mozaicul 7-8 2013 · the book antropologia culturalã ameri-canã by nicolae panea, which comprise...

www. revista-mozaicul.ro

Corpul Tnnnnn CONSTANTIN M. POPA

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XVI • NR. 7-8 (177-178) • 2013 • 32 PAGINI • 4 lei

avantext

In memoriamAlexandru Muºina

Intrat în imaginarul tãceriitrãieºte sensul invers al veaculuimuºcându-ºi lacom armura tot mai subþirearmura purtãtoare de cicatrice câºtigateîn inutile turniruri

simte demonii materieicum euforic instituie pagini acoperitede proaspete Tabáreºi ca un fulger uitatîntre rafturi fantomaticestãbate pânã la ultima umbrãtextele arzãtoareîngropate în Corpul auroral

ce ar mai fi de spusîn aceastã lume a gesturilor ireversibilespectacol hieratic de luminã ºi vãzduhatâta vreme câtîntre abrevieri exclamaþii ºi interjecþiidespre O.K.! a scrisînsuºi Micul Rege al Dimineþii?

Miºcarea ideilor: De ce avem roman?Semneazã:l Constantin Arcu l Paul Aretzul Iulian Boldea l Ruxandra Cesereanul Gabriel Coºoveanu l ConstantinCubleºan l Horia Dulvac l GheorgheGlodeanu l Irina Petraº l Luca Piþul Adrian Dinu Rachieru

Tam

ara

de

Le

mp

ick

a

2 , serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVIVIVIVIVI, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 7-87-87-87-87-8 ( ( ( ( (177-178177-178177-178177-178177-178), 20), 20), 20), 20), 201313131313

In this issue:

AVANTEXTConstantin M. POPA: Corpul TIn his poem Constantin M. Popa re-

calls the presence of the poet from the ’80generation Alexandru Muºina. l 1

MOVEMENT OF IDEASOur thematic pages are focused on the

celebration of 50 years from publicationof Ciocoii vechi ºi noi (1863) by NicolaeFilimon, that is considered to be the firstnotable novel of Romanian literature. Thearticles are signed by: Constantin Arcu,Paul Aretzu, Iulian Boldea, Ruxandra Ce-sereanu, Gabriel Coºoveanu, ConstantinCubleºan, Horia Dulvac, Gheorghe Glo-deanu, Irina Petraº, Luca Piþu and AdrianDinu Rachieru. This section is coordina-ted by Constantin M. Popa. l 3-9

IN MEMORIAMIn this naration we publish poems by

Bucur Demetrian and an evocative textabout the Craiovean poetry written byIoana Dinulescu. l 10

LITERARY REVIEWIon BUZERA: Cât de „cioranian” era

Cioran?In his review Ion Buzera analyses the

new book Mãrturisiri ºi anateme by EmilCioran. l 11

REVIEWPetriºor MILITARU: Însoþitorii lui

Victor BraunerIn his review Petriºor Militaru analy-

ses the book Victor Brauner ºi însoþito-rii by Emil Nicolae. l 13

Daniela MICU: Prolegomene la gân-direa antropologicã americanã

In her review Daniela Micu analysesthe book Antropologia culturalã ameri-canã by Nicolae Panea, which comprisean overview of the American anthropolo-gical thinking. l 14

Gabriel NEDELEA: Poeme de viaþã, demoarte ºi de dragoste

In his review Gabriel Nedelea analysesthe poetry book „viaþa cealaltã ºi moarteacealaltã” by Nicolae Tzone. l 15

Silviu GONGONEA: Feþele nihilismu-lui

In his review Silviu Gongonea analy-ses the book Introducere în nihilismulnietzschean by ªtefan Bolea. l 16

Roxana ILIE: Orbitorul ochi cãprui aldragostei noastre

In her review Roxana Ilie analyses thebook of recent memories Ochiul cãpruial dragostei noastre by Mircea Cãrtãres-cu. l 16

Mihai GHIÞULESCU: Curajul de aprivi în urmã

In the article „The courage to lookback”, Mihai Ghiþulescu reviews NicolaeMarinescu’s most recent book The Dig-nity weekly newspaper. The Freedom onits own. l 17

Anca ªERBAN: Erotismul dus la pa-roxism

In her review Anca ªerban writes aboutAl doilea amant al doamnei Chatterleyby Felix Aderca, a novel equally excitingand controversial. l 17

INTERVIEWEugen PETCU: „Anatomia artisticã

este paºaportul meu într-o altã lume”In this section Marius Dobrin made an

interview with Eugen Petcu, a Senior Lec-turer in Pathology at Griffith UniversitySchool of Medicine who imposed artisticanatomy in Australian academic institu-tions. l 18-19

RESTITUTIOFlorin COLONAª: „Actul de moar-

te” al lui I.L. CaragialeIn his article Florin Colonaº describes

the death certificate of I.L. Caragiale andits translation from German to Romanian.l 20

Luiza MITU: Cartea dã fiecãruia rãs-punsuri

In her review Luiza Mitu analyses TheMessiah’s Handbook. Reminders for theAdvanced Soul by Richard Bach. l 20

SERPENTINESIonel BUªE: Bachelard ºi Durand: in

memoriamIn his article Ionel Buºe reminds us that

in 2012 we commemorated 50 years afterthe death of Gaston Bachelard and therecent death of Gilbert Durand, at the ve-nerable age of 91 years. l 21

Adrian MICHIDUÞÃ: Lucila ChiþuIn his article Adrian Michiduþã writes

about Lucila Chiþu as a disciple of thephilosopher Titu Maiorescu. l 22

Aurelian ZISU: O carte fundamentalãdespre Marin Preda

In his essay Aurelian Zisu analyses thebook Marin Preda. Repere biobliografi-ce by Stan V. Cristea. l 23

FICTIONIn this section we publish poetry by

Elena-Gabriela LAZÃRA and OctavianCOSMA and prose by Bogdan MUN-TEANU, Ionel BUªE, Horia DULVAC andAndreea PÎRªU. l 12, 24-26

ARTSMihaela VELEA: NicaIn her article Mihaela Velea writes about

the new exhition of Dan Nica titled Shapeand texture. l 27

NNNNNooooo 7-87-87-87-87-8 ( ( ( ( (177-178177-178177-178177-178177-178) • 20) • 20) • 20) • 20) • 201313131313

Revista de culturã editatã de

AIUS Grup Editorial

DIRECTORNicolae Marinescu

REDACTOR-ªEFConstantin M. Popa

REDACTOR-ªEF ADJUNCTGabriel Coºoveanu

SECRETAR DE REDACÞIEPetriºor Militaru

COLEGIUL DE REDACÞIEMarin BudicãHoria Dulvac

Lucian IrimescuXenia Karo-Negrea

Adrian MichiduþãSorina Sorescu

REDACTORICosmin DragosteSilviu Gongonea

Daniela MicuLuiza Mitu

Gabriel NedeleaMihaela Velea

COORDONARE DTPMihaela Chiriþã

Revista „Mozaicul” este membrãA.R.I.E.L.

Partener al OEP (ObservatoireEuropéen du Plurilingvisme)

Tiparul: Aius PrintEd

Tiraj: 600 ex.

ADRESA REVISTEI:Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova

Tel/Fax: 0251 / 59.61.36

E-mail: [email protected]

ISSN 1454-2293

Responsabilitatea asupraconþinutului textelor revine autorilor.

Manuscrisele nepublicatenu se înapoiazã.

www.revista-mozaicul.ro

vara noutãþilor editoriale

– plãcerea lecturii

Constantin M. Popa,Magog Blues, ColecþiaEpicArt, Editura Aius,Craiova, 2013.

Silviu Gongonea, Gel-lu Naum: aventura su-prarealistã, ColecþiaAvangardã ºi Transdisci-plinaritate, Editura Aius,Craiova, 2013.

Claudiu Neagoe, Armo-nia somnambulilor, Colec-þia EpicArt, Editura Aius,Craiova, 2013.

Andreea Pîrºu, Iubire lajuma’ de preþ, Colecþia Epic-Art, Editura Aius, Craiova,2013.

Alexandru BogdanGeorgescu, Uimitoareapoveste a bãiatuluicare ºi-a mâncat pro-priul peºte, ColecþiaEpicArt, Editura Aius,Craiova, 2013.

Nicolae Marinescu, Sãp-tãmânalul Demnitatea, Co-lecþia Restitutio, EdituraAius, Craiova, 2013.

Geo FABIAN: Filarmonica din Craiovaîn Piaþa „George Enescu” din capitalã

In his article Geo Fabian describes theconcert of the violinist Alexander Bala-nescu held this summer in Bucharest. l 27

Gheorghe FABIAN: Final de stagiu-ne muzicalã craioveanã

In his article Gheorghe Fabian descri-bes the summer events from the end ofseason of Craiova Philharmonic Orches-tra and of Lyric Theatre „Elena Teodorini”.l 28

UNIVERSALIASergio LIMA: „...încerc sã þin cursu-

rile ca pe un soi de trãiri ºi experienþeindividuale sau în grup, niciodatã însãca formule teoretice”

In this interview, translated by RoxanaIlie, Brazilian artist Sergio Lima speaksabout his relationship with surrealismpoetry and art. l 29

Sergio LIMA: Five PoemsIn this section we present five poems

by Sergio LIMA translated from Spanishby Roxana Ilie. l 30

John UPDIKE: Cautã-mi chipulIn this section we present a fragment

of prose by John UPDIKE translated fromEnglish by Radu Grigoroiu. l 31

BLOGOSPHERERoxana ROªCA: Toate cele releIn her article Roxana Roºca writes

about the blog of Scorillo that is a kind ofa huge virtual library dedicated to writerslike Alberto Moravia, Jose Saramago orHenry Miller. l 31

ARTSFlorin COLONAª: Tamara de Lempi-

cka, regina Art DecoIn his article writes about the exhibi-

tion Art Nouveau, The Decorative Revo-lution, held in Pinacothèque de Paris from18th April to 8th September 2013. l 32

9 771454 229002

3, serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVIVIVIVIVI, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 7-87-87-87-87-8 ( ( ( ( (177-178177-178177-178177-178177-178), 20), 20), 20), 20), 201313131313

Întrebarea lansatã prin anche-ta revistei „Mozaicul” reia, la altecoordonate, întrebarea ce a frã-mântat viaþa literarã interbelicã:De ce nu avem roman? La o sutãcincizeci de ani de la apariþia pri-mului roman românesc de certãvaloare, Ciocoii vechi ºi noi(1863) de Nicolae Filimon, rãs-punsul se dovedeºte extrem desimplu: avem roman pentru cãavem romancieri de anvergurã.Lucrurile nu au stat însã întot-deauna aºa. Romanul românesca apãrut târziu ºi avut o copilãrieîndelungatã, fapt ce explicã de-calajul sensibil faþã de marele ro-man european. Abia în perioadainterbelicã, genul trece direct dela vârsta copilãriei la cea a matu-ritãþii artistice depline, arzând eta-pele ºi sãrind în mod spectacu-los peste vârsta adolescenþei.Sub acest aspect, statutul roma-nului românesc este paradoxal, însensul cã metamorfozele lui pre-zintã o serie de particularitãþi dis-tincte, ce se suprapun doar par-þial peste evoluþia fireascã, orga-nicã a romanului european. Ar-derea etapelor reprezintã o trãsã-turã specificã a romanului româ-nesc, aceastã formã a epiculuidezvoltându-se într-o manierãdistinctã de romanul occidental.Analizând condiþia specificã a li-teraturii române, Mircea Martinatrage atenþia asupra faptului cãea a apãrut în momentul în careliteraturile occidentale trecuserãdeja printr-o „epocã de aur”. Des-coperirea Occidentului înseamnãconºtientizarea unui decalaj con-siderabil, identificarea unor deo-sebiri de vârstã în evoluþia for-melor literare. Lucrurile rãmânelocvente ºi în sfera romanuluideoarece, între primul romancierautentic de la noi, Nicolae Fili-mon, ºi Balzac, Flaubert sau Zola,contemporanii lui, existã niºtedeosebiri semnificative privindconcepþia despre roman ºi pro-blematica scriiturii. Dacã în lite-ratura apuseanã a existat multtimp un „complex” al romanuluifaþã de genurile nobile ale anti-chitãþii, nobleþe consfinþitã deartele poetice, în literatura româ-nã acest fenomen este dublat dehandicapul resimþit faþã de mare-le roman european. Adrian Mari-no vorbeºte de „complexul Dini-cu Golescu” de care suferã scrii-torul român în confruntarea lui cuvalorile culturii occidentale. Aces-ta se vede obligat mai întâi sãumple cât mai multe goluri, sãabordeze ºi sã încetãþeneascã oserie de forme literare inexistenteîncã la noi. Abia mai târziu el în-cearcã sã ajungã din urmã, sã sealinieze la literaturile europenedezvoltate.

Uriaºul efort depus în vede-rea sincronizãrii cu romanul oc-cidental trãdeazã tocmai tentati-va depãºirii oricãror inegalitãþi,conºtiinþa handicapului dimi-

nnnnn GHEORGHE GLODEANU

de ce avem roman?nuându-se pe mãsura maturizãriiliteraturii române ºi a impuneriivalorilor proprii. Complexe pre-cum cel al „întârzierii”, al discon-tinuitãþii, al ruralitãþii, al începu-tului continuu, al imitaþiei, al ab-senþei capilor de serie sau al lip-sei de audienþã sunt resimþite înmod dureros de cãtre romancie-rul român, care porneºte la drumcu un serios handicap. Acesta îºiare originea în constatarea ine-galitãþilor dintre dezvoltarea ro-manului autohton ºi condiþia eu-ropeanã a unei forme literare pro-teice. Tirania exercitatã de mode-lele strãine pierde însã din inten-sitate pe mãsura conºtientizãrii ºia impunerii valorilor proprii, cualte cuvinte odatã cu europeni-zarea romanului românesc.

În drumul lui spre modernita-te, romanul autohton parcurgemai multe etape bine diferenþia-te. Ele se dovedesc semnificati-ve deoarece reflectã însãºi evo-luþia conceptului de roman. Dela o epocã la alta, noþiunea în-seamnã mereu altceva, se îmbo-gãþeºte prin acumularea unor noiexperienþe estetice, demonstrândcaracterul deschis al genului.Deºi într-o accepþiune modernãdeja Istoria ieroglificã (1705) alui Dimitrie Cantemir poate fi con-sideratã primul roman românesc,opera prinþului moldav nu con-stituie decât un reper izolat, cenu a impus o direcþie în miºcarealiterarã româneascã din secolul alXVIII-lea. Mai mult, dupã aceas-tã creaþie extrem de interesantã,a urmat un gol extrem de lung, deo sutã patruzeci de ani. Ca urma-re, prima etapã semnificativã dinistoria romanului românesc (ceade pionierat) începe abia înprima jumãtate a secolului alXIX-lea ºi ajunge la apogeu înrãstimpul dintre 1845 ºi 1863. Estevorba de o serie de proiecte epi-ce dintre care, din pãcate, celemai multe nu au putut fi finaliza-te. Calitatea acestor texte se do-vedeºte adesea îndoielnicã, înmod frecvent ele alcãtuind doarsimple transpuneri pe tãrâm au-tohton ale unor modele de suc-ces aparþinând literaturii univer-sale. Imitaþia demascã tocmaipoziþia de inferioritate în care segãseºte romanul românesc la în-ceputul secolului al XIX-lea, darea are ºi un rol catalizator prinstimularea creaþiei originale.

Cea de a doua mare etapã dinistoria romanului românesc estecea a consolidãrilor. Ea începecu primul roman autohton de cer-tã valoare, Ciocoii vechi ºi noide N. Filimon, ºi se prelungeºte,practic, pânã cãtre primul rãzboimondial. Romanul lui Filimonvede lumina tiparului mai întâisub formã de foiletoane în „Re-vista românã” a lui AlexandruOdobescu, pentru ca un an maitârziu, în 1863, el sã aparã ºi învolum. În acelaºi an, Bogdan Pe-

triceicu Hasdeu publicã romanulUrsita. Existã la N. Filimon o pro-fundã conºtiinþã a ineditului cãr-þii sale, ceea ce îl determinã sã îºisubintituleze naraþiunea „romanþoriginal”. Scriitor realist, auto-rul Ciocoilor vechi ºi noi cautãsã ne prezinte o pãturã socialãcaracteristicã pentru o anumitãperioadã istoricã. Când ea estegãsitã, în prologul cãrþii, autorulschiþeazã un portret-robot al cio-coiului, relatarea nefãcând altce-va decât sã ilustreze valabilita-tea ideilor exprimate. Fiziologiaciocoiului este urmãritã deja înNenorocirile unui slujnicar saugentilomii de mahala, prozascurtã alcãtuind un exerciþiu învederea realizãrii proiectelor epi-ce de mai târziu. N. Filimon nuimpune numai un personaj me-morabil, care deschide o amplãserie în literatura românã, dar setransformã ºi în cronicarul uneilumi corupte ºi degradate, multedin capitolele cãrþii alcãtuind do-cumente ale epocii fanariote. Pe-rioada aceasta din istoria roma-nului românesc se caracterizea-zã, înainte de toate, prin saltulcalitativ de la imitaþie la originali-tate, adicã la valoarea esteticã.Depãºirea mimetismului îngustse petrece în paralel cu profesio-nalizarea scriitorului ºi cu câºti-garea maselor de cititori, cu pã-trunderea genului în conºtiinþapublicã. Asistãm acum la auto-htonizarea romanului, la maturi-zarea lui rapidã, fenomen ce sedatoreazã, în afara lui N. Filimon(considerat creatorul genului),unor prozatori de certã vocaþieprecum Duiliu Zamfirescu, IoanSlavici, Ion Agârbiceanu, Al. Vla-huþã ºi, mai târziu, tânãrul Sado-veanu. Tentaþia romanului o re-simt însã ºi alþi autori precumHasdeu, Eminescu (chiar dacãGeniu pustiu rãmâne mai mult oschiþã de roman), Al. Macedon-ski, Constantin Mille sau IosifVulcan, iar operele lor demon-streazã viabilitatea unei forme li-terare ce se adapteazã tot maimult realitãþilor sociale româneºti.

Situaþia se schimbã radical înperioada interbelicã, perioadacare echivaleazã cu apariþia ºiimpunerea romanului românescmodern. Este vârsta maturitãþiidepline ºi a europenizãrii uneiforme literare care, de acum îna-inte, acapareazã centrul interesu-lui ºi cunoaºte cele mai specta-culoase experienþe estetice. Cri-teriile extraliterare utilizate de se-mãnãtorism ºi poporanism suntdefinitiv abandonate, accentulpunându-se pe recuperarea rãmâ-nerii în urmã, adicã pe sincroni-zarea cu marele roman european.Tonul îl dã deja Ion Agârbiceanucu Arhanghelii (1914), operã acãrei apariþie marcheazã data naº-terii romanului românesc modern.Scriitorului transilvãnean i seadaugã rapid o serie de mari cre-

atori aparþinând celor mai diferi-te orientãri: Liviu Rebreanu, Mi-hail Sadoveanu, Hortensia Papa-dat-Bengescu, Cezar Petrescu,Gib I. Mihãescu, Camil Petrescu,Mihail Sebastian, Mircea Eliade,Anton Holban, M. Blecher, Ma-teiu Caragiale etc. Ei vor fi urmaþide câteva nume mai puþin sono-re, dar care au avut rolul lor înimpunerea ºi diversificarea unuigen privilegiat. Hegemonia roma-nului interbelic se poate consta-ta ºi din faptul cã el nu constituieun punct de atracþie doar pentruromancierii de profesie. Romanuldevine o autenticã tentaþie pen-tru poeþi precum N. Davidescu,Ion Minulescu sau Tudor Ar-ghezi, pentru unii critici literari (G.Ibrãileanu, E. Lovinescu, G. Cãli-nescu), dar ºi pentru dramaturgicum ar fi Victor Eftimiu, MihailSorbul, George Mihail Zamfires-cu, Victor Ion Popa sau MihailSebastian. Fenomenul ilustreazãsupremaþia absolutã a acesteiforme a epicului, dar vorbeºte ºide depãºirea specializãrii îngus-te a scriitorilor, de refuzul canto-nãrii lor exclusive la anumite ge-nuri ºi specii literare. Romanulromânesc devine teritoriul unorexperienþe radicale, al deplineiafirmãri ºi al unor generoase des-chideri. În paralel putem vorbi, înaceastã perioadã, de maturizareaconºtiinþei estetice ºi de revolu-þionarea scriiturii, ceea ce a dusla dezvoltarea fãrã precedent ateoriei literaturii, în special a po-eticii/poieticii romanului. O mareliteraturã nu se poate ridica fãrão conºtiinþã esteticã pe mãsurã,de unde ºi saltul înregistrat însfera preocupãrilor teoretice, cri-tica punându-ºi tot mai mult pro-blema condiþiei genului.

Pentru a reconstitui Comediaromanescã a perioadei interbeli-ce, una din cele mai prolifice dinevoluþia romanului românesc, ebine sã pornim de la întrebareacare a frãmântat mai multe gene-raþii de scriitori, „De ce nu avemroman?” Rãspunsurile succesi-ve la aceastã problemã obsedan-tã rezumã evoluþia furtunoasã agenului, o evoluþie discontinuãºi în salturi, specificã literaturiiromâne. Pe de altã parte, întreba-rea „De ce nu avem roman?”exprimã acuta conºtiinþã a han-dicapului faþã de literatura occi-dentalã cu care porneºte la drumºi cu care trãieºte scriitorul ro-mân. Ea trãdeazã „complexele” li-teraturii autohtone ºi nevoia acu-tã a depãºirii acestora. În modfrecvent, întrebarea „De ce nuavem roman?” devine un pretext

pentru a reconstitui istoria roma-nului românesc. Este vorba detentativa de a circumscrie condi-þia romanului nostru interbelic ºide a releva care sunt particulari-tãþile lui în comparaþie cu mareleroman european. Termenii decomparaþie se gãsesc atât în cre-aþia epicã antebelicã, mult maislab reprezentatã, cât ºi în capo-doperele literaturii universale,acestea din urmã alcãtuind mo-delele supreme înspre careaspira ºi producþia romanescãautohtonã. Cel care îºi pune pri-ma datã întrebarea „De cen-avem roman?” este NicolaeIorga. Problema îl frãmântã pe cri-ticul literar încã din 1890, datã lacare, în tânãra noastrã literaturã,ea este pe deplin justificatã. Vii-torul ideolog al Semãnãtoruluiconstatã cã „genul predomnitorastãzi e pretutindeni romanul” ºicã datoritã „cadrului sãu larg ºiprimitor, singur el ne zugrãveºte,în toatã bogãþia ei de culori, via-þa multiplã ºi zbuciumatã a socie-tãþii moderne”. Criticul remarcãfaptul cã evoluþia genului a dusla veºtejirea teatrului ºi a nuve-lei, dupã care observã transferulcaracteristic epocii dinspre poe-zie înspre roman: „Romanul înflo-reºte, pretutindeni, pe mormân-tul rimelor ºi pe piatra nuvelelor”.În 1890, aceste observaþii rãmânînsã valabile doar pentru litera-tura occidentalã, la noi situaþiafiind inversã. Poezia ºi nuvelasunt bine reprezentate, mai puþinromanul, care nu este apreciat depublicul larg din cauza extrem depuþinelor reuºite autohtone exis-tente pânã la acea datã. Într-o li-teraturã dominatã de opere me-diocre (precum „somnoroasa Eli-nã ºi adormitul Manoil” de Bo-lintineanu), unde singura valoa-re rãmâne Ciocoii vechi ºi noide Nicolae Filimon, se poate afir-ma, fãrã ezitare, cã romanul nu eîncã un gen încetãþenit.

Întrebarea „De ce nu avemroman?” l-a frãmântat ºi pe Mi-hai Ralea. Rãspunsul acestuiavine în 1927, la o datã la care si-tuaþia romanului românesc era cutotul alta. Asemenea celorlalþicolegi de breaslã, criticul abor-deazã fenomenul din perspecti-vã sociologicã, reconstituind ºimotivând geneza speciei. El ob-servã cã, înainte de primul rãzboimondial, nuvela ºi schiþa au fostformele preferate ale scriitorilornoºtri, situaþie ce se schimbã înperioada dintre cele douã rãzboa-ie mondiale, când toatã lumeascrie romane. Dacã acesta erasocotit înainte un gen de excep-

de ce avem roman? de ce avem roman? de ce avem roman? de ce avem roman? de ce avem roman? de ce avem roman? de ce avem roman? de ce avem roman? de ce avem roman? de ce avem roman? de ce avem roman? de ce avem roman? de ce avem roman? de ce avem roman? de ce avem roman? de ce avem roman? de ce avem roman?La 150 de ani de la apariþia în volum a primului roman românesc important, Ciocoii vechi ºi noi de

Nicolae Filimon, opusul cunoscutei interogaþii a lui Mihail Ralea solicitã rãspunsuri menite sã argu-menteze viabilitatea, dinamismul, apetenþa inovatoare a prozei noastre româneºti. Paginile „Mozai-cului” au oferit spaþiul necesar, egal disponibil pentru concizie ºi divagaþie.

Anchetã realizatã de Constantin M. Popa


þie (în sensul abaterii de la tradi-þia literarã autohtonã), în modtreptat, el a ajuns o adevãratã pia-trã de încercare pentru fiecareprozator. Cei mai mulþi scriitori seconsacrã aproape exclusiv roma-nului, gestul lor având un conþi-nut recuperator în condiþiile încare „romanul ajunsese o lipsãnaþionalã”. Dupã Ralea, nevoiade a avea romanul nostru s-arexplica prin succesul genului înliteratura europeanã. Concluziaeseistului este aceea cã trãim epo-ca romanului, la fel cum feuda-lismul a trãit epoca epopeii saucum vechea Eladã a cunoscutepoca dramei.

Spre deosebire de numeroºiisãi confraþi mai sceptici care seîntrebau „De ce nu avem ro-man?”, Perpessicius saluta, dejaîn 1925, Înflorirea romanului,dupã veritabila „secetã literarã”de dinainte de rãzboi. Exegetulcomparã literatura antebelicã cuo stare de „vegetare” în care po-ezia a pornit pe calea pierzanieiiar romanul încã nu se arãta ºiunde unica înviorare era adusãde laurii perioadelor de glorie deodinioarã. Numeroasele articolede bilanþ ale exegetului (Anul li-terar 1924-1925, 1925 în lite-ratura româneascã, Literaturaîn 1927, Bilanþul literar pe1928, Anul literar 1933) vin sãîntregeascã imaginea circumscri-sã de un impresionant numãr decronici literare ºi reuºesc sã sta-bileascã cu exactitate pulsul ac-tivitãþii editoriale din perioadainterbelicã. Foiletonistul abor-deazã principalele sectoare alevieþii literare: poezia, romanul,nuvelistica, teatrul, critica ºi is-toria literarã, traducerile, reviste-le etc. Semnificative rãmân rân-durile consacrate romanului, genîn care autorul vede semnul si-gur al maturitãþii literaturii româ-ne. Spre deosebire de confraþiisãi mai puþin încrezãtori, Perpes-sicius proclamã ca o certitudineexistenþa romanului autohton.Deja în bilanþul consacrat Anu-lui literar 1924-1925, el rãstoar-nã datele problemei, în sensul cãnu se mai întreabã „De ce nuavem roman?”, ci încearcã sãexplice de ce avem roman ºi cumeste acesta.

Asemenea cunoscutului edi-tor al lui Eminescu, Pompiliu Con-stantinescu inverseazã ºi el inte-rogaþia obsedantã. Foiletonistulde la „Vremea” nu încearcã sã rãs-pundã la întrebarea „De ce nuavem roman?”, ci þine sã preci-zeze de ce avem roman, cum esteacesta ºi în ce constã originalita-tea romanului autohton.

Practic, începând cu perioadainterbelicã, literatura românã aavut tot timpul romancieri de pri-mã mânã. Chiar ºi anii întunecaþiai „obsedantului deceniu” se sal-veazã, parþial, prin apariþia câtor-va romane importante. Pentru anu vorbi de marile romane ale exi-lului. Sau de noua perspectivã dedupã 1989! Putem fi optimiºti. Nuexistã o crizã a romanului româ-nesc. Pãcat cã literatura, culturaîn general, nu se bucurã de apre-cierea pe care o meritã ºi în plansocial.

Dacã este adevãrat – ºieste! – cã tulburãrilesociale degajã o stare

epicã difuzã, ºi, în funcþie de an-vergura lor, chiar epopeicã,atunci ultimele decade au datdestui corpusculi virali cât sã pro-lifereze ceea ce numim îndeobºteroman, mai ales în sensul sãubalzacian, de „cronicã”. Similarsocietãþii care îºi creeazã singu-rã, chiar când se transformã vio-lent, o serie de cicluri de replica-re, epica masivã îºi proclamã lo-gica de concurentã a stãrii civile,tinzând sã acopere perioade totmai mari ºi tipologii tot mai boga-te. Astfel s-ar explica revenirileperiodice ale unor personaje ºi,subsecvent, obsesii, la D. R. Po-pescu, Eugen Uricaru, MirceaCãrtãrescu sau Radu Aldulescu.Nevoia de sequel e inerentã aces-tui gen, devorator de toate cele,cum s-a spus, dar ºi de o ambiþiecare aminteºte de gândirea carepivoteazã în jurul câtorva punc-te de exaltare, detaºabil fiind im-pulsul demiurgic (batem, evident,simbolic, spre Sãrmanul Dionis).Romancierul e constructor prinexcelenþã, aºadar orgolios, chit cãmai face câte o analogie anima-lierã, care ar trebui luatã, vezibine, cum grano salis, aºa cumprocedeazã Nicolae Breban cândse referã la sine ca la un bivol.Reþinem, desigur, metafora forþei,subsumatã unei forme sui gene-ris deiste în raport cu fraza trac-tantã a realitãþii.

nnnnn GABRIEL COªOVEANU

romanul – cel mai longeviv serialDacã excludem registrul para-

bolic sau de tip fantasy, atunciromancierii ne apar un fel de spec-tateurs engagés, dornici de mãr-turie prin reconstituire, precumcel care a vãzut crima ºi nu sepoate abþine sã nu indice fãpta-ºul, elucidarea împrejurãrilor fiindo luptã între retorici sau, la o adi-cã, un conflict al interpretãrilor,cum ar spune Ricoeur. Aspectulare în vizor mai ales istoria recen-tã, cu ale sale revizitãri ale para-digmei comuniste ºi reverberaþii-lor ei în contemporaneitate. Pen-tru unii, anii totalitari au conþinutºi o anumitã douceur de vivre(vezi reportajul narativizat al luiVasile Ernu, citabil, aici, pentruvâlva mediaticã), pentru alþii a fostvorba, constant, de o Româniedefectã, marcatã de perfida starede provizorat al fiinþei, cum potsã pledeze Gabriela Adameºtea-nu sau Marta Petreu, pentru unpeisaj uman apocaliptic. Oricum,dacã vorbim de miza romanescãmajorã de dupã Revoluþie, atuncicredem cã apetitul epic are unpotenþial imens în stimulii schim-bãrii chinuitoare, vizitatã de di-verºi demoni ai unui trecut„proaspãt” care are rãdãciniadânci, obligatoriu ºi amare, pre-cum buruienile, în epoci uºor re-cognoscibile. Drama unui popor,cel armean, e mai cunoscutã acumprin romanul lui Varujan Vosga-nian decât prin manualele de is-torie, dar radarele ideologice in-stalate acolo, subreptice, nespun cã ceea ce pare episod in-

capsulat ºi depus la muzeu ema-nã, nesmintit, mirajul barbariei.Sub specia unei delectatio mo-rosa se pot citi ultimele romaneale lui Gheorghe Crãciun, de ase-mena testimonii spãimos-rituali-zate asupra unor comportamen-te simultan puerile ºi senile. Co-munismul a excelat, de altminteri,în crearea, cu reþetã încã utiliza-bilã, a unor morþi vii, ca prin Go-gol, atâta doar cã aceste monstru-ozitãþi, torþionari sau funcþionaribornaþi, pot disloca destine cu-viincioase (unii le-ar spune ba-nale, dar omul fãrã atribuþii, neîn-vestit cu vreun „rol”, e la fel deimportant ca oricare entitate). Laaceeaºi latitudine, atitudinal vor-bind, s-ar situa Doina Ruºti, rãs-foitoare de situaþii fantomatice cuafluenþi dintre cei mai maligni re-cognoscibili în comunitãþi cât sepoate de pãmântene.

Romanul înfloreºte, de fapt,câtã vreme va exista felonie poli-ticã, fapt divers uman sau doarumbra unor fenomene ce denun-þã o sicitate vecinã cu fascinaþiarâsului pe ruine. Aºadar, avemroman solid, pluriform ºi poliflorpentru cã existã toate condiþiilede polenizare pentru fraza emer-gentã: soare suficient, din speþautopicului, mai ales, hranã îndes-tulãtoare, chiar pentru gurman-dizã, din zona florilor greu-pesti-lenþiale, tip Rafflesia Arnoldi, ºi,mai presus, voinþa de transcen-dere a clipei designate de vreunmanual dedicat ameliorãrii spe-ciei. Un roman se naºte din pier-

deri, e adevãrat, din moment cesolicitã seva neîmpãcatã a auto-rului, de regulã coborâtor într-unvis de transvazare. Dar cred cutãrie într-un roman liber, fãrã þarcpartinic, eventual chiar deschisla toþi nasturii de expresivitateargoticã, în locul acelor fabricãri„convenabile”, chipurile echili-brate, care, parcate prin ghiduriºcolare, au putut schimonosi ide-ea însãºi de roman (Eugen Bar-bu, parþial, Petre Sãlcudeanu,Dumitru Popescu, Fãnuº Neagu,Ion Lãncrãnjan etc.). Spun cãavem roman pentru cã avemnectar expresiv, pentru cã aveminstanþe auctoriale care ºtiu cãromânul – ca personaj, de bunãseamã – poate fi apropriat deochiul care depãrteazã al ficþio-narului, ºi nu acela care apropie,al naþionalistului, pentru cã, în locsã arãm norii, mai bine producemficþiune. Ea, ficþiunea, va muri ul-tima, mai ales la naþiile recente,întrucât s-a ivit ca un soi de sub-stitut la lucruri pe care nu le-amavut.

Închei, oarecum pieziº, cu pre-luarea unui scurt ºi viforos co-mentariu din Istoria românilor deCatherine Durandin, eminentaprofesoarã de la INALCO, Paris,care aratã cã, din programul Pro-clamaþiei de la Islaz, românii aubifat, administrativ, politic ºi or-ganizatoric, pânã astãzi, doar oparte din deziderate. Restul e ro-man, sau, oarecum avansat înordine sibilinicã, poezie. Ori, dacãvrem, fabulã.

Imediat dupã 1989, literaturaromânã a intrat în zodianonficþionalului, printr-o

inflaþie de texte memorialistice,prin publicarea unor jurnale ine-dite, prin supremaþia documen-tului asupra ficþiunii. Memorialis-tica de închisoare, jurnalele inter-zise, reeditarea unor opere cen-zurate înainte de revoluþie – suntaspecte ºi forme literare predo-minante. O astfel de reorientare aliteraturii române spre document,fapt istoric, element nonfictiv, darºi spre literatura exilului, a avutrepercusiuni asupra evoluþiei ul-terioare a prozei de la noi. Faptule remarcat, între alþii, de CarmenMuºat: „România a trãit aceastãreintrare în Istorie cu un puternicsentiment de neliniºte ºi dezori-entare. Într-o þarã dezgustatã decomunism ºi avidã de politicã,scriitorii au învãþat treptat sã re-nunþe la stilul esopic – foarte frec-vent înainte de 1990 –, experimen-tând teritorii altãdatã interzise:erotismul, nostalgia morþii, isto-ria nefalsificatã de propagandade partid, intimismul, metamorfo-zele neliniºtitoare ale trupuluidezumanizat, hiperrealitatea insti-tuitã de mass-media, proliferareasimulacrelor într-o lume din ce înce mai golitã de sens etc.”. Desi-gur, dupã aceastã baie de non-ficþional, romanul a început sã

nnnnn IULIAN BOLDEA

romanul românesc postdecembrist– între dileme ºi aºteptãri

câºtige tot mai mult teren, iar reu-ºitele în domeniu sunt mai multdecât semnificative, astfel încâtrãspunsul la întrebarea De ceavem roman? e ilustrat ºi argu-mentat de apariþia, în perioadapostdecembristã, a unor romanede cert calibru estetic: Orbitor,de Mircea Cãrtãrescu, Întoarce-rea huliganului, de NormanManea, Pupa russa, de Gheor-ghe Crãciun, Oraºul de apoi, deCristian Teodorescu, Provizorat,de Gabriela Adameºteanu, Si-mion Liftnicul, de Petru Cimpoe-ºu, Luminare, de Ioan Lãcustã,Cafeneaua Pas-Parol, de MateiViºniec, Cartea ºoaptelor, de Va-rujan Vosganian, Acasã, pe Câm-pia Armaghedonului, de MartaPetreu, Matei Brunul, de LucianDan Teodorovici, Ploile amare,de Alexandru Vlad, Cruciadacopiilor, de Florina Ilis, Viaþaîncepe vineri, de Ioana Pârvules-cu, Fairia – o lume îndepãrtatã,de Radu Pavel Gheo etc. Desi-gur, sunt ºi alte nume ºi alte textecare ar merita sã fie evocate ºicare constituie tot atâtea argu-mente viabile ale prezenþei ºisemnificaþiei romanului româ-nesc de azi. Dincolo de multiple-le aºteptãri pe care critica literarãle-a exprimat, acum ºi odinioarã,cu mai multã sau mai puþinã vi-goare, dincolo de dilemele iden-

titare pe care le mai are, romanulromânesc pare sã se afle, astãzi,într-o zodie norocoasã. Cu un

amendament: doar viitorul e celcare va legitima sau nu o astfelde predicþie optimistã.

Tamara de Lempicka - Idyll


Existã roman românesc laora actualã, si încã unulîmbârzoiet, pentru cã, în

spaþiul mioriþic, avem ºi români,numeroºi încã, ºi rrromi inombra-bili ºi destui… rrromâni verzi, ca-ragializaþi pînã în prãsele, ca sãnu mai vorbim de romanþele mi-nulesciene pentru adicþii tembe-liziunilor vãrane, de Petre Roman,ardelean prin nevastã, ºi de înro-mânizãrile ce-i spãimeau pe ma-ghiarii diasporali ai Transilvanieicând ajungea Don Petricã, pura-delul lui Walter Neulander ºi/saufinul Doctorului Petru Groza, ºãfde guvernoi, cam la fel cât peunele babe feseniste perspectivacãrnii de raþã naþional-þãrãnistã,cu provenire de la… Ion Raþiu.

NOMEN EST OMEN, iar eti-mologia cuvântului „roman” obli-gã: mai ales la popoarele neolati-ne, la noroadele romanice, dar ºila anglo-americani, unde perdu-reazã, în teoria romanului, dis-tincþia între novel ºi romance.

l

Întrebat odatã Napolean de cenu avea Francia o bunã literatu-rã sub ocârmuiala sa, ce credeþicã rãspunea forþosul ghid al He-xagonalilor? „Dacã nu avem încão bunã literaturã e numai si nu-mai vina Ministerului de Inter-ne”, carele, întruchipat deFouché, nu luase, pânã atunci,nici mãsuri nici greutãþi spre aremedia treaba. Dimpotriva: cen-zura el în draci ºi cetea toata co-respondenþa Doamnei de Stael cuscriitorimea ori politicarii Euro-pei, în loc sã dea comandã de,bunãoarã, romane tari cât René+ Atala. Cãci revedem ce spune,

nnnnn LUCA PIÞU

ehehei, popor de zmei…impertinent, Unchiaºulul Beuveîn Chateaubriand ºi grupul sauîn vremea Imperiului.

l

Mihai Ralea invoca, pentruabsenþa romanelor mari sau mul-te, în Vãlãhia începutului inter-belic, absenþa epopeilor naþiona-le, a romancerourilor ori a cînti-celor de gestã premergatoareeposului modern. Eu, mai pârdal-nic, mai pardailanic ºi mai modest,voi invoca functorul «nu a fostsa fie», reamintindu-mi douãcãrþi „fãrã noroc”: epopeea eroi-comica a Deleanului Budaic, pusãîn circuit lectural aproape la unsecol de la obârºirea ei, ºi Dudu-ca Mamuca/ Micuþa, romãnelul,aducãtor de necazuri auctoriale,al lui Hasdeu. Întâia ar fi încura-jat apariþia romanului ironic, lau-rence-sternean sau fieldingian; aldoilea ar fi dat impuls romanuluierotic sau ar fi bãtut în breºã ro-manele siropoase, sentimentale,chiar autoficþionalele precumDan al lui Vlahuþã, sau lungi ºitergiversante precum Ciocoii fi-limonici ori Mara lui Slavici:Mara, nu Moara fara noroc,nuvela ce ar fi putut da un foartebun roman dostoievskian dinstirpea Eternulului soþ.

N-a fost sa fie, iarã baba a dis-pãrut în vie.

l

Ruºii, mai norocoºi. Le-a tre-buit un veac, al nouãºpelea, ca

sã-i ratrapeze pe Vestnici în ma-terie de roman. ªi nu numai. ªi,pare-se, nici epopei nu aveau laspate, existând suputarea cã fai-mosul Cântec despre oastea luiIgor ar fi fost fabricat în vremeaþarinei Caterina cea Mare, cãtresfârºitul veacului al optsprezeci-lea în orice caz, spre a crea unefect de trecut glorios, pentru aconcura, retroactiv, cântecele degestã occidentale, Poema delmio Cid, Das Nibelungenlied,La Chanson de Roland sau LaChanson de Guillaume d’Oran-ge, inspiratoare, aceasta dinurmã, a bolintinenei poiameMuma lui Stefan cel Mare.

Niponii, mai iuþi, care aveaudeja eposul lui Genji Monoga-tari, or avut nevoie doar de o ju-mãtate de secol, la începutul EreiMeiji, ca sã a ratrapeze ceea cezisei. Cum or procedatãrã? Trimis-au dânºii bursieri în þãrile celorbogaþi în romane faimoase: prin-tre ruºi, printre anglo-americani,printre franþuzi, printre nemþi.Bursierii or studiat cestiunea teh-nicilor narative la faþa locului ºi,reveniþi în patrie, au creat ce ºicât au creat, unele Nobele pen-tru Literaturã raflînd sau filme deinteres mondial inspirând (dacãne gândim numai la Femeia nisi-purilor ºi la Kobo Abe).

l

Acuma, revenind la Þigania-da budaicã, putem spune ca va fi

inspirat romane, dar postmoder-ne, graþie actualelor prozificãrideºtepte ale opului, între ele celmai tare strãlucind a lui Traianªtef, prefaþatã de CistelecanulTãtînesc , ieºitã nu prea demultde sub teasc, ci nu de Alex, fiullacanizant al universitarului de laTg. Mureº. Nici Nepotul lui Dra-cula, constructul romanesc alregretatului nostru prieten San-du Muºina, nu sare foarte depar-te de trunchiul eposului eroi-co-mic antepomenit, devreme ce unrrrom îºi promoveazã acolo, fu-dul, þiganitatea de mãtase.

Mai bine mai târziu decât nici-odatã.

l

Duduca Mamuca fãcut-a ºi eapui, da, dar târziu, în interbelici-tate: mã gândesc la romanele ºiunele povestiri ale lui Gib Mihã-escu; la o parte din scrisele ficþi-onale eliadiene, în frunte cu Hu-liganii; la Vinul de viaþã lungãºi N.D. Cocea; la prolificulMihail Drumeº, cu, sã spunem,Elevul Dima dintr-a ºaptea; sau,chiar, la Cartea nunþii. Maiaproape de noi, în plinã postlo-viluþionaritate, îi supraclaseazã,cu mijloacele lor specifice, Ste-fan Agopian, cu tot ce dã pieþeiliterare; Dumitru Ungureanu, cuLia Mora; Cristina Stefãnescu;Bãgãul Ioanei Bradea ori Poves-tea poveºtilor revizitatã de Mir-cea Nedelciu.

Cãci Gheorghe Craciun, cu asa capodoperioarã Pupa rusa maiales, e postflaubertian la o adicã,masochist al chinurilor stiluluiadicãtelea, un postflaubertian tre-cut prin textualism ºi câte altele.La fel, poate, Cãrtarescu, pe unde-va, cu Orbitorul sãu. Ci nu camu-sofilul Bedros Horasangian, ci nuultimul Radu Mareº, balzacieni înstructura lor de profunzime, însãfãrã ambiþiile cantitative ale inter-belicosului Cezar Petrescu.

l

Altele nu mai avem a spune.Decât cã romane, ºi încã foartebune, multe transpuse deja înidiomuri strãineze, sincronizatelovinescianeºte la trendurileeuro-atlanticeºti, avem cãcãlãu,în toate þinuturile româneºti, in-clusiv la moldovenii cisprutici,medelenizanþi ori numai sadove-nizatori, la Simion Liftnicul, laGellu Dorian, la Adrian vonGeorg; la Dan Lungu, inclusiv labasarabenii chiºinoveþi ºi nume-roºi literarmente, de toate orien-tãrile, iar pe Paul Goma, geniu alprozemelor autoficþionale, recreatîn inumerabile limbi (cu excepþianotabilã – et pour cause! – a idio-mului castilian, unde numele sãude familie însemneazã „prezerva-tiv”), nici nu-l mai iau în calcul.

l

Încep sã cred cã avem maimulte romane de cât cititori des-toinici pe cap de locuitor valah.Dar… nu disper: cândva, pliciti-sictiriþi de manele ori tembeliziunifelixiene, or sã refacã suprafaþãºi aceºtia, lectorii pasionaþi, denu ºi competenþi.

Cred încã în literaturã casalvare ºi terapie (deºiacest lucru este vala-

bil mai degrabã pentru poezie, în-trucât în cazul prozei este esenþia-lã construcþia lucidã, arhitecturatextualã). Obositã de aniversãri li-terare româneºti, o întrebare de ti-pul „De ce avem roman?” îmi pare

nnnnn RUXANDRA CESEREANUoþioasã, pretenþioasã, ostentativã.Avem roman pentru cã... Pot doarsã spun cã, în ceea ce mã priveº-te, scriu roman (deºi mã considereminamente poetã) pentru cã amceva de spus la nivelul unei istoriipsihice ºi sufleteºti a lumii (noas-tre, de aici, din realitate, sau, con-trar, din fantezie).

