www. revista-mozaicul.ro

Într-o revelatoare paginã deJurnal, Marin Sorescu in-soliteazã celebrul mit pla-

tonician al peºterii, resuscitând,prin aluzii mediate polemic, înþe-lesul lãuntric al contextuluilivresc ce ligoteazã amintirea nim-fei Echo ºi episodul odiseic pen-tru a recupera ideea de destin cre-ator: „Ecourile adunate de mili-oane de ani în peºterã, ca unmuºchi verbal pe pereþii umezi,aratã toate punctele cardinale.Ecourile? Ei bine, ecourile se plic-tisesc de milioane de ani, tot cir-culând pe galerii. Când ºi când,mai poposesc pe bolta peºterii.Sunt însã mai periculoase decâtcântecul sirenelor. Speologule,mai bine þi-ai pune cearã înurechi. Mai bine te-ai lega de ostalactitã decât sã navighezi îninterior unde sunt atâtea valuriprimejdioase’’. Fãrã a dezvoltacomplicate supoziþii critice, estelimpede cã speologul reprezintãscriitorul asaltat din toate pãrþilede ameþitorul, multiplicat ecou alprecedenþei literare.

Nu pândesc analogiile cu ori-ce preþ, dar mã încântã insidioa-sele jocuri ale întâmplãrii, cu ace-le stranii þâºniri de imprevizibil cedeconspirã ciudate întâlniri, pes-te timp, ale spiritului, mã acapa-reazã firul coincidentelor genui-ne sau elaborate, degajând unsens al apariþiei pânã ºi în celemai fragile întruchipãri ale litera-rului. În locul obsesiei nostalgi-ce teoretizate de Harold Bloomîn clasica The Anxiety of Influ-ence ºi trãite de victimele vreu-nui „sindrom succesoral”, preferexpresivele ezitãri ale memorieicare întreþin tensiunea lanþului desonuri reverberate ºi ondulãri deumbre faimoase reactivate aproa-pe topologic. Pentru cã existã,spre pildã, de la un Odobescu(Rãsunete ale Pindului în Car-paþi) ºi pânã la Interferenþelecontemporane, o continuitate întransformare, o serie neîntrerup-tã de derivãri, afilieri, ecouri pre-lungite sau târzii, înconjurândorice operã de zvonul straturilorlivreºti venind din aria vastã a tre-cutului.

Recitesc Oraºul cu salcâmi,romanul din 1935 al lui MihailSebastian, ºi recunosc transpa-renta rezonanþã a „melancolieivoluptoase’’ cu origini în Bernar-din de Saint-Pierre (Paul et Vir-ginie), ori tentaþia frondei ºi frân-turile de viziune din Alain Four-nier (Le Grand Meulnes) ºi Coc-teau (Les enfants terribles). Defapt, cartea lui Sebastian se în-scrie în literatura „hotarului nesta-tornic’’, la modã între cele douãrãzboaie mondiale, fãrã sentimen-

efectul de ecoumodulat

nnnnn CONSTANTIN M. POPA

talismul din La Medeleni, darapropiatã de Romanul lui Mirel(Anton Holban) ºi de Romanuladolescentului miop (MirceaEliade).

Existã, în Oraºul cu salcâmi,un personaj episodic de real in-teres, un veritabil declanºatortranstextual. Este vorba despreliceanul întârziat, rudã cu vaga-bonzii lui Panait Istrati, practicianal farsei anticipând „pahucii” dinteatrul lui G. Ciprian, anonimulBuþã. Acest „erou” sui generisîºi face apariþia într-un mod spec-taculos, fiind prezentat, sec,fetelor: „Amicul meu, Buþã./ Adri-ana ceru sã-i cunoascã numeleadevãrat./ - N-am”. Teribilismulsãu se îndreaptã împotriva plati-tudinii ºi a convenþiilor sociale.Furã cãrþi ºi le dãruieºte colegi-lor, inventeazã ad hoc situaþii ex-travagante, cumpãrã cu bani plã-cerea de a umili. Dimensiuneaprovocatoare a gesturilor saleþine de exerciþiul nonconformis-mului având drept scop denuda-rea lãcomiei celorlalþi. „ªi abia râ-dea – noteazã romancierul – deºiera mândru de invenþia acestuijoc, pe care, într-un moment deseriozitate îl numise, ca pe un stu-diu: «variaþii asupra instinctuluide proprietate»”. Suntem arun-caþi, dintr-odatã, în plinã contem-poraneitate, citatul de mai susavând funcþia de relansator al„efectului de ecou controlat” alcãrui brevet îi aparþine lui MirceaNedelciu. Prozatorul optzecistprimeºte ecoul ºi îi dã o nouãfuncþionalitate ca ºi cum i-ar puneghilimele. În aceastã cheie sepoate citi Amendament la instinc-tul proprietãþii, volumul sãu deprozã scurtã, apãrut în 1983 ºiprezentat chiar de cãtre autor castudiu: „Amendament… este ocarte în care structuri narative detot felul sunt folosite pentru astudia cu mare atenþie evoluþiaideii (prejudecãþii, instinctului,nefericirii) de proprietate în ulti-mii 30 de ani în lumea cunoscutãde mine’’. Paranteza, desigur iro-nicã, subliniazã tocmai tragismulunui timp în care proprietatea esteabolitã, în numele „întregului po-por”, trecându-se cu brutalitatepeste adevãrul cã, în esenþã, pro-prietatea reprezintã o extensie afiinþei individuale. Transferul tex-tualist ne aduce în prim-planunul dintre „coproprietarii” pro-zei, „eroul poveºtii”, care estehoinarul, neidentificatul, un altBuþã ce îºi bate joc de remuºcãriºi scrupule. O Weltanschauungcomunã uneºte himeric ºi comple-mentar scrieri raportate la o moº-tenire existentã, dar conºtientiza-tã în grade, evident, diferite.

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XII • NR. 7 (129) • 2009 • 20+4 PAGINI • 2 lei

avantext

Lian

a Io

nesc

u (f

oto:

G. G

iode

a)

DoinaTalmann:„...în Germanialumea ºtie:«cultura ebunã. trebuiesã ajutãm!»”

interviu

analizã

trei priviriasuprasecolului alXIX-lea

liricã

Irina Mavrodin

2 , serie nouã, anul XII, nr. 7 (129), 2009

Un savuros joc de societate pecare îl recomand adulþilor pre-dispuºi la unele exerciþii ludice

împreunã cu copiii este „de-a absenþa ne-gaþiei”. Practic, este vorba de convenþia,adoptatã de un grup, ca acela care pro-nunþã cuvântul „nu” sã iasã din joc.

Convenþia aceasta degajã o fascinaþiecomplexã, nu doar prin gratuitatea (în de-finitiv un precursor al libertãþii) antrenan-tã a oricãrui joc, ci ºi pentru cã mobilizea-zã o dublã luciditate (care zãcea pânãatunci ascunsã) a propriului limbaj: unalegatã de identitate (descoperim cât degrav este ea pusã la nivelul limbajului) ºicea de-a doua legatã de stupefacþia des-coperirii numeroaselor reziduuri de nega-tivitate pe care le întreþinem prin atitudineºi limbã.

Am practicat jocul acesta în întâlniriledintre adulþi ºi copii cu o ipocrizie mani-pulativã ce mã mira ºi pe mine: nu am pu-tut nicio clipã sã separ aceste impulsuripsihologice de a fi împotrivã, de un soide legitimitate metafizicã a numirilor prinnegaþie.

Proba mea secretã era aceea cã, final-mente, oricare dintre participanþi cãdea în-vins, pentru cã niciodatã atomosul dialo-gului, elementaritatea aceea a descripþieinu puteau trece de bariera transcendentãa negaþiei, aºa cum fizicienii (ºi noi toþidupã ei) cred cã viteza luminii nu poate finicicum gânditã ca pasibilã de a fi depãºi-tã. (De altfel, m-am gândit deseori cã ideeaexistenþei unei limite absolute a vitezei, lacifra neinteresantã ºi lipsitã de semnifica-þii de „trei sute de mii de kilometri pe se-cundã”, este rezultatul acestui mod frus-trant de a gândi în termeni de interdicþie.Acolo unde lipseºte virtualitatea încãpe-rilor interzise ale unui imaginar Barbã Al-bastrã, mintea noastrã cea obiºnuitã sãtoace „realitatea” în bucãþele îºi inventea-zã tacticos propria barierã de netrecut.Altfel nu poate funcþiona, sau poate îºifixeazã deja perspectiva ascunsã ºi vino-vatã de a-ºi încãlca tabu-ul, mecanism denaturã sã îi alimenteze în fond energiile.)

*Vorbind despre copil, al cãrui mental

poate fi asemãnat cu cel al omului în raportcu Dumnezeu, Freud foloseºte sintagma„psihic orb”. Acest locus mental urmeazãsã fie umplut cu informaþii (un cuvânt dragvremurilor moderne) al cãror debut este de-clanºat de negaþie. Negaþia face posibilãindividualizarea de genul proxim, face po-sibilã descripþia. Acest psihism elementarare o legitimitate metafizicã: negaþia Tatãluiseamãnã cu interdicþia operatã de Dumne-zeu, negaþia fiind interfaþa Logosului caredelimiteazã, face cunoscut ºi genereazã.Astfel, încãlcarea sentinþei de accedere lafructul oprit devine gestul cunoaºterii, adi-cã actul prin care se opereazã discriminãriºi distincþii º.a.m.d.

C.G. Jung, avansând îndrãzneþ ipotezalocusului divinitãþii în sediul subconºtien-tului colectiv, a arãtat cã îi este conþinutmentalului faptul cã orice act de cunoaºte-re trebuie sã înceapã prin interdicþie, aºacum copilul ia act de existenþa lucrului prindelimitarea sa, prin sentinþa negativã, totaºa cum Adam a devenit conºtient de elînsuºi, de nuditatea sa, prin actul interzis.

Faptul cã nu se poate vorbi cu adevã-rat despre Dumnezeu decât în termeni deteologie negativã poate fi la rândul sãuo-biectul a douã distincþii: prima este ace-ea cã abordarea aceasta þine de un even-tual psihism înnãscut cunoaºterii. Estevorba de perspectiva delimitãrii obiectu-

lui cunoaºterii prin interdicþie. De pildã,atunci când îi spui copilului cã nu are voiesã facã cutare lucru, îi relevi prin negaþieexistenþa acelui lucru, faci posibilã o reali-tate indistinctã pânã atunci. Negaþia a se-parat indistinctibilitatea lumii în douã zone,cea a actului permis ºi cea a actului inter-zis. „Realitatea” sau cel puþin acesul min-þii la ceea ce denumim ca atare, nu esteposibilã în afara acelei discriminãri opera-te de sentinþa negatorie

Cea de-a doua distincþie este legatãde ceea ce s-a numit indescriptibilitatealui dumnezeu (se poate opera o proiecþiea acestei indescriptibilitãþi asupra obiec-tului cunoaºterii în genere). Consecinþadirectã rezultatã s-ar putea rezuma astfel:este în natura divinã sã nu poatã fi cu-noscutã altfel decât în termeni negativi,ca delimitare (Ne reamintim de pildã cãdumnezeul Vechiului Testament, la între-barea „Cine eºti?”, a rãspuns evitând ori-ce atribute, definindu-se cu referenþialulexistenþei pure: „Eu sunt cel ce sunt”).

Limbajul teologic negativ este legat de„improbabilitatea de a dobândi o cunoaº-tere pozitivã mulþumitoare despre o fiinþãinfinit transcendentã” (Norman Geisler,Filosofia religiei, Ed. Creºtinã, 1996, pag.257). Trecerea de la unitatea fiinþei la mul-tiplicitate, presupune un limbaj negativdespre Dumnezeu. „Chiar ºi atunci cândDumnezeu este numit Unul, «acest numeUnul» nu conþine în realitate nimic maimult decât negarea pluralitãþii. Acesta emotivul pentru care pitagoreicii foloseausimbolul «Apolo” care literal înseamnã«nu mulþi». /.../Acest Unul este, de acea,dincolo de toate lucrurile care sunt «Ast-fel»: stând în faþa indefinibilului, poþi numioricare dintre secvenþele lui, dar trebuiesã spui: «Nu este nici unul dintre ele».Unul nu are cunoaºtere” (Norman Geisler,op. cit., pag. 279).

Aceastã inconfortabilã relaþie genera-tã de raportul dintre gând ºi divinitate afost reclamatã încã din antichitatea grea-cã de cãtre Parmenide: „nu poate existadecât o singurã fiinþã în univers. Ar fi cevaimposibil sã se afirme cã sunt douã saumai multe fiinþe /.../ Dacã existã mai multdecât o singurã fiinþã, ele trebuie sã dife-re. Trebuie sã difere sau prin ceva (adicãprin fiinþã), sau prin nimic (adicã prin ne-fiinþã). Ele nu pot diferi prin nimic, pentrucã a diferi prin nefiinþã sau prin nimic în-seamnã a nu diferi deloc. Ele nu pot diferiînsã nici prin fiinþã, pentru cã aceasta estesingura privinþã în care toate lucrurile suntidentice ºi ele nu pot diferi tocmai prinaspectul în care sunt la fel.rezultã cã nupot exista mai multe finþe decât una sin-gurã” (ibid., pag. 270).

Abordarea descripþiei lui Dumnezeu întermeni de teologie negativã a avut o ex-plicabilã prizã în filosofie. De pildã, Kantafirma cã „lucrul în sine” (noumenon-ul)este „limitativ” ºi de aceea nu poate fi fo-losit decât „negativ”. Aceastã perspecti-vã se asociazã plastic unei cosmogoniicare ar putea fi schematizatã astfel: la în-ceput a fost Unul. Este vorba de un uni-vers omogen, anizotrop (în termenii fiziciiulterioare), „locuit” de o singurã conºtiin-þã. El nu are margini, deci nici atribute,despre el nu se poate rosti nicio sentinþã,pentru cã aceasta ar reprezenta deja o li-mitare, o inadmisibilã subordonare unuigen proxim. Apoi, Unul devine Doi, ºi dinacest moment, care reprezintã un meca-nism arhetipal ce acþioneazã ºi acum înlume, a apãrut distincþia. Distincþia are onegativitate înnãscutã, aºa cum arãta ºiParmenide, în silogismul sãu despre im-posibilitatea existenþei a douã Fiinþe, cãcidacã Doi nu s-ar distinge de Unul princeva ce îi este diferit, atunci cele douãentitãþi ar fi identice.

Situaþia ontologicã a lui Unul care s-adisociat în Doi este neschimbatã, nu sca-de „cantitatea” de „fiinþã” dacã din ea s-anãscut Doi, pentru cã Fiinþa nu are canti-tate (aºa cum vedea ºi Aristotel). Ca ur-mare, Unul nu este nici în timp, spaþiu,sau nu poate fi încadrat în alte categoriiaristoteliene, el acþioneazã ºi acum, de pil-dã, în lume, pãstrându-ºi neºtirbitã trans-cendenþa.

*Dupã cum se vede, raþi-unile care îl fac

pe Dumnezeu apt sã fie „descris” (deºi elîn esenþã nu poate fi reflectat astfel) întermeni de teologie negativã, sunt extremde întemeiate ºi asta nu doar pe predispo-ziþii ale mentalului, care nu ar fi capabil sãînþeleagã conceptul altfel decât prin dife-renþã, dar aceste raþiuni þin de însãºi „or-ganizarea ontologicã a existenþei”.

Numirea ca delimitare negativã urmea-zã schema definirii logice pornind de la„genul proxim” ºi „diferenþa specificã”.Observãm cã poziþia faþã de „genul pro-xim” presupune deja o incluziune, diferen-þa specificã fiind, conform silogismuluiparmenidian, necesarmente una negativã,care sã realizeze diferenþierea faþã de Celde care s-a produs delimitarea. Cauza (dacãse poate vorbi de o cauzalitate în situaþiadatã) inadecvãrii dintre limbaj (ca finitu-dine) ºi divinitate (indescriptibilã în esen-þa ei) poate fi cãutatã în „unicitatea” luiDumnezeu, în lipsa Sa de pãrþi ºi articula-þii, ceea ce face imposibilã delimitarea ºidistincþia.

Vorbind despre „baza intuiþionalã” caretrebuie sã stea la originea numelor datedivinitãþii, trebuie pomenitã contribuþia înmaterie de teologie negativã a filosofuluigrec Plotin, un neoplatonician citit cu en-tuziasm de Goethe, comentat de Hegel ºiSchelling. În acord cu viziunea platoni-cianã, Plotin susþine cã numele date luiDumnezeu „Îi sunt aplicate impropriu”,cãci ele relevã „caracteristici care aparþinîn mod corect efectelor create de El”, con-siderând cã numirea divinitãþii se facedupã efectele ei „emanaþionale” (N. Geis-ler, op. cit., pag. 277). Distincþia sa întreUnitate ºi Fiinþã este de o acuitate ontolo-gicã remarcabilã, reaºezând termenii lim-bajului teologic în consecinþã. Astfel, spu-ne Plotin: „Noi ºtim cã Unul este un prin-cipiu mai nobil decât tot ce cunoaºtem noica fiinþã; mai deplin ºi mai mãreþ; deasu-pra raþiunii, a minþii ºi a simþirii; care acor-dã puteri dar care nu trebuie confundatãcu ele” /…/ „Dar cum acordã El acestelucruri posedându-le sau nu? Cum poateel sã transmitã ceea ce nu posedã, iar dacãle posedã, atunci cum este un simplex?”„Explicaþia este cã ceea ce vine de la celsuprem nu poate fi identic cu El.” Tot cevine de la Dumnezeu nu este nimic maimult decât o urmã a Unului transcendentde la care emanã ele. Dumnezeu nu este înrealitate deloc asemãnãtor cu multiplelelui efecte” (ibid, pag. 278).

Negativitatea înnãscutã limbajului su-gereazã cã indescriptibilitatea divinitãþii seproiecteazã asupra obiectului cunoaºteriiîn genere. Astfel, raportãrile noastre la lim-baj ºi obiectul lui (ecuaþie în care identita-tea individualã are un amplasament meta-fizic cu totul problematic), sunt plasate in-evitabil în acelaºi arhetip cu care operea-zã de pildã teologia negaticã.

Absenþa negaþiei este un joc care neduce în glumã spre cele mai serioase ºiascunse locuri ale cunoaºterii, spre impo-sibilitatea în fapt a existenþei discursurilorafirmative, spre necesitatea limbajelor afla-te în finitudine de a fi delimitate prin nega-þie de contrariul lor, generator de prolifici-tate ºi alteritate.

nnnnn HORIA DULVAC

„de-a absenþa” negaþiei

işc

are

a i

de

ilo

r

Revista de culturã editatã deAIUS PrintEd

în parteneriat cu

Casa de Culturãa municipiului Craiova„Traian Demetrescu”

DIRECTORNicolae Marinescu

REDACTOR-ªEFConstantin M. Popa

REDACTOR-ªEF ADJUNCTGabriel Coºoveanu

SECRETAR DE REDACÞIEXenia Karo-Negrea

COLEGIUL DE REDACÞIEMarin BudicãHoria Dulvac

Mircea Iliescu (Suedia)Lucian Irimescu

Ion MilitaruAdrian MichiduþãSorina Sorescu

REDACTORILuminiþa CorneanuCosmin Dragoste

Gabriela GheorghiºorSilviu GongoneaPetriºor MilitaruTiberiu Neacºu

Adriana TeodorescuMihaela Velea

COORDONARE DTPMihaela Chiriþã

Revista „Mozaicul” este membrãA.R.I.E.L.

Partener al OEP (ObservatoireEuropéen du Plurilingvisme)

Revista apare cu sprijinulAutoritãþii Naþionale

de Cercetare ªtiinþificã

Tiparul: Aius PrintEd

Tiraj: 1.000 ex.

ADRESA REVISTEI:Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova

Tel/Fax: 0251 / 59.61.36

E-mail: mozaicul98@yahoo.com

ISSN 1454-2293

9 7 7 1 45 4 2 2 9 0 0 2

Responsabilitatea asupraconþinutului textelor revine autorilor.

Manuscrisele nepublicatenu se înapoiazã.

, serie nouã, anul XII, nr. 7 (129), 2009 3

işc

are

a i

de

ilo

r

nnnnn SORINA SORESCU

Bela Tar (foto: G.Giodea)

Receptarea criticã a ro-manelor lui Buzura areo diacronie interesan-

tã, dificil de hotãrât dacã evoluti-vã sau involutivã. Mai potrivit arfi sã spun cã „direcþiile” criticiievoluau de-a lungul propriilorvectori istorici, dar deveneau dince în ce mai puþin receptive laoriginalitatea, în curs de preciza-re, a romancierului.

Spectaculoasã a fost întâmpi-narea romanului Absenþii din„România literarã”. Puþin întârzia-tã faþã de apariþia romanului (deºiBuzura era deja colaborator al re-vistei), recupereazã timpul pier-dut în primãvara lui 1971, cu ograbã a consacrãrii parcã premo-nitorie pentru interdicþia politicãdin vara aceluiaºi an. Primul ves-titor este Mircea Iorgulescu, într-o recenzie fãcutã doar din citateilustrative pentru talentul roman-cierului ºi din aprecieri critice su-perlative. Citez concluziile: „ocarte zguduitoare, poate cea maiînsemnatã apariþie din proza anu-lui trecut. Prin acest roman, Au-gustin Buzura devine un numede referinþã în proza contempo-ranã. Este cartea definitivei con-sacrãri”1. Dupã douã sãptãmâni,revista publica o masã rotundãdedicatã romanului, Cinci criticidespre o carte, la care participãValeriu Cristea, S. Damian, Mir-cea Iorgulescu, Al. Piru ºi MihaiUngheanu. Toate criteriile valo-rizatoare ale momentului suntaduse în discuþie: personaj pu-ternic vs. personaj slab, tematicãsocialã vs. analizã psihologicã2,roman în descendenþa organicãa prozei româneºti interbelice sauroman de sincronizare cu litera-tura occidentalã. Ultimul criteriuaprinde chiar o polemicã între cri-tici: „M. Iorgulescu: Eu recunoscîn romanul lui Buzura o lume care,pe spaþiul literaturii române, por-neºte de la scriitorii intelectualidin 1930: Camil Petrescu, M. Se-bastian, A. Holban ºi ceilalþi. Al.Piru: Nu vãd nicio asemãnare cuCamil Petrescu. Buzura nu se în-scrie în aceastã tradiþie, este mainou, cum rezultã din chiar referi-rile lui: Camus, Eugen Ionescu,Beckett /.../ La Buzura se poatevorbi mai puþin de Gide ºi Proust.Nu am ce compara la Buzura cuHoban sau Sebastian. M. Un-gheanu: Augustin Buzura esteprin Absenþii sincronic literaturiioccidentale. Piru: De vãzut, maiales, noul roman francez, AlainRobbe-Grillet, Michel Butor,Claude Simon”3. Adrian Marino,care îºi publica în „România lite-rare” fragmente în avempremierãdin Dicþionarul de idei literareîntrerupe seria teoreticã ºi publi-cã, la rându-i, o cronicã despreAbsenþii la începutul lunii iunie.Posibil ca polemica metacriticã dejudecãþi situative cu Al. Piru sã-lfi incitat la fel de mult ca ºi roma-nul. Din punctul de vedere al te-oreticianului (poate mai apropiat

de intenþia realã a autorului), Bu-zura nu vizeazã sincronizarea ºinimic altceva ce ar face literaturao convenþie, un joc gratuit deforme. Profilul auctorial intuit deteoretician este autentic nu princoncept, ci prin psihologia crea-þiei, complet strãinã de: „preocu-parea reclamei, succesului ime-diat ºi al carierei ostentative. Bu-zura e o figurã retrasã, inconfor-mist discret, tenace ºi blazat /.../.Literatura lui e mai mult decât sim-plã literaturã. Se simte imediat«angajamentul» total, participa-rea, solidarizarea dintre «trãire»,«existenþã» ºi «scriere» /.../ Tra-gedie în formã paroxisticã, carenu mai poate fi repetatã. Autorular face o eroare dacã ar relua temaºi formula în altã carte. Ea nu tre-buie folositã decât o singurãdatã”4.

Marino nu comentea-zã, ci anticipeazã,profeþeºte, parcã

doar atingând cu degetele (ºi nuprivirea) paginile romanului, de-venirea ulterioarã a romancieru-lui. Romanul i se pare a fi com-plet lipsit de convenþii, de tehni-cã ºi pânã la urmã chiar de litera-turã (în sensul literaturii de for-me, degradabilã prin repetiþie).Nu-mi dau seama cum se pot jus-tifica prin analiza pe text a Ab-senþilor asemenea aprecieri, ro-manul fiind, de la prima la ultimapaginã un triumf al expresieipure, eliberatã de orice intenþiede semnificare. Marino ghiceºte,în intersubiectivitatea emoþiei,condiþia de unicat, iereductibil ºide nereluat, a experimentului ro-manesc ºi, într-un fel, încheiereaprematurã a primei etape de marescriitor a lui Buzura.

Cronica Monicãi Lovinescude la „Europa liberã” reia, maianalitic, comentariile antiforma-liste ºi antisicroniste ale lui Ma-rino (adãugând însã o altã refe-rinþã pe care criticii bucureºtenio pierduserã din vedere: „«tro-pismele» unei Nathalie Sarrau-te”): „S-ar putea spune cã diferi-þii cronicari din România, obse-daþi de climatul de altã datã, încare referinþele la literatura occi-dentalã nu erau îngãduite, audobândit un fel de manie a com-paraþiei cu orice preþ, cu cât maivariatã cu cât nu e la obiect”5.

Fãrã sã se grãbeascã sã de osemnificaþie politicã romanului (ºicriticând ºi tendinþa, de altfel,fondatoare pentru rezistenþa princulturã româneascã, de a demon-stra cu orice preþ sincronizareacu literatura occidentalã), Moni-ca Lovinescu recunoaºte tema,mai mult deontologicã, dezvolta-tã de Buzura în articole, a „îmbol-nãvirii anumitor cuvinte (cuvin-te mari, precum „curaj, adevãr”)prin întrebuinþarea lor sistematicincorectã”. Surprinzãtor, cronicaMonicãi Lovinescu surprinde maimulte elemente de structurã es-teticã – motive, alegorii, roluri,obsesii introspective – decâttoate întâmpinãrile esteþilor dinþarã (rãstignirea simbolicã, bãtrâ-nul dascãl, sacrificiului pisicii,dorinþa personajului de a fi pu-ternic).

Aici se ºi încheie povesteareceptãrii critice postbelice a Ab-senþilor lui Buzura. În deceniileurmãtoare, criticii se vor mai re-feri la roman ca la o capodoperã,dar nu vor aduce argumente noi,ci vor relua, pânã la golirea desens, observaþiile din prima ju-mãtate a anului 1971. Trecândprin experienþa interdicþiei, Buzu-ra îºi va schimba el însuºi formu-la. ªi critica, la rându-i se va divi-za pe douã direcþii divergente:direcþia estetizantã a cronicarilordin þarã ºi direcþia militant anti-comunistã a cronicarilor din exil.

Pentru cei mai originali ºi maiinfluenþi cronicari profesioniºti(critici cu gândire esteticã siste-maticã sau cu program doctrinal,care, fie cã ºi-au dorit, fie cã nu,au fost recunoscuþi de literaþidrept critici „de direcþie”6), ten-dinþa a fost, în anii ºaptzeci-opt-zeci, de sacrificare a adecvãrii co-mentariului la originalitatea ope-rei comentate, pentru menþinereaconsecvenþei propriului punctde vedere pe interpretãri ºi valo-rizãri parþiale, estetic vs. subver-sivitate. S-a ajuns, astfel, mai alespentru romanele lui Buzura, care,deºi, în intenþie, nu erau delocechivoce, se puteau citi în ambe-le feluri, la diferenþierea a douãmodalitãþi diametral opuse dedecodificare, amândouã convin-gãtoare ºi, deci, cu neputinþã deales între ele, nici la pas, nici re-trospectiv.

