Elementele topografice ale terenului

Elemente sau detalii caracteristice. Reprezintă obiectele naturale sau artificiale care se

găsesc pe o anumită suprafaţă de teren: câmpii, dealuri, munţi, păduri, ape, localităţi, căi de

comunicaţii, diguri, canale, poduri etc., individualizând şi definind aspectul unui teritoriu.

• Puncte caracteristice, sunt acele puncte care definesc detaliile sau elementele

caracteristice menţionate, judicios alese ca număr şi poziţie(fig. 1), în aşa fel încât prin unirea

lor(atat în plan orizontal, cât şi în plan vertical) să rezulte, exact sau suficient de exact forma

terenului.

Punctele caracteristice se aleg în punctele de schimbare de direcţie ale conturului detaliului şi

în punctele de schimbare de declivitate, această operaţiune purtând numele de geometrizarea

terenului (adică transformarea terenului din punct de vedere geometric).

CONSTRUCTIE - PLAN

CURS DE APA - SECTIUNE VERTICALA

VERSANT - SECTIUNE VERTICALADRUM - PLAN

- PUNCTE CARACTERISTICE

Fig. 1. Puncte carcateristice

Elementele topografice ale terenului, determină poziţia relativă în spaţiu a punctelor

caracteristice, putând fi grupate în elemente topografice liniare şi unghiulare (fig.2 şi 3), definite

mai jos, în conformitate cu STAS-urile în vigoare.

• Elemente topografice liniare:

- aliniamentul AL, reprezintă segmentul de dreaptă materializat pe teren sau luat în

considerare pe un plan. Se poate, deci, spune că este linia şerpuită, exact ca în natură, care rezultă

din interesecţia terenului cu un plan vertical;

- lungimea înclinată LAB, este linia dreaptă care uneşte punctele A şi B, reprezentând

geometrizarea aliniamentului;

- distanţa orizontală DAB, se defineşte ca valoarea distanţei în planul orizontal obţinută

prin proiecţia distanţei înclinate măsurate. Este elementul topografic care apare pe planuri şi hărţi;

- coodonatele absolute plane X şi Y, exprimate ca mărimi liniare, prin vectorii măsuraţi în

lungul celor două axe rectangulare al sistemului de proiecţie cartografic adoptate;

- cota absolută - Z, sinonimă cu altitudinea = coordonată cu semnificaţie geometrică prin

care se precizează poziţia în înălţime a unui punct faţă de suprafaţa de nivel zero până la punctul

considerat;

- cordonatele relative ΔX , ΔY, şi ΔZ(diferenţa de nivel) având tot semnificaţii geometrice-

exprimate tot ca mărimi liniare în sistemul de referinţă corespunzător coordonatelor absolute, însă

având ca referinţă un punct, respectiv o suprafaţă diferite de originea celor absolute.

- cota relativă - ΔZ , numită şi diferenţa de nivel = altitudinea de la o suprafaţă de referinţă

adoptată, până la punctul considerat.

Fig. 2. Elementele topografice ale terenului liniare şi unghiulare (în plan vertical)

• Elemente topografice unghiulare:

- unghiul orizontal - ω = unghiul dintre proiecţiile orizontale a două linii de vizare a

teodolitului, măsurate pe cercul orizontal al teodolitului, sau altfel spus, este unghiul diedru cuprins

între planele verticale care conţin cele două aliniamente.

- orientarea topografică - θi a direcţiei i (pentru evitarea oricărei confuzii, se notează cu

extremităţile liniei, de pildă θSA, fig 3.), reprezintă unghiul format de o direcţie orizontală cu

paralela la axa de coordonate orientată pe direcţia nord, măsurat în sensul acelor de ceasornic,

N.M.

AL

A

Bsuprafata de nivel B

suprafata de nivel A

DAB

L AB

zB

zA

ΔzAB

Zenit

Cz

pornind de la direcţia Nord. Convenţional, θAB se defineşte ca fiind orientarea directă a direcţiei AB,

iar θBA ca orientarea inversă a aceleiaşi direcţii.

- unghiul vertical - αAB = unghiul format de direcţia de vizare cu planul orizontal al staţiei.

Se mai numeşte şi unghi de pantă.

- unghiul zenital – Cz = unghiul dintre verticala locului(dată de direcţia firului cu plumb) şi

axa de vizare a teodolitului. Unghiurile zenitale pot avea valori de la 0g la 200g, iar cele de pantă au

valori pozitive când direcţia de vizare de la pol la punctul vizat este urcătoare şi negative când

direcţia de vizare coboară de la pol spre punctul vizat, fiind cuprinse între + 100g şi – 100g .

Relaţia dintre cele două feluri de unghiuri verticale este:

α = 100 g -Czg = 90º - Czº ;

Cz = 100 g - α g = 90º - α º.

Fig. 3 Elementele topografice ale terenului liniare şi unghiulare (în plan orizontal)

Cu ajutorul teodolitelor prezentate, se pot măsura direct în teren, următoarele elemenete

caracteristice: unghiuri orizontale (şi orientări), unghiuri verticale şi distanţe orizontale.

Trebuie făcută precizarea că aceste operaţii sunt precedate de “punerea în staţie a aparatului”,

operaţie cunoscută din şedinţa anterioară.

θSθSθSB B Α

θSB

θSA