Romanul are o istorielungã ºi una scurtã. Defapt, din cea lungã s-a

format cea scurtã. Aceasta dinurmã nu este un pui, ci un frategeamãn care a mai întârziat în ute-rul narativ (numit frumos ºi mi-trã, matcã, matrice, ºi mai puþinfrumos, zgãu), mai mult de douãmii de ani. Povestea, care estematerialul de construcþie al roma-nului, prezenta, la început, întâm-plãri eroice, rãzboaie, aventuridin lumea vãzutã ºi nevãzutã,declamate pe la mese publice dehomeri, adicã de niºte orbi la lu-mea de afarã ºi vãzãtori la aceeadinãuntru, a ideilor, a imaginilor.Epopeile, povestirile, basmele,care sunt trepte ale acestei rache-te mitice, au fost ºi primele formede educaþie, la care învãþãceii stã-teau smirnã, cu gurile cãscate, aºacum nu se întâmplã azi în nicioºcoalã. Cântãreþul Femios estesingurul cruþat de Ulise, din cea-ta peþitorilor. Aºa cum nu se tra-ge în pianist, nu se trage nici înpovestitor. Istorisirea care se au-toregenereazã este O mie ºi unade nopþi, graþiind naratorul. Ro-manul modern a apãrut târziu, de-

nnnnn PAUL ARETZU

de ce avem roman?mitizând povestirea. Autorul,mult mai ruºinos decât pe vre-muri, se ascunde în persoana atreia. Alteori, iese cu tupeu înfaþã.

De ce avem roman? Suntemfiinþe epice (ºi lirice), în primulrând. Nepoata mea, Eva, întâi adescoperit mici poveºti, trecândîn fabulos întâmplãri curente,apoi, mi-a dedicat o poezie ºi, încele din urmã, a prins iscusinþade a inventa ghicitori. Cred în fle-rul ei, pentru cã este mai apropia-tã de naturã decât mine, care suntmai apropiat de natura moartã.Modelul romanului se aflã în Bi-blie, în Facerea, în Ieºirea, în Cãr-þile Regilor.

Avem roman pentru cã viaþaconcretã se cam repetã, de la ovreme, ºi avem nevoie de cevacare sã se repete diferit, cum suntromanele. Avem nevoie de romanpentru cã suntem narcisiaci, iaroglinzile nu ne ajung. În romane,care sunt o formã de alteritate,ne vedem refulãrile. Cititul este obunã ºedinþã de psihanalizã. Ro-manul oferã virtualitãþi, poþi ex-perimenta iubirea, moartea, dure-rea, trecerea timpului, suferind pe

termen scurt, pânã la urmãtorulroman.

Romanul are nevoie, în primulrând, de scriitori de romane ºi,apoi, de cititori. Cât timp va exis-ta prima categorie, va exista ºiroman. Mulþi spun: Viaþa mea esteun adevãrat roman. Problemaeste cã nimeni nu citeºte romaneadevãrate.

De ce avem roman? Face par-te din fiºa de post existenþialã.Romanele se citesc pânã la o vâr-stã. În a doua parte a vieþii eºtiinteresat de eseu, de domeniulreligios, de cãrþi speciale. Un ro-man bun, însã, poate conþine toa-te aceste aspecte. Când eram co-pil, îmi amintesc, se spunea cãexcesul de citit poate duce la ne-bunie. A existat, de asemenea,credinþa cã cititul slãbeºte fiinþa,producând ofticã. N-am auzit însãpe nimeni spunând cã lipsa citi-tului duce la prostie.

Avem roman pentru cã avempoezie, pentru cã avem teatru, darmai ales pentru cã avem criticãliterarã. Cred cã acesta din urmãeste rãspunsul corect la întreba-rea prietenului meu, criticul Con-stantin M. Popa.

Tamara de Lempicka - Portrait of madam


Întrebarea lui Ralea îmi pro-voca altãdatã rânduri caacestea: Mi se pare uimi-

tor cum, de mai bine de un veac,romanul românesc existã în celemai variate forme, cu performan-þe notabile ºi recunoscute, în pascu lumea ºi câteodatã chiar luân-du-i-o înainte, vizionar, dar, cutoate astea, discursul critic se în-cãpãþâneazã sã-l declare, perio-dic, în crizã ºi sã-i chiar contesteexistenþa. Rãspunsul nu e dintrecele mai complicate: romanul ro-mânesc deplânge, prin glasul cri-ticilor ºi al romancierilor, deopo-trivã, nu starea sa în spaþiul ro-mânesc, mereu bogatã ºi chiarprivilegiatã, ci slabele ecouri înspaþiul european ºi mondial.Handicap etern, cãci nu a existatniciodatã la noi un efort concer-tat ºi „oficializat” de promovarea literaturii/culturii. Succesele aufost ale indivizilor (cãci ºi ambi-þiile sunt la noi mereu individua-le, subminate, în doze variabile,de egoism, oportunism, invidie,resentiment etc.), de multe oriatinse cu eforturi penibile. Nulimba românã e de vinã aici, ciabsenþa totalã a unui spirit înaltnegustoresc ºi a voinþei de a teface recunoscut ca participant lacultura lumii cu diferenþele tale(complementare), nu cu cantita-tea de imitaþie ºi sincronizareprost înþeleasã pe care o arunciîn joc. „De ce nu avem roman?”,întrebarea lansatã de M. Ralea laînceputul secolului 20, când toc-mai apãruserã Ion ºi Pãdureaspânzuraþilor, revine, trunchia-tã mereu, formulatã pe jumãtate.Cãci întrebarea întreagã a fostatunci, este astãzi ºi nu vãd, dinpãcate, de ce n-ar fi ºi mâine: „Dece nu avem roman recunoscut înmarile liste canonice universale?”

În mod straniu, întrebarea pedos e mai grea. Un rãspuns sim-plu ar fi, totuºi, cã, acum un veac,romanul pãrea sã aibã o identita-te destul de bine conturatã, seºtia ce e acela roman ºi se presu-punea cã noi n-am reuºit sã aco-perim cum se cuvine cerinþeledefiniþiei. Cum astãzi este romanorice carte care îºi spune astfel(exagerez doar un pic!), avem, fi-reºte, puhoaie de romane de toa-te calibrele ºi cu costumaþii dez-armant (ºi încântãtor) de colora-te ºi atipice.

La Colocviul romanului ro-mânesc de la Alba Iulia (ediþia atreia, mai 2013), remarcam, prin-tre altele, ºi cã o lecturã atentã ºiechidistantã a prozei contempo-rane va identifica semnalmentespecifice prozei noastre postde-cembriste, dar ºi, mai ales, semneale continuitãþii cu cele douã mariperioade din trecutul recent: in-terbelicã ºi comunistã. ªi asta nudoar fiindcã drumul, ca metaforãa existenþei umane, nu suportãmodificãri fundamentale, chiarurmãrit fiind pe foarte lungi pe-rioade, iar marile teme rãmân, din-totdeauna, viaþa ºi moartea, tim-pul ºi locul, memoria ºi visul, iu-birea ºi ura, starea ºi miºcarea, învreme ce coloratura de epocã euna de fundal nedatabil, dacã ta-

nnnnn IRINA PETRAª

de ce avem roman?lentul secondeazã oglinda. Con-tinuitãþile identificabile þin ºi deeterna noastrã neaºezare, de pro-blematica situare în Istorie, deproiectul nostru comunitar me-reu incomplet ºi nesigur de ºan-sele sale. În aceste condiþii, oglin-da verbalã încearcã neobosit alteunghiuri ºi perspective, îºi for-þeazã apele în experimente, se re-pliazã pentru a cuprinde cât maiaproape de „adevãr” starea omu-lui ºi a societãþii, probeazã mani-ere inventate ori împrumutate deînchegat povestea despre om.Prozã realistã, psihologicã, fan-tasticã, oniricã, metafizicã, sf,policier, istoricã, de aventuri,autobiograficã, eroticã, poeticãetc. sunt, fireºte, nume pentrucategorii impure, contaminatemereu de celelalte feluri posibile.Fiecare om care scrie (crede cã)are un adevãr pe care vrea/ tre-buie sã-l transmitã celorlalþi (in-clusiv posteritãþii!!). Diversitateaabordãrilor romaneºti creºte încondiþii de libertate. În miezul ex-perienþelor de viaþã complemen-tare (viaþa concretã, pipãibilã,semnalizând prin simþuri, a tru-pului muritor, dar ºi a relaþiei com-plicate a eului cu sine ºi cu cei-lalþi – aºadar ceea ce se cheamãviaþã intimã ºi viaþã socialã; apoirealitatea livrescã, experienþalecturii, de o însemnãtate de nee-galat pentru cititorii-scriitori; înfine, viaþa oniricã, visul ca expe-rienþã nocturnã de consistenþã ºiînsemnãtate egale cu ale experi-enþei în stare de veghe), lucreazãimaginaþia, calitate funciarã aomului (ea le subîntinde pe cele-lalte, le accentueazã ºi le îmbogã-þeºte, le tãlmãceºte ºi le rãstãlmã-ceºte) dezlãnþuitã acum când sepoate spune orice ºi oricum.

Aºadar, reluând, avem roman-(e) fiindcã, într-o lume tot maiscãpatã din frâu, lãsatã în voialibertãþilor fãrã frunte, sunt extremmulte de spus ºi re-spus, de cân-tãrit, iar tentaþia de a oferi pro-pria versiune este ireprimabilã(„Voi scrie. Este un ordin al între-gii fiinþe, a tot ce sunt, o deciziece nu poate fi contestatã […] voiscrie ceea ce cred ºi simt” – spu-ne eroul lui Buzura din Raportasupra singurãtãþii). Înainte de1989, romanele aveau în ele ºinevoia teribilã de a vorbi, dar ºigroaza de a o face, ºi „ramele” ºi„destinul”, altfel spus, ºi con-junctura, ºi contextul. Implicateºi precaute, ele construiau, prinrecurs la o bogatã ambiguitate,personaje rezistente în timp, adi-cã fiinþe gânditoare ºi sensibileale sfârºitului de mileniu, cu trã-sãturi specifice trãitorilor în so-cietãþi totalitare, dar suportând ºilimitãri impuse individului de aiu-rea într-o lume masificând cu in-diferenþã destine. În proza primu-lui „obsedant deceniu” (fixat ge-neric între 1948 ºi 1960), deveni-se posibilã o triplã miºcare: re-constituirea criticã a unui trecutrecent, tãcut o vreme din motivepolitice, trimiterea aluzivã, para-bolicã la un prezent ne-vindecat,minat el însuºi de tare nu maipuþin grave, dar ºi racordarea laproza interbelicã a „scafandrilorsufletului” (cum îi numea GibMihãescu). Excesul de interpre-tare ºi epuizarea fiecãrei semnifi-caþii în prelungi comentarii alcã-tuiesc un model de cãutare în in-

terior a cauzelor Istoriei. De la D.R.Popescu la Alexandru Ivasiuc sauMihai Sin, de la Augustin Buzu-ra ºi George Bãlãiþã, la Constan-tin Þoiu, Sorin Titel, Ileana Vul-pescu ºi Gabriela Adameºteanu,asistãm la o încercare disperatãde racordare la istorie a prozeiromâneºti. Preocupatã cu precã-dere de investigarea „adevãru-lui”, proza e mãcinatã de o iritaresubsidiarã care anuleazã defini-tiv tihna romanului tradiþional. Pede altã parte, când realitatea este„perfect” ºi definitiv planificatã,monotonã, decisã de imperativesociale opace problemelor indi-vidului, e necesarã o „recondiþi-onare” a realismului – este ceeace face mai ales proza scurtã adeceniului opt („optzeciºtii” –parte debutaþi de Ov. Crohmãlni-ceanu în antologia Desant 83 –Gheorghe Crãciun, Mircea Nedel-ciu, Nicolae Iliescu, Cristian Te-odorescu, George Cuºnarencu,Ioan Lãcustã, Gheorghe Iova,Mircea Cãrtãrescu, Sorin Preda,Ion Cristoiu, Ioan Groºan, Be-dros Horasangian etc.). O nouãlecturã a vechilor semne, o topi-cã ineditã aplicatã unor segmen-te banale. Aducerea brutalã înprim plan a cotidianului mãruntsimultan cu explozia încântatã desine a inovaþiilor formale. Inteli-gibilitatea parþialã a lumii e scru-tatã adesea de un ochi uºor bui-mac slujit de un cuvânt care dãtârcoale înþelesurilor ultime lã-sându-le mereu intact misterul.

Dupã 1989, proza nu se aco-modeazã din mers deschiderii.Intimidatã de nesfârºitele certuricanonice, de noile teze ºi cenzuri,de etalonul est-etic aplicat abu-ziv ºi fãrã nuanþã, continuã ma-niera parabolicã, atunci când oface, se refugiazã în povestireacu tâlc, atemporalã, ori, cel mult,

încearcã sã se alinieze modei„sexului care vorbeºte”. Aºase face cã deceniul 9, al doi-lea „obsedant deceniu” româ-nesc, nu îºi gãseºte imediatoglinda potrivitã. O primã în-cercare masivã de este Eclu-za (2006) lui Radu Mareº –romanul unei societãþi închi-se, scris cu mijloacele uneisocietãþi închise, sugerând cãficþiunea ºi istoria nu ºi-aurecãpãtat autonomia, cã ade-vãrurile sunt încã manipula-te. Dupã câþiva ani, Provizo-rat, al Gabrielei Adameºteanu,sau Un om din Est, al lui Gro-ºan, aduc proza româneascãla zi. Interesant de remarcat cã elesunt construite pe aceeaºi „opo-ziþie complementarã” – posomo-ralã cu accente groteºti-hilare aorizontului politic e contracaratãcu un tratament erotico-senzual,din mai multe puncte de vedere„oprit” ºi cu atât mai eficient.Totodatã, subminând ori condi-mentând Politica respectiv Ero-sul, freamãtã, insistent ºi consis-tent, un al treilea element, poatecel mai important dintre toate:Cultura. Personajele citescenorm, au repere livreºti pentrutoate gesturile lor, ascultã muzi-cã, merg la spectacole. Dacã po-liticul e suportat mai mult ori maipuþin traumatizant, iar eroticul eun refugiu nu de puþine ori alie-nant ori o simplã/meschinã amã-gire, culturalul are firescul uneitemelii existenþiale, nu e de um-pluturã, ci de esenþã. S-ar puteaca acesta sã fie cel mai „adevã-rat” portret al epocii ºi, totodatã,cea mai bunã cale de recuperarea echilibrului romanesc ºi exis-tenþial deopotrivã.

Proza optzecistã era încadra-bilã unei direcþii pe care am nu-mit-o homeopaticã. Tratamentul

fabulatoriu încerca o „vindecare”a cenuºiului cotidian prin recursla doze infinitezimale de cenuºiucotidian. Proza ultimilor ani e, maidegrabã, subsumabilã unei direc-þii alopatice. Constat o anumeaplecare a ultimului deceniu, nudoar la noi, înspre re-locuirea în-miresmatã – în sensul alerteþeisimþurilor puse la lucru de lectu-ra imaginantã – a unor epoci pecare distanþa în timp le-a încãrcatcu atmosferã, farmec, sens, gra-vitate (dupã Tim Adams, istoriapare sã fie „locul unde ne simþimcel mai bine” – vezi articolul tra-dus de Virgil Stanciu pentru Tri-buna, nr. 7/2010). Romanul „isto-ric” îºi relativizeazã ancorãrile, elnu se mai (con)centreazã pe re-constituirea unei Mari Poveºticãreia i se asigurã un minimal fun-dal de epocã, ci, oarecum dimpo-trivã, cerceteazã în detaliu recu-zita unei perioade, aºa cum se rãs-frânge ea în documentele la în-demânã (adicã deja modificatã,interpretatã, „mãsluitã” în sensullarg pe care îl comportã orice in-terpretare, orice traducere în cu-vinte), iar readucerea secvenþeitemporale în atenþia cititorilor de

Tam

ara

de

Lem

pic

ka


azi se asigurã prin recursul la omicã poveste cu suspans, caresã te þinã aproape de ceea ce e cuadevãrat important: bogãþia demiresme, gusturi, gesturi, costu-maþii, cutume, „mãrunþiºuri” cutâlc ale oamenilor acelei epocirevolute. Chiar dacã respectivaepocã e locuitã, în realitate ºi înroman, de o mare figurã – cum seîntâmplã cu Ovidiu în Moarteala Tomis, jurnalul imaginat deMarin Mincu, cu regele ºi Zilelesale la Filip Florian, cu Columb înMarañon-ul Ruxandrei Ivãnces-cu sau cu Vasco da Gama navi-gheazã al Dianei Adamek, aceas-ta are rolul unui martor, al unuigarant. E o reconstituire abilã ºiîncântatã de performanþele sale,nu cu totul strãinã de practicadetectivisticã. Orice scotocire înpodul cu vechituri al omenirii eînsoþitã de fiorul descoperirilor,de plãcerea privirii aþintite asu-pra detaliilor aparent disparate,de orgoliul refacerii unui întreguitat. Trecutul este utilizat ca-ntr-un numãr de prestidigitaþie visã-toare care stârneºte treptat un-gherele somnolând în absenþacuvintelor. „Comanda” vine din-spre dezamãgirea resimþitã într-olume în care totul fuge, alunecã,trece. Se schimbã. O lume în careprivirea fondatoare nu mai arerepere sigure, nu se mai poateaþinti. Le-am numit cãrþi cu în-toarceri ºi fugi (acestea din urmãºi în sens muzical). Autorul e spec-tator ºi regizor al propriilor des-fãºurãri de detalii. Este, la altãscarã ºi cu alte urmãri ºi adân-cimi, bucuria de a crea prin expe-rienþe proprii a personajelor ca-milpetresciene. Totul este, astfel,creaþie, genezã. Existenþa ºi,deci, literatura nu sunt altcevadecât o permanentã, infinitã, în-cântãtoare traducere în cuvinte– modalitate exclusivã, orgoliosumanã de exercitare a puterii. Þin-ta e o re-locuire. O locuire fan-tasmatã a altui loc, mai bun. Re-constituirea e una creatoare, darºi compensatorie (vezi Viaþa în-cepe vineri, cartea Ioanei Pârvu-lescu, dar ºi partea ce reconsti-tuie o lume ºi o atmosferã dinCartea ºoaptelor a lui VarujanVosganian; tot aici Dulcea poves-te a tristului elefant, încântãto-rul roman al Dianei Adamek, sauHotel Universal al Simonei Sora).Mai mult ca oricând, a ºti înseam-nã a-þi aduce aminte ºi a fi înseam-nã a avea memorie. Prezentul nuse întrupeazã decât prin ceea ces-a pãstrat/ales din tot trecutul.El este o rãsfrângere a „bibliogra-fiei” existenþiale la nivel de indi-vid ca ºi la nivel de popor. VeziAsediul Vienei, al lui Horia Ursu,dar ºi Medgidia, oraºul de apoi,al lui Cristian Teodorescu. ªi, într-un fel, chiar Simion Liftnicul, allui Petru Cimpoieºu. Întoarcereaºi fuga se întâmplã în aceste ro-mane în spaþiu (locul-cel-larg,gândit, inevitabil, cu o jumãtatede gând, cãci simþurile înºalã deîndatã ce privim dincolo de lun-gimea braþului nostru întins, undincolo totuna cu lumea ºi uni-versul) ºi în loc (lumea-cea-micãa prejmei ºi împrejurului, a casei,a curþii ºi grãdinii, a strãzii).

Dacã acceptãm „provincializa-rea” ca focalizare a interesuluiasupra celor mai infime detalii înscopul extragerii, la acest nivel, aesenþelor pure ale umanitãþii; caefort de re-punere în drepturi aexistenþei (proces totuºi intim,totuºi particular, totuºi înfiorat);ca asumare a ne-regulei pentru aaccede la o ordine superioarã,

nnnnn CONSTANTIN CUBLEªAN

de ce se scrie azi roman?Întrebarea cred ca ar fi tre-

buit sã se opreascã la ju-mãtate: De ce se scrie azi?

La care, un rãspuns ar putea fiacela al parafrazãrii afirmaþiei al-pinistului care, întrebat fiind: dece urcã pe Everest, a rãspuns câtse poate de firesc: pentru cã elexistã. În aceeaºi notã, scriitorular putea rãspunde: pentru cã exis-tã literatura. ªi prelungind cono-taþia: pentru cã romanul existã.

Numai cã, din aceastã ecuaþiepare sã lipseascã un element esen-þial, anume acela al cititorului. Iartristeþea – dacã poate fi vorba deo tristeþe – de aici vine. De la rela-þia scriitorului cu cititorul.

Mã tem cã astãzi se citeºte (decãtre masa posibililor lectori), pu-þin. Altele sunt tentaþiile, priori-tãþile ºi chiar... necesitãþile. ªiatunci, ar fi sã înþelegem cã scrii-torul creeazã romane doar pen-tru sine? Sau, numai pentru unnumãr restrâns de cititori? Poatechiar numai pentru confraþii debreaslã? Între noi fie vorba, scri-itorii se citesc destul de puþin în-tre ei. ªi totuºi pe piaþa literarãapar mereu ºi mereu alte ºi alteromane, unele dintre ele chiar foar-te interesante, foarte bune, caren-ar trebui sã fie neglijate de cãtremarele public, cãruia i se adresea-zã scriitorul. ªi, uite-aºa, am ajunsiarãºi la problema publicului...

Dacã avem curiozitatea (ar tre-bui sã o avem) de a privi în urmãcu vreun secol ºi jumãtate, chiarcu douã, vom constata cã publi-cul citea literaturã, în speþã ro-mane, cu mare pasiune. Uneori

dusã pânã la stãri limitã. Sã neamintim bunãoarã de furorile pecare le-a fãcut Suferinþele tânã-rului Werther, când unele june ºiunii juni, citind romanul, erau câtpe ce (sau chiar au ºi fãcut-o) sãse sinucidã din compasiune cueroul romanului. Cititorul trãiaodatã cu eroul romanului. ªi ofãcea cu toatã legitimitatea. Pen-tru cã el se vedea pe sine în per-sonajele romanului, se recunoº-tea în dramele lor sau îºi imaginacã ar putea sã le trãiascã însuºi.La fel dacã era vorba de fericireaacestora. Care devenea fericirealui, a cititorului. Pentru aceºti ci-titori, literatura/romanul era un felde alternativã idealã la existenþarealã. Ei aflau aici soluþii de viaþã,eroi demni de urmat sau dimpo-trivã; modalitãþi în care puteau firãzbunaþi pentru greutãþile traiu-lui lor de fiecare zi; puteau jubilaodatã cu cei rãsplãtiþi pentru fap-tele bune, sau triumfa, satisfãcuþicã rãufãcãtorii erau pedepsiþi fãrãmilã. Citind romane aflau cã potexista ºi alte modalitãþi de trai, maibune sau mai rele, fiind mulþumiþisã afle cã alþii puteau s-o ducãmai prost decât o duceau ei. Saumai bine.

Toate acestea i le oferea scrii-torul care inventa lumi, fiind unmic demiurg; el era, în felul sãu,un vizionar. ªi astãzi este saupoate fi un vizionar. Numai cã ci-titorul de azi (înþeleg prin azi con-temporaneitatea) a avut parte deatâtea experienþe aberante încare, cum se spune, realitatea adepãºit fantezia, încât el nu mai

cautã sã evadeze în literaturã ciaºteaptã de la ea rãspunsuri, lã-muriri, explicaþii. A trãit (sau trã-ieºte) aberant absurdul unor re-gimuri sociale ºi politice îngrozi-toare; a parcurs infernul unor rãz-boaie halucinante, în care a fosttârât fãrã logicã, fãrã sã fie între-bat dacã doreºte sau nu acestlucru. A fost trimis în lagãre sauîn temniþe, i-a fost spulberatã fa-milia numai pentru cã aparþinea(fatalmente) uneia sau alteia dinseminþiile umane ce fiinþeazã peTerra. Etc., etc. Toate acestea îiprovoacã, fireºte, spaime pe careliteratura trebuie sã i le lãmure-rascã, sã i le explice. De ce i seîntâmplã ce i se întâmplã? De celi s-a întâmplat pãrinþilor sau al-tora din anturajul sãu tot ce li s-aîntâmplat? De ce e posibil într-un viitor, mai mult sau mai puþinîndepãrtat, sã i se întâmple luiasemenea grozãvii? Etc., etc. Rãs-punsurile i le oferã o literaturã adocumentelor ºi mult mai puþin oliteraturã de ficþiune.

Dacã veþi cerceta bibliotecilepublice veþi constata cã incom-parabil mai mult sunt solicitatecãrþile de istorie, cãrþile scrise dedocumentariºti, de analiºti, depolitologi, de economiºti, de so-ciologi etc., decât romanele pro-priu-zise. Înseamnã, oare, cã trãimo crizã a romanului, o crizã a cre-aþiei?! Da ºi nu. Avem exemplul anenumãrate romane care încear-cã sã dea, ºi chiar dau, asemenearãspunsuri. Desigur, în felul lor,dupã regulile literaturii beletristi-ce. Important e ca cititorul sãpoatã sã accepte aceste reguli,aceste convenþii, adicã importante ca aceste romane sã fie convin-gãtoare din punctul de vedere alreprezentãrii artistice a vieþii.

Aceste romane îºi au cititoriilor. Literatura de ficþiune nu duce,totuºi, lipsã de cititori. Numai cãaceºtia constituie la ora actualãun fel de elitã. Sunt cei care înþe-leg literatura, beletristica, în or-dinea ei de angajament ideatic.Ei încã sunt fericiþi sã trãiascã înasemenea iluzii superioare. Cei-lalþi cititori ºi-au pierdut iluziile...Nu vedeþi cât de mulþi sunt aceiacare stau neghiobi în faþa televi-zoarelor urmãrind fel de fel de te-lenovele cu totul insipide ºi anos-te? Aceºtia nu mai sperã nimic.Consumã arta ca pe un drog.Telenovela e narcoticul pe care îlinhaleazã tocmai pentru cã i-acuprins disperarea (mãrturisitãsau nu) într-o realitate pe care n-o mai pricep ºi atunci se abando-neazã în surogatul unei altfel deiluzii. Una care în loc sã te facã sãgândeºti, te îndobitoceºte. Aces-tui pericol trebuie sã-i facã faþãromanul, romanul autentic, roma-nul artistic major. E misiunea ro-mancierului de azi. Dacã ºi-o asu-mã, meritã sã scrie.

atunci fenomenul „provincializã-rii” e detectabil ºi în proza con-temporanã. Trecut prin „defileulvorbirii”, realul devine ficþiunesau, altfel spus, ficþiunea salvea-zã un real în derivã, îi mai acordão ºansã.

În provincie, datoritã „rarefie-rii evenimentelor” „se produce unelefantiasis epic, o tumefiere acotidianului cãreia îi corespundeîn ordinea subiectivã setea de apercepe”. „Cu cât materia perce-putã e mai micã, cu atât coeficien-tul subiectiv care intrã în creareanoþiunii de realitate e mai mare”.Provincialul are de partea sa o„tensiune sporitã sub raport emo-þional”… Cele de mai sus fac par-te dintr-o conferinþã a lui G. Cãli-nescu reprodusã în Suplimentulpe 1985 al „Revistei de istorie ºiteorie literarã”. „Proba provinciei”e aplicabilã realitãþii contempora-ne ºi literaturii de astãzi. De alt-minteri, putem identifica simpto-me ale „provincializãrii” condiþieiumane la scarã terestrã. Nu mãgândesc doar la uniformizarea pecare o presupune ºi o sperã erainformaþiei ori la tendinþa centri-fugã a tuturor naþiunilor dornicesã se elibereze de orice tutelã, deun centru impus. Îmi apare, înain-te de toate, flagrantã o proporþio-nalitate inversã, în aparenþã pa-radoxalã, specificã lumii de astãzi:pe mãsurã ce Omul cucereºte lu-mea, omul îºi pierde însemnãta-tea în aceeaºi lume. Ca un efect alperformanþelor sale, se descope-rã tot mai puþin stãpân al propriu-lui destin. Adevãratele eveni-mente, cele care mai sunt depen-dente de omul de rând, se rarefia-zã. Nu e vorba numai de criza in-formaþiei în condiþiile explozieiinformaþionale, nici doar de prã-pastia care se cascã între produ-cãtor ºi consumator, de speciali-zarea care-l rãtãceºte pe omulobiºnuit în pãdurea de tabu-uri ºimistere a ºtiinþei contemporane.Elefantiasisul epic al vremii noas-tre nu e o formã de carpe diem, ciuna de autosugestie. Schimbaredeliberatã de mãºti ºi ºtiri, cãuta-rea salvãrii, a paleativului în mã-runtele tresãriri ale clipei înregis-trate cu aparate de mãrit. În eramicºorãrii severe a omului, „ele-fantiasisul” epic capãtã dimensi-uni ontice, vizând reabilitarea in-terioritãþii umane, a unicitãþii salesalvatoare. Pe scurt, de aceeaavem roman.

A face literaturã nu (mai) în-seamnã a propune o nouã ordinealãturi sau deasupra celei reale,ci a înfrunta ne-ordinea, incon-sistenþa, aleatoriul cu o nouã va-riantã de ne-ordine, inconsisten-þã, aleatoriu. O forþã creatoarenumai în aparenþã negativã. Ar fide discutat aici, poate, teoria se-cundarului, în varianta descrisãde Virgil Nemoianu: „Pãrerea meaeste cã nu ar trebui sã privim niciînainte, nici înapoi, ci lateral, oride câte ori este posibil. Concen-trarea pe secundar impune, înprimul rând, o atitudine digresi-vã, o miºcare ocolitã, o exprimareindirectã ºi recurgerea la blândeviclenii. Devierile temporare, tih-na manieratã, oprirea asupra de-taliilor, absurditatea capricioasã aartificiilor ºi evazionismului, hoi-nãreala visãtoare pe poteci lãtu-ralnice ºi multe alte strategii deîntârziere contribuie, toate, la oschimbare digresivã a miºcãrii îna-inte, care nu poate ºi nu vrea sã îiblocheze acesteia calea, dar carear putea, eventual, sã o influenþe-ze decisiv...” (Virgil Nemoianu, Oteorie a secundarului, 1997) Tamara de Lempicka - Portrait de Madame P.


„Dã, Doamne, o dictaturãsã facem literaturã!”

(Mircea Dinescu)

Într-o intervenþie din Uni-versul literar (nr. 8/1938),Ovidiu Papadima încerca

sã legitimeze inaptitudinea noas-trã pentru roman, deplângândeforturile celor ce se trag dintr-o„þarã magnificã de povestitori”;rezumând, vom nota cã atitudi-nea în faþa vieþii ar explica, po-trivit criticului, gustul pentru po-vestire, întreþinut de fatalismul„omului vechi”, aflând desfãta-rea în verb, iubind prezentareaceremonioasã, în sunetele stinseale Orientului.

Astfel de gânduri, observãm,revin cu oarecare ritmicitate îndezbaterile de la noi, deºi teza luiOvidiu Papadima, dezvoltatã înarticolul „Între povestire ºi ro-man” a fost, din fericire, strãlucitinfirmatã. Existã, însã, scriitoricare repun pe tapet discuþia ºi„duelul” Rebreanu-Sadoveanu arfi, indiscutabil, ilustrativ; primulcreeazã totul hrãnindu-se din re-alism, celãlalt îneacã textul în aburliric, sigilat de vocaþia povestiriivieþii, a rememorãrii ei.

Romanul rãmâne, cu o vorbãeminescianã, „metafora vieþii”.Concurând societatea civilã prinverosimilitate, devenind obiectde consum, bucurându-se de po-pularitate/audienþã, el rãspundenevoii de story. „Contractul min-ciunii romaneºti” propune o (altã)lume, remodelatã, transfiguratã,oricum integrabilã; oferã ºansaevadãrii, dar ºi a veridicitãþii. Ge-nul-rege este de o maximã socia-litate. Un mai vechi volum de stu-dii de sociologie a romanului (Dela Nicolae Filimon la G. Cãli-nescu, Editura Minerva, 1982) nereamintea, prin vocea lui PaulCornea, aceastã „permeabilitatesociologicã”. În fond, „ºubred laanalizã”, de un maniheism rigid,colportând „satanisme ºi ange-lisme de foileton” (cum se pro-nunþase G. Cãlinescu), romanullui N. Filimon (ca „slabã ºi neîn-semnatã scriere”, în ochii auto-rului) era o demonstraþie de mo-ralist vãdind incipienþa genului,implicit superioritatea observato-rului social în dauna psihologiei.

Apãrut (1862) în paginile „Re-vistei române” (pe care Odobes-cu o scotea la Bucureºti „pentrudezvoltarea spiritului ºi formareainimii”) ºi, în volum, un an maitârziu, romanul Ciocoii vechi ºinoi rãmâne, indubitabil, certifica-tul de naºtere al romanului româ-nesc. Autorul se încercase înnuvela romanticã (Mateo Cipri-ani, 1858) ºi cea realistã (Neno-rocirile unui slujnicar, 1861) ºiacuzã vizibil tirania modelelortransportate din „civilizaþia Fran-

nnnnn ADRIAN DINU RACHIERU

„avem roman, dar pãcãtuim prin magiemetaforicã ºi închidere în localism”

ciei”, ca ºi inexperienþa genuluila noi. Fãrã a ridica un monument,Filimon dã o operã viabilã, bi-ciuind – cu vehemenþa pamfleta-rului – mentalitatea fanariotã. Gri-ja pentru exactitate îl dominã; ro-manul e o transcriere disciplina-tã, prinsã în chingile veracitãþii,o colecþiune de tablouri adevã-rate (cum a zis Ion Ghica), nutritãdin bogãþia fundalului social.Apropiat de epocã, Filimon citea-zã prob, consultã condicile dom-neºti, îºi îngãduie lungi digresi-uni, oferã aproape un studiu so-cial sau, mai nimerit spus, un „ro-man arhivistic”, suspendat întredocument ºi ficþiune.

Cum stãm dupã 150 de ani? Unrecent Colocviu, desfãºurat laAlba Iulia (Romanul – ficþiune ºievaziune), ar oferi câteva pistepentru o discuþie aplicatã. RaduMareº, de pildã, pariazã pe non-ficþional, vorbind de „suprasar-cina non-ficþiunii”. Documentul,dupã Irina Petraº, rãmâne „urzea-la” pentru textura ficþionatã. Înfine, cu alt prilej, Mihai Sin cereao viziune credibilã ºi un larg ori-zont problematic, dupã ce, sã re-cunoaºtem, aruncat în fundãturatextualizãrii, insensibil la tragic,romanul se devitalizase. N-ar tre-bui sã uitãm de „pactul” cu citi-torii, lectura fiind, se ºtie, în re-cul, pe fundalul teletropismuluiepocii (videoculturã). Totuºi, Pier-re de Boisdeffre era ferm: carac-terul de divertisment îi asigurã unpublic. Sigur cã mecanismeleidentificãrii ºi ipostazierii intervindecisiv; dar dorinþa de fabulaþieºi impulsul compensatoriu nu potexplica, izolate, formbidabila ca-rierã a romanului modern. El esteºi produs de consum (comercial)ºi mijloc de cunoaºtere; o cu-noaºtere implicitã, derivatã dinnatura intimã a operei literare,aºa-numita cunoaºtere problema-ticã. Sã pomenim doar pe Balzac,autorul Comediei umane oferind– dupã o memorabilã formulare –„o istorie completã a societãþiifranceze”. Apoi, de multe ori, suc-cesul unui autor se limiteazã lasegmentul temporal, când publi-cul sãu dominã consumul literar;încât, observase Escarpit, „su-premaþia” depinde de longevita-tea ºi autoritatea unui anumitpublic receptor.

Dar romanul, reamintim, nu seiveºte într-un ghetou estetic. Pre-siunea contextului influenþeazãnu doar recepþia, ci ºi creaþia. Sãamintim, în treacãt, soarta roma-nului în segmentul postbelic (co-munizant), dupã eflorescenþa in-terbelicã. Gestul scriptural supor-ta un ºir de restricþii (mergândpânã la autocenzurã/cenzura înamonte) ºi funcþiona defulatoriu,prin esopism, „ºopârle” etc., caun „sistem de supape”. Epidemiaromanescã a „obsedantului de-ceniu” era o producþie de „decon-spirare”, prizatã de marele public,cãutatã cu aviditate. ConcurentãIstoriei, defriºând spaþii necerce-tate, literatura justiþiarã (proza„de curaj”) a consacrat o reþetã,cãzând în schematism: un con-formism confortabil ºi un epigo-nism productiv, întreþinând – înmulte cazuri – o deloc pioasã

confuzie: cea care valorizaprompt succesul de piaþã, eclip-sând literatura înaltã. Or, legilesuccesului transcend deseorifactorul estetic, depinzând pri-mejdios de fluctuaþiile circum-stanþelor, de meteorologia politi-cã, îndeosebi. Situaþia aminteºtede elogiile umflate ce au însoþitcreºterea literaturii noastre „noi”,invalidate ulterior. Deosebirilesunt, însã, flagrante; impunitateaanilor ’50 desfigura perioada in-terbelicã, terorismul cultural aldogmatismului învederându-seprin relevanþa unor studii de pa-tologie literarã. Se cãuta obsesivMODELUL, sacralizat prin sanc-þiunea „centrului”, pus imediat încirculaþie ºcolarã; presiunea mo-delului canonic, impermeabil,marginaliza valorile ne-canonice,„negative”, fãrã a supravieþuiunui foarte îngust segment tem-porar, cu mari rãsturnãri pe hartaliteraturii, cum lesne se poateconstata retrospectiv. Critica tim-pului a gândit ºi ea pe termenscurt, rãmânând documentul uneirealitãþi istorice ºi estetice rapidperisabile. Vrem a spune, conclu-ziv, cã independenþa literaturii deun anumit spirit al epocii este ilu-zorie.

Romanul, fie el oportunist,subversiv, disident, evazionist(ca sã preluãm schema lui I. Si-muþ), trebuie sã rãmânã credin-cios marilor teme. Sã poarte co-loratura de epocã ºi sã capete,prin lecturã/interpretare, sens,închegând un destin. Sau cumspunea Virgil Tãnase, sumedeniade întâmplãri sã câºtige un „gustde necesitate”, impunând prinverosimilitate. Din pãcate, douãhibe (capitale) urmãresc, la noi,destinul acestei specii majore:voluptatea stilului (metaforita),încercând multe condeie ºi loca-lismul (mulþumit a oferi cazierulepocii), lipsit de distanþa trebui-toare. Plus pãgubosul mani-heism.

Cercetând oferta postdecem-bristã, se impune, cu forþa evi-denþei, o constatare: valul memo-rialisticii, un adevãrat tsunamiliterar, a ocupat, în primii ani,scena. Dar vorba cuiva: „jurnalulnu este mai mult decât este”. ªinu þine în spate o literaturã. Lãu-dând fãrã economie, de pildã,cele douã volume ale lui AnnieBentoiu (Timpul ce ni s-a dat,Vitruviu, 2000, 2006; reluate laHumanitas), Alex ªtefãnescu arfi preferat, totuºi, un roman alperioadei. „Lupta cu amnezia”,declinul interesului pentru feno-menul disidenþei, nevoia de scan-dal, pierderile prozastice („farme-cul vieþii”, poezia domesticitãþii)concurã, convergent, la sastisea-lã; ºi, prin ricoºeu, la „reabilita-rea ficþiunii”. Chiar dacã ecoulunor jurnale a fost notabil. ªi pro-fitul intelectual indiscutabil. DanC. Mihãilescu vedea în „gâlcea-va imaginaþiei cu factologia”ºansa re-umanizãrii. Ion Simuþ,angajând/suportând „un schimbde ironii amicale” cu pomenitulcritic, excedat, pleda pentru (ºiprofeþea) „diminuarea diaristicii”,încercând a tempera moda. Exa-minând – cu luciditate – raportul

de forþe, tendinþe ºi valori, criti-cul orãdean, îngrijorat de soartaromanului, a pus, credem, un di-agnostic exact, mizând pe reabi-litarea ficþiunii (titlul unui vo-lum din 2004). Chiar dacã, recent,într-un lung dialog (v. Cartea cadestin), Daniel Cristea Enache,încercând un bilanþ, afirma net:„Se vede încã o datã dreptateadvs.”, înclinând balanþa în favoa-rea Scriitorincului. Dincolo de„foamea” de Jurnale (explicabilã,prezentând dramele biografico-istorice), dincolo de egolatrie,indiscreþii, vanitãþi, cosmetizãrietc., însoþind inerentul subiecti-vism al diaristului, faima unei li-teraturi (fie ºi poetocentricã, pre-cum a noastrã) se clãdeºte peexistenþa unor mari romane. Careexistã!

Dar avem o mare problemã. Înpofida strãdaniilor (individuale,mai cu seamã), a eforturilor finan-ciare (susþinând, vai, strategii degrup), traducerile, câte sunt, nuau ecoul scontat. IncisivulMihai Sin încerca o explicaþie(v. Marea mizã, Ed. Nemira, 2008),supunând fenomenul epic auto-hton unui veritabil rechizitoriu. Elidentifica simptomele: sincroniza-rea ca mimetism (la nivelul tehni-cilor narative), inautenticitatea,„dialogul subaltern”, carenþa deUniversalitate. Promovarea înbloc ar putea reprezenta o cultu-rã, nemulþumindu-ne cu succese-le (izolate), zgomotos raportate,fãrã impact dincolo. Deocamda-tã, internaþionalizarea întârzie.

Dacã în „industria” filmului amdevenit vizibili, în roman, în pofi-da înghesuielii, doar „expatriatul”Mircea Cãrtãrescu ºi-a tãiat, pare-se, vad. Sã fie România „þara cuun singur scriitor”? ªi dacã fos-tul poet a reuºit, considerat „lo-comotiva generaþiei” (apud DanC. Mihãilescu), nu ar fi de doritsã „tragã” dupã sine ºi alte nume,sprijinindu-ºi confraþii, ieºind dinprovincialism ºi minorat? Chiarculturã micã fiind (un alibi de lar-gã folosinþã, de fapt), ambiþia dea scrie cãrþi mari ar trebui sã rã-mânã þinta oricãrui creator, des-coperind pe cont propriu „zone-le cu plancton” (vorba regreta-tului Al. Muºina). ªtiind cã ro-manul este un teritoriu de cuce-rit, cum îndemna „pionierul”Liviu Rebreanu...

În rest, europenitatea noastrãcu nãbãdãi, convoiul de frustrãriºi obsesii în siajul „nobelabilitã-þii” (dupã formula lui Ion Simuþ),folcloristica de cafenea umflândcapricioasa listã a eligibililor º.c.l.întreþin zarva. ªi împiedicã lucrulconcret, palpabil, temeinic. Con-firmându-l, peste ani, pe D. Drã-ghicescu care ne aºezase sub„pecetea neisprãvitului”.

Pânã la urmã, întrebarea de ne-ocolit priveºte, însã, soarta cãr-þii. În plinã bulimie/asfixie infor-maþionalã, captivi ai societãþiimediatice, ne putem chestiona,deloc inocent, cui mai comuni-cã azi literatura. Iar rãspunsul(ºtiut) e descurajant. ªi totuºi...

Tamara de Lempicka - Portrait of Madame Allan Bott


Interogaþia aceasta evocãepisodul dezbaterile teore-tice de la începutul seco-

lului trecut – când preocupãrilecriticii erau legate mai degrabã deîntrebarea De ce nu avem roman?

Îmi amintesc cã întrebarea for-mulatã de Nicolae Iorga fusesepreluatã de Mihail Ralea, în Via-þa Româneascã prin anul 1927,iar mai târziu, George Cãlinescudeplângea absenþa „romanuluiobiectiv” ºi a spiritului romanescanalitic, afirmând cã „romancie-rul român nu ºtie ce e un roman”.

Desigur cã între timp lucruriles-au mai schimbat, iar romanulromânesc se bucurã de greuta-tea multum-ului, ce îi poate con-feri o anume masã criticã, ce-l facedemn sã transgreseze condiþiaingratitudinii ºi sãrãciei numeri-ce. Dar (se bucurã) ºi de o uimi-toare diversitate ºi alteritate asoluþiilor (plastice): putem invo-ca acum, la masa contabilizãrilor

nnnnn HORIA DULVAC

scurtã re-pomenire a esenþialitãþi limbiiprestigioase, pe Blecher, Urmuz,Mateiu Caragiale, Mihail Sebas-tian, Rebreanu, Sadoveanu, Ca-mil Petrescu, Mircea Eliade, Geor-ge Cãlinescu, într-o rememorareincompletã ºi aleatorie, fãrã apomeni de energia plinã de pro-misiuni a unor contemporani….

Dar nu aceasta era intenþiarãspunsului meu la întrebarea dinanchetã: o anume dozã de revi-zuire brutalã conþinutã chestiu-nii te împinge la ultimativitãþi, carela rândul lor nu pot sã nu se con-tamineze de o (altãdatã dubioa-sã) anume conotaþie metafizicã.

Da, avem roman, ºi asta se în-tâmplã pentru cã avem literaturã!Situaþia aceasta va dura atâtatimp cât cãutãrile convulsive alepersoanei individuale ºi ale unuipopor vor continua. Pentru cã li-teratura este un soi de balsamvindecãtor al acestor reajustãri ºisoluþii, iar în ceea ce priveºte des-tinele individuale, ca ºi cele naþi-

onale, vorba lui Cioran, „omulsecretã dezastru” – unul care vafi servind (aspirãm) la o copioa-sã masã stilisticã.

Dar nici mãcar literatura casoluþie (desigur plasticã) nu re-prezintã nucleul dur al rãspunsu-lui în aceastã chestiune: este vor-ba de o esenþialitate mult mai pro-fundã, conþinutã limbii în gene-re, a cãrei notorietate o re-pome-nim acum.

Avem roman pentru cã avemliteraturã. (O fiziologie amputatã,în care am vorbi numai desprepoezie, de pildã, sau despre ono-rabila filozofie ar fi o perspectivãculturalã de neimaginat.)

Dacã eºti într-un popor (iarasta se întâmplã într-un soi deinefabilã necesitate), ai o limbãcare dã de ºtire, nu doar desprearticulaþiile fiinþei individuale ciºi despre acea „gramaticã” a en-titãþii colective.

În fine, fãrã a intra în detaliile

acestei (discutabile în lumea de-construcþiilor infinitezimale ºi adesacralizãrilor sociologizante deazi) metafizici a limbii, putem con-chide cã avem roman – atât cât eºi cum e – iar o re-privire în vitri-na bibliotecii, unde într-un soi denecesitate a alãturãrilor stau în-vecinate Craii de Curte Veche alui Mateiu Caragiale sau Inimicicatrizate, Vizuina luminatã alui Max Blecher, te liniºteºte cum-va în ceea ce priveºte aportulnostru la acest concert al univer-salitãþii. (A propos de limbã: sespune cã undeva prin Caucaz arfi existat ultimul exemplar al unuivechi popor, vorbitor al unei limbidispãrute. Situaþia are dramatis-mul unui sfârºit al umanitãþii, încare un soi de Adam-invers-exi-lat patroneazã sfârºitul muribundal articulaþiilor gândirii. În fond,gândirea, care e propoziþionalã,se dezvoltã în alteritate deodatãcu numericitatea locuitorilor bi-

Mã aflu într-o situaþienostimã ºi uºor pe-nibilã. Nu demult am

rãspuns la o anchetã pentru altãrevistã ºi am susþinut sincer, vo-ios ºi fãrã resentimente, cã litera-tura românã (contemporanã) seaflã cam la coada tuturor topuri-lor europene. Revista „Mozaicul”pune întrebarea invers ºi mã vãdnevoit sã mã rãsucesc în scaunºi sã rãspund cuviincios. N-amde retractat nimic, ceea ce am scrisaºa rãmîne. Dar nu-i locul sã re-iau afirmaþiile de acolo sau sã-mitorn cenuºã în cap pentru stareajalnicã a literaturii române. Nu mãsimt cu nimic vinovat. Multã vre-me am fost nevoit sã fac altele.M-am apucat ceva mai serios descris abia de cîteva luni. Cum s-arspune, sînt încã o speranþã.