Cronicile lui Manolescu igno-rã complet semnificaþia istoricã atemelor ºi tipurilor umane din ro-man ºi cere autorului sã relativi-zeze judecãþile de bine ºi rãu,pânã la reconcilierea victimelor cuturnãtorii ºi torþionarii: „Dacã

Buzura ºi critica de direcþieRedman e minimalizat, Cristian eidealizat. Întreaga anchetã dinanii ́ 50, la care-l supune odiosulVarlaam, pare menitã a verificaeroismul medicului. ªi nu e delocsubtilã. Între anchetator ºi anche-tat se stabileºte o relaþie directã,pe faþã, naiv de simplã. În loc cacele douã versiuni sã se comple-teze”7.

Cronicile Monicãi Lovinescudevin, din contra, nu mai vãddeloc ficþiunea. În însemnãrile delecturã din jurnal, recenzentapune în parantezã romanul ºi ci-teºte direct referinþa la realitate:„Citesc cu uimire noul roman allui Buzura, Refugii, ºi nu mã mircã a avut peste un an de hãrþuielicu cenzura, ci cã a apãrut (chiarºi cu nu ºtiu câte pagini în mi-nus). Redã nu numai ce se întâm-plã (inginerul de mine, de fapt,Dobre, hãituit, bãtut, murind saudispãrut), nu numai cadrul acþiu-nii, un spital psihiatric, dar totul,absolut totul: sat, oraº, ºtabi etc.,în toatã autenticitatea lor, adicãcoºmar, putreziciune, lipsã de ori-zont. Sunt subjugatã ºi – în ace-laºi timp – speriatã de gândul cãvoi avea de scris despre carte.Buzura ne-a transmis sã nu nefolosim de termenul «miner». ªidacã ar fi numai atât. De fapt ni-mic din acest roman n-ar trebuinumit, spus, identificat, într-atâ-ta ficþiunea e ruptã de cea mai im-placabilã dintre realitãþi”.8 Iar,dacã autorul îi transmite rugãmin-tea sã comenteze romanul ca ro-man, nu ca reportaj, recenzentase rãzvrãteºte ºi împotriva lui cãnu e la înãlþimea propriei cãrþi:„Mesaj de la Buzura: e mulþumit,spune chiar „încântat”, de croni-ca pentru Drumul cenuºii. Pro-

babil pentru cã era prudentã.Deoarece, altfel, tocmai din prici-na precauþiilor recomandate de elînsuºi, cronica e, în afara citatelormai explicite, una din cele mai sla-be pe care le-am scris vreodatã”9.

Sunt douã laturi ale isto-ricitãþii semnului literar.Esteþii încurajau inova-

þia literarã într-un fel de devenire„purã” a formelor artistice. Mili-tanþii cereau imperativ reacþiascriitorilor la vitregia vremurilor.ªi esteþii ºi militanþii se refereaula relaþia literaturii cu propriultimp. Dar unii vizau evoluþia, cei-lalþi, revoluþia. Unii, speranþa,ceilalþi, „ura visceralã”. Diurnulºi nocturnul. Pentru o minte di-sociativã, cele douã tipuri de lec-turã pot sã parã mai uºor de luatîn primire separat ºi discrimina-tor, unul, considerat esenþial, ce-lãlalt, numai facultativ. Criticiipostbelici aºa le-au ºi asumat, cutendinþa de raþionalizare a dife-renþelor de rost ºi finalitate, dusãpânã la excluziunea abuzivã auneia dintre ele. Astãzi însã, fia-bilizarea semioticã a unui singurcod, în dauna celuilalt, se dove-deºte înºelãtoare, blocând acce-sul la originalitatea operei.

1 Mircea Iorgulescu, „Absenþii deAugustin Buzura“, în „România li-terarã”, nr. 8, 18 febr. 1971

2 revista mai organizase cu un anîn urmã o dezbatere despre cum tre-buie sã fie pe viitor romanul social ºiconsidera romanul lui Buzura ca peun prim rod al concluziilor criticilordespre nevoia de interiozare a ob-servaþiei tip frescã

3 „Cinci critici despre o carte,Absenþii de Augustin Buzura, în „Ro-mânia literarã”, nr. 10 din 4 martie1971

4 Adrian Marino, „Un roman ac-tual“ nr. 23 din 3 iunie 1971

5 Monica Lovinescu, Unde scur-te, Ed. Humanitas, 1990, p. 502 (cro-nicã datatã 17 iunie 1971)

6 Normal, critica analiticã estetãn-ar mai fi trebuit sã dea, în postbe-lic, direcþie, din motive de evoluþie(maturizare) a genului, asupra cãro-ra voi stãrui mai încolo. Dar pe mu-chia cu subversivitatea, care era di-recþionatã critic de cronicarii militanþidin exil, criteriile formale au dezvol-tat, la rândul lor, o dimensiune vec-torialã, un fel de „încotro” doctrinal,despre care nu prea se înþelegea undeduce, ideologic (eventual, la purifi-carea completã de orice ideologie,inclusiv purificarea de ideologia im-plicit-liberalã a rezistenþei antipro-pagandistice), dar care, prin jocul dealternative cu doctrinele propriu-zisedisponibile, dãdea dramatism opþiu-nilor auctoriale.

7 Nicolae Manolescu, Literaturaromânã postbelicã. Lista lui Mano-lescu, vol. 2, Proza. Teatrul. Ed.Aula, 2001, p. 243

8 Monica Lovinescu, op. cit, p. 3079 Monica Lovinescu, 24 mai 1989,

Jurnal, în Pragul, Unde scurte V,Humanitas, 1995, p. 178

4 , serie nouã, anul XII, nr. 7 (129), 2009

Chiar dacã susþine cã nuare convingeri reli-gioase, „dialogul“ sãu

cu Divinitatea fiind înþeles ca opermanentã disputã, Mircea Ho-ria Simionescu ºi-a forjat, încã dinadolescenþã, propria „religie“, alcãrei practicant pasionat a fosttoatã viaþa: „Religia mea (…) earta. Ea mã îndrumã prin sute deadevãruri mai sigur decât cuvin-tele date ca evidenþe indiscuta-bile – de un echivoc rãu mirosi-tor, ca al tuturor mitologiilor bunea fi traduse în viaþã. (…) vreau sãºtiu, înainte de a mã lãsa învãluitîn vorbe mari“1.

Scepticismul gnoseologic elegat, nietzscheean, de „cuvinte-le mari“ ale religiei ori ale filoso-fiei, de gândirea dogmaticã, pen-tru cã altfel scriitorul, spre deo-sebire de marii sceptici ai Anti-chitãþii, crede cu tãrie în puterealiteraturii ca mijloc de cunoaºte-re ºi ca arenã a dezbaterilor deidei sau a înnoirilor spirituale:„înainte de orice altceva, cred înmarea putinþã a cuvântului de anumi adevãrul, mai exact de-adespresura spiritul omenesc deo mulþime de prejudecãþi, falseprincipii, obiºnuinþe ºi ticuri mo-rale, prin modele corecte ºi fru-moase în stare sã limpezeascãochiul ºi sã înlãture observaþiileînºelãtoare“2. Avantajul literatu-rii constã în faptul cã are calita-tea de a absorbi toate descoperi-rile ºtiinþelor, spaþiul sãu fiindunul al libertãþii neîngrãdite ºi,chiar dacã se dovedeºte, pânã laun punct, instrument al filosofiei,„folosind tehnici mai directe, deºila prima vedere mai imprecise“,ea „poate repune simþirea ºi gân-direa omeneascã în cea mai fireas-cã ºi propice stare de funcþiona-re, exerciþiile ei oferind speranþa,odatã adevãrul decelat ºi locali-zat, la ultimele consecinþe în pla-nul activitãþilor de tot felul“3.

Mircea Horia Simionescu ridi-cã literatura la rangul speculaþieiintelectuale, aºezând-o, de fapt,pe picior de egalitate cu filoso-fia. În concepþia sa, „nu e litera-turã care sã nu poatã demonstratotul“, întrucât „ideile nu decadcând încearcã sã se facã sensibi-le“4. Recunoaºte, de altfel, cã înceea ce priveºte filosofia, îl atra-ge mai mult literaritatea ei, „for-mularea ideilor“ ºi nu ideile for-mulate, „ocoliºurile gândirii“ ºichiar „aberaþiile“ care îmbracãforme elegante5. Autorul afirmã,ante-derrideean, primatul retori-cii asupra logicii, dominante întradiþia platonico-aristotelicã ametafizicii occidentale. Valoareaepistemologicã (dacã existã),pentru a deveni remarcabilã, artrebui sã fie exprimatã într-un lim-baj plasticizant, sã fie înfãºuratãîn voaluri frumoase, sã fie împo-dobitã cu accesorii estetice. Fe-tiºizarea stilului sau a esteticuluieste, în fapt, o consecinþã a vi-ziunii sceptice asupra lumii6.

Calitatea formei capãtã pree-minenþã ºi în exerciþiul lecturii, în

evaluarea propriu-zisã a literatu-rii pe care o citeºte prozatorul:„Dintr-o operã reþin literaturaºi-mi pasã prea puþin de informa-þiile, detaliile istorice, culturalesau de alt soi“7. Iar „literatura“înseamnã, pentru scriitorul târ-goviºtean, în primul rând frazare,procedee, invenþii tehnice, cu altecuvinte, formã. O astfel de recep-tare „dezumanizeazã“ (ca sã fo-losim formula lui Ortega y Gas-set) arta în numele formei. Valori-zarea literaturii ca literaritate sauca meºteºug formal atinge însãsuperlativul absolut atunci cândMircea Horia Simionescu îi atri-buie funcþii soteriologice, simila-re divertismentului pascalian:„Sã ne mângâiem, sã ne resem-nãm prin virtuþile formale ale aces-tei arte (pentru cã este formã tottimpul), ºi prin asta va supravie-þui, nu prin adevãrurile pe care leai în Biblie sau prin alte pãrþi, ciprin formele astea bine strunitevom putea sã ne mângâiem dedezastrul în care intrãm“8.

Atracþia pentru formã are laorigine ºi dragostea pentru cali-grafie, nãscutã în copilãrie prinfrecventarea asiduã a arhivei descrisori ºi de însemnãri a familiei9,manifestatã apoi în fabricarea de„cãrþi“ ºi de „reviste“-manuscrisîmpreunã cu prietenii din liceu,în principal cu Radu Petrescu ºiCostache Olãreanu. Caligrafiateatent, ilustrate cu desene în pe-niþã sau acuarele, legate cu mã-iestrie, acestea deveneau obiec-te de artã în adevãratul sens alcuvântului. De altfel, CostacheOlãreanu mãrturiseºte cã dintre

toþi, „cel mai laborios era MHS,ale cãrui volume erau atât de fru-mos lucrate cã era imposibil sãnu ai o reacþie asemãnãtoare ce-lei din faþa unei rare cãrþi-manu-scris. Gândeºte-te la un tom de400 de pagini (hârtie de cea maibunã calitate), cu vignete la fie-care început de capitol, cu unscris mãrunt ºi egal, de adevãratcopist, aproape fãrã ºtersãturi“10.Caligrafia reprezintã, astfel, un felde fantã prin care scriitorul pã-trunde în spaþiul literaturii.

Artizan al scrisului de mânãprecum monahii din chiliile Evu-lui Mediu, Mircea Horia Simio-nescu întrevede o legãturã pro-fundã între materialitatea cea maipurã a textului, între „corporali-tatea“ sa ºi conþinutul de idei:„Scrisul de mânã, egal, discret,cuminte ca însãºi bãtaia inimii,înainteazã liniºtit, mãsurat, punepedalã ispitei unei alergãturi ne-potrivite, cuvântul se-aºazã înrând þinând seama de vibraþiacelorlalte din ºir ºi din fraza în-treagã, tremurând înaintea celorce urmeazã sã se iveascã pe ne-gândite, literele se-adunã parcãpe platanul unei balanþe de spi-þerie, stele umede pe-un cer decurând plouat“11. Un motiv al ezi-tãrii în faþa perspectivei de a-ºitipãri manuscrisele a fost ºi sen-zaþia, devenitã convingere, cã„trecerea înjghebãrilor“ „pe temeaccentuat particulare în celuleleegale, turtite, încãtãrãmate ale ti-parului scade catastrofal gradulde comunicare ºi vibraþia mate-riei expuse privirii cititorului, cur-

sul lecturii coborând la platitudi-nea prozei gazetãreºti“12.

Mâna care scrie oficiazã mis-terul unei creaþii, însufleþeºte li-terele ºi cuvintele, întreprindegestul unic ºi irepetabil al unei„cosmogonii“ pe întinderea albãa hârtiei: „un o hohoteºte precumvalul în peretele falezei, un i tre-murã ca tulpina grâului mângâiatde zefir, un ºi sau un ah rãspân-desc miresme de câmp sau aro-mele jucãriilor de Nürnberg, cu-lori de curcubeu se insinueazã înspaþiul dintre cuvinte ºi dialoguri,simþi cum majusculele desfac de-cis vãzutele-nevãzutele, cum sealeg apele de uscat, lumina deîntuneric“13. Tiparul vine astfel sã„anonimizeze“ o activitate atât deintimã ºi de exclusiv personalã,sã maculeze „cu tuºul altui conti-nent albastrul ºi veºnicia“14 ma-nuscrisului-lume. Dar chiar dacãdomesticeºte arabescurile scrisu-lui de mânã, maºinãria multipli-catoare nu reuºeºte totuºi, sprefericirea autorului, sã efaseze ºibuclele sau jongleriile diverse alediscursului literar.

Note:1. MHS, Trei oglinzi, Editura Car-

tea Româneascã, Bucureºti, 1987, p.261.

2. Idem, „De ce scriu? În ce cred?“,Anchetã în „Revista de istorie ºi teo-rie literarã”, nr. 4 / 1983, p. 42.

3. Idem, Ibidem.4. MHS, art. cit., p. 43.5. Idem, Trei oglinzi, Editura Car-

tea Româneascã, Bucureºti, 1987, p.306.

6. CF. Cioran, Emil, Ispita de aexista, traducere de Emanoil Mar-

cu, Editura Humanitas, Bucureºti,2002, p. 117: „Orice fetiºizare a sti-lului porneºte de la credinþa cã rea-litatea e ºi mai gãunoasã decât re-prezentarea ei verbalã, cã tonalita-tea unei idei este mai importantãdecât ideea însãºi, cã un pretext bineadus din condei preþuieºte mai multdecât o convingere, cã o construcþiesavantã e preferabilã unei izbucnirinecenzurate de gândire“.

7. MHS, „Secvenþe ’55 (II)“, în„Transilvania”, nr. 5 / 1983, p. 21.

8. Idem, „Puterea este o molie pecare tot dai s-o prinzi“, Dialog reali-zat de Iolanda Malamen, în „Ziua”,nr. 3404 / 2005, www.ziua.ro.

9. Vezi ºi mãrturisirea din Maimulte începuturi, cuvânt înainte laCum se face (roman), Editura Bi-bliotheca, Colecþia „Romanul con-temporan“, Târgoviºte, 2002, p. 10:„La plãcerea, apoi nevoia, apoi vi-ciul scrisului m-a purtat, dupã în-cheierea claselor primare, descope-rirea Caligrafiei, «dexteritate» fatalãîncã din primul an de liceu. Predatãcu ajutorul unei nuiele lovite ritmicde tãblia catedrei-metronom – deprofesorul Blendea, caligrafia mi-adeschis ochii în chip hotãrâtor, adu-când «în faþã» frumuseþi ce le depã-ºeau pe cele conþinute, pãrelnice“.

10. Olãreanu, Costache, „ªcoala demodã veche“, în „Contemporanul”,nr. 1-2 (553-554) / 2002, p. 3.

11. MHS, „Secvenþe ’55 (II)“, în„Transilvania”, nr. 5 / 1983, p. 23.

12. Idem, Rãtãcirile unui caligraf.Mircea Horia Simionescu în dialogcu Mihai Stan, Editura Bibliotheca,Colecþia „Istorie literarã“, Târgoviº-te, 2006, p. 8 ºi Toxicologia sau Din-colo de bine ºi dincoace de rãu, Edi-tura Cartea Româneascã, Bucureºti,1983, p. 28.

13. MHS, art. cit., p. 23.14. Idem, Ibidem.

nnnnn GABRIELA GHEORGHIªOR

Mircea Horia Simionescuºi „religia“ literarului

işc

are

a i

de

ilo

r

Emil Bãnuþi (foto: G.Giodea)

, serie nouã, anul XII, nr. 7 (129), 2009 5

işc

are

a i

de

ilo

r

Alãturi de Þepeneag, celmai longeviv oniric, li-terar, nu doar biologic,

este Emil Brumaru. Autoinclus îngrup, tânãrul care s-a dus într-ozi la Dimov acasã, a sunat la uºãºi a spus pur ºi simplu cã se nu-meºte Brumaru ºi cã este ºi eloniric a dovedit rezistenþã în cur-sa lungã a literaturii, publicând14 volume (exceptând antologii-le) între 1970 ºi 2009. Dimovian(asumat) prin tematica gastrono-micã, poetul s-a impus de la pri-mul volum printr-o tonalitateproprie, presupunând o melanco-lie de fond, care se vrea disimu-latã prin culinar sau erotic. Gra-þiosul, delicatul, diafanul (v. flu-turii, îngerii, fructele – cãpºune,piersici, portocale –, parfumuri-le, motanii, melcii, crinii) se arti-culeazã într-un univers liric alecãrui elemente par de o irespon-sabilitate absolutã ºi chiar virea-zã adesea, în gratuit, în ludic pur,aºa cum se întâmplã în numeroa-sele poezii intitulate anume Cân-tec naiv. Una dintre acestea, cu-prinsã chiar în volumul omonimdin 1976 (Opera poeticã, Ed. Car-tier, vol. I, p. 112), pare un cânte-cel pentru copii, o poveste ale

cãrei personaje sunt un peºte, opiatrã preþioasã ºi un conte: „Unpeºte mic ºi foarte trist/ Din he-leºteul contelui/ S-a-ndrãgostitde-un ametist/ De la inelul con-telui// ªi-ntr-o caleaºcã a sosit/Sã cearã mâna contelui/ Dar re-fuzat ºi-adânc jignit/ Muri subochii contelui// Atunci un falnicservitor/ Din ordinele contelui/ Îlpreparã cu cimbriºor/ Pentru mo-tanul contelui.”

Poezia este o micã bijuterie cereuneºte elemente recurente încreaþia lui Brumaru: piatra pre-þioasã, motanul, detaliul gastro-nomic. Aspectul de povestioarãinocentã este contrazis de douãori, o datã de soarta tragicã a peº-tiºorului, apoi de ironia crudã careo dubleazã: murind „jignit” deconte, peºtele ajunge hranã pen-tru… motanul acestuia. Maestrual supralicitãrii diverselor para-digme literare, Brumaru duce laextremã (anihilându-le), în douã-sprezece versuri, douã cliºee ro-mantice de maximã circulaþie, ace-la al contradicþiei dintre aspiraþieºi realitate ºi cel al cuplului in-compatibil1 . (Aceleaºi cliºee ro-mantice au fost un cal de bãtaieºi pentru Dimov, în poemele pre-cum Vârcolacul ºi Clotilda,Jeny ºi cei patru sergenþi, Lili ºidensitatea).

Ca ºi în cazul lui Dimov, o pri-vire superficialã asupra poeziei luiBrumaru poate cu uºurinþã indu-ce în eroare cu privire la resortu-

nnnnn LUMINIÞA CORNEANU

onirici români. Emil Brumarurile acesteia (poetul fiind citit înepocã, dar ºi în zilele noastre, demulte ori ca „poet de dumini-cã”2 ). Tot universul diafan, po-pulat cu îngeri ºi mirosind a va-nilie ºi alte mirodenii, care poateda impresia de gratuitate3 , are, înfapt, o funcþie compensatoriepentru omniprezenta, atotcuprin-zãtoarea tristeþe care apare ade-sea menþionatã (sau doar suge-ratã) în poeziile lui Brumaru. Esteceea ce transpare din poezia caredeschide primul volum al poetu-lui: „O, vechi ºi dragi bucãtãrii devarã/ Simt iar în gurã gust suavde-amiazã/ ªi în tristeþea care mã-nconjoarã/ Din nou copilãria meaviseazã:/ Ienibahar, piper prãjit peplitã,/ Peºti groºi ce-au adormitîn sos cu lapte,/ Curcani pãstraþiîn zeama lor o noapte/ Spre o de-licateþe infinitã,/ Ciuperci cât ca-napeaua, în dantele,/ Icre cu bobbãlos ce ochiu-ºi cascã,/ Alua-turi tapisate, crescând grele/ Într-o dobitocie îngereascã,/ Moi mie-zuri de ficaþi în butoiaºe/ De oude melc, înlãcrãmate dulce,/ Muj-deiuri ireale, ºunci gingaºe/ Cândsufletu-n muºtar vrea sã se cul-ce,/ ªi-n ceainice vãdindu-ºi emi-nenþa/ Prin fast de irizãri ºi toartefine/ Ceaiuri scãzute pânã la esen-þa/ Trandafirie-a lucrului în sine!”(Elegie, vol. „Versuri”, 1970)

Pentru cititorul familiarizat cuopera lui Dimov, poezia este oreplicã la Cinã cu Marina; teh-nica aglomerãrii, ce se poate re-

gãsi ºi în alte poeme dimovieneprecum Destin cu peºti sau Viscu carne, este preluatã ºi tratatãde Brumaru într-o manierã perso-nalã, cãpãtând la el valenþe dife-rite. Enumerãrile lui Dimov, notãdistinctivã a poetului, dau sen-zaþia de acumulare angoasantã,utilizatã ca mijloc de apãrare înfaþa morþii (v. „Eu mã gândeam,bineînþeles, la moarte” – Vis cubufon). Universul lui Brumarueste mai puþin bântuit de spec-trul morþii, iar tristeþii el îi opunedelicatul ºi domesticul. Exotisme-le lui Dimov, care merg foarte binecu permanenta dorinþã de evaziu-ne din poezia acestuia, sunt înlo-cuite de Brumaru cu elemente dinzona familiarului, învestite însã cuatribute fabuloase: ienibahar, pi-per, peºti, curcani, aluaturi, ciu-perci, muºtar, mujdeiuri, ºunci,ceaiuri, toate capãtã dimensiuniºi trãsãturi neobiºnuite: „ciupercicât canapeaua, în dantele”, „muj-deiuri ireale”. Adjectivele þin desfera suavului, imaterialului, con-trazicând materialitatea nudã aînºiruirii de alimente ºi conferin-du-i virtuþi magice. Visarea stimu-latã de deliciile gastronomicepune pe acelaºi plan, prin exta-ziere ºi mirare, „dobitocia înge-reascã” a aluaturilor (altfel zis, te-luricul pur, trupescul, carnalul) cu„esenþa/ trandafirie-a lucrului însine” întruchipatã de ceaiuri: aicieste, în fond, „cheia” acestei po-ezii deloc întâmplãtor plasate la

începutul primului volum al luiBrumaru; întreaga operã a poe-tului cântã, în registru diafan, fru-museþea sublimã a lucrurilor ba-nale, care au aceleaºi ºanse de agenera poezie ca ºi abisalitãþilespiritului. Cu aceastã primã poe-zie, Brumaru se aºazã, alãturi deDimov, pe poziþii polemice faþã delirica generaþiei ’60: ironia ultime-lor versuri citate este o trimiteredirectã la aceasta.

1 Cf. Gheorghe Grigurcu, Exis-tenþa poeziei, Cartea Româneascã,1986, p. 231: „Despãrþit de tipolo-gia romanticului tumultuos din care,totuºi, purcede, Emil Brumaru op-teazã pentru gestica temperamenta-lã indirectã, supusã unui «joc rece».”

2 Mihai Dinu Gheorghiu, Reflexecondiþionate, Cartea Româneascã,1983, p. 72: „Faptul cã nu se propu-ne sã-i sãrbãtorim duminica pe Leo-nid Dimov, pe Emil Brumaru ºi pealþi câþiva n-ar fi prin nimic supãrã-tor dacã nu s-ar simþi inflexiunea de-magogicã a vocilor ce stabilesc un ase-menea calendar, cinstind «travaliul»ºi recunoscându-se doar «amuzaþi»de inventivitatea ludicã a duminica-lilor, atribuind-o unui minorat este-tic pe care birocraþia criticã îl ia subtutelã.”

3 Idem, p. 81: „Recunoscutã detoþi ca o neegalatã poezie a intimitã-þii, a universului domestic, lirica luiEmil Brumaru n-ar avea pentru unii– ce folosesc în apreciere cântarulmasiv, de piaþã – destulã «greutate»,datoritã aerului ei diafan, plutitorpânã la risipire.”

Apãrute într-o perioadãîn care influenþa tel-quel-istã era valorifi-

catã fructuos de cercetãtori ro-mâni, primele lucrãri ale lui LiviusCiocârlie – Realism ºi devenirepoeticã, Negru ºi alb (autorulconsiderã cã aceste cãrþi suntscrise în scopuri universitare,deºi critica literarã le ia în consi-derare ) – activeazã principii reu-nite într-o gândire sistematicãcare promitea aplicarea consec-ventã a structuralismului.

Eseistul urmãreºte reguliledupã care textul a fost alcãtuit,semnificaþia relaþionalã între fap-tul existenþial ºi text ca mesajesemantizate. Cum modelul socialse reflectã în sistemul literar, scri-itorul observã, de exemplu, cã laBalzac banul determinã tipul desemnicitate al epocii ºi devineelementul liant dintre intereselefinanciare ºi organizarea textua-lã.

Pe linia structuraliºtilor fran-cezi, Ciocârlie valorificã procesulde multiplicare a modurilor descriiturã ca urmare a tragismuluicondiþiei scriitorului burghez carenu poate adera la idealurile cla-sei sale. Tendinþa de eliberare ascriitorului de opera sa burghezão identificã, precum Barthes, laFlaubert, dar o extinde ºi în ro-manele lui Zola. Sistemul socialmaladiv de tip burghez, cu ritmlent de evoluþie este surprins dinexterior de o privire vigilentã carecanalizeazã observaþia spre scrii-turã. În astfel de condiþii, scriitu-ra nu poate genera decât agresi-vitate faþã de sistemul tratat.

Livius Ciocârlie acordã aten-þie inclusiv teoriei receptãrii ºi

Livius Ciocârlie. structuralistul temperatschiþeazã „portretul” lectoruluiadecvat dupã coordonate struc-turaliste. În capitolul dedicat luiFlaubert, eseistul are în vederecititorul cãruia i se oferã „posibi-litatea sã se identifice cu mersulscriiturii. Ceea ce nu înseamnã ase confunda cu autorul decât însensul de a reface experienþa luiliterarã, de a relua activitate a luispecificã”(Ciocârlie, L, Realism ºidevenire poeticã, Timiºoara, Ed.Facla, 1974, p. 43). Cititorul idealposedã toate cunoºtinþele tehni-ce necesare descifrãrii operei ºidevine o funcþie a textului însuºi,un indice al lecturãrii adecvate aunei scriituri anume.

