiunea, exemplu: legea obligă conducătorul auto care accidentează o persoană să transporte victima la cea mai apropiată unitate spitalicească, iar un asemenea conducător auto dacă fuge de la locul faptei şi nu execută prevederea legală.

Conduita ilicită prezintă –în forme şi intensităŃi diferenŃiate- pericol social. Gradul de pericol social delimitează formele ilicitului juridic –civil, administrativ, penal, etc.

Conduita ilicită poate să se exprime în forme diferite: cauzarea de prejudicii, abaterea disciplinară, contravenŃia, infracŃiunea.

2.VinovăŃia, este o altă condiŃie(o condiŃie subiectivă) a răspunderii juridice. VinovăŃia este atitudinea psihică a celui ce comite o faptă ilicită faŃă de fapta sa şi

afŃă de consecinŃele acesteia. VinovăŃia –ca element constitutiv şi temei al răspunderii juridice- pesupune

recunoaşterea capacităŃii oamenilor de a acŃiona cu discernământ, de a-şi alege modalitatea comportării în raport cu un scop urmărit în mod conştient. VinovăŃia implică libertatea voinŃei subiectului, carcterul deliberat al acŃiunii sale, asumarea riscului acestui comportament.

Răspunderea juridică se exclude în cazul săvârşirii unui act ilicit dar fără vinovăŃie, exemplu: minoritatea exclude răspundere pe temeiul insuficientului discernământ(factor biologic-fiziologic) şi a precarei experienŃe de viaŃă(factor social); alienaŃia mintală, este cauză de iresponsabilitate, legitima apărare, starea de necesitate, cazul fortuit, constrângerea morală, sunt, de asemenea, împrejurări care exclud răspunderea juridică bazate pe modificările de ordin biologic-fiziologic, produse ca urmare a existenŃei unei presiuni exterioare care se reflectă în pshicul subiectului.

Starea de necesitate există atunci când subiectul, pentru a-şi apăra propria-i viaŃă în faŃa unui pericol ce-l pune în mod iminent sub semnul întrebării, sacrifică altă persoană, sau sacrifică bunurile altei persoane pentru apărarea bunurilor sale, atunci când în mod natural nu există altă soluŃie.

Legitima apărare intervine atunci când subiectul este expus unui atac material, direct, imediat şi injust, acŃiunea sa reprezentând o ripostă imediată şi spontană.

Formele vinovăŃiei sunt: intenŃia şi culpa. În dreptul penal intenŃia se clasifică în: -intenŃia directă -atunci când subiectul acŃionează deliberat, urmărind producerea

efectului, cunoscănd şi asumându-şi riscurile; -intenŃie indirectă -atunci când subiectul cunoaşte urmările şi le priveşte cu

indiferenŃă. Culpa este o formă a vinovăŃiei caracterizată prin aceea că subiectul nu prevede

consecinŃele faptei sale, deşi trebuia să le prevadă, sau prevăzându-le, speră în mod uşuratic să nu se producă. Şi în acest caz, ştiinŃele de ramură nuanŃează trăsăturile şi modurile de afirmare a acestei forme astfel se vorbeşte referindu-se la această formă despre imprudenŃă(lipsă de diligenŃă), şi despre neglijenŃă(omisiune), acestea constituind modalităŃi ale culpei.

3.Legătura cauzală între faptă şi rezultat, este o altă condiŃie a răspunderii juridice. Aceasta este o condiŃie obiectivă a răspunderii. Pentru ca răspundera să se declanşeze şi un subiect să poată fi tras la răspundere pentru săvârşirea cu vinovăŃie a unei fapte anti-

sociale, este necesar ca rezultatul ilicit să fie consecinŃa nemijlocită a acŃiunii sale(acŃiunea sa să fie cauza producerii efectului păgubitor pentru ordinea de drept). Organul de stat abilitat să stabilească o anumită formă de răspundere(să declanşeze un raport juridic de constrângere), trebuie să stabilească cu toată precizia legătura cauzală, reŃinând circumstanŃele exacte ale cauzei, elementele necesare care caracterizează producerea acŃiunii, consecinŃele acesteia, şi să înlăture elementele accidentale, condiŃiile care s-au suprapus lanŃului cauzal şi care au putut să accelereze sau să întârzie efectul, să agraveze sau să atenueze urmările.

TESTE DE AUTOEVALUARE:

44. In ce constă conŃinutul răspunderii juridice? a) în dreptul statului de a aplica sancŃiunile prevăzute de normele juridice persoanelor

care au încălcat prevederile legale şi obligaŃia acestor persoane de a se supune sancŃiunilor legale în scopul restabilirii ordinii de drept;

b) repararea unui prejudiciu adus unui subiect de drept prin încălcarea dispoziŃiilor unei norme juridice;

c) aplicarea sancŃiunilor prevăzute de norma juridică încălcată; d) prerogativa organelor special abilitate ale statului de a stabili forma concretă a

răspunderii juridice; e) acŃiunea sau inacŃiunea prin care o persoană încalcă dispoziŃiile legale. R:a

45. VinovăŃia sub forma intenŃiei sau culpei este: a) condiŃie a răspunderii juridice; b) formă a răspunderii juridice; c) principiu al răspunderii juridice; d) un segment al răspunderii juridice;

e) o cauză specială care înlătură răspunderea juridică. R:a