Revenind la întrebarea Dvs.,cred cã primul roman adevãratscris în literatura românã este Ion.(Din pãcate nu cred cã s-a scrisceva mai valoros între timp, ori-cît de indulgent privim lucrurile.)Putem desigur sã ne referim ºi laCiocoii vechi ºi noi al lui NicolaeFilimon, iar unii istorici literari(Zigu Ornea) detecteazã începu-turile romanului românesc înIstoria ieroglificã (1705) a luiDimitrie Cantemir. Existã un mareinconfort în aceste referiri, soco-tind cã la vremea respectivã unspaniol ciung scrisese deja unroman – El ingenioso hidalgo donQuijote de la Mancha, istoriaunui cavaler care rãtãceºte su-perb ºi inocent de-a lungul vea-curilor. Pare cumva hazardat sãnumeºti roman Istoria Ieroglifi-cã, cînd cu un secol înainte s-ascris una dintre capodoperele li-teraturii universale. Dacã vrei sãfii cît de puþin obiectiv ºi sã nufaci afirmaþii gratuite, nu poþi sãnu arunci o privire ºi spre ceeace scriu sau au scris alþii. ªi vrînd-nevrînd sã compari.

Un alt roman tare mi se pareGroapa. În literaturã clasamente-le mi se par o stupiditate, însã,dacã mi s-ar cere sã numesc pro-zatorul român pe care îl preþuiescla modul super, aº spune fãrã re-

nnnnn CONSTANTIN ARCU

literatura românã are… potenþialþinere: Rebreanu. Iar dacã, bunã-oarã, aº fi întrebat despre cel maibun roman din literatura univer-sala, aº rãspunde apãsat: Crimãºi pedeapsã. Astea sunt preferin-þe statornice, deºi continui sã ci-tesc volum dupã volum. Nu ºtiude ce, din pãcate, Sadoveanu n-a fost pe lungimea mea de undã.Mi-au plãcut mai mult sau maipuþin Mircea Eliade, Mateiu I.Caragiale, Hortensia Papadat-Bengescu, Camil Petrescu, Ma-rin Preda, Petru Dumitriu º.a. Înschimb nu mi se pare cã a fãcut ogaurã în cer M. Blecher, prozator

redescoperit ºi aºezat la mare cin-ste în ultimul timp.

Venind în zilele noastre, con-statãm cã se scrie roman în fluxcontinuu. Pe bandã rulantã. Scriuprozatorii pur sînge, însã în vre-mea din urmã poeþii s-au înscrisfãrã complexe în cursa pentru ro-man. Se scriu cãrþi denumite im-propriu romane, pentru cã sîntproaste ºi fac dovada unui ama-torism greþos. Rãsfoindu-le, îþivine în minte aserþiunea lui Geor-ge Cãlinescu din 1938, precum cã„romancierul român nu ºtie ceeste un roman.” În acelaºi timp,

se publicã destule romane agrea-bile, deºi nu din cele ce îþi zdrun-cinã conºtiinþa. Romane pe carele citeºti cu oarecare plãcere, dardin care poþi sãri cîteva paginioricînd ai chef pentru cã nu pierzimare lucru. În cele mai frecventecazuri, la final, dacã reuºeºti sãajungi pînã acolo, simþi cã lipseº-te ceva esenþial ºi nu ºtii ce. Ro-manele bune sînt ceva mai rare,numai cã din pãcate nici astea nurivalizeazã cu romanele importan-te care se scriu prin alte pãrþi dinEuropa.

Recitind ultimul paragraf, îmidau seama cã am rãspuns afirma-tiv la întrebarea dacã avem romanºi nu mi-a tremurat mîna sã scriuasta. Nu ºtiu cum m-aº fi descur-cat la detectorul de minciuni. Unpas este fãcut. Lucrurile ar fi fostcît se poate de simple dacã între-barea revistei „Mozaicul” ar fisunat sec: Avem roman? Numaicã se doreºte sã se afle de ceavem roman? Acum se complicãlucrurile, pentru cã nu prea ºtimde ce. Dintr-odatã realizãm cã ne-am pripit cu rãspunsul. Parcã re-greþi cã nu s-a reluat întrebarealui Mihail Ralea. Rãspunsul ar fivenit de la sine. Dar dl. C.M. Popa,redactorul ºef, þine cu tot dina-dinsul sã ne punã în încurcãturã.În aceastã situaþie, poþi ridica dinumeri ºi sã dai de înþeles cã nuºtii. Nu ºtiu de ce avem roman,domnule, de unde sã ºtiu? Cevinã am eu? Aºa a dat Domnul!Bineînþeles, ar fi mult mai simplusã putem aºeza un braþ de roma-ne bune pe masã. Uite, de-asta!Dar de unde sã scoþi totuºi atîtearomane?!

Eu cred cã literatura românãare… potenþial. Nu are romanemari deocamdatã, însã conþinedisponibilitate. Scriitorul românnu dã cãrþi mari pentru cã nu sepoate concentra. El este un vizio-nar. La masa de lucru, nu reuºeº-te sã se concentreze asupra acþi-unii, conflictului, personajeloretc., el se gîndeºte la brevetulNobel. Bastonul de mareºal alscriitorului. Literatura românã esteîmpinsã înainte de forþa acestei

obsesii. Eu însumi m-am hotãrîtsã scriu în ziua în care YasunariKawabata a luat premiul Nobelpentru literaturã. Eram numai uncopil, însã mi-am spus cã scrisule un lucru bun. Pe loc am începutsã lucrez la un roman, însã dupãun timp mi-am dat seama cã scriualtceva decît ce se aflã în Frumoa-sele adormite, O mie de cocorietc. Dezamãgit, am abandonat ac-tivitatea creatoare pentru un timp,pînã cînd, prin liceu, l-am desco-perit cu bucurie pe Camus. ªi iarm-am apucat de scris. ªi tot aºa,cînd în cãruþã, cînd în teleguþã.Ce sã spun, mã vãd obligat sãadmit cã de-a lungul timpului amfost mai mult dezamãgit.

Literatura românã are totuºi oºansã – dar nu risc sã scriu de-spre ce este vorba. Nici nu vreausã-mi închipui cîþi mi-ar sãri la gît.Treaba e delicatã. Existã mult or-goliu, sînt investite uriaºe spe-ranþe ºi muncã, nu poþi da cu ti-fla. Nu-i greºealã mai mare decîtsã dezvãlui scriitorului român cãtîrîie în raniþa sa nu un baston demareºal, ci un pulan de sectorist.ªi l-ai fãcut duºman pentru ve-cie. Aºa cã e sãnãtos sã trec subtãcere aceastã ºansã. În rest, emîna destinului. Hmmm. Am glu-mit, prieteni. De la un capãt la al-tul. Sper sã nu mi se ia în numede rãu. ªi pentru a încheia într-onotã optimistã, scriu apãsat: Înliteraturã, fiecare e cu… basto-nata sa! Cu întorsãtura în sus oricu întorsãtura în jos. Micã, maimare sau imensã. Dupã cum a datbunul Dumnezeu!

blici: revãrsarea de nesfârºit aacelor adami în prolificitate a fosttotodatã ºi o explozie în articula-þiile limbii – ºi ale fiinþei.)

Povestea limbilor agonizantemi-a amintit de un episod din ado-lescenþã, când pe litoralul MãriiNegre, într-o febrilitate a comu-nicãrii – era ºi una a fertilitãþii ºiînmulþirii – a trebuit sã vorbesccu tânãra polonezã de-o frumu-seþe seducãtoare (care învãþaselimba rusã la ºcoalã, iar noi ºtiamfranceza ºi mai puþin engleza) înlimba latinã. Un episod de dra-goste susþinut foarte eficace deaceastã teribil de articulatã ºi efi-cace limbã „moartã”. Nu doarmecanismele gândirii se structu-reazã în jurul harnaºamentuluilingvistic, dar ºi avansul de neo-prit al multiplilor pãrea cã se de-ruleazã de-a lungul acestor minu-nate (adjectiv care îºi asumã în-treaga conotaþie metafizicã pecare o poate duce) segmentari-tãþi ºi înaltei simetrii ale lumii.

Tamara de Lempicka


In memoriam Bucur Demetrian

S-a nãscut, a învãþat carte, a citit, a scris pânã într-o zi de august 2013, când ºi-a luat bagajele sufletului ºi ale minþii ºi s-a dus la Cenaclul din Ceruri albunului Dumnezeu. Aºa s-ar putea rezuma viaþa literarã a poetului ºi criticului

literar Bucur Demetrian din Craiova. Dar cum era el dincolo de textele sale? se vorîntreba pe bunã dreptate cei care nu l-au cunoscut decât prin cãrþile sale de poezie,ºapte la numãr, ºi prin sutele de cronici literare care au îmbogãþit vreme de trei deceniiºi mai bine, zestrea revistei Ramuri. Bucur Demetrian era cu un an mai tânãr decâtmine, absolvind Facultatea de Filologie, secþia româno-francezã, în 1974. Noi doi amavut la anii tineri aceiaºi dascãli, ca sã-l parafrazãm pe cel în a cãrui umbrã roditoarene-am înãlþat vegheaþi de profesori exigenþi ºi generoºi totodatã: Al. Piru, Dorin Teo-dorescu, Marin Beºteliu, C. D. Papastate, Constantin Trandafir (trecuþi deja în catalo-gul Cenaclului din Ceruri al bunului Dumnezeu), dar ºi cei care sunt împreunã cu noi,din fericire, ºi acum: Eugen Negrici, Mihaela Livescu, Sonia Cuciureanu, Elisabetaªoºa etc.

Dar cum arãta poetul Bucur Demetrian aici, pe pãmânt? Era înalt, subþire, cu ochicãprui spre negru ºi tenul marcat de vãrsatul din copilãrie. Nu l-am petrecut, din motive

de sãnãtate, pe drumul cãtre CimitirulUngureni. Buchetul de chiparoase ºi celedouã lumânãri albe aduse de mine prinarºiþa zilei de 8 august 2013 la Biserica Sfin-þii Voievozi din Craiova s-au contopit cuzecile de coroane ºi buchete prin care foº-tii elevi ºi colegi de catedrã ai profesoru-lui Bucur Demetrian împreunã cu scriitoriicraioveni ºi-au unit sufletele într-un cor alrecunoaºterii valorii lui Bucur ºi al regre-tului pentru moartea prematurã a unui omadevãrat.

Fie, prietene Bucur, ca, dupã câtevadecenii de poezie ºi iarbã înaltã, verde ºiolteneascã, sã ne reîntâlnim între coperþi-le antologiei pe care bunul Dumnezeu opune la cale de pe acum în Ceruri, la Cena-clul de el inventat!

Ioana Dinulescu

12.08.2013

Frunza din care începe poemulstrâng în palme frunza din care începe poemul gestul atins de rãcoaredescris cu precizie nu mã vede nimeni cum stau aplecat încremenit lasuprafaþã desfãcând liniile filmând cu încetinitorul un foºnet ca oremuºcare destrãmatã de forme

tu eºti ziditorul de care mi-e teamã tu eºti cãlãuza ipocritãdescãrnând trupul dar eu mã ascund în aceste nervuri prefãcute înþipãt (alfabet pentru deºertãciune)

deschid palma ºi în preajmã abisul apoi se aud fiarele focul cuprindepãdurea fãrã memorie mã trezesc într-o garã pustie.

Tablou cu pãdure ºi catedralã nãruitãl-am vãzut cu aripile deschiserepetând versul pânã la spargerea literelorînãlþând coroana de rozeglasul lui necunoscut moarte a trupuluicine îl plânge cine îi mãsoarã distanþadintre inimã ºi bolboroseala confuzã?

desfãcute filele gurã înstrãinatã copiiise întorc într-un târziu rãtãcindu-se

acolo-i pãdurea ºi jocul începe niciodatã ultima piatrã pentrucatedrala nãruitã.

Trup jupuitca ºi vorbele care nu pot te opreºti ºi faci o pauzã caîntr-un alt text care se plimbã pe limbã dar aceasta eviaþa ta întreruptã

cuvinte fârã oglindã jupuite ca unanimal plutind într-o baltã de sângeºi ei strânºi deasupra purtând cuþitul ascuþit desfãcândpielea tãbãcitã

piele de animal hãituit prins acum în capcanã înbulboana care-1 va încercuiprintre þipete ºi sângele þâºnind.

Mâna cârpeºte scara spre cer

pradã închipuirii sfârtecând zilelecartea e tristã pentru disperare semnele umilinþei pebuze copiez versuri uitate

ºi negura zilei cotrobâie prin buzunare vremea deglorie când oglinda aruncã o mascã strãinã pergamentîngrozind trecãtorii

ºi scriu versul acesta cumâna care a cerºit graþiacu mâna care cârpeºte treptele scãrii spre cer.

Oceanul meuºi aceasta e vocea aºteptatã spãrtura dimineþii cãrþilecitite împrãºtiate în cele patru vânturi spre limba ceanouã mai aproape de risipirea în canalele nopþii celimpede cerul pe drumul de þarã plutind înfricoºat deziduri de paºi asupritori

închis stropul oceanului Maldoror, Maldoror altãviaþã niciodatã nu sparge coºmarul oceanul meudezvelind trupul înecatului.

Alãturi cãrãri se desfacflori de câmp culeg în bãtaia câmpului de varã în satnãvãleºte viaþa recititã cãrþile cu copertele deschiserespirând ca în prima dimineaþã

am pus ºevaletul în mijlocul florilor de câmp noriidesfac valuri deasupra satului întunecã pânzaaproape întoarcerea pescarilor zgomotele venite din larg

dar aceasta e chiar urma mea floarea micã de câmpgalbenã ºi fragilã dar aceasta e chiar vorba auzitã îndimineaþa de varã pe câmpul de unde începe visulpustiitor citirea pe dos a textului

totul s-a spus fragila mea umbra ºi atâtea cãrãri sedesfac aceleaºi ºi altele neîntâlnite.

Cenaclul din Ceruri

poeme


nnnnn ION BUZERA

Ca sã-l poþi înþelege câtde cât pe Cioran ºi, maiales, dacã vrei sã pro-

pui un scenariu interpretativ co-erent în legãturã cu o carte a lui,e bine sã fii, mãcar temperamen-tal, cu totul altfel decât el. Ai ne-voie de acea „detaºare” pe careo invocã mereu, dar, de preferat,cu sens invers sau în orice altsens decât cel propovãduit deautor. Dacã vei fi „cioranian”, nuvei avea nicio ºansã comprehen-sivã, nu vei fi sau nu vei devenialtceva decât o parte, o pãrticicãa unui flux teribil ºi hipnotizant.Vocea ta „criticã” va fi un ecoumoale, perdant. ªi mai riscant eînsã a „nega” ce scrie în carte:atunci chiar cã te comporþi ca ocuantã aleatorie într-un universnecruþãtor. Adevãratul exerciþiude luciditate este sã nu te laºisedus nici de ce îþi place, nici deceea ce nu-þi convine.

Acestea fiind spuse, sã neoprim, viguros ºi fãrã inhibiþiihermeneutice prea mari, asupravolumului, reeditat recent, Mãr-turisiri ºi anateme, Editura Hu-manitas, 2012, 168 p, traducere deEmanoil Marcu. Privit de aproa-pe, procedeul dominant de aici efoarte simplu: rãsturnarea oricã-rei cunoaºteri „garantate”, recu-noscute, tezaurizate, oferite de„bunul-simþ” sau de vreo carte,oricare. Dacã te obiºnuieºti cuacest mod de a simþi/ „gândi”/scrie, vei începe sã vezi micile tru-curi, „regularitãþile”, corelaþiile,conexiunile. Este ca ºi cum ampãtrunde într-o lume ficþionalã,cu destul de multe straturi, cares-ar dori, într-un fel, ermeticã înraport cu restul, dar pe care, defapt, vrea sã-l „explice”, sã-l facãlizibil, din punctul ei de vedere.(De precizat cã oricine poate „ac-cesa” acest spaþiu, însã numaiCioran a reuºit sã se stabileascãacolo, sã se mute cu toate baga-jele senzorial-mentale.) Consta-tãm modul relativ sofisticat deprezentare a eului, unul destul dezig-zagat, dar care se lasã la felde mult amãgit ca oricare dintrecititorii pe care îi va avea, curajullui fiind unul eminamente scrip-tic, iar cazuistica elementarã, re-petitivã. E o lume în care negati-vitatea (cu variile ei posibilitãþi,deschideri, interese) e la putereºi face cam ce vrea: nu este atâtuna a trãirii/scrierii, cât a provo-cãrii ei meticuloase, aproape sis-temice, dacã termenul nu ar fi re-jectat instantaneu. (O singurãexcepþie: sintagma „geniu desã-vârºit”, p. 113, folositã în legãtu-rã cu Petre Þuþea; lectura între-gului fragment vrea sã ne con-vingã, totuºi, mãcar în subsidiar,cã nici acela n-a fost cine ºtie ce!)E lãsatã, cu alte cuvinte, sã-ºi facãde cap, dar ºi „supravegheatã”,sã zicem aºa, stilistic: dacã nu„sunã” bine, propoziþia sau frazacu pricina sunt eliminate fãrã nicioremuºcare, cãci orice refuz intrãîn regula jocului acestuia. Faptulcã autorul joacã foarte corect eîntãrit de multe contexte în care

cât de „cioranian” era Cioran?el însuºi este la fel de ridiculizat,aneantizat etc: „Dacã realizam cemi-am propus, eram astãzi maimulþumit? Cu siguranþã cã nu.Pornit la drum larg, spre margini-le eului meu, am început, cu tim-pul, sã mã îndoiesc de misiuneamea ºi de orice misiune.” (p. 65)Scriitorul Cioran e stapânul am-biguu al unor vehemenþe dresa-te. E una dintre cele mai delicioa-se rãzbunãri, în trecãt fie zis, aleficþiunii literare. Acest autor poa-te sã nege orice, de la o „muscu-liþã” (p. 158), pânã la bietul Uni-vers („Sã visezi o operaþie de de-molare ce n-ar cruþa nici unadin urmele Big-Bangului origi-nar.”, p. 105), dar nu poate nega(nu are cum) efectele de literari-tate. Acestea sunt o consecinþãinclusiv a faptului cã, deºi însem-nãrile sale – orgolioase – vor sã-ºi taie orice rãdãcini, ele sunt ex-trem (aproape patologic) de nos-talgice.

Cioran ºtie sã creeze aºteptãriatât de înalte, încât, de la un punctîncolo, orice aforism al lui tindesã te decepþioneze. E o gândireîmpinsã constant, oarecum me-canic, fervent, în orice caz, la ex-trem. De aceea, comentându-l,poþi avea aceastã relativ meschi-nã satisfacþie de a te fi aflat untimp (numai atât!) în companiaunuia care a „tras de el” sã gân-deascã la limitã. Dupã aceea, poþireveni „liniºtit” la treburile tale.Lasã-l pe el sã se aventureze înincognoscibilul vieþii, lasã-l pe elsã scrie „prostioare” de acest fel,cãci „noi”, postapocalipticii,avem alte lucruri, mult mai impor-tante, de fãcut! Spiritul mic-bur-ghez se oriplileazã puþin, se lasã„piºcat” de vreo reflecþie, apoi îitrece.

Autorul acesta miza pe un felde acumulare care nu duce nea-pãrat la obosealã, ci la saþietate:„ªi când te gândeºti cã ne pu-team lipsi de a trãi tot ce-am trãit!”(p. 158). Numai o modificare neaº-teptatã mai poate scoate întregulde sub spectrul unei ciudate mo-notonii. (Poate intenþionate, poa-te nu.) Dar niciun alt fel de inter-venþie nu poate sã aparã cu ade-vãrat, întrucât briza de optimism,de speranþã etc. ar strica tot puz-zle-ul conceput cu atâta trudã.Saturatã de splendoarea foarterecherchée a jignirilor adresateomului, umanitãþii, religiei, isto-riei, oricui etc., lumea cioranianãeste una autosuficientã, închisãîntre pereþii de cristal ai unei ago-nii care are toate virtuþile uneipensii alimentare. Fiind „perfect”antinomicã, ea e virusatã, totuºi,chiar de satisfacþia autoconþine-rii perpetue, adicã a faptului de aavea continuu dreptate: „Ca sãcrezi cã aventura umanã ar puteasfârºi bine, ar trebui sã fii impli-cat în ea tot atât de puþin ca unînger sau ca un idiot.” (p. 143)Un fior de dubiu („dar dacã….”)s-a insinuat deja. El este imediatcorectat: „Omul va dispãrea – erapânã acum convingerea mea ne-clintitã. Între timp, mi-am schim-bat pãrerea. Trebuie (s.a, n.m, IB)sã disparã.” (p. 129) Infailibilita-tea negativitãþii þine de cea maificþionalã regulã posibilã, adicãeste valabilã numai acolo, în lu-mea ei. Dincoace, în lumea „rea-

lã”, nu poate descrie prea mult,este paradoxal-apterã.

De fapt, aceastã lume a lui Cio-ran este una para-borgesianã. Li-vrescul ei, la fel de ciudat, nu esteunul ilicit, ci câºtigat din rutinaunei ruminaþii zilnice, care ºi-apropus, de la început, sã coabite-ze cu hiperbola de orice fel, darcât mai intensã: „Sã-þi fi petrecuttinereþea la temperatura demiur-giei.” (p. 91) Termenul magic alfiecãrei propoziþii sau fraze este,obligatoriu, unul „ultim” ºi oricetermen „negativ” poate deveniultim. (ªi aproape cã orice cuvântse poate „negativiza”, inclusivprepoziþiile.) Aici e arta lui Cio-ran. Una care seamãnã (mutatismutandis!) cu cea a lui Shake-speare, a lui Borges însuºi sau, lascara literaturii române, a lui MHS.Este vorba despre scriitori enormi,a cãror imaginaþie se dezlãnþuieºi se menþine în cele mai impracti-cabile, fine regiuni ale fiinþei. Fu-ria lor genial-autoreplicantã tin-de sã nu þinã cont de niciun refe-rent.sau sã-l invalideze, distrugã,reinventeze din mers. (Poate fi uncriteriu util al determinãrii impor-tanþei unui scriitor chiar evalua-rea puterii lui de invenþie pe stan-dul pe care ºi l-a impus, nesilit denimeni.) Ei creeazã lumi care con-tinuã sã „funcþioneze” chiar dacãle ºtergi memoria.

Creativitatea „mecanismului”la Cioran e colosalã, aproape cãideea însãºi de mecanism esteticeste anulatã. Invenþia lui în „non-fiinþã” (p. 94) e mai mult decâtdebordantã. Permisivitatea aces-tei lumi, atâta câtã e, rezidã în fap-tul cã poate isca „non-fiinþa” dinorice, dar mai ales din „fiinþã”,simþindu-se bine numai în pre-zenþa acestei conºtiinþe, care –în orice alt univers de discurs –ar fi insuportabilul însuºi. Aceas-tã capacitate îºi conþine însã ºifragilitatea: „Sã meditezi asupraomului de-atât amar de vreme! Cu

greu s-ar putea împinge mai de-parte gustul pentru morbid.” (p.49) „Obiectul” fiind atât de insig-nifiant, practic inexistent, „dis-cursul despre” nu poate fi cumult mai breaz Iatã cum este de-scrisã foarte bine acestã nemul-þumire de autorul însuºi: „Vine ovreme când însãºi negaþia îºi pier-de strãlucirea ºi, hârbuitã, ajun-ge, ca ºi evidenþele, la lada degunoi.” (p. 112) ªansa acestei li-teraturi este cã se autoanuleazãpe mãsurã ce este scrisã, inspi-rând vid, neant etc. cu fiecare þâº-nire uluitoare. „N-ar trebui sãscriem niciodatã despre nimeni.Sunt atât de convins de asta, în-cât, de fiecare datã când ajung s-o fac, primul meu gând e sã-l atac,chiar dacã îl admir (s. a., n. m.,IB), pe cel despre care am vor-bit.” (p. 111); „Locul nostru eundeva între fiinþã ºi non-fiinþã,între douã ficþiuni.” (p. 94). Exactacel intermundiu este cel descrisîn aceastã carte. El este rezulta-tul unor „completãri” continue,adãugãri de sens, adicã de non-sens, înveliri ale celui mai amarfruct al cunoaºterii: „Misuneamea e sã vãd lucrurile aºa cumsunt. Exact contrariul unei misi-uni…” (p. 68); „Ne zbuciumãmatâta – pentru ce? Ca sã ajungemiarãºi ce am fost înainte de-a fi.”(p. 50); „Faptul cã viaþa n-are niciun sens e un motiv ca sã trãieºti,singurul, de altfel.” (p. 51) Micaperversiune constã în faptul cãfoloseºte cuvinte ale lumii „aces-teia”, pentru a o invalida mereu:este, pânã la urmã, o formã deparazitism lingvistic. (Pe lângã celsocial!) Era de aºteptat ca, în fa-buloasa lui luciditate, Cioran sãse refere ºi la asta: „Cuvintele mi-au devenit atât de strãine, încât aintra în contact cu ele capãtã pro-porþii de faptã eroicã. Nu maiavem nimic sã ne spunem, iar dacãmã servesc de ele e pentru a leînfiera, regretând totodatã, în tai-

nã, o rupturã mereu iminentã.” (p.128). E foarte bine, de ce sã nurecunoaºtem, când autorul îþi ri-dicã þie, comentator, mingile la fi-leu, iar nu invers.

Nu lipsesc inciziile de cinismcomic: „A muri înseamnã a dadovadã cã-þi cunoºti interesul.”(p. 157) Îmi place sã fac, în pre-lungirea consideraþiilor de maisus, urmãtorul exerciþiu contra-ficþional: va daþi cât prestigiu arfi cãpãtat orice personaj al litera-turii române, dacã ar fi rostit aces-te cuvinte? (Nu mai vorbesc deautorii propriu-ziºi!) De ex: Geor-ge Bulbuc sau Apostol Bologa,care ar fi avut, pentru a ne expri-ma astfel, toate motivele. Dar ºiªtefan Gheorghidiu, Ilie Morome-te, Ioanide sau Gavrilescu. ªi maimult s-ar fi „remarcat” Caþaven-cu, discursul lui („am zis!”) ar fifost brusc lovit de o metafizicãindicibilã, care i-ar fi extaziat ºimai mult pe comilitonii lui.

Aceasta nu e decât încã o pro-bã a faptului cã E. M. Cioran aîmpins pânã la consecinþe cuadevãrat „istorice” diferenþa fic-þional/real. Demnitatea construc-tului sãu (ca refuz al mult prea„sãnãtoasei”, „hrãnitoarei” inter-textualitãþi) este în afara discu-þiei. Lumea lui Cioran este, oare-cum, similarã cu aceea a poezieilui Ion Barbu: numai cã „nadirul”nu este numai latent, ci adus înprezenþã, reactualizat cu fiecareaforism. Dacã Borges inventa in-tertextualitãþi, Cioran nu numaicã refuzã aproape orice aluzie, darneagã, vacuizeazã orice tip detransmitere a informaþiei: fie mer-ge direct la o þintã istoricã, fieepuizeazã (prin epurãri dure, in-stantanee) tradiþii, genealogii, fi-logenii. Tãind cordonul ombilicalal eului în raport cu tot ce puteaînsemna cunoaºtere anterioarã,autorul cioranian e un erou am-biguu. Pe de o parte, i-ar convenisã fie, dacã se poate, ultimul omde pe lume („Am rãsufla în finemai uºor dacã-ntr-o bunã dimi-neaþã am fi înºtiinþaþi cã aproapetoþi semenii noºtri s-au volatili-zat ca prin minune.”, p. 102) , pede alta: cui i-ar mai „trasmite” el(cui i-ar mai scrie, pentru cine armai scrie?) feerica dispariþie?Acesta este, de altfel, paradoxul-cheie al întregii opere cioranienescrise în limba francezã. Temadominantã este incomunicabilul,dar ea nu poate exista decât prinintermediul unor texte, fie ºi frag-mentare, pe care ar fi bine ca ci-neva sã se îndure sã le citeascã.Nu e de mirare, aºadar, cã ajun-ge, uneori, sã se ºi împleticeascãîn acest limbaj care, pe de o par-te, este numai al lui, iar, pe de alta,îi este complet strãin: „A coborîpânã la zeroul suveran care a ge-nerat zeroul acesta subaltern dincare suntem fãcuþi.” (p. 95) Limi-tele acestei „metalumi” þin, în modfatal, de perfidia uzului lingvistic.

Dacã aº fi cioranian, dar nu însens mimetic, ci critic, aº spunecã jumãtate din aforismele cuprin-se în Mãrturisiri ºi anateme suntslabe. (Ceea ce ºi spun!) Cioranînsuºi, ca persoanã fizicã, non-ficþionalã nu ar accepta însã maimult de o zecime din carte. ªi ace-ea cu strângere de inimã.


Sã fi avut vreo 7-8 ani mi-cul Adam când, într-o zica oricare alta, taicã-su

intrã valvârtej în camera lui ceade toate zilele ºi tunã:

- Fiule, eu te-am fãcut, eu te voiînvãþa cum sã reuºeºti în viaþã!

Micul Adam scãpã din mâinipãpuºa cu care se juca ºi se uitãla pãrinte. Cum îi scânteiau ochii!ªi vocea, vocea aceea puternicã,parcã din cer venea. Ar fi dat ori-ce micul Adam sã treacã odatãanii, sã fie ºi el mare ºi tare cataicã-su, cu toate cã mai delocnu-ºi gãsea pãrintele timp pen-tru el. Copilul cãzu pe datã în ge-nunchi ºi, cu capul plecat, mur-murã o rugãciune.

Râse babacul, ho ho ho, ºi sebãtu cu mâinile pe burtã. Începuºi micul Adam sã chicoteascãprintre ploconeli ºi rugãminþi.Tare mult îi plãcea sã-l audã petaicã-su râzând. Nu ºtia de ce râdeaºa cu poftã ºi nici n-avea cura-jul sã-l întrebe, însã spera ca ºirâsul lui de peste ani sã fie la felde asurzitor. Îºi terminã rugãciu-nea, zise amin, nu pricepea miculAdam, la vârsta lui, sensul aceluicuvânt, îi suna ca un fel de gata,am scãpat, sunt liber, îi era teamãsã zicã amin, cu toate astea ziseamin ºi rãmase cu capul plecat.Îºi închipuia cã aºa îºi va puteaascunde tulburarea.

- Fiule, eu sunt tare ocupat,ºtii asta. Aºa mi-a fost sortit, sãam parte de o meserie grea. A dra-cului de grea! auzi micul Adam ºise înfiorã. Râsul atât de familiardispãruse. Tatãl i se adresa cu oneaºteptatã seriozitate. Simþimâna grea a pãrintelui pe creºte-tul capului ºi se înroºi pânã învârful urechilor.

- Ridicã-te, fiule! Ca sã te potsfãtui, trebuie sã-mi mãrturiseºtiîncã de pe-acum ce meserie þi-arplãcea sã ai când vei fi mare. Gân-deºte-te bine ºi-apoi sã te-aud!

Micul Adam cãzu pe gânduri.Scormoni în micul lui univers ºigãsi pe datã câteva repere: doc-

pe urmele lui Adam(fragment)

nnnnn BOGDAN MUNTEANU

tor, învãþãtor, zugrav, instalator.Altele nu-i venirã în minte. Strâm-bã din nas ºi le luã pe fiecare înparte. Doctorul îºi fãcea apariþiadoar atunci când el, micul Adam,avea febrã mare. Intra în camerãcu o mutrã gravã ºi se repezeasã-i punã mâna la frunte. Mor-mãia în barbã. Apoi îºi dregeavocea, trage-þi chiloþii jos ºi în-toarce-te pe burtã, îi poruncea,iar el se supunea. A plâns de ciu-dã întâia oarã când i-a înfipt undeget nemilos în fund. A plâns ºiºi-a ros unghiile ºi-a muºcat dinperinã cu furie. S-a obiºnuit mi-cul Adam, ce era sã facã, învãþa-se cã aºa trece fierbinþeala, cu undeget miraculos înfipt acolo. De-nþeles n-a înþeles însã. De ce acoloºi nu în nas, sau în ureche? Nu-ºiexplica nici dialogul de dupã, ace-laºi, de fiecare datã. Poftiþi aici,pentru deranj, se ploconea bona.Pe cât de rãutãcioasã era cu el,pe-atât de umilã se prezenta înfaþa ãluia. Da, da, sãnãtate ºi vir-tute, mormãia doctorul. Urma unfâºâit, ca ºi cum cineva ar fi înde-sat niºte hârtii în buzunar. Pentrutoate nedumeririle, îl ura pe doc-tor, cu tot cu degetul lui fãcãtorde minuni. De un lucru era sigurmicul Adam: n-avea de gând sãchinuie copiii astfel când va fimare. Trecu îndatã la altã mese-rie.

Învãþãtorul. Cât de plictisit eratânãrul acela cu haine peticitecare-l iniþia în tainele scrierii, arit-meticii, geografiei, istoriei. Sã în-veþi, i s-a spus. Iar micul Adam aluat-o de bunã ºi-a început sãdeseneze sârguincios bastonaºe.Îndrumãtorul cãsca. Cãsca întru-na, aaaa, fãcea, ºi-ºi dãdea scau-nul pe spate, ºi-l cuprindea ºi pemicul Adam un somn teribil.Uneori se plictiseau atât de tareîmpreunã, încât puneau amândoicapul pe masã ºi trãgeau un puide somn. ªi n-a-nþeles micul

Adam cum avea sã devinã mareºi înþelept dacã aþipea atât de desîn timpul lecþiilor alãturi de tânã-rul acela neîngrijit. Dar noi nu neprefacem cã învãþãm? a îndrãznitodatã sã-l întrebe pe june. Odatãa sãrit acela ca ars din picotealalui. Timp de jumãtate de orã i-aþinut o prelegere din care învãþã-celul a reþinut urmãtoarele: lo-cuiesc cu pãrinþii, futu-i, 6 mili-oane, futu-i, niºte gunoaie, niºtegunoaie cu toþii. Nici vorbã sã maiadoarmã tânãrul, se ridicase depe scaun, dãdea din mâini ºi asu-da întruna. Tare s-a mai speriatmicul Adam. A mormãit în grabão rugãciune, aºa învãþase cã tre-buie sã facã în momente de cum-pãnã. Eºti mic acum, dar þine min-te, dacã ajungi învãþãtor sau, mãrog, profesor, ai belit-o! Mori defoame, auzi, i-a mai strigat îndru-mãtorul ºi l-a ciocãnit cu degetulîn frunte. Micul Adam a zis aminºi, deºi lucrurile au revenit foartecurând la normal, n-a mai cutezatsã-i punã întrebãri tânãrului cuhaine peticite. Niciodatã. ªi unsingur lucru a ºtiut micul Adam,cã nu era indicat sã ajungã învã-þãtor. Ca sã nu moarã de foame.

Pe instalatori, zugravi ºi alþimeseriaºi care se perindaserãprin faþa lui îi punea în aceeaºicategorie. Întârziau, fãceau trea-ba de mântuialã ºi puþeau. A tran-spiraþie. ªi a þuicã. Feþele aleanerase, salopetele lor nespãlate,zeama ce le curgea în bãrbie întimp ce înfulecau, fluierãturile ºiþiuielile lor îl îndepãrtaserã pemicul Adam de meseriaºi. Îi aso-cia cu ceva pãgubos, de care tre-buie sã te fereºti. Mai cu seamãcã un nene zugrav i-a zis odatãaºa: bãi, pulicã frânaru, vino-ncoa’, sã te-nvãþ sã dai cu bidi-neaua. Micul Adam a chicotit,suna tare bine pulicã frânaru.Curiozitatea l-a împins în mijlo-cul meseriaºilor. Nenea a râs ºi i-a dat cu pensula plinã de vopseape la nas. Cu toþii au lãsat bidine-lele din mânã ºi s-au prãpãdit derâs ºi-au scos sticlele cu bãuturãdin buzunarele salopetelor. A fu-git micul Adam ºi-a plâns ºi s-arugat zile-n ºir ca sã-l poatã iertape nene. Apoi ºi-a jurat cã el, mi-cul Adam, nu va ajunge nicioda-tã meseriaº.

Tatãl dãdu o vreme ture princamerã, cu mâinile la spate. Îl camscotea din sãrite sã aºtepte aiu-rea. Ieºi în grãdinã, culese un kilde mere zemoase ºi înfulecã cupoftã câteva. Tare-i mai plãceaumerele! Pãstrã unul ºi pentru mi-cul Adam. Restul le aruncã laporci. Apoi se întoarse în came-rã. Mai viguros. Mai plin de via-þã. Strigã:

- Fiule, nu te mai codi! Nu-imare brânzã sã-þi alegi o meserie.O poþi schimba oricând dacã nu-þi va fi pe plac. Iar eu nu vreau sãfiu un pãrinte demodat ºi sã de-cid pentru tine. Hai, spune! Spu-ne odatã!

Micul Adam intrã în panicã.Tatãl îl tot grãbea, hai, hai, hai,trebuia sã zicã ceva. Îºi plimbãdescumpãnit privirile prin came-rã. Un zâmbet îi alunecã pe buzecând vãzu lângã pat o carte cupoveºti. Cum de nu se gândisepânã atunci? Cât de mult îi plã-ceau basmele! De când învãþasesã citeascã, pierdea nopþile în

preajma zânelor, prinþeselor ºi fe-þilor frumoºi. Nu se mai sãtura deei. Se împurpurã, avea rãspunsul.Zise fãrã ezitare:

- Tatã, eu când voi fi marevreau sã scriu poveºti. Vreau sãfiu scriitor!

Nu multe-l surprindeau pe tatãpe faþa pãmântului. Însã acumrãmase fãrã glas, cãci pânã ºi mi-cul Adam îl punea la încercare, înneºtiinþa lui. Aºa cum fãcea deobicei când nu gãsea soluþii ime-diate, se puse pe râs. Hã. Hã-hã.Hã-hã-hã. Renunþã, cãci prea seprefãcea. Oricine ºi-ar fi dat sea-ma. Pânã ºi micul Adam. Îºi adu-se aminte de mãrul cel zemos ºi-lscoase din buzunar. Zâmbi pru-dent ºi i-l întinse fiului. MiculAdam privi cu neîncredere mânaîntinsã. Tatãl îl zorise sã spunã,sã spunã odatã o meserie, iaracum, când îi venise rândul sãvorbeascã, îi întindea un mãr. Trã-gea de timp. Se fâstâcea. Ce în-semna asta? De ce tace? De ce arâs în felul acela prefãcut? Nu-iplac poveºtile? Nu-i plac scriito-rii? Mãrul pãli în ochii miculuiAdam. Îl vedea mic ºi zbârcit.Refuzã sã muºte din el. Babaculridicã din umeri ºi-l hãpãi lacom.Cu tot cu cotor. Apoi îºi dreseglasul, hotãrât sã-ºi ducã treabala bun sfârºit. Biet ºi mic Adam...Ce sã-i fi spus bãiatului? Cã enechibzuit? Cã va intra într-olume a ciudaþilor? Cã va avea depãtimit? Eºti prost! Mic ºi prost– asta îi stãruia tatãlui în minte. Îizise aºa:

- Fiule, þi-ai ales cea mai nobi-lã dintre meserii! De ce spunasta? Pentru cã scriitorul poatesã dea ºi sã ia vieþi, dupã bunullui plac, fãrã ca nimeni sã-l ia larost. Poate crea modele, eroi, spe-ranþe, idealuri. La fel de bine areputerea sã le facã praf, uite-aºa,pac, pac, din pix. E tare scriitorulcu pixul lui, ca sã zic aºa! Nici eun-aº fi putut alege mai bine pen-tru tine. Bravo, bravo, fiule!

Auzind acestea, micul Adamîncepu sã þopãie. Ce prostuþ afost! Cu câteva minute în urmãcrezuse cã pãrintele îl pãcãleºte.Cã a-þi dori sã fii scriitor e un lu-cru dubios, greºit. Regretã cã n-a mâncat mãrul. În semn de recu-noºtinþã, pupã sfios mâna atoa-teºtiutorului. Gestul nu-l miºcã petatã. Ba mai mult, bucuria nechib-zuitã a copilului îi creã o oarecarestare de disconfort. Ce-ar fi fostdacã l-ar fi nãpãdit emoþiile la fie-ce gest naiv? Ar fi scãpat totuldin frâu. Pânã una-alta, îi promi-sese micului Adam soluþii. Nu secuvenea sã-l lase cu ochii-n soa-

re. Tuºi uºor ºi zise:- Scriitoraºul meu viteaz, te-ai

nãscut într-o perioadã tare tulbu-re. Lumea e un butoi cu pulbere.Fãrã sã vrea, fãcuse o rimã. Zâmbiºi continuã. Ce face scriitorul? Seadapteazã, fiule. Foloseºte un alt-fel de limbaj. Nu te sfii, aºadar. Sãînvãþãm împreunã. Trase aer înpiept, închise ochii ºi-ºi dãdudrumul: pulãpizdãcurfut. Pe ne-rãsuflate le zise. Micul Adam au-zea pentru prima oarã îmbârligã-tura aceea. Nu desluºea nici mã-car dacã e vorba despre un sin-gur cuvânt sau mai multe. Chitcã nu pricepea o iotã, combinaþiaîi gâdila plãcut urechile. Îi veniiar sã þopãie. Îl prinse pe tatã demâini ºi sãri o vreme de pe unpicior pe altul, cântând cu voio-ºie: pu-lãpiz-dãcur-fut, pu-lãpiz-dãcur-fut. Râse babacul, îl dureaufãlcile de-atâta râs ºi-i picã atâtde bine cã se dãdu pe brazdã ºiîncepu ºi el sã joace. Micul Adamse-mbujorã, tare-i mai plãcea sã-lvadã aºa pe pãrinte, ºi se pusesã þipe tot mai tare. Îl acompaniebabacul, uiuiui, uiuiui, uiuiui, ºiscoase din buzunar o sticluþã cutãrie. Se întoarse cu spatele, tra-se un gât zdravãn ºi-i veni ºi maimare poftã de distracþie. Au totpocnit straºnic din palme ºi-auþopãit ºi-au strigat anapoda.Pânã au obosit.

- De-nþeles, fiule, cã ºi scriito-rii sunt altfel în aceste vremuri,reluã pãrintele conversaþia. Darce te faci cu cei care nu înghitminunile cu care ne-am distrat noiadineauri? De pildã, ce te faci cuãia care preferã lacrimi, rouã,lunã, zbor, flori? Poþi oare sã lezici marº d-aici? Poþi, desigur, dardacã vrei sã-i cucereºti ºi pe ei,fii ºmecher! Fã combinaþii, zic.Mai cu grozãvii, mai cu flori ºinori, se dau cu toþii pe brazdã, cedracu... ªi uite-aºa, cu înþelepciu-ne, se face rânduialã în toate.Echilibru, fiule, echilibru. Capisci?

Odatã ce lucrurile îi sunt ex-plicate cum se cuvine, miculAdam prinde repede ºpilul. Iaracum tatãl îl lãmurise exact cumstã treaba. Mai presus de orice,scriitorul trebuia sã fie ºmecher.ªi echilibrat. Sã-i mulþumeascã petoþi. Micul Adam se duse la ser-tarul cu rechizite. Scoase un cre-ion ºi o foaie de hârtie. O împã-turi cu grijã. Întâi în douã, apoi înpatru, apoi în opt. Fãcu bileþeleºi-i ceru tatãlui sã scrie câte uncuvânt pe fiecare bucatã de hâr-tie. Sã-i mulþumeºti pe toþi, tatã!zise. ªi se puse pe aºteptat.

Tamara de Lempicka

ele

tristic

ă


nnnnn PETRIªOR MILITARU

Emil Nicolae, Victor Braunerºi însoþitorii, Editura Hasefer,Bucureºti, 2013.

Poetul Emil Nicolae estecunoscut, în acelaºitimp, ºi ca exeget al ope-

rei lui Victor Brauner: a publicatalbumul monografic Victor Brau-ner – la izvoarele operei (Hase-fer, 2004) ºi volumul Patimiledupã Victor Brauner (Hasefer,2006). De asemenea, a fost cura-tor al unor expoziþii omagiale ca„Victor Brauner & avangarda ro-mâneascã” (Piatra Neamþ, 2004),„Victor Brauner ºi însoþitorii”(MNLR, 2011) sau cea dedicatãlui Brauner de Filiala Neamþ aUAP în cadrul manifestãrii ce aavut loc sub genericul „110 anide la naºterea lui Victor Brauner”la Sinagoga Catedralã Baal ªemTov din Piatra-Neamþ, pe 27 iu-nie 2013. Menþionãm cã aceastãsinagogã este un monument is-toric din 1766, singura din lemndin Europa, conservatã integralºi restauratã acum câþiva ani cufinanþare UNESCO. Datã fiindvechimea sa, este posibil ca în-suºi Brauner sã fi frecventataceastã sinagogã pe când eracopil.

Volumul Victor Brauner ºi în-soþitorii, tipãrit de Editura Hase-fer în condiþii grafice remarcabi-le, este cel de-al treilea studiudedicat de Emil Nicolae pictoru-lui suprarealist nãscut în oraºulde la poalele muntelui Ceahlãu.Lansat iniþial la Bucureºti cu oca-zia Târgului de Carte Bookfest,în prezenþa istoricului literar Geo

însoþitorii lui Victor Braunerªerban, ºi, apoi, la Piatra-Neamþ,unde a fost prezentat de criticulde artã Valentin Ciucã, el cuprin-de douãzeci ºi douã de capitole,aproape toate fiind publicate maiîntâi în presa localã sau în revis-tele de culturã din þarã. Ideea deînsoþitor, la care se face referireîn titlu, vizeazã, pe de o parte,acele persoane care i-au marcatviaþa ºi opera lui Brauner în planbiografic, iar, pe de altã parte,autorul ia în considerare aceleprezenþe spirituale care au parti-cipat, într-un fel sau altul, la con-figurarea viziunii braunerienedespre lume ºi artã.