Trecut prin ºcoala structura-liºtilor, Livius Ciocârlie desprin-de situaþii în care limbajul artisticse constituie în opoziþie faþã decodul normal luat ca suport refe-renþial. Devierea continuã a lim-bajului poetic îi fixeazã poziþiaprivilegiatã în raport cu limbauzualã. Astfel, eseistul atrageatenþia în numeroase rânduri asu-pra productivitãþii scrierilor ro-mantice: la Hoffmann limbajulpoetic reprezintã un fel de forþãperturbatoare a echilibrului iniþi-al; la Poe, limbajul comun îºi iamãsuri de protecþie faþã de pro-pria capacitate generatoare sauoferã limbajului poetic anumitelibertãþi de manifestare.

Pe fondul transformãrilor lim-bajului, eseistul aduce în discu-þie, printre poeþii francezi de lasfârºitul secolului al XIX-lea, pe-rioada consideratã începutul„erei” limbajului poetic, ºi câþivascriitori autohtoni (Eminescu,Creangã, Voiculescu) ºi romanticiuniversali (Hoffmmann, Poe,

Melville, Hawthorn), aspect careputea fi interpretat ca o încercarea scriitorului de a extinde cano-nul structuralist.

Totuºi, eseistul evitã o aplica-re ad litteram a metodelor respec-tive, descompunerea structuralãîn unitãþi distincte, în funcþii ºiindici, ºi recurge mai puþin la lim-baj pentru analiza semioticã a tex-tului literar. De asemenea, LiviusCiocârlie se dovedeºte mult maipermisiv faþã de scriitorul empi-ric al operei, în sensul cã nu preiaexclusivismele structuraliºtilorlegate de determinismul biogra-fic. Când are ocazia (spre exem-plu în capitolul „Stendhal, realis-tul itinerant”) , eseistul ia în cal-cul variaþiuniile reflectãrii auto-rului de la un roman la altul, in-clusiv în romanele de facturã ro-manticã aflate în strânsã legatu-rã cu personalitatea scriitorului.

În urmãtoarele studii – Maricorespondenþe , Eseuri critice –schemele abia sedimentate sedezintegreazã. Obiectivele struc-turaliste sunt puse sub semnulîntrebãrii, iar proiectul este aban-donat într-o direcþie diametralopusã, spre proza autobiografi-cã, autorul demonstrându-ºi abi-litatea de a reconstitui contexte-le ºi de a dezvãlui resorturile inti-me dintre creator ºi universuloperei.

Eseurile (în capitolul „Criticateoriei ºi teoria criticii”) surprindîntr-o nouã luminã fenomenulstructuralist prin evidenþierea fra-gilitãþii sale derivate, paradoxal,dintr-o prea mare rigiditate ce di-namizeazã din interior mecanis-mul cercetãrii ºi din caracterultranzitoriu al oricãrei metode de

analizã care, dupã ce cunoaºte un„apogeu”, iese din uz. Însã, pelângã identificarea cauzalitãþiicãderii în desuetudine a structu-ralismului, mai semnificative rã-mân considerentele asupra anga-jamentului cercetãtorului în abor-darea structuralistã ºi ambiþiile deracordare permanentã la nouta-tea metodologicã: „sã adânceºtio teorie, folosindu-te de o meto-dã bine asimilatã, chiar dacã în-tre timp o altã teorie a apãrut, saus-o pãrãseºti pe cea dintâi pen-tru cea din urmã, cu riscul de an-o fi adâncit pe prima ºi de a n-oputea înþelege bine pe a doua, curiscul grav pentru bunãstareaspiritului de a te simþi o moriºcãînvârtitã de orice vânt?”(Ciocâr-lie, L, Eseuri critice, Timiºoara,Ed. Facla, 1983, p. 150). Argumen-tele aduse în discuþie par sã ca-pete o notã confesivã ºi justificãadeziunea lui Livius Ciocârlie lastructuralism. Asimilarea noutã-þii în materie de teorie reprezintão chestiune de ordin deontolo-gic care se traduce printr-un efortde sincronizare a criticii la marileprograme teoretice, o provocare,dar ºi o testare a receptivitãþii.

Reevaluarea poziþiei structu-ralismului de cãtre Livius Ciocâr-lie impune la rândul ei o modifi-care a opticii proiectate asupralucrãrilor anterioare. Astfel, in-fidelitatea scriitorului faþã de în-trebuinþarea normelor structura-liste ar reprezenta un act de pru-denþã care-l determinã sã supu-nã componentele structuralis-mului unor operaþii de selecþie.În urma acestui proces scriito-rul evitã, strategic am spune, ele-mentele rigide (abuzuri termino-

logice, descompuneri semiotice)care s-ar cristaliza într-un sistemsolid, periclitându-i validitateaoperei. De asemenea, nu ar fi ex-clus ca Livius Ciocârlie sã fi avutintuiþia viitoarei perimãri a struc-turalismului ºi sã lase o „portiþãde salvare” studiilor, prin înlã-turarea oricãror tendinþe de su-focare a textului de o teorie ex-cesivã. Lucrãrile eseistului se-lecteazã elementele permanentedintr-o metodã tranzitorie, caoricare alta, ºi reþin ceea ce co-respund întotdeauna unei ima-gini actuale a textului.

Orientarea scriitorului spre li-teratura marcatã de referenþiali-tate ºi dezicerea de structuralismnu reprezintã un caz singular,chiar Mincu procedase asemãnã-tor cu textualismul („Nu mai e lamodã de o bucatã de timp, deºinouã ni se pare ultimul rãcnet înmaterie de noutate. Au apãrut altesirene la orizontul literaturii, multmai ademenitoare, a cãror muzicãne scapã ... ”, Experimentalismulpoetic românesc, Piteºti, Ed. Pa-ralela 45, 2004, 123, interviu cuGrigore Mãrãºanu), ºi lasã locconcluziei cã orientarea spre pro-za autobiograficã a lui Livius Cio-cârlie ar fi dictatã de un „nou fi-lon” al cercetãrii. Proiectul struc-turalist al lui Livius Ciocârlie apa-re ca rezultatul întâlnirii vocaþieide critic cu cea de prozator, unfel de relaþie în care cele douã in-stanþe dupã ce se completeazãreciproc, ajung sã se domine, iarcea de-a doua s-o substituie peprima.

nnnnn Maria Dinu

6 , serie nouã, anul XII, nr. 7 (129), 2009

Irina Mavordin (n. 12 iunie1929) este profesoarã uni-versitarã de literatura fran-

cezã, traducãtoare, poetã ºi eseis-tã. Printre lucrãrile de criticã lite-rarã se numãrã Spaþiul continuu(1972), Romanul poetic (1977),Modernii, precursori ai clasici-lor (1981), Poieticã ºi poeticã(1982), Stendhal. Scriiturã ºicunoaºtere (1985), Mâna carescrie: spre o poieticã a hazar-dului (1994, Premiul Uniunii Scri-itorilor din România ºi PremiulAcademiei Române), Uimire ºipoiesis (1999), Cvadratura cer-cului (2001) sau Operã ºi mono-tonie (2004). A publicat mai mul-te volume de versuri precum Recilimpezi cuvinte (1971), Copacînflorit (1978), Picãtura de ploa-ie (1987), Vocile (1998, PremiulUniunii Scriitorilor), Punere înabis (2000), Capcana / Le Piege(2002), Centrul de aur (2003) ºiUimire/ Émerveillement (2007).Este cunoscutã ca traducãtoarea ciclului de romane În cãutareatimpului pierdut de MarcelProust, iar printre autorii traduºise numãrã ºi André Gide, AlbertCohen, Doamna de Stael, AlbertCamus, Gustave Flaubert, Sten-dhal, Maurice Blanchot etc. Deasemenea este directoare a co-lecþiei „Lettres roumaines”, edi-tura Actes Sud, Franþa (1991-2002) ºi preºedintã a Asociaþiei„Prietenii lui Emil Cioran”. În 1992,i s-a conferit de cãtre statul fran-cez titlul de „Chevalier des Artset des Lettres”, iar în 2000 a fostdecoratã cu Ordinul „Steaua Ro-mâniei“ în grad de Cavaler.

Irina Mavrodin:„poezia ar putea fi un antidot la robotizare”

Petriºor Militaru: În cemãsurã au contribuit pãrinþiidumneavoastrã la formareadumneavoastrã spiritualã ºiprofesionalã?

Irina Mavrodin: Pãrinþii meisunt primele – ºi totodatã cele maiimportante – modele din viaþamea. Mama mea, Maria Mavro-din, medic oftalmolog, diagnos-tician ºi operator de mare clasã,unul dintre primii medici femei dinþarã, ºi tatãl meu, Anastasie Ma-vrodin, eminent profesor de fran-cezã, amândoi oameni de o mora-litate exemplarã, îºi iubeau profe-sia ºi munceau cu pasiune ºi pânãla sacrificiul de sine, ceea ce ex-plicã performanþa lor.

De altfel, am convingerea ab-solutã cã pentru fiecare individmodelul (sau antimodelul) cel maiimportant, cel care-l face sã fieceea ce este, în plan etic ºi în plan

Gabriel Giodea (foto: G.Giodea)

profesional, este cel pe care l-aîntâlnit în familia lui. Chiar cândînvinge anti-modelul, suntem defapt în faþa unui mod de a preva-la al modelului, cãruia individul ise opune, crezând cã numai ast-fel îºi poate afirma cu adevãratidentitatea.

P.M.: Mãrturisiþi într-un textpublicat în Ziarul de Duminicãcã aþi avut încã de la o vârstãfragedã acces la cãrþi în limbafrancezã, fapt ce a condus la creaunui sentiment „foarte curios alunei duble apartenenþe: la Ro-mânia ºi la Franþa”. Care au fostlecturile franþuzeºti care v-aumarcat copilãria ºi adolescenþa?

I.M.: Familia mea era un loc alfrancofiliei ºi al francofoniei, cãciatât pãrinþii noºtri, cât ºi noi, co-piii (sora mea, Maria, ºi fratelemeu, Alexandru), eram, cu toþii,mari iubitori ai Franþei ºi ai limbiiºi culturii franceze. Citeam cu to-þii mult în francezã, limbã pe careo ºi vorbeam. În vasta bibliotecãa tatãlui meu, unde puteai gãsitot ce era mai important în litera-tura clasicã ºi modernã, precumºi ultimele noutãþi, gãseai, de ase-menea, foarte multã carte france-zã – sã nu uitãm cã tata era profe-sor de francezã – care, cantitativ,prevala chiar. Micã fiind, citeamîn limba francezã texte clasice pre-lucrate pentru toþi copii ºi textetraduse în francezã: RobinsonCrusoe, Guliver, povestiri despremari personalitãþi din istoria Fran-þei (Ludovic al XIV-lea, Napo-leon, etc.), dar ºi poveºti cu zânetipic franþuzeºti, de Charles No-dier, de exemplu (ceea ce nu mã

împiedica sã citesc cu patimã ºibasmele noastre româneºti, celeale lui Petre Ispirescu, mai ales).În adolescenþã, i-am citit pe mariiclasici francezi. Îmi amintesc foar-te bine cã la cincisprezece ani ci-tisem ºi recitisem cele mai impor-tante piese ale lui Racine (îmi plã-cea mult Fedra!) ºi ale lui Cor-neille. Eu ºi acum cred cã nu tepoþi lansa în teorii despre litera-tura modernã, dacã nu ai lecturisolide din marii clasici francezi,care îþi pot oferi paradigma per-fectã a clasicismului, cu alte cu-vinte cel mai bun termen de refe-rinþã. Asta le spun eu studenþilormei, care s-au îndepãrtat –constat eu – de lectura marilorclasici, fãrã a se fi apropiat îndea-juns de cea a autorilor moderni.

Sentimentul „dublei aparte-nenþe” – „la România ºi la Fran-þa” – era la mine de origine ºi denaturã culturalã, dar, datã fiindprofunzimea lui, depãºea zonaculturii ºi pe cea pur lingvisticã,pãtrunzând pânã în zone încã ºimai intim asumate.

Desigur că am avutde suferit, dar lamodul insidios

P.M.: În 1971 aþi susþinut tezade doctorat Nathalie Sarrauteet le Nouveau Roman, al cãreisubiect nu se încadra în cliºeeleideologice ale vremii. Aþi avutdificultãþi din aceastã cauzã?

I.M.: Într-adevãr, subiectul te-zei mele de doctorat NathalieSarraute et le Nouveau Romannu „se încadra în cliºeele ideo-logice” care dominau în anii 1960în România, sub regimul comu-nist al lui Nicolae Ceauºescu. Mo-delul obiºnuit de tezã de docto-rat în literatura francezã (dreptulde a pregãti ºi susþine un docto-rat în aceastã specialitate s-aacordat abia în anii 1960) era, peatunci urmãtorul: receptarea unuiautor francez în România (deexemplu: „Receptarea operei luiRomain Rolland în România”),cercetare întreprinsã cu mijloace-le unei critici sociologice oare-cum precare. Eu mi-am uimit co-legii propunând un subiect con-troversat (dar pentru cu totul altemotive) chiar ºi în Franþa, undeNoii Romancieri (mai ales AlainRobbe-Grillet) polemizau aprig curomanul ºi critica tradiþionale. Înciuda alegerii mele riscante totuls-a petrecut (ca în alte întâmplãridin viaþa mea aflate sub steauamea cea bunã, pe linia cea bunã adestinului meu) foarte bune, da-toritã, sunt sigurã, în primul rânda conducãtorului meu de tezã,ilustrul profesor N. I. Popa, de laUniversitatea „Al. I. Cuza” dinIaºi, marele specialist în Nerval.Trebuie sã mai fac o precizare:aceastã alegere mi-a marcatadânc destinul profesional sco-þând la ivealã imensa mea ape-tenþã de ordin teoretic, de carenu eram încã pe deplin conºtien-tã pânã atunci. Am perseverat,din acel moment, în cercetãrilemele de poieticã ºi poeticã cãtrecare mã dusese subiectul tezei,ºi am ajuns într-un punct de coe-renþã a analizelor ºi interpretãri-

lor mele (fãcute din perspectivãvaléryanã). Trebuie sã mai fac oprecizare: în 1972, când îmi susþi-neam teza, avusesem douã întâl-niri cu Nathalie Sarraute. Era unmoment de relativ dezgheþ ideo-logic, dupã 1968, datã istoricã arefuzului lui Nicolae Ceauºescude a se alãtura trupelor bloculuisovietic ºi a intra cu tancurile înCehoslovacia.

P.M.: Nu aþi avut de suferitnici un fel de consecinþe de peurma faptului cã nu v-aþi în-scris în Uniunea TineretuluiComunist?

I.M.: Desigur cã am avut desuferit, dar la modul insidios, aºacum se petreceau multe lucrurisub regimul Ceauºescu. În primaperioadã dupã terminarea studii-lor, probabil pentru cã în lumeauniversitarã studenþii foarte bunierau încã respectaþi, fiind eu ºefãde promoþie, am fost opritã pre-parator la Catedra de francezã aFacultãþii de Litere din Bucureºti(în 1954). În perioadele imediat ur-mãtoare, în ciuda activitãþii melela Catedrã ºi a publicaþiilor melebine primite de criticã, mi-a fostsistematic blocatã avansarea. Amieºit la pensie la 55 de ani, în 1985,gradul de lector nepermiþându-mi, conform legii, sã mai rãmân laCatedrã (conferenþiarul ºi profe-sorul aveau dreptul sã rãmânã,dacã doreau ºi Catedra avea ne-voie de ei).

Eu am simţittotdeauna

„metodele” deabordare critică aunui text, nu ca peo constrângere, ci

ca pe un set decriterii liber

asumate printr-oliberă alegere

P.M.: V-aþi început carieradidacticã, întâi ca asistentã alui Al. Dimitriu-Pãuºeºti (1909-1977), remarcabil profesor deliteratura francezã, traducãtorºi reprezentant grupului românsuprarealist. V-a influenþat ca-riera de profesor de literaturãfrancezã ºi traducãtor aceastãîntâlnire?

I.M.: Întâlnirea mea cu Al. Di-mitriu-Pãuºeºti a jucat un rol ca-pital în formarea mea nu numaica profesor de literaturã france-zã, dar ºi ca om. Ani de-a rândul ð

niv

ers

are

, serie nouã, anul XII, nr. 7 (129), 2009 7

am fost asistenta lui la Cursul deliteraturã francezã a secolului XX,ºi am condus unul dintre semi-nariile aferente acestui Curs. Ale-xandru Dimitriu-Pãuºeºti ºtia ceeste literatura (spre deosebire demulþi critici literari ºi profesori deliteraturã, care nu ºtiu, în ciudadiplomelor pe care le posedã ºi apretenþiilor pe care le emit): eraînãuntrul fenomenului, era poet,crea literaturã el însuºi, ºi la mo-dul cel mai intens. ªtia pe dinafa-rã sute, poate mii de versuri, dinpoeþi clasici ºi moderni, din carene recita adeseori. Avea darul sãsuscite o stare de entuziasm, debucurie ºi plãcere în mulþi dintrediscipolii lui (printre care mã nu-mãram) într-ale literaturii. Era, înplan uman, o fiinþã caldã, întrutotul onestã ºi autenticã în trãiri-le sale, era nu numai magister, ciºi un prieten. Avea puterea sã-þispunã (mie mi-a spus, dupã pu-blicarea cãrþii mele Romanul po-etic, la Editura Univers, în colec-þia „Eseuri”): „Aº fi vrut sã fi scriseu cartea asta”. Moartea lui pre-maturã m-a ºocat profund.

Îmi place să măautotraduc, mai

ales să-mi traducpropriile mele

poeme

P.M.: În eseurile dumneavoas-trã critice aveþi un procent con-siderabil de originalitate, ceeace face ca lectura sã fie capti-vantã. Care este raportul dintrediferitele metode de abordare aunui text ºi spiritul creativ într-un discurs critic?

I.M.: Eu am simþit totdeauna„metodele” de abordare criticã aunui text, nu ca pe o constrânge-re, ci ca pe un set de criterii liberasumate printr-o liberã alegere.Odatã acceptate (alese) de mine,aceste criterii funcþioneazã caniºte prisme în raport cu care dis-cursul meu critic trebuie sã seinstituie o demonstraþie coeren-tã. Dar aceastã coerenþã, care eo condiþie sine qua non în cazuldespre care vorbim, se poate ob-

þine alegând, din multiple cãi, ceape care, în libertatea controlatãde care dispun, singurã mi-oconstruiesc, inventând-o. Este,oarecum, sentimentul pe care îlare poetul care scrie un poem cuformã fixã: este total liber, întrelimitele acestei forme fixe, ce-ipermite sã se joace ºi sã fie crea-tiv, dar care, paradoxal, îi ºi sti-muleazã aceastã dimensiune lu-dicã ºi creativã, prin chiar limite-le (criteriile) pe care i le impune.Cine a fãcut experienþa acestui„joc” ºtie ce vreau sã spun.

P.M.: În 2002, aþi publicat vo-lumul bilingv de versuri Capca-na/ Le Piege, apãrut edituraCurtea veche ºi cuprinzând atâtpoeme inedite, cât ºi o selecþiedin volumele anterioare. Versi-unea francezã a volumului vãaparþine – ce v-a determinat sãoptaþi pentru o autotraducere?

I.M.: Îmi place sã mã autotra-duc, mai ales sã-mi traduc pro-priile mele poeme. Este un alt modde a mi le apropia, de a le citi luândo anumitã distanþã faþã de ele,cea pe care mi-o impune autotra-ducerea. Autotraducerea este în-totdeauna o re-scriere, ºi mie îmiplace sã-mi re-scriu poemele, sãexplorez posibilitãþile numeroasepe care mi le oferã re-scrierea, sãmã joc cu ele, sã actualizez vir-tualitãþi.

P.M.: În cartea dumneavoas-trã Despre traducere - literal ºi întoate sensurile (Editura Scrisulromânesc, 2006) elementele te-

orie-practicã, traducere-creaþieformeazã o concidentia oposi-torum ºi, prin urmare, acest pro-ces dinamic stã la bazã oricãreitraduceri reuºite. Cum aþi ajunsla aceastã concluzie?

I.M.: Propria practicã a tradu-cãtorului induce propria-i teoriecare, la rândul sãu, produce o

nouã teorie, mereu retuºatã prinmiºcarea alternatã practicã teo-rie. Jocul creator, invenþia au locîn practicã, ºi în cazul traducerii,ca ºi în cazul textului literar origi-nal. Ca ºi autorul, traducãtorul sevede în fiecare clipã în situaþiade a opta, de a alege între maimulte soluþii posibile, între maimulte cãi care se deschid mereuîn faþa lui. Evident, la aceste con-cluzii am ajuns pe mãsurã ce,printr-o practicã, mi-am construitpropria teorie.

P.M.: În 2007 aþi publicat otraducere a poemelor lui Picas-so la Editura Minerva. Ce neputeþi spune despre aceastã ex-perienþã de traducere?

I.M.: Picasso duce experienþapoeticã pânã într-un punct ex-trem, transgresând toate limitele.Poezia lui, construcþie de o dis-continuitate care-ºi contrariazãcititorul sintagmã dupã sintag-mã, nelãsându-l niciodatã sã seinstaleze pe forul unei izotopii, îlobligã ºi pe traducãtor la un jocextrem: cel (paradoxal!) al tradu-cerii literale, joc greu de asumatºi cu care puþini traducãtori deliteraturã se împacã. Poezia lui Pi-casso este pentru cititorul ei, ºicu atât mai mult pentru cititorulabsolut care este traducãtorul ei,o adevãratã ºcoalã poeticã. Ea îlînvaþã pe acest cititor cã nu tre-buie sã încerce sã înþeleagã „ce a

vrut sã spunã poetul”, ci cã tre-buie sã rãmânã în deschidereaplurisemanticã a textului, asigu-ratã de ceea ce spune textul, printraducerea literalã a acestuia.

P.M.: Ca poetã cultivaþi ui-mirea, simplitatea, contempla-þia, starea de epifanie. Ce func-þie credeþi cã poate îndeplinipoezia pentru omul contempo-ran?

I.M.: Omul contemporan esteameninþat de robotizare, în bunãmãsurã, acest proces s-a ºi pro-dus. Poezia ar putea fi un antidotla robotizare. Poetul ºi omul-ro-bot: iatã cele douã ipostaze ex-treme ºi antinomice ale stãrii de

umanitate.

Tinerii criticiîncearcă să scoată

critica româneascădin starea de

anchilozare în carese află

P.M.: Ce impresie vã face po-ezia tânãrã? Reprezintã ea maidegrabã o perioadã de tranzi-þie pregãtind o eventualã nouãparadigmã sau are deja anumi-te trãsãturi definitorii?

I.M.: O percep ca pe o poeticãa concretului, ºi asta îmi place înea. O percep ºi ca pe o antipoe-zie, cãci introduce masiv elemen-te „prozaice”, fragmente care de-scriu un cotidian sordid, sau frân-turi de conversaþie, anodine sauºocante prin vulgaritatea lordusã pânã la pornografie. Poeziaacceptã ºi asemenea formulãatunci când aceasta nu este cul-tivatã în sine, când poetul nu aresentimentul cã acel cuvânt vul-gar are o încãrcãturã poeticãdoar pentru cã este vulgar.

P.M.: Ce pãrere aveþi despretinerii critici?

I.M.: Mulþi dintre „tinerii cri-tici” mi se par mai interesanþi de-cât mulþi dintre „bãtrânii critici”.Dovada incontestabilã a auten-ticitãþii sentimentului meu ar fi cãmã bucur mai mult când desprecãrþile mele scrie un „tânãr critic”.Tinerii critici încearcã – ºi uneorireuºesc – sã facã o criticã nouã,modernã, sã scoatã critica româ-neascã din starea de anchilozareîn care se aflã.

P.M.: Dacã ar fi sã scrieþi oscrisoare cãtre un tânãr tradu-cãtor, ce l-aþi sfãtui?

I.M.: Aceastã scrisoare chiaram scris-o. Este cartea mea De-spre traducere. Literal ºi în toa-te sensurile, recent apãrutã laEditura Scrisul Românesc dinCraiova. Cheia sfaturilor mele seaflã – dupã cum va constata celcare va citi cartea – în subtitlu.

ð

niv

ers

are

8 , serie nouã, anul XII, nr. 7 (129), 2009

scroafa solarãun porc micuþ de toatãfrumuseþeaca un nor pufos ºi rotunddesenat de un copilvâsleºte cu labele lui scurte

prin apa roºie a sângeluice i s-a scurs din trupdã buzna spre soare

spre mama lui scroafãspre fraþii lui purceiinu vrea sã moarãse trage spre þâþa solarã

visulde azi-noapte:

îmi dãdea cineva brâncicu iubireîntr-un hãu fierbinte ºi

roºucarede milioane de ani viseazãla întâlnirea cu mine

fãptura mãrginitãcu totul nepregãtitãpentru bucuriaacelei îmbrãþiºãri

mormânt voi fibucuria mã va prindeîn hora ei de aurproaspãt lichidva curge din nouprin putrezitele þesuturi alelumii”

obiectul verdesunt aspiratãîn obiectul verdesalvatã sau pierdutã suntnimeni nu ºtie

o stare de bine dur ºi de rãue starea meanu peste multã vreme însã

totul va fi tranºatprobabil curândprin starea de roºu

lumea pentru minee alta

vârful pantofului sacrumi s-a înfipt în frunteam devenit animal fabulosinorog purtãtor de corn sfântlumea pentru mine e altao lumeruptã în douãcu cerul atârnând în jos

nnnnn IRINA MAVRODIN

ele

tri

sti

că

scheletul hieraticmã bântuie de ierischeletul hieraticgândul omoplatului sacrupe care gura mea sã-l sãrute

scheletul de lup sau de câinesau de zeuîmi este totunace gând bolnav ce gândsãnãtosºi-a fãcut cuibîn mintea mea

un mecanismperfect

cer ºi pãmântvã adorcruzimea voastrã

mi-ai transformat sufletulîntr-un mecanism perfect

care nu ºtie decât sã adore

cu buze groaseplescãind cu plãcerestriga-voi deci iar ºi iar:„prin vene vegetale prinvene animalesângele îmi va curgeprintre roºii morminte

oameni ºi liliecio mulþime de liliecicu cap de omatârnã în podul spitaluluioameni cu cap de liliac

ºi unul câte unulîn luminãurcã gloriosprintre fraþii lui liliecii

învingãtorii 1sunto ruinã pe care fluturãun steagspuse el

sunt o ruinão ruinã pe care fluturã unsteagspuse ea

stãteau faþã-n faþãdouã mormane de oaseºi se iubeau

oh! cât de mult se iubeau!el o sorbea din ochiea îl sorbea din ochiºi ar fi dat oriceca sã se poatã atinge

douã mormane de moluzrege ºi reginã

învingãtorii 2eu sunt o ruinãpe care fluturãun drapelspuse el

tu eºti o ruinãpe care fluturã un drapelspuse eastãteau faþã-n faþã

douã grãmezi de cãrnuriºi se iubeau oh! cât de multse iubeau!

el o sorbea din ochiea îl sorbea din ochiºi ar fi dat oriceca sã-ºi poatãatinge cãrnurile moi

douã mormane decarne ºi grãsimetriumfãtoarerege ºi reginã

idiotul familieimã fascineazãaº vrea sã intruîn þeasta luisã-i iau în stãpânire fiecaregând

sã-l pun în farfuria meaºi sã-l mãnâncplescãind de plãcereIon Preda (foto: G.Giodea)

lumea pentru mine e alta

, serie nouã, anul XII, nr. 7 (129), 2009 9

adevãrata deconstrucþie

nnnnn ION BUZERA

O bunã descriere a con-cepþiei care regizeazãexerciþiile Irinei Ma-

vrodin din Operã ºi monotonie(Editura Scrisul Românesc, 2004,190 p.) apare la p. 93, într-un frag-ment dedicat lui G. Cãlinescu:„Mã întorc uneori la textele luiGeorge [sic!] Cãlinescu cu senti-mentul cã o bunã parte a gândiriilui teoretice nu a fost pusã în lu-minã sau, mai bine zis, nu a fostºi altfel (s. a.) pusã în luminã”.Acest „ºi altfel” se doveºte unoperator central al gândirii IrineiMavrodin. Autoarea ºi-a definit,începând cu volumul Poeticã ºipoieticã, publicat în 1982 – dar,de fapt, ºi mai dinainte – nu osimplã metodã criticã, ci un fel de„suprametodã”, încãpãtoare, darnu neapãrat confortabilã (adicãuna care sã fie împrumutabilã cuuºurinþã), elasticã, dar în niciuncaz aleatorie, pornind de la intu-þiile lui Valéry ºi de la celebra luidistincþie poeticã/poieticã ºi careface posibil un întreg efort al re-lecturii, repoziþionãrii ºi redesco-peririi, dar ºi o continuã rafinarea subtextului epistemologic aloperaþiunii. E de reþinut cã o ast-fel de formulã exploratorie a lite-raritãþii (adicã aceea care urmã-reºte versantul intenþionalitãþilorde multe ori tulburi, al ideilor re-feritoare la ceea ce autorul voiasã creeze, al contradicþiilor ºi apo-riilor creatoare ºi al circumstan-þelor elaborãrii operei) îºi poateasocia pe parcurs ºi poate adap-ta diverse alte „micrometode”,concepþii sau metode propriu-zise. Sistemul de lecturã funcþio-neazã foarte bine ºi în volumulde faþã, chiar dacã sub formã frag-mentarã. (De asemenea, îl putemobserva la lucru în excelentelearticole publicate de Irina Mavro-din în revistele „Scrisul româ-nesc” ºi „Convorbiri literare”). Aºputea pentru ca sã spun chiar cãîi convine mai degrabã pluralita-tea decât închiderea într-o temã,oricât de tentantã ar fi aceea: cre-ditul unei metode tinde sã coin-cidã cu pliabilitatea, cu aplicabi-litatea ei. Amintitul sistem impli-cã un mix superb de rigoare ºiimaginaþie (v. p. 112: „facultatefãrã de care nicio creaþie nu-i cuputinþã”), de precizie a decupa-jului ºi fervoare a asumpþiilor, deîncadrare fermã într-o opþiune ºisimultanã deschidere a posibili-tãþii „divagãrii” superioare, însãfoarte repede constrânse sã re-vinã la perimetrul de referinþã. Ofoarte subtilã ironie capilarizeazãcartea. Toate articolele din Ope-rã ºi monotonie sunt produsulunei minþi de o sensibilitate teo-reticã evidentã, iar întregul de-mers are avantajul de a-ºi punela lucru premisele, de a le scoatedin latenþã, de a lucra cu materia-lul clientului, ca sã zicem aºa, prindefiniri sau reamintiri din mers aleconceptelor ºi instrumentarelor(cf.: „Poietica este ºtiinþa compor-tamentelor auctoriale, o descrie-

re fenomenologicã, pe baza a ne-limitat de multe «documente» po-ietice, a relaþiei biunivoce care seinstituie între autorul care este pecale sã-ºi facã opera ºi opera în-sãºi. Asemenea descriere pune înevidenþã faptul cã nu numai au-torul acþioneazã asupra operei,dar cã ºi opera are iniþiativa ei,acþionând asupra autorului ºi,prin aceasta, asupra ei înseºi”, p.163, fragment dintr-un interviu),prin reglarea spontanã a unor di-ferende ºi recalibrãri nonemfati-ce ale gândirii estetice, în gene-ral. Pentru a conchide acest pa-lier al analizei: ideile pe care lepropune Irina Mavrodin suntdesprinse dintr-un flux (sã-i zi-cem: cotidian) ºi replasate în al-tul, al unei teorii literare vii, inactu, care se manifestã pe mãsu-rã ce se (re)gândeºte o dimensi-une literarã sau alta, un reper„conjunctural” sau altul.

Primul eseu, intitulat chiar„Operã ºi monotonie”, scris cu odeplinã simplitate a densitãþii, ede o radicalitate calmã, asumatãca principiu, „nonviolentã”, deºide o subversivitate rar întâlnitãîn critica noastrã. E cu atât maipreþios cu cât ne oferã matriceaproceduralã, pe care o vom re-gãsi la lucru în multe texte ulte-rioare ºi care implicã trei faze, cumenþiunea cã, inevitabil, uneledintre fragmente compacteazãrespectivele etape, iar altele ledezvoltã. În primã instanþã, e vor-ba de instinctul sesizant: a recep-ta cliºeul, abandonul reflecþiei cape o nedreptate, ca pe atingerecvasivisceralã, în fine, ca o origi-ne paradoxalã a ideii: „Îmi amin-tesc cu mare precizie – probabilpentru cã am fost atunci de-adreptul ºocatã – cu câtã miraream citit în diferite cronici literarecã poezia lui Mircea Ivãnescueste, vai!, de o monotonie dincare poetul ar trebui sã iasã, cãciea îl poate duce impas estetic.”(p. 7). Al doilea etaj e cel al re-punerii problemei: „Un text lite-rar nu poate fi decât «monoton»,«monotonie» prin care el se au-todesemneazã în coerenþa luispecificã (s. a., n. m., IB). Sensulacestui concept tinde sã coinci-dã cu cel de structurã ireductibi-lã la o alta, structurã care îl carac-terizeazã pe autorul creator de oformã nouã. ªi am putea spunecã opera, cãutându-ºi propriastructurã, îºi cautã implicit ºi pro-pria monotonie, care nu seamã-nã cu nici o alta” (p. 8). Cu altecuvinte, identifici „monotonia” înmãsura în care identifici valoarealiterarã ºi invers. În sfârºit, a treiainstanþiere coincide cu totala rãs-turnare a prejudecãþii: „Încercaþisã gãsiþi un scriitor importantcare sã nu fie «monoton». Estecu neputinþã. Chiar când credemîn «varietatea» operei lui, suntemdoar pradã iluziei varietãþii la ni-vel tematic” (p. 9). Este ceva cepare implacabil, dar care nu facedecât sã producã o schemã fun-damentalã, mai mult, sã ne arateºi cum funcþioneazã, fiind unacare solicitã prezenþa reflecþieicritice, atenþia comprehensivã,fina adjudecare într-un sens per-

sonal a obiectului estetic, dar ºicapacitatea de generalizare, deadecvare teoreticã a ideilor lan-sate.

Irina Mavrodin practicã un soide „arhiconceptualizare”, de re-gresie la rãdãcina teoretizãrilorsau proceselor de intelectualiza-re a emoþiei: „Dadaism, suprarea-lism: douã cuvinte-cliºeu, pe carele utilizãm automat, ºi din ce în cemai rar. Ar fi bine poate ca, dincând în când, sã reflectãm la nu-cleul lor viu, originar” (p. 181).Discursul e condus cumva à lajaponaise, tãietura e foarte adân-cã ºi precisã, iar sângele aproapenu se vede: e o graþie pur decon-

«geniale» cu ºanse mai mari de afi creatã tocmai de cãtre scriito-rul incult, a cãrui «originalitate»se poate dezvolta în deplinã li-bertate, necontaminatã de altesurse ºi, în ultimã instanþã, nea-nihilatã de ele. În decursul anilor,mi-a fost dat de multe ori sã audîn mediile noastre scriitoriceºtiasemenea stupefiante opinii,susþinute de oameni care nu ºtiucã tocmai incultura duce la imita-rea dupã ureche a unor forme carecirculã ºi care au intrat în patri-moniul comun. La o imitare decare cel incult nu este conºtientºi nu va fi niciodatã” (pp. 139-140). Iar dacã încercãm sã coro-

see speculative, se rafineazãconstant „metoda” (drumul tot-deauna deschis, multiplu, mobil)anunþatã la p. 5. Citind aceastãcarte, înveþi sã sau reînveþi sã ci-teºti literatura, dar ºi critica lite-rarã, teoria etc. E ca un spot deluciditate plimbat pe suprafeþetextuale, dar care are ºi capacita-tea de a lumina adâncurile („ocea-nice”) ale literarului, care igieni-zeazã conceptual sau, la limitã,demitizeazã. Este o tehnicã foar-te utilã ºi istoricului literar. (Vreausã spun, în treacãt, pentru cã parsã se dezmorþeascã ºi la noi dis-cuþiile referitoare la statutul isto-riei literare, cã adevãrata luptã aunui istoric literar este aceea cuenormele cantitãþi de stultiþieacumulate despre un autor, oepocã sau o întreagã literaturã).E pur ºi simplu reconfortant sãvezi cum, într-un câmp al criticiiliterare atât de steril cum este celde azi, aceastã extraordinarã au-toare se instaleazã cu graþie în„punctul central” al meditaþieiasupra creaþiei literare ºi numai.Speculativã ºi riguroasã, avidã deinteligibilitatea „genericã” a lite-raturii, dar convinsã ºi de roluldeliciilor analizei de text, carteaIrinei Mavrodin face mai multdecât zece tratate de teoria litera-turii la un loc. Se vãd ºi urmeleunei îngrijorãri (s-o numim: blan-chotiene) pe tema posibilei dis-pariþii a literaturii. În ce mã pri-veºte, tocmai stinghereala (eter-nã) a literaturii e cea care mi-oface simpaticã.

O vulnerabilitate auctorialã îºiface simþitã uneori prezenþa întextele, altfel, elegant de austere.O neliniºte ca o nesiguranþã sã-geteazã corpusul ideatic: e au-torul propriu-zis care rezistã cri-ticului, teoreticianului. Producti-vã se dovedeºte ºi experienþa detraducãtoare, care nu ºtiu cum seface cã o conduce pe Irina Ma-vrodin tot la întrebãri esenþiale:„Dacã facem asemenea contex-tualizãri, ne putem la nesfârºitîntreba ce e valoarea literarã, fãrãa gãsi un rãspuns. Este ea creatãnumai de autor, sau ºi de editorºi de critic? Þine ea de un aleato-riu individual ºi social atât de in-tens încât gestul celui ce scrie li-teraturã este comparabil în maremãsurã cu cel al jucãtorului? Înce condiþii o valideazã ºi un altsistem decât cel al poieticii/poe-ticii care a instaurat-o?/ Poate cã,pentru a putea sã scrii ºi sã tebaþi spre a impune pe «piaþa devalori» ceea ce scrii trebuie sã aio structurã schizoidã care sã crea-dã cu aceeaºi tãrie în absolutulvalorii ºi în valoare ca virtualita-te care se poate actualiza, realizanumai datoritã unui hazard feri-cit” (p. 137). Dupã cum se vede,adevãrata deconstrucþie esteaceea desfãºuratã direct, „spon-tan”, critic, în actul propriu-zis alscrierii. (ªi care, e de la sine înþe-les, are „în urmã” experienþe delecturã vaste, performanþe inter-pretative, rodaje aspre ale apara-tului analitic ºi sintetic). E un ni-vel la care ajung foarte puþini. Iri-na Mavrodin se aflã printre ei.

structivã. Este foarte atentã lavibraþiile „modei”, în sensul cãinvalideazã prompt tot ce i se pareaiurea în actul de a contesta„noua criticã”, de exemplu: veziexcelentul, eliotianul text de nu-mai douã pagini Fragment de-spre criticã ºi literaturã (pp. 39-40), care reaminteºte lucruri atâtde simple, dar atât de uitate. Cãnu urmãreºte sã inhibe, ci e sin-cer interesatã sã deschidã per-spective, sã gãseascã punþi sausoluþii, în ciuda diagnosticuluidur, o dovedesc urmãtoarele con-sideraþii: „Printre scriitorii români,acest ºoc – am impresia – îºimenþine efectele încã mai multdecât în zona criticii sau cea a«cercetãrii» academice. Aceastãinaderenþã, ba chiar acest refuzal unei «critici noi» (care de mul-tã vreme s-a «învechit», s-a aca-demizat ea însãºi) intrã uneori încontradicþie cu tentativele nova-toare afirmate prin operã. Este unfenomen greu de explicat ºi pecare mã mulþumesc doar sã-l de-scriu ca pe o incapacitate a scrii-torului român de a fi autorefle-xiv, de a se situa în acelaºi timpîn teoria despre operã ºi în con-cretul operei. Este, cred, o inca-pacitate care, sub formele ei celemai joase ºi mai agresive, susþi-ne ideea «marii» opere, a operei

borãm citatul de mai sus cu ur-mãtorul: „Cutremurãtoare (spre areveni la epitetul pe care-l folo-seam la începutul acestor rânduri)ar fi deci constatarea cã ceea ceeste valoare în spaþiul românesc– ºi mã refer aici în mod specificla valoarea literarã – nu este va-loare în spaþiul francez. ªi nici nuare ºanse sã devinã, cum ar cre-de unii, o datã cu trecerea timpu-lui. Dimpotrivã, tendinþa este ace-ea a de a percepe opera necunos-cutã ca fiind «datatã», desuetã,ºi nu ca pe o descoperire de ne-cunoscut surprins în toatãprospeþimea lui. Observaþiile pecare le fac, pe concret, pentruspaþiul francez, pot fi cu siguran-þã extinse la întregul spaþiu occi-dental ºi dincolo de el” (p. 143),obþinem nu neapãrat un verdict,cât o conexiune care spune foar-te multe.

Irina Mavrodin ajunge la con-cepte care sunt fie imposibil deevitat, fie inutile, fie ºi-ºi, le „sur-prinde” ºi le descrie. Incitaþiileacestei operaþii sunt de gãsit maipeste tot. Întrucât intenþia autoa-rei este, din start, sã se situezeparadoxal (dar neforþat) în raportcu tema, ideea, problematica ve-hiculate, efectele obþinute suntneîndoielnice, dar – poate maiimportant – sunt inventate tra-

ro

nic

a l

ite

ra

ră

10 , serie nouã, anul XII, nr. 7 (129), 2009

Doina Ruºti, Fantoma dinmoarã, Ed. Polirom, 2008

Existã, dupã cum o aratãultimele tendinþe, o ne-voie acutã ca prozatorii

sã îmbrãþiºeze modelele narativece conferã o autonomie sporitãactului ficþional, cu o plãcere dez-lãnþuitã de a povesti ºi prin aceas-ta cu o prizã mai bunã la scheme-le narative mai „relaxate“, dar nuneapãrat ºi comerciale. Stau do-vadã câteva nume de autori caFlorina Ilis, Filip Florian sau Doi-na Ruºti ce ºi-au demonstrat dinplin talentul, fãcându-se cunos-cuþi cu un univers narativ ce lepoartã de acum inconfundabilamprenta.

De la primul roman ºi pânã laFantoma din moarã, în prozaDoinei Ruºti este vizibilã o matu-rizare deplinã, pe aceeaºi linie încare miracolul narãrii se întâlneº-te cu supranaturalul întâmplãri-lor. Poate într-un decupaj cãutat,dar deloc reliefant, aceastã prozãnu poate avea decât darul de a fimemorabilã ºi de a oferi bucuriaapropierii de textul ce respirã li-ber, independent, desprins deplacenta travaliului creator.

Lãsându-se deschisã posibili-tatea plasãrii unor instanþe narati-ve multiple, duale mai exact, ro-manul are ca punct de plecare oistorie, iniþial cu un statut sepa-

rat, intitulatã Viaþa secretã a Ade-lei Nicolescu povestitã de Flori-an Pavel, urmând, integratã în fi-rul naraþiunii, sã fie, puþin câtepuþin, dezvãluitã cititorului. Dacãla început evenimentele sunt tre-cute prin filtrul conºtiinþei AdeleiNicolescu, dupã cum ne este datsã observãm din primele rânduri,treptat perspectiva subiectivã vaceda locul celei neutre, fãrã, to-tuºi, ca aceasta sã rãmânã nesu-pravegheatã, lucru evident prinanticipãrile repetate fãcute prinvocea Adelei. Inserþiile ºi salturiletemporale nu complicã texturacãrþii, ci moduleazã traiectul unorîntâmplãri cu iz malefic, în vecinã-tatea straniului, izvorâte dintr-untrecut întunecat, ultima bucatãnarativã, „Douã zile“, având ºi unrol justificativ, de a închide/des-chide un „dosar“ al existenþei in-dividuale ºi colective.

Dacã iniþial miraculosul îºi în-cruciºeazã aura doar cu cea acopilãriei Adelei, un evenimentnefericit ce se petrece în anul1962, moartea tânãrului Maxiliam,unchiul dinspre tatã al acesteia,alintat Maxu, va duce la schim-barea vieþii comunitãþii din Co-moºteni, un sat din Sud, aflat înplinã colectivizare. De aici înain-te, apariþiile stranii dar ºi alte eve-nimente, aparent fãrã explicaþie,sunt puse pe seama acestuia,deºi Adela ºtie cã numele acesteiapariþii este Max ºi cã nu are niciolegãturã cu Maxu. Dacã este vor-ba despre un spirit care nu ºi-agãsit liniºtea, el trebuie cãutat întrecut, „cândva, prin ‘53“ (p. 37),când biblioteca lui Ion Nicoles-cu a fost arsã în curte ºi cândmemoria colectivã avea sã înre-gistreze noi schimbãri.

Elementul istoric ºi cel fantas-tic ajung sã coabiteze. Moara

este o „axis mundi“ pentru co-moºteni, dar în jurul ei pluteºtetot timpul o perdea vrãjitã, inac-cesibilã ºi, totodatã, pestilenþia-lã, mai umanã (loc al vizitelor noc-turne ºi pasagere), ea asemãnân-du-se cu casele ºi castelele enig-matice ale literaturii fantastice.Perechea sa, fantoma, are ºi ea maimult decât un rol simbolic, înfãþi-ºându-se, în multiplele sale meta-morfoze, ca o curcã, o ºopârlã, opelerinã, un nor luminos, ºarpeetc., lucru ce o face sã concurezecu succes vietãþile borgesiene dinCartea fiinþelor imaginare. Eaeste spectrul unor destine cãroraexistenþa obiºnuitã le fusese cur-matã de cãtre sistemul comunist,având, în egalã mãsurã, ºi o sem-nificaþie metaforicã, învãluind,într-un fel, acest trecut.

Personajele obiºnuite, cu totabsurdul situaþiei, încearcã sã seadapteze din mers, furã de laCAP, din „avutul obºtesc“, taiepomii din curte pentru a se în-cãlzi, îºi sacrificã animalele deºiriscã sã fie denunþaþi ºi închiºi.Viaþa lor se desfãºoarã într-ocomplicitate tacitã cu prezenþafantomei pe care nu pot nici sã oignore nici sã o alunge. Chipuride þãrani ºi de securiºti se suc-ced fãrã ca vreunul sã zãboveas-cã prea mult în cadru. Cei maimulþi apeleazã la arta dedublãriiºi asta ne-o dovedeºte Sãndina,bãtrâna irascibilã, care se foloseº-te atât de forþa invectivei împo-triva sistemului cât ºi de cea anotelor informative scrise pe ma-ºina de cusut, trãgând cu coadaochiului de dupã perdea. Singu-rul care va reuºi sã rupã vraja esteNini, zis ºi tovarãºul Sandu Ion,cel care ia în adolescenþã asuprasa, vrând-nevrând, vina morþii luiMaximiliam, deºi miliþianul Grigo-

trecutul ºi fantomele

nnnnn SILVIU GONGONEA

ec

tu

rie

ctu

rie

ctu

ri

Poezie la 15-16 (ani): „ªi-apoimi-au spus: «Închide ochii!/ Cesimþi? Nu vezi nimic?/ Nu vezi cãfierul s-a topit?/ Nu vezi cã nuexistã porþi?/ Nu simþi acum cãtotul poþi?/ Auzi strigând doar li-bertate/ ªi nu discuþii...” (IuliaDavid, Poteca dintre vise, Ed.Contrafort, Craiova, 2008)

lllll comparativul de superioritate lllll comparativul de superioritate lllllenorm de pierdere a adevãrurilorei” (Gh. Al. Cazan, Lucian Blaga– metafizicã ºi raþionalism ecsta-tic, Ed. Semne, Bucureºti, 2008,p. 18)

nalisme care populau inedit, cuasuprã de mãsurã, þesãtura epicãpropusã de narator. Descifrarealor, la prima vedere, nu mi-a ridi-cat semne de întrebare la nivelulformal-comunicativ, ci doar la în-þelesul ºtiinþific multiplu, al poli-semantismului. Cãci ºi originilemele þãrãneºti, din zona Amara-diei lui Macedonski, îmi dictaualte sensuri, alte poziþii ale cuvin-telor în context”. (Marian Barbu,La Lilieci. ªase cãrþi în cãuta-rea lui Marin Sorescu, Ed. Si-tech, Craiova, 2009) (XKN)

re fusese cel vinovat. El devinemare ºtab ºi, deºi înfiinþase uninstitut de cercetare a fenomene-lor paranorale, va da în cele dinurmã un ordin ca moara sã fiedãrâmatã. Frapantã rãmâne, aºacum a fost conturatã, pofta de via-þã a acestor personaje, chiar dacãar fi nevoite sã se pãcãleascã pesine. Cu totul liber pare sã se miº-te þiganul Lolicã, el scãpând ori-cãrei determinãri istorice.

Miezul naraþiunii îl constituiepregãtirile pentru ziua de 1 Maiºi desfãºurarea propriu-zisã aacesteia. Este etapa în care ies laluminã pasiunile ascunse, orgo-liile, dorinþele murdare, decepþii-le ºi, mai ales, gustul amar al pier-derii demnitãþii. Ceea ce va urmanu va contura decât o comunita-te în declin, mãcinatã de tot ce afost strãin de spiritul sãu. Ulti-mul capitol al cãrþii ne aruncãpractic într-o buclã temporalã,pentru a revizita o bucatã a isto-riei locului pe care noi înºine ajun-sesem, vag, sã o anticipãm.

confundã cu faptul cã fiecare edeºtept în felul sãu, avem dicta-turã” (Victor Martin, Þara lui Tra-vian – aforisme –, Ed. Cellina,Craiova, 2009)

BLAGA. „Refuzul istoriei ºi albiografiei, al nevoii de a le ac-cepta ca procedee metodologiceau implicaþii, unele dintre cele maihazlii, dacã nu ar fi ºi profundpãguboase în ordinea nevoii dea înþelege, o filozofie fãrã risc

copita trecutului ºi care fornãie/ameninþãtor ºi prietenos, deopo-trivã, viitorului” („calul neînºe-uat” în Emilian Mirea – Autopor-tret, Ed. MJM, Craiova, 2008)

LUME, LUME! „Înainte eramai bine. Da, dar în sens unic”sau „Cain ºi Abel s-au bãtut cachiorii, Romulus ºi Remus le-auurmat exemplul, dar cu mine ceai, mãi fratele meu?!” sau „Cândfiecare e tâmpit în felul sãu se

SORESCU. „Ideea cercetãriidialectologice, cu aplicare expre-sã pe ciclul celor 6 Cãrþi, carestau sub titlul La Lilieci, de Ma-rin Sorescu, a cãpãtat insistenþãºi consistenþã dupã 1982. […]Citind ºi recitind poemele, cãu-tam sã-nþeleg mulþimea de regio-

PORTRETELE POETULUI. „mise pare tot mai mult cã peisajuldin faþa mea/ seamãnã cu o spi-nare de cal neînºeuat/ sãlbatic ºistãpân deplin pe viaþa lui/ necã-lãritã de alþii// iar dacã aºa estechiar cã-mi pare rãu/ cã nu suntºi eu un cal neînºeuat/ care dã cu

În prelungirea unei tradiþii ro-maneºti apropiatã de proza luiMihail Sadoveanu sau ªtefanBãnulescu, Doina Ruºti reuºeº-te sã struneascã energiile ascun-se ale conºtiinþei reprimate, îmbi-nând cu talent elementele refe-renþialitãþii istorice cu cele aleunui fond fantastic plin de sur-prize. Fantoma din moarã este ocarte generoasã prin frumuseþeaexpunerii ºi prin mesajul profund.

Mihail Trifan (foto: G.Giodea)

, serie nouã, anul XII, nr. 7 (129), 2009 11

Vasile Andru, Surâd, deciexist, Accent Print, 2008

S urâd, deci exist este oîntâlnire neconvenþiona-lã cu un volum de scrieri

sapienþiale ºi beletristice, o ade-vãratã eulalia textualã. Surprizalecturii vine tocmai din neaºtep-tata metamorfozare a unui genpublicistic cum este interviul în-tr-un soi literar pe care autorulînsuºi îl numeºte „interviul ca as-cultare”, „ascultare în sens demodestie a aflãrii”. Punctul deplecare al cãrþii ºi aproape o trei-me din materia ei, o constituie unnumãr de interviuri cu Vasile An-dru realizate de Dumitru Brãdã-þan. La acestea se mai adaugã ºicâteva evocãri, rememorãri, re-flecþii. Cartea este structuratã întrei pãrþi. Prima, „Ispitele plane-tei”, invitã lectorul la un peleri-naj cerebral cu multiple staþionãride reflecþie, într-un stil deghizatprofetic. Vasile Andru interpre-teazã întreaga sa experienþã acu-mulatã dupã un ocol al lumii în 80

de zile, încercând sã punã în lu-minã esenþa vietii. Deducþiile salese rezumã la faptele înfricoºãtoa-re care se vor petrece în mileniulIII, una dintre acestea fiind toc-mai încheierea procesului de ce-rebrogenezã a planetei. Pornindîntr-o cãlãtorie pre-textualã înPolinezia, suntem martorii uneigeneze progresive, de la omul cumemorie adamicã la omul mileniu-lui III, „mai liber ºi mai incolor”ca oricând. De asemenea, aduceîn discutie probleme de actuali-tate, globalizarea fiind unul din-tre subiectele þintã. Dupã VasileAndru, asistãm la o tranziþie din-spre globalizarea de tip soft, tri-umf ce aparþine geniului creºtinºi anume „mondializarea mântui-rii”, spre o globalizare hard, ame-

ricãneascã, ce aparþine unei ge-neraþii tinere care „nu îmbãtrâneº-te, ci se trezeºte”. Toatã aceastãgoanã a planetei, a timpului, aoamenilor tânjeºte însã dupã oacutã nevoie de „culturã a duhu-lui”. Pentru cultivarea ºi dobân-direa unei ars bene vivendi, Va-sile Andru îndeamnã spre studiulFilocaliei ºi practica propriu-zisãprin procedeul numit oratio men-tis (varianta latineascã) sau noe-ra proseuche (varianta greceas-cã), ceea ce în traducere româ-neascã ar echivala cu „rugãciu-nea minþii în inimã”. Acest pro-cedeu este treapta prin care seajunge la pacea lãuntricã, treap-ta spre isihaia (hesychia). O altãlaturã a deducþiilor sale are în vi-zor soarta României, aducând în

actualitate probleme de naturãpoliticã, istoricã ºi religioasã aleunei civilizaþii tradiþionale înglo-batã într-o dimensiune europea-nã în care se pledeazã pentru unadevãrat cult al libertaþii – primavaloare americanã, al cãrei sim-bol este celebra Statuie a Liber-taþii modelatã dupã chipul mameiunui arhitect francez. De aceea„libertatea” americanã inspirã „în-toarcerea la raiul intrauterin”.