Cartea se deschide cu un ca-pitol dedicat unui animal ce ocu-pã un rol privilegiat în folcloruldin Carpaþi ºi care în mitologieare o puternicã încãrcãturã tote-micã: lupul. Prezent în mai multelucrãri ale lui Brauner din perioa-de diferite ale creaþiei artistice(„Cãlãreþ”, „ªarpe ºi bour”,1928-1930; „Espace psychologique”;„Fascination”, 1939; „Chien deminuit”, „Strigoi la Somnambule”;„Solivan”, 1946; „Loup-table”,1947; „Rétracté de la boucherie”,1951; „Désymbolisation”, 1952;„L’Animal ésotérique”, 1954;„Chien à la lune”, 1956; sau ci-clul de tablouri intitulat „Lycan-thropes”, 1938-1939), lupul a in-trat în imaginarul colectiv local odatã cu deschiderea în ParculCozla din Piatra-Neamþ a Groteilui Vasile, ce adãpostea ursulomonim, în a cãrei vecinãtate segãsea lupul de la „capãtul cuºtiiprincipale, într-un spaþiu mai micºi separat cu un grilaj de fier” (p.11). Se poate observa cã lupuleste un leitmotiv ce traverseazãîntreaga operã artisticã a supra-realistului român; de altfel ºi ur-sul este unul din animalele repre-zentative pentru bestiarul brau-nerian, el apãrând în tablouri ca

„Au crépuscule” (1938). Apoi,Emil Nicolae continuã incursiu-nea biograficã cu câteva episoa-de din tinereþea bucureºteanã alui Brauner: colaborarea la revis-ta „unu” (condusã de Saºa Panã);cãsãtoria cu Margit Kosch (6martie 1930), fiica lui LeopoldKosch (portretizat de Brauner în„Meinem Lieben Leopold”, 1930);întâlnirea cu avocatul Petre Vul-pescu (cel care va deveni soþullui Margit, care divorþeazã deBrauner în octombrie 1939) ºi cuDorina Rãdulescu (viitoarea so-þie a prim-ministrului Gogu Rãdu-lescu), în a cãrei colecþie particu-larã Samy Kinge va confirma, în2000, existenþa a douã lucrãri ori-ginale ale lui Brauner. Binevenitãeste anexa ce urmeazã acestuicapitol, în care Emil Nicolae sur-prinde nuanþele problemei referi-toare la „comunismul” lui Brau-ner ce, în scurtul timp cât a sim-patizat aceastã miºcare, a fãcut-o mai degrabã dintr-o pornire re-voluþionarã tipic suprarealistãsau din purã solidaritate faþã detroþkismul lui André Breton, de-cât dintr-o convingere ideologi-cã propriu-zisã.

În grupurile suprarealiste aexistat întotdeauna un cult al prie-teniei: Emil Nicolae observã cãBrauner – atât în perioada bucu-reºteanã, cât ºi atunci când a lo-cuit în Franþa sau Elveþia – a fostmereu mai apropiat de scriitori,decât de artiºtii plastici (semnifi-cativ este cã metoda lui Braunerde lucru la tablouri, implica demulte ori o descriere în scris aacestuia, dupã cum au demon-strat arhivele rãmase de la picto-rul român). În 1923, Brauner ilus-treazã volumul de debut al lui Ila-rie Voronca – Restriºti, împreunãcu care înfiinþeazã, un an mai târ-ziu, revista „75 HP” unde lansea-zã conceptul de „pictopoezie”. În1929, când fãcea parte din redac-þia revistei „unu”, se împrieteni-se deja cu Stephan Roll, SaºaPanã, Claude Sernet ºi cu GeoBogza care tocmai publicase ce-lebrul Jurnal de sex. Vizita luiBrauner la Buºtenari va fi de alt-fel momentul de graþie al priete-niei dintre Brauner ºi autorul Po-emului invectivã, pe care îl vaimortaliza în tabloul „Poetul GeoBogza aratã capului sãu peisajulcu sonde” (1929). În ceea ce pri-veºte prietenia cu Gellu Naum,aceasta este mai complexã ºi are„mai multe implicaþii de naturãartisticã ºi cu zone magico-mis-terioase, plãcute amândurora” (p.

39). În 1931, Brauner l-a cunos-cut pe René Char, unul din poeþiidin prima linie a modernismuluifrancez, iar între cei doi s-a stabi-lit o prietenie „trainicã, cu destu-le consecinþe artistice” (p. 47). Înbaza acestei prietenii, Gellu Naumva traduce ulterior din René Char(Poeme alese, Editura Tineretu-lui, 1969), iar Brauner picteazã„Portrait de René Char” (1934) ºi„Hommage A René Char” (1950)ºi îi ilustreazã volumul de versuriQuatre fascinants (1963). Ghera-sim Luca (aka Zola) joacã un rolparadoxal în fond, fiindcã deºi eraprieten cu Naum ºi Brauner, sub-mineazã de mai multe ori legãturadintre ei, împiedicându-i, chiar cupuþin timp înainte de moartea luiBrauner, sã se reîntâlneascã.

Eseul intitulat „El Señor K ºiMonsieur K” are în centru sem-nificaþia psihologicã ºi simbolicãa orbirii pornind de la accidentullui Brauner din noaptea de 27-28august 1938, ce i-a marcat atâtbiografia cât ºi imaginarul supra-realist. Pornind de la aceastã în-tâmplare Ernesto Sabato, în De-spre eroi ºi morminte (eseul „Ra-port despre orbi”), analizeazã im-plicaþiile esoterice ale evenimen-tului, ceea ce implicã o trecere avederii spre interior, o accesare astraturilor realitãþii de dincolo deaparenþe, specifice filosofiei ocul-te, ºtiinþelor ermetice ºi, nu în ul-timul rând, viziunii suprarealisteasupra lumii. Raportul lui Brau-ner cu esoterismul este subiec-tul mai multor eseuri din carte:Aventura „Jocului de Marsilia”(cu referiri la prietenia cu AndréBreton ºi Jacques Hérold), Arte-factele „magice” sau Douã se-cole de ocultism în Europa. Estemomentul sã amintim cã la vilaAir Bel din Marsilia (declaratã„zonã liberã” în timpul celui de-aldoilea rãzboi mondial), Braunerva participa la „Jocul de Marsi-lia”, o versiunea suprarealistã atarotului, creând douã dintre ar-cane: Hegel ºi Hélène Smith,medium celebru în epocã pentrufaptul cã putea scrie enunþuri cuajutorul alfabetului marþian. Înaceeaºi perioadã la întâlnirile su-prarealiºtilor participa ºi RenéDaumal, pe care Brauner e posi-bil sã-l fi cunoscut cu aceastãocazie.

Pe de altã parte, remarcabil esteºi textul în care Emil Nicolae sereferã la interesul lui G. Cãlines-cu faþã de creaþia pictorului su-prarealist (În istoria literaturii),ce devenise o sursã de inspiraþie

pentru o parte din scriitorii deavangardã din literatura românã.De asemenea, este evocatã încarte relaþia lui Brauner cu Con-stantin Brâncuºi (Despre „învã-þarea” artei), prilej cu care EmilNicolae pune la dispoziþia citito-rului „ciorna unui rãspuns” edi-ficator – la o anchetã radiofonicãdin anii ’60 – al lui Brauner pri-vind rolul învãþãmântului artisticpentru evoluþia ulterioarã a unuiplastician (p. 61). Desigur cã din-tr-o carte dedicatã „însoþitorilor”lui Victor Brauner nu puteau lipsiB. Fundoianu/ Fondane, F. Bru-nea-Fox, Sarane Alexandrian (pecare Brauner îl supranumea într-un tablou „grand Crichant de ladémonotalismanie de la dignitépoétique“/ „marele Strigãtcântecal demonotalismaniei demnitãþiipoetice“) ºi soþia lui MadeleineNovarina, Roberto Matta-Echaurren, Pablo Picasso, OscarDominguez, Jules Perahim sauAlain Jouffroy etc.

Situându-se în continuareademersurilor fãcute de cunoscu-tul critic ºi istoric al artei AmeliaPavel, Emil Nicolae are meritul dea fi reînviat interesul pentru ope-ra lui Victor Brauner în România,motiv pentru care a fost distinscu „Ordinul Meritul Cultural îngrad de cavaler” (2004) acordatde Preºedinþia României. Devo-tamentul ºi acribia cu care EmilNicolae scrie aceastã carte sevede ºi din desele referiri la dife-rite surse sau documente ineditedin arhivele Brauner ale Bibliote-cii Kandinsky, dar ºi din modulîn care relevã unele nuanþe aleuniversului braunerian – estecazul nostalgiei faþã de oraºulnatal pe care l-a pãrãsit la vârstade 13 ani, a cãrui imagine, simbo-lic simplificatã, poate fi identifi-catã în lucrarea „Tableau autobio-graphique – Ultratableau biosen-sible” (1948). Analizând nuanþatdiferitele tipuri de „însoþire”, de-mersul lui Emil Nicolae nu facedecât sã cristalizeze în minteacititorului diversele faþete aleoperei suprarealiste a lui VictorBrauner, relevând complexitateaºi originalitatea unui creator ce,alãturi de Constatin Brâncuºi, senumãrã printre cei mai importanþiartiºti români din secolul XX. Pepiaþa internaþionalã, Victor Brau-ner este, în prezent, cel mai binecotat artist din istoria picturii ro-mâneºti.

Tamara de Lempicka - Femme en Vert

ecturi


nnnnn DANIELA MICU

Antropolog recunoscutprin studii ca Antropo-logie a tradiþiilor:

tradiþia popularã ºi mecanisme-le de reglare a mentalitãþii(1995), ªãgalnic, Zulnia zâm-bea. Literaturã ºi antropologieculturalã (1997), Antropologieculturalã ºi socialã (2000), Folc-lor literar românesc. Pâinea,vinul ºi sarea. Ospitalitate ºimoarte (2005), Nicolae Paneaeste ºi autorul unei antologii in-titulate Capodopere ale litera-turii populare româneºti (vol. I- 2005, vol. II - 2007). A absolvitun masterat în antropologie înFranþa (Université de BordeauxIII, 1992) ºi ulterior a fost profe-sor invitat la Columbia Universi-ty din New York (2002) ºi la Tori-no (2007). Având aceastã pregã-tire în domeniu, Nicolae Panea aimpus antropologia ca disciplinãîn curricula Universitãþii din Cra-iova. Zeii de asfalt. Antropolo-gie a urbanului (2001) este vo-lumul care l-a consacrat în spa-þiul antropologiei româneºti, fiindprimul cercetãtor român care arealizat o antropologie a urbanu-lui, ce se înscrie în direcþie post-modernistã. În centrul lucrãrii seaflã raportul dintre naturã-cultu-rã, trecerea dinspre rural spre ur-ban, la graniþa dintre arhaic ºimodern. Reticenþa cercetãtorilorromâni vine probabil dintr-unataºament faþã de tradiþional ºidintr-un anumit tip de conserva-torism, dar având în vedere lipsaunui cadru instituþional cu instru-mente precise de cercetare, lipsasincronizãrii este de înþeles. Stu-diul urbanului este o etapã natu-ralã ºi necesarã în ceea ce priveºteevoluþia cercetãrii antropologice,din moment ce, în prezentãm apro-ximativ jumãtate din populaþiaglobului locuieºte în aglomerãriurbane, care s-au format în fonddin zona ruralã (spaþiu, resurseumane, mituri, simboluri etc.).

Cea mai nouã carte a sa, An-tropologie culturalã americanã(Editura Universitaria, 2012) sedeschide cu o introducere cu-prinzãtoare în antropologie, ur-mãrind evoluþia termenului înce-pând cu secolul al XVI-lea pânãîn prezent ºi specificul acesteidiscipline în funcþie de diferitelecentre universitare sau academi-ce. Nord-americanii (Statele Uni-te ºi Canada), de exemplu, aco-pereau prin aceastã denumirepatru domenii: antropologia fizi-cã, arheologia, antropologia lin-gvisticã ºi antropologia cultura-lã. În secolul al XVIII-lea, s-a con-venit în divizarea acestei ºtiinþeîn douã ramuri: antropologia fizi-cã (studiul omului ca organismbiologic) ºi antropologia cultu-ralã (studiul culturilor ºi a vieþiiîn cadrul diferitelor grupuri uma-ne). Pânã în prezent, la noi, an-tropologia culturalã nu a avut odefiniþie foarte clarã. Începuturi-le au fost confuze, aºa cum s-aîntâmplat ºi în alte þãri, în urmãcu mai mulþi ani: „Antropologulromân este o paºnicã struþocã-milã; are cap de etnolog, suflet

prolegomene la gândireaantropologicã americanã

de folclorist, picioare de etnografºi mâini de dantelãreasã.”1

În capitolul al doilea, NicolaePanea se opreºte asupra ºtiinþe-lor conexe antropologiei, de lacare aceastã disciplinã a împru-mutat diferite elemente, iscând laun moment dat confuzii de ordinepistemologic: arheologia, isto-ria (materialul documentar), psi-hologia ºi sociologia (din punc-tul de vedere al relaþiilor între in-divizi), psihanaliza (din perspec-tiva experienþelor individuale cese aflã la baza instituþiilor), lin-gvistica (vizând reconstruireatrecutului imprimat în cuvinte saustructuri lexicale). Cele mai strân-se raporturi au existat, însã, întreantropologie ºi etnografie: dife-renþa dintre cele douã domeniiconstã în faptul cã aceasta dinurmã se referã la „tehnicile deculegere ºi inventariere a unorobiecte ce se evidenþiau mai cu-rând prin exotism, decât prin ca-pacitatea lor de a defini grupuletnic ce le-a produs”(pp. 13-14)ceea ce este specific antropolo-giei.

În al treilea rând, cercetãtorulcraiovean trece în revistã princi-palele metode folosite în cerce-tarea antropologicã, subliniindimportanþa cercetãrii de teren: i)metoda observaþiei participative– singura capabilã sã descrierealitãþile observate ºi sã eviteficþionalul; ii) metoda reticularã,bazatã pe studiul comparativ în-tre structurile interne ale grupu-rilor; iii) metoda dramaturgicã acomportamentului social, ce areîn centru rolul jucat de un indi-vid în faþa celorlalþi ºi imagineasa realã; iv) metoda monografi-

cã, pentru care detaliul ºi exhaus-tivitatea sunt foarte importanteºi v) metoda live stories, ce dez-vãluie gândirea unui membru algrupului.

În cele din urmã, autorul reali-zeazã o panoramã a gândirii an-tropologice americane, urmãrinddezvoltarea celor ºapte curenteatribuite antropologiei: evoluþio-nismul, neoevoluþionismul, difu-zionismul, culturã ºi personalita-te, ªcoala de la Chicago, antro-pologia interpretativã ºi postmo-dernismul. Cercetãtorii americaniau creat prima catedrã de antro-pologie în 1877, numãrându-seastfel printre primii teoreticieni aiacestei ºtiinþe. Evoluþionismul,numit ºi evoluþionism unilinear,a pornit de la impactul pe careteoria evoluþiei speciilor a luiDarwin l-a avut asupra intelec-tualilor vremii, care au încercat sãaºeze fiecare popor pe o treaptãa evoluþiei (stadiul inferior debarbarie, stadiul mijlociu debarbarie ºi stadiul superior debarbarie). Prin neoevoluþionismsau evoluþionismul multilinear,cercetãtorii susþineau cã „nu sepoate vorbi despre o evoluþieculturalã uniformã, nediferenþia-tã, la scarã globalã” (p. 73). Ideo-logia difuzionistã se opunea to-tal evoluþionismului, având labazã gândirea cã „trãsãturile cul-turale migreazã” de la un conti-nent la altul. Curentul „culturã ºipersonalitate” se desprinde de celanterior, prin faptul cã pune ac-centul pe studiul personalitãþii.

În ceea ce priveºte ªcoala dela Chicago, aceasta avea trei ori-entãri (delicvenþa, culturalismulºi teoria etichetãrii) ºi se ocupa

în principal cu studiul comporta-mentului deviant într-un mediudezorganizat. Din aceastã per-spectivã, cercetãtorii se orientea-zã spre studiul societãþii urbaneºi a sãrãciei. Reprezentantul an-tropologiei interpretative esteClifford Geertz, care prin teoria sacã societatea este un „text” devi-ne un precursor al postmodernis-mului.

Considerat „ultimul curent almileniului în antropologie” (p.127), postmodernismul apareodatã cu schimbãrile la nivelulacestei ºtiinþe, în America anilor’80. Aºadar, Clifford Geertz nu-meºte antropologia „un fel de ascrie”. Se pune deci problemaveridicitãþii informaþiilor, din mo-ment ce se întâmplã o „transfor-mare a studiilor literare în studiiculturale din nevoia unor noi de-buºeuri epistemice ºi, mai ales,încãrcarea acestora cu evidenteconotaþii politice, explozia femi-nismului, rediscutarea raporturi-lor culturale dintre civilizaþiilevestice ºi cele estice.” (pp. 107-108). Prima cercetare publicatã încontextul postmodernismuluiantropologic, Writing Culture(1986), însumeazã studii prezen-tate în cadrul ªcolii de CercetareAmericanã din Santa Fe, NewMexico. Iniþiatorul proiectului cuun pronunþat caracter intersdis-ciplinar, antropologul James Clif-ford, a invitat încã nouã perso-nalitãþi (ºapte antropologi, un li-terat ºi un istoric) pentru a anali-za perspectivele de viitor ale an-tropologiei. Specialiºtii au obser-vat caracterul narativ al reprezen-tãrilor culturale ºi problema inter-pretãrii subiective ale unor ele-

mente specifice unei civilizaþii:„[Talal Asad] face diferenþa întretraducerea culturalã (semantiza-rea lingvisticã) ºi traducerea uneiculturi (fel de a gândi), aceastadin urmã fiind specificã raportu-lui dintre antropolog ºi lumea pecare vrea sã o descrie.” (p. 120).

James Clifford considera cãtradiþiile culturale sunt „dezagre-gate” ºi cã pierderea „puritãþii ºiautenticitãþii” poate fi reconsti-tuitã prin scriiturã. Antropologulpropune ca în cercetarea de te-ren sã se combine practicile ob-iective cu cele subiective. Unexemplu în acest sens îl consti-tuie literatura de cãlãtorie, textcare se situeazã la graniþa dintreantropologie ºi literaturã ºi caretransmite o impresie puternicã deautenticitate. În acest caz suntfolosite combinaþii de cel puþindouã metode de cercetare antro-pologicã (în cartea sa Ay! Cuba,Andrei Codrescu se foloseºte înacelaºi timp de observarea parti-cipativã, dar ºi de metoda reticu-larã). Este evident cã acest tip detext antropologic ridicã problemeîn ce priveºte procentul ficþiona-litãþii, dar, în acelaºi timp, redareaseacã, primitivã a unor culturi numai este gustatã. Nicolae Panea,ridicã în cartea sa, Zeii de as-falt… aceeaºi problemã: „în cemãsurã putem fi siguri cã ceea cese întâmplã în jurul nostru poatefi descris? în ce mãsurã putem fisiguri cã ceea ce descriem nu estepurã ficþiune?”. Aceastã întreba-re fundamentalã pentru antropo-logia contemporanã poate con-stitui un obstacol, dar autorul nuse blocheazã aici, iar „cartea esteo încercare de a rãspunde între-bãrilor chinuitoare, dar si de a nucãdea pradã unui pesimism para-lizant, precum cel propagat deretorica postmodernistã”.

Volumul Antropologie cultu-ralã americanã este o introdu-cere utilã pentru tinerii cercetã-tori, care pot gãsi în gândireaantropologicã americanã un mo-del competent ºi funcþional deaplicare a diferitelor metode deexplorare a fenomenelor antropo-logice contemporane.

1 Nicolae Panea, Zeii de asfalt.Antropologie a urbanului, EdituraCartea Româneascã, 2001, p.243

Tam

ara

de

Lem

pic

ka -

Les

Am

ies

ecturi


nnnnn GABRIEL NEDELEA

Nicolae Tzone, viaþa cealal-tã ºi moartea cealaltã, ediþia adoua, cu desene de Nicolae Ma-kovei, prefaþã de Gheorghe Gri-gurcu ºi postfaþã de EmanuelaIlie, Editura Vinea, 2012.

Odatã cu viaþa cealal-tã ºi moartea cealal-tã pentru Nicolae Tzo-

ne se încheie o trilogie, dacã dãmcrezare mãrturisirii sale din „cu-vânt asupra ediþiei”, însã acestlucru are însemnãtate numai edi-torial, fiindcã poezia dusã de par-tea cealaltã ne spune cu totulaltceva. Cale de întoarcere nu maieste. Tzone ºi-a dus eul poeticîntr-o infrarealitate în care a de-prins limba cealaltã, deopotrivãa marilor expansiuni ºi a întoar-cerii cãtre sine.

În mod normal una dintre pre-misele unei cronici de întâmpina-re trebuie sã implice o judecatãde valoare care va fi ori o negare,iar demonstraþia nu va face de-cât sã discrediteze textul ºi sã deao sentinþã parþialã sau definitivãîn acest sens, ori o afirmare ce vaacredita un demers exegetic sauhermeneutic prin care va fi ex-ploatat firul estetic, existenþial ºi/sau epistemic al cãrþii. Evident,existã ºi o cale de mijloc, împã-ciuitoarea cale a descriptivului,însã aceasta nu aduce niciunplus, este redundantã ºi inutilã.

Volumul viaþa cealaltã ºimoartea cealaltã îi oferã citito-rului încã de la prima lecturã, ceaîn urma cãreia ia naºtere premisape care o invocam, o nouã viziu-ne asupra realului ºi un nou simþ,propriu imaginarului lui Tzone.Mai mult decât atât, rostirea eu-lui presupune întotdeauna o adoua prezenþã, iar lectorul poateintra în aceasta cãlãuzit de repe-rele autoreferenþiale ºi metatex-tuale din text, dar ºi de fondulsimbolic ancestral pe care poetulîl acceseazã cu dezinvolturã.

Rostirea poetului se despicãîntr-„un tur de forþã” ºi „patrucãrþi”. Fiecare dintre aceste pãrþidau o structurã unitarã volumu-lui nu numai la nivel de poeticã ºistilisticã sau la nivel tematic, ci ºiprin încercare unei cosmogoniipersonale, aspiraþie nemaiîntâlni-tã în poezia noastrã de la NichitaStãnescu ºi Gellu Naum. Energiadebordantã face ca eul prins în-tre realitãþi sã nu se simtã con-strâns în niciun fel.

Luarea în stãpânire a unor to-posuri, cu o forþã pe care liberta-tea cuvintelor i-o conferã, îl arun-cã într-o tradiþie pe care o împin-ge în prezent cu mari declaraþii înfaþa puterilor animalice, civiliza-toare sau divine. Nu sunt simplestrigãte de bravurã, deºi pasiu-nea pentru avangardã a lui Tzo-ne l-ar fi expus la astfel de ges-turi, ci tatonãri a tãrâmurilor limi-nale ºi invocãri ale umanului dindivin sau ale divinului din uman.El se lasã purtat în vârtejurile car-nale ale femeii ºi iese de acolo

poeme de viaþã,de moarte ºi dragoste

pentru a mai spune ceva despremoarte, nu cu uºurinþã, dar cu ocredinþã aproape dogmaticã înputerea irevocabilã a cuvintelorºi a poeziei: „puterea mea ºi cura-jul meu sunt poemul care cu unochi râde ºi cu celãlalt ochi plân-ge exact în acelaºi timp/ putereamea ºi curajul meu sunt pâineamea ºi vinul meu sunt coroanace pe frunte/ o port ori de câte orisap în piatrã seacã dupã comorimai vechi ºi mai noi/ puterea ºicurajul meu sunt armura poeþilormorþi în bãtãliile duse pentru po-ezia/ bunã a secolelor ce a ajunsla noi cu anii clipocind de sângeneînchegat”(X).

Pot pãrea transmisii prea ge-nerale, în afara simþurilor, adicãspuse numai raþiunii, însã vitali-tatea din „turul de forþã” ºi for-mula de adresare care dã titlulprimelor unsprezece poeme, „iu-bitã cetitoare a mea iubite al meucetitorule”, ne pune în faþa reali-tãþilor din „cealaltã viaþã” ºi „cea-laltã moarte”, care încep în faþaochilor lectorului cucerind rândpe rând regnurile, epocile ºi de-calajul existenþial ºi spaþio-tem-poral de pânã la divinitate. Ast-fel, el va rosti: „cãmila aceastaroºie care aºteaptã la margineazãrii sã mã sui în ºa pe ea preaslãvite stãpâne îmi spune iubitãcetitoare a mea/ ºi taurul acestanegru ºi furios care mã duce mân-dru în coarnele lui ca ºi când aº fizeul taurilor negri ºi furioºi multiubite stãpâne îmi zice iubite almeu cetitorule” (IV).

Tzone nu-ºi numeºte volumuldincolo de moarte ºi de viaþãtocmai pentru cã „dincolo” exis-tã o parte „cealaltã” cãreia îi dãconcreteþe ºi consistenþã, o re-constituie cu puterea cuvântuluiºi cu datele prime ale conºtiinþei„de aici”. Secvenþa a opta este oadevãratã ars poetica transcrisãdin aceastã nouã condiþie a eu-lui. El va decreta: „nu s-a scristotul adevãrul adevãrat este cãtotul este încã de scris ºi de trãitºi deopotrivã de trãit ºi de scrisiubitã cetitoare a mea/ ba da bada ba da totul absolut totul s-ascris ºi absolut totul s-a trãit darde cãtre nemuritori ºi nu de muri-tori iubite al meu cetitorule” ast-fel încât „încã din prima secundãde viaþã de muritor am scris ºi amtranscris/ versuri memorate denemuritori pentru neamul nemu-ritorilor ºi pentru regele lor”(VIII).

Existã la Tzone o dorinþã de asurprinde atât ceea ce este ante-rior naºterii, cât ºi ce poate fi po-sibil în Apocalispã. Aº zice cãeste curajul înfruntãrii marilorteme: „da îmi amintesc nu mã nãs-cusem încã ºi pluteam în burtamamei mele cufundat/ pânã pes-te creºtet în lichid amniotic ºi dedincolo de burta mamei mele/ prinlimpedele lichid amniotic se ve-dea pânã departe în ceruri se zã-rea chiar pânã/ foarte foarte de-parte în spatele ºi în faþa ºi în stân-ga ºi în dreapta tuturor cerurilor/ºi acolo undeva umbrit de toatecerurile deodatã dumnezeu fãceadin lut ºi din foc lumile” (IX). Esteposibilã, aºadar, o ieºire din limi-

tele spaþio-temporale, o transgre-sare a fizicului ºi biologicului, decare eul este capabil prin forþalogosului.

Aceastã viziune cosmicã amin-teºte de volumul Cântec de re-voltã, de dragoste ºi moarte a luiBogza, ca topicã ºi ca suflu, iareul ne trimite spre „foarte depar-te/ foarte departe, adicã acolounde nu ajunge/ decât închipui-rea, ºi numai de acolo/ infinit maideparte/ [unde] plutesc nebulu-oasele” (Geo Bogza, Cântec derevoltã, de dragoste ºi moarte,XI).

Titlurile „cãrþilor” din structu-ra volumului sunt sugestive pen-tru modul în care prinde rãdãcinifirul viziunii verticale: „pãmânt deflori pentru versuri”, „munca po-etului la ºeherezada sa”, „ruginatimpului oare greºesc dacã o nu-

mesc regina timpului” ºi „viaþacealaltã ºi moartea cealaltã”. Exis-tã de-a lungul volumului o cos-mogonie creºtinã construitã nuîntotdeauna contrapunctic, darca una dintre alternative, dinmoment ce eul cãlãtoreºte în spa-þii dintre cele mai diverse ºi îm-pãrtãºeºte sfinþenia acelor locuri:Ierusalim, Africa sau New York.Aceste areale sapã alte ºi alte re-alitãþi în eul care nu se scindea-zã, ci asimileazã ceea ce i se ofe-rã. Niciodatã eul poetic nu a fostmai expansiv în literatura româ-nã, nici la Eminescu ºi ale salecosmogonii, nici la Blaga, la Bog-za sau la Nichita, însã ele suntluate altfel în stãpânire, fãrã ma-rile tensiuni ale marilor poeþi enu-meraþi, ci cu o siguranþã care îlpriveazã pe Tzone de abisurilemodernitãþii extreme, la care dã

semne nu o datã cã aspirã. Cutoate acestea poezia sa este ouriaºã încercare a pragurilor.

Sã vedem cum primeºte el fio-rul apocaliptic: „soare de cearãapã de pãmânt care mai degrabãîngheaþã decât curge/ sângetransparent ca mãtasea prin oa-sele mele din ce în ce mai obscu-re în trupul obosit fãrâmicios/pentru cã mult mai aproape demine e liniºtea finã a morþii ºi multmai îndepãrtatã viaþa cea veselãîncãpãtoare ºi încornoratã/ feri-cirea ca un vraf de struguri puºila uscat în pod pe o cergã acope-rite de ziare cu literã mãruntã greude citit se chirceºte în inconsis-tente pânze de umbre” („soare decearã apã de pãmânt fotografiiîndrãzneþe ale apocalipsei). Aºa-dar, viaþa ºi moartea sunt douãdintre temele principale asupracãrora poetul se opreºte, privin-du-le din infrarealitate, adicãdintr-o condiþie intermediarã dincare nu le poate percepe decâtca fiind „celelalte” în relaþie cucondiþia sa.

Aceastã infrarealitate este demulte ori cât se poate de pãmân-teanã ºi exact localizatã: „muºcdintr-un mãr roºu pe care asearãmi l-a dat mircea muºc dintr-unmãr roºu în camera mea 16 b depe 38 street/ mãrul este foartegustos mãr din america mãr new-yorkez/ ºi afarã deasupra newyork-ului plouã la fel de urât caorice noiembrie la bucureºti”,versuri desprinse dintr-un poemnumit sugestiv ºi potrivit „poe-mul care înviazã tot ce nu la vre-mea morþii a murit”.

Pentru dimensiunea eroticãam putea cita pe de-a întregul,dacã spaþiul ne-ar permite-o, po-eme ca „numãr coapsele fetelorvirgine îngheþate în lava vulca-nului vezuviu” ºi „munca poetu-lui la iubita sa sau cum am deflo-rat-o eu chiar ºi de o mie de oriîntr-o singurã zi pe ºeherezada”.

„Cartea a patra” este una amarilor periple spirituale. Nu esteo poezie misticã sau elegiacã,este tot o poezie de acþiune, derecunoaºtere ºi asimilare. Naºte-rea ºi moartea poetului sunt adu-se în biografic, însã cu aceeaºipredispoziþie a dedublãrilor geo-grafice. Redau câteva titluri depoeme care trimit la dimensiuneade deasupra vieþii ºi a morþii: „li-niºte liniºte iisus se plimbã cuîngerii”, „din vãzduhul ierusali-mului în somn ºi în vis”, „cântecvechi limba uitatã a atlanþilor”,„mi-am uitat vârsta frigul din tru-pul lui iisus”, „dar sufletul ce-isufletul dacã nu un elefant deindia” etc.

Poezia lui Nicolae Tzone esteo rostire din infrarealitatea dincare se vede cealaltã viaþã ºicealaltã moarte. Poetul revitali-zeazã o atitudine poeticã apãrutãîn high romanticism ºi crezutãconsumatã odatã cu ultimele rã-bufniri neomoderniste sau supra-realiste. Aspiraþiile spre o cosmo-gonie ºi o mitologie personale,actuale estetic în plin postmoder-nism, sunt marea sa încercare. Ni-colae Tzone se dovedeºte un poetde certã valoare, a cãrui poezieaduce un suflu nou în literaturaromânã ºi un plus existenþial careîºi aºteaptã scoaterea din ascun-dere prin demersuri exegetice ºihermeneutice care acum au la dis-poziþie o trilogie gânditã ºi scrisãîntr-un deceniu ºi jumãtate.

Tamara de Lempicka - The Convalescent

ecturi


nnnnn SILVIU GONGONEA

Problematica nihilismuluil-a preocupat în modconstant pe ªtefan Bo-

lea, cautând în permanenþa sã-idescifreze resorturile metafizice ºifilosofice. Din aceasta cauza, de-mersul sau din Introducere în ni-hilismul nietzschean (EdituraAius, Craiova, 2012) seamana maimult cu o rescriere a Ontologieinegaþiei, dar sub o alta forma ºicu alte mize, de aici ºi iradierilefireºti pe care le putuseram iden-tifica în planul literaturii, cu lec-turi elective trecute prin Rimbaud,Baudelaire, Huysmans, HenryMiller sau unii avangardiºti. Ni-hilismul, trebuie sa subliniem, re-prezinta pentru ªtefan Bolea unmodus vinendi, o forma de elibe-rare din chingile convenþionalu-

feþele nihilismuluilui ºi, în egala masura, de interac-þiune cu lumea.

Bolea îºi propune o analizaminimala a nihihilismului, evitând,cu toate acestea, indegenþa ar-gumentarii, pornind de la concep-tele de baza ale autorului lui Aºagrait-a Zarathustra: voinþa deputere, supraomul ºi eterna reîn-toarcere. Axa studiului o consti-tuie Schopenhauer - Nietzsche -Heidegger, avându-se adesea înatenþie, din punct de vedere dia-cronic, filiaþiile ºi punctele devedere divergente ale celor treigânditori. La aceasta axa se adau-ga, printre alþii, Gilles Deleuze, J.F.Lyotard sau Jean Boudrillard carereprezinta „aparatul de lucrupostmodern”.

Structura studiului denotasimplitate ºi limpezime, iar acolounde exemplele s-au vrut cât maipercutante autorul le-a cautat înistorie sau în contemporaneita-te, citând la nevoie din varii sur-se care depaºesc sfera preocu-parilor din aceasta carte. Primulcapitol, „Introducere: Problema-tica nihilismului”, analizeaza tipo-

logia nihilismului dupa clasifica-rea facuta de Jean Granier, dis-tingându-se: pesimismul, nihilis-mul incomplet, nihilismul pasiv ºinihilismul activ. Tot aici sunt ex-puse doua modalitaþi de aborda-re a nihilismului, una din perspec-tiva lui Heidegger, care releva unNietzsche metafizic, ºi o alta ce îiaparþine lui Baudrillard, dintr-o„poziþie iconoclasta”, „a rezisten-þei active”, în dauna „neutralita-þii”. Urmatoarele capitole suntcentrate pe fiecare concept nietz-schean, cartea, încheindu-se,parabolic, cu analiza eternei reîn-toarceri.

Deºi Voinþa de putere este unproiect forþat, caracterizat prinderapaje stilistice ºi de construc-þie, fiind mai mult rezultatul unuimanagement editorial, susþinut denotorietatea autorului, Boleapropune o analiza unitara a con-ceptului pornind de la fragmen-tele nietzscheene reprezentative,fiind urmarite, pe de o parte, ac-cepþiunile schopenhaueriene alevoinþei ºi, pe de alta parte, rapor-turile voinþei cu durerea ºi tim-

pul. Supraomul impune, în primulrând, dificultaþi de ordin lingvis-tic ºi semantic, însa se cere o di-ferenþiere a sa de omul superiorºi de ultimul om: „omul superioreste un prizonier al idealismuluiºi deci al nihilismului incomplet.Ultimul om va fi identificat ca uncaz de paralizie a voinþei, aparþi-nând nihilismului pasiv. Suprao-mul însa semnifica trecerea de lanihilismul activ la anti-nihilism.[…]. Supraomul ar fi mai degrabaîmplinirea esenþei vieþii decât îm-plinirea existenþei umanitaþii.” Deo atenþie deosebita se bucura„Raportul dintre nihilism ºi eter-na reîntoarcere”, precum ºi „Ten-siunea. Neutralizarea extremelor”.Punctul culminant al demonstra-þiei se contureaza în jurul unuipasaj în care pastorul reteazaprintr-o muºcatura capul unuiºarpe ce i-a intrat în gura. Bolearespinge atât punctul de vedereal lui Löwith, care considera muº-catura ca acceptare a eternei re-întoarceri, cât ºi pe cea a lui Vat-timo ce vede în gestul pastoruluinevoia de a institui eterna reîn-

toarcere. Pledând pentru nihilis-mul activ, el vede în gestul pasto-rului „ruperea punctului nodal alcercului – ceea ce se traduce prinspargerea ciclului, ieºirea mesia-nica din circularitatea istoriei.”

Cu Introducere în nihilismulnietzschean, ªtefan Bolea îºi con-tinua proiectele mai vechi, într-unefort analitic bine dozat ºi cu unsistem de gândire solid, semn alunei asimilari fireºti, al unui meta-bolism sanatos ce-l încadreaza întipologia scriitorului construit cumigala, pe interior, având un simþînnascut în alegerea reperelor idea-tice, care se potrivesc structuriisale intelectuale.

Mircea Cãrtãrescu, Ochiulcãprui al dragostei noastre, Edi-tura Humanitas, Bucureºti, 2012.

Volumul Ochiul cãpruial dragostei noastrecuprinde istoria unei

existenþe ce a precedat ºi a con-tribuit la formarea omului ºi scri-itorului Mircea Cãrtãrescu, este„lungul drum cãtre sine”, cãtredescoperirea propriilor cotloaneinterioare, care combinate ºi per-mutate, ordonate ºi reorganiza-te, vor conduce la cel ce astãziare „cincizeci ºi cinci de ani. Ori-cum aº lua-o, douã treimi din via-þã au trecut.” (p. 5). Urmând unprototip narativ utilizat de cãtrealþi autori înaintea sa, cum ar fiHerta Müller în colecþia de eseuriMereu aceeaºi nea ºi mereu ace-laºi neicã sau Claudiu M. Flori-an în Vârstele Jocului. StradaCetãþii, toate raliindu-se ºi þesân-du-ºi urzeala pe acelaºi tipar alcercurilor concentrice, al cãror

orbitorul ochi cãprui al dragostei noastrenucleu este însãºi viaþa.

Acest „copil-lup al lui Dum-nezeu”, dupã cum se caracteri-zeazã el însuºi, scoate poezia dinstarea de degradare ternã, con-damnând pretenþiile ridicole aleunor pseudopoeþi de a scrie po-ezie: „Poezia nu e doar textul ne-dus pânã la capãt în partea dreap-tã a paginii. ” (p. 127) Poezia estemult mai mult de atât, este deta-ºare, amputarea membrelor eicangrenate: dacã nu desprindempartea alteratã, întregul trunchiva fi compromis. Poezia este ca ofiinþã vie, trebuie hrãnitã, educa-tã, trebuie sã i se poarte de grijã,este „pisica moartã a lumii comu-niste, hedoniste ºi mediatice încare trãim”. (p. 119) De ce tocmaio pisicã moartã? Deoarece, con-form unui maestru zen, nimeni nuo apreciazã la justa ei valoare,poezia renaºte cu fiecare recep-tor, dobândind valenþe din celemai diverse ºi putând fi abordatãdin perspectiva mai multor palie-

re interpretative. Tot din acestroman aflãm ºi de provenienþacuvântului jeans. În mod surprin-zãtor, termenul îºi are originea înginovesi, concept utilizat de cã-tre marinarii originari din Genovapentru a denumi pantalonii pecare aceºtia îi purtau. Însã pan-talonii marinarilor, sunt, în gene-re, de culoare albã. În acest caz,cum se explicã aceastã conexiu-ne cu jeans, a cãror culoare estealbastrã? Istoria spune cã totul ise datoreazã proprietarului uneifabrici ce producea astfel de pan-taloni în cantitãþi însemnate, pecare i-ar fi vopsit în albastru. Re-zultatul a fost unul neprevãzutºi promiþãtor, întrucât aceºti pan-taloni au ajuns sã fie preferaþi decãtre fermieri, în special, fiindcã„erau rezistenþi ºi þineau la mur-dãrie.” (p. 55) Prin intermediulnaraþiunii retrospective, Cãrtãres-cu evocã imaginea unor oamenice au dispãrut dintre noi, ºi anu-me, Mircea Horia Simionescu,Mariana Marin, Ion Stratan, Geor-ge Crãciun ºi Leo ªerban, ima-gini construite pe principiul ubisunt, ca un soi de reflectare reite-ratã, continuã ºi fireascã asupratrecerii inextricabile a timpului,asupra condiþiei vulnerabile a

omului de muritor, precum ºi asu-pra efemeritãþii materialului înopoziþie cu imaterialul. Eminescu,de pildã, este caracterizat ca fiindun om lipsit de maniere ºi care „nuarãta în niciun fel a poet.” (p. 101)

Colecþia de douãzeci ºi unu deeseuri, în care planul istoriei co-mune se întrepãtrunde cu cel alistoriei individuale ºi în care serenunþã la o dispunere cronolo-gicã a evenimentelor, acestea dinurmã fiind adaptate unei ordiniinterioare, superioarã oricãrei alterânduieli mundane, poate realizao punte de legãturã cu stream ofconsciousness-ul lui Joyce,Woolf, Richardson, etc. Conside-ratã de cãtre exegeþi ca fiind pie-sa de rezistenþã a tomului, poves-tea insulei Ada-Kaleh este, defapt, o metaforã a vieþii autoru-lui, a drumului sinuos ºi plin deobstacole al formãrii sale, recre-ând o imagine a acestei lumiaproape legendare care alunecãuºor în planul fantasticului, ima-gine ce devine aproape obsedan-tã ºi cãreia Cãrtãrescu îi permiteîn mod involuntar sã punã stã-pânire pe întreaga sa existenþã.Tabloul ce recompune aceastãlume dispãrutã, agãþat deasuprapatului sãu, devine un al doileasine, care îl îndeamnã sã îl guste,sã se guste, practic, pe sine. Aces-tui om al ruinelor, pentru care a firomân este sinonim cu a fi „pãs-tor al ruinelor, arhitect al ruinelor,amant al ruinelor” (p. 28), îi reu-ºeºte transcendenþa în momen-tul în care realizeazã o expunereimpresionantã a poveºtii celor treiinimi pe care, de fapt, fiecare din-tre noi le folosim de-a lungul vie-þii: o inimã de cristal, de fier ºi deplumb. Aceasta este însãºi axio-ma existenþei umane, care nu poa-te fi pusã la îndoialã.

În capitolul care dã ºi titlulvolumului se demonstreazã cãfiecare sentiment de afecþiunepurã, sincerã, nealteratã, are un

ochi cãprui al sãu care îºi extindeforþa protectoare ºi tãmãduitoa-re, un soi de putere catharticã, ºiasupra persoanelor dragi. Douãforme geometrice sunt integrateîn ansamblul aceluiaºi întreg in-divizibil: un cerc, simbol al uni-versului, al echilibrului ºi al reve-nirii constante la origini, al cãruicentru se aflã la o distanþã egalãde toate marginile sale, fiindu-ialãturat un triunghi, ce reprezin-tã raþiunea, simþirea ºi este sim-bolul trinitãþii ºi al echilibrului.Ochiul cãprui al dragostei noas-tre este metafora universalã a iu-birii în toate formele în care aceas-ta se manifestã, acel sprijin ºiacea dragoste necondiþionatã,care sub nicio formã nu poate fitratatã ca un târg. Iubeºti o per-soanã pentru cã o iubeºti, indife-rent dacã sentimentele îþi suntîmpãrtãºite ori nu. Iar aceastãmetaforã reprezintã, în cadrulvolumului, afecþiunea existentãîntre Cãrtãrescu, mama ºi fratelesãu Victor, care suferea de situsinversus totalis, afecþiune ce pre-supune dispunerea organelor caîn oglindã, ºi care se stinge dinviaþã la o vârstã fragedã: „Ne con-topim privirile pânã ce ochiinoºtri formeazã iar, dilatându-seºi dizolvându-ºi transparenþa,acel unic ochi cãprui, ochiul ne-sfârºit de blând al dragostei noas-tre. ” (p. 43)

Un dibace mânuitor al plasti-citãþii, Mircea Cãrtãrescu mai areun singur dor, pe care el îl carac-terizeazã ca fiind ruina unei uto-pii, însã eu l-aº numi simplu: uto-pie, o utopie care are un expo-nent în mulþi dintre noi: „Sorbinddin cafeaua fierbinte, visez Car-tea. Mai nebuneascã decât «Vea-cul de singurãtate», mai profun-dã decât «Castelul», mai nesfâr-ºitã decât «Cãutarea timpului pier-dut».” (p. 201).

nnnnn Roxana Ilie

Tam

ara

de

Lem

pic

ka

ecturi


carte cu zimþinnnnn MIHAI GHIÞULESCUNicolae Marinescu, Sãptãmâ-

nalul Demnitatea. Libertatea pecont propriu, Editura Aius, Cra-iova, 2013, 242 p.

În principiu, mi se pare ne-plãcutã situaþia de a scrieîntr-o publicaþie despre o

carte a directorului acelei publi-caþii. Dacã mi s-ar cere, mai multca sigur aº profita de ocazie pen-tru o micã manifestare de revol-tã. Din proprie iniþiativã, proba-bilitatea sã o fac e minusculã. ªiuite, totuºi, cã o fac! Orice aº ziceacum de bine despre dl NicolaeMarinescu sau despre carteadomniei ar suna fals, ca o aduce-re forþatã din condei.

Am vrut sã scriu despre Sãp-tãmânalul Demnitatea… din celpuþin douã motive: (1) ca unulcare se îndeletniceºte oarecum cuistoria, mã preocupã – pânã laobsesie – modul în care oamenii– luaþi câte unul sau câte mai mulþi– se raporteazã la propriul trecut;(2) mã tot gândesc ce aº fi gân-dit/vorbit/fãcut dacã aº fi fostmãcar cu 10 ani mai mare, adicãdacã aº fi priceput cât de cât cevadin lume, pe vremea despre carescrie dl Marinescu.

Titlul cãrþii e o dovadã de mo-destie. Nu ne aflãm în faþa uneimonografii a unei publicaþii pe-riodice – deºi existã elemente ºipentru aceasta –, ci a unei auto-biografii intelectuale.

Nicolae Marinescu ºi-a în-dreptat atenþia asupra perioadeiimediat postrevoluþionare, cânda activat în structurile judeþenede putere ºi, vreme de un an ºi acondus sãptãmânalul Demnita-tea, organul de presã al FSN-ului

curajul de a privi în urmãdoljean. Ochiul actual este des-tul de critic, fiind evident cã au-torul nu mai e de acord cu multedin cele scrise în 1990-1991. Nuomite nimic, nu se autoblameazã,nu se disculpã. Pur ºi simplu în-cearcã sã (îºi) explice de ceatunci a crezut anumite lucruri ºide ce acum nu le mai crede. Co-roborând amintirile ºi reflecþiileactuale ale autorului cu articole-le din urmã cu mai bine de douãdecenii, reproduse în volum, de-ducem cã explicaþiile þin doar deîmprejurãri ºi, mai ales, de percep-þia acestora, nu de valori, con-vingeri sau obiective.

Dar ce a crezut dl Marinescuimediat dupã Revoluþie? Pãi, ace-laºi lucru pe care l-au crezut uria-ºa majoritate a românilor – dacãne gândim la rezultatele alegeri-lor din 20 mai 1920 – anume cãIon Iliescu ºi FSN reprezentauvarianta bunã pentru viitorulRomâniei. Diferenþa este cã, dacãcei mai mulþi habar nu aveau ceºi cum, fiind pur ºi simplu îndoc-trinaþi, domnia sa – vai, dramaintelectualului! – încerca sã înþe-leagã ce se întâmplã ºi sã îi ajutepe cititori sã înþeleagã (vezi arti-colele „De ce mineri…”, „De cesocial democraþia”). Nu avea de-loc aerul unui propagandist, dar,dupã cu (se) va putea vedea maitârziu, era chiar domnia sa victi-ma propagandei oficiale, care îlfãcea atunci sã acuze presupusa(?) propagandã a opoziþiei.