Partea a doua a cãrþii, „Cealal-tã vreme”, conþine o serie de in-terviuri care încearcã sã elucide-ze o dilemã de actualitate: sprece ne îndreptãm ºi ce rãmânedupã noi? Vasile Andru rãspun-de într-o manierã proprie, înlo-cuind orice urmã de îndoialã cusurâsul: „prezentul conþine totul

spre ce ne îndreptãm”. Sunt abor-date probleme referitoare la sta-diul civilizaþiei în care ne aflãm,situaþia romanului românesc ºi re-ceptarea unui nou gen de prozã– cea sapienþialã. Ochii misticu-lui percep perioada de tranziþie alumii balcanice ca pe o ieºiredintr-o civilizaþie a culpei care seîndreaptã cu paºi repezi spre ocivilizaþie revoluþionarã: „Comu-nismul, aºa cum îl aratã practicasa, a fost patologic ºi patogen.Globalizarea nu-i o boalã, ci o te-rapie extensivã. Este o vacinarecu whisky”. De altfel, subiectuleste prezentat pe larg în lucrareasa, „Terapia destinului”. Cu pri-vire la situaþia romanului româ-nesc, Vasile Andru este de un op-timism împãcat, afirmând cã aces-ta este „în formã” ºi cu toate cã„se scrie prea lung, prea vãlma-ºit, totuºi merge! Se scrie fluvial,dezgrãdit, dezlânat, mâlos, darmerge!”. Rolul pe care îl atribuiescriitorului este unul al simulta-neitãþii (ºi ºtim cã simultan nupoate fi decât Dumnezeu): „Ni-mic nu miºcã în cultura vizualãsau virtualã fãrã scriitor. Scriito-rimea va constitui un cor al ano-nimilor, dar un cor impresionant,polifonic frumos, cu unele vocisoliste”. Scriitorii vor rãmâne ma-rii „epigoni ai Scripturilor”. Înceea ce priveºte noul gen de pro-zã pe care îl practicã, Vasile An-dru mãrturiseºte cã „proza estesentimental meu sapienþial. Credcã scrierile mele sapienþiale secitesc ca naraþiuni, ca romanenon-fiction”. Nemulþumirea scri-itorului vine totuºi dinspre palie-rul criticii pe care o acuzã de „opa-citate” la teme sapienþiale, argu-mentând cã prin abordarea aces-tui gen nu abdicã de la prozapurã, dimpotrivã.

Seria de interviuri se încheiecu o ultimã parte, intitulatã su-gestiv „Lungul drum”, un drumal vieþii cãtre operã: „Fericit celce spune: am fãcut din viaþa meaopera mea. Adicã, cel ce lasã nucãrþi, sau nu numai carþi, ci undestin”. Nucleul acestor ultimeinterviuri este satul natal Muºe-niþa, un sat multietnic, pe careVasile Andru îl percepe ca pe unfel de „rezumat al Europei”. „Aco-lo mi s-a format o linie a vieþii, odominantã ecumenicã, de înþele-gere a neamurilor. Acolo mi s-aformat reflexul cã lumea este unsat mare, în care vorbesc diferitelimbi. Lumea este satul nostruextins la scara planetei”. De laamintirea satului natal, scriitorulîºi reîmprospãteazã memoria cu„Amintiri din singurãtate”, pro-punând o vizitã scurtã prin sin-gurãtatea creativã a unor figuricelebre precum Socrate, Balzac,Tolstoi, Stendhal. Prin interme-diul acestei singurãtãþi înþeleasãca o mãrturisire a existenþei, seapropie afectiv de scriitorii lumii:„Îi simt rude pe scriitorii lumii…ºi simt cã romanele lor excelentemã scutesc pe mine de efortul dea le scrie eu”. Ceea ce rãmâne dinaceastã singurãtate este scrisul,scrisul ca prelungire a ochiului:„Aºadar scriem nu cu intenþiaexpresã a unei carþi noi. Ci pen-tru cã scrisul este extensia ochiu-lui, este extensia vãzului”.

Surâd, deci exist este un ade-vãrat periplu verbal ºi vizual alã-turi de un „profesionist al desã-vârºirii”, o lecturã tãlmãcitã într-un ton monahicesc, dar care as-cunde printre rânduri un eu su-râzãtor.

nnnnn Luiza Mitu

sapienþialul epigon alScripturii

ec

tu

rie

ctu

rie

ctu

ri

Cu ocazia împlinirii a 20 de anide existenþã, revista „Apostrof“(nr. 5 / 2009) lanseazã o anchetãprivind rostul literaturii ºi al re-vistelor culturale: Ce înseamnãpentru dvs. literatura? La cebun ceea ce facem noi, scriito-rii? La ce bun literatura, litera-tura românã în particular, ºi lace sunt bune revistele literare pecare ne încãpãþânãm sã le fa-cem?. Iatã câteva dintre opiniilerepondenþilor: Adrian AluiGheorghe: „Literatura, ca ºi artaîn general, este expresia fricii cã

lumea din jur este finitã. Scriemca sã punem o virgulã mai apãsa-tã între finitudinea noastrã veri-ficatã ºi eternitatea presimþitã.Dacã am fi eterni, ca piatra, crezicã ne-am mai þine de visat? Crezicã am mai inventa licorne, pe caresã le cãlãrim apoi pe deºãlatelea,pentru a ajunge pe nu stiu cecoclauri unde bãnuim cã sãlãºlu-ieºte dublul nostru ideal?“ (Cul-tura românã e mai bunã decâtpoporul român); Nicolae Bârna:„Reginã ori împãrãteasã, în maimulte rânduri, ºi pentru rãstim-puri deloc scurte, a tãrâmului sem-nificãrii – ori a „Universului sim-

ocheanul întorsocheanul întorsbolic“, spuneþi-i cum vreþi… –,ea pare sã se trezeascã acum (darpoate cã nu pentru prima oarã „înIstorie“?) în postura unei bizare-rii marginale, în declin ºi evanes-cenþã, sortitã unui viitor „deniºã“. Într-o poziþie defensivã,constrânsã la autojustificare, lademonstrarea propriei utilitãþi.Situaþie totuºi mai degrabã apa-rentã (ºi poate cã pusã în luminã,uneori, în chip îngroºat, poate cãtocmai datoritã „senzaþionalis-mului“ ei intrinsec…) decât indis-cutabilã ºi îngrijorãtoare. Sã nu-iplângem de milã, literaturii, nu ecazul, cel puþin deocamdatã!“;

Ion Vianu: „O revistã este un la-borator. Este locul unde se întâl-nesc scriitorii consacraþi cu de-butanþii; formulele noi se încru-ciºeazã cu cele decantate, este unloc viu prin excelenþã, cãci o re-vistã are, prin definiþie, ritm, decipuls. Este un loc de întâlnire aideilor si stilurilor, a actualitãþii ºia trecutului. Revista ºi cartea suntîntr-un raport de complementari-tate: cea dintâi exprimã viaþa cul-turii în fierberea ei continuã, adoua sedimenteazã ceea ce tindesã dureze“. Urãm ºi noi viaþã lun-gã ºi fructuoasã revistei pãstori-te de Marta Petreu! (G.G.)

Silviu Bârsanu (foto: G.Giodea)

12 , serie nouã, anul XII, nr. 7 (129), 2009

Istoriografia româneascãdã semne îmbucurãtoare.Dupã o lungã perioadã de

excese într-o direcþie sau alta, lu-crurile par sã se fi liniºtit. Lãsãmîn urmã vremurile în care istori-cul se punea, de voie, de nevoie,în slujba vreunei ideologii sau avreunui interes – hélas!, fie el ºinaþional – particular. Lãsãm ºi de-ceniile postdecembriste, cu ale lortentative vindicativ/defulator re-vizuitoare ºi cu tentaþiile lor detabloidizare a istoriografiei. Toa-te acestea pot fi explicabile, darnu scuzabile. ªi, totuºi, ele armerita iertate, dacã am avea cer-titudinea cã nu se vor repeta.Deocamdatã, existã motive deoptimism! Avem exemple de isto-rici, din generaþii diferite, care vorºi pot sã cerceteze trecutulsine…, care îºi pot delimita clarobiectul de studiu ºi îºi pot alegemetodele adecvate, care nu maicad în mirajul Istoriei, menite sãlegitimeze ºi sã prescrie, mulþu-mindu-se cu istoriile, menite sãdescrie ºi sã explice.

Lucrãrile pe care le voi prezen-ta în continuare abordeazã pro-blematici diferite; au însã în co-mun actualitatea acestora ºi do-rinþa de a cerceta începuturile lor,în secolul al XIX-lea. Autorii parsã împãrtãºeascã o convingereexcelent exprimatã, în urmã cucâþiva ani, de istoricul literar Mir-cea Anghelescu: „Totul sauaproape totul începe în secolulal XIX-lea, ºi pânã nu vom înþe-lege acest lucru, nu vom puteasã ne analizãm bine, aºa cum sun-tem la începutul secolului XXI”.

Adevãratele cauze ale tensiu-nilor ºi conflictelor ruso-româneactuale sunt în trecut. De fapt,îndrãznesc sã spun, ele sunt chiartrecutul: ansamblul tensiunilor ºiconflictelor anterioare, niciodatãstinse într-un mod, dacã nu mul-þumitor, mãcar acceptabil pentruambele pãrþi.

Aceastã idee pare sã guver-neze demersul profesorilor craio-veni Dinicã Ciobotea ºi VladimirOsiac, chiar dacã legãtura dintreperioada studiatã ºi cele ulterioa-re, inclusiv cea actualã, este doarsugeratã cititorului: „Toatãaceastã problematicã a contac-tului dintre Imperiul þarist ºi Þãri-le Române, pe o distanþã de optdecenii (1774-1856 – n.m. M.G.),încercãm sã o descifrãm pentru omai bunã cunoaºtere dat fiindfaptul cã «înrâurirea» (termenulconceptual la A.D. Xenopol –n.n.) acelei epoci s-a rãsfrânt întoate demersurile naþionale deemancipare politicã” sau „istoriaÞãrilor Române din anii 1853-1854 […], contureazã o lecþie de-osebitã de adevãratã magistravitae pentru contemporanii zile-lor noastre aºa cum au perceput-o ºi alte generaþii” (p. 13). În rest,autorii se mulþumesc sã reconsti-tuie minuþios politica ruseascã laDunãrea de Jos, începând cu sfâr-ºitul secolului al XVII-lea, când„dinspre Rãsãrit au venit […] pri-mele semne de expansiune ale Ru-siei” (p. 29), ºi încheind cu Trata-tul de la Berlin. Între aceste douãmomente, sunt prezentate toatemarile evenimente care au mar-cat istoria modernã a românilor:Tratatul de la Adrianopol, refor-mele deceniului al IV-lea, revolu-þia de la 1848, iar Rãzboiul Crimeiiºi cel de Independenþã beneficia-zã de capitole distincte.

Marile merite ale autorilor suntacelea de a gãsi exemplele con-crete semnificative pentru temastudiatã (multe dintre ele alesedin experienþa spaþiului de la vestde Olt, de unde ºi precizarea careînsoþeºte titlul volumului) ºi de ada sens, de a construi o naraþiu-ne coerentã dintr-un material ex-trem de vast ºi complicat. ªi facacest lucru într-un mod deloc os-tentativ, aproape fãrã a-ºi facesimþitã prezenþa.

Cei doi istorici se feresc degeneralizãri ºi de divagaþii, ur-mând cu stricteþe firul tematicasumat, fãrã ca aceasta sã însem-ne o ignorare a contextului. Dim-potrivã, pe tot parcursul volumu-lui, cititorul are impresia cã esteracordat la realitãþi mai largi, ajun-gând pânã la nivelul politicii eu-ropene a momentului. Orice cazparticular este privit ca parte re-levantã a unuia mai general. „Pri-virea specialã la zona Olteniei”este menitã sã vorbeascã despre„atitudinea Rusiei faþã de Princi-patele Române (ºi, ulterior, faþãde România – n.m. M.G.) ºi a ro-mânilor faþã de «marea împãrãþieprotectoare»”, aceasta conside-ratã, la rândul sãu, „barometrulpoliticii þariste la Dunãrea de Jos,tot timpul conectat la miºcareageneralã europeanã” (p. 75).

În final, meritã notate izvoare-le inedite aduse la luminã (fon-duri din Arhivele Naþionale Bu-

cureºti ºi Arhivele Naþionale Cra-iova), cuprinzãtorul inventar alsurselor documentare asupraproblemei ºi anexele reunind ex-trase expresive din tratatele in-ternaþionale – încheiate între 1711ºi 1878 – care conþin prevederireferitoare la Þãrile Române/Ro-mânia, precum ºi câteva catasti-huri cu numele olteni participanþila rãzboaiele din 1828-1829 ºi1877-1878.

ºi tendinþa de a separa bisericade ansamblul societãþii, ceea ce,evident, nu poate duce decât, celmult, la o înþelegere parþialã a fe-nomenelor studiate, în condiþiileîn care, Biserica Ortodoxã a avut,în spaþiul românesc, o influenþãuriaºã asupra vieþii sociale ºi s-aaflat în raporturi strânse, uneoripânã la confuzie, cu statul. În ceeace priveºte, „istoriografia laicã”– altfel, cuprinzând lucrãri nume-roase, multe dintre ele foarte va-loroase –, aceasta acordã Biseri-cii cam tot atâta atenþie câtã îiacordã Caragiale popii Pripici ºi,tot asemenea dramaturgului, tin-de sã reþinã evenimentele spec-taculare, cu sãmânþã de scandal.Pentru perioada 1859-1918, înmarea majoritate a lucrãrilor cucaracter general vom putea citidespre secularizarea averilor mã-nãstireºti, despre cazul Mitropo-litului Ghenadie, vom gãsi punc-tat momentul recunoaºterii auto-cefaliei ºi, doar cu totul acciden-tal, vreo referire fugitivã la oricealt eveniment legat de Bisericã.

Lucrarea Ancãi Parmena Oli-mid (la origine, tezã de doctorat)reuºeºte sã umple o parte dingolul istoriografic. Ea prezintãîntr-o formã foarte concentratãîntreaga evoluþie a Bisericii înperioada 1859-1918 – am puteachiar spune cã densitatea infor-maþiilor ºi coroborarea lor subti-lã face dificilã înþelegerea pentrucineva care nu cunoaºte, mãcarîn mare, perioada.

Originalitatea este însã datã deîncadrarea vieþii bisericeºti încontextul social ºi politic al pe-rioadei: diversele transformãristructurale ºi funcþionale suntprivite prin prisma relaþiilor stat-bisericã ºi a tensiunilor dintreprovocãrile ideologice ale moder-nitãþii ºi concepþiile tradiþionaleale Bisericii Ortodoxe. Pentruaceasta a fost sistematizat unmaterial documentar enorm cu-prinzând o bogatã literaturã isto-riograficã ºi teologicã ºi nume-roase fonduri arhivistice, uneleinedite.

Rând pe rând, ne sunt prezen-tate: legislaþia care a reglementatorganizarea bisericeascã ºi rapor-turile cu puterea de stat, recu-noaºterea autocefaliei, dezvolta-rea unui învãþãmânt ºi a unei lite-raturi teologice autohtone º.a.Pentru a ilustra „intervenþia poli-ticului în viaþa Bisericii” este pre-zentat în amãnunt cazul Mitropo-litului Ghenadie Petrescu, fãrã ase emite judecãþi de valoare ºipunând în balanþã aspectele lai-ce ºi pe cele ecleziastice.

Un loc important în economialucrãrii îl reprezintã relaþiile insti-tuþionale dintre Biserica Ortodo-xã ºi Biserica Catolicã în Româ-nia (capitolul al III-lea), pentru acãror bunã înþelegere este nece-sarã relevarea evoluþiei culturaleºi instituþionale a catolicismuluiîn spaþiul extracarpatic (capitolulal II-lea) ºi, mai ales punerea faþãîn faþã a concepþiilor privind ches-tiunea generalã a raporturilor bi-sericã-stat, putere spiritualã-pu-tere civilã, dar ºi o serie de ches-tiuni particulare: cãsãtoriile mix-te, calendarul gregorian º.a.

Concluziile generale ale cãrþiiar trebui, în mod firesc, douã as-pecte: relaþiile stat-bisericã ºi re-laþiile dintre cele douã biserici. Înceea ce le priveºte pe acestea dinurmã, autoarea adoptã un tonoptimist, considerându-l justifi-cat de faptele prezentate anterior,dar evitã sã se pronunþe catego-ric. Avanseazã o „reprezentareintuitivã a spaþiului spiritual dinRomânia în perioada 1859-1918”,constând într-un „proces paralelde producere a unor justificãri ºiconstrucþii doctrinale ortodoxe ºicatolice, la graniþa dintre liberta-tea de conºtiinþã ºi unitatea spi-ritualã potrivit cu spiritul mo-dern” (pp. 306-307), dar, totoda-tã, avertizeazã cã „acest studiunu conþine o concluzie finalã cuprivire la relaþiile instituþionaleîntre Biserica Ortodoxã ºi Biseri-ca Catolicã în România (1859-1918), deoarece nici evoluþiaacestor relaþii ale cãror principa-le momente au fost expuse de-alungul celor trei capitole nu auajuns încã la final.” (p. 307).

Imposibilitatea unei concluziicategorice este încã mai eviden-tã în ceea ce priveºte relaþiile stat-bisericã. Departe de mine însãgândul de a reproºa istoriculuipãcatele istoriei! Dacã în Franþaaceleiaºi perioade, domnii JulesFerry, Waldeck-Rousseau, ÉmileCombes ori Aristide Briand par-ticipau la o dezbatere aprinsã,soldatã cu adoptarea celebreiLegi a separãrii Bisericilor de Stat(1905), rãmasã, în mare parte, învigoare pânã astãzi, în România,problema nu s-a bucurat de preamare atenþie, menþinându-se ostare de confuzie – ºi ea perpe-tuatã pânã astãzi. Autoarea no-teazã cã „pe parcursul secoluluial XIX-lea, principiul modern alseparãrii bisericii de stat nu acunoscut în România forme agre-sive” (p. 263), dar ºi cã „relaþiatradiþionalã între Stat ºi Bisericãeste slãbitã de neputinþa de a re-zista în faþa tendinþelor de secu-larizare” (p. 306). În aceste con-diþii, sintagma „un model româ-nesc”, din subtitlul cãrþii, nu poa-te fi cititã decât tot în cheia multinvocatului Caragiale: „nici bine,nici rãu, adicã nici aºa, nici alt-minteri”.

ec

tu

rie

ctu

rie

ctu

ri

Dinicã Ciobotea, VladimirOsiac, Politica Imperiului þaristla Dunãrea de Jos (1711-1878)– Cu o privire specialã la zonaOlteniei, Ed. Aius, Craiova, 2008,306 p.

Relaþiile ruso-române aufost dintotdeauna difi-cil de definit. Nu cred

sã aibã cineva dubii asupra aces-tui fapt. În funcþie de orientareafiecãruia ºi de situaþia de moment,ele au putut fi etichetate ca „maidegrabã bune” sau „mai degrabãrele”, un singur lucru rãmânândvalabil indiferent de apreciereageneralã: în relaþiile ruso-româneau existat ºi existã numeroasezone obscure, generatoare detensiuni latente ori manifeste. Aexplica raporturile încordate deastãzi prin evenimente recenteori, ºi mai rãu, prin atitudinile be-licoase ale unor personalitãþi alezilei, înseamnã a judeca simplist.Acestea sunt mai degrabã efectedecât cauze sau, cel mult, suntfactori care nu fac decât sã reac-tiveze sau sã potenþeze ranchiu-ne mai vechi. Altfel spus, pun gazpe un foc mocnit.

Anca Parmena Olimid, Viaþapoliticã ºi spiritualã în Româ-nia modernã. Un model româ-nesc al relaþiilor dintre stat ºibisericã, Ed. Aius, Colecþia „ResPublica”, Craiova, 2009, 334 p.

„ªi popa?”, îl întreabã Tipã-tescu pe Ghiþã, auzind cã prea-cucernicul conspirã în „gaºca”dlui Nae Caþavencu. Iar poliþaiulpovesteºte cum „diavolul depopã” i-a aruncat chibritul aprinsdrept în ochi. Se întâmpla în ac-tul I; ºi pânã în actul al IV-lea (ul-timul), când „dãscãlimea s-a apu-cat la ceartã, s-au bãtut, l-au bã-tut pe popa Pripici”, nu mai ºtimnimic. Pãrintele parcã ar fi intratîn pãmânt. ªi, totuºi, cu greu neputem imagina cã el a lipsit com-plet de la evenimente; trebuie sãfi fost în grupul lui Caþavencu,acela cu „Ionescu, Popescu ºi alþidascãli ºi partizani”.

S-ar putea perora mult ºi bineîn jurul acestui personaj, dar mãvoi opri observând cã prezenþapopii Pripici în piesa caragialianãaduce cu prezenþa Bisericii în isto-riografia româneascã ºi, în special,în cea privind epoca modernã.

Nu ºtim sau, mai bine zis, nuºtiam pânã la apariþia volumuluiAncãi Parmena Olimid, mare lu-cru despre organizarea ºi funcþi-onarea instituþiei ecleziastice înperioada constituirii ºi consoli-dãrii statului român modern. De-parte de mine gândul de a acuzalipsa materialului bibliografic.Acesta existã ºi este încã foartebogat, dupã cum o aratã chiarlucrarea prezentatã aici, numai cãeste afectat de o problemã care îlface în mare mãsurã inutilizabilpentru un „neiniþiat”: aparþine, înprincipal, ariei de studii teologi-ce, mai precis acelei disciplinenumite IBOR. De aici, formulãrileîntr-un „jargon” bisericesc, greuinteligibil pentru cei mai mulþi din-tre noi; de aici prezentãrile anti-nomice (prosternare v. anatemã)

Sorin Liviu Damean, Diplo-maþi englezi în România, vol. I(1866-1866), vol. II (1881-1914),Ed. Universitaria, Craiova, 2008,2009, 348 p., 349 p.

Însemnãrile strãinilor care,de-a lungul timpului, aupoposit, vreme mai scurtã

ori mai îndelungatã, în spaþiul ro-mânesc, fac deliciul lumii intelec-tuale autohtone ºi, cu siguranþã,s-ar bucura de succes ºi la publi- ð

trei priviri asuprasecolului al XIX-leatrei priviri asupra

secolului al XIX-leatrei priviri asupra

secolului al XIX-leatrei priviri asupra

secolului al XIX-leatrei priviri asupra

secolului al XIX-leatrei priviri asupra

secolului al XIX-leatrei priviri asupra

secolului al XIX-leatrei priviri asupra

secolului al XIX-leatrei priviri asupra

secolului al XIX-leatrei priviri asupra

secolului al XIX-leatrei priviri asupra

secolului al XIX-leatrei priviri asupra

secolului al XIX-leatrei priviri asupra

secolului al XIX-leatrei priviri asupra

secolului al XIX-leatrei priviri asupra

secolului al XIX-leatrei priviri asupra

secolului al XIX-leatrei priviri asupra

secolului al XIX-lea

, serie nouã, anul XII, nr. 7 (129), 2009 13

ec

tu

rie

ctu

rie

ctu

ri

Cãtãlina Cadinoiu, Nuferii morîn cadã, Editura Cartea Româ-neascã, Bucureºti, 2008

Pornitã în cãutarea uneiautenticitãþi care impli-cã o incomodã ºi provo-

catã luciditate, Cãtãlina Cadino-iu îºi mãrturiseºte continuu, cuumilinþã, dezgust ºi cinism, rapor-turile cu o realitate – deseori pro-pria realitate – mereu pusã subsemnul interogaþiei. Identitateasinelui ºi a lumii se oglindesc înfeþe multiple, construindu-se ºidevorându-se în acelaºi timp, darnu din cauza vreunei apetenþecronofage a textului, ci, mai cu-rând, dintr-o prezenþã consisten-tã, care substituie fiinþa de hârtiecu un trup maltratat, fixat în isto-rie, recuperat de o memorie ne-iertãtoare, conºtient de sine pânãla demenþã. În Nuferii mor încadã (volumul recompensat deU.S.R. cu Premiul pentru Poeziela Concursul de manuscrise pen-tru tinerii sub 35 de ani), tentaþiaexperimentului controlat ºi deefect nu ia locul privirii reci, tã-ioase, care scruteazã acuzator,sarcastic ºi rareori simplu ironic(dar ºi atunci e o ironie amarã)propriul sine ºi urbanul-balcanicdezgustãtor, devenit contextimuabil. Chiar dacã poeta, când aplecat din Deltã („unde m-a nãs-cut mama mea, Liuba”), a cãutatsã împace „lanþurile cu libertatea,nuferii cu garoafele de plastic,Dunãrea cu apa de chiuvetã, iarsingurul armistiþiu posibil a fostpoezia”, finalitatea nu a fost unaa supremaþiei textului, acesta ne-maijustificându-se prin nimic, în-trucât religia lui s-a dovedit min-cinoasã: „În rol m-aplec/ sã mâz-gãlesc în vid,/ sã rotunjesc cu-

copila cu gâºtele ºiefectul razelor gamaasupra nuferilor

vinte c-un gest de A, de Z (et)/nicicum în faþa cojilor sã plec”(Pãpuºarul ºi fantoºa).

Evaziunea în (inter)textualism(„ºi Gorunul mut ca o lebãdã pre-gãtind / copiilor uciºi sicriul” –Periodice din scara blocului),asumarea directã a unui real de-venit ceva mai mult decât o figu-rã poeticã („Orice zi se înmulþeº-te cu vidul” – Orice înmulþit cuzero), biografismul uneori frust(„Cu Lili mergeam cu pasivalcatrecând / ghiolul îngheþat ºi alteenigme” – Lili ºi alte enigme),detaliazã în linia unui descripti-vism incriminator, inserat în veri-tabile meditaþii ori în monologuricare implicã ºi vocea celuilalt eu,care ascultã: „Indiferent dacã numai au prin ce sã doarã / baziliciletinere / clopotele se aud dincolode ceea ce e prea viu / sã fie zid /asurzitor pentru emisferele ce-amdevenit” (Indiferent de drum în-chis). Tranzitând recuperarea bi-ograficului, poezia este una a asu-mãrii realului, dincolo de oriceidee preconceputã. Scriind, poe-ta nu eludeazã aceastã realitate(agresivã). Dimpotrivã, a scrieînseamnã a zgândãri cu volupta-te chinuitoare suferinþa, punândluciditatea la lucru ºi refuzândacea poezie care ar putea mântuiºi care ar putea substitui existen-þa. Dar, „trãind secvenþial” (LiviuIoan Stoiciu), Cãtãlina Cadinoiurãmâne îndelung-voluptos fixatãasupra unei miºcãri sau imagini,ecoul ºi reverberaþia substituindîn cele din urmã, prin pregnanþaafectivã, deºi vagã, realul. Stator-nicia în iluzie ºi amânarea pulve-rizãrii senzaþiei susþin o poeticã adedublãrii fragile ºi duc, indiscu-tabil, ºi cãtre o poezie a fragilitã-þii, dar a unei fragilitãþi susþinute

tocmai de conºtiinþa ironicã a in-consistenþei.

Frângerea Cãtãlinei pe de-ndouã (pe „altarul” unei „erotici”ficþionale, care aratã ºi ascundeîn acelaºi timp) se consumã(ne)firesc-binomic: într-o parte,anii Deltei copilãriei (unde „mamaagaþã apusul pe sârmã/ alãturi dehainele pescãreºti” – Aproaperuine timpul – „...ºi în fericireamea de copil cu gâºtele/ nu vreausã schimb absolut nimic” – Tipo-grafie de mituri); în alta, Oraºulprezentului (unde „cerul este/prea departe de om”- Deþinuþiimerg pe vârful degetelor – ºi„plouã din þevi, curcubeul nuapare/ a venit metroul” – Copi-lul în costum de leu II). În vo-lum, statusurile corespund prime-lor douã secþiuni: I Nina din pa-har, respectiv II Mama Maria.Rafinament mult e ºi în ceremo-niile „erotice” ale acestei cãrþi (in-serate indeosebi în cea de-a treiaºi ultima parte, III Orbii dansea-zã în Subcetate ziua, pe laprânz), incandescenþa trãirii lã-sând locul unei contemplaþii con-trolate, contrapunctatã alienantsub semnul luciditãþi: grafice, iro-nice, intertextuale; miza „eroticii”þine mai degrabã de strategiile ºide contextul „relatãrii”, decât deconþinutul în sine al „poveºtii”:„Acum cã tot ai venit/ hai sã lo-cuim în inima mea,/ iar inima ta oþinem pentru oaspeþi” (Inima tanelocuitã).

Eliberând poezia de transcen-dent ºi coborând-o „în stradã”,„în restaurantul de la Unirii”, laun „coctail/ cu whiskey, kiwi ºi/gãlbenuº de ouã” (Verde-n faþãde Paris), poeta dublu-distileazãdin fumul „þigãrilor Carpaþi”(Zeul în vogã), „cãzãndu-i umbrade pe zid / difuzã ca o hergheliede cai” (Alibiul privitorului detablouri): „Copilul deseneazã unºotron./ La fiecare sãriturã/ lumi-na tresare ca mãlaiul în ciur” (Cio-buri). ªi chiar dacã „ scrie pe fie-care perete”, iar „cãrãmizile mu-cegãiesc pãrerile de rãu” (Biblio-raft cu compostate), „Dacã lilia-cul înfloreºte în octombrie,/ nicinuferii nu vor mai muri vreodatãîn cadã” (Liliacul a înflorit înoctombrie). Aºadar, aproximareatranscendenþei, hieraticul, eva-nescenþa imaginilor, vinovãþiaabsurdã, conºtiinþa acutã a sin-gurãtãþii, recuperarea tragicãa realului, eºecul acut al fiinþei,conºtiinþa – resimþitã aproapevisceral – a inconsistenþei timpu-lui ºi a propriului sine, derizoriulrezident în „persoana” poeteisunt numai câteva dintre obse-siile tematice ale acestei cãrþi pes-te care pluteºte o nemãsuratãmâhnire ºi, uneori, strigãtul vin-dicativ.

nnnnn Ovidiu Munteanu

cul larg, dacã ar exista un publiclarg pentru carte. Profund su-biective, acestea ne picteazã, deobicei, în culori tari, ori prea reci,ori prea calde, ori în alãturãri pu-ternic contrastante. Este, de alt-fel, firesc! De ce ar scrie cinevadespre ceva care nu îl impresio-neazã în mod deosebit? Cititorulpalpitã, pentru cã respectivele im-presii îi satisfac nevoia de flatareori, dimpotrivã, de flagelare a or-goliului naþional. Noi voi conti-nua speculaþiile psihologice,mulþumindu-mã sã afirm cã acestgen de memorialisticã sau cores-pondenþã este greu utilizabil decãtre istoricul serios; el se situ-eazã undeva la marginea istorio-grafiei, în latura sa cancanierã.

Cele douã volume Diplomaþienglezi în România reprezintã cutotul altceva. Este vorba de oselecþie din rapoartele pe carereprezentaþii diplomatici englezile-au trimis, în cea mai mare par-te, cãtre „secretarii de stat pen-tru Afacerile externe ale MariiBritanii”, în perioada care despar-te urcarea pe tron a PrincipeluiCarol de izbucnirea primului rãz-boi mondial. Întreg materialuldocumentar se regãseºte în co-lecþia de Microfilme, Fond An-glia, a Arhivelor Naþionale Istori-ce Centrale ºi, pânã la apariþiavolumelor, a fost, în mare mãsu-rã, inedit.

Sorin Liviu Damean a realizatun montaj de mare fineþe, reuºindsã puncteze toate evenimenteleimportante ale epocii, sã dea im-presia de continuitate unor textenumeroase ºi disparate ºi, maiales, sã permitã crearea unei ima-gini de ansamblu asupra întregiiperioade. Volumul I, apãrut în2008, cuprinde documente dinperioada 1866-1880, adicã de larecunoaºterea monarhiei consti-tuþionale pânã la recunoaºtereaindependenþei – cãreia, în plandiplomatic, îi corespunde ridica-rea consulatelor la rang de lega-þii ºi a reprezentanþilor diploma-tici la rang de „trimis extraordinarºi ministru plenipotenþiar”. Volu-mul al II-lea acoperã perioada din-tre proclamarea Regatului (1881)ºi moartea Regelui Carol (1914).

Fiecare dintre cele douã volu-me beneficiazã de câte o introdu-cere, constând într-o „scurtã pre-zentare a perioadei”, aceasta„pentru a pãtrunde atmosferaepocii ºi pentru a înþelege con-textul în care s-au desfãºurat eve-nimentele relatate de diplomaþiibritanici la Bucureºti” (vol. I, p.7). Introducerea la volumul I cu-prinde, în plus, o succintã trece-re în revistã a istoriografiei dedi-cate relaþiilor româno-engleze. Deasemenea, fiecare scrisoare, repro-dusã în original, în limba englezã,este însoþitã de o „notã explicati-vã”, în care sunt prezentate pescurt subiectele abordate.

Deºi, pe parcursul perioadeiavute în vedere, la Bucureºtis-au succedat, pentru o perioa-dã mai lungã sau mai scurtã, numai puþin de 12 reprezentanþi di-plomatici, cu personalitãþi, expe-rienþe ºi capacitãþi diferite, texte-le lor lasã întotdeauna impresialucrului bine fãcut – oricât de ci-nic ar suna aceste cuvinte cândvine vorba de „munca de infor-mare”. Pentru oricine doreºte sãse aplece asupra epocii moderneromâneºti, rapoartele diplomati-ce britanice trebuie sã reprezin-te, de acum încolo, referinþe obli-gatori. ªi nu atât pentru cã ar adu-ce informaþii noi, cât mai ales pen-tru cã sistematizeazã extraordinar

ceea întâlnim, în general, în maitoatã literatura de specialitate, ºiintroduc o serie de nuanþe în in-terpretãrile consacrate. Aºa cumscria autorul în deschiderea vo-lumului al II-lea, textele redau „oimagine interesantã asupra epo-cii, mergând de la observareaatentã ºi relatarea, aproape minu-þioasã, a vieþii cotidiene, […]pânã la inventarierea ºi interpre-tarea acþiunilor de politicã exter-nã ale statului român ºi încadra-rea lor în ansamblul diplomaþieieuropene” (vol. II, p. 5).

De exemplu, în volumul I, pu-tem gãsi „numeroase aspectemenite a clarifica poziþia oarecumrezervatã a diplomaþiei britanicefaþã de veleitãþile de independen-þã ale românilor, dificultãþile deadaptare a societãþii româneºti lanoul regim monarhic constituþi-onal ºi mecanismul parlamentar,aºa cum erau ele surprinse de di-plomaþii englezi acreditaþi la Bu-cureºti” (vol. I, p. 8). Din volu-mul al II-lea, deosebit de impor-tantã mi se pare imaginea cetranspare cu privire la încheiereaºi înnoirea alianþei României cuPuterile Centrale, mult mai com-plexã decât s-ar putea deduce dinistoriografia româneascã. Chiar ºiRegele Carol, dupã relevarea cuclaritate a intuiþiilor ºi abilitãþilorsale diplomatice ºi a fidelitãþii faþãde interesele româneºti, apareîntr-o luminã oarecum nouã, mi-tul germanofilului intransigentfiind cel puþin zguduit.

„…Atunci când explici cuivacum sunt românii, îþi recomand sãadopþi un ton rezervat… engle-zesc”, scria regretata Irina Nico-lau. Mie îmi place sã cred cã ra-poartele britanice recent scoasela ivealã vor reprezenta o garanþieîmpotriva tendinþei unor românide a abuza de propria lor istorie.

nnnnn Mihai Ghiþulescu

ð

Marcel Voinea (foto: G.Giodea)

14 , serie nouã, anul XII, nr. 7 (129), 2009

În studiul introductiv la Di-mensiunea româneascã aexistenþei, Marin Diaconu,

unul dintre cei mai cunoscuþi exe-geþi ai lui Mircea Vulcãnescu, afir-ma cã acesta „porneºte în explo-rarea în adâncime a sufletului ro-mânesc, cãlãuzit de metoda feno-menologicã, prin studierea limba-jului”1 . În aceeaºi direcþie se pro-nunþã ºi Dumitru Ghiºe: „Încer-când o descriere fenomenologi-cã a ideii de existenþã în gândirearomâneascã [...], Mircea Vulcã-nescu îºi propune de fapt, ºi rea-lizeazã pentru prima oarã la noi, oimersiune filosoficã propriu-zisãîn analiza limbajului.”2

Credinþa lui Mircea Vulcãnes-cu într-o „dimensiune româneas-cã a existenþei” are drept temeiideea cã „fiecare popor are, lãsa-tã de Dumnezeu, o faþã proprie,un chip al lui de a vedea lumea ºide a o rãsfrânge pentru alþii. Fie-care îºi face o idee despre lume ºidespre om, în funcþie de dimen-siunea în care i se proiecteazã luiînsuºi existenþa.”3 Fiecare poporabsolutizeazã modul sãu de a ve-dea lumea, fãcând din acesta odimensiune privilegiatã a existen-þei, un etalon în funcþie de careemite judecãþi de valoare cu pri-vire la ceilalþi. Mai mult, fiecarepopor tinde, deºi doar unele reu-ºesc, sã impunã celorlalte aceas-tã perspectivã proprie, sã-ºi do-vedeascã astfel „tãria spiritualã”.

ªi într-adevãr, românul se in-dividualizeazã prin modul în care,în limbajul curent (pe care, dinpãcate, forma cultã nu l-a preluattotdeauna, preferând neologismepe care le-a considerat mai potri-vite), reflectã fiinþa, cu o nemai-întâlnitã bogãþie de semnificaþii.De pildã, situarea ontologicã afiinþei în cadrele spaþio-tempora-le capãtã nuanþe specifice în vor-birea românului: „Românul, cândvrea sã situeze un lucru în spaþiuvorbeºte de «loc» ºi când îl în-trebi de timp, îþi rãspunde despre«vreme».”4 Analiza profunzimi-lor exprimãrii româneºti cotidie-ne, nu a limbajului cult, cu ter-meni de împrumut ce nu rezonea-zã cu sufletul românului, îl con-duce pe Mircea Vulcãnescu ladegajarea câtorva trãsãturi arhe-tipale ale chipului spiritual al ro-mânului.

O primã astfel de trãsãturã, cuimplicaþii ontologice, este cea asentimentului unei profunde co-muniuni între om ºi cosmos.„Ceea ce determinã toatã aceas-tã concepþie a lumii româneºti e,cum vedem, sentimentul uneivaste solidaritãþi universale. Fie-care fapt rãsunã în întreaga lume,fiecare gest îºi propagã muzicaîn tot.”5 Este o viziune ontologi-cã ce aminteºte de cea stoicã.Numai cã, la stoici, armonia uni-versalã din care fãcea parte ºiomul era strãbãtutã de logos,identificat cu providenþa. Pentruromân relaþia om-cosmos depã-ºeºte cadrul logosului stoic, tri-miþându-ne la o hermeneuticãaparte. Ajungem astfel la o adoua trãsãturã spiritualã a româ-nului, credinþa lui în „ideea cãtoate lucrurile au un sens, cã lu-mea este o carte de semne”6 . Nuîntâmplãtor, primele cãrþi de înþe-lepciune popularã româneascã au

fost trepetnicul, gromovnicul ºirojdanicul.7 Prioritatea intelecti-vã a românului nu este înþelege-rea pe cale strict raþionalã a lu-crurilor. Fiinþa nu se aratã direct,nu o putem decripta decât inter-pretând „semnele” acesteia, cãci,pentru român existenþa „nu e olume neutrã de întâmplãri, fãrãsens ºi fãrã legãturã; ci este olume plinã de puteri rele ori bine-voitoare, de chemãri ºi de tãceri,de arãtãri ºi de ascunderi. Într-un sens, toate lucrurile acesteilumi sunt fiinþe ºi au ceva de spuscelui ce ºtie sã le asculte.”8 Rea-litatea pozitivã, a gândirii occi-dentale, obiect al unei experienþeverificabile ce duce la descoperi-rea legilor universale care guver-neazã în mod implacabil aceastãrealitate se desface pentru românîntr-o multiplicitate de posibilitãþiîn care graniþa dintre real ºi ima-ginar, dintre adevãr ºi zvon sefluidizeazã, relaþia de cauzalitateeste slãbitã, determinismul strictlãsând locul hermeneuticii. În faþaunui eveniment oarecare, româ-nul nu se întreabã care vor fi con-secinþele acestuia, prin prismaprincipiului cauzalitãþii, ci se ra-porteazã la el prin resemnificareaxiologicã: o fi semn „bun” sau„rãu”? Întâmplarea nu este neu-trã, nu are sensul occidental dehazard, ci se raporteazã la om, fi-ind valorizatã ca „noroc” sau„ghinion”. Dacã Aristotel vorbeade locuri ºi direcþii privilegiateîntr-un sens destul de abstract,pentru român „locul” este prac-tic antropomorfizat. Inexistenþaunei delimitãri nete între „este”ºi „nu este” îl determinã pe Mir-cea Vulcãnescu sã sesizeze cãmetafizica românului este una apotenþialitãþii. „Planul adevãrat alexistenþei este planul virtualitãþi-lor, planul tuturor putinþelor, pla-nul plinãtãþii dumnezeieºti, carepremerge, într-un sens, chiar lu-crarea dumnezeiascã, planul vas-tei nedeterminãri existenþiale subraportul actualitãþii, în care toatelucrurile existã cu toate felurile lorde a fi, adicã: actualizate ºi neac-tualizate, ba chiar actualizabile ºineactualizabile.”9 Credinþa româ-nului – specific orientalã de alt-fel – cã lumea vãzutã este doar oparte infimã a fiinþei, cã dincolode aceastã lume concretã a cãreiactualitate stã sub semnul „pe-trecerii” se aflã vasta lume a ceeace poate sã fie, cã aceste douãlumi sunt la fel de reale se opunegândirii filosofice occidentale,aflatã preponderent sub semnulunei metafizici a actualitãþii: „larãdãcina concepþiei româneºtidespre fiinþã gãsim aceastã su-premaþie a virtualului asupra ac-tualului, ideea unui sân purtãtoral tuturor virtualitãþilor, ideea uneimari mame, care constituie sumachipurilor posibile ale insului”10.Latinescul „ens” a evoluat în lim-ba românã pânã la „ins”, marcândo schimbare de sens de la „lu-cru” la „persoanã”; corelatã cufaptul cã termenul „ins” nu are înlimba românã genul neutru aceas-tã schimbare semanticã îi dã luiMircea Vulcãnescu „impresia cãideea de existenþã nu s-a consti-tuit aici pe tipul lucrului, ci pe alfiinþei”11 . Aceastã „fiinþã concre-tã, paradoxalã, singuraticã, dar

peste tot fiitoare, un ins mai pre-sus de fire, dar atotfãcãtor în fire,prototip al bãrbãþiei, individuali-zat în trei feþe lucrãtoare”12 , iden-tificatã cu Dumnezeu este facto-rul central al unei metafizici ro-mâneºti a potenþialitãþii, a cãreidescripþie fenomenologicã în-cearcã sã o realizeze Mircea Vul-cãnescu. „Ce trebuie observat înDimensiunea româneascã a exis-tenþei, remarca Eugen Simion,este modul original în care filo-soful scoate o metafizicã specifi-cã din sintagme ca fie ce-o fi, de-apururi sau din cercetarea modu-rilor în care ipoteticul predominãasupra categoricului ºi disjunc-tivului. Asta vrea sã spunã cã fi-inþa româneascã topeºte existen-þa în posibilitate ºi cã nu gândeº-te pe dincolo (moartea) decât înrelaþie cu de aici (viaþa). Pentruspiritul românesc nu existã impo-sibilitate absolutã, cum nu exis-tã nici iremediabilul. El limiteazãneantul ºi relativizeazã, diminu-eazã rãul fatal...”13

Filosofii au întâmpinat tot-deauna dificultãþi atunci când auîncercat sã elaboreze o ontolo-gie generalã în care „a fi” sã aibãsemnificaþia de existenþã lipsitãde orice determinaþie. Totdeau-na s-a glisat, voit sau nu, spredefinirea fiinþei printr-o calitate,oricât de generalã (unitate, actua-litate, indivizibilitate, eternitateetc.). De fapt, a defini, indiferentde procedura de definire folosi-tã, înseamnã a preciza însuºirileobiectului definit. Românul evitãaceste dificultãþi tocmai prin fap-tul cã pentru el a fi însemnã maidegrabã a fi într-un anumit fel,decât a fi în sine. Din acest mo-tiv, metafizica lui este una esenþi-

metafizica potenþialitãþii – dimensiunea spiritualitãþii româneºti

alistã nu existenþialistã. El nu seîntreabã dacã ceva „este”, cãciacest lucru este de la sine înþeles(„dacã n-ar fi nu s-ar povesti”),ci „în ce fel este”. De aceea, nicinegaþia lui a fi nu este pentru ro-mân una absolutã, ci relativã. Nuavem de-a face cu acel „nu este”,care aneantizeatã existenþa, ci cu„nu este în acest fel”, ce lasã des-chisã posibilitatea lui „este în altfel”. Negaþia nu desfiinþeazã ceeace neagã „ci creazã, alãturi de cetãgãduieºte, o realitate care îm-bogãþeºte, în loc sã pustiascã”14 .Însuºi termenul „desfiinþare”, nuare sensul de negare absolutã afiinþei, ci indicã mai degrabã alu-necarea acesteia „de la felul ei dea fi absolut la felul de a fi în lumeori cãderea ei sub vremi”15 . Ne-gaþia nu suprimã existenþa ci îi li-miteazã doar posibilitãþile, feluri-le ei de a fi; un lucru nu înceteazãsã fiinþeze în mod absolut, ci tre-ce în altceva, într-o existenþã carealege ca la un moment dat sã des-fiinþeze un anumit fel de a fi pen-tru a permite actualizarea unui altfel de a fi.

Caracteristicã spiritualitãþiiromâneºti este deci aceastã me-tafizicã a potenþialitãþii în care nuexistã imposibilitate absolutã,pentru cã nici actualizarea nu esteabsolutã: „trecerea aceasta ne-simþitã de la planul existentuluila acela al posibilului este ceeace umple existenþa româneascãde poezie, adicã de libertate ºi deirealitate, ºi apropie veghea ro-mânului de vis, de un vis lãun-tric, fãrã sfârºit, care-i situeazãmentalitatea, din punct de vede-re filosofic, nu numai precritic, cimai mult decât atât: antipozitiv:mitic”16 .

1 Marin Diaconu, Un model on-tologic al omului românesc, în Mir-cea Vulcãnescu, Dimensiunea româ-neascã a existenþei, ediþie îngrijitã deM. Diaconu, Bucureºti, EFCR,1991, p. 10.

2 Dumitru Ghiºe, „O deschiderede drum”, în „Caiete critice”, nr. 1-2,1983, p.188.

3 Mircea Vulcãnescu, Dimensiu-nea româneascã a existenþei, ediþieîngrijitã de M. Diaconu, Bucureºti,EFCR, 1991, p. 91.

4 Ibidem, p. 101.5 Mircea Vulcãnescu, op. cit, p.

105.6 Idem.7 Vezi Lazãr ªãineanu, Dicþionar

universal al limbii române, Craiova,Institutul de Editurã „Samitica”,I. Samitica ºi D. Baraº, Societate înComanditã, 1908: „Trepetnic, 1. pre-ziceri dupã clãtirea membrelor cor-pului (cum bãtaia ochilor, a buzeloretc.); 2. carte ce conþine tãlmãcireaacestor miºcãri (lit. tremurãtor; ter-men derivat din slav. trepetu, tremu-rãturã)”, p. 759; „Gromovnic, 1. pre-vestiri dupã tunete ºi fulgere; 2. car-te de asemenea prognostice rânduitedupã zodiile fiecãrei luni. (slav. gro-movinu, de tunet; gromu, tunet)”, p.324; „Rojdanic, 1. prevestirea viito-rului fiecãrui om dupã zodia sub cares-a nãscut, 2. carte ce conþine aseme-nea prevestiri (slav. rojdeniku, cares-a nãscut)” p. 629.

8 Mircea Vulcãnescu, op. cit., p. 105.9 Ibidem, p. 132.10 Ibidem, p. 133.11 Ibidem, p. 114.12 Idem.13 Eugen Simion, Un punct de ve-

dere despre specificul naþional, înSfidarea retoricii. Jurnal german,Bucureºti, Ed. Cartea Româneascã,1985, p. 198.

14 Mircea Vulcãnescu, op. cit., p.124.

15 Ibidem, p. 130.16 Ibidem, p. 129.

nnnnn Maria Michiduþã

Alfred Rece (foto: G.Giodea)

erp

en

tin

e

, serie nouã, anul XII, nr. 7 (129), 2009 15

Casa de Culturã ,,TraianDemetrescu” din Cra-iova a gãzduit, mier-

curi, 8 iulie 2009, vernisajul expo-ziþiei de fotografii Priviri asupratrecutului României, a artistuluifotograf de origine elveþianãGeorg Gerster.

Expoziþia se va opri în fiecarecapitalã de judeþ din Româniacare are Direcþie pentru culturãºi este iniþiativã a Institului Naþi-onal al Monumentelor Istorice,Bucureºti ºi Ministerului ªtiintei,Cercetãrii ºi Artei al landului Ba-den-Württemberg din Germania.

La vernisaj au fost prezenþiintelectuali ºi iubitori de artã detoate vârstele. Au mai participat:directorul Casei de Cultura ,,Tra-ian Demetrescu” Craiova, Ale-xandru Stuparu, directorul Insti-tului Naþionat al MonumentelorIstorice Bucuresti, prof.dr.ing.Dan Lungu, Radu Preda, noul di-rector al Direcþiei Judeþene deCulturã, Culte ºi Patrimoniu Cul-tural Dolj, Nicolae Marinescu,directorul Grupului EditorialAius, Florin Chirea, artist foto-graf, precum ºi un numar semni-ficativ de arhitecþi în frunte cuPavel Popescu.

Expoziþia adunã 74 de imaginipanoramice impresionante cumonumente care definesc Româ-nia. Dintre acestea 16 fac partedin patrimoniul mondial. O artãperfectã, care se sprijinã pe in-spiratie, dar, în egalã mãsurã ºipe geografie, istorie anticã, me-dievalã, feudalã, modernã ºi con-temporanã. Urmele coloniºtilorantici greci în Dobrogea, din epo-ca dacicã (Sarmisegetuza), DaciaRomanã, din epoca migraþiilorbarbare, a cuceririi treptate aTransilvaniei de cãtre unguri,aºezarea coloniºtilor germani,zona mãnãstirilor pitoreºti, orto-doxe din Nordul Moldovei, bise-ricile de lemn din Maramureº, an-samblul sculptural „Constantin

Brâncuºi” din Tg. Jiu ºi, în final,Bucureºti, toate acestea suntacum pe simezele Salonului Ca-sei de Culturã „Traian Demetres-cu”. Reuºita fotografiilor vine ºidin felul rafinat în care a fost pre-lucrat materialul, dar, mai ales, dinfaptul cã imaginile au fost luatedin avion. S-a obþinut o perspec-tivã de-a dreptul seducãtoare, unjoc vesel între verde, negru ºi al-bastru, totul în favoarea frumu-seþii locurilor fotografiate.

În deschidere a vorbit Alexan-dru Stuparu, în calitate de gazdãºi organizator al vernisajului laCraiova ºi a spus cã este o „ex-poziþie fãcutã de sus ºi privitã dejos” ºi cã se potriveºte mãnuºãcu Salonul medieval. În continua-re a vorbit prof.dr.ing. Dan Lun-gu care a felicitat restaurarea reu-ºitã, fãrã cosmetizãri inutile aCasei Memoriale „Traian Deme-trescu”, pentru cã astfel s-a pãs-trat autenticitatea încãperii. Aces-ta a atras atenþia asupra feluluiiresponsabil în care se tolereazãdeteriorarea monumentelor isto-rice: „Se demoleazã patrimoniulRomâniei începând cu Bucureº-tiul, se creeazã tot felul de neno-rociri care provin pe de-o partedin lipsa de respect pentru cul-turã, din lipsa de respect faþã defrumos, faþã de educaþie ºi nu înultimul rând dintr-o lãcomie fãrãmargini pentru bani a oamenilor.Aceastã expoziþie este un medi-cament împotriva acestor meteh-ne”. A adãugat cã o recentã exa-minare în zonele protejate ale ora-ºului Bucureºti, aprobate deConsiliul Judeþean ºi cel Munici-pal cât ºi de alte autoritãþi, aratãcã peste 50 la sutã din case suntdemolabile, din cauza unui sis-tem legislativ neorganizat. În dis-cuþie a intrat ºi Nicolae Marines-cu care a pledat pentru dialog,dincolo de discursurile þinute laun astfel de vernisaj. Intervenþiaa dinamizat atmosfera, cu atât mai

mult cu cât o astfel de cauzã are,credem, nevoie de mai multã zar-vã în jurul sãu, dupã cum au con-cluzionat toþi vorbitorii. Altecompletãri au fost aduse ºi dePavel Popescu: „Nemþii au fãcutpentru România ceea ce noi nuam reuºit sã facem. Problema nueste legatã atât de bani, cât desistemul de valori”, a spus arhi-tectul. A fost invitat sã vorbeas-cã despre expoziþie ºi artistul fo-tograf Florin Chirea, care a spuscã avem de-a face cu artã foto-graficã la superlativ: „Am parcurscaptivat albumul ce se recoman-dã în biblioteca oricãrui pasionatde artã, de frumos. Am vãzut rarerealizãri de aºa talie artisticã”, aspus acesta. Noul director alDirecþiei Judeþene de Culturã,Radu Preda, a reafirmat sprijinulautoritãþilor pentru astfel de ini-þiative: ,,Vreau sã vã salut în nu-mele colegilor ºi vreau sã vã feli-cit cã aþi reuºit sã aduceþi la Cra-iova aceste fotografii minunate.Cred cã fotografiile vorbesc dela sine ºi nu mai au nevoie de nicioprezentare datã fiind atmosferacãlduroasã care ne înconjoarã.Vreau sã vã spun cã vom îmbrãþi-ºa orice iniþiative de acest fel”, adeclarat Radu Preda. În încheie-re, Dan Lungu a subliniat încã odatã importanþa expoziþiei:,,Brand-ul acestei þãri, deocamda-tã, provine din ce este în spate ºinu în faþã. Ne-am întors capul dela trecut, ne uitãm în viitor, sãrimºi peste prezent ºi ne închipuimcã vom ajunge departe”, a înche-iat cu amãrãciune acesta.