Partea cea mai frumoasã a

acestei publicistici nouãzecisteeste ceea ce autorul ei numea„puterea de a fi lucid”. Evident,ca orice politician sau jurnalistangajat pe faþã, dl Marinescu ºi-a combãtut adversarii. Nimic maifiresc! A dat însã întotdeaunadovadã de raþiune într-o lumecare numai raþionalã nu era – „nu-mai un teatru foarte viu va puteadepãºi o concurenþã atât de re-dutabilã [realitatea, n. M.G.], spu-nea regizorul Cristian Hadji Cu-lea într-un interviu acordat Dem-nitãþii. Luciditatea dlui Marines-cu se vede mai ales în douã si-tuaþii: atunci când atrage atenþiacelor din propria tabãrã asupraresponsabilitãþilor, riscurilor, ne-cesitãþilor („Frontul la rãscruce”,„Convenþia Naþionalã a Frontu-lui” º.a.) ºi când ia atitudine îm-potriva unor atacuri murdar-stu-

pide la adresa opoziþiei ºi, în spe-cial, a liderilor sãi („Propun ares-tarea imediatã a lui Raþiu ºi Câm-peanu”). Din acest motiv, eu unulîndrãznesc sã spun cã autorulnostru a fost un personaj atipicpentru spaþiul public românescde la începutul anilor ’90. Ar fifost bine sã fi avut mai mulþi ase-menea politicieni ºi jurnaliºti, darn-a fost sã fie.

Probabil cã, dacã în 1990 aº fiavut o vârstã care sã îmi permitão orientare politicã, aceasta ar fifost opusã celei a dlui Marines-cu. Aº fi fost încadrabil, mai de-grabã, la categoria „golani”. Îmiplace însã sã cred cã, în tabãramea, aº fi reuºit sã fiu ºi eu unmoderat, unul care îºi putea apos-trofa amicii ºi putea dialoga cuinamicii.

Pe lângã publicistica de opi-nie, este notabilã ºi activitatea dejurnalist de actualitate. În volumsunt incluse o serie interviuri,relatãri, reportaje privind proble-me din diverse domenii: econo-mie, ordine publicã, sãnãtate, în-vãþãmânt, culturã. Acestea potservi ca veritabile surse istorice.Din nou trebuie observat echili-brului autorului: deºi un jurnalistangajat politic la o gazetã cu ori-entare explicitã, în genul de in-formare domnia sa a fost ca lacarte, renunþând la orice urmã departizanat, chiar ºi atunci cândavea de-a face cu responsabililocali din acelaºi partid. Unelesubiecte au astãzi un aer absurd,

fiind strict legate contextul epo-cii (vezi „Corlate sub ocupaþiefrancezã”); altele o importanþãistoricã majorã (vezi seria „Poia-na Mare – un «spital» pentru ex-terminarea adversarilor politici”),fiind regretabil cã nu au mai stâr-nit interesului presei, dupã ceDemnitatea ºi-a încetat apariþia.

Nu pare mare lucru sã îþi iei lacercetat propriul trecut. ªi, totuºi,câþi o fac? ªi câþi au tãria sã ialucrurile aºa cum au fost, sã lepunã în succesiunea lor fireascã,fãrã omisiuni, fãrã ºtersãturi, fãrãajustãri? Nicolae Marinescu areuºit sã o facã. În prefaþa cãrþii,Constantin M. Popa scria cã ease înscrie în categoria lucrãrilorcare pot configura, în termeniiRuxandrei Cesereanu, „memoriaterapeuticã”. E vorba de o reme-morare care ar putea rezolva pro-blemele pe care românii le au cutrecutul lor. Privit strict individualînsã, autorul nostru face dovadaunei „memorii profilactice”.

În fond, convingerile ºi dorin-þele dlui Nicolae Marinescu nus-au schimbat în cele douã dece-nii. Astãzi ºtie însã cã, în 1990, s-aînºelat în privinþa modalitãþilor derealizare. Idealul a rãmas „renaº-terea României”, idealismul s-aatenuat, dar optimismul nu a dis-pãrut Domnia sa vede semne care„anunþã coagularea unei mase cri-tice a schimbãrii pe care româniiºi-au dorit-o în Decembrie 1989”(p. 21). Doamne ajutã! În ceea cepriveºte trecutul, vorbeºte de „ne-cesitatea cunoaºterii AdevãruluiAdevãrat, integral ºi nedistorsio-nat”, dar e conºtient cã „singurulnostru Adevãr revelat rãmâne cã-utarea” (p. 45).

Felix Aderca, Al doilea amantal doamnei Chatterley, ColecþiaEpicArt, Editura Aius, Craiova,2013, 224 pagini

Un roman în egalã mã-surã incitant ºi contro-versat este Al doilea

amant al doamnei Chatterley allui Felix Aderca, care se vrea a ficontinuarea unui roman celebrual lui D.H. Lawrence, Amantuldoamnei Chatterley. Felix Ader-ca dezvoltã în romanul sãu unerotism lipsit de prejudecãþi, încare dragostea carnalã pare a fisingura cale de accedere la feri-cire, indiferent de mijloace. Con-stance Chatterley îºi pãrãseºtesoþul infirm, Clifford Chatterley,pentru pãdurarul domeniului Oli-ver Mellors, cu care aceasta areo relaþie sexualã de mai multe luni.Însã legãtura celor doi nu se con-cretizeazã imediat, din cauza ne-hotãrârii femeii, acum însãrcina-tã ºi fugitã la Veneþia. Pornind dela aceastã stare de fapt, cititoruleste introdus în atmosfera roma-nului, fiind pus faþã-n faþã cu per-sonaje surprinzãtoare, cu sceneintime explicite, cu o lume asupracãreia planeazã preocuparea ex-cesivã pentru împlinirea persona-lã. Felix Aderca se dovedeºte a fiun bun cunoscãtor al psihologieiumane, în special a femeii, alecãrei trãiri le descrie cu precizie,insistând asupra comportamen-tului sexual al personajului prin-cipal, Constance. Lady Chatter-ley se numãrã printre acele femeicare aleg sã se lase pradã unoriubiri pãtimaºe, fãrã rezerve saualte raþiuni suplimentare ºi sãmeargã pânã în pânzele albe pen-

tru a obþine satisfacþie. Relaþia sacu Oliver începe sã prindã con-tur abia dupã ce ea naºte un co-pil, care moare la numai trei zile,fapt prin care aceasta se desprin-de de trecutul sãu tumultuos,pentru a începe o nouã viaþã alã-turi de bãrbatul pe care l-a ales.Urmeazã nunta celor doi ºi muta-rea lor împreunã la o fermã, undetimp de trei ani duc o viaþã fru-moasã, fiind preocupaþi în spe-cial de împlinirea sexualã, carepare a fi piatra de temelie a uniu-nii lor ºi definiþia fericirii. Lui Con-stance „îi pãrea rãu cã nu-l puteapurta pe Oliver în ea”, uita de ori-ce cuviinþã, doar sã-l poatã aveamereu alãturi, chiar ºi în momen-tele cele mai inoportune, precumacela în care doctorul Sheridanse afla în vizitã, iar ea l-a tras peOliver în biroul de alãturi spu-nându-i: „Te vreau, Oliver! Tevreau atât de mult! ºopti ea sfioa-

sã ºi pasionatã. Nu trebuie sãpierdem aceastã fericire!... Haivino, vino repede!...”. Dar, dupãtrei ani, lucrurile au început sã seschimbe, Constance a începutsã-l respingã pe Oliver, aparentfãrã motiv, apoi i-a gãsit ºi oamantã, pe Mariella, ea conti-nuând sã-ºi caute în altã partefericirea spre care nãzuia atât demult. Romanul ne surprinde la totpasul ºi ne provoacã, ne atrageîn universul personajului princi-pal, care se dovedeºte extrem decomplex ºi de interesant, avândun instinct matern destul de slabdezvoltat, fapt ce de multe ori, nuare cum sã nu treacã drept con-damnabil.

Felix Aderca reuºeºte prinConstance sã construiascã unpersonaj inedit, cu o concepþiemult diferitã faþã de cea clasicãasupra familiei, dezvãluind o altãlaturã a femeii, realã, dar de celemai multe ori refulatã din cauzanormelor sociale ºi morale. Un altaspect important tratat de acestroman este problema negrilor, acãror integrare socialã prezentaserioase dificultãþi, autorul sur-prinzând atitudini profund rasis-te, mai mult sau mai puþin con-ºtiente. La ferma unde se aflauConstance ºi Oliver Mellors,apare o familie de negri din Cuba,familia Boleyn, formatã din douãsurori, Juditha ºi Clarissa, careactiveazã ca dansatoare, ºi ºaptefraþi, Georges, Bernard, Reggie,Rudyard, John, Mathias ºi James.Astfel, Constance îºi descoperã

erotismul dus la paroxism

Tamara deLempicka - Madonna

ecturi

asupra Mariellei, asupra lui Oli-ver ºi a lui Constance.

În cele treisprezece capitole,cifrã fatidicã, autorul Felix Ader-ca surprinde drama existenþialã aunei femei care sfideazã normelemorale, religia, familia, pentru îm-plinirea personalã prin iubire car-nalã, ºi ajunge în final sã se des-partã de soþul sãu ºi de copii,devenind dansatoare alãturi deJuditha. Romanul se încheie cu oscrisoare pe care Oliver o primeº-te de la Constance, în care estepusã în evidenþã ºi latura sensi-bilã, umanã a femeii, dupã dera-pajele anterioare, ce i-au marcatprofund cursul vieþii. Felix Ader-ca a dat prin Al doilea amant aldoamnei Chatterley un romaninedit ºi surprinzãtor, în care ero-tismul este dus pânã la paroxism.

nnnnn Anca ªerban

o afinitate pentru câþiva dintrefraþi, pe care nu ezitã sã îi sãrute.Pe John, ulterior, în absenþa luiOliver, îndrãzneºte chiar sã îl atra-gã în patul ei. Simþurile lui Con-stance încep sã se reaprindã ºisã se îndrepte în cele mai neaº-teptate direcþii. Familia Boleyneste cea care îl recomandã ca în-grijitor de cai pe negrul MartinDogdson, cu care Constance vaavea o legãturã extraconjugalã.Martin Dogdson schimbã în moddecisiv viaþa celor doi protago-niºti, prin moartea sa. Evenimen-tul ridicã semne serioase de în-trebare în privinþa vinovatului,care rãmâne neidentificat pânã lafinalul romanului, vina planând


Am ajuns sã facmedicinã din dorinþade a ajuta pe cei aflaþi

în suferinþã,amplificatã oarecum

ºi de o competiþieauto-impusã cu tatãlmeu, un chirurg de

mare excepþie alOlteniei

Marius Dobrin: Privind acumîn urmã, cum vedeþi traseul spreprofesiune? Cum s-au apropiatunele domenii, cum au rãmas al-tele sã se îndepãrteze? Cum aufost alegerile între o disciplinãºi alta?

Eugen Petcu: Cum vãd traseulspre profesiune? Imprevizibil!Personal, consider un „lux” sãpoþi face, în viaþa de toate zilele,exact ce þi-ai dorit când încã eraila ºcoalã, fie cã este vorba de oprofesiune academicã, fie cã nu.Bineînþeles, în cazul în care aianumite cunoºtinþe sau relaþii,atunci nu mai este vorba de nici-un lux, dar nici nu mai poþi sã ai oanumitã „satisfacþie” cã ai fãcutceva. Mulþi dintre cei „realizaþi”astfel sunt cel puþin superficiali,dacã nu chiar tabula rasa în do-meniul respectiv. Consider aces-te lucruri valabile atât pentruRomânia cât ºi pentru ceea cenumim Occident. Este adevãrat,formele sunt diferite... Deci, dacãdiscutãm strict realizarea profe-sionalã a celor fãrã „pile”, aceas-ta trebuie consideratã într-adevãro ºansã a providenþei. În ultimãinstanþã, traseul profesional alacestora depinde de locul naºte-rii ºi de ºcoala urmatã. În ceea cemã priveºte, ambele au fost, pânãla un anumit moment, douã han-dicapuri majore în CV-ul meu. Deaceea, iniþial, pentru fiecare pasprofesional câºtigat a trebuit sãfiu mult mai bine pregãtit decâtcolegii mei, nativi din þãrile melede adopþie. Tot timpul a trebuitsã „demonstrez” ceva pentru aavea posibilitatea sã fac ceea ceîmi place. Evident, exista un ele-ment de risc în orice proiect pro-fesional care trebuie înþeles foar-te bine, indiferent de situaþia încare te gãseºti, indiferent de þarãsau sistem social. De exemplu, înRomânia, în anii ‘70, nu am avutcurajul necesar sã urmez un liceude arte, deºi mi-au plãcut foartemult desenul ºi pictura. Am ajunssã fac medicinã din dorinþa de aajuta pe cei aflaþi în suferinþã,amplificatã oarecum ºi de o com-petiþie auto-impusã cu tatãl meu,un chirurg de mare excepþie alOlteniei. Normal ar fi trebuit sãfac chirurgie, dar am pierdut doiani cu politica perioadei de tran-ziþie, apoi am irosit ceva timp da-toritã emigrãrii la antipozi, aºaîncât am ajuns la o anumitã vâr-stã când, dacã vrei sã faci chirur-gie, trebuie sã fii deja format. Amales sa fac o disciplinã morfolo-gicã, foarte folositoare chirurgiei,ºi anume anatomia patologicã.Deci, unii ar putea spune cã ampierdut competiþia cu tatãl meu...Oricum, deºi nu lucrez direct cupacientul, aceastã specialitate îmioferã o satisfacþie deosebitã ºti-ind cã datele ce le ofer chirurgu-

Eugen Petcu: „anatomia artisticã estepaºaportul meu într-o altã lume”

Eugen Petcu a urmatFacultatea de Medici-nã din Craiova, iar

dupã mutarea în Noua Zeelan-dã, a absolvit un master în far-macologie la University ofAuckland. ªi-a definitivat pre-gãtirea de specialitate în pato-logie la Mallory Institute dinBoston. A studiat neurobiolo-gia molecularã la UniversitateaErnst-Moritz-Arndt din Greis-wald, încoronatã cu un docto-rat Magna cum laudae în neu-robiologie. Face parte din Col-lege of American Pathologist ºidin American Society for Clini-cal Pathology, este membrufondator al Austtralasian Immu-nohistochemistry Society ºimembru în comitetul redacþio-nal al unor reviste de speciali-tate („Frontiers”, „VascularCell”). În prezent este SeniorLecturer in Pathology la Grif-fith University School of Me-dicine ºi a impus anatomia ar-tisticã.

lui sunt cruciale pentru conduitaterapeuticã. În plus, mã simt utilcontribuind substanþial la forma-rea colegilor mai tineri. Dupã anide demersuri birocratice, am reu-ºit sã înfiinþez singurul curs acre-ditat de anatomie artisticã dinAustralia ºi Noua Zeelandã.Acest curs este un proiect foartecomplex, ce implicã o îmbinare ametodelor clasice de învãþãmântcu cele mai moderne tehnici dereprezentare vizualã. Astfel, re-gretul de a nu fi avut posibilita-tea sã fac „arte plastice” este pecale de a dispãrea.

Tot ce îþi rãmânea eraevadarea prin culturã,

de unul singurM. D.: Vorbiþi de o competiþie

fiu-tatã. Este o trãsãturã a raseiumane? Cum a evoluat percepþiatatãlui în cazul dumneavoastrã?

E. P.: Fãrã a sugera cã aº fi oautoritate în domeniu, cred cãîntr-o lume cvasi-normalã, aceas-tã competiþie fiu-tatã este comu-nã, normalã ºi de cele mai multeori ar trebui sã fie pozitivã pentruindivid ºi societate.

Fãrã a þine seama de niciunprincipiu freudian sau mitologic,dialogul cu tatãl meu a rezultatîntr-o stare tensionalã intermiten-tã. De fapt, cauza principalã afost viaþa într-o societate fractu-ratã, în care una vorbeai acasã,sau cu cei apropriaþi, ºi cu totulaltceva trebuia sã spui la ºcoalãsau pe stradã. Competiþia era defapt determinatã de o prea maredragoste ºi protecþie paternã, cemi-a impus anumite limite, restric-þii sau mutãri „obligatorii” pe carenu le-am înþeles iniþial. Normal,trebuia sã reacþionez la acesteimpuneri, printr-o atitudine gen„eu sunt mai bun ca tine” sau „eufac mai bine ca tine”, ce m-a îm-pins parþial spre medicinã. Într-un târziu, spre sfârºitul liceului,am înþeles cã toate cele de maisus mi-au fost introduse pentrua-mi facilita calea spre libertateîntr-o Românie comunistã condu-sã de bestii cu chip uman, în caremajoritatea nu ºtiau nimic altce-

va decât sã aplaude ºi sã rabde,ºi în care, spre deosebire de cehisau polonezi, nu aveam o dizi-denþã puternicã ºi solidarã. Totce îþi rãmânea era evadarea princulturã, de unul singur.

Evident, conceputul despreeducaþie al tatãlui meu era totaldiferit de oferta zilei a anilor ‘60 -’70, într-o Românie dezlãnþuitãindustrial, sfârtecatã de cultulpersonalitãþii, în care oamenii seîmpãrþeau în cei cu numãr „mic”la maºinã, sau 1-B, ºi cei cu nu-mãr din patru cifre, în care ºansaprosperitãþii era asiguratã de car-neþelul mic ºi roºu. Tatãl meu apar-þinea generaþiei sacrificate decomuniºti, imediat dupã rãzboi,absolvent al ªcolii Jules Javet ºial Colegiului Carol din Craiova,în 1946. Deci, dupã ce am venitde la grãdiniþã recitând „mulþu-mim partidului drag c-a bãgat lu-minã în sat” am fost retras de laacea instituþie în cea mai maregrabã. Pe de altã parte, tatãl meua comparat tot timpul mediul cul-tural de la Javet ºi Carol I, al ani-lor ‘30 - ’40, cu învãþãmântul mu-tilat ºi îndoctrinant al anilor ’70.Fireºte, rezultatele acestei com-paraþii nu au fost încurajatoarepentru nimeni. Ca fost elev al luiBãluica sau Ioanid, ce poþi zicecând fiului tãu i se impune sãmeargã cu lunile la muncã agri-colã, în detrimentul orelor deºcoalã? Pe deasupra, cum poþireacþiona când vezi indivizi genMihai Beniuc, Zaharia Stancu,introduºi în manualul de limbaromânã al copilului, în paralel cuo îndoctrinare acerbã? Sau ce sãmai zici când Adrian Pãunescueste introdus ca lecturã faculta-tivã? Nu ai altceva de fãcut de-cât ori sã îþi iei câmpii, ori începiun program de educaþie a copilu-lui, în paralel: meditaþii la limbistrãine, lecturi suplimentare, ex-cursii educaþionale etc. Cred cãatunci când m-a transferat, fãrãacordul meu, la ºcoala generalã aLiceului numãrul 3, tatãl meu cã-uta de fapt o ºcoalã Javet pentrumine. Din pãcate, cum m-am mu-tat, au început tot felul de „refor-

me”, iar limbile strãine, în cea maimare parte, le datorez lecþiilor pri-vate cu domnul profesor CleanteRaicu. În final am terminat liceulîntr-o clasã cu doi bãieþi ºi 38 defete, unde nici mãcar fotbal nuputeam juca. Oricum, am maiprins ceva profesori care înce-peau sã vorbeascã despre unsubiect oarecare ºi terminauamintind cu reverenþã atmosferaculturalã dinainte de rãzboi ºi „cebune erau macaroanele pe vre-mea Regelui...”

Iniþial am vãzut tot acest mo-dus operandi impus de tata cape ceva negativ, dar, în timp, amînþeles cã numai prin educaþie mãpot desprinde de mizeria umanãînconjurãtoare. Mai mult, am în-ceput sã-mi gãsesc surse supli-mentare de cunoaºtere. Nu potsã nu amintesc rolul masiv alemisiunilor culturale ºi ºtiinþificede la Europa Liberã, BBC sauVOA, în formarea mea intelectua-lã. Pânã la urmã, aceste lucrurinu mai conteazã decât la nivelpersonal, deoarece nu cred cãintereseazã prea mult pe nimeni!À propos, existã vreo stradãîn România, sã poarte numeleNoël Bernard, Monica Lovines-cu, Cornel Chiriac sau Radu Mal-topol? Tragedia este cã aceiacare conduc România astãzi suntprodusele unui sistem educaþio-nal sinistru, bazat pe o spoialãde culturã, suficientã pentru aoferi esenþialul în a parveni pescara valorilor ºi asta ne afectea-zã pe toþi, atât din þarã cât ºi dinstrãinãtate. Personal, nu cred cãputem deveni prea filosofi cu pri-vire la conflictul tatã-fiu pe me-leagurile mioritice. ªtim cu toþiicã în România s-a ajuns la situa-þia ridicolã în care interacþiuneadintre tatã ºi fiu, cu sau fãrã aju-torul altor rubedenii, a dus la for-marea unor grupuri de influenþãîn lumea academicã, politicã, fi-nanþe etc. Bine, cineva ar puteareplica apoi cã fiecare face cevede în casã...mã rog, mea cul-pa, poate exagerez!

Satul planetar adistrus ºi distruge

habitatul tradiþional aloamenilor, tradiþiile,valorile regionale ºi

naþionaleM. D.: Aþi ales dumneavoas-

trã Australia sau v-a ales Aus-tralia pe dumneavoastrã? Aþi cã-lãtorit ºi continuaþi sã o faceþi,de pe un continent pe altul. Cumvedeþi aceste timpuri în care sa-tul planetar e o certitudine?

E. P.: Ne-am ales reciproc! Esteadevãrat, am ajuns aici dupãlungi perioade de acumulãri pro-fesionale petrecute în Noua Zee-landã ºi Statele Unite. De multeori, pentru a avansa este necesarsã te muþi la mii de kilometri dacãîþi place într-adevãr ceea ce faci,iar acest lucru nu se poate realizaîntr-o situaþie la un anumit mo-ment. Plecarea din Europa ºi cã-lãtoriile mele nu reprezintã decâtsingura cale prin care am ajunssã îmi gãsesc „locul”, dupã ce amfost „vomitat” de o Românie în-vãluitã în cinism, minciunã ºi bar-barie. Ce sã fac?! Nu am avut„pile” niciunde...

Îi admir pe acei oameni de bunsimþ, care au curaj sã rãmânã într-o Românie veselã, parafrazându-lpe Caragiale, încercând sa facã„ceva” în condiþiile cunoscute detoþi ºi arãtate cu degetul de laBruxelles.

Satul planetar cred cã existãde foarte multã vreme. De câtevasute de ani s-a dezvoltat în para-lel cu Lumea Nouã iar în ultimulsecol s-a extins pe întreg globul.Probabil cã în anumite þãri sauregiuni a avut un efect vremelnicpozitiv. Sã ne gândim, de exem-plu, la Craiova, la câte limbi sevorbeau aici între cele douã rãz-boaie, cu ce se ocupau locuitorii,cu cine fãceau afaceri ºi ce stil deviaþã exista atunci! De fapt, înce-pând din secolul al XIX-lea, în-treaga Românie era de fapt un soide „mica” Americã. Deci, în acestsens, satul planetar al aceleiepoci a forþat o Românie feudalãsã intre în modernitate. Din pã-cate, în secolul trecut am intrat însatul planetar roºu... Acum, înepoca internetului, a avioanelorultramoderne ºi a telefoanelor „in-teligente” ne miºcãm mai repede,comunicãm la distanþe uriaºe, dartrãim ºi o perioadã de alienare.Satul planetar a distrus ºi distru-ge habitatul tradiþional al oame-nilor, tradiþiile, valorile regionaleºi naþionale. Personal nu-mi pla-ce sã merg la Paris ºi sã vãd ma-gazine McDonald sau la Romarestaurante chinezeºti. Nu pot sãspun cã sunt încântat când, laBucureºti sau Craiova, un vân-zãtor (pardon...un shop assis-tant) îmi spune „sã am o zi bunã”.Înþeleg chestia asta în englezã,dar în românã?! Mai bine nu armai zice nimic... N-aº vrea sã fo-losesc cuvinte mari, dar cel puþinîn Europa, satul planetar nu adu-ce nimic bun. Probabil, când oa-menii sunt rupþi din locul lor na-tal ºi nu mai au siguranþa mediu-lui familial ºi al prietenilor, suntmai uºor de manipulat ºi de con-dus de cãtre cei care le oferã unsalariu. Astfel, majoriatea indivi-


zilor, cã vor sau nu, sunt de vân-zare pentru a supravieþui. ªi cinesunt de fapt cumpãrãtorii? Bine-înþeles, corporaþiile trans-naþio-nale, în complicitate cu clasa po-liticã!! Adãugaþi la toate asteafaptul cã odatã cu declanºareacrizei financiare din 2008, capita-lismul a murit ºi vã veþi convingecã trãim o aventurã!

M. D.: Cum apreciaþi cã func-þioneazã societatea australia-nã? Cum sunt relaþiile dintreoameni? Cum decurge colabo-rarea profesionalã cu cei deacolo?

E. P.: Societatea australianã afost iniþial creatã pe baza unuimodel social democratic, cu o cla-sã mijlocie foarte bine reprezen-tatã. Iniþial, acest teritoriu fiind ocolonie britanicã, sistemul s-a im-pus prin forþã în detrimentul so-cietãþii autohtone, aborigene. Înparalel cu decimarea acestei po-pulaþii, trebuia încurajatã o poli-ticã de imigrare pentru a susþinedezvoltarea acceleratã a acesteiþãri. Aºadar, la începutul secolu-lui al XX-lea, societatea s-a vrutun „paradis” conceput în exclu-sivitate pentru imigranþii britanici.Ulterior au fost acceptaþi imi-granþi din restul Europei, sub-continentul indian, Asia, ºi Afri-ca. Cel de-al doilea rãzboi mon-dial, destrãmarea Imperiului Bri-tanic cât ºi sfârºitul rãzboiuluirece, au sporit substanþial numã-rul de imigranþi din toatã lumea,în cãutarea unei vieþi decente.Societatea actualã australianãfuncþioneazã pe baza unor legiclare ºi precise în care toþi mem-brii au ºanse reale, egale de afir-mare ºi dezvoltare spiritualã ºimaterialã. Bineînþeles, un rol ma-jor revine bãncilor ºi celor ce di-rijeazã finanþele. Deocamdatã nune putem plânge prea mult, com-parativ cu Europa. Este adevã-rat, taxele sunt foarte mari, daraceste fonduri se folosesc pen-tru proiecte de interes general,gen ºcoli, ºosele, spitale etc. Unlucru interesant, dacã pânã în anii’70, din punct de vedere econo-mic, Australia era destul de lega-tã de Marea Britanie, la ora ac-tualã relaþiile cu China ºi Indiasunt cruciale. Aceste þãri suntcea mai importantã piaþã de des-facere pentru resursele uriaºe dematerii prime ale solului austra-lian. Deocamdatã, veniturile rea-lizate de acest comerþ susþin dinplin ceea ce facem aici. Totuºi nuputem ºti ce se va întâmpla cândaceste resurse se vor termina saucând nevoia de materii prime aAsiei va scãdea semnificativ. Poa-te vom veni cu toþii în România....

Relaþiile dintre oameni suntmai directe ºi mai clare decât înEuropa. Mã impresioneazã foar-te mult spiritul de într-ajutorare,onestitatea ºi punctualitatea oa-menilor de aici. Bineînþeles cãexistã tot felul de caractere maipuþin plãcute, unele chiar foarte„balcanoide”, dar astea sunt ex-cepþii. Oricum, pentru mine cola-borarea profesionalã merge dinplin! Acum totul depinde de laom la om. Depinde ce vrei sã faciîn viaþã ºi ce aºtepþi de la profe-sia ta. Dacã eºti dictatorial, schi-zoid sau pleci de la premiza aro-gantã cã eºti „darul lui Dumne-zeu” în domeniul respectiv, s-arputea sã ai probleme majore. Miechiar îmi place sã lucrez împreu-nã cu cei din jurul meu, colabora-rea venind în mod normal, de lasine. Este clar cã în ziua de as-tãzi, mai ales în lumea academicã,

nu poþi sã faci mare lucru de unulsingur. De aceea toate realizãrilemele sunt în egalã mãsurã ºi alecolaboratorilor.

Tot din punct de vedere al re-laþiilor inter-umane, trebuie re-marcat dialogul dintre simplulcetãþean ºi clasa politicã de aici.Dacã ai motive serioase ºi vrei sãvorbeºti la telefon cu premierulstatului, vei pierde ceva timp, darpânã la urmã vei reuºi. Politicie-nii, indiferent de coloraturã ºicalitãþi, înþeleg deplin cã sunt înserviciul societãþii, fiind plãtiþidin banii noºtri ºi nu invers.Aceasta nu înseamnã cã sunt mai„buni” decât politicienii euro-peni, ci doar mai civilizaþi.

M. D.: Cum a apãrut colabo-rarea cu ªcoala Doctoralã dela Târgu Mureº?

E. P.: Aceastã colaborare cuªcoala Doctoralã de la TârguMureº a apãrut pentru cã acoloam foºti colegi de liceu ºi prie-teni. Totul a început într-un de-cembrie frumos, în urmã cu câþi-va ani, în timpul unei escale spreBudapesta. Iniþial, nici nu ne-amgândit cã am putea realiza un pro-iect comun, dar, treptat, am înþe-les cã putem cel puþin încerca sãfacem ceva interesant. La ora ac-tualã sunt oarecum un soi de na-vetist trans-continental. Îmi pla-ce foarte mult sã mã reîntorc înTransilvania ºi sper sã realizãmceva deosebit. Vreau sã fiu pozi-tiv în privinþa proiectelor aflateîn derulare la Târgu Mureº. Re-feritor la aspectele negative dincercetarea româneascã, sunt con-vins cã le cunoaºteþi mai bine camine. Aº vrea doar sã amintesccã atâta timp cât cererile de finan-þare în cercetare vor fi evaluatede specialiºti strãini, mai avem omicã speranþã de revenire la nor-malitate în acest domeniu. Dar,atenþie, normalitate nu înseamnãneapãrat perfecþiune! Asta nuexistã niciunde în lume. Oricum,modelul acesta de evaluare exter-nã ar trebui extrapolat în toate do-meniile, de ce nu chiar ºi în cel alpoliticii.

M. D.: Sunteþi implicat în ac-tivitatea unor reviste de specia-litate, a unor asociaþii profesio-nale. Cum apreciaþi funcþiona-litatea acestui univers de cerce-tare ºi cunoaºtere?

E. P.: Aspectul uman este pri-mordial în viaþa academicã. Nupoþi face nimic de unul singur.Dacã pânã la un moment dat nuai o echipã, un grup de colabora-tori, mai bine te laºi de cercetareºi-þi deschizi o pizzerie sau oricealtceva. Indiferent de ce faci, tre-buie sa fii deschis cãtre orice lu-cru nou. De asemenea, nu poþi ficu toatã lumea prieten sau prie-tenos, dar corectitudinea relaþii-lor inter-umane este o condiþiesine qua non a succesului. Nulucrez cu oameni mediocri sausuperficiali. Sunt foarte periculoºiprofesional. Din pãcate naturaumanã este imprevizibilã. De mul-te ori trebuie sã vezi ºi sã auziexact doar ce îþi place....

Anatomia artisticãeste paºaportul meu

într-o altã lume

M. D.: Cercetarea în anato-mie are limite? Are un ideal?Medicina este un stimulator,poate principalul, pentru dez-voltarea tehnicii?

E. P.: În ziua de astãzi, nu credcã mai face nimeni cercetare strictîn domeniul anatomiei. Am depã-ºit de mult limita macroscopicã.Acum cercetãm diverse mãrunþi-ºuri, þesuturi, celule, gene sauanumite procese fiziologice saupatologice. Pe mine mã interesea-zã formarea vaselor de sânge întrei ipostaze total diferite: dupãun accident vascular cerebral, încancer ºi în regenerarea tisularã.Este adevãrat, predau anatomieartisticã, o disciplinã pe cale dedispariþie în întreaga lume. Îmieste foarte dragã aceastã specia-litate, deoarece îmi oferã prilejulsã fac ºi un pic de artã. Nu credcã exagerez dacã spun cã anato-mia artisticã este paºaportul meuîntr-o altã lume. Din pãcate so-cietatea modernã a uitat cã ºimedicina este o formã de artã. Laora actualã medicina nu mai estedecât o modalitate seacã prin careomul modern încearcã sã-ºi pre-lungeascã viaþa cât mai mult ºicât mai confortabil. Este adevã-rat, cu ajutorul tehnicii, momentîn care intervin producãtorii deechipamente medicale, marileconcerne farmaceutice, care demulte ori introduc pe piaþã pro-

duse de dragul banilor, fãrã nici-un considerent faþã de cei sufe-rinzi. Deci pentru foarte mulþi,medicina nu este decât o afaceresau chiar o formã de ºantaj gu-vernamental al populaþiei.

Pe de altã parte, cauza princi-palã de dezvoltare a tehnicii nueste medicina ci dorinþa de rãz-boi ºi distrugere a oamenilor. Înultimele douã mii de ani rãutateaumanã a rãmas aceeaºi, dar ne-am perfecþionat metodele de asa-sinat. De la bâte, suliþe ºi iataga-ne am trecut la rachete sol-sol. Încursul acestui proces de „evolu-þie” interioarã au apãrut diversesub-produse: laserul, radarul, in-ternetul, avioanele de pasageri,robotica ºi multe altele cu aplica-þii în domeniul medical.

M. D.: Cum influenþeazã pro-fesiunea propria dumneavoas-trã viaþã? Vã priviþi cu ochi pro-fesional? Vã optimizaþi regimulde viaþã în baza cunoºtinþelordespre alcãtuirea omului?

E. P.: Cãlãtoresc mult din cau-za profesiei mele. Nu mã plâng,dar nici nu este uºor. În ceea cemã priveºte, nu am o limitã foarteclarã între viaþa personalã ºi pro-fesie. Nu prea ºtiu cum aº puteaface o astfel de separare. În ceeace priveºte stilul de viaþã, esteadevãrat, în ultima vreme, cândîmi cumpãr cele necesare, am sen-zaþia cã pierd din ce în ce mai multtimp citind ce conþin acele pro-duse. În rest, încercãm sã apli-cãm dictonul vechilor greci „panmetron ariston“.

Suntem o democraþietânãrã, în curs

de formareM. D.: Ce înseamnã „acasã”?E. P.: S-ar putea sã vã dezamã-

gesc cu rãspunsul meu la aceas-tã întrebare. Dupã mine, „acasã”este mai mult o stare de spiritdecât ceva material. Mã simt „aca-sã” în momentul în care am toatecondiþiile sã mã dezvolt, mã simt„acasã” când vãd un peisaj fru-mos sau când sunt înconjurat decivilizaþie, nu neapãrat de cultu-rã. Am tot încercat sã mã simt„acasã” în Craiova, dar, din pã-cate, nu am avut succes. Proba-bil nu am reuºit ºi datoritã faptu-lui cã am cãutat tot timpul o Cra-

lllll comparativul de superioritate lllll comparativul

POEÞI-DOCTORI. „Cum ela-nul (ºi sistemul mai întâi, se-nþe-lege) i-a cuprins îndeosebi peoptzeciºti, recenta lor acreditareîn erudiþie le-a sporit complexulde superioritate culturalã atâtfaþã de seriile anterioare, cât ºifaþã de cele urmãtoare (ce-i dreptîn acest punct nici n-a fost greu,cãci urmaºii profeseazã anume ºiostentativ conditia de illétrés, casã probeze întoarcerea poeziei la

viaþã dupã ce optzeciºtii au þi-nut-o, în viziunea lor, închisã înbibliotecã)”. AL. CISTELECAN,Magna cum laude (DiacriticeII), Bucureºti, Tracus Arte, 2012****

REVIZITÃRI. „Ceea ce propu-ne acest prim volum, deschizândun vast ºantier exegetic ºi anun-þând o voluminoasã Istorie poli-ticã a literaturii române post-belice, priveºte soarta unor pres-tigioºi prozatori, aparent defini-tiv clasaþi ºi apoi retrogradaþi,taxaþi drept expiraþi, suspectaþide integrare ideologicã, produ-când o literaturã infectatã de vi-rusul comunist”. ADRIAN DINURACHIERU, 13 prozatori de

ieri,Timiºoara, Ed. David PressPrint, 2013***

SPECULARITATE. „Oglindalui Narcis a devenit o metaforãtextualã a autoficþiunii, iar reflec-tarea eului trãdeazã tendinþa deidealizare”. GHEORGHE GLO-DEANU, Narcis ºi oglinda fer-mecatã. Metamorfozele jurnalu-lui intim în literatura românã,Iaºi, Tipo Moldova, 2012***

SUB ZODIA MAGISMULUI.„Scriitor de uimitoare longevita-te artisticã – probatã înaintea sadoar de Alexandru Macedonski,care concepe Poema rondeluri-lor dupã 60 de ani de viaþã agita-tã, V. Voiculescu a fost sortit, cumare parte din opera sa, glorieipostume”. NICOLAE OPREA,Synopsis, Iaºi, Tipo Moldova,2013****

iovã a anilor 1920-1940, în ulti-mul deceniu al unui regim schi-zoido-comunist. Mai nou am în-cercat ºi am sperat sã mã simt„acasã” la þarã, în judeþul Olt,dupã retrocedarea moºiei strãmo-ºeºti, în apropiere de Slatina. Încãodatã am eºuat lamentabil! Înanul acesta, de ziua pãcãlelilor,mi s-a furat un gard betonat de170 metri, ce îmi delimita o pro-prietate. Am reclamat la poliþie, laDIICOT, dar deocamdatã nu seîntâmplã nimic. Totul este învã-luit în mister, se pare! Acum câþi-va ani buni mi s-a mai furat dintemelie o casã în aceeaºi zonã,dar am crezut cã, odatã cu intra-rea României în UE, dreptul deproprietate al indivizilor va fi res-pectat. Ei, aº! Suntem o demo-craþie tânãrã, în curs de formare,dupã cum ºtiþi....

M. D.: Ce este „frumosul”?E. P.: Pentru mine, „frumosul”

strict vizual este plãcerea sau sta-rea de satisfacþie determinatã deexistenþa unor oameni sau struc-turi create de noi, peisaje natura-le sau formate artificial ºi multealte entitãþi, inclusiv artistice, cepot fi observate. Este foarte im-portant sã înþelegem cã se întâm-plã „ceva anume“ la nivel superi-or în sistemul nervos central. Nuaº vrea sã intru acum în specula-þii mai mult sau mai puþin fonda-te, dar poate cã este bine sã amin-tim noua disciplinã a neuroeste-ticii, ce-ºi propune, printre multealte lucruri, sã elucideze contex-tul „frumosului”. Este posibil cavederea sau identificarea unorelemente vizuale sã producã unlanþ de reacþii electrice sau bio-chimice care duc în ultimã instan-þã la o stare de „bine cerebral”.Suntem abia la început în acestdomeniu ºi sper ca în curând sãavem mai multe date. Pentru ceiinteresaþi, aº recomanda lucrãri-le profesorului Chatterjee de laUniversitatea Pennsylvania. Ori-cum, nu trebuie uitatã semnifica-þia vitruvianã a lucrurilor, potri-vit cãreia structurile, în general,nu trebuie sã fie doar „frumoa-se” ci ºi utile.

Interviu realizatde Marius Dobrin


În 1893, Caragiale debutea-zã în afaceri, deschizând înasociaþie cu un comerciant

o berãrie numitã „Bene Bibenti!”pe Strada ªelari, în perimetrulcentrului vechi al capitalei. Ma-joritatea credea cã este vorba de-spre o farsã a spiritului sãu bo-gat într-ale umorului. Însã, uniiau considerat cã asistãm la o ade-vãratã dramã. Dimitrie Karnabatt(1877-1949), poet, memorialist ºiziarist bucureºtean, care l-a cu-noscut pe dramaturg, scrie în„Bohema de altãdatã” (EdituraVremea, 1944, pp. 30-31), cumAnton Bacalbaºa a înregistratactul comercial al scriitorului,drept decesul acestuia, într-unarticol publicat în „Adevãrul Li-terar”, din 15 noiembrie 1893, in-titulat „Moartea lui I.L. Caragia-le”. Lângã numele scriitorului afost plasatã obiºnuita cruce, în-tregul articol având chenare ne-gre, adicã tot ce era necesar pen-tru „fair-part”-ul, prin care se dãde veste decesul unei persoane:

„Astã searã se face înmormân-tarea lui I.L. Caragiale. Marelenostru dramaturg, omul cãruia îidatorãm Noaptea furtunoasã,Scrisoarea pierdutã ºi atâtea alteopere ce vor însemna în literaturaacestei þãri o operã mare, se în-groapã în astã searã – poate pen-tru veci! [...] În þintirimul trist încare va fi închis astã searã nu vacreºte nici salcia plângãtoare...nicio mânã nu va sãdi o rozã, nici unplâns, nici un oftat, nici o jale!”

Articolul a stârnit o mare agi-taþie, uimire ºi nedumerire, înurma acestei mistificãri prezentân-du-se telegrame de condoleanþe.Caragiale s-a supãrat pe autorulacestei glume de cioclu. Pânã laurmã însã cei doi condeieri aiumorului s-au împãcat, Bacalba-ºa trimiþându-i lui Nenea Iancu omisivã:

„Ne întâlnim mâine searã laAndrei Dumitrescu” (elev al luiGherea în arta culinarã, proprie-tarul unui bun restaurant la in-tersecþia Academiei cu Regalã).Apoi o poantã non plus ultra:„Plãtesc eu masa, tu bãutura; nuvoiu sã mã pãcãlesc!”

nnnnn FLORIN COLONAª

„actul de moarte” al lui I.L. Caragiale

Cine a fost pãcãlitul?Nu ºtim cine a combãtut mai

bine, dar este cert, s-au împãcatpe lumea asta...

***Traducere din limba germanã

Act de moarteN° 476

Berlin – Schönebergîn 24 iunie 1912

Înaintea subsemnatului ofiþerde stare civilã s-a prezentat as-tãzi, dovedindu-ºi identitateaprin foaia sa de înºtiinþare lapoliþie, Luca Caragiale, fãrã

profesie, necãsãtorit, domiciliatîn Berlin – Schöneberg, In-nsbrückerstrasse 1 ºi a declaratcã la 22 iunie anul 1912 spreora (5) cinci a.m. a încetat dinviaþã în locuinþa sa din Berlin –Schöneberg, Innsbrückerstrasse1 scriitorul Ion Luca Caragialeîn vârstã de 60 ani, de religiuneortodoxã, nãscut în Bucureºti,cãsãtorit în a doua cãsãtorie cuAlexandra nãscutã Burelly, do-micialiatã în Berlin – Schöne-berg fiu al rãposatului marepropietar Luca Ion Caragialecu ultima locuinþã în Ploeºti(România) ºi al rãposatei soþii

nnnnn LUIZA MITU

Richard David Bach, Îndru-mar pentru Mesia. Învãþãturipentru suflete avansate, tradu-cere de Laura-Corina Miron ºiLidiana Burlacu, Editura Presti-ge, Bucureºti, 2006.

Richard David Bach senaºte pe 23 iunie 1936la Oak Park, Ilinois,

Statele Unite. Este cunoscut caautor al bestsellerelor PescãruºulJonathan Livingstone ºi Iluzii –Aventurile unui Mesia capricios.

cartea dã fiecãruia rãspunsuriMã hotãrâsem într-o zi sã mã

dezbrac de pielea mea în care seimpregnaserã toate sistemelemoarte: rãzboaie, religii, naþiune,distrugeri, ataºamente. În ziuahotãrârii plictiseala s-a transfor-mat în libertate, iluzia în realita-te… sau nu, mi se dãduse sã ci-tesc Îndrumar pentru Mesia. În-vãþãturi pentru suflete avansa-te, cartea pierdutã din Iluzii. Caorice îndrumar trebuia sã conþi-nã ºi un ghid de folosire: „con-centreazã-te asupra unei întrebãri,închide ochii, deschide cartea laîntâmplare, alege pagina dindreapta sau din stânga. Deschi-de ochii, citeºte rãspunsul.”

Îmi pun întrebarea: Cine sunteu? Îndrumarul se deschide, alegpagina din stânga ºi citesc: „Celemai simple întrebãri sunt ºi cele

mai profunde. Unde te-ai nãscut?Unde eºti acasã? Încotro te în-drepþi? Ce faci? Gândeºte-te laaceste lucruri din când în când,ºi vei descoperi cã rãspunsurilesunt mereu altele.” Îmi dãdusemseama cã aceste rãspunsuri sunt,de fapt, întrebãri ºi mai profundeprin care aº putea sã-mi rãspundmie însãmi. Mi-am dorit cu ardoa-re sã arunc cartea din mânã, darjocul mã prinsese: Încã o între-bare: Închid ochii: Care este cre-dinþa mea profundã? Deschidcartea, aleg din nou pagina dinstânga ºi citesc:

„Speranþa ºtie cã un lucru fru-mos este ºi adevãrat, chiar înain-te ca acesta sã-ºi facã apariþia.”

M-am oprit câteva secunde.Mã aflam deja în joc, jocul cu-noaºterii prin tine însuþi. Eu în-

sãmi eram întrebare ºi tot euaveam sã fiu cea care îmi dãdeamrãspunsul. Devenisem propriulmeu Maestru interior. Atunci mi-am pus o ultimã întrebare, eram

convinsã cã îndrumarul nu-mi vaputea rãspunde. Am închis ochii,am rostit în gând întrebarea: Sãarunc sau sã pãstrez acest îndru-mar? Deschid îndrumarul, aleg deaceastã datã pagina din dreapta ºicitesc: „Pentru ca tu sã te schimbi,e nevoie de o mizã mare.” Acumnu mã mai puteam întoarce.Intrasem în joc, devenisem Jocul,Marele Joc, Propriul meu Joc.

Cele trei întrebãri au fost ros-tite chiar în momentul scrierii aces-tui text, autenticitatea acestorrãspunsuri se aflã în Îndrumarullui Richard Bach. Când þi se dãsã citeºti o carte, fii tu însuþi în-trebare, citeºte rãspunsul ºi re-formuleazã întrebarea la acest rãs-puns cãutând în tine adevãrul.

Catinca nãscutã Crostu, cu ul-tima locuinþã în Bucureºti. Oramorþei nu s-a putut stabili pre-cis, declaratul a arãtat cã arecunoºtinþã personalã despremoarte.