Expoziþia rãmâne deschisã pu-blicului larg timp de o lunã ºi vãinvitã sã vedeþi ce fotografii fru-moase se pot face cu ºi în Româ-nia ºi nu va trebui sã vã urcaþi foar-te sus sã vedeþi foarte departe.

nnnnn Claudia Rãciulã

rte

expoziþie fãcutã de susºi privitã de jos

expoziþie fãcutã de susºi privitã de jos

expoziþie fãcutã de susºi privitã de jos

expoziþie fãcutã de susºi privitã de jos

expoziþie fãcutã de susºi privitã de jos

expoziþie fãcutã de susºi privitã de jos

expoziþie fãcutã de susºi privitã de jos

expoziþie fãcutã de susºi privitã de jos

expoziþie fãcutã de susºi privitã de jos

expoziþie fãcutã de susºi privitã de jos

expoziþie fãcutã de susºi privitã de jos

expoziþie fãcutã de susºi privitã de jos

expoziþie fãcutã de susºi privitã de jos

expoziþie fãcutã de susºi privitã de jos

expoziþie fãcutã de susºi privitã de jos

expoziþie fãcutã de susºi privitã de jos

expoziþie fãcutã de susºi privitã de jos

Georg Gerster s-a nãs-cut în 1928 în Win-terthur, cantonul

Zürich. Pasionat deopotrivã dearta fotograficã ºi de cunoaºte-rea marilor structuri arhitectoni-ce, el s-a dedicat, din 1960, obþi-nerii unor imagini panoramice,adesea fascinante, ale unor mo-numente antice din peste cinci-zeci de þãri din Africa, Asia, Ame-rica, Australia ºi Europa, uneledintre aceste þãri nemaipermiþândastãzi survolarea teritoriului lor,cum sunt Irakul, Iranul, Siria, Is-raelul sau Palestina. Frumuseþeaºi calitatea ºtiinþificã excepþionalãa imaginilor acestor situri, dândinformaþii inedite ºi spectaculoa-se asupra extinderii ºi structuriiunor aºezãri antice, a poziþionã-rii lor în peisaj ºi a relaþiei cu re-sursele naturale, i-au adus o re-cunoaºtere internaþionalã, încu-nunatã cu numeroase premii.

Expoziþia pe care organizato-rii au propus-o în acest sezon es-tival publicului craiovean, ama-tor de artã fotograficã, dar ºi deartã monumentalã veche din spa-þiul cultural românesc, propuneo viziune sinteticã asupra acelormonumente considerate repre-

zentative în regiunile locuite deromâni, având în acelaºi timp unloc în evoluþia artei, 16 dintre elefãcând parte din patrimoniul cul-tural universal. Cele 74 de foto-grafii expuse sunt organizate te-matic ºi prezintã: I. Centre urba-ne ºi cetãþi (Braºov, Sibiu, Su-ceava, Sighiºoara, Cluj-Napoca,Timiºoara, Arad, Alba-Iulia, Hu-nedoara), II. Biserici fortificatedin Transilvania (Cisnãdioara,Birthalm, Hãrman, Viscri, Roadeº,Archita, Prejmer), III. Antichita-te (Histria, Adamclisi, Blidaru,Orãºtie, Sarmisegetuza, Slãtiniþa),IV. Biserici pictate din nordulMoldovei (Putna, Voroneþ, Mol-doviþa, Suceviþa, Dragomirna,Neamþ, Probota, Secul, Râºca), V.Mânãstirile din lemn din Mara-mureº (ªurdeºti, Rogoz, Ieud,Bârsana, Rozavlea). Remarcãmprezenþa în expoziþie a imaginilormãnãstirilor din spaþiul familiarnouã, Curtea de Argeº ºi Hure-zu, precum ºi aceea a PalatuluiParlamentului, un incontestabilreper contemporan. Nu lipsescnici peisaje unice, cum ar fi celedin Munþii Perºani, „Colinele” dela Movile sau Delta Dunãrii.

(N. Marinescu)

CONCURSUL NAÞIONAL DE POEZIE„TRAIAN DEMETRESCU” - TRADEMediþia a XXXI-aCRAIOVA, 23-24 octombrie 2009

REGULAMENT

Sub egida Consiliului Local ºi a Primãriei Municipiului Craio-va, Casa de Culturã „Traian Demetrescu” Craiova ºi Revista„Mozaicul”, organizeazã în perioada 23-24 octombrie 2009, ediþia aXXXI-a a Concursului Naþional de Poezie „Traian Demetrescu”(TRADEM). Juriul concursului va acorda premii ºi va publica lucrã-rile premiate, dupã cum urmeazã:

♦ Premiul TRADEM – în valoare de 1000 lei♦ Premiul I – în valoare de 800 lei♦ Premiul al II-lea – în valoare de 600 lei♦ Premiul al III-lea – în valoare de 500 lei♦ un premiu special – în valoare de 500 lei pentru un autor

din OlteniaLucrãrile pentru concurs, constând în grupaje de 5 – 7 poezii,

redactate (dactilografiate) în câte 3 exemplare, vor fi trimise pânã ladata de 7 octombrie a.c., pe adresa:

Casa de Culturã „Traian Demetrescu”Str. Traian Demetrescu, nr. 31

Craiova, jud. Dolj, cu menþiunea „PENTRU CONCURS”.

Poeziile trimise nu vor purta semnãturã, ci un motto ales de autor.Plicul cu poeziile va conþine încã un plic închis, care în loc de adresãva purta acelaºi motto, iar în interiorul lui se vor menþiona numele ºiprenumele autorului, vârsta, adresa ºi telefonul.

La concurs pot participa creatori care nu sunt membri ai UniuniiScriitorilor din România ori ai altor asociaþii de scriitori ºi care nu aupublicat un volum individual de poezie. Câºtigãtorii vor fi invitaþi laCraiova pentru premiere.

Pentru participanþii invitaþi la manifestãri, Casa de Culturã „TraianDemetrescu” Craiova va asigura cheltuielile prilejuite de participa-rea la acest eveniment, iar transportul va fi asigurat de participant.Relaþii suplimentare la telefoanele: 0351413368, 0351413369,0723919750, 0740414230;

e-mail: casa_cultura_traian_demetrescu@yahoo.com

strada Traian Demetrescu, nr.31. Casa de culturã

16 , serie nouã, anul XII, nr. 7 (129), 2009

Nicolae Marinescu: Mã bu-cur sã vã revãd dupã numai unan la Craiova, cu ocazia expo-ziþiei deschise la Muzeul de Artãdoamnei Alma ªtefãnescu-Schneider ºi vã mulþumesc pen-tru cã aþi acceptat aceastã con-vorbire, pe care v-am propus-opentru cã, în condiþiile societã-þii bazate pe economia de piaþã,arta plasticã româneascã resim-te acut absenþa instituþiei careeste galeria de artã ºi a persoa-nelor calificate pentru a o susþi-ne. Dumneavoastrã cum aþiajuns la aceastã iniþiativã?

Doina Talmann: Nu este atâtde surprinzãtor cum ar putea pã-rea, dacã vã gândiþi cã am stu-diat arhitectura ºi cã eu însãmisunt pasionatã de picturã, desi-gur în timpul liber. Pot spune cã,dacã pãrinþii nu m-ar fi îndemnatsã aleg o profesie din care sã pot

noi ceva care sã creeze o punteîntre Germania ºi România. Or,cultura are aceastã calitate de aînlesni, când existã pasiune ºipricepere, comunicarea între oa-meni ºi între comunitãþi. De ace-ea am întemeiat ºi o asociaþie cul-turalã, cu o paletã diversã de pre-ocupãri artistice: literaturã, film,muzicã, teatru, din care fac partemai multe persoane interesate,români ºi germani, cãutând sãdezvolte schimburi culturale în-tre cele douã þãri. Sigur, eu mãpreocup mai ales de arta plasti-cã. De altfel, asociaþia noastrã arenumele semnificativ „Danu-bium”, pentru cã am vãzut înDunãre expresia naturalã a uneilegãturi fireºti: izvorãºte din Ger-mania ºi este atât de importantãpentru România! Chiar logoulnostru, sigla, reprezintã o frântu-rã din Dunãrea albastrã. Este de

mani în Româ-nia?

D.T.: Cândam deschis galeria,mi-am pus întrebarea: Ceva deosebi galeria mea decelelalte galerii? ªi am de-cis cã acesta va fi elementul eide identitate. Pe lângã artiºtigermani ºi cei din Europa de vest,ce sunt reprezentaþi în foartemulte dintre galeriile germaneexistente, KunstART oferã unportfolio bogat de artiºti ro-mâni, cu intenþia ºi scopulde a prezenta publiculuigerman o imagine a miº-

cãrii artei vizualecontemporane româ-ne. Organizãm ver-nisaje la 4-6 sãptã-mâni.

Anul trecutam deplasat pri-ma datã o ex-poziþie cu doiartiºti tineri,r ep rezen-

tanþi ai Academiei de Artã dinMünster cãtre România (Muzeulde Artã Jean Mihail din Craiovaºi Galeria de Arta Contemporanaa Muzeului Brukenthal, Sibiu). Înacest an Galeria KunstArt dinBochum prezintã împreunã cuMuzeul Naþional de Artã Con-temporanã la Bucureºti ºi Craio-va expoziþia unei românce, Almaªtefãnescu-Schneider, care, dupãun debut fulminant în România,unde a ºi câºtigat în 1978 MarelePremiu Naþional pentru Graficã,acordat de Uniunea ArtiºtilorPlastici, a plecat în 1979 în Ger-mania, stabilindu-se la Dort-

mund, ºi a continuat activitateaºi a fãcut o carierã în care trãirileºi reprezentãrile româneºti rãmânelemente constitutive. Iatã-neacum ºi la Muzeul de Artã dinCraiova!...

Dar galeria noastrã, care estedestul de micã, 65 mp, organizea-zã expoziþii ºi în spaþii neconven-þionale care ni se oferã, cum a fostaceea a lui Mihai Þopescu, de laTribunalul Suprem al LanduluiRenania de Nord - Vestfalia.

N.M.: Mihai Þopescu este la-ureat al Premiului pentru artãplasticã „Constantin Lecca”,acordat de revista „Mozaicul”ºi un prieten al nostru. O sã-lregãsiþi de altfel în cartea meade convorbiri cu artiºti plastici,Clipa captivã. De aceea vã rogsã povestiþi cititorilor noºtri cumaþi realizat aceastã colaborare.

D.T.: ªtiam cã artiºtii sticlariromâni sunt foarte buni, cã reali-zeazã lucruri excepþionale. Mi-ampropus sã aduc în Germania de lanivelul cel mai de sus al acesteiarte Þopescu, Nemþoi erau vâr-furi. L-am cãutat pe Mihai Þopes-cu, pe care l-am descoperit foar-te deschis. Tribunalul Suprem alLandului inaugura o extindere cuun hol imens din sticlã, extrem deluminos ºi elegant. Acolo, lucrã-rile lui, înalte de câte 2 pânã la 4metri, ºi-au gãsit, dupã cum elînsuºi a spus, cadrul generoscare le punea cu adevãrat în va-loare. A fost un mare succes, ex-poziþia a fost bine mediatizatã,iar Tribunalul a achiziþionat treilucrãri pentru a rãmâne expusepermanent.

Cu acest prilej Mihai Þopes-cu mi-a vorbit despre domnulFlorin Rogneanu ºi Muzeul deArtã din Craiova, ºi iatã-mã pen-tru a doua oarã aici. Vreau sãadaug cã a expune într-un spaþiuatât de cald este indiscutabil oonoare ºi o mare bucurie.

din păcate înRomânia

finanţările se facpe picior, de pe

o zi pe altaN.M.: Alþi invitaþi impor-

tanþi?D.T.: În 2008 am organizat un

festival intitulat „Zilele culturiiromâneºti în Bazinul Ruhr”, pen-tru cã la anul va deveni capitalãculturalã europeanã, de fapt pen-tru prima datã o întreagã regiuneva dobândi aceastã calitate. Mir-cea Cãrtãrescu a fost invitat pen-tru o lecturã publicã, moderatorfiind Gerhard Csejka, un eseistgerman de origine românã, tradu-cãtor al romanului Orbitor, pen-tru care a primit chiar un premiude 25000 Euro, ceea ce spunedestul. Manifestarea s-a desfã-ºurat la Muzeul de Artã din Bo-chum, în forumul de spectacoleal muzeului (250 de persoane).Dupã ce a fost prezentat, MirceaCãrtãrescu a citit puþin în limbaromânã, trezind publicului ger-man o puternicã impresie prinasemãnarea limbii române cu ita-liana, apoi, dupã pauzã, un actorde la teatrul din Bochum a cititun fragment amplu din Orbitorºi o nuvelã întreagã din De ce

rte

Doina Talmann: „...în Germania lumea ºtie:«cultura e bunã. trebuie sã ajutãm!»”

trãi, sugestie pe care am ascul-tat-o, aº fi urmat o Academie deArtã. Aºa cã dupã ce m-am stabi-lit în Germania, la Bochum, cândm-am decis sã intru într-o activi-tate lucrativã, ideea de a deschi-de o galerie de artã, numitã Kun-stART, a venit destul de firesc.Sigur, m-am informat mai întâi cepresupunea asta, mi-am fãcut unplan ºi niºte socoteli ºi am deciscã am datele pentru a susþine unasemenea proiect. Au contat ºischimbãrile din România, pentrucã la Bochum este o comunitateromâneascã ºi asta m-a îndemnatsã spun cã trebuie sã facem ºi

la sine înþeles cã galeria ºi funda-þia se susþin reciproc. Împreunãam organizat anul trecut expozi-þia Alexandru Rãzvan ºi SorinTara, care a creat acel imens scan-dal, care vã este cunoscut.

să expui în Muzeulde Artă din

Craiova este oonoare și o mare

bucurieN.M.: Sã înþeleg cã vã pro-

puneþi sã prezentaþi artiºti ro-mâni în Germania ºi artiºti ger-

Lecturã Mircea Cãrtãrescu (2008) ð

Expoziþia Þara (2008)

, serie nouã, anul XII, nr. 7 (129), 2009 17

rte

iubim femeile, trezind un mareinteres. A fost un mare succes,colaborarea cu o librãrie impor-tantã din Bochum, care a organi-zat un stand cu cãrþile lui MirceaCãrtãrescu, ºi publicitatea în pre-sa germanã aducându-ne alãturide publicul român din comunita-te, venit în numãr mare, ºi un largpublic german. Manifestarea afost întregitã ºi de o parte muzi-calã susþinutã de Leontina Vãdu-va ºi George Petean.

Intenþia noastrã este de a con-tinua în acest an ºi de a ne în-scrie mai consistent la anul înprogramul Capitalã culturalã eu-ropeanã. Din pãcate, în Româniafinanþãrile se fac pe picior, de peo zi pe alta, astfel cã, neavândconfirmat parteneriatul româ-nesc, nu ne-am putut înscrie învolumele deja publicate careanunþã manifestãrile din 2010.Sigur, am primit sigla festivalu-lui, vom fi luaþi în considerare înmaterialele publicitare din acelan, afiºe, pliante etc., ceea ce neface sã perseverãm.

când eștila început,

contează totul

N.M.: Cum rezolvaþi proble-mele financiare inerente uneigalerii de artã, fiindcã, înaintede un profit potenþial, existã

sã-i cunosc pe aceia care atragatenþia, se aratã capabili sã reali-zeze lucruri deosebite. Cu artiºtiiconsacraþi este oarecum mai sim-plu. Citesc, frecventez târguri deartã, expoziþii, galerii unde expunaceºtia, urmãresc cui se dau pre-mii de artã. M-am înscris într-oasociaþie profesionistã a galeriº-tilor, care trimite diverse informa-þii membrilor sãi. Dar galeriileunde expun aceºti artiºti sunt frec-ventate de oameni cu mulþi bani,care colecþioneazã dupã anumitecriterii, ºi atunci problema mea cagalerist rãmâne pânã la ce nivelajung. Sigur cã pe mãsurã ce ni-velul de recunoaºtere creºte, vinartiºti mai mulþi ºi mai importanþisã-þi batã la uºã, iar tu poþi alegepotrivit opþiunilor ºi posibilitãþi-lor tale. Primesc sãptãmânaldouã, trei mail-uri ºi scrisori dincare selectez pe cei care vor ex-pune. Când eºti la început, con-teazã totul, distanþa de unde vineartistul, deci costul transportu-lui, al asigurãrii º.a.m.d. Puteamsã investesc de la început maimult, sã deschid o galerie de treiori mai mare, investind artiºti maiscumpi. Am ales sã cresc pe mã-surã ce învãþ, pas cu pas.

În ce priveºte publicul, trebu-ie sã spun cã galeria mea este încentrul oraºului Bohum, nu pestrada cea mai scumpã, dar la 2minute de ea. Astfel cã totul poa-te fi vãzut foarte uºor, chiar sea-

este o creaþie autenticã, origina-lã. Mã bucur cã aceia care aucumpãrat odatã revin, ºi de mul-te ori i-am auzit spunând cã nuvor mai veni o vreme, pentru cãnu se pot abþine sã cumpere dinnou.

N.M.: Ce personal este anga-jat la galerie?

D.T.: Este un domn german cucare lucrez ºi la „Danubium”, fi-indcã a trebuit sã mã gândesc cãvizitatorii vor fi mai familiari cucineva care vorbeºte fãrã accent,chiar dacã pun steagul românesc.Mai este un istoric de artã carelucreazã trei zile pe sãptãmânã,cu bachelor în artã, care îºi dã înanul urmãtor masteratul, ºi altedouã studente în istoria artei, carene ajutã când este nevoie, cândpunem o expoziþie sau când o dãmjos. Colaborãm cu doamna Dr.Kessler de la Muzeul de Artã dinBochum, cu critici de artã, desig-neri, consultanþi media º.a.m.d.

este importantgradul de libertate

pe care îl amN.M.: Galeria reprezintã pen-

tru dumneavoastrã un hoby sauun serviciu, o sursã de existen-þã?

D.T.: Dacã înþelegem cã trãiescdin aceastã activitate, atunci esteun hobby. Dar nu trebuie ca ga-leria sã cearã lunã de lunã inves-

tiþii, ea trebuie sã-ºi scoatã chel-tuielile ºi sã îmi aducã ºi un pro-fit. Sunt multe nopþi în care nudorm pentru cã trebuie sã plãtescasigurarea, chiria, telefonul, inter-netul, electricitatea, salariile etc.Nu este numai roz, dar prefer sãnu mã gândesc la ceea ce fac euca la un serviciu, fiindcã pentrumine este important gradul de li-bertate pe care îl am. Esenþial este,însã, cã galeria trãieºte ºi cã pro-greseazã constant. Acum ne re-facem site-ul, fãcut la început cubani puþini, pentru el lucrând câþi-va tineri foarte talentaþi. Anul tre-cut am participat pentru primadatã la un târg de artã, nu din celemai scumpe, unde galeriilor de osutã de ani ca ºi celor noi li sepune la dispoziþie aceeaºi supra-faþã, 3,5 mp, foarte democratic.Este nivelul pe care mi-l pot per-mite deocamdatã.

N.M.: Care este sprijinul pecare un galerist îl primeºte înGermania?

D.T.: Primeºte!...Trebuie sãspui: Bitte!, Bitte! Vã rog!, Vãrog! ªi poate primeºti ceva… Esteimportant sã ai un proiect clar, sãspui exact ce vrei ºi sã cointere-sezi într-un fel pe cel solicitat.Poþi primi o anumitã sumã de bani,dar mai degrabã eºti ajutat cuceva care nu sunt bani. Primãriaîþi poate oferi o salã pentru des-fãºurarea manifestãrii, cinevacare are o tipografie îþi poate faceafiºe sau niºte pliante. Sau nu te

cheltuieli inevitabile supravie-þuirii? ªi cum vã informaþi pen-tru a selecta artiºtii pe care îipromovaþi ºi, deopotrivã, pen-tru a vã atrage publicul intere-sat sã achiziþioneze opera deartã?

D.T.: Sunt douã întrebãri esen-þiale. Voi rãspunde pe rând. Douãcategorii de artiºti mã interesea-zã: artiºti consacraþi ºi tineri ar-tiºti, în al cãror viitor cred. Pe ceitineri îi urmãresc chiar din facul-tate. Merg regulat ºi îi vãd în ate-lierele în care lucreazã, cele maiimportante pentru galerie fiind laDusseldorf ºi Münster. Academiade Artã are o sãptãmânã cândeste permis accesul oricui doreº-te sã ºtie ce se întâmplã acolo,dar eu, ca galerist, intru ºi altfel,pentru cã îi cunosc pe cei maimulþi dintre ei. Am astfel ocazia

poate ajuta pentru cã are dificul-tãþi, deºi altã datã a fãcut-o…

Trebuie sã te agiþi ºi sã ºtii cãnimeni nu spune: „Vai, voi sun-teþi? Cum sã nu, trebuie sã vãdãm!” Deosebirea este cã în Ger-mania lumea ºtie: „Cultura e bunã.Trebuie sã ajutãm!” Dar pânã laurmã nu eºti singur, sunt ºi alþiiºi trebuie sã lupþi ca sã reuºeºticeea ce îþi propui. Mai scrii o scri-soricã, mai baþi la uºi, te agiþi...Iar când nu obþii ce þi-ai propus,îþi reajustezi proiectul dupã posi-bilitãþile pe care le ai.

N.M.: Ce proiecte vã preocu-pã în mod special pentru viitor?

D.T.: Continuarea festivalului„Zilele culturii româneºti” în per-spectiva Capitalei Culturale dinBazinul Ruhr, în 2010, ºi aduce-rea la târgul de artã „Contempo-rany Art Ruhr” a tânãrului artistplastic Valeriu ªchiau, pe carel-am vãzut într-o micã galerie deartã de pe ªelari (Bucureºti – n.n.),unde gãseºti cam tot ce este maireprezentativ în plastica româ-neascã. Va fi un prilej pentru aîntâlni publicul pe care mi-am pro-pus sã îl atrag. Sigur, vor conti-nua expoziþiile curente ºi voi iden-tifica noile oportunitãþi.

ªi mã voi bucura sã urmãresc„Mozaicul” pe internet!...

* Aici convorbirea s-a înche-iat, fiindcã începea vernisajul ex-poziþiei Almei.

ra, dupã închidere, când luminilerãmân aprinse. Cu douã, trei zileînainte de vernisaj ziarele primesco micã invitaþie cu câteva cuvin-te despre artist. Uneori este pre-zentatã ca ºtire, un reporter vinela deschidere ºi publicã o croni-cã, astfel cã publicul este infor-mat. În afarã de asta, ne-am fãcuto bazã de date cu persoanele careau cumpãrat sau, pur ºi simplu,au intrat ºi au manifestat interes.Lor le trimitem un mail de infor-mare, relaþia fiind simplã, ieftinãºi perfect sistematicã, graþie po-sibilitãþilor calculatorului.

Ca structurã, publicul nostrueste format de la profesorul deliceu la directorul de bancã, per-soanã cu un bun statut social,nu însã milionar. Niciodatã însãnu este o persoanã fãrã o educa-þie ºi o apreciere pentru ceea ce

ExpoziþiaMihai

Þopescu(2007)

Expoziþia Radvan (2008)

Concertul Vãduva-Petean (2008)

ð

18 , serie nouã, anul XII, nr. 7 (129), 2009

rte

Concurs naţional de dramaturgieiniţiat de Teatrul Naţional„Marin Sorescu”, Craiova

La finalul spectacolului-lecturã din piesele lui Ion D. Sîrbu,directorul general al TNC, Mircea Corniºteanu, a provocatscriitorii ºi dramaturgii contemporani: cea mai bunã drama-

tizare a Jurnalului unui jurnalist fãrã jurnal de Ion. D. Sîrbu, va fipusã în scenã în stagiunea urmãtoare a TNC.

Concursul este deschis tuturor creatorilor români din þarã ºi dinstrãinãtate.

Lucrãrile vor putea fi trimise pe adresa Teatrului Naþional „MarinSorescu”, str. Al. I. Cuza, nr 11, cod, 200585, la secretariatul literar,începând cu 15 septembrie, pânã pe 31 decembrie a.c.

În perioada 17-27 iunie, laCraiova, au avut loc mani-festãri culturale prilejuite

de punerea în practicã a proiec-tului Ion D. Sîrbu – posteritateascriitorului. 90 de ani de la naº-tere, 20 de ani de la moarte. Pro-iectul a fost realizat prin contri-buþia Uniunii Scriitorilor din Ro-mânia – Filiala Craiova, Univer-sitatea din Craiova – Facultateade Litere, Teatrul Naþional „Ma-rin Sorescu”.

Debutul manifestãrilor, iniþia-te de scriitorul Ioan Lascu, direc-tor de proiect, s-a produs mier-curi, 17 iunie, ora 18.00, la sala„Ion D. Sîrbu” a T.N.C., cu un ci-clu de conferinþe cu tema Ion D.Sîrbu – secretar literar la Naþi-onalul din Craiova, cu aportullui Mircea Corniºteanu, Emil Bo-roghinã, Ioan Lascu, NicolaeCoande, Toma Velici. A urmat unspectacol-lecturã cu fragmentedin câteva piese scrise de Ion D.Sîrbu: „Arca Bunei Speranþe”,„Frunze care ard”, „Covor olte-nesc” ºi „Pragul albastru”. Auinterpretat roluri din piesele men-þionate actorii Ilie Gheorghe, Mi-rela Cioabã, Angel Rababoc, GinaCãlinoiu. Ilie Gheorghe l-a evo-cat emoþionant pe Ion D. Sîrbu,pe care l-a întâlnit, providenþial,dupã cum ºi-a amintit, chiar înanul absolvirii facultãþii de profil.

O expoziþie documentarã cuafiºe ºi fotografii din piesele dra-maturgului a fost amenajatã înfoaierul teatrului. Sâmbãtã, 20 iu-nie, ºi miercuri, 24 iunie, de la ora11.00, la Biblioteca Judeþeanã„Alexandru ºi Aristia Aman” aufost audiate lecturile publice înlimbile românã, francezã ºi engle-zã ale unor tinerii traducãtori

Ion D. Sîrbu – 90 de ani de la naºteremembri ai cercului de profil IN-TERCULTURA de la Facultateade Litere. Opera vizatã a fost Jur-nalul unui jurnalist fãrã jurnal,iar traducerile au fost coordona-te de conf. univ. dr. Ioan Lascu,Anda Rãdulescu ºi Victor Olaru,de la Facultatea de Litere, secþiatraducãtori.

Omagierea lui Ion D. Sîrbu acontinuat sâmbãtã, 27 iunie, laBiblioteca Francezã „Omnia”,unde au avut loc lucrãrile coloc-viului naþional pe tema Raporturivalorice ºi estetice stabilite în-tre opera antumã ºi operapostumã a lui Ion D. Sîrbu. Auparticipat scriitori, universitari ºicercetãtori din Iaºi, Piteºti, Petro-ºani ºi Craiova, dintre care amin-tim pe Elvira Sorohan (lucrarea afost cititã de Ioan Lascu), Nico-lae Oprea, Mihai Barbu, MarianBoboc, George Popescu, TomaGrigorie, Mircea Moisa, IoanLascu, Nicolae Coande, DoruNicolae Pãtru, Toma Velici, FloriBãlãnescu, Dumitru AugustinDoman etc. La manifestãri a par-ticipat ca invitat de onoare soþiascriitorului, doamna Elisabeta Sîr-bu. La finalul simpozionului a fostcitit un text scris de Paul Gomaspecial pentru acest moment.

Actorii Emil Boroghinã ºi Re-mus Mãrgineanu, ca ºi d-na. Di-dina Davidescu, prietenã apropia-tã a familiei Sîrbu, au þinut sã-levoce pe cel care, într-un articolpublicat în 1965, în „Ramuri” seautodefinea astfel, din posturade secretar literar: „Faþã de dra-maturg am punctul de vedere alcriticului; faþã de consiliul artis-tic punctul de vedere al drama-turgului; faþã de regizorul pieseiam punctul de vedere al consi-

liului; faþã de actori punctul devedere al regizorului; faþã de pu-blic am toate punctele de vedere.Faþã de cronicarii dramatici nici-unul. ªi, totuºi, sunt acuzatuneori cã prea þin la punctul meude vedere”.

Comunicãrile participanþilorvor fi publicate ulterior în corpu-sul unui volum intitulat CaieteleColocviului Naþional Ion D. Sîr-bu, Craiova, 27 iunie 2009.