Cetit, aprobat ºi subscris.(ss) Luca CaragialeOfiþerul stãrii civile prin de-

legaþie (ss) LaubschSe certificã prin aceasta cã

extractul de mai sus este con-form cu registrul principal demorþi al ofiþerului de stare civi-lã II din Berlin – Schöneberg

Berlin – Schöneberg. 24 iu-nie 1912

Ofiþerul stãrii civile(LS) prin delegaþie (ss)

LaubschUrmeazã legalizarea semnã-

turei ofiþerului de stare civilã fã-cutã de magistratul din Berlin –Schöneberg pentru conformita-

tea traducerei(LS) (ss) E. MãrculescuMinisterul afacerilor strãine

a Regalului României adevereº-te legalizarea

(LS) Bucureºti în 4 iulie 1912Pentru ministru

Pentru conformitatePrin delegaþie: –

N.J. DãscãlescuPrimãrei Comunei BucureºtiOficiul Starei CivilePrezenta copie s-a dat con-

form cu originalul depus spreconservare în arhiva acestui ofi-ciu cu adresa Minist. de Exernen: 15270/ 912 înreg. la n:13369/14 iulie 1912 la acestoficiu, azi ºase ale lunei Februa-rie anul una mie nouã sute sa-ºesprezece

Ofiþer al starei civile ªeful serviciului


Anul 2012 a comemorat50 de ani de la moartealui Gaston Bachelard,

survenitã în 16 octombrie 1962,ºi a rãpit, la 7 decembrie, pe Gil-bert Durand, la venerabila vârstade 91 de ani. În mai multe univer-sitãþi ºi centre de cercetare dinlume au fost organizate conferin-þe, colocvii internaþionale sau aufost publicate lucrãri dedicategândirii bachelardiene. Dupã uncolocviu internaþional, Bache-lard e le „provocazioni” dellamateria, desfãºurat în Italia, or-ganizat de trei mari universitaþide studii: Milano Bicocca, Ber-gamo ºi Perugia, la care au parti-cipat treizeci ºi ºapte de bache-lardieni din Franþa, Italia ºi Ro-mânia, Centrul Cultural Internatio-nal din Cerisy-la-Salle a organizat,pentru o sãptãmânã, conferinþe,seminarii, ateliere bachelardienesub genericul colocviului: Bache-lard, science, poésie, une nouvel-le éthique? coordonat de Jean-Jacques Wunenburger.

Situat în Normandia, CastelulCerisy-la-Salle, iniþial o abaþie, afost destinat de mai bine de unsecol activitãþilor culturale. Cu obibliotecã impresionantã, acestcentru cultural internaþional agãzduit conferinþe ºi colocvii ce-lebre, la care au participat de-alungul timpului: Eugène Iones-co, Gabriel Marcel, Martin Hei-degger, Arnold Toynbee, GilbertDurand, Mircea Eliade, Jean Pia-get, Noam Chomski, Jürgen Ha-bermas, Roland Barthes, MichelFoucault, Gérard Genette, Geor-ges Poulét, René Girard, AllainTouraine, Jacques Derrida, Ri-chard Rorty etc.

Colocviul Bachelard, science,poésie, une nouvelle éthique?,potrivit cutumei de la Cerisy-la-Salle, s-a desfãºurat în paralel cuun altul, dedicat lui Tolkien: Tol-kien et les Inklings, astfel încâtse putea asista uneori ºi la acti-vitãþile celuilalt. Participanþii, carelocuiau majoritatea în castel ºiluau masa aici, aveau timp sã secunoascã bine, indiferent din ceþarã veneau. Acesta era ºi unuldintre obiectivele întâlnirilor dela Cerisy: crearea unei comuni-tãþi culturale, care timp de o sãp-tãmânã sã trãiascã dupã principiimonahale, dar ºi raþiuni cultura-

nnnnn IONEL BUªE

Bachelard ºi Durand: in memoriam

le, în spiritul lui Bachelard, de-parte de cotidian, ca într-o comu-nitate de iniþiaþi. Un clopoþel decâteva sute de ani, de la abaþie,anunþa începutul ºi sfârºitul ori-cãrei activitãþi de la rãsãritul soa-relui la apus, activitate care erarespectatã cu stricteþe. Dormitoa-rele, sala de mese, biblioteca,podurile, pivniþele aminteau toa-te de vremurile monahale, dar ºi

O parte din participanþii la Colocviul „Bachelard” în faþa castelului

Ionel Buºe la conferinþa despre Gaston Bachelardºi Lucian Blaga

Dialog între Jean-Jacques Wunenburger ºi Ionel Buºepe o bancã din faþa castelului

de intimitatea din poeticile luiBachelard. Discuþiile nu se limi-tau numai la conferinþele, meselerotunde, la atelierele de muzicã,poezie, picturã pe teme bachelar-diene. Ele se completau cu dia-logurile la plimbãrile din împre-jurimile castelului, la masã sauîn orele de searã la un pahar devin franþuzesc.

Cei ºaizeci de participanþi din

Franþa, Italia, Germania, Belgia,Romania, Canada, Brazilia, Core-ea de Sud, Taiwan au trãit o sãp-tãmânã nu într-o casã, ci într-uncastel de creaþie reflectând lamoºtenirea, dar mai ales la actua-litatea gândirii bachelardiene ºi aproblematicii celor douã axe aleoperei sale, poezia ºi ºtiinþa –model ale unei eco-etici a spiritu-lui. Limbajul bachelardian a fostadesea raportat la filosofi, artiºticontemporani lui sau la diversecurente de gândire ale secoluluiXX: psihanalizã, fenomenologie,structuralism sau chiar la filoso-fia anglo-saxonã în cazul studii-lor sale de epistemologie. DinRomânia, o abordare interesantãdespre poetica materiei la Con-stantin Brancuºi a prezentatbrâncuºologul Matei Stîrcea-Crãciun la conferinþa: Brancusiet Bachelard: une approche her-méneutique de la sculpture abs-traite. Interventia noastrã, Affi-nités poétiques chez Gaston Ba-chelard et Lucian Blaga, a fosto încercare de apropiere a imagi-narului bachelardian de gândirea

poeticã a lui Blaga, cu izvoarecomune în romantismul german.Cea mai mare parte a conferinþe-lor sunt reunite în volum ºi vor fipublicate anul acesta la edituraHermann din Paris.

În octombrie 2013, o parte abachelardienilor s-au reîntalnit laNapoli, la Institutul Cultural Fran-cez pentru un nou seminar „Ba-chelard”, organizat de ValeriaChiore, directoarea revistei „Ba-chelardiana”. Centrul „MirceaEliade” de la Universitatea dinCraiova, în colaborare cu IRPHILUniversité Lyon 3, a publicat, deasemenea, în numarul 8 din re-vista „Symbolon”, o serie de ar-ticole pe tema: Bachelard: art,litérature, science, cu participa-rea unor cercetãtori din Franþa,Italia, Mexic, România. Volumulse încheie cu o conferinþã a doam-nei Chao-Ying Durand-Sun, înmemoria soþului sãu, antropolo-gul Gilbert Durand.

În ianuarie în acest an, „As-sociation des Amis de GastonBachelard” ºi-a shimbat denumi-rea în „Association Internationa-le Gaston Bachelard”, preºedin-te, Jean-Jacques Wunenburger,iar la Chambery, la Hôtel de Ville,a luat fiinþã, sub patronajul doam-nei Chao-Ying Durand-Sun, la 1iunie, „Asociation des Amis deGilbert Durand” în prezenþa apeste 150 de membri din mai mul-te þãri. A fost ales un consiliu deconducere ºi au fost desemnaþireprezentanþii asociaþiei din fie-care þarã. Preºedinte a fost alesacelaºi Jean-Jacques Wunenbur-ger, ca o recunoaºtere a contri-buþiilor filosofului francez la pro-movarea cercetãrii imaginarului înlume ºi a gândirii celor doi pãrinþifondatori ai noþiunii de imaginar:Gaston Bachelard ºi Gilbert Du-rand. Proiectele celor douã aso-ciaþii frãþeºti vizeazã, pe de o par-te, cunoaºterea celor douã direc-þii de cercetare deschise de fon-datorii lor, prin publicaþii, confe-rinþe, colocvii, ºcoli doctorale,dar mai cu seamã prin actualiza-rea ideilor lor ºi dezvoltarea cer-cetãrii în spiritul armonizãrii ima-ginarului ºi a raþionalitãþii ca po-sibilã eticã la problemele globaleale omenirii astãzi.

Înainte de deschiderea oficialã la Chambery, de la stânga: Ionel Buºe, Maria-Ying Durand,Jean-Jacques Wunenburger, Chao-Ying Durand, Catarina Sant’Anna - Universitatea

Salvador de Bahia, Brazilia


nnnnn ADRIAN MICHIDUÞÃ

Lucilla Chiþu constatã cãfilosofia ºi ºtiinþa auprimit de-a lungul tim-

pului soluþii diferite. O problemãfilosoficã sau ºtiinþificã dintr-oanumitã epocã depinde de sta-diul cunoaºterii acelei epoci. Cumera ºi firesc ea se întreba: Ce estefilosofia? Filosofia a primit o mul-þime de definiþii de la primele spe-culaþii filosofice ºi pânã în zilelenoastre. Ea a fost definitã ca fi-ind: „ºtiinþã a ºtiinþelor, ºtiinþadespre «fiinþã» sau unificare acunoºtinþelor”.1 Autoarea face oincursiune în istoria filosofieiuniversale de la antici ºi pânã lasfârºitul sec. al XIX-lea. Perioa-da veche (antichitatea greacã)este împãrþitã în douã: antearis-totelicã ºi aristotelicã.

În prima perioadã, antearisto-telicã, douã mari probleme îi pre-ocupã pe filosofii eleni: „proble-ma originii substanþei ºi proble-ma permanenþei ºi a schimbãrilorei”2 . Thales din Milet, Anaximan-dru sau Anaximene, exemplificaea, „ne dã primele ipostaze cos-mologice, întemeiate pe principiiluate din lumea fizicã”3 .

În cosmologie, Thales pleacãde la ideea cã nimic nu se poatenaºte din ceva ºi admite cã uni-versul, totalitatea lucrurilor, tre-buie sã fi fost creat din ceva.Thales pune la baza lumii apa casubstanþã originarã a tuturor lu-crurilor. Prin intuiþia senzorialã,Thales a observat cã apa esteprezentã în toate prefacerile dinnaturã. Se spune cã Thales s-ainspirat din mitul arian, dupã„care Oceanul ceresc fecundea-zã lumea, simpla încercare de aexplica totul printr-un principiulmaterial”4 . Thales din Milet esteimportant prin faptul cã el a fostcel dintâi filosof care a formulato ipotezã asupra principiuluiconstant al naturii.

Dupã Anaximandru, principiullumii trebuie „cãutat în apeiron(infinitul). Acest apeiron esteanalog cu nebuloasa lui Kant ºiLaplace, formeazã o masã confu-zã din care toate elementele, cãl-dura, frigul, lumina, întunericul,ies prin diferenþiere.”5 Anaxi-mandru identificã lumea cu o vas-tã întindere înconjuratã de ocean.Pãmântul se prezintã ca un corpcilindric care pluteºte în aer. În opi-nia lui principiul unic ºi ultim al lu-mii nu are un început empiric întimp, ci el trebuie sã fie netrecãtor,nemãrginit ºi în trecut ºi în viitor.

Pentru Anaximene, cel de-altreilea filosof milezian, principiuldin care s-au nãscut toate lucru-rile este aerul. Ceea ce l-a deter-minat pe Anaximene sã conside-re aerul drept principiul este fap-tul cã aerul umple toatã lumea ºise pare cã n-are nici o mãrginireºi cã el constituie chiar ºi sufle-tul omului. „Doritori de a rezuma,observa ea, tot adevãrul într-unsingur sistem, primii cugetãtorieleni, care meritã numele de filo-sofi, sunt totodatã ºi primii pen-tru care ultimul cuvânt al lucruri-lor este legea naturalã.”6 Cei treifilosofi milezieni trebuie consi-derate ca fiind cei dintâi filosofi

Lucilla Chiþu, discipolafilosofului Titu Maiorescu (II)

ai ºtiinþei. Deºi naive, concepþii-le lor despre începutul lumii, re-prezintã totuºi o evoluþie de lagândirea mitologicã la gândirearaþionalã.

Problema fundamentalã carepreocupã ºcolile filosofice ce ur-meazã este, dupã spusele Lucil-lei Chiþu, aceea a „permanenþei ºia schimbãrii substanþei origina-le”. Mircea Florian a dezvãluitconfuzia ce se face între cele douãcondiþii ale ºtiinþei, generalul ºipersistentul. „Substanþa e soco-titã ca ceva general: presocraticiiîn genere; generalul e socotit casubstanþã (pythagorism ºi plato-nism). Formula legitimã este:substanþa e individualã, iar ge-neralul aparþine substanþei, sub-stratului sau subiectului, ca de-terminare esenþialã sau acciden-talã.”7

Lucilla Chiþu analizeazã filoso-fii eleaþi: Xenofon, Parmenide ºiZenon – întemeietorul dialecticiicare considerã schimbarea ca fi-ind aparentã. Pentru filosofiieleaþi nu existã decât o singurãfiinþã eternã, nemiºcatã. În timpce filosofii ionieni promoveazã unmaterialism însufleþit (hylozois-mul), împreunã cu „tendinþa de aîntemeia adevãrul pe fapte reale,de a cãuta originea substanþeiîntr-un principiul natural,”8 filo-sofii eleaþi pleacã de la „ideeaabstractã despre Fiinþã, pentru adeduce un întreg sistem filoso-fic. Eleaþii ipostaziazã «fiinþa»,precum mai târziu Platon va ipos-tazia «ideea», ºi în doctrina lor,gãsim primele urme ale acelui re-alism care va juca un rol atât deimportant în istoria filosofiei”.9

Au existat ºi reacþii contra ide-alismului eleat. De exemplu, Lu-cilla Chiþu aminteºte pe Heraclit,Pitagoricienii ºi pe Democrit. He-raclit considerã substanþa lumiimateriale ca fiind o iluzie, „schim-barea singurã este realã. Pantarei rezumã întreaga lui filoso-fie”10 . Pentru el marele mister eralegãtura dintre schimbarea sen-zorialã ºi permanenþa ce scapãpercepþiei simþurilor. În acest cazexistau douã posibilitãþi: ori facidin schimbare principiul ultim altuturor lucrurilor, ori declari cãschimbarea este iluzie ºi face dinrealitate o substanþã unicã, infi-nitã ºi neschimbãtoare. „Concep-þia lui cosmologicã materialistã îlduce la senzualism. Dacã toatecunoºtinþele noastre le datorãmsimþurilor, ºi dacã simþurile nupercep decât ceea ce e în conti-nuã schimbare, urmeazã, cã nuputem avea niciodatã o cunoº-tinþã sigurã”11 .

Sistemul de gândire al pitago-ricienilor nu este altceva decât oconcepþie asupra lumii. Ei nu în-cercau sã explice decât adevãratanaturã, adevãrata esenþã a fiinþe-lor sensibile, a corpurilor materia-le ºi fizice; obiectul ºi domeniullor de cercetare nu erau altele de-cât cerul, natura sau lumea. „Pita-goricilor se datoreazã creaþia unuiîntreg sistem astronomic”12 .

Pitagora a impus Numãrul, lafel cum Platon va consfinþi Ide-ea. Adevãrata fiinþã a lucruriloreste principiul intern, în care nu-mãrul reprezintã forma. În con-cluzie, Fiinþa sensibilã ºi indivi-dualã este un numãr; lumea esteun numãr; sufletul, viaþa, gândi-

rea, totul nu reprezintã decât unnumãr.

Democrit deduce lumea expe-rienþei din principiile gândirii.Deosebirea dintre lucruri se fun-damenteazã pe deosebirea dintreatomi ce le constituie, aºadar,deosebirea de numãr, mãrime, for-mã ºi ordine. „Atomismul lui De-mocrit – concluziona Lucilla Chi-þu – este ultima încercare origi-nalã a unei filosofii a ºtiinþei na-turii în filosofia greacã”13 .

În cea de-a doua perioadã,aristotelicã, filosofia ºi ºtiinþaelenã cunoaºte o dezvoltare am-plã. Pentru Aristotel scopul filo-sofiei este cunoaºterea a ceea ceeste general în individual, sau, cualte cuvinte, explicarea fenome-nelor empirice în naturã ºi viaþãprin determinarea formelor ºi le-gilor ce guverneazã în aceste fe-nomene. Forma sau formele suntprincipii active în lucruri: ele con-stituie esenþa lucrurilor, fãrã sãfie însã lucrurile însele. Pentru ase forma un lucru este necesarãºi materia. Fãrã de materie ºi fãrãformã nu este posibilã nici deve-nirea ºi nici lucrurile. „Dupã Aris-totel, nota Lucilla Chiþu, nu maigãsim nici o concepþie originalãa raporturilor dintre filosofie ºiºtiinþã.”14 Aristotel ca metafizi-cian, continuã tradiþia unei „filo-sofii ca ºtiinþã despre fiinþã, des-chide o nouã cale spiritului, îndru-mându-l spre cercetarea fenome-nelor, ºi arãtându-i ca mijloace destudiu, experienþa ºi observa-þia”,15 elaborând totodatã o filo-sofie ca sistematizare a ºtiinþelor.

Din filosofia medievalã, Lucil-la Chiþu prezintã disputa dintrerealism ºi nominalism. Aceastãdisputã a antrenat toate „capete-le care credeau, cã ºtiinþa se re-duce la aflarea adevãratei soluþiia uneia din cele douã proble-me”16 .

În filosofia modernã, F. Baconºi R. Descartes sunt primii filo-sofi care au folosit metoda ºtiin-þelor naturale, „reducând posibi-litatea cunoºtinþei în domeniullumii sensibile ºi mãrginindu-sela o clasificare a ºtiinþelor ºi laexpunerea metodei cu ajutorulcãreia pot fi studiate fenomene-le”17 . R. Descartes utilizând me-toda matematicã în filosofie a fostadeptul raþionalismului matema-tic. „Activitatea ºtiinþificã a luiDescartes ne dovedeºte câtã im-portanþã da el ºtiinþelor spre deo-sebire de speculaþiile filosofice, cucare mintea noastrã cautã sã con-struiascã o ºtiinþã universalã, ple-când de la principii înnãscute ºiservindu-se de deducþie.”18

Lucilla Chiþu se apleacã ºi asu-pra lui Leibniz ºi a lui Locke, filo-sofi ce aveau pretenþia de a facedin filosofia lor o „ºtiinþã a ºtiin-þelor”. În realitate însã filosofialor rãmânea limitatã în marginilecriticii intelectului. Din studiul in-telectului au izvorât trei mari cu-rente: senzualismul, idealismul ºicriticismul. „Pe când ºtiinþele cã-utau din ce în ce mai mult a ajun-ge la cunoaºterea realitãþii sensi-bile, filosofia devenind senzua-listã, idealistã ºi criticã, ajungeala negaþia unei cunoºtinþe abso-lute a realitãþii obiective”19 .

În filosofia lui J. Locke, ideilenu sunt decât percepþii sensibi-le. Noi nu putem cunoaºte în rea-

litate decât percepþiile noastre, iarceea ce sunt obiecte externe înele înºile ne rãmân necunoscute.Filosoful englez combate existen-þa unei lumi externe, obiective,întemeindu-se pe faptul cã nuputem cunoaºte nimic despre ea.Deviza lui este rezumatã în cu-vintele: „esse est percipi”. Odatãcu studiul intelectului, se prezin-tã marea problemã a limitelor cu-noºtinþelor noastre. „Pe cândoamenii de ºtiinþã începeau, pu-þin câte puþin, sã renunþe de a ºtice e în ea însãþi realitatea exter-nã, mãrginindu-se la studiul fe-nomenelor ºi al legilor lor, aparemarele moment filosofic, Criticaraþiunii pure, în care gãsim pen-tru prima oarã o soluþie lãmuritãa problemei raporturilor dintre fi-losofie ºi ºtiinþã”20 .

Immanuel Kant înþelegea princunoaºterea ºtiinþificã, cunoaº-terea matematicã, cu totul deo-sebitã de cea filosoficã , pentrucã din ea raþiunea construieºteconcepte care îi servesc dreptfundament. Kant a combãtut me-tafizica în încercarea de a limitaposibilitatea cunoaºterii în dome-niul experienþei.

Filosoful german aprecia criti-cismul ca fiind rezultatul evolu-þiei raþiunii omeneºti. „Inteligen-þa omeneascã nu poate sã treacãpeste limitele impuse de experi-enþã, ºi toate argumentãrile luiKant, în analiza criticã a proble-melor care alcãtuiesc domeniulmetafizicii, ajung la concluzia, cãcunoºtinþa raþionalã speculativãeste o iluzie a minþii omeneºti”.21

În opinia lui Kant, „a filosofa”înseamnã a face critica cunoºtin-þei, cercetându-i limitele ºi valoa-rea ei. ªtiinþa în propriu înþeles alcuvântului, e numai matematica.

Cel de-al doilea mare filosoftratat de Lucilla Chiþu dupã Kanteste Auguste Comte, fondatorulfilosofiei pozitiviste. Ea constatãcã atât Kant cât ºi Comte acordão mare importanþã matematicii.Filosoful francez susþine cã ma-tematica este ºtiinþa cea mai per-fectã, numai ea ne poate da o ima-gine adevãratã despre ceea ce eîn adevãr o ºtiinþã. Prin filosofiepozitivã, spre deosebire de ºtiin-þa pozitivã, Comte „înþelege stu-diul propriu al generalitãþilor di-feritelor ºtiinþe, supuse unei me-tode sigure ºi formând diferitelepãrþi ale unui singur plan de cer-cetare”.22 Auguste Comte apre-cia cã numai studiul rezultateloractivitãþii intelectuale, ne dã mij-locul raþional de a pune în evi-denþã legile logice ale inteligen-þei. În teoria cunoaºterii, Comteacordã un loc important inteli-genþei. Aceasta ajunsã în faza eipozitivã, nu poate concepe „filo-sofia” decât ca o sistematizare atuturor ºtiinþelor, având dreptscop sã arate dependenþa ce exis-tã, între fenomene ºi între ºtiinþedespre fenomene.

Din filosofia englezã, LucillaChiþu îl analizeazã pe H. Spencer.„Când Spencer studiazã genezaºtiinþei, el susþine cã ceea ce ca-racterizeazã ºtiinþa cea mai dez-voltatã este posibilitatea de aajunge la o prevedere cantitati-vã”23 În ontologie, Spencer sus-þine ideea potrivit cãreia cãlduraºi miºcarea nu sunt decât moduride conºtiinþã deosebite ºi admi-

te cã ele „în realitate” se trans-formã unele în altele în regiuneaincognoscibilului. Nemijlocit ºimijlocit cunoscute sunt numairelaþiile lucrurilor cu noi, felul lorde a fi perceput de noi, fenome-nele. „Spencer, detalia Lucilla, îºiformeazã concepþia lui desprerealitatea obiectivã, cu elementepe care mintea noastrã ºi le zã-misleºte din «experienþele noas-tre despre forþã», ºi cu ajutorulacestora putem arunca o privireasupra regiunii incognoscibilu-lui”24

Care sunt ultimele idei aleºtiinþei dupã Spencer? Potrivitlui, ultimele idei ale ºtiinþei sunt:„spaþiul, timpul, materia, miºca-rea ºi forþa”. Acestea exprimãadevãrurile cele mai generale lacare ajunge mintea omeneascã ºitrebuie sã fie considerate ca sim-boluri ale incognoscibilului.Dupã el, nu putem concepe spa-þiul ºi timpul, nici ca entitãþi, nicica nonentitãþi. A afirma cã suntrealitãþi subiective, n-ar însemnadecât a înmulþi absurditãþile. Dince este compusã realitatea incog-noscibilã? Aceastã realitate estedupã Spencer o realitate dualã.Pe de-o parte faptele fizice, iar pede altã parte faptele psihice. Lu-cilla Chiþu recunoaºte ca realita-te dualã bazându-se pe rezulta-telor fiziologiei simþurilor, duali-tatea stabilitã de Kant între nu-men ºi fenomen. „Lucru întrucâteste gândit de noi, formeazã rea-litatea noastrã subiectivã; lucruaºa cum este, formeazã realitateaobiectivã”.25

Tezã de licenþã a Lucillei Chi-þu este o veritabilã istorie a filo-sofiei universale. Cercetãtorulavizat poate observa foarte uºorcunoºtinþele vaste de metafizicã,cosmologie, gnoseologie ºi deistoria filosofiei ale autoarei. Dacãviaþa nu i-ar fi fost potrivnicã,dacã ar fi continuat sã studiezeºi sã publice filosofie ar fi fostprima doamnã din filosofia româ-neascã. Nu a fost sã fie! Acesttitlu îi revine lui Alice Voinescu.

1 Lucilla Chiþu, Problema rapor-turilor dintre filosofie ºi ºtiinþã. Ana-liza criticã a soluþiilor date de Kant,Comte ºi Spencer, p. 3.

2 Ibidem, p. 4.3 Idem.4 Idem.5 Ibidem, p. 5.6 Idem.7 Mircea Florian, Cosmologia

elenã, Bucureºti, Editura Paideia,1993, p. 34.

8 Lucilla Chiþu, Op. cit., p. 6.9 Ibidem, pp. 6-7.10 Ibidem, p. 7.11 Idem.12 Ibidem, p. 8.13 Ibidem, p. 12.14 Ibidem, p. 22.15 Ibidem, p. 23.16 Ibidem, p. 26.17 Ibidem, pp. 30-31.18 Ibidem, p. 32.19 Ibidem, p. 34.20 Ibidem, p. 36.21 Ibidem, pp. 45-46.22 Ibidem, p. 68.23 Ibidem, p. 117.24 Ibidem, p. 154.25 Ibidem, p. 159.


B iobibliografiile suntconsiderate, mai multla noi decât aiurea ºi

mai degrabã azi, tomuri seci, ur-site sã rãmânã pe rafturi cu carii,într-o nevinovatã lâncezire. Doarcând se hotãrãºte vreun scorpionde cãrþi sau vreun cercetãtor (is-toric ori critic literar) sã le neîm-blânzeascã praful, ele învie, pre-cum cataloagele vechi ale biblio-tecilor medievale. O literaturã,este firesc s-o spunem, fãrã pre-tenþii academice, fãrã minuþia cer-cetãrii, oricât s-ar încumeta sãiasã din stereotipii structuralis-te, nu-ºi poate îngãdui mãreþia.De aceea, cartea lui Stan V. Cris-tea, Marin Preda. Repere biobi-bliografice, RCR Editorial, Bucu-reºti, 2012, reprezintã un eveni-ment.

Sedus de iluzia exaustivitãþii,cum îi stã bine unui spirit erudit,conºtient cã Totul nu-i poateomenesc, istoricul literar cautã sãrenunþe la selecþie, o manierã laîndemâna jovialitãþii eseistice saua studiilor frugale, tematice ºi sãordoneze cronologic aproape totce a scris ºi s-a scris despre ma-rele prozator. Surpriza lecturiiacestui impresionant demers nunumai cã împrãºtie mâzga „jude-cãþilor de valoare” de prin guralarg deschisã a colportorilor, cãciMarin Preda, prin dimensiunileoperei ºi ale receptãrii, este unscriitor intrat definitiv în memo-ria criticã a literaturii universale,dar provoacã, efect al curiozitãþiiîn mers, plãcerea descopeririiunor feþe neºtiute sau mai puþinvãzute ale vieþii ºi operei.

Cartea cuprinde patru „secþi-uni”: Reperele biografiei, Repe-rele operei, Reperele receptãrii ºi

Indici (de nume ºi opere). Este,dupã mãrturisirea autorului, «opremierã editorialã absolutã, an-terior fiind realizate doar biobi-bliografii incluse în diferite volu-me cuprinzând opere ale lui Ma-rin Preda sau în istorii ºi studiiliterare, cu excepþia unei „Biblio-grafii” întocmite, în cadrul Servi-ciului bibliografic al BiblioteciiMetropolitane Bucureºti, de cã-tre Corneliu Stãnescu». Un stu-diu complet nu s-a putut însã,deocamdatã, împlini, din cauzafondului de carte al Bibliotecii Na-þionale, din care lipsesc ediþii ori-ginale ori traduse ºi periodice, dinþarã ºi din strãinãtate, în care exis-tã texte din opera lui Marin Pre-da. „Pentru mai dreapta ºi maideplina înþelegere” a operei luiMarin Preda, cercetãtorul îndrãz-neºte sã creadã într-un proiectînalt, adept, parcã, al anverguri-lor benedictine, nealterate uto-pic: un Centru de Studii „MarinPreda”, Caietele „Marin Preda”,visate ºi de Ovid. S. Crohmãlni-ceanu. A bon entendeur, salut!

De unde porneºte un aseme-nea impuls, pe cât de grandios înmâniile lui arhivistice, pe atât derece în lucida lui ordonare, impul-sul cercetãrii surselor biobiblio-grafice, mai ales cã moda post-modernistã, deprinsã cu sclipiriludice, a impus fragmentarismulºi interpretarea ad-hoc, ca ºi cândtimpul culturii n-ar mai avea de-loc rãbdare? În Argument, StanV. Cristea pare sã ne lase sã înþe-legem figura spiritului cercetãtor.În primul rând, conºtiinþa cã neaflãm în faþa unei mari personali-tãþi, Marin Preda, a cãrui operã afost justificatã critic, de la EugenSimion ºi Nicolae Manolescupânã la nenumãratele teze de doc-torat, stârneºte ambiþia argumen-tãrii complete. Aºa se ajunge,printr-o riguroasã sistematicã areperelor receptãrii, la un tablou

impresionant al referinþelor, întotal, dacã am numãrat bine, 6274,dintre care, 1861 în volume ºi 4413în periodice, cuprinzând: studii,eseuri, evocãri, cuvinte-înainte,prefeþe, postfeþe, fiºe biografice,cronologii, curriculum vitae, bi-bliografii, bibliografii selective,crestomaþii, dicþionare, lexicoane,enciclopedii, istorii literare, arti-cole, cronici, interviuri, dezbateri,convorbiri, evocãri, note. Repe-rele operei precedã, fireºte, pecele ale receptãrii ºi consemna-rea lor cronologicã configureazãnu numai evoluþia spiritului cre-ator „predist”, cum îi spune au-torul (noi i-am spune predian, prinanalogie cu eminescian, caragia-lian, sadovenian, rebreanian, ca-milpetrescian, bacovian, barbian,arghezian etc.), ci ºi multipleledisponibilitãþi ale scriiturii, pen-tru unii, cantonaþi în zona prozei,adevãrate surprize de relecturã.Sunt, aºadar, înregistrate: volu-mele originale, în ediþii princepsºi în ediþii ulterioare, proza scur-tã, fragmentele de roman, tradu-cerile, versurile (iatã, Marin Pre-da – poet) articolele, eseurile,confesiunile, reflecþiile ºi cuge-tãrile, paginile de jurnal, cores-pondenþa, prefeþele, teatrul ºiscenariile de film.

În al doilea rând, o lucrare bi-obibliograficã de proporþii nu pu-tea sã nu porneascã, acum, ºidintr-un gând polemic. Setea derevizuire postdecembristã a scã-pat uneori din frâu resorturileestetice, amestecând judecatacriticã, autenticitatea valorii, cu„petele” vieþii, de care se temeaºi Eminescu, reînviind, ca ºi încazul altor mari scriitori din pe-rioada comunistã, psihoza con-testãrii, continuând, poate invo-luntar, atitudinea mereu revanºar-dã a lui Eugen Barbu ºi a „Sãptã-mânii”. Gândul polemic e formu-lat încã la începutul Argumentu-

lui: „Marin Preda ºi-a construit,nu fãrã dificultãþi, o carierã litera-rã de succes, pe care însã mulþidintre confraþii sãi au invidiat-ocât timp a trãit scriitorul (cazulEugen Barbu este de-acum binecunoscut), ba ºi în postumitate,în perioada postdecembristãavând de-a face chiar cu cazuride invidie absurdã, ascunsã subnecesitatea unor aºa-zise revi-zuiri (cazurile Gheorghe Grigur-cu ºi Alexandru George).”

Distingând etapele de creaþie,observãm cã biobibliograful fo-loseºte toate datele pe care i leoferã reperele, de la cele biogra-fice la cele ale receptãrii. Celecinci etape ale operei antumesunt delimitate în funcþie de sem-nele operei ºi ale istoriei: primaetapã, 1942-1948, de la debut ºipânã la volumul Întâlnirea din pã-mânturi, „impunând realismul ru-ral-psihologic” (Reþinem obser-vaþia cã „debutul literar absolut”îl constituie schiþa Nu spuneþiadevãrul, în revista „Tinereþea”,20 ianuarie 1942 ºi nu schiþa Pâr-litu, în „Timpul”, 15 ºi 16 aprilie1942, aºa cum era cunoscut; adoua etapã, 1948-1955, cea a rea-lismului socialist, cu cele trei nu-vele: Ana Roºculeþ, O adunareliniºtitã ºi Desfãºurarea; a tre-ia, 1955-1967, de al Moromeþii Ila Moromeþii II, perioada care îlimpune definitiv în conºtiinþa pu-blicã, adicã „moromeþianismulpredist”; a patra, 1968-1972, dela Intrusul la Marele singuratic,numitã «ieºirea din „moromeþia-nism”»; a cincea etapã, 1972-1980, de la „replica tranºantã”datã lui Ceauºescu: „Dacã rein-troduceþi realismul socialist, eu,Marin Preda, mã sinucid!” (inte-resant reper!, n.n.), la Cel mai iu-bit dintre pãmânteni, „perioadacea mai dramaticã din punctul devedere al creaþiei, trãitã la o ten-siune mult mai profundã decât

perioada aºa-zis proletcultistã”.Urmeazã etapele operei postumeºi ale receptãrii, decupate cu ace-eaºi stare de graþie a spirituluisistemic.

Dincolo de interesul docu-mentaristic, citite în litera lor, re-perele biobibliografice din cartealui Stan V. Cristea amplificã oempatie ciudatã: starea de mira-col a celui care vrea sã pãtrundãîn interiorul spectacolului gene-tic, în facerea operei. Înregistra-rea, de pildã, a ediþiilor princepsºi apoi a ediþiilor ulterioare te si-tueazã, cum e ºi firesc, în spen-doarea succesului, a impactuluipe care opera lui Marin Preda l-aavut asupra cititorilor. Nu numaiMoromeþii, în special volumul I,ci toate romanele au cunoscutgloria lecturii. Dar consemnareatuturor ediþiilor surprinde un scri-itor aflat mereu în cãutarea ope-rei perfecte. Ce altceva sã însem-ne ediþiile revãzute ºi adãugite aleromanelor, inclusiv ale romanu-lui Moromeþii, decât convulsiileunui scriitor în veºnicã deveni-re? Dar poate cã nu doar con-ºtiinþa operelor imperfecte, ca ºila Nichita Stãnescu, i-a stârnitîntoarcerea la textul editat ºi chiarrevizuirea lui definitivã (vezi ca-zul romanului Risipitorii), ci ºirescrierea în funcþie de canoane-le receptãrii, fie ale receptãrii cri-tice, fie ale gustului public, fie aleCenzurii. Nu trebuie trecutã cuvederea nici consemnarea, cuacribie arheologicã, a fragmente-lor de roman. Deducem astfel oaltã fizionomie a anticipãrii roma-nelor: nu doar prin nuvele, ci ºiprin publicarea, în periodice, aunor pagini dintr-un roman în lu-cru. Lungul drum al manuscrisu-lui cãtre cartea finitã trece, laMarin Preda, prin spectacolulfragmentelor publicate prin revis-te, adevãrate mreje aruncate pu-blicului cititor pentru a testa gus-tul estetic. Marele prozator ºi-apregãtit întotdeauna sistemul deaºteptare al receptãrii. Fragmen-tele de roman aveau menirea uneipânde a lecturii viitoare a operei.Cititã în succesiunea ei, pe anide editare, opera lui Marin Predadescoperã un spirit creator înpermanentã combustie, cum nu-mai marii scriitori o au, dar ºi otragicã situare a omului închis înistorie. De aceea, reperele biogra-fice din cartea lui Stan V. Cristea,se lasã citite, peste aerul lor dedocumente ale vieþii, ca un microman al timpului trãirii, timp încare prozatorul nu avea cum sãnu-ºi semene iluziile ºi deziluziileiubirii, cãci, nu-i aºa?, dacã dra-goste nu e, nimic nu e.

Mãcar pentru biografia mare-lui scriitor, cartea de excepþie alui Stan V. Cristea e bine sã þinãpraful neîmblânzit.

nnnnn AURELIAN ZISU

o carte fundamentalãdespre Marin Preda

Numãrul din iunie 2013 al re-vistei „Confesiuni” este ilustratcu desene de Gustav Klimt, lideral avangardei vieneze, care prinlucrãrile lui a contribuit în maremãsurã la izbucnirea uneia din-tre cele mai mari revoluþii din is-toria artei. Ancheta acestui nu-mãr, intitulatã simbolic „Qui pro-dest?”, îl vizeazã pe ConstantinBrâncuºi, „a cãrui faimã se întin-de efectiv din þara natalã pânã înStatele Unite ºi din Franþa pânãîn Japonia”, precum afirma Theo-dor Rogin. Ioana Dinulescu, înarticolul „Sub semnul ignoranþeiºi al populismului de cea mai ief-tinã speþã”, criticã într-un modacid iniþiativa lui L.S. de a prele-va oscioarele lui Brâncuºi, astadacã Ministerul Culturii francezar aproba aceastã acþiune, pecare autoarea o gãseºte lipsitãde temei. Un alt articol care tra-

teazã aceeaºi temã îi aparþineMariei Bãlãnescu – în „Brâncuºiºi România”, ea subliniazã faptulcã Brâncuºi este universal ºi cãaceastã valoare nu poate fi schim-batã nici de faptul cã s-a nãscutla Hobiþa Gorjului românesc, nicide faptul cã este înmormântat înMontparnassul francez; de ase-menea, considerã cã este de nea-tins de nimeni ºi de inegalat, fi-ind unul dintre aceia care au re-voluþionat sculptura ºi arta uni-versalã încã de la începutul se-colului al XX-lea. Poemele dinacest numãr sunt semnate de Ni-colae Tzone ºi Mihai Amaradia.Ne-a atras atenþia ºi eseul lui IonPopescu Brãdiceni, „AlchimistulNichita Stãnescu”, care întreprin-de o cercetare asupra poetului Ni-chita Stãnescu ºi asupra poeme-lor sale, pornind de la premiza cãNichita este „o sintezã a unui

ocheanul întorsocheanul întors

Logos întemeietor de nouã rosti-re poeticã ºi fondator de nouã pa-radigmã poieinicã.” (Anca ªer-ban)

Editorialul semnat de NicolaeManolescu în numãrul din 26 iu-lie 2013 al revistei „România Lite-rarã” disecã celebrul roman alAgathei Christie, Zece negri mi-titei, în care nu apar nici MissMarple, nici Hercule Poirot, ro-man pe care autorul editorialuluiîl numeºte o „perfectã cursã deºoareci din literaturã”. Remarcãmla rubrica document Stenogramaªedinþei Comitetului Politic Exe-cutiv al C.C. al P.C.R din 13 aprilie

1976, care este dovada vie a fap-tului cã o încercare de a organizao instituþie poate avea un rezultatcatastrofal, conducând la haos.Se evidenþiazã ºi articolul lui RaduCernãtescu, „Originile oculte alefanteziei”, în care autorul refacetraseul filosofiei oculte, de la Au-lus Gellus, pânã în zilele noastre,la Richard Rorty. Ne îndreptãmapoi atenþia cãtre cronica filmu-lui, unde Angelo Mitchievici tra-seazã liniile de demarcaþie ale uneirelaþii intrafamiliale complexe, în-tre o mamã ºi cel cãruia aceastai-a dat viaþã în Mama ºi fiul (1997).O atenþie deosebitã necesitã ºiepistolarul inedit dintre SandaStolojan ºi Nicolae Steinhardt, pecare aceasta îl considerã „însãºiesenþa creºtinismului”, iar Al. Cis-telecan ne dezvãluie care sunt„Fetele Sylviei” (Plath). Tot înacest numãr al „României Litera-re” regãsim ºi poeme semnate deGellu Dorian, Denisa Mirena Piº-cu, Radu Cange ºi Gheorghe Vi-dican. (Roxana Ilie)


Marþi am verificat iarba:se înmulþea normal,

deasã ºi tãcutã.Miercuri, soþia ºi-a

epilat pãrul inghinal.

Trebuia sã ºterg putina –sã o roiesc (spuneausurorile albine de la

Abaþie).Sã mã retrag o vreme, pânã

când încãrcãtura asta de timp,înghesuit ca o garniturã uzatã detren, va fi trecut. ªi avea sã mãuite ºi lumea.

Aºa cã m-am postat la barierãºi am strâns din dinþii puºi deDoctorul Gaudent (purta numeleunui aliaj dubios).

M-am aºezat pur ºi simplu lamargine ºi le-am lãsat pe toate sãtreacã.

Le-am lãsat sã se scurgã: tea-tre ambulante, cortegii de prie-teni, obligaþii, vieþi posibile, avor-toni. (Bunul meu diazepam, ca unharnic ulei de locomotivã, fãceaca totul sã fie mai uºor.)

Un vagon ºchiop m-a salutatprieteneºte cu mâna. Bunicii mei,deportaþi printre scaune cu pi-cioarele rupte, vindeau ceainicevechi, ceasuri de alamã coclite.(Fusesem armean.)

O clipã am avut impresia cãtoate aceste figuri îmi sunt cu-noscute de la propria moarte, darn-avea cum.

Eram într-o mare întârziere. Darpânã la urmã, trebuie sã ajung,îmi spuneam!

Ca un fãcut însã, de fiecaredatã ajungeam la târgul spart.

Târgul se spãrgea (cu zi cu tot)în cioburi pe care le priveam prinbinoclul acela primitiv de bâlci. Îlîndreptam spre soare. Tot ce to-casem mãrunt prin digestia ne-sãbuitã a gesturilor, micul organal sufletului zdrobit, toate se aran-jau dupã o voioasã simetrie.

Nimic nu era la voia întâmplãriiîn acea minunatã jucãrie. Cioburi-le dureroase se recompuneau caadunate de un magnet binevoitor.ªi toate o luau de la început.

O vreme crezusem cã sunt ab-solvit, dar simþeam marginile la-terale ale glandelor sublingualecum îmi secretã saliva vinovãþiei.Mai aveam (de pãtimit).

Aºa cã nu e de mirare cã eramdescoperit: un intrus. Faptele mã

nnnnn HORIA DULVAC

marþi, miercuri, joidãdeau de gol, cu glas înalt: „Heitu, cel de colo, unde crezi cã tepoþi ascunde?”

Priviri erau însã peste tot.

*Aºadar, urma sã devin de-al

locului. Fertilitatea mea fatalãrisca sã devinã o adevãratã bom-bã cu efect întârziat.

Dar nu era simplu defel – cei-lalþi stãteau unii lângã alþii ca iar-ba. Se recunoºteau (dupã miros.)Intruºii declanºau sonerii dealarmã.

Profeþi cu mult mai puternicidecât mine fuseserã devoraþi, bu-cãþicã cu bucãþicã de furia lor. Iatãde ce nu îmi permiteam luxul sãmã arãt. Mai aveam (de aºteptat).

Trebuia sã suport gândul loratât de bodogãnit, cã se zgudu-iau geamurile: fuseserã acolo îna-intea mea, iatã ce-mi reproºau în-tr-un concert asurzitor.

Ochii mici ai pereþilor de varse umflau ºi plezneau: îmi era tea-mã sã nu îi calc în picioare. Înplus, bombãnelile multicolore seîmprãºtiau pe jos ca bomboanelede colivã – îmi luxam glezna ºialunecam pe ele ca pe niºte bilede rulmenþi.

Aºa cã nu miºcam în front casã nu fiu lichidat. ªi aºa eram lamila clipei, nu ºtiam ce ne aducenici mãcar sfârºitul zilei de joi!(Joia e cea mai periculoasã – toþisunt neatenþi. )

Aºteptam ca cineva sã gre-ºeascã (unii nu mai rãbdau, îi au-zeam gemând ca la jocul de laptegros) ºi luam locul. Stãteam chiarºi o viaþã la rând.

Alþii nu plecau decât oftândsânge. Ferestrele se întunecaubrusc de regretul lor. (De-aia ve-nea mereu seara!)

ªi eu puteam fi înlocuit. Nu îmiera suficientã atenþia. Mureampuþin câte puþin, cu un simplureflex.

Mult mai grav era sã mi se în-tâmple asta dintr-o datã: era sã opãþesc în dimineaþa unei zile, uneizile funeste. Omisesem sã plãtescconcesiunea la cimitirul Ungureni.

Administratorul îmi trimiseseo citaþie care se zbãtea în plic,precum un fluture cu aripi trans-parente. Am luat-o (citaþia aveascheletul de archaeopterixtransparent) din cutia poºtalã,strivindu-i între degete praful fu-

nerar – mirosea irezistibil a rahatvechi, ca mobila venerabilã dinmagazinele antique...

Mi-am pus ochelarii de dormi-tor, care mã îmbãtrâneau cu exac-titate, ºi am i-am citit citoplasmacare se zbãtea ca o pleoapã.

Nu ºtiusem cã vechiul meucoleg de ºcoalã (avea un loc deveci strategic amplasat lângã almeu) urmãrea sã îmi ia locul. Gân-dind în urmã, am realizat cu spai-mã cã lucrurile începuserã maidemult. Mormântul sãu deveni-se cronofag – iarba lui începusesã mãnânce iarba de pe mormân-tul nostru! Groapa se miºca în-cet, cu lãbuþe – am surprins-oînsã cu o bucatã de iarbã în gurã.Încerca sã îmi fure cu vicleniesufletul ºi o halcã de gazon.

(Marþi am verificat iarba: seînmulþea normal, deasã ºi tãcutã.Miercuri, soþia ºi-a epilat pãrulinghinal.)

M-am întâlnit cu vechiul meuprieten într-o zi care era sã-mi fiefatalã (tot joi).

Era înconjurat de un alai plo-ios: prieteni dubioºi, din prima co-pilãrie, lãutari. (Un taraf funerar.)

Prietenul meu stãtea întinscorect în poziþie orizontalã. Obra-zul fardat era excesiv de alb, ca algheiºelor japoneze. Mâinile în-cruciºate pe piept spuneau cãnu mai pofteºte nimic.

Cum mã nimerisem ºi eu toc-mai în ziua aia lângã cimitir? Oeventualã intersectare a noastrãacolo ar fi fost cu totul ºi cu totulgreºitã.

A trebuit sã îi evit prietenia cuo piruetã abilã de biciclist, lãsân-du-l în urmã pe aleea din Parc.(Cortegiul lui îºi târºâia spre ci-mitir cocoaºa vinovatã.)

„Iar le-am tãiat faþa!”, mi-amspus dispãrând dupã colþ, dintr-o simplã respiraþie a gurii.

„Le-am scãpat ca pãsãricadintr-un laþ!”

ªi chiar am zburat puþin, ca înpermisia din armatã, planând dea-supra copacilor înghesuiþi unulîn altul ca niºte cili. Precum ciliimei pulmonari iritaþi de polen ºiîmbâcsiþi de astm.

Dar nu am putut sã mã înalþ cuadevãrat pânã când nu am arun-cat în urmã un pumn de iertãribinevoitoare, dupã care m-am ri-dicat cu un þiuit.

[…] Fãrã mulþumiri ºi alte urãritipice, ieºi repede, trântind uºa.Cuvintele lui prindeau contur,determinând-o sã-ºi punã exis-tenþiala: „dacã... am trãit degea-ba, ratând fiecare moment cu ade-vãrat important?”. Orice remarcãce venea de la el, o trimitea de lao extremã la alta, niciodatã la ca-lea de mijloc, la echilibru.

Ceasul-brãþarã indica oreledouã ºi zece. Nu putea da buznaîn propria casã, sã le strice petre-cerea prietenilor ei ºi cu atât maipuþin sã adoarmã pe o bancã. Unalt „dacã...”, urmat de alte douã omãcinau. Se opri sã reflectezeasupra situaþiei date, dar îºi aban-donã ideile în câteva secunde.

Ajunse în ritm alert ºi strânseclanþa în pumn. ªi-l dorea cu dis-perare, la dracu cu principiile ei!Îl regãsi în faþa ºevaletului, aº-ternând câteva dâre de culoare,la lumina redusã a veiozei. Ochiilor se întâlnirã. O convinse câtde mult aºteptase momentul aces-ta, pielea lui sã se atingã de a ei,sã-ºi întregeascã iubirea. Nu omai putea lãsa sã zacã plinã dedurere, singurã, aproape fãrãsperanþã în vitrina inimii. ªi nuvroia sã se lipseascã de ea ca ºicum niciodatã nu ar fi existat.Trebuia sã i-o ofere. Jinduia. Dece nu fãcuse niciun efort sã aibãiubirea ei? De ce? Oricum, nu maiconta. Pofta de el era nestãvilitã.Îi oferi toatã iubirea de care eracapabilã la jumãtate de preþ. Fãrãnici un cuvânt, nãpusti asupra ei.O izbi de perete. Se lãsã stãpâni-tã. Îi muºcã uºor buzele, întinzân-du-i rujul. Schimb de salivã.Mâna îi alunecã de la coapsa ei,în sus. Suav. Rochia cãzu pe po-dea, smulsã. Cãmaºa lui cu treinasturi rupþi îi þinu companie.Enileda îºi înfãºurã picioarele înjurul pelvisului. Se înfiorã. Palme-le lor se îmbrãþisarã într-o strân-soare deasupra capului Eniledei.Reproºuri prin atingeri, ºoaptevulgare în surdinã. Firele de tran-spiraþie îºi fãcurã loc printre tru-purile lor lipite. Prãbuºire. Culo-rile de pe ºevaletul despicat le in-vadarã pielea. Fiecare particulã a

nnnnn ANDREEA PÎRªU

trupului ei se rãscoli de plãcere.O pãtrunse. Însetat. Pentru o cli-pã, îl privi adânc, inocent. ªi o in-vadã din nou. Îi sorbi toatã ener-gia pe care el o investise ºi îºiodihni capul pe pieptul lui. Adormi.

- Psss pss, micuþo!- Îh?, întredeschide ochii- Am coborât sã iau ceva pen-

tru micul-dejun. Habar nu am cemãnânci dimineaþa sau dacã mã-nânci ceva, aºa cã am cumpãratcafea, suc de portocale, brioºe,toast, plãcintã cu viºine, îºi frecãfruntea

- Cafeaua ºi brioºele sunt alemele. Sã nu te atingi de ele!, chi-coti

- Nu te miºca, de fapt, acope-rã-þi sânul stâng ºi priveºte sprefereastrã! Hmm, privirea mai jos.

- De ce?- Dacã aº fi fost fotograf, te-aº

fi imortalizat imediat, dar sunt pic-tor. ªi ar trebui sã stai toatã dimi-neþa nemiºcatã. Faþa ta e foarteexpresivã. Îmi place!, pocni dindegete

- Nici gând! Mi-e foame.- De mine?- ªi de tine.O prinse de gât ºi o sãrutã

apãsat. Îºi lãsã corpul sã cadã pepernele moi din care ieºirã câþivafulgi ºi îl simþi. Îi intrã în suflet.Dimineþile nu fuseserã nicicândatât de frumoase. Mai degrabã,le ura. Trezitul devreme era uncalvar, mai cu seamã alarma tele-fonului care parcã zbiera „Enile-da, în clipa asta ridicã-te din pat.Fie, continui sã zbier pânã o faci.”ªi continua þârâitul enervant ce-iacapara somnul plãcut. Au tre-buit sã treacã douãzeci ºi trei deani ca sã descopere gustul mati-nal scãldat în licoarea mângâieri-lor lui. Bonus, soarele ce îºi fã-cea loc dupã clãdirile interbeliceºi cântul vesel al guguºtiucilor.

- Mai am de pus la punct câte-va lucruri, în oraº. Mâine plec.

- Te voi mai revedea vreodatã?- Asta e o întrebare fãrã rãspuns.- ªi eu cum ajung acasã? În

cearºaf?- Te descurci, eºti fatã deºteap-

tã!Cum putea oare un bãrbat sã-ºi

schimbe atitudinea în câteva se-cunde? Era bipolar? Cinic? Cândvrei, poþi, aºa cã dacã îºi dorea cuadevãrat sã o pãstreze în viaþa lui,i-ar fi dat coordonatele. În ultimãinstanþã, accepta ºi un rãspunsnegativ, un dureros „La revedere,a fost frumos cât a durat dar s-aterminat”. S-ar fi resemnat, în celedin urmã. Atitudinea lui neutrã nufãcea decât sã o scoatã din minþi.Sã o epuizeze.

Îi telefonã Medeei ºi ajunseinstant. Zoltan plecase, lãsându-iun bagaj de nervi ºi suvenirulorelor petrecute împreunã, îm-prãºtiat pretutindeni în atelier.

iubire la juma’de preþ(fragment)

Tamara de Lempicka

ele

tristic

ă


Arbitrulla ora astaspaima joacã solitermai dã un clickmai schimbã o carte

are mâinile lungicând pierdele bagã în ecranºi mestecã fiecare formãcu dinþii de sub unghii

aºteaptãsã dau colþulmeu albpentru mãrul ei roºu

sã aºtepte -zicîn continuare

Apartamentul 22uºa de la intrare nu a mai fãcut faþãºi-a strâns ochii, nasul ºi guraîn pumnii lui billcând din tavan au tras seringipe marginea încheieturiiîntre stânga ºi dreaptan-a mai rãmasnimic

homosectarîn ochii de pâlniese scuturã mãtreaþa din botul unuimãgarunde douã vorbe încercausã ameþeascã muºtelecãzute de pe un spic pe fibulaondulatã de lamã

vulpeadegeabaascunzipuiul de om la pieptsub limba luivulpea construieºteoraºul

la uºa noastrãazi –noaptecrescuse un lan de porumbi

vulpea ieºise din coconscosese un fluierºi a chemat ciorile

din sfârcul ei curgea miere

ciorile s-au aºezat la coadãºi cu degetul cel mareîþi întorceau bretonul pe stânga

la pieptul tãuomuleþul numãrabob cu bobpiuliþã cu piuliþã

cãminul 7frica asta o ronþãi ca pe bomboaneîntre dinþii tãispargi licuriciºi naºti întunericcopii se strâng în fiecare searãsã joace cãrþi ºi sã bea beregãlãgia lor se aude din TCMpânã în centruCraiova nu e singurã –danseazãºi se agaþã în felinareCraiovanu a fost niciodatã mai frumoasãatunci când fumul Mariei

nnnnn ELENA-GABRIELA LAZÃRA

iese pe fereastrãCãminul 7doarme în bucãtãrieplitele se stingºi Craiovasuflã în semafoare.

cutia cu ºuruburiCând îmi e dor iau din sertar cutia cuºuruburi. 4,2 x 25 mm de autostãpinire.Mã duc în baie, îmi scot inima dinrãdãcini ºi o proptesc în oglindã. Câteun ºurub pentru fiecare mânã ºi picior.Împing ºuruburile cu pumnii, cu palmelepânã când inima nu mai bate, pânã cândoglinda se sparge ºi nu mai pot.

Dar pe cine pãcãlesc eu?.Mai bine o las în pace sã se certe cucelelalte organe.ªi arunc cutia cu ºuruburi.

chestii

ªireturi prind rãdãciniunde bocanciiîºi apasã dragosteatricouri lungi transpirãsub becuri ieftinepentru a lãsa urmepe zidurile tatuate cu palmesimplul ritual al unghiilor vopsitecrãpate în buzunarla cinci minute dupã aplicaresperie cureaua zgâriatãcu rânduri de brãþãri agãþateîn câte o ºuviþã de spiralepupatã mai târziu de Billatâtea chestii mici ºi neînsemnatederanjate de alte chestii micineînsemnatealcãtuiesc un mare totmic si neînsemnattotuºi.

Ora 15:30Uneori ne aºezãm pe un becsã preparãm iarbã gripentru viermii din sufletul nostruplantaþi de alþi gãrgãunicare au fost o datã oameni

sã fie dracu chiaraºa de negru?

Iîntr-o zi o sã pice toatã economiape degetele mele de chirurg-pianistbiroul meuîl vei gãsila ultimul etaj pe stângaacolo unde liniºteascrie în Cartea Mare viaþa economicã ar trebui înþeleasãca un proces permanent de adaptare

însãeu ºi depresia mea estem de altã pãrerede pe fereastra acestui birouo sã ne împingem una pe alta afarã IIrãbdarea roade pieptul pana la plãmâniuneorimaitoarnã vin despre Segarceaºi întoarce pagini pentru coºmarurilemele III Doamne am lovit-o în þeastã de trei ori cu rangaºi tot nu vrea sã moarãdarn-are nimic -sã zicem cã… gabile întelege pe toateea nu vorbeºtede funie în casa spânzuratuluipe lady goguo þine la mansardã

rãdãcinidimineaþa se plimbã pe buzeare o pãlãrie mareºi mãnuºi brodate sub pãlãrie îºi ascunde feþele vintage-cu mãnuºileîmpinge viºinul crescut înapoi în torace azi îl vom încãpea cu tot cu coroanã chiar dacã doareîl chitim vedem noi ce om facepânã când pupila se dilatãºi din ochii vor curge viºine strãinepe încheieturi se rãsfrâng rãdãcini în tot parterulde aici nu am cum sã mai plecºtiu

decembrieuneori te trag spre mineºi umbrele noastre încep sã cucereascãfiecare colþ al camereidin liniºteîncercãm sã ne cuprindemcu toate degetele palmele si obrajiifrecãm încheieturilepentru cã ne gâdilã carnea viea fiecãrei domniºoare care te-a atinsastã searãpisicile poartã neglijeºi câinii se urcã în pomi sã ajungã maiaproapede femeile care muºcã ºi aruncãrãmãºiþele pe fereastrã.

nici în decembrie nu putem fi singuripisicile vin sã-ti decupeze faþa

poeme

Ajuns de aniAjuns de ani pe cât sãrac de zileParcã mai vii mã tot petrec în gânduri,Ca norii ce se-adunã rânduri, rânduri,Aceleaºi lumi din mitice azile...

Ca frunza de s-au dus cu umbra rarã,Cum miezul sfânt de tainã mã îmbatã,Ca un fãcut de fiecare datãCa niºte doruri vechi mã cheamã iarã...

Cu vremea sã te pui cine socoate?...Sã pãcãlesc cea mai dibace hoaþãCãlcând pe-a voastre urme nu se poate,

Iar de mi-aþi fost a fericirii faþã,Din mintea mea plecaþi sã uit de toate,Himere dragi ce mã-nsoþiþi de-o viaþã!...

Flacãra vieþiiÎntr-o eternã, fatidicã luptãFlacãra vieþii o poartã pe unde,Prin neguri adânci ce golul ascundeO stea din aria timpului ruptã.

Cu cântece întâmpinat de zâneCare-i hãrãzesc cãrãrile sorþii,Supus voinþei ºi geniului morþiiTot ce se naºte din viaþã rãmâne...

De îndoialã ºi eºecuri plinePe a cunoaºterii cale abruptãSunt ale minþii cãutãri divine.

Din sânii de foc ai timpului suptãFlacãra asta din flacãrã vineÎntr-o eternã, fatidicã luptã...

ConfesiuneFrumoasã-i clipa când se-nchide zarea,Ca o corolã de minuni în noapte...Când vântul aduce arome coapte,Stele buimace când leagãnã marea...

Mi-e drag nespus ce poate fi în viaþãCa un balsam ce toarnã foc în vineªi flautul cu sunete divineªi vârful care-i dincolo de ceaþã...

Ador din câte ne-au fost dãruiteProfane, sacre, umbrele oculteªi din hotarul celor neivite

Doar inima ce ºtie sã ascultePlânsul tãcut al lunii nepriviteªi cântecul umil al celor multe!...

Bãtrânul nucBãtrânul nucUn patriarh...Bãtrâna casãO ruinã...

Clipe se ducPe cer monarh...Panã pe masãDe-a fi sã vinã...

nnnnn OCTAVIAN COSMA

Tamara de Lempicka - Femmeen Vert (detaliu)

ele

tristic

ă


- Nu ºtiu unde rãmãsesem, setrezi el. Visam cã eram de plantonpe palier ºi tremuram mai mult deemoþie decât de frig. Era primadatã... Îmi amintesc cum bobociiintrau mai târziu, dupã primul tri-mestru, sã se obiºnuiascã. „Pe-tagogul”, cum îl numeam, îi rân-duise mai întâi pe vlãjganii de la„profesionalã” din anul trei. Audun foºnet ciudat ºi mã ridic dupãscaun. Vãd mai întâi un cap mare,tuciuriu ieºind dupã draperia bal-conului, care era în capãtul celã-lalt al culoarului. Apoi, desculþ,cu þigara neaprinsã, palmatã înmâna stângã îl vãd pe unul, po-reclit Bulãu, dupã taicã-sãu, careera la pârnaie, îndreptându-sespre mine.

- Sã fii cuminte Bobocel, îmiºopti el ducând degetul la buze.Ce era sã fac? Puteam sã nu-l as-cult? Golanii din anii mari fãceaulegea nescrisã aici. Cei mai mulþiproveneau de la Casa de copii.Dupã ce-ºi fumã în liniºte o þiga-rã Carpaþi, în budã, se întoarse lamine ºi mã întreabã scurt: Te-aimai gândit? Imi dai zece lei? In-cerc sã mã eschivez, dar Bulãupãrea cã nu se lasã cu una cudouã. Zece lei! Stai cu boaseleumflate ca porcul, ce dracu! Maimult ca sã scap de el consimt însfârºit ºi-i dau banii. Îmi zâmbeº-te viclean. Îmi dau seama cã to-tul nu e decât o cacealma, dar numã pot pune cu el. Aºa cã închincu evlavie pe cei zece lei ºi îi tri-mit pe Apa Sâmbetei. Primele meleore de planton s-au încheiat fãrãalte incidente. Dupã micul dejun,încolonaþi ca la armatã, mã pre-gãtesc pentru obligatoria „salã delecturã”. În momentul acela apa-re ca din senin, Bulãu zâmbitor.„Ce þi-am spus cã îþi vine rândul!Hai, pregãteºte-te, te aºteaptã!”Nu-mi venea sã-mi cred urechi-lor. Nu credeam sau nu voiam caBulãu sã se þinã de cuvânt. M-aîmpins uºor ca pe-un somnam-bul spre camera de lângã veceu a

nnnnn IONEL BUªE

povestiri din azilul domnului Emmanuel PirandeloLigia (I)lui Tanti Nela. Când am intrat, fe-

meia tocmai se dezbrãca. Am rã-mas cu gura cãscatã. Tanti Nelaera o femeiuºcã frumuºicã la vreotreizeci de ani. Dezbrãcatã, fãrãhalatul ei de spãlãtoreasã, arãtamult mai bine. „Sã-mi spui cum îþiplace, puiºor. Mami are grijã detine... Mã uit la ea cu vãditã sfia-lã. Spune-i lui mami, îþi plac þâþe-le? Vino, pune mâna pe ele! Hai,sunt ale tale!” Mã trage spre eaîncet. I-ating sfârcurile uºor. Imisimte însã stângãcia ºi mã apasãcu mâna peste sânii ei mari, pecare oricât aº fi încercat, nu-i pu-team cuprinde în palme. „Îþi des-chide mama fermoarul? Da? Sauvrei sã-þi arãt altceva? Pãsãrica,vrei sã vezi pãsãrica?” Îºi desfa-ce apoi picioarele, îmi ia cealaltãmânã ºi mi-o coboarã în locul ace-la umed, uºor lipicios, unde eraun pistil mic, violet. O vedeamatunci pentru prima oarã. Nicimãcar la orele de anatomie nu neerau prezentate organele genita-le. „Eºti norocos, puisor. Astãziesti primul ºi nu sunt deloc plic-tisitã. Îþi place? Spune? Vrei sã-þigâdile mami un pic cocoºelul?Da’ cocoºelul s-a trezit... Bravopuiºor! Bravo! E prima datã?”Mã întreabã ea privindu-mã înochi cu o blândeþe de înger. Daudin cap emoþionat ºi aprins la faþãca un rac. Se opreºte o clipã, deparcã ar fi fost nevoie sã cugete.„Atunci puiºorul meu îmi va daîntâi cocoºelul sã-l sãrut...” ªi înclipa urmãtoare îl cuprinde cugura ei fierbinte. „Sã nu teopreºti... Mergi pînã la capãt!...Orice s-ar întâmpla. Pânã la ca-pãt, îmi spune ea ºoptit.” ªi, în-tr-adevãr, capãtul fu atât deaproape, încât în câteva minutecocoºelul meu isprãvi de cântat.Dau sã plec. „Nu, puiºor, mai rã-mâi! Nu mi-ai ierta-o toatã viaþadacã ai pleca acum. Cocoºelul tãuse va ridica din nou, mai frumosºi mai puternic!” ªi îl sãrutã ia-rãºi cu ºi mai multã dragoste. Nu

durã mult ºi se fãcu, într-adevãr,ca mai înainte. „Vezi? Ce þi-amspus?” Îl luã apoi uºor ºi-l aºezãla locul acela umed, strãjuit de celedouã petale roz ºi de pistilul vio-let. Se împinse apoi spre mine pânãce simþi cum lunecã blând înãu-tru. ªi lumea aceasta, lumea lui Bu-lãu, îmi deveni, dintr-o datã, ceamai dragã dintre lumile posibile...

Ajunsesem s-o iubesc pe tan-ti Nela. În afarã de mama, nimeninu mã mai alintase aºa de bine.Imi puneam bani de-o parte sãp-tãmânal. Imi era uºor. Nu fumamºi nici nu beam alcool. Bulãu îmidevenise prieten. Nu-mi mai erafricã. La ºcoalã mã uitam de-acumfoarte degajat la colegii mei „ur-bani”. Urbani era un fel de a spu-ne. Pãrinþii lor veniserã la oraº deo generaþie ºi se speteau mun-cind pe ºantierele patriei. Nu maiaveam complexe faþã de niºte în-crezuþi copii de proletari, care seascundeau în veceurile fetelor sãse masturbeze. Într-o zi însã, via-þa mea eroticã a fost datã pestecap, ca ºi cum lumea începuse ºise sfârºise cu Tanti Nela. Tot cã-minul de bãieþi era în doliu. Amvãzut-o cu cãtuºe la mâini ºi numi-a venit sã cred. Bulãu, minorfiind ºi el, a fost mutat la altã ºcoa-lã. Bãnuiam cã fusese ceva ruºi-nos, dar nu ºtiam cã ceea ce fã-cea ea era chiar atât de grav. Cualte cuvinte, prostituþia, ºi maiales prostituþia cu minori, era as-pru pedepsitã. Cineva ciripise,poate pentru cã dorea s-o încale-ce pe Tanti Nela fãrã bani? Eraun „petagog” pe nume Rogun,pe care-l poreclisem Falconetti dedrag ce ne era ºi cu care vom maiavea prilejul sã ne întâlnim înpovestirile mele. Dupã ce o mul-sese de bani pe Tanti Nela, maibine de doi ani, o mai dãduse ºipe mâna miliþiei. Mã gândeamatunci la Nopþile Cabiriei al luiFelini care tocmai rulase la cine-ma. Pentru isprava lui a fost pro-movat „petagog” ºef. Apoi amaflat câte ceva ºi din viaþa Nelei.Soþul, electrician, murise electro-cutat la unul din atelierele scolii,iar directorul de atunci i-a anga-jat soþia, vaduvã fiind, la spãlã-torie. Avea trei copii sub zece ani.Probabil se gândise ºi ea sã trã-iascã de pe urma celor care-iomorâserã bãrbatul. De fapt po-vestea e mai lungã... Am plânstoatã ziua aceea sub sãlcii la De-barcader. Nu mai plânsesem aºade la moartea strãbunicii, cu pa-tru ani în urmã.

Scandalul fusese destul demare, pentru cã noul „petagog”ºef a propus directoarei noi in-stalate sã fim daþi afarã de la in-ternat. Doar avea listele cu clien-þii fideli ai lui tanti Nela. Au fostchemaþi pãrinþii sã ne urechezec-am îndrãznit sã intrãm între coap-sele Evei fãrã certificat de adult.Am fost pedepsiþi cu avertismentpentru un „sex contracost”. Ceruºinos! Eram un fel de ciumat,bãgat în aceeºi categorie cu Bu-lãu. Numai câteva profesoare îmiluau partea, acuzând „curva” deispitire. Ba una dintre ele m-a ºi

chemat într-o zi s-o ajut la curã-þenie. Toatã ziua a umblat mai multdezbrãcatã decât îmbrãcatã princasã, dar mie nici prin cap nu-mitrecea, dupã întâmplarea cu tantiNela. Dirigintele ne-a þinut înschimb o lecþie despre cum tre-buie privitã femeia ca mamã ºigospodinã, ca tovarãºã de viaþãîn construirea celei mai bune lumiposibile, societatea socialistãmultilateral dezvoltatã. Valorilenoastre: mama eroinã, familiamuncitoreascã ºi conducãtoruliubit... Sau vicevercea... Tot ceeace simþeam, însã, era cã acum co-coºelul rãmãsese fãrã dãdaca luiroz. Cum aveam sã-i mãrturiseceu lui toate acestea? El nu ºtianimic despre conducãtorul iubitºi puþin îi pãsa de femeile gospo-dine. Colegele mã ºicanau, dincând în când, curioase, însã defiecare datã le zâmbeam cu supe-rioritate. Nu mã mai puteau pã-cãli. Acum ºtiam ce ascund închiloþii lor cu atâta grijã... Cevace nici ele nu aveau habar încã...Mã bucuram, pe de altã parte, cãscãpasem de ºedinþa UTC. Un altcoleg, ceva mai mare, nu avuse-se acelaºi noroc, fusese exmatri-culat un an ºi forþat sã se che-leascã în cap pentru tentativa dea trece Dunãrea. Dirigintele i-apus pe toþi sã ia cuvântul ºi sã-iinfiereze actul trãdãtor de patrie.Un capitalist scãpãtat, ne spuneadirigul... Tatãl sãu avea o micãafacere cu lumânãri, care pe urmãa fost ºi confiscatã de partidulclasei muncitoare.

La vreo doi ani de la eveni-ment, când deja îmi mijise binemustaþa, se întâmplã sã vinã lanoi o tabãrã de varã de prin Mol-dova. Eram „încartiruiþi” pentrupracticã ºi cazaþi în acelaºi cãminpe cheltuiala ºcolii. Într-o searã,la discoteca utecistã, care þineavreo douã ore, pânã la lãsareaîntunericului, am cunoscut o fatã,cam plinuþã, e adevãrat, dar fru-muºicã ºi foarte calinã. Avea unpãr negru ºi lung ºi niºte þâþe maride toatã isprava. Atunci am sã-rutat pentru prima oarã o femeiepe buze. De fapt ea a început,dupã ce ne confesasem unul ce-luilalt despre pesimismul shopen-haurian al lui Eminescu ºi ne citi-sem propriile versuri. Cu o zi îna-inte de a pleca, cred cã era într-osâmbãtã, am hotãrît sã mergempe dealul din apropiere, spre pã-dure, într-o drumeþie. Toatã noap-tea nu visasem decât la sânii eimari, bronzaþi pe jumãtate ºi lafundul bombat, care avea printrealtele rolul de a fi rezervã de hra-nã pentru viitoarele progenituri,aºa ne spusese profesoara debiologie. Insã nu la hrana proge-niturilor visam eu acum... Nu-mitrecea prin cap altceva decât cãaveam sã-l pipãi din belºug...Când am ajuns la marginea pã-durii, ea a ales un loc mai ferit, laumbrã, ºi am început sã ne îm-brãþiºãm. Dupã o vreme, cânderam suficient de înfierbântaþi,dintr-o datã, fãrã înhibiþii, îºi ridi-cã uºor rochia ºi-mi cautã cumâna cocoºelul, cum îl botezasenaºa lui, Tanti Nela, Dumnezeus-o ierte. Se pare cã a murit în-tr-un accident. Apoi îl strecoarã

pur ºi simplu, pe lângã peteculde pânzã al chiloþeilor subþiri, slo-bozindu-l în paradisul petalelorroz. Ceva mai strâmt la început,paradisul n-a pãrut chiar aºa deprimitor. Dar nu era dupã el. Pemãsurã ce trupurile noastre seîncordau mai des, deveni maiamabil, ba chiar linguºitor. Si decâte ori îl trezea pe cocoºel cumânuþa ei de magician, paradisuldevenea din ce în ce mai bucu-ros sã-l primeascã în pãdurea ro-zalie. Se înserase ºi aproape cãuitasem sã ne întoarcem. Bleste-matul de cocoºel cântase de treiori ºi eram obosiþi ºi uzi leoarcã.Coborând dealul ca niºte poneisomnambuli, mi-a venit în minteun cântec dintr-un film, care ru-lase cu câþiva ani în urmã la cã-min: Adio draga Nela, Eu plecse face searã, Frumoasã e Con-stanþa, dar mai frumoasã viaþa...Da, tanti Nela devenise de acumistorie. M-am hrãnit cu noua meafantezie aproape doi ani. Nimicn-a tulburat-o, decât timpul...

- Povestiþi-ne de Ligia, ce s-aîntâmplat dupã aceea? ªi-a pãrã-sit soþul? Dumneavoastrã ce-aþifãcut? întreb eu nerãbdãtor. Înmomentul acela Ligia se apropiede mine ºi mã rugã în ºoaptã sãnu insist.

- Lãsaþi-l sã spunã ce vrea.Asta e de fapt terapia... Memoriaafectivã, ea ne insuflã dorinþa dea trãi ºi ne scapã de demoni, adã-ugã tânãra asistentã.

- O sã vã spun, desigur. Maiîntâi, sã nu uit, femeile mele aufost cam toate niste suferinde...Povestea târfelor mele triste...Nu? ªtii, am avut întotdeauna ointuiþie, nu ºtiu de unde-mi ve-nea. Nenorocirea era cã nu preaam urmat-o. Se spune cã nu-l cu-noºti pe om nici dacã stai o viaþãcu el. Dar ce înseamnã sã-l cu-noºti? Simþeam pur ºi simplu cãele îmi ascund întodeauna ceva.Si cu toate acestea, dorinþa se-xualã, care nu avea rãbdare sãanalizeze ºi sã facã bilanþuri, o luamereu înainte. Aºa se face cã tre-ceam prea repede peste lucrurileesenþiale pe care le intuiam, înmod paradoxal, chiar de la prime-le întâlniri. La aproape toate ve-deam fie o umbrã, o ºtrangulareundeva în interior, dublatã de operversiune venitã din confuziaerotismului lor, fie o viclenie pro-fitoare, care cunoºtea bine slãbi-ciunile sexuale ale bãrbatului ºile învârtea, cum s-ar spune, pedegete. La un moment dat, ajun-sesem sã cred cã nu existã relaþie„sãnãtoasã” decât cu... prostitua-tele. Ele vor banii ºi nu altceva,în schimbul jocului sexual pecare-l practicã ºi pe care un bãr-bat ºi-l doreºte. Celelalte, pentrucã nu au liniºte în interiorul lor, îþivor sufletul. Femeia, îmi spuneaBruno, pauvre Bruno, nu vreadecât trei lucruri de la un bãrbat:puterea, trupul ºi sufletul. Mãcardracul nu ºi-l doreºte decât peultimul... Spun pauvre Bruno,pentru cã nu e o întâmplare pes-te care sã pot trece asa de uºor.Aproape toþi prietenii mei au avutprobleme cu... femeile. Intrauîntr-un fel de dependenþã dincare ieºeau greu.

Tamara de Lempicka

ele

tristic

ă


nnnnn MIHAELA VELEA

Apãrutã inopinat la Ga-leria „Arta” din Craio-va în perioada 17- 30

iunie 2013, în locul unui alt pro-iect care „a uitat” sã se prezintela data anunþatã, expoziþia For-mã ºi texturã a artistului DanNica a fost o surprizã plãcutã.Panotarea unitarã, fãrã accentede monotonie, subiectele binesedimentate în memoria colecti-vã a privitorilor de artã ºi, nu înultimul rând, aspectul de ansam-blu bine cizelat, toate aceste aususþinut un demers care, este lim-pede, nu a fost încropit în ultimaclipã, ci stãtea în aºteptarea unuimoment oportun.

Absolvent al Academiei deArte Vizuale „Ion Andreescu” dinCluj-Napoca, promoþia 1999, DanNica a avut o evoluþie surprinzã-toare la saloanele artiºtilor craio-veni. Temperat, cu o structurã maidegrabã clasicã, tânãrul artistpropunea încã de la început osculpturã sobrã cu teme orienta-te preponderent în zona religioa-sã. Fãcând o revizuire între mo-mentul debutului ºi cel actual,Dan Nica a putut fi remarcat înmod deosebit în anii 2009 - 2010,când lucrãrile sale de picturã au

N IC a

venit parcã pe neaºteptate, cu unaer proaspãt ºi vioi, ce contrastaîn mod agreabil cu sobrietatea li-niei de pânã atunci. Apoi sensi-bilitatea artistului a virat din noudecis cãtre sculpturã, iar în anul2012 a fost recompensat cu Pre-miul pentru sculpturã al Filia-lei U.A.P Craiova.

Lucrãrile din recenta expozi-þie Formã ºi texturã ne reamin-tesc, o datã în plus, faptul cã sub-iectele de influenþã religioasãocupã un loc important în creaþialui Dan Nica. Binecuvîntare,Adam ºi Eva, Cãrturar, Înger,Pahar, Raiul, Psalm 92, Arcãetc., toate acestea ne trimit într-ozonã care, deºi îndelung bãtãto-ritã în istoria picturii, conþine aceasubstanþã care va oferi mereu noiperspective de cunoaºtere. Sesimte totuºi o schimbare în mo-dul de abordare a temei, fiind vi-zibil faptul cã artistul s-a orien-tat, în acest moment, cãtre o ma-nierã mai decorativã ºi mai rela-xatã. Astfel, sensul creaþiei salecapãtã o nuanþã mai accesibilã,mai puþin severã ºi parcã maiconfidenþialã. Chiar dacã pe alo-curi intervine cu citate: „Casei talese cuvine sfinþenie/ Doamne, în-tru lungime de zile” (Psalm 92),„tonul” cu care sunt prezentateepisoadele biblice este departede a fi unul grav sau moralizator.

Observãm cã artistul se foloseº-te chiar de o anume „recuzitã”aferentã picturii religioase:panourile de lemn, cromatica,

perspectiva, divizarea scenelorori accentele strãlucitoare. Însã,dacã punctul de interes plastic alunei icoane poate fi direcþionat

Orchestra Filarmonicii„Oltenia”, violonistulAlexander Balanescu

ºi dirijorul Constantin Grigore aufost aplaudaþi „la scenã deschi-sã” în cadrul Bucharest MusicFilm Festival, desfãºurat în am-bianþa unui loc special, „înzes-trat” cu tot ceea ce este necesar(scenã, sonorizare, lumini ºi con-diþii optime pentru spectatorietc.), situat în imediata vecinãta-te a Ateneului Român: Piaþa„George Enescu”.

Prezenþa în capitalã a muzicie-nilor craioveni a stârnit interesulbucureºtenilor (aproape 2000 despectatori), care „au suportat”cãldura verii pentru a se bucurade o minunatã searã oferitã deansamblul craiovean. Evoluândde o manierã profesionistã de unnivel excepþional, orchestra ºidirijorul ei au optat pentru unprogram alcãtuit îndeosebi dindansuri simfonice („Joc din Mun-tenia” din „Trei dansuri româ-neºti” de Theodor Rogalski, „Tre-pak” din „Spãrgãtorul de nuci”de P. I. Ceaikovski, „Dans ungarnr. 1” de J. Brahms, „Dans slavnr. 8” de A. Dvoøák), intermezzodin „La boda de Luis Alonso” deG. Giménez, „Hora staccato” deG. Dinicu - P. Vladigherov. Poe-mul simfonic „Vltava” („Molda-via”) al lui B. Smetana, în versiu-nea lui Constantin Grigore a su-nat „exasperant” de bine, muzica

avea cursivitate, naturaleþe, pu-ritate, fiind „dezbrãcatã” de oriceîncãrcare inutilã, luminatã în liniileei mari, ca ºi în amãnunte. Nicicelelalte lucrãri din program nuau ridicat probleme dirijorului ºiorchestrei, fiecare „bijuterie mu-zicalã” evidenþiind o lume sono-rã bine conturatã, þinând cont deobârºia folcloricã ºi de specificulfiecãrui dans, conferindu-le iden-titate. Dirijorul conduce ansam-blul cu certã determinare, comu-nitatea de simþire ºi simultaneita-te de execuþie a orchestrei s-a re-alizat fãrã gesturi mari, autorita-

re, dezinvoltura fiind omnipre-zentã.

Violonistul Alexander Bala-nescu a cântat cu evident aplombºi dexteritate tehnicã douã lucrãricvasiinedite: „Fratres” pentruvioarã, orchestrã de coarde ºipercuþie (o „mostrã” de muzicãminimalistã) ºi Suita de balet „Lo-renzaccio”, în orchestraþia luiAndy Keenan. Pentru AlexanderBalanescu, acest muzician de o„francheþe” rar întâlnitã ºi un vio-lonist de mâna întâi, cu tempera-ment ºi agilitate de virtuoz, par-curgerea paginilor celor douã lu-

crãri amintite s-a constituit într-oprobã de concentrare în cãuta-rea ºi relevarea unui stil cât maimelodios ºi direct. Interpretareaa avut sobrietate ºi discreþie, si-tuându-se pe linia „cãutãrilor” delãrgire a orizontului expresiv. Sui-ta de balet „Lorenzaccio” ni-l în-fãþiºeazã pe Alexander Balanes-cu în cea de-a doua ipostazã aîndeletnicirilor sale muzicale: ceade compozitor. Stilistica minima-listã a discursului muzical reflec-tã o înclinaþie naturalã spre mu-zici simpliste în aparenþã, dar deun conþinut bogat ca expresie.

Parcusul muzical „curge” pe unfãgaº „normal”, este bogat-repe-titiv, nu alunecã spre sentimen-talism. Micile suspensii, anumite„respiraþii” neaºteptate, ca ºi ab-rupte ruperi de linii, fac „deliciul”ºi conferã viaþã discursului so-nor. Mãiestria marilor artiºti e fru-moasã prin multilateralitatea fa-þetelor ei, care se cuvin toate cu-noscute. Pe Alexander Balanes-cu, prietenos în artã ºi în atitudi-nea de pe podium, l-a aplaudatun public numeros, iar succesula fost total.

nnnnn Geo Fabian

cãtre ornamentele aurite, aici aces-ta se acumuleazã în protuberan-þele detaliilor de alamã gravatã.Ca într-o scenã de teatru de pã-puºi, acestea se rostogolesc de-a lungul ºi de-a latul imaginii însinuoase profiluri arhitectoniceori vrejuri unduitoare. Privitã înansamblul ei, compoziþia astfelcreatã scapã de rigiditatea spe-cificã genului religios, devenindun soi de obiect cu virtuþi deco-rative.

Un segment bine conturat alexpoziþiei este dat de obiectelesculpturale. Carte, Chei, Sâm-bure, Texturã sunt variante încare regãsim configurat acelaºiset minimal de motive: cheia ºiliterele, culese ca la zeþãrie, ce facsã formeze cuvinte greu sau chiarimposibil de descifrat. Acesteamigreazã dinspre sculpturã sprereliefurile gravate (sau invers), caîntr-un joc în care literele se încã-pãþâneazã sã fie disciplinate, iarcheile aºteaptã sã îºi îndeplineas-cã menirea, fiind poziþionate ade-sea în posturi care sugereazãgestul, decizia ºi importanþa ale-gerii corecte

Expoziþia Formã ºi texturã rã-mâne una echilibratã din punctde vedere compoziþional, dar ºial prezentãrii de ansamblu, reu-ºind sã se configureze fericit înspaþiul Galeriei „Arta”. Poate cãprin aceastã direcþie artistul seorienteazã conºtient cãtre cercul,destul de puþin conturat, al ama-torilor de artã de la noi, ºi poatecã aceastã nouã abordare va fipentru Dan Nica o cheie potrivi-tã pentru sufletul lor sensibil.

Filarmonica din Craiova în Piaþa„George Enescu” din Capitalã

















rte


Filarmonica „Oltenia” ºiTeatrul Liric „Elena Teo-dorini” au încheiat

aproape în acelaºi timp sezonulmuzical 2012/2013. L-au încheiatde bunã seamã cu rezultate cemeritã a fi relevate, pentru cãambele colective au „turat motoa-rele” la maxim, propunând publi-cului meloman producþii artisticeinteresante ca nivel interpretativ.Sã subliniem din capul loculuifaptul cã în fruntea celor douãinstituþii s-au aflat, pe tot parcur-sul stagiunii, manageri recent in-stalaþi în funcþii: Vlad Drãgules-cu – la Filarmonicã ºi AntoniuZamfir – la Teatrul Liric. Ca urma-re, în cadrul activitãþii ambelorinstituþii s-a resimþit un suflu nou,o altfel de strategie în ceea cepriveºte politica repertorialã ºicalitatea demersului interpretativ.

Stagiunea 2012/2013 a Teatru-lui Liric a debutat cu o premierãde rãsunet: „Bãrbierul din Sevil-la” de G. Rossini, spectacol careîntr-o ulterioarã reluare ne-a pri-lejuit întâlnirea cu un tenor „decoloraturã” senzaþional, de nivelmondial, Bogdan Mihai. Urmã-toarea premierã a constat din ba-letul „Zâna pãpuºilor” de JosefBayer, cu Eva ªtefãnescu în rolultitular (regia ºi coregrafia - Fran-cisc Valkay). A treia premierã areprezentat-o „Bunã seara, dom-nule Wilde!”, în regia Alinei Rece,o comedie muzicalã plinã de sa-voare ºi antren (muzica poartãsemnãtura lui Alexandru Iosub,dirijorul spectacolului). „Reve-lion la Operã” s-a constituit într-o nouã ºi binemeritatã iniþiativãa Teatrului Liric; sã recunoaºtemdeschis, pe 31 decembrie, în Cra-iova, de mult timp nu s-a întâm-plat nimic. Ca atare, „îndrãznea-la” Teatrului meritã a fi sublinia-tã. Imensul ºi primitorul foaier alTeatrului Naþional poate fi în vii-tor un loc excepþional pentru ast-fel de manifestãri!

Din spectacolele mai vechi,nejucate în ultimii 8 - 10 ani, aucunoscut o „repunere” scenicãîn aceastã stagiune musicalulpentru copii „Cenuºãreasa” (mu-zica Dumitru Capoianu, libretulIon Lucian ºi Virgil Pucea), cu Evaªtefãnescu în rolul titular ºi ope-reta „Contesa Maritza” de E.Kálmán (regia Migry Avram Ni-colau), în rolul titular evoluândsuccesiv supranele Catarina Co-resi Lal (Austria) ºi Renata Vari(Braºov).

Vizionând mai multe spectaco-le ale stagiunii, am constatat unlucru foarte important pentrumanagementul unei instituþii mu-zicale, ºi anume: atenþia pe care oacordã pregãtirii spectacolelor ºiþinutei artistice a fiecãrei repre-zentaþii în parte. În acest sens,un rol îl au, dupã cum se ºtie, di-rijorii, adicã aceia care asigurã„integritatea” generalã a muzicii.Alãturi de Alexandru Iosub (diri-jor permanent al Teatrului) aufost invitaþi la pupitrul orchestrei(implicit al corului ºi soliºtilor)nume recunoscute ale genului:David Crescenzi (Italia), CristianSandu ºi Adrian Morar (ambii dela Opera Naþionalã Românã dinCluj-Napoca), Gheorghe Stanciu(de la Teatrul Naþional de Operãºi Balet „Oleg Danovski” dinConstanþa), Giovanni Froio (Ita-lia). Din repertoriul permanent alTeatrului, publicul tot mai nume-ros ºi fidel al instituþiei a avutocazia sã vadã ºi sã asculte spec-

tacole de-acum intrate „în isto-rie”, cum ar fi: operele „Don Pas-quale” (cu inegalabilul bas SorinDrãniceanu în rolul titular), „Ma-dama Butterfly” (cu soprana Car-men Gurban în rolul Cio-Cio-San),„Boema”, „La Traviata” (cu so-prana Diana Þugui în rolul Vio-lettei, tenorul Teodor Ilincãi - înAlfredo ºi baritonul ªtefan Ignat- în Germont), „Turandot” (mar-când revenirea pe scena craio-veanã a doi foºti soliºti ai Liricu-lui craiovean: soprana Ala Chep-tini ºi tenorul Virgil Profeanu). Deun succes „imperturbabil” în rân-dul copiilor se bucurã în conti-nuare „Cocoºelul neascultãtor”,spectacol de-o vârstã cu Teatrul!La rândul sãu, „El Amor” conti-nuã sã fascineze publicul, în spe-cial pe cel tânãr - iubitor al dan-sului modern ºi al muzicii aºa-ziseuºoare (termen impropriu).

Stagiunea liricã craioveanã s-aîncheiat cu monumentala operã„Aida” de G. Verdi, într-o versiu-ne interpretativã de zile mari, prin-tre invitaþi numãrându-se soliºtidin Serbia (soprana Dragana Ra-dakoviæ în rolul titular), Turcia(tenorul Efe Kiºlali, în Radames),Italia (mezzosoprana AlessandraPalomba, în Amneris), la pupitruldirijoral aflându-se FrancescoOmmassini. De amintit sunt ºi alþisoliºti care au evoluat cu succespe scena craioveanã; dintre invi-taþi: soprana Sorina Munteanu,tenorii Hector Lopez, Florin Orme-niºan, Florin Butnaru, mezzoso-prana Diana Ardelean; dintre so-liºtii Teatrului: soprana DianaÞugui, basul Sorin Drãniceanu,baritonul Ioan Cherata... Stagiu-nea estivalã a Teatrului va fi axatãpe spectacole de balet în centruloraºului (începând cu 1 septem-brie, sâmbãtã seara, în Piaþa „Mi-hai Viteazul”).

În concluzie, putem afirma cãTeatrul Liric „Elena Teodorini” sesitueazã pe un drum ascendent,atât în ceea ce priveºte specta-colul de operã, determinant caaspiraþie repertorialã, cât ºi în di-versificarea manifestãrilor salemuzicale.

Filarmonica „Oltenia”, aflatã încel de-al 65-lea an de existenþã, a

conceput stagiunea 2012/2013 încadrul unui „tipar” concertistictradiþional: concert simfonic sauvocal-simfonic sãptãmânal (vi-neri seara), recitaluri ºi concertede muzicã de camerã (5-6 pe tri-mestru, miercuri seara), concertecorale.

Se ºtie cã fiecare stagiune defilarmonicã are anumite particu-laritãþi ce þin de configuraþia an-samblurilor (numãrul instrumen-tiºtilor din orchestrã, numãrul ar-tiºtilor lirici din cor; potenþialulartistic al fiecãrui interpret dinansamblu ºi, ca rezultantã, „for-þa” celor douã colective). Or-chestra craioveanã este socotitãun ansamblu redutabil, care poa-te aborda partituri dintre cele maipretenþioase ca nivel tehnic ºiinterpretativ. Dar este totuºi oorchestrã puþin „capricioasã”, însensul cã preferã la pupitrul eidirijori care au capacitatea de a o„stârni”, de a o motiva artistic.Cunoscând acest lucru, condu-cerea Filarmonicii a cãutat sã in-vite la Craiova dirijori exigenþi,dispuºi sã performeze în frunteaansamblului: Camil Marinescu,Gheorghe Costin, Ovidiu Bãlan,Walter Hilgers, Cristian Oroºanu,Mihail Agafiþa, Tiberiu Soare,Radu Postãvaru, a cãror presta-þie a permis abordarea unor lu-crãri de amplitudine sonorã ºiconsistenþã muzicalã: „Francesada Rimini”, „Simfoniile a IV-a ºi aV-a” de P. I. Ceaikovski, „Concer-tul pentru violã” de A. Schnittke(solist Dejan Mladjenoviæ), „Sim-fonia a IX-a” de D. ªostakovici,„Pasãrea de foc” de I. Stravinskietc. Soliºtii concertelor simfoni-ce reprezintã, în concepþia publi-cului larg, un real punct de atrac-þie. Dacã dirijorul asigurã calita-tea demersului interpretativ, so-listul are menirea de a impresio-na publicul prin virtuozitate ºispectaculozitate; deºi spectaco-lul muzical este apanajul tuturorartiºtilor de scenã, toþi împreunãcreeazã spectacolul simfonic.

Iatã de ce pledoaria noastrãpentru spectacol vizeazã ºi con-certul simfonic, de aici nevoia dea-l propulsa prin atitudine, mimi-cã, gest ºi determinare în „vi-

zual”, în sensul celui mai frumosºi autentic spectacol muzical.Repertorial, muzica româneascãa figurat mai des în concerteleFilarmonicii decât în stagiunileprecedente. Amintim doar câte-va titluri: „Rapsodiile enesciene”,„Triptic psaltic” de V. Munteanu,„Concertul pentru vioarã” de W.G. Berger, „Triptic simfonic” deA. Pop, „Ierusalim” de L. Alexan-dra, Tablouri simfonice „Mihai Vi-teazul” de T. Olah, „Trei dansuri”de Th. Rogalski, „Hora staccato”de G. Dinicu - P. Vladigherov,„Balada pentru vioarã” de C. Po-rumbescu, „Dans þãrãnesc” deC. Dimitrescu, „Balada pentruvioarã” de G. Enescu. Au evo-luat la pupitrul solistic pianiºtiiKasparas Uinskas, Dana Borºan,Sandu Sandrin, Manuela ºi Dra-goº Mihãilescu, Daniel Goiþi,Csíky Boldizsár, violoniºtii IlianGârneþ, Maria Solozobova, Ioa-na Cristina Goicea, Mircea Cãlin,Cãtãlina Costin, violonceliºtiiAnton Niculescu, ªtefan Cazacu,contrabasistul Florin Lupulescu,cornistul Petrea Gâscã, harpistulIon Ivan-Roncea. Recitaluri aususþinut violonistul George Lef-teroglu (la pian Corina Stãnescu),chitaristul Alexandru Munteanu,pianiºtii Kasparas Uinskas, Mã-dãlina Paºol, Nicolae Dumitru,Duo Adriana Maier - Ozana Kal-muski-Zarea, violonista Valenti-na Svyatlovskaya-Prunaru (lapian, Mihai Ungureanu); forma-þii camerale: Cvartetul „Conso-nanþe” Bacãu, Cvartetul „Ad li-bitum” Iaºi, Trio „Syrinx” Bacãu.Din rândul artiºtilor instrumen-tiºti ai orchestrei au susþinut par-tituri solistice violoniºtii GabrielNiþã, Octavian Gorun, GeorgeLefteroglu, Geo Fabian, violon-celistul Elvis Ciuculescu, flautis-tul Ciprian Ion, clarinetistul Bog-dan Uþã.