Pentru a încununa manifestãri-le dedicate vieþii ºi operei lui GarySîrbu, duminicã 28 iunie, în ziuaîmplinirii a nouã decenii de la naº-

Teatrul Colibrila Festivalul de laSilistra, Bulgaria

Teatrul „Colibri” Craiovaa participat, în perioa-da 25 -30 mai 2009, la

cea de-a X-a ediþie a FestivaluluiInternaþional de la Silistra – Bul-garia cu spectacolul Motanulîncãlþat, în regia lui Villi PerveliNicolov, scenografia EugeniaTãrãºescu Jianu. În paralel cufestivalul, actorii Teatrului „Co-libri” Craiova au luat parte la celde-al VII-lea Laborator Internaþi-onal „Yanbibyan”, coordonat deregizoarea Teodora Galabova ºide scenografa Valentina Gherma-nova, realizând un spectacol co-mun al trupelor de teatru de pã-puºi participante (din þãri ca Ro-mânia, Norvegia, Turcia, Moldo-va, Albania, Bulgaria), „Voiniculdin gradina cu mere de aur”, dupãun basm bulgar.

Spectacolul a fost un pretextpentru prezentarea tradiþiilor ºiobiceiurilor populare, pentru maibuna cunoaºtere a specificuluinaþional, pentru împletirea stilu-rilor de lucru al trupelor într-un

curent unitar. Un voinic îºi cautãmãrul de aur trecând de la o þarãla alta ºi aflã câte ceva despreoameni ºi obiceiuri, dansuri ºiportul popular. Pãpuºile specta-colului au vorbit despre specifi-cul tradiþiilor fiecãrei þãri în limbalor, ele fiind realizate de cãtre ac-tori din pãrþi de costum naþional,ºtergare, baticuri, curele ºi tiugi.Lucrul împreunã la acest specta-col a însemnat o ºcoalã pentrufiecare trupã.

Pãpuºarii români Mugur Pri-sãcaru, Oana Stancu, AdrianaIoncu, Iulia Cârstea, Alis Ianosau evoluat într-o scenetã pe me-lodia „Periniþei”, consideratã celmai savuros moment al specta-colului comun. În conferinþa depresã care a urmat, s-a spus de-spre români cã sunt pe scenã „caun vânt, ca o vijelie” (regizoareaTeodora Galabova), iar criticul deteatru Doicina Simigherska de laUniversitatea din Sofia a subli-niat prestaþia lor artisticã de ex-cepþie. (D.B)

Sub acest titlu s-a verni-sat pe 3 iulie o nouã ex-poziþie la Galeria Arta. Au

fost expuse lucrãri semnate deartiºti plastici din oraºele mai susamintite. Se pot contempla crea-þii semnate de Ioana Fluieraºu,Emil Bãnuþi, Silviu Bârsan, GabrielGiodea, Adrian Sandu, Bela Tar,Rafael Mateas, Sorin Scurtules-cu, Matyas Lazslo º.a. Sculptu-rã, picturã, graficã, o adevãratãdesfãtare pentru ochiul muncitde atâtea alte imagini cotidiene.

Luate individual, cele mai mul-te lucrãrile plac, impresioneazã,spun ceva, chiar ºi nouã, neini-þiaþilor. Condiþia majorã este sãne facem curaj ºi sã intrãm în ga-lerie. Lucru destul de greu de fã-cut tocmai azi, pe vremea PR-ilor,a profesioniºtilor (comunicatori,curatori etc.). Pornitã dintr-o ideegeneroasã, expoziþia riscã sã setopeascã în acelaºi anonimat cucare aproape cã ne-am obiºnuitcând vine vorba de evenimenteculturale (din toate domeniile).Cum-necum, ºi de data aceastaaerul de improvizaþie a luat multdin strãlucirea a ceea ce ar fi pu-tut fi eveniment. Deºi sunt spec-taculoase, lucrãrile sunt pe ne-drept puse în umbrã de panota-rea haoticã, de organizarea parcãîn pripã (în eterna pripã!), iar ex-poziþia a fost lãsatã în plata uneinemeritate banalitãþi. Dar... la cri-tique est aisée et l’art est diffici-le, cum spunea poetul. (XKN)

Craiova-Arad-Timiºoara-Reºiþa

terea lui, la Petroºani, pe zidurile atrei clãdiri unde a locuit cândvascriitorul, au fost dezvelite, cu con-cursul Sindicatului Liber al MineiLivezeni, plãci comemorative.

Finanþatori ai proiectului aufost Consiliul Judeþean Dolj ºiLoteria Românã.

(Red.)

Valentin Boboc (foto: G.Giodea)

, serie nouã, anul XII, nr. 7 (129), 2009 19

niv

ers

ali

an

ive

rs

ali

an

ive

rs

ali

a

unei întregi axe culturale, al unui întreggrup. Regret cã nu am inclus Balcanii maimult, dar ar fi fost nevoie de patru luninumai pentru asta. Existã Croaþia, Slove-nia, Bosnia, Serbia, Macedonia... toatãfosta Jugoslavie, ar fi de spus o povestenemaipomenitã. Am pus niºte accente,pentru a fi siguri cã suntem coerenþi ºi cãputem comenta mai ales faþã de publiculnostru, evident în speranþa cã fiecare vaînþelege bine cã este doar începutul ºi cãfiecare va continua sã spunã poveºti. Astaînseamnã cã operatorii ºi responsabilii deinstituþii care ne sunt parteneri pot conti-nua, dacã vor, sã menþinã acele reþele, le-gãturile cu artiºtii, ºi cã locuitorii vor facece au fãcut ºi în cazul Indiei – dupã mani-festãri francezii au fãcut numeroase cãlã-torii. Sper cã ºi acum vor cãlãtori în acesteþãri, curiozitatea lor sper sã depãºeascãacele cliºee ºi chestiunile legate de Uniu-nea Europeanã, ºi în sens invers sper cãpartenerii noºtri care au venit aici vor dorisã profite de relaþiile cu oraºele, cu aso-ciaþiile, cu locuitorii, cu structurile cultu-rale care le-au fost parteneri în aceste pro-iecte.

Nu obligăm pe nimeni,dar sperăm ca oamenii

să profiteA.B.: Exact, voiam sã întreb dacã exis-

tã consecinþe, rezultate, prelungiri aleacestor manifestãri?

E.V.: Este posibil, dar nu obligatoriu.Noi organizãm manifestãri efemere: trei-patru luni dedicate unei teme. O speculãmdin plin. Cu artiºtii avem o comunicarefoarte puternicã, apoi ne oprim. ªi pregã-tim un alt subiect. În tot acest timp însã,existã operatori care lucreazã, responsa-bili de instituþii culturale care pot foartebine sã continue. În cazul Indiei, existãcâteva asociaþii care continuã sã o pro-moveze. De Europa Centralã suntem multmai aproape, în autocar sau cu trenul sun-tem aproape de majoritatea oraºelor. Înafarã de Moscova, care este mai îndepãr-tatã, se ajunge rapid chiar ºi la Istanbul.Sperãm ca lucrurile sã continue. Nu obli-gãm pe nimeni, dar sperãm ca oamenii sãprofite.

A.B.: Dupã Europa XXL ce va urma?Dacã puteþi sã deconspiraþi... Africa,America Latinã?

E.V.: Nu, în 2010 ºi 2011 pregãtim câte omare expoziþie, pe anumite teme, aºa cumam fãcut în toþi aceºti ani. O operaþiune detipul Europa XXL va fi organizatã în 2012,anul Jocurilor Olimpice de la Londra. Depe continent, ca sã ajungi la Londra tre-buie sã treci mai întâi prin Lille. Aºa cãtimp de patru luni, depãºind cele trei lunide Jocuri Olimpice, vom monta o enormãoperaþiune în jurul temei „scriere contraimagine”.

A.B.: Publicul-þintã este cel de aici,din Lille ºi din vecinãtate sau turiºtiicare trec prin oraº?

E.V.: Îi vrem pe toþi. Vrem publicul nos-tru, compus din locuitorii regiunii transfron-taliere. Este publicul alãturi de care trãim.Aici muncim, de aici vin finanþãrile, esteprin urmare important sã lucrãm cu ei, pen-tru cã avem numeroase proiecte în perspec-tivã, proiecte participative. Aº vrea sã amin-tesc cã am organizat ateliere timp de ºaseluni, pentru a crea un cor compus din o miede voci în ziua deschiderii manifestãrilor, înfinal având o mie ºase sute de persoanecare au cântat în toate limbile europeene,în cadrul acelei parade la care au participat200.000 de persoane. Dincolo de aceºti lo-cuitori, sigur cã încercãm sã atragem ºi tu-riºtii; turiºtii vin din Belgia, de la Paris, de laLondra, au fost foarte mulþi în comparaþiecu India 2006; încercãm sã fim recunoscuþidin ce în ce mai mult de cei care încã nu auavut timp sã vinã, pentru a-i face sã gân-deascã încontinuu asupra acestei Europe

aºa cum o imaginãm; trebuie însã ca oame-nii sã vinã.

A.B.: În rândul colaboratorilor exis-tã câteva asociaþii ale bulgarilor, aleromânilor, ale polonezilor.

E.V.: Existã în zona metropolitanã câte-va asociaþii organizate în spirit comuni-tar; sunt maghiarii, dar sunt studenþi, suntmulþi români, pentru cã desigur Româniaeste apropiatã din punct de vedere cultu-ral, sunt mai ales polonezi; existã foartemulþi turci, dar au organizaþii profesionale– am reuºit sã organizãm o operaþiune îm-preunã cu ei – ºi existã cehi. Existã douãorganizaþii cehe. În rest, sunt mai degrabãpersoane individuale decât asociaþii, darde fiecare datã s-au implicat în proiectepentru a-ºi putea arãta propriile virtuþi ºicunoºtinþe. Recent, organizând un eveni-ment despre Ungaria, am realizat cã existãun numãr foarte mare de studenþi care aufost extrem de încântaþi sã fie incluºi înaceste proiecte pe care le-am intitulat Eu-ropa fictivã, proiecte realizate în cartiere-le oraºului ºi în 55 de comune din jur, cumomente-cheie pe o temã geograficã.

tot ceea ce ne dorim esteca, dincolo de propriilegusturi și dorinţe, să îi

facem să descopere cevanou

A.B.: Pânã în prezent sunteþi mulþu-mit de reacþiile presei?

E.V.: Da, avem reacþii foarte, foarte bune.Chiar azi existã o paginã întreagã în Libé-ration, despre Marc Raidpere4 . Nu, nu netemem, deoarece este clar cã întotdeaunaîncercãm sã montãm momente-cheie im-portante, expoziþii foarte puternice. Exis-tã 3-4 lucruri pe care nu le trecem cu vede-rea niciodatã: arta în stradã, mai alesAES+F cu Îngeri ºi demoni5 . Din 2004 amocupat spaþiul public, pentru cã aici trã-iesc oamenii; nu suntem închiºi în spaþiioficiale. În al doilea rând, sunt marile ex-poziþii, care atrag un numãr mare de zia-riºti, deoarece sunt strãlucitoare ºi rãsu-nãtoare. Apoi existã artele spectacolului,care au o laturã mai festivã ºi care ne per-mit sã aliem introspecþia, dar ºi distracþia(nu suntem aici ca sã ne plictisim); com-pletãm, bineînþeles, cu proiectele pe carele-am menþionat deja, ºi cu întâlniri ºi dez-bateri, întâlniri literare ºi dezbateri pe pro-bleme europene într-un sens larg, din 14mai. Asta ne permite sã facem lucrurile maiamuzante, pentru copii, pentru familii,pentru profesioniºti. Fiecare poate sã des-copere ceva în felul sãu; tot ceea ce nedorim este ca, dincolo de propriile gusturiºi dorinþe, sã îi facem sã descopere cevanou. Dacã au întrebãri, sã gãseascã rãs-punsuri care sã ducã la reflectare.

A.B.: Aþi amintit de copii: am vãzut cãexistã ºi o laturã didacticã, existã ate-liere; aþi prevãzut totul.

E.V.: Da, cultura este frumoasã, dar dacãne preocupãm doar sã avem artiºti pe sce-

nã în faþa publicului, acesta se saturã dupã5 minute. Am fost la vernisajul unei expo-ziþii de benzi desenate sârbeºti ºi croate.O scriitoare francezã care a trãit la Belgradºi pe care am întâlnit-o când am fost acoloa scris o carte despre forþa benzii desena-te independente. I-am coeditat cartea îm-preunã cu oraºul Saint-Etienne. I-am aduspe câþiva dintre graficienii ºi autorii debenzi desenate menþionaþi în carte, ºi aurealizat ateliere cu tineri ºi cu oameni maipuþin tineri. Acum a fost rândul unui liceuprofesional ai cãrui elevi au creat benzidesenate înpreunã cu Aleksandar Zograf,desenator sârb, ºi cu Jean-Jacques Tac-hdjian, un grafician tipograf din Lille. Afost prilejul unor întâlniri amuzante. Ast-fel de evenimente sunt marcante, nu nu-mai expoziþia, nu numai cartea, nu numaiatelierele din licee, ci toate laolaltã.

A.B.: Ca atelierul lui Dan Perjovschila Espace Pignon, în cariterul Bois-Blancs.

E.V.: Desigur. Fie cã este prezent aici, laTri Postal, cu o mare expoziþie importantã,pentru cã meritã asta, fie cã în acelaºi timpeste prezentat la Espace Pignon, un spa-þiu centralizat animat de o asociaþie decartier, ºi astfel punem în valoare tot ce aputut face. În al treilea rând, nu e rãu nicicã a putut avea un atelier într-o ºcoalã dealãturi. Totul capãtã sens.

A.B.: Aveþi vreo preferinþã, vreun eve-niment favorit, dintre cele deja prezenta-te?

E.V.: Sunt mai multe. Bineînþeles, sãr-bãtoarea de la deschidere rãmâne un mo-ment deosebit. Dupã ce ai pregãtit totultimp de un an de zile, ai 200.000 de persoa-ne care þi se alãturã în stradã, oameni careîncã nu ºtiu cât este de frumos, nu ºtiu cãde data asta e ºi mai interesant decât ma-nifestãrile dedicate Indiei. Cu toþii am con-tribuit cu propria energie pentru a fi siguricã vom avea un rezultat pe mãsurã. Nupoþi uita cã te-ai pregãtit timp de zece luniîmpreunã cu amatori, pentru ca aceºtia sãînveþe limbi ºi cântece pe care nu le cu-nosc (pentru cã sunt cu adevãrat amatori)ºi cã acest lucru a funcþionat. La fel ca lasfârºitul lunii decembrie 2003 când am lan-sat manifestãrile Capitalei europene a cul-turii cu 600.000 de oameni pe strãzile ora-ºului: o jumãtate de orã nu ne-am pututmiºca, atât de mulþi oameni au fost pre-zenþi. A trebuit sã declanºãm parada, cuultimele puteri. Astfel de momente rãmânîn memorie. Apoi, existã momente specia-le, în cazul meu sunt câteva concerte carem-au marcat, concerte despre Berlin, rockcu un grup polonez numit Mitch & Mitch,dar ºi întâlnirile culinare: barul Mleczny,bar cu lapte, tipic polonez, cu artiºti dinVarºovia care doreau sã pãstreze culturaunui tip de cantinã polonezã, ºi care s-auinstalat în acest bar de la Saint Sauveurunde timp de trei zile s-a mâncat mâncarepolonezã; trebuia sã stai la coadã, cei careserveau vorbeau numai în polonã, mâncaipe feþe de masã de cantinã, iar lumea stã-tea la coadã pânã la 4 dupã-masã pentru amânca. A fost o atmosferã incredibilã, am

(Urmare din pagina 20)

Europa XXL

vã recomandã

Revista„Mozaicul”

Nicolae Davidescu – Viaþa ºi operaeste, la origine, teza de doctorat a MireleiMitu. Cartea aduce în prim plan figura unuisimbolist important al culturii autohtone,reþinut de istorie drept „cel mai importantcritic simbolist” din literatura românã. Cuo biografie problematizantã, dar ºi cu obibliografie impresionantã, N. Davidescubeneficiazã acum de un studiu aplicat, ex-haustiv, ºi care completeazã tabloul sim-bolismului românesc.

www.aius.ro

Volumul poate fi comandat

direct, la sediul Editurii

Aius Craiova, la

tel./ fax 0251 596 136 ºi

0745 438334 sau prin

magazinul virtual de pe

www.aius.ro

NicolaeDavidescu.Viaþaºi opera

Editura Aius, 280 p., 20 lei

de Mirela Mitu

sãrbãtorit împreunã cu polonezi dintre caredoar câþiva vorbeau franceza. Sunt astfelde momente care funcþioneazã foarte bine,o mulþime de astfel de momente, lucrurimãrunte întâmplate în cartiere ºi în oraºe.Apoi, pe lângã asta, sunt marile concerte,concerte extraordinar de frumoase la Operãcare te marcheazã, cu György Ligeti, deexemplu, ºi derviºii rotitori. Întregul pu-blic a mers de la Operã într-o cafenea undeaceºtia au explicat cine sunt. Sunt momenteîntre spiritualitate ºi tandreþe, violenþã,rock, un întreg univers, greu de separat.

Interviu de Andreea Bratu27 mai 2009, Tri Postal, Lille

1 Lille a fost Capitala europeanã a culturiiîn 2004, alãturi de Genova (Italia)

2 Frontierele invizibile, o serie de cinci mariproiecte ale unor artiºti europeni, plus instala-þii, video ºi creaþii în direct, între care ºi cea alui Dan Perjovschi.

3 Fostã garã transformatã în centru cultu-ral ºi de agrement în 2009, pentru EuropaXXL.

4 Artist din Estonia.5 Statui uriaºe amplasate în centrul oraºu-

lui, reprezentând copii angelici ºi diabolici.

20 , serie nouã, anul XII, nr. 7 (129), 2009

Andreea Bratu: În primulrând, de ce acest festival?

Emmanuel Vinchon: Nu esteun festival, nu folosim niciodatãacest termen. Este o problemãmult mai delicatã. De la Capitalaeuropeanã a culturii1 ne-am dataseama cã existã o anumitã formãde organizare care are succes lapublicul care, numeric, ne-a de-pãºit aºteptãrile, ºi ne-am spuscã nu trebuie sã ne oprim aici.Asta nu însemna sã reluãm tipa-rul Capitalei culturale, ci sã ima-ginãm o manifestare care sã revi-nã mai mult sau mai puþin regulatºi care sã atingã ºi alte teritorii.Teritoriul nostru nu este Franþa,ci oraºul Lille, metropolã trans-frontalierã, o zonã ce include unnumãr mare de oraºe belgiene,între Courtrai ºi Tournai, prin ur-mare o metropolã de aproximativ90 de comune, de ambele parþi alegraniþei. Ne-ar plãcea sã ne con-fruntãm cu alte oraºe din întrea-ga lume, pentru a încerca sã neproiectãm în viitor ºi sã con-struim oraºul Lille al anilor 2020,2030, 2040 sau al anilor 3000, pen-tru a nu înceta sã ne reflectãmasupra viitorului. Nu existã unmijloc mai bun de a se proiecta înviitor decât învãþând de la oraºedin toatã lumea, prin acest pro-iect cultural, deoarece culturaaduce cu sine gândirea, liberalis-mul, este o modalitate de a se în-tâlni etc.

Astfel, am început în 2006 cuIndia, pentru cã este un subcon-tinent exotic ºi complet necunos-cut, existã graniþe ºi elucubraþii,mã rog, lucrurile s-au mai îndrep-tat un pic de câþiva ani ºi datoritãcuriozitãþii oamenilor, însã rãmâ-ne o þarã atât de îndepãrtatã în-cât ne-am gândit cã se leagã deimaginile ºi cliºeele pe care leavem despre aceastã þarã. Astfels-a nãscut o manifestare uriaºãcare a mers foarte bine. În fiecarean avem alte manifestãri, mai alesexpoziþii, la Tri Postal, care aparperiodic ºi care încearcã sã re-flecteze asupra lui, sunt metafic-þiuni transdisciplinare în toate

oraºele din interior ºi din exterio-rul zonei, dar de fapt a doua maremanifestare este Europa XXL.

În acest caz ne-am pus între-barea opusã celei despre India:ce anume din ce au aceste oraºear putea sã ne aducã ceva nou,ce anume este mai puþin cunos-cut acum? Rãspunsul evident afost Europa centralã ºi rãsãritea-nã. Pentru cã, la urma urmei, trãimalãturi de acestã Europã, spunândcã ni se alãturã. Existã enorm demulte cliºee ºi în final ne-am datseama de latura sa mai exoticãdecât a Indiei, deºi este mult maifraternã ºi mai aproape de noi.Plecând de la aceastã idee, vomvizita Europa centralã ºi rãsãri-teanã, plecând de la Istanbul, unpunct foarte necunoscut, întreOrient ºi Occident, un oraº care

reprezintã o þarã deloc apreciatãîn Franþa, o Franþã care îºi închi-de din ce în ce mai mult frontiere-le, care îi priveºte cu suspiciunepe polonezi, pe români, pe romi;în fine, toate cliºeele se ameste-cã; pentru noi esta este nemai-pomenit, pentru cã ne-am spuscã putem spune poveºti plecândde la axa structuralã cea mai evi-dentã. Astfel, este vorba de vizi-tarea Europei, la Lille, timp decâteva luni, sub un prim titluFrontiere invizibile ºi un al doi-lea care a devenit titulatura ofi-cialã, Europa XXL, adicã o Euro-pã care se întinde din ce în ce maimult, nu doar geografic, ci în min-tea noastrã. În timp ce Europa serupe în bucãþele, în timp ce Uniu-nea Europeanã e pe cale sã-ºidepãºeascã graniþele ºi sã intre

în altele, cu avanposturi aproapepeste tot pentru a se proteja,avem pe harta geograficã o Eu-ropã enormã, de care uitãm me-reu, pentru cã ajunge pânã din-colo de Rusia, pânã dincolo detãrâmul kazac. Iatã, ne-am gân-dit, avem patru luni pentru a spu-ne poveºti, pentru a ne pune în-trebãri, ºi pentru a încerca sã gã-sim rãspunsuri.

suntem aici pentrua arăta că Europa

este dinamică și căare miez

A.B.: Istanbul ºi pentru cã vafi Capitalã europeanã a cultu-rii în 2010?

E.V.: E o nebunie: Istanbul,dintr-o þarã care nu este deloc eu-ropeanã, sã fie capitala europea-nã a culturii! Vom specula acestlucru.

A.B.: Aþi menþionat cliºeele...misiunea acestor manifestãri vafi sã schimbe sau sã corectezecliºeele?

E.V.: Oamenii fac ce vor cu in-formaþiile pe care li le dãm. Sigur,depinde ºi de cum le sunt pre-zentate oamenilor lucrurile: „Iatã,Europa este asta: România, Es-tonia, Bulgaria astea sunt”. Darasta nu are sens, nu suntem aicica sã spunem povestea unei þãri,nu suntem aici ca sã spunem to-tul, nici ca sã prezentãm adevã-ruri, suntem aici pentru a spunepoveºti cu ajutorul artiºtilor. Po-vestind, invitând artiºti ai artelorspectacolului, montând expoziþiica cea de la Tri Postal2 sau de laSaint Sauveur3 , care sunt foartegreu de organizat, dar în acelaºitimp ºi distrându-ne, organizânddezbateri complexe; existã pro-gramele pentru copii, ca expozi-þia de bandã desenatã sârbo-croatã, existã juxtapoziþii la nive-le diferite. Pentru noi este intere-sant – cum fost ºi în cazul Indiei– pentru cã, atunci când vorbimde Europa centralã sau rãsãritea-nã, primul lucru care apare esteapelativul „þãri din Est” (în Fran-þa încercãm sã îl evitãm); cândvorbim de anumite þãri, oameniiau anumite imagini sau nu – þãri-le baltice reprezintã imagini com-

niv

ers

ali

an

ive

rs

ali

an

ive

rs

ali

a

Europa XXL plet necunoscute. Dacã vorbimde România, de Polonia, de Tur-cia, existã cliºee foarte puterni-ce, pentru cã au existat relaþiivechi, puternice, cu aceste þãri,ºi evenimente, plãcute sau neplã-cute, care s-au întâmplat la nive-lul multor persoane care au venitîn Franþa din acele þãri, ºi al celormult mai puþine care au plecat dinFranþa spre Europa centralã: cre-atori de imagini, prin urmare. Ima-gini adevãrate, imagini false, de-calate, nu are importanþã, vomjongla cu ele. De aceea nu sun-tem aici pentru a spune „asta eadevãrat, asta e fals”, jonglãm cutotul. Apoi va fi rândul locuitori-lor acestei zone transfrontalieresã jongleze cu ele. Nu suntem aicipentru a spunem „Europa estefrumoasã”, suntem aici pentru aarãta cã Europa este dinamicã ºicã are miez.

A.B.: Selecþia artiºtilor ºi aproiectelor cum s-a fãcut? Careau fost criteriile? S-a fãcut aici,sau aþi colaborat cu serviciileculturale ale ambadsadelor þã-rilor prezentate?

E.V.: Foarte puþin cu serviciileculturale, pentru cã sunt serviciioficiale. Nu suntem biroul de tu-rism al Bulgariei, al Poloniei, alRomâniei. Suntem aici pentru aspune poveºti. Aºa cã primul lu-cru pe care l-am fãcut a fost sãvizitãm aceste þãri. Existã douãcolege care se ocupã de artelevizuale, una de Istanbul ºi cea-laltã de restul Europei. Eu mãocup de artele spectacolului. Amvizitat întreaga Europã centralã,de fiecare datã câte 4-5 zile, pen-tru a încerca sã gãsim materialeºi pentru a gãsi un fir roºu:uneori erau artiºti, alteori erauresponsabili de instituþii cultura-le, oameni care aparþineau unorreþele ºi oameni pe care îi cunoº-team deja puþin, pe care i-am des-coperit în alte reþele; ajungeamsã petrecem zile întregi împreu-nã, discutând despre tot felul delucruri. Nu toþi artiºtii au venitsau pot veni la Europa XXL, daracest lucru ne-a dat posibilitateasã alegem oraºele. De aceea amorganizat cele patru luni sub for-ma unor momente-cheie. Suntpatru luni pentru marile expoziþii,în locurile importante, existã ex-poziþii care dureazã între trei sãp-tãmâni ºi douã luni în alte sãli sauîn alte oraºe, ºi apoi pentru artelespectacolului, care au marile fes-tivaluri, sãli, au propriul lor ritmde programare, am montat ºaseevenimentele Midi-Midi: existãmomente-cheie care dureazã pa-tru zile, în cadrul cãrora prezen-tãm unul sau douã oraºe, sã ve-dem ce iese. Am început cu Ber-lin, care este poarta Europei cen-trale, pe o scenã care trece perând din Europa occidentalã încea rãsãriteanã; am continuat cuþãrile baltice, cele trei, care maiales nu vor sã fie puse laolaltã;am avut ceva de lucru pentru avedea unde ajungem, tocmai pen-tru cã sunt diferite; am continuatcu Varºovia, pregãtim Moscovaºi estul sãu, o deschidere spreun est necunoscut în Franþa; vomcontinua cu Budapesta ºi Bucu-reºti, care sunt douã oraºe com-plet diferite, ce se reconstruiesctotal diferit de la cãderea Zidului,ºi vom termina cu Istanbul ºi pu-þin cu Balcanii. Am fi putut facemai mult, existã mai ales câtevaoraºe a cãror absenþã o regretãm:Sofia, pe care nu am reuºit sã oînþeleg, ºi Belgrad, un oraº foar-te important ºi centru, cred eu, al

(Continuare în pag. 19)

interviu cu Emmanuel Vinchon,director de programe Lille 3000

Philippe Schröder, preºedintele Clubului de presã, Olivier Célarié ºi Emmanuel Vinchon

Rafael Mateaº