În aceastã stagiune, Liviu Pru-naru, binecunoscutul violonistde talie internaþionalã, a devenitsolist al Filarmonicii, iar tânãrul

Constantin Grigore - dirijor per-manent, astfel cã Filarmonica cra-ioveanã „dispune” la ora actualãde doi dirijori permanenþi, Alexan-dru Iosub (de 25 de ani la pupi-trul orchestrei) ºi Constantin Gri-gore. Li se alãturã pianistul Mi-hai Ungureanu ºi violonistul Li-viu Prunaru, ca soliºti concertiºti.

Marea Sãrbãtoare a Filarmo-nicii a constituit-o ºi în aceastãstagiune Festivalul „CraiovaMuzicalã”, ajuns la ediþia a 39-a,cu artiºti invitaþi din Serbia, Un-garia, Spania, Lituania, Republi-ca Moldova ºi din þarã (Bucureºti,Cluj-Napoca, Bacãu, Timiºoara).Printre manifestãrile „rezonatoa-re” amintim sãrbãtoarea Filarmo-nicii „Oltenia” la 66 de ani împli-niþi în aprilie 2013 (Zilele Muzica-le Aniversare), participarea Filar-monicii la Zilele „Mihai Viteazul”ºi Zilele Municipiului Craiova,Concertul de Colinde, Concertulde Anul Nou, Ziua Culturii Naþi-onale (15 ianuarie), precum ºiamplele iniþiative manageriale aledirectorului Vlad Drãgulescu:Ateliere de creaþie cu instrumen-te muzicale neconvenþionale,Ziua porþilor deschise, Sã(re)descoperim Filarmonica încheia FAmilia (concurs cu pre-mii), Turneu în oraº – 4 anotim-puri de Vivaldi, 4 concerte în 4cartiere craiovene (Orchestra decamerã a Filarmonicii; solist vio-lonistul Gabriel Croitoru, dirijorRadu Popa), Filarmonica „Olte-nia” (RE)descoperã oraºul (mini-recitaluri în diferite „colþuri” aleCraiovei).

Iatã, aºadar, o retrospectivãpanoramicã a ceea ce a realizatFilarmonica „Oltenia” în recentîncheiata stagiune. Luna septem-brie 2013 se anunþã plinã: va de-buta cu un concert extraordinarsusþinut în cadrul FestivaluluiInternaþional „George Enescu”. Îivor urma un recital de vioarã, unconcert dedicat deschiderii nou-lui an ºcolar ºi alte manifestãri.

nnnnn Gheorghe Fabian

final de stagiune muzicalã craioveanã

Bãrbierul din Sevilla

Bunã seara, domnule Wilde!

Turneu în oraº - Cart. Craioviþa Nouã, dirijor Radu Popa,solist Gabriel Croitoru

Liviu Prunaru ºi Mihai Ungureanu, dirijor Sabin Pautza

rte


Daniela Figueira: ProfesoreSérgio Lima, ne puteþi face unscurt rezumat al carierei dum-neavoastrã?

Sérgio Lima: În regulã, întâiaoarã când am þinut o prelegere afost în 1959, la cursul pentru di-rectori de cluburi de cinema, or-ganizat de cãtre Cinemateca bra-zilianã, unde eu lucram deja încãdin 1957. Apoi am fost asistentullui Paulo Emílio Sales Gomes, laprimul curs de cinematografie lafacultatea de filosofie ºi litere dincadrul USP; mai târziu dupã ab-solvire am fost asistentul profe-sorului Antônio Cândido: un per-sonaj de roman ºi de cinema. Înperioada dintre 1961 ºi 1968, m-am ocupat de departamentul decinematografie, radio ºi televiziu-ne al DPZ, o agenþie recent în-fiinþatã. În acei ani ºi în cei ce auurmat am þinut prelegeri desprecinema ºi publicitate. Apoi amrevenit la þinutul cursurilor la fa-cultatea Sfânta Marcelina în anul1986, cursuri ce priveau materiiprecum istoria artelor ºi procesulde creaþie. În ’89 am primit de laMEC titlul de „Notório Saber”;10 ani mai târziu, titlul de doctorîn litere, cu teza „Modernismul înBrazilia”. Iar în ’99 am început sãþin cursuri la Universitatea dinGuarulhos ºi la UNIFIEO.

D. F.: În domeniul câtor ºi cã-ror cursuri aþi fost pregãtit dinpunct de vedere profesional?

S. L.: Eu am absolvit cursuridin afara Braziliei, care nu suntrecunoscute în aceastã þarã. Estevorba despre cursuri de cerceta-re iconograficã ºi istorie a cine-matografiei la Cinemateca Fran-cezã ºi la Biblioteca Naþionalã dinParis, care existau în perioada încare în Brazilia au fost înfiinþateºcolile de cinematografie, la fine-le anilor ’60, când eu eram dejaun profesionist în acest domeniu.

D. F.: Povestiþi-ne despre aceaperioadã când aþi predat la UNI-FIEO.

S. L.: Iniþial, am predat aici Is-toria Artei ºi Procesul de Creaþieîn domeniul Publicitãþii ºi al Pro-pagandei ºi Designului. Apoi amrãmas responsabil doar de par-tea de Publicitate, ce cuprindeamateriile Teoria Creaþiei, DesignPublicitar ºi participare la orga-nizarea TCC-urilor.

D. F.: De unde vã vine inspi-raþia pentru cursurile dumnea-voastrã dinamice?

S. L.: Acea inspiraþie îºi areoriginea în metodele folosite laºcoala de creaþie din cadrul Uni-versitãþii din Buffalo, din SUA,unde am studiat; ºi în workshop-urile de la DPZ.

D. F.: În opinia dumneavoas-trã, de ce credeþi cã meritã sãþineþi prelegeri?

S. L.: Pentru mine sunt impor-tante rãspunsurile pe care stu-denþii le dau, brusc, provocãrilorpuse de mine. În final, aceste rãs-punsuri sunt întotdeauna reve-latoare.

D. F.: Aþi luat parte la vreomanifestare artisticã?

S. L.: Eu iau parte la miºcareasuprarealistã încã din 1956.

Sérgio Lima: „...încerc sã þin cursurile ca peun soi de trãiri ºi experienþe individuale sauîn grup, niciodatã însã ca formule teoretice”

D. F.: ªi în ceea ce priveºteviaþa celorlalþi oameni? Cumcredeþi cã vãd ei suprarealismulcare le-a fost instituit?

S. L.: Oamenii obiºnuiþi deþinpuþine informaþii în aceastã pri-vinþã, iar ceea ce ne înconjoarã,la momentul actual, nu este pro-pice acelui tip de revelaþie.

D. F.: ªi despre importanþasuprarealismului pentru artadin Brazilia ce îmi puteþi spu-ne?

S. L.: Însemnãtatea lui derivãdin douã fundamente ale gândi-rii moderne.

D. F.: Care sunt originile ar-telor ce influenþeazã culturabrazilianã?

S. L.: Termenul de artã „brazi-lianã” nu existã pentru mine.Existã artã. Nu existã în cadrulunei clasificãri naþionaliste, însãexistã, ca expresie a culturii fiin-þei umane, fãrã a fi restrânsã laþara unde acea fiinþã umanã lo-cuieºte.

D. F.: Dacã nu aþi fi o persoa-nã ce are legãturã cu artele, înce alt domeniu v-ar plãcea sãactivaþi?

S. L.: Aº fi în strânsã legãturãcu magia.

D. F.: Ce pãrere aveþi desprecreativitatea folositã în campa-niile publicitare vehiculate lamomentul actual?

S. L.: Creativitatea se aflã îndecãdere de peste un deceniu,deoarece consumerismul ºi utili-zarea expresã a vânzãrii en détáildeþin supremaþia. Inclusiv fiind-cã în ziua de astãzi nu este nevo-ie ca propaganda sã dea dovadã,într-adevãr, de creativitate. Ci decalitate.

D. F.: Numiþi un slogan dintr-o reclamã ce e remarcabil dinpunct de vedere al creativitãþii.

S. L.: Era lansarea revistei„Penthouse” în SUA. E o campa-nie a unei pagini întregi de jur-nal, vehiculatã în cotidiene impor-tante precum New York Timessau Washington Post. Suna înfelul urmãtor: un iepure adevã-rat, ca þintã a unei priviri printr-opuºcã cu lunetã, cu subtitlul: „Se-zonul de vânãtoare este deschis”Iatã!

D. F.: Existã vreun slogan pecare îl consideraþi ca fiind celmai prost pe care l-aþi vãzutpânã acum?

S. L.: Toate cele de la reclame-le la berea brazilianã.

D. F.: Care credeþi cã este þaracare are cea mai creativã publi-citate din lume?

S. L.: Publicitatea nu se apre-ciazã în funcþie de þãri. Sunt agen-þii care opereazã în mai mult de osingurã þarã.

Tam

ara

de

Lem

pic

ka -

Sle

epin

g B

lon

d

D. F.: Existã vreun profesio-nist în domeniul creaþiei pe careîl admiraþi? Ne puteþi spune unnume?

S. L.: Mai multe chiar. Cei careau fondat PUSH PIN STUDIO;în cele din urmã, ei sunt cei careau schimbat concepþia desprepublicitate în anii ’60; am o oare-care afinitate pentru ei, pentru cãam început sã activãm în aceeaºiperioadã.

D. F.: Spuneþi-ne opinia dum-neavoastrã cu privire la elemen-tele care fac ca arta ºi publici-tatea sã fie asemãnãtoare ºi di-ferite.

S. L.: Consider cã sunt lumi ºimedii complet diferite; publicita-tea este un mijloc de a vinde, iararta de a te exprima.

D. F.: Aþi fost ales pentru acestinterviu datoritã recomandãri-lor studenþilor dumneavoastrã.Ce pãrere aveþi despre aceastãalegere?

S. L.: Poate pentru felul în careîmi structurez materiile pe care vile predau. Fiindcã încerc sã þincursurile ca pe un soi de trãiri ºiexperienþe individuale sau îngrup, niciodatã însã ca formuleteoretice.

D. F.: Care este opinia dum-neavoastrã referitor la studen-þii de la publicitate din cadrulUNIFIEO?

S. L.: Eu vã apreciez tare mult,deoarece alãturi de voi învãþ mul-te lucruri. ªi, din când în când, deasemenea, am parte de surprizecare sunt, în general, plãcute.

D. F.: Care sunt hobby-uriledumneavoastrã? Sau ce faceþiatunci când nu predaþi?

S. L.: Nu am hobby-uri. Lu-crez ºi produc mult. Atunci cândnu predau, citesc, scriu, filmez,mã familiarizez cu o serie de lu-cruri. Vin la cursuri ascultând ra-dio, întrucât consider cã e un lu-cru esenþial în ordinea mea de zicu zi, cãci este un mediu fierbin-te, spre deosebire de televiziuneºi internet, care sunt medii reci,ce nu intrã în contact cu tine.

D. F.: Sérgio Lima X (despre)Sérgio Lima. Cum vã definiþi?

S. L.: Ca un cercetãtor al lu-crurilor frumoase.

Traduceredin limba portughezã

de Roxana Ilie


Sala întâlniriisala rãspântiilor parfumurilor perverseprecum mâinile tale împletite prãpãdindu-se de iubiresala unde privirile noastre s-au gãsit pentru veºnicieºi un salon aflat în semiobscuritatea amurguluiunde sunt aºezate opt femeipe ºoldurile lor splendidesprijinindu-se pe picioarele lor îndoiteîn mii de feluri precum rotocoalele din ceaiînfãºurate în satinuri ºi mãtãsuri ºi nailoane plumburiicatifele fese echidistantedomolitepartea superioarã a trupurilor lor, piepturile lorbraþele lor, capetele lor, spinãrile lorcomplet ascunse priviriica ºi cum o negurã strãvezie le-ar dizolvade la plafonul plin de candelabrese zãresc doar curbele dubleºi veºmintele lor largi desfãcute în talielepãdate din cauza viscolului aprigºi îngheþate de spectrul fotografical unei mâini albeîntinsã ºi lungãchircitã sub forma unei amuleteacoperitã de medalioane de argint ale religiei quimbandaspânzurate de perete

hârtia de sânge de bou lipsit de luminãcare te învãluiee dovada cãraza e aproape un fiorpe pielea albã ºi catifelatãºi cã lecturaar fi precum spinarea arcuitãa copilei scãldatã de mareprizonierã a faldurilor costumului de baie bej gãlbui care o despicãºi care se prelinge precum apele în valuri sãrutându-se în genunchial cãrei cap e o carte stacojiedeschisã la amiazã

Totemul sufletului tãuMarele urs furnicar precum delta venelor tale în imaginaþia meaîºi leagãnã alene capul sãu prelung de fiarã cafenie ºi neagrãºi limba sa lungã albastru marinse înscrie printre arabescuri deliranteale cãrþii ceasurilor de minunatã torturãchipurilor iubitei melepierdutã pentru veºnicie în propria-þi rotunjimeîn firida sfântã a clitorisului tãudesfãcut în timpul extazuluia frunþii tale împodobitã cu paiete de pe costumul meuºi cu sânii tãi dezgoliþica douã râuri de lapte ºi sângecare pun stãpânire pe tine cu parfumulunui picior de seducãtoareuns cu uleiuri pânã la coapsa lucioasã ºi albãfãrã seamãnîn picioarecu drag singura de pe rugul nopþii trupurilor absenteunde animalul magic ºi senzual traseazãîn aerul parfumat prin pãrul sãu rãvãºitun râset sumbru

*Pasãre a paradisului ce viseazã la infernul austral cocoº de muntepribeag în amintirea femeii care se întoarce acum rãvãºit pânã în lãuntrul sãu dincauza iubiriiºi modeleazã legenda memorabilã a chihlimbaruluiiar ea este în întregime un buchet de petale de iasomieîncântãtoare precum nemãrginirea blândeþiihimenul voluptãþiicare îþi þuguiazã buzele ºi licãreºte în ochii verzui

flatatã de parfumul înecãcios al magnoliilor din acea melodie deschisãpãtimaºã în tulpini arcuite ºi dulci în paloarea sãlbaticã a iasomiilor ºi a cameliilorscena în tablouri vii a gesturilor nepãsãtoare harem de sexe nedesluºiteinefabilã precum un evantai de vãpãi fierbinþicare îþi poartã frumuseþea convulsivã în acelaºi loc unde se aflã exuberanþaîntredeschizându-se alene precum o ofrandã îmbelºugatã fastuoasã în paharori arcuirea coapsei tale imaginile carnale ale desfrâului nenumãratele vârfuridespicate senzualepãrul de la axile pielea netedã ºi caldã a regiunii inghinale clina coastelor care te expunsau te relevã la lumina fascinaþieicomplet aplecatã de sâni suspendaþiacoperindu-te într-o admiraþie totalã a coapselor talelinia finã a taliei învãluitã în splendoareºi larga strâmtoare care separã în douã lumi fesele albe ºi planturoasehimerã imposibilã care te dezbinã de la jumãtate

Nãscut în oraºul Pirassununga, Sérgio Lima este poet, eseist ºi artist plas-tic. La invitaþia lui André Breton, el a fãcut parte din Grupul Suprarealistdin Paris rãmânând în capitala Franþei între anii 1961-1962. Este fondato-

rul Grupãrii Suprarealiste din São Paulo, a cãrei primã apariþie a avut loc în perioada1965-1969, iar cea de-a doua între 1991-1999. Din 2005, Sérgio Lima începe sã seîntâlneascã lunar cu membrii grupãrii dizolvate Collage, precum ºi cu activiºti inde-pendenþi ai suprarealismului, formând Gruparea Suprarealistã din São Paulo, în ceade-a treia sa etapã de evoluþie.

A fost editor al revistei suprarealiste „Phala”, în 1967 ºi a celei numitã Himerã întreacãt, publicaþie a Grupãrii Suprarealiste actuale din São Paulo. Sérgio Lima au-torul volumelor: Privire sãlbaticã: Cinematografia Suprarealiºtilor. 1. ed. SãoPaulo: editura Algol, 2008, Cartomanta, Volum de poezii. Madrid/ Spania: editorialFrumoasa vânzãtoare de cristaluri, 2005, Pete ºi scriituri automatice tema expo-ziþiei lui Wallinho Simonsen. São Paulo: Centrul de Arte Irineu Ângulo, 2000, Joculalãturãrii lucrurilor ºi a artei spontaneitãþii – editatã de cãtre laboratorul decercetare a imaginarului al Institutului de psihologie din cadrul Universitãþii din SãoPaulo (IP – USP). São Paulo: Revista „Imaginar”, 2000, Gura umbrei ce te facealbã – poem din 1991/ 1992 publicat în numãrul special al revistei „Uniunea Liberã”.Coordonat de cãtre Claudio Rodríguez Fer ºi Carmen Blanco/ Ediþiile Castro Lugo.Galicia – Spania: revista Uniunea Liberã – coordonatã de cãtre Claudio RodríguezFer ºi Carmen Blanco/ ediþiile Castro Lugo, 1999, Aventura suprarealistã, volumul1. Campinas – São Paulo: UNICAMP/ UNESP/ VOZES, 1995, Regele aluviunilor(Cântec ca o litanie suavã) cu prezentãri semnate de Floriano Martins ºi MárioCesariny. Lisabona: Ediþii Culturale din Subteran, 1992, Iubire sublimã tradusã deLe Noyau de la Comète – Anthologie de L’Amour Sublime a lui Benjamin Péret,împreunã cu Pierre Clemens. São Paulo: Editura Brasiliense S. A, 1985, Mareaimoralitate Poezie ºi poeme erotice 1955/ 1984. São Paulo: ediþia autorului ºi acolaboratorilor, 1985, colaj pe o nouã suprafaþã: texte despre reutilizarea reziduurilor(broºurilor) din registrul fotografic. Massao Ohno: Parma: Raul di Pace, 1984, Opetrecere (în somn). São Paulo: editura Quíron, 1976, Trupul e important. SãoPaulo: Librãria Editurã Ltda – EDART, 1976, Je Ne Mange Pas de Ce Pain – Lá (Eunu mãnânc din acea pâine) – monografia lui Benjamin Péret în Brazilia, cu iconogra-fie ºi documente inedite. 1. ed. São Paulo: A Phala, 1967, Amore. São Paulo:Editura Massao Ohno, 1963.

Eu suntsâni de zahãr, sâni de saresâni de cacaoreþele sordide ºi vãluri sfâºiateºuviþe rupte sudoare fumcare se îmbinã formânddegetele negre ale votului trecutMacaode bambus delirurile

La vénus en lainemarea þesãtoare de iþede lânã a asfinþituluide lânã a trupurilordin lâna marginilordin lâna adusã de vânturi ºi de vãzduhuridin lâna oilor rãtãcitedin lâna florilor înflorite de bumbacdin lâna regiunii pubiene ºi a axilelordin lâna munþilor ºi a cerurilordin lânã þesutã ºi moalepe picioarele tale rotundecare se unescîntr-o lânã mai întunecatã ºi þesutã cu mânamarea þesãtoare de lânãcare îþi þese privirea de miere

nnnnn SÉRGIO LIMA

5 poeme

Tamara de Lempicka - Les Amies(detaliu)

Prezentare ºi traduceredin limba spaniolã

de Roxana Ilie


„Daþi-mi voie sã încep prin avã citi,” spuse tânãra îmbrãcatãîn negru, cu trupul zvelt într-oposturã încordatã pe margineafotoliului cu tapiþerie decoloratãdin stofã cadrilatã asprã ºi braþe-le late din stejar cãrãmiziu lãcuit,pe care Hope îl zãrise întâia oarãîn camera luminoasã din German-town, în care bunicul ei ºedea ºicitea ziarul, cu capul înclinat pespate ca sã beneficieze de avan-tajul lentilelor sale bifocale groa-se, în urmã, da, cu mai bine deºaptezeci de ani, „o declaraþie de-a dumneavoastrã ce apare în ca-talogul ultimei expoziþii, din 1996.”

În copilãrie, Hope obiºnuia sãse aºeze în acel fotoliu pentru aîncerca sã vadã cum era sã fieadult, odihnindu-ºi coatele miciºi rotunjoare pe braþele late, rãs-firându-ºi degetele dolofane pecapãtul diblului fixat în braþuluºor curbat, un fel de monedã dinlemn cu o dungã discretã, capã-tul penei de lemn care strângeadiblul. Braþele fotoliului erau preadepãrtate unul de celãlalt ca sã-ipermitã sã-ºi sprijine mai mult deun cot ºi o palmã deodatã. Câþiani sã fi avut? Cinci sau ºase.Chiar ºi nou, prin anii ‘20 sau maidevreme, fotoliul ar fi fost unobiect comun ºi demodat, un soide mobilier de varã dogorit desoare în camera cu multe feres-tre, cu filodendronul din glastrãºi cu taburetul asimetric, a cãruifaþã era segmentatã asemeneaunei plãcinte în felii triunghiula-re lungi din piele de diferite cu-lori. În anii ’50, când moartea bu-nicii destrãmase într-un final casadin Germantown, Hope râvnisesã aibã vechiul fotoliu ºi, fiindcã,amuzat de idee, fratele ei nu seîmpotrivise, îl adusese în LongIsland, instalându-l la etaj în aºa-zisul ei atelier, unde încerca uneorisã citeascã la lumina ferestrei din-spre nord, cu vuietul vântuluipurtat dinspre Block IslandSound prelingându-se înãuntruprin tocãria ferestrei în timp ceZack punea discuri de jazz – Arm-strong, Benny Goodman, un Bei-derbecke zgâriat – care rãsunauprea tare la parter; ºi apoi în apar-

nnnnn JOHN UPDIKE

cautã-mi chipul

John Updike (1932-2009), scriitor american cunoscut ºi apre-ciat pentru modul în care reflectã societatea contempora-nã, combinã stilul realist cu cel modern în romane cu tema-

ticã de interes pentru toate categoriile de cititori. Recunoaºtreadin partea criticilor vine cu douã premii Pulitzer în 1981 ºi în 1990pentru douã romane din seria Rabbit Angstrom (Rabbit este bo-gat ºi Rabbit în repaus). Bogaþia ºi uneori chiar extravaganþavocabularului, descrierile extrem de detaliate, variaþia tehnicilornarative care dezvãluie evoluþia scriitorului în paralel cu preocu-pãrile semenilor ºi innovaþiile contemporane în sfera artei, îl reco-mandã pe Updike nu numai cititorilor dornici sã guste savoareatextului sãu dar ºi traducãtorilor dispuºi sã accepte o provocare.În 2002 Updike publicã romanul Seek My Face (Cautã-mi chipul)în care autorul foloseºte interviul ca modalitate de a prezenta oîntreaga generaþie de pictori aparþinând expresionismului abstract,împrumutând tehnicile acestora ºi adaptându-le prozei sale.

tamentul de pe East Seventy-ninth în care a stat cu Guy ºi co-piii, în camera goalã din capãt cupereþi întunecaþi, lângã radiato-rul care zdrãngãnea asemeneaunui deþinut nebun în timp ce ea,cu pensula încãrcatã de vopsea,încerca sã-ºi intre-n mânã; ºi maiapoi în Vermont, unde, împreunãcu Jerry, cumpãrase ºi renovase,ridicând cu el o baricadã pentrubãtãlia lor decisivã cu viaþa, unfotoliu transportat din Pennsyl-vania cea umedã într-un climatmai rece, la o altitudine mai mare,ºi totuºi aproape deloc discor-dant în acest salon din faþã sim-plu, formal, cu tavan jos, picioa-rele din faþã ale fotoliului, rotun-jite, fiind aºezate pe covorul ovaldin fâºii de pânzã împletite în spi-ralã, iar picioarele drepte din spa-te pe duºumeaua vopsitã într-unstrãlucitor ton negru-roºiatic ase-mãnãtor celui de cireºe dulci pâr-guite, tentele brune ºi verzui ºiuºor purpurii ale tapiþeriei salefuzionând mai departe într-uncafeniu estompat, aºa cum pãreaaici în lumina difuzã de aprilie tim-puriu. Ciudat, gândi Hope, cumlucrurile ne însoþesc dintr-un locîntr-altul, mai statornice decâtprietenii în carne ºi oase, caremurind ne pãrãsesc. Casa dinGermantown devenise apãsãtorde mare în ultimii ani de viaþã aibunicii, cuprinºi de singurãtate,pereþii sãi de gresie fiind înghiþiþipânã la pervazurile ferestrelor dela etajul doi de un sumbru darroditor mãrãciniº, hortensii ºi ili-cele veºnic verde ºi o scumpieale cãrei ramuri se frângeau la fie-care grindinã sau lapoviþã, cuvãruiala ce se cojea ºi cu rosturi-le zidãriei care cãdeau în fãrâmelunguieþe ºi sfãrâmicioase, pier-zându-se printre tulpinile bujori-lor ºi rãdãcinile ilicelui. Îi fuseseatât de drag sã locuiascã acolocând era copil, dar dupã mutareapãrinþilor ei în Ardmore, reîntoar-cerile în acel loc au început sãparã stranii, cucuta cu uriaºele eibraþe gârbovite devenind întretimp sinistrã, curtea cu iarba eicea moale cãpãtând un iz înãbu-ºitor ºi stãtut, asemeni aerului de

serã, leagãnul pe care bunicul eiscund ºi ager, primul om la a cã-rui moarte Hope fusese martorã,îl atârnase de braþul nucului, pu-trezind, cu tot cu scândurã ºi fu-nii, într-un soi de indiferenþã per-petuã care îi insufla un sentimentde spaimã.

………………………………………………………………………………………………

Hope fãcu o pauzã, iar Kath-ryn se pregãti sã scuipe o nouãîntrebare pe banda reportofonu-lui, dar Hope nu îºi încheiase ºirullung ºi întortocheat de idei; do-rea sã termine de evocat o imagi-ne a lui Zack, cu toate cã aminti-rea lui ameninþã sã o înºface, são soarbã înapoi ºi sã o înghitã,asemenea unor valuri ce spume-gã împrejurul gleznelor ei pe oplajã, una dintre cele stâncoaseºi izolate de dincolo de faleze ºide vechile fabrici de procesare apeºtelui dinspre Point, unde obiº-nuiau sã stea în timp ce luminaputernicã a dupã-amiezii începeasã pãleascã, devenind arãmie, ºibriza se înteþea, la sud nefiindnimic altceva decât apa Atlanti-cului, cu câteva nave cenuºii laorizont asemenea unor etichetede sortare într-un dulap de acte.„Cu toþii obiºnuiam sã mai bem”,repetã ea, „dar pentru Zack era ootravã, scotea la ivealã demoni.Asemenea multor bãutori de re-nume, nu era deloc în stare sã bea.Þineam la bãuturã mai bine decâtel, deºi eram doar o mânã de ompe când aveam vreo douãzeci deani.” Zack avea în jur de treizecide ani la începutul relaþiei lor:ºoldurile înguste, pieptul ºi ume-rii cãptuºiþi cu lânã aurie, chiar ºipicioarele le avea frumoase, no-duroase ºi late de-a curmeziºuldegetelor, iar scobiturile picioa-relor erau la fel de albe precumpielea de pe interiorul braþuluiunei femei. Stãtea alãturi de elsimþind vâltoarea brizanþilor ceajungeau pânã la glezne, cu felullor de a-þi trage nisipul de subcãlcâie. Ascultaserã zgomotulalb al valurilor ºi simþiserã izulpersistent de plajã, sare, iod ºivietãþi marine în putrefacþie, peºti

ºi meduze care îºi abandonau pestânci leºurile rotunde ºi îngãl-benite asemenea unor bãltoacede emulsie, prãbuºite, incapabi-le sã se întoarcã în elementul lor,formele lor anatomice ce abia seîntrezãreau din bãlþi devenite in-utile, epuizate, parcã încã pul-sând într-un soi de respiraþie,biete fãpturi condamnate, ca dealtfel noi toþi. Se bucurase de fap-tul cã, spre deosebire de alþi bãr-baþi, printre care ºi Ruk, Zack nuera cu mult mai înalt decât ea; sesimþea precum o Evã ajustatãdupã trupul lui, ca în acele minu-nate tablouri de Cranach din Pa-sadena, sau în cele douã frescedin Capela Brancacci, în cea deMasaccio atât de îndureratã ºide ruºinatã, cu îngerul roºu dedeasupra lor izgonindu-i, iar încea de Masolino atât de seninãºi de impunãtoare ºi de arogan-tã, cu figura inofensivã a ºerpoai-

cei de deasupra chipului Evei,Evã indiferentã cu pãr luminos ºicãrare pe mijloc, lipsitã de remuº-care, în prag de Izgonire. Recu-noaºteþi: ºi aceastã femeie estefrumoasã. Înclinaþia ei pentru fru-mos, aºa cum Hope o ºtiuse din-totdeauna, este ceea ce o fãcusesã rãmânã un artist minor. Ceifoarte buni merg mai presus defrumuseþe, o desconsiderã aºacum sfinþii deºertului ignoraunãlucirile de tentaþie trupeascã ºislãbiciune moralã: amãgirile uneilumi lãsate drept recompensã deDiavol.

Traducere deRadu Grigoroiu

Cercul de creaþie ºi traduceriliterare „The Wording Weavers”,coordonat de cãtre conf.univ.dr.Florentina Anghel ºi lect.univ.drMihai Coºoveanu

Luând în considerare po-pularitatea din ce în cemai mare a blogurilor de

literaturã, întrebarea care apareeste dacã mediul online poate fipregãtit pentru discutarea sub-iectelor literare, în special în com-paraþie cu dezbaterea politicã aso-ciatã blogosferei. Deoarece blo-gurile de literaturã sunt conside-rate încã un fenomen nou, ar pu-tea fi prematur sã le evaluãm im-pactul general, iar intenþiile blog-gerilor rãmân subiectul unor in-terpretãri nefavorabile din parteascepticilor. Ei exprimã pãreri de-spre cãrþi în particular ºi literatu-rã în general, pe baza unei experi-enþe de cititor adesea impresio-nantã, pãreri scrise pe un ton cri-tic, dar non-tehnic. În ansamblullor, se axeazã pe mai multe genuri,fãrã a favoriza o perioadã sau unautor anume.

Citim bloguri de literaturã pen-tru felul în care se deplaseazã prineterul web-ului, creeazã juxtapu-neri interesante, provoacã dezba-teri inteligente ºi conecteazã au-tori mai mult sau mai puþin cu-

toate cele relenoscuþi cu un public entuziasmat.Iar într-o perioadã în care cãrþileau fost împise la marginea con-versaþiilor culturale, acest lucrueste suficient pentru mulþi. Lec-tura este o activitate solitarã; prinintermediul blogului, ea capãtã unsens al comunitãþii. Cititorii blo-gului de literaturã nu sunt nea-

pãrat în cãutarea unei alte pãreripentru o carte cititã de ei, ci suntmai degrabã iubitori de lecturã.Gãsind un blogger ale cãrui pre-ferinþe se aliniazã cu preferinþelelor, ei se bucurã de recomandãri.În ciuda unor anumite pãreri cri-tice, blogurile de literaturã par sãpãºeascã pe urmele presei alter-

native, dând, de fapt, sensuri noinoþiunii de alternativ.

Multe dintre postãri nu suntrecenzii propriu zise, care urmã-resc exact structura clasicã a unuiastfel de text, ci lucrãri foarte per-sonale, ce se axeazã mai mult peexperienþã subiectivã decât peinterpretare formalã. În lumea încãmicã a blogurilor literare, Toatecele rele (http://toatecelerele.-wordpress.com/) este un exem-plu de experiement care se poateîncadra în categoria lecturilor desine. Blogul prezintã recenzii re-alizate prin prisma experienþeipersonale a autorului, Scorillo, ºise aseamãnã unei imense biblio-teci virtuale dedicate unor scrii-tori ca Alberto Moravia, Jose Sa-ramago sau Henry Miller. Toatecele rele este, în acelaºi timp, blogde recenzii ºi blog personal, iarcredibilitatea sa nu vine din omo-genitate sau formalitate, ci în na-turaleþe.

Autorul refuzã de la bun înce-put critica teoreticã, formatulunei recenzii clasice (mai ales pre-zentarea acþiunii) ºi plonjeazã dinprimele rânduri într-un spaþiu dereflecþie. Acest blog creeazã olegãturã între cititor ºi sfera pro-fesionistã a scriitorilor ºi a litera-turii. Precum majoritatea bloguri-lor din niºa sa, Toate cele rele in-tenþioneazã sã se aproprie de ci-titor, sã încurajeze lectura fãcândapel la implicaþiile subiective aleacestui act. Fãrã a face compro-misuri asupra calitãþii postãrilorsau a subiectului acestora, Sco-rillo este totuºi abordabil ºi reu-ºeºte sã stârneascã interesulpentru lecturã acolo unde un cri-tic literar ar eºua sã o facã. Unajutor vine ºi din partea postãri-lor personale, a cãror prezenþãsporeºte senzaþia de autenticita-te, deºi, în ansamblul sãu, Toatecele rele rãmâne un blog dedicatlecturii ºi tuturor sentimentelorstârnite de aceasta.

nnnnn Roxana Roºca


rte

La câþiva paºi de impunã-toarea bisericã Madelaine,care dominã majestos, prin

coloanele corintice, piaþa cu ace-laºi nume, se aflã cele douã clã-diri ale Pinacotecii pariziene, se-parate de o stradelã. Monumen-tul acesta arhitectonic, cu rol re-ligios, are un trecut interesant.Construcþia începutã sub Ludo-vic al XV-lea este opritã de cãtreLudovic al XVI-lea, dar continua-tã sub Napoleon Bonaparte ºiterminatã sub Louis-Philippe.Pinacoteca, cu îngemãnatele clã-diri numite Pinacoteca 1 ºi Pina-coteca 2, organizeazã de regulãexpoziþii pereche în strânsã core-laþie tematicã. De data aceasta,muzeografii pinacotecii s-au opritla o undã de ºoc a artei secoluluial XX-lea, un corp gãzduind ex-poziþia „Art-Nouveau, revoluþiedecorativã”, iar celãlalt corp o ex-poziþie amplã dedicatã unei artis-te care s-a înscris în tumultosulcurent: Tamara de Lempicka.

Supranumitã „regina ArteiDeco”, pictoriþa are, în jurul bio-grafiei ºi artei ei, o aurã de mister.Nu se ºtie precis când s-a nãs-cut. Ea susþinea cã în 1902, darsora ei mai micã avea un certifi-cat de naºtere din 1899. Nici lo-cul naºterii nu este cunoscut,Sankt-Petersburg, Moscova sauVarºovia? Pânã la urmã este ac-ceptat ultimul loc ºi anul 1898.Aceastã femeie de o distincþieimperialã a cucerit prin arta sa,dar ºi prin eleganþa. Înaltã, fru-moasã, extrem de cochetã, ºtiindsã se poarte în societate, polisha-tã ºi cultivatã, a cucerit în egalãmãsurã atât bãrbaþii, cât ºi femei-le în sensul cel mai direct al cu-vântului. Femeie mondenã ºipentru cã teatralitatea nu-i dis-plãcea dovedea în multe cazurisuperficialitate.

Într-o epocã a marilor desco-periri ºi a unor mari figuri carepolarizau atenþia (Albert Einstein,Charles Lindberg sau SigmundFreud), miºcare de emancipare afemeii se face din ce în ce mai multsimþitã. Lempicka ia poziþie înacest sens ºi alãturi de LouiseBrooks ºi Josephine Baker va fiuna dintre figurile centrale aleacestei dispute. Prin modul decomportare, ca ºi prin arta pe careo fãcea, în care dominã senzuali-tatea ºi erotismul, prin orietareasa sexualã ºi transgresiunea pecare o practica, artista va fi pla-satã mereu în centrul atenþiei. Înepocã, primul film cu lesbieneeste „Lulu”, apoi Marlene Die-trich apare în „Marocco” ºi GretaGarbo în „Regina Cristina”.În preajma Tamarei este BellaRaphaella. Artista promoveazã otunsoare apropiatã de cea bãrbã-teascã, aºa-numita „a la garçon”,urmãrind sã exprime o androge-nizare psiho-somaticã a femeii,aceea femeie bãrbãtoasã, într-unalt mod decât acela în care cereaTipãtescu Zoiei Trahanache în Oscrisoare pierdutã a lui Caragia-le: „Zoe, Zoe, fii bãrbatã!”. Ta-mara va fi cãsãtoritã în douã rân-duri ºi va avea o fatã, dar viaþamerge înainte...

Sã vedem cum a început dinpunct de vedere artistic aceastãadevãratã pionierã a „star sys-tem”-ului hollywoodian. Dupã ocopilãrie petrecutã la Varºovia,Sankt-Petersburg, Karlsbad,

nnnnn FLORIN COLONAª

Tamara de Lempicka, regina Art Deco

Mariebad ºi Monte Carlo, undeîncepe sã picteze în acuarelã, pepietre plate, se reîntoarce în ca-pitala imperiului rus unde ia lecþiide picturã ºi se mãritã în 1916 cutânãrul avocat Tadeusz Lempicki.La întoarcerea din voiajul lunii demiere deja avea o aventurã cu undiplomat siamez. În 1918, dupãcelebra cotiturã a Marii Revolu-þii, Tadeusz este descoperit depoliþia secretã bolºevicã (CEKA),drept informator al poliþiei secre-te þariste ºi este arestat. Tamarava face uz de relaþia sa intimã cuconsulul Suediei ºi va ajunge laCopenhaga unde se va întâlni ºicu soþul ei care va fi eliberat înnumai ºase sãptãmâni. Dupã oaltã aventurã cu diplomatul sia-mez ajunge la Londra ºi apoi laParis unde, la insistenþele suroriisale Adriana, arhitectã, va urmacursurile Academiei La GrandeChaumière, luând lecþii de laMaurice Denis ºi André Lhote,expunând chiar în 1922 la Salo-nul de Toamnã. Puþin mai târziu,începe o trainicã legãturã intimãIra Perrot.

În 1925, dorind sã studieze cla-sicii, cãlãtoreºte împreunã cumama ºi fiica ei la Milano unde iacontact cu un conte propietar algaleriei ce are nume cât se poatede romantic, „Atelierul poesiei”,unde va expune treizeci de lucrãri.Urmeazã legãturi amoroase cudoi marchizi, ultimul fiind SommiPicenardi, un fascist notoriu.Apoi îl întâlneºte pe GabrielleD’Annunzzio, de asemenea unpersonaj orientat spre extremadreaptã, cunoscut pentru aven-turile lui galante. Între ea ºi Poe-tul-Soldat, cel care, în cadrul unuiraid aerian, în 1916, într-o ateriza-re forþatã, va fi împuºcat în ochiulstâng, pierzând globul ocular res-pectiv, se va declanºa o vulcani-cã relaþie de amor. Între bardul se-xagenar ºi tânãra, frumoasa ºi ta-lentata pictoriþã va exista o bo-

gatã corespondenþã – scrisori, te-legrame, bileþele de amor – din-tr-o parte ºi dintr-alta. Omul carescria ºi câte trei epistole pe zi luiBenito Mussolini, îi scria cu ace-eaºi frecvenþã ºi iubitei. Perioa-da Vittoriale, care se deruleazã îndouã secvenþe majore, rãmânemarcatã prin aceste mãrturii scri-se. Tot în acelaºi timp, prima co-pertã a prestigioasei reviste ber-lineze „Die Damme” este semna-tã de Lempicka. Un succes demarcã într-o perioadã de mari frã-mântãri sociale ºi politico-milita-re. În 1977, apare în Italia un vo-lum memorialistic al fostei mena-jere a lui Mussolini, care evocãsejurul de la Vittoriale, fapt care oscandalizeazã la culme pe Lempi-cka considerând cã cele relatateaduc un prejudiciu persoanei sale.

În 1928, divorþeazã de Ta-deusz, pe care pubera Tamara l-acunoscut cu 17 ani înainte, la unbal, la care acesta venise costu-mat în þãran polonez care þine înlesã o gâscã asemeni eroului po-pular „Mateiaº gâscarul”. Noulsoþ este baronul, mare colecþio-nar de tablori, Kuffner. La Paris,emigranþii ruºi formau adevãrate„insule ruseºti”, ca ºi în Germa-nia, de altfel, la Baden-Baden sauWiesbaden . Erau emigranþi dincele mai sus-puse familii, fugiteca urmare a prãbuºirii þarismului.Pictoriþa era o figurã importantãa acestor cercuri în care are rela-þii intime cu prinþul Iusupov, im-plicat în asasinarea lui Rasputin,cu Ducele Gabriel Constantino-vici Romanov, cu prinþul georgianEristov, cu scriitorul Pavel Bar-chan, autor a douã excelente fo-tografii ale pictoriþei.

Urmeazã un episod trist berli-nez, în care este arestatã pentrunerespectarea legilor de tranzita-re a strãinilor, apoi participã laParis la „Expoziþia femeilor artis-te ale Europei”. De fapt, se inte-greazã cu o rapiditate extraordi-

narã în noile forme media, în lu-mea sofisticatã a modei, colabo-rând la „Femina”, „L’illustrationde Mode”, „L’Officiel de Coutu-re et de Mode de Paris”, unde vafi prezentã pe pagini întregi, ase-menea marilor persoane „en vo-gue”. Lumea în alb ºi negru a fo-tografiei lui Kertesz, BereniceAbatt, Tina Modatt, Dora Maar,Albin-Guillot o focalizeazã. Esteîntruchiparea unei zeiþe moderne,care fumeazã cu port-þigaretelungi, într-o lume a publicaþiilorºi a curselor de automobile deca-potabile sau a damelor intrate înafaceri, capabile de multe ori sãacþioneze fãrã nici un fel de scru-pule, „conform principiului sco-pul scuzã mijloacele”.

Apoi vine rãzboiul, cu valul denenorociri. Cu puþin timp înain-te, Kuffner îºi mutã familia înAmerica, apoi revine la Paris, iarîn 1978 se mutã în Mexic undemai trãieºte doi ani, lãsând scriscã dupã dispariþie cenuºa sã îi fiearuncatã pe muntele Popocate-petl. Am insistat asupra acesteibiografii care poate constitui unadevãrat roman, dar nu putemneglija opera care este de un ni-vel superior ºi pe care actualaexpoziþie o pune în valoare cu undeosebit simþ estetic.

A început sã picteze tinere fetedin înalta societate, la care ea visaºi din care nu fãcea parte, dar încare, ulterior, datoritã excepþiona-lei sale puteri de adaptare ºi me-diatizare, se va contopi. Îºi însu-ºeºte crezul maestrului sãu Mau-rice Denis, conform cãruia „pic-tura trebuie sã fie decorativã”. Dela celãlalt maestru, Lhote, pe careîl socotea esenþial pentru desã-vârºirea ei ca artist, va moºtenirespectul pentru compoziþie ºi arepartiþiei virtuoase a liniilor, vo-lumelor ºi al distribuirii culorii pepânzã, grija permanentã de a creaun tablou, care, de la bun înce-put, sã capteze privirea.

Expoziþia dezvoltã trei tememajore, ilustrate prin lucrãri repre-zentative: portretul, corpul umanºi natura staticã. Puterea de pã-trundere a individului este impre-sionantã în toate portretele, fiecã sunt ale unui copil, fie ale unuiom din înalta societate, în cazulcontelui Eristov. În ceea ce pri-veºte nudurile feminine, ele sunttratate într-o manierã cinemato-graficã amintind de peliculelehollywoodiene încare proporþiile ºiatitudinile umanesunt de o mare na-turaleþe. Spre deo-sebire de primeledouã teme dinproducþia plasticãa artistei, naturilestatice apar încãde la prima încer-care din 1920(Hortensia cu lã-mâi), pânã la com-poziþiile din 1940,conferind pânze-lor sale un adevã-rat mister, chiar ºiîn cazul lucrurilorcelor mai banale.Florile capãtã oanumitã conotaþie,

aºa cum ºi o serie de fotografi-femei au facut-o ºi în special ac-centueazã culoarea albã, caredegajã o notã de sexualitate. Înprelungirea expoziþiei TamareiLempicka, lucrãrile expuse pe si-meze argumenteazã ºtiinþific ºidialectic, concentrând în modorganic impresia lãsatã de curen-tul Art Nouveau, de început desecol XX.

Asistãm la o mare desfãtareartisticã în faþa vitrinelor cu vaseGallé sau Daume, a mobilelor fã-cute de acelaºi Émile Gallé, ca ºi apieselor sale din ceramicã. Pe si-meze, afiºe ale marilor maeºtri aicurentului, în care AlfonseMucha este excelent reprezentat.ªi o mare surprizã! În vecinãtateacehului, un afiº Michel Simonidy(1872-1933), un român despre carese scrie extrem de puþin, de aceeaaº vrea sã amintesc în cãteva rân-duri unele repere biografice aleartistului.

Nãscut la Bucureºti, Menelas– ulterior Michel Simonidy – vafi elevul lui Theodor Aman, apoistudiazã la Paris, fiind al ºaptelearomân care va fi admis la ªcoalaNaþionalã ºi Specialã de Arte Fru-moase (al ºaselea, cronologic,fusese Pallady). În 1900, Simoni-dy va realiza o serie de ºase afiºepentru ziarul „Le Figaro” ºi un afiºpentru ziarul „Le Provençal”. Înacelaºi timp, va face o serie dedesene cu mari actori francezi, înfrunte cu Sarah Bernhard, actriþaRéjane, dansatoarea IsadoraDuncan, aflatã în cercul lui Brân-cuºi, pe care l-a cunoscut de alt-fel ºi pictorul. Bun portretist, arealizat lucrãri valoroase în do-meniu: diplomatul ºi poetul Char-les-Adolphe Cantacuzine, picto-rul Loius-Marie Desirè Lucas,Take Ionescu, Regele Carol I ºiregina Elisabeta. Preocupãrile deArt Nouveau vor fi exprimate ºiîn picturile murale de la PalatulCEC, de pe Calea Victoriei, undea realizat fresce, atât în Sala deConsiliu, cât ºi în Holul Central.

Pentru mine, a fost un momentde mare satisfacþie întâlnirea cuopera unui conaþional, care estepus pe simeze într-o companiemai mult decât onorantã, dar oumbrã de tristeþe a învãluit entu-ziasmul la gândul cã noi nu îi cin-stim memoria ºi cã nu realizãm unlucru: faptul cã suntem mult maibogaþi decât credem!

Michel Simonidy - Confidenþe

mozaicul 7-8 2013 · the book antropologia culturalã ameri-canã by nicolae panea, which comprise...

